Realtoirea butucilor de viţă de vie –metodă eficientă

de optimizare sortimentală

(material promoţional)

Chişinău 2013

Victor BONDARCIUCVasile BIEŞU

Valeriu CEBOTARI

Acest material a fost elaborat și publicat cu suportul financiar al Fondului Internațional pentru Dezvoltarea Agricolă (IFAD) în cadrul programului pentru Servicii Finanțare Rurală și Marketing (IFAD IV) implementat de UCIP-IFAD. Conținutul publicației aparține autorilor şi nu reflectă neapărat viziunile oficiale ale IFAD.

GRUPUL DE LUCRU

Victor BONDARCIUCDoctor în ştiinţe agricole, IŞPHTA

Vasile BIEŞUConsultant, APESM

Valeriu CEBOTARIExpert, MAIA

Materialul promoțional este elaborat pentru promovarea metodelor inovative și economic - avantajoase de reînnoire a sortimentului de struguri în plantațiile existente și este destinat specialiştilor în domeniul viticulturii, studenţilor universităţilor şi colegiilor de profil, conducătorilor gospodăriilor de fermier, meşterilor viticultori şi viticultorilor amatori.

Toate drepturile și responsabilitatea de conținut aparțin în exclusivitate autorilor.

2

Cuprins

Prefaţă...........................................................................................................4

1 Altoirea viţei de vie.....................................................................................5

2 Esenţa şi destinaţia altoirii.........................................................................6

3 Sisteme de altoire aplicate viţei de vie......................................................6

4 Metode de altoire pe loc.............................................................................7

5 Altoirea pe loc în despicătură....................................................................8

5.1 Colectarea coardelor de altoi.....................................................................8

5.2 Păstrarea coardelor de altoi......................................................................10

5.3 Pregătirea materialului de altoi pentru realtoire...................................11

5.4 Pregătirea buticilor pentru realtoire în portaltoi..................................12

5.5 Termenii şi tehnica realtoirii...................................................................12

5.6 Îngrijirea şi formarea buticilor realtoiţi.................................................15

6 Eficienţa realtoirii pe loc..........................................................................17

7 Anexe..........................................................................................................18

3

PREFAŢĂ

Viţa de vie este o plantă multianuală. În cazul respectării tehnologiilor de producere perioada activă de rod poate fi extinsă până la 50-60 ani. Cu toate acestea diametral opus se întâmplă în cazul neglijării sau omiterii unor şir de factori cum ar fi: nerespectarea tehnologiei de producere, afectarea butucilor de către boli şi de vătămători, influenţa negativă a gerurilor şi altor factori, ce în final pot provoacă deteriorarea ireversibile şi chiar distrugerea părţii aeriene a butucului. În acela-ş timp parte radiculară rămâne viabilă, consumând cantităţi impunătoare de umiditate şi substanţe hrănitoare, dar care nu sunt direcţionate spre formarea cantităţii de roadă planificate. În consecinţă, o astfel de stare a plantaţiei are un impact economic negativ asupra rentabilităţii plantaţiei viticole comerciale, deoarece investiţiile financiare şi munca viticultorilor nu se recuperează, fiindcă astfel de butuci nu rodesc, sau în cel mai bun caz recolta este mult prea mică faţă de potenţialul biologic al viţei de vie în particular sau plantaţii viticole în general..

Vis-a-vis de factorii tehnologici şi de producere, o influenţă deloc de neglijat este atribuită caracteristicilor dictate de către preferinţele tot mai sofisticate ale consumatorilor. În ultimul timp, ca rezultat al globalizării pieţelor de desfacere devin tor mai importante aşa caracteristici ca:

Mărimea bobiţei, culoarea ciorchinului, perioada de coacere, reacţii la persibilitate, păstrarea aspectului comercial în timpul transportării şi multe, multe altele, care în final impun viticultorii sarcina de a căuta noi soluţii pentru a se menţine în piaţa de desface. În contextul celor expuse ca una din soluţii considerabile în lupta pentru consumatori devine optimizare sortimentului vitivinicol prin înlocuirea totală a unor soiuri ce nu mai sunt capabile să concureze în piaţă, cu altele, înalt productive, şi/sau cu calităţi deosebite permit satisfacerea cât mai amplă a preferinţelor consumatorilor. Această sarcină poate fi realizată, în temei, pe două căi:

I. Defrişarea viilor neproductive, cu înfiinţarea ulterioară a plantaţiilor moderne, utilizând material săditor de categorie biologică sporită şi soiuri adecvate sau,

II. Înlocuirea soiurilor „învechite moral” din plantaţiile existente , cu soiuri moderne, înalt productive, solicitate de către pieţele de desfacere, prin alte metode decât defrişarea. Din punct de vedere economic, ultima

4

se dovedeşte a fi cea mai eficientă în funcţie de timp şi costul total al lucrărilor până in momentul intrării în a plantaţiei re-înnoite.

În prezenta lucrare este descrisă metoda de înlocuire a altoiului pe portaltoiul existent al butucului, ca fiind una din cele mai puţin costisitoare şi uşor de implementat.”.

1. ALTOIREA VIŢEI DE VIE

Altoirea viţei de vie constituie o operaţie „chirurgicală” de transplantare a unei părţi de plantă pe o altă parte de o altă plantă pentru unirea acestora în scopul concreşterii şi convieţuirii comune. În rezultat se obţine un nou organism integru cu calităţile dorite. Partea pe care se altoieşte poartă denumirea de portaltoi, iar cea care se altoieşte se numeşte altoi.

La unirea prin altoire a două componente (altoiului şi portaltoiului), sub înfluenţa stimulatorilor de creştere activaţi în rezultatul iritărilor provocate de producerea rănilor, are loc un proces energic de înmulţire a celulelor cambiale care ulterior se unesc prin “sudare“. În rezultat, se formează o masă voluminoasă de un nou ţesut denumit „calus”. Într-aşa mod, în rezultatul sudării altoiului de portaltoi, are loc concreşterea componentelor unite, iar locul altoirii poartă denumirea de „sudură”. Mai apoi, în reziltatul diferenţierii celulelor cambiale se generează ţesuturile liberiene (floemice) şi vasele conductive (xilemice) care, la fel, se unesc prin concreştere. Concomitent se dezvoltă pluta cambială (filogenul) ce exercită funcţia de protecţie din exterior, denumită „scoarţă”. La finele procesului biologic dat se obţine convieţuirea a două părţi de plante viticole de origine diferită - un organism nou de o viitoare viaţă productivă.

Asupra eficienţei altoitului influenţează mai mulţi factori, dintre care: starea generală şi vîrsta părţilor ce se altoiesc, metoda de altoire şi calendarul producerii acesteia, tehnica şi sanitaria procesului propriu-zis, calitatea altoiului şi a portaltoiului, afinitatea (compatibilitatea) biologică a componentelor, condiţiile de concreștere şi de creştere a altoiturilor, precum şi complexul de procedee, ce ţin de îngrigirea plantelor altoite.

Altoirea repetată sau realtoirea butucului de viţă de vie în scopul înlocuirii soiului favorizează reîntinerirea acestiua, restabilirea fructificării potenţiale a plantei şi, ca urmare, sporeşte viabilitatea, precum şi longevitatea productivă a plantaţiei în ansamblu.

5

2. ESENŢA ŞI DESTINAŢIA ALTOIRII

Istoric, altoirea viţei de vie a fost şi este unicul remediu de salvare a soiurilor europene de filoxeră – un dăunător necombătut, ce distruge sistemul radicular al speciei de viţă de vie europene, frunza căreia este rezistentă la forma foliară a acestui dăunător. Aceasta a fost posibil de obţinut deoarece sistemul radicular al speciilor americane de viţă de vie sălbatică au un mecanism de protecţie contra formei radiculare a filoxerei, pe cînd frunza acestora nu este rezistentă. Altfel zis, se uneşte frunza europeană cu rădăcina americană.

Transpunerea prin altoire a soiurilor de origine europeană, rezistente la forma galicolă cu calităţi valoroase nutritive, curative şi dietetice pe rădăcini (portaltoiuri) de origine americană rezistente la secetă, calciu, nematode şi, cel mai important, la forma radiculară a filoxerei, este de fapt unica posibilitate de cultură a viţei de vie în zonele viticole euroasiatice, a căror soluri sînt contaminate de filoxeră.

În practica viticolă se aplică un spectru larg de metode de altoire, ce se deosebesc prin termenii agrotehnici, starea fiziologică a componentelor unite, metodele de îmbinare a altoiului cu portaltoiul etc.

3. SISTEME DE ALTOIRE APLICATE VIŢEI DE VIE

În practica viticolă cea mai largă răspîndire au căpătat două sisteme de altoire:

I. Altoirea în verde. Această sistemă prevede altoirea în perioada de vegetaţie, cînd altoiul şi portaltoiul sau numai portaltoiul se află în stare vegetativă. În condiţiile Moldovei epoca altoirii în verde este redusă la decadele a doua şi a treia a lunii iunie.

II. Altoirea în uscat. Se face manual, cu ajutorul briceagului, ori cu aplicarea diferitor dispozitive, parţial sau deplin mecanizate, fie la masă, fie pe loc. Termenii calendaristici sînt destul de largi: din martie pînă în iunie.În dependenţă de tipul de unire a porţiunilor îmbinate, altoirea poate fi efectuată prin una din metodele, după cum urmează:

- Copularea. Componentele se unesc între ele prin intermediul secţiunilor oblice netede ori cu limb;

6

- În cep (uri). Îmbinarea se face prin secţiuni (cepuri) diferit figurate şi în număr diferit;

- În fluier. La altoi se face un cep rotund, ce se introduce în gaura cu parametri identici făcută în portaltoi.

- Alipirea (ablactarea). La fiecare din componente se scoate identic o fîşie de scoarţă pentru a le alipi strîns cu locurile decortificate, fără a fi desprinse de plantele-mamă;

- Laterală. Altoiul se alipeşte cu partea laterală de secţiunea pregătită respectiv de pe portaltoi;

- În pană. Altoiul se ascute în formă de pană şi se introduce dintr-o parte în secţiunea similară de pe portaltoi;

- În semidespicătură. Portaltoiul relativ subţire se despică pe jumătate şi în secţiunea dată se introduce altoiul ascuţit similar;

- În despicătură. Portaltoilui relativ gros se despică perpendicular pe toată secţiunea tăieturei orizontale a acestuia pentru a întroduce din ambele părţi a despicăturii două porţiuni de altoi ascuţite în formă de pană;

- Sub scoarţă. Altoiul ascuţit lung se intruduce vertical între scoarţa şi lemnul portaltoiului;

- Ocularea. Scutişorul cu un ochi şi puţin lemn de altoi se alipeşte de secţiunea identică, făcută lateral pe nodul portaltoiului.

4. METODE DE ALTOIRE PE LOC

Din metodele de altoire pe loc, la butucii viabili aflaţi în vegetaţie, cele mai practicabile se consideră:

a) în verde – prin copularea ambelor componente verzi, prin despicarea ambelor componente verzi şi prin copularea altoiului maturat cu portaltoiul verde;

b) în uscat – cu scutişor, în despicătura trunchiului părţii aeriene (altoiului precedent) şi în despicătura trunchiului subteran al portaltoiului butucului ce se realtoieşte.Aceste metode dau rezultate bune datorită respectării cerinţelor, după cum urmează:

- butucii de portaltoi sînt relativ tineri, deoarece la acei vîrstnici procesele de regenerare decurg mult mai greu,

7

- se altoiesc doar butucii viguroşi, fiindcă dacă creşterea acestora este slabă înseamnă că sistemul radicular nu este dezvoltat sau viabilitatea îi este redusă,

- altoiul se colectează doar de pe butucii sănătoşi, viguroşi şi bine dezvoltaţi, preponderent selectîndu-se coardele fertile,

- coardele maturate de altoi sînt sănătoase, de o calitate înaltă, cu o hidratare optimală şi cu ochii de iarnă viabili.

5. ALTOIREA PE LOC ÎN DESPICĂTURĂ

5.1 Colectarea coardelor de altoi

Calitatea coardelor de altoi este una din condiţiile de bază în ceea ce priveşte eficienţa lucrărilor de realtoire. Deacea, testarea plantaţiei de soiul selectat, din care se preconizează colectarea coardelor de altoi este de o importanţă majoră, ce asigură viabilitatea şi puritatea sortimentală a viitoarei plantaţii-marfă. Important este ca coardele destinate altoirii să fie colectate din plantaţiile-mamă de altoi, fondate cu material săditor de o valoare biologică sporită. În cazul absenţei unei astfel de plantaţii, este admisibilă acceptarea unei plantaţii productive de soiul necesar.

Pentru aceasta, în epoca de coacere se efectuiază cercetarea vizuală a butucilor pas cu pas. Testarea se face în scopul depistării butucilor ce nu corespund cerinţelor prin intermediul “selecţiei după simptome negative”. Se evidenţiază butucii cu simptome vizibile de afectări virotice, fitoplasmatice, precum şi de cancerul bacterian. În sopul asigurării purităţii soiului altoit, de asemenea se evidenţiază butucii supraîncărcaţi cu recoltă şi cei de alte soiuri (impurităţile sortimentale).

Pentru asigurarea viabilităţii ochilor de iarnă, coardele-altoi se colectează pînă la îngheţuri. În condiţiile Moldovei campania de colectare poate începe la sfirşitul lunii octombrie şi finaliza către mijlocul lunii noiembrie. Se colectează doar coarde bine maturate, normal dezvoltate, fără afectări de boli, dăunători sau grindină – altfel zis calitative. Practica indică că numai cu astfel de coarde se pot obţine rezultate înalte. Pentru comparaţie, coardele necalitative, pe lîngă faptul că nu sînt sănătoase, se caracterizează printr-un conţinut redus de materie organică, ceea ce influienţează negativ procesele biochimice de concreştere a componentelor altoite.

8

Conţinutul cantitativ al substanţelor plastice din coardele colectate se determină prin metode de laborator. Un specialist practician poate să determine vizual calitatea acestora după unele semne caracteristice: coarda bine maturată se evidenţiază prin o nuanţă coloră sortimentală a scoarţei pronunţată uniform pe toată suprafaţa acesteia; pe noduri culoarea este mai intensă, de asemenea lipsesc pete cu precădere spre verde întunecat; la arcuire coarda nu se frînge, ci doar trosneşte scoarţa care crapă transversal; diafragma este densă şi de culoare identică ţesuturilor lemnoase. Pentru comparaţie - diafragma unui lăstar slab maturat este laxă şi de culoare mai deschisă, uneori cu nuanţe brune. Gradul de maturare a coardei poate fi determinat şi prin raportul lemnului către măduvă pe secţiunea transversală a internodului. Pentru coardele bine maturate acest raport în cel mai subţire loc trebuie să fie următorul: grosimea părţii lemnoase, inclusiv scoarţa, trebuie să fie de două ori mai mare decît a măduvei.

Este constatat practic că, cele mai bune rezultate ale realtoirii se obţin atunci cînd se aplică partea bazală şi de mijloc a coardei alese pentru altoire. Spre realtoire nu se admit: partea superioară a coardei, copileţii cu diametrul sub 6 mm, precum şi coardele obținute din lăstarii lacomi cu internodurile lungi. Restricţia reiese din faptul că, acest material concreşte mult mai slab, deoarece conţine mai puţine substanţe plastice în genere şi, în special, forma solubilă a carbohidraţilor faţă de necesarul cantitativ, destul pentru o bună calusare, apoi sudare a altoiturii.

Nu este recomandată colectarea coardelor din plantaţiile cu butucii supraîncărcaţi cu recoltă, deoarece coardele sînt istovite şi concresc foarte slab, cea ce diminuiază mult randamentul realtoirii.

În timpul colectării coardele se fasonează prin înlăturarea copileţilor, cîrceilor, precum şi a părţilor superioare, de obicei nematurate, apoi se sortează şi se leagă în snopi. Porţiunile scurte se leagă cîte 100 bucăţi, iar cele mai lungi – cîte 200 bucăţi. Legatul se face cu material moale pentru a evita provocarea leziunilor sau strangulărilor: snopii scurţi în două locuri, iar cei mai lungi în trei locuri. Fiecare snop se etichetează cu indicarea soiului ampelografic, clonei acestuia, cantităţii, datei colectării şi locației plantaţiei din care s-a colectat materialul pentru altoit.

9

5.2 Păstrarea coardelor de altoi

Coardele colectate trebuie păstrate în condiţii speciale în decurs de 6-7 luni, deoarece realtoirea se face din a doua decada a lunii mai pînă la sfîrşitul lunii iunie. De aceea, pentru evitarea deshidratării, materialul colectat se pune la păstrare cît de curînd posibil. Gradul de hidratare a ţesuturilor, umiditatea aerului, precum şi temperatura în locul depozitării exercită o influenţă esenţială asupra calităţii altoiului, deci a concreşterii acestuia cu butucul-gazdă. Prin cercetare s-a stabilit, că gradul de hidratare a ţesuturilor în momentul depunerii la păstrare trebuie să indice valoarea de 49-50%.Toate procesele fiziologice care au loc în ţesuturi în timpul păstrării se alimentează din contul substanţelor nutritive organice, acumulate în perioada de vegetaţie şi depozitate, preponderent, în diafragma nodurilor, precum şi parţial, în lemnul internodurilor. Deoarece conţinutul nutriţiei este limitat cantitativ, este necesar de a crea condiţii de minimizare a regimului de respiraţie, altfel zis, de micşorare maximală a consumului de substanţe organice.

Cantitatea plastidelor în porţiunea de altoi are o importanţă esenţială pentru procesele de regenerare, deoarece aceste procese pot decurge doar la o cantitate satisfăcătoare de materie nutritivă, ce se conţine în țesuturi, după scoaterea de la păstrare a materialului reproductiv.

Este necesar de menţionat că, consumul energetic în perioada păstrării este inevitabil, fiindcă coardele sînt viabile şi ele respiră, deoarece respiraţia este condiţia de menţinere a viabilităţii. Propriu zis, respiraţia este un proces de asigurare a ţesuturilor vii cu energie obţinută prin hidroliza amidonului – forma ordinară de depozitare a hidraţilor de carbon. De fapt, se consumă nu numai carbohidraţii, dar şi alţi compuşi organici: grăsimile, albuminile etc.

Prin urmare, pentru a economisi materialul energetic este necesar de a diminua intensitatea respiraţiei, cea ce se asigură prin optimizarea temperaturii şi umidităţii, altfel spus, asigurarea regimului de păstrare optim. Coardele viţei de vie se păstrază cel mai bine, avînd în vedere regimul consumului energetic, la temperatura de minim 0° - maxim 2°C şi umiditatea relativă a aerului de 85%, minimum 80%. Nu se admite infectarea cu boli de origine micotică (necroze etc). Astfel de condiţii de păstrare se asigură în depozitele frigorifice.

10

Este important de menţionat că, pentru păstrarea în frigider, cel mai recomandabil este ca coardele-altoi să se depună în saci din peliculă de polietilenă, legaţi la gură, fiindcă în aşa ambalaj nivelul de deshidratare a coardelor este minim, deoarece, în rezultatul respiraţiei, în interiorul acestora se acumulează un anumit volum de dioxid de carbon, care la rîndul său inhibă respiraţia. Ca urmare consumul de material energetic este redus.

În cazul cînd păstrarea în frigidere nu este posibilă, materialul reproductiv se păstrează în beciuri, tranşee etc., pentru protejarea de fluctuaţiile de temperaturi precum şi de uscare. Protejarea de boli ţine de neadmiterea apariţiei necrozei pătate şi/sau celei vasculare (care apare la o temperatură mai înaltă de +5°C), putregaiurilor nocive etc.

5.3 Pregătirea materialului de altoi pentru realtoire

În procesul pregătirii materialului reproductiv pentru altoire se fac un şir de acţiuni consecutive. Iniţial se verifică starea ochilor de iarnă după păstrare. Pentru aceasta, cu un briceag pentru altoire fiecare ochi de pe coarda testată se secţionează longitudinal astfel ca să se vadă mugurele principal, situat în centru şi doi laterali de ambele părţi ale celui central.

Mugurii viabili au o culoare verde aprinsă, iar cei afectaţi de intemperii –brună ori neagră. De regulă, la materialul păstrat corect, toţi mugurii sînt viabili. Cînd tehnologia păstrării nu este respectată primii suferă mugurii. Se atestă cazuri cînd mugurele central este afectat, însă unul ori doi laterali sînt viabili – acest ochi poate fi altoit. Dacă sînt afectaţi toţi trei muguri de pe secţiunea analizată şi dacă aceasta situație este prezentă la mai multe coarde din lotul verificat, materialul nu poate fi altoit, deoarece va da un randament minim la concreştere.

Paralel cu analiza ochilor, se verifică scoarţa şi lemnul. Se rebutează: coardele cu pete negre pe suprafaţă ori sub scoarţă, precum şi cele cu lemnul pătat, ori cu vasele conductive înegrite.

Umiditatea optimală a ţesuturilor coardelor de viţă de vie constituie 51-52%. În timpul păstrării indicele umidităţii descreşte, de aceea, în ajunul altoirii materialul de altoi se înmoaie prin afundare în vase cu apă curată.

Durata hidratării depinde de umiditatea de după păstrare, temperatura

11

apei de inmuiere şi lungimea coardelor depuse la înmuiat. De regulă, durata este de 24-36 de ore pentru coardele scurte (de 4-6 ochi) şi de 48 de ore pentru coardele mai lungi (de 8 ochi și m.m.) Acestea sînt reguli general aplicate.

Raţional este ca mai întîi coadele să se segmenteze în porţiuni de 2 ochi fiecare, într-aşa mod ca deasupra nodului de sus să fie lăsat un ciotişor de1-2 cm, iar în partea de jos - internodul de 6-8 cm lungime. Ulterior, materialul segmentat se hidratează prin înmuere timp de 12 ore şi apoi se zvîntează. Pentru evitarea deshidratării, segmentele de altoi se ambalează în sacoşe de polietilenă sau în lăzi/vase/căldări cu rumeguş umed. Pentru realtoire se transportă preponderent cantitatea necesară.

5.4 Pregătirea butucilor de portaltoi pentru realtoire

Butucii de portaltoi, de asemenea, se pregătesc pentru procesul de realtoire. Iniţial partea aeriană se scoate de pe suporturi (sîrmele de spalieră, ţăruşi etc). Cu 2-3 zile pînă la ziua cea planificată pentru altoire, trunchiul subteran se eliberează de sol prin efectuarea unei gropiţe, cu adîncimea de 15-20 cm şi cu diametrul de 50-60 cm, pentru comoditatea operării.

În ziua altoirii portaltoiul se curăţă de sol şi de scoarţa mortificată. Apoi se înlătură partea aeriană prin taierea tuturor elementelor de schelet mai sus de căpăţină. Pe timp secetos, pentru asigurarea proceselor fiziologice de regenerare, cu o zi înainte de realtoire, la fiecare butuc se toarnă, după necesitate, 15-20 litri de apă în scopul hidratării ţesuturilor – factor ce reţine oxidarea secţiunilor proaspăt produse. În lipsa resurselor pentru irigare, pentru evitarea uscării solului din zona amplasării masei majore a rădăcinilor, eliberarea trunchiului subteran trebuie să se facă nemijlocit înainte de realtoire.

5.5 Termenii şi tehnica realtoirii

Realoirea pe loc a butucilor viticoli se face primăvara, cu condiţia că timpul este cald şi stabil. Termenii optimali revin lunii mai, la încălzirea solului pînă la +16°C, ceea ce influenţează benefic asupra formării calusului, la fel, asupra proceselor de regenerare şi, prin aceasta, contribuie la o concreştere rapidă a componentelor altoite. Lăstarii crescuţi din altoi

12

au îndeajuns timp să crească, să se dezvolte bine şi să se matureze normal. Deja, în următorul an butucii intră pe rod, iar incă peste un an rodul este deplin, în ceea ce ţine de potenţialul biologic al noului soi. Întîrzierea în termeni cu realoirea poate să nu permită ca lăstarii să se matureze bine şi, deci, aceştea vor îngeţa în iarnă.

Nemijlocit în momentul realtoirii pe trunchiul de portaltoi se face o tăietură transversală maximal orizontală. Secţiunea se face sub sudură, adică sub căpăţina butucului. După aceasta, suprafaţa secţiunii se netezeşte cu un briceag foarte ascuţit. Urmează despicarea, care se face la mijocul secţiunii, cu aplicarea unei dălţi late sau a altui instrument potrivit şi cu ajutorul ciocanului. Pentru a uşura procesul de realtoire, despicatura se face în direcţia rîndului. Adîncimea despicării trebuie să fie de 3-4 cm ca să se poată întroduce altoiul. În despicătură se fixează o pană, aşa ca despicătura să fie deschisă pe toată adincimea sa. Segmentele de altoi trebuie să fie de aceeaşi grosime şi cu internoduri relativ scurte.

Fiecare porţiune de altoi se ascute dilateral ochiului în formă de pană aşa ca secţiunile să fie paralele, cu laturi egale şi de o lungime respectivă adîncimii despicăturii. Ascuţirea altoiului se începe la 1 cm mai jos de nodul ochiului inferior (fig.1A). Lungimea panei nu trebiue să depăşească adîncimea despicării.

Fig.1 Tehnica altoirii în despicăturăA. porţiunea de portaltoi cu 2 ochi pregătită pentru altoire;B. îmbinarea altoiului cu portaltoiul;C. altoirea dublă în despicătură.

13

Pentru evitarea oxidării secțiunilor, deoarece aceasta reține generarea calusului, altoiul se întroduce rapid în despicătură într-așa mod, ca ochiul inferior să rămînă în spaţiu (fig.1B). O bună concreştere a elementelor unite prin altoire se va asigura dacă “pereţii” altoiului se vor lipi de “pereţii” portaltoiului fără cavităţi (spaţii libere), adică toţi patru “pereţi” vor fi stins uniţi. Foarte important este ca stratul cambial din partea exterioară a fiecărui altoi să coincidă cu identicul de pe portaltoi. La fel de important este ca partea exterioară a altoiului să nu fie în afara marginii despicăturii. Dacă grosimea portaltoiului permite, se aplică 2 porţiuni de altoi. Prin urmare se altoiesc 4 ochi (fig.1C). Aceasta dublează probabilitatea concreşterii şi obţinerii a mai multor lăstari. La butucii cu un sistem radicular puternic, numărul lăstarilor iniţiali are o mare importanţă în sensul evitării creşterii abundente a acestora. Neadmiterea creşterii şi dezvoltării supra-normale a lăstarilor din altoi va fi una din sarcinile primordiale pentru viticultorul care va îngriji aceşti butuci. După introducerea altoiului/lor, pană, ce ţine despicătura deschisă, se înlătură prin scoatere, apoi locul altoirii se leagă, mai aproape de partea superioară a portaltoiului cu fire de bumbac. Cu timpul, firele se vor destrăma şi nu vor împedica creşterea butucului în grosime. Pentru asigurarea unei bune concreşteri, locul altoirii trebuie maximal izolat de sol.

Fig. 2 Izolarea altoiturii de contactul cu sol prin intermediul foliei de polietilenăA. pregătirea foliei perforate pentru aplicare B. izolarea de sol a locului altoirii prin învelire şi legare

14

Protejarea de contactul cu solul se obţine prin învelirea altoiturii cu o folie de polietilenă. În folia dată cu ajutorul foarfecelor se fac 2 găuri, în locurile respective şi puţin mai mici decît grosimea altoiurilor, prin care se întroduc capetele superioare al porţiunilor de altoiri din spaţiu(fig.2A). Apoi poalele foliei se direcţionează în jos şi altoitura se învelește grijuliu pînă mai jos de baza despicăturii, după ce din nou se leagă cu un fir din bumbac (fig.2B).

Odată fiind efectuată realtoirea şi izolarea locului acesteia de sol, lîngă tulpina subterană altoită se instalează un ţăruş pentru ulterioara fixare verticală a viitorilor lăstari.Procesul finalizează cu învelirea grijulie a altoiturii cu sol afinat şi umed, apoi totul se muşuroieşte cu un strat de sol pînă cu 2-3 cm, mai sus de capetele superioare ale altoiurilor.

Fiind respectate toate aceste condiţii, lăstarii vor apărea peste 9-10 zile. Există şi cazuri de întîrziere, însă categoric nu se recomandă de dezvelit butucul pentru a verifica situaţia. Fiind asigurată corectitudinea şi sterilitatea lucrării, altoiul nepărat se va prinde.

Este necesar de menţionat că, atunci cînd se înlocueşte soiul existent ce are o rezistenţă sporită la temperaturi negative, realtoirea poate fi efectuată şi în partea aeriană a butucului. Secţionarea orizontală se face prin tăierea elementelor lemnoase mai sus de sudură. Unica condiţie nouă este ca porţiunile de altoi, după înmuiat şi zvîntat să se acopere cu parafină în partea superioară. Tehnica altoirii este identică cu excepţia muşuroirii.

Altoirea în despicătură, în temei, dă rezultate bune îndeosebi în plantaţiile relativ tinere. Fiind asigurată calitatea altoiului, aplicată tehnica adecvată, precum şi operaţia efectuată responsabil este real, ca randamentul altoirii să atingă gradul de 95-98% (anexe, foto2.). Foarte important este că plantaţia va reveni la productivitatea potenţială în 2 ani după realtoire.

5.6 Îngrijirea şi formarea butucilor realtoiţi

O îngrigire adecvată şi sistemică din aspect tehnologic, acordată buticilor realtoiţi favorizează concreşterea componentelor altoite şi apoi creşterea şi dezvoltarea lăstarilor apăruţi din altoi (anexe, foto.3.).

Partea aeriană, educată şi formată corect din punct de vedere fitotehnic,

15

răsplăteşte munca depusă de viticultor prin o bună iernare în primul an şi o fructificare înaltă în anii ulteriori.

Procedeile fitotehnice în anul realtoirii:

-înlăturarea sistematică a lăstarilor din portaltoi;-menţinerea muşuroiurilor în stare curată şi afinată;-stîrpirea buruienilor perene, îndeosebi din zona rîndurilor;-aplicarea procedeelor fitosanitare de protecţie contra bolilor şi vătămătorilor;-copcitul în scopul suprimării rădăcinilor apărute din altoi, precum şi celor superficiale crescute din portaltoi;-educarea, direcţionarea şi dirijarea lăstarilor crescuţi din altoi în scopul creării formei butucilor;-ciupitul lăstarilor şi a copileților de cîte ori este necesar pentru evitarea cresterii abundente;-normarea numărului copileţilor şi dirijarea creşterii/dezvoltării acestora în scopul formării butucilor;-micşorarea parţială pe parcurs şi nivelarea definitivă în luna august a muşuroiurilor pentru maturarea sudurii.

Aplicarea uneia sau mai multor procedee tehnologice ţine de situaţia „prinderii” altoiurilor şi numărului de lăstari apăruţi din ochii acestora.

O atenţie specială se acordă dinamicii şi gradului de dezvoltare a rădăcinilor superficiale din altoi. Tendinţa dezvoltării propriilor rădăcini este proprie altoiului în permanenţă, deoarece în zona unirii componenţilor condiţiile sînt favorabile. Deaceea situaţia trebuie monitorizată permanent prin descoperirea altoiturii (foto 6). În caz de prezenţă a rădăcioarelor, acestea se înlătură uşor cu mîna, pe care se îmbracă o mănuşă. După „ştergerea” circulară cu mănuşa, muşuroiul se reface.

În ceea ce priveşte deciderea acţiunilor ce ţin de lăstăraşii porniţi în creştere, totul depinde de numărul acestora.

16

Atunci cînd s-a prins doar o altoitură şi a pornit în creştere doar un lăstar se aplică ciupitul repetat - iniţial a lăstarului, apoi a copileţilor. Aceasta se face pentru neadmiterea abundenţei în creştere a organelor verzi.

Lăstarii altoiturilor, în mod normal, cresc foarte de intensiv şi pot atinge o lungime de 4 metri şi mai mult (anexe, foto 2, 3). Aşa lăstari sînt rari la ţesuturi, cu internoduri mai lungi decît normalul şi cu organele slab dezvoltate.

De aceea, la lungimea necesară privitor la parametrii formei butucului ce trebuie să fie obţinută, lăstarilor li se aplică un şir de operaţii în verde cum sînt: ciupitul, copilitul, arcuitul şi legatul de fixare/poziţionare a elementelor de bază a butucului, care se educă şi se formează în stare erbiformă (verde).

Toate aceste procedee fitotehnice sînt subordonate unei priorităţi – majorarea şi menţinerea în stare sănătoasă, precum şi activă a frunzişului butucului (anexe, foto 1), ca condiţie de acumulare a masei vegetative. Cu cît masa vegetativă este mai mare, cu atît va scădea tendinţa spre abundenţă în creştere.

Adesea pe copileţii bine dezvoltaţi se depun inflorescenţe şi se formează struguri care uneori reuşesc să se coacă (anexe, foto 4, 5). Această recoltă nu prezintă interes economic, ci doar demonstrează gradul de dezvoltare a părţii altoite în întregime. Din aspect biologic, acest fenomen este benefic deoarece stopează abundenţa. Prin urmare, strugurii copileţilor nu se suprimă (înlătură).

În toamna anului realtoirii, la sfîrşitul perioadei de vegetaţie, butucii se muşuroiesc înalt pentru a-i proteja de îngeţuri şi geruri.

În fond, tehnica de educare şi de formare a elementelor de schelet a părţii aeriene în anul altoirii este similară anului trei de vegetaţie pentru plantaţiile infiinţate în mod obişnuit. Anul al doilea şi al treilea pentru butucii realtoiţi este respectiv adecvați anilor patru şi cinci de vegetaţie a viilor fondate în mod ordinar prin plantarea materialului săditor de viţe altoite.

17

6. EFICIENŢA REALTOIRII PE LOC

Înlocuirea, în scopul optimizării sortimentale a unei plantaţii viticole existente, unui soi un alt soi, solicitat de pieţele de desfacere, prin realtoirea butucilor este favorabilă din punct de vedere a eficienţei economice. În primul rînd, realtoirea este benefică atunci cînd plantaţia este relativ tînără, deoarece:

- calusarea şi sudarea componentelor este foarte bună, precum şi randamentul estimează un grad major de prindere;- butucii se restabilesc în anul realtoirii şi încep a rodi în anul următor. În al doilea rînd, beneficiul realtoirii este determinat de faptul că:- nu este necesară demontarea şi stocarea suporturilor, defrişarea şi curăţarea terenurilor de orice resturi, stîrpirea totală a buruienelor perene, precum şi reînfiinţarea plantaţiei pe acelaşi cîmp, însoţită de tot complexul tehnologic adecvat;- intrarea pe rod deplin are loc peste 2 ani de îngrijire, pe cînd la defrişare – după 6 ani, din care timp de 2 ani după defrişare terenul se purifică prin semănarea sideratelor ori altor culturi dese, plus 4 ani de îngrijire.

Analiza comparativă a costurilor de reînfiinţare cu cheltuielile legate de realtoire - calculate pentru suprafaţa de 1 ha pînă la (re)intrarea plantaţiei pe rod deplin - indică următoarele valori monetare:

Estimativ - investiţiile financiare, ce ţin de defrişare şi replantare, însumează circa 180-190 mii lei, inclusiv 14-15 mii legate de eliberarea terenului.

Comparativ - cheltuielile de realtoire estimează în jur de 40-45 mii lei, din care doar 15-16 mii sînt legate de altoirea propriu-zisă.Raţionamentul este evident, deoarece realtoirea va constitui 25%, maximum 30% faţă de costurile reînfiinţării.

În fine, vom menţiona dezideratul, ce reiiese din cele expuse: optimizarea sortimentală a producerii strugurilor de soiuri pentru masă poate fi obţinută pe cea mai eficientă cale – realtoirea pe loc a plantaţiilor viticole. O altă soluţie va fi mai durabilă şi mai costisitoare.

18

Foto 1. Plantaţia viticolă după 4,5 luni de la realtoire

Foto 2. Gradul de prindere a realtoirii în despicătură

ANEXE:

19

Foto 4. Depunerea recoltei de struguri pe copileţi în anul realtoirii

Foto 3. Gradul de dezvoltare a butucilor la finele anului realtoirii

20

Foto 5. Gradul înalt de vigoritate a coardelor crescute în anul realtoirii

Foto 6. Verificarea periodică a dezvoltării rădăcinilor din altoi.

Consultaţii şi şcolarizare:

Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare

Chişinău, st. Vieru 59, tel/fax: 0 22 28 54 31, 28 50 32

Universitatea Agrară de Stat din Moldova

Catedra de Viticultură, tel.: 0 22 43 22 79

Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţiedin Chişinău

Stăuceni, str. Grătieşti 1, tel /fax 0 22 32 74 08

Asociaţia Producătorilor şi ExportatorilorStrugurilor din Moldova

mun. Chişinău, st.Ştefan cel Mare 162,tel.: 0 22 214151, 069075568