VINUL

Vinul (din latină :vinum „viţă”) este o băutură obţinută exclusiv prin fermentaţia alcoolică totală sau parţială a strugurilor proaspeţi, zdrobiţi sau nu, sau a mustului de struguri. Vinul este un produs agroalimentar, la care folosirea de arome sau de extracte este interzisă. Singura aromatizare acceptată este cea datorată contactului vinului cu lemnul de stejar al butoaielor în care se păstrează.

Nu se pot numi „vinuri” băuturile obţinute prin fermentaţia unor fructe, flori sau din alte ingrediente, de exemplu vin de soc, prin cuvântul vin înţelegându-se întotdeauna vin de struguri

Vinurile se clasifică după:

culoare, (la vinul alb, fermentaţia mustului are loc separat de pieliţe şi seminţe, cu unele excepţii, la cele roşii şi în mai mică măsură la cele rosé, se practică maceraţia peliculară),

conţinut în alcool (vinul are între 8,5-15% alcool) ,

conţinut în zahăr (vin sec, vin demisec, vin demidulce, vin dulce),

efervescentă (se realizează adăugând (înainte de îmbuteliere) licoare de tiraj- zahăr şi levuri selecţionate (la Champagne, vin spumant), sau bioxid de carbon (la vin spumos).

Tipuri de vinuri: Vinuri din struguri albi superioare(Chardonnay, Furmint, Muscat Ottonel, Pinot

Gris, Riesling, Sauvignon Blanc, Gewürztraminer sau Traminer roz). Vinuri din struguri albi de consum curent (Aligoté, Neuburger, Rkaţiteli, Saint

Emilion). Vinuri din struguri ro ii superioare(ș Cabernet Sauvignon, Gamay, Grenache,

Merlot, Pinot Noir, Pinot Meunier, Nebbiolo, Sangiovese, Syrah sau Shiraz, Tempranillo, Zinfandel).

Vinuri din struguri ro ii de consum curent(ș Alicante Bouschet, Oporto, Burgund Mare).

Vinul pelin este condimentat cu pelin. Vermutul se ob ine prin întreruperea fermenta iei cu spirt de vin, de cereale sau ț ț

de cartofi. Din vestitul strugure „Nebbiolo” care cre te doar într-o zonă mică în Italia se fac ș

vinurile Barolo şi Barbaresco, care se numără printre vinurile cu cel mai bun poten ial de învechire. ț

Cele mai importante tipuri de vinuri de la noi sunt: Muscat-Ottonel, Pinot alb, Riesling, Sauvignon Blanc, Fetească Neagră, Fetească Albă, Fetească Regală, Grasă, Tămâioasă Româneasca.

1

Istoria vinului

Istoria vinului începe acum 8000 de ani, când viţa de vie a fost adusă din Asia Mică, în regiunea mediteraneană. În anul 2000 î.e.n. arta vinului era deja cunoscută în Egipt, pe insula Creta şi pe teritoriul Israelului şi Palestinei de astăzi, fapt dovedit de numeroase inscripţii în piatră şi papirusuri egiptene. 

Grecia

Multe personaje din mitologia greacă sunt legate de vin şi vinificaţie. În Grecia, zeul vinului era Dionysos, în Roma – Bahus,numit şi Libero, în Egipt – Sai.Zeul grecesc Dionysos s-a născut mai tirziu decît ceilalti zei, de aceea nu a fost recunoscut din prima ca zeu.A călătorit prin multe ţări şi învăţa oamenii să sădească viţa de vie şi să facă vin. Făcea minuni pentru a-şi arăta puterile de zeu. Într-o zi, fiind confundat cu un tînar nobil, Dionysos a fost răpit de piraţi. Care deja numărau cît aur vor primi pentru el, vînzîndu-l în tîrgul de sclavi. Însă, nu a fost să fie. Dionysos si-a arătat toată măreţia sa. Ca prin miracol funiile s-au dezlegat, catargul acoperindu-se în întregime de o plantă căţărătoare, care a şi înflorit. Întreg vasul era înfrumuseţat de viţă de vie. Corabia părea transformată în întregime în viţă de vie. Piraţii uimiţi şi speriaţi au sărit în apă, atunci Dionysos i-a transformat în delfini. Continuîndu-şi călătoria, a întilnit-o pe viitoarea sa soţie Ariadna.

Egiptul

În Egipt zeul vinului a fost Sai, avînd un caracter mai calm spre deosebire de Dionysos.  Vinificatorii mult timp nu se puteau hotărî: cărui zeu să-i slujească – al pamintului şi fertilităţii, care le-a dat viţa-de-vie sau zeului apei, care alimenta planta? Zeii însisi nu puteau să se înteleagă în această privinţă. Au rezolvat problema uşor: au creat un nou zeu. Aşa a şi apărut Sai – micul zeu al viţei de vie. A fost din ce în ce mai apreciat şi devenise şi zeul bogăţiei şi al belşugului. Mai apoi, a fost invitat chiar la judecata lui Asiris, fiind considerat de zei, ca cel mai bun cunoscător al firii omeneşti, capabil să spună cu exactitate, ciî timp îi este rezervat fiecărui om.

Imperiul Roman

La Roma, protectorul viilor, vinificaţiei şi al vinului era zeul Bahus, pe care îl mai numeau Libero. Îmbrăcat într-un cîrcel de viţă de vie pe care atîrnau struguri, însoţit de o companie gălăgioasă de pani şi sileni, se plimba pe coline şi prin păduri. Ziua de 17 martie era sărbătorită în cinstea lui Libero, ca ziua Liberaliei. În acea zi, se consuma mult vin, se organizau spectacole teatrale şi jocuri hazlii.Pe timpul Imperiului Roman vinul era deja destul de răspindit. Necătînd la faptul, că romanii au învăţat popoarele cucerite arta vinificaţiei, asemenea soiuri diverse de viţă-de-vie ca Risling, Pinot Noir, Chardonnay şi două soiuri de Cabernet, posibil au fost obţinute din plante, care deja creşteau pe teritoriul Reidei, Burgundiei sau Bordeaux.

2

În antichitate, vinul se lăsa mult la păstrare. Multe vinuri greceşti şi romane, sigilate în vase din lut - amfore şi îngropate în sol răcoros, se păstrau 15-20 ani, şi doar după aceasta puteau fi considerate bune pentru consum. Păstrarea vinului în butoaie de lemn a fost inventată de gali, iar romanii foloseau butoaiele pentru transportarea vinului pe cale maritima, iar pentru păstrare, continuau să folosească amfore, dopuri şi ceară, pentru a preveni contactul vinului cu aierul.Odată cu căderea Imperiului Roman dopul a încetat să mai fie folosit şi conceptul de păstrare a vinului a dispărut pentru mult timp. În Evul Mediu multe vinuri se păstrau în butoaie care nu se acopereau niciodată; fiind în contact continuu cu aierul, vinurile treptat deveneau tot mai acide şi cantităţile cele mai sporite se consumau către iîceputul recoltei anului următor. Primului cui i-a venit idea de a crea un vin care s-ar păstra mult timp a fost: proprietarul Chateau Haute-Bruon (Cetatea Înalta).

Franta

Cînd obţinea şampania, călugărul Dom Perignon era condus de aceeaşi idee – perfecţionarea băuturii prin intermediul amestecului. Acest truc a conferit vinului o aşa varietate de gust şi aromă, încît aristocraţia mai că se punea în rînd, implorînd călugărul să-i servească cu un păhărel. În tendinţa sa de a menţine în vin gustul său nou, puţin gazat, el din nou a recurs la dop: îmbinîndu-l cu vasul de sticlă modenizat pe atunci. Pe parcursul a mai mult de o mie de ani dopurile erau nişte aşchii din lemn învelite în cilt şi muiate în ulei de măsline pentru a garanta o maximă ermeticitate.

Folosirea vaselor din sticlă cu dopuri, peste cîtîva ani a revoluţionat întreg domeniul de păstrare a vinului. Aceste vinuri se deosebeau mult de celelalte existente pe atunci. Descrierea lor se întilneşte foarte rar, dar se ştie că vinurile din Bordeaux erau de o culoare roz şi nu roşii; ca Volnay, cel mai elegant din vinurile roşii, moderne de Burgundia, era roz aproape pînă la sfîrşitul sec. XVIII; ca în Champagne din an în an absolut nimeni nu ştia de ce culoare va fi vinul. Dar anume în Champagne s-a făcut următorul pas din istoria vinificaşţei. Ca şi în multe alte zone climaterice râcoroase, vinurile din Champagne aveau tendinţa naturală de a «juca» pronunţat. Această particularitate este rezultatul acţiunii temperaturii, care încetineşte procesul de tranformare a zahărului natural din struguri în alcool. Pe cînd cantitatea rămasă de zahăr continua încet să fermenteze, producînd bioxid de carbon.

Aproximativ în aceeaşi perioadă a fost descoperit încă un vechi secret – proprietăţile miraculoase ale ciupercii de mucegai Vo1gu118. Vinificatorii din Tocae (Ungaria) din neglijenţă au întîrziat cu recolta şi au fost constrinşi să facă vin din struguri vestejiti. Au obţinut un vin formidabil cu un gust nou, elixir miraculos, care în curînd a fost onorat la masa regelui Ludovc XIV.

Odată cu răspîndirea europenilor în toată lumea, se răspîndea şi vinul lor. La mijlocul sec. XVI spaniolii au început să cultive viţa-de-vie în Mexic şi mai apoi în Peru, Cile şi Argentina. În Africa viţa-de-vie a apărut la mijlocul sec. XVIII. California şi Australia au fost sădite cu viţă de vie la sfîrşitul secolului XVIII, iar în Noua Zeelandă cîteva decenii

3

mai tîrziu.

Europa în sec. XVIII-XIX

În Europa către începutul sec.XVIII britanicii s-au înrădăcinat atît de mult n centrele de vinificaţie, încît au devenit renumiţi prin vinurile lor alcoolizate, mai ales Portwine. Englezii au început să-l consume la începutul sec.XVII. Aceasta s-a întîmplat din cauza războaielor. Impozitul pentru viinurile rafinate franceze a devenit prea mare. La început englezilor nu li s-a dat pe gust Portwine-ul, dar cu timpul s-au obişnuit cu acesta şi au început să-l considere drept ceva naţional, ca şi fulgii de ovăz.

La mijlocul sec.XIX, lumea vinificaţiei a redobîndit, în sfîrşit, majoritatea din capacităţile pierdute. Părea, că evoluţia continua să garanteze o lentă dar stabilă îmbunătăţire a acesteea. Dar apoi, a urmat cea mai mare catastrofă cunoscuta în istoria vinificaţiei. În 1863 nu departe de cele mai sudice plantaţii din valea Ronei, a apărut un păduchi de rădăcină (Filoxera) Rpu 11 ohegaua 81 aph. A fost adus din America în Europa cu scopuri de selecţie. Filoxera, în timpul celei mai periculoase faze de dezvoltare, trăieşte între rădăcinile plantei şi se hrăneşte cu acestea. Plantele americane au elaborat un sistem natural de apărare împotriva filoxerei, pe cînd cele europene nu aveau o asemenea imunitate. Parazitul sorbea din ele viaţa lăsînd răni incurabile; frunzele cădeau, iar plantele mureau.

«Ciuma» se răspîndea cu o viteză îngrozitoare. Către sfîrşitul anilor 60 ai sec. XIX întreaga vale a Ronei şi regiunea Bordeaux, erau infectate şi treptat a ajuns în Portugalia. Mulţi vinificatori din Bordeaux au fugit în Rija, Spania. Insecta i-a ajuns peste 5 ani. Alţi vinificatori din întreg sudul Franţei s-au mutat în Algeria şi au sădit acolo primele plante de viţă-de-vie; în 1887 filoxera i-a urmat. În anii 70 ai sec.XIX, Modeira, o parte însemnată a Spaniei, Burgundia, Australia, Germania şi Ungaria au devenit si ele jertfe. Procesul ireversibil a acestei infecţii nu a fost înteles de la început şi pe parcursul întregii perioade plantele din Europa erau aduse în Australia, California şi la începutul anilor 80 în Africa de Sud. Italia a fost atacată de filoxera în 1888, Champagne în 1891 şi Heres din Spania – 1894.Au fost folosite diferite mijloace pentru a lupta cu filoxera, unele dintre care erau uneori fantastice.Pînă la urmă, problema a fost rezolvată simplu. Plantele americane aveau imunitatea împotriva filoxerei, dar vinul era de calitate joasă. Însă, după ce planta europeană a fost altoita în rădăcina americană, vinificatorii au observat că au obţinut tot ce este mai bun din ambele plante. Astăzi cele mai bune vinuri sînt obţinute din plante selecţionate în aşa mod. Filoxera aşa şi nu a mai fost înlăturată, cu excepţia puţinelor zone, unde pamîntul argilos s-a dovedit a fi dăunător pentru paraziţi (Cipru, Cile, Australia de Sud, unele zone din Ungaria şi Austria, şi unele zone din statele nord-vestice ale Americii). Celălalt sol, în care creşte viţa-de-vie este irecuperabil infectat.Astfel, dacă nu ar fi fost planta americană, n-am fi ştiut vinul în starea sa modernă. Arta altoiului de atunci a evoluat mult. Primele altoiuri se prindeau foarte greu, dar creau un vin de excepţie, şi mult timp se considera (apropo, corect), că vinurile din perioada filoxerei erau mai fine şi se păstrau mai bine decît urmaşii acestora. Acum există o mulţime de butaşi obţinuţi de la plantele americane rezistente la filoxeră, fiecare dintre acestea corespunde unui anumit soi de viţă-de-vie, unei anumite structuri de teren şi clima în diverse combinaţii. Astfel, butaşii corespund plantelor din care astăzi se obţin vinurile cele mai fine şi care înşişi au fost obtinuţi pe calea

4

selecţiei – pe calea miilor de mutaţii şi modalităţi de climatizare, de adaptare la microclimat, la structura solului şi relief. În procesul concurenţei acestor vinuri, plantele erau răsădite în locuri cu diferite particularităţi climaterice şi diferite tipuri de teren – uneori destul de reuşit, dar niciodată cu acelaşi rezultat.

Cabernet Sauvignon

Cabernet Sauvignon este soiul de vin ideal când vine vorba de îmbunătăţirea calităţilor prin îmbătrânire. Cu trecerea timpului, aroma sa distinctă de stafidă neagră poate dezvolta un buchet cu nuanţe de cedru, violete, piele sau tabac şi aroma puternică de tanin se va înmuia considerabil astfel. Este soiul cu cea mai largă răspândire în rândul celor cinci varietăţi dominante din districtele Medoc şi Graves ale regiunii franceze Bordeaux, precum şi cel mai de succes vin roşu produs în California. Boabele de Cabernet Sauvignon sunt mici, sferice, cu o peliculă groasă şi foarte dură. Această duritate face ca strugurii să fie relativ rezistenţi la boli şi stricăciuni, trecând de ploile de toamnă fără prea mari pagube. Este un soi cu maturizare medie spre târzie. Aceste caracteristici, împreună cu aroma sa atrăgătoare au făcut din Cabernet Sauvignon unul dintre cele mai populare varietăţi de vin roşu din lume.

Proprietati:De obicei, vinurile Cabernet Sauvignon au un miros de stafidă neagră, cu un iz de ardei gras verde, variind în intensitate funcţie de condiţiile climatice, practicile viticultorilor şi tehnicile de vinificaţie. Climatul şi perioada culesului, care sunt fie prea reci sau prea călduroase, solurile bogate şi fertile, prea puţină expunere solară, culesul precoce şi macerarea prelungită sunt factori ce pot duce la un caracter vegetativ, prea puţin fructuos al vinului astfel obţinut. Valoarea sa gustativă se intensifică după minim 18 luni de păstrare.Aroma:Când este gustat, Cabernet Sauvignon poate avea vioiciune şi chiar o tentă de opulenţă, deşi de obicei încheie cu o astringenţă fermă. Aromele cel mai des menţionate de degustători sunt:

Fruct: stafidă neagră, afină, cireaşă neagră Stejar (uşor): vanilie, cocos, lemn dulce Vegetal: ardei gras verde, sparanghel,

măslină verde Stejar (dur): stejar, fum, pâine prăjită,

smoală Condimentat: ghimbir, ardei iute verde,

ardei iute roşu

5

Vârstnic: cedru, tabac, mosc, ciupercă, pământ, piele

Consum:Adevărata valoare a vinurilor Cabernet Sauvignon (ca şi majoritatea vinurilor) se observă atunci când sunt servite alături de alte alimente. Se consumă preferabil după o îmbătrânire de 5 - 10 ani, la o temperatură de 16 - 18 grade Celsius, în general la carne roşie, fripturi sau grătar în sânge, mâncăruri grase, gâscă, piept de raţă, miel, paste cu sos, midii, brânzeturi puternic aromate, salate de legume amărui, mâncăruri cu sos concentrat de tomate şi ciocolată (de preferat neagră, amăruie).

Aligoté

Aligoté este o varietate de viţă de vie utilizată pentru a produce sortimentul de vin cu acelaşi nume. Este un vin alb, cu un gust specific uşor de pelin şi de cicoare, alţii identificând miasme de fructe. Este un vin semisec spre sec, originar din zona Burgundia (Franţa), de unde s-a răspândit, aclimatizându-se foarte bine în România, Bulgaria, Crimeea, Caucaz etc. Mulţi peferă acest soi celui Chardonnay provenit din aceeaşi zonă. Merge foarte bine la mesele copioase, cu vânat, fripturi şi grătar. Marile podgorii din Vrancea şi Dobrogea cultivă acest soi de "cursă lungă".

Chardonnay

Chardonnay este un vin obţinut din struguri albi. Nu are origine cunoscută, dar se cultivă de secole în Franţa. In Romania de cultiva in potgoria Murfatlar.Varianta dulce a acestui vin se serveste la temperarura de 11-15 C alaturi de carne alba sau vitel,Chardonnay sec este un vin elegant, cu o aromă florală distinctă şi se recomandă a fi servit rece alături de preparate din peşte, crustacee sau specialităţi din fructe de mare. Vinul este catifelat, suav, tandru, cu aromă ce o aminteşte pe cea a fânului de curând cosit.

Istorie

Probabil de origine franceză, soiul a pătruns în sortimentul românesc în perioada postfiloxerică. Se cultivă cu cele mai bune rezultate pe solurile calcaroase din podgoria Murfatlar, dar merită să fie extins în mai multe regiuni, mai ales în Muntenia

6

şi Oltenia. Se bucură de o foarte bună apreciere vinurile seci de Chardonnay, caracterizate prin finete şi aromă discretă. În condiţiile speciale ale podgoriei Murfatlar, din soiul Chardonnay se obţin vinuri demidulci şi dulci cu însuşiri complexe de aromă şi buchet, ce evoluează bine prin învechire la sticle.

NOTE DEGUSTARE: este o gama de vinuri tinere si moderne, “easy to drink wines”! Chardonnay-ul, sec, mai neobisnuit pentru consumatorul roman, isi castiga totusi din ce in ce mai multi prieteni datorita prospetimii si claritatii mesajului pe care-l transmite. Gustul de pepene galben, lamaita, busuioc, aroma verzuie si zglobie fac deliciul acestui vin.Se recomanda cu caldura, bine racit, ca partener la salate, placinte, rulade, carne de pui cu sos alb, ciulama, si alte preparate cu smantana si branza care completeaza foarte bine nuantele usor citrice din vin. Provenienta Romania: Dealurile Drancei

MERLOT

OrigineEste soi vechi francez din regiunea viticola Gironde-Bordeaux, podgoria Medoc, unde se cultiva alaturi de Cabernet Sauvignon si Malbec si se obtin renumitele vinuri din aceasta zona.

StruguriiSunt mijlocii, cilindrici, biaripati, cu boabele asezate normal ca desime pe ciorchine. Bobul mijlociu, sferic, cu pielita subtire, de culoare negru violaceu, acoperita cu un strat subtire de pruina; pulpa zemoasa, cu mustul necolorat si gust placut.

Insusirile agrobiologiceSoiul Merlot are perioada mijlocie de vegetatie (170-180 zile) are vigoare mare de crestere si dezvolta un frunzis bogat. Prezinta fertilitate buna 70-75% lastari fertili si productivitate mai mare decat la Cabernet deoare strugurii sunt mai mari. Maturarea deplina se realizeaza la circa 3-4 saptamani dupa soiul Chasselas dore (epoca a IV-V-a). Rezistente biologice: soi cu rezistenta slaba la ger (-16°C -18°C) si la seceta, sensibil la mana, mijlociu rezistent la fainare si putregai, sensibil la molii si acarieni.

Miros: afine, scorţişoară, piperGust: taninuri subtile minunat încorporate, corp mediu, aromă de prune, de fragi şi de fructe de pădure bine coapte, un final persistent, însoţit de arome de vanilie

7

Cu ce meniu se serveşte: vânat, preparate din carne rosie, brânzeturiTemperatura de servire: temperatura camerei (18ºC)

Merlot-ul este de departe cel mai raspandit soi de struguri plantat in regiunea Bordeaux si ocupa locul trei, ca varietate de struguri rosii, in Franta. Explicatia poate fi numai una: Merlot a devenit cel mai indragit dintre vinurile rosii! Cel mai de calitate vin se obtine din viile plantate pe soluri stancoase, in zone aride: uscate, cu mult soare, unde toamnele lungi permit coacerea tarzie. Plaiurile Drancei ofera conditii ideale!

NOTE DEGUSTARE : Fructe, foarte multe fructe. De la cirese, visine, coacaze, mure pana la nuante mai sofisticate de curmala foarte coapta, toate bine echilibrate de o aciditate si astringenta placute! Va recomandam sa-l consumati imediat, foarte usor racit, alaturi de gratar, mici, iahnie sau pulpa la cuptor

FETEASCA REGALA:

Feteasca Regala este un soi autohton, dominant intre vinurile albe seci pentru prospetimea, vinuozitatea si fructozitatea sa, cu un parfum mai putin pronuntat dar cu o aroma care il diferentiaza. Se impune prin echilibrul sau in componente. Aciditatea, deseori mai ridicata decat la multe alte vinuri, ii imprima o nota de vioiciune foarte atractiva pentru multi consumatori, convinsi si de aroma specifica, usor de recunoscut. Este un vin atractiv, indicat a fi savurat pe loc si nu a fi pastrat.Este un vin demi-dulce, 12,5 %Vol alcool.Vinul Feteasca Regala este de culoare galben-verzui si, dupa 1-2 ani de maturare, atinge nuanta paiului de grau. Este apreciat pentru lejeritate, echilibru si armonie. Prospetimea si fructozitatea specifica fac din Feteasca regala vinul alb cel mai baut din Romania. Cu usoare nuante aurii, se simte aciditatea de lamaie si aroma de miere; se “intuiesc” indicii de aroma de caramel si flori de camp. Se asorteaza cu peste afumat, fructe de mare, sos de usturoi, pastrama si carne alba. Are un echilibru foarte bun, o corpolenta suficienta, un parfum mai putin pronuntat dar cu o aroma specifica. Limpiditatea stralucitoare, armonia si stabilitatea durabila sunt argumente in favoarea sa.

MUSCAT OTTONEL:

Muscat-ul este o varietate de struguri foarte veche si, datorita parfumului sau puternic si distinctiv, a fost – probabil – unul dintre primele soiuri identificate si cultivate. Aproape orice tara mediteraneana produce un vin faimos, bazat pe acesti struguri.NOTE DEGUSTARE: este un vin modern: usor, delicat si fructos; tipicitatea soiului este usor de recunoscut – miere de albine, pere, iasomie, lamaita, lacramioare, usoare nuante de mosc. Trebuie consumat bine racit si este un partener simpatic al mancarurilor

8

condimentate cu chili, curry, piper verde, coriandru sau al fripturilor cu ananas, portocalele marinate ori glasate . Ca vin de desert, este prietenos si generos!12,5%, demisec

PINOT NOIR:

Pinot Noir este una dintre cele mai vechi varietati de struguri din lume si a fost denumit asa după forma de con de pin pe care o are inainte de a fi cules. O alta varianta sustine faptul ca a fost denumit dupa familia Pinot, al carei arbore genealogic dateaza de 2000 de ani.Legenda spune ca Pinot-ul a sosit pe teritoriul galez inca de pe vremea romanilor, desi exista istorici care sustin ca romanii ar fi gasit aceasta varietate acolo cand au cucerit teritoriul cunoscut astazi sub numele de Bourgogne (secolul I î.Hr.).Cert este ca prima documentare istorica dateaza din anul 1345, cand calugarii francezi au adus strugurele in Rheingau (Alsacia), unde a fost cultivat incepand cu anul 1470Plaiurile Drancei sunt vestite pentru calitatea exceptionala a vinurilor rosii!NOTE DEGUSTARE:Un vin tanar, cu aroma complexa si intensa de fructe rosii, coapte, combinata cu parfumuri florale (violete si petale de trandafir) si imbogatita de savoarea mirodeniilor (rozmarin, menta, scortisoara). Pe masura ce se matureaza, devine mai complex si apar nuante de stafide, fan, tutun sau piper negru. Culoarea este rosu usor transparent cu nuante violacee.Face pereche ideala cu carnea de miel, rata, fazan, cu paste, este „responsabil” pentru celebrul Coq au vin (pui fiert in vin rosu).Alc.: 12,5 %Vol

DESPRE RIESLING:

Riesling-ul ar putea fi considerat cel mai bun dintre vinurile albe… “S-a nascut” in Burgundia, unde a fost cultivat inca din 1400 – sau, poate, chiar dinainte!... Apoi, a fost cultivat in diverse parti ale lumii, cu soluri si climate diferite. La fel de bine s-a adaptat si conditiilor geo-climatice din Romania, producand vinuri fructoase si pline de tinerete, europene prin identitate dar universale prin calitate. NOTE DEGUSTARE: Aroma puternica si distinctiva a Riesling-ului Italian reprezinta un mix perfect de parfumuri florale (sanziene, trandafiri, violete), fructe (mere, pere,

9

piersici, pepeni) si minerale (cremene, calcar) – acestea din urma imprimandu-i si calitatea de vigurozitate. Acest Riesling ne-baricat este un vin echilibrat, uniform si sprinten in acelasi timp, care “invadeaza” cerul gurii cu savoarea lui desavarsita… Este companionul potrivit pentru mancaruri usor picante, insotite de sosuri, indiferent de tipul carnii din care au fost preparate.

SAUVIGNON BLANC:

Charles Wetmore, fondatorul Cramei Cresta Blanca, a fost cel care a adus in California primele vite de Sauvignon Blanc, in 1880, unele provenind din faimosul Sauternes Chateau Y'Quem care produce cel mai scump si faimos vin pentru desert. Deoarece vitele au prins viata si puteri in noua lor casa, din Livermore Valley, Sauvignon Blanc a devenit unul dintre marii favoriti ai vinurilor albe consumate in California. NOTE DEGUSTARE: Un vin tanar si vibrant, proaspat si aromat. Identitatea varietala este data de aromele de iarba, ardei si grapefruit. Dar insotirea lor cu gustul de pepene si lamaie verde si combinarea cu arome de vanilie, unt si minerale este de-a dreptul delicioasa! De culoare galben-pai cu tente usor verzui, cu o aciditate naturala ridicata, este un vin nervos, insufletit, deosebit de placut. In plus, mirosul pregnant de frunza de vita, de iarba proaspat cosita il face usor de recunoscut. Val Duna Sauvignon Blanc este vinul perfect cu ajutorul caruia te poti relaxa, in lumea haotica de azi… Este foarte usor de asortat la mancare si provoaca placerea de a-l bea, de la primul pana la ultimul strop!

FETEASCA NEAGRA:

Toate lucrarile de specialitate, aparute in Romania si in alte tari, subliniaza faptul ca soiul Feteasca Neagra are caracter de unicitate. Ca planta, este – practic – unul dintre putinele soiuri dacice care se mai intalneste azi in cultura. Longevitatea lui se poate explica prin calitatea buna a vinurilor rosii obtinute, marea rezistenta la ger si seceta, vigurozitatea deosebita de care dispune. Glumind, putem spune ca Feteasca neagra are in seva „sange de dac”. De-a lungul timpurilor, Feteasca Neagra a fost cunoscuta in popor si sub alte denumiri: Poama Fetei Neagra, Pasareasca Neagra, Coada Randunicii. Datorita atat vechimii sale (de peste 2000 de ani) de cand este luata in cultura, cat si gratie prestigiului calitativ pe care il are, soiul Feteasca Neagra poate fi numit – pe drept cuvant – decanul de varsta” al soiurilor romanesti, demonstrand (o data in plus) ca, in Romania, viticultura are o traditie.NOTE DEGUSTARE: Feteasca Neagra are toate caractetisticile tipice soiului: de la culoare– rosu-purpuriu cu nuante pamantii, pana la gustul tipic de pruna afumata. Este soiul cel mai indragit de romani, pentru personalitatea lui deosebita, pentru savoarea si placerea inegalabila pe care o creeaza! Se recomanda a fi consumat dupa ce “a respirat” putin; se potriveste foarte bine la antreuri calde (carnaciori, ficat, creier) sau la platourile reci romanesti, cu toba si sunca afumata, icre, salata de vinete, ardei copti si telemea.

10

Pinot Noir

Pinot Noir este o varietate nobilă de viţă de vie (Vitis Vinifera), un strugure de culoare roşie folosit în general în procesul de producere al vinului. Acesta creşte în mai multe zone geografice de pe glob, însă este asociat în special cu regiunea Côte d'Or, din Bourgogne, Franţa, unde se produce unul dintre cele mai calitative (şi scumpe) vinuri din lume.

Este unul din cele trei varietăţi de struguri permise de către legislaţia franceză în producerea şampaniei, alături de Pinot Meunier şi Chardonnay.

Scurt istoric

Pinot Noir este unul dintre cele mai vechi varietăţi de struguri din lume şi a fost denumit după forma de con de pin pe care o are înainte de a fi cules. O altă variantă susţine faptul că a fost denumit dupa familia Pinot, al cărei arbore genealogic datează în urmă cu peste 2000 de ani.

Legenda spune că Pinot-ul a sosit pe teritoriul galez încă de pe vremea romanilor, deşi există istorici care susţin că romanii ar fi găsit aceasta varietate acolo când au cucerit teritoriul cunoscut astăzi sub numele de Bourgogne (secolul I î.Hr.).Cert este că prima documentare istorică datează din anul 1345, când călugării francezi au adus strugurele cu ei în Rheingau (Alsacia), unde a fost cultivat începând cu anul 1470.Biserica deţinea pământurile pe care se cultiva viţa de vie, pe atunci, iar după revoluţia franceză din anul 1789, acestea au fost distribuite familiilor din Bourgogne, fapt care a rezultat în conducerea şi stăpânirea individuală a loturilor, model păstrat până în zilele noastre.

Caracteristici

Pinot Noir este un strugure genetic instabil, ceea ce înseamnă că se modifică foarte uşor, fapt care are ca rezultat dificultatea menţinerii constante a parametrilor săi. Se estimează că există în lume peste 1000 de clone diferite ale familiei Pinot. Unele dintre acestea au devenit cunoscute ca varietăţi independente: Pinot Blanc, Pinot Gris, Pinot Meunier.Instabilitatea sa genetică în combinaţie cu condiţiile meteorologice pretenţioase, cerute de această varietate, face din Pinot Noir un strugure dificil de crescut şi întreţinut, chiar şi pentru cel mai experimentat enolog.

Din considerentele de mai sus, aroma vinului produs din Pinot Noir este schimbătoare. Când este tânar, oferă simple caracteristici de cireşe, prune şi căpşuni (fructe roşii, coapte). Pe măsură ce devine mai matur, caracteristicile

11

sale devin mai complexe, incluzând stafide, fân, tutun, piele, ciuperci sau piper negru. Culoarea sa este de un roşu-maroniu plăcut şi transparent.

Face o pereche ideală cu carnea de miel (prăjită sau fiartă), somn, raţă, fazan, şi paste făinoase de origine italiană (fără sosuri prea picante care tind să accentueze volumul de alcool). Este responsabil pentru celebrul Coq au vin din Franţa (pui fiert in vin roşu).

Pinot Noir, de o notabilă calitate, se găseşte în Germania, Austria, Franţa, Italia, Elveţia, Spania (Catalania), Noua Zeelandă, Australia, Europa de Est (România), regiunea de coastă a Californiei în Statele Unite ale Americii, Oregon, Washington, Canada, Chile, Africa de Sud (unde în combinaţie cu cinsault, contribuie la producţia faimosului pinotage), precum şi unele ţari din Asia.

Pinot Noir este cunoscut de asemenea sub următoarele nume: Blauer Klevner, Auvernat Noir, Coraillod, Noirien, Schwartz Klevner, Vert Dore, Pinot Nero, Blauburgunder, Spatburgunder.

Este un vin inconfundabil, lăsând un gust de neuitat în memorie şi pe papilele gustative, datorită nu în ultimul rând şi texturii catifelate şi volumului de alcool conţinut, lăsând urme în cultura ţi arta mai multor popoare .

Scriitorul francez Hilaire Belloc, scria despre Gevrey–Chambertin (vin făcut în întregime din Pinot Noir), reamintindu-şi visător din tinereţe: "Am uitat numele locului, am uitat numele fetei... dar vinul era Chambertin!"

Pinot Meunier

Pinot Meunier, cunoscut de asemenea sub numele de Schwarzriesling sau Mullerrebe, este o varietate de strugure de culoare neagră, folosit frecvent in producţia şampaniei.

Pinot Meunier este o mutaţie a varietăţii Pinot Noir, de la care îşi şi trage numele (meunier = morar) de la praful alb depus pe partea inferioară a frunzelor, care se aseamană cu făina. Paul K. Boss si Mark R. Thomas de la CSIRO Plant Industry and Cooperative Research Centre for Viticulture din Glen Osmond, Australia, au descoperit că o varietate de Pinot Meunier deţine o genă mutantă care o împiedică să raspundă acţiunii acidului gibberellic (un hormon de creştere al plantei). Acest lucru conduce la o creştere anormală manifestată prin atrofierea frunzelor explicând astfel de ce planta de Pinot Meunier tinde să fie mai mică decât cea de Pinot Noir.

12

Pinot Meunier este una dintre cele trei varietăţi de struguri folosite in producerea şampaniei, celelalte două fiind Pinot Noir şi Chardonnay). Până nu demult, producătorii de şampanie nu au vrut să recunoască folosirea Pinot Meunier-ului in procesul de producţie al şampaniei, preferând să sublinieze folosirea varietaţilor nobile.

Recent, Meunier devine recunoscut internaţional datorită pulpei si aromei bogate cu care contribuie în producţia şampaniei. Pinot Meunier nu este eligibil in a primi statutul de grand cru, de aceea şampaniile produse în întregime din Pinot Meunier sunt mult mai rare decât şampaniile pe bază de Pinot Noir. Un mare avantaj al Meunier-ului este că înfloreşte târziu şi se coace devreme, excluzând in acest fel riscul îngheţării in primavară şi cel al ploilor exagerate in toamnă.

Producătorii de vin spumos din alte regiuni au incercat să planteze Pinot Meunier cu scopul de a produce şampanie, dar in general este foarte rar găsit ca şi varietate independentă. Vinul roşu produs din Meunier este foarte plăcut, asemănător cu un Pinot Noir rustic cu arome florale. În Germania este produs un vin ieftin, demi-sec, din Pinot Meunier, numit Schwarzriesling.

ZinfandelZinfandel este o specie de strugure cultivat în special în California, SUA unde calităţile pământului şi climei îl avantajează în mod deosebit pentru fabricarea unui vin de înaltă calitate cu acelaşi nume.

Zinfandel este identic cu strugurele Primitivo di Gioia, cultivat în principal în provincia Puglia din sudul italiei. Sinonime: Primitivo di Manduria şi Primitivo di Puglia. Este cultivat şi pe malul opus al Adriaticii, în fosta Iugoslavie, unde este cunoscut îndeosebi sub numele Crljenak (kastelanski). (Din încrucişarea acestuia cu soiul Dobricici s-a obţinut Plavac (mali) (citeşte Plavaţ), care dă un vin roşu sec, asemănător cu Zinfandel, popular în fosta Iugoslavie şi în Europa occidentală.)

Denumirea Zinfandel este o potrivire „după ureche” a denumirii germane Zierfändler. Însă Zierfändler este de fatp numele unei alte varietăţi de strugure, originar probabil din Austria, unde este de altfel răspândit şi astăzi. Zierfändler dă alte calităţi de vinuri, albe, îndeosebi în zona viticolă de la Gumpoldskirchen.

Caracteristici

Vinul Zinfandel e un vin roşu sec cu calităţi deosebite şi e considerat „perla vinului” de California (asemănător cu Feteasca neagră pentru vinurile româneşti).

13

Zinfandelul e un vin care are un buchet cu arome complexe de fructe (în general de pădure) şi condimente (cum ar fi vanilia etc). Se bea îndeosebi la mâncăruri cu gust puternic, cum ar fi carnea de miel, de vită şi vânat. Se poate servi de asemenea cu la caşcaval. Vinul Zinfandel de viţă veche (Old Vine Zinfandel) este un vin superior.

Mai există un vin destul de răspândit, numit White Zinfandel. Acesta este un vin rosé şi se obţine din mustul strugurilor Zinfandel de calitate redusă, mustul de calitate superioară fiind desigur utilizat la crearea vinului Zinfandel propriu-zis. Varietatea White Zinfandel, de culoare rozalie şi cu gust demidulce, se consumă de obicei rece.

Shiraz/Syrah

Shiraz sau Syrah, este o varietate de strugure negru provenit din vitis vinifera (viţa-de-vie) folosit în procesul de fabricaţie al vinului. Locul în care Syrah străluceşte în toată măreţia sa este Valea Rhône-ului din Franţa. Diferenţa dintre Syrah si Shiraz, din punct de vedere genetic este nulă. În Franţa precum şi o mare parte din Statele Unite ale Americii, este numit Syrah, iar in Australia, Africa de Sud si Canada este numit Shiraz. Până nu demult, în Australia purta denumirea de Hermitage.

Scurt istoricDin punct de vedere al originii, există câteva variante universal acceptate de către societatea enologică.Anumite persoane susţin că numele Shiraz provine de la localitatea Shiraz din Iran, unde se crede că îşi are originea procesul de vinificare si vinul însuşi.O altă părere este că a fost adus de către romani din Syracusa (Sicilia) in Valea Rhône-ului, cu 300 de ani î.e.n..O ultimă ipoteză, susţine că Syrah este un strugure nativ al Franţei, fiind o încrucişare între varietăţile (obscure de altfel) Dureza şi Mondeuse Blanche, fapt confirmat din punct de vedere genetic de studiile ADN conduse în anul 1998 la Institutul de Cercetare a Vinului din Australia. Oricare i-ar fi originile, ştim cu certitudine că in secolul 13 e.n. era bine stabilit in comuna Tain l'Hermitage din Valea Rhône-ului.

Caracteristici:

Syrah/Shiraz este un vin roşu de masă, sec, cu un minunat buchet floral, ce aminteşte de fructele negre de pădure, condimente, ciuperci, fum, tutun.

14

Densitatea sa este peste medie, de obicei cu un înalt nivel de acid tanic, ceea ce îl face un perfect partener al mâncarurilor condimentate, şi al cărnii de miel si vânat, de preferinţă marinat în vin roşu cu piper negru sau seminţe de muştar picant.În procesul de vinificaţie, de obicei trece foarte bine ca un strugure de sine stătător, însă este foarte des combinat cu alte varietăţi ale vitis vinifera, de obicei Cabernet Sauvignon, Merlot, Grenache, Mourvedre, şi Viognier, având ca rezultat un vin de o eleganţa şi o longevitate fenomenală.

Zone de productie

În general Syrah este asociat cu Nordul Văii Rhône-ului având apelaţiunea localităţilor Hermitage şi Côte-Rôtie . Fiind un vin foarte flexibil, buchetul său poate fi caracterizat oricum, de la un vin modest pâna la o explozie de fructe şi flori în diferite locaţii pe glob, cum ar fi Africa de Sud, America sau Australia. Africa de Sud a fost de fapt prima ţară din "Lumea Nouă" care să cultive Syrah/Shiraz începând cu anul 1650, însă din păcate această varietate nu a fost niciodată apreciată la adevarata sa valoare, rămânând în obscuritate. În Australia, însă când a ajuns, la sfârşitul secolului 18, a devenit rapid cea mai plantată varietate de vitis vinifera. Unul dintre cele mai notabile nume in Australia din punct de vedere al producţiei si promovării varietăţii Shiraz este Penfolds Shiraz, etichetă creată de un medic englez emigrant pe nume Christopher Rawson Penfolds în ultima jumătate a secolului 18. Primele menţiuni ale Syrah-ului pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, datează din 1878 fiind menţionat în California. Existenţa sa rămâne însă în umbră până la începutul anilor 1990 când este remarcat de către tânăra si ambiţioasa viticultură americană, reuşind să işi mărească aria de plantaţie de aproximativ 100 de ori până în anul 2002 cu 101.500 tone culese. A nu fi confundat cu varietatea Petit Sirah care are o structură genetică total diferită, fiind un derivat al varietăţii Durif.

CELEBRUL VIN “ORCHESTRĂ”-CHATEAUNEUF-DU-PAPE

Franţa este una dintre marile ţări viticole ale lumii, ocupând locul III ca suprafaţă (după Spania şi Italia), cu 943,000 ha. şi locul II la producţia de struguri şi de vin (L’OIV1993). Actualmente suprafaţa viticolă a Franţei este cantonată în 14 regiuni viticole şi anume: Bordelais, Bourgogne, Beaujolais, Champagne, Alsace, Jura, Savoie, Cotes du Rhone, Provance, Corse, Languedoc, Roussilon, Sud-Oest (Garone) şi Vallee de la Loire.

Redăm mai jos povestea unui vin celebru, obţinut în sudul Franţei, lângă Avignon, regiune Cotes du Rhone, în a cărui compoziţie intră 13 soiuri şi fiecare dintre ele asigură o anumită însuşire, formând metaforic, în ansamblu, vinul orchestră – Chateauneuf-du-Pape.

15

Scurt istoric.

   În secolul al XIV-lea, Avignon devenea cetatea Papei: Jan al XXII-lea, suveran pontif, pune să se construiască un castel încăpător şi liniştit, departe de agitaţia de la curte, castel care dă satului din apropiere numele de Chateauneuf-du-Pape (castelul cel nou).   Legenda spune că Papa a dat ordin ca în gradina castelului să se planteze viţă de vie, cultivată în secret şi folosirea exclusivă a celor din castel. Viţa de vie se răspândeşte în zonă începând cu secolul al XVIII-lea. În timp, din raţiuni pur negustoreşti, s-au comis numeroase erori în plantaţii: s-au luat în cultură soluri în afara arealului, s-au plantat soiuri din alte zone. Hotărât să pună lucrurile la punct, sub conducerea energică a baronului Pierre le Roy de Boisaumarie, jurist şi viticultor, în anul 1923 a luat fiinţă primul sindicat pentru apărarea denumirii de origine, care a fixat şi regulile calitative de producţie. Graţie eforturilor de sindicat, în ziua de 28 iunie 1929, Tribunalul civil din Avegnon hotărăşte acordarea ,,denumirii de origine” Chateauneuf-du-Pape, stabilind soiurile ce pot fi cultivate, sistemul de tăiere, producţia maximă pe hectar, regulile de vinificare a strugurilor, tăria alcoolică minimă, etc.

Repere geografice

Terenul situat pe malul stâng al Rhonului, între Orange şi Avignon, cuprinde comuna Chateauneuf-du-Pape şi o parte din localităţile Bedarrides, Courthezon, Orange şi Sorguies.   Marea Mediterană, în retragerea sa de-a lungul anilor, şi apoi Fluviul Rhone şi-au desăvârşit opera de eroziune, marcându-şi cu fermitate traseul; prezenţa pietrişului pe o mare suprafaţă din zonă constituie motiv de mirare pentru vizitatori.    Acest teren, dispus în terase sau platouri, are o vocaţie de excepţie pentru viticultură.    În fine, la calităţile solului se adaugă şi Mistralul - vânt dominant care atenuează insolaţia şi impiedică excesul de umiditate din atmosferă.    Datorită calităţilor sale excepţionale, tărie, catifelare, culoare, forţă, nuanţe fine, arome, buchete, armonia gustului, vigoare, etc, marii degustători ai vremii l-au numit metaforic ,,simfonia celor 13 soiuri”. Astfel din fiecare instrument (soi), se revarsă cele mai miraculoase sunete: Grenache, Syrah, Murvedre, uvertura celor trei soiuri dominante dă vinului tărie şi catifelare, culoare şi forţă; celelalte soiuri, cu nuanţe insolite şi nuanţe fine, vin să completeze armonia prin tonuri

16

uşoare şi subtile; vinul excelează, oferind buchete cu aromă intensă, desavârşind plenitudinea muncii în toată splendoarea sa.

Ca orice simfonie, care imprimă auzului amprenta unei supreme bogăţii, simfonia celor 13 soiuri, dă naştere unei pasiuni fără egal pentru un vin de excepţie: Chateauneuf-du-Pape.     Şi cum ingeniozitatea francezilor în comparaţii metaforice nu are limite când este vorba de vin, redăm mai jos ,,membrii orchestrei":1. ,,la pian”:       Grenache - regele, cel care imprimă vinului o calitate de excepţie, de nobleţe;2. ,,la vioară”:    Syrah - dă culoare şi aromă;3. ,,la baterie ”:   Murvedre - aduce stabilitatea şi complexitatea;4. ,,alto” :        Cinsault - imprimă aromă şi echilibru;5. ,,corul”:       Counoise - aduce originalitate;6. ,,la fluier” :     Muscardin - ne desfată cu un buchet de arome florale;7. „ la violoncel”: Vaccarese - aduce prospeţimea şi eleganţa florilor;8. ,,la clarinet”: Terret Noir, cu buchetul său subtil;9. ,,la trompetă”: Clairette - parfumul florilor şi aroma fructelor coapte;10. ,,la contrabas”: Grenache Blanc - dă vinului rotunjime şi echilibru;11. ,,la talgere”: Burbulenc - aduce prospeţime şi longevitate;12.,,la nai”:       Picpoul - buchetul florilor şi al fructelor coapte;13.,,la harpă”:   Picardon - fineţea şi bogăţia de arome a sudului însorit.

Istoria vinului de porto

Douro Valley este defileul săpat în munte de râul cu acelaşi nume. În ciuda greutăţilor, într-un loc bogat în şisturi de piatră, tenacitatea şi sârguinţa de generaţii a portughezilor au mers până la a transforma această regiune într-o zonă viticolă. Dacă vreţi, este o adevărată epopee a unei moşteniri fabuloase: vinul de Porto.

Această regiune începe la aproximativ o sută de kilometri est de Porto, la graniţa cu Spania. Acoperă aproximativ 250.000 de hectare, dintre care 40.000 numai viţă-de-vie. Podgoriile sunt plantate de-a lungul unor prăpăstii şi dealuri spectaculoase, de pe care se deschide superba panoramă a râului Douro şi a afluenţilor săi. Generaţii de femei şi de bărbaţi au reuşit să construiască terase folosind piatră, creând un impresionant peisaj de o frumuseţe neasemuită, unde verile sufocante, călduroase şi secetoase sunt urmate de ierni aspre şi ploioase. Este o regiune săracă în îngrăşăminte, cu un climat aspru, dar care contribuie la producerea unuia dintre cele mai apreciate vinuri din lume —vinul de Porto. Principalul soi de strugure ce creşte în această regiune este folosit atât pentru vinurile de masă, cât şi pentru cele de Porto. Se extrag în jur de 90 de soiuri, printre cele mai bune remarcându-se Touriga Nacional, Touriga Roriz, Gouveio, Malvasia Fina şi Viosinho.

Vinul de Porto. Dulcele vin, cunoscut sub numele de Porto, a evoluat în prima parte a secolului XVIII, când o măsură de brandy a fost adăugată în vin, pentru a-l stabiliza pe timpul transportului la destinaţie. Ce anume îl face deosebit? Cele 20 de grade de alcool. Să spunem doar că, în cazul

17

Porto, este cu 20% mai mult veritas in vino. La mijloc stă, într-adevăr, un secret: în vinul tânăr de Porto se adaugă ”aguardente”, un fel de ţuică aspră din struguri, cu o alcoolemie de 77 grade, care opreşte fermentaţia şi transformarea zahărului în alcool. Porto nu seamănă cu celelalte vinuri. Este bogat, parfumat şi remarcabil de aromat. Cu un grad ridicat de alcool şi zahăr, este totodată cald şi dulce. Şi, fără îndoială, a intrat în istorie. De secole, oamenii din Douro produc cantităţi uriaşe de vin de masă râvnit de nobili. În secolul XVII, datorită luptelor politice survenite între Anglia şi Franţa, englezii s-au gândit să importe cantităţi mai mari de vin din Portugalia. Curând, ei au descoperit că vinurile din Douro ar putea să înlocuiască cu succes vinurile fine din Franţa.

Quinta do portal - partener Prier pentru vinurile de Porto. Filosofia celor de la Quinta do Portal este simplă: ei îşi doresc să realizeze cele mai bune vinuri, folosind struguri crescuţi în această unică zonă viticolă din Douro. Pentru îndeplinirea acestui deziderat, au apelat la renumitul Pascal Chatonnet de la faimosul Institut Francez de Oenologie din Bordeaux. S-a ajuns, astfel, la o tehnologie complet nouă în regiunea Douro. Proprietăţile lor sunt divizate în patru Quintas: Quinta da Abelheira, Quinta do Confradeiro, Quinta dos Muros şi Quinta do Portal.

Câteva din vinurile Portal(compania care produce vinuri in aceasta regiune):

http://www.horecaromania.ro/index.php/carte-de-vizit/88-vinulde-porto.html

Istoria vinului de Malaga

Vinul de Malaga poartă numele oraşului Malaga din Spania. Se obţine dintr-un sortiment de struguri, în structura căruia ponderea o deţin soiurile Pedro Ximenes, Malvazia şi Muscadel. Strugurii se culeg la supramaturare, se zdrobesc, iar mustuiala se presează. Mustul ravac şi cel de la prima presare se asamblează şi se fermentează. Corecţia de alcool este redusă. Vinul se lasă pe drojdie 3-4 luni şi se foloseşte pentru prepararea celor mai reputate mărci cum sunt Lagrima,Moscatei,Malvasia(Tinto).Pentru obţinerea acestor vinuri, vinul materie primă se amestecă cu Vino maestro sau mistela, cu Vino tierno, arropa şi color (caramel). Vino maestro este must obţinut din struguri foarte bine copţi, în care, după declanşarea fermentaţiei se adaugă distilat de vin pentru obţinerea unui grad alcoolic de 16-17% vol. Vino tierno se obţine din stafide, din soiul Pedro Ximenes, mărunţite şi transformate într-o pastă, cu ajutorul apei (în raport de 1/3 în greutate). Această pastă se presează şi se obţine un must cu concentraţie mare de glucide, care se alcoolizează până la tăria de 8% vol. Aroppa este un must fiert în cazan, la foc direct, până se evaporă 2/3 din volumul iniţial. Produsul are o culoare închisă. Color se obţine din aroppa, prin fierbere până la 2/5 din volumul iniţial. Produsul, cu aspect de sirop puternic caramelizat, se diluează cu apă sau must până la volumul iniţial. Color are o culoare aproape neagră şi un gust amar. Aroppa şi colorul au calitatea de a

18

masca gustul dulce pronunţat al produsului. Vinurile de Malaga au o longevitate mare şi sunt foarte scumpe, în top aflându-se marca Lagrima.

Malaga isi revendica, in mod justificat, titlul de a fi una dintre cele mai vechi zone viticole din Europa, inca de acum 2000 de ani, de pe vremea fenicienilor, carora li se atribuie aceasta istorie a vinului, devenita in timp traditie.  Ulterior, grecii si romanii au continuat producerea vinului in aceasta regiune. Chiar si atunci cand arabii au ocupat zona, timp de opt secole, comersul cu vin de Malaga a inflorit. In acest rastimp, ei au insistat sa numeasca vinul Almalaqui, ceea ce insemna sirop, fiind astfel permis consumul acestuia, in pofida legilor stricte ale Coranului.

Din secolul XV, comertul cu vin de Malaga s-a dezvoltat si mai mult, iar spaniolii au infiintat o casta a vinului in oras. Apogeul comertului cu vin de Malaga a fost atins in secolele XVII si XVIII, statisticile oficiale aratand ca exporturile de vin de Malaga erau mai mari decat cele de vin de Porto si Sherry, adunate la un loc. Chiar si astazi, arheologii continua sa gaseasca ramasite antice de pe vremea fenicienilor, grecilor si romanilor, cum ar fi prese si amfore pentru vin, fapt ce dovedeste ca Malaga este unul dintre cele mai vechi locuri din Europa in care s-a produs vin. Timp de secole, numerosi scriitori faimosi au facut referire la vinul de Malaga, printre ei numarandu-se William Shakespeare si intemeietorul stilului de jurnal personal, Samuel Pepys.

Site : http://vinuri.md/ro/310/272

Istoria vinului de MadeiraRegiunea Madeira include insulele Madeira si Porto Santo(Portugalia) foarte diferite din punct de vedere climatic, prima fiind impadurita si cu climat temperat, iar cea de-a doua mai degraba uscata si calda. Solul este vulcanic, iar viile sunt asezate in terase pana la malul marii. Shakespeare mentioneaza intr-una din piesele sale, Henry I, vinul de Madeira. Vinul de Madeira a fost servit si cand s-a votat Declaratia de independenta a Americii. Astfel acest vin este unul special, baut in ocazii memorabile, istorice. Vinul de Madeira a devenit faimos din intamplare. Initial nu s-a vandut asa cum sperau producatorii si a fost returnat cu vasele pe mare. Acesta a ajuns la destinatie dupa mai multe zile de furtuna si vreme calda in care a capatat o aroma speciala, usor invechita, calitatea lui crescand miraculos. Astfel vinul a ajuns sa valoreze greutatea lui in aur.

19

Astazi este amestecat si intarit cu coniac portughez cu 20 % alcool. Aceasta metoda este caracteristica portughezilor. Din acest motiv raman cateva urme de zahar in vin. Imediat dupa fermentare este incalzit intre 30 si 60 grade si tinut cam 6 luni, timp in care este racit si incalzit alternativ in butoaie de stejar, realizandu-se o oxidare graduala a vinului. Acest sortiment este facut din struguri rosii si albi, astfel culoarea lui este maroniu deschis pana la inchis, in functie de gradul de oxidare. Vinul de Madeira se gaseste in patru variante in functie de soiul de struguri folositi: sec, Verdelho demisec, Boal demidulce si Malvasia dulce. Un vin versatil, poate fi  perfect pentru desert avand o aciditate naturala ridicata. Nu se deterioreaza rapid dupa desfacerea sticlei.  Una dintre companiilecare se ocupa de producerea acestui vin se numeste chiar Compania de vin Madeira. La fel de cunoscut este si vinul produs de compania Vihnos Barbeitos.In America se comercializeaza vinul Rainwater, tot un vin de Madeira. Vinurile de Madeira sint unice in lume prin caracteristicile atribuite lor de solurile vulcanice si prin procedeul curios de preparare si imbuteliere. Madeira este singurul vin care nu se altereaza la contactul cu aerul, dat fiind procesul de productie. Vinul ramine bun de baut in orice conditii climatice. Bautura a fost preferata multor oameni de stat, printre care si George Washington, Thomas Jefferson si Theodore Roosevelt. De asemenea, in 1776, vinul a fost folosit la toastul in cinstea Declaratiei de Independenta a Americii. Calitatile acestui vin au fost descoperite in urma cu 400 de ani de catre englezi. Mai tirziu, locuitorii insulei au profitat de pe urma comercializarii exceptionalului vin. In secolul al XVI-lea, odata cu expansiunea Marii Britanii, in drumul lor spre Indii, corabierii englezi s-au oprit pe insula Madeira din vecinatatea Portugaliei pentru provizii. Ei au dus vinul pina in Indii, unde nu au reusit sa-l vinda, si l-au adus apoi inapoi, deschizind butoaiele abia la intoarcere. In timpul sederii lor, englezii au observat ca vinul lor nu numai ca a supravietuit temperaturilor ridicate la care fusese supus in timpul calatoriei care taiase de doua ori Ecuatorul, ci si-a schimbat chiar gustul, devenind mai bun. Dar nu numai expunerea la temperaturile schimbatoare ale calatoriei a imbunatatit calitatea vinului, ci si solurile vulcanice ale insulei, bogate in minerale, si briza oceanica, care au dat strugurilor o savoare aparte. In scurt timp, aceste plimbari au devenit baza prepararii vinului, chiar daca mai tirziu, practica a fost abandonata. In schimb, locuitorii insulei au tras foloasele de pe urma acestei descoperiri si l-au comercializat, astfel ca, in prezent, vinzatorii de vinuri de Madeira sint printre cei mai bogati negustori din lume. Pentru ca pe atunci Madeira nu era inca o insula cu specific viticol, odata cu plecarea englezilor de pe teritoriul lor, bastinasii au sadit butasi de vita-de-vie pe aproape toata intinderea insulei. Dupa 30-40 de ani, vinul a fost preparat si dupa alti 20 de ani comercializat. Tot in secolul al XVI-lea, Madeira a fost atacata de corsari, care, chiar daca devastau si furau tot ce prindeau, au contribuit la recunoasterea vinului pe plan mondial. Unul dintre cei mai brutali si mai cruzi pirati era Bertrand de Montluc, care, pe linga ulei, zahar si icoane din aur si argint din biserici, a furat si vin, pe care mai tirziu l-a vindut in Franta si Anglia pe bani multi. Acesta si multi alti pirati, jefuind si vinzind bunurile in tari straine, au contribuit la cunoasterea si aprecierea vinului in intreaga lume. Totusi, de abia in secolul al XVII-lea, insula Madeira a ajuns cunoscuta in intreaga Europa pentru vinurile sale si a inceput sa-

20

si comercializeze produsele in cantitati impresionante. Din 1668 si pina in 1750, importul de bauturi alcoolice spre America a fost interzis, cu o singura exceptie: cea a vinurilor de Madeira. O data in plus, istoria este de partea locuitorilor micii insule portugheze, iar vinul fabricat de ei este pus in valoare. El devine preferatul unor personalitati politice ale vremii, printre care George Washington, Thomas Jefferson sau Anthony Wayne. Se organizau petreceri la care, alaturi de mincaruri simandicoase, se consumau doar vinuri de Madeira. In 1776, odata cu Declaratia de Independenta a Americii, George Washington a baut in cinstea evenimentului un pahar de vin de Madeira. In prezent, vinurile de Madeira sint in continuare la mare cautare, ele putind fi cumparate de la orice magazin de vinuri vechi (si scumpe!). Dovada o reprezinta faptul ca, la inceputul acestui an, la o licitatie de vinuri vechi din New York, o sticla de vin de Madeira datind din 1800, apartinind lui Thomas Jefferson, a fost vinduta cu 22.000 dolari! In prezent, vinul este preparat prin imbuteliere in niste butoaie speciale incalzite in bazine enorme pline cu apa la temperaturi de 40-45 grade. O luna in aceste cazi echivaleaza cu 2-3 ani de maturizare normala (in soare). Dupa trei luni, temperatura scade gradat pina la cea a atmosferei exterioare. Vinul este lasat inca 15 ani in aceste butoaie la decantat, apoi inca 2-3 ani in sticle, astfel ca o sticla de vin de Madeira este comercializata dupa 20 de ani de la culegerea propriu-zisa a strugurilor. Exista si un festival al vinului in insula Madeira, datind din secolul trecut. Sarbatoarea debuteaza la inceputul lunii septembrie si dureaza 3 saptamini, timp in care locuitorii insulei isi amintesc de vechile obiceiuri din secolul al XVI-lea de preparare a vinului. La Estreito de Camara de Lobos, localitate situata la 12 km de Funcham, capitala insulei, unde se afla cea mai bogata si mai intinsa vie, ei string strugurii, pe care ii toarna in niste butoaie imense si ii zdrobesc cu picioarele, dansind si cintind.

Vinul de Xeres

Vinurile de Xeres(Jerez sau Sherry), se produc in sudul Spaniei,in regiunea Jerez de la Frontera , din soiurile de baza Palomino si Pedro Ximenes ,dar din soiul Palomino se obtin cele mai fine marci de Jerez.Vinurile de Xeres sunt vinuri de desert oxidate biologic,denumite si vinuri de lichior .vinurile de desert oxidate biologic se prepara prin alcoolizare sau alcoolizare si indulcire ,folosindu-se distilat de vin,must concentrat mai mult sau mai putin caramelizat si must alcoolizat.Vinurile de desert sunt vinuri bogate in alcool , zahar si in calitatile gustativ-olfactive specifice,care sunt consumate in timpul sau dupa servirea desertului.Ele sunt obtinute din struguriianumitor soiuri de vita de vie ,cultivate in anumite podgorii,care la maturitatea tehnologica trebuie sa acumuleze un continut de zahar specific tipului de vin de desert.In principiu,vinurile de desert rezulta in urma fermentarii incomplete a mustului de struguri , sistarea fermentatiei obtinandu-se pe cale artificiala sau naturala.Dupa continutul de zahar si conform legislatiei ,se obtin urmatoarele sortimente: demiseci 4-12 g/l: demidulci 12-50 g/l ; dulci 50-80 g/l ; licoroase cu peste 80 g/l.Se numesc vinuri de lichior deoarece compozitional ,-taria alcoolica si continutul de glucide-,si organoleptic, aceste vinuri se apropie de cele ale lichiorului.Ele

21

sunt numite si vinuri de desert si nu trebuie confundate cu vinurile licoroaseVinurile de lichior se produc fara sa se foloseasca SO2 ,sunt foarte rezistente la alterari microbiene si au o viata foarte lunga.Vinurile de Xeres sunt vinuri cu un continut de 16-20% vol. Alcool, 10-40 g/l zaharuri ,de culoare galben pai pana la galben inchis ,specifica vinurilor oxidate , cu buchet pronuntat caracteristic ,complex si fin,generoase.

SORTIMENTE ALE VINULUI DE XERES( JEREZ) :

1. Vinurile Fino –maturare biologica (procedeul de oxidare se face cu” flor”).Aceste vinuri sunt de culoare galben pai ,in buchet de culoarea alunei,si sunt obtinute prin sistemul de cupajare „solera”Marca cea mai cunoscuta a vinurilor fino este Tio Pepe de Pedro Domecq.2. Vinul Manzanilla- sunt vinurile fino produse la Sanlucar de Barrameda,de culoare galben pai,mai usoare decat cele fino.3. Vinul Amontillado- este un vin de culoare galben mai inchis (chihlimbar),cu buchet pronuntat caracteristic( alcoolizat,produs prin procedeul „flor”),acesta fiind un vin sec.Dupa expunerea de „flor” acesta permite oxidarea.El este obtinut plecand de la un vin fino,dar supus maturarii, „crianza oxidativa”-oxidare produsa prin contactul aerului cu vinul in butoiul de lemn,in sticle ,etc.Acest proces invecheste repede vinul ,acesta dandu-i calitatile gustative si olfactive de stejar.El se caracterizeaza printr-un gust fin de nuci de padure.4. Vinul Oloroso- acesta este un vin de culoare galben inchisa ,foarte aromatic si cu o compozitie puternica.in crianza oxidativa ,el poate fi sec sau moderat dulce.La acest vin oxidarea se face fara flor si dureaza mai mult,iar vinul rezultat este mai inchis la culoare.In functie de continutul de zahar, vinul Oloroso poate fi numit :-Mdium,-Cream Sherry,-Amoroso,etc.5. Vinul Dulce –vin dulce de desert.Din soiurile de baza Pedro Ximenez sau Muscatel,este un vin de culoare galben inchisa ,foarte dulce.Acest tip de vin este obtinut plecand de la struguri ajunsi la maturare, fermentatia acestora fiind partial intrerupta,pentru procedeul cu ajutorul alcoolului.

Modalitate de invechire:Butoaie: stejar american cu capacitate de 600 litriTimp de invechire: cel putin 8 ani, din “Soleras” de peste 20 de ani.Localizare: Bodega Jerez de la Frontera.Valdivia Bodegas s-a specializat in productia celor mai rafinate brandy-uri de Jerez, Solera Gran Reserva.

Esenţa producerii vinului de Jerez este amestecul. Amestecul între ani şi între conţinutul vaselor. Există un sistem – numit solera după care o proporţie (de obicei a treia parte) dintr-un vin de un an se amestecă cu un vin de doi ani şi aşa mai departe. De asemenea distilatul de vin urcă gradele alcoolice până la 24 de grade pentru unele sortimente.

22

   Internaţionalizarea acestui vin face ca prin anii ‘80 să apară schimbarea către sec. O adaptare la gustul peţei care n-a împiedicat, din păcate, regresul în vânzări. Cu toate acestea, vinul de Jerez, rămâne în continuare la preţuri acceptabile, mai ales dacă ţinem seama de procesele tehnologice complicate prin care trece, vechimea vinurilor folosite, precum şi a brandy-ului adăugat.Nu pot decât să sper că moda vinurilor speciale va reveni şi sherry îşi va recăpăta locul de succes pe care-l merită pe piaţa mondială.

 Ca o curiozitate – în România – apare rar şi timid, deşi aici ar fi foarte bine primit. România agreează încă vinurile vechi şi dulci, cu caracter oxidativ care, într-un fel, se apropie de structura Jerez. Mai mult, Lacrima lui Ovidiu, la peste cele 15 grade alcool este o replică la acest vin. În Moldova există un XEPEC care merge până pe la 20 grade alcool, cu o ţinută asemănătoare spaniolului. Identitatea categoriilor şi a stilurilor Jerez nu este totuşi o carte deschisă pentru necunoscători.

 Două mari clase cuprind varietăţile de expresie ale Sherry-ului: Fino şi Oloroso. În plus, mai există Palo Cortado susţinut de vinuri foarte vechi.

 Ramura Fino este, de fapt, o suită de procese ce pleacă de la Manzanilla şi Fino Amontillado, ducând prin îndulcire la un Pale Cream, care în acelaşi timp este un vârf obţinut şi la categoria Oloroso.

Câţiva din cei mai mari producători din triunghiul Jerez de la Frontera, Sanlucar de Barrameda şi Puerto de Santa Maria.Case foarte vechi ca Williams&Humbert au fost cotate şi la bursa din Londra. Altele au fuzionat cu mari grupuri internaţionale, iar câteva au rămas independente.

Site: http://catalinpaduraru.ro/arhiva/

Vinul Tokay

Pentru Ludovic al XlV-lea, Tokay era regele vinurilor, în epocă, acesta era vinul cel mai gustat („prise") în Europa, apreciat pentru proprietăţile sale medicinale, dar şi pentru aroma sa intensă şi efectul înviorător.

Şi astăzi el rămâne remarcabil, chiar şi numai pentru originalitatea elaborării sale, potenţialul său de păstrare (conservare) fiind uimitor: cele mai bune vinuri (din anii de recoltă cei mai buni) se pot învechi timp de două secole.

Cele 7.000 ha de vii de Tokay sunt plantate pe un sol de natură vulcanică, în Ungaria, dar şi în estul Slovaciei, nu departe de frontiera rusă. Ele domină valea râului Bodrog, unde brumele toamnei provoacă mucegaiul nobil, Botrytis cinerea, asupra celor două soiuri principale Furmint şi Hărslevelu. Al treilea soi, Muscat galben, este câteodată comercializat separat.

23

Viticultorii aşteaptă, în general, debutul lunii noiembrie pentru a culege strugurii. Ei speră astfel să recolteze „aszîi", aceasta vrea să însemne atinşi de mucegaiul nobil, zaharisiţi şi concentraţi sub acţiunea Botrytis.

Ciorchinii sunt depozitaţi în „putton" (la plural: puttonyos), vase care pot conţine în jur de 25 kg de fructe. Caracteristica esenţială a vinului de Tokay rezidă în faptul că strugurii nu sunt vinificaţi imediat. După ce sunt presaţi (striviţi), ei sunt vărsaţi într-un butoi de 136 l care conţine vin sec, produs la început din ciorchini neafectaţi de Botrytis şi recoltaţi mai toţi în sezon.

Acest curios amestec de vin şi ciorchini atinşi de mucegai nobil este astfel lăsat la macerat, ce nu întârzie să provoace o fermentaţie alcoolică. O parte din zahărul din struguri se transformă în alcool, ceea ce creşte tăria în alcool de la 2% voi. pentru a atinge 14% voi.

In timpul fermentaţiei secundare, care poate dura mai multe luni, vinul „aszu" este plasat, pentru a se învechi, în butoaie mici, depozitate în tunele lungi, subterane şi umede, numeroase în această regiune. După o învechire în butoaie care poate să dureze între 5 şi 12 ani, vinul este asamblat şi apoi îmbuteliat.

Vermut

Vermutul este o băutură alcoolică, asemănătoare cu vinul, la care se mai adaugă alcool, dar care se deosebeşte de acesta prin faptul că este aromat cu un amestec de pelin şi alte ierburi sau condimente. Primul care a folosit cuvântul vermut ca denumire comercială este Antonio Benedetto Carpano, din Torino, Italia, în 1786. El s-a inspirat din reţeta germanilor pentru vinul pelin, în limba germană pelinul şi vinul pelin numindu-se "Wermut".

Sortimente

Există trei sortimente de vermut, de la cel mai sec la cel mai dulce: extra sec, bianco/alb, rosso/roşu. Vermutul roşu este servit fie ca aperitiv, răcit şi nediluat cu alte băuturi, sau ca ingredient de bază în cocteiluri de tip Manhattan. Vermutul alb este de obicei sec şi se poate bea ca aperitiv simplu, dar mult mai mult se foloseşte în cocteilurile de tip Martini, alături de gin sau votcă. Vermuturile roşii mai sunt numite vermuturi italiene, iar cele albe vermuturi franţuzeşti, deşi această denumire nu respectă realitatea.

În funcţie de sortiment, diferă şi concentraţia de alcool şi zahăr a băuturii. Astfel, vermutul vermutul rosso au o concentraţie de alcool de 16-17° şi un conţinut de zahăr de 16-18%. Vermutul bianco are o concentraţie alcoolică de 17° şi un

24

conţinut de zahăr de 16-18%. Vermutul extra sec are alcool în concentraţie de 18-19° şi un conţinut de zahăr nu mai mare de 3,5%[1].

Punt e mes

Punt e mes este un vermut italian. Are o culoare maro închis şi este amărui. Punt e mes înseamnă literal punct şi jumătate în piemonteză. Poate fi folosit ca subtituent pentru vermutul rosso obişnuit în băuturi precum Americano, Manhattan şi Negroni. Punt e mes are o aromă puternică, distinctivă, între vermutul rosso obişnuit şi Campari. Punt e mes era făcut de familia Carpano din Torino până în 2001, când Distillerie Fratelli Branca din Milan i-a cumpărat.[2]

Vermutul sec trebuie refrigerat şi poate fi păstrat pentru aproximativ şase luni. Alte tipuri de vermut ţin până la un an dacă sunt depozitate în locuri uscate şi reci sau refrigerate

VINURI ALBE DULCI DIN GRECIA ŞI CIPRU

Istoria viticulturii şi vinificaţiei grecilor este strâns legată de dezvoltarea şi decăderea acestei insule din nordul Mării Egee. Cu cinci secole înainte de Hristos, podgoriile din Macedonia şi din câteva insule egeene (Thassos, Pella, Stagira) erau cunoscute pe tot întinsul Greciei. Cu vinul din această zonă s-a "făcut" războiul împotriva Troiei şi cu acelaşi vin l-a adormit Ulysses pe uriaşul Ciclop. Dintre toate centrele de vinificaţie, cele din Thassos erau cele mai apreciate, iar Aristotel însuşi ar fi avut o vie în insulă.

Multe personaje mitologice sunt legate de vin si vinificaţie. Astfel, în Grecia de aceasta s-a ocupat zeul Dionis.În Grecia, beţia nu era un fapt cunoscut înaintea apariţiei noului zeu Dionysos (zeul viţei de vie si al petrecerilor). Prin secolul al VII-lea î.Hr., consumarea băuturilor alcoolice devenise o parte importanta a vieţii de zi cu zi. Grecii erau însă destul de inteligenţi pentru a remarca faptul că, deşi vinul poate crea o stare plăcută, poate, de asemenea, să-l determine pe un individ sa facă lucruri pe care în mod normal nu le-ar fi făcut sau chiar să-şi iasă din minţi. Hipocrate, părintele medicinei, nota că „vinul este un lucru minunat, folositor omului sănătos sau bolnav, dacă se consumă cu măsură, potrivit constituţiei individuale”. În Grecia, femeile obişnuiau sa consume foarte mult vin, acest lucru nu era însă valabil şi pentru Sparta. Femeile nu aveau voie să consume alcool deloc.Datorită calităţilor sale ameţitoare, vinul a devenit repede un simbol religios. S-a răspândit repede în jurul Mediteranei. Grecii îl beau după ce uscau strugurii la soare, vinul rezultat fiind dulceag, gros si păstos, încât trebuiau să-l dilueze cu apă de mare (originea şpriţului). În Grecia antică vinul era consumat cu apă, consumul nediluat fiind considerat un semn de desfrâu. Vinul se păstra in amfore de ceramică şi în butoaie astupate cu cârpe înmuiate în ulei, pentru a împiedica continuarea fermentaţiei.

25

Vestigiile unor crame şi pivniţe antice, descoperite pe versanţii de vest al Acropolei, precum şi în multe alte părţi ale Greciei insulare, peninsulare şi continentale, atestă că tehnica şi arta vinificaţiei erau cunoscute din antichitate.

Prin poziţia sa geografică, beneficiară a unui climat mediteranean de mare favorabilitate pentru cultura viţei de vie, Grecia se înscrie printre ţările recunoscute pentru producţia de vinuri de înaltă calitate.Relieful foarte frământat, solul pietros situat pe un subsol de marnă calcaroasă sau de tuf friabil şi marea luminozitate, căreia Grecia îi datorează prestigiul său de ţară cu cel mai frumos cer albastru, favorizează obţinerea unor vinuri de calitate.Datorită aşezării sale insulare, peninsulare şi continentale, Grecia prezintă numeroase şi variate mici regiuni vitivinicole cu microclimate şi condiţii ecologice specifice.La condiţiile naturale generoase se adaugă şi numărul mare de soiuri, despre care poetul latin Vergilius spunea că „ar fi mai uşor de numărat firele de nisip ale mării decât varietăţile de viţă de vie”.Această situaţie avantajează obţinerea unei largi palete de vinuri cu originalitate şi personalitate distincte. Dintre acestea, probabil ca urmare a unei tradiţii care vine din antichitate, vinurile în mod natural dulci ocupă un loc de primă mărime.Conform legislaţiei vitivinicole elene, vinurile în mod natural dulci sunt elaborate plecând de la musturi bogate în zahăr, a căror fermentaţie alcoolică se opreşte în mod natural, fără nici un adaos de alcool sau alţi fortifianţi. Conţinutul în alcool al unor astfel de vinuri nu trebuie să fie mai mic de 13 % vol., iar conţinutul în zahăr să depăşească 50 g/L. Aceste vinuri trebuie să fie elaborate pornind de la struguri cu un conţinut de zahăr de cel puţin 252 g/L şi care, prin stafidire la soare, să ajungă la o bogăţie mai mare de 300 g/L. Într-un vin astfel obţinut zahărul şi alcoolul trebuie să provină exclusiv din strugurii materie primă vinificaţi, fiind interzis orice adaos de zahăr, alcool, must concentrat, etc. Dintre vinurile în mod natural dulci care se produc în Grecia, cu caracter mai mult sau mai puţin permanent, în funcţie de gradul de favorabilitate a anului, se amintesc cele de Santorini, Samos, Lesbos şi Muscatul de Rodos.

Vinul de SantoriniInsula Santorini, numită şi Thera, este cu adevărat de neuitat. Santorini a

fost mult mai mare, dar jumatate din insula s-a scufundat in 1450 e.n. , după ce o erupţie vulcanică a fost distrugătoare. Fira, capitala insulei, se află chiar langă crater, la aproape 300 de metri de la nivelul mării, oferind o imagine spectaculoasă. Coasta de vest ofera si peisajele cele mai interesante, iar arhitectura insulei se remarcă prin specificul său. Coasta dinspre sud-est este acoperită de plaje. Pe insulă poti găsi felurite vinuri, de o savoare deosebită şi printre cele mai bune din Grecia, făcute dintr-un soi de struguri numit "Assyrtiko". Vinul Santorini, produs în insula cu acelaşi nume, se obţine din soiurile Assyrtico şi Aidani. Assyrtico este considerat de greci soiul cel mai bun din bazinul

26

mediteranean, iar Aidani se impune prin gustul său uşor de muscat. Culese la supracoacere, ele dau vinuri care sunt cunoscute încă din cele mai vechi timpuri sub numele de Nycteri, denumire ce se înscrie şi astăzi pe etichetele buteliilor.Tot în insula Santorini şi tot din aceleaşi soiuri se produce şi un „vin de paie” numit Liastos sau Helios.

Vinul de SamosSamos, vin în mod natural dulce, este produs în insula Samos , situată în

partea de est a Mării Egee. Se obţine din struguri stafidiţi în urma expunerii la soare, timp de mai multe zile. Prin deshidratare, concentraţia în zaharuri poate ajunge la 500 g/L, iar în urma fermentării mustului, rezultă un vin de 12-15 %vol. alcool şi un conţinut în zahăr de la 50 la 200 g/L. Culoarea sa aurie şi gustul atrăgător, la care se adaugă aroma de muscat şi cea dobândită prin maturare şi învechire, îi conferă o notă originală, fiind îndreptăţită denumirea de nectar, sub care este livrat în consum.Cele mai reuşite vinuri sunt cele care sunt realizate din plantaţiile aşezate pe pantele dintre oraşele Karlovassi şi Samos, unde se întâlnesc şi cramele cele mai importante în care se elaborează acest faimos nectar de Samos.

Vinul de LesbosLesbos este un vin în mod natural dulce produs în insula Lesbos, pe care

turcii au numit-o ulterior „grădina imperiului”, din cauza bogăţiei, fertilităţii şi minunatelor sale privelişti. Vinurile de aici au fost cunoscute şi apreciate încă din antichitate. Se povesteşte că, atunci când a venit vremea ca marele gânditor Aristotel (384-322 î.C), să-şi desemneze urmaşul la conducerea şcolii peripatetice , el avea de ales între Eudemos din Rodos şi Teofrast din Lesbos. Nedorind să jignească pe nici unul dintre ei, Aristotel a cerut să i se aducă două cupe cu vin, una din Rodos şi una din Lesbos. Gustând vinul din Rodos, filozoful a exclamat „iată un vin sănătos şi plăcut”. Cu toţii crezuseră că-şi exprimase astfel hotărârea. Dar gustând şi din vinul de Lesbos, adăugă imediat „acesta este însă cu mult mai dulce”. Alegerea era făcută!

Vinurile albe dulci produse în Cipru Ciprul este un stat insular situat în bazinul oriental al Mediteranei, la circa

100 km. de coasta Libanului. Conturată de ţărmuri ca nişte dinţi de ferestrău, insula este scăldată de soarele mediteranean care, din primăvară până în toamnă, încălzeşte dealurile acoperite cu plantaţii viticole, iar în iarnă face să strălucească zăpada pe culmile munţilor.Pe insulă viţa de vie se cultivă de mai bine de 3500 de ani. În secolul al XV-lea î.C, insula era locuită de ahei, una din cele patru ramuri ale vechilor greci.În antichitate era cunoscută ca insula Afroditei, datorită cultului dedicat de greci Zeiţei Dragostei. În templul din Paphos, în sud-vestul insulei, se desfăşurau mari festivităţi şi un pelerinaj anual de la care nu lipsea vinul local.În epoca miceniană (sec.XIII î.C.) locuitorii aveau relaţii comerciale cu celelalte populaţii din Marea Egee. Există dovezi că mai târziu vinul făcea parte din produsele pe care coloniile greceşti şi feniciene de pe insulă le schimbau cu alte produse de pe arii tot mai largi din lumea antică. Vinurile de Cipru erau cunoscute şi apreciate în Egipt, Grecia continentală şi chiar la Roma.

27

La un muzeu din Cipru se afla o amorfă ce datează din anul 900 î.C. Lucrările arheologice au scos la iveală mozaicuri şi alte obiecte care atestă îndelungata tradiţie cipriotă în practica vitivinicolă.

Vechea literatură greacă descria calităţile excepţionale ale vinului dulce din Cipru, care se bea îndoit cu apă, căteodată chiar cu apă de mare. În decursul timpului insula a fost stăpânită de egipteni, hitiţi, fenicieni,asirieni, perşi, macedoneni, romani, bizantini, arabi, de armate ale cruciaţilor, de veneţieni, turci şi de englezi.Situată la răscrucea drumurilor comerciale dintre Europa, Asia Mică şi Africa de Nord, insula atrăgea şi prin zăcămintele sale de cupru, renumite în antichitate, când acest metal era deosebit de important. De altfel, însăşi denumirea de Cipru derivă din kypros, care îni a seamnă cupru.

Din istoria sa agitată, merită semnalat faptul că Richard Inimă de Leu a cucerit insula în anul 1191, în timpul cruciadei a treia. Cronica acestei cruciade povesteşte că, la prima sosire a regelui în Cipru, i s-a oferit un banchet, la care s-au servit cele mai bune vinuri locale şi că acestea „erau diferite de vinurile din toate celelalte ţări”. Richard Inimă de Leu a vândut insula mai târziu cavalerilor templieri, care la rândul lor au cedat-o ex-regelui Ierusalimului, păstrându-şi doar câteva teritorii numite commanderii. Termenul de commanderie desemna domeniul acordat unui ordin religios sau militar, precum şi reşedinţa comandorului acelui ordin. Pe aceste commanderii, templierii au avut fericita inspiraţie de a cultiva viţa de vie, producând vin care era consumat mai mult pe plan local. Datorită cavalerilor templieri şi ulterior celor ioaniţi, vinul devine celebru, fiind cunoscut în occident sub denumirea de commanderia, nume cunoscut şi în prezent.

Vinul de CommanderiaCommanderia este acela mai cunoscut vin alb în mod natural dulce

produs în Cipru, poartă în sine darurile unui sol generos şi ale unui climat prielnic, precum şi bogăţia unei tradiţii viticole milenare, marcată de fluctuaţiile unei istorii zbuciumate.Filip II August, rege al Franţei, l-a supranumit „Apostolul vinurilor”. Henri d’Andeli, care scrie despre acest fapt în 1223, în poemul său „La bataille des vins”, arată că vinul de commanderia se situa în fruntea vinurilor creştinătăţii.

În 1352, la Londra, s-a servit vin commanderia la un celebru banchet, rămas în istorie sub numele de „Banchetul regilor”. Henry Richard, şeful corporaţiei viticultorilor, l-a oferit în cinstea regelui Petru I al Ciprului.La banchet au participat şi alţi patru monarhi: Eduard III al Angliei, David al Scoţiei, Valdemar al Danemarcei şi Jean II al Franţei. Două secole mai târziu, regina Elisabeta I a Angliei i-a acordat lui Walter Raleigh monopolul importului vinurilor de Cipru prin portul Southamptom. Spre gloria acestor vinuri şi spre nenorocirea ţării care le produce, se spune că în anul 1571, sultanul Soliman II, poreclit „Beţivanul”, i-a ordonat comandantului armatei să cucerească insula Cipru pentru că „acolo se află acea comoară pe care numai regele regilor e demn să o posede”. Sub dominaţia turcească şi datorită interdicţiei impuse de religia islamică, producţia vinului a scăzut foarte mult, nu însă şi faima sa.

Producţia vinurilor de commanderia a inceput să se redreseze după anul 1878, când englezii au luat în stăpânire insula. Suprafaţa plantaţiilor creşte la circa 22.000 ha, reprezentând 10 % din terenurile cultivabile.

28

Zona de producere a vinurilor commanderia se află pe versanţii sudici ai masivului central Troodos, la altitudini de 400-800 m, pe terenuri ce aparţin la 14 sate, dintre care cele mai importante sunt Kalo, Choria, Agios, Constantinos. Solurile, foarte superficiale, sunt formate pe rocă mamă vulcanică în partea de sus sau pe formaţiuni sedimentare în partea de jos. Creşterea şi dezvoltarea viţei de vie este condiţionată aici de precipitaţiile foarte variabile şi de frecvente perioade de secetă. Este de notat că viile din Cipru au contribuit la crearea unor podgorii şi vinuri celebre din alte părţi. Astfel în secolul XV s-a plantat viţă din Cipru în insula Madera, celebră astăzi pentru vinul ei. Aceeaşi origine se atribuie Tokajului din Ungaria, precum şi Marsalei din Sicilia.

Principalele soiuri de viţă de vie cipriotă sunt: Mavro negru, Xynisteri alb şi Muscat de Alexandria. Soiurile Mavro şi Xynisteri au fost semnalate prima dată de contele de Revasenda în 1877 şi au fost descrise de Gallet într-un articol despre ampelografia cipriotă.O menţiune foarte importantă este faptul că filoxera nu a pătruns în Cipru, fapt pentru care viţa de vie se cultivă pe rădăcini proprii. Producătorii se limitează mai mult la soiurile locale, evitând introducerea unor soiuri din afară, care ar putea prezenta riscul aducerii acestui dăunător.

Producerea vinului commanderia, întemeiată pe o tradiţie străveche, se face după o metodă specifică, numită mana. În anul 1580, lucrarea sa intitulată „Descriere insulei Cipru” Estiene de Lusignan, referindu-se la metoda mana, arată că: „există o anumită viţă anume, cu struguri negri care se coc la sfârşit de iulie, dar care se recoltează în septembrie. Odată recoltaţi, ei sunt aşezaţi pe acoperişul caselor şi lăsaţi la soare, timp de trei zile, astfel încât căldura să elimine conţinutul de apă. După aceea, strugurii sunt zdrobiţi, iar ciorchinii şi seminţele se îndepărtează înainte de fermentaţie.” Mustul obţinut era pus la fermentare în urcioare de lut cu fund conic, îngropate pe jumătate în pământ. Vinul rezultat rămânea aici mai mulţi ani. În Evul Mediu vinurile de commanderia se păstrau 30 şi chiar 100 de ani. Astfel, în anul 1683, Wilbrand van Oldenburg nota că se poate găsi vin de 100 de ani şi că pe măsură ce se învecheşte devine tot mai bun. Tot el afirma că, după obiceiul locului, la nunta fiului, tatăl scotea cel mai vechi vin şi, demn de reţinut, vasul era apoi reumplut cu vin mai tânăr.De-a lungul timpului, această practică s-a dezvoltat, devenind un procedeu specific de maturare şi învechire a vinului, procedeu descris de abatele Mariti, în anul 1781, sub aceiaşi denumire, mana.

În zilele noastre ţăranii ciprioţi după cules şi triere întind strugurii pe acoperişurile relativ plate ale caselor pe care au aşternut frunze de viţe. Uneori strugurii sunt aşezaţi pe bucăţi de pânză întinse pe pământ printre butuci şi rânduri. După aproximativ 20 de zile de expunere la soare strugurii ajunşi la supramaturaţie (semistafidiţi), au un potenţial alcoolic de 18-20 % vol. În mod tradiţional zdrobirea lor se face cu o roată şi apoi cu picioarele. În prezent se efectuează cu ajutorul zdroitului mecanic.

29

Mustul este colectat în urcioare mari de lut sau în butoaie de ştejar, unde are loc fermentaţia alcoolică. După desăvârşirea fermentaţiei vasele se menţin complet pline. Tragerea vinului de pe drojdie şi încă alte 2-3 pritocuri cu completarea necesarului de dioxid de sulf, se efectuează la locul de producere a vinului.

În toamna celui de-al doilea an mai precis cu câteva săptămâni înainte de declanşarea culesului, micii producători vând vinul la Limassol, unde există mari antrepozite şi firme de condiţionare, stabilizare şi comercializare.Există şi obiceiul ca vinul să se păstreze timp îndelungat pe drojdie, care nu numai că nu îi dăunează, dar chiar îl şi îmbunătăţeşte.Conform reglementărilor vitivinicole cipriote, strugurii destinaţi producerii vinului commanderia, trebuie să aibă la recoltare minim 212 g/L zahăr la soiul Xynisteri, şi 258 g/L la soiul Mavro. Prin expunerea lor la soare trebuie să crească la 390-450 g/L.

În prezent operaţiile de vinificare dar mai ales cele de maturare, condiţionare, stabilizare şi învechire se fac după procedee moderne, practicate de mari firme din oraşul port Limassol.Sub raport organoleptic, vinul Commanderia, are un parfum asemănător celui de fructe uscate, un gust de miez de nucă şi o culoare galben pai când este tânăr. Prin învechire devine galben auriu şi căpătă o savoare foarte plăcută, este dulce siropos, catifelat, dens, particularizându-se net de alte vinuri dulci de mare marcă.

Commandaria este mândria Ciprului şi cel mai vechi vin, dintotdeauna faimos de-a lungul secolelor. Cel mai renumit vin al Ciprului este şi cel mai vechi vin din lume, vinul Commandaria, un vin dulce de desert, producţia căruia este ţinută în secret. Un lucru este totuşi sigur, gustul acestui vin este irepetabil, datorită faptului că producătorii niciodată nu termină un butoi pînă la capăt, ci în fiecare an îl amestecă cu vinul nou. Astfel, şi un vin gustat azi are picături ale unor epoci demult apuse. Commandaria rămâne Mandria, Arta si Tradiţia producătorilor ce locuiesc în satele ariei geografice originale producţiei de Commandaria.

Soiuri de struguri pe regiuni in Romania :

Dobrogea: Pinot Gris,Pinot Noir, Cabernet Sovignion;

 

Dealurile Moldovei : Grasa de Cotnari, Francusa de Cotnari, Tamaioasa Romaneasca, Feteasca Alba, Muscat Ottonel, Merlot

 

Dealurile Munteniei si Olteniei : Sauvignon Blanc, Feteasca Alba, Feteasca Regala, Pinot Noir, Feteasca Neagra, Merlot.

 

Dealurile Banatului: Riesling, Pinot Gris, Fetească albă, Sauvignon Blanc, Cabernet Sauvignon, Pinot Noir.

30

 

Podisul Transilvaniei: Feteasca regala, Fetească alba, Muscat Ottonel, Traminer.

 

Soiuri autohtone : Cramposie selectionata, Feteasca neagra, Negru de Dragasani; Novac, Babeasca neagra, Cadarca, Busuioaca de Bohotin. 

Soiuri de struguri pentru vinificatie

Soiuri de struguri pentru vinurile albe:

Vinurile albe seci de consum curent: Aceste categorii de vinuri se obţin din soiuri de mare

producţie, cum sunt: Aligote, Crâmpoşie selecţionata, Rkatiteli, s.a..

Vinurile albe seci de calitate superioara: Aceste vinuri se obţin din soiuri de calitate superioara,

cum sunt: Feteasca alba, Feteasca regala, Riesling de Rhin, Riesling italian, s. a., cultivate in

podgorii consacrate.

Vinurile demiseci, demidulci si dulci naturale: Aceste vinuri sunt produse de înalta clasa,

apreciate in mod deosebit chiar si de consumatorii cu cele mai rafinate gusturi si pretenţii. Ele se

realizează in puţine podgorii si din soiuri cu însuşiri de calitate superioara. Printre cele mai

renumite podgorii se menţionează: Cotnari (cu soiurile Grasa, Feteasca alba, Frâncuşa), Murfatlar

(cu soiurile Chardonnay si Pinot gris), Ştefăneşti (cu soiul Tămâioasa româneasca).

Soiuri de struguri pentru vinurile rosii:

Vinurile roşii de consum curent Aceste vinuri se obţin din soiuri de struguri negre de mare

producţie cu ar fi: Băbeasca neagra, Sangiovese, etc.

Vinurile roşii seci de calitate superioara şi DOC: Se obţin din soiuri de struguri negri, cu un

potenţial calitativ ridicat, cum sunt: Merlot, Pinot noire, Cabernet sauvignon, Burgund mare.

 

Cum asociem vinul cu mancarea:

- la peşte, stridii, melci, crustacee - vinuri albe seci, spumoase usoare, şampanie brută;- la antreuri şi aperitive - vinuri albe, seci sau demiseci, vinuri roze;- la carne albă (viţel, miel, porc) şi la carne de pasăre - vinuri roşii buchetoase, uşoare, mai puţin pline, vinuri albe seci aurii'- la carne roşie (ovină, bovină) - vinuri de marcă roşii, pline, generoase şi puternice;- la vînat, aceleaşi recomandări ca şi mai inainte, rezervandu-se însă vinurile delicate şi elegante pentru vînatul cu pene şi vinurile pline, pentru vînatul cu păr;- la sfîrsitul mesei - vin roşu sau vin alb licoros;- la brînzeturi, după cum urmează:* la cele fermentate, de consistenţă moale - vinuri roşii puternice, de mare sevă;* la cele de consistenţă semidură, cu pete verzi in interior - vinuri roşii uşoare;* la brînză de oi - vinuri rozé, albe seci, roşii nesăţioase şi fructuoase;

31

* la brînză prosapătă, ca o pastă topită - vinuri albe şi roze dulci;- la desertul zaharat: vinuri spumante, demidulci, vinuri dulci naturale;- la fructe: vinuri albe dulci, spumante, demidulci;- la cafea: vinars (distilate, învechite, de tip cognac), rachiu de fructe, lichioruri de marcă.

La recomandarea gastronomilor si sommelierilor, ordinea de servire a vinului este urmatoarea: 1. Vinuri usoare inaintea celor cu tarie alcoolica mai ridicata; 2. Vinuri seci inaintea celor dulci; 3. Intai vinurile albe si apoi cele rosii; 4. Intai vinuri tinere si apoi vinuri vechi; 5. Antreurile sunt insotite de vinuri albe, seci, usoare, tinere sau spumante brute; 6. La supe, ciorbe nu se servesc vinuri; 7. La peste se serveste vin alb sec; cu cat pestele este mai gras, vinul trebuie sa fie mai acidulat; 8. La carnea de pasare se servesc vinuri albe, seci, de calitate; 9. La carnea de porc si vita se servesc vinuri rosii vechi; 10. La vanat se servesc vinuri rosii vechi de mare calitate; 11. Branzeturile se servesc cu vinuri rosii vechi, seci si tari; 12. Desertul este insotit de vinuri dulci si aromate.

De asemenea, fiecare categorie de vinuri se serveste la o anumita temperatura: - Vinurile rosii si cele mai fine se servesc la temperatura camerei. - Vinurile albe seci, demiseci, dulci, precum si cele spumante se servesc racite, dar nu refrigerate.

Citate si proverbe despre si cu vin :

Un proverb de-al nostru zice: ’’Vinul face pe saraci bogati, pe ciungi cu miini, pe ologi cu picioare si pe orbi cu ochi.’’

„Cine ştie sã deguste un vin bun, ştie sã soarbã din el picãturi de geniu“ – Baudelaire

‘’Ce viaţă are cel lipsit de vin?Că acesta s-a făcut să veselească pe oameni ‘’ (Întelepciunea lui Isus Sirah,31-32)

‘Vinul este poezie îmbuteliată.’- Robert Louis Stevenson

’’O să intru în păcat, Sfinte Doamne, ţine-mă! Pentru vin nu am ficat, Pentru apă... inimă! ‘’-Păstorel Teodoreanu

32

’’Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin din ce in ce mai buni, fie se transforma in otet.’’-Papa Ioan al XXIII-lea

“ Lemnul vechi arde cel mai bine, prieteni vechi sunt cei mai de incredere, autorii vechi sunt cei mai buni de citit, iar vinul vechi este cel mai bun de baut.’’ ATHENAEUS

’’Un dezavantaj al vinului este ca face omul sa incurce cuvintele cu gandurile.’’-Samuel Johnson

Vinul cât mai vechi dorim să fie,Că atunci este mai bun la gust,Dar dacă–i vorba de–o femeie,Alta e treaba... o vrem "must".- Paul Constantin

Podgoria Cotnari

Podgoria Cotnari face parte din Regiunea viticola a Podisului Moldovei, fiind situata in cea mai mare parte a sa pe Coasta Cotnari – Harlau, un segment important din marea Coasta Moldava. Reputatul academician roman Valeriu D. Cotea o apreciaza ca fiind „una dintre cele mai renumite regiuni viticole din tara noastra”.

Aceasta regiune se distinge prin personalitatea vitei de vie si versantii bine insoriti, prin finetea vinurilor albe obtinute aici si mai ales pentru dragostea traditionala a locuitorilor pentru cultura vinului.

„Podgoriile sfinte” de la Cotnari, cum le-a numit Dimitrie Cantemir, sunt rodul unei indeletniciri stravechi viti-vinicole. Din antichitate si pana astazi, vita de vie a imbratisat neintrerupt dealurile molcome ale zonei, profitand din plin de particularitatile acesteia.

Podgoria este adapostita de vanturi si de curentii locali reci, datorita fenomenului de phoenizare a maselor de aer, ce determina un proces de incalzire. Perioada mai – septembrie este caracterizata de o nebulozitate cu valori reduse, favorizand insolatia, cresterea strugurilor si acumularea zaharului. Solurile sunt extrem de favorabile culturii de vita de vie, cu o textura luto-nisipoasa, bogate in humus si baze schimbabile.

Iata de ce, Grasa de Cotnari, de exemplu nu s-a adaptat in nicio alta podgorie din Romania sau din lume.

Podgoria a fost mereu daruita cu „buna potrivire de oameni intelepti si de la natura”. (Mihail Sadoveanu)

33

Cotnari

Compania COTNARI este inima podgoriei Cotnari din anul 1948. Dragostea localnicilor pentru cresterea si rodul vitei de vie ne-a invatat sa pretuim fiecare boaba purtatoare de soare si sa impartasim cu ceilalti bucuria vietii.

Drumul vinului este lung, dar plin de recompense. Avem permanent grija de cele peste 1100 de hectare cu plantatii de vie prin lucrari agricole performante. Specialistii nostri lucreaza in laboratoarele combinatului sau in vii, pentru obtinerea unor noi soiuri de vita de vie si a unor noi cupaje de vinuri.

Vinurile de Cotnari prezinta calitati exceptionale obtinute prin limitarea productiei medii de struguri la un hectar la doar 70-80% fata de celelalte podgorii ale Romaniei sau din tarile viticole. Compania noastra va alege intotdeauna calitatea in detrimentul cantitatii. In vinoteca noastra, organizata pe criterii stiintifice, pastram cele mai reusite colectii, incepand din anul 1957.

Pana nu de mult, aproximativ pana la inceputul secolului al XX-lea, prelucrarea strugurilor in Podgoria Cotnari, in vederea producerii vinurilor, se facea intr-un mod empiric, folosindu-se vase, instalatii si mijloace traditionale, unele dintre acestea valoroase astazi mai mult ca piese de muzeu. Proprietarii viilor preferau ca ei insisi  sa-si vinifice productia de struguri. Ca si culesul, vinificarea de la Cotnari unea aspectul lucrativ cu cel ludic, de joc si voie buna surprinse si literar ca unii scriitori precum N.D. Cocea: „Copile, razatoare, treceau cosurile (cu struguri) flacailor. Acestia la randul lor, urcati pe scarile improvizate, le desertau in trei calcatoare de doi stanjeni in lungime fiecare si asezate de-a curmezisul cramei. Panerele golite zburau prin aer insotite de strigari si glume piperate. Fetele le prindeau din zbor. Nici una nu se lasa mai prejos. Raspundeau la fel, cu glume in doi peri sau cu pumni de struguri aruncati flacailor in fata…Mustul galgaia ca suroaiele umflate de ploi. Zacatoarele se umpleau vazand cu ochii. Crama zumzaia ca un stup de albine harnice”.

„O intreaga tehnologie urmareste maturarea si invechirea vinurilor, caci vinul autentic de Cotnari nu se utilizeaza in anul in care a fost produs, ci dupa doi, patru sau chiar zece ani, cand inregistreaza adevarata personalitate”. (Alecu Al. Floares)

Traditia milenara se impleteste cu promovarea celor mai avansate sisteme. In ultimii ani, compania a promovat investitii substantiale impreuna cu firme de renume din Italia, Germania, Suedia. Aceste investitii au crescut capacitatea statiei  de imbuteliere, au modernizat instalatiile de racire, de eliminare a sarurilor tartrice, de limpezire centrifuga a mustului, de depozitare a vinului la invechit etc.

Specialistii combinatului Companiei COTNARI se dedica unei activitati sustinute de cercetare stiintifica, de studiere a evolutiei vinurilor si de constituire a sortimentelor. Din laboratoare echipate la standarde de ultima generatie au iesit in ultimii doi ani doua noi soiuri de vita de vie: Grasa 75 si Perla Cotnariului.

34

In prezent cercetam si alte vite de vie pentru obtinerea unor biotipuri cu parametrii calitativi superiori.

maruska.

35