VICTOR HUGO NOTRE - DAME

Acum câţiva ani, vizitând, sau, mai bine zis, scotocind catedrala Notre-Dame,autorul acestei cărţi a găsit în ungherul întunecos al unui turn, cuvântul acesta săpatcu mâna pe zid:

Majusculele acestea greceşti, înnegrite de vechime şi scobite de ajuns de adâncîn piatră, cu nu ştiu ce semne proprii caligrafiei gotice, întipărite în formele şi înatitudinile lor, ca pentru a destăinui că le scrisese o mână din Evul Mediu, şi înspecial sensul lor lugubru şi fatal, îl impresionară viu pe autor. Se întrebă, căută săghicească cine putea să fie sufletul necăjit care nu vrusese să părăsească lumea fără alăsa pe fruntea bătrânei biserici acest stigmat de crimă sau de nenorocire.

Între timp, zidul a fost vopsit sau zgâriat (nu mai ştiu ce s-a petrecut), şiinscripţia a dispărut. Căci aşa se procedează de aproape două sute de ani cuminunatele biserici ale Evului Mediu. Mutilările le pândesc de pretutindeni,dinăuntru ca şi din afară. Preotul le spoieşte, arhitectul le zgârie, apoi vine poporul şile dărâmă. Astfel, afară de fragila amintire pe care i-o consacră aici autorul acesteicărţi, nu mai rămâne astăzi nimic din cuvântul misterios săpat în fundul sumbru alcatedralei. Nimic din destinul necunoscut, rezumat de el în chip atât de melancolic.Omul care a scris cuvântul pe zid s-a şters acum câteva veacuri, s-a şters şi el de pezidul bisericii, biserica, ea însăşi, se va şterge, poate, curând, de pe faţa pământului.

În legătură cu acest cuvânt a fost scrisă cartea prezentă. Februarie 1831

CARTEA ÎNTÂI

I. Sala cea mareSe împlinesc astăzi trei sute patruzeci şi opt de ani, şase luni şi nouăsprezece

zile de când parizienii se treziră în zgomotul tuturor clopotelor care sunau de zor înîntreita incintă a Cetăţii, a Universităţii şi a Oraşului.

6 ianuarie 1482 nu e totuşi o zi a cărei amintire să fi fost păstrată de istorie.Nimic deosebit în întâmplarea care punea astfel în mişcare, de dimineaţă, clopotele şipe burghezii Parisului. Nu era nici vreun asalt al picarzilor sau bourguignionilor, nicivreo lacră purtată în procesiune, nici vreo revoltă de şcolari în via Laos, nici intrareamult temutului nostru domn şi stăpân, regele, nici măcar vreo interesantă executareprin ştreang a unor pungaşi şi pungăşoaice la Justiţia din Paris. Nu se produsese nicisosirea, aşa de obişnuită în secolul al unsprezecelea, a vreunei ambasade importante.Se împliniseră abia două zile de când ultima cavalcadă de acest gen, aceea aambasadorilor flamanzi însărcinaţi să încheie căsătoria dintre Dauphin şi Margaretade Flandra, îşi făcuse intrarea în Paris, spre marele necaz al d-lui cardinal deBourbon care, pentru a fi pe placul regelui, a trebuit să arate o mină bună cârduluirustic de burghezi flamanzi şi să-i ospăteze în palatul său, în timp ce o ploaietorenţială îi inunda la uşă tapiţeriile splendide. „Ceea ce emoţiona la 6 ianuarie totnorodul Parisului”, cum spune Jean de Troyes, era dubla solemnitate, contopită dintimpuri imemoriale, a Zilei regilor şi a Sărbătorii nebunilor. In ziua aceea erau,desigur, mari petreceri la Greve, se planta arbustul tradiţional la capela din Braque şiavea loc spectacolul la Palatul Justiţiei. Strigarea se făcuse în ajun, în sunet detrâmbiţă, la răspântii, de către oamenii starostelui, îmbrăcaţi în straie violete, cucruci mari, albe, pe piept. Mulţimea burghezilor şi a burghezelor se îndrepta deci de

pretutindeni, din zori, după ce zăvorâseră casele şi dughenele, spre unul din cele treilocuri amintite. Fiecare se hotărâse, pentru petrecere, pentru arbust, pentru mister.Intru lauda străvechiului bun simţ al gurilor-cască din Paris, trebuie să spunem cămajoritatea gloatei se îndrepta spre petrecerea care era întru totul adecvatăanotimpului, sau spre misterul care urma să se reprezinte în sala cea mare aPalatului, bine acoperită şi bine închisă, curioşii fiind de acord a lăsa bietul arbustabia înflorit să dârdâie singur sub cerul de ianuarie, în cimitirul capelei din Braque.

Poporul se îmbulzea mai cu seamă pe aleile Palatului de Justiţie, deoarece seştia că ambasadorii flamanzi sosiţi alaltăieri îşi propuneau să asiste la reprezentareamisterului şi la alegerea unui papă al nebunilor, care urma să aibă loc tot în sala ceamare. In ziua aceea nu era lucru uşor să pătrunzi în această sală, care avea totuşireputaţia că e cea mai mare incintă acoperită din lume. (E drept că Sauval număsurase încă marea sală a castelului Montargis.) Piaţa Palatului, năpădită deoameni, oferea curioşilor de la ferestre aspectul unei mări în care cinci, şase străzi, catot atâtea guri de fluvii, revărsau în fiecare clipă noi valuri de capete.

Undele mulţimii, tot mai îngroşate, se ciocneau de colţurile caselor care ieşeauici-colo, ca tot atâtea promontorii, în bazinul neregulat al pieţii. În centrul înalteifaţade gotice a Palatului, scara principală, urcată şi coborâtă întruna de un dublucurent. Cuvântul gotic, în sensul în care î1 întrebuinţăm îndeobşte, e absolutimpropriu, dar perfect consacrat. Îl acceptăm deci şi-l adoptăm, ca toată lumea,pentru a caracteriza arhitectura celei de a doua jumătăţi a evului mediu, al căreiprincipiu este ogiva, şi care urmează arhitecturii din prima perioadă, al căreigenerator este arcada, care, după ce se spărgea sub peronul intermediar, serăspândea în largi valuri pe ambele-i pante laterale, scara principală, spun, şiruia înpiaţă ca o cascadă într-un lac. Strigătele, râsetele, tropăitul picioarelor stârneauhărmălaie. Din când în când, hărmălaia se înteţea, curentul care împingea mulţimeaspre scara principală dădea înapoi, se tulbura, se împletea. Buşeala unui arcaş, saucalul unui sergent al stăpânirii restabileau ordinea; admirabilă tradiţie pe carestărostia a lăsat-o moştenire jandarmeriei noastre din Paris.

La porţi, la ferestre, la ochiuri de geam, pe acoperişuri, se îndesau mii de figurisimpatice, burgheze, calme şi cumsecade, privind Palatul, privind gloata şi necerândmai mult; căci numeroşi oameni, la Paris, se mulţumeau cu spectacolul spectatorilor,şi este pentru noi un lucru foarte curios zidul dincolo de care se întâmplă ceva.

Dacă ne-ar fi cu putinţă nouă, oamenii de la 1830, să ne amestecăm cu gândulprintre parizienii din secolul al cinsprezecelea şi să intrăm cu ei, hărţuiţi, împinşi,tăvăliţi în imensa sală a Palatului, aşa de strâmtă la 6 ianuarie 1482, spectacolul n-arfi nici fără interes, nici fără farmec, şi n-am avea în jurul nostru decât lucruri aşa devechi încât ni s-ar părea, toate, noi. Dacă cititorul e de acord, vom încerca să regăsimcu gândul impresia pe care el ar fi încercat-o alături de noi, trecând pragul săliiacesteia în mijlocul gloatei cu veşminte ale epocii.

În primul rând, zumzet în urechi, uimire în priviri. Deasupra capetelor noastreo boltă dublă, ogivală, îmbrăcată cu sculpturi de lemn, zugrăvită cu azur, împodobităcu aur; sub picioare, o podea de marmură, alternând în alb şi negru. La câţiva paşi denoi, un stâlp enorm, apoi altul, pe urmă încă unul, în total şapte stâlpi de-a lungulsălii, susţinând la mijloc recăderile boltei duble. În jurul primilor patru stâlpi,dughene de negustori, scânteind graţie sticlăriilor şi spoielii; în jurul ultimilor trei,bănci de stejar, tocite şi lustruite de pantalonii pledanţilor şi de roba procurorilor. Înpartea cealaltă a sălii, de-a lungul zidului înalt, între uşi, între ferestre, între stâlpi,şirul nesfârşit al statuilor tuturor regilor Franţei, de la Pharmond, regi trântori cubraţele molâi şi cu ochii plecaţi, regi viteji şi bătăioşi, cu capul şi cu mâinile înălţatecutezător spre cer. Apoi, la lungi ferestre, ogive, vitralii multicolore, la ieşirile largi ale

sălii, uşi somptuoase, sculptate cu fineţe, şi totul: bolţi, stâlpi, pereţi, pervazuri,tapete, uşi, statui, acoperite de sus în jos într-o splendidă culoare albastră-aurie, care,mohorâtă oarecum în chiar momentul când o vedem, dispăruse aproape complet subpulbere şi pânze de păianjen, în anul de graţie 1549, când du Breul o admira dintradiţie. Imaginaţi-vă acum sala imensă, lunguiaţă, luminată de razele aurii ale uneizile de ianuarie, năpădită de o mulţime împestriţată şi zgomotoasă care şerpuieştede-a lungul zidurilor şi se învârte în jurul celor şapte stâlpi, şi veţi avea o idee confuzăasupra ansamblului tabloului ale cărui curioase detalii vom încerca să le indicăm maiprecis. Cu siguranţă că, dacă Ravaillac nu-l asasina pe Henri al IV-lea, n-ar fi existatla grefa Palatului de Justiţie nici o piesă cu privire la procesul lui Ravaillac, nuexistau complici interesaţi să îndepărteze amintitele piese; ca atare, nici incendiatoriobligaţi, în lipsă de alt mijloc mai bun, să ardă grefa pentru a arde piesele, şi să ardăPalatul de Julstiţie pentru a arde grefa; în consecinţă deci, de la 1618 încoace, nu s-arfi produs nici un incendiu. Vechiul palat ar exista şi azi cu vechea-i sală; aş putea să-ispun cititorului: du-te de-o vezi; şi astfel am fi scutiţi amândoi, eu să fac, el săcitească descrierea ei. Ceea ce dovedeşte acest adevăr nou: că marile evenimente auurmări incalculabile. E drept că s-ar putea prea bine ca Ravaillac să nu fi avutcomplici, sau dacă întâmplător avea, complicii să nu fi fost deloc amestecaţi înincendiul din 1618. Asupra acestuia există alte explicaţii foarte plauzibile.

În primul rând steaua mare, învăpăiată, care a căzut, precum ştiţi, din cerasupra Pământului, la 7 martie, după miezul nopţii. În al doilea rând, catrenul luiTheophile:

Desigur că a fost un trist joc Când la Paris cucoana Justiţie, Mâncând preamulte dulciuri, A dat întregului Palat foc.

Orice aţi gândi despre întreita explicaţie, politică, fizică, poetică, a incendiuluide la Palatul Justiţiei, în 1618, faptul din nenorocire sigur este incendiul. Rămâneprea puţin astăzi, graţie mai ales diverselor restaurări succesive care au răpus ceea ceel cruţase, rămâne prea puţin din prima locuinţă a regilor Franţei, din palatul maivârstnic al Luvrului, aşa de bătrân chiar pe vremea lui Filip cel Frumos, încât să cauţiacolo urmele splendidelor clădiri ridicate de regele Robert şi descrise de Helgaldus.

A dispărut aproape totul. Ce au devenit camera cancelariei unde SfântulLudovic „şi-a consumat căsătoria”, grădina unde el făcea dreptate, „îmbrăcat cupantaloni de materie proastă, cu o haină fără mâneci şi cu o mantie neagră, lungit pecovoare cu Joinville”? Unde e camera împăratului Sigismund, aceea a lui Charles alIV-lea, a lui loan fără Ţară? Unde e scara de pe care Charles al Vl-lea a promulgatedictul său de graţie, lespedea unde Marcel a sugrumat, în prezenţa dauphinului, peRobert de Clermont şi pe mareşalul de Champagne, portiţa unde fură sfârtecatebulele antipapei Benedict şi de unde plecară aducătorii lor, sfinţiţi în bătaie de joc şirugându-se de iertare prin tot Parisul? Dar sala cea mare, cu aurăriile, cu azurul, cuogivele, statuile, stâlpii, cu bolta ei imensă crâmpoţită de sculpturi?

Dar camera aurită, dar leul de piatră care stătea la uşă cu capul plecat, cu coadaîntre picioare, ca leii tronului lui Solomon, în atitudinea umilită ce se cuvine forţeidinaintea justiţiei? Şi ferecăturile cizelate care descurajau pe Bissornette, şi delicatalemnărie a lui du Hancy?... Ce-a făcut timpul, ce-au făcut oamenii cu aceste minuni?Ce ni s -a dat pentru toate, pentru întreaga artă gotică? Arcadele greoaie ale d-lui deBross, stângaciul arhitect al portului Saint-Gervais, în ce priveşte arta; iar ca istorieavem amintirile flecare ale stâlpului gros care răsună încă de pălăvrăgeala avocaţilor.

Nu este mare lucru. Să revenim la adevărata sală a adevăratului Palat. Ambeleextremităţi ale giganticului paralelogram erau ocupate, una de faimoasa masă demarmură, atât de lungă, de lată şi de groasă încât niciodată nu s-a văzut pe lume „ohalcă asemănătoare de marmură”, spun vechile documente într-un stil care ar fi

stârnit pofta lui Gargantua, cealaltă, de capela unde Ludovic al Xl-lea poruncise să fiesculptat în genunchi dinaintea Fecioarei, şi să se transporte, fără a-i păsa că lasă douăfiride goale în şirul statuilor regale, statuia lui Carol cel Mare şi a Sfântului Ludovic,doi sfinţi pe care îi socotea cu mare trecere în cer, ca regi ai Franţei. Capela, încănouă, construită abia de şase ani, era toată în acea încântătoare notă de arhitecturădelicată, de sculptură minunată, de fină şi profundă şlefuire, care marchează la noisfârşitul erei gotice şi se perpetuează, până la jumătatea secolului al şaisprezecelea, înfanteziile feerice ale Renaşterii. Cu deosebire, micul ornament de deasupra portaluluiera o capodoperă de subţirime şi de graţie, făcea impresia unei stele de dantelă. Înmijlocul sălii, faţă în faţă cu uşa principală, o estradă de brocart de aur, rezemată deperete, şi în care se făcuse o intrare specială cu ajutorul unei ferestre de pe coridorulcamerei aurii, fusese ridicată pentru trimişii flamanzi şi pentru celelalte personajeimportante invitate la reprezentarea misterului. Potrivit obiceiului, misterul urma săfie reprezentat pe masa de marmură. Fusese pregătită de dimineaţă în acest scop,faţa ei, brăzdată de tocurile ajutoarelor de procurori, suporta o cuşcă de scânduridestul de înaltă, a cărei suprafaţă superioară, accesibilă privirilor întregii săli, avea săservească de teatru, şi al cărei interior, mascat de tapiţerii, urma să ţină loc degarderobă personajelor piesei. O scară aşezată cu naivitate în afară urma săstabilească legătura între scenă şi garderobă, împrumutând treptele-i impropriiintrărilor şi ieşirilor. Nu exista personaj oricât de neprevăzut, peripeţie, lovitură deteatru care să nu trebuiască să urce pe scara aceasta. Nevinovată şi venerabilăcopilărie a artei şi-a tertipurilor! Patru sergenţi ai magistratului Palatului, pazniciobligaţi să satisfacă toate plăcerile norodului în zilele de sărbătoare, ca şi în cele deexecuţie, stăteau în picioare la cele patru colţuri ale mesei de marmură. Piesa urma săînceapă abia la a douăsprezecea bătaie a marelui orologiu din Palat. Era foarte târziu,fără îndoială, pentru o reprezentaţie teatrală; trebuie însă să se aibă în vedere oraambasadorilor. Dar mulţimea aştepta de dimineaţă. Foarte mulţi curioşi dârdâiau dinzori la intrarea Palatului, ba unii declarau că petrecuseră noaptea de-a curmezişuluşii ca să fie siguri că intră cei dintâi. Gloata apărea în fiecare clipă şi, ca o apă cetrecea de nivel, începea să urce de-a lungul zidurilor, să se umfle în jurul stâlpilor, săse reverse pe zidărie, pe cornişe, pe prichiciurile ferestrelor, pe toate detaliilearhitecturii şi-ale sculpturii. De aceea stânjenirea, nerăbdarea, plictiseala, libertateaunei zile de cinism şi nebunie, certurile care izbucneau în fiecare moment, pentru uncot ascuţit sau pentru un pantof ţintuit, oboseala unei lungi aşteptări, dădeau, cumult înainte de ora sosirii ambasadorilor, un accent înăcrit şi amar hărmălăiipoporului închis, strâns, călcat, înăbuşit. Nu se auzeau decât tânguiri şi imprecaţiiîmpotriva starostelui negustorilor, a cardinalului de Bourbon, a magistratuluiPalatului, a doamnei Margareta de Austria, a sergenţilor cu nuiele, a frigului, acăldurii, a timpului urât, a episcopului de Paris, a papei nebunilor, a stâlpilor, astatuilor, a uşii închise, a ferestrei deschise, totul spre marea înveselire a cârdurilorde şcolari şi valeţi împrăştiaţi în gloată, şi care amestecau în nemulţumirea obşteascărăutăţile lor, înţepând, cum s-ar spune, cu ace indispoziţia tuturora. Printre alţii, ungrup de diavoli voioşi scosese geamurile unei ferestre, se aşezase cu îndrăzneală peciubucăria zidului, zvârlind pe rând, de acolo, priviri şi batjocuri, înăuntru ca şi înafară, în mulţimea sălii şi în mulţimea pieţii.

După gesturile lor, după hohotirile zgomotoase, după strigătele ironice pe carele schimbau de la un capăt la celălat al sălii, cu tovarăşii lor, se putea judeca lesne cătinerii cărturari nu împărtăşeau plictiseala şi oboseala restului asistenţilor, şi că sepricepeau foarte bine, pentru plăcerea lor, să extragă din ce aveau sub ochi unspectacol care le îngăduia să aştepte în tihnă altul.

— Pe sufletul meu, tu eşti Joannes Frollo de Molendino? strigă unul unuibăieţaş blond, cu figura drăguţă şi răutăcioasă, căţărat pe ornamentele unui capitel, ţise cuvine numele de Jean du Moulin, căci braţele şi picioarele tale par patru aripicare se mişcă în bătaia vântului. De cât timp eşti aici ?

— La naiba, răspunse Joannes Frollo, de mai bine de patru ceasuri, şinădăjduiesc că ele îmi vor fi scăzute din osânda în purgatoriu. Am auzit pe cei optcântăreţi ai regelui Siciliei intonând primul verset al slujbei de la orele şapte înSainte-Chapelle.

— Straşnici cântăreţi, reluă celălalt; au vocea mai ascuţită decât scufele lor!Înainte de a închina o liturghie onoratului Sfânt Ion, regele ar fi trebuit să seinformeze dacă onoratului Sfânt Ion îi place latina psalmodiată cu accent provensal.

— A făcut asta ca să dea de lucru afurisiţilor de cântăreţi ai regelui Siciliei, strigăcu înciudare o bătrână de sub fereastră. Mă rog: o mie de livre pentru o liturghie şi pedeasupra peşte de mare din halele Parisului!

— Gura, bătrânico! glăsui un personaj rotofei şi grav, care îşi astupa nasul lângăpescăreasă, trebuie să se hotărască o liturghie. Ai fi vrut ca regele să se îmbolnăveascăiar?

— Bravo, sir Gilles Lecornu, meşter blănar al veşmintelor regelui! strigă micuţulcăţărat pe capitel. Hohotirea de râs a tuturor şcolarilor întâmpina numele caraghiosal bietului blănar.

— Lecornu! Gilles Lecornu! spuneau unii,— Cornutus et hirsutus, glăsuia altul.— Ei da, ce găsiţi de râs, continuă demonul mic de pe capitel. Onorabilul Gilles

Lecornu, fratele maestrului Jehan Lecornu, prim-portar la Vinconnes, toţi burghezidin Paris, toţi căsătoriţi din tată în fiu! Voioşia spori. Fără să crâcnească un cuvânt,blănarul rotofei căuta să scape de privirile aţintite de pretutindeni asupra sa; darasuda şi sufla în zadar: ca o pană care se înfunda în lemn, sforţările pe care le făceanu serveau decât să poticnească şi mai zdravăn în umerii vecinilor chipu-i lat,apoplectic, împurpurat de ciudă şi mânie. În sfârşit, unul gros, scurt, venerabil ca el,îi veni în ajutor.

— E nemaipomenit ca nişte şcolari să vorbească astfel unui burghez! Pe vremeamea i-ar fi bătut cu nuiele!

Banda izbucni.— Hahaha! Cine cântă gama asta? Cine e huhurezul care cobeşte?— A, îl recunosc, spuse unul; e meşterul Andry Musnier.— Pentru că e unul dintre cei patru librari autorizaţi ai Universităţii! glăsui

altul.— Totul e câte patru în dugheana asta, strigă al treilea: patru naţiuni, patru

facultăţi, patru serbări, patru procurori, patru electori, patru librari.— Atunci să vadă pe dracu în patru, reluă Jean Frollo.— Musnier, o să-ţi ardem cărţile!— Musnier, o să-ţi batem servitorul!— Musnier, o să-ţi scărmănăm nevasta, pe dolofana doamnă Oudarde.— Care e gingaşă şi voioasă ca o văduvă.— Să vă ia dracu! mormăi Andry Musnier.— Musnier Andry, strigă Jehan, care stătea spânzurat, te rog să taci, altfel îţi cad

în cap! Andry ridică ochii, păru că măsoară o clipă înălţimea stâlpului, greutateaştreangului, înmulţi în gând greutatea cu de patru ori viteza, şi tăcu. Biruitor pecâmpul de bătaie, Jehan continuă:

— Aş face asta, măcar că sunt fratele unui arhidiacon!

— Nobili domni, oamenii noştri de la Universitate! Să nu ni se respecteprivilegiile măcar într-o zi ca aceasta? In oraş, arbust şi foc, la cite, mister, papă alnebunilor şi ambasadori flamanzi, şi la Universitate, nimic!

— Cu toate acestea, piaţa Maubert este de-ajuns de mare! glăsui unul dincărturarii cantonaţi pe masa de fereastră.

— Jos rectorul, electorii şi procurorii! strigă Joannes.— Va trebui să aprindem un foc în astă-seară în Champ-Gaillard, urmă altul, cu

cărţile meşterului Andry!— Şi cu pupitrele scribilor! spuse vecinul său.— Şi cu nuielele paracliserilor!— Şi cu scuipătoarele decanilor!— Şi cu bufetele procurorilor!— Şi cu tronurile electorilor!— Şi cu scăunelele rectorului!— Jos! reluă micul Jehan, cu ton bisericesc; jos meşterul Andry, paracliserii şi

scribii, teologii, medicii, decretiştii, procurorii, electorii şi rectorul!— A venit, vasăzică, sfârşitul lumii! murmură meşterul Andry, astupându-şi

urechile.— Aha, rectorul! Uite-l că trece prin piaţă, strigă unul de la fereastră.Îşi întoarseră pe întrecute privirile spre piaţă.— E într-adevăr venerabilul nostru rector Thibaut? întrebă Jehan Frollo du

Moulin care, căţărat pe un stâlp din interior, nu putea să vadă ce e afară.— Da, da, răspunseră ceilalţi, e chiar el, Thilbaut, rectorul.Într-adevăr, rectorul şi toţi demnitarii Universităţii se duceau în procesiune în

întâmpinarea ambasadei, străbătând în momentul acela Piaţa Palatului. Înghesuiţi lafereastră, şcolarii îi primiră cu batjocuri şi cu aplauze ironice. Rectorul, care mergeaîn frunte, primi primul atac; fu aspru.

— Bună-ziua, domnule rector! Hehe, bună-ziua!— Cum de este aici bătrânul jucător? A lăsat zarurile?— Cum tropăie pe catâr! Urechile catârului sunt mai scurte decât ale lui.— Hehe, bună-ziua, domnule rector Thibaut! Tybalde aleator! Nătărăul bătrân!

Jucător bătrân!— Domnul să te aibă în pază! Ai făcut deseori dubla de şase în noaptea asta?— Ce mutră îmbătrânită, plumburie, trasă şi bătută din cauza jocului şi-a

zarurilor!— Încotro mergi, Tybalde ad dados, cu spatele spre Universitate şi tropăind

spre Oraş?— Se duce desigur să caute o locuinţă în strada Thibautode, strigă Jehan du

Moulin. Toată lumea repetă necuviinţa, cu glas tunător şi cu bătăi furioase din palme.— Te duci să cauţi locuinţă în strada Thibautode, nu-i aşa, domnule rector

jucător? Apoi veni rândul celorlalţi demnitari.— Jos paracliserii! Jos portăreii!— Ia spune-mi, cine-i ăla?— E Gilbert de Suilly, Gilbertus de Soliaco, cancelarul colegiului din Autun.— Ţine pantoful meu, eşti mai bine aşezat decât mine. Aruncă-i-l în faţă.— Santurnalitias mittimus ecce nuces.— Jos cei şase teologi cu stihare albe!— Aştia-s teologi? Credeam că sunt cele şase gâşte albe dăruite de Sfânta

Genevieva oraşului.— Jos medicii!— Jos gâlcevile cardinale!

Între timp, librarul autorizat al Universităţii, Andry Musnier, se pleca la urecheabătrânului Gilles Lecornu.

— Vă spun, d-le, este sfârşitul lumii. Nu a mai văzut nimeni o aşa de maredestrăbălare a şcolărimii. Blestematele născociri ale veacului duc totul de râpă.Artileriile, serpentinele, bombardele, şi mai cu seamă tiparul, ciuma asta venită dinGermania. Nu mai există manuscrise, nu mai există cărţi! Tiparul ucide librăria. Vinesfârşitul lumii.

— Bag şi eu de seamă că aşa este după progresul stofelor de catifea, glăsuinegustorul blănar. În momentul acesta sună amiaza.

— Aha! exclamă c-un singur glas mulţimea.Şcolarii tăcură. Apoi se produse o zarvă, o mare mişcare de picioare şi capete, o

detunătură generală de tuse, de suflări din nas, oamenii se aranjară, se postară, seînălţară, se grupară; pe urmă se aşternu o linişte adâncă; toate gâturile rămaserăîntinse, toate gurile deschise, toate privirile îndreptate spre masa de marmură.

Nu se-arătă nimic. Cei patru sergenţi stăteau tot pe loc, ţepeni şi nemişcaţi, capatru statui zugrăvite. Ochii se întoarseră spre estrada rezervată trimişilor flamanzi.Uşa rămânea închisă şi estrada goală. Mulţimea aştepta de dimineaţă trei lucruri:amiaza, ambasada Flandrei, misterul. Numai amiaza sosise la timp. Încercarea eraprea grea. Oamenii aşteptară un minut două, trei, cinci, un sfert de oră; nu veneanimic. Estrada rămânea pustie, teatrul, mut. Intre timp, nerăbdării îi urmase mânia.Cuvintele iritate circulau, e drept, încă în şoaptă. „Misterul! Misterul!” se murmurăînăbuşit. Capetele clocoteau. O furtună, care mugea numai, plutea la suprafaţagloatei. Jehan du Moulin scapără prima scânteie.

— Să înceapă misterul, şi ducă-se dracului flamanzii, strigă el cu toată putereaplămânilor, încolăcindu-se ca un şarpe în jurul capitelului.

Mulţimea bătu din mâini.— Misterul, repetă ea, şi ducă-se la toţi diavolii Flandra!— Vrem misterul numaidecât, continuă şcolarul; de nu, sunt de părere să-l

spânzurăm pe starostele Palatului, în chip de comedie şi de dramă.— Bravo, strigă poporul, şi să începem spânzurătoarea cu sergenţii lui.Urmă o aclamaţie puternică. Cei patru nefericiţi începură să se îngălbenească şi

să-şi arunce priviri. Gloata se clătina spre ei, şi sergenţii vedeau cum balustradaşubredă de lemn care îi despărţea se încovoaie, făcând burtă sub apăsarea mulţimii.

Momentul era critic.— La ştreang! La ştreang! se strigă din toate părţile.În clipa aceea tapiţeria garderobei, pe care am descris-o mai înainte, se ridică,

lăsând loc de trecere unui personaj a cărui simplă apariţie opri gloata, subit,schimbându-i ca prin farmec mânia în curiozitate.

— Linişte! Linişte!Tulburat, tremurând din toate mădularele, personajul înaintă până la marginea

mesei de marmură, făcând întruna reverenţe care, pe măsură ce el se-apropia, păreautot mai mult genuflexiuni.

Între timp, calmul se restabilise treptat, treptat. Nu mai stăruia decât zvonireacare se desprinde totdeauna din liniştea mulţimii.

- Domnilor burghezi, spuse el, şi domnişoarelor burgheze, avem onoarea adeclama şi reprezenta în faţa eminenţei sale domnului cardinal o foarte frumoasădramă intitulată:

Dreapta judecată a Sfintei Fecioare Măria. Eu fac pe Jupiter. Eminenţa saînsoţeşte în momentul acesta prea onorabila ambasadă a domnului duce de Austria,care e reţinută în această clipă spre a asculta cuvântarea d-lui rector al Universităţii,la Porte Baudets. De îndată ce eminentissimul cardinal va sosi, vom începe.

Cu siguranţă că numai intervenţia lui Jupiter ar fi putut salva pe cei patrunefericiţi sergenţi ai starostelui Palatului.

Dacă aveam norocul să născocim această foarte veridică istorie, şi deci să fimrăspunzători de ea în faţa veneratei critice, nu împotriva noastră s-ar putea invoca înmomentul acesta preceptul clasic: Nec deus intersit. De altminteri, veşmântulseniorului Jupiter era foarte frumos, şi nu cu puţin contribuise el la potolirea gloateiatrăgând asupră-i toată atenţia ei. Jupiter era îmbrăcat cu o za acoperită de catifeaneagră, cu ţinte aurii; avea pe cap un coif împodobit cu butoni de argint aurit, şi, dacăn-ar fi fost roşeaţa fardului şi barba mare care îi acopereau câte jumătate din figură,dacă n-ar fi ţinut în mână sulul de carton poleit, în care ochii exersaţi recunoşteaulesne fulgerul, dacă nu i-ai fi văzut picioarele înfăşurate după moda greacă, putea săsuporte, în ce priveşte severitatea ţinutei, comparaţia cu un arcaş breton din armatad-lui Berry.

II. Pierre GringoireCu toate acestea, în timp ce vorbea, mulţumirea şi admiraţia unanim stârnită de

veşmântul lui se risipeau odată cu cuvintele; iar când ajunse la încheierea neferită:„De îndată ce eminentissimul cardinal va sosi, vom începe”, glasul i se pierdu într-untunet de huiduieli.

— Începeţi numaidecât! Misterul! Misterul, numaidecât! striga norodul. Şi, pedeasupra tuturor vocilor, se auzea aceea a lui Johannes de Molendino, carestrăpungea larma: „Începeţi numaidecât!” ţipa şcolarul.

— Jos Jupiter şi cardinalul de Bourbon! vociferau Robin Poussepain şi ceilalţişcolari încălecaţi pe fereastră.

— Numaidecât drama! repeta gloata. Imediat! îndată ştreangul pentrucomedianţi şi cardinal! Buimac, înspăimântat, palid sub roşeaţa fardului, bietuluiJupiter îi căzu fulgerul; îşi luă coiful de pe cap, apoi salută şi tremură, îngăimând:„Eminenţa sa... ambasadorii... doamna Margareta de Flandra...” Nu ştia ce să spună.În fond îi era teamă că va fi spânzurat. Spânzurat de gloată că zăboveşte, spânzuratde cardinal că nu a zăbovit, nu vedea în ambele părţi decât un abis, adică un ştreang.

Din fericire, îl scoase cineva din încurcătură şi luă asupra sa răspunderea.Un ins care stătea dincoace de balustradă, în spaţiul lăsat liber în jurul mesei de

marmură, şi pe care nimeni nu îl zărise încă, într-atât diametrul stâlpului de care serezemase îi tăinuia făptura lungă şi subţire; insul acesta, înalt, slab, clorotic, blond,încă tânăr, deşi zbârcit pe frunte şi pe obraji, cu ochi sclipitori şi cu o gurăzâmbitoare, îmbrăcat în straie negre, boţite şi lustruite de vechime, se apropie demarmură şi făcu un semn nefericitului. Dar acesta, încremenit, nu vedea. Noul venitmai făcu un pas.

— Jupiter, spuse el, dragă Jupiter! Celălalt n-auzea.În sfârşit, scos din fire, blondul îi strigă aproape în faţă:— Michel Giborne!— Cine mă cheamă? întrebă Jupiter ca trezit brusc.— Eu, răspunse personajul în negru.— A! exclamă Jupiter.— Începe îndată, continuă celălalt. Împacă mulţimea. Mă oblig eu să-l îmbunez

pe domnul staroste, care îl va îmbuna pe domnul cardinal.Jupiter respiră.— Domnilor burghezi, strigă el din adâncul plămânilor către gloata care

continua să-l huiduiască, vom începe îndată.— Evoe, Jupiter! Plaudite, cives! strigară şcolarii.— Ura! Ura! strigă poporul.

Se dezlănţuiră aplauze asurzitoare, şi Jupiter reintrase sub tapiţerie când sala secutremura încă de aclamaţii.

Între timp, personajul necunoscut, care schimbase, în chip magic, „furtuna încalm”, cum spune bătrânul şi scumpul nostru Corneille, se cufundase din nou, cumodestie, în penumbra stâlpului său, şi ar fi rămas fără îndoială acolo, invizibil,nemişcat şi tăcut, ca mai înainte, dacă nu-l scoteau două tinere femei care, aşezate înprimul rând al spectatorilor, remarcaseră dialogul său cu Michel Giborne-Jupiter.

— Maestre, glasul una, făcându-i semn să se apropie...— Dragă Lienarde, nu mai vorbi aşa, îi spuse vecina, care era drăguţă, fragedă şi

mândră de găteală. Nu e cărturar, e un laic; nu trebuie să-i spui maestre, ci jupâne.— Jupâne, glăsui Lienarde. Necunoscutul se apropie de balustradă.—- Ce doriţi, domnişoarelor? întrebă el cu grabă.— O, nimic, glăsui Lienarde încurcată; vecina mea Gisquette Gencianna vrea să

vă vorbească.— Eu nu, replică Gisquette îmbujorându-se; Lienarde v-a spus maestre; eu i-am

spus că se zice jupâne.Fetele îşi plecau ochii. Celălalt, care nu vroia altceva decât să intre în vorbă cu

ele, le privea zâmbind:— Vasăzică, n-aveţi să-mi spuneţi nimic, domnişoarelor?— O, nimic, răspunse Gisquette.— Nimic, glăsui Lienarde.Tânărul blond făcu un pas pentru a se retrage, ambele curioase nu aveau poftă

să-şi lase prada.— Jupâne — întrebă repede Gisquette cu impetuozitatea unui stăvilar care se

deschide, sau a unei femei care îşi ia inima în dinţi — cunoaşteţi pe soldatul ce juca înmister rolul Fecioarei?

— Vreţi să spuneţi rolul lui Jupiter? întrebă străinul.— Hm, da, ea e o proastă, spuse Lienarde! îl cunoaşteţi pe Jupiter?— Pe Michel Giborne? întrebă anonimul; da, doamnă.— Are o barbă admirabilă! spuse Lienarde.— Va fi frumos ce au să spună ei ? întrebă cu sfială Gisquette.— Foarte frumos, domnişoară, răspunse anonimul, fără vreo şovăială.— Ce va fi? întrebă Lienarde.— Dreapta judecată a Sfintei Fecioare, o dramă, domnişoară.— A, e altceva, vasăzică, glăsui Lienarde.Urmă o scurtă tăcere. Necunoscutul o

curmă:— O dramă absolut nouă, care n-a fost încă jucată.— Aşadar, întrebă Gisquette, nu e aceea care s-a dat acum doi ani, în ziua sosirii

domnului ambasador al papei şi unde erau trei fete frumoase care făceau pe...— Sirenele, spuse Lienarde.— Şi absolut goale, adăugă tânărul.Lienarde îşi coborî ochii ruşinoşi. Gisquette o privi şi făcu la fel. El continuă,

zâmbind: O dramă întocmită special pentru domnişoara de Flandra.— Se vor cânta pastorale? întrebă Gisquette.— Cum? într-o dramă Să nu confundăm genurile. Dacă ar fi fost o farsă satirică,

treacă-meargă.— Păcat, glăsui Gisquette. În ziua aceea erau la Fântâna Roşie bărbaţi şi femei

sălbatice care se luptau şi se scălâmbăiau cântând cântece religioase şi pastorale.— Ceea ce merge pentru un ambasador al papei, spuse destul de răspicat

necunoscutul, nu merge pentru o prinţesă.

— Şi lângă ei, continuă Lienarde, se luau la întrecere câteva instrumente micicare scoteau nişte melodii foarte frumoase.

— Iar pentru a-i răscoli pe drumeţi, continuă Gisquette, fântâna zvârlea prin treiguri vin, lapte şi vin fiert cu mirodenii, din care bea oricine.

— Iar ceva mai jos de Fântâna Roşie, urmă Lienarde, la Trinite era un tabloureligios cu personaje care nu vorbeau.

— Dacă mi-aduc aminte: Dumnezeu pe cruce, cu doi tâlhari, la dreapta şi lastânga! exclamă Gisquette.

Aici, tinerele cumetre, încălzindu-se la amintirea sosirii domnului ambasador alpapei, se porniră să vorbească amândouă deodată.

— Iar mai încolo, la Porte-aux-Peintres, erau alte persoane foarte scumpîmbrăcate.

— Şi la fântâna Saint-Innocent, vânătorul care fugărea o cerboaică în hărmălaiade câini şi de cornuri de vânătoare!

— Şi la abatorul Parisului, tribunele care închipuiau fortul din Dieppe!— Iar când ambasadorul papei a trecut — ştii, Gisquette — s-a dat asaltul, şi

gâtlejurile englezilor au fost retezate.— Şi în faţa porţii Châtelet erau personaje foarte frumoase!— Erau şi pe Pont-au-Change!— Iar la trecerea ambasadorului, s-a dat drumul pe pod la peste două mii de

păsări de tot soiul; era foarte frumos, Lienarde.— Azi va fi mai frumos, glăsui în sfârşit interlocutorul lor, care părea că le

ascultă cu enervare.— Ne făgăduiţi că misterul va fi frumos? întrebă Gisquette.— Nici vorbă, răspunse el; apoi adăugă cu oarecare emfază: Domnişoarelor, eu

sunt autorul lui.— Adevărat? exclamară fetele uluite.— Adevărat! răspunse poetul umflându-se uşor în pene; adică suntem doi: Jean

Marchand, care a tăiat scândurile, a ridicat schelăria teatrului şi toată lemnăria, şi eucare am făcut piesa. Mă numesc Pierre Gringoire. Autorul Cid-ului n-ar fi spus cu maimultă mândrie: Pierre Corneille.

Cititorii au putut băga de seamă că se scursese desigur oarecare timp dinmomentul când Jupiter reintrase sub tapiţerie şi până în clipa când autorul noii piesese înfăţişase brusc admiraţiei naive a Gisquettei şi a Lienardei. Lucru remarcabil:mulţimea, aşa de tumultuoasă cu câteva minute mai înainte, aştepta acumînduplecată, încrezându-se în cuvântul comerciantului, ceea ce dovedeşte adevăruletern, verificat zilnic chiar în teatrele noastre, că mijlocul cel mai bun de a obţinerăbdarea publicului este să-i declari că vei începe numaidecât.

Dar şcolarul Joannes nu dormea.— Hei! strigă el deodată în toiul aşteptării calme care urmase tulburării;

Jupiter, Fecioară, vâslaşi ai diavolului; vă bateţi joc de noi? Piesa! Piesa! Începeţi, orireîncepem noi. Nu a fost nevoie de mai mult. O muzică de instrumente mari şi micise auzi dinăuntrul construcţiei, tapiţeria se ridică; ieşiră patru personaje bălţate şifardate, se căţărară pe scara abruptă a teatrului, şi, când ajunseră pe platformasuperioară, se aşezară la rând în faţa publicului pe care-l salutară adânc, atuncisimfonia tăcu. Începea misterul. După ce primiseră răsplata darnică, în aplauze,reverenţelor lor, cele patru personaje începură într-o linişte religioasă un prolog decare îl scutim pe cititor. De altminteri, aşa cum se întâmplă şi în zilele noastre,publicul se interesa mai mult de costumele pe care actorii le purtau, decât de rolul ce-l debitau, şi pe bună dreptate. Erau îmbrăcaţi tuspatru cu halate pe jumătate galbene,pe jumătate albe, care nu se deosebeau între ele decât prin calitatea stofei, primul era

din brocart cu aur şi argint, al doilea din mătase, al treilea din lână, al patrulea dinpânză.

Primul personaj purta în mâna dreaptă o spadă, al doilea două chei de aur, altreilea o balanţă, al patrulea un hârleţ, iar pentru a veni în ajutorul inteligenţelorleneşe care n-ar fi văzut limpede prin transparenţa acestor atribute, se putea citi culitere mari, negre, brodate pe poalele halatului de brocart, „Mă numesc Nobleţea''; pepoalele halatului de mătase, „Mă numesc Clerul”, pe poalele halatului de lână, „Mănumesc Negoţul”, pe poalele halatului de pânză, „Mă numesc Agricultura”. Sexulalegoriilor mascule era indicat limpede oricărui spectator deştept prin halatele mailungi, în timp ce alegoriile femele aveau halate mai scurte.

De asemenea ar fi fost nevoie de multă rea-voinţă ca să nu înţelegi din poeziaprologului, că Agricultura era căsătorită cu Negoţul, şi Clerul cu Nobleţea, şi căfericitele perechi posedau în comun un splendid moştenitor de aur pe carepretindeau că nu-l oferă decât celei mai frumoase fete. Umblau deci prin lume,căutând şi pândind frumuseţea aceasta, iar după ce respiraseră pe regina Golcondei,pe prinţesa de Trebizunda, pe fiica Marelui-Han al Tartariei, etc., Agricultura şiClerul, Nobleţea şi Negoţul veniseră să sa odihnească pe masa de marmură aPalatului de Justiţie, debitând în faţa cinstitului auditoriu tot atâtea sentinţe şimaxime câte se puteau cheltui atunci la examenele Facultăţii de Artă, sofisme,determinante, figuri şi acte. Spectacolul era într-adevăr foarte frumos.

Cu toate acestea, în mulţimea asupra căreia cele patru alegorii revărsau peîntrecute valuri de metafore nu era ureche mai atentă, inimă mai palpitândă, ochimai buimaci, gât mai încordat decât ochiul, urechea, gâtul şi inima autorului,poetului, bravului Pierre Gringoire, care nu putuse rezista, cu un moment maiînainte, bucuriei de a spune celor două fete drăguţe cum îl cheamă. Se depărtasepuţin de ele, dinapoia stâlpului său, şi acolo asculta, privea, se desfăta.

Aplauzele binevoitoare care întâmpinaseră începutul prologului răsunau încăîntr-însul, şi era complet cufundat în acea contemplare extatică cu care un autor îşivede ideile căzând una câte una, din gura Ne vine greu să spunem, dar primul extazfu foarte repede tulburat. Abia îşi apropiase Gringoire buzele de cupa îmbătătoare abucuriei şi a triumfului, că un strop de amărăciune se amestecă într-însa.

Un cerşetor zdrenţătros, care nu putea să ceară de pomană deoarece sta pierdutîn gloată, şi care desigur nu găsise suficientă despăgubire în buzunarele vecinilor, segândise să se pună în evidenţă pentru a atrage privirile şi pomenile. Se căţărase deci,după primele versuri ale prologului, pe stâlpii estradei rezervate, până la cornişa careîmprejmuia balustrada în partea de jos. Aşezat acolo, solicita atenţia şi mila mulţimiicu zdrenţele sale şi cu o plagă hidoasă care îi acoperea braţul. De altminteri, nuscotea un cuvânt. Tăcerea lui nu punea piedici prologului, şi nu ar fi produs nici odezordine de seamă dacă, din nefericire, şcolarul Joannes nu ar fi dat cu ochii, dinvârful stâlpului său, de cerşetor şi de strâmbăturile lui. Un râs nebun cuprinse peştrengarul care, fără să-i pese că întrerupe spectacolul şi tulbură reculegereauniversală, strigă cu voioşie:

— Uite pe jigăritul ăsta care cere pomană!Cine a aruncat o piatră într- o baltă cu broaşte sau a tras un foc de puşcă într-un

stol de păsări îşi poate imagina efectul pe care îl produseră aceste cuvinte în mijloculatenţiei generale. Gringoire se scutură ca străbătut de un curent electric. Prologul seopri brusc, şi toate capetele se întoarseră spre cerşetorul care, departe de a seintimida, văzu în incident o bună oportunitate de recoltă, astfel că începu să spună cuaer tânguitor, închizând ochii pe jumătate:

— Faceţi-vă milă şi pomană!

— Hm, pe sufletul meu, ăsta e Clopin Trouillefou, exclamă Joannes. Hei,prietene, rana de te durea la picior cum de-ai pus-o pe braţ?

Vorbind astfel, zvârli cu o iscusinţă de maimuţă un gologan în pălăria unsuroasăpe care cerşetorul o întindea cu braţu-i bolnav. Cerşetorul primi fără să clipească şipomana şi batjocura, continuând cu ton jalnic:

— Faceţi-vă milă, vă rog!Episodul abătuse mult luarea- aminte a auditoriului, şi numeroşi spectatori,

printre care Robin Poussepain, cu seminariştii în frunte, aplaudau voioşi duetul bizarimprovizat, în mijlocul prologului, între şcolarul cu voce ţipătoare şi cerşetorul cutânguirea-i netulburată. Gringoire era nemulţumit la culme. După ce îşi revenise dinprima stupefacţie, striga întruna celor patru personaje din scenă:

— Continuaţi! la naiba, continuaţi! fără să catadicsească măcar a arunca oprivire de dispreţ asupra celor doi întrerupători. În momentul acela se simţi tras demarginea veşmântului; întoarse capul, nu fără oarecare ciudă, şi zâmbi cu maregreutate. Se impunea totuşi să zâmbească. Braţul frumos al Gisquettei Gencianna,strecurat prin balustradă, îi solicita în felul acesta luarea-aminte.

— Domnule, au să continue, întrebă fata.— Nici vorbă, răspunse Gringoire supărat de întrebare.— În cazul acesta, jupâne, reluă ea, aveţi bunătatea să-mi explicaţi...— Ce au să spună? întrerupse Gringoire. Ei bine, uite!— Nu, glăsui Gisquette, dar să-mi explicaţi ce-au spus până acum. Gringoire

zvâcni ca unul căruia i s-ar atinge rana deschisă.— Dracu s-o ia de proastă şi nătângă, rosti el printre dinţi.Din momentul acela, Gisquette fu pierdută pentru el.Între timp, actorii îi ascultaseră îndemnul şi publicul reîncepu să asculte, nu

fără a fi pierdut multe frumuseţi în răstimpul dintre ambele părţi ale piesei tăiată aşade brusc. Gringoire făcea în şoaptă reflecţii amare. Totuşi liniştea se restabilisetreptat-treptat, şcolarul tăcea, cerşetorul număra câteva monede în pălărie, piesa îşireluase avântul. Lucrarea era în realitate foarte frumoasă, şi credem că ar putea fireprezentată chiar astăzi, cu câteva îndreptări. Expunerea, cam lungă şi cam stearpă,adică după tipic, era simplă, iar Gringoire îi admira, în sanctuarul candid al foruluisău interior, strălucirea. După cum prea bine vă închipuiţi, cele patru personajealegorice se simţeau oarecum obosite străbătând trei părţi din lume fără săizbutească a se descotorosi în chip convenabil de delfinul lor de aur. Aici se aduceauelogii peştelui minunat, cu multe aluzii delicate la tânărul logodnic al Mariei deFlandra, pe atunci exilat la Amboise şi nebănuind că Agricultura şi Clerul, Nobleţea şiNegoţul făceau ocolul lumii pentru el. Numitul moştenitor, deci, era tânăr, frumos,puternic şi, mai ales (minunată obârşie a tuturor virtuţilor regale!) era vlăstarul leuluiFranţei. Declar că metafora aceasta îndrăzneaţă e admirabilă, şi că, într-o zi dealegorie şi de epitalam regal, istoria naturală a teatrului nu se înfricoşează câtuşi depuţin de un moştenitor care e fiul unui leu. Tocmai aceste rare şi pindarice mixturidovedesc entuziasmul poetului. Dar, pentru a da cuvânt şi criticii, poetul ar fi pututsă dezvolte această idee frumoasă în mai puţin de două sute de versuri. E drept cămisterul urma să dureze de la amiază până la orele patru, potrivit ordonanţeidomnului staroste, şi că trebuia spus ceva în acest interval. De altminteri, lumeaasculta răbdătoare. Deodată, în toiul unei certe între Negoţ şi Nobleţe, în momentulcând Agricultura rostea versul minunat: Nu se vede-n păduri animal maitriumfător, uşa estradei rezervate, care până atunci rămăsese aşa de fără rost închisă,se deschise şi mai fără rost, iar glasul răsunător al uşierului anunţă brusc: „EminenţaSa monseniorul cardinal de Bourbon”!

III. Domnul cardinalBietul Gringoire! Troznetul tuturor petardelor duble de la Saint-Jean,

descărcarea a douăzeci de archebuze cu suport, detonarea faimoasei serpetine de laTurnul Billy care, cu prilejul asedierii Parisului, în ziua de duminică 29 septembrie1465, a ucis şapte bourguignioni dintr-o dată, explodarea întregii cantităţi de pulbereînmagazinată la Porte du Temple, i-ar fi sfârtecat urechile mai puţin în momentulacela solemn şi dramatic decât cele câteva cuvinte căzute din gura unui uşier:„Eminenţa sa monseniorul cardinal de Bourbon!”.

Nu pentru că Pierre Gringoire se temea de domnul cardinal sau pentru că îldispreţuia. Nu avea nici slăbiciunea, nici cutezanţa asta. Eclectic veritabil, cum s -arspune astăzi, Gringoire făcea parte din categoria acelor spirite ridicate şi ferme,moderate şi calme, care ştiu totdeauna să se ţină pe linia de mijloc, stare în dimidiorerum, şi care sunt pline de raţiune şi de liberală filosofie, împăcându-se în acelaşitimp cu cardinalii. Rasă preţioasă şi niciodată întreruptă de filosofi, căroraînţelepciunea, ca o altă Ariană, pare a le fi dat un ghem de aţă cu care merg de laînceputul lumii, deşirându-l prin labirintul lucrurilor umane, îi regăsim în toatetimpurile, totdeauna aceiaşi, adică totdeauna după vremuri. Şi, fără a pune lasocoteală pe Pierre Gringoire, care i-ar reprezenta în secolul al cincisprezecelea, dacăam izbuti să-i schimbăm portretul pe care-l merită, cu siguranţă că părintele du Breulera însufleţit de spiritul lor atunci când scria, în al şaisprezecelea secol, aceste cuvintesublime prin naivitate, vrednice de toate veacurile: „După loc, sunt parizian; dupăvorbă, sunt parrhizian, căci parrhisia înseamnă în greceşte libertatea de a vorbi, decare am uzat chiar faţă de domnii cardinali, unchiul şi fratele monseniorului prinţ deConty, totdeauna cu respect pentru înălţimea lor şi fără a jigni pe nimeni din suitalor, ceea ce este mult”. Prin urmare, nici duşmănie împotriva cardinalului, nicidispreţ pentru prezenţa lui nu erau în impresia neplăcută pe care o avu PierreGringoire. Cu totul dimpotrivă; poetul nostru avea prea mult bun-simţ şi o haină preagiorsăită ca să nu acorde un preţ special faptului că o anume aluzie din prolog, şi cudeosebire glorficarea moştenitorului vlăstar de leu al Franţei, e culeasă de o urecheeminentissimă. Dar nu interesul este predominant în nobila fire a poeţilor.Închipuindu-mi că entitatea poetului este reprezentată de cifra zece, cu siguranţă căun chimist, analizând-o şi farmacopolizând- o, cum spune Rabelais, ar găsi-ocompusă dintr-o parte de interes şi din nouă părţi de amor propriu. Iar în momentulcând uşa se deschise pentru cardinal, cele nouă părţi de amor propriu ale luiGringoire, umflate de sufletul admiraţiei populare, erau într-o stare de creştereprodigioasă, sub care dispărea, înăbuşită parcă, acea imperceptibilă moleculă deinteres desprinsă de noi adineauri din structura poeţilor, ingredient preţios, dealtminteri, lest de realitate şi de umanitate fără de care ei nu ar atinge pământul.Gringoire se bucura că simte, că vede, că pipăie, ca să zic aşa, o adunare întreagă dederbedei, e drept, dar nu are a face, uluită, împietrită, asfixiată parcă în faţa tiradelornemăsurate care ţâşniră în fiecare clipă din toate părţile epitalamului său. Afirm căîmpărtăşea el însuşi desfătarea generală şi că, spre deosebire de La Fontaine care, lareprezentarea comediei sale, Florentin, întreba ,,Care mocârţan a făcut rapsodiaaceasta?” Gringoire l-ar fi întrebat pe vecin cu plăcere: ,,A cui e capodopera asta?”

Vă puteţi imagina acum efectul produs asupra lui de apariţia bruscă,inoportună, a cardinalului. Temerea lui se realiză cu vârf şi îndesat. Intrareaeminenţei sale tulbură auditoriul. Toate capetele se întoarseră spre estradă. Nu se

mai înţelegea nimic. „Cardinalul! Cardinalul!” repetară toate gurile. Nefericitulprolog rămase în pană pentru a doua oară.

Cardinalul se opri un moment în pragul estradei. În timp ce el plimba o privireindiferentă asupra auditoriului, tumultul se-nteţea. Fiecare vroia să-l vadă mai bine,înălţându-şi capul peste umărul vecinului.

Era într- adevăr un personaj de seamă, a cărui privelişte preţuia cât oricare altăcomedie. Charles, cardinal de Bourbon, arhiepiscop şi conte de Lyon, primat alGalilor, era totodată înrudit cu Ludovic al Xl-lea prin fratele său, Pierre, senior deBeaujeu, care se însurase cu fiica mai mare a regelui, şi înrudit cu Charles cel Temutprin mama sa, Agnes de Bourgogne. Iar trăsătura dominantă, trăsătura caracteristicăşi distinctivă a firii primatului galilor, era spiritul de curtezan şi devoţiunea faţă deputernicii zilei. Vă puteţi închipui încurcăturile nenumărate pe care i le pricinuiseîndoita rudenie, şi stâncile temporale printre care trebuise să lunece barca saspirituală, ca să nu se sfărâme nici de Ludovic, nici de Charles, Charybda şi aceastăScylla care devoraseră pe ducele de Nemours şi pe conetabilul de Saint-Pol.

Slavă Domnului, scăpase destul de bine şi ajunsese la Roma fără piedici. Dar,deşi în port, şi tocmai pentru că era în port, îşi amintea totdeauna cu îngrijorareşansele felurite ale vieţii sale politice, multă vreme agitată şi trudnică. De aceea aveaobiceiul să spună că anul 1476 fusese pentru el „negru şi alb”, înţelegând prin asta căa pierdut în acest an pe mama sa, ducesa de Bourbonnais, şi pe vărul său, ducele deBourgogne, şi că un doliu l-a consolat de celălalt. De altminteri, era un om bun.Ducea viaţă voioasă de cardinal, se desfăta cu vin regal de Challuau, nu purtavrăjmăşie Richardei Garmoise şi Thomassei Saillarde, făcea pomană fetelor drăguţemai cu tragere de inimă decât bătrânelor, şi pentru toate aceste motive era mult peplacul poporului din Paris. Nu mergea decât înconjurat de un cortegiu mic deepiscopi şi preoţi de viţă bună, galanţi, slobozi la gură şi cheflii la nevoie; în repetaterânduri vrednicii cucernici de la Saint-Germain D'Auxerre, trecând seara pe subferestrele iluminate ale locuinţei lui Bourbon, fuseseră scandalizaţi auzind cumaceleaşi glasuri care le cântaseră litanii ziua, psalmodiau în ciocnetul paharelorproverbul bahic al lui Benoît al XII-lea, papa care adăugase mitrei sale o a treiacunună: „Bibamus papaliter”.

Fără îndoială, popularitatea aceasta câştigată cu atâta temei l-a ferit, intrând, deorice primire rea din partea gloatei care era aşa de nemulţumită cu un momentînainte şi prea puţin dispusă la respect faţă de-un cardinal, chiar în ziua când eaurma să aleagă un papă. Dar parizienii nu poartă pică; şi apoi, impunând cu forţaînceperea reprezentaţiei, bunii burghezi repurtaseră o victorie asupra cardinalului, şiea le ajungea. De altminteri, domnul cardinal de Bourbon era bărbat frumos, avea ofoarte frumoasă robă roşie, pe care o purta foarte bine; ceea ce înseamnă că avea departea sa toate femeile şi, în consecinţă, cea mai bună jumătate din auditoriu.

Cu siguranţă că ar fi un act de nedreptate şi de prost-gust să huiduieşti uncardinal pentru că s-a făcut aşteptat la spectacol, când el este bărbat frumos şi îşipoartă bine roba roşie. Intră deci, salută asistenţa cu zâmbetul acela ereditar almărimilor zilei pentru popor, şi se îndreptă cu paşi înceţi spre jilţul de pluş roşu, cuaerul că se gândeşte la altceva. Cortegiul său, ceea ce am numi astăzi statu-i major deepiscopi şi preoţi, dădu buzna după el pe estradă, nu fără a spori tumultul şicuriozitatea parterului. Fiecare arăta, numea, cunoştea cel puţin unul.

„Uite pe episcopul Marsilfei, Alaudet, dacă nu mă înşel”, „Uite pe arhiereul deSaint-Denis”, „...pe Robert de Lespinasse, abate la Saint-Germain des-Pres, fratelelibertin al unei metrese a lui Ludovic al Xl-lea” ; totul cu multe greşeli şi cacofonii.Şcolarii înjurau. Era ziua lor, orgia anuală a scribilor şi a şcoalei. Nu există mârşăvie

care să nu fie îngăduită şi sacră în ziua aceea. Şi apoi erau în mulţime o sumedenie decumetre zănatece: Simone Quatrelivres, Agnes Gadina, Robine Piedebou. Nu era ofericire să poţi înjura în voie şi să nesocoteşti numele Domnului într- o zi aşa defrumoasă, în tovărăşia aşa de plăcuta a oamenilor bisericii şi a fetelor uşoare? Deaceea profitau de ocazie, iar în hărmălaia obştească era înfricoşător tărăboiul deblestemăţii şi enormităţi al Limbilor dezlegate, limbi de învăţăcei şi de şcolari,înfrânate în restul anului de teama arsurilor Sfântului Ludovic. Bietul Sfânt Ludovic,ce batjocură i se aducea chiar în palatul său de justiţie! Fiecare luase în răspăr câte osutană - neagră, sau cenuşie, sau albă, sau violetă. În calitate de frate al unuiarhidiacon, Joannes Frollo de Molendino se năpustise asupra celei roşii şi cânta dezor, fixându-şi ochii neruşinaţi asupra cardinalului: Cappa repletu mero!

Toate aceste amănunte, pe care le aşternem aici pe şleau pentru lămurireacititorului, erau aşa de mult acoperite de larma generală încât se pierdeau până săajungă la estrada rezervată. De altminteri, cardinalul se încruntă prea puţin, într-atâtde intrate în moravuri erau libertăţile în ziua aceea. Avea — şi figura lui trăda asta —o altă grijă care îl urmărea de aproape şi care intră cam odată cu el pe estradă :Ambasada Flandrei. Nu că ar fi fost profund politic şi că ar fi scontat niscai urmări depe urma căsătoriei verişoarei sale, doamna Marguerite de Bourgogne, cu vărulCharles, dauphinul Vienei; cât va dura înţelegerea dintre ducele Austriei şi regeleFranţei, cum va interpreta regele Angliei dispreţul fiicei sale îl neliniştea prea puţin,şi se desfăta în fiecare seară cu vin regal de Chaillot, fără să-i treacă prin minte cădouă-trei flacoane cu acest vin (întrucâtva, e drept, revăzut şi corijat de mediculCoictier), oferite cordial lui Eduard al IV-lea de Ludovic al Xl-lea, îl vor descotorosiîntr-o bună zi pe Ludovic al XI-lea de Eduard al IV-lea. „Mult onorata ambasadă adomnului duce de Austria” nu aducea cardinalului nici o grijă de acest fel, dar îlplictisea într-alt chip. Era într-adevăr cam greu şi noi am spus un cuvânt în privinţaaceasta la începutul cărţii ca el, Charles de Bourbon, să fie obligat a organiza serbărişi a face bună primire unor burghezi oarecare; el, cardinal, unor burgmeştri, elfrancez, chefliu voios, unor flamanzi băutori de bere, şi asta în public. Era desiguruna dintre cele mai dezgustătoare maimuţăreli pe care fusese obligat cândva s-o facăde hatârul regelui. Se întoarse deci, spre uşă, cu cea mai graţioasă figură (căci sestudia foarte mult), când uşierul anunţă cu voce sonoră: „Domnii trimişi ai domnuluiduce de Austria”. Inutil să spunem că întreaga sală făcu la fel. Atunci sosiră, doi câtedoi, cu o gravitate ce contrasta în zglobiul cortegiu eclesiastic al lui Charles deBourbon, cei patruzeci şi opt de ambasadori ai lui Maximilian de Austria, având înfrunte pe cuviosul părinte întru Domnul, Jehan abate de Saint-Bertin, cancelar alLânei de Aur, şi pe Jacques de Goy, mare staroste de Gand. Se întinse în adunare olinişte însoţită de râsete înfundate, pentru a asculta toate numele caraghioase şi toatecalificările burgheze, transmise cu seninătate de fiecare personaj uşierului, carezvârlea apoi în auzul mulţimii nume şi calităţi, de-a valma mutilate.

Erau prezenţi: Loys Roelof, burgmestrul oraşului Louvain; Clays d'Etuelde,burgmestrul Bruxelului, Paul de Baeust, prezidentul Flandrei, Jehan Coleghens,burgmestrul oraşului Anvers; George de la Moere, burgmestrul general al oraşuluiGand, Gheldolf van der Hage, din acelaşi oraş; şi Bierbecque, şi Jehan Pinnock, şiJehan Dymaerzelle, etc, etc, etc., staroşti, burgmeştri, burgmeştri, staroşti, toţiţepeni, afectaţi, scorţoşi, împopoţonaţi cu catifea şi damasc, capete oneste flamande,în definitiv, chipuri demne şi severe, din familia acelora pe care Rembrandt le face săiară aşa de puternice şi de grave pe fondul negru al picturii sale Rondul de noapte,personaje care purtau scris în frunte că Maximilian de Austria avusese dreptate„încredinţându-se întru totul, cum spunea manifestul său, în simţirea, vitejia,experienţa, loialitatea lor”.

O excepţie totuşi. Era o figură fină, inteligentă, şlefuită, un fel de bot demaimuţă şi de diplomat, dinaintea căreia cardinalul făcu trei paşi şi o plecăciuneadâncă, şi care nu se chema cu toate astea decât Guillaume Rym, consilier şipensionar al oraşului Gand.

Puţine personaje ştiau atunci cine era Guillaume Rym. Un geniu rar care, întimp de revoluţii, ar fi apărut strălucitor la suprafaţa evenimentelor, dar care însecolul al cincisprezecelea era redus la intrigi cavernoase şi „la a trăi în şanţuri”, cumspune ducele de Simon. De altfel, el era apreciat de primul săpător al Europei,uneltea în chip familiar cu Ludovic al Xl-lea, punea deseori osul la sarcinile secreteale regelui. Toate aceste amănunte erau necunoscute mulţimii, care se minuna deplecăciunile cardinalului aduse figurii delicate a starostelui flamand.

IV. Meşterul Jacques CoppenoleÎn timp ce pensionarul din Gand şi eminenţa schimbau plecăciuni foarte adânci

şi câteva cuvinte cu glas şi mai scăzut, un bărbat înalt, cu faţa lată şi umeri largi, seprezentă pentru a intra odată cu Guillaume Rym: s-ar fi zis, un dulău lângă o vulpe.Pălăria sa de pâslă şi ia de piele băteau la ochi printre catifelele şi mătăsurile din jur.Închipuindu-şi că era vreun grăjdar rătăcit, uşierul îl opri:

— Hei, prietene, nu se trece pe-aici! Omul cu haină de piele îl împinse cuumărul.

— Ce are cu mine nătărăul ăsta? zise el cu o voce sunătoare care atrase atenţiaîntregii săli. Nu vezi că fac parte dintre invitaţi?

.— Numele d-voastră? întrebă uşierul.— Jacques Coppenole.— Titlurile d-voastră?— Negustor de ciorapi, cu firma „La trei lănţişoare'', din Gand.Uşierul se trase înapoi. Să anunţi burgmeştri, mai treacă-meargă; dar un

negustor de ciorapi era prea mult. Cardinalul stătea pe ghimpi. Norodul asculta şiprivea. De două zile, eminenţa sa se străduia să migălească toaleta urşilor flamanzipentru a-i face întrucâtva mai prezentabili în public, şi lipsa de cuviinţă era gata.Între timp, Guillaume Rym se apropie, cu zâmbetu-i fin, de uşier :

— Anunţă pe meşterul Jacques Coppenole, ajutorul dregătorilor oraşului Gand.— Uşier, zise tare cardinalul, anunţă pe maestrul Jacques Coppenole, ajutorul

dregătorilor ilustrului oraş Gand.Fu o greşeală. Singur Guillaume Rym ar fi înălturat dificultatea; dar Coppenole

îl auzise pe cardinal.— A, nu, la naiba! strigă el cu vocea-i tunătoare. Jacques Coppenole, negustor

de ciorapi. Auzi, uşier! Nici mai mult, nici mai puţin. Ce naiba! Negustor de ciorapisună destul de frumos. Domnul arhiduce şi-a căutat de multe ori mănuşa în nădragiimei. Râsetele şi aplauzele izbucniră. O necuviinţă este numaidecât înţeleasă la Paris,şi deci totdeauna aplaudată. Adăugăm că Coppenole făcea parte din popor, şi căpublicul care-l înconjura era popor de rând. De aceea comunicaţia dintre el şi eifusese promptă, electrică şi, pentru a spune astfel, la nivel. Bruftuiala cutezătoare anegustorului flamand, umilind oamenii de curte, răscolise în toate sufletele plebeienenu ştiu ce sentiment de demnitate încă vagă şi nelămurită în secolul alcincisprezecelea. Negustorul de ciorapi era un egal care ţinea piept domnuluicardinal, o reflecţie mult plăcută unor nevoiaşi obişnuiţi cu respectul şi supunereafaţă de valeţii sergenţilor starostelui abatelui de la Sainte-Genevieve, linguşitorulcardinalului. Coppenole salută cu mândrie pe eminenţa sa, care răspunse la salutulatotputernicului burghez temut de Ludovic al XI-lea. Apoi, în timp ce GuillaumeRym, „om înţelept şi maliţios”, cum spune Philippe de Comines, îi urmărea pe

amândoi cu un zâmbet batjocoritor şi superior, ajunse fiecare la locul său, cardinaluldescumpănit şi îngrijorat, Coppenole liniştit şi semeţ, gândindu-se desigur că, laurma-urmei, titlul său de negustor de ciorapi preţuia cât oricare altul, şi că Marie deBourgogne, mama Margaretei pe care Coppenole o mărita astăzi, s-ar fi temut decardinal mai puţin decât de ciorăpar: căci nu un cardinal asmuţise pe Ganteziîmpotriva favoriţilor fiicei lui Charles cel Temut, nu un cardinal întărise gloata cu uncuvânt împotriva lacrimilor şi rugilor ei, când d-şoara de Flandra îşi imploră poporulpentru ei până la piciorul eşafodului; în timp ce negustorul de ciorapi n-avusese decâtsă mişte cotu-i de piele pentru a face să cadă capetele voastre, ilustrisimi seniori, Guyd'Hymbercourt şi cancelar Guillaume Hugonet!

Necazurile nu se sfârşiseră însă pentru bietul cardinal, astfel că el era obligat săbea până la fund potirul de otravă al unei tovărăşii aşa de proaste. Cititorul n-a uitatpoate pe cerşetorul neruşinat care se căţărase, la începutul prologului, pe bordurileestradei cardinale. Sosirea iluştrilor musafiri nu-l convinsese câtuşi de puţin sărenunţe la pomană, astfel că, în timp ce prelaţii şi ambasadorii se îndesau ca nişteadevărate scrumbii flamande în stranele tribunei, el se aşezase în voie, încrucişându-şi cu îndrăzneală picioarele pe arhitravă. Cutezanţa era rară, şi nu o observase nimeniîn primul moment, atenţia fiind îndreptată în altă parte. Nici el nu vedea nimic dinsală; îşi legăna capul cu nonşalanţă de napolitan, repetând din când în când, învuietul de glasuri, ca dintr-o maşinală deprindere: „Faceţi-vă milă şi pomană!”

În toată asistenţa el era singurul, probabil, care nu catadicsise să întoarne capulla incidentul dintre Coppenole şi uşier. Iar întâmplarea vru ca meşterul ciorăpar dinGand, cu care poporul simpatiza aşa de viu şi asupra căruia erau fixaţi toţi ochii, să seaşeze exact în primul rând al estradei, deasupra cerşetorului; şi nu mică fu mirareaoamenilor văzând că ambasadorul flamand, după ce-l examinase din ochi penevolnicul aşezat sub ochii săi, îl bătu prieteneşte pe umărul acoperit de zdrenţe.Cerşetorul întoarse capul; uimire, recunoaştere, feţe înveselite etc., apoi, fără să sesinchisească de lumea spectatorilor, negustorul de ciorapi şi sfrijitul începură săvorbească în şoaptă, ţinându-se de mână, în timp ce zdrenţele lui Clopin Trouillefouîntinse pe postavul auriu al estradei păreau o omidă pe-o portocală.

Noutatea ciudatei scene stârni atâta nebunie şi voioşie în sală, încât cardinalulbăgă curând de seamă; se plecă pe jumătate şi neputând, din punctul în care eraplasat, să întrevadă decât în chip foarte imperfect zdreanţa netrebnică a luiTrouillefou, îşi închipui, fireşte, că cerşetorul cerea pomană; revoltat de cutezanţă,strigă:

— Domnule staroste al Palatului, zvârle pe ticălosu' cela în râu.— Eh, ce naiba, monseniore cardinal! spuse Coppenole fără să dea drumul

mâinii lui Clopin; este un prieten al meu.— Bravo! Bravo! strigă gloata. Din momentul acela, meşterul Coppenole avu la

Paris, ca şi la Gand, „o mare trecere asupra poporului, căci oameni ca el o au spunePhilippe de Comines:

— Când sunt aşa de zănateci”.Cardinalul îşi muşcă buzele. Se plecă asupra vecinului său, abatele de Sainte-

Genevieve, şi îi spuse cu jumătate glas:— Plăcuţi ambasadori ne trimite domnul arhiduce să ne anunţe pe doamna

Margareta!— Eminenţa voastră, răspunse abatele, îşi pierde politeţele cu râturile acestea

flamande.Margaritas ante porcos.— Spune mai bine, răspunse cardinalul cu un zâmbet, Porcos ante margaritam.

Micul stat-major în sutană se extazie de jocul de cuvinte. Cardinalul se simţimai uşurat, era chit cu Coppenole, avusese şi el o necuviinţă aplaudată.

Acum, cititorii noştri care au puterea să generalizeze o imagine şi-o idee, cum sezice în stilul de astăzi, să ne permită a-i întreba dacă îşi înfăţişează cum trebuiespectacolul pe care îl oferea vastul paralelogram al sălii mari a Palatului. În mijloculsălii, rezemat de peretele din apus, o splendidă şi largă estradă de brocart auriu, undeintră ca în procesiune, printr-o mică uşă boltită, personaje grave, anunţate pe rând devocea stridentă a unui uşier. Pe primele bănci, numeroase figuri venerabile,încotoşmănate în hermină catifea şi-n stofă stacojie. În jurul estradei, care rămânetăcută şi demnă, jos, în faţă, pretutindeni, mulţime numeroasă şi vuiet mare.Nenumărate priviri ale poporului aţintite asupra fiecărei figuri de pe estradă,nenumărate şuşotiri asupra fiecărui nume. Desigur, spectacolul e curios şi merităatenţia spectatorilor. Dar ce e colo, în fund, scena aceea de bâlci, cu patru paiaţebălţate sus şi alte patru jos? Cine-i, alături de scenă, omul acela cu mantie neagră şicu figură palidă? Eh, scumpe cititor, e Pierre Gringoire şi e prologul lui.

Îl uitaseră cu toţii. Exact de aceasta se temea el. Din momentul când cardinalulintrase, Gringoire s-a zbătut întruna să-şi salveze prologul. Îi îndemnase, mai întâi peactorii rămaşi în suspensie să continue şi să înalţe glasul, apoi, văzând că nimeni nuasculta, i-a oprit, şi de aproape un sfert de ceas de când dura întreruperea, bătea dinpicior, se agita de colo până colo, adresa un cuvânt Gisquettei şi Lienardei, îşiîncuraja vecinii să urmărească prologul, totul, zadarnic. Nu clintea nimeni ochii de lacardinal, de la ambasadă şi de la estradă, centrul unic al vastului cerc de raze vizuale.Se impune de asemenea să credem, şi-o spunem cu regret, că prologul începuse săcam plictisească auditoriul din momentul când eminenţa sa făcuse o aşa de cumplitădiversiune. La urma urmei, pe estradă şi pe masa de marmură era tot acelaşispectacol: conflictul dintre Agricultură şi Cler, dintre Nobleţe şi Negoţ.

Şi mulţi oameni preferau să-i vadă de-a binelea, trăind, respirând, mişcându-se,dându-şi coate, în carne şi oase, în ambasada flamandă, în curtea episcopală, subroba cardinalului, sub haina lui Coppenole, decât fardaţi, împopoţonaţi, vorbind înversuri şi, pentru a spune astfel, împăiaţi sub bluzele galbene şi albe cu care îiîncotoşmănise Gringoire.

Cu toate acestea, când poetul nostru văzu că liniştea restabileşte puţin, îşiimagină o stratagemă care să salveze situaţia.

— Domnule, spuse el întorcându-se spre un vecin al său, bărbat rotofei şisimpatic, cu figură calmă, dacă am începe?

— Ce? întrebă vecinul.— Eh, misterul! spuse Gringoire.— Cum vreţi, reluă vecinul.Semi-aprobarea îi fu de ajuns lui Gringoire care începu să strige contopindu-se

cât mai mult cu mulţimea: „Reîncepeţi misterul! reîncepeţi!”— Drace! exclamă Joannes de Molendino, ce tot îndrugă ăia acolo? (Căci

Gringoire făcea zgomot cât patru.) Ia spuneţi-mi, tovarăşi, nu s-a sfârşit misterul?Vor să-l reia de la capăt. Nu se cade.

— Nu! Nu! strigară toţi şcolarii. Jos cu misterul! Jos!Dar Gringoire se multiplica, strigând şi mai vârtos: „Reîncepeţi! reîncepeţi!”

Răcnetele atraseră luarea-aminte a cardinalului.— Domnule staroste al Palatului, spuse el unui bărbat înalt, negricios, care

stătea la câţiva paşi de dânsul, ticăloşii aceia sunt într-un agheazmar de fac gălăgiaasta infernală? Starostele Palatului era un fel de dregător amfibie, ţinând totodată deşoarece şi de pasăre, de judecător şi de soldat. Se apropie de eminenţa sa şi, nu fără ase teme că-l indispune, îi lămuri, gângăvindu-se, necuviinţa populară: că amiaza

sosise înaintea eminenţei sale şi că actorii fuseseră siliţi să înceapă fără a mai aşteptape eminenţa sa.

Cardinalul izbucni în râs.— Pe legea mea, domnul rector al Universităţi ar fi trebuit să facă la fel. Ce spui,

maestre Guillaume Rym?— Monseniore, răspunse Guillaume Rym, să fim bucuroşi că am scăpat de

jumătate din comedie. Tot este un câştig.— Pot să-şi continue ticăloşii farsa? întrebă starostele.— Continuaţi, continuaţi, glăsui cardinalul; mi-e totuna, în vremea asta o să-mi

citesc cartea de rugăciuni.Starostele înaintă pe marginea estradei şi strigă după ce impuse tăcere cu un

gest:— Burghezi, oameni de rând şi locuitori, pentru a mulţumi pe cei care vor să se

termine, eminenţa sa ordonă să se continue.Ambele tabere fură nevoite să se resemneze. Cu toate acestea, autorul şi

publicul păstrară multă vreme ciudă cardinalului. Personajele de pe scenă îşi reluarădeci glosa, iar Gringoire nădăjdui că cel puţin restul operei va fi ascultat. Speranţa ise spulberă curând, ca şi celelalte iluzii ale sale; liniştea se restabilise într-adevăr, debine, de rău, în rândurile auditoriului; dar Gringoire nu remarcase că, în momentulcând cardinalul dăduse ordinul să se continue, estrada nu era încă plină şi că, dupătrimişii flamanzi, sosiseră alte personaje care făceau parte din cortegiu; numele şititlurile lor, lansate printre dialoguri de strigătul intermitent al uşierului, produceauravagi însemnate. Închipuiţi-vă, într-adevăr, în mijlocul unei piese de teatru,clămpănitul unui uşier zvârlind, între două rime, şi deseori între două emistihuri,paranteze de acestea:

„Maestrul Jaques Charmolue, procuror regal la Curtea bisericii!”„Jehan de Harlay, scutaş, comandantul oficiului de cavalerie al pichetului de

noapte din oraşul Paris !”„Jupân Galiot de Genoilhac, cavaler, senior de Brussac, căpetenia artileriei

regale!” „Maestrul Dreux-Raguier, inspector al apelor şi pădurilor suveranuluinostru, din ţara Franţei, Champagne şi Brie !”

„Jupân Louis de Graville, cavaler, consilier şi şambelan al regelui, amiral alFranţei, portar al Pădurii Vincennes!”

„Maestrul Denis Le Mercier, paznicul casei orbilor din Paris!” Etc, etc, etc.Situaţia devenea insuportabilă.

Ciudatul acompaniament, care îngreuia urmărirea piesei, indigna cu atât maimult pe Gringoire cu cât el nu putea să-şi ascundă că interesul mergea crescând şi căopera sa nu avea nevoie decât să fie ascultată. Era într-adevăr greu să se imagineze oîmpletitură mai ingenioasă şi mai dramatică. Cele patru persoane ale prologului setânguiau în ucigătoarea lor dilemă, când Venus în persoană, vera incessu patuit dea,se înfăţişase lor, într-un veşmânt având ca blazon nava oraşului Paris.

Venea să-l ceară pe moştenitorul făgăduit celei mai frumoase făpturi. Jupiter, alcărui tunet se auzea mugind în vestiar o susţinea, şi zeiţa era pe punctul săizbândească, adică, fără figură, să se mărite cu domnul moştenitor, când o copilă,îmbrăcată în damasc alb şi ţinând în mână o margaretă (diafană personificare adomnişoarei de Flandra), venise să se lupte cu Venus. Lovitură de teatru: emoţie.După multe discuţii, Venus, Margareta şi figuraţia conveniseră să se supună drepteijudecăţi a Sfintei Fecioare. Mai era un rol frumos, acela al lui don Pedro, regeleMesopotamiei. Dar, printre atâtea întreruperi, cu greu puteai să pricepi rostul lui.Dar faptul era consumat. Nici una din aceste frumuseţi nu era nici simţită, niciînţeleasă. Ai fi zis, la intrarea cardinalului, că un fir nevăzut şi magic atrăsese brusc

toate privirile de la masa de marmură la estradă, de la extremitatea răsăriteană a săliispre partea apuseană. Nimic nu putea smulge din vrajă auditoriul.

Toţi ochii rămâneau aţintiţi într-acolo, iar noii sosiţi, şi numele lor blestemate,şi chipurile, şi costumele lor constituiau o diversiune continuă. Situaţia era jalnică.Afară de Gisquette şi de Lienarde, care îşi înturnau din când în când capul, cândGringoire le trăgea de mânecă, afară de vecinul rotofei, calm, nimeni nu asculta,nimeni nu privea în faţă la piesa abandonată. Gringoire nu mai zărea decât profiluri.

Cu ce amărăciune vedea el năruindu-se, bucată cu bucată, întregul său eşafodajde glorie şi poezie! Şi când te gândeşti că poporul fusese pe punctul de a se răzvrătiîmpotriva domnului staroste, nerăbdător să-i asculte lucrarea! Acum, când o avea,nu-i mai păsa de ea. Aceeaşi reprezentaţie care începuse într-o unanimă aclamaţiune!Eternul flux şi reflux al graţiei populare! Când te gândeşti că sergenţii starosteluifuseseră cât pe-aci să fie spânzuraţi! Ce n-ar fi dat el să se găsească încă în ora asta demiere!

Brutalul monolog al uşierului încetă cu toate acestea. Sosise toată lumea, astfelcă Gringoire respiră. Actorii continuau cu bravură. Dar uite că jupân Coppenole,negustorul de ciorapi, se scoală deodată, şi Gringoire îl aude rostind, în mijloculatenţiei obşteşti, această cuvântare oribilă:

— Domnilor burghezi şi boiernaşi ai Parisului, nu ştiu, la naiba, ce facem noiaici. Văd colo, în colţ, pe scena aia, oameni care au aerul că vor să se bată. Habar n-am dacă asta e ceea ce d-voastră numiţi mister ; dar n-are haz. Se sfădesc din gură,şi-atâta tot. Aştept de-un sfert de ceas prima lovitură. Nu vine nimic. Sunt nişte laşicare nu se zgârie decât cu vorbe de ocară. Trebuiau aduşi luptători din Londra sauRotterdam; atunci, da, aţi fi avut nişte lovituri de pumn, de s-ar fi auzit din piaţă.Aceştia însă sunt de compătimit. Ar trebui să ne dea măcar un dans sau vreoscălâmbăială! Nu este ce mi s-a spus. Mi s-a făgăduit o „sărbătoare a nebunilor”, cualegerea papei lor. Avem şi noi pe papa al nebunilor, la Gand, şi, la naiba, nu suntemcu nimic mai prejos. Dar iată cum facem. Se adună gloata, ca aici. Apoi fiecare, perând, îşi bagă capul printr-o gaură şi se strâmbă la ceilalţi. Cel care face strâmbăturacea mai caraghioasă, în aplauzele tuturor, e ales papă. Asta e. Foarte vesel. Vreţi să-lfacem pe papa al vostru după tipicul din ţara mea? Va fi, oricum, mai puţin plictisitordecât să ascultăm pe flecarii aceştia. Dacă vor să se scălâmbăie şi ei prin gaură, vor fiprimiţi. Ce spuneţi, domnilor burghezi ? Se găsesc aici destule mostre caraghioase deambe sexe ca să râdem cu poftă, iar noi avem mutre destul de urâte ca să nădăjduimcă ne vom strâmba frumos.

Gringoire ar fi vrut să răspundă. Uluirea, furia, indignarea îi luaseră graiul. Dealtminteri, moţiunea popularului negustor de ciorapi fu primită cu atâta entuziasmde burghezii măguliţi că li se spune boiernaşi, încât orice rezistenţă era zadarnică. Numai rămânea decât să te laşi dus de torent. Gringoire îşi ascunse faţa în palme,neavând norocul unei mantale spre a-şi acoperi capul ca Agamemnon al luiTimanthe.

V. QuasimodoCât ai clipi, totul fu gata pentru înfăptuirea ideii lui Coppenole. Burghezi,

şcolari, ajutoare de judecători, se apucaseră de lucru. Capela micuţă din faţa mesei demarmură fu aleasă pentru teatrul strâmbăturilor. Un geam spart în ornamentulfrumos de deasupra uşii lăsa loc liber unui cerc de piatră prin care se stabili trecereacapului concurenţilor. Era de ajuns, pentru asta, să te caţări pe două butoaie luate denu ştiu unde şi aşezate, de bine, de rău, unul peste altul. Pentru a lăsa intactă şiîntreagă impresia strâmbăturii sale, fiecare candidat, bărbat sau femeie (căci se puteaalege şi o „papesă”) îşi va acoperi faţa şi va sta ascuns în capelă până în momentul

apariţiei. În mai puţin de-o clipă capela se umplu de concurenţi, după care uşa fuînchisă.

De la locul său, Coppenole orânduia, dirija totul. În toiul hărmălaiei, cardinalul,nu mai puţin indispus decât Gringoire, se retrăsese cu întreaga sa suită, sub pretextulafacerilor şi al rugăciunii, fără ca mulţimea, atât de răscolită la sosirea lui, să seemoţioneze câtuşi de puţin că pleacă. Singur Guillaume Rym observă tulburareaeminenţei sale. Atenţia populară îşi urmă, asemeni soarelui, revoluţia; pornită de laun capăt al sălii, se afla acum la celălalt capăt, după ce se oprise câtva timp la mijloc.Masa de marmură, estrada de brocart îşi avuseseră momentul lor; era rândul capeleilui Ludovic al Xl-lea. Câmpul era de-acum încolo liber pentru orice nebunie.

Nu se mai găseau decât flamanzi şi plebe. Strâmbăturile începură. Prima figurăcare apăru în ferestruică, cu pleoape întoarse pe dos, cu o gură deschisă ca un bot şicu o frunte încreţită, aşa cum sunt cizmele husarilor imperiului, stârni un râs aşa denepotolit, încât Homer şi-ar fi închipuit că toţi boiernaşii aceştia erau zei.

Totuşi marea sală nu era câtuşi de puţin un Olimp, şi bietul Jupiter al luiGringoire ştia lucrul acesta mai bine decât oricine. A doua, a treia strâmbăturăurmară, apoi alta, şi de fiecare dată râsetele, tropăiturile de bucurie se înteţeau. Eraîn spectacolul acesta un vârtej special, o putere de ameţire şi fascinaţie despre care cugreu s-ar putea da o idee cititorului şi saloanelor din zilele noastre. Închipuiţi- vă oserie de chipuri înfăţişând pe rând toate formele geometrice, de la triunghi până latrapez, de la con până la poliedru; toate expresiile umane, de la mânie până ladezmăţ; toate vârstele, de la zbârciturile pruncului până la zbârciturile bătrâneimuribunde; toate fantasmagoriile religioase, de la faun la Belzebut; toate profilurileanimale, de la bot până la cioc. Imaginaţi-vă toate măştile de la Pont-Neuf, coşmaruriîmpietrite sub mâna lui Germain Pilon, căpătând viaţă şi respiraţie, şi venind, rândpe rând, să vă privească în faţă cu ochi arzători; toate măştile carnavalului dinVeneţia, succedându-se; într-un cuvânt, un caleidoscop omenesc.

Orgia devenea tot mai flamandă. Pictorul Teniers n-ar putea să dea decât ofoarte imperfectă idee. Inchipuiţi-vă în bacanală bătălia lui Salvator Roşa. Nu maiexistau nici şcolari, nici ambasadori; nici făpturi ca Chopin Trouillefou, GillesLecornu, Simone Quatrelivres, Robin Poussepain. Totul dispărea în licenţa comună.Marea sală nu mai întruchipa decât un vast cuptor de neruşinare şi voioşie, undefiecare gură era un strigăt, fiecare ochi un fulger, fiecare faţă o strâmbătură, fiecareindivid o atitudine. Toţi strigau şi urlau. Figurile ciudate care se perindau scrâşninddin dinţi în deschizătură erau tot atâtea şomoioage zvârlite în jăratic.

Şi din gloata efervescentă se desprindea, ca aburul din cuptor, o zvonire acră,ascuţită, sfredelitoare, fluierătoare, asemeni aripilor unei musculiţe.

— Hehee! Blestem!— Uită-te la mutra aceea!— Nu face parale! La cealaltă!— Guillemette Maugerepuis, ia priveşte botul acela de taur; nu-i lipsesc decât

coarnele. Nu e bărbatul tău?— Alta la rând!— Pe dracu! Ce-i strâmbătura aia?— Ehei, înşelăciune! Nu trebuie să-ţi arăţi decât faţa.— Afurisita de Perrete Calebotte; numai ea este în stare de aşa ceva.— Ura! Ura!— Mă înăbuş!— Uite unul care nu-şi poate scoate urechile! Etc., etc.Se cuvine să recunoaştem, totuşi, meritul prietenului nostru Jehan. În mijlocul

tămbălăului îl distingeai încă în vârful stâlpului, ca un marinar pe catarg. Se agita cu

o furie de neînchipuit. Avea gura căscată, şi din ea pornea un strigăt care nu se auzea,nu pentru că era acoperit de larma generală, oricât de intensă ar fi fost aceasta, cipentru că atingea, desigur, limita sunetelor acute perceptibile, cele douăsprezece miide vibraţii ale lui Biot.

Gringoire îşi recăpătase stăpânirea de sine după primul moment de mâhnire. Seîndârjise împotriva adversităţii. „Continuaţi!” spuse el pentru a treia oarăcomedianţilor, maşini vorbitoare. Apoi, plimbându-se cu paşi mari pe dinainteamesei de marmură, îi venea să se arate şi el în ochiul capelei, măcar pentru plăcereade-a adresa o strâmbătură norodului ingrat. „Dar nu, n-ar fi demn de noi; să nu nerăzbunăm; să luptăm până la sfârşit, îşi repeta el. Puterea poeziei e mare asuprapoporului: îi voi readuce la ea. Vom vedea cine va învinge: strâmbăturile, sau artelefrumoase.”

Oh, el rămăsese singurul spectator al piesei sale!Era mai rău decât adineauri. Nu mai vedea decât spinări. Dar mă înşel. Omul

dolofan, răbdător, pe care îl mai consultase într-un moment critic, stătea şi acum cufaţa spre spectacol. Gisquette şi Lienarde dezertaseră însă de multă vreme. Gringoirefu mişcat până în adâncul inimii de fidelitatea unicului său spectator. Se apropie de elşi-i vorbi, scuturându-l uşor de braţ, căci bunul om se rezemase de balustradă şidormita.

— Domnule, îi spuse Gringoire, vă mulţumesc.— Domnule, întrebă omul dolofan cu un căscat, de ce?— Văd ce vă plictiseşte, reluă poetul, e zgomotul acesta care vă împiedică să

ascultaţi în voie. Dar fiţi pe pace: numele d-voastră va trece în posteritate. Cum vănumiţi, vă rog?

— Renault Château, păzitorul peceţilor la Châtelet din Paris.— Domnule, d-voastră sunteţi aici singurul reprezentant al muzelor, spuse

Gringoire.— Sunteţi prea cumsecade, domnule, răspunse păzitorul peceţilor de la

Châtelet.— Sunteţi singurul care aţi ascultat cum se cuvine piesa. Cum vi se pare?— Hehe, destul de veselă, într-adevăr! răspunse rotofeiul dregător, pe jumătate

trezit. Gringoire fu nevoit să se mulţumească cu acest elogiu, căci un tunet deaplauze, amestecat cu o aclamaţie prodigioasă, reteză conversaţia lor. Papa nebunilorera ales.

— Ura! Ura! Ura! striga poporul de pretutindeni. O schimonositură minunatăstrălucea, într-adevăr, în momentul acela în gaura ornamentului.

După toate figurile pentagone, hexagone şi eteroclite, care se perindaseră înferestruică fără a realiza idealul grotescului ce se construise în imaginaţiile exaltatede orgie, nu mai trebuia pentru a smulge sufragiile decât strâmbătura sublimă careuluise adunarea. Aplaudă chiar jupan Coppenole; iar Clopin Trouillefou, careconcurase, şi numai Dumnezeu ştie ce intensitate de urâţenie putea atinge chipul săuse declară învins. Noi vom face la fel. Nu vom încerca să dăm cititorului o idee desprenasul tetraedru, despre gura ca o potcoavă, despre ochiul mic, stâng, astupat de osprânceană roşie stufoasă, în timp ce ochiul drept dispărea complet sub un negenorm, despre dinţii dezordonaţi, ştirbiţi ici-colo asemeni crenelurilor unei fortăreţe,despre buza îngroşată peste care ieşea un dinte ca un colţ de elefant, despre bărbiadespicată, şi mai cu seamă despre fizionomia răspândită asupra tuturor acestordetalii, despre îmbinarea de ironie, uimire şi tristeţe. Visaţi dacă se poate un astfel deansamblu. Aclamaţiile au fost unanime. Lumea se năpusti spre capelă. Fericitul papăal nebunilor fu scos în triumf. Dar abia atunci uimirea şi admiraţia atinseră culmea.Schimonositura era însuşi chipul lui. Sau, mai bine zis, întreaga lui fiinţă era o

schimonositură. Un cap mare cu păr roşu, zburlit, între umeri, o cocoaşă enormă acărei consecinţă se arăta în faţă, un sistem de şolduri şi de pulpe aşa de ciudat greşiteîncât nu se puteau atinge decât la genunchi, şi, văzute din faţă, semănau cu douăsemiluni de seceră care se împreună la mâner; picioare late, mâini monstruoase şi, înciuda acestei diformităţi, un aer temut de vigoare, de sprinteneală, de curaj; ciudatăexcepţie de la regula eternă care vrea ca forţa să rezulte, ca şi frumuseţea, dinarmonie. Acesta era papa pe care nebunii şi-l aleseseră. Ai fi zis un gigant sfărâmat şirău lipit la loc. Când specia aceasta de ciclop se ivi în pragul capelei, nemişcat,îndesat şi aproape deopotrivă lat cât şi înalt, „pătrat la bază”, cum spune un mare om,cu laibărul lui pe jumătate roşu şi pe jumătate violet, bălţat cu clopotniţe mici deargint, şi în special cu perfecţiunea urâţeniei sale, gloata îl recunoscu pe dată şi strigăca un singur om:

— E Quasimodo clopotarul, e Quasimodo, cocoşatul de la Notre-Dame!Quasimodo chiorul! Quasimodo crăcănatul! Ura! Ura!

Precum se vede nefericitul avea destule porecle de ales.— Feriţi femeile însărcinate! strigau şcolarii.— Sau care vor să fie! replică Joannes. Într-adevăr, femeile îşi ascundeau faţa.— O, ce maimuţă! spunea una.— Tot aşa de rău pe cât de urât, replica alta.— E diavolul, adăugă a treia.— Eu am nenorocirea să locuiesc lângă Notre-Dame; toată noaptea îl aud dând

târcoale pe streaşină.— Cu pisicile.— E totdeauna pe acoperişurile noastre.— Ne aruncă farmece prin coş.— Deunăseară a venit să se strâmbe la fereastra mea. Credeam că e un bărbat.

Mi-a fost tare frică!— Sunt sigură că mergem la sabat. O dată a lăsat o mătură pe haznaua mea.— Ce mutră dezgustătoare de cocoşat!— Ce suflet hain!— Îîhh!Dimpotrivă, bărbaţii erau încântaţi şi aplaudau.Quasimodo, obiectul hărmălaiei, stătea tot în uşa capelei, în picioare,

posomorât şi grav, lăsându-se admirat.Un şcolar, Robin Poussepain îmi pare, veni să-i râdă în nas, şi veni prea

aproape. Quasimodo se mulţumi să-l ia de brâu şi să-l arunce la zece paşi în mulţime.Totul fără a spune un cuvânt. Jupan Coppenole se apropie de el, plin de uimire.

— Drace! Tu eşti înzestrat cu cea mai straşnică urâţenie pe care am văzut-o înviaţa mea. Ai merita papalitatea la Roma, ca şi la Paris.

Vorbind astfel, îşi punea cu voioşie mâna pe umărul lui. Quasimodo nu se clinti.Coppenole urmă.

— Eşti un ticălos cu care am poftă să trag un chef, chiar de m-ar costa cât demult. Ce zici? Quasimodo nu răspunse.

— La dracu! exclamă negustorul de ciorapi; eşti surd?Era într-adevăr surd.Totuşi începea să se enerveze de purtarea lui Coppenole, astfel că se întorse

deodată spre el cu un scrâşnet din dinţi aşa de formidabil încât uriaşul flamand setrase înapoi ca un buldog dinaintea unei pisici.

Se făcu atunci în jurul bizarei făpturi un cerc de groază şi de respect, cu o razăde cel puţin cinsprezece paşi. O femeie bătrână îl lămuri pe jupân Coppenole cănumitul Quasimodo era surd.

— Surd? întrebă negustorul cu râsu-i zgomotos de flamand. Drace! e un papăcomplet.

— A, îl recunosc, exclamă Jehan, care coborâse în sfârşit de pe capitel ca să-lvadă pe Quasimodo mai de aproape; e clopotarul fratelui meu, arhidiaconul. Bunăziua, Quasimodo!

— Afurisit om! spuse Robin Poussepain încă vătămat de cădere. Se arată: ecocoşat. Merge: e crăcănat. Se uită la tine: e chior, îi vorbeşti: e surd. Dar ce o fifăcând cu limba, Polifemul1 acesta?

— Vorbeşte când vrea, glăsui bătrâna. A surzit tot trăgând clopotele. Nu e mut.— Asta îi mai lipseşte, observă Jehan.— Şi are un ochi în plus, adăugă Robin Poussepain.— Nu, declară cu drept cuvânt Jejan. Un chior e mai neisprăvit decât un orb.

Ştie ce-i lipseşte. Între timp, toţi lacheii, dimpreună cu şcolarii, porniră în procesiune să caute în

dulapul Palatului mitra de carton şi toga caraghioasă a papei nebunilor. Quasimodose lăsă îmbrăcat fără să clipească şi cu o supunere mândră. Apoi fu aşezat pe o targăbălţată. Doisprezece ofiţeri din tagma nebunilor îl ridicară pe umeri; şi o bucurieamară, dispreţuitoare, se răspândi pe chipul mohorât al ciclopului când văzu subpicioarele sale diforme toate acele capete de bărbaţi frumoşi drepţi, bine făcuţi. Apoiprocesiunea urlătoare şi zdrenţuroasă porni să facă, potrivit obiceiului, ocolullăuntric al galeriilor Palatului, înainte de plimbarea pe străzi şi la răspântii.

VI. EsmeraldaSuntem încântaţi comunicând cititorilor noştri că, în timpul acestei scene,

Gringoire şi piesa sa se ţinuseră bine. Actorii, îmboldiţi de el, nu conteniseră a-idebita lucrarea, iar el nu contenise s-o asculte. Se resemnase cu hărmălaia, şi erahotărât să mergă până la capăt, nădăjduind încă într-o revenire a atenţiei publicului.Licărirea de speranţă se însufleţi când văzu pe Quasimodo, pe Coppenole şi cortegiulasurzitor al papei nebunilor ieşind cu mare zgomot din sală. Mulţimea se năpustidupă ei, ahtiată.

Cel mai faimos dintre ciclopi. Ochiul lui fusese scos de Ulisse, fiul lui Neptun.,,Bun, îşi spuse el, uite că zăpăciţii pleacă”. Din păcate, zăpăciţii erau întregul

public. Cât ai clipi, sala cea mare fu goală.La drept vorbind mai rămâneau câţiva spectatori, unii risipiţi, alţii grupaţi în

jurul stâlpilor, femei, bătrâni sau copii care se săturaseră de tărăboi. Câţiva şcolaristăteau călare pe fereastră, privind în piaţă.

„În definitiv, gândi Gringoire, au rămas încă destui ca să asculte sfârşitul pieseimele. Sunt puţini, dar formează un public de elită, un public instruit”.

La un moment, lipsi o simfonie care urma să producă cel mai mare efect lasosirea Sfintei Fecioare. Gringoire constată că muzica sa fusese luată de procesiuneapapei nebunilor. „Treceţi mai departe”, spuse el resemnat.

Se apropie de un grup de burghezi care îi făcură impresia că discută desprepiesă. Iată crâmpeiul de conversaţie pe care-l prinse :

— Jupâne Cheneteau, cunoşti palatul Navara care aparţine d-lui de Nemours ?— Da, peste drum de capela Braque.— Ei bine, fiscul l-a închiriat lui Guillaume Alixandre pentru şase livre şi opt soli

de aur.— Cum se scumpesc chiriile!— Hm, nu-i nimic! îşi spuse Gringoire oftând; ascultă ceilalţi.— Camarazi, strigă deodată unul din ştrengarii de pe fereastră, Esmeralda!

Esmeralda, în piaţă!

Cuvântul produse un efect magic. Toţi cei care mai rămăseseră în sală senăpustiră la ferestre, căţărându-se pe pereţi să vadă şi repetând: Esmeralda!Esmeralda!

În acelaşi timp se auzea afară un ropot de aplauze.— Ce înseamnă asta: Esmeralda? glăsui Gringoire, împreunându-şi mâinile cu

dezolare. Oh, Doamne, se pare că acum a venit rândul ferestrelor.Se înturnă spre masa de marmură şi văzu că reprezentaţia se întrerupsese exact

în clipa cândJupiter trebuia să apară cu fulgerul. Dar Jupiter stătea nemişcat lângă scenă.— Michel Giborne, ce faci acolo? îi strigă poetul iritat. Asta e rolul tău? Urcă-te!— Un şcolar a luat scara, glăsui Jupiter. Gringoire privi. Într-adevăr, orice

comunicaţie era retezată între nod şi deznodământ.— Ticălosul! murmură el. Şi de ce a luat scara?— Ca s-o vadă pe Esmeralda, răspunse Jupiter jalnic. A spus: Uite o scară care

nu trebuie! şi-a luat-o.Era ultima lovitură. Gringoire o primi cu resemnare.— Să vă ia dracu! strigă el comedienilor; şi dacă îmi faceţi asta, am să vă fac şi

eu una bună. Se retrase atunci, cu capul plecat, dar cel din urmă, ca un general care s-a bătut bine.

Şi, coborând scările întortocheate ale Palatului:— Ce şleahtă de măgari şi dihori parizienii ăştia! mormăi el printre dinţi; vin să

audă un mister şi n-ascultă nimic! S-au ocupat de toată lumea, de Clopin Trouillefou,de cardinal, de Coppenole, de Quasimodo, de diavol! dar de Fecioara Maria, nu. Dacăştiam, v-aş fi dat eu nişte Fecioare Marii, nătărăilor. Să vin pentru a vedea figuri, şi sănu văd decât spinări! să fiu poet şi să am succesul unui spiţer! E drept că Homer acerşit prin târguşoarele greceşti şi că Naso a murit în exil la moscoviţi. Dar să măjupoaie dracu dacă înţeleg ce vor să spună ei cu Esmeralda lor! În primul rând cecuvânt o fi ăsta? E egipţian!

CARTEA A DOUA

I. De la Scylla la CharybdaNoaptea se lasă de vreme în ianuarie. Străzile se întunecaseră când Gringoire

ieşi din Palat. Căderea nopţii îi plăcu; era dornic să ajungă cât mai de grabă în vreouliţă întunecoasă şi pustie pentru a medita în voie şi pentru ca filosoful să punăprimul leac pe rana poetului. Filosofia era de altminteri singurul său refugiu, căci nuştia unde să tragă. După strălucita avortare a încercării sale teatrale nu cuteza să seînapoieze în locuinţa pe care o ocupa, în strada Grenier-sur-l’Eau, peste drum dePort- au-Foin, bizuindu-se pe ceea ce dl. staroste urma să-i dea pentru epitalamul săuca să plătească lui jupân Guillaume Doulx-Sire chiria datorată pe şase luni, adicădoisprezece soli; de douăsprezece ori mai mult decât poseda pe lume, inclusiv straielede pe el. După ce chibzui un moment, adăpostit provizoriu sub mica gheretă aînchisorii vistiernicului Sfintei Capele, la cuibul pe care să-l aleagă pentru noapte,având la dispoziţie toate caldarâmurile Parisului, îşi aduse aminte că a zăritsăptămâna trecută, în strada Savateriei, la poarta unui consilier parlamentar, otreaptă pentru urcatul pe catâr, şi îşi spuse că piatra aceasta va fi la nevoie o foartebună pernă pentru un cerşetor sau poet. Mulţumi providenţei că i-a trimis ideea astabună; dar, când se pregătea să străbată piaţa Palatului pentru a ajunge în labirintulîntortocheat al Cetăţii, unde şerpuiesc toate acele surate bătrâne, străzile Barillerie,Vieille-Draperie, Savaterie, Juiverie, etc., pe picioare şi astăzi cu casele lor cu nouăetaje, văzu procesiunea papei nebunilor care ieşea de asemeni din Palat şi se

năpustea în calea lui, în strigăte, în strălucirea torţelor şi cu muzica lui, a luiGringoire. Priveliştea zgândări zdreliturile amorului său propriu, fugi.

În amărăciunea păţaniei sale dramatice, tot ce-i reamintea petrecerea zilei îlînăcrea şi-i însângera rana. Vru să apuce pe Pont Saint- Michel; copiii goneau ici-colocu suliţe de foc şi cu artificii.

„Să le ia dracu de artificii!” spuse Gringoire şi se năpusti pe Pont-au-Change.Fuseseră prinse la casele din capătul podului trei drapele, reprezentând pe rege, pemoştenitor şi pe Margareta de Flandra, precum şi şase steguleţe, pe care erauportretele ducelui de Austria, cardinalului de Bourbon, domnului de Beaujeu,doamnei Jeanne de France, domnului bastard de Bourbon şi al nu mai ştiu cui, toateluminate de torţe. Gloata admira. „Norocos pictor e Jehan Fourbault!” gândiGringoire c-un oftat greu, şi întoarse spatele steagurilor şi steguleţelor. O stradă sedeschidea în faţa lui, o văzu aşa de întunecoasă şi de părăsită încât nădăjdui că vascăpa acolo de toate răsunetele ca şi de toate strălucirile serbării. Se afundă într-însa.După câteva clipe se împiedică de un obstacol; se împletici şi căzu. Era arbustul pecare învăţăceii de la tribunal îl depuseseră dimineaţa la poarta unui preşedinte alparlamentului, în cinstea solemnităţii zilei. Gringoire suportă cu eroism nouaîntâlnire. Se ridică şi ajunse pe malul apei. După ce lăsă în urmă tribunalulparlamentului şi turnul criminal, şi după ce merse de-a lungul zidului înalt algrădinilor regelui, pe ţărmul nepavat unde noroiul îi ajungea la gleznă, ajunse înpunctul apusean al Cetăţii şi privi câtva timp insuliţa Passeur-aux-Vaches, care adispărut mai târziu sub calul de bronz şi sub Pont-Neuf. Insuliţa i se arăta în umbrăca o formă neagră dincolo de îngustul curs de apă alburie care îl despărţea. Ghiceai,în bătaia unei luminiţe, coliba în formă de stup unde văcarul se adăpostea noaptea -„Văcar fericit!” gândi Gringoire; tu nu visezi la glorie şi nu faci epitalame! Ce-ţi pasăţie de regi care se însoară şi de ducesele de Bourgogne! Tu nu cunoşti alte margaretedecât cele pe care brazda ta, în aprilie, le dă vacilor să pască! Iar eu, poet, eu sunthuiduit, şi dârdâi, şi datorez doisprezece soli, şi tălpile mele sunt atât de străveziiîncât ar putea să servească de geam felinarului tău. Îţi mulţumesc, văcarule! Coliba taîmi mângâie vederea şi mă face să uit Parisul!”

Fu deşteptat din extazu-i aproape liric de o petardă care porni brusc dinbinecuvântata colibă. Văcarul participa şi el la bucuriile zilei, slobozind un foc deartificiu. Pocnitoarea zburli epiderma lui Gringoire. „Sărbătoare afurisită, exclamă el,ai de gând să mă urmăreşti peste tot? O, Doamne, până şi la văcar!” Apoi privi Senala picioarele lui, şi-l cuprinse o dorinţă cumplită: Oh, cu câtă poftă m-aş îneca, glăsuiel, de n-ar fi apa aşa de rece!”.

Se gândi atunci la o hotărâre disperată. Deoarece nu putea să scape de papanebunilor, de steguleţele lui Jean Fourbault, de arbuşti, de suliţi de foc şi de petarde,atunci să se afunde în miezul serbării şi să meargă în piaţa Greve. „Cel puţin gândi el,o să am poate un tăciune din focul serbării, ca să mă încălzesc, şi-o să pot să măînfrupt cu vreo fărâmă din cele trei blazoane de zahăr care au fost ridicate desigur pebufetul public al oraşului”.

II. Piaţa GreveNu mai este astăzi decât o urmă imperceptibilă din piaţa Greve, aşa cum ea

exista pe atunci: turnuleţul încântător din unghiul nordic al pieţei, şi care, îngropatsub spoiala netrebnică ce îmbâcseşte muchiile vii ale sculpturilor sale, va fi dispărut,curând, poate, înecat de năvala caselor noi care devorează atât de repede toatevechile faţade ale Parisului.

Persoanele care, ca noi, nu trec niciodată prin piaţa Greve fără să dăruiască oprivire de milă şi simpatie bietului turnuleţ strangulat între două hardughii de pe

timpul lui Ludovic al XV-lea, pot reconstitui lesne în minte ansamblul de edificii dincare el făcea parte, şi să regăsească în întregime vechea piaţă gotică din secolul alcinsprezecelea.

Ca şi astăzi, era un trapez neregulat, mărginit într-o parte de chei şi în celelaltetrei părţi de o serie de case înalte, strâmte, posomorâte. Ziua se putea admiravarietatea edificiilor sale, toate sculptate în piatră sau în lemn, şi înfăţişând mostrecomplete de diverse arhitecturi domestice din evul mediu, suind din secolul alunsprezecelea până în al cinsprezecelea, de la fereastra care începea să detronezeogiva, până la arcada romană care fusese înlocuită de ogivă, şi care ocupa încă,dedesubutul ei, primul etaj al vechei case Tour-Roland, unghiul pieţei spre Sena, îndirecţia străzii Tannerie. Noaptea nu se distingea din edificii decât dantelăria neagrăa acoperişurilor, desfăşurând în jurul pieţei lanţul lor de unghiuri ascuţite. Căci unadin deosebirile radicale ale oraşelor de atunci şi ale oraşelor de acum e că astăzifaţadele privesc pieţele şi străzile, iar pe atunci priveau calcanurile. În decurs de douăveacuri casele s-au întors.

În centrul părţii de răsărit a pieţei se ridica o construcţie greoaie şi hibridă,formată din trei locuinţe alăturate. Avea trei denumiri care explică istoria, destinaţiaşi arhitectura ei: „Casa dauphinului”, pentru că Charles al V-lea locuise ca moştenitorîntr-însa; „Marfa”, pentru că servea de primărie; „Casa cu stâlpi” (domus ud piloria),din cauza unui şir de stâlpi groşi ce susţineau cele trei etaje ale ei. Oraşul găsea acolotot ce-i trebuie unui bun oraş ca Parisul: o capelă pentru a se ruga lui Dumnezeu; unpledant pentru a bruftui la nevoie pe oamenii regelui; şi în pod, un arsenal plin cumuniţii. Căci burghezii Parisului ştiu că nu întotdeauna e de-ajuns să te rogi şi săpledezi pentru libertăţile Cetăţii, şi de aceea au ca rezervă, într-un pod al primăriei, oflintă ruginită. Piaţa Greve avea de pe atunci înfăţişarea aceea sinistră ce i-opăstrează chiar astăzi ideea groaznică pe care o trezeşte şi sumbra primărie a luiDominique Bocador, înlocuitorul Casei cu stâlpi. O spânzurătoare şi un stâlp,permanente, o justiţie şi o scară, cum se spunea pe-atunci, ridicate alături, nucontribuiau cu puţin a sili ochii să se întoarcă de la piaţa fatală unde atâtea făpturipline de sănătate şi de viaţă au agonizat, unde avea să se nască peste cinzeci de aniacea „febră a lui Saint-Vallier”, boala groazei de eşafod, cea mai monstruoasă dintretoate bolile, deoarece nu vine de la Dumnezeu, ci de la om. În treacăt fie zis, econsolatoare ideea că pedeapsa cu moartea care, acum trei sute de ani, încurca încă,cu roţile ei de fier, cu spânzurătorile ei de piatră, cu întreg aparatul supliciilorpermanent şi înfipt în caldarâm, Greve, Hale, Piaţa Dauphine, Croix-du-Trahoir,Târgul Purceilor, hidosul Montfaucon, bariera Sergenţilor, Piaţa Pisicilor, PorteSaint-Denis, Champeaux, Porte Baudets, Porte Saint-Jacques, fără a socotinenumăratele ştreanguri ale starostilor, episcopului, canonicilor, preoţilor; fără a maisocoti scufundările juridice în râul Senei; e consolatoare ideea că astăzi, după ce apierdut pe rând toate piesele armurii sale, luxul supliciilor, penalitatea imaginară şifantezistă, caznă din a cărei pricină refăcea la fiecare cinci ani un pat de piele laGrand-Châtelet, bătrâna suzerană a societăţii feudale, aproape alungată din legile şioraşele noastre, gonită din cod în cod, fugărită din loc în loc, nu mai are în imensulParis decât un ungher dezonorat al Pieţei Greve, decât o jalnică ghilotină, furişă,neliniştită, ruşinată, ce pare că se teme totdeauna să nu fie prinsă în flagrant delict,într-atât de grabnic dispare după ce-a făcut o ispravă!

III. „Besos para golpes”Când Pierre Gringoire ajunse în Piaţa Greve, era îngheţat. Apucase pe Pont-aux-

Meuniers ca să evite gloata de pe Pont-au-Change şi steguleţele lui Jehan Fourbault,dar roţile tuturor morilor episcopului îl stropiră în treacăt, astfel că veşmântul i se

udase. În afară de asta avea impresia că prăbuşirea piesei sale îl făcea şi mai friguros.De aceea se grăbi să se apropie de focul care ardea splendid în mijlocul pieţei. Dar omulţime considerabilă făcea cerc de jur-împrejur. „Blestemaţi parizieni! îşi spuse elîn gând, căci Gringoire, ca adevărat poet dramatic, era obsedat de monoloage, uite-ică-mi astupă focul! Cu toate astea am nevoie de un colţ de sobă. Pantofii mei au luatapă şi toate afurisitele de mori m-au plouat! Să-l ia dracu de episcop al Parisului, cumorile lui! Tare aş vrea să ştiu ce poate să facă un episcop cu o moară! Aşteaptăcumva să devină din episcop, morar? Dacă pentru asta nu-i trebuie decât blestemulmeu, i-l dau şi lui, şi catedralei, şi morilor lui! Să vedem acum dacă au să se deranjezecăscaţii ăştia! Mă rog, ce fac ei aci? Se încălzesc; straşnică plăcere! Privesc cum ardvreascurile; straşnic spectacol!”

Examinând mai de aproape, băgă de seamă că cercul era mult mai mare decâttrebuia pentru a se încălzi la focul regelui, şi că mulţimea spectatorilor nu era atrasănumai de frumuseţea vreascurilor care ardeau. Într-un spaţiu vast, lăsat liber întregloată şi foc, dansa o fată. Dacă fata era o făptură omenească, sau o zână, sau unînger, Gringoire, oricât de filosof sceptic şi de poet ironic era, nu putu hotărî dinprimul moment, într-atâta îl fascină uluitoarea vedenie. Ea nu era înaltă, dar păreaastfel din pricina zvâcniturilor îndrăzneţe ale staturii sale fine. Era brună, dar ghiceaică, ziua, pielea ei avea desigur răsfrângerea aurie a andaluzelor şi a romanelor.Picioruşu-i era de asemeni andaluz, căci încăpea tot, şi se simţea în voie, înîncălţămintea- i graţioasă. Dansa, se învârtea, se unduia pe un vechi covor persan,zvârlit cu neglijenţă sub picioarele ei; şi, ori de câte ori, răsucindu-se, chipu-istrălucitor trecea pe dinainte-ţi, ochii ei mari, negri, te fulgerau.

În jurul ei, toate privirile erau aţintite, gurile toate erau deschise; şi într-adevăr,în timp ce dansa astfel, în zumzetul tamburinei pe care braţele-i rotunde şi pure oridicau deasupra capului, subţire, plăpândă şi vie ca o viespe, cu corsajul auriu fărăcute, cu rochia împestriţată care se umfla, cu umerii goi, cu pulpele fine pe care fustale dezvăluia uneori, cu părul negru, cu ochii de foc, ea era o făptură supranaturală.

„Adevărat, gândi Gringoire, e o salamandră, o nimfă, o zeiţă, e o bacantă de pemuntele Menaleen!”. În momentul acela, una din cozile părului ei de salamandră sedesprinse, şi o bucată de metal galben, fixată în păr, căzu la pământ. ,,Eh, nu! spuseel; e o ţigancă”. Dispăruse orice iluzie. Ea reîncepu să danseze. Luă de pe pământdouă săbii, potrivi vârful uneia pe frunte învârtind-o într-un sens. Nici vorbă, era oţigancă. Dar oricât de dezamăgit fu Gringoire, ansamblul tabloului nu era lipsit deprestigiu şi de magie; focul proiecta asupra lui o lumină tare şi roşie care pâlpâia viepeste cercul figurilor mulţimii, peste fruntea brună a fetei, iar în fundul pieţei zvârleao răsfrângere palidă amestecată cu clipocirile umbrelor lor, într-o parte asupra vechiifaţade întunecoase şi zbârcite a Casei cu stâlpi, într-alta asupra braţelor de piatră alespânzurătoarei. Printre nenumăratele chipuri pe care lumina le colora în stacojiu,unul părea mai mult decât toate celelalte cufundate în contemplarea dansatoarei. Erao figură de bărbat, austeră, calmă şi mohorâtă. Bărbatul, ale cărui veşminte erautăinuite de mulţimea din juru-i, nu părea să aibe mai mult de treizeci şi cinci de ani;cu toate acestea era chel; numai pe la tâmple avea câteva smocuri de păr, rare şiîncărunţite; fruntea-i lată şi înaltă începea să se zbârcească; dar în ochii săi înfundaţistrălucea o tinereţe extraordinară, o viaţă arzătoare, o pasiune adâncă. Ii ţinea fixaţicontinuu asupra ţigăncii, şi în timp ce zvânturateca fată de şaisprezece ani dansa şi serotea spre plăcerea tuturor, reveria lui părea că devine din ce în ce mai sumbră. Dincând în când, un zâmbet şi-un oftat se întâlneau pe buze, dar zâmbetul era maidureros decât oftatul. Fata se opri în sfârşit, gâfâind, iar poporul o aplaudă cudragoste.

— Djali, spuse ţiganca.

Atunci Gringoire văzu venind o căpriţă drăguţă, albă, sprintenă, dezgheţată,strălucitoare, cu coarne aurii, cu un colier auriu, pe care nu o zărise încă şi carerămăsese ghemuită pe un colţ al covorului, uitându-se la stăpâna ei cum dansa.

— Djali, spuse dansatoarea, e rândul tău. Şi aşezându-se, prezentă cu graţie,caprei, tamburina. Djali, continuă ea, în ce lună a anului suntem? Capra îşi ridicăpiciorul dinainte şi bătu o dată în tamburină. Era într-adevăr prima lună. Mulţimeaaplaudă. Djali, reluă fata răsucind tamburina pe partea cealaltă, în ce zi a luniisuntem ? Djali îşi săltă picioruşul auriu şi bătu de şase ori în tamburină. Djali, urmăţiganca învârtind din nou tamburina, cât este ceasul? Djali bătu de şapte ori. Înmomentul acela orologiul de la Casa cu stâlpi sună orele şapte.

Poporul era în culmea uimirii.— Aici e vrăjitorie, spuse un glas sinistru în mulţime. Era glasul omului pleşuv

care n-o pierdea pe ţigancă din ochi. Ea tresări, întoarse capul; dar aplauzeleizbucniră şi acoperiră posaca exclamaţie. Ele o alungară într-atâta din mintea ei încâtea continuă să se adreseze caprei:

— Djali, cum face jupan Guichard Grand Remy, la procesiunea lumânărilor?Djali se ridică pe picioarele dinapoi şi începu să behăie, mergând cu o gravitate aşa dehazlie, încât toţi spectatorii izbucniră în râs văzând parodierea cucerniciei interesatea lui Guichard Grand-Remy. Djali, reluă fata încurajată de succesul crescând, cumpredică maestrul Jacques Charmolue, procurorul regal, la curtea bisericii? Capra seaşeză pe partea dinapoi şi începu să behăie, bălăbănind picioarele din faţă într-unchip atât de ciudat încât, gestul, accentul, atitudinea erau ale lui Jacques Charmolue.

Mulţimea aplaudă şi mai tare.— Sacrilegiu! Profanare! se auzi din nou vocea omului pleşuv. Ţiganca se

întoarse încă o dată.— A, spuse ea, nesuferitul cela!Apoi, lungindu-şi buza inferioară dincolo de buza de sus, făcu o mică

strâmbătură care părea să-i fie familiară, se răsuci pe călcâi şi începu să adune întamburină darurile mulţimii. Gologanii plouau. Deodată, ea trecu prin faţa luiGringoire. Gringoire îşi băgă aşa de zăpăcit mâna în buzunar, încât ea se opri.„Drace!” îşi zise poetul găsind în fundul buzunarului realitatea, adică vidul. Întretimp, fata se afla acolo, privindu-l cu ochii ei mari, întinzând tamburina şi aşteptând.Pe Gringoire îl treceau sudorile. Dacă ar fi avut Perul în buzunar, cu siguranţă că l-arfi dat dansatoarei, dar Gringoire n-avea Perul, şi de altminteri America nu era încădescoperită. Din fericire, o întâmplare neaşteptată îi veni în ajutor.

— Nu pleci, lăcusta Egiptului? strigă o voce ascuţită. care pornea din ungherulcel mai întunecat al pieţei. Fata se întoarse înfricoşată. Nu mai era glasul omului chel,ci un glas de femeie, un glas bigot şi răutăcios.

De altminteri, strigătul care o sperie pe ţigancă stârni bucuria unui cârd de copiice dădeau târcoale pe acolo.

— Este pustnica de la Tour Roland, strigară ei cu râsete deşucheate. N-a mâncatoare? Să-i ducem ce-a rămas de la bufetul oraşului. Se îmbulziră toţi spre Casa custâlpi. Între timp, Gringoire profitase de tulburarea dansatoarei ca să dispară. Larmacopiilor îi aminti că n-a mâncat nici el. Alergă la bufet. Dar ştrengarii aveau picioarelemai zdravene decât el; când ajunse, ei luaseră totul. Nu mai erau pe zid decât zvelteleflori de crin împletite cu trandafiri, care fuseseră pictate în 1434 de Mathien Biterne.O cină foarte săracă. E neplăcut lucru să te culci fără a mânca: un lucru şi mai puţinvesel e să nu mănânci şi să nu ştii unde să te culci. Aceasta era situaţia lui Gringoire.Nici pâine nici adăpost; se vedea încolţit de nevoie, şi nevoia i se părea foarteposomorâtă. Descoperise de multă vreme adevărul că Jupiter a creat oamenii într-unacces de mizantropie şi că, în tot timpul vieţii înţeleptului, destinul său îi ţine filosofia

sub asediu. În ceea ce îl priveşte, nu văzuse niciodată blocada mai completă; îşi auzeastomacul chiorăind şi socotea că e foarte deplasat ca destinul rău să-i capturezefilosofia prin foame.

Reveria aceasta melancolică îl stăpânea tot mai mult când un cântec bizar, deşifoarte plăcut, îl smulse brusc din ea. Tânăra dansatoare cânta. Cu vocea sa era ca şicu dansul, ca şi cu frumuseţea ei. Nelămurită şi fermecătoare, ceva pur, sonor, aerian,într-aripat, pentru a spune astfel. Izbucniri continue, melodii, cadenţe neaşteptate,apoi fraze simple presărate cu note ascuţite şi şuierătoare, apoi salturi de game carear fi pus în încărcătură o ciocârlie, dar unde armonia se regăsea totdeauna, pe urmăondulări molatice de octave care se înălţau şi se scoborau ca sânul tinerei cântăreţe.Chipul ei frumos însoţea cu o mobilitate ciudată toate capriciile cântecului, de lainspiraţia cea mai dezmăţată până la cea mai castă demnitate. Ai fi spus că uneori e onebună, alteori o regină. Cuvintele pe care le cânta erau dintr-o limbă necunoscutălui Gringoire, şi care părea că-i e necunoscută chiar ei, într-atât de puţin se refereaexpresia dată de ea cântecului la sensul cuvintelor. Astfel, aceste patru versuri erau,în gura ei, de-o voioşie zănatecă:

Un cofre de gran riquezaHallaron dentro un pilarDentro del, nuevas banderasCon figuras de expantar.Iar în clipa următoare, după accentul pe care ea îl dădea acestei stanţe:Alarabes de cavalloSin poderse menear,Con espadas y los cuellos,Ballestas de buen echar,Gringoire simţea că-i vin lacrimile în ochi. Totuşi cântecul respira în special

bucurie, şi ea cânta parcă, asemenea păsării, din seninătate şi nepăsare. Cânteculţigăncii tulburase reveria lui Gringorie, însă aşa cum lebăda tulbură apa. Îl asculta cuun fel de încântare şi de uitare totală. După multe ceasuri acesta era primul momentcând nu simţea că suferă. Momentul dură puţin. Glasul de femeie care intrerupsesedansul ţigăncii, intrerupsese şi cântul.

— N-ai de gând să taci, greierul iadului? strigă ea din acelaşi ungher întunecosal pieţei. Bietul greier încremeni. Gringorie îşi astupă unechile.

— Oh, blestemat ferăstrău ştirb care a zdrobit lira! exclamă el.Între timp, ceilalţi spectatori murmurau ca şi dânsul.— Ducă- se dracului nebuna! strigau mai mulţi. Şi turbulenta bătrână ar fi putut

să se căiască de ieşirile împotriva ţigăncii, dacă nu-i abătea în momentul acelaprocesiunea papei nebunilor, care, după ce străbătuse numeroase străzi şi răspântii,intra în Piaţa Greve cu torţele şi cu larma ei. Procesiunea, pe care cititorii au văzut- opornind de la Palat, se organizase pe drum, recrutând toţi pungaşii, toţi hoţii trântorişi toate haimanalele Parisului; de aceea prezenta un aspect respectabil când ajunse înPiaţa Greve. În frunte mergea Egiptul. Ducele Egiptului, în cap, călare, cu conţii lapicioare, ţinându-i frâul şi scara; în urma lor, egiptenii şi egiptencele, de-a valma, cucopilaşii lor ţipând pe umeri; toţi, duce, conţi, popor de rând, în zdrenţe şi în gătelibălţate. Apoi venea regatul argoului: adică toţi hoţii Franţei, înşiraţi în ordineademnităţii; cei mai mărunţi trecând primii. Defilau, astfel, patru câte patru, cudiversele insigne ale gradelor lor, în această ciudată facultate, cei mai mulţi cotonogi,unii şchiopi, alţii ciungi. După regatul şmecherilor, venea imperiul Galileei.Guillaume Rousseau, împăratul imperiului Galileei, călca maiestuos în roba depurpură pătată de vin, precedat de dănţuitori, care se ciondăneau între ei şi ţopăiauşi,de asemeni, înconjurat de demnitarii săi. În sfârşit venea magistratura, cu arbuştii

încununaţi de flori, cu robele negre, cu muzica-i drăcească şi cu lumânările groase deceară galbenă. În centrul mulţimii, marii ofiţeri ai tagmei nebunilor purtau pe umerio targă încărcată de lumânări, mai abitir decât chivotul Sfintei Genevieva pe timp deciumă. Iar pe targă trona, cu cârjă, cu omofor şi mitră, noul papă al nebunilor,clopotarul de la Notre-Dame, Quasimodo Cocoşatul.

Fiecare secţie a groteştii procesiuni avea muzica ei specială. Egiptenii scoteausunete detunătoare din tobele lor africane. Şmecherii, rasă nu prea muzicală,rămăseseră încă la violă, trâmbiţa răsucită şi la rubeba gotică din secolul aldoisprezecelea. Nici imperiul Galileei nu era mai avansat; abia se distingea în muzicasa vreo jalnică chitară de la începuturile artei, încercuită încă în re-la-mi. Dar toatebogăţiile muzicale ale epocii se desfăşurau, într-o splendidă cacofonie, în jurul papeinebunilor. Cititorii noştri îşi amintesc că aceasta era orchestra lui Gringoire.

Cu greu s-ar putea descrie gradul de fericire orgolioasă care se zugrăvise pefigura tristă şi hidoasă a lui Quasimodo în drumul de la Palat la Piaţa Greve. Eraprima voluptate de amor propriu încercată de el. Nu cunoscuse până atunci decâtumilirea, dispreţul pentru situaţia sa, dezgustul pentru făptura sa. De aceea, deşisurd, gusta ca un adevărat papă aclamaţiile mulţimii pe care o duşmănea, simţindu-se la rându-i duşmănit. Ce importă că poporul său era o adunătură de nebuni, dedamblagii, de hoţi, de cerşetori! Era un popor, totuşi, iar el, iar el, un suveran. Şi luaîn serios toate aplauzele ironice, toate respectele batjocoritoare, în care se cuvine săspunem că se amesteca şi un dram de teamă foarte reală. Căci Cocoşatul era voinic;căci crăcănatul era agil; căci surdul era rău: trei calităţi care domolesc ridicolul.

De altminteri suntem departe de a crede că noul papă nebunilor îşi dădeaseama de sentimentele pe care le încerca şi de sentimentele pe care le inspira. Spirituladăpostit în trupul neisprăvit avea fatalmente şi el ceva incomplet, surd. De aceearesimţea în momentul acesta numai ceva absolut vag, nelămurit şi încâlcit. Străbăteadoar bucuria, domina doar orgoliul. În jurul sumbrei şi nefericitei figuri strălucea olumină. Nu deci fără uimire şi fără spaimă lumea văzu deodată, în momentul cândQuasimodo trecea triumfal, în starea de semi-beţie, pe dinaintea Casei cu stâlpi, cumun om se năpusteşte din gloată şi-i smulge din mâini, cu un gest de mânie, cârja delemn poleit, însemnul nebunei sale papalităţi.

Omul, cutezătorul, era personajul cu frunte pleşuvă care, cu un moment înainte,amestecat în grupul ţigăncii, o îngheţase pe biata fată rostind cuvinte de ameninţareşi ură. Purta un veşmânt eclesiastic. În momentul când ieşi din mulţime, Gringoire,care nu-l remarcase până atunci, îl necunoscu:

— Ia uite! spuse el cu un strigăt de uimire, e dascălul meu, dom Claude Frollo,arhidiaconul! Ce naiba are el cu nenorocitul ăsta chior? O să-l înghită. Un strigăt degroază porni într-adevăr. Formidabilul Quasimodo se năpustise de pe targă, iarfemeile îşi întorceau privirile ca să nu vadă cum îl sfâşia pe arhidiacon. Făcu un saltpână la preot, îl privi şi căzu în genunchi. Preotul îi smulse mitra, îi sfărâmă cârja, îinimici omoforul. Quasimodo rămase în genunchi, îşi coborî capul şi-şi împreunămâinile. Apoi începu între ei un ciudat dialog din semne şi gesturi, căci nici unul, nicialtul nu vorbea. Preotul, în picioare, iritat, ameninţător, poruncitor, Quasimodo,prosternat, smerit, implorator. Şi totuşi, cu siguranţă, Quasimodo l-ar fi putut strivipe preot cu degetul. În sfârşit, arhidiaconul, scuturând cu asprime umărul puternic allui Quasimodo, îi făcu semn să se scoale şi să-l urmeze. Quasimodo se ridică. Atunci,după prima buimăcire, tagma nebunilor vru să-şi apere papa atât de brusc detronat.Egiptenii, şmecherii şi toată magistratura începură să latre în jurul preotului.

Quasimodo se aşeză în dreptul acestuia, săltă muşchii pumnilor săi atletici şi-iprivi pe asediatori cu scrâşnetul de dinţi al unui tigru supărat. Preotul îşi recăpătăgravitatea posacă, făcu un semn lui Quasimodo şi se retrase în tăcere. Quasimodo

mergea înaintea lui, împrăştiind mulţimea din cale. După ce străbătură gloata şipiaţa, grupul curioşilor şi trântorilor vru să-i urmeze. Quasimodo trecu atunci înspate şi-l însoţi pe arhidiacon de- a-ndărătelea, îndesat, ursuz, monstruos, zburlit,lingându- şi colţii de mistreţ, mârâind ca o fiară şi imprimând imense oscilaţii gloateicu un gest sau cu o privire.

Fură lăsaţi să se afunde amândoi într-o stradă îngustă şi întunecoasă, unde nucuteză nimeni să se hazardeze în urma lor; himera lui Quasimodo, scrâşnind dindinţi, astupă intrarea. „Minunată întâmplare, îşi zise Gringoire; dar unde dracugăsesc eu să mănânc?”

IV. Neajunsurile urmăririi unei femei frumoaseSeara, pe străzi Gringoire se luase, la întâmplare, după ţigancă. A văzut-o

apucând, cu capra ei, pe strada Coutellerie; a pornit pe strada Coutellerie. „De cenu?” şi-a spus el. Filosof practic al străzilor Parisului, Gringoire remarcase că nimicnu e mai prielnic reveriei ca a urmări o femeie frumoasă fără să ştii încotro se duce. Eîn această abdicare voluntară a liberului arbitru, în fantezia care se supune alteifantezii ce nu bănuieşte nimic, un amestec de independenţă fantastică şi de supunereoarbă, ceva mijlociu între sclavie şi libertate, care îi plăcea lui Gringoire, spiritesenţialmente mixt, nehotărât şi complex, ţinând capătul tuturor extremelor,suspendat mereu între toate înclinările umane şi neutralizându-le una cu alta. Secompara singur cu mormântul lui Mahomed, atras în sens invers de două magnete, şicare ezită veşnic între sus şi jos, între boilă şi caldarâm, între cădere şi ascensiune,între zenit şi nadir. Dacă Gringoire ar trăi în zilele noastre, ce medie admirabilă arţine între clasic şi romantic! El nu era însă de-ajuns de primitiv pentru a trăi trei sutede ani, şi e păcat. Absenţa sa e un gol care se simte foarte mult astăzi. De altminteri,pentru a te ţine astfel pe străzi după trecători (şi mai cu seamă după trecătoare), ceeace Gringoire făcea cu tragere de inimă, nu există o mai bună condiţie decât să nu ştiiunde te vei culca.

Mergea deci cufundat în gânduri, pe urma fetei care grăbea pasul şi-şi zoreacăpriţa, văzând că burghezii se înapoiază pe la case şi că se închid tavernele, singureledughene care fuseseră deschise în ziua aceea.

„La urma urmei cugeta el, nu se poate ca ea să nu locuiască undeva, ţigăncile auinimă bună. Cine ştie ?...”

Şi erau în punctele de suspensie cu care îşi continua în minte reticenţa, anumeidei destul de graţioase. Din timp în timp, trecând pe dinaintea ultimelor grupe deburghezi care îşi închideau porţile, prindea câte un crâmpei de conversaţie ceîntrerupea lanţul ipotezelor sale surâzătoare. Uneori se acostau doi bătrâni.

— Ştii că e frig, jupâne Thibaut Fernicle? (Gringoire ştia asta de la începutuliernii).

— Da, straşnic, jupâne Boniface Disome! O să avem cumva o iarnă ca acum treiani, în 80, când lemnele costau opt soli măsura?

— Hm, asta nu e nimic, jupâne Thibaut, pe lângă iarna din 1407, când îngheţul aţinut de la Saint-Martin până la Serbarea Lumânărilor! Şi cu atâta furie încât panagrefierului parlamentului îngheţa după trei cuvinte, aşa că justiţia n-a mai putut săînregistreze un act. Mai departe îşi vorbeau de la ferestre două vecine, ţinând înmâini lumânări care sfârâiau din cauza ceţei.

— Ţi-a povestit băiatul d-tale nenorocirea, d-nă Boudraque?— Nu. Dar ce anume, d-nă Turquant?— Calul d-lui Gilles Godin, notarul de la Châtelet, care s-a speriat de flamanzi şi

de procesiunea lor, şi l-a trântit pe jupan Philippot Avrillot de la Celestins.

— Adevărat?— Cum îţi spun.— Un cal burghez! Asta e prea de tot. Dacă ar fi fost un cal de călărie, mai zic şi

eu! Şi ferestrele se închideau, dar Gringoire nu pierduse câtuşi de puţin şirul ideilor.Îl regăsea, din fericire, repede, şi-l reînnoda fără trudă, graţie ţigăncii, graţie

animalului Djali, care mergeau întruna înaintea lui, două făpturi delicate şiîncântătoare, ale căror picioruşe, forme frumoase, mişcări graţioase le admira,confundându-le aproape în contemplaţia sa; socotindu-le, în ce priveşte inteligenţa şiprietenia ca pe două fete; iar în ce priveşte zvelteţea, sprinteneala, iscusinţa mersului,două capre. Străzile deveneau totuşi, dintr-un moment într-altul, mai întunecoase şimai pustii. Stingerea sunase de mult şi începeai să nu mai întâlneşti decât la intervalerare un drumeţ pe stradă, o lumină la geamuri. Gringoire se aventurase pe urmaţigăncii, în labirintul acela de uliţi, de răspântii şi fundături ce împrejmuieşte vechiulmormânt al Sfinţilor Inocenţi, şi care semăna cu un scul de aţă încâlcit de o pisică.„Străzi care au foarte puţină logică!” spunea Gringoire, pierdut în nenumăratelecircuite care reveneau întruna la locul de plecare, dar pe unde fata urma un drumcare i se părea foarte cunoscut, fără să ezite şi cu paşi tot mai repezi. El nu ar fi avuthabar unde se află, dacă nu zărea din mers, la cotitura unei străzi, forma octogonală astâlpului halelor, al cărui vârf desprindea relieful negru spre o fereastră încă luminatăpe strada Verdelet. De câteva clipe el atrăsese atenţia fetei; în mai multe rânduri ea aîntors cu nelinişte capul spre el; ba, o dată, s-a oprit brusc, a profitat de-o rază delumină care ţâşnea dintr-o bucătărie întredeschisă, pentru a-l privi fix din creştetpână în tălpi; apoi, după această ochire, Gringoire a văzut-o făcând strâmbătura pecare el o mai remarcase, şi a trecut mai departe. Strâmbătura îi dădu de gândit luiGringoire. Era desigur dispreţ şi bătaie de joc în graţioasa grimasă. De aceea elîncepu să-şi plece capul, să numere pietrele, şi s-o urmărească pe fată mai de ladistanţă, când, la cotitura unei străzi din cauza căreia o pierdu din vedere, el o auziscoţând un strigăt pătrunzător. Grăbi pasul. Strada era foarte întunecoasă. Totuşi, unsmoc de câlţi îmbibat cu ulei, care ardeau într-o cuşcă de fier la picioarele SfinteiFecioare de la colţul străzii, îngădui lui Gringoire s-o zărească pe ţigancă zbătându-seîn braţele a doi bărbaţi care se străduiau să-i înăbuşe strigătele. Biata căpriţăînfricoşată îşi cobora coarnele şi behăia.

— Săriţi în ajutor, străjeri! strigă Gringoire şi înaintă curajos. Unul dintrebărbaţii care o ţineau pe fată se întoarse spre el. Era figura formidabilă a luiQuasimodo.

Gringoire n-o luă la fugă, dar nici nu mai înaintă. Quiasimodo veni la el, îlaruncă la distanţa de patru paşi cu un dos de mână, şi se cufundă repede în întuneric,purtând-o pe fată ghemuită pe-un braţ ca o bucată de mătase. Tovarăşul lui îl însoţea,iar biata capră alerga după ei behăind jalnic.

— Mă omoară! mă omoară! striga nefericita ţigancă.— Opriţi, ticăloşilor, şi daţi-i drumul desfrânatei acesteia! strigă deodată, cu

voce tunătoare, un călăreţ care se năpusti de la răspântia de-alături. Era un căpitande arcaşi, înarmat din creştet până în tălpi, cu sabia în mână. O smulse pe ţigancă dinbraţele lui Quasimodo, care rămăsese buimăcit, o puse pe şa, de-a curmezişul, şi, înmomentul când cumplitul cocoşat, revenindu-şi în fire, se aruncă asupra-i să-şi reiaprada, cincisprezece sau şaisprezece arcaşi, care îşi însoţeau căpitanul de-aproape,apărură cu mâinile pe săbii. Era un pichet care controla paza oraşului, din ordinul d-lui Robert d'Estouteville, păzitorul Parisului. Quasimodo fu înconjurat, prins, legat.El mugea, spumega, muşca, iar dacă ar fi fost ziuă, nici vorbă că singură figura lui,devenită şi mai hidoasă din pricina furiei, ar fi pus pe goană întregul pichet. Noapteaînsă, el era dezarmat de cea mai grozavă armă a sa, urâţenia. Tovarăşu-i dispăruse în

luptă. Ţiganca se înălţă cu graţie în şaua ofiţerului, îşi puse mâinile pe umeriitânărului şi-l privi ţintă câteva clipe, încântată parcă de chipul său simpatic şi deajutorul ce-i dăduse. Apoi, rupând tăcerea, îi spuse, făcându-şi şi mai plăcut glasu-ifermecător:

— Cum te numeşti, d-le jandarm?— Căpitanul Phoebus de Châteaupers, frumoasa mea! răspunse ofiţerul.— Îţi mulţumesc, glăsui ea.Şi în timp ce căpitanul îşi răsucea mustaţa, ea lunecă de pe cal ca o săgeată ce

cade la pământ, şi fugi.Un fulger ar fi dispărut mai puţin repede.— La toţi dracii! exclamă căpitanul poruncind să se strângă curelele lui

Quasimodo, aş fi preferat s-o păstrez pe destrăbălată.— Ce vreţi, d-le căpitan! spuse un jandarm; privighetoarea a zburat şi-a rămas

liliacul.

V. Urmarea neajunsurilorAmorţit de căzătură, Gringoire rămăsese pe piatră, în dreptul Sfintei Fecioare

de la colţul străzii. Încet-încet, îşi veni în fire; stătu la început, câteva minute, într-oreverie somnolentă, plăcută, în care aerienele figuri ale ţigăncii şi caprei se împleteaucu greutatea mâinii lui Quasimodo. Starea aceasta dură puţin. O impresie vie de frigîn partea corpului care se găsea în atingere cu piatra, îl trezi deodată, readucându-ispiritul la suprafaţă.

— De unde îmi vine răcoreala asta? se întrebă el brusc. Băgă atunci de seamă căstătea pe jumătate în băltoacă.

— Afurisit ciclop ghebos! mormăi printre dinţi, şi vru să se ridice. Dar era preaamorţit şi prea lovit, astfel că fu nevoit să rămână pe loc. Mâna îi rămăsese dealtminteri liberă; îşi astupă nasul şi se resemnă. „Noroiul Parisului, gândi el, (căcicredea că, desigur, băltoaca va fi bârlogul său, şi ce să faci într-un bârlog dacă nu săvisezi?) pute într-un mod nemaipomenit. Conţine, probabil, multă sare volatilă şinitroasă. De altfel, e părerea maestrului Nicolas Flamel şi a alchimiştilor...” Cuvântul„alchimişti” i-l aminti deodată pe arhidiaconul Claude Frollo. Evocă scena violentă pecare o văzuse în parte; că ţiganca se zbătea între doi bărbaţi, că ghebosul avea untovarăş, şi figura mohorâtă, semeaţă, a arhidiaconului trecu nelămurită prinmemoria lui. „Ar fi ciudat!” gândi el. Şi începu să construiască, pe această întâmplareşi aceste elemente, edificiul fantastic al ipotezei, acest castel din cărţi de joc alfilosofilor. Apoi, deodată, reveni la realitate: „Ah, îngheţ!” exclamă el. Locul devenea,într-adevăr, din ce în ce mai puţin ospitalier. Fiecare moleculă din apa băltoaceirăpea o moleculă de căldură din şalele lui Gringoire, iar echilibrul dintre temperaturacorpului său şi temperatura bălţii începu să se stabilească în chip aspru. O supărarede cu totul altă natură îl năpădi deodată. Un grup de copii, aceşti mici desculţi careau bătut dintotdeauna caldarâmul Parisului sub numele gamins, şi care, când am fostşi noi copii, aruncau cu pietre asupra noastră, în fiecare seară, la ieşirea de la şcoală,deoarece pantalonii noştri nu erau rupţi - un grup de mici derbedei alerga sprerăspântia unde şedea Gringoire, cu râsete şi strigăte care păreau că se preocupă preapuţin de somnul vecinilor. Târau după ei un fel de sac diform, şi numai bocănitulsaboţilor lor ar fi sculat morţii din morminte. Gringoire, care nu era încă mort, seridică pe jumătate.

— Hei, Hennequin Dandéche! Hei, Jehan Pincebourde! strigară ei ca bezmeticii;bătrânul Eustache Moubon, negustorul de la colţ, a murit. Avem rogojina lui; hai să-idăm foc. Azi e ziua flamanzilor!

Şi zvârliră rogojina exact peste Gringoire, lângă care sosiseră fără să-l vadă. Înacelaşi timp unul din ei luă un pumn de paie pe care se duse să le aprindă de la feştilaFecioarei. „Drace! mormăi Gringoire; nu cumva acum o să-mi fie prea cald?”

Momentul era critic. Urma să fie prins între foc şi apă, făcu o sforţaresupranaturală, se ridică în picioare, zvârli rogojina peste ştreanguri şi fugi.

— Sfântă Fecioară! strigară copiii, a înviat bătrânul. Şi fugiră şi ei.Rogojina rămase singură pe câmpul de bătaie. Belleforet, părintele judecător, şi

Corrozet asigurară că, a doua zi, ea fu ridicată cu mare alai de clerul cartierului şidusă la tezaurul bisericii Sainte-Opportune, unde paracliserul îşi făcu, până în anul1789, un destul de bun venit cu marea minune a statuii Sfintei Fecioare de la colţulstrăzii Mauconseil, prin prezenţa ei, Sfânta Fecioară l-a descântat în noapteamemorabilă de 6 spre 7 ianuarie 1482 pe defunctul Eustache Moubon care, întru aface cuib diavolului, şi-a ascuns cu viclenie, când a murit, sufletul în rogojina lui.

VI. Urciorul spart

După ce-a alergat o bucată de vreme, cât l-au ţinut picioarele, fără să ştie unde,poticnindu-se eu capul de multe şanţuri, străbătând multe uliţi, multe fundături,multe răscruci, căutând refugiu şi trecere prin toate meandrele vechiului caldarâm alHalelor, explorând în spaima sa nebună ceea ce latina frumoasă a hărţilor numeştetota via, cheminum et viaria, poetul nostru se opri deodată, sufocat mai întâi, peurmă apucat parcă de guler de o dilemă ce răsărise în mintea sa. „Mi se pare, maestrePierre Gringoire — îşi spuse el apăsându-şi degetul pe frunte — că alergi aşa, ca unsmintit. Micii ştrengari nu s-au speriat de tine mai puţin decât tu de ei. Mi se pare, îţispun, că ai auzit tropăitul saboţilor lor gonind spre sud, în timp ca tu fugeai la nord.Din două, una: ori ei au luat-o la fugă, şi atunci rogojina pe care au uitat-o, desigur,în spaima lor, e tocmai patul ospitalier după care goneşti de azi-dimineaţă, şi pe careSfânta Fecioară ţi-l trimite în chip miraculos pentru a te răsplăti că ai făcut în cinsteaei o piesă; ori copiii n-au luat- o la fugă, iar în cazul acesta au dat foc rogojinei, şiatunci e tocmai admirabilul foc de care ai nevoie ca să te bucuri, să te usuci şi să teîncălzeşti. În ambele cazuri, foc bun sau culcuş bun, rogojina e un dar al cerului.Binecuvântata Fecioară Măria, de la colţul străzii Mauconseil, nu l-a făcut, poate, peEustache Moubon să moară decât pentru asta; şi e o nebunie din partea ta să fugiastfel, ca un picard din faţa unui francez, lăsând în urmă ce cauţi înainte; şi eşti şi-unprost!” Atunci se înapoie şi, furişându-se cu nasul în vânt, cu urechea la pândă, sestrădui să găsească slăvita rogojină. Dar în zadar. Nu întâlnea decât întretăieri decase, fundături, răspântii, în mijlocul cărora zăbovea şi şovăia neîncetat, maiîmpiedicat şi mai înnămolit în încâlcirea de uliţi întunecoase decât ar fi fost într-unlabirint. În sfârşit îşi pierdu răbdarea şi strigă solemn: „Blestemate fie răspântiile!Le-a făcut dracu după imaginea furcoiului său!”

Exclamaţia îl alină puţin, iar o reflexie roşiatecă pe care o zări în momentulacela la capătul unei uliţe lungi şi înguste îi ridică moralul. „Slavă Domnului! spuseel; acolo e. Arde rogojina mea.” Şi asemuindu-se cu cârmaciul care se cufundă înnoapte: „Salve, adăugă el pios, salve maris stella!”

Adresa acest crâmpei de litanie Sfintei Fecioare sau rogojinei? nu ştim tocmaibine. Făcuse abia câţiva paşi în uliţa lungă, care era în pantă, nepavată şi tot mainoroioasă, mai înclinată, când observă ceva ciudat. Uliţa nu era pustie. Ici-colo, de-a-lungul ei, se târau umbre, vagi, informe, îndreptându-se toate spre licărirea cepâlpâia la capătul străzii, ca acele insecte greoaie care se târăsc noaptea din fir în firde iarbă spre un foc de păstor. Gringoire continuă să înainteze şi ajunse în curândlarva care se târa mai încet în urma celorlalte. Apropiindu-se, văzu că e un nenorocit

de olog care sărea în mâini ca un păianjen rănit, rămas cu două labe. În momentulcând trecu pe lângă specia de păianjen cu faţă omenească, jivina înălţă spre el un glastânguitor:

— La buona mancia, signor; la buona mancia !— Să te ia dracu, spuse Gringoire; şi pe mine dimpreună cu tine dacă ştiu ce

vrei. Şi trecu mai departe.Ajunse lângă o altă formă ambulantă; o examină. Era un cotonog, totodată

şchiop şi ciung, căruia sistemul complicat al cârjelor şi al picioarelor de lemn îi dădeaaerul unei schele de construcţie în mers. Gringoire, care avea predilecţie pentrucomparaţiile nobile şi clasice, îl asemui în gând cu trepiedul viu al lui Vulcan.

Trepiedul viu îl salută în treacăt, dar oprindu-şi pălăria în dreptul bărbiei luiGringoire, ca pe-o farfurie de bărbier, şi strigându-i în urechi:

— Senior caballero, para comprar un pedaso de pan!„Se pare că şi aceasta vorbeşte la fel, gândi Gringoire; dar e o limbă grea, şi el

este mai fericit decât mine dacă o înţelege!” Apoi, bătându-se pe frunte într-o subităschimbare de idei: „Ce dracu vroiau să spună azi dimineaţă cu Esmeralda lor!” Vru săiuţească pasul; însă pentru a treia oară ceva îi împiedică drumul. Acest ceva, sau maibine zis, cineva, era un orb, un mic orb cu figură de ovrei bărbos, care, vâslind înspaţiul din jurul său un toiag, şi remorcat de-un dulău, îngâima cu o intonaţieungurească: Facitote caritatem! „Ei, bravo! spuse Gringoire, iată în sfârşit unul carevorbeşte o limbă creştinească. De bună seamă că eu am mutra unui om foarte darnic,de mi se cere astfel pomană în halul de sărăcie al pungii mele!”

— Prietene (şi reveni spre orb) mi-am vândut săptămâna trecută ultima cămaşă;adică, deoarece nu înţelegi decât limba lui Cicero: Vendidi hebdomade nupertransita meam ultimam chemisam. Î ntoarse apoi spatele orbului şi-şi continuăcalea; dar orbul grăbi pasul odată cu el, şi iată că ologul, iată că cotonogul răsar deasemeni cu mare grabă şi mare zgomot de toiag şi de cârje pe caldarâm. Apoi, tustrei,îmbrâncindu-se în jurul bietului Gringoire, începură să-i cânte cântecul lor:

— Caritatem! cânta orbul.— La buona mancia! cânta ologul.Şi şchiopul sublinia fraza muzicală, repetând:— Un pedaso de pan. Gringoire îşi astupă urechile.— O, turn al lui Babel! exclamă el.O luă la fugă. Orbul alergă. Şchiopul alergă. Ologul alergă. Şi apoi pe măsură ce

el se afunda în stradă, ologi, orbi, şchiopi, mişunau în juru-i, şi ciungi şi leproşi cuplăgile lor, unii ieşind de prin oase, alţii din străduţele alăturate, alţii din gârliciurilebeciurilor, urlând, mugind, măcăind, toţi, târâş-grăpiş, cu chiu cu vai, năpustindu-sespre lumină, tăvăliţi în glod ca nişte melci după ploaie. Urmărit întruna de cei treipersecutori ai săi şi neştiind ce avea să se întâmple, Gringoire mergea înfricoşatprintre ceilalţi, ocolind şchiopii, sărind peste ologi, cu picioarele năclăite în furnicarulde schilozi asemeni acelui căpitan englez care s-a împotmolit într-un morman decrabi. Îi veni ideea de a încerca să se înapoieze. Dar era prea târziu. Legiunea seînchisese în urma lui, şi cei trei cerşetori îl ţineau captiv. Continuă, deci, împinstotodată de valul irezistibil, de frică şi de o ameţeală care îi înfăţişa lucrurile ca într-un vis cumplit. Ajunse în sfârşit la capătul străzii care dădea într-o piaţă imensă,unde nenumărate lumini stinghere clipoceau în negura confuză a nopţii. Gringoire senăpusti într-acolo, nădăjduind să scape prin iuţeala picioarelor de celei trei spectreinfirme care se agăţaseră de el.

— Onde vas, hombre! strigă damblagiul zvârlindu-şi cârjele şi gonind după el cucele mai bune picioare care schiţaseră vreodată un pas geometric pe caldarâmul

Parisului. Între timp, ologul, ridicat de asemeni pe picioare, punea în capul luiGringoire strachina-i grea, ghintuită, iar orbul îl privea în faţă cu ochi învăpăiaţi.

— Unde mă aflu oare? întrebă poetul, înfricoşat.— În Curtea Minunilor, răspunse al patrulea spectru care îl acostase.— Pe sufletul meu, continuă Gringoire, văd orbi care privesc şi şchiopi care

aleargă, dar unde e mântuitorul?Ei răspunseră cu o hohotire sinistră de râs. Bietul poet îşi zvârli ochii împrejur.

Se găsea într-adevăr în grozava Curte a Minunilor, unde niciodată nu a pătruns unom cinstit la o astfel de oră; cerc magic, unde ofiţerii de la Châtelet şi sergenţiistarostiei, aventuraţi aci, dispăreau în fărâme; cetatea hoţilor, neg hidos pe chipulParisului; canal de unde se scurgea în fiecare dimineaţă şi unde revenea în fiecarenoapte pârâul de vicii, de cerşetorie şi vagabondaj, care se revarsă totdeauna pestrăzile capitalelor; stup monstruos unde se înapoiau seara, cu prada lor, toţibondarii ordinei sociale, spital mincinos unde ţiganul, călugărul alungat, şcolarulpierdut, haimanalele tuturor naţiunilor, spanioli, italieni, germani, ai tuturorreligiilor, evrei, creştini, mahomedani, idolatri, acoperiţi de răni fardate, cerşetoriziua, se transfigurau în tâlhari noaptea; într-un cuvânt, garderobă imensă unde seîmbrăcau şi se dezbrăcau în epoca aceea toţi actorii eternei comedii pe care furtul,prostituţia şi crima o joacă pe caldarâmul Parisului. Era un loc vast, neregulat şi prostpavat, ca toate pieţele de atunci din Paris. Focuri, în jurul cărora mişunau grupuriciudate, scânteiau ici-colo. Făpturi plecau, veneau, strigau. Se auzeau strigăteascuţite, orăcăituri de copii, voci de femei. Mâinile, capetele gloatei, negre pe fondulluminos, schiţau nenumărate gesturi bizare. Din când în când, pe pământul undetremura lumina focurilor, amestecată cu umbre mari, nelămurite, se putea vedea uncâine care semăna cu un om, sau un om care semăna cu un câine. Limitele raselor şispeciilor păreau că se şterg în cetatea aceasta ca într-un pandemonium.

Bărbaţi, femei, animale, vârstă, sex, sănătate, boală, totul părea pus de-a valmaîn rândurile acestui popor; totul mergea dimpreună, contopit, confundat, suprapus;fiecare participa la tot. Razele pâlpâitoare şi sărace ale focurilor îngăduiau luiGringoire să distingă, în tulburarea sa, de jur-împrejurul imensei pieţe, o hidoasăîncadrare de case vechi ale căror faţade putrezite, chircite, străpunse de câte oferestruică sau două, luminate, îi păreau în umbră capete enorme de femei bătrâne,aşezate în cerc, monstruoase şi îmbufnate, care priveau sabatul clipind din ochi.

O lume nouă, parcă, necunoscută, extraordinară, diformă, reptilă, viermuitoare,fantastică. Tot mai înfricoşat, prins de cei trei cerşetori ca în trei cleşti, asurzit de ogloată cu alte chipuri ce behăiau şi lătrau în juru-i, nefericitul Gringoire căuta să-şiadune prezenţa de spirit pentru a-şi aminti dacă era o zi de sâmbătă. Dar sforţărilesale erau zadarnice; firul memoriei şi al gândirii sale se rupsese; îndoindu-se de orice,plutind de la ce vedea la ce simţea, îşi punea această de nedezlegat întrebare: „Dacăeu sunt, sunt cu putinţă astea? dacă astea sunt cu putinţă, exist eu?”

În momentul acela, un strigăt lămurit se ridică în gloata mormăitoare care-lînvăluia:

— Să-l ducem la rege! Să-l ducem la rege!— Sfântă Fecioară! murmură Gringoire; regele de aci e desigur un ţap.— La rege! La rege! repetară toate glasurile.Îl târâră. Se întreceau să pună gheara pe el. Dar cei trei cerşetori nu-şi slăbeau

prada, şi-l smulgeau celorlalţi, răcnind:— E al nostru!Straiele, şi aşa ca vai de lume ale poetului, îşi dădură ultimul suspin în luptă.Când străbătu piaţa oribilă, ameţelea lui se împrăştie. După câţiva paşi îi

revenise sentimentul realităţii. Începea să se deprindă cu atmosfera locului. În

primul moment, din capul său de poet, sau poate, pur şi simplu, prozaic, dinstomacul său gol, se înălţase un fum, un abur, pentru a spune astfel, care,răspândindu-se între obiecte şi el, nu-i îngăduise să întrevadă decât în ceaţaincoerentă a coşmarului, în tenebrele viselor care fac să tremure toate contururile, săse schimonosească toate formele, să se aglomereze obiectele în grupuri nemăsurate,dilatând lucrurile în himere şi oamenii în fantome. Treptat-treptat, halucinaţiei îiurmă privirea mai puţin buimacă şi mai puţin măritoare. Realul se arăta în juru-i, îilovea ochii, îi lovea picioarele şi dărâma bucată cu bucată năpraznica poezie de carese crezuse înconjurat la început. Fu nevoit să observe că nu mergea în Styx, ci în nori,că nu era înconjurat de demoni, ci de hoţi, că nu era vorba de sufletul, ci pur şisimplu de viaţa sa (deoarece-i lipsea preţiosul conciliator care se deplasase aşa debine între bandit şi omul cumsecade: punga), în sfârşit, examinând orgia mai deaproape şi cu mai mult sânge rece, căzu din sabat în cabaret. Curtea Minunilor nu eraîntr-adevăr decât un cabaret, dar un cabaret de tâlhari, deopotrivă roşu de sânge ca şide vin. Spectacolul care se înfăţişa ochilor săi, când escorta zdrenţuită îl depuse însfârşit la capătul goanei, nu era de natură să-l readucă la poezie, fie aceasta poeziainfernului. Mai mult decât oricând avea realitatea prozaică şi brutală a tavernei. Dacăn-am fi în secolul al nouăsprezecelea, am spune că Gringoire coborâse de laMichelangelo la Callot. În jurul unui foc mare care ardea pe-o lespede rotundă, şicare lumina cu flăcările sale picioarele unui trepied gol pentru moment, câteva meseputrezite erau aşezate ici-colo, la voia întâmplării, fără ca vreun servitor geometru săfi catadicsit a potrivi paralelismul lor sau a veghea cel puţin ca ele să nu se taie înunghiuri aşa neobişnuite. Pe mese luceau câteva oale pline cu vin şi bere, iar în juruloalelor se grupau chipuri bahice, împurpurate de foc şi vin. Un bărbat pântecos, cufigură jovială, săruta cu zgomot o fată de chef, groasă, oacheşă. Un fals soldatdesfăcea, fluierând, bandajele falsei sale răni, şi-şi dezmorţea genunchiul teafăr,voinic, încotoşmănat de dimineaţă în o mie de cârpe. Dimpotrivă, un slăbănog îşiprepara cu sânge de bou piciorul beteag pentru a doua zi. La două mese mai departe,unul, în veşminte de pelerin, silabisea o litanie, fără să uite psalmodia şi îngânarea penas. Dincolo, un tânăr lua lecţii de epilepsie de la un bătrân care îl învăţa arta de-aface spume, mestecând o bucată de săpun. Alături, un hidropic se dezumfla şirecomanda câtorva pungăşoaice, care îşi disputau la aceeaşi masă copil furat întimpul serii, să-şi astupe nasurile. Împrejurări care, după două veacuri, „părură aşade ridicole la curte — cum spune Sauval — încât au servit de amuzament regelui şi deintroducere pentru baletul regal Noaptea, divizat în patru părţi şi dansând la teatrulPetit-Bourbon.” „Niciodată — adăugă un martor ocular de la 1653 — metamorfozelesubite ale Curţii Minunilor n-au fost mai fericit reprezentate. Benserade ne-a dispuspentru ele prin versuri galante”.

Hohotele de râs şi cântecul obscen izbucneau pretutindeni. Fiecare trăgea spresine, zeflemisind şi înjurând fără să-şi asculte vecinul. Ulcerele erau ciocnite şicerturile se năşteau în ciocnirea lor, iar ulcelele ştirbite sfâşiau zdrenţele.

Un câine mare, aşezat pe coadă, privea focul. La orgie luau parte şi câţiva copii.Copilul furat, care plângea şi striga. Altul, un băiat dolofan de patru ani, ale căruipicioare atârnau pe o bancă prea înaltă, cu marginea mesei în dreptul bărbiei, şinesuflând o iotă. Al treilea, întinzând grav, cu degetul pe masă, seul topit ce curgea dela o lumânare. Altul, mic, ghemuit în noroi, pierdut aproape într-un cazan pe care îlrâcâia cu o ţiglă, scoţând un sunet care l-ar fi făcut pe Stradivarius să leşine. Lângăfoc se afla un butoi, şi un cerşetor stătea pe butoi. Regele pe tron. Cei trei care îlînhăţaseră pe Gringoire îl duseră în faţa butoiului, şi toată bacanala tăcu un moment;excepţie făcea numai cazanul în care stătea copilul. Gringoire nu cuteza să respire şinici să-şi ridice ochii.

— Hombre, quita tu sombrero, spuse unul dintre cei trei ticăloşi care îl aveau înpază; şi, mai înainte ca el să înţeleagă despre ce este vorba, individul îi luase pălăria.Jalnică pălărie, într-adevăr, dar bună încă pentru o zi de soare sau de ploaie.Gringoire oftă.

Între timp, regele i se adresă de la înălţimea polobocului său:— Ce-i cu pungaşul ăsta?Gringoire tresări. Vocea, deşi accentuată de ameninţări, îi reaminti altă voce

care, în timpul dimineţii, dăduse prima lovitură misterului său, miorlăindu-se înmijlocul auditoriului: „Faceţi-vă milă şi pomană!” Înălţă capul. Era într-adevărClopin Trouillefou.

Investit cu insignele-i regale, Clopin Trouillefou nu avea o zdreanţă în plus sauîn minus. Rana de pe braţ dispăruse. Ţinea în mână unul din acele bice cu şuviţe decurea albă de care se slujeau pe atunci sergenţii ca să strângă mulţimea; şi cărora li sespunea boullayes. Purta pe cap un fel de chivără închisă de sus în jos, cu greu ţi-ai fidat seama însă dacă era o scufă de copil sau o coroană de rege, într-atât amândouă seasemănau. Fără să ştie de ce, Gringoire căpătase între timp oarecare speranţă,recunoscând în regele de la Curtea Minunilor pe blestematul cerşetor din sala ceamare.

— Maestre, îngână el... Monseniore... Sire... Cum să vă numesc? întrebă el însfârşit, ajuns la punctul culminant al crescendoului şi nemaiştiind nici cum să urce,nici cum să coboare.

— Monseniore, maiestate sau camarad, numeşte-mă cum vrei. Dar grăbeşte-te.Ce ai de apus în apărarea ta?

„În apărarea ta” gândi Gringoire; „asta-mi displace”. Reluă, îngăimând:— Eu sunt cel care azi-dimineaţă...— La dracu! îl întrerupse Clopin; numele tău, coţcăriile şi nimic mai mult.

Ascultă. Te găseşti în faţa a trei suverani puternici: eu, Clopin Trouillefou, suveranulsuprem al regatului argoului; Mathias Hunyadi Spicali, duce de Egipt şi Boemia,bătrânul galben pe care îl vezi colo cu o cârpă în jurul capului; Guillaume Rousseau,împăratul Galileei, dolofanul care nu ne ascultă şi care mângâie o târfă. Noi suntemjudecătorii tăi. Ai intrat în regatul argoului fără să fii şmecher, ai violat privilegiileoraşului nostru. Trebuie să fii pedepsit, dacă nu eşti hoţ, cerşetor sau vagabond. Eşticeva din toate astea? Justifică-te. Arată-ţi calităţile.

— Oh, spuse Gringoire, nu am onoarea asta. Eu sunt autorul...— De-ajuns, continuă Trouillefou, fără să-i dea răgaz să termine. Ai să fii

spânzurat. Lucrăm foarte simplu, domnilor burghezi cumlsecade! După cum voi îitrataţi pe ai noştri, la fel îi tratăm pe ai voştri. Legea pe care o aplicaţi haimanalelor,haimanalele v-o aplică vouă. E vina voastră dacă ea este rea ? Trebuie să se vadă dincând în când o strâmbătură de om cinstit deasupra colanului de cânepă; aceasta faceca lucrul să pară onorabil. Haide, prietene, împarte-ţi cu tragere de inimă zdrenţeledomnişoarelor astea. Te voi spânzura ca să înveseleşti haimanalele, şi le vei da pungaca să bea. Dacă ai niscai rugăciuni de făcut, e colo un Dumnezeu de piatră pe care l-am furat de la Saint-Pierre-aux Boeufs. Îţi rămân patru minute ca să-i arunci sufletulîn cap. Discursul era formidabil.

— Bravo! Clopin Trouillefou ţine predici ca papa! strigă împăratul Galileeispărgându-şi oala ca să proptească masa.

— Monseniori, împăraţi şi regi, spuse Gringoire cu sânge rece (căci nu ştiu cumîşi recăpătase tăria şi vorbea răspicat), nici nu vă daţi seama. Eu mă numesc PierreGringoire, sunt poetul căruia i s-a jucat azi-dimineaţă o piesă în sala mare aPalatului.

— A, tu eşti, jupâne? glăsui Clopin. La naiba, eram de faţă! Ei bine, tovarăşe, eun motiv ca, dacă ne-ai bătut capul azi-dimineaţă, să nu fii spânzurat, astă-seară?

„O să-mi fie greu să scap”, gândi Gringoire. Încercă totuşi încă un efort.— Nu văd, spuse el, de ce poeţii nu sunt aşezaţi printre haimanale. Vagabond a

fost Esop; cerşetor a fost Homer; hoţ era Mercurius...Clopin îl întrerupse:— Cred că vrei să ne zăpăceşti cu aiurelile tale. Haide, lasă-te spânzurat şi nu

mai face mofturi!— Pardon, maiestate, replică Gringoire disputând terenul pas cu pas. Merită

osteneala... Un moment! ...Ascultaţi-mă.... N-o să mă condamnaţi fără a mă asculta.. .Vocea lui nenorocită era acoperită, într-adevăr, de hărmălaia din jur. Băieţaşul

râcâia cazanul cu mai multă vervă decât oricând; şi, culmea, o femeie bătrână pusesepe trepied o sobă plină de grăsime care păcănea în foc asemenea zgomotului unuigrup de copii fugărind o muscă. Între timp, Clopin Trouillefou păru că se sfătuieşteun moment cu ducele Egiptului şi cu împăratul Galileei, care era beat turtă.

Apoi strigă în silă: „Tăcere!” Dar, deoarece cazanul şi soba de fript nu-l ascultauşi îşi continuau duetul, sări de pe butoi, dădu un picior în cazanul care se rostogoli lazece paşi dimpreună cu copilul, dădu un picior în soba a cărei grăsime se vărsă în foc,şi se reurcă grav pe tron, fără să se sinchisească de plânsetul înăbuşit al copilului, nicide bombănelile bătrânei a cărei cină dispărea într-o flacără albă. Trouillefou făcu unsemn, şi ducele, împăratul, ceilalţi, se aşezară în juru-i, în formă de potcoavă;Gringoire, înşfăcat cu brutalitate, ocupa centrul. Un semicerc de zdrenţe, dezorzoane, de furci, de topoare, de picioare împleticite, de braţe goale, de figuridezgustătoare, stinse şi îndobitocite. În mijlocul mesei rotunde a calicimii, ClopinTrouillefou trona, ca doge al senatului acesta, ca rege al nobilimii acesteia, ca papă alconclavului, domina mai întâi de la înălţimea butoiului, apoi printr-un anume aersemeţ, fioros şi formidabil, care dădea scânteieri ochilor şi corija pe profilu-i sălbatectipul bestial al rasei vagabonde. Părea un mistreţ printre râmători.

— Ascultă, îi spuse el lui Gringoire, dezmierdându-şi cu mâna bătătorită bărbiadiformă, nu văd de ce să nu fii spânzurat. E drept că ştreangul pare să te dezguste; şie foarte simplu; voi, burghezii, nu sunteţi obişnuiţi. Vă închipuiţi desprespânzurătoare cine ştie ce. La urma urmei, noi nu-ţi vrem răul. Uite un mijloc ca săscapi, deocamdată, din încurcătură. Vrei să faci parte din tagma noastră?

Vă puteţi închipui efectul pe care propunerea aceasta l-a făcut asupra luiGringoire, care vedea cum viaţa începe să-l părăsească. Se agăţă de ea cu energie.

— Vreau, desigur, nici vorbă, spuse el.— Consimţi să te înrolezi printre oamenii din regatul argoului?— Da.— Cu tot sufletul ?— Cu tot sufletul.— Iţi atrag luare-aminite că, totuşi, ai să fii spânzurat.— Drace! glăsui poetul.— Atâta doar, continuă Clopin netulburat, că vei fi spânzurat mai târziu, cu mai

multă pompă, pe cheltuiala oraşului Paris, înltr-un ştreang frumos de piatră şi decătre oameni cumsecade. E o mângâiere.

— Într-adevăr, răspunse Gringoire.— Sunt şi alte avantaje. În calitate de om al nostru n-o să ai de plătit nici

noroaie, nici săraci, nici felinare, biruri la care sunt supuşi burghezii din Paris.— Facă-se precum spui, glăsui poetul. Sunt haimana, vagabond cerşetor, tot ce

vrei. Şi eram toate astea de mai înainte, Măria Ta, căci eu sunt filosof; et omnia înphilosophia, omnes în philosopho continentur, după cum ştii.

Regele încruntă o sprânceană.— Drept cine mă iei, neamule? Ce vorbă ovreiască ne îndrugi? Eu nu ştiu

ebraica. Deşi bandit, nu sunt ovrei. Nici nu fur măcar, stau mai presus de asta; euucid. Retezarea gâtului, da; a pungii, nu. Gringorie căută să strecoare o scuză printrecuvintele pe care furia le făcea tot mai răspicate.

— Vă cer iertare, monseniore. Nu e ebraică, e latină.— Îţi spun, reluă Clopin mânios, că eu nu sunt ovrei şi că voi pune să te

spânzure, ca pe iudeul cela de lângă tine, pe care nădăjduiesc să-l văd bătut în cuiepe-o tejghea, ca un ban fals ca el!

Vorbind astfel, arăta cu degetul pe micul evreu ungur, bărbos, care-l acostase peGringoire cu al său facitate caritate, şi care, neînţelegând altă limbă, privea miratcum supărarea regelui se revarsă asupră-i:

În sfârşit, monseniorul Clopin se potoli.— Coţcarule! îi spuse el poetului nostru, vrei aşadar, să fii şmecher?— Fără îndoială, răspunse poetul.— Nu e totul să vrei, spuse morocănosul Clopin. Bunăvoinţa nu pune un căţel de

usturoi mai mult în supă şi nu e bună decât ca să ajungi în rai; iar raiul şi argoul suntdouă lucruri. Ca să fii primit în regatul argoului trebuie să dovedeşti că eşti bun laceva, şi pentru asta vei scotoci manechinul.

— Voi scotoci tot ce vreţi vrea, spuse Gringoire. Clopin făcu un semn. Câţivaşmecheri se desprinseră din cerc şi reveniră după un moment. Aduceau doi stâlpicare aveau în partea de jos două scânduri, graţie cărora puteau sta pe pământ înpicioare. La capătul de sus al stâlpilor potriviră o bârnă transversală, astfel căGringoire avu mulţumirea să vadă formându-se cât ai clipi din ochi o foarte drăguţăspânzurătoare portativă. Nu-i lipsea nimic, nici măcar frânghia care se bălbănea cugraţie sub grindă.

— Ce-or avea de gând să facă? se întrebă Gringoire cu oarecare nelinişte. Unsunet de clopoţei, pe care îl auzi în momentul acela, puse capăt îngrijorării sale. Eraun manechin pe care şmecherii îl atârnau cu gâtul de frânghie, un fel de sperietoarepentru păsări, îmbrăcată în roşu şi înzorzonată cu atâţia clopoţei încât ai fi putut săgăteşti cu ei treizeci de catâri castilieni. Clopoţeii zornăiră câtva timp în legănărilefrânghiei, apoi se stinseră treptat şi în sfârşit tăcură când manechinul fu redus lanemişcare prin acea lege a pendulei care a detronat clepsidra şi ceasul de nisip.

Atunci, indicând lui Gringoire un scăunel vechi, nesigur, aşezat sub manechin,Clopin spuse:

— Urcă-te!— La dracu! obiectă Gringoire: o să-mi frâng gâtul. Scăunelul şchioapătă ca un

distih de Marţial; are un picior hexametru şi-un picior pentametru.— Urcă-te, reluă Clopin.Gringoire se urcă pe scăunel şi izbuti, nu fără oarecare oscilaţii ale capului şi

braţelor, să-şi regăsească centrul de gravitate.— Acum, continuă regele, răsuceşte-ţi piciorul drept pe după pulpa stângă şi

înalţă-te pe vârful piciorului stâng.— Înălţimea Voastră, ţineţi cu orice preţ să-mi frâng vreun mădular? întrebă

Gringoire. Clopin clătină din cap.— Ascultă, prietene, vorbeşti prea mult. Iată în două cuvinte despre ce este

vorba. Te vei înălţa pe vârful piciorului, cum îţi spun eu; în chipul ăsta ai să poţiajunge până la buzunarul manechinului; scotoceşti, scoţi o pungă care e înăuntru; şi,dacă faci asta fără să se audă sunetul unui clopoţel, e bine; vei fi manglitor. Nu ne mairămâne decât să te batem opt zile în şir.

—. Drace! exclamă Gringoire. Şi dacă zornăiesc clopoţeii?

— Atunci vei fi spânzurat, înţelegi?— Nu înţeleg nimic, răspunse Gringoire.— Ascultă înc-o dată. Scotoceşti manechinul şi îi iei punga; dacă un singur

clopoţel se clinteşte în timpul operaţiei, vei fi spânzurat, înţelegi?— Da, înţeleg, spuse Gringoire. Şi apoi?— Dacă izbuteşti să şterpeleşti punga fără să se-audă clopoţeii, eşti manglitor şi

vei fi bătut timp de opt zile în şir. Acum înţelegi, nu-i aşa?— Nu, monseniore, nu mai înţeleg. Care-i câştigul meu? Spânzurat într-un caz,

bătut în altul...— Dar manglitor? glăsui Clopin. Dar manglitor nu e nimic? Te vom bate în

interesul tău, ca să te înveţi cu loviturile.— Foarte mulţumesc, răspunse poetul.— Haide, să ne grăbim, spuse regele izbind cu piciorul în butoiul care răsună ca

o ladă. Scotoceşte manechinul şi să sfârşim. Îţi atrag pentru ultima oară luarea-aminte că, dacă aud un singur clopoţel, vei ajunge în locul manechinului. Bandapungaşilor aplaudă cuvintele lui Clopin şi se aşează de jur-împrejurul spânzurătoarei,râzând cu atâta neînduplacare încât Gringoire îşi dădu seama că el îi amuza preamult ca să n-n-aibă motive de-a se teme de ei. Nu-i mai rămânea deci altă speranţădecât slaba şansă de-a izbuti în operaţia severă care-i era impusă. Îşi luă inima îndinţi, dar nu fără a adresa mai întâi o rugăciune fierbinte manechinului, pe care urmasă-l devalizeze şi care s-ar fi înduioşat mai uşor decât vagabonzii. Cloporţeii cu micilelor limbi de aramă îi păreau tot atâtea guri de vipere căscate, gata să muşte şi săşuiere.

— Oh, spunea el în şoaptă, e cu putinţă ca viaţa mea să atârne de cea maineînsemnată vibraţie a celui mai neînsemnat clopoţel? Oh, adăugă el cu mâinileîmpreunate, clopoţei nu sunaţi! zurgălăi nu zornăiţi!

Făcu încă un demers pe lângă Trouilleofu.— Dar dacă se porneşte o bătaie de vânt? îl întrebă el.— Ai să fii spânzurat, răspunse celălalt fără ezitare.Văzând că nu avea încotro, se hotărî. Îşi răsuci piciorul drept în jurul celui

stâng, se înălţă pe piciorul stâng şi întinse braţul; dar, în momentul când atinsemanechinul, trupu-i doar cu un picior se clătină pe scăunelul care nu avea decât treipicioare; vru să se sprijine maşinal de manechin, îşi pierdu echilibrul şi căzu greu lapământ, năucit de vibraţia fatală a clopoţeilor manechinului care, împins de mână,descrise mai întâi o rotaţie, apoi se legănă maiestuos între ambii stâlpi.

— Blestem! strigă el căzând şi rămase ca mort, cu faţa la pământ. Auzea întretimp clopoţeii deasupra capului, râsul diabolic al vagabonzilor şi glasul luiTrouillefou, care spunea:

— Ridicaţi-mi-l pe ticălos şi spânzunaţi-l!Se ridică. Manechinul fusese luat spre a i se face loc. Şmecherii îl urcară pe

scăunel. Clopin se apropie, îi trecu frânghia pe după gât şi, bătându-l pe umăr, zise:— Adio, prietene! Nu mai poţi scăpa acum.Cuvântul graţie se stinse pe buzele lui Gringoire. Îşi plimba privirile în jur. Dar

nici o speranţă: toată lumea râdea.— Bellevigne de l'Etoile, spuse regele unui vagabond enorm care ieşi din

rânduri, urcă-te pe traversă.Bellevigne de l'Etoile se urcă sprinten pe bârna transversală şi, după o clipă,

înălţând ochii, Gringoire îl văzu cu groază ghemuit pe traversa de deasupra capului.— Acum, reluă Clopin Trouillefou, tu Andry Roşul, când am să bat din palme vei

zvârli scăunelul cu o lovitură de genunchi; Francois Chante-Prune, tu te vei agăţa de

picioarele cetăţeanului; iar tu, Bellevigne, te vei urca pe umerii lui: toţi trei deodată,aţi auzit?

— Gata? întrebă Clopin Trouillefou pe cei trei şmecheri care se pregăteau să senăpustească asupra lui Gringoire ca trei păianjeni asupra unei muşte.

Biata victimă avu un moment de oribilă aşteptare, în răstimpul căruia Clopinîmpingea calm, cu vârful piciorului, în foc, câteva lăstare de viţă pe care flacăra nu leajunsese.

— Gata? repetă el şi deschise palmele să bată. Încă o secundă şi se sfârşea.Dar se opri, luminat parcă de o idee subită.— Un moment! spuse el; uitasem!... E obiceiul să nu spânzurăm un bărbat fără

să întrebăm dacă e vreo muiere care îl vrea. Tovarăşe, asta e ultima ta scăpare.Trebuie să te însori, sau cu o vagaboandă, sau cu frânghia. Legea aceasta ţigănească,oricât de bizară ar putea să pară cititorului, e şi-astăzi scrisă de-a-fir-a-păr în vechealegislaţie engleză. Vezi Burington's Observations. Gringoire respiră. Revenea la viaţăpentru a doua oară în decurs de o jumătate de oră. De aceea nu cuteza să nutreascăprea mari speranţe.

— Hei! strigă Clopin urcându-se din nou pe boloboc; hei! femei! este printre voi,de la vrăjitoare până la pisica ei, vreo târfă care să-l vrea pe desfrânatul ăsta? Hei,Colkite la Charonne! Elisabeth Trouvain! Simone Jodouyne! Marie Piedebou!Thonne la Longue! Berarde Fanouel! Michelle Gentille! Claude Rouge-Oreille!Mathurine Girorou! Hei, Isabeau la Thierrye! Veniţi şi vedeţi! Un bărbat pe degeaba!Cine îl vrea? În halul în care se găsea, Gringoire era desigur foarte puţin atrăgător.Vagaboandele nu se prea arătau mişcate de propunere. Nenorocitul le auzirăspunzând:

— Nu! nu! spânzură-l: o să ne bucurăm toate! Trei dintre ele ieşiră totuşi dinmulţime şi veniră să-i dea târcoale. Prima era o fată dolofană, cu figura pătrată.Examină cu atenţie îmbrăcămintea jalnică a filosofului. Veşmântul era tocit şi maigăurit decât o sobă de fript castane. Fata se strâmbă.

— Steag vechi! mormăi ea, şi adresându-se lui Gringoire: Să-ţi vedem mantaua.— Am pierdut-o, spuse Gringoire.— Pălăria?— Mi s-a luat.— Încălţămintea?— Începe să nu mai aibe tălpi.— Punga?— Oh, îngăimă Gringoire, n-am nici măcar un dinar.— Lasă-te spânzurat şi spune mulţumesc! glăsui vagaboanda întorcându-i

spatele. A doua, bătrână, neagră, zbârcită, hidoasă, de o urâţenie care bătea la ochichiar în Curtea Minunilor, se învârti în jurul lui Gringoire. El tremura aproape, deteamă că-l va vrea. Dar ea spuse printre dinţi:

— E prea slăbănog, şi se depărtă.A treia era o fată destul de fragedă şi nu prea urâtă.— Salvează-mă! îi şopti nenorocitul. Ea îl privi un moment cu un aer de milă,

apoi coborî ochii, făcu o cută şi rămase nehotărâtă. El îi urmărea toate mişcările; eraultima licărire de speranţă.

— Nu, spuse în sfârşit fata, nu! Guillaume Longuejoue m-ar bate.Reintră în mulţime.— Tovarăşe, ai ghinion, rosti Clopin. Apoi, ridicându-se în picioare pe butoi:— Nu-l vrea nimeni? strigă el imitând accentul unui comisar de licitaţii, spre

marea voioşie a tuturor; nu-l vrea nimeni? o dată, de două ori, de trei ori!

Şi întorcându-se spre spânzurătoare cu un semn din cap: Adjudecat! Bellevignede l'Etoile, Andry Roşul, Francois Chante-Prune se apropiară de Grigoire. Înmomentul acela un strigăt se înălţă din rândurile vagabonzilor:

— Esmeralda! Esmeralda!Gringoire tresări şi se întoarse spre locul de unde venea hărmălaia. Mulţimea se

dădu în lături, făcând loc unei figuri candide şi înmărmuritoare.Era ţiganca.— Esmeralda! glăsui Gringoire, uluit de modul brusc în care, de cuvântul acesta

magic, se legau toate amintirile zilei sale.Extraordinara creatură părea că exercită până şi în Curtea Minunilor dominaţia

farmecului şi frumuseţii sale. Vagabonzii şi vagaboandele se dădeau binişor la oparte, iar chipurile lor brutale se luminiau privind-o. Ea se apropie de victimă cu pasuşor. Djali o însoţea. Gringoire era mai mult mort decât viu. Fata îl examina unmoment în tăcere.

— Vrei să-l spânzuri pe omul ăsta? întrebă ea cu gravitate pe Clopin.— Da, surioară, răspunse regele, afară doar de cazul când îl iei tu de soţ.Ea schiţă strâmbătura-i drăgălaşă din buza de jos.— Îl iau.Gringoire crezu în momentul acela, cu tărie, că de dimineaţă până atunci a visat

şi că clipa aceasta era urmarea visului. Situaţia, deşi graţioasă, era violentă. I sedesfăcu laţul, fu coborât de pe scăunel. Îl obligară să se aşeze din cauză că emoţia luiera prea vie. Fără să rostească un cuvânt, ducele Egiptului aduse un urcior. Ţiganca îlînfăţişă lui Gringoire:

— Trânteşte-l la pământ, îi spuse ea. Urciorul se sparse în patru bucăţi.— Frate, glăsui atunci ducele Egiptului punându-şi mâinile pe fruntea lor, ea e

femeia ta; surioară, el este soţul tău. Pentru patru ani.Gata!

VII. O noapte de nuntăPeste câteva clipe, poetul nostru se găsi într-o cămăruţă boltită, bine închisă,

caldă, în faţa unei mese care părea că nu aşteaptă decât să fie înzestrată cu câtevaprovizii dintr-un dulăpior de alături, având în perspectivă un pat bun şi stând întrepatru ochi cu o fată frumoasă. Aventura făcea parte din domeniul vrăjilor. Începea săse creadă cu seriozitate un personaj de basm; din când în când azvârlea ochii în juru-i, ca pentru a cerceta dacă nu cumva carul de foc purtat de două himere întraripate,care singur l-a putut transporta aşa de grabnic din iad în rai, este încă acolo. Uneoriîşi pleca încăpăţânat privirea asupra găurilor veşmântului său, ca să se agaţe derealitate şi să nu piardă contactul integral cu pământul. Raţiunea-i legănată în spaţiiimaginare nu mai ţinea decât de acest fir. Fata nu părea a-i da vreo atenţie: ea umblade colo până colo, clintea vreun scăunel, vorbea cu capra, se strâmba ici-colo. Seaşeză în sfârşit lângă masă, astfel că Gringoire putu s-o examineze în voie. Cititorule,ai fost copil şi te simţi poate fericit că eşti încă. Ţi s-a întâmplat de multe ori (şi,întrucât mă priveşte, eu am petrecut astfel zile întregi, cele mai bine întrebuinţate dinviaţa mea) să urmăreşti, din tufiş în tufiş, pe malul unei ape, într-o zi însorită, vreunbărzăune frumos, verde sau albastru, frângându-şi zborul în unghiuri bruşte şisărutând vârful tuturor crengilor. Iţi aminteşti cu câtă curiozitate drăgăstoasă seataşau gândul şi privirea ta de micul vârtej şuierător, cu aripi de purpură şi azur, înmijlocul căruia plutea o formă nedefinită, învăluită de însăşi iuţeala mişcării sale.Făptura aeriană care se schiţa vag din înfiorarea de aripi ţi se părea himerică,imaginară, cu neputinţă de pipăit, cu neputinţă de văzut. Dar când, în sfârşit,bărzăunele se odihnea pe vârful unei trestii şi puteai să examinezi, ţinându-ţirăsuflarea, aripile lungi de voal, veşmântul lung de smalţ, încercai o uimire şi-o

teamă văzând că din nou forma se duce în umbră şi făptura în himeră. Aminteşte-ţiaceste impresii şi-ţi vei da lesne seama ce încerca Gringoire comtemplând-o, subforma ei vizibilă şi pipăibilă, pe Esmeralda aceasta, pe care n-o întrezărise pânăatunci decât într-o învârtejire de dans, de cânt şi hărmălaie.

Se afundă tot mai mult în reveria sa: „Cine e Esmeralda? îşi spunea el,urmărind-o vag cu privirea; o creatură divină, o dansatoare de stradă, atâta, şi aşa depuţin! Ea a dat azi-dimineaţă lovitura de graţie misterului meu, ea îmi salvează viaţaîn astă-seară. Geniul meu rău, îngerul meu bun! O femeie nostimă, pe onoarea mea!— şi care desigur mă iubeşte la nebunie, de vreme ce m-a luat astfel. A, da, gândi elsculându-se deodată cu acel simţământ al realului care constituia fondul caracteruluişi filosofici sale, nu ştiu tocmai bine cum se face, dar sunt bărbatul ei!”

Cu ideea aceasta în cap şi în ochi, se apropie de fată într-un mod atât demilităresc şi de galant încât ea se dădu înapoi.

— Ce pofteşti? întrebă ea.— Mai mă întrebi, adorabilă Esmeralda? răspunse Gringoire cu un accent atât

de pătimaş, încât se miră el însuşi auzindu-se.Ţiganca făcu ochii mari.— Nu ştiu ce vrei să spui.— Ei, ce! reluă Gringoire încălzindu-se tot mai mult şi gândindu-se că nu avea a

face, la urma urmelor, decât cu o virtute de la Curtea Minunilor. Nu sunt eu al tău,draga mea? Nu eşti tu a mea?

Şi, foarte candid, o luă de mijloc. Mijlocul ţigăncii lunecă printre mâinile lui caun ţipar. Ea sări dintr- un salt în celălalt capăt al chiliei, se plecă şi se ridică, în mânăcu un pumnal, mai înainte ca Gringoire să fi avut măcar timpul de-a vedea de undeiese pumnalul; înfuriată şi mândră, cu buzele umflate, cu nările deschise, cu obrajiiroşii ca un măr paradis, cu priviri străbătute de fulgere. În acelaşi timp, căpriţa albăse aşeză în faţa ei, întinzând spre Gringoire o frunte duşmănoasă, cu două coarnedrăguţe, poleite şi foarte ascuţite. Totul se petrecu cât ai clipi din ochi. Bărzăuneledevenea viespe şi abia aştepta să înţepe. Fifosoful nostru rămase năucit, plimbândpriviri prostite, rând pe rând, de la capră la fată.

— Sfântă Fecioară, iată două făpturi vesele! spuse el în sfârşit când uimirea îiîngădui să vorbească.

Ţiganca rupse şi ea tăcerea.— Straşnic de cutezător eşti, dacă îţi îngădui aşa ceva!— Iartă-mă, domnişoară, glăsui Gringoire zâmbind. Dar de ce m-ai luat de soţ?— Trebuia să las să te spânzure?— Aşadar, reluă poetul oarecum dezamăgit în speranţele-i amoroase, nu te-ai

gândit la altceva, măritându-te cu mine, decât să mă scapi de ştreang?— Dar ce alt gând vrei să fi avut?Gringoire îşi muşcă buzele. „Haida-de, îşi spuse el; nu sunt încă triumfător, aşa

cum îmi închipuiam, în dragoste. Dar atunci de ce a mai fost spart bietul ulcior?”Intre timp, pumnalul Esmeraldei şi coarnele caprei stăteau tot în defensivă.— Domnişoară Esmeralda, să capitulăm, spuse poetul. Nu sunt grefier la

Chatelet şi nu te voi sâcâi că porţi un pumnal la Paris, în ciuda ordonanţelor şi-aprohibiţiumilor d-lui staroste. Ştii cu toate acestea că Noel Lescrivain a fostcondamnat acum opt zile la zece soli pentru că purta o spadă. Asta nu e însă treabamea, aşa că viu la fapt. Îţi jur pe porţiunea mea de rai că nu mă voi apropia de d-tafără să-mi acorzi îngăduinţă; dar dă-mi de mâncare. În fond, Gringoire, ca şi d.Despreaux, era „prea puţin voluptos”. Nu aparţinea acelei specii cavalereşti şimuschetare ce le ia pe fete cu asalt. În materie de dragoste, ca şi în orice altăchestiune, el era pentru amânări şi pentru mijloace medii; iar o cină bună, în

societate plăcută, i se părea, mai cu seamă când simţea foamea, un antract excelentîntre prologul şi deznodământul unei aventuri de iubire.

Ţiganca nu răspunse. Schiţă strâmbătura ei dispreţuitoare, înălţă capul ca opasăre, apoi izbucni în râs, şi pumnalul micuţ dispăru aşa cum se arătase, fără caGringoire să poată vedea unde îşi ascunde albina acul. În clipa următoare se aflau pemasă o pâine de secară, o bucată de slănină, câteva mere zbârcite şi o bărdacă cubere. După zornăitul furios al furculiţei sale de fier şi al farfuriei de faianţă ai fi spuscă toată dragostea lui se schimbase în poftă de mâncare. Fata stătea dinaintea lui,privindu-l în tăcere, vădit preocupată de alt gând, căruia îi zâmbea din când când, întimp ce mâna ei catifelată mângâia capul inteligent al caprei ghemuită molatec întregenunchi. O lumânare de ceară galbenă lumină scena aceasta de hămesire şi reverie.

Totuşi, după domolirea primelor behăituri ale stomacului, Gringoire simţioarecare ruşine văzând că nu a mai rămas decât un măr.

— Nu mănânci, d-ră Esmeralda?Ea răspunse printr-un semn din cap, „Nu”, iar privirea-i îngândurată se aţinti

asupra boltei chiliei.„La ce naiba s-o fi gândind? cugetă Gringoire, uitându-se la obiectul privirii ei.

Cu neputinţă ca schimonositura piticului sculptat din piatră pe boltă să-i absoarbăastfel atenţia. Ce dracu! eu pot să înfrunt comparaţia cu el!” Ridică glasul:

— Domnişoară!Ea nu părea că-l aude. Reluă şi mai tare:— Domnişoară Esmeralda!Trudă zadarnică. Mintea fetei era aiurea, iar vocea lui Gringoire nu mai avea

puterea s-o recheme. Din fericire interveni capra, care începu să-şi tragă uşurelstăpâna de mânecă.

— Ce vrei, Djali? întrebă repede ţiganca, de parcă ar fi fost trezită brusc.— Îi e foame, spune Gringoire încântat că începe conversaţia.Esmenalda, se-apueă să fărâmiţeze pâine; Djali o mânca, plină de drăgălăşie,

din podul palmei ei. De altfel Gringoire nu-i lăsă timp să recadă în reverie. Riscă oîntrebare delicată:

— Aşadar, nu mă vrei ca soţ? Fata îl privi ţintă şi spuse:— Nu.— Dar de amant? reluă Gringoire. Ea se strâmbă şi răspunse:— Nu.— Ca prieten? continuă Gringoire.Ea îl privi tot ţintă şi glăsui după un moment de gândire:— Poate.Acest „poate”, aşa de scump filosofilor, îi dădu curaj lui Gringoire.— Ştii ce-i aceea prietenie? întrebă el.— Da, răspunse ţiganca. Înseamnă să fie două fiinţe frate şi soră, două suflete

care se ating fără să se contopească, două degete ale mâinii.— Şi dragostea? urmă Gringoire.— O, dragostea! spuse ea, şi glasul îi tremura, iar ochii îi străluceau. Înseamnă

să fie doi şi să nu fie decât unul. Un bărbat şi o femeie care se topesc într-un înger.Cerul. Dansatoarea străzilor era, vorbind astfel, de o frumuseţe care îl uimea ciudatpe Gringoire şi i se părea în armonie perfectă cu exaltarea aproape orientală acuvintelor ei. Buzele trandafirii şi pure ale fetei zâmbeau uşor; fruntea candidă setulbura uneori de gânduri, ca o oglindă la atingerea respiraţiei, iar din genele-i lungi,negre, coborâte, ţâşnea o lumină de negrăit ce dădea profilului ei acea suavitateideală pe care Rafael a regăsit-o apoi la punctul de intersecţie mistică al virginităţii,maternităţii şi divinităţii.

Gringoire continuă totuşi.— Cum trebuie să fie cineva ca să-ţi placă?— Să fie bărbat.— Dar eu ce sunt? întrebă el.— Un bărbat are coif pe cap, spadă în mână şi pinteni de aur la călcâie.— Bun, spuse Gringoire; fără cal nu poate să fie cineva bărbat. Iubeşti pe

vreunul?— Cu dragoste?— Cu dragoste.Ea rămase un moment pe gânduri, apoi spuse cu ton deosebit:— Am să ştiu în curând.— De ce nu astă-seară? reluă cu afecţiune poetul. De ce nu pe mine? Ea îi zvârli

o privire gravă.— N-aş putea să iubesc decât pe un bărbat care va putea să mă ocrotească.Gringoire se îmbujoră şi tăcu. Era vădit că fata făcea aluzie la sprijinul slab pe

care i-l dăduse în împrejurarea critică în care ea se găsise acum două ore. Amintireaaceasta, ştearsă de celelalte întâmplări ale serii, îi reveni. Se bătu pe frunte.

— A, da, domnişoară, ar fi trebuit să încep cu aceasta. Iartă-mi zăpăcenia. Cumde ai scăpat din ghearele lui Quasimodo?

Ţiganca tresări auzind întrebarea.— O, groaznicul ghebos! glăsui ea, ascunzându-şi faţa în mâini; şi se înfioră ca

pătrunsă de-un frig puternic.— Groaznic, într-adevăr! spuse Gringoire, care nu renunţă la ideea sa; dar cum

de ai putut să scapi?Esmeralda zâmbi, suspină şi tăcu.— Ştii de ce te urmărise? reluă Gringoire căutând să revină pe ocolite la

chestiune.— Nu ştiu, spuse fata. Şi adăugă repede: dar d-ta care mă urmăreai la fel, de ce

mă urmăreai?— La drept vorbind, nu ştiu, răspunse Gringoire.Urmă o pauză. Gringoire scrijelea masa cu cuţitul. Fata zâmbea şi părea că

priveşte ceva prin perete. Deodată începu să cânte cu glas abia articulat:Quando las pintadas avesMudas estan, y la tierra...Se întrerupse brusc şi se apucă s-o dezmierde pe Djali.— Ai un animal drăguţ, spuse Gringoire.— E sora mea, răspunse ea.— De ce ţi se spune Esmeralda? întrebă poetul.— Nu ştiu.— Ei, cum?Ea scoase din sân un săculeţ lung atârnat la gât de-un lanţ de boabe. Săculeţul

răspândea un miros puternic de camfor. Era învăluit în mătase verde, imitândsmaragdul.

— Poate că din cauza asta, glăsui ea.Gringoire vru să-i ia săculeţul. Fata se trase înapoi:— Nu-l atinge. E un talisman; ai face rău farmecului, sau farmecul ţi-ar face rău

ţie. Curiozitatea poetului era din ce în ce mai aţâţată.— Cine ţi l-a dat?Ea puse un deget la gură şi ascunse talismanul în sân. El încercă alte întrebări,

dar ea îi răspundea cu greu.— Ce înseamnă cuvântul „Esmeralda”?

— Nu ştiu, spuse ea.— Din ce limbă e?— Din egipteană, cred.— Bănuisem, glăsui Gringoire; nu eşti din Franţa?— Habar nu am.— Ai părinţi?Ea începu să cânte pe o arie veche:Tata e pasăre,Mama e păsărică,Străbat apa fără balonStrăbat apa fără vapor,Mama e păsărică,Tata e pasăre.— Bun, spuse Gringoire. La ce vârstă ai venit în Franţa?— Când eram copiliţă.— Dar la Paris?— Anul trecut. În momentul când intram prin Poarta-Papală am văzut, săgetând

aerul, pitulicea; era la sfârşitul lui august; am spus: iarna o să fie grea.— Şi a fost, glăsui Gringoire, încântat de începutul conversaţiei. Am trăit-o

suflându-mi în degete. Vasăzică, ai darul profeţiei?Ea recăzu în rezervă.— Nu.— Bărbatul căruia îi spuneţi ducele Egiptului e şeful tribului vostru?— Da.— Cu toate acestea, el ne-a căsătorit, observă cu sfială poetul.Ea făcu strâmbătura-i drăgălaşă, obişnuită:— Nu-ţi cunosc nici măcar numele.— Numele meu? Uite-l, dacă vrei: Pierre Gringoire.— Eu cunosc unul mai frumos, spuse ea.— Răutăcioasa! exclamă poetul. N-are a face, nu mă scoţi din sărite. Ascultă, ai

să mă iubeşti poate cunoscându-mă mai bine; şi apoi mi-ai istorisit povestea d-tale cuatâta încredere încât ţi-o datorez oarecum pe a mea. Află deci că mă numesc PierreGringoire şi că sunt fiul fermierului din notariatul Gonesse. Tata a fost spânzurat debourguignon, iar pe mama au înjunghiat-o picarzii la asediul Parisului, acumdouăzeci de ani. Prin urmare, la şase ani eram orfan, neavând ca talpă pentrupicioarele mele decât caldarâmul Parisului. Nu ştiu cum am trăit între şase şişaisprezece ani. O vânzătoare de fructe îmi dădea ici o prună, un om îmi zvârlea coloo coajă; seara mă lăsam cules de poliţie, care mă băga la închisoare, unde găseam olegătură de paie. Toate acestea nu m-au împiedicat să cresc şi să slăbesc, după cumvezi. Iarna mă încălzeam la soare, sub arcada palatului de Sens, şi mi se părea foartecaraghios că focul de Sf. Ioan e hărăzit pentru zilele cu arşiţă. La şaisprezece ani amvrut să-mi fac o situaţie. Rând pe rând am încercat de toate. M-am făcut soldat, darnu eram destul de curajos. M-am făcut călugăr; dar nu eram destul de pios. Şi-apoinu ştiu să beau. Din deznădejde am intrat ucenic la dulgheri; dar nu eram de-ajunsde voinic. Aveam mai multă înclinare ca dascăl de şcoală; e drept că nu ştiam săcitesc; dar acesta nu-i un motiv. Băgai de seamă, după câtva timp, că-mi lipsea cevapentru toate; şi văzând că nu-s bun la nimic, mă făcui poet şi compozitor de ritmuri.E o meserie de care poţi să te apuci totdeauna când eşti vagabond, şi e mai bine decâtsă furi, aşa cum mă sfătuiau câţiva tineri, prieteni ai mei, tâlhari. Întâlnii, din fericire,într-o bună zi, pe dom Claudiu Frollo, cucernicul arhidiacon de la Notre-Dame. El seinteresă de mine, şi lui îi datorez astăzi că sunt un adevărat învăţat, cunoscând latina

de la Slujbele lui Cicero până la Mortuologiul părinţilor celestini, şi nefiind străinnici în scolastică, nici în poetică, nici în ritmică, nici chiar în ermetică, această sofie asofiilor. Eu sunt autorul misterului care s-a reprezentat astăzi cu mare triumf şi cumult public în marea sală a Palatului. Am făcut şi o carte, care va avea şase sute depagini, asupra cometei extraordinare de la 1485, când un om şi-a pierdut minţile. Amavut şi alte succese. Pricepându-mă oarecum în artilerie, am lucrat la acel mareproiectil al lui Jean Mangue, care, cum ştii, a explodat pe Podul Charenton în ziuacând s-a făcut proba, omorând douăzeci şi patru de curioşi. Îţi dai aşadar seama cănu sunt o partidă rea pentru căsătorie. Cunosc multe vicleşuguri pe care le voi predacaprei dumitale; de exemplu, să-l imite pe episcopul Parisului, fariseul ăsta îndrăcitale cărui mori stropesc pe trecători de-a lungul Podului Morarilor. Şi-apoi, misterulmeu îmi va aduce mulţi bani, dacă mi se plăteşte. În sfârşit, stau la ordinele d-tale, euşi inteligenţa şi ştiinţa şi scrierile mele, gata să trăiesc cu d-ta, domnişoară, cum veivrea, cu inocenţă sau voioşie, soţ şi soţie, dacă pofteşti, frate şi soră dacă crezi decuviinţă. Gringoire tăcu, aşteptând efectul cuvântării sale asupra fetei. Ea îşi ţineaochii fixaţi în jos.

— Phoebus, murmură ea. Apoi, întorcându-se spre poet: Ce înseamnăphoebus ? Fără să înţeleagă prea mult ce legătură putea să fie între cuvântarea sa şiîntrebarea ei, Gringoire nu se supără că are prilejul să-şi arate erudiţia. Răspunse,umflându-se în pene:

— E un cuvânt latin care înseamnă soare.— Soare! glăsui ea.— E numele unui foarte frumos arcaş care era zeu, adăugă Gringoire.— Zeu, repetă ţiganca. Şi era în accentul ei ceva îngândurat şi pătimaş. În

momentul acela, o brăţară a ei se desprinse şi căzu. Gringoire se plecă repede s-o ia.Când se ridică, fata şi capra dispăruseră. Auzi sunetul unui zăvor. Era o uşiţă carecomunica desigur cu o chilie alăturată şi care se închidea pe dinafară. „Mi-o fi lăsatmăcar un pat?” se întrebă filosoful nostru. Făcu ocolul chiliei. Ca mobilă potrivităpentru somn nu exista decât un cufăr lung de lemn, dar al cărui capac era sculptat,ceea ce-i procură lui Gringoire, când se culcă, o senzaţie cam la fel cu aceea pe care arîncerca-o Micromegas lungindu-se pe Alpi. „Haide, să ne resemnăm, spuse elaşezându-se cum putu mai bine. Dar ciudată noapte de nuntă. Păcat. Era în căsătoriaasta cu urcior spart ceva naiv şi antediluvian care-mi plăcea.”

CARTEA A TREIA

I. Notre-DameFără îndoială, biserica Notre-Dame de Paris e şi astăzi un edificiu maiestuos şi

sublim. Dar, oricât de frumoasă s-a păstrat, îmbătrânind, e greu să nu oftăm, să nune indignăm în faţa degradărilor, mutilărilor fără număr, pe care, simultan, timpul şioamenii le-au adus venerabilului monument, fără respect pentru Carol cel Mare carepuse prima piatră, pentru Philippe Auguste care o puse pe ultima.

Pe faţa bătrânei regine a catedralelor noastre, alături de o zbârcitură găsimtotdeauna o cicatrice. Temps edax, homo edacior. Ceea ce cu aş traduce astfel:Timpul e orb, omul e stupid. Dacă am avea răgazul să examinăm una câte una, cucititorul, diversele urme de distrugere imprimate pe antica biserică, partea timpuluiar fi mai mică, cea mai mare fiind a oamenilor, în special a oamenilor de artă. Trebuiesă spun „a oamenilor de artă”, deoarece au fost indivizii care şi-au dat calitatea dearhitecţi în ultimele două veacuri. Şi, în primul rând, ca să nu citez decât câtevaexemple capitale, există cu siguranţă puţine pagini arhitecturale mai frumoase decât

faţada aceasta unde, rând pe rând şi în acelaşi timp, cele trei portaluri boltite,cordonul brodat şi dantelat al celor douăzeci şi opt de firide regale, imensul ornamentcentral străjuit de două ferestre laterale, aşa cum e străjuit preotul de diacon şisubdiacon, înalta şi gingaşa galerie de arcade cu trifoi, care poartă pe coloanele eisubţiri o platformă grea, în sfârşit cele două turnuri masive, negre, cu streşinile lor deardezie, părţi armonioase ale unui tot magnific, suprapuse în cinci etaje gigantice, sedesfăşoară în faţa ochilor, cu nenumăratele lor detalii de statură, sculptură şi şlefuire,legate puternic de măreţia calmă a ansamblului; vastă simfonie din piatră, pentru aspune astfel; operă colosală a unui om şi a unui popor, unică şi complexă ca Iliada şiromanţele populare spaniole a căror soră este; produs prodigios al forţelor uneiepoci, unde pe fiecare piatră se vede ţâşnind în chipuri felurite fantezia lucrătorului,disciplinată de geniul artistului; creaţie umană, într-un cuvânt, puternică şi fecundăcum e creaţia divină, al cărei dublu caracter pare că l-a furat: varietatea, eternitatea.Iar ceea ce spunem aici despre faţadă, trebuie să spunem despre întreaga biserică; iarceea ce spuneam despre catedrala din Paris, trebuie să spunem despre toate bisericilecreştinătăţii din evul mediu. Totul se menţine în această artă spontană, logică şi bineproporţionată. Măsurând degetul cel mare al piciorului înseamnă a măsura gigantul.Să revenim la faţada catedralei Notre-Dame, aşa cum ea ni se înfăţişează încă înmomentul acesta, când ne duceam, pioşi, să admirăm grava şi puternica biserică ceînspăimântă, după spusa cronicarilor ei: quoe mole sua terrorem incutitspectantibus.

Trei lucruri importante lipsesc astăzi faţadei. Mai întâi scara cu unsprezecetrepte care o înălţa altădată de la pământ; apoi seria inferioară de statui care ocupaufiridele celor trei portaluri, precum şi seria superioară a celor douăzeci şi opt de regimai vechi ai Franţei, care împodobea galeria primului etaj, de la Childebert până laPhilippe-Auguste în mână cu „mărul imperial”. Scara a dispărut din cauza timpului,care a ridicat, irezistibil şi lent, nivelul solului Cetăţii. Dar, devorându-i, una câte una,prin fluxul caldarâmului Parisului, cele unsprezece trepte care sporeau înălţimeamaiestuoasă a edificiului, timpul a dat, poate, bisericii mai mult decât i-a luat, căci arăspândit pe faţada aceea sumbră culoarea veacurilor care face din bătrâneţeamonumentelor vârsta frumuseţii lor. Dar cine a zvârlit ambele rânduri de statui? cinea lăsat firidele goale? cine a scobit în mijlocul portalului central ogiva nouă şi fărărost? cine a îndrăznit să încadreze în ea fada şi greoaia uşă de lemn sculptat în stilLudovic al XV-lea, alături de arabescuri? Oamenii, arhitecţii, artiştii din zilelenoastre. Iar dacă intrăm în interiorul edificiului: cine a răsturnat colosul acela alSfântului Christophe, proverbial printre statui, aşa cum proverbială e marea sală aPalatului printre săli, cum e săgeata din Strasbourg printre turle? Dar miriadele destatui care populau intervalele coloanelor bisericii, în genunchi, în picioare, călare,bărbaţi, femei, copii, regi, episcopi, jandarmi, din piatră, marmură, aur, argint,aramă şi chiar din ceară — cine le-a măturat brutal? Nu timpul. Şi cine a substituitvechiului altar gotic, splendid încărcat de chivoturi şi moaşte, acest sarcofag greoi demarmură cu capiste de îngeri şi cu nori, ce pare o mostră desperecheată amonumentului Val-de-Grâce, sau a Invalizilor? Cine a pecetluit prosteşte greoiulanacronism de piatră în lespedea carlovingiană a lui Hercandus? Nu Ludovic al XIV-lea, îndeplinind dorinţa lui Ludovic al XIII-lea? Şi cine a pus geamuri albe, reci, înlocul vitraliilor care sileau ochii încântaţi ai părinţilor noştri să şovăiască între rozulmarelui portal şi ogivele absidei! Şi ce-ar spune un ţârcovnic din secolul alşaisprezecelea văzând spoiala gălbuie cu care arhiepiscopii noştri vandali au mâzgălitcatedrala lor? Şi-ar aminti că aceasta este culoarea cu care călăul îşi vopsea edificiilescelerate; şi-ar aminti palatul Micului- Bourbon, înnămolit în galben pentru a ilustra

trădarea conetabilului, „galben, în definitiv, de aşa bună calitate, spune Suaval, încâtun secol şi mai bine nu l-a putut face să-şi piardă culoarea”. Ar crede că locul sfânt adevenit loc de ruşine, şi ar fugi. Iar dacă urcăm în catedrală, fără să ne oprim lanenumăratele barbarii de tot soiul: Ce s-a făcut cu încântătorul turnuleţ care sesprijinea pe punctul de intersecţie al ferestrei, şi care, nu mai puţin gingaş, nici maipuţin cutezător decât vecina sa săgeata (distrusă şi ea) de la Sainte-Chapelle, seînfigea în cer mai adânc decât turnurile, sprinten, ascuţit, sonor?

Un arhitect de bun gust (1787) l-a amputat şi şi-a închipuit că e de ajuns sămascheze plaga cu acea lată carapace de plumb ce pare un capac de oală.

Aşa a fost tratată minunata artă a evului mediu în mai toate ţările şi în special înFranţa. Se pot distinge pe ruina ei trei feluri de leziuni, care toate trei o vatămă ladiferite adâncimi: mai întâi timpul, care i-a ştirbit pe nesimţite, ici-colo, şi i-a ruginitpretutindeni suprafaţa; apoi revoluţiile politice şi religioase, care, oarbe şi furioaseprin natura lor, s-au năpustit asupră-i, au sfâşiat un veşmânt bogat în sculpturi şişlefuiri, i-au plesnit ornamentele, i-au sfărâmat colierele de arabescuri şi figurine, i-au smuls statuile, uneori pentru mitra, alteori pentru coroana lor; în sfârşit moda, totmai grotească, mai nătângă, care, de la anarhicele şi splendidele devieri aleRenaşterii, s-a succedat în decadenţa necesară a arhitecturii. Moda a făcut mai multrău decât revoluţiile. Ea a tăiat în carne vie, a atacat carapacea osoasă a artei, aretezat, a ciopârţit, a dezorganizat, a ucis edificiul, în formă ca şi în simbol, în logicaşi-n frumuseţea lui. Apoi, a refăcut; pretenţie pe care n-au avut-o, cel puţin, nicitimpul, nici revoluţiile. A ajustat cu neobrăzare, prin bun gust, pe rănile arhitecturiigotice, mizerabilele ei flecuşteţe de-o zi, panglicele de marmură, pompoanele demetal, veritabilă lepră în formă de ou, de volute, de întortochieri, de draperii, deghirlande, de franjuri, de flăcări de piatră, de nori de bronz, de cupidoni grăsuni, deheruvimi buhăiţi, care începe să devoreze figura artei în oratoriul Catherinei deMedicis şi o face să-şi dea duhul, peste două veacuri, turmentată şi sluţită, înbudoarul doamnei Dubarry. Aşadar, pentru a rezuma punctele pe care le-am indicat,trei feluri de ravagii desfigurează astăzi arhitectura gotică. Zbârcituri şi negi peepidermă: opera timpului; acte de violenţă, brutalităţi, contuzii, fracturi: operarevoluţiilor, de la Luther până la Mirabeau, mutilări, amputări, dislocareamembranei, restauraţii: opera greacă, romană şi barbară a profesorilor. Academiileau ucis splendida artă produsă de vandali. Secolelor, revoluţiilor care devastează celpuţin cu imparţialitate şi grandoare s-a alăturat astăzi stolul arhitecţilor de şcoală,patentaţi, autorizaţi, cu jurământ depus, care au degradat cu discernământul şialegerea răului gust, substituind cicoarele lui Ludovic al XV-lea dantelelor gotice,spre cea mai înaltă glorie a Parthenonului. Lovitura de copită a măgarului dată leuluimuribund. Stejarul bătrân care se încoronează şi care culmea e înţepat, muşcat,ciopârţit de omizi. Ce departe este vremea când Robert Cenalis, comparând Notre-Dame de Paris cu faimosul templu al Dianei din Efes, evocat atâta de foştii păgâni, şicare l-a imortalizat pe Erostrat, găsea catedrala galică mai admirabilă în lungime,lăţime, înălţime, structură. Notre-Dame de Paris nu e, de altfel, ce se poate numi unmonument complet, definit, clasat. Nu mai este o biserică romană, nu e încă obiserică gotică. Edificiul nu e un tip. Notre-Dame de Paris n-are, ca mănăstirea dinTournus, forma gravă şi masivă, bolta rotundă şi largă, nuditatea glacială, simplitateaimpunătoare a edificiilor cu arcadă cu generator. Ea nu e, asemeni catedralei dinBourges, produsul magnific, uşor, multiform, stufos, zbârlit, eflorescent, al ogivei.

Cu neputinţă s-o aşezi în străvechea familie de biserici sumbre, misterioase,scunde şi parcă strivite de boltă, aproape egiptene prin plafon, toate hieroglifice,sacerdotale, simbolice, mai încărcate în ornamentele lor cu romburi şi zigzaguridecât cu flori, cu flori decât cu animale, cu animale decât cu oameni, opera

arhitectului mai puţin decât a episcopului, primă transformare a artei, pătrunsă dedisciplină teocratică şi militară, care îşi are rădăcina în începuturile imperiului şi seopreşte la Wilhelm Cuceritorul. Cu neputinţă să aşezi catedrala noastră în cealaltăfamilie, de biserici înalte, aeriene, bogate în vitralii şi sculpturi; cu forme ascuţite, cuatitudini cutezătoare; comunale şi burgheze ca simboluri politice, ibere, capricioase,dezmăţate, ca operă de artă; a doua transformare a arhitecturii, nu hieroglifică,imuabilă şi sacerdotală, ci artistă, progresivă şi populară, care începe cu întoarcereacruciadelor şi sfârşeşte cu Ludovic al Xl-lea. Notre-Dame de Paris nu e de pură rasăromană ca primele, nici de pură rasă arabă ca secundele.

E un edificiu al tranziţiei. Arhitectul saxon termină de înălţat primii stâlpi aiinteriorului, când ogiva care sosea din cruciadă s-a aşezat cuceritoare pe capitelurilelate romane care aveau să suporte doar bolţi. Ogiva, stăpână din momentul acela, aconstruit restul bisericii. Totuşi, neexperimentată şi timidă la început, ea se întinde,se lărgeşte, şi nu cutează să se avânte în săgeţi şi lanţele aşa cum a făcut mai târziu înatâtea splendide catedrale. S-ar zice că se resimte de vecinătetea stâlpilor greoi,romani. De altminteri, edificiile acestea ale tranziţiei de la roman la gotic nu sunt maipuţin preţioase de studiat decât tipurile pure. Exprimă o nuanţă de artă care, fără ele,ar fi pierdută. E altoiul ogivei pe boltă.

Notre-Dame de Paris e cu deosebire o mostră curioasă a acestei varietăţi.Fiecare faţă, fiecare piatră a venerabilului monument e o pagină nu numai din istoriaţării ci şi din istoria ştiinţei şi a artei. Astfel, pentru a nu indica aci decât amănunteleprincipale, în timp ce mica Ponte-Rouge atinge aproape limitele gingăşiilor gotice dinsecolul al cincisprezecea, stâlpii interiorului merg, prin volumul şi gravitatea lor,până la mănăstirea carlovingiană de la Saint-Germain-des-Pres. Ai crede că întrepoartă şi stâlpi sunt secole. Până şi ermeticii găsesc în simbolurile marelui portal unrezumat satisfăcător al ştiinţei lor, simboluri care formau din biserica Saint-Jacques-de-La Boucherie hieroglifă completă. Astfel, mănăstirea romană, biserica filosofică,arta gotică, arta saxonă, stâlpul greoi rotund care aminteşte pe Grigore al VII-lea,simbolismul ermetic prin care Nicolas Flamel premergea lui Luther, unitatea papală,schisma, Saint-Germain-des-Pres, Saint-Jacques-dela-Boucherie, totul e întemeiat,combinat, amalgamat în Notre-Dame. Biserica aceasta centrală şi generatoare este,printre vechile biserici ale Parisului, un fel de himeră; are capul uneia, membrelealteia, crupa celeilalte; ceva din toate.

Repetăm, construcţiile acestea hibride nu sunt mai puţin interesante pentruartist, anticar, istoric. Te fac să simţi cât de primitiv lucru este arhitectura, în sensulcă ele atestă ceea ce demonstrează, de asemenea, vestigiile ciclopice piramidele dinEgipt, giganticele pagode hinduse, anume că cele mai mari produse ale arhitecturiinu sunt atât opere individuale cât opere sociale, mai degrabă zămislirea popoarelor înmuncă decât ţîşnirea oamenilor de geniu, depozitul pe care îl lasă o naţiune,grămădirile pe care le fac veacurile, reziduul evaporărilor succesive ale societăţiiumane, într-un cuvânt, specii de formaţiuni. Fiecare val al timpului îşi suprapunealuviunea, fiecare rasă îşi depune stratul pe monument, fiecare individ îşi aducepiatra. Aşa fac castorii, aşa fac albinele, aşa fac oamenii. Marele simbol al arhitecturii,Babel, este un stup. Marile edificii, ca şi marii munţi, sunt opera veacurilor.

Deseori arta se transformă când ele atârnă încă: pendent opera interrupta;continuă calme, potrivit artei transformate. Arta nouă îşi ia monumentul de unde îlgăseşte, se încrustează în el şi-l asimilează, îl dezvoltă după fantezia ei şi-l terminădacă poate. Treaba se îndeplineşte fără tulburare, fără efort, fără reacţiune, după olege naturală şi liniştită. Survine un altoi, circulă o sevă, îşi reia drumul o vegetaţie.Desigur, există materie pentru multe cărţi grele şi deseori e istoria universală aomenirii în aceste contopiri succesive ale mai multor arte, cu mai multe înălţimi pe

acelaşi monument. Omul, artistul, individul se şterg pe marile edificii, fără nume deautor; inteligenţa umană se rezumă şi se totalizează aci. Timpul e arhitectul, poporule zidarul.

Privind aci numai arhitectura europeană creştină, sora mai mică a marilor zidiridin Orient, vedem că ea se înfăţişează ochilor ca o imensă formaţie divizată în treizone bine definite, care se suprapun: zona romană, zona gotică, zona Renaşterii, pecare o vom numi şi greco-romană. Stratul roman, care e cel mai vechi şi mai profund,este ocupat de bolta care reapare purtată de coloana greacă în stratul modern şisuperior al Renaşterii. Ogiva este între amândouă.

Edificiile care aparţin exclusiv unuia din aceste trei straturi sunt perfectdistincte, unice şi complete. Este mănăstirea din Jumieges, e catedrala din Reims, eSainte-Croix din Orleans. Dar tustrele zone se amestecă şi se amalgamează pemargini, asemenea culorilor în spectrul solar. De aci se trag monumentele complexe,edificiile de nuanţă şi tranziţie. Unul e roman prin picioare, gotic prin mijloc, greco-roman prin creştet. Ca să fie construit au trebuit şase sute de ani. Varietatea e rară.Donjonul din Etampes e o mostră. Dar monumentele de două formaţiuni sunt maifrecvente. Aşa e Notre-Dame de Paris, edificiu ogival care se afundă cu primii săistâlpi în zona romană, unde sunt cufundate portalul de la Saint-Denis şi interiorul dela Saint-Germain-des-Pres. Aşa e încântătoarea sală capitulară semi-gotică dinBocherville, căreia stratul roman îi vine până la jumătate. Aşa e catedrala din Rouen,care ar fi în întregime gotică dacă n-ar scălda extremitatea săgeţii sale centrale înzona Renaşterii. De altminteri, toate aceste nuanţe, toate aceste diferenţe, nu atingdecât suprafaţa edificiilor. Arta a năpârlit numai. Concepţia în sine a bisericii creştinenu este atacată. Aceeaşi schelărie interioară, aceeaşi dispoziţie logică a părţilor.Oricare ar fi învelişul sculptat şi brodat al unei catedrale, găsim totdeauna dedesubt,cel puţin în stare de germen şi rudiment, basilica romană. Ea se dezvoltă etern pe soldupă aceeaşi lege. Neclintit, două interioare se întretaie în formă de cruce,extremitatea lor superioară rotunjită formând corul; neclintit, haturi joase pentruprocesiuni lăuntrice, pentru capele, foaiere laterale unde interiorul principal selărgeşte. În felul acesta, numărul capetelor, al portalurilor, al turlelor se modifică lainfinit, după fantezia veacurilor, a poporului, a artei. Când serviciul cuibului esteînzestrat şi asigurat, arhitectura face ce vrea. Statui, vitralii, ornamente, arabescuri,dantelării, capiteluri, basoreliefuri — combină toate aceste imaginaţii dupălogaritmul care-i convine. Aşa se explică prodigioasa varietate exterioară a acestoredificii în adâncul cărora rezidă atâta ordine şi unitate. Trunchiul arborelui eneschimbat, vegetaţia e capricioasă.

II. O privire pe deasupra ParisuluiAm încercat să reparăm pentru cititori această admirabilă biserică Notre-Dame

de Paris. Am indicat sumar majoritatea frumuseţilor pe care ea le avea în secolul alcincisprezecelea şi care îi lipsesc astăzi; dar am omis principalul — privelişteaParisului, care se desfăşura atunci din înălţimea turnurilor ei. Într-adevăr, după cebâjbâiai îndelung pe spirala tenebroasă ce străpunge peretele gros al turlelor,ajungeai în sfârşit, brusc, pe una din cele două platforme înalte, năpădite de luminăşi aer; era un tablou frumos acela care se desfăşura deodată, din toate părţile, subochii tăi; un spectacol sui generis, despre care îşi pot face cu înlesnire o idee aceiadintre cititorii noştri care au avut norocul să vadă un oraş gotic întreg, complet,omogen, aşa cum mai sunt astăzi câteva, Nurnberg în Bavaria, Vittoria în Spania; sauchiar mostre mai mici, cu condiţia să fie bine conservate, Vitre în Bretania,Nordhausen în Prusia. Parisul de acum trei sute cincizeci de ani, Parisul din secolul alcincisprezecelea era pe-atunci un oraş uriaş. În genere, noi, parizienii, ne înşelăm

asupra terenului pe care credem că l-am câştigat între timp. De la Ludovic al XI-leaîncoace, Parisul n-a crescut cu mai mult de-o treime. Cu siguranţă, mai mult apierdut în frumuseţe decât a câştigat în mărime.

Parisul s-a născut, precum se ştie, în vechea insulă a Cetăţii, care are forma unuileagăn. Ţărmul insulei a fost primla sa incintă, Sena primul său şanţ. Parisul a rămastimp de veacuri în stare de insulă, cu două poduri, unul la nord, altul la sud, şi cudouă capete de pod care erau totodată porţile şi fortăreţele sale, Grand-Châtelet peţărmul drept, Petit-Châtelet pe ţărmul stâng. Apoi, odată cu regii din prima rasă, preaînghesuit în insulă şi nemaiputând să se întoarcă înapoi, Parisul a trecut apa.

Atunci, dincolo de Petit-Châtelet, o primă încercuire de ziduri şi de turnuriîncepu să atace câmpia pe ambele părţi ale Senei. Din vechea împrejmuire mairămâneau în secolul trecut câteva urme; astăzi nu mai este decât amintirea şi, ici-colo, o tradiţie, Porte Baudets sau Baudoyer, Porta Bagauda. Treptat-treptat, valulde case, împins mereu din inima oraşului în afară, debordează, roade, toceşte şişterge împrejmuirea. Philippe-Auguste îi face un nou dig, închide Parisul într-un lanţcircular de turnuri groase, înalte şi solide.

Timp de mai mult de un secol, casele se-nghesuie, se grămădesc şi-şi înalţănivelul în bazin, ca apa într-un rezervor, încep să devină profunde, îşi pun etaje pesteetaje, urcă unele peste altele, ţâşnesc în înălţime ca orice sevă comprimată şi oameniisunt nevoiţi să-şi ridice capul peste al vecinilor ca să aibă puţin aer. Strada sescobeşte şi se îngustează tot mai mult; locurile se umplu şi dispar. Casele, în sfârşit,sar pe deasupra zidului lui Philippe-Auguste şi se împrăştie voioase pe şes, fărăordine, ca nişte evadate. Aci ele se aşază, îşi taie grădini în câmpie, se simt comod.Din 1367, oraşul se răspândeşte aşa de mult în foburg încât e nevoie de-o nouăîmprejmuire, mai cu seamă pe ţărmul drept. Charles al V-lea o construieşte.

Dar un oraş ca Parisul e într-o creştere perpetuă. Numai oraşele acestea devincapitale. Ele sunt pâlnii în care se revarsă toate versantele geografice, politice,morale, intelectuale ale unei ţări, toate pantele naturale ale unui popor; fântâni decivilizaţie pentru a spune astfel, şi, de asemeni, canale unde comerţul, industria,inteligenţa, populaţia, tot ce e sevă, tot ce e viaţă, tot ce e suflet într- o naţiune, sefiltrează şi se grămădeşte neîncetat, picătură cu picătură, secol cu secol.

Incinta lui Charles al V-lea are deci soarta incintei lui Philippe-Auguste. Pe lasfârşitul secolului al cincisprezecelea ea e încălecată, depăşită şi foburgul goneşte maideparte. În secolul al şaisprezecelea pare că dă înapoi, văzând cu ochii, şi se afundătot mai mult în vechiul oraş, într-atâta un oraş nou se conturează afară.

Astfel, din secolul al cincisprezecea, pentru a ne opri aci, Parisul uzase cele treicercuri concentrice de ziduri care, pe vremea lui Iulian Apostatul, erau, pentru aspune astfel, în germene în Grand-Châtelet şi în Petit- Châtelet. Puternicul oraşfăcuse să plesnească pe rând cele patru centuri de ziduri, ca un copil care creşte şi pecare crapă veşmintele din anul trecut. Sub Ludovic al XI-lea zăreai pe alocuri mareade case străpunsă de turnurile ruinate ale vechilor împrejmuiri, asemeni vârfurilor decoline într-o inundaţie, asemeni arhipelagurilor vechiului Paris scufundat sub celnou. De atunci, Parisul s -a transformat şi mai mult din nefericire pentru ochii noştri,dar n-a străbătut decât cu o împrejmuire în plus pe aceea a lui Ludovic al XV-lea,mizerabilul zid de nămol şi scuipat, vrednic de regele care l-a construit, vrednic depoetul care l-a cântat: „Zidul ce-ncercuie Parisul, face Parisul să murmure”.

In secolul al cincisprezecelea, Parisul era încă divizat în trei oraşe, cu totuldistincte şi despărţite, având fieare fizionomia, specialitatea, moravurile, obiceiurile,privilegiile, istoria sa: Cetatea, Universitatea, Oraşul. Cetatea, care ocupa insula, eracea mai veche, mai mică şi mama celorlalte două, strânsă între ele, ierte-mi-secomparaţia ca o bătrânică între două fete frumoase. Universitatea acoperea ţărmul

stâng al Senei, de la Reşedinţa Regală până la turnul lui Nesle, puncte carecorespund, în Parisul de astăzi, unul cu Hala de Vinuri, altul Monetăria.Împrejmuirea ei sfâşia destul de larg câmpul unde Julien îşi clădise băile. MunteleSainte-Genevieve se închidea acolo. Punctul culminant al acestei curbe de ziduri eraPoarta-Papală, adică, întrucâtva, locul actual al Pantheonului.

Oraşul, care era cel mai mare din cele trei crâmipeie de Paris, ocupa ţărmuldrept. Cheiul său, rupt totuşi, sau întrerupt în mai multe locuri, gonea de-a lungulSenei, de la Turnul Billy,1a Turnul Pădurii, adică de la locul unde e azi Pătulul deCereale la locul unde-s azi Tuileriile. Aceste patru puncte — unde Sena tăiaîncercuirea capitalei, Reşedinţa Regală şi Turnul lui Nesle la stânga, Turnul Billy şiTurnul Pădurii la dreapta, se numeau „cele patru turnuri ale Parisului”.

Oraşul intra în ţarini mai adânc decât Universitatea. Punctul culminant alîmprejmuirii oraşului (acela al lui Charles al V-lea) era la porţile Saint-Denis şi Saint-Martin, a căror aşezare nu s-a schimbat.

Precum am spus, fiecare din aceste trei mari diviziuni ale Parisului era un oraş,dar un oraş prea special pentru a fi complet, un oraş care nu se putea lipsi de celelaltedouă. De asemeni, trei aspecte perfect deosebite. În Cetate abundau bisericile, înOraş palatele, în Universitate colegiile. Trecând peste originalităţile secundare alevechiului Paris şi peste capriciile căilor de comunicaţie, vom spune, dintr-un punct devedere general, neţinând seamă decât de ansambluri şi mase în haosul jurisdicţiilorcomunale, că insula aparţinea episcopului, ţărmul drept starostelui negustorilor,ţărmul stâng rectorului. Starostele Parisului, ofiţer regal şi nu municipal, trona pestetot. Cetatea avea catedrala Notre-Dame. Oraşul avea Luvrul şi Primăria,Universitatea Sorbona. Oraşul avea Halele, Cetatea Spitalul, Universitatea — ParculStudenţilor. Delictul pe care studenţii îl săvârşeau pe ţărmul stâng, în parcul lor, erajudecat în insulă, la Palatul Justiţiei, şi pedepsit pe ţărmul drept, la Montfaucon. Cuexcepţia cazului când rectorul, simţind Universitatea puternică şi pe rege slab, nuintervenea; căci era un privilegiu al studenţilor de a fi spânzuraţi la ei acasă. (Pentrua nota în treacăt: majoritatea privilegiilor fuseseră smulse regilor prin revolte şirăscoale. Târgul imemorial: regele nu cedează decât când poporul smulge.Un vechidocument spune naiv în legătură cu fidelitatea: Civibus fidelitas în reges, quoetamen aliquoties seditionibus interrypta, multa peperit privileyia).

În secolul al cincisprezecelea, Sena scălda cinci insule în cuprinsul Parisului:insula Louviers, unde erau pe atunci arbori şi unde nu mai e decât pădure; insulaVacilor şi insula Notre-Dame, amândouă pustii, cu cel mult o cocioabă, amândouăfiefuri ale episcopului (în secolul al şaptesprezecelea s-a făcut din amândouă una,care a fost construită, şi pe care o numim insula Saint-Louis); în sfârşit Cetatea şi, încapătul ei, insuliţa Văcarului, care s-a năruit mai apoi sub Pont-Neuf.

Cetatea avea cinci poduri. Trei la dreapta, Pont Notre- Dame şi Pont-au-Change, de piatră, Pont-aux-Meuniers de lemn; două la stânga, Petit-Pont, de piatră,Pont Saint-Michel, de lemn: toate pline de case. Universitatea avea şase porţiconstruite de Philippe-Auguste. Acestea erau, pornind de la reşedinţa regală: PonteSaint-Victor, Porte Bordelle, Porte-Papale, Porte Saint-Jacques, Porte Saint-Michel,Porte Saint-Germain. Oraşul avea şase porţi construite de Charles al V-lea.

Pornind de la Turnul Billy, acestea erau: Porte Saint-Antoine, Porte du Temple,Ponte Saint-Martin, Porite Saint-Denis, Porte Montmartre, Ponte Saint-Honore.Toate aceste porţi erau solide şi, de asemenea frumoase, ceea ce nu dăuna forţei.

Un şanţ larg, adânc, cu şuvoiul viu în timpul dezgheţurilor de iarnă, spălapiciorul zidurilor de jur-împrejurul Parisului; Sena furniza apa. Noaptea se închideauporţile, se punea baraj râului la ambele capete ale oraşului, cu lanţuri groase de fier,şi Parisul dormea liniştit. Văzute de deasupra, aceste trei burguri, Cetatea,

Universitatea, Oraşul, prezentau fiecare ochiului o împletitură de străzi încâlcite închip ciudat. Cu toate acestea se recunoştea de la prima înfăţişare că tustrelefragmente de cetate formau un singur corp.Vedeai de îndată două străzi lungi,paralele, fără întrerupere, fără perturbare, aproape în linie dreaptă, care străbăteauîn acelaşi timp cele trei oraşe de la un cap la altul, de la sud la nord, perpendicular peSena, le legau, le amestecau, infuzau, vărsau, turnau neîncetat poporul unuia întrezidurile altuia, şi din trei nu făceau decât unul. Prima stradă mergea de la PonteSaint-Jacques la Porte Saint-Martin; se numea strada Saint-Jacques în Universitate,strada Juiverie în Cetate, strada Saint-Martin în Oraş; trecea apa de două ori subnumele de Petit-Pont şi Pont Notre-Dame. A doua, care se numea strada Harpe peţărmul stâng, strada Barillerie în insulă, strada Saint-Denis pe ţărmul drept, PontSaint-Michel pe un braţ al Senei, Pont-au-Change pe celălalt, mergea de la PorteSaint-Michel în Universitate la Ponte Saint-Denis în Oraş. De altminteri, sub atâteanumiri diverse, ele nu formau decât tot două străzi, dar străzile-mame, străzilezămislitoare, arterele Parisului. Toate celelalte vine ale întreitului oraş pompau, sause revărsau în ele. Independent de aceste două străzi principale, diametrale,străpungând Parisul dintr-o parte în alta, în lăţime, comune întregii capitale, Oraşulşi Universitatea aveau fiecare câte o stradă mare ce gonea în sensul lungimii, paralelecu Sena, tăind, în treacăt, în unghi drept, cele două străzi arteriale.

Astfel, în Oraş, coborai în linie dreaptă de la Porte Saint-Antoine la Porte Saint-Honore; în Universitate, de la Porte Saint-Victor la Porte Saint-Germain. Aceste douăstrăzi mari, încrucişate cu primele două, formau canavaua pe care odihnea, înnodatăşi strânsă în toate sensurile, reţeaua labirintică a Străzilor Parisului. În desenulininteligibil al reţelei se mai distingeau, examinându-le cu atenţie, ca două jerbelărgite, una în Universitate, alta în Oraş, două legături de străzi mari care mergeaudesfăşurându-se din poduri în porţi. Ceva din acest plan geometric stăruie şi astăzi.Cum se înfăţişa însă acest ansamblu, văzut din turnurile catedralei Notre-Dame în1482? Iată ce vom încerca să spunem.

Spectacolul avea mai întâi priveliştea uluitoare a acoperişurilor, a coşurilor, astrăzilor, podurilor, pieţelor, vârfurilor de clopotniţe, turlelor. Totul te asalta deodată,frontoanele sculptate, acoperişurile ţuguiate, turnuleţele suspendate de unghiurilezidurilor, piramida de piatră din secolul al unsprezecelea, obeliscul de ardezie dinsecolul al cincisprezecelea, turnul rotund şi neted al donjonului, turnul păstrat şiornamentat al bisericii. Privirea se pierdea îndelung, la orice adâncime, în labirintulacesta, unde nu era nimic care să nu aibă originalitatea, raţiunea, geniul, frumuseţeasa, nimic care să nu vină de la artă, de la cea mai neînsemnată casă cu faţada pictatăşi sculptată, cu etaje ieşite din linie, până la regalul Luvru, care avea atunci ocolonadă de turnuri. Dar iată principalele forme pe care le distingeai când ochiiîncepeau să se deprindă cu tumultul de edificii. Mai întâi Cetatea. Insula Cetăţii, cumspune Sauval care, în talmeş- balmeşul său, are uneori definiri fericite: „Insula Cetăţiie făcută ca o navă mare afundată în nămol şi împotmolită de cursul apei spre mijloculSenei”. Am explicat că, în secolul al cincisprezecelea, vasul era legat de ambeleţărmuri ale fluviului prin cinci poduri. Forma de vas izbise şi pe scribii heraldici; căcide atunci, iar nu de la asediul normanzilor, vine după Favyn şi Pasquier vasul careblazonează vechea stemă a Parisului. Pentru cine ştie să-l descifreze, blazonul e oalgebră, blazonul e o limbă. Întreaga istorie a celei de a doua jumătăţi a evului mediue scrisă în blazon, aşa cum e istoria primei jumătăţi în simbolismul bisericilorromane. Ele sunt hieroglifele feudalităţii, după acelea ale teocraţiei. Cetatea, deci, seoferea mai întâi ochilor cu pupa la răsărit şi cu prora la apus. Înturnat spre proră,aveai în faţa ta o turmă nenumărată de vechi acoperişuri peste care se rotunjea largcreştetul plombat al Sfintei-Capele, asemeni unei crupe de elefant încărcată cu turnul

său. Decât că aci turnul era clopotniţa cea mai cutezătoare, mai înflorită, maisubţiată, care a lăsat cândva să se vadă cerul prin conu-i de dantelă. În faţa catedraleiNotre-Dame, foarte aproape, trei străzi se revărsau în piaţa frumoasă, cu case vechi, abisericii. Spre partea de sud a pieţei se înclina faţada brăzdată, posomorâtă aSpitalului, şi acoperişul său, care pare acoperit de bube şi de negi. Apoi, la dreapta, lastânga, la răsărit, la apus, în cuprinsul atât de îngust totuşi al Cetăţii, se înălţauturelele celor douăzeci şi una de biserici ale ei, datând din toate timpurile, de oriceformă, de orice mărime, de la scunda şi putrezita campanulă romană a bisericii Saint-Denis-du-Pas, carcer Glaucini, până la finele andrele ale bisericii Saint-Pierre-aux-Boeufs şi Saint-Landry. Dinapoia catedralei Notre-Dame se desfăşurau, la nord,mănăstirea cu galeriile ei gotice, la sud, palatul semi-roman al episcopului; la răsărit,capătul pustiu al Terenului.

În îngrămădirea de case, ochiul mai distingea, după înaltele ornamente depiatră care încununau pe acoperiş ferestrele mai ridicate ale palatelor, palatul dat deoraş, sub Charles VI, lui Juvenal des Ursins, ceva mai departe, barăcile gudronate dinMarele-Palus; mai încolo, absida nouă a bisericii Saint-Germain-le-Vieux, prelungităîn 1458 cu un crâmpei din strada Febves, şi apoi, din loc în loc, o încrucişareaglomerată de popor, un stâlp al infamiei ridicat la un colţ de stradă, un fragmentfrumos din caldarâmul lui Philippe-Auguste, lespezi splendide pentru picioarelecailor, în mijlocul drumului, şi aşa de rău înlocuite în secolul al şaisprezecelea demizerabilii bolovani denumiţi pavajul Ligii, un fund de curte pustie cu unul din acelediafane turnuleţe cum se făceau în secolul al cincisprezecelea şi cum încă se vedeunul în strada Bourdonnais. În sfârşit, la dreapta Sfintei-Capele, spre apus, PalatulJustiţiei îşi întindea pe malul apei grupul de turnuri. Tufişurile grădinilor regelui,care acopereau partea occidentală a Cetăţii, mascau insuliţa Podarului.

Din turnurile catedralei, apa nu se vedea decât pe ambele laturi ale Cetăţii. Senadispărea sub poduri, podurile sub case. Iar când privirea trecea peste podurile alecăror acoperişuri apăreau verzui, mucegăite înainte de vreme, de abureala apei, cândse îndrepta la stânga spre Universitate, primul edificiu care o izbea era un mănunchigros şi scund de turnuri, Petit-Châtelet, a cărui tindă căscată devora capătul Podului-Mic. Apoi, dacă vederea străbătea ţărmul de la răsărit la apus, de la Reşedinţa regalăla Turnul lui Nesle, se întindea un lung cordon de case cu grinzi sculptate, cu geamuricolorate, ieşind de la un etaj la altul spre stradă, un interminabil zig-zag de frontoaneburgheze, întretăiat deseori de gura unei străzi şi, din când în când, de faţada saucotul unui palat de piatră, lăfăindu-se, cu grădini şi curţi, cu aripi şi părţi principale,în norodul de case înghesuite ca un mare senior printre mocofani. Erau cinci sau şasepalate pe chei, de la locuinţa lui Lorraine, care împărţea cu Bernardinii cuprinsulvecin al Reşedinţei, până la palatul Nesle, al cărui turn principal hotărnicea Parisul şiale cărui acoperişuri ţuguiate sfâşiau timp de trei luni din an, cu triunghiurile lornegre, discul învăpăiat al soarelui în asfinţit. Partea aceasta a Senei era de altfel ceamai puţin comercială, şcolarii erau mai numeroşi şi mai zgomotoşi decâtmeşteşugarii, şi nu exista, propriu-zis, chei decât de la Pont Saint-Michel la Turnullui Nesle. Restul malului Senei era când un ţărm sterp, ca dinicolo de Bernardini,când o îngrămădire de case cu piciorul în apă, ca între cele două poduri.

Hărmălaie făceau spălătoresele, ele strigau, vorbeau, cântau de dimineaţa pânăseara de-a lungul malului, şi băteau zdravăn rufele, ca în zilele noastre. Aceasta nu ecea mai măruntă notă de voioişie a Parisului. Universitatea făcea impresia unui bloc.De la un cap la altul era un tot omogen şi compact. Nenumăratele acoperişari,stufoase, colţuroase, lipite, compuse aproape toate din acelaşi element geometric,ofereau, văzute de la înălţime, aspectul cristalizării aceleiaşi substanţe. Povârnişulcapricios al străzilor nu tăia pâlcul de case în felii prea disproporţionate.

Cele patruzeci şi două de colegii erau împrăştiate aci destul de egal, şi le vedeaipretutindeni; creştetele variate şi amuzante ale acestor frumoase edificii erauprodusul aceleiaşi arte, ca şi simplele acoperişuri pe care le depăşeau, neconstituindîn definitiv decât o înmulţire la pătrat sau la cub a aceleiaşi figuri geometrice.

Ele complicau deci ansamblul fără să-l tulbure, îl completau fără să-l încarce.Geometria e armonie. Câteva palate frumoase răsăreau impresionant ici-colo,deasupra hambarelor pitoreşti ale ţărmului stâng, locuinţa lui Nevers, locuinţa luiRome, locuinţa lui Reims, care au dispărut; palatul lui Cluny, care subsistă încă spreconsolarea artistului, şi care a fost aşa de prosteşte despodobit de turnul lui acumcâţiva ani. Lângă Cluny, palat roman cu frumoase arcuri boltite, erau Termele luiJulien. Erau şi mănăstiri, de-o frumuseţe mai pioasă, de-o măreţie mai gravă decâtpalatele. Cele care izbeau mai întâi vederea erau bernardinele, cu cele trei turnuri alelor; Sainte-Genevieve, al cărui turn pătrat, existent încă, ne sileşte atât de mult săregretăm restul; Sorbona, pe jumătate colegiu, pe jumătate mănăstire, din care răsărifrumoasa mănăstire patrulateră a Mathurinilor; vecina ei, mănăstirea Saint-Benoît încuprinsul căreia a fost improvizat un teatru; cordelierii; augustinii, a căror graţioasăclopotniţă forma, după Turnul lui Nesle, a doua dantelărie a acestei părţi din Paris,pornind din asfinţit. Colegiile, care sunt într-adevăr veriga mijlocie a mănăstirii culumea, ţineau media în seria monumentală dintre hoteluri şi mănăstiri, cu oseveritate plină de eleganţă, cu o sculptură mai puţin evaporată decât palatele, cu oarhitectură mai puţin serioasă decât mănăstirile. Nu rămâne, din nefericire, aproapenimic din aceste monumente în care arta gotică întretăia cu atâta precizie bogăţia şieconomia. Bisericile (şi ele erau numeroase şi splendide în Universitate, eşalonându-se de asemeni în toate timpurile arhitecturii, de la bolţile lui Saint-Julien până laogivele lui Saint-Severin), bisericile dominau totul şi, ca un plus de armonie în masade armonii, străpungeau în fiecare clipă dantelăria multiplă de acoperişuri şi turnuri.Solul Universităţii era muntos. Muntele Sainte-Genevieve forma la sud-est o movilăşi era interesant să vezi din vârful catedralei sumedenia de străzi înguste,întortocheate (astăzi ţinutul latin), ciorchinii de case care, răspândite în toatesensurile piscului movilei, se năpusteau în dezordine pe coastele ei, până la malulapei, având aspectul, unele că se prăvălesc, altele că se caţără din nou, şi toate că sereţin reciproc. Un flux continuu de mii de puncte negre care se încrucişau pe drumdădea impresia unui joc de ape. Era poporul, văzut astfel de sus şi de departe.

În sfârşit, în intervalele acoperişurilor, clopotniţelor, edificiilor nenumărate,care îndoiau, încolăceau şi dantelau atât de bizar linia extremă a Universităţii, seîntrezărea din loc în loc o fâşie de zid mucegăit, un turn rotund, o poantă crenelată deoraş, întruchipând fortăreaţa: era domeniul lui Philippe-Auguste. Colo înverzeaulivezile, dincolo se refugiau drumurile de-a lungul cărora mai stăruiau câteva case defoburg, cu atât mai rare cu cât se depărtau mai mult. Câteva din foburguri aveauînsemnătate. Era mai întâi, pornind de la Reşedinţă, burgul Saint-Victor cu podul săupe Bievre, cu mănăstirea unde se citea epitaful lui Ludovic cel Mare-epitaphiumLudovici Grossi şi biserica cu clopotniţă octogonală flancată de patru turnuleţe dinsecolul al unsprezecelea (se poate vedea unul asemănător la Etampes; nu-i încădoborât); apoi burgul Saint-Marceau care avea trei biserici şi o mănăstire.

Pe urmă, lăsând la stânga moara Gobelinilor cu cele patru ziduri albe, aveaifoburgul Saint-Jacques cu crucea frumoasă, sculptată, de la răspântie, cu bisericaSaint- Jacques du Haut-Pas, care era pe atunci gotică, ascuţită şi fermecătoare, Saint-Magloire cu interioru-i frumos din al patrusprezecelea secol, din care Napoleon afăcut un hambar, cu Notre-Dame des Champs unde se aflau mozaicuri bizantine.

În sfârşit, după ce lăsai în câmp mănăstirea Chartreux, edificiu măreţ,contemporan cu Palatul Justiţiei, cu grădiniţe despărţite şi cu ruine, privirea cădea la

apus asupra celor trei turnuri romane ale bisericii Saint-Germain-des-Pres. BurgulSaint-Germain, care era de pe atunci o comună mare, continua cu cincisprezece saudouăzeci de străzi în urmă. Clopotniţa ascuţită a lăcaşului Saint-Suplice desemna unuldin colţurile burgului. Alături se distingea cuprinsul dreptunghiular al bâlciului Saint-Germain, unde e astăzi târgul; pe urmă Stâlpul Abatelui, mic turn rotund acoperit cu uncon de plumb. Olăria era mai departe şi, după ea, strada Cuptorului care ducea într-adevăr la un cuptor, apoi moara pe colină şi leprozeria, căsuţă izolată, tăinuită ochiului.Dar ceea ce atrăgea în special privirea şi o fixa mult timp era mănăstirea în sine.

Cu siguranţă că mănăstirea aceasta, care avea un mare prestigiu şi ca biserică şica autoritate seniorială, palatul acesta unde episcopii Parisului se socoteau fericiţi sădoarmă o noapte, refectoriul căruia arhitectul îi dăduse aerul, frumuseţea şisplendida ornamentaţie a unei catedrale, capela elegantă a Fecioarei, dormitorulmonumental, vastele grădini, grapa, podişca, învelişul de creneluri care crestaverdeaţa livezilor împrejmuitoare, curţile unde străluceau militari amestecaţi cudemnitari ai religiei, totul grupat şi raliat în jurul celor trei clopotniţe înalte, alcătuiauo minunată privelişte în zare. Când, în sfârşit, după ce ai cercetat multă vremeUniversitatea, te înturnai spre ţărmul drept, spre Oraş, spectacolul se schimba brusc.La primul aspect îl vedeai divizându-se în mai multe forme foarte distincte. Mai întâi,la răsărit, în partea aceea a Oraşului care îşi primeşte şi astăzi numele de mocirlă,unde Camulogene l-a împotmolit pe Cezar, era un pâlc de plante. Grupul venea pânăla malul apei. Patru palate aproape lipite, Jouy, Sens, Barbeau, locuinţa Reginei, îşioglindeau în Sena creştetele de ardezie tăiate de turnuleţe zvelte. Cele patru edificiiumpleau spaţiul din strada Nonaindieres până la mănăstirea Celestinilor, a căreicreastă reliefa cu graţie linia lor de ziduri şi creneluri.

Câteva hardughii verzui, aplecate spre apă în faţa palatelor somptuoase, nuîmpiedicau să fie văzute unghiurile frumoase ale faţadelor lor, ferestrele late cupervazuri de piatră, bolţile cu statui, şi toate acele fermecătoare hazarduriarhitecturale care dau impresia că arta gotică îşi reîncepe fanteziile la fiecaremonument. Dinapoia palatelor se întindea în toate direcţiile, când despicată,îngrădită şi crenelată ca o citadelă, când voalată de copaci înalţi ca o mănăstire,incinta imensă şi multiformă a miraculosului palat Saint-Pol unde regele Franţeiputea să găzduiască superb douăzeci şi doi de prinţi de calitatea Dauphinului şi aducelui de Bourgogne, cu servitorii şi suitele lor, fără a mai ţine seamă de mariiseniori şi de împărat, când venea să vadă Parisul, precum şi de leii care îşi aveaulocuinţa lor specială în palatul regal. Menţionăm că un apartament de prinţ nu secompunea pe atunci din mai puţin de unsprezece săli, de la camera de paradă până laaceea de rugăciune, fără a vorbi de galerii, băi, etuve şi alte „locuri superflue” cu carefiece apartament era înzestrat; fără a vorbi de grădinile particulare ale fiecăruioaspete regal; fără a vorbi de bucătării, beciuri, oficii, refectoare generale ale casei, detot felul de jocuri; de locuri pentru păsări, pescării, menagerii, grajduri, staule, debiblioteci, arsenale, turnătorii. Iată ce era pe atunci un palat de rege, un Luvru, unSaint-Pol: o cetate în cetate. Din turnul unde ne-am plasat, palatul Saint-Pol, tăinuitaproape pe jumătate de cele patru locuinţe despre care am vorbit, era încăimpresionant şi minunat la vedere. Distingeai foarte bine, deşi lipite de clădireaprincipală prin lungi galerii cu vitralii şi clopotniţe, cele trei palate pe care Charles alV-lea le contopise cu palatul său — palatul Petit-Muce cu balustrada de dantelă caretivea, plină de graţie, acoperişul; palatul abatelui de Saint-Maur, având relieful unuicastel fortificat, un turn mare, metereze, iar pe poarta saxonă stema abatelui întrecele două curmături ale podiştei; palatul contelui d'Etampes al cărui donjon ruinat lavârf se rotunjea în faţa ochilor, ştirbit ca o creastă de cocoş, ici-colo, trei sau patrustejari bătrâni formând laolaltă cunună ca nişte conopide enorme, zbenguieli de

lebede în apele limpezi ale heleşteelor, toate încreţite de umbră şi lumină, curţipitoreşti; palatul Leilor cu ogivele-i scunde pe stâlpi scurţi, saxoni, cu grapele de fierşi cu mugetul neîncetat; peste acest ansamblu, clopotniţa Avei-Maria, în stânga,locuinţa starostelui Parisului, flancată de patru turnuleţe scobite cu fineţe, la mijloc,în fond, palatul Saint-Pol propriu-zis, cu faţadele-i multiplicate, cu îmbogăţirile-isuccesive de la Charles al V-lea încoace, cu excrescenţele-i hibride adăugate defantezia arhitecţilor la ultimele două veacuri, cu toate absidele capetelor sale, cunenumărate sfârleze în cele patru vânturi, şi cu două turnuri înalte, alăturate, al căroracoperământ, înconjurat de crenele la bază, avea aerul acelor pălării ţuguiate cubordul ridicat. Continuând să urci etajele acestui amfiteatru de palate desfăşuratdeparte, pe sol, după ce ai străbătut o râpă adâncită mult în acoperişurile Oraşului, şicare marca pasajul străzii Saint-Antonie, ochiul şi ne mărginim, ca şi până acum,doar la principalele monumente, ajungea la locuinţa lui Angouleme, construcţie vastăa mai multor epoci, unde se găseau porţi noi şi foarte albe, care contrastau cuansamblul ca o stofă roşie pe-un veşmânt albastru. Totuşi, acoperişul ascuţit şi înaltal palatului modern, zbârlit de jgheaburi cizelate, acoperit de fâşii de plumb pe carese rostogoleau în mii de arabescuri fantastice, încrustări scânteietoare de aramăaurită, acoperişul acesta atât de curios încrustat zvâcnea cu graţie din mijloculruinelor cafenii ale vechiului edificiu. În dreapta Reşedinţei regale, căpiţa aceea deturnuri enorme, negre ca cerneala, intrând unele într-altele şi legate, pentru a spuneastfel, printr-un şanţ circular, donjonul acela străpuns mai mult de metereze decât deferestre, podişca totdeauna ridicată, grapa totdeauna căzută, reprezintă Bastilia.Ciocurile negre care ies dintre crenele, şi care ţi se par de departe nişte jgheaburi,sunt tunuri. Sub ghiuleaua lor, la piciorul formidabilului edificiu, iată Porte Saint-Antoine, îngropată între cele două turnuri ale ei. Dincolo de Reşedinţă, până la zidullui Charles al V-lea se desfăşoară cu bogate despărţituri de verdeaţă şi flori un covorcatifelat de arături şi de parcuri regale, în mijlocul cărora recunoşteai, după labirintulde copaci şi alei, faimoasa grădină Dedalus, pe care Ludovic al XI-lea o dăruise luiCoictier. Observatorul Doctorului se ridica deasupra labirintului ca o groasă coloanăizolată, având drept capitel o căsuţă. În oficina asta se fac astrologii cumplite.

Aci e azi Place Royale. Precum am spus, cartierul de palate, asupra căruia amcăutat să dăm cititorului o idee, neindicând totuşi decât celebrităţile, umplea unghiulpe care incinta lui Charles al V-lea îl făcea la răsărit cu Sena. Centrul oraşului eraocupat de un pâlc de case pentru popor. Aici se revărsau cele trei poduri ale Cetăţiispre ţărmul drept şi, înainte de-a construi palate, podurile fac case. Grămada delocuinţe burgheze, strânse ca alveolele în stup, îşi avea frumuseţea sa.

Cu acoperişurile unei capitale e ca şi cu valurile unei mări: dau o impresieimpunătoare. În primul rând străzile, încrucişate şi încâlcite, formau în bloc osumedenie de figuri amuzante; în jurul Halelor păreau o stea cu o mie de raze.Străzile Saint-Denis şi Saint-Martin, cu nenumăratele lor ramificaţii, urcau una dupăalta ca doi arbori groşi ce-şi amestecă crengile. Şi apoi, asemeni unor liniiîntortocheate, străzile Plâtrerie, Verrerie, Tixeranderie etc. şerpuiau peste tot.Adăugaţi crucile de piatră, sculptate, mai numeroase la răspântii decât ştreangurile,cimitirul Inocenţilor pe care îl zăreai departe, pe deasupra acoperişurilor incinteiarhitecturale; stâlpul Halelor, al cărui creştet se vedea între două coşuri din stradaCossonnerie; hardughiile circulare ale Halei de grâu; cioturile vechii împrejmuiri alui Philippe-Auguste; cheiul cu dughene şi cu locuri însângerate pentru jupuitulvitelor; Sena încărcată de vapoare, de la Port-au-Foin la Port-l'Eveque şi veţi avea oimagine aproximativă despre ce era în 1482 trapezul central al oraşului.

Dimpreună cu aceste două cartiere, unul de palate, altul de case, al treileaelement al aspectului pe care îl oferea Oraşul era o lungă zonă, de mănăstiri, care îl

mărginea de la răsărit la apus, formând dinapoia incintei de fortificaţii ce închideaParisul o a doua incintă interioară de mănăstiri şi capele. Astfel, alături de parculReşedinţei, între strada Saint-Antoine şi vechea stradă du Temple, era SainteCatherine cu imensul ei ogor nestrăjuit decât de zidul Parisului. Între vechea şi nouastradă du Temple era Templul, mănunchi sinistru de turnuri, înalt şi stingher înmijlocul unei vaste încercuiri crenelate. Între strada Neuve du Temple şi stradaSaint- Martin era mănăstirea Saint-Martin, în mijlocul grădinilor sale, superbăbiserică fortificată, a cărei centură de turnuri, a cărei tiară de clopotniţe nu cedau înforţă şi splendoare decât mănăstirii Saint-Germain-des-Pres.

Între străzile Saint-Martin şi Saint-Denis se desfăşura cuprinsul Trinităţii. Însfârşit, între strada Saint-Denis şi strada Monitorgueil, Filles-Dieu. Alături sedistingeau acoperişurile putrezite şi incinta desfundată a Curţii Minunilor, singuraverigă profană care se amesteca în lanţul cucernic de mănăstiri. În sfârşit, al patruleacompartiment care se desena singur în aglomerarea acoperişurilor de pe ţărmuldrept, ocupând unghiul apusean al îngrădirii şi malul apei, în sus, era un nou grup depalate strânse la picioarele Luvrului. Vechiul Luvru al lui Philippe-Auguste, edificiunemăsurat al cărui turn gros strângea în juru-i alte douăzeci şi trei de turnuri, fără amai socoti turnuleţele, părea de departe încrustat în creştetele gotice ale palatelord'Alencon şi Petit-Bourbon. Hidra de turnuri, paznică uriaşă a Parisului, cu celedouăzeci şi patru de capete ale ei totdeauna înălţate, cu crupele monstruoase,plumbuite sau solzoase de ardezii, cu reflexe metalice scânteietoare, încheia în modsurprinzător configuraţia Oraşului la apus. Aşadar un imens pâlc ceea ce romaniinumeau insula de case burgheze, flancat la dreapta şi la stânga de două blocuri depalate încoronate, unul Luvrul, altul Reşedinţa, pâlc mărginit la nord de o lungăcentură de mănăstiri şi de îngrădiri cultivate, totul amalgamat şi contopit în faţaochilor; peste nenumăratele edificii ale căror acoperişuri de olane şi ardezii aruncauunele asupra altora atâtea lanţuri bizare, se aflau clopotniţele tatuate, zugrăvite,ornamentate ale celor patruzeci şi patru de biserici de pe ţărmul drept; miriade destrăzi încrucişate; ca limită, deoparte, o îngrădire de ziduri înalte, cu turnuri pătrate(aceea a Universităţii avea turnuri rotunde), de alta, Sena întretăiată de poduricărând pe ea vapoare: iată Oraşul şi secolul al cincisprezecelea.

Dincolo de ziduri se îmbulzeau la porţi câteva foburguri, însă mai împrăştiate şimai puţin numeroase decât cele ale Universităţii. Dinapoia Bastiliei erau douăzeci dehardughii ghemuite în jurul unor curioase sculptori ale mănăstirii Croix-Faubin şi alarcurilor mănăstirii Saint-Antoine des Champs; apoi Popincourt, pierdut în lanţuri,apoi Couritille, sat voios cu cârciumi; burghezul Saint-Laurent cu biserica a căreiclopotniţă părea de departe că se adaugă turnurilor ascuţite ale lăcaşului Porte Saint-Martin; foburgul Saint-Denis cu vasta îngrădire a mănăstirii Saint-Ladre, în afară dePorte Montmartre, Grange-Bateliere încinsă de ziduri albe; dinapoia ei, cu pantele-ide cretă, Montmartre care avea pe-atanci aproape tot atâtea biserici ca şi mori, şi caren-a păstrat decât morile, căci societatea nu mai cere acum decât pâinea trupului. Însfârşit, dincolo de Luvru se vedea prelungindu-se în poieni foburgul Saint-Honore,considerabil de pe atunci, înverzind Petite-Bretagne şi desfăşurându-se Marche faux-Pourceaux în centrul căruia se rotunjea oribilul cuptor pentru opărireafalsificatorilor, între Courtille şi Saint-Laurent ochiul remarcase un fel de edificiucare semăna de departe cu o colonadă ruinată pe un postament desgrădinat. Nu eranici vreun Parthenon, nici vreun templu al lui Jupiter Olimpianul. Era Montfaucon.

Acum, dacă enumerarea atâtor edificii, oricât de sumar vom fi făcut-o, n-afărâmiţat în mintea cititorului, pe măsură ce-o construiam, imaginea generală avechiului Paris, o vom rezuma în câteva cuvinte. În centru, insula Cetăţii, semănândprin formă cu o enormă broască ţestoasă şi scoţându-şi pădurile solzite de olane ca

pe nişte labe de sub carapacea sură de acoperişuri. La stânga, trapezul monolit, ferm,dens, strâns, zburlit, al Universităţii. La dreapta, vastul semicerc al Oraşului, multmai învălmăşit de grădini şi monumente. Cele trei blocuri, Cetatea, Universitatea,Oraşul, vărgate de străzi fără număr. De-a curmezişul, Sena „hrănitoarea Senă”, cumspune părintele Du Breul acoperită de insule, de poduri şi vapoare. De jur împrejur, ocâmpie imensă, peticită de tot felul de arături, semănată cu sate frumoase, la stânga,Issy Vanvres, Vaugirard, Montrouge, Gentilly, cu turnul rotund şi cu turnul pătratetc., la dreapta, alte douăzeci, de la Confians până la Ville-l'Eveque. La orizont, un tivde coline aşezate în cerc ca buza ligheanului. În sfârşit, departe, la răsărit, Vincennesşi cele şapte turnuri dreptunghiulare; la sud, Bicetre şi turnuleţele-i ţuguiate, lamiazănoapte, Saint-Denis şi clopotniţa sa; la apus, Saint-Cloud şi donjonul său. IatăParisul pe care îl vedeau de la înălţimea turnurilor catedralei Notre-Dame corbii din1482.

Totuşi, despre oraşul acesta a spus Voltaire că „înainte de Ludovic al XIV-lea, elnu poseda decât patru monumente frumoase”: domul Sorobonei, Val-de-Grâce,Luvrul modern şi nu-l mai ştiu pe-al patrulea, poate că Luxembourgul. Din fericire,Voltaire a scris Candide şi, dintre toţi oamenii care s-au perindat în lunga serie aomenirii, el e totuşi acela care a avut râsul cel mai drăcesc. Ceea ce dovedeşte dealtminteri că poţi să fii un geniu şi să nu ai habar de-o artă în care nu te pricepi.Moliere nu-şi închipuia oare că face multă cinste lui Rafael şi lui Michelangelonumindu-i „sclivisiţi ai epocii lor”? Să revenim la Paris şi la secolul al cinsprezecelea.

Parisul nu era pe-atunci numai un oraş frumos; el era un oraş omogen, unprodus arhitectural şi istoric al evului mediu, o cronică de piatră. Era o cetateformată din două straturi numai, stratul roman nou şi stratul gotic, căci stratul vechiroman dispăruse de multă vreme, cu excepţia Termelor lui Julian, unde străpungeaîncă crusta groasă a evului mediu. Din stratul celtic nu se mai găseau, sâpând puţuri,nici măcar mostre. Când Renaşterea amestecă în această unitate aşa de severă şitotuşi aşa de variată luxul uluitor al fanteziilor şi sistemelor ei, desfrâurile de arcuriromane, de coloane greceşti şi de bolţi gotice, scupltura-i atât de gingaşă şi de ideală,gustul particular pentru arabescuri şi acante, pâgânismul arhiteotural contemporanlui Luther, Parisul fu poate mai frumos, deşi mai puţin armonios pentru ochi şiminte. Dar splendidul moment dură puţin. Renaşterea nu fu imparţială, ea nu semulţumi să construiască, vru să dărâme. E drept că avea nevoie de loc. De aceea,Parisul gotic nu fu complet decât un minut. Abia se termina Saint-Jacques-de-la-Boucherie şi începea dărâmarea vechiului Luvru. De atunci, marele oraş s-a deformatdin zi în zi mai mult. Parisul gotic sub care dispărea Parisul roman a dispărut larându-i. Dar se poate spune care Paris l-a înlocuit? Există Parisul Caterinei deMedicis la Tuilerii, Parisul lui Henri al II-lea la Primărie, două edificii de bun gustîncă; Parisul lui Henri al IV-lea în Place Royale; faţade de cărămizi cu colţuri depiatră şi cu acoperişuri de ardezie, case tricolore; Parisul lui Ludovic al XIII-lea laVal-de-Grâce: o arhitectură strivită şi îndesată, bolţi cu mânere de paner, cevapânteeos în coloană şi ghebos în cupolă, Parisul lui Ludovic al XIV-lea la Invalizi:mare, bogat, aurit şi rece; Parisul lui Ludovic al XV-lea la Saint-Suplice: volute,noduri de panglici, noroi, fidea şi cicoare, totul din piatră; Parisul lui Ludovic al XVI-lea la Panteon: Saint-Pierre din Roma prost copiat (edificiul s-a ghemuit stângaci, n-aarmonizat liniile); Parisul Republicii la Şcoala de medicină: un sărac gust grecesc şiroman care seamănă Coliseului sau Partenonului, aşa cum seamănă Constituţiaanului III cu legile lui Minos, şi căruia i se spune în arhitectură „gustul messidor”,Parisul lui Napoleon în Place Vendome: acesta e sublim, o coloană de bronz turnatădin tunuri, Parisul restauraţiei la Bursă: o colonadă foarte albă suportând o frizăfoarte netedă, total e pătrat şi a costat douăzeci milioane. De fiecare dintre aceste

monumente caracteristice se leagă, prin potrivire de gust, de înfăţişare şi atitudine, oanume cantitate de case împrăştiate în diverse cartiere, pe care ochiul cunoscătoruluile distinge şi le datează lesne. Când ştii să vezi, regăseşti spiritul unui secol şifizionomia unui rege până şi într-un ciocan de poartă. Parisul actual nu are deci nici ofizionomie generală. El e o colecţie de mostre a mai multor veacuri, iar cele maifrumoase au dispărut. Capitala nu sporeşte decât în case şi ce case! în ritmul cu caremerge Parisul, el se va reînnoi la fiecare cincizeci de ani. De aceea semnificaţiaisterică a arhitecturii sale se şterge în fiecare zi. Monumentele devin tot mai rare, şi aiimpresia că le vezi înghiţite, înecate, treptat-treptat, în case. Părinţii noştri aveau unParis de piatră; fiii noştri vor avea un Paris de ipsos. Despre monumentele moderneale Parisului nou ne vom dispensa de-a mai voribi. Nu pentru că nu le admirăm dupămerit. Sainte-Genevieve a d-lui Soufflot e desigur cea mai frumoasă prăjitură care s-afăcut până acum din piatră. Palatul Legiunii de Onoare e de asemenea o piesă decofetărie foarte distinsă. Cupola Halei de Grâu e o şapcă de jocheu englez pe o scarăînaltă. Tunurile de la Saint-Sulpice sunlt două clarinete groase; telegraful strâmb şischimonosit formează un accident simpatic pe acoperişul lor. Saint-Roch are unportal care nu se poate compara prin splendoare decât cu Saint-Thomas d'Aquin. Areşi un cavaler reliefat într-un beci, şi un soare de lemn poleit. Acestea sunt lucruriminunate.

Lanterna labirintului din Grădina Plantelor e de asemeni foarte ingenioasă.Palatul Bursei, grec prin colonadă, roman prin arcuirea porţilor şi ferestrelor,aparţinând Renaşterii prin bolta-i mare, lăsată în jos, e de netăgăduit un monumentfoarte coreot şi pur. Dovadă că e încununat de un etaj pentru tăinuirea acoperişului,aşa cum nu se vedea la Atena — o linie dreaptă, retezată graţios, ici-colo, de burlanede sobă. Adăugăm că, dacă e o regulă ca arhitectura unui edificiu să fie adaptatădestinaţiei sale în aşa fel încât destinaţia aceasta să se denunţe singură numai dupăaspectul edificiului, nu ştim cum să ne minunăm mai mult de un monument carepoate fi deopotrivă un palat de rege, o cameră a comunelor, o primărie, un colegiu,un manej, o academie, un antrepozit, un tribunal, un muzeu, o cazarmă, unmausoleu, un templu, un teatru. Până una-alta, el e o Bursă.

Un monument mai trebuie să fie adaptat climatului. Cel despre care vorbimeste, evident, construit într-adins pentru cerul nostru rece şi ploios. Are un acoperişaproape plat, ca în Orient, astfel că iarna, când ninge, acoperişul e măturat, şi desigurcă un acoperiş e făcut pentru a fi măturat. În ce priveşte destinaţia despre carepomeneam adineauri, o îndeplineşte de minune; e Bursă în Franţa aşa cum ar fi fosttemplu în Grecia. E drept că arhitectul a avut de furcă să ascundă cadranulorologiului care ar fi distrus puritatea frumoaselor linii ale faţadei; în schimb, avemcolonada care circulă în jurul monumentului, şi pe sub care, în zilele mari desolemnitate religioasă, se poate desfăşura maiestuos procesiunea agenţilor de schimbşi a misiţilor. Nici vorbă, acestea sunt monumente superbe. Să le adăugăm străzifrumoase, amuzante şi variate, ca strada Rivoli şi nu pierd speranţa că, văzut dinbalon, Parisul va prezenta într-o zi ochilor acea bogăţie de linii, acel belşug de detalii,acea diversitate de aspecte, acel nu ştiu ce grandios în simplitate şi neprevăzut înfrumuseţe care caracterizează o podoabă arhitecturală. Cu toate acestea, oricât deadmirabil vi s-ar părea Parisul de acum, refaceţi Parisul din secolul alcincisprezecelea, reconstituiţi-l în minte, priviţi lumina zilei prin gardul surprinzătorde clopotniţe şi de turnuri, detaşaţi precis pe un orizont de azur profilul gotic alvechiului Paris, faceţi-i conturul să plătească într-o ceaţă de iarnă care se agaţă denumeroasele lui hornuri, înecaţi-l într-o noapte profundă şi priviţi jocul bizar albeznelor şi luminilor în labirintul sumbru de edificii; aruncaţi-i o rază de lună care îldesenează vag şi-i scoate din pâclă marile capete ale turnurilor; sau luaţi neagra

siluetă, însufleţiţi cu umbră nenumăratele unghiuri ascuţite ale clopotniţelor şicreştetelor, şi reliefaţi-o mai dantelată decât o falcă de rechin pe cerul de aramă alasfinţitului. Şi apoi, comparaţi. Iar dacă vreţi să primiţi despre vechiul oraş oimpresie pe care cel modern nu v-ar mai putea-o da, urcaţi-vă într-o dimineaţă demare sărbătoare, în zorii Paştelor sau Rusaliilor, pe vreun punct ridicat de undeputeţi domina capitala întreagă şi asistaţi la trezirea clopotelor. Priviţi, la un semnalpornit din cer, căci soarele îl dă, cum nenumăratele biserici tresar toate deodată.Înrâi clinchete risipite, mergând de la o biserică la alta, ca atunci când muzicanţii seînştiinţează că încep; apoi deodată vedeţi, căci se pare că în anumite clipe şi urecheaîşi are văzul ei, vedeţi cum se înalţă în acelaşi moment din fiecare turlă o coloană dezgomot, un fum de armonie. La început, vibraţia fiecărui clopot urcă dreaptă, pură şi,pentru a spune astfel, răzleţită de celelalte, în cercul splendid al dimineţii. Apoi,treptat-treptat, îngroşându-se, ele se topesc, se amestecă, dispar una într-alta, secontopesc într-un concert magnific. Nu se mai desprinde din nenumăratele turnuridecât o masă de vibraţii sonore, care pluteşte, se ondulează, dă buzna, se învârteşteasupra oraşului, prelungind mult departe de orizont cercul asurzitor al oscilaţiilorsale. Totuşi, marea aceasta de armonie nu e un haos. Oricât de întinsă şi de profundăar fi, nu şi-a pierdut transparenţa. Priviţi acolo cum şerpuieşte în parte fiecare grupde note care scapă din sonerii; puteţi urmări (dialogul, rând pe rând grav şi ţipător, almioristei şi-al clopotului mare, vedeţi cum sar octavele dintr-o clopotniţă într-alta: lepriviţi cum zvâcnesc înaripate, uşoare şi şuierătoare din clopotul de argint, cum cadfrânte şi şchioape din toaca de lemn, admiraţi în mijlocul lor gama bogată carecoboară şi urcă neîncetat cele şapte clopote de la Saint-Eustache, priviţi cum gonescde-a curmezişul note limpezi şi repezi care fac trei sau patru zig-zaguri luminoase şidispar asemeni unor fulgere. Acolo e mănăstirea Saint-Martin, cântăreaţă stridentă şidogită; aci, vocea sinistră şi îmbufnată a Bastiliei; la capătul celălalt, Turnul Luvruluicu vocea sa intermediară între baritonal şi bas. Clopotele Palatului aruncă neîncetat,în toate părţile, triluri strălucitoare peste care cad, la intervale egale, sunetele greoaieale clopotului de alamă al catedralei Notre-Dame, scoţând din ele scântei, aşa cumciocanul scoate din nicovală. Din când în când, vedeţi trecând sunete de toate formelecare vin din întreita bătaie a clopotelor de la Saint-Germain-des-Pres. Apoi, iarăşi,din timp în timp, masa de sunete sublime se întredeschide, lăsând loc de trecerefinalului din Ave-Maria care explodează şi scapără ca o diademă de stele. Dedesubt,în străfundul concertului, distingem nelămurit cântul interior al bisericilor cetranspiră prin porii vibranţi ai bolţilor. Desigur, e aceasta o operă care merită să fieascultată. De obicei, larma desprinsă din Paris, ziua, înseamnă că oraşul vorbeşte,noaptea, oraşul respiră; aci, oraşul cântă. Plecaţi-vă deci urechea asupra varietăţii deturle, răspândiţi asupra ansamblului murmurul unei jumătăţi de milion de oameni,tânguirea veşnică a fluviului, adierile infinite ale vântului, acordurile grave şidepărtate ale celor patru păduri aşezate pe colinele orizontului ca nişte imense orgi,atenuaţi tot ce clopotele centrale ar avea prea răguşit şi prea ţipător, şi spuneţi dacăîn lume cunoaşteţi ceva mai bogat, mai voios, mai aurit, mai uluitor decât tumultulacesta de clopote şi sunete; decât cuptorul de muzică; decât cele zece mii de vocisupranaturale cântând toate deodată din flaute de piatră înalte de trei sute picioare,decât cetatea aceasta care este numai o orchestră; decât simfonia aceasta ca ofurtună.

CARTEA A PATRA

I. Suflete bune

Se împlineau şaisprezece ani în momentul desfăşurării acestei istorisiri când,într-o dimineaţă frumoasă din Duminica Tomii, o făptură vie fusese depusă, dupăslujba religioasă, în biserica Notre-Dame, pe patul de lemn pecetluit la intrare pestânga, vizavi de marea icoană a Sfântului Cristophe pe care figura sculptată în piatrăa cavalerului Antoine des Essarts o privea, în genunchi, din 1413, când oamenii şi-auadus aminte să arunce jos şi pe sfânt şi pe credincios. Pe patul acesta de lemn eraobiceiul să fie expuşi carităţii publice copiii găsiţi. Ii lua cine vroia. În faţa patului seafla un vas de aramă pentru pomeni. Făptura vie, care zăcea pe scândură îndimineaţa din Duminica Tomii a anului 1467, părea să aţâţe într-un grad înaltcuriozitatea grupului destul de însemnat ce se îngrămădise în jurul patului de lemn.Grupul era format în mare parte din persoane de sex frumos. Nu vedeai aproapedecât femei bătrâne. În primul rând, şi cele mai aplecate asupra patului, se remarcaupatru fiinţe pe care, după sutana lor cenuşie, le bănuiai aparţinând unei tagmereligioase. Nu văd totuşi de ce istoria n-ar transmite posterităţii numele acestor patrudiscrete şi venerabile femei. Ele erau Agnes la Herme, Jehanne de la Tarme,Henriette la Gaultiere, Gauchere la Violette, toate patru văduve, toate patru de lacapela Etienne-Haudry, ieşite din casa lor cu permisiunea stăpânei şi în conformitatecu statutele lui Pierre d'Ailly, pentru a veni să asculte predica. Altminteri, dacăbravele călugăriţe respectau pentru moment statutele lui Pierre d'Ailly, ele violaudesigur cu dragă inimă pe acelea ale lui Michel de Brache şi ale cardinalului de Pisa,care le prescriau cu atâta neomenie tăcerea.

— Ce-i asta, soră? o întrebă Agnes pe Gauchere, examinând mica făptură careţipa şi se zvârcolea pe patul de lemn, înfricoşată de atâtea priviri.

— Unde o să ajungem, spunea Jehanne, dacă aşa sunt făcuţi acum copiii?— Eu nu mă pricep la copii, reluă Agnes, dar cu siguranţă că este un păcat să-l

privim pe acesta.— Acesta nu-i un copil, Agnes.— E o maimuţă greşită, observă Gauchere.— Un miracol, glăsuia Henriette la Gaultiere.— În cazul acesta, remarca Agnes, e al treilea în ultimele două săptămâni, căci

nu sunt opt zile de când am avut miracolul batjocoritor de pelerini, pe care MaicaDomnului din Aubervilliers i-a pedepsit în chip divin, şi acela era al doilea miracol allunii.

— Acest aşa-zis copil găsit e un adevărat monstru de grozăvie, reluă Jehanne.— Urlă de ar putea să asurzească un cântăreţ, continuă Gauchere. Taci din gură,

urlătorule mic!— Şi când te gândeşti că Domnul de Reims trimite enormitatea aceasta

Domnului de Paris! adăugă Gaultiere împreunându-şi mâinile.— Eu îmi închipui, spunea Agnes la Herme, că e o bestie, un animal, produsul

unui evreu cu o scroafă; în sfârşit ceva care nu e creştin şi care trebuie aruncat în apăsau în foc.

— Nădăjduiesc, reluă Gaultiere, că nimeni n-o să-l ceară— O, Doamne! exclamă Agnes, mă gândesc ce-ar face bietele doici din casa

copiilor găsiţi, care se găseşte în josul uliţei, când cobori spre râu, alături demonseniorul episcop, dacă li s-ar aduce monstrul acesta mic să-l alăpteze! Eu aşprefera să dau să sugă unui vampir.

— Biata la Herme e inocentă! glăsui Jehanne. Nu vezi, soră, că micul monstruare cel mult patru ani, şi că l-ar atrage mai mult o frigare decât sânul dumitale?

Într-adevăr „micul monstru” nu era un nou născut. O mică formă ciolănoasă şimişcătoare, închisă într-un sac de pânză având imprimată pe ea cifra lui GuillammeCharetier, pe atunci episcop de Paris; un cap ieşea din sac. Capul era un obiect

diform. Nu se vedeau decât dinţi. Ochiul plângea, gura striga, iar dinţii nu păreau căcer decât să muşte. Totul se zbătea în sac spre marea uluire a gloatei care se îngroşa şise primenea mereu dimprejur. Doamna Aloise de Gondelaurier, o femeie bogată şinobilă, care ţinea de mână o fată drăguţă ca de vreo şase ani, şi purta atârnat depălărie un voal lung de aur, se opri în treacăt dinaintea patului şi examină unmoment creatura nefericită, în timp ce încântătoarea-i copiliţă, Fleur-de-Lys deGondelaurier, îmbrăcată de sus până jos în mătase şi în catifea, silabisea cu degetu-igingaş tăbliţa permanent agăţată de pat: „Copii găsiţi”.

— Serios vorbind, spuse doamna întorcându-se cu dezgust, credeam că aici nuse expun decât copii.

Întoarse spatele, aruncând în taler un florin de argint care răsună printremonede mărunte, făcându-le pe bietele femei de la capela Etienne-Haudry să holbezeochii. După un moment, gravul şi savantul Robert Mistricolle, protonotarul regelui,trecu cu un enorm ceaslov sub braţ şi ţinându-şi nevasta la braţul celălalt (doamnaGuillemette, primăreasa), având astfel de o parte şi de alta a sa cei doi regulatori,spiritual şi temporal.

— Copil găsit! spuse el după ce examină obiectul. Găsit de bună seamă peparapetul fluviului Phlegeton!

— Nu i se vede decât un ochi, observă doamna Guillemette. Deasupra celuilaltare un neg.

— Nu e neg, glăsui maestrul Robert Mistricolle. E un ou care cuprinde un altdemon la fel, care poartă un alt ou ce conţine la rându-i un alt diavol şi aşa maideparte.

— De unde ştii asta? întrebă Guillemette, primăreasa.— Ştiu precis, răspunse protonotarul.— Domnule protonotoar, întrebă Gauchere, ce prevedeţi în legătură cu acest

pretins copil găsit?— Cele mai mari nenorociri, răspunse Mistricolle.— O, Doamne! glăsui o bătrână din mulţime; asta după ce a mai fost o molimă

anul trecut, şi după ce se spune că englezii au să debarce trupe la Harfleur...— Ceea ce va împiedica poate pe regină să vină la Paris în septembrie, reluă alta.

Negustoria merge şi aşa destul de prost.— Părerea mea este, exclamă Jehanne de la Tarme, că ar fi mai bine pentru

prostimea din Paris ca vrăjitorul ăsta mic să fie culcat pe un rug în loc de o scândură.— Pe un rug în flăcări! adăugă bătrâna.— Ar fi mai prudent, declară Mistricolle.De câteva minute, un preot tânăr asculta judecata călugăriţelor şi sentinţa

protonotarului. Avea o figură severă, o frunte lată, o privire profundă, îndepărtă întăcere mulţimea, examină pe „micul vrăjitor” şi întinse mâna spre el. Era şi timpul.Căci toate cuvioasele îşi lingeau buzele cu gândul la rugul învăpăiat.

— Îl adopt eu pe copil, spuse preotul.Îl luă în sutană şi-l duse. Asistenţa îl urmări cu ochi înfricoşaţi. Peste un

moment el dispăruse prin Porte Rouge, care ducea atunci din biserică la mănăstire.După prima uimire, Jehanne de la Tarme se plecă la urechea Gaultierei:— Îţi spusesem eu, soră, că preotul ăsta tânăr, domnul Claudiu Frollo, este un

vraci.

II. Claudiu FrolloÎntr-adevăr Claudiu Frollo nu era un personaj de rând. El aparţinea uneia din

acele familii mijlocii căreia i se spunea cu indiferenţă, în limbajul impertinent alveacului trecut, înalta burghezie sau mica nobilime. Familia moştenise de la fraţii

Paclet domeniul Tirechappe care depindea de episcopul Parisului şi ale căruidouăzeci şi una de case fuseseră, în secolul al XIII-lea, obiectul atâtor pledoarii înfaţa oficialităţii. Ca posesor al acestui domeniu, Claudiu Frollo era unul dintreseniorii care pretindeau drept de reprezentare la Paris şi în foburguri; şi multă vremes -a putut vedea numele lui înscris în această calitate, între palatul Tancarvilleaparţinând lui Francois Le Rez şi colegiul din Tours, în catastiful depus la Saint-Martin des Champs. Claudiu Frollo fusese sortit din copilărie, de către părinţi,meseriei eclesiastice. Îl învăţaseră să citească latineşte. Fusese crescut să-şi pleceochii şi să vorbească încet. De mic copil, tatăl său îl zăvorâse în colegiul Torchi, laUniversitate. Aci crescuse el plecat asupra ceaslovului şi lexiconului.

Era, de altminteri, un copil trist, grav, serios, care studia cu ardoare şi învăţarepede. Nu striga în recreaţii, nu se prea amesteca în tămbălăurile străzii Fouarre, nuştia decât dare alapas et capillos laniare, şi nu se ilustrase deloc în răzvrătirea de la1463, pe care analiştii o înregistrează cu gravitate sub titlul de: A şasea tulburare dela Universitate. I se întâmpla foarte rar să râdă de bieţii şcolari ai lui Montagu pentrucapetele de la care îşi trăgeau numele, sau de bursierii colegiului Dormans pentrutunsoarea rasă şi pentru veşmântul lor albastru-violet, azurini coloris et bruni, cumspunea carta cardinalului de Quatre-Couronnes.

In schimb era remarcat la şcolile mari şi mici din strada Jean-de-Beauvais.Primul şcolar pe care abatele Saint-Pierre de Val, în momentul când să-şi înceapălectura de drept canonic, îl zărea totdeauna lipit în faţa catedrei sale, un stâlp al şcoliiSaint-Vendregesile, era Claudiu Frollo înarmat cu călimara de corn, mestecându-şipana, mâzgălind pe genunchiul tocit, iar iarna suflând în degete. Primul auditor pecare Miles d'Isliers, doctor în Decret, îl vedea sosind în fiecare luni dimineaţa,gâfâind, la deschiderea porţilor şcolii Chef-Saint-Denis, era Claudiu Frollo. De aceea,la şaisprezece ani, tânărul învăţăcel ar fi putut să ţină piept în teologie mistică unuipărinte al bisericii, în teologie canonică unui părinte al conciliilor, în teologiescolastică unui doctor de la Sorbona. După terminarea teologiei se năpusti asupraDecretului. De la Maestrul Sfintelor ajunsese la Capitulariile lui Carol cel Mare.

Şi rând pe rând devorase, în ahtierea sa pentru ştiinţă, decretalii dupădecretalii, pe acelea ale lui Theodore episcop de Hispale, pe ale lui Bouchard, episcopde Worrns, pe ale lui Yves, episcop de Chartres; apoi decretul lui Gratian caresuccede Capitulariilor lui Carol cel Mare; pe urmă culegerea lui Grigore al IX-lea, peurmă epistola Super specula a lui Honorius al III-lea. Îşi limpezi, se familiariză cuaceastă vastă şi tumultoasă perioadă a dreptului canonic, în luptă şi la lucru în haosulevului mediu, perioadă pe care episcopul Theodore o deschide la 618 şi pe care papaGrigore o închide la 1227. După ce a digerat Decretul, s-a aruncat aspra medicinei şiasupra artelor liberale. A studiat ştiinţa ierburilor, ştiinţa alifiilor. Deveni expert înfriguri şi contuziuni, în mâhniri şi tumori. Jacques d'Espars îl primi medic fizician,Richard Hellain medic chirurg. Străbătu deopotrivă toate treptele. Studia limbile,latina, greaca, ebraica, triplu sanctuar prea puţin frecventat pe atunci. Îl stăpânea oadevărată febră de a dobândi şi tezauriza în materie de ştiinţă. La optsprezece anitrecuse prin cele patru facultăţi.I se părea tânărului ca viaţa are un scop unic: ştiinţa.

Cam prin epoca aceea, în vara excesivă a anului 1466, izbucni marea ciumă carerăpi peste patruzeci de mii de făpturi în regiunea Parisului, iar între alţii spune Jeande Troyes „căzu maestrul Arnold, astrologul regelui, om de mult bine, înţelept şisimpatic”. Se zvoni în Universitate că, în special, strada Tirechappe era devastată deboală. Aici stăteau, în mijlocul proprietăţii lor, părinţii lui Claudiu. Tânărul şcolaralergă foarte alarmat la casa părintească. În momentul când intră acolo, tatăl şimama lor erau morţi din ajun. Un frăţior în scutece trăia încă şi ţipa abandonat în

leagăn. Atât îi rămânea din familia sa. Tânărul luă copilul sub braţ şi ieşi îngândurat.Până atumci nu trăise decât în ştinţă, începea să trăiască în viaţă.

Catastrofa aceasta a fost o criză în existenţa lui Claudiu. Orfan, frate mai mare,şef de familie la nouăsprezece ani, el se simţi chemat cu asprime din realităţile şcoliila realităţile lumii. Atunci, mişcat de milă, începu să se îngrijească cu pasiune şidevotament de fratele său; simţământ ciudat şi plăcut pentru el care nu iubise încădecât cărţile. Afecţiunea se dezvoltă într-un mod curios. Într-un suflet aşa de nou ea afost ca o primă iubire. Despărţit din copilărie de părinţi, pe care abia îi cunoscuse,izolat şi parcă zidit în cărţile sale, avid în primul rând să studieze şi să înveţe, atentpână atunci numai la inteligenţa sa care se dilata în ştiinţă, la imaginaţia sa carecreştea în literatură, bietul şcolar nu avusese încă timp să simtă locul inimii. Frăţiorulfără tată şi mamă, copilaşul care îi cădea brusc în braţe, din cer, făcu din el un omnou. Băgă de seamă că pe lume mai există şi altceva decât speculaţiile Sorbonei şiversurile lui Homer, că omul are nevoie de afecţiune, că viaţa fără tandreţe şi fărădragoste nu e decât un mecanism sec, ţipător şi sfâşietor; îşi închipui doar, căci era lavârsta când iluziile nu sunt încă înlocuite decât cu iluzii, că afecţiunile de sânge şifamilie erau singurele necesare, şi că iubirea pentru frăţior ajunge ca să umple oexistenţă. Se aruncă deci în dragostea pentru micul său Jehan, cu pasiunea unuicaracter profund, arzător, concentrat. Plăpânda făptură, frumoasă, blondă,trandafirie şi încreţită, orfanul fără alt sprijin decât tot un orfan, îl mişcă până înadâncul sufletului; şi, grav, gânditor cum era, începu să reflecteze asupra lui Jehan cuo milă infinită. Se îngriji de el ca de ceva foarte fragil şi foarte recomandat.

Fu pentru copil mai mult decât un frate, îi deveni o mamă. Micul Jehan îşipierduse mama la al cărei sân încă sugea. Claudiu îl dădu la o doică. În afară dedomeniul Tirechappe căpătase ca moştenire de la tatăl său proprietatea Moulin careţinea de turnul pătrat din Gentilly. Era o moară pe o colină lângă castelul Winchestre(Bicetre). Morăreasa hrănea un copil frumos; nu era departe de Universitate.

Claudiu i-l duse şi pe micul său Jehan. Din momentul acela, simţind că are depurtat o povară, luă viaţa foarte în serios. Gândul la frăţior îi deveni nu numairecreaţia, dar şi scopul studiilor sale. Se hotărî să se consacre pe de-a-întregul unuiviitor de care răspundea înaintea lui Dumnezeu, să nu se căsătorească niciodată, sănu aibă alt copil, altă satisfacţie decât fericirea fratelui său. Se ataşă deci, mai multdecât oricând, vocaţiei sale clericale. Meritul, ştiinţa, calitatea sa de vasal imediat alepiscopului de Paris îi deschideau larg porţile bisericii. Prin dispensă specială de laSfântul Scaun devenise preot la douăzeci de ani, cel mai tânăr dintre capelanii de laNotre-Dame, slujind altarul căruia i se spune, din cauza slujbei târzii rostite acolo,altare pigrorum. Aici, cufundat mai mult decât oricând în cărţile dragi pe care nu lelăsa decât ca să alerge o oră la proprietatea Moulin, îmbinarea de ştiinţă şi autoritate,aşa de rară la vârsta sa, îi cucerise repede respectul şi admiraţia bisericii.

Din biserică, reputaţia de savant trecuse în popor, unde se schimbase lucrufrecvent pe atunci în renume de vrăjitor. Atmosfera din jurul lui fusese stârnită degrupul bătrânelor care clămpăneau în jurul patului copiilor orfani, tocmai înmomentul când se înapoia, în ziua de Duminica Tomii, să-şi spună liturghia la altarulde lângă uşa corului. Se apropie atunci de nefericita făptură mică, atât de duşmănităşi de ameninţată. Diformitatea, părăsirea, gândul la fratele său mic, himera care îiizbi deodată mintea că dacă el moare, scumpul, său Jehan ar putea fi aruncat larându-i pe scândura copiilor găsiţi toate acestea pătrunseră în inima sa deodată, omare milă se răscoli într-însul, determinându-l să ia copilul. Când îl scoase din sac,îşi dădu seama că, într-adevăr, copilul era diform. Nefericitul avea un neg pe ochiulstâng, capul între umeri, coloana vertebrală arcuită, sternul proeminent, pulpelerăsucite; părea însă vioi; şi deşi nu se putea şti ce limbă gângăveşte, strigătul său

anunţa oarecare forţă şi sănătate. Urâţenia lui spori compătimirea lui Claudiu, şi îşijură să crească copilul de dragul fratelui său, pentru ca, oricare ar fi în viitor greşelilemicului Jehan, ele să fie răscumpărate prin caritatea aceasta. Îl boteză pe copiluladoptiv, dându-i numele de Quasimodo (Duminica Tomii), fie că a vrut să însemnezeastfel ziua când l-a găsit, fie că a vrut să caracterizeze prin acest nume cât deincompetentă şi de abia schiţată era biata făptură. Într-adevăr, Quasimodo, chior,cocoşat, răşchirat, nu era decât un neisprăvit.

III. „Immanis pecoris custos, immanior ipse”In 1482, Quasimodo crescuse. Devenise de mai mulţi ani clopotar la Notre-

Dame, graţie părintelui său adoptiv, Claudiu Frollo, care ajunsese arhidiacon deJosas, graţie suzeranului său Louis de Beaumont, ce devenise episcop de Paris, în1472, la moartea lui Guillaume Charetier, graţie patronului său Olivier le Daim,bărbierul regelui Ludovic al Xl-lea prin graţia Domnului. Quasimodo era deciclopotarul de la Notre-Dame. Cu timpul se formase nu ştiu ce legătură intimă întreclopotar şi biserică. Despărţit pentru totdeauna de lume prin dubla fatalitate anaşterii sale necunoscute şi a naturii sale diforme, închis din copilărie în acest dublucerc cu neputinţă de străbătut, bietul nenorocit se obişnuise să nu vadă nimic pelume dincolo de zidurile religioase care îl culeseseră la umbra lor.

Notre-Dame fusese rând pe rând, pentru el, pe măsură ce creştea şi se dezvolta,oul, cuibul, casa, patria, universul. Şi este sigur că între creatură şi edificiu era un felde armonie misterioasă, preexistentă. Când, mic încă, se târa ca broasca pe sub beznabolţilor, el părea, cu figura lui omenească şi cu făptura-i monstruoasă, reptilanaturală a lespezii umede şi mohorâte peste care umbra capitelelor romane proiectaatâtea forme bizare. Mai târziu, când se agăţă pentru prima oară, maşinal, defrânghia turnurilor, spânzurându-se de ea şi punând clopotul în mişcare, Claudiu,părintele său adoptiv, avu impresia unui copil a cărui limbă se dezlegă şi începu săvorbească. Astfel, treptat-treptat, dezvoltându-se într-una în sensul catedralei,trăind, vorbind aici, neieşind aproape niciodată, suferind la orice oră presiunea eimisterioasă, ajunse să-i semene, să se încrusteze pentru a spune astfel, să facă parteintegrantă dintr-însa. Unghiurile lui ieşite se îmbucau ierte-ni-se figura aceasta cuunghiurile intrate ale edificiului, părând nu numai locuitorul, dar şi conţinutul luifiresc. Aproape s-ar spune că luase forma lui, aşa cum melcul ia forma carapacei sale.Era locuinţa, gaura, învelişul lui. Între bătrâna biserică şi el era o simpatie instinctivăatât de profundă, existau atâtea afinităţi magnetice, atâtea afinităţi materiale, încât eladera la ea oarecum ca broasca ţestoasă la carapacea ei. Carapacea lui era catedralazgrunţuroasă. E de prisos să atragem atenţia cititorului că nu trebuie să ia întocmaifigurile pe care suntem obligaţi să le întrebuinţăm aci pentru a exprima împerechereaciudată, simetrică, imediată, aproape cosubstanţială, dintre om să spunem şi unedificiu. De asemenea este de prisos să spunem cât de mult se familiarizase el cuîntreaga catedrală într-o lungă şi intimă convieţuire. Locuinţa îi aparţinea.

Ea nu avea un colţişor pe care Quasimodo să nu-l cunoască, înălţime pe care elsă n-o fi escaladat. I se întâmpla de multe ori să se caţere pe faţadă ajutându-senumai de asperităţile sculpturii. Cele două turnuri pe suprafaţa cărora adesea eravăzut, târându-se ca o şopârlă ce luneca pe un zid abrupt uriaşe, gemene, atât deînalte, de ameninţătoare, de primejdioase, nu-i pricinuiau nici ameţeală, nici groază,nici crize de amorţire: le vedeai blânde sub mâna sa, lesnicioase la escaladat, încât aifi zis că le-a domesticit. Sărind, agăţându-se, zbenguindu-se în mijlocul prăpăstiilorcatedralei gigantice, el devenise întrucâtva maimuţă şi cămilă, asemenea copiluluicalabrez care înoată înainte de a merge, jucându-se de mititel cu marea.

De altminteri, nu numai trupul său părea că s-a modelat după catedrală, dar şispiritul său. Ar fi greu să precizăm în ce stare se găsea făptura aceasta, ce deprinderecontractase, ce formă luase sub învelişul înnodat, în viaţa sa sălbatică. Quasimodo senăscuse chiar, cocoşat, şchiop. Claudiu Frollo izbutise cu mare trudă şi cu multărăbdare să-l înveţe a vorbi. Dar o fatalitate era legată de bietul copil găsit.

Clopotar la Notre-Dame, la patrusprezece ani, o nouă infirmitate îi pusesecapac: clopotele îi spărseseră timpanul; devenise surd. Singura poartă pe care naturai-o lăsase deschisă larg spre lume, se închisese brusc pentru el de-a pururi.Închizându-se, ea a interceptat unica rază de bucurie şi de lumină ce pătrundea încăîn sufletul lui Quasimodo. Sufletul căzu într-o noapte profundă.

Melancolia nenorocitului deveni fără leac şi completă, ca şi diformitatea sa.Adăugăm că surzenia îi făcu întrucâtva mut. Căci, ca să nu dea prilej de râs altora, else hotărî, din momentul când se văzu surd, să adopte o tăcere pe care n-o rupea decâtatunci când era singur. Îşi legă de bună voie limba pe care Claudiu Frollo o dezlegasecu atâta trudă. De aceea, când nevoia îl silea să vorbească, limba lui era amorţită,stângace, ca o poartă cu ţâţânile ruginite. Dacă am încerca acum să pătrundem pânăîn sufletul lui Quasimodo, prin scoarţa îngroşată şi tare, dacă am putea să sondămprofunzimile întocmirii sale prost făcute; dacă ne-ar fi dat să privim cu o făcliedinapoia organelor fără transparenţă, să explorăm interiorul tenebros al făpturiiopace, să lămurim ungherele obscure, fundăturile absurde şi să aruncăm deodată olumină vie asupra sufletului înlănţuit în fundul acestei peşteri, i l-am găsi, desigur,într-o atitudine amărâtă, chircită şi rahitică, asemeni acelor deţinuţi din închisorileVeneţiei care îmbătrâneau frânţi în două într-o cuşcă de piatră prea scundă şi preastrâmtă.

Cu siguranţă că spiritul se atrofiază într-un corp ratat. Quasimodo abia simţeamişcându-se orbeşte într- însul un suflet făcut după imaginea lui. Imaginileobiectelor de a ajunge la gândirea sa. Creierul era un mediu special: ideile care îlstăbăteau ieşeau apoi chircite. Reflexul care provenea din această răsfrângere erafatalmente divergent şi deviat. Aşa se explică sumedeniile de iluzii optice, de aberaţiiale judecăţii, de abateri în care rătăcea cugetul său uneori deşuchiat, alteori idiot.Primul efect al fatalei întocmiri era acela al tulburării privirii pe care el o aruncaasupra lucrurilor. Nu primea aproape nici o percepţie imediată. Lumea exterioară i sepărea mult mai depărtată decât ni se pare nouă. Al doilea efect al nenorocirii sale eraacela că devenise rău. Era într-adevăr rău, deoarece era sălbatic; era sălbaticdeoarece era urât. Exista o logică în natura sa ca şi într-a noastră. Forţa extraordinarăera o cauză în plus de răutate. Malus puer robustus, spune Hobbes.

Dealtminteri, trebuie să recunoaştem, răutatea nu era poate înnăscută într-însul. De la primii paşi printre oameni se simţise, pe urmă se văzuse huiduit, înfierat,respins. Cuvântul omenesc era pentru el totdeauna o batjocură sau un blestem.Crescând, n-a găsit în juru-i decât ură. Şi-a însuşit-o. Dobândise răutatea generală.Culesese arma cu care l-au rănit.

La urma urmei, el nu-şi îndrepta decât cu părere de rău faţa spre oameni.Catedrala îi ajungea. Ea era populată cu figuri de marmură, cu regi, sfinţi, episcopi,care cel puţin nu hohoteau de râs în nasul lui şi nu aveau pentru el decât o privireliniştită, binevoitoare. Celelalte statui ale monştrilor şi demonilor nu nutreau urăîmpotriva lui Quasimodo. Semăna prea tare cu ele ca să-l urască. Sfinţii erau prieteniisăi, şi-l binecuvântau. Monştrii erau prietenii lui, şi-l păzeau. De aceea avea lungiextazuri cu ei. De aceea petrecea uneori ceasuri întregi ghemuit dinaintea unei statui,vorbind singuratic cu ea. Dacă survenea cineva, fugea ca un amant surprins înserenadă. Dar catedrala nu era pentru el numai societatea, ci şi întregul univers,întreaga natură. Nu visa alte spaliere decât vitraliile, totodată înflorite, altă umbrire

decât a frunzelor de piatră care se desfăşoară încărcată de păsări în tufişul capitelelorsaxone, alţi munţi decât turnurile colosale ale bisericii, alt ocean decât Parisul carefoşneşte la picioarele lor. Ceea ce iubea mai mult decât orice în edificiul matern, ceeace îi deştepta sufletul şi-i deschidea bietele aripe pe care le ţinea atât de jalnic îndoiteîn caverna sa, ceea ce îi făcea uneori fericit erau clopotele. Le iubea, le dezmierda, levorbea, le înţelegea. De la şirul de clopote din clopotniţă până la clopotul cel mare, îierau toate dragi. Clopotniţa şi cele două turnuri erau pentru el trei colivii mari alecăror păsări crescute de dânsul, cântau doar pentru dânsul. Totuşi clopotele acestea îlasurziră, dar mamele iubesc deseori mai mult copiii din a căror cauză au suferit maimult. E drept că glasul lor era singurul pe care îl mai putea auzi. De aceea clopotul celmare îi era mai drag decât toate. Pe el îl prefera în familia de fete zgomotoase care sezbenguiau în juru-i în zilele de sărbătoare. Clopotul cel mare se numea Maria, aflat înturnul răsăritean, împreună cu Jacqueline, clopotul cel mai mic închis alături într- ocolivie mai mică. Jacqueline se numea astfel după numele soţiei lui Jean de Montagu,care o dăruise bisericii, ceea ce nu l-a împiedicat să figureze apoi fără cap laMontfaucon. În al doilea turn erau alte şase clopote, şi, în sfârşit, cele şase mai miciocupau clopotniţa împreună cu clopotul de lemn, care nu bătea decât din după-amiaza Joiei Patimilor până în dimineaţa Paştilor. Quasimodo avea deci unsprezececlopote în seraiul său, dar favorita era Maria.

Nu ne-am putea face o idee despre bucuria lui în zilele de mare bătaie. Înmomentul când arhidiaconul îi spunea: „Du-te !” el urca scara în spirală a clopotniţeimai repede decât ar fi coborât altul. Intra gâfâind în camera aeriană a clopotuluimare; îl privea un moment cu reculegere şi dragoste, apoi îi vorbea blând, îl alinta cumâna ca pe un cal bun care face o cursă lungă.

Îl deplângea pentru osteneala ce va avea. După primele dezmierdări, striga dupăajutoarele sale, aşezate la etajul inferior al turnului, să înceapă. Acestea se spânzuraude cabluri, şi enorma capsulă de metal se legăna încetişor. Quasimodo o urmărea dinochi înfiorat. Prima izbitură a limbii de peretele de oţel zguduia schelăria pe care seurcase. Quasimodo vibra dimpreună cu clopotul. „Hai !” striga el cu o izbucnire derâs nesăbuit. Între timp, mişcarea clopotului se iuţea şi, pe măsură ce parcurgea ununghi mai deschis, ochii lui Quasimodo se deschideau de asemeni, tot maiscânteietori şi mai învăpăiaţi. În sfârşit, începea marea bătaie, întregul turn secutremura, schelărie, pietre de construcţie, totul mugea deodată, de la piloniifundaţiei până la trifoiul cununei. Quasimodo clocotea atunci. Umbla de colo pânăcolo. Se cutremura împreună cu turnul, din creştet până în tălpi. Dezlănţuit şi furios,clopotul prezenta alternativ, pe ambii pereţi ai turnului, gura de bronz din care scăparăsuflarea furtunoasă auzită la patru leghe. Quasimodo se aşeza dinaintea gurii, seghemuia, se sălta după mişcările clopotului; aspira suflul nâpraznic, privea, rând perând, locul profund ce furnica la două sute de picioare sub dânsul, precum şi enormalimbă de aramă care îi urla din secundă în secundă în urechi. Era singurul cuvânt pecare îl auzea, singurul sunet ce tulbura pentru dânsul liniştea universală.

Se înfoia atunci ca o pasăre la soare. Frenezia clopotului îl cucerea deodată,privirea devenea extraordinară; aştepta clopotul în treacăt, aşa cum păianjenulaşteaptă musca, şi se năpustea brusc asupra lui. Atunci, suspendat asupra abisului,purtat în legănarea formidabilă a clopotului, prindea monstrul de urechi, îl strângeaîntre genunchi, îl îmboldea cu călcâiele, înteţind cu izbitura şi cu greutatea trupuluisău furia bătăii. Între timp, turnul se clătina; el striga şi scrâşnea din dinţi, păru-iroşu se zburlea, pieptu-i hârâia ca nişte foale, ochii aruncau flăcări, clopotulmonstruos necheza gâfâind sub el, şi nu mai aveai a face nici cu clopotul de la Notre-Dame, nici cu Quasimodo, ci cu un vis, un vârtej, o furtună; vârtejul călărindzgomotul; un spirit înfipt pe-o crupă zburătoare; un centaur ciudat, jumătate om,

jumătate clopot; o specie de Astolphe1 oribil purtat de-un armăsar năzdrăvan debronz însufleţit. Prin prezenţa extraordinarei făpturi circula în toată catedrala oanume respiraţie de viaţă. Părea că se desprinde din Quasimodo, cel puţin dupăspusa superstiţiilor exagerate ale gloatei, o emanaţie misterioasă care însufleţea toatepietrele catedralei, înfiorând măruntaiele profunde ale vechii biserici. Era de-ajunssă-l ştii acolo ca să ţi se pară că vezi cum nenumăratele statui ale galeriilor şiportalurilor trăiesc, se mişcă. Şi într-adevăr, catedrala părea o creatură docilă şiascultătoare sub mâna lui, îi aştepta voinţa ca să-şi înalţe glasul puternic; eraposedată şi umplută de Quasimodo ca de un duh familiar. Ai fi zis că, graţie lui,imensul edificiu respira. El se găsea cu adevărat pretutindeni, se înmulţea în toatepunctele monumentului. Zăreai uneori cu spaimă în vârful turnului un pitic bizarcare se căţăra, şerpuia, se ţâra în patru labe, se pleca asupra abisului, ţopăia din loc înloc şi se afunda în pântecul vreunei gorgone sculptate, era Quasimodo în căutareacuiburilor de corbi. Alteori te ciocneai în vreun ungher întunecat al bisericii de un felde himeră vie, ghemuită şi îmbufnată: era Quasimodo pe gânduri. Câteodată zăreaisub un turn un cap enorm şi un pachet de mădulare dezordonate legănându-se cufurie de capătul unei frânghii: era Quasimodo sunând vecerniile sau Angelus-ul.Deseori noaptea vedeai rătăcind pe balustrada şubredă, dantelată, ce încoroneazăturnurile, o formă hidoasă: era tot cocoşatul de la Notre-Dame. Atunci, spuneauvecinele, întreaga biserică avea ceva fantastic, supranatural, oribil, ochi şi guri sedeschideau ici-colo; auzeai lătrând câinii, balaurii, iasmele de piatră care veghează zişi noapte cu gândul încordat şi cu botul deschis în jurul monstruoasei catedrale, iardacă era într-o noapte de Crăciun, în timp ce clopotul cel mare horcăia, parcă îichema pe credincioşi la slujba din miez de noapte, se răspândea un atare aer pestefaţada sumbră încât ai fi spus că marele portal devora gloata şi că ferestruica o privea.Toate acestea se trăgeau de la Quasimodo. Egiptul l-ar fi socotit zeul templului, evulmediu îl credea demon, era însă numai sufletul acestuia. Era aşa de mult, încâtpentru cei care ştiu de existenţa lui Quasimodo, Notre-Dame e astăzi pustie,neînsufleţită, moartă. Se simte că a dispărut ceva de acolo. Imensul trup e gol, unschelet; l-a părăsit spiritul, îi vezi locul şi atât. Ca un craniu unde sunt încă găuripentru ochi, dar unde lipsesc privirile.

IV. Câinele şi stăpânulExista totuşi o făptură omenească pe care Quasimodo o cruţa de răutatea şi de

ura sa, şi pe care o iubea tot atât, ba poate mai mult decât iubea catedrala: ClaudiuFrollo. Explicaţia era simplă. Claudiu Frollo îl culesese, îl adoptase, îl hrănise, îlcrescuse. Copil fiind, se deprinsese să se refugieze între picioarele lui Claudiu Frollo,când câinii şi copiii lătrau după el. Claudiu Frollo îl învăţase să vorbească, să citească,să scrie. Claudiu Frollo, în sfârşit, l-a făcut clopotar. Şi a căsători clopotul cuQuasimodo însemna a dărui pe Julieta lui Romeo. De aceea recunoştinţa luiQuasimodo era profundă, pasionată, fără margini; şi cu toate că figura părintelui săuadoptiv era deseori mohorâtă, severă, cu toate că vorbirea lui era de obicei scurtă,aspră, poruncitoare, niciodată recunoştinţa aceasta nu se dezminţise o clipă.Arhidiaconul avea în Quasimodo sclavul cel mai supus, valetul cel mai docil, dulăulcel mai neadormit. Când bietul clopotar asurzi, s-a stabilit între el şi Claudiu Frolloun limbaj de semne, misterios şi înţeles numai de ei. În chipul acesta, arhidiaconulera singura făptură cu care Quasimodo păstrase legătura. Nu avea raporturi pe lumedecât cu catedrala şi cu Claudiu Frollo. Nimic nu se compara cu autoritateaarhidiaconului asupra clopotarului, cu ataşamentul clopotarului pentru arhidiacon.Ar fi fost de-ajuns un semn al lui Claudiu şi gândul că i-ar face plăcere, pentru cainfirmul să se arunce de la înălţimea turnurilor bisericii. Era un lucru remarcabil

forţa aceasta fizică, atât de extraordinar dezvoltată la Quasimodo, şi pusă de elorbeşte la dispoziţia altcuiva. Se găsea, fără îndoială, în acest sentiment,devotamentul filial, ataşamentul domestic; era şi fascinarea unui spirit de alt spirit.

O biată şi stângace alcătuire umană, care stătea cu capul plecat şi cu ochiiimploratori în faţa unei inteligenţe înalte şi profunde, puternică şi superioară. Însfârşit, şi mai presus de orice, era recunoştinţa.. Recunoştinţa aşa de mult împinsă lalimita ei extremă încât nu am şti cu ce s-o comparăm. O atare virtute nu areexemplele cele mai frumoase printre oameni. Vom spune deci că Quasimodo îl iubeape arhideacon aşa cum niciodată un câine, un cal, un elefant nu şi-a iubit stăpânul.

V. Urmare de la Claudio FrolloÎn 1482, Quasimodo avea vreo douăzeci de ani, Claudiu Frollo vreo treizeci şi

şase: unul crescuse, altul îmbătrânise. Claudio Frollo nu mai era simplu şcolar de lacolegiul Torchi, protectorul duios al unui copilaş, filosoful tânăr şi visător carecunoştea multe lucruri şi ignora multe altele. Era un preot auster, grav, posomorât,cu grijă de suflete; dommul arhidiacon de Josas, al doilea acolit al episcopului, avândpe braţe cele două decanate, Montlhery şi Châteaufort, şi o sută şaptezeci şi patru deparohii rurale. Era un personaj impozant şi sumbru, în faţa căruia tremurau copiii dela cor, confraţii de la Saint-Augustin, învăţăceii de la Notre-Dame, când trecea domolpe sub ogivele înalte ale domului maiestuos, îngândurat, cu braţele pe piept şi cucapul atât de mult lăsat în jos încât nu i se vedea decât fruntea mare, pleşuvă.

Dar Claudiu Frollo nu părăsise, de altfel, nici ştiinţa, nici educaţia frăţiorului,cele două îndeletniciri ale vieţii sale. Dar, cu timpul, se amestecase oarecareamărăciune în aceste lucruri gingaşe. Cu timpul, spune Paul Diacre, până şi cea maibună slănină râncezeşte!

Micul Jehan Frollo, poreclit du Moulin, din cauza locului unde fusese hrănit nua crescut în sensul pe care Claudiu vrusese să i-l imprime. Fratele cel mare se aşteptala un elev pios, docil, doct, onorabil. Dar frăţiorul, asemeni arbuştilor care înşalăsforţarea grădinarului şi se întorc îndărătnici spre partea de unde le vin aerul şisoarele, frăţiorul nu creştea şi nu se înmulţea, nu scotea crengi stufoase şiîmbelşugate decât înspre lenevie, ignoranţă şi dezmăţ. Era un adevărat diavol, foartedezordonat, ceea ce îl fădea pe dom Claudiu să-şi încrunte sprâncenele, dar foartehazliu şi subtil, ceea ce îl făcea pe fratele mai mare să zâmbească. Claudiu îlîncredinţase aceluiaşi colegiu unde petrecuse şi el primii ani, în studiu şi înreculegere; şi-l durea că sanctuarul cinstit altădată cu numele lui Frollo, erascandalizat astăzi de el. Adresa uneori lui Jehan mustrări îndelungi şi severe, pe careacesta le înghiţea. La urma-urmei, tânărul derbedeu avea inimă bună, aşa cum sevede în toate comediile. Dar, după dojană, reîncepea nu mai puţin liniştit seriarăzvrătirilor şi enormităţilor. Uneori scărmănase în chip de bun-venit pe un be-jaune(aşa se spunea noilor debarcaţi la universitate), tradiţie preţioasă care s-a păstrat cugrijă până în zilele noastre. Alteori asmuţise o bandă de şcolari care s-a năpustitasupra unei cârciumi, quasi classico excitati, apoi l-a bătut pe cârciumar, „cu beţeofensive” şi a devastat cârciuma, distrugând până şi boloboacele cu vin din privinţă.După aceea, submonitorul de la Torchi prezentă alarmat lui dom Claudiu un raportîn latină, cu această dureroasă menţiune: Rixa, prima causa vinum optimumpotatum. În sfârşit grozăvie la un copil de şaisprezece ani se spunea că isprăvile salemergeau deseori până în strada Glatigny. De aceea, întristat şi descurajat înafecţiunile-i omeneşti, Claudiu se aruncase cu mai multă patimă în braţele ştiinţei,surioara aceasta care cel puţin nu-ţi râde în nas şi-ţi plăteşte totdeauna, deşi înmonedă uneori derizorie, îngrijirile pe care i le-ai dat. Deveni deci tot mai savant şi,în acelaşi timp, printr- o consecinţă naturală, tot mai rigid ca preot şi tot mai trist ca

om. Există pentru fiecare dintre noi anumite paralelisme între inteligenţa, moravurileşi caracterul nostru, care se dezvoltă fără întrerupere şi nu se rup decât în marilezdruncinări ale vieţii. Deoarece Claudiu Frollo străbătuse din tinereţe cercul aproapeîntreg al cunoştinţelor umane, pozitive, exterioare şi îngăduite, fu nevoit, ca să nu seoprească ubi defuit orbis, să meargă mai departe şi să caute alte alimente pentruactivitatea nesăturată a inteligenţei sale. Străvechiul simbol al şarpelui care îşi muşcăcoada se potriveşte în special ştiinţei. Se pare că Claudiu Frollo dovedise lucrulacesta. Mai multe persoane grave afirmau că, după ce epuizase fas-ul cunoştinţeiumane, el a cutezat să pătrundă în nefas. Se spunea că gustase, rând pe rând, toatefructele din arborele inteligenţei şi că, flămând sau dezgustat, muşcase în cele dinurmă din fructul oprit. Participase, rând pe rând, aşa cum l-au văzut cititorii noştri, laconferinţele teologilor de la Sorbona, la adunările artienilor închinaţi SfântuluiHilarie, la disputele decretiştilor închinaţi Sfântului Martin, la congregaţiilemedicilor; toate bucatele permise şi aprobate, pe care aceste patru mari bucătării,transformate în facultăţi, puteau să le elaboreze şi să le servească unei inteligenţe, elle devorase, ghiftuindu-se mai înainte ca foamea sa să fie domolită, atunci săpase maideparte, mai jos, dedesubtul întregii ştiinţe, materiale, limitate, şi-a riscat poatesufletul şi s-a aşezat în peşteră, la masa misterioasă a alchimiştilor, a astrologilor, aermeticilor, în a cărui capăt stau în evul mediu Averroes, Guillaume de Paris şiNicolas Flamel, şi care se prelungeşte, în Orient, la luminile sfeşnicului cu şapteramuri, până la Solomon, Pitagora şi Zoroastru. Cel puţin aşa se presupunea, cutemei sau fără. E sigur că arhidiaconul vizita deseori cimitirul Saints-Innocents, undefuseseră înmormântaţi părinţii săi dimpreună, e drept, cu celelalte victime ale ciumeidin 1466; dar el părea mai puţin mişcat de crucea gropii lor decât de figurile ciudatecare împodobeau mormântul lui Nicolas Flamel şi al lui Claude Pernelle, construitalături. E sigur că a fost văzut deseori mergând pe strada Lombards, şi intrând pefuriş într-o căsuţă de la colţul străzii Ecrivains şi Marivault. Era casa construită deNicolas Flamel, casa unde acesta a murit pe la 1417 şi care, pustie pe atunci, începeasă cadă în ruină din pricină că ermeticii şi alchimiştii tuturor ţărilor îi tociserăzidurile, săpându-şi numele lor pe ele. Cîţiva vecini afirmau chiar că l-au văzut o dată,printr-o ferestruică de beci, pe arhidiaconul Claudiu săpând şi răscolind pământul încele două pivniţi ai căror stâlpi fuseseră mâzgăliţi cu versuri şi cu hieroglifenenumărate chiar de Nicolas Flamel. Se presupunea că Flamel a îngropat piatrafilosofală în beciuri şi, timp de două veacuri, alchimiştii, de la Magistri până lapărintele Pacifique, n-au încetat să scormonească solul decât atunci când casa,răscolită şi întoarsă cu atâta cruzime, s-a spulberat sub picioarele lor.

De asemenea este sigur că arhidiaconul căpătase o pasiune ciudată pentruportalul simbolic al catedralei, pagina aceasta scrisă în piatră de episcopul Guillaumede Paris care, fără îndoială, a fost osândit deoarece ataşase un infernal frontispiciupoemului sfânt pe care restul edificiului îl cântă veşnic. Despre arhidiaconul Claudiuse spunea că ar fi aprofundat colosul Sfântului Christophe şi statuia enigmatică,lungă, care se ridica atunci în faţa bisericii şi pe care poporul o numea în batjocurăDomnul Legris. Dar ceea ce toată lumea putuse remarca erau orele nesfârşitei pe carele petrecea deseori pe parapetul de la intrarea bisericii, contemplând sculpturileportalului, examinând uneori fecioarele nebune cu lămpile lor răsturnate, alteorifecioarele cuminţi cu lămpile lor drepte; calculând alte dăţi unghiul privirii corbuluicare stă la portalul din stânga şi care priveşte, în biserică, un punct misterios, unde segăseşte, desigur, tăinuită piatra filosofală, în cazul când ea nu e în pivniţa lui NicolasFlamel. Era, vom spune în treacăt, un destin ciudat pentru biserica Notre-Dame, înepoca aceea, de a fi astfel iubită în două moduri deosebite şi cu atâta evlavie, de douăfăpturi atât de nepotrivite cum erau Claudiu şi Quasimodo: iubită de unul, un fel de

jumătate om, instinctiv şi sălbatic, pentru frumuseţea, statura, armoniile care sedesprind din magnificul ei ansamblu; iubită de altul, imaginaţie savantă şi pasionată,pentru semnificaţia, pentru mitul, pentru sensul pe care ea îl conţine, pentrusimbolul împrăştiat sub sculpturile faţadei sale; într-un cuvânt, pentru enigma pecare ea o propune veşnic inteligenţei. E sigur, în sfârşit, că arhidiaconul îşi amenajaseîn turnul dinspre Greve, alături de colivia clopotelor, o chilie mică, foarte secretă,unde nu intra nimeni, nici chiar episcopul, fără învoirea sa. Chilia a fost altă datăfăcută aproape de vârful turnului, printre cuiburile de corbi, de către episcopul Hugode Besancon care făcuse farmece aci pe vremea sa. Nu ştia nimeni ce cuprinde chilia;dar fusese văzută deseori, de pe ţărmurile Terenului, noaptea, la o ferestruică dedinapoia turnului, apărând, dispărând şi reapărând, la intervale scurte, egale, olumină roşie, intermitentă, bizară, care însoţea parcă aspiraţiile gâfâitoare ale unuialchimist, lumină ce se datora mai degrabă unei flăcări decât unei lămpi.

În umbră, la înălţimea aceea, luminiţa producea un efect ciudat, iar bunelefemei spuneau: „Uite că arhidiaconul face vrăji şi că iadul scânteiază acolo”. Îndefinitiv, mari dovezi de vrăjitorie nu reieşeau din toate acestea; era însă de-ajunsfum ca să presupui că e şi foc; iar arhidiaoonul avea o faimă destul de mare. Suntemdatori să spunem, totuşi că ştiinţele Egiptului, că necromancia, că magia, chiar ceamai albă şi nevinovată, nu aveau duşman mai înverşunat, denunţători mai nemiloşidecât pe domnii din oficialitatea catedralei. Oroare sinceră sau manoperă de pungaşcare strigă: „Puneţi mâna pe hoţ!” faptul acesta nu era o piedică pentru caarhidiaconul să fie socotit de capetele docte ca un suflet aventurat în vestibululiadului, pierdut în hrubele cabalei, bâjbâind în beznele ştiinţelor oculte. Nici poporulnu se lăsa amăgit; pentru oricine era înzestrat cu puţină pătrundere, Quasimodotrecea drept demon, Claudiu Frollo drept vrăjitor.

Nici vorbă că clopotarul trebuie să servească arhidiaconului o anume bucată detimp, după care îi va lua sufletul în chip de plată. De aceea, în ciuda austerităţiiexcesive a vieţii sale, arhidiaconul nu era văzut cu ochi buni de făpturile evlavioase, şinu exista nas într-atâta de neexperimentat care să nu adulmece într-însul pemagician. Dacă, îmbătrânind, se formaseră prăpăstii în ştiinţa sa, ele se formaseră şiîn inima sa. Cel puţin, aşa erai îndreptăţit examinând figura pe care sufletul nu sevedea strălucind decât printr-un nor posomorât. De unde îi venea fruntea lată,pleşuvă, capul totdeauna înclinat, pieptul totdeauna săltat de suspine? Ce gând tainicfăcea să îi zâmbească gura cu atâta amărăciune în momentul când sprâncenele saleîncruntate se apropiau ca doi tauri gata de luptă? De ce rămăşiţele părului său erauîncărunţite? Ce foc interior izbucnea uneori în priviri, astfel că ochii semănau cu ogaură străpunsă în peretele unui cuptor?

Simptomele acestea de violenită preocupare morală căpătaseră cu deosebire ungrad înalt de intensitate în momentul când se petrece istoria de faţă. În numeroaserânduri, câte un copil de cor fugise înspăimântat când l-a găsit singur în biserică,într- atâta de ciudată şi de strălucitoare era privirea lui. În numeroase rânduri, la oraslujbei, vecinul său de strană l-a auzit amestecând în cântul său ad omnem tonumparanteze neinteligibile. În numeroase rânduri, spălătoreasa Terenului, însărcinatăcu curăţenia, a observat, nu fără groază, urme de unghii şi de degete crispate peveşmântul domnului arhidiacon de Josas. Dealtminteri, severitatea lui sporea, şi nufusese niciodată mai exemplar decât atunci. Prin situaţie ca şi prin caracter, se ţinusetotdeauna departe de femei; părea că le urăşte mai mult decât oricând. Simpla foşnirea unei rochii de mătase îl silea să-şi lase gluga peste ochi. Era, în privinţa aceasta,într-atât de ahtiat de austeritate şi rezervă încât, când doamna de Beaujeu, fiicaregelui, veni în luna decembrie 1481 să viziteze mănăstirea Notre-Dame, el seîmpotrivi cu gravitate, reamintind episcopului sfatul Cărţii negre, datând din ziua

Sfântului Bartolomeu, în 1334, care interzice accesul în mănăstire al oricărei femei„oricare ar fi ea, bătrână sau tânără, stăpână sau slujnică”. Episcopul se văzuse atuncinevoit să-i citeze ordonanţa legatului Odo, care exceptează anumite doamne dinsocietatea înaltă, aliquae magnates mulieres, quae sine scandalo vitari non possunt.Dar arhidiaconul protestă, obiectând că ordonanţa legatului, care data din 1207, eraanterioară cu 127 ani Cărţii negre şi, în consecinţă, abrogată de aceasta. A refuzat săse arate în faţa prinţesei. Se remarca de asemeni că repulsia lui pentru ţigănci şiţigani se înteţeşte de câtva timp. Solicitase episcopului un edict care să interzicădrastic ţigăncilor de a dansa şi a cânta în piaţa bisericii şi cerceta de câtva timparhivele mucezite pentru a strânge cazurile de vrăjitori şi vrăjitoare condamnaţi larug sau la spânzurătoare pentru compliciltate la farmece cu ţapi, scroafe sau capre.

VI. ImpopularitateAm mai spus că arhidiaconul şi clopotarul nu prea erau iubiţi de mulţimea mai

importantă şi mai măruntă din preajma catedralei. Când Claudiu şi Quasimodoieşeau împreună, ceea ce se întâmpla uneori, şi erau văzuţi străbătând, valetulurmându-şi stăpânul, străzile răcoroase, înguste şi mohorâte ale cartierului, cuvintelerăutăcioase, fredonările ironice, glumele nesărate îi hărţuiau, cu excepţia cazurilor,destul de rare, când Claudiu Frollo mergea cu capul drept, arătându-şi fruntea severăşi aproape augustă. Amândoi erau în cartier asemenea poeţilor despre care vorbeşteRegnier: Tot felul de oameni merg după poeţi

Aşa cum după bufniţe strigă privighetorile.Uneori, vreun ştrengar îşi risca pielea şi ciolanele pentru plăcerea mare de a

înfige un ac în cocoaşa lui Quasimodo. Alteori, vreo fată frumoasă, ştrengărită şineruşinată mai mult decât s-ar fi cuvenit, îşi atingea rochia neagră de preot,cântându-i sub nas cântectul batjocoritor: „Cuib, cuib, diavolul este prins”.

Câteodată un grup de bătrâne, înşirat şi ghemuit în umbră, pe treptele uneitinde, bombănea zgomotos la trecerea arhidiaconului şi a clopotarului zvârlindu- leîn faţă salutul acesta binevoitor: „Hm, uite unul al cărui suflet seamănă cu trupulceluilalt”. Alteori vreo bandă de şcolari şi de haimanale îi saluta cu huiduieli înlatineşte: Eia! Eia! Claudius cum Claudo! Dar, de cele mai multe ori, ocara treceaneobservată de preot şi de clopotar. Pentru a auzi toate graţiozităţile, Quasimodo eraprea surd, iar Claudiu prea visător.

CARTEA A CINCEA

I. „Abbas beati Martini”Faima lui dom Claudiu se întinsese departe. Ea îi prilejui, cam pe vremea când a

refuzat s-o vadă pe doamna de Beaujeu, o vizită a cărei amintire a păstrat-o multtimp. Era într-o seară. Se retrăsese după slujbă în chilia mănăstirii Notre-Dame.Aceasta, afară poate de câteva fiole de sticlă zvârlite într-un colţ şi pline cu un prafdestul de echivoc, care semăna mult cu praful de proiecţie, nu oferea nimic ciudat saumisterios. Ici-colo se vedeau câteva inscripţii pe perete, dar ele erau simple sentinţede ştiinţă sau de pietate, extrase din autori buni. Arhidiaconul se aşezase la luminaunui sfeşnic de aramă, în faţa unui vas scris încărcat cu manuscrise, îşi rezemasecotul pe cartea larg deschisă a lui Honorius din Autun, De praedistinatione et liberoarbitrio, şi răsfoia adâncit în gânduri un în folio imprimat pe care îl adusese, singurulprodus de presă aflat în chilia sa. În toiul reveriei se auzi o bătaie în uşă:

— Cine-i acolo? strigă savantul cu tonul graţios al unui dulău flămând pe care îlderanjezi de la ciolanul său. O voce răspunse de afară:

— Prietenul d-voastă, Jacques Coictier. Claudiu se duse să deschidă.

Era într-adevăr medicul regelui; un personaj ca de cincizeci de ani, a căruifizionomie aspră nu era corijată decât de o privire şireată. Îl însoţea încă un bărbat.Amândoi purtau câte un halat lung, de culoare cărămizie, îmblănit, închis şi legat cuun cordon, iar pe cap purtau pălării de aceeaşi culoare. Mâinile lor dispăreau submâneci, picioarele sub halate, ochii sub pălării.

— Dumnezeu să mă ierte, domnilor, nu mă aşteptam la o vizită atât de onorabilăla ora aceasta! spuse arhidiaconul introducându-i. Şi, vorbind astfel, curtenitor,plimba de la medic la însoţitorul acestuia o privire neliniştită şi iscoditoare.

— Nu e niciodată prea târziu pentru a face o vizită unui savant de însemnătatealui dom Claudiu Frollo de Tirechappe — răspunse doctorul Coictier, al cărui accent îipurta frazele cu maiestatea unei rochii cu coadă. Atunci începu între medic şiarhidiacon unul din acele prologuri politicoase care precedau, potrivit uzului, înepoca aceea, orice conversaţie între savanţi, şi care nu-i împiedicau să se urască înmodul cel mai cordial. De altminteri, acest lucru se mai vede şi astăzi, orice gură desavant care complimentează un alt savant e un vas cu fiere îndulcită. Felicitările luiClaudiu Frollo la adresa lui Jacques Coictier se refereau în special la numeroaseleavantaje vremelnice pe care vrednicul medic ştiuse să le extragă, în cursul cariereisale atât de pizmuite, din fiecare boală a regelui, operaţie de o alchimie mai bună şimai sigură decât căutarea pietrei filosofale.

— Într-adevăr, domnule doctor Coictier, m-am bucurat nespus aflând despreepiscopia nepotului d-voastă, superiorul meu Pierre Verse. Nu e el episcop deAmiens?

— Da, domnule arhidiacon, o favoare a lui Dumnezeu.— Ştiţi că aveţi o înfăţişare foarte bună în ziua de Crăciun, în fruntea companiei

d-voastră de la Camera Conturilor, domnule prezident?— Vice-prezident, dom Claudiu. Din păcate numai atât.— Ce e cu superba d-voastră casă din strada Saint-Andre-des-Arcs? E un Luvru.

Îmi place nespus zarzărul sculptat pe poartă.— O, maestre Claudiu, toată clădirea aceasta mă costă mult. Pe măsură ce casa

se înalţă, eu mă ruinez.— Vai, dar nu aveţi veniturile Temniţei şi ale Palatului şi renta tuturor caselor,

staulelor, gheretelor, dughenelor mănăstirii? Toate acestea sunt o vacă bună de muls.— Veniturile de la Poissy nu mi-au adus nimic anul acesta.— Dar birurile de la Triel, de la Saint-James, de la Saint-Germain-en-Laye sunt

totdeauna bune.— Nimica toată.— Aveţi şi slujba de consilier al regelui. Vi se plăteşte fix.— Da, confrate Claudiu, dar blestemăţia de proprietate de la Poligny, despre

care se vorbeşte atâta, nu-mi aduce, una peste alta, nici şaizeci taleri de aur.In complimentele pe care dom Claudiu le adresa lui Jacques Coictier era

accentul batjocoritor şi înăcrit, zâmbetul trist şi crud al unui om superior şi nefericitcare persiflează un moment, ca să se amuze, prosperitatea grosolană a unui om derând. Celălalt nu băga de seamă.

— Pe sufletul meu, spuse în sfârşit Claudiu strângându-i mâna, mă bucur că văvăd atât de sănătos.

— Vă mulţumesc, maestre Claudiu.— A, dar cum se simte regalul d-voastră bolnav? exclamă dom Claudiu.— Nu-şi plăteşte cum ar trebui mediaul, răspunse doctorul zvârlind o privire

spre tovarăşul său.— Crezi, prietene Coictier? spuse acesta.

Cuvântul, rostit cu tonul uimirii şi al mustrării, readuse asupra necunoscutuluipersonaj atenţia arhidiaconului care, la drept vorbind, nu se abătuse cu totul nici oclipă, din momentul când străinul trecuse pragul chiliei. A fost nevoie de toatemotivele pe care le avea să-l menajeze pe doctorul Jacques Coictier, atotputerniculmedic al regelui Ludovic al XI-lea, pentru a-l primi însoţit. De aceea figura sa nu fuprea cordială când Jacques Coictier îi spuse:

— Dom Claudiu, vă aduc un confrate care a vrut să vă vadă, căci vă cunoştea dinrenume.

— Domnul se ocupă cu ştiinţa? întrebă arhidiaconul fixând asupra tovarăşuluilui Coictier ochi pătrunzători. Nu găsi sub sprâncenele necunoscutului o privire maipuţin străpungătoare şi mai sfidătoare decât a sa. Acesta era, atât cât lumina slabăîngăduia să vezi, un bătrân de vreo şaizeci de ani, de statură potrivită, cu aerbolnăvicios şi epuizat. Profilul său, deşi cu o linie foarte orăşenească, avea cevaputernic şi sever, ochii lui scânteiau sub arcada foarte profundă a sprâncenelor ca olumină în adâncul unei peşteri; iar sub pălăria pleoştită care îi cădea pe nas, simţeaiplanurile largi ale unei frunţi de geniu. Necunoscutul răspunse singur la întrebareaarhidiaconului.

— Cucernice maestre, rosti el cu glas grav, renumele d-voastră a ajuns până lamine şi am vrut să vă consult. Nu sunt decât un biet nobil provincial care îşi scoateîncălţămintea înainte de a intra la savanţi. Se cade să cunoaşteţi numele meu. Mănumesc cumătrul Tourangeau. „Ciudat nume pentru un nobil” gândi arhidiaconul. Sesimţea totuşi în faţa unei făpturi puternice şi serioase. Instinctul înaltei saleinteligenţe îi dădea putinţa să bănuiască o inteligenţă nu mai puţin înaltă sub pălăriacumătrului Tourangeau, şi examinând grava figură, rictusul ironic pe care prezenţalui Jacques Coictier i-l săpase pe chipul mohorât se risipi puţin câte puţin, asemeneaamurgului pe un orizont de noapte.

Se aşeză la loc, posac şi tăcut, în jilţu-i mare, cotul îşi reluă poziţia obişnuită pemasă, şi fruntea în palmă. După câteva momente de meditaţie făcu semn musafirilorsă se aşeze şi se adresă cumătrului Tourangeau:

— Doriţi să mă consultaţi, maestre; dar asupra cărei ştiinţe?— Cucernice, răspunse cumătrul Tourangeau, sunt bolnav, greu bolnav. Vi se

spune marele Esculap, şi am venit să vă cer un sfat medical.— Medical? glăsui arhidiaconul înălţând capul. Păru că se reculege o clipă şi

reluă: Cumetre Tourangeau, dacă acesta e numele d-voastră, întoarceţi capul. Veţigăsi răspunsul meu scris pe zid.

Cumătrul Tourangeau se supuse şi citi deasupra capului inscripţia aceastasăpată în perete: „Medicina e fiica visurilor (Jamblique)”. Doctorul Jacques Coictierauzise întrebarea camaradului său cu o ciudă pe care răspunsul lui dom Claudiu asporit-o. Se plecă la urechea cumătrului Tourangeau şi îi spuse destul de încet ca sănu fie auzit de arhidiacon:

— Te-am prevenit că e nebun. Ai vrut să-l vezi.— S-ar putea prea bine ca nebunul să aibă dreptate, doctore Jacques, îi

răspunse cu acelaşi ton şi cu un zâmbet amar.— Treaba dumitale, replică Coictier cu glas sec. Apoi, adresându-se

arhidiaconului: Sunteţi gata de treabă, dom Claudiu, iar Hipoarate nu e pentru d-voastră o piedică mai mare decât ar putea să fie o alună pentru o maimuţă. Medicina,un vis! Bănuiesc că farmacopolii v-ar lapida în cazul când s-ar găsi aici. Vasăzică d-voastră tăgăduiţi influenţa filtrelor asupra sângelui, a alifiilor asupra trupului.Tăgăduiţi eterna farmacie de flori şi de metale care se cheamă lumea, creată într-adins pentru veşnicul bolnav care se cheamă omul.

— Nu tăgăduiesc nici farmacia, nici bolnavul, rosti cu răceală dom Claudiu. Eutăgăduiesc medicul.

— Prin urmare nu e adevărat, reluă Coictier cu aprindere, că guta este opecingine pe dinăuntru, că o rană se vindecă prin aplicarea unui şoarece fript, că unsânge tânăr, infuzat, redă tinereţe vinelor bătrâne; nu e adevărat că două şi cu douăfac patru şi că emprostatonosul succede opistotonosului!

Arhidiaconul răspunse fără să se tulbure:— Sunt anumite lucruri la care mă gândesc într-un anume fel.Coictier deveni roşu de furie.— A, bunul meu Coictier, să nu ne supărăm, glăsui cumătrul Tourangeau.

Domnul arhidiacon e prietenul nostru.Coictier se linişti, mormăind în şoaptă: „La urma urmei, e un nebun”.— Fără supărare, maestre Claudiu, d-voastră mă puneţi într-o mare

încurcătură, declară cusmătrul Tourangeau. Venisem să vă cer două consultaţii, unaprivitoare la sănătatea mea, alta privitoare la steaua mea.

— Domnule, spuse arhidiaconul, dacă v-aţi gândit astfel, aţi fi făcut bine să nuvă obosiţi urcând treptele scării mele. Eu nu cred în medicină. Nu cred în astrologie.

— Serios? exclamă cumătrul cu uimire. Coictier avea un râs forţat.— Vedeţi bine că e nebun, îi şopti el cumătrului Tourangeau. Nu crede în

astrologie!— Cum să ne imaginăm că fiecare rază de stea e un fir care ţine de capul unui

om? continuă dom Claudiu.— Dar în ce credeţi d-voastră? strigă cumătrul Tourangeau.Arhidiaconul rămase un moment şovăitor, apoi schiţă un zâmbet sumbru, care

părea că-i dezminte răspunsul:— Credo în Deum!— Dominum nostrum, adăugă cumătrul Tourangeau făcându-şi semnul crucii.— Amen! spuse Coictier.— Cucernice maestre, reluă cumătrul, mă bucur nespus văzându-vă atât de

evlavios. Dar, mare savant cum sunteţi, aţi ajuns la punctul de a nu mai crede înştiinţă?

— Nu, glăsui arhidiaconul apucând braţul cumătrului Tourangeau, şi un fulgerde entuziasm se aprinse în ochii lui posomorâţi; nu, eu nu tăgăduiesc ştiinţa. Nu m-am târâit atât de mult pe jos, cu unghiile în ţărână, printre nenumăratele ramificăriale peşterii, fără să zăresc departe, la capătul galeriei întunecoase, o lumină, o flacără,ceva, fără îndoială, răsfrângerea uluitorului laborator central, unde pacienţii şiînţelepţii l-au surprins pe Dumnezeu.

— Dar, în sfârşit, întrerupse Tourangeau, ce lucru consideraţi d-voastrăadevărat şi sigur?

— Alchimia.Coictier protestă:— Pardon, dom Claudiu, alchimia are fără îndoială raţiunea ei, dar de ce să

blestemaţi medicina şi astrologia?— Neant, ştiinţa omului! Neant, ştiinţa cerului! rosti arhidiaconul cu pornire.— Aceştia înseamnă a merge cu Epidaur şi Chaldeea, rosti medicul.— Ascultaţi, maestre Jacques, cele ce vă spun sunt de bună-credinţă. Eu nu sunt

medic al regelui, iar majestatea sa nu mi-a dat grădina Dedalus ca să observconstelaţiile. Nu vă supăraţi şi ascultaţi-mă. Ce adevăr aţi spus, nu zic din medicină,care e un lucru zănatec, dar din astrologie? Citaţi-mi virtuţile bustrofedonuluivertical, descoperirile numărului ziruf şi ale numărului zefirod.

— Tăgăduiţi care forţa simpatică a claviculei şi faptul că din ea derivăcabalistica?

— Eroare, maestre Jacques. Nici una din formulele d-voastră nu duce larealitate. Alchimia îşi are însă descoperirile ei. Veţi tăgădui rezultate de naturaacestora? Gheaţa închisă sub pământ timp de o mie de ani se transformă în cristal destâncă. Plumbul e străbunul tuturor metalelor. (Căci aurul nu e un metal, aurul elumină.) Plumbului nu-i trebuie decât patru perioade a câte două sute de ani fiecarepentru a trece, pe rând, de la starea de plumb la starea de arsenic roşu, de la arsenicroşu la cositor, de la cositor la argint. Nu sunt fapte acestea? Dar a crede în claviculă,în linia plină şi în stele e tot aşa de caraghios ca a crede, dimpreună cu locuitoriiChinei, că grangurul se schimbă în cârtiţă, iar grăunţele de grâu în peşti.

— Eu am stutdiat hermeitca! exclamă Coictier, şi înflăcăratul arhidiacon nu-llăsă să termine:

— Iar eu am studiat medicina, astrologia şi hermetica. Numai aici e adevărul(vorbind astfel luase de pe o fiolă plină cu praful despre care am vorbit adineauri),numai aici e lumina. Hipocrate e un vis, Urania e un vis, Hermes e o gândire. Auruleste soarele; a face aur înseamnă a fi Dumnezeu. Iată unica ştiinţă. Am sondatmedicina şi astrologia, vă asigur. Neant, neant. Corpul omenesc, tenebre; aştrii,tenebre! Şi recăzu în jilţ, într-o atitudine puternică, inspirată. Cumătrul Tourangeauîl observa în tăcere. Coictier se silea să rânjească, înălţa uşor din umeri şi repeta înşoaptă: „Un nebun”.

— Dar aţi atins mirificul scop? întrebă deodată Tourangeau. Aţi făcut aur?— Dacă făceam, regele Franţei s-ar numi Claudiu, nu Ludovic, răspunse

articulându-şi pe îndelete cuvintele ca un om care cugetă.Cumătrul încruntă sprâncenele.— Dar ce tot spun eu? reluă dom Claudiu cu un zâmbet dispreţuitor. Ce ar

însemna pentru mine tronul Franţei, când eu aş putea să reconstruiesc imperiulOrientului!

— Bravo! spuse cumătrul.„O, bietul nebun!” murmură Coictier. Arhidiacomul continuă, părând că nu mai

răspunde decât gândurilor sale:— Dar nu; mâ târăsc încă; îmi zgârii faţa şi genunchii de pietrele drumului

subteran. Întrevăd, nu contemplu. Nu citesc, silabisesc.— Iar când veţi şti să citiţi, întrebă cumătrul, veţi face aur?— Cine se îndoieşte? rosti arhidiaconul.— În cazul acesta, Madona ştie că eu am mare nevoie de bani şi aş vrea tare

mult să învăţ a citi în cărţile d-voastră. Spuneţi-mi, cucernice maestre, ştiinţa d-voastră e vrăjmaşă sau neplăcută Madonei?

Dom Claudiu se mulţumi să răspundă la întrebarea cumătrului cu o liniştităsuperioritate:

— Al cui arhidiacon sunt eu oare?— Adevărat, maestre. Ei bine, aţi vrea să mă iniţiaţi? Invăţaţi-mă să silabisesc

dimpreună cu d-voastră.Claudiu luă atitudinea măreaţă şi pontificală a unui Samuel.— Bătrâne, trebuie ani mai îndelungaţi decât aveţi pentru a întreprinde

călătoria aceasta printre lucrurile misterioase. Capul d-voastră este tare încărunţit.Din peşteră nu se iese decât cu părul alb, însă nu se intră acolo decât cu părul negru.Ştiinţa se pricepe singură să brăzdeze, să ofilească şi să usuce chipurile omeneşti. N-are nevoie ca bătrâneţea să-i aducă figuri brăzdate gata. Dacă totuşi simţiţi imboldulsă vă supuneţi disciplinei la vârsta dv. şi să descifraţi alfabetul temut al înţelepţilor,veniţi la mine şi voi încerca. Nu vă voi spune d-voastră, un biet bătrân, să vizitaţi

încăperile sepulcrale ale piramidelor despre care vorbeşte anticul Herodot, niciturnul de cărămizi al Babilonului, nici imensul sanctuar de marmură albă altemplului indian Eklinga. N-am văzut mai mult decât dv. zidăriile chaldeeneconstruite după forma sacră a lui Sikra, nici templul lui Solomon, care este distrus,nici uşile de piatră ale mormântului regilor lui Israel, care sunt sfărâmate. Ne vommulţumi cu fragmente din viaţa lui Hermes pe care o avem aici. Vă voi explica statuiaSfântului Christophe, simbolul Semănătorului şi pe al celor doi îngeri care sunt peportalul Sfintei Capele; unul dintre ei ţine mâna într-un vas, iar celălalt într-un nor...

Jacques Coictier, pe care replicile aprinse ale arhidiaconului îl zăpăciseră, îşireveni acum şi-l întrerupse cu tonul triumfător al unui savant corijând pe un altul:

— Erras, amice Claudi. Simbolul nu e numărul. Confundaţi pe Orfeu cuHermes.

— D-voastră greşiţi, replică arhidiadonul cu gravitate. Dedalus e postamentul,Orfeu e zidul, Hermes e edificiul. Asta e tot. Veţi veni când veţi vrea, urmă el,întorcându-se spre Tourangeau; vă voi arăta părticelele de aur rămase pe fundulcuptorului lui Nicolas Flamel şi le veţi compara cu aurul lui Guillaume de Paris. Văvoi învăţa virtuţile secrete ale cuvântului grec peristera. Dar, în primul rând, vă voiarăta să citiţi, una după alta, literele de marmură ale alfabetului, paginile de granitale cărţii. Vom merge de la portalul episcopului Guillaume şi de la Saint Jean-le-Rond, la Sainte-Chapelle, apoi la casa lui Nicolas Flamel din strada Marivault, lamormântul lui de la Saint-Innocents, la cele două spitale ale lui din stradaMontmorency. Vă voi arăta să citiţi hieroglifele cu care sunt acoperite cele patrugrătare de fier ale portalului de la spitalul Saint-Gervais şi din Ferronnerie.

Vom silabisi împreună faţadele lăcaşurilor Saint-Corne, Sainte-Genevieve-des-Ardents, Saint-Martin, Saint-Jacques-de-la-Boucherie...

De multă vreme Tourangeau, oricât de inteligentă îi era privirea, părea că nu-lmai înţelege pe dom Claudiu. Îl întrerupse:

— Cum arată cărţile d-voastră?— Poftim una, spuse arhidiaconul.Şi deschizând fereastra chiliei, arătă cu degetul imensa biserică Notre-Dame

care, proiectând pe un cer înstelat silueta neagră a turnurilor, a coastelor de piatră şia crupei sale monstruoase, părea un sfinx enorm cu două capete, aşezat în mijloculoraşului. Arhidiaconul examină câtva timp, în tăcere, edificiul gigantic, apoi,întinzând cu un oftat mâna dreaptă spre cartea imprimată ce stătea deschisă pemasă, iar mâna stângă spre Notre-Dame, şi plimbând o privire tristă de la carte labiserică, spuse:

— Oh, aceasta o va ucide pe aceea!Coictier, care se apropiase cu grăbire de carte, nu se putu împiedica să strige:— Hei, dar ce e atât de primejdios într-asta: Glossa în epistolas D. Pauli

(Norimbergae, Antonius Koburger, 1474). Nu e ceva nou. O carte a lui PierreLombard, maestrul Sentinţelor. Poate-i primejdioasă pentru că e tipărită?

— Exact, răspunse Claudiu, care părea absorbit într-o meditare profundă şistătea în picioare, cu degetul arătător îndoit pe infolio-ul ieşit din faimoasele teascuride la Nurnberg. Apoi adăugă aceste cuvinte misterioase: Vai, vai, lucrurile mici vin dehac celor mari; un dinte triumfă asupra unui corp; şoarecele Nilului ucide crocodilul,espadonul ucide balena, cartea va ucide edificiul! Clopotul de stingere sună înmomentul când doctorul Jacques repeta în şoaptă însoţitorului său refrenul etern: „Enebun!” La care însoţitorul răspunse de data aceasta: „Cred că da”. Era ora când niciun străin nu mai putea să rămână în mănăstire. Vizitatorii se retraseră.

— Maestre, glăsui cumătrul Tourangeau, luându-şi rămas-bun de la arhidiacon,iubesc savanţii şi spiritele mari, şi vă stimez în mod deosebit. Veniţi mâine lareşedinţa regală şi întrebaţi de abatele de la Saint-Martin de Tours.

Arhidiaconul rămase buimăcit, înţelegând în sfârşit ce fel de personaj eracumătrul Tourangeau, şi amintindu-şi pasajul acesta din registrul de la Saint-Martinde Tours: Abbas beati Martini, SCILICET REX FRANCIAE, est canonicus deconsuetudine et habet parvam proebendam quam habet sanctus Venantius, et debetsedere in sede thesaurarii. Se afirmă că în epoca aceea arhidiaconul avea deseîntrevederi cu Ludovic al XI-lea, când Maiestatea Sa venea la Paris, şi că creditul luidom Claudiu punea în umbră pe Olivier le Daim şi pe Jacques Coictier care, dupămaniera sa, îl bruftuia foarte straşnic pe rege.

II. Aceasta va ucide aceeaCititoarele noastre ne vor ierta că ne oprim un moment să căutăm gândul care

se ascunde sub cuvintele enigmatice ale arhidiaconului: „Aceasta va ucide aceea;Cartea va ucide edificiul!” După părerea noastră, gândul avea două feţe.

Mai întâi un gând de preot. Spaima sacerdoţiului dinaintea unui nou agent,imprimeria. Înfricoşarea şi înmărmurirea omului din sanctuar dinaintea tiparniţeiluminoase a lui Gutenberg. Amvonul şi manuscrisul, cuvântul vorbit şi cuvântul scris,alarmându-se de cuvântul tipărit; ceva asemănător încremenirii unei vrăbii care arvedea legiunile de îngeri desfăcându-şi milioanele de aripi. Strigătul profetului careaude foşnind şi mişunând umanitatea emancipată, care vede în viitor cum inteligenţasapă credinţa, cum opinia detronează credinţa, cum lumea zgâlţâie Roma.

Pronostic al filosofului care vede cum gândirea omenească, volatilizată depresă, se evaporează din recipientul teocratic. Groaza soldatului care examineazăberbecul de oţel şi spune: „Se va nărui turnul”. Ceea ce înseamnă că o putere va urmaaltei puteri.

Ceea ce vroia sa spună: „Presa va ucide biserica”. Dar sub gândirea aceasta,prima şi cea mai simplă fără îndoială, mai era, după părerea noastră, una mai nouă,un corolar al celei dintâi, mai lesne de observat şi de contestat, o vedere, tot aşa defilosofică, dar nu numai a preotului, ci şi a savantului şi artistului.

Era presentimentul că gândirea omenească, schimbându-şi forma, va schimbamodul de expresie, că ideea capitală a fiecărei generaţii nu se va mai scrie cu aceeaşimaterie şi în acelaşi fel, că anume cartea de piatră, atât de solidă şi de durabilă, vaface loc cărţii de hârtie, mai solidă şi mai durabilă. În privinţa aceasta, vaga formulă aarhidiaconului avea un al doilea sens; ea arăta ca o artă va detrona altă artă. Ea vroiasă spună: imprimeria va ucide arhitectura. Într-adevăr, de la obârşia lucrurilor şipână în secolul al cincisprezecelea al erei creştine, inclusiv, arhitectura e marea cartea omenirii, expresia principală a omului în diversele lui stări de dezvoltare, fie caforţă fie ca inteligenţă. Când memoria primelor rase se simţi supraîncărcată, cândbagajul amintirilor geniului omenesc deveni atât de greoi şi de confuz, încât cuvântul,gol şi fugar, riscă să se piardă pe drum, ele fură transcrise pe sol în modul cel maivizibil, mai durabil şi totodată mai natural. Primele monumente au fost simpleblocuri de stâncă „pe care fierul nu le atinsese”, spune Moise. Arhitectura începu caorice scriere. Ea fu la început alfabet. Se înfigea o piatră în picioare şi ea era o literă,şi fiecare literă era o hieroglifă şi pe fiecare hieroglifă odihnea un grup de idei, la felcum odihneşte capitelul pe coloană. Aşa au făcut primele rase, pretutindeni, înacelaşi moment, pe suprafaţa lumii întregi. Regăsim piatra înălţată a celţilor înSiberia din Asia, în pampele din America. Mai târziu se făcură cuvinte. Se suprapusepiatra peste piatră, se împerecheară silabele de granit, verbul încercă unelecombinaţii. Dolmenul şi cromlehul celte, tumulusul etrusc, galgalul ebraic sunt

cuvinte. Câteva, tumulusul mai cu seamă, sunt nume proprii. Uneori, când era piatrămultă şi o plajă întinsă, se seria o frază. Imensa îngrămădire din Karnak este oformulă completă.

In sfârşit, se făcură cărţi. Tradiţiile zămisliseră simboluri sub care ele dispăreauca trunchiul sub frunziş; toate aceste simboluri în care omenirea credea, sporeau, seînmulţeau, se încrucişau, se complicau din ce în ce mai mult; primele monumente numai erau de ajuns pentru a le conţine; se revanşaseră de pretutindeni; cu greumonumentele exprimau încă tradiţia primitivă, ca şi ele simplă, nudă, zăcând pe sol.Simbolul avea nevoie vi se desfăşoare în edificiu. Arhitectura se dezvoltă atunci cugândirea omenească; deveni un uriaş cu o mie de capete şi o mie de braţe, fixând subo formă eternă, vizibilă, pipăibilă, tot acest simbolism fugar. În timp ce Dedal, care-iforţa, măsura; în timp ce Orfeu, care-i inteligenţa, cânta; stâlpul, care e o literă,arcada, care e o silabă, piramida, care e un cuvânt, puse în mişcare deodată, printr-olege de geometrie şi printr-o lege de poezie, se grupau, se combinau, se amalgamau,coborau, urcau, se-alăturau pe sol; se ridicau la cer, până se scriseră, sub dictatulideii generale a noii epoci, cărţile minunate, care erau de asemeni edificii minunate:pagoda din Eklinga, Rhamseionul din Egipt, templul lui Solomon. Ideea generatoare,verbul, nu se găsea numai în fondul tuturor edificiilor, dar şi în forma lor. Templul luiSolomon, de exemplu, nu era doar legătura cărţii sfinte, era însăşi Cartea sfântă. Pefiecare din incintele lui concentrice preoţii puteau să citească verbul tradus şimanifestat ochilor, şi ei urmăreau astfel transformările lui din sanctuar în sanctuar,până când îl găseau în ultimu-i tabernacol sub forma cea mai concretă, care era totarhitectură: arca. Astfel, verbul era, cuprins în edificiu, dar imaginea lui se găsea peînvelişul acestuia, aşa cum se găseşte figura omenească pe sicriul unei mumii.

Şi nu numai forma edificiilor, dar locul pe care ele şi-l alegeau dezvăluia gândulreprezentat. După cum simbolul ce trebuia exprimait era graţios sau sumbru, Greciaîşi încununa munţii cu un templu armonios la vedere, India şi-i spinteca pe ai săipentru a şlefui pagodele diforme, subterane purtate de gigantice şiruri de elefanţi degranit.

Astfel, în primele şase mii de ani ai lumii, de la pagoda cea mai imemorială aHindustanului până la catedrala din Colonia, arhitectura a fast marea scriere ageniului uman. Şi lucrul e într-atât de adevărat încât nu numai orice simbol religios,dar şi orice gândire omenească îşi are o pagină scrisă în această carte imensă, şimonumentul propriu.

Orice civilizaţie începe cu teocraţia şi sfârşeşte cu democraţia. Legea aceasta alibertăţii, succedând unităţii, e scrisă în arhitectură. Căci, insistăm asupra acestuipunct, nu trebuie să se creadă că zidăria e puternică numai pentru a clădi templul,pentru a exprima mitul şi simbolismul sacerdotal, pentru a transcrie în hieroglife, pepaginile ei de piatră, tablele misterioase ale legii. Dacă ar fi aşa, deoarece se iveşte înorice societate omenească un moment când simbolul sacru se uzează şi se astupă subgândirea liberă, când omul se fereşte de preot, când excrescenţa filosofiilor şi asistemelor roade faţa religiei, arhitectura n-ar putea să reproducă noua stare aspiritului omenesc, filele ei încărcate pe faţă ar fi goale pe verso, opera ei ar fitrunchiată, cartea ei ar fi incompletă. Dar nu. Să luăm de exemplu, evul mediu, undevedem mai limpede pentru că este mai aproape de noi. În prima lui perioadă, în timpce teocraţia organizează Eunopa, în timp ce Vaticanul raliază şi reclasează în juru-ielementele unei Rome făcută cu Roma care zace năruită în jurul Capitoliului, în timpce creştinismul se duce căutând în sfărâmăturile civilizaţiei anterioare toate etajelesocietăţii, şi reconstruieşte cu ruinele ei un nou univers ierarhic, al cărui sacerdoţiueste cheia de boltă, se aude mai întâi zvâcnind în haos, apoi se vede răsărind puţincâte puţin, sub suflul creştinismului, sub mâna barbarilor, din molozul arhitecturilor

moarte, greacă şi romană, misterioasa arhitectură neoromană, sora zidăriilorteocratice ale Egiptului şi Indiei, emblema inalterabilă a catolicismului pur, hieroglifăimuabilă a unităţii papale. Toată gândirea de atunci e scrisă într-adevăr în acestsumbru stil roman. Simţi pretutindeni autoritatea, unitatea, nepătrunsul, absolutul,pe Grigore al VII-lea; peste tot preotul, niciodată omul; peste tot casta, niciodatăpoporul. Dar vin cruciadele. E o mare mişcare populară, şi orice mare mişcarepopulară, indiferent de cauză şi scop, desprinde totdeauna, din ultima ei precipitare,spiritul de libertate. Noutăţile îşi fac drum. Iată că se deschide perioada furtunoasă arăscoalelor ţărăneşti, a revoltelor împotriva reformei lui Charles al VII-lea, şi aLigilor. Autoritatea se clatină, unitatea se bifurcă. Feudalitatea cere să se împartă cuteocraţia, în aşteptarea poporului care va surveni inevitabil şi îşi va face, catotdeauna, partea leului. Quia nominor leo. Senioria pătrunde deci sub sacerdoţiu,comună sub seniorie. Faţa Europei e schimbată. Ei bine, se schimbă şi faţaarhitecturii! Ca şi civilizaţia, ea a întors pagina, iar spiritul nou al timpurilor o găseştegata să scrie sub dictatul lui. A revenit din cruciade cu ogiva, cum au revenit naţiunilecu libertatea. Atunci, în timp ce Roma se dezmembrează puţin câte puţin, arhitecturaromană moare. Hieroglifa evadează din catedrală şi se duce să blazoneze donjonulpentru a da prestigiu feudalităţii. Însăşi Catedrala, edificiu aşa de dogmatic altădată,năpădită de acum încolo de burghezie, de comună, de libertate, scapă de sub putereapreotului şi cade în puterea artistului. Artistul o construieşte după voia sa.

Adio mister, mit, lege. Iată fantezia şi capriciul. Dacă îşi are bazilica şi altarul,preotul nu mai spune nimic. Cele patru ziduri sunt ale artistului. Cartea arhitecturalănu mai aparţine sacerdoţiului, religiei, Romei, ci imaginaţiei, poeziei, poporului. Aşase explică transformările repezi şi nenumărate ale acestei arhitecturi care nu dateazădecât de trei veacuri, mult izbitoare după neclintirea stagnantă a arhitecturii romanecare a avut şase sau şapte veacuri. Arta merge totuşi cu paşi de gigant. Geniul şioriginalitatea poporului îndeplinesc treaba pe care o făceau episcopii. Fiecare rasă îşiscrie, în treacăt, rândul său în carte; şterge vechile hieroglife romane de pefrontispiciul catedralelor şi cel mult dacă mai vezi dogma străbătând ici-colo de subnoul simbol pe care îl depune. Draperia populară abia îngăduie să se bănuiascăosemintele religioase.

Sunt de neînchipuit licenţele pe care şi le permit atunci arhitecţii, chiar faţă debiserică. Avem capitelurile împletite de călugări şi călugăriţe, ruşinos împreunate.Avem Întâmplarea lui Noe sculptată în toate amănuntele, ca, de exemplu, sub mareleportal din Bourges. Avem un călugăr bahic, cu urechi de măgar şi cu paharul înmână, râzând sub nasul întregii comunităţi, ca, de exemplu, pe aghiazmatarulmănăstirii din Bocherville. Există în epoca aceasta, pentru gândirea scrisă în piatră,un privilegiu absolut asemănător celui al libertăţii presei din timpurile noastre.Libertatea arhitecturii. Libertatea aceasta merge foarte departe. Uneori un portal, ofaţadă, o biserică întreagă, prezintă un sens simbolic cu totul străin cuibului, sauchiar ostil bisericii. Din al treisprezecelea veac, Guillaume de Paris şi, în alcincisprezecelea, Nicolas Flamel au scris pagini subversive. Saint-Jacques-de-la-Boucherie era în întregime o biserică de opoziţie. Gândirea nu era atunci liberă decâtîn domul acesta, de aceea ea nu se scria completă decât în cărţile numite edificii.

Fără forma edificiului ea s-ar fi văzut arsă în piaţa publică de mâna călăului, subformă de manuscris, dacă avea imprudenţa de a se hazarda. Gândirea-portal debiserică ar fi asistat la supliciul gândirii- carte. De aceea, neavând decât calea aceasta,construcţia se îmbulzea de pretutindeni. Aşa se explică imensul număr de catedralecare au acoperit Europa, număr atât de prodigios încât abia îţi vine să-i dai crezare,chiar după ce l-ai verificat. Toate forţele materiale, toate forţele intelectuale alesocietăţii converg în acelaşi punct: arhitectura, în chipul acesta, sub pretextul că

zideşte lui Dumnezeu biserici, arta se dezvolta în proporţii măreţe. Atunci, oricine senăştea poet devenea arhitect. Geniul împrăştiat în mulţime, comprimat din toatepărţile sub feudalitate, negăsind ieşire decât în direcţia arhitecturii, se manifesta prinea, iar iliadele lui luau formă de catedrale. Toate celelalte arte se supuneau şi seorânduiau sub arhitectură. Erau făuritoarele marii opere. Arhitectul, poetul, meşterultotaliza în persoana sa sculptura care îi cizela faţadele, pictura care îi străluminavitraliile, muzica ce-i punea clopotul în mişcare şi îi sufla în orgă. Până şi biata poeziepropriu- zisă, aceea care se încăpăţâna să vegeteze în manuscrise, era obligată —pentru a însemna ceva - să se încadreze în edificiu sub formă de imn sau de proză;acelaşi rol, în definitiv, pe care îi jucaseră tragediile lui Eschil la serbările sacerdotaledin Grecia, şi Geneza în templul lui Solomon. Astfel, până la Gutenberg, arhitecturaera scrierea principală, scrierea universală. Ultima pagină a acestei cărţi granitice,începută de Orient şi continuată de antichitatea greacă şi romană, a fost scrisă deevul mediu. De altminteri fenomenul unei arhitecturi de popor urmând uneiarhitecturi de castă, pe care l-am observat în evul mediu, se reproduce cu oricemişcare analogă în inteligenţa umană, în alte mari epoci ale istoriei. Astfel, pentru anu enunţa aici decât sumar o lege care ar cere să fie dezvoltată în volume, în Orientulde sus, leagănul timpurilor primitive, după arhitectura hindusă, arhitecturafeniciană, mama îmbelşugată a arhitecturii arabe; în antichitate, după arhitecturaegipteană, al cărei stil etrusc şi ale cărei monumente ciclopice nu sunt decât ovarietate, arhitectura greacă, al cărei stil roman nu e decât o prelungire încărcată cudomul cartaginez; în timpurile moderne, după arhitectura neo-romană, arhitecturagotică. Şi, privind sub un alt aspect aceste trei serii, vom regăsi la cele trei surorivârstnice, arhitectura hindusă, arhitectura egipteană, arhitectura neoromană, acelaşisimbol, adică: teoraţia, casta, unitatea, dogma, mitul, Dumnezeu; iar pentru cele treisurori mai mici, arhitectura feniciană, arhitectura greacă, arhitectura gotică,indiferent de diversitatea de formă inerentă naturii lor, aceeaşi semnificaţie, adică:libertatea, poporul, omul. Fie că se cheamă preot brahman, mag sau papă, înconstrucţiile hindusă, egipteană sau romană simţi întotdeauna preotul, nimic altcevadecât preotul. Nu tot aşa este în arhitecturile populare.

Ele sunt mai bogate şi mai puţin sfinte. În cea feniciană simţi negustorul; în ceagreacă, republicanul, în gotică, burghezul.

Caracterele generale ale oricărei arhitecturi teocratice sunt nestrămutarea,oroarea de progres, păstrarea liniilor tradiţionale, consacrarea tipurilor primitive,specificul statornic al tuturor formelor omului şi naturii cu capricii neexplicabile prinsimbol. Ele sunt cărţi tenebroase pe care numai iniţiaţii ştiu să le descifreze. Dealtminteri orice formă, orice diformitate chiar, are un sens care o face inviolabilă. Nucereţi construcţiilor hindusă, egipteană, romană, să-şi reformeze desenul sau să-şiamelioreze limba. Orice perfecţionare e pentru ele impietate. În aceste arhitecturi separe că rigiditatea dogmei s-a răspândit peste piatră ca o a doua stratificare.Caracterele generale ale construcţiilor populare sunt, dimpotrivă, varietatea,progresul, originalitatea, belşugul, mişcarea perpetuă. Sunt îndeajuns detaşate dereligie pentru a gândi la frumuseţea lor, pentru a o îngriji, pentru a corija neîncetatpodoaba lor de statui sau de arabescuri. Aparţin veacului. Au ceva omenesc pe care îlamestecă neîncetat cu simbolul divin sub care se produc încă. De aceea avem edificiicare pot fi pătrunse de orice suflet, de orice inteligenţă, de orice imaginaţie, simboliceîncă, dar lesne să fie înţelese, ca şi natura. Între arhitectura teocratică şi aceasta, ediferenţa dintre o limbă sacră şi o limbă vulgară, dintre hieroglifă şi artă, dintreSolomon şi Fidias. Dacă rezumăm cele ce am indicat până aici în mod foarte sumar,neglijând nenumărate dovezi şi, de asemeni, obiecţii de detaliu, ajungem aici: că

arhitectura a fost, în secolul al cincisprezecelea, registrul principal al omenirii, că înacest interval nu s -a ivit pe lume o gândire ceva mai complicată care să nu fie făcutăedificiu, că orice idee populară, ca şi orice lege religioasă, a avut monumentele sale,că specia omenească, în sfârşit, n-a gândit nimic important pe care să nu-l fi scris înpiatră. Şi pentru ce? Pentru că orice gândire, fie religioasă, fie filosofică, e interesatăsă se perpetueze, pentru că ideea care a răscolit o generaţie vrea să răscolească alteleşi să lase urmă. Dar ce imoralitate precară e aceea a manuscripticii! Un edificiu e ocarte mult mai solidă, mai durabilă şi mai rezistentă. Pentru a distruge cuvântul scrise de-ajuns o torţă şi un turc. Pentru a dărâma cuvântul construit, e nevoie de orevoluţie socială, de o revoluţie pământească. Barbarii au trecut peste Coliseu,potopul poate peste Piramide. În secolul al cincisprezecelea, totul se schimbă.Cugetarea umană descoperă un mijloc de a se perpetua, nu numai mai durabil şi mairezistent decât arhitectura, dar şi mai simplu, mai lesnicios. Arhitectura e detronată.Literelor de piatră ale lui Orfeu le urmează literele de plumb ale lui Gutenberg:Cartea ucide edificiul.

Inventarea imprimeriei este cel mai mare eveniment al istoriei. E revoluţia-mamă. E modul de expresie al umanităţii care se primeneşte complet, e gândireaumană care dezbracă o formă şi îmbracă alta, e năpârlirea completă şi definitivă aşarpelui simbolic care, de la Adam, reprezintă inteligenţa. Sub forma imprimeriei,gândirea e mai nepieritoare decât oricând; e volatilă, insesizabilă, indestructibilă. Secontopeşte cu aerul. Pe vremea arhitecturii ea devenea munte şi punea stăpânire peun secol şi pe un loc. De-acum e stol de păsări, se împrăştie în patru vânturi şi ocupăîn acelaşi timp toate punctele aerului şi spaţiului.

Repetăm: cine nu vede că în felul acesta ea e mult mai trainică? Din solidă cumera devine trainică. Trece de la durată la nemurire. Poţi nărui o formă: cum veiextirpa omniprezenţa? Vine un potop; muntele va fi dispărut de mult sub valuri, darpăsările vor zbura încă; iar dacă o singură corabie pluteşte la suprafaţa cataclismului,se vor aşeza pe ea, vor pluti cu ea, vor asista cu ea la descreşterea apelor, iar noualume ce va ieşi din haos va vedea la deşteptare, plutind deasupra ei, întraripată şi vie,cugetarea lumii înghiţite.

Şi când observăm că modul aceste de expresie este nu numai cel maiconservator, dar şi cel mai simplu, cel mai comod, cel mai la îndemâna tuturor, cândne gândim ca el nu trage după sine bagaj mare, când comparăm gândirea obligatăpentru a se traduce într-un edificiu să pună în mişcare patru sau cinci alte arte şicâteva tone de aur, un munte de piatră, o pădure de lemne, un popor de lucrători,când o comparăm cu gândirea care devine carte şi căreia îi ajunge puţină hârtie,puţină cerneală şi un condei, cum să ne mai mirăm că inteligenţa omenească apărăsit arhitectura pentru imprimerie? Retezaţi brusc albia primitivă a unui fluviuprintr-un canal săpat dedesubtul nivelului său, şi fluviul va evada de acolo.

De aceea vedeţi cum, odată cu descoperinea imprimeriei, arhitectura se usucăpuţin câte puţin se atrofiază şi se despodobeşte. Cum se simte că apa scade, că ceva seduce, că gândirea timpurilor şi a popoarelor se retrage dintr-însa. Răceala e aproapeinsesizabilă secolului al cincisprezecelea, presa e prea debilă încă şi sustragearhitecturii puternice cel mult un prisos de viaţă. Dar, din secolul ai şaisprezecelea,boala arhitecturii devine vizibilă: ea nu mai exprimă în mod esenţial societatea;devine, jalnic, o artă clasică; din galică, din europeană, din indigenă, devine greacă şiromană, din adevărată şi modernă, pseudo-antică. Decadenţa aceasta se numeşteRenaştere. Decadenţă splendidă totuşi, căci vechiul geniu gotic, soare ce asfinţeştedinapoia giganticei prese din Mainz, mai străbate câtva timp cu ultimele razeîngrămădirea aceasta hibridă de arcade latine şi de colonade corintiene.

Asfinţitul acesta de soare ni se pare că este aurora. Totuşi, din momentul cândarhitectura nu mai e decât o artă ca oricare alta, de îndată ce nu mai este arta totală,arta suverană, arta tirană, ea nu mai are forţa să reţină celelalte arte. Ele seemancipează deci, zdrobesc jugul arhitectului şi îşi văd fiecare de drum. Fiecare dinele câştigă din divorţul acesta. Izolarea măreşte totul. Sculptura devine statuară,imaginea devine pictură, canonul devine muzică. Ai impresia unui imperiu ce sedezmembrează la moartea împăratului său, şi ale cărui provincii se transformă înregate. Răsar atunci Rafael, Michalangelo, Jean Goujon, Palestrina, splendori aleuluitorului secol şaisprezece. Odată cu anbele se emancipează pe deplin şi gândirea.Ereticii evului mediu făcuseră largi spărturi în catolicism. Secolul al şaisprezeceleazdrobeşte unitatea religioasă, înainte de imprimerie reforma n-ar fi fost decât oschismă, imprimeria o face revoluţie. Răpiţi presa, erezia e enervată. Fatal sauprovidenţial, Gutenberg este precursorul lui Luther.

Totuşi, când soarele evului mediu a asfinţit pe deplin, geniul gotic s-a stinspentru de-a pururi la orizontul artei, arhitectura se posomorăşte, se decolorează, seşterge din ce în ce mai mult. Vierme rozător al edificiului, cartea imprimată o suge şio devorează. Ea se dezbracă, se desfoiază, slăbeşte văzând cu ochii. E meschină, esăracă, e nulă. Nu mai exprimă nimic, nici măcar amintirea artei altor timpuri.Redusă la ea însăşi, părăsită de celelalte arte, deoarece o părăseşte gândireaomenească, ea cheamă lucrători în lipsa artiştilor. Geamul înlocuieşte vitraliul.Cioplitorul urmează sculptorului. Adio orice sevă, orice originalitate, orice viaţă, oriceinteligenţă. Se târăşte, cerşetoare jalnică de atelier, din copie în copie. Michelangelocare o simţea, fără îndoială, murind în secolul al şaisprezecelea, avusese o ultimăidee, o idee de deznădejde. Titanul artei aşezase Panteonul peste Partenon şi făcuseSfântul Petru din Roma. Operă mare ce merita să rămână unică, ultima originalitatea arhitecturii, semnătura unui artist uriaş în josul colosalului registru de piatră carese închidea. Ce face după moartea lui Michelangelo jalnica arhitectură care îşisupravieţuia în stare de spectru şi de umbră? Îl ia pe Sfântul Petru din Roma şi îlcopiază, şi-l parodiază. O manie, o jale. Fiecare secol îşi are Sfântul Petru din Roma.În secolul al şaptesprezecelea, Val-de-Grâce; în al optsprezecelea, Sainte-Genevieve.Fiecare ţară îşi are Sfântul Petru din Roma. Londra îi are pe al ei.

Petereburgul pe al lui. Parisul are două sau trei. Testament neînsemnat, ultimătrăncăneală a unei mari arte decăzute, ce recade în copilărie înainte de a muri.

Dacă, în locul monumentelor caracteristice, cum sunt acelea despre care amvorbit, examinăm aspectul general al artei din al şaisprezecelea până în aloptsprezecelea secol, remarcăm aceleaşi fenomene de descreştere şi de slăbiciune.Odată cu Francisc al II-lea, formula arhitecturală a edificiului se şterge tot mai mult,lăsând să se arate forma geometrică, asemenea scheletului unui bolnav slăbit. Liniilefrumoase ale artei fac loc liniilor reci şi neînduplecate ale geometrului. Un edificiu numai este un edificiu, e un poliedru. Arhitectura se frământă, totuşi, să-şi ascundănuditatea. Frontonul grec se înscrie în frontonul roman, şi invers. Avem totPanteonul în Partenon, adică Sfântul Petru din Roma. Iată casele de cărămidă ale luiHenri al IV-lea, cu colţuri de piatră; Place Royale, Place Dauphine. Iată bisericile luiLudovic al XIII-lea, greoaie, îndesate, împovărate cu un dom ca o cocoaşă.

Iată arhitectura mazariniană, pastişare italienească de prost-gust a celor PatruNaţiuni. Iată palatele lui Ludovic al XIV-lea, cazărmi lungi pentru curteni, rigide,glaciale, plicticoase. Iată-l, în sfârşit, pe Ludovic al XV -lea cu zorzoanele caredesfigurează vechea arhitectură îmbătrânită, ştirbită şi cochetă. De la Francois al II-lea la Ludovic al XV-lea, răul a crescut în progresie geometrică. Arta nu mai are decâtpielea pe oase. Agonizează ca vai de ea.

Între timp, ce devine imprimeria? Toată viaţa care se scurge din arhitecturăvine la ea. Pe măsură ce arhitectura scade, imprimeria se umflă şi se îngroaşă.Capitalul de forţe pe care cugetarea omenească îl cheltuia în edificii, îl cheltuieşte deacum încolo în cărţi. De aceea, din secolul al şaisprezecelea, presa mărită la nivelularhitecturii în descreştere, luptă cu ea şi o ucide, în secolul al şaptesprezecelea este deajuns de suverană, de triumfătoare, de consolidată în victorie, pentru a da lumiisărbătoarea unui mare secol literar. În al optsprezecelea, odihnită îndelung la curtealui Ludovic al XIV-lea, ea apucă din nou vechea spadă a lui Luther, îl înarmează peVoltaire şi goneşte, tumultoasă, la atacul vechii Europe, a cărei expresie arhitecturalăi-a ucis-o. În momentul când secolul al optsprezecelea se încheie, ea a nimicit totul.În al nouăsprezecelea va reconstrui. Întrebăm acum: care din cele două artereprezintă într-adevăr, de trei veacuri, gândirea umană? Care o traduce?

Care exprimă nu numai maniile ei literare şi scolastice, dar mişcarea ei vastă,profundă, universală? Care se suprapune statornic, fără ruptură, şi fără lacună,speciei omeneşti ce merge, monstru cu o mie de picioare? Arhitectura oriimprimeria? Imprimeria. Să nu ne înşelăm, arhitectura e moartă, moartă de-abinelea, ucisă de cartea imprimată, ucisă pentru că durează mai puţin, ucisă,deoarece costă scump. Orice catedrală înseamnă un miliard, închipuiţi-vă acum cecapital ar trebui pentru a scrie din nou cartea arhitecturală; pentru ca din nou sămişune pe sol mii de edificii, pentru a reveni la epocile când monumentele erau atâtde multe încât, după apusa unui martor ocular, „îţi venea să mărturiseşti că lumea,scuturându-se, a lepădat vechile veşminte pentru a se îmbrăca într-un alb veşmânt debiserici”. Erat enim ut si mundus, ipse excutiendo semet, rejecta vetustate, candidaecclesiarum vestem indueret. (Glaber Rodulphus). O carte se face repede, costă puţinşi poate merge departe! Cum să te mai miri că toată gândirea omenească se scurge pepanta aceasta? Nu înseamnă că arhitectura nu va mai avea, ici-colo, un monumentfrumos, o capodoperă izolată. Se va mai putea avea, din când în când, sub domniaimprimeriei, o coloană făcută, presupun, de o armată întreagă, cum erau sub domniaarhitecturii iliadele şi cântecele populare, Mahabahratele şi Nibelungii, create de unpopor întreg din rapsodii învălmăşite şi topite. Marele accident al unui arhitect degeniu va putea să survină în secolul al douăzecilea, cum a survenit acela al lui Danteîn al treisprezecelea.

Dar arhitectura nu va mai fi arta socială, arta colectivă, arta dominantă. Marelepoem, marele edificiu, marea operă a omenirii, nu se va mai construi, se va imprima.Şi dacă de acum încolo arhitectura se ridică accidental, ea nu va mai fi stăpână. Vasuferi legea literaturii, care o primea de la ea altădată. Poziţiile respective ale ambelorarte vor fi intervertite. E sigur că, în epoca arhitecturală, poemele este drept, rareseamănă cu monumentele. În India, Vyasa e stufos, ciudat, de nepătruns ca o pagodă.În Orientul egiptean poezia are, ca şi edificiile, măreţia, liniştea liniilor, în Greciaantică, frumuseţea, seninătatea, calmul. În Europa creştină, maiestatea catolică,naivitatea populară, vegetaţia bogată şi luxuriantă a unei epoci de reînnoire. Bibliaseamănă cu Piramidele, Iliada cu Partenonul, Homer cu Fidias. Dante, în secolul altreisprezecelea, e ultima biserică romană: Shakespeare, ultima catedrală gotică.Astfel, pentru a rezuma ceea ce am spus până aici într-un mod fatalmente incompletşi trunchiat, specia omenească are două cărţi, două registre, două testamente:construcţia şi imprimeria, biblia de piatră şi biblia de hârtie. Fără îndoială, cândcontemplăm ambele biblii, atât de larg desfăcute în veacuri, ne e îngăduit să regretămmaiestatea vizibilă a scrisului de granit, giganticele alfabete formulate în colonade, înpiloni, în obeliscuri, munţii aceştia omeneşti care acoperă lumea şi trecutul, de lapiramidă până la clopotniţă, de la Keops la Strasburg. Trebuie să recitim trecutul înpaginile de marmură. Trebuie să admirăm şi să furnizăm neîncetat cartea scrisă de

arhitectură; dar nu trebuie să tăgăduim măreţia edificiului pe care, la rândul ei, îlînălţă imprimeria.

Edificiul acesta e colosal. Nu ştiu care statistician a calculat că, suprapunândunul după altul toate volumele ieşite din presă, de la Gutenberg încoace, s-ar acoperiintervalul dintre Pământ şi Lună; dar nu despre soiul acesta de măreţie vrem săvorbim. Cu toate acestea, când căutăm să găsim în minte o imagine totală aansamblului produselor imprimeriei până în zilele noastre, ansamblul nu ni se aratăcare ca o imensă construcţie sprijinită pe lumea întreagă, la care omenirea lucreazăneîncetat, şi al cărei cap monstruos se pierde în negurile profunde ale viitorului?

Ea e furnicarul inteligenţelor. E stupul unde toate imaginaţiile, albine aurii,sosesc cu mierea lor. Edificiul are o mie de etaje. Ici-colo vedem, răspunzând sprerampe, peşterile tenebroase ale ştiinţei care se întretaie în adânc. Pretutindeni pesuprafaţa ei, arta înfăţişează cu strălucire ochiului arabescurile, ornamentele şidantelele ei. Aici fiecare operă individuală, oricât de capricioasă şi de stingheră pare,îşi are locul şi relieful ei. Armonia rezultă din totul. De la catedrala lui Shakespearepână la moscheea lui Byron, nenumărate turnuleţe se învălmăşesc deasuprametropolei cugetării universale. La temelia ei s-au scris din nou câteva vechi titluriale omenirii, pe care arhitectura nu le înregistrase. La stânga intrării a fost pecetluitvechiul basorelief în marmură albă, al lui Homer, la dreapta, Biblia poliglotă înalţăşapte capete. Hidra cântecului popular se arată mai departe, împreună cu alte câtevaforme hibride, Vedele şi Nibelungii. De altminteri, prodigiosul edificiu rămânetotdeauna neterminat. Presa, maşină uriaşă care pompează neîncetat întreaga sevăintelectuală a societăţii, vomitează întruna materiale noi pentru opera ei.

Specia omenească întreagă este pe schelă. Fiecare spirit este zidar. Cel mai umilîşi astupă gaura sau îşi pune piatra. În fiecare zi un nou etaj se înalţă. Independent devărsământul original şi individual al fiecărui scriitor, există contingente colective.Secolul al opstprezecelea dă Enciclipodia, revoluţia dă Monitorul. Desigur e aici oconstrucţie care creşte şi se îngrămădeşte în spirale, fără sfârşit. E amestec de limbi,activitate necurmată, trudă neobosită, concurs înverşunat al umanităţii întregi,refugiul făgăduit inteligenţei împotriva unui nou potop, împotriva unei scufundări abarbarilor. E al doilea turn Babei al speciei umane.

CARTEA A ŞASEA

I. Privire imparţială asupra vechii magistraturiUn foarte fericit personaj era , în anul de graţie 1482, nobilul Robert d'Estouteville,

cavaler, sieur de Beyne, baron d'Yvri şi Saint-Andry în Marche, consilier şi şambelan alregelui, şi staroste al districtului Parisului. Se împlineau aproape şaptesprezece ani decând el primise de la rege, la 7 noiembrie 1465, anul cometei, frumoasa sarcină destaroste al Parisului, care era socotită mai mult un titlu de nobleţe decât o slujbă,dignitas, spune Joannes Loemnoeus, quae cum non exigua potestate politiamconcernente, atque praerogativis multis ei juribus conjuncta est. Era un lucru,minunat, în 82, ca un gentilom să primească însărcinare de la rege şi ale cărui scrisoride acreditare să dateze din vremea căsătoriei fiicei naturale a lui Ludovic al VI-lea cudomnul bastard de Bourbon. În ziua când Robert d'Estouteville înlocuise pe Jacquesde Villiers în dregătoria Parisului, Jean Dauvet înlocuia pe Helye de Thorrettes laprima prezidenţie a curţii parlamentului, Jean Jouvenel des Ursins înlocui pe PierreMorvilliers în oficiul de cancelar al Franţei, Regnault des Dormans îl scotea pe PierrePuy din funcţia de maestru al petiţiilor de la palatul regelui.

Dar pe câte capete se plimbaseră prezidenţia cancelariatului şi cealaltă funcţiede când Robert d'Estouteville avea dregătoria Parisului! Îi fusese „dată în pază”,spuneau scrisorile oficiale; şi desigur o păstra bine. Se agăţase de ea, se încorporaseîntr-însa, se identificase cu ea. În chipul acesta scăpase de furia schimbărilor care îlposeda pe Ludovic al XI-lea, rege sfidător, ironic şi harnic, care ţinea să păstreze, cuajutorul constituţiilor şi al revocărilor frecvente, elasticitatea puterii sale. Mai multdecât atât: bravul cavaler obţinuse pentru fiul său moştenirea funcţiei sale şi, de doiani de zile, numele nobilului Jacques d'Estouteville figura alături de al său înregistrul dregătoriei Parisului. Rară, desigur, şi însemnată favoare.

E drept că Robert d'Estouteville era un bun soldat, că ridicase cu loialitateflamura împotriva „Ligii binelui public”, şi că a oferit reginei un minunat cerb dezahăr cu prilejul intrării sale la Paris, în 14... Se bucura pe deasupra de buna prieteniea nobilului Tristan 1'Hermite, starostele mareşalilor Palatului Regal. Existenţa luiRobert era deci foarte veselă şi plăcută. În primul rând, câştiguri foarte bune, de carese adăugau şi spânzurau ca nişte ciorchini în plus, în via sa, veniturile grefei civilă şicriminală a dregătoriei, dimpreună cu veniturile civile şi criminale ale vorbitoarelorde la Châtelet, fără a mai pune la socoteală o mică vamă la podul din Mantes şiCorbeil, precum şi alte profituri. Adăugaţi plăcerea de-a expune cu prilejul curselororaşului şi de-a scoate în evidenţă veşmântul frumos de războinic pe care îl puteţiadmira, astăzi, sculptat pe mormântul lui la mănăstirea din Valmont (Normandia),aşa cum îi puteţi admira chivăra la Montlhery. Şi apoi nu însemna nimic să ai toatăsupremaţia asupra sergenţilor, asupra portarului şi santinelelor de la Châtelet,asupra celor şaisprezece cartiere, asupra temnicerului de la Châtelet, asupra celorpatru sergenţi afurisiţi, asupra celor o sută douăzeci sergenţi călăreţi? Nu însemnanimic să exerciţi justiţia înaltă şi măruntă, dreptul de a întoarce pe roată şi de aspânzura?

Se poate imagina ceva mai suav decât să rosteşti sentinţe şi judecăţi, cum făceazilnic domnul Robert d'Estouteville sub bolţile largi şi scunde ale lui Philippe-Auguste? Şi să mergi, cum avea obiceiul, în fiecare seară, în fermecătoarea casă dinstrada Galilee, în cuprinsul Palatului Regal, pe care o avea de la soţia sa, d-naAmbroise de Lore, pentru a te odihni de osteneala de-a fi trimis vreun nenorocit să-şipetreacă, la rându-i, noaptea în odăiţa din strada Escorcherie, unde dregătoriiParisului vroiau să-şi facă închisoarea?

Dar domnul Robert d'Estouteville nu-şi avea numai justiţia sa particulară destaroste şi viconte de Paris; el juca un rol şi în marea justiţie a regelui. Nu există capceva mai înalt care să nu-i fi trecut prin mâini înainte de a nimeri în braţele călăului.El îl ceruse de la închisoarea Saint-Antoine, pentru a-l duce la Hale, pe d. deNemours; pentru a-l duce la Greve pe d. de Saint-Pol care se codea şi prosteşte, spremarea bucurie a d-lui staroste, căruia d. conetabil nu-i era pe plac.

Toate acestea sunt, desigur, mai mult decât era nevoie pentru a face o viaţăfericită şi ilustră, şi pentru a merita într-o zi o pagină importantă în interesantaistorie a dregătorilor Parisului, unde se arată că Oudard de Villeneuve avea o casă înstrada Boucherie, că Guillaume de Hangest a cumpărat marea şi mica Savoie, căGuillaume Thiboust a dăruit călugăriţelor de la Saint-Genevieve casele sale din stradaChopin, că Hugues Aubriot locuia în palatul Pore-Epic, şi alte fapte domestice.

Totuşi, în ciuda atâtor motive pentru a lua viaţa calm şi bucuros, d. Robertd'Estouteville se sculase, în dimineaţa zilei de 8 ianuarie 1482, foarte mahmur, cu odispoziţie ucigătoare. De unde îi venea dispoziţia aceasta n-ar fi putut să spună niciel. Pentru că cerul era cenuşiu? Pentru că încuietoarea vechiului său cordon era proststrânsă şi-i apăsa prea milităreşte pântecul de staroste? Pentru că văzuse trecând pesub fereastră nişte desfrânaţi care şi-au bătut joc de el, în grup de câte patru, cu

pălării fără fund, cu desagii şi cliondirul pe şold? Presimţirea vagă a celor trei suteşaptezeci livre, şaisprezece soli şi opt taleri, pe care viitorul rege Charles al VIII-teaavea să-i amputeze, peste un an, din veniturile dregătoriei? Cititorul poate să aleagă,întrucât ne priveşte, am înclina să credem pur şi simplu că el era în toane rele pentrucă aşa îi era felul. De altminteri, era a doua zi după o sărbătoare, zi de plictisealăpentru toată lumea şi mai cu seamă pentru un dregător însărcinat să cureţe toatemurdăriile, la propriu şi la figurat, ale unei sărbători la Paris.

Şi apoi urma să ţină şedinţă la Grand-Châtelet. Am remarcat însă că judecătoriifac de obicei în aşa fel încât ziua de audienţă să fie şi ziua lor de indispoziţie, pentru aavea totdeauna asupra cui să descarce comod, în numele regelui, legea şi justiţia.Intre timp, şedinţa începuse fără el. Aghiotanţii săi, la civil, la penal şi la privat, îiţineau locul potrivit obiceiului; şi, de la orele opt dimineaţa, câteva zeci de burghezi şiburgheze, înghesuiţi şi înghiontiţi într- un ungher întunecos al sălii de la Châtelet,între o barieră puternică de stejar şi perete, asistau cu desfătare la spectacolul variat,îmbucurător, al justiţiei civile şi penale, oficiat de maestrul Florian Barbedienne,aghiotantul d-lui staroste, în mod cam confuz şi absolut la întâmplare.

Sala era mică, scundă, boltită. În fund se aflau o masă cu încrustări de flori decrin, un jilţ mare de stejar sculptat, care aparţinea starostelui, dar era gol, şi unscăunel, la stânga, pentru maestrul Florian. Mai jos stătea grefierul, mâzgălind. Înfaţă era poporul, iar dinaintea uşii şi dinaintea mesei, numeroşi sergenţi aidregătoriei, purtând veşminte violete cu cruci albe. Doi sergenţi de la „Vorbitorulburghezilor”, îmbrăcaţi cu jachetele lor albastre- roşii, stăteau de santinelă în faţaunei uşi scunde, închise, care se zărea dincolo de masă, în fund. O singură fereastrăarcuită, încleştată în peretele gros, lumina cu o rază lividă de ianuarie două figurigroteşti, capriciosul demon de piatră sculptat ca ornament pe boltă, şi Judecătoruldin fundul sălii. Închipuiţi-vi-l, la masa dregătoriei, între două teancuri de procese,rezemat în coate, cu piciorul pe coada robei sale de postav cafeniu, cu figura în blanaalbă de miel, roşcovan, îmbufnat, clipind din ochi, purtându-şi cu măreţie grăsimeaobrajilor care se împreuna sub bărbie, pe maestrul Florian Barbedienne, judecător laChâtelet. Dar judecătorul era surd. Defect nînsemnat pentru un magistrat. MaestrulFlorian judeca totuşi fără apel şi foarte legal. E sigur că unui judecător îi e de ajunsdacă are aerul că ascultă, iar venerabilul magistrat îndeplinea cu atât mai binecondiţia aceasta, singura esenţială în justiţie, cu cât luarea sa aminte nu putea să fieabătută de nici un zgomot.

De altminteri se afla în sală un neînduplecat controlor al faptelor şi gesturilorsale: prietenul nostru Jehan Frollo du Moulin, micul şcolar de ieri, pietonul pe careerai totdeauna sigur că-l întâlneşti peste tot în Paris, numai în faţa catedreiprofesorilor nu.

— Uite-o, şoptea el tovarăşului său Robin Poussepain, care rânjea alături, întimp ce comenta scenele desfăşurate sub ochii lor, uite-o pe Jehanneton din Buisson.Frumoasa fată a puturosului de la Marche-Neuf!... Rău o mai condamnă bătrânul! Elnu mai are nici urechi nici ochi. Cincisprezece soli şi patru taleri pentru că a purtatdouă şiruri de mătănii! Cam scump. Lex duri carminis! Aceia cine-s?... Hehe, doinobili printre pungaşi! Aiglet de Soins, Hutin de Mailly. Doi scutieri, corpus Christi!A, au jucat zaruiri. Când o să-l văd aici şi pe rectorul nostru? O sută de livre amendăcătre rege! Barbedienne loveşte ca un surd ce e!... Aş vrea să fiu fratele meuarhidiaconul, dacă atâta lucru m-ar împiedica să joc, să joc ziua, noaptea, să trăiesc,să mor la joc şi să-mi joc sufletul după ce mi- am jucat cămaşa.... Sfântă Fecioară, cede fete! Una după alta, oiţelor! Ambroise Lecuyere! Isabeau la Paynette! BerardeGironin! Le cunosc pe toate! Amendă, amendă, ca să vă învăţaţi minte să mai purtaţicenturi aurite! Zece soli, cochetelor!... O, botul bătrân de judecător surd şi nătărău!

O, mocârţanul de Florian! O, dihonii de Berbedienne! Uite-l la masă! Mănâncă pepledant, mănâncă proces, mănâncă, mestecă, se îndoapă, se umple.

Amenzi, rămăşiţe, taxe, cheltuieli, salarii, daune şi interese, gheenă, arest şitemniţă, sunt ghelirurile lui de sărbători! Priveşte-l pe porc. Aha, bravo, încă o femeieîndrăgostită! Thibaud Thibaude, nici mai mult, nici mai puţin! Pentru că a ieşit dinstrada Glatigny!... Cine-i băiatul ăsta? Gieffroy Mabonne, jandarm. A jignit numelelui Dumnezeu... Amendă, Thibaude! Amendă, Gieffroy! Amendă amândorura! Surdulbătrân a încâlcit, cu siguranţă, ambele cazuri! Pun prinsoare că o sileşte pe fată săplătească înjurătura şi pe jandarm amorul! Fii cu băgare de seamă, RobinPoussepain! Pe cine aduc? Ce de sergenţi! Pe Jupiter, că toţi ogarii sunt aici. Cusiguranţă că e un vânat mare. Un mistreţ.. Şi e unul, Robin, e unul... Unul straşnic!...Drace, e prinţul nostru de ieri, papa nebunilor, clopotarul, e chiorul, cocoşatul,strâmbătura noastră! E Quasimodo!... Într-adevăr.

Era Quasimodo, legat fedeleş şi pus sub pază bună. Căprăria de sergenţi care-lînconjura era asistată chiar de căpetenia strajei, ce purta stema Franţei pe piept şi aoraşului pe spate. De altminteri nu era în Quasimodo, afară de sluţenia lui, nimiccare să poată justifica atâtea halebarde şi flinte. El era posomorât, tăcut, liniştit.Numai ochiul lui teafăr zvârlea din când în când, asupra legăturilor care îl strângeau,o privire piezişă, furioasă. Plimbă aceeaşi privire în juru-i, dar atât de stinsă, deadormită, încât femeile nu şi-l arătau cu degetul decât pentru a râde.

Între timp, maestrul Florian frunzări cu atenţie dosarul plângerii întocmităîmpotriva lui Quasimodo, pe care i-o prezentă grefierului, iar după ochirea aruncatăpăru că se reculege o clipă. Graţie acestei precauţiuni, pe care avea totdeauna grijă s-o ia în momentul când proceda la interogatoriu, ştia dinainte numele, calităţile,delictele prevenitului, ticluia replici prevăzute la răspunsuri prevăzute, şi izbutea săiasă din toate întortochelile interogatorului fără a-şi trăda surzenia prea mult.

Dosarul procesului era pentru el câinele orbului. Dacă întâmplător, infirmitatealui se trăda ici-colo prin vreo apostrofă incoerentă sau vreo întrebare neinteligibilă,lucrul era socotit profunzime de unii şi imbecilitate de alţii. În ambele cazuri, onoareamagistraturii nu suferea nici o atingere; căci e preferabil ca un judecător să aibereputaţia de nătărău sau om profund, decât de surd. Se străduia deci să-şi ascundăsurzenia de ochii tuturor, şi izbutea de obicei atât de bine încât ajunsese să seiluzioneze singur. Ceea ce e, de altminteri, mai uşor decât ne închipuim. Toţicocoşaţii merg cu capul sus, toţi gângavii perorează, toţi surzii vorbesc încet.

El se credea cel mult cu urechea întrucâtva rebelă. Era singura concesie pe careo făcea în această privinţă opiniei publice, în momentele-i de sinceritate şi de examende conştiinţă. Prin urmare, rumegând bine chestiunea, îşi răsturnă capul pe spate şiînchise ochii pe jumătate, pentru mai multă măreţie şi imparţialitate, astfel că era, înmomentul acesta, deopotrivă surd şi orb. Dublă condiţie, fără de care nimeni nu ejudecător perfect. Începu interogatoriul în această atitudine magistrală.

— Numele d-tale?Iată însă, de la prima întrebare, un caz care nu fusese „prevăzut de lege”: acela

când un surd avea de interogat un surd.Quasimodo, pe care nimic nu-l înştiinţa despre întrebarea adresată lui, continuă

să se uite ţintă la judecător, şi nu răspunse. Judecătorul, surd, şi pe care, de asemeni,nimic nu-l înştiinţa de surzenia acuzatului, îşi închipui că acesta a răspuns, cumfăceau de obicei toţi acuzaţii, încât continuă cu siguranţa-i mecanică, stupidă:

— Bine. Ce vârstă ai?Quasimodo nu răspunse nici la întrebarea aceasta. Judecătorul crezu că a primit

răspunsul şi continuă:— Acum, ocupaţia d-tale?!

Aceeaşi tăcere. Lumea începuse între timp să şuşotească şi să se privească.— Ajunge, reluă netulburatul judecător când presupuse că acuzatul a mântuit şi

al treilea răspuns. Eşti acuzat în faţa noastră: primo, de scandal nocturn; secundo, deviolenţe săvârşite asupra unei femei smintite, în praejudicium meretrici, tertio, derebeliune şi neascultare faţă de arcaşii regali. Lămureşte aceste chestiuni. Grefier, aiscris ce a spus până acum acuzatul? La întrebarea aceasta nenorocită, un hohot de râsse ridică, de la grefă în sală, atât de violent, de nebun, de contagios, de universal,încât ambii surzi fură obligaţi să bage de seamă. Quasimodo se întoarse, înălţându-şicocoaşa cu dispreţ, în timp ce maestrul Florian, uimit deopotrivă şi închipuindu-şi cărâsul spectatorilor fusese provocat de vreo replică necuviincioasă a acuzatului,tradusă vădit pentru el prin înălţarea din umeri, îl apostrofă cu indignare.

— Ticălosule, pentru răspunsul pe care l-ai dat ţi s-ar cuveni ştreangul! Ştii cucine vorbeşti? Ieşirea lui nu fu de natură să oprească explozia voioşiei generale. Eapăru tuturora atât de ciudată şi de boacănă încât râsul nebun puse stăpânire şi pesergenţii de la „Vorbitorul burghezilor”, valeţi de pică, la care stupiditatea eraobligatorie. Numai Quasimodo îşi păstra seriozitatea, pentru bunul motiv că nuînţelegea nimic din ce se petrecea în juru-i. Tot mai iritat, judecătorul socoti decuviinţă să urmeze pe-acelaşi ton, nădăjduind astfel să-l înfricoşeze pe acuzat într-ungrad care să influenţeze asupra spectatorilor şi să-i readucă la respect.

— Vasăzică, meşter pervers şi prădalnic ce eşti, cutezi să nu fii cuviincios cumagistratul însărcinat să cerceteze crime, delicte, scandaluri, să controleze toatemeseriile şi să interzică monopolul, să cureţe oraşul de noroaie şi aerul de bolimolipsitoare, să fie, într-un cuvânt, în serviciul publicului, fără vreun câştig, fără vreosperanţă de salariu? Ştii tu că pe mine mă cheamă Florian Barbedienne, că suntaghiotantul d-lui staroste şi, pe deasupra, comisar, anchetator, examinator cu putereegală?...

Nu există motiv pentru ca un surd care vorbeşte unui surd să se oprească.Dumnezeu ştie când ar fi tras la ţărm maestrul Florian, avântat astfel cu toate vâsleleîn elocvenţa superioară, dacă uşa scundă din fund nu se deschidea deodată şi nu îşifăcea apariţia d. staroste în persoană.

La intrarea lui, maestrul Florian nu tăcu de îndată, ci răsucindu-se pe călcâie şiîndreptând asupra starostelui cuvântarea cu care îl fulgera pe Quasimodo pânăatunci:

— Monseniore, spuse el, cer permisiunea pe care veţi binevoi s-o daţi d-voastrăîmpotriva acuzatului de faţă, pentru gravă şi uluitoare necuviinţă la adresa justiţiei.

Şi se aşeză la loc, gâfâind, ştergându-şi broboanele mari de sudoare ce-i cădeaupe frunte, muind cu nişte lacrimi pergamentele desfăcute dinaintea sa. D. Robertd'Estouteville îşi încruntă sprâncenele şi adresă lui Quasimodo un gest de atenţie, aşade imperios şi semnificativ încât surdul înţelese ceva.

Starostele îi vorbi cu severitate:— Ce-ai făcut de eşti adus aici, tâlharule? Presupunând că starostele îl întreba

cum îl cheamă, nenorocitul rupse tăcerea pe care o păstra de obicei şi răspunse cuvocea răguşită, guturală :

— Quasimodo.Răspunsul se potrivea atât de puţin cu întrebarea, încât râsul deşucheat

reîncepu să circule, astfel că d. Robert strigă, roşu de furie:— Îţi baţi joc şi de mine, tâlhar afurisit?— Clopotar la Notre-Dame, răspunse Quasimodo, închipuindu-şi că trebuie să

explice judecătorului cine este.

— Clopotar? glăsui starostele care se trezise de dimineaţă în destul de proastădispoziţie, cum am spus, pentru ca furia lui să nu aibă nevoie să fie aţâţată prinrăspunsuri aşa de ciudate.

Clopotar, ai? O să pun eu să ţi se tragă un şir de nuiele la toate răspântiileParisului. Auzi, coţcarule?

— Dacă vreţi să ştiţi vârsta mea, declară Quasimodo, cred că împlinesc douăzecide ani la Sf. Martin.

— A, îţi râzi de dregători, ticălosule? Domnilor sergenţi, cu nuiaua mi-l veţi ducepe ticălosul ăsta la stâlpul de la Greve, îl veţi bate şi-l veţi învârti o oră. A, nu, mi-o vaplăti el! Şi vreau să se dea citire prezentei judecăţi, cu patru trâmbiţaşi, în cele şaptejurisdicţii ale districtului Paris.

Grefierul se apucă numaidecât să redacteze sentinţa.— Drace! Foarte bună sentinţă! strigă din ungherul său micul şcolar Jehan

Frollo du Moulin. Starostele se întoarse şi-şi aţinti din nou asupra lui Quasimodoochii scânteietori.

— Mi se pare că ticălosul a spus „Draci!” Grefier, adaugă pentru înjurăturădoisprezece taleri amendă, din care epitropia bisericii Saint-Eustache va aveajumătate. Am un cult special pentru Saint-Eustache.

În câteva minute sentinţa fu întocmită. Cuprinsul ei era simplu şi scurt. Datinadregătoriei Parisului nu fusese complicată încă de prezidentul Thibaut Baillet şi deRoger Barmne, avocatul regelui. Nu era astupată atunci de gândul înalt al şicanelor şiprocedurilor pe care cei doi jurisconsulţi le plantară la începutul secolului alşaisprezecelea. Totul era clar, expeditiv, explicit. Se mergea drept la ţintă şi se zăreade îndată, în capătul fiecărei poteci, fără mărăcinişuri şi fără ocol, roata, ştreangulsau stâlpul. Ştiai cel puţin unde mergi. Grefierul prezentă sentinţa starostelui, carepuse pe ea pecetea şi ieşi pentru a-şi continua turneul prin sălile de şedinţă, cu odispoziţie de spirit care a populat desigur, în ziua aceea, toate temniţele din Paris.Jehan Frollo şi Robin Poussepain râdeau pe înfundate. Quasimodo privea în juru-i cuun aer indiferent şi uimit. Cu toate acestea, în momentul când maestrul FlorianBarbedienne citea la rându-i sentinţa pentru a o semna, grefierul se simţi înduioşatde milă pentru nenorocitul osândit şi, în speranţa că va obţine oarecare scădere dinpedeapsă, se apropie cât putu de mult de urechea judecătorului şi-i spuse, arătându-lpe Quasimodo:

— Omul ăsta e surd.Nădăjduia că ştirea infirmităţii va trezi interesul maestrului Florian în favoarea

condamnatului. În primul rând, însă, am observat că maestrul Florian nu ştia căsurzenia lui este cunoscută de alţii. Apoi avea urechea atât de tare, încât nu auzi oiotă din cele ce-i spunea grefierul; totuşi vru să arate că a auzit, şi răspunse:

— A, da, se schimbă lucrul. Nu ştiam. În cazul ăsta un ceas mai mult la stâlp. Şisemnă sentinţa, modificată astfel.

— Bine i-a făcut, spuse Robin Poussepain, care-i păstra pică lui Quasimodo, săse înveţe minte să nu mai bruftuiască lumea.

II. Gaura şoarecilorSă ne dea voie cititorul al readuce în Piaţa Greve, de unde a plecat ieri cu

Gringoire în urmărirea Esmeraldei. Sunt orele zece dimineaţa. Totul arată a zi dedupă sărbătoare. Caldarâmul e acoperit de resturi, panglici, cârpe, pene de panaşe,picături din ceara făcliilor, firimituri de la chiolhanul public. Numeroşi burghezihoinăresc pe ici-colo, răscolind cu piciorul tăciunii stinşi, extaziindu-se în faţa Caseicu stâlpi, la amintirea frumoaselor decoraţii din ajun şi privind acum cuiele, ultimaplăcere. Vânzătorii de cidru şi de bere îşi rostogolesc butoiaşul printre grupuri. Câţiva

trecători zoriţi se duc şi vin. Negustorii tăifăsuiesc şi se cheamă din praguldughenelor. Sărbătoarea, ambasadorii, Coppenole, papa nebunilor formeazăsubiectul tuturor. Bârfesc şi râd pe întrecute. Dar între timp, patru sergenţi călări,care se postară în cele patru părţi ale stâlpului, au concentrat în jurul lor o bunăporţiune din gloata răsfirată în piaţă, şi care se condamnă la nemişcare şi plictisealăîn nădejdea unei mici execuţii. Dacă, acum, după ce a contemplat scena vie şiţipătoare care se joacă în toate punctele pieţii, cititorul îşi îndreaptă privirile spreTour-Roland, clădirea străveche, semigotică, semiromană, care se ridică în colţulcheiului în asfinţit, va putea să remarce în unghiul faţadei un mare ceaslov public cugravuri frumoase, apărat de ploaie printr- un şopron, şi de hoţi printr-un grilaj ceîngăduie totuşi să-l răsfoieşti. Alături de ceaslov e un ochi rotund de fereastră, închisăcu două gratii de fier, încrucişate, dând spre piaţă, singura deschizătură prin carepătrunde un dram de aer şi de lumină într-o mică celulă plină de o tihnă cu atât maiprofundă, de o linişte cu atât mai mohorâtă, cu cât o piaţă publică, cea mai popularăşi mai zgomotoasă din Paris, mişună şi strigă împrejur.

Celula era faimoasă în Paris de aproape trei veacuri, de când d-na Rolande de laTour-Roland, în doliu după părintele ei mort în cruciadă, pusese să fie scobită înzidul casei sale spre a se zăvori pentru totdeauna acolo, nepăstrând din palat decâtlocuinţa aceasta cu uşa zidită şi cu ferestruica deschisă, iarna ca şi vara, dăruindrestul lui Dumnezeu şi săracilor. Mâhnita femeie aşteptase douăzeci de ani moarteaîn mormântul anticipat, rugându-se zi şi noapte pentru sufletul părintelui ei,dormind în cenuşă, fără măcar o piatra în loc de pernă, îmbrăcată cu o pânză neagră,şi netrăind decât din pâinea şi apa depusă de mila trecătorilor pe marginea ochiuluide geam, primind astfel caritatea după ce-o practicase. La moartea ei, în momentulcând să treacă într-alt mormânt, îl dăruise pe acesta, pentru de-a pururi, femeilormâhnite, mame, văduve sau fiice, care ar avea să se roage mult pentru altcineva saupentru ele, şi care ar vrea să se înmormânteze de vii într-o mare durere sau într-omare penitenţă. Săracii de pe vremea ei i- au făcut funeralii frumoase cu lacrimi şibinecuvântări; dar, spre marele lor regret, pioasa fiică n-a putut fi canonizată casfântă, din lipsă de protecţii. Unii mai puţin evlavioşi nădăjduiseră că lucrul se vaface în paradis mai lesne decât la Roma şi, în lipsa papei, s-au rugat ei lui Dumnezeupentru sufletul defunctei. Cei mai mulţi se mulţumiseră să păstreze memoriaRotondei ca pe ceva sfânt şi să facă relicve din zdrenţele ei. La rându-i, oraşul aîntemeiat, în amintirea femeii, un ceaslov public pe care l-a pecetluit lângăferestruica celulei pentru ca drumeţii să se oprească din când în când acolo, măcar casă se roage, căci rugăciunea dispune la pomană, şi pentru ca bietele schimnice,moştenitoarele cavoului d-nei Rolande, să nu moară cu totul din pricina foamei şi auitării. Specimenul acesta de mormânt nu era totuşi un lucru foarte rar în oraşeleevului mediu. Întâlneai deseori în strada cea mai frecventată, în piaţa cea maiasurzitoare, drept în mijloc, sub picioarele cailor, oarecum sub roata căruţelor, unpuţ, o colibă zidită şi îngrădită, în adâncul căreia se ruga zi şi noapte o făpturăomenească, devotată de bunăvoie unei tânguiri eterne, unei mari ispăşiri. Şi toatereflecţiile pe care le-ar trezi în noi, astăzi, ciudatul spectacol, oribila celulă, verigăintermediară între casă şi mormânt, cimitir şi cetate, făptura răzleţită dincomunitatea omenească şi socotită de acum încolo printre morţi, lampa ce-şi mistuieultimul strop de ulei în umbră, rămăşiţa de viaţă ce bâjbâie într-o groapă, suflul,viaţa, rugăciunea eternă într-o cutie de piatră, chipul pentru totdeauna întors sprealtă lume, ochiul iluminat de pe acum de alt soare, urechea lipită de pereţiimormântului, sufletul prizonier în trupul prizonierilor în carceră, iar sub dublulînveliş de carne şi granit, zumzetul sufletului în chinuri, nimic din toate acestea nu

era observat de mulţime. Pietatea cu prea puţină judecată şi prea puţin subtilă atimpului acela nu vedea atâtea faţete într-un act religios.

Ea lua lucrul în bloc, şi cinstea, venera, sanctifica la nevoie jertfa, dar nu-ianaliza suferinţele şi se înduioşa relativ de ele. Aducea din când încând un tainpenitentului jalnic, privea prin gaură dacă trăieşte încă, nu-i cunoştea numele, abiaştia de câţi ani începuse să moară, iar străinului care îi cerceta asupra scheletului viuce putrezea în beci, vecinii răspundeau simplu dacă era vorba de un bărbat: „Epustnicul”; iar dacă era vorba de o femeie: „E pustnica”. Totul se vedea pe atuncialtfel, fără metafizică, fără exagerare, fără sticlă măritoare, cu ochiul liber.Microscopul nu fusese încă născocit nici pentru obiectele materiei, nici pentru alesipiritului. De altminteri, deşi lumea se minuna puţin de ele, exemplele acestui fel declaustrare în sânul oraşului erau, cum spuneam adineauri, dese.

Existau la Paris numeroase celule de acestea pentru rugăciune şi ispăşire; erauocupate aproape toate. E drept că prelaţii aveau grijă să nu le lase goale, ceea ceimplica o anume răceală printre credincioşi, şi că se puneau acolo leproşi cândlipseau penitenţi. În afară de chilioara din Piaţa Greve, era una la Montfaucon, una labolniţa Inocenţilor, alta nu mai ştiu unde, cred că în clădirea Clichon. Altele în multelocuri unde regăsim urma lor în tradiţii, în lipsa monumentelor. Şi-o avea pe-a sa şiUniversitatea. Pe muntele Sainte-Genevieve, un fel de Iov al evului mediu a cântattimp de treizeci de ani cei şapte psalmi ai ispăşirii pe un bălegar, în fundul uneihaznale, reîncepând mereu de la capăt, psalmodiind mai tare noaptea, magna voceper umbras, iar astăzi savantului i se pare că-i mai aude vocea când intră în stradaPuţului care vorbeşte. Pentru a rămâne la chilia din Tour-Roland, vom spune că einu-i lipsiseră niciodată pustnicele. De la moartea d-nei Rolande, i se întâmplase foarerar să fie vacantă un an sau doi. Numeroase femei veniseră să plângă aici, până lamoarte părinţi, amanţi, greşeli. Ironia pariziană care se amestecă în toate, chiar înlucrurile ce o privesc mai puţin, pretindea că au fost văzute acolo puţine văduve.

După moda epocii, o legendă latină, scrisă pe zid, indica trecătorului instruitdestinaţia pioasă a celulei. Până în mijlocul secolului al şaisprezecetea s-a păstratobiceiul să se explice un edificiu printr-o deviză scurtă scrisă deasupra porţii. Astfel,se citeşte încă, în Franţa, deasupra ghişeului închisorii (Casei senioriale a luiTourvile: Sileto et spera; în Irlanda, sub pajura de deasupra porţii principale acastelului lui Fortescue: Forte scutum, salus ducum, în Anglia, la intrarea principalăa ospitalierului castel ai conţior Gowper: Tuum est. În chipul acesta, orice edificiu erape atunci o cugetare. Deoarece nu era uşă la celula zidită de la Tour-Roland, fuseserăsăpate în litere mari, romane, deasupra ferestrei, aceste două cuvinte: Tu, Ora.

Poporul, al cărui bun-simţ nu vede atâta fineţe în lucruri şi traduce seninLudovic Magno prin Porte Saint-Denis, dăduse cavităţii negre, sumbre şi umede,numele de Gaura şoarecilor. Explicaţie mai puţin sublimă, poate, decât celalată, darîn schimb mai pitorească.

III. Istoria unei prăjituriPe vremea când se petrecea istoria aceasta, celula de la Tour-Roland era

ocupată. Dacă cititorul doreşte să ştie de către cine, n-are decât să asculte conversaţiaîntreţinută de trei brave cumetre care, în momentul când i-am atras atenţia asupraGăurii şoarecilor, se îndreptau exact într-acolo, mergând de la Châtelet spre Greve,de-a lungul apei. Două din aceste femei erau îmbrăcate ca nişte bune burgheze dinParis. Guleraşul fin, alb, fusta cu dungi roşii-albastre, ciorapii împletiţi, albi, cucolţuri brodate în culori, bine traşi pe pulpă, pantofii de piele roşcată cu tălpi negre,şi mai cu seamă pălăria de pe cap, încărcată cu panglici şi dantele pe care tărăncile lemai poartă şi azi, împreună cu grenadierii din garda imperială rusă, anunţau că ele

fac parte din clasa acelor negustorese bogate ce ţin media între ceea ce lacheiinumesc o femeie şi o damă. Nu purtau nici inele, nici cruci de aur, şi se putea vedealesne că nu era vorba la ele de sărăcie, ci pur şi simplu de frică de amendă.

Însoţitoarea lor era înzorzonată cam în acelaşi fel, dar în îmbrăcămintea şi înţinuta ei se vedea acel ceva care trădează pe femeia notarului de provincie. Vedeai,din felul cum centura ei trecea peste şolduri, că nu era de multă vreme la Paris.Adăugaţi un guleraş plisat, funde peste pantofi, dungile fustei în lăţime, iar nu înlungime, şi alte multe enormităţi de care bunul-gust se indigna.

Primele două mergeau cu pasul acela specific parizienelor care aratăprovincialelor Parisul. Provinciala ţinea de mână un băiat dolofan care, la rându-i,ţinea într-a sa o prăjitură mare. Ne pare rău că trebuie să adăugăm amănuntul că,dată fiind asprimea anotimpului, el făcea din limba lui batistă. Copilul se lăsa târât,nori passibus aequis, cum spune Vergiliu, şi se împleticea în fiece moment, spremarea indignare a mamei sale. E drept că el privea mai mult prăjitura decâtcaldarâmul. Fără îndoială un grav motiv îl împiedica să muşte din prăjitură, deoarecese mulţumea s-o examineze drăgăstos. Dar mama ar fi trebuit să ţină prăjitura.

Era o cruzime să faci un Tantal din dolofanul acesta. Între timp, cele trei femeicăci numele de dame era rezervat pe atunci femeilor nobile vorbeau toate deodată.

— Să ne grăbim, doamnă Mahiette, spunea cea mai tânără, care era şi cea mairotofeie, provincialei. Mi-e tare teamă să n-ajungem prea târziu. Ni se spunea laChâtelet c-o să-l ducă îndată la stâlp.

— Eh, ce tot spui dumneata, doamnă Oudarde Musnier? exclamă cealaltăpariziană. La stâlp o să stea două ceasuri. Avem timp. Ai văzut vreodată pe cineva lastâlp, dragă Mahiette?

— Da, glăsui provinciala, la Reims.— Hm, ce e stâlpul vostru din Reims? O biată cuşcă unde nu sunt învârtiţi decât

ţăranii. Mare lucru!— Cum, ţărani la Marche-aux-Drapis! La Reims? spuse Mahiette. Am văzut

acolo criminali straşnici, care îşi uciseseră tatăl şi mama. Auzi, ţărani! Drept cine neiei, Gervaise?

Cu siguranţă că provinciala era cât pe-aci să se supere, spre onoarea stâlpului ei.Din fericire, discreta doamna Oudarde Musnier schimbă la timp subiectulconversaţiei.

— Ce spui, doamnă Mahiette, de ambasadorii noştri flamanzi? Ai văzut figuriaşa de impunătoare la Reims?

— Mărturisesc, răspunse Mahiette, că numai la Paris se pot vedea astfel deflamanzi.

— L-ai văzut pe ambasadorul acela înalt, care e fabricant de ciorapi? întrebăOudarda.

— Da, glăsui Mahiette. Pare un Saturn.— Dar pe dolofanul a cărui figură seamănă cu un pântec despuiat? reluă

Gervaise. Şi pe acela mic, cu ochi mici, tiviţi de pleoape roşii şi zburlit ca un scaiete?— Caii lor merită să fie văzuţi, gătiţi după moda ţării lor, spuse Oudarde.— O, draga mea, o întrerupse provinciala Mahiette, dându-şi şi ea un aer de

superioritate, ce-aţi fi spus dacă vedeaţi în 61, la ungerea din Reims acum 18 ani, caiiprinţilor şi ai suitei regelui? Tot felul de valtrapuri şi găteli; unele de Damasc, aurii,cu zibeline; altele de pluş, cu hermină; altele, cu pietre preţioase, cu împletituri deaur şi argint! Şi cât bănet costase toată serbarea! Şi pajii!

— Ceea ce nu împiedică, replică în silă doamna Oudarde, ca flamanzii să aibă caifoarte frumoşi şi ca ei să se fi ospătat în lege la domnul staroste al negustorilor, laprimărie, unde li s-au servit prăjituri, vin fiert, mirodenii şi alte ciudăţenii.

— Ce tot spui, vecină? exclamă Gervaise. Flamanzii au cinat la domnul cardinal,la Petit Bourbon.

— Ba nu, la primărie!— Ba nu, la Petit-Bourbon!— Ba au cinat la primărie, reluă Oudarde înăcrită, căci doctorul Scourable le-a

ţinut acolo o cuvântare în latineşte, de care ei au rămas foarte mulţumiţi. Mi-a spusbărbatul meu, care este librar.

— Nu! Au cinat la Petit-Bourbon, răspunse Gervaise cu nu mai puţinăaprindere, căci uite ce le-a înfăţişat procurorul domnului cardinal: douăsprezecejumătăţi de vin fiert alb, profiriu şi auriu; douăzeci şi patru bucăţi de pişcoturilioneze; tot atâtea facle de câte două livre bucata, şi şase butoiaşe de vin de Beaune,alb şi profiriu, cel mai bun care s-a putut găsi. Nădăjduiesc că amănuntele mele suntexacte. Le am de la soţul meu, care este comandant la „Vorbitorul burghezilor” şi carefăcea azi-dimineaţă comparaţie între ambasadorii flamanzi cu cei ai lui Han-Tătar şiai împăratului Trebizundei, care au venit din Mesopotamia la Paris sub ultimul rege,şi care aveau belciuge la urechi.

— Ba au cinat la primărie, replică Oudarde, prea puţin emoţionată de înşiruireaGervaisei, unde nu s-a văzut niciodată mâncându-se atâta carne şi atâtea dulciuri.

— Eu îşi spun că au fost serviţi de Le Sec, sergentul de oraş, la palatul Petit-Bourbon, şi că de aceea confunzi.

— Îţi spun, la primărie!— Ba nu, la Petit-Bourbon, draga mea, unde fusese iluminat cu sticle magice

cuvântul speranţă, care e scris pe marele portal.— La primărie! La primărie, unde Husson leVoir cânta din flaut!— Îţi pun că nu!— Îţi spun că da!— Îţi spun că nu!Dolofana se pregătea să riposteze şi amândouă s-ar fi luat poate de păr, dacă

Mahiette nu exclama deodată:— Ia uitaţi-vă la oamenii aceia care s-au adunat la capul podului! E în mijlocul

lor ceva la care privesc.— Adevărat, glăsui Gervaise, aud tamburina. Cred că este mica Esmeralda care

face maimuţăreli cu capra ei. Hai, repede, Mahiette; iuţeşte-ţi pasul şi trage băiatuldupă tine. Ai venit aici să vizitezi curiozităţile Parisului. Ai văzut ieri flamanzii,trebuie s-o vezi azi pe egipteancă.

— Egipteană? întrebă Mahiette, întorcându-se deodată din drum şi strângândcu putere braţul băiatului. Ferească-mă Dumnezeu! O să-mi fure copilul! Vinoîncoace, Eustache!

Şi începu să alerge pe chei spre piaţa Greve, până ce lăsă podul mult în urmă.Între timp, copilul pe care îl târa căzu în genunchi; ea se opri gâfâind. Oudarde şiGervaise o ajutaseră.

— Egipteanca asta să-ţi fure copilul? zise Gervaise. Ai o imaginaţie curioasă.Mahiette clătina din cap cu un aer îngândurat.— Ceea ce e ciudat, observă Oudarde, e că pustnica are aceeaşi idee despre

egiptene.— Cine-i pustnica? întrebă Mahiette.— Eh, sora Gudule! spuse Oudarde.— Dar sora Gudule cine-i? reluă Mahiette.— Se cunoaşte că eşti din Reims, de nu ştii! răspunse Oudarde. E pustnica din

Gaura şoarecilor.— Cum? întrebă Mahiette; biata femeie căreia îi duceam prăjitura?

Oudarde făcu din cap un semn afirmativ.— Exact. Ai s-o vezi în curând la ferăstruica ei din Piaţa Greve. Are aceleaşi

vederi ca d-ta asupra vagabonzilor din Egipt care bat darabana şi ghicesc viitorul. Nuse ştie de unde i se trage groaza asta de ţigani şi de egipteni. Dar d-ta, Mahiette, de cefugi aşa numai văzându-i?

— O, nu vreau să mi se întâmple ce s-a întâmplat Paquettei la Chantefleurie,spuse Mahiette apucând în mâini capul rotund al copilului.

— Aha, povesteşte-ne istoria asta, dragă Mahiette, o rugă Gervaise apucând-o debraţ.

— Cu plăcere, dar se cunoaşte că sunteţi din Paris, de nu o cunoaşteţi! răspunseMahiette. Vă voi spune deci, dar nu e nevoie să ne oprim pentru a vă povestiîntâmplarea, că Paquette la Chantefleurie era o fată drăguţă de optsprezece ani, pevremea când eram şi eu la fel, adică acum optsprezece ani, şi că din vina ei nu e astăzica mine o mamă fericită de treizeci şi şase de ani, cu bărbat şi băiat. De altminteri, dela vârsta de paisprezece ani nu mai putea să fie. Ea era fiica lui Guybertant, cântăreţpe mare, la Reims, acela care a cântat în faţa regelui Charles al VII-lea, la ungerea lui,când coborâse pe râul nostru Vesle, de la Sillery până la Muison, în timp ce DoamnaFecioara era în barcă. Bătrânul părinte muri pe când Paquette era încă o copiliţă: n-omai avea decât pe mama ei, sora d-lui Mathieu Pradon, meşter căldărar la Paris, înstrada Farm-Garlin, şi care a murit anul trecut. Precum vedeţi, era de familie bună.Mama era, din nefericire, o femeie blândă, astfel că n-a învăţat-o pe Paquette decât săfacă jucării, ceea ce n-o împiedică pe copilă să crească foarte înaltă şi sa rămânăfoarte săracă. Locuiau amândoi la Reims, de-a lungul râului, în strada Folle-Peine.Notaţi asta; cred că de aici s -a tras nenorocirea Paquettei. În 61, anul ungerii regeluinostru Ludovic al XI-lea, Domnul să-l aibă în pază, Paquette era aşa de zglobie şi defrumoasă încât nu i se spunea peste tot decât Chantefleurie. Biata fată!

Avea dinţi frumoşi şi-i plăcea să râdă ca să fie văzuţi. Dar fata căreia îi place sărâdă merge pe drumul plânsului; dinţii frumoşi sunt pierzania ochilor frumoşi.

Aşa era cu Chantefleurie. Ea şi mama ei îşi câştigau greu viaţa. Erau tarestrâmtorate de la moartea cântăreţului. Jucăriile fabricate de ele nu le aduceau maimult de şase taleri pe săptămână. Unde erau vremurile când bătrânul Guybertantcâştiga câte doisprezece soli la o singură ungere, cu un cântec?!

Într-o iarnă, tot în anul 61, n-aveau nici un lemn în casă, şi era foarte frig, astfelcă obrajii Chantefleuriei se îmbujorară în aşa măsură încât bărbaţii îi spuneauPaquette! Ba unii Paquerette! Şi alintările o făceau să-şi piardă capul. Eustache, nute-atinge de prăjitură! Văzurăm îndată că era pierdută când, într- o duminică, a venitla biserică purtând o cruce de aur la gât. La paisprezece ani, vă daţi seama!

Mai întâi a fest tânărul viconte de Cormontreuil, care-şi are locul natal la treisferturi de leghe de Reims; apoi d. Henri de Triancourt, călăreţul regelui; pe urmă,mai puţin decât acesta, Chiart de Beaulion, sergent în armată; după aceea, coborândmereu, Guery Aubergeon, lacheul regelui; apoi Mace de Prepus, bărbierul Delfinului,apoi Thevenin le Moine; apoi, mereu aşa, din mai puţin tânăr în mai puţin nobilajunse la Guillaume Racine, cântăreţ, şi la Thierry de Mer, lampagiu. Atunci biataChantefleurie ajunse a tuturor. Ce să vă mai spun, dragele mele? La ungerea din anul61 ea făcu patul regelui desfrânaţilor! în acelaşi an!

Mahiette oftă şi-şi şterse o lacrimă care se rostogolea în ochii ei.— Nu e din cale-afară de extraordinară povestea asta. spuse Gervaise, şi nu văd

în ea nimic nici cu ţigani, nici cu copii.— Răbdare! glăsui Mahiette. Veţi vedea că e vorba de un copil. În 66, luna asta,

la Sainte-Paule au să fie şaisprezece ani, Paquette născu o fetiţă. Nenorocita sebucură nespus. Dorea de mult un copil. Mama ei, femeie bună, care nu ştiuse

niciodată decât să închidă ochii, murise. Paquette nu mai avea pe cine să iubească înlume, pe nimeni care s-o iubească. De cinci ani de zile de când decăzuse,Chantefleurie era o făptură amărâtă. Era singură, singură în viaţă, arătată cu degetul,strigată pe străzi, bătută de sergenţi, batjocorită de copii zdrenţăroşi. Şi-apoiîmplinise douăzeci de ani; iar douăzeci de ani înseamnă bătrâneţea pentru femeiledragostei. Nebunia începea să nu-i producă mai mult decât meseria de altădată; iarnadevenea iarăşi aspră pentru ea, lemnul devenea din nou rar, şi pâinea de asemenea.Nu mai putea să lucreze, deoarece, devenind voluptoasă, se lenevise, şi suferea multmai mult deoarece, devenind leneşă, devenise voluptoasă. Cel puţin aşa explicădomnul paroh de la Saint-Remy de ce femeilor acestora le e mai mult frig şi maimultă foame decât altor surate la bătrâneţe.

— Da, dar ţiganii? observă Gervaise.— Un moment, Gerivaise! spuse Oudarde, a cărei atenţie era mai puţin

nerăbdătoare. Continuă, te rog, Mahiette. Biata Chantefleurie!Mahiette urmă.— Ea era deci tare tristă, tare amărâtă, şi îşi scofâlcea obrajii plângând. Dar, în

ruşinea, în nebunia şi în părăsirea ei, i se părea că ar fi mai puţin de râsul lumii, maipuţin năucă şi părăsită dacă ar avea ceva pe lume şi pe cineva pe care să-l poată iubişi care să o poată iubi. Trebuia un copil, deoarece numai un copil putea să fieîndeajuns de inocent pentru asta. Şi-a dat seama după ce a încercat să iubească unhoţ, singurul om care putea s-o dorească; dar după câtva timp, văzuse că hoţul odispreţuia. Femeilor uşoare le trebuie un amant sau un copil ca să le umple inima.Altminteri sunt tare nenorocite. Neputând să aibă un amant, se consacră cu totuldorinţei unui copil, şi deoarece nu încetase a fi evlavioasă, adresă rugăciuni fierbinţiDomnului. Bunul Dumnezeu se milostivi numaidecât de ea şi-i dădu o fetiţă.

Nu vă mai vorbesc de bucuria ei. O furie de lacrimi, de dezmierdări şi desărutări. Îşi alăpta singură copilul, îi făcu scutece din pătura ei, singura pe care o aveape pat, şi nu mai simţi nici frigul, nici foamea. Deveni iar frumoasă. Din fată bătrânăse făcu mamă tânără. Galanteria reîncepu, bărbaţii reveniră s-o vadă peChantefleurie, regăsi muşterii pentru marfa ei, şi din toate aceste grozăvii ea făcurufărie pentru fetiţă, fără să se gândească măcar a-şi mai cumpăra o pătură. DomnuleEustache, ţi- am mai spus să nu mănânci prăjitura.

Cu siguranţă că mica Agnes, aceasta era numele de botez al copilei, căci demultă vreme Chantefleurie nu mai avea nume de familie, cu siguranţă că mititica eraîncotoşmănată în panglici şi în broderii mai mult decât o prinţesă a prinţuluimoştenitor. Între altele avea o pereche de pantofiori aşa cum, cu siguranţă, regeleLudovic al XI-lea n-a purtat niciodată. Îi cususe şi-i brodase chiar mama ei. E dreptcă şi picioruşele copilei erau atât de mici, de drăguţe, de roze, mai roze decât atlasulpantofilor! Când o să ai copii, Oudarde, ai să ştii că nimic nu e mai drăguţ decâtpicioruşele şi mânuţele lor.

— Nici eu nu vreau altceva, spuse Oudarde suspinând, însă aştept săbinevoiască şi d. Andry Musnier.

— De altminteri, reluă Mahiette, copilul Paquettei nu avea drăguţe numaipicioarele. L-am văzut când nu era decât de patru luni. Era un înger! Avea ochii maimari decât gura. Şi cel mai fermecător păr negru, fin, care începea de pe-atunci să seîncârlionţeze. Ar fi fost la şaisprezece ani o brună de toată frumuseţea. Mama eidevenea din zi în zi tot mai nebună. O săruta, alinta, o spăla, o gătea, o mângâia! îşipierdea mintea, îi mulţumea lui Dumnezeu. Picioruşele roze ale copilei erau pentruea o încântare fără sfârşit, un delir de bucurie. Le săruta întruna şi nu-şi puteaînchipui cum de pot să fie aşa de mici. Le băga în pantofiori, le scotea, le admira, seminuna de ele, privea prin transparenţa lor, se înduioşa când le punea să meargă în

pat şi ar fi vrut să-şi treacă viaţa în genunchi, încălţând şi descălţând picioarele aceleaca pe ale copilului Isus.

— Povestea e frumoasă, glăsui cu jumătate voce Gervaise, dar unde e Egiptul?— Acum, replică Mahiette. Sosiră într-o zi la Reims nişte cavaleri foarte ciudaţi.

Erau golani şi vagabonzi care cutreierau conduşi de ducele şi de conţii lor. Erau tuciurii, aveau părul creţ şi belciuge de argint în urechi. Femeile erau mai

urâte chiar decât bărbaţii. Aveau figura mai neagră şi totdeauna descoperită, o cârpăveche, împletită din sfori, pe umăr, şi părul ca o coadă de cal. Copiii care se tăvăleauprintre picioarele lor ar fi speriat şi maimuţele. O bandă de excomunicaţi. Veneaudirect din Egiptul de jos la Reims, prin Polonia. Se spunea că papa i-a spovedit şi le-adat osândă să umble şapte ani în şir prin lume, fără să se culce în paturi.

De aceea duhneau. Se pare că fuseseră cândva sarasini, de aceea credeau înJupiter, şi că cereau câte zece livre de la toţi arhiepiscopii, episcopii şi preoţii. O bulăa papei le dădea dreptul acesta. Veneau la Reims să ghicească în numele regeluiAlgerului şi al împăratului Germaniei, Vă închipuiţi că nu era nevoie de mai mult casă li se interzică intrarea în oraş. Atunci toată banda poposi lângă Porte de Braine, pedâmbul unde e o moară. Şi lumea din Reims venea pe întrecute să-i vadă.

Se uitau în palmă şi-ţi spuneau prorociri minunate. Erau în stare să prezică şilui Iuda că va fi papă. Umblau totuşi, cu privire la ei, zvonuri urâte despre copiifuraţi, pungi tăiate şi carne omenească mâncată. Oamenii înţelepţi spuneaunebunilor: „Nu vă duceţi”, şi se duceau şi ei într-ascuns. Era o furie. Fapt e căspuneau lucruri care ar fi uimit şi-un cardinal. Mamele se bucurau nespus de copiiilor, de când egiptenele le citiseră în palmă tot felul de minciuni scrise în limbapăgână şi turcească. Una avea un împărat, alta un papă, alta un căpitan. BiataChantefleurie fu cuprinsă de curiozitate. Vru să ştie ce-avea şi ea, şi dacă drăgălaşa eiAgnes nu va fi într-o zi împărăteasa Armeniei sau altceva. O duse deci la egipteni; şiegiptenele se porniră să admire copila, s-o dezmierde, s-o sărute cu gurile lor negre şisă se minuneze de mânuţa ei. Oh, spre marea bucurie a mamei! Ele admirară înspecial picioruşele şi pantofiorii. Copila n-avea încă un an. Gângurea, râdea mamei cao nebunatecă, era grasă şi dolofană şi avea o sumedenie de mici gesturi ca aleîngerilor din paradis. Egiptenele o înfricoşară tare şi plânse. Dar mama o sărută şimai tare, şi plecă încântată de prezicerea făcută de către ghicitoare, fetiţei.

Avea să fie o frumuseţe, o virtute, o regină. Se înapoie deci în cocioaba ei dinstrada Folle-Peine, mândră că poartă o regină. A doua zi profită de-un moment cândcopila dormea în pat, căci o culca totdeauna cu ea, lăsă încetişor uşa întredeschisă şialergă se povestească unei vecine din strada Sechesserie că va veni o zi când fiica eiAgnes are să fie servită la masă de regele Angliei şi de arhiducele Etiopiei, precum şio sumeldenie de alte surprize. La înapoiere, neauzind strigăte când a urcat scara, şi-aspus: „Bun, copilul doarme!” Găsi uşa deschisă mai larg de cum o lăsase, intră biatamamă şi alergă la pat... Copila nu se mai găsea acolo, locul era gol. Nu mai rămăsesede la copil decât un pantofior. Dădu buzna din odaie, se năpusti pe scară şi începu săbată zidurile cu capul, strigând: „Copilul meu! Unde e copilul meu? Cine mi- a luatcopilul?” Strada era pustie, casa izolată; nu putu să-i spună nimic. Porni prin oraş,scotoci toate străzile, alergă pretutindeni, ziua întreagă, nebună, buimăcită, cumplită,adulmecând la uşi şi la ferestre ca o fiară. Gâfâia, era despletită, înfricoşătoare şi aveaîn ochi un foc care îi seca lacrimile. Îi oprea pe drumeţi şi striga: „Copila mea! Copilamea! Copila mea drăguţă! Celui care îmi va înapoia copila am să-i fiu servitoare,servitoarea câinelui său, şi-o să-mi mănânce inima dacă vrea.” Îl întâlni pe d. parohde la Sairit-Remy, şi-i spuse: „Părinte, am să muncesc pământul cu unghiile, darînapoiaţi-mi copila!” Oudarde, era ceva sfâşietor; şi am văzut pe-un om tare aspru,maestrul Ponce Lacabre, procurorul, plângând. Ah, biata marnă! Seara, se întoarse

acasă. În lipsa ei o vecină văzuse două egiptene urcând într-ascuns cu un pachet înbraţe, apoi coborând după ce închiseseră uşa, şi fugind. După plecarea lor, se auzeaula Paquette nişte scâncete de copil. Mama râse în hohote, urcă scara de parcă ar fiavut aripi, împinse uşa de parcă ar fi azvârlit o bombă, şi intră... Grozăvie, Ouadarde!în locul drăgălaşei sale Agnes, aşa de rumenă şi fragedă, care era un dar al luiDumnezeu, un mic monstruos, hidos, cocoşat, chior, pocit, se târa miorlăind pelepsede. Îşi ascunse ochii înfricoşată. „Oh, spunea ea, vrăjitoarele mi-au schimbatoare fetiţa în animalul ăsta năprasnic? Oamenii se grăbiră să ia de-acolo ciotul.

Ar fi înnebunit- o. Era copilul monstruos al vreunei egiptene împreunată cuDiavolul. Părea ca de vreo patru ani şi vorbea o limbă care nu era o limbă omenească;cuvinte cu neputinţă de închipuit. Chantefleurie se aruncase asupra pantofiorului, totce-i rămânea din tot ce iubise. Stătu aşa de multă vreme nemişcată, mută, fărăsuflare, încât se crezu că murise. Deodată se cutremură din tot corpul, acoperi relicvacu sărutări furioase şi izbucni în plâns ca şi cum inima îi plesnise.

Vă asigur ca am plânge cu toate aşa. Spunea: „Oh, fetiţa mea, fetiţa meadrăgălaşă! Unde eşti tu?” Şi îţi rupea sufletul, auzind-o. Plâng şi acum când măgândesc. Vedeţi d-voastră, copiii sunt măduva oaselor noastre. Bietul meu Eustache,tu eşti aşa de frumos! Dacă aţi şti ce drăguţ e! îmi spunea ieri: „Vreau să mă facjandarm”. O, mititelul meu, dacă te-aş pierde! Chantefleurie se ridică deodată şiporni la fugă prin Reims, strigând: „În tabăra egiptenilor! În tabăra egiptenilor! Să fiearse vrăjitoarele!” Egiptenii plecaseră. Era noaptea neagră. Nu putură fi urmăriţi.

A doua zi, la două leghe de Reims, într-o poiană, între Gueux şi Tilloy, se găsirărămăşiţele urnui foc mare, câteva panglici care aparţinuseră copilului Paquettei, niştepicături de sânge şi murdărie de ţap. Noaptea care trecuse era exact aceea a uneisâmbete. Nu mai încăpea îndoială că egiptenii făcuseră sabatul în poiană şi că audevorat copila în tovărăşia lui Belzebut, aşa cum se face la mahomedani. CândChantefleurie află aceste grozăvii, nu mai plânse, îşi frământă buzele ca pentru avorbi, dar nu putu. A doua zi părul ei era cărunt. A treia zi dispăru.

— Groaznică poveste, spuse Oudarde; ar plânge auzind-o chiar şi unbourguignon!

— Nu mă mai mir, adăugă Gervaise, că ţi-este atât de frică de egipteni!— Şi ai făcut cu atât mai bine fugind adineauri cu băiatul d-tale, reluă Oudarde,

cu cât şi aceştia sunt egipteni — din Polonia.— Nu, spuse Gervaise. Se zice că ei vin din Spania şi din Catalonia.— Catalonia? se poate! răspunse Oudarde. Polonia, Catalonia,Valonia, eu

confund totdeauna provinciile astea. Ceea ce e sigur e că sunt egipteni.— Şi care au desigur — adăugă Gervaise — dinţi destul de lungi ca să mănânce

copilaşi. Nu m-aş mira dacă şi Esmeralda s-ar ospăta puţinel, măcar că îşi strânseguriţa. Capra ei albă cunoaşte prea multe năzdrăvănii ca să nu fie la mijloc şi cevadesfrânare. Mahiette mergea în tăcere. Era cufundată în reveria aceea care esteîntrucâtva prelungirea unei istorisiri dureroase, şi care nu se opreşte decât după ce şi-a propagat Zdruncinarea, din vibraţie în vibraţie, până la ultimele fibre ale inimii.Gervaise i se adresă:

— Şi nu s-a putut afla ce a devenit Chantefleurie? Mahiette nu răspunse.Gerviaise repetă întrebarea, zgâlţâind-o de braţ şi strigând-o pe nume. Mahiette părucă se trezeşte din gânduri.

— Ce a devenit Chantefleurie? glăsui ea repetând maşinaliceşte cuvintele a cărorimpresie era proaspătă în auz; apoi, făcând o sforţare spre a-şi readuce atenţia lasensul cuvintelor: A, da, reluă ea repede, nu s-a aflat niciodată!

Adăugă după o pauză:

— Unii spuneau că au văzut-o ieşind pe înserate din Reims, prin Porte-Flechembault; alţii în zorii zilei, prin vechea Porte Basee. Un nevoiaş a găsit crucea eide aur agăţată de crucea de piatră, pe câmpul unde se face bâlci. Bijuteria aceasta apierdut-o pe ea în 61. Era un dar al frumosului viconte de Cormontreuil, primul eiamant. Paquette nu vrusese niciodată să se despartă de ea, oricât de jalnică îi fusesesituaţia. Ţinea la bijuterie ca la viaţă. De aceea, când văzurăm că a lepădat crucea,gândirăm toate că a murit. Cu toate acestea, unii oameni din Cabaret-les-Vantesspuseră că au văzut-o trecând pe drumul Parisului, mergând cu picioarele goale pestepietre. Ar fi trebuit, în cazul acesta, ca ea să fi ieşit prin Porte de Vesle, şi lumea nuera de acord în această privinţă. Mai bine zis, eu cred că a ieşit într-adevăr prin Portede Vesle, dar că a ieşit din lume.

— Nu te înţeleg, spuse Gervaise.— Vesle, răspunse Mahiette cu un zâmbet melancolic, e râul.— Biata Chantefleurie s-a înecat! spuse Qudarde înfiorându-se.— S-a înecat, continuă Mahiette, şi cine ar fi putut spune bunului ei părinte

Guybertant când el trecea pe sub podul Tinqueux cântând în barca lui, că, într-o zi,micuţa sa Paquette va trece şi ea pe sub pod, însă fără să cânte şi fără barcă?

— Dar pantofiorul? întrebă Gervaise.— A dispărut dimpreună cu mama, răspunse Mahiette.— Bietul pantofior! exclamă Oudarde.Femeie grasă şi simţitoare, Oudarde ar fi vrut să suspine împreună cu Mahiette.

Dar Gervaise, mai curioasă, nu sfârşise cu întrebările.— Şi monstrul? o întrebă ea deodată pe Mahiette.— Care monstru? întrebă aceasta.— Micul monstru egiptean, lăsat de vrăjitoare la Chantefleurie în schimbul fiicei

sale. Ce aţi făcut cu el? Nădăjduiesc că, de asemeni, l-aţi înecat.— A, nu! răspunse Mahiette.— Atunci l-aţi ars? La drept vorbind s-ar fi cuvenit, un copil vrăjitor..— Nici una, nici alta, Gerviaise. Domnul arhiepiscop s-a interesat de copilul din

Egipt, l-a descântat, l-a binecuvântat, i-a scos diavolul din corp, şi l-a trimis la Parisspre a fi expus pe patul de lemn, la Notre-Dame, ca prunc găsit.

— Episcopii ăştia, pentru că sunt savanţi, nu fac nimic ca restul muritorilor!bombăni Gervaise. I-auzi, Oudarde, să-l pună pe diavol la copiii găsiţi! Căci cusiguranţă că micul monstru era chiar diavolul. Mahiette, dar ce s-a făcut cu el laParis? Nădăjduiesc că nici o

persoană caritabilă nu l-a luat.— Nu ştiu, răspunse aceasta. Pe vremea aceea bărbatul meu s-a mutat la Bena,

la două leghe de oraş, şi nu ne-arn mai ocupat de întâmplare.Vorbind astfel, cele trei burgheze ajunseră în Piaţa Greve. Preocupate cum erau,

trecuseră fără să se oprească pe dinaintea ceaslovului public de la Tour-Roland şi seîndreptau maşinal spre stâlpul în jurul căruia mulţimea se îngraşă cu fiecare clipă.Probabil că spectacolul care atrăgea în momentul acela toate privirile le- ar fi făcut săuite cu totul de Gaura şoarecilor şi de popasul pe care îşi propuseseră să-l facă acolo,dacă dolofanul Euistache, în vârstă de şase ani, pe care Mahiette îl trăgea de mână,nu le-ar fi adus aminte brusc:

— Mamă, întrebă el ca şi cum un instinct îl înştiinţa ca Gaura şoarecilorrămăsese în urmă, pot să mănânc prăjitura acum? Dacă Eustache ar fi fost maiîndemânatec, adică mai puţin mâncăcios, el ar mai fi aşteptat, şi abia la înapoiere, înUniversitate, acasă, la Andry Musnier, în strada Madame-la-Valenee, când întreGaura şoarecilor şi prăjitură ar fi fost ambele braţe ale Senei şi cele cinci poduri alecetăţii, putea pune întrebarea timidă: „Mamă, pot să mănânc prăjitura acum?”

Întrebarea aceasta, imprudentă în momentul când Eustache o puse, deşteptă atenţiaMahiettei.

— A, da, exclamă ea, o uitam pe pustnică. Arătaţi-mi Gaura şoarecilor ca să-iduc prăjitura.

— Numaidecât, glăsui Oudarde. Faci o faptă bună. Nu aceasta era şi părerea luiEustache.

— Hm, prăjitura mea! spuse el ciocnindu-şi rând pe rând umerii de urechi, ceeace însemnă într-un asemenea caz manifestarea supremei nemulţumiri.

Cele trei femei se înapoiară şi, ajungând lângă casa de la Tour Roland, Oudardespuse celorlalte două:

— Nu trebuie să privim toate trei în gaură, ca să n-o speriem pe pustnică.Prefaceţi-vă d-voastră două că citiţi în ceaslov, în vreme ce eu am să-mi bag nasulprin ferestruică. Pustnica mă cunoaşte întrucâtva. Am să vă dau de veste când puteţisă veniţi. Se duse la ferestruică, singură. În momentul când îşi afundă privireaînăuntru, o milă adâncă se zugrăvi pe toate trăsăturile ei, şi înfăţişarea-i voioasă îşischimbă deodată expresia şi culoarea, ca şi cum ar fi trecut de la o rază de soare la orază de lună. I se umeziră ochii, i se contractă gura ca atunci când cineva stă săplângă. Peste o clipă duse un deget la buze şi făcu semn Mahiettei să vină.

Mahiette veni emoţionată, în tăcere şi în vârful picioarelor, ca atunci când teapropii de patul unui muribund. Într-adevăr, un spectacol trist se prezenta ochilorcelor două femei, în timp ce ele priveau, fără să clipească sau să respire, prinferestruica zăbrelită a Găurii şoarecilor. Celula era mică, mai mult largă decâtadâncă, boltită şi, văzută dinăuntru, semăna cu alveola unei mitre de episcop.

Jos, pe lespedea goală, într-un ungher, o femeie stătea ghemuită. Bărbia îi erasprijinită pe genunchii strânşi puternic la piept cu o pânză cafenie care o învăluia încute largi, cu părul lung cărunt, căzut pe faţă, de-a lungul picioarelor, până la glezne,ea nu prezenta la prima înfăţişare decât o formă ciudată, desprinsă pe fondultenebros al celulei, un fel de triunghi negricios pe care raza de lumină, venită prinferestruică, o reteza în două nuanţe, una mohorâtă, alta luminoasă.

Unul din acele spectre, jumătate umbră, jumătate lumină, cum se vede în vise şiîn opera extraordinară a lui Goya, palide, imobile, sinistre, ghemuite pe un mormântsau rezemate de zăbrelele unei carcere. Nu era nici femeie, nici bărbat, nici făpturăvie, nici formă definitivă; era o figură, o vedenie peste care se întretăiau realul şifantasticul, ca umbra şi lumina. Abia se distingea un profil slăbit şi sever sub părulrăvăşit până jos: prin rochia ei lungă abia se vedea extremitatea unui picior gol carese crispa pe lespedea rigidă şi îngheţată. Puţina formă omenească, întrevăzută subînvelişul de doliu, dădea fiori. Figura pe care ai fi crezut-o pecetluită în lespede, păreacă nu se mişcă, nu cugetă, nu respiră. Sub sacul subţire de pânză, în ianuarie, zăcândgoală pe o podea de granit, fără foc, în umbra unei carcere, prin a cărei ferestruicăpiezişă nu răzbea de afară decât vântul îngheţat şi niciodată soarele, ea nu părea căsuferă şi nici măcar că simte. Ai fi zis că devenise piatră dimpreună cu carcera şi sloide gheaţă cu anotimpul. Mâinile îi erau împreunate, ochii îi erau ficşi. La primavedere o luai drept un spectru; la a doua, o statuie. Totuşi, din când în când, buzele-ivinete se întredeschideau şi tremurau, dar moarte şi maşinale ca frunzele purtate devânt. Totuşi, din ochii ei posaci scăpa o privire, o privire ce nu poate fi descrisă,profundă, lugubră, netulburată, fixată neîncetat într-un singur unghi al celulei carenu putea fi văzut de afară: o privire ce părea că leagă toate gândurile sumbre alenecăjitei făpturi de un obiect misterios. Aceasta era creatura cu numele de pustnică.

Cele trei femei, căci Gervaise se apropiase de Mahiette şi de Oudarde, priveauprin ferestruică. Capul lor intercepta luminiţa slabă a carcerei, fără ca nenorocita pecare o lipseau astfel de lumină, să pară a le da atenţie.

— Să n-o tulburăm, şopti Oudarde, e în extaz, se roagă. Între timp, Mahietteexamina cu o nelinişte din ce în ce mai mare capul scofâlcit, ofilit, despletit şi ochii eise umpleau de lacrimi.

— Ar fi tare ciudat! murmură ea. Îşi vârî capul printre gratiile ferestruicii şiizbuti să privească până în ungherul unde ochii nenorocitei erau neclintit aţintiţi.Când îşi retrase capul, chipul ei era năpădit de lacrimi, întrebând:

— Cum ii spuneţi femeii acesteia? o întrebă ea pe Oudarde.Oudarde răspunse:— Nioi îi spunem sora Gudule.— Şi eu, reluă Mahiette, eu o numesc Paquette Chantefleurie. Atunci, ducând un

deget la gură, făcu semn Oudardei buimăcite să-şi bage capul pe fereastră şi săprivească. Oudarde se uită şi văzu în ungherul unde ochii pustnicei erau aţintiţi înextaz mohorât, un pantofior roz, brodat cu nenumărate râuri de aur şi argint.

Gervaise privi după Oudarde, şi atunci cele trei femei, examinând-o penefericita mamă, se porniră să plângă. Dar nici privirile, nici lacrimile lor nu abăturăatenţia pustnicei. Mâinile ei rămâneau împreunate, buzele mute, ochii ficşi, iarpentru cine îi cunoştea povestea, paatofiorul privit astfel sfâşia inima. Cele trei femeinu răstiseră încă nici un cuvânt, nu cutezau să vorbească măcar în şoaptă. Tăcereamare, durerea mare, uitarea mare, în care dispăruse totul afară de un lucru, le făceaimpresia unui altar de Paşti sau de Crăciun. Tăceau, se alegeau, erau gata săîngenuncheze. Li se părea că intraseră într-o biserică în ziua Tenebrelor. În sfârşit,Gervaise, cea mai puţin curioasă dintre toate trei, şi în consecinţă cea mai puţinsensibilă, încercă s-o convingă pe pustnică să vorbească:

— Soră! Soră Gudule!Repetă de trei ori chemarea, înălţând glasul de fiecare dată. Pustnica nu se

clinti. Nici un cuvânt, nici o privire, nici un suspin, nici un semn de viaţă.La rândul ei, Oudarde, cu glas mai blând şi mai mângâietor:— Soră! spuse ea, soră Gudule! Aceeaşi tăcere, aceeaşi nemişcare.— Ciudată femeie! exclamă Gervaise; nu s-ar tulbura nici de-o bombardă!— Poate că e surdă, spuse Oudarde oftând.— Poate că e oarbă, adăugă Gervaise.— Poate că e moartă, continuă Mahiette.Cu siguranţă că dacă sufletul nu părăsise încă trupul ţeapăn, adormit, letargic,

se retrăsese şi se tăinuise ea în profunzimi unde percepţiile organelor exterioare nu omai ajungeau.

— O să trebuiască, aşadar, glăsui Oudarde, să lăsăm prăjitura pe ferestruică. Os-o ia vreun băiat. Cum să facem să o trezim?

Eustache, care până atunci privise o trăsurică trasă de un câine, observădeodată că însoţitoarele lui se uitau la ceva prin fereastră şi, pişcat la rându-i decuriozitate, se urcă pe un bolovan, se înălţă în vârful picioarelor şi-şi lipi obrazulbucălat, rumen, de deschizătură, strigând:

— Vreau să văd şi eu, mamă!La auzul vocii de copil, limpede, fragedă, sonoră, pustnica tresări. Întoarse

capul, cu mişcarea seacă şi bruscă a unui resort de oţel, mâinile-i lungi, descărnateîndepărtară părul de pe frunte, şi aţinti asupra copilului ochi uimiţi, amari,deznădăjduiţi. Privirea aceasta n-a fost decât un fulger.

— O, Doamne! strigă ea deodată, ascunzându-şi capul între genunchi, şi glasulrăguşit îi sfâşie parcă pieptul: Nu-mi arătaţi cel puţin copiii altora!

— Bună ziua, doamnă spuse copilul cu gravitate. Zguduitura trezise totuşi pepustnică. Un fior lung îi străbătu corpul din creştet până în tălpi, dinţii îi clănţăniră,

îşi ridică pe jumătate capul; apoi spuse, strângându-şi coatele în şale şi luându-şipicioarele în mâini ca pentru a le încălzi:

— Oh, ce frig e!— Biată femeie, glăsui Oudarde plină de milă, vrei puţin foc?Ea clătină din cap în semn de refuz.— Uite puţin vin îndulcit care te va mai încălzi, continuă Oudarde întinzându-i o

sticlă. Bea. Ea scutură din nou capul, privi pe Oudarde ţintă şi răspunse:— Apă. Oudarde stărui:— Nu, soră, apa nu e o băutură pentru luna ianuarie. Trebuie să bei puţin vin

îndulcit şi să mănânci turta asta făcută pentru d-ta.Ea respinse turta pe care i-o întindea Mahiette şi spuse:— Pâine neagră.— Atunci, glăsui Gervaise cuprinsă la rândul ei de milă şi desfăcându-şi

broboada de lână, la învelitoarea asta care e ceva mai caldă decât a d-tale. Pune-o peumeri.

Ea refuză broboada, cum refuzase sticla şi turta, şi răspunse:— Un sac— Dar cu siguranţă, reluă Oudarde, ţi-ai dat seama că ieri a fost zi de

sărbătoare.— Îmi dau seama, glăsui pustnica. De doua zile nu mai am apă în urcior. Adăugă

după o pauză:— E sărbătoare, mă uită lumea. Foarte bine. De ce să se gândească lumea la

mine când eu nu mă gândesc la ea? Când cărbunele se stinge, cenuşa se răceşte.Şi, parcă obosită că a vorbit atâta, lăsă din nou să-i cadă capul pe genunchi.

Simpla şi milostiva Oudarde, căreia i se păru din ultimele ei cuvinte că se tânguiaîncă de frig, îi răspunse cu naivitate:

— Vasăzică, vrei puţin foc?— Foc? glăsui cu accent ciudat pustnica; o să faceţi puţin şi micuţei care zace în

pământ de cinsprezece ani?Mădularele ei tremurară, cuvântul ei vibra, ochii îi scânteiau, se sculase în

genunchi. Întinse deodată mâna-i albă şi slabă spre copilul care o privea cu ochiuimiţi:

— Luaţi copilul! strigă ea. Trece egipteanca! Căzu cu faţa la pământ şi fruntea eiizbi lespedea cu zgomotul unei pietre peste altă piatră. Cele trei femei o crezurămoartă. Cu toate acestea, după un moment se mişcă şi-o văzură târându-se pegenunchi şi pe coate până în ungherul unde se găsea pantofiorul. Atunci ele nu maiîndrăzniră să privească, nu o mai văzură, dar auziră sărutări şi suspine amestecate custrigăte sfâşietoare şi cu bufnituri înfundate de cap care se loveşte de un perete. Apoi,după una din aceste lovituri, atât de violentă încât femeile se clătinară, nu mai auzirănimic.

— S-o fi omorât? întrebă Gervaise încumetându-se să-şi bage capul prinferestruică. Soră! soră Gudule!

— Soră Gudule! repetă Oudarde.— Ah, Doamne, nu se mai mişcă! strigă Gervaise. A murit oare? Gudule!

Gudule! Neputând vorbi de sufocare, Mahiette făcu o sforţare.— Aşteptaţi, spuse ea. Apoi, plecându-se spre ferestruică: Paquette! glăsui ea.

Paquette Chantefleurie! Un copil care suflă cu nevinovăţie în feştila neîndeajunsaprinsă a unei artificii şi o face să explodeze în ochii lui, nu e mai înspăimântat decâtfu Mahiette văzând efectul numelui zvârlit în celula sorei Gudule.

Pustnica tresări din tot corpul, se ridică pe picioarele-i grele şi sări cu ochi aşade învăpăiaţi la ferestruică, încât Mahiette, Oudarde, cealaltă femeie şi copilul se

traseră înapoi până la parapetul cheiului. Între timp, figura sinistră a pustnicei apărulipită de gratiile ferestruicii.

— Hoho, mă cheamă egipteanca! strigă ea cu râs înfricoşător.În momentul acela o scenă care se petrecea la stâlp îi opri ochii buimăciţi.

Fruntea ei se încreţi de groază, întinse afară din chilie braţele-i scheletice şi răcni cu ovoce care semăna cu un horcăit:

— Aha, tot eu eşti, egipteanco? Tu mă strigi, hoaţă de copii? Fii blestemată, fiicăa Egiptului! Blestemată! Blestemată!

IV. O lacrimă pentru un strop de apăCuvintele acestea erau, pentru a spune astfel, punctul de întâlnire a două scene

care se desfăşuraseră până atunci paralel, în acelaşi moment, fiecare în teatral eispecial, una, aceea pe care aţi citit-o, în Gaura şoarecilor, alta, pe care o veţi citi, pescara stâlpului infamiei. Prima n-avusese ca martori decât cele trei femei cu carecititorul a făcut cunoştinţă; a doua avusese ca spectatori tot publicul pe care l-amvăzut adineauri îngrămădindu-se în Piaţa Greve în jurul stâlpului şi ştreangului.

Mulţimea care, văzând cei patru sergenţi postaţi de la orele nouă dimineaţa lacele patru colţuri ale stâlpului, nădăjduise într-o execuţie propriu-zisă, fără îndoialănu o spânzurare, ci o biciuire, o amputare a urechilor, ceva asemănător sporise atâtde repede încât sergenţii, luaţi cu asalt, fuseseră în mai multe rânduri nevoiţi săşarjeze. Disciplinată în aşteptarea execuţiilor publice, gloata nu manifesta prea marenerăbdare. Se distra privind tâlpul, un edificiu compus foarte simplu dintr-un cub deconstrucţie, înalt de vreo zece picioare şi scobit pe dinăuntru. O scară abruptă depiatră zgrunţuroasă ducea la platforma superioară pe care se zărea o roată orizontalăde stejar plin. Condamnatul era legat pe roată, în genunchi, cu braţele la spate.

Un mecanism imprima o învârtitură roţii; menţinută mereu pe plan orizontal,prezentând astfel figura condamnatului, rând pe rând, tuturor punctelor pieţei. Astase numea a învârti un criminal. Precum se vede, stâlpul de la Greve era departe de aoferi toate desfătările stâlpului de la Hale. Nimic arhitectural. Nimic monumental.Fără acoperiş cu cruci de fier, fără lanternă octogonală, fără coroniţe subţiri care sedesfăşurau pe marginea acoperişului în capiteluri de acante şi flori, fără jgheaburihimerice şi monstruoase, fără lemnărie cizelată, fără sculptură fină săpată adânc înpiatră.

Desfătarea ar fi fost meschină pentru amatorii de arhitectură gotică. E drept cănimeni nu era mai puţin dornic de a admira monumente decât gloata gurilor-cascădin evul mediu, şi că nu se prea sinchisea de frumuseţea unui stâlp. Osânditul sosi însfârşit legat de fundul unei căruţe, iar când fu ridicat pe platformă, când îl puturăvedea din toate punctele pieţei, legat cu frânghii şi curele pe roata stâlpului, oameniiizbucniră în huiduieli straşnice amestecate cu râsete şi aclamaţii.

Îl recunoscuseră pe Quasimodo.Într-adevăr, era el. Întoarcerea era ciudată. Ţintuit în locul unde în ajun fusese

salutat, aclamat, proclamat papă şi prinţ al nebunilor, în cortegiul ducelui Egiptuluişi al împăratului Galileei. Fapt sigur este că nu exista un spirit în mulţime, nici măcarel, rând pe rând triumfător şi victimă, care să desprindă precis, în minte, apropiereaaceasta. Gringoire şi filosofia sa lipseau de la spectacol. Curând, Michel Noiret,trompetul regelui, impuse linişte prostimii şi strigă sentinţa, conform dispoziţiei şiporuncii d-lui staroste. Apoi trecu dinapoia căruţei, dimpreună cu oamenii săi.Quasimodo, netulburat, nici nu clipea. Orice impotrivire îi era imposibilă prin ceea cese numea pe atunci, în stil de cancelarie criminală, vehemenţa şi tăria strânsorilor ,în sensul că lanţurile şi curelele îi intrau probabil în carne. Aceasta e de altminteri o

tradiţie de puşcărie şi ocnă care nu s-a pierdut şi pe care cătuşele o păstrează încă cugrijă printre noi, popor civilizat, blând, uman (între paranteze, ocna şi ghilotina).

Se lăsase dus şi împins, purtat, cocoţat, legat şi ferecat. Nu se putea ghici pechipul lui decât o uimire de sălbatic sau de idiot. Ştiai că este surd, îţi făcea impresiacă e şi orb. Îl puseră în genunchi pe planşa circulară, şi el se lăsă. Îl dezbrăcară decămaşă până la brâu, fără să se împotrivească, îi înlănţuiră apoi într-un nou sistemde curele şi catarame, iar el se lăsă legat şi încătărămat. Doar din când în când suflazgomotos ca un viţel al cărui cap atârnă şi se bălăbăneşte pe marginea căruţeimăcelarului.

— Animalul nu pricepe mai mult decât un cărăbuş închis într-o cutie! spuseJehan Frollo du Moulin prietenului său Robin Poussepain (căci ambii şcolariînsoţiseră, fireşte, victima). Izbucni un râs nebun în gloată când fură văzute,dezvelite, cocoaşa lui Quasimodo, pieptul lui de cămilă, umerii ciolănoşi şi pietroşi.În timpul voioşiei obşteşti, un bărbat în uniformă, scurt şi robust, urcă pe platformăşi se aşeză lângă osândit. Numele lui circulă repede în mulţime. Era meşterul PierratTorterue, călăul de la Châtelet.

Depuse într-un colţ o nisiperniţă neagră a cărei capsulă superioară era plină denisip roşu pe care îl lăsa să cadă în recipientul interior, apoi îşi scoase livreauacolorată şi oamenii văzură în mâna lui dreaptă un bici subţire, cu lungi cureluşe albe,lucioase, noduroase, împletite, înarmate cu colţi de metal. Cu mâna stângă îşi suflecaneglijent cămaşa în jurul braţului drept, până la subsuoară.

Între timp, Jehan Frollo striga, înălţându-şi capul blond şi cârlionţat deasupragloatei (se urcase în acest scop pe umerii lui Robin Poussepain):

— Poftiţi, domnilor, doamnelor! va fi biciuit fără întârziere meşterulQuasimodo, clopotarul fratelui meu, domnul arhidiacon de Josas, curioasăarhitectură orientală cu spatele în formă de cupolă şi cu picioarele ca nişte coloanerăsucite!

Şi mulţimea se porni pe râs, mai cu seamă copiii şi fetele. În sfârşit călăul bătudin picior. Roata începu să se învârtească. Quasimodo se clătină sub legături.Buimăceala care se zugrăvi deodată pe chipul său diform avu darul de-a înteţihohotirile de râs. Deodată, în momentul când roata prezentă, în mersul ei, spinareabombată a lui Quasimodo, meşterul Pierrat ridică braţul, cureluşele subţiri şuierarăduşmănoase în aer ca nişte năpârci, şi recăzură cu furie pe umerii nenorocitului.

Quasimodo zvâcni, trezit parcă subit din somn. Începea sa înţeleagă. Se încordaîn legăturile sale, o crispare violentă de uimire şi durere îi descompuse muşchiiobrazului, dar nu scoase un suspin. Întoarse numai capul înapoi, la dreapta, apoi lastânga, bălăbănindu-l ca un taur înţepat în coapsă de un tăun.

A doua lovitură urmă celei dintâi, apoi a treia, şi încă una, şi-aşa mereu. Curândţâşni sângele, şiruind în dâre nenumărate pe umerii negri ai cocoşatului, iarcureluşele subţiri îl împrăştiau în stropi peste mulţime.

Quasimodo îşi recăpătase, cel puţin în aparenţă, netulburarea de la început. Aîncercat întâi, încet, fără mare efort exterior, să-şi rupă legăturile. Ochiul seaprinsese, muşchii se înţepeniseră, mădularele se împreunaseră, iar curelele şilanţurile s-au întins. Sforţarea era puternică, extraordinară, disperată, dar vechilestrânsori ale dregătoriei rezistară. Trozniră, şi atâta tot. Quasimodo recăzu istovit.Buimăcirea făcu loc, pe chipul său, unui sentiment de amară şi profundă descurajare.Îşi închise singurul ochi pe care îi avea, îşi lăsă capul în piept şi făcu pe mortul. Dinmomentul acela nu se mai clinti. Nimic nu-i putu smulge o mişcare. Nici sângele carecurgea întruna, nici loviturile care îşi înteţeau furia, nici înverşunarea călăului care seîntărâta singur, nici şuierătura groaznicelor cureluşe. În sfârşit, un portărel de laChâtelet, îmbrăcat în negru, călare pe un cal negru, postat lângă scară de la începutul

execuţiei, întinse bagheta-i de abanos spre nisiperniţă. Călăul se opri. Roata se opri.Ochiul lui Quasimodo se redeschise, încetişor. Biciuirea se terminase. Doi slujitori aicălăului spălară umerii sângerânzi ai condamnatului, îi frecară cu-o alifie care închisepe dată toate rănile, şi zvârliră pe spatele lui un fel de halat gălbui de formapatrafirului. Între timp, Pierrat Torterue îşi scutura, deasupra caldarâmului, biciul cuşuviţe roşii, îmbibate de sânge. Dar chinul lui Quasimodo nu se sfârşise. Îi mairămânea să îndure ora de stâlp pe care jupanul Florian Barbedienne o adăugase cuatâta chibzuinţă la sentinţa nobilului Robert d'Estouteville: totul spre cea mai mareslăvire a vechiului joc de cuvinte fiziologic şi psihologic al lui Jean de Cumene:Surdus absurdus. Întoarseră deci din nou nisiperniţa, şi-l lăsară pe ghebos legat descândură, pentru ca justiţia să fie îndeplinită până la capăt. Poporul, mai cu seamă înevul mediu, este în societate ceea ce copilul e în familie. Câtă vreme rămâne în stareade ignoranţă primă, de minoritate morală şi intelectuală, se poate spune despre el caşi despre copil: Vârsta asta e fără milă. Am mai arătat că infirmul Quasimodo eraîndeobşte duşmănit, e drept, pentru mai multe motive întemeiate. Abia dacă se găseaun spectator în gloate care să nu fi avut sau să nu fi crezut că are dreptul de a seplânge de hainul cocoşat de la Notre-Dame. Bucuria a fost universală când l-au văzutla stâlp, iar execuţia grea pe care a suferit-o şi starea jalnică în care a rămas de peurma ei, departe de a înduioşa mulţimea, i-a îndârjit şi mai mult ura, înarmând-o cuvoioşie. De aceea, după satisfacerea vindictei publice, cum îndrugă şi astăzi tichiileoficiale, veni rândul răzbunărilor particulare. Aci, ca şi în marea sală, explodau cudeosebire femeile. Toate îi purtau ciudă, unele pentru răutatea, altele pentru urâţenialui. Cele din urmă erau cele mai furioase.

— Oh, mască a Anticristului! spunea una. Călăreţ pe coadă de mătură! urla alta.— Bravo! intervenea o bătrână. Asta e strâmbătura stâlpului. Pe când a

ştreangului?— Când o să ţi se pună pe cap clopotul cel mare, la o sută de picioare sub

pământ, clopotar afurisit?— Cu toate astea diavolul ăsta sună vecernia!— Phii, surdul! Chiorul! Cocoşatul! Monstrul!— Cu mutra lui avortează o femeie însărcinată mai repede decât cu toate

doftoriile! Nenumărate alte ocări plouau, dimpreună cu huiduielile, cu imprecaţiile,cu râsetele şi, ici-colo, cu pietrele.

Quasimodo era surd, dar vedea limpede, iar furia publică nu era mai puţinzugrăvită pe chipuri decât în cuvinte. De altminteri, loviturile cu pietre explicauhohotirile de râs. El se ţinu bine la început. Dar, puţin câte puţin, răbdarea care seînţepenise sub biciul călăului, cedă înţepăturilor de gângănii. Boul din Asturias, cares-a tulburat prea puţin de atacurile picadorului, se irită de câini şi banderile.

El plimbă mai întâi, pe îndelete, o privire ameninţătoare asupra gloatei. Dar,legat cum era, privirea sa nu putu să alunge muştele ce-i pişcau rana. Atunci sezvârcoli în strânsori, iar din cauza zvârcolirilor sale furioase roata veche trozni.Batjocurile şi huiduielile sporiră. Atunci, neputând zdrobi zgarda de fiară înlănţuită,nefericitul deveni iarăşi liniştit. Doar la intervale un suspin furios îi sălta cavităţilepieptului. Pe chipul său nu era nici ruşine, nici roşeaţă. Se găsea prea departe destarea de societate şi prea aproape de starea de natură ca să ştie ce-i aceea ruşine. Dealtminteri, în gradul său de diformitate, infamia e un lucru sensibil? Dar furia, ura,deznădejdea coborau încet pe figura-i hidoasă un nor tot mai posomorât, tot maiîncărcat de o electricitate, ce exploda în mii de fulgere în ochiul ciclopului.

Totuşi, norul se limpezi un moment când trecu prin mulţime un catâr cu unpreot în spate. De cum zări catârul şi preotul, chipul bietului osândit se îmblânzi.Furiei care îl crispa îi urmă un zâmbet ciudat, plin de-o blândeţe, de-o bunătate, de-o

duioşie ce nu pot fi descrise. Pe măsură ce preotul se apropia, zâmbetul devenea maiprecis, mai distinct, mai radios. Nefericitul saluta parcă apariţia unui mântuitor. Dar,în momentul când catârul se apropie îndeajuns pentru ca fiinţa de pe spatele lui săpoată recunoaşte victima, preotul coborî ochii şi se întoarse brusc din drum ca şicutm s-ar fi grăbit să scape de reclamaţii umilitoare şi nevrând să fie salutat şirecunoscut de un nenorocit în postura aceasta. Preotul era arhidiaconul dom ClaudiuFrollo. Norul recăzu şi mai întunecat pe fruntea lui Quasimodo. Zâmbetul mai fluturăun timp, dar amar, descurajat, nespus de trist.Timpul trecea. Stătea acolo de cel puţinun ceas şi jumătate, sfâşiat, maltratat, batjocorit întruna şi aproape lapidat.

Deodată el se zbătu din nou în lanţurile sale cu o deznădejde sporită carecutremură întreaga schelărie şi, rupând tăcerea păstrată cu încăpăţânare până atunci,strigă cu o voce răguşită şi furioasă ce semăna mai degrabă cu un lătrat decât cu unstrigăt omenesc, voce care acoperi larma huiduielilor.

— Apă!Departe de a trezi compătimiri, exclamaţia aceasta disperată fu un nou prilej de

veselie pentru bunul norod parizian care înconjura scara şi care, se cuvine săspunem, luat în totalitatea lui, nu era atunci mai puţin crud şi mai puţin abrutizatdecât oribilul trib de vagabonzi unde l-am mai dus pe cititor şi care era stratul cel maide jos al poporului. Nici un glas nu se ridică în jurul nefericitului condamnat decâtpentru a-şi bate joc de setea lui. Cu siguranţă că în momentul acela el era mai multgrotesc şi respingător decât jalnic, cu figura-i învăpăiată şi năduşită, cu ochiul săubuimac, cu gura-i spumegândă de furie şi suferinţă, cu limba pe jumătate scoasă. Maitrebuie să spunem că, dacă s-ar fi găsit în gloată vreun suflet milostiv de burghez sauburgheză care să încerce a aduce un pahar cu apă jalnicei făpturi în suferinţă,domnea în jurul treptelor infame ale stâlpului o atare prejudecată de ruşine şimârşăvie, încât ar fi fost de-ajuns ca să-l respingă pe bunul samaritean.

După câteva minute, Quasimodo plimbă asupra mulţimii o priviredeznădăjduită, repetând cu glas şi mai sfâşietor:

— Apă!Şi lumea râse.— Na, bea! strigă Robin Poussepain zvârlindu-i în obraz un burete tăvălit prin

şanţ. Na, surdul dracului! Iţi sunt dator.O femeie îi aruncă o piatră în cap:— Să te înveţi minte să ne mai scoli noaptea cu clopotele tale afurisite!— Ai să ne mai arunci farmece din turnurile catedralei? urla un damblagiu

făcând sforţări să-l atingă cu cârja.— Uite, un castron pentru băut! glăsuia un om aruncându-i în piept un urcior

spart! Din cauza ta, numai pentru că ai trecut pe lângă ea, nevastă-mea a născut uncopil cu două capete!

— Şi pisica mea, un pisoi cu şase picioare! clămpănea o bătrână aruncândasupra lui un olan.

— Apă! repetă Quasimodo pentru a treia oară. În momentul acela el văzu cumgloata se dă în lături.

O fată îmbrăcată în chip bizar ieşi din mulţime. Era întovărăşită de o căpriţăalbă cu coarne poleite şi ţinea în mână o tamburină. Ochiul lui Quasimodo scânteie.Era ţiganca pe care încercase s-o răpească în noaptea trecută, pentru care simţeanelămurit că-l pedepseau acum, ceea ce de altminteri nu era câtuşi de puţin cazul,deoarece el nu suferea chinul decât pentru nenorocirea de a fi surd şi de a fi fostjudecat de un surd. Nu se îndoi că a venit şi ea să se răzbune şi să-l lovească la fel catoată lumea! O văzu într-adevăr urcând repede scara. Furia şi ciuda îl sufocau. Ar fivrut să năruiască stâlpul, iar dacă fulgerarea ochiului său putea trăzni, egipteanca ar

fi fost făcută praf înainte de-a ajunge pe platformă. Ea se apropie în tăcere deosânditul care se zvârcolea zadarnic să scape, şi desprinzând un bidon de la brâu, îlduse blând la buzele uscate ale nenorocitului. Atunci, în ochiul până în momentulacela atât de secat şi de ars, se rostogoli o lacrimă mare care se prelinse încet de-alungul chipului diform şi multă vreme crispat de deznădejde. Era prima, poate, pecare nefericitul o vărsase vreodată. Dar el uită să bea. Egipteanca schiţă cu nerăbdaremica ei strâmbătură, şi apăsă, zâmbind, gâtul bidonului pe gura colţată a luiQuasimodo. El bău cu sorbituri lungi. Îl ardea setea. După ce sfârşi, nenorocitul îşilungi buzele negre, fără îndoială pentru a săruta mâna frumoasa care îl ajutase. Darfata, care se temea poate, şi îşi amintea încercarea violentă din timpul nopţii, îşi trasemâna cu gestul înfricoşat al unui copil căruia îi e frică să nu fie muşcat de-un animal.

Atunci, bietul surd aţinti asupra ei o privire plină de mustrare şi de tristeţe. Ar fifost în orice altă parte, mişcător, spectacolul acesta al fetei frumoase, fragedă, pură,încântătoare, şi aşa de slabă în acelaşi timp, alergând cu atâta pioşie în ajutorul uneiatât de mari mizerii, diformităţi şi răutăţi. Pe-un stâlp al infamiei, spectacolul erasublim. Mulţimea, ea însăşi, fu emoţionată şi începu să bată din palme. În momentulacela, pustnica, de la ferestruica văgăunei sale, zări pe egipteancă şi-i aruncăimprecaţia sinistră: Fii blestemată, fiică a Egiptului! Blestemată! Blestemată!

V. Sfârşitul istoriei cu turtaEsmeralda se îngălbeni şi coborî de pe stâlp, clătinându-se. Glasul pustnicei o

urmări:— Coboară! coboară! Ai să mai urci acolo, tâlhăroaică din Egipt!— Pustnica e în furii, spuse poporul murmurând; şi-atâta tot. Căci de femeile

acestea lumea se temea, ceea ce făcea ca ele să fie considerate sfinte. Pe atunci nu selega nimeni de cine se ruga zi şi noapte. Ora eliberării lui Quasimodo venise. Fudezlegat şi mulţimea se împrăştie. Lângă Grand-Pont, Mahiette, care se înapoia cuprietenele ei, se opri deodată:

— Eustache, ce ai făcut cu turta?— Mamă, glăsui copilul, în timp ce dumneata vorbeai cu femeia din văgăună, un

câine a muşcat din turtă. Atunci am mâncat şi eu restul.— Cum, domnule, ai mâncat-o toată? exclamă ea.— Mamă, câinele e de vină. I-am spus, nu m-a ascultat. Atunci am muşcat şi eu.— Nesuferit copil! glăsui mama zâmbind şi bombănind totodată. Închipuieşte-

ţi, Oudarde, mănâncă singur toate cireşele din pomul nostru de la Charlerange. Deaceea bunicu-său zice că o să ajungă căpitan. Să te mai prind eu că faci aşa, domnuleEustache! Pleacă de-aici, mâncăule!

CARTEA A ŞAPTEAI. Despre pericolul de a încredinţa unei capre secretulSe scurseră multe săptămâni. Era în primele zile din martie. Soarele, pe care

Dubartas, clasicul strămoş al perifrazei, nu-l numise încă Marele Duce alLumânărilor, era totuşi voios, strălucitor. Una din acele zile de primăvară, atât deplăcute şi de frumoase, pe care întregul Paris, răspândit în pieţe şi pe alei, lesărbătoreşte ca pe nişte duminici. În zilele acestea de strălucire, de căldură şi deseninătate, e cu deosebire o anumită oră când trebuie să admiri portalul catedraleiNotre-Dame. Acesta e momentul când soarele, înclinat spre apus, priveşte aproapedin faţă catedrala. Razele lui, tot mai orizontale, se retrag pe îndelete de pecaldarâmul pieţei, şi urcă de-a lungul faţadei abrupte, scoţându-i în reliefornamentele, în timp ce roza mare, centrală, pâlpâie cu un ochi de ciclop învăpăiat derăsfrângerile cuptorului. Era ora aceasta. Peste drum de catedrala înaltă, înroşită deasfinţit, pe balconul de piatră zidit deasupra tindei unei case bogate, gotice, de larăscrucea pieţei şi străzii Parvis, câteva fete frumoase râdeau şi tăifăsuiau, cu tot felul

de graţii şi nebunii. După lungimea voalului care cădea din creştetul coafurii lor cuperle, până în călcâie, după fineţea bluzei brodate care le acoperea umerii, lăsând săse vadă, potrivit modei ispititoare de atunci, începutul sânilor de fecioară, dupăbogăţia fustelor lor, după mătasea şi catifeaua veşmintelor, şi mai cu seamă dupăalbeaţa mâinilor care le arăta fără ocupaţie şi leneşe, puteai să ghiceşti lesne că elesunt nişte nobile şi bogate moştenitoare. Era într-adevăr, acolo, domnişoara Fleur-de-Lys de Gondelaurier, cu amicele ei, Diana de Christeuil, Amelotta de Montmichel,Colomba de Gaillefontaine şi micuţa de Champchevrier; toate, fete de casă bună,reunite în momentul acesta la doamna văduvă de Gondelaurier, din cauzamonseniorului de Beaujeu şi a soţiei lui, care urmau să vină în luna aprilie la Parisspre a alege câteva domnişoare de onoare pentru doamna moştenitoare Margueritepe care se vor duce s-o primească în Picardia din mâinile flamanzilor. Dar toţiboiernaşii, pe o rază de treizeci de leghe, râvneau favoarea aceasta pentru fiicele lor,şi mulţi dintre ei le aduseseră sau le trimiseseră la Paris. Fetele fuseseră încredinţate,de către părinţi, pazei discrete şi vulnerabile a doamnei Aloisa de Gondelaurier,văduva unui fost căpitan de artilerişti ai regelui, retrasă cu unica ei fiică în casa dinpiaţa catedralei Notre-Dame, la Paris. Balconul unde stăteau fetele răspundea într-ocameră bogat tapetată cu o blană de Flandra de culoare roşcată, având imprimată peea ornamente de aur. Grinzile care brăzdau paralel plafonul distrau ochiul cunenumărate sculpturi bizare, pictate şi aurite. Pe sipeturi cizelate se răsfăţau, ici-colo,smalţuri splendide: o căpăţână de mistreţ din faianţă încununa o poliţă admirabilă,ale cărei două trepte vesteau că stăpâna casei era soţia sau văduva unui cavalerînnobilat. În fund, lângă un cămin înalt, blazonat de sus şi până jos, stătea, într-unjilţ de pluş roşu, doamna de Gondelaurier, ai cărei cincizeci şi cinci de ani erau scrişideopotrivă pe îmbrăcămintea şi pe figura ei. Alături de ea stătea în picioare un tânărcu înfăţişarea mândră deşi cam fudulă şi fanfaroană, unul din acei băieţi asupracărora toate femeile cad de acord, cu toate că bărbaţii gravi şi fizionomişti înalţă dinumeri. Tânărul călăreţ purta uniforma sclipitoare de căpitan al arcaşilor regali, careseamănă prea mult cu costumul lui Jupiter, şi pe care l-am putut admira în primaparte a acestei istorisiri, ca să nu-l mai plictisim pe cititor cu o nouă descriere. Fetelese găseau, parte în cameră, parte în balcon, unele pe perna de catifea cu colţuri deaur, altele pe scăunelele de stejar sculptate cu flori şi cu figuri.

Fiecare ţinea pe genunchi o şuviţă dintr-o mare tapiţerie, la care lucrau încomun, şi care atârna cu un capăt pe împletitura ce acoperea podeaua. Vorbeau întreele şuşotind, cu chicotirile înăbuşite ale unui conciliabil de fete în mijlocul cărora segăseşte un tânăr. Tânărul, a cărui prezenţă ajungea ca să pună în mişcare toateorgoliile feminine, părea că se sinchiseşte prea puţin de acest lucru; şi în timp ceprintre frumoasele fete se găseau destule care să-i atragă atenţia, el părea ocupat să-şi lustruiască cu mănuşa de piele catarama centironului său. Din când în când,bătrâna doamnă îi vorbea în şoaptă, iar el se străduia să-i răspundă cu o politeţestângace, stingherită. După zâmbetele, după semnele doamnei Aloisa, după clipiriledin ochi pe care ea le îndrepta spre fiica ei Fleur-de-Lys, vorbind încet căpitanului,puteai lesne să vezi că era vorba de o logodnă consumată, de o căsătorie apropiatăfără îndoială, între tânăr şi Fleur-de-Lys. Iar după răceala stânjenită a ofiţeruluiputeai vedea lesne că, întrucât îl priveşte cel puţin, nu mai era vorba de dragoste.Întreaga lui înfăţişare exprima un gând de jenă şi de plictiseală pe caresublocotenenţii noştri de garnizoană l-ar traduce admirabil prin: „Ce corvoadăafurisită!”

Venerabila doamnă, foarte încântată de fiica ei, ca o biată mamă ce era, nu băgade seamă lipsa de entuziasm a ofiţerului şi se străduia să-i atragă atenţia în şoaptăasupra măiestriei infinite cu care Fleur-de-Lys împungea cu acul sau depăna jurubiţa.

— Ia uite, verişorule, îi spunea ea trăgându-l de mânecă pentru a-i vorbi laureche. Priveşte-o, uite-o cum se pleacă!

— Într-adevăr, răspunse tânărul; şi recădea în tăcerea lui distrată, glacială.În clipa următoare el trebuia să se aplece din nou, şi doamna Aloisa îi spunea:— Ai mai văzut vreodată o figură mai ispititoare decât logodnica dumitale?

Există o făptură mai albă şi mai blândă? Mâinile astea nu sunt desăvârşite? Şi gâtul einu are toate mişcările unei lebede? Cât te invidiez uneori! Şi ce fericire că eşti bărbat,libertinule! Nu-i aşa că Fleur-de-Lys e adorabilă şi că dumneata eşti îndrăgostit deea?

— Fără îndoială, răspunse el gândindu-se la altceva.— Dar hai, vorbeşte-i, spuse deodată doamna Aloise împingându-l de umăr.

Spune-i ceva. Ai devenit straşnic de timid. Putem să afirmăm în faţa cititorilor noştrică timiditatea nu era nici virtutea, nici cusurul căpitanului. El încercă să facă totuşi cei se cerea.

— Frumoasă verişoară glăsui el, apropiindu-se de Fleur-de-Lys, are e subiectullucrului dumitale?

— Frumosule verişor, răspunse Fleur-de-Lys cu un accent de ciudă, ţi-am maispus de trei ori. E peştera lui Neptun.

Nici vorbă că Fleur-de-Lys vedea mult mai limpede decât mama ei purtările recişi distrate ale căpitanului. El simţi nevoia să înfiripe o conversaţie.

— Şi pentru cine toată povestea asta? o întrebă.— Pentru mănăstirea Saint-Antoine des Champs, glăsui Fleur-de-Lys fără să

înalţe ochii. Căpitanul luă un colţ al tapiţeriei.— Ce e cu jandarmul ăsta dolofan care suflă de zor într-o trompetă, frumoasă

verişoară?— E Trito, răspunse ea.În cuvintele scurte ale fetei era mereu o intonaţie cam supărată. Tânărul

pricepu că se impunea să-i spună ceva la ureche, o banalitate, o galanterie, orice. Seplecă deci, dar nu putu să găsească în imaginaţia sa altceva mai afectuos şi mai intimdecât cuvintele acestea:

— De ce poartă mama dumitale totdeauna o îmbrăcăminte blazonată ca bunicilenoastre de pe timpul lui Charles al VIII-lea? Spune-i, frumoasă verişoară, că astăzi numai este la modă. Fleur-de-Lys ridică asupra lui ochii ei frumoşi, plini de mustrare:

— Asta e tot ce-mi declari? şopti ea.Între timp, buna doamnă Aloisa, încântată că-i vedea aplecaţi astfel şi şuşotind,

spunea jucându-se cu încuietorile cărţii ei de rugăciuni:— Înduioşător tablou de dragoste!Din ce în ce mai stânjenit, căpitanul se plecă iarăşi asupra tapiţăriei:— Un lucru cu adevărat fermecător! exclamă el. Colomba de Gaillefontaine, o

altă blondă frumoasă, cu pieliţa albă, riscă atunci cu sfială, un cuvânt pe care îladresă Fleur-de-Lys-ei în speranţa că ofiţerul chipeş îi va răspunde:

— Dragă Gondelaurier, ai văzut tapiţeriile din palatul Roche Guillon?— Nu e vorba de palatul unde se găseşte grădina cusătoresei Luvrului? întrebă

râzând Diana de Christeuil care avea dinţi frumoşi şi, în consecinţă, râdea mereu.— Şi unde se găseşte turnul acela mane al fostului zid al Parisului, adăugă

Amelotta de Montmichel, o brună nostimă, încârlionţată şi fragedă, care aveaobiceiul să suspine aşa cum cealaltă râdea, fără să ştie de ce.

— Dragă Colomba, glăsui doamna Aloisa, te referi la palatul care aparţineadomnului de Bacqueville sub regele Charles al VI-lea? într-adevăr, se găsesc acolotapiţerii superbe.

— Charles al VI-lea! Regele Charles al VI-lea! mormăi tânărul căpitanrăsucindu-şi mustaţa. O, cum îşi aminteşte venerabila doamnă de lucruri vechi!

Doamna de Gondelaurier continuă:— Într-adevăr, frumoase tapiţerii. Un lucru atât de preţuit încât pare ciudat!În momentul acela, Berangere de Champchevrier, o fetiţă zveltă, în vârstă de

şapte ani, care privea în piaţă printre zăbrelele balconului, exclamă:— O, ia te uite, năşică Fleur-de-Lys, la dansatoarea aceea frumoasă care

dansează jos în mijlocul prostimii!Într-adevăr, se auzea răpăitul sonor al unei tamburine.— E vreo ţigancă, spuse Fleur-de-Lys, întorcându-şi agale capul spre piaţă.— Să vedem! Să vedem! strigară prietenele ei zglobii, şi alergară toate la

marginea balconului, în timp ce Fleur-de-Lys, îngândurată de răceala logodnicului ei,le urmă agale, iar căpitanul uşurat de întâmplarea care punea capăt unei conversaţiistingherite, se înapoia în fundul apartamentului, cu aerul mulţumit al unui soldatcare este eliberat din serviciu. Serviciul pe lângă Fleur-de-Lys era totuşi fermecător,şi aşa i se păruse altădată şi lui, dar, puţin câte puţin, se blazase, perspectiva uneiapropiate căsătorii îl făcea tot mai rece. De-altminteri, el avea o fire nestatornică şi,trebuie să spunem cam vulgară. Deşi de familie foarte nobilă, căpătase în armatămulte deprinderi de cazarmă. Îi plăcea, printre altele, şi cârciuma. Nu se simţea înlargul său decât printre cuvintele grosolane, printre galanteriile militare, printrefrumuseţile şi succesele ieftine. Primise totuşi de acasă oarecare educaţie şi cevamaniere; dar cutreierase prea de tânăr prin ţară, stătuse prea de tânăr în garnizoană,astfel că în fiecare zi luciul nobilului se ştergea în frecătura aspră a tunicii dejandarm. Deşi o mai vizita din când în când, dintr-un rest de respect omenesc, el sesimţea de două ori stânjenit la Fleur-de-Lys: întâi pentru că, risipindu-şi dragostea întot felul de locuri, era cât se poate de rezervat cu ea; apoi, pentru că în mijlocul atâtorfemei frumoase, rigide, afectate şi decente, tremura neîncetat ca nu cumva gura sa,deprinsă cu înjurăturile, să dea drumul vreunui cuvânt de cârciumă. Vă închipuiţi ceefect ar fi avut! Toate acestea se amestecau de altfel, la el, cu mari pretenţii deeleganţă, de toaletă şi de înfăţişare frumoasă. Aranjaţi detaliile acestea cum veţiputea.

Eu nu sunt decât un istoric. Stătea deci de câteva momente, gândind saunegândind, rezemat în linişte de tocul sculptat al căminului, când Fleur-de-Lys,întorcându-se deodată, îi adresă un cuvânt. La urma-urmei, biata fată nu-l certadecât în inima ei.

— Verişorule, nu ne-ai vorbit dumneata de o ţigăncuşă pe care ai salvat-o acumdouă luni, în timpul serviciului de noapte, din mâinile unor hoţi?

— Cred că da, frumoasă verişoară, glăsui căpitanul.— Poate că e chiar ţiganca asta care dansează dinaintea bisericii, reluă ea. Vino

de-o vezi, verişorule Phoebus.El întrevedea o dorinţă tainică de împăcare în blânda invitaţie de a veni lângă ea

şi în grija de a-l chema pe nume. Căpitanul Phoebus de Châteaupers (căci pe el îl arecititorul sub ochi de la începutul acestui capitol) se apropie cu paşi tărăgănaţi debalcon.

— Uite, priveşte-o pe micuţa care dansează colo, în cerc, îi spuse Fleur-de-Lyspunându-şi cu afecţiune mâna pe braţul lui Phoebus. Nu e ţiganca dumitale?

Phoebus privi şi spuse:— Da, o recunosc după capra ei.— Într-adevăr, ce căpriţă drăguţă! exclamă Amelotta împreunându-şi mâinile cu

admiraţie.— Coarnele ei sunt de aur adevărat? întrebă Berangere.

Fără să se clintească din fotoliu, doamna Aloisa luă cuvântul:— Nu e una din ţigăncile care au sosit anul trecut prin Porte-Gibard?— Mamă, glăsui cu blândeţe Fleur-de-Lys, poarta aceasta se numeşte astăzi

Porte d'Enfer. Domnişoara de Gondelaurier ştia cât de mult îl sâcâie pe căpitanmodul învechit de a vorbi al mamei sale. Într-adevăr, el începu să ironizeze spunândprintre dinţi:

— Porte-Gibard!Porte-Gibard! A trecut prin ea regele Charles al VI-lea!— Naşă, exclamă Berangere, ai cărei ochi mereu neastâmpăraţi se ridicaseră

deodată spre vârful turnului catedralei, ce-i cu omul acela negru de sus?Fetele înălţară ochii. Într-adevăr, un om stătea rezemat de balustrada

culminantă a turnului dinspre piaţa Greve. Era un preot. I se distingea clarîmbrăcămintea şi chipul sprijinit în palmă. Stătea nemişcat ca o statuie. Ochii lui ficşise cufundau în piaţă. Era în atitudinea lui ceva din neclintirea unui motan care adescoperit un cuib de vrăbii şi îl priveşte.

— E domnul arhidiacom de Josas, spuse Fleur-de-Lys.— Ai ochi buni dacă îl recunoşti de-aici, observă Gaillefontaine.— Cum se uită la mica dansatoare! glăsui Diana de Cristeuil.— E vai de egipteancă, spuse Fleur-de-Lys, căci el nu poate suferi Egiptul.— Păcat că omul acesta o priveşte aşa, adăugă Amelota de Montmichel, căci

dansează minunat.— Verişorule Phoebus, glăsui deodată Fleur-de-Lys, deoarece o cunoşti pe

ţigăncuşă, fă-i semn să urce. Ne va distra.— O, da! exclamară fetele bătând din palme.— Dar e o nebunie, răspunse Phoebus. Cu siguranţă că m-a uitat, şi nu-i ştiu nici

măcar numele. Totuşi pentru că doriţi, domnişoarelor, am să încerc. Şi, plecându-sepeste balustrada balconului, începu să strige:

— Micuţo!Dansatoarea nu bătea din tamburină în momentul acela. Întoarse capul spre

locul de unde auzise chemarea, privirea ei strălucitoare se fixă asupra lui Phoebus, şise opri deodată.

— Micuţo! repetă căpitanul; şi-i făcu semn cu degetul să vină.Fata îl privi încă o dată, apoi se îmbujoră ca şi cum o flacără îi urcase în obraji,

şi luându-şi tamburina sub braţ, se îndreptă printre spectatorii uluiţi spre uşa caseiunde o chema Phoebus, cu paşi tărăgănaţi, şovăielnică, având privirea tulburată aunei păsări care cedează fascinaţiei unui şarpe. În clipa următoare, portiera se ridicăşi ţiganca apăru în pragul camerei, roşie, înmărmurită, gâfâind, cu ochii mari, plecaţi,necutezând să mai facă un pas. Berangere bătu din palme. Dansatoarea stătea, întretimp, nemişcată în pragul uşii. Apariţia ei produsese asupra fetelor un efect ciudat.

E sigur că o vagă şi nelămurită dorinţă de a plăcea tânărului le însufleţea petoate, că splendida uniformă era ţinta tuturor cochetăriilor lor, că, de când se aflaaici, se dădea între ele o luptă secretă, surdă, pe care abia şi-o mărturiseau singure, şicare se trăda totuşi în fiecare clipă din gesturile şi cuvintele lor. Cu toate acestea,pentru că erau toate cam în aceeaşi măsură de frumoase, luptau cu arme egale, astfelcă fiecare putea nădăjdui în victorie. Apariţia ţigăncii rupse brusc echilibrul.Frumuseţea ei era atât de rară încât, în momentul în care se ivi în uşaapartamentului, păru că răspândeşte în juru-i o lumină proprie. În camera strâmtă,în cadrul tapetelor şi ornamentaţiilor sumbre, ea era incomparabil mai frumoasă şimai strălucitoare decât în piaţa publică. Părea o făclie adusă din lumina zilei, înumbră. Nobilele domnişoare rămaseră, fără să vrea, uluite. Fiecare se simţiîntrucâtva rănită în frumuseţea ei. De aceea frontul lor de bătaie, iartă-ni-se expresia,

se schimbă deodată fără să-şi spună un singur cuvânt. Se înţelegeau însă de minune.Instinctele femeilor se înţeleg şi îşi răspund mai iute decât inteligenţele bărbaţilor.

Le venise o duşmancă: simţeau toate faptul acesta şi se raliau toate. Ajunge unstrop de vin ca să înroşeşti un pahar întreg cu apă. Ca să colorezi cu o anumedispoziţie o întreagă adunare de femei frumoase, e de-ajuns apariţia unei femei şimai frumoase, în special când de faţă e numai un bărbat. De aceea, primirea făcutăţigăncii fu cât se poate de rece. O examinară de sus în jos, apoi se priviră. Erauînţelese. Între timp, fata aştepta să i se vorbească, fiind într-atâta de emoţionată încâtnu îndrăznea să-şi ridice pleoapele.

Căpitanul rupse cel dintâi tăcerea.— Pe cuvântul meu, spuse el cu tonu-i de cutezătoare îngâmfare, iată o fiinţă

plină de farmec! Ce părere ai, frumoasă verişoară?Observaţia aceasta, pe care un admirator mai delicat ar fi trebuit s-o facă cel

puţin în şoaptă, nu era de natură să împrăştie geloziile celor care stăteau la pândădinaintea ţigăncii. Fleur-de-Lys răspunse căpitanului cu o afectare dulceagă dedispreţ:

— N-arată rău! Celelalte şuşoteau.În sfârşit, doamna Aloise, care nu era cu nimic mai puţin geloasă, deoarece era

pentru fiica ei, se adresă dansatoarei:— Apropie-te, micuţo!— Apropie-te, micuţo! repetă cu demnitate comică Berangere, care i-ar fi venit

până la şold. Ţiganca înaintă spre nobila doamnă.— Frumoasă copilă, glăsui Phoebus cu emfază, făcând la rândul său câţiva paşi

spre ea, nu ştiu dacă am norocul să fiu recunoscut de dumneata...Ea îl întrerupse, ridicând spre el un zâmbet şi o privire, pline de o dulceaţă

infinită:— O, da! spuse ea.— Are memorie bună, observă Fleur-de-Lys.— Straşnic de repede ai fugit în seara aceea, reluă Phoebus. Îţi inspiram oare

frică?— O, nu! spuse ţiganca.In accentul cu care acest o, nu! fu rostit, după celălalt o, da! era ceva care o răni

pe Fleur-de-Lys.— Mi-ai lăsat în locul dumitale, frumoasa mea, continuă căpitanul a cărui limbă

se dezlegă vorbind unei fete de stradă, un ticălos chior şi cocoşat, dacă nu mă înşel peclopotarul episcopului. Mi s-a spus că el e bastardul unui arhidiacon şi că e odraslă dediavol. Are un nume nostim: Quatre-Temps, Pâcques Fleuries, Mardi-Gras, nu maiştiu cum. Un nume de sărbătoare, în sfârşit. Hm, îşi îngăduia să te răpească, de parcăai fi fost făcută pentru paracliseri. Ce naiba vroia cu dumneata huhurezul acela? Hai,spune!

— Nu ştiu, răspunse ea.— Închipuiţi-vă neobrăzare! Un clopotar care răpeşte o fată, ca un viconte. Un

cioflingar care vrea să prade vânatul gentilomilor! Lucrul ăsta e rar. De altminteri, aplătit-o scump. Meşterul Pierrat Torterue este cel mai straşnic rândaş care a ţesălatvreodată un coţcar, şi-ţi voi spune, dacă vorbele mele pot să-ţi fie pe plac, că pieleaclopotarului dumitale a fost tăbăcită frumos.

— Bietul om! glăsui ţiganca, în mintea căreia cuvintele acestea trezeauamintirea scenei de la stâlp.

Căpitanul izbucni în râs.— La dracu, frumoasă milă este să gâdili dosul unui porc, cu o pană. Să mă ia

naiba dacă...

Se opri scurt. Iertaţi-mă, doamnelor, mi se pare că eram pe cale să dau drumulunei prostii.

— Phii, domnule! exclamă Gaillefontaine.— Vorbeşte cu fiinţa aceasta pe limba ei, adăugă în şoaptă Fleur-de-Lys, a cărei

ciudă sporea din moment în moment. Ciuda nu scăzu deloc când ea îl văzu pe căpitanîncântat de ţigancă şi mai cu seamă de sine însuşi, rotindu-se pe călcâie şi repetândcu o galanterie naivă.

soldăţească:— Frumoasă fată, pe sufletul meu!— Destul de sălbatic îmbrăcată, remarcă Diana de Christeuil cu râsul dinţilor ei

frumoşi. Reflecţia fu o trăsătură de lumină pentru celelalte. Le arătă latura atacabilă aţigăncii. Neputând să muşte din frumuseţea ei, se năpustiră asupra veşmintelor ei.

— Într-adevăr, mititico, spuse domnişoara Montmichel, de unde ai luat obiceiulsă umbli aşa pe străzi, fără tulpan şi fără guleraş?

— Are o fustă scurtă în care cu siguranţă tremură, adăugă Gaillefontaine.— Draga mea, continuă destul de înăcrită Fleur-de-Lys, eşti în pericol să te

aresteze agenţii pentru cordonul dumitale auriu.— Mititico, mititico, spuse domnişoara Christeuil cu un zâmbet nemilos, dacă ţi-

ai pune o mânecă pe braţ, nu l-ar arde soarele atâta.Era într-adevăr un spectacol vrednic de un spectator mai inteligent decât

Phoebus, să vezi cum fetele frumoase şerpuiau, lunecau şi se încolăceau, cu limbilelor înveninate şi iritate, în jurul dansatoarei de stradă. Erau crude şi graţioase.Scotoceau, răscoleau, răutăcioase, cu cuvântul, în toaleta ei săracă şi deşucheată,compusă din zorzoane şi mărgele. Râsete, ironii, umiliri fără sfârşit. Batjocurileplouau asupra ţigăncii, dimpreună cu bunăvoinţa semeaţă şi cu privirile haine. Aveaiimpresia că le vezi pe tinerele romane care se distrau înfigând ace de aur în sânulunei sclave frumoase. Păreau nişte elegante căţeluşe de vânătoare care se învârtesc,cu nările deschise, cu ochii aprinşi, în jurul unei biete căprioare, şi cărora privirilestăpânului le interzice s-o devoreze. Ce însemna, la urma urmei, în faţa fetelor decasă bună, o jalnică dansatoare de piaţă publică?

Ele păreau că nu ţin seamă de prezenţa ei şi vorbeau despre ea dinaintea ei, a eiînsăşi, cu glas tare, ca despre un lucru inert, murdar, şi totuşi nostim. Ţiganca nu eranesimţitoare la înţepăturile de ac. Din când în când o împurpurare de ruşine, unfulger de mânie îi învăpăia ochii sau obrajii. Un cuvânt dispreţuitor flutura parcă pebuzele ei: schiţa cu dispreţ mica strâmbătură pe care cititorul i-o cunoaşte; dar tăcea.Nemişcată, ea fixa asupra lui Phoebus o privire resemnată, tristă şi blândă. Înprivirea ei era de asemeni fericire şi afecţiune. Se stăpânea parcă de teamă să nu fiealungată. Phoebus râdea şi lua parte ţigăncii, cu un amestec de impertinenţă şi milă.

— Lasă-le să spună, fetiţo, repeta el zornăindu-şi pintenii de aur; desigur,toaleta dumitale e cam extravagantă şi sălbatică; dar, încântătoare cum eşti, ce-ţipasă?

— O, Doamne! exclamă blonda domnişoară Gaillefontaine înălţându-şi gâtul delebădă cu un zâmbet amar, văd că domnii arcaşi regali se aprind repede dupăfrumoşii ochi ai ţigăncilor.

— De ce nu? glăsui Phoebus.La auzul acestui răspuns, zvârlit cu nepăsare de căpitan, Colomba începu să

râdă dimpreună cu Diana, cu Amelota şi cu Fleur-de-Lys, căreia îi veni o lacrimă înochi. Ţiganca a cărei privire fusese coborâtă la cuvintele Colombei de Gaillefontaine,şi-o ridică scânteietoare de bucurie şi de mândrie, aţintind-o din nou asupra luiPhoebus. Era tare frumoasă în momentul acesta. Bătrâna doamnă, care observascena, se simţea ofensată şi nu înţelegea.

— Sfântă Fecioară! strigă ea deodată; ce-mi urnblă prin fuste? Ah, afurisita delighioană! Era capra care sosise în căutarea stăpânei şi care, dând buzna spre ea, îşiîncurcase coarnele în mormanul de veşminte ale nobilei doamne.

Fu o diversiune. Ţiganca îşi slobozi capra fără a spune un cuvânt.— A, iată căpriţa cu labe de aur! strigă Berangere chiuind de bucurie.Ţiganca se ghemui în genunchi şi-şi sprijini de obraz capul dezmierdător al

caprei. Îi cerea parcă iertare că a părăsit-o astfel.Diana se plecase între timp la urechea Colombei.— Ei, Doamne, cum de nu m-am gândit mai curând? Aceasta e dansatoarea cu

capra. Se spune despre ea că e vrăjitoare şi că animalul ei face pozne minunate.— Atunci să ne distreze, şi capra ei să ne facă o minune! glăsui Colomba. Diana

şi Colomba se adresară repede ţigăncii:— Mititico, pune pe capra ta să facă o minune.— Nu ştiu ce vreţi să spuneţi, răspunse dansatoarea.— O minune, o magie, o vrăjitorie în sfârşit.— Nu mă pricep. Şi se apucă să dezmierde iar animalul, repetând:— Djali! Djali!În momentul acela, Fleur-de-Lys remarcă un săculeţ de piele brodată, atârnat la

gâtul caprei.— Ce-i asta? o întrebă ea pe ţigancă.Ţiganca îşi înălţă ochii mari şi îi răspunse cu gravitate:— Este taina mea.„Aş vrea tare mult să ştiu care-i secretul tău”, gândi Fleur-de-Lys. Venerabila

doamnă se ridicase, între timp, îmbufnată.— În cazul acesta, ţiganco, dacă nici tu, nici capra ta nu dansaţi, ce căutaţi aici?Ţiganca se îndreptă domol, fără să răspundă, spre uşă. Dar cu cât se apropia de

uşă, cu atât pasul ei se încetinea. Un magnet de neînvins părea că o reţine. Deodatăîşi întoarse ochii umezi de lacrimi spre Phoebus, şi se opri.

— Ei nu, exclamă căpitanul, nu pleacă cineva astfel. Inapoiază-te şi dansează-neceva. Ascultă, frumuşico, cum te cheamă?

— Esmeralda, spuse dansatoarea, fără să-şi ia privirea de la el.La auzul acestui nume ciudat, un râs nebun izbucni printre fete.— Grozav nume pentru o domnişoară! glăsui Diana.— Precum vedeţi, declară Amelota, e o vrăjitoare!— Draga mea, exclamă doamna Aloisa cu solemnitate, părinţii dumitale nu au

pescuit numele ăsta din căldăruşa botezului.Între timp, de câteva minute, fără să se bage de seamă, Berangere atrăsese

capra într-un colţ al camerei momind-o cu un pişcot. Cât ai clipi, deveniserăamândouă bune prietene. Copila, curioasă, desfăcuse săculeţul de la gâtul caprei, îldeschisese şi deşertase pe podea conţinutul lui. Era un alfabet ale cărui litere segăseau scrise separat pe câte o tăbliţă de lemn. De îndată însă ce jucăriile fură întinsejos, copila văzu cu uimire cum capra trage anumite litere cu laba ei de aur şi le aşază,împingându-le uşor, într-o ordine specială. După o clipă se formă un cuvânt, pe carecapra părea deprinsă să-l scrie, într-atât de puţin şovăia la întocmirea lui. Berangereexclamă deodată, împreunându-şi mâinile cu admiraţie:

— Năşică Fleur-de-Lys, ia vino să vezi ce a făcut capra.Fleur-de-Lys alergă şi tresări. Literele înşirate pe podea formau acest cuvânt:

Phoebus.— Capra a scris cuvântul acesta? întrebă ea cu voce alterată.— Da, naşă, răspunse Berangera.

Nu încăpea îndoială, copila nu ştia să scrie. „Iată secretul!” gândi Fleur-de-Lys.La strigătul copilului alergase toată lumea, şi mama, şi fetele, şi ţiganca, şi ofiţerul.Ţiganca văzu prostia caprei. Deveni roşie, apoi palidă, şi începu să tremure ca ovinovată în faţa căpitanului care o privea cu un zâmbet de satisfacţie şi de uimire.

— Phoebus? şuşoteaţi fetele buimăcite; acesta e numele căpitanului.— Ai o memorie minunată, se adresă Fleur-de-Lys ţigăncii împietrite. Apoi

izbucni în suspine:— Oh, e o vrăjitoare! îngăimă ea îndurerată, ascunzându-şi chipul în mâinile-i

frumoase. Şi auzea un glas mult mai amar spunându-i în adâncul inimii: E o rivală!Căzu leşinată. .— Copila mea! copila mea! strigă mama înspăimântată. Pleacă, ţiganca iadului!

Esmeralda culese, cât ai clipi din ochi, nenorocitele litere, făcu semn caprei şi ieşiprintr-o uşă, în timp ce Fleur-de-Lys era scoasă printr-alta. Rămas singur, căpitanulPhoebus şovăi un moment între ambele uşi; apoi o urmă pe ţigancă.

Un preot şi un filosof sunt doiPreotul pe care fetele îl remarcaseră în vârful turnului, aplecat asupra pieţei şi

extrem de atent la dansul ţigăncii, era într-adevăr Claudiu Frollo. Cititorii noştri n-auuitat chilia misterioasă pe care arhidiaconul şi-o hărăzise în turn. (În treacăt fie zis,nu ştiu dacă nu e aceeaşi al cărei interior se poate vedea şi astăzi printr-o ferestruicăpătrată, deschisă spre răsărit, la o înălţime de om, pe platforma de unde pornescturnurile: o vizuină în prezent goală şi dărăpănată, ai cărei pereţi prost tencuiţi suntîmpodobiţi ici-colo, în momentul de faţă, cu câteva gravuri gălbui ce înfăţişeazăfaţade de catedrale. Presupun că văgăuna aceasta este locuită deopotrivă de lilieci şipăienjeni şi că, în consecinţă, se dă acolo împotriva muştelor un dublu război deexterminare.) În fiecare zi, cu un ceas înainte de asfinţitul soarelui, arhidiaconul urcascara turnului şi se zăvora în chilia unde petrecea uneori nopţi întregi.

În ziua aceea, în momentul când, ajuns în faţa uşii scunde a vizuinii, băgă înbroască cheiţa complicată pe care o purta totdeauna cu sine, un zgomot de tamburinăşi de castaniete ajunse la urechea lui. Zgomotul venea din piaţa bisericii. Chilia, ammai spus, nu avea decât o ferestruică ce da spre crupa bisericii.

Claudiu Frollo scosese repede cheia şi, în clipa următoare, se afla în vârfulturnului, în atitudinea sumbră şi reculeasă în care l-au zărit domnişoarele. Stăteagrav, neclintit, cufundat într-o privire şi într-un gând. Întregul Paris era subpicioarele lui, cu miile de turle ale edificiilor sale şi cu orizontul circular al colinelordomoale, cu fluviul care şerpuieşte sub poduri şi cu poporul care ondulează pe străzi,cu norul fumului, cu lanţul muntos al acoperişelor.

Dar, din întregul oraş, arhidiaconul nu privea decât un punct: piaţa bisericii;din toată mulţimea, o singură figură: ţiganca. Ar fi fost greu să se spună care eranatura privirii lui şi de unde venea flacăra ce ţâşnea dintr-însa. O privire fixă, şi totuşiplină de tulburare şi de tumult. Iar după imobilitatea profundă a întregului său corp,zgâlţâit abia din când în când de un fior maşinal, ca un arbore în bătaia vântului,după înţepeneala coatelor mai împietrite decât rampa de care se sprijineau, dupăzâmbetul care îi contracta figura, ai fi spus că în Claudiu Frollo numai ochiirămăseseră vii. Ţiganca dansa.

Îşi răsucea tamburina în vârful degetului şi o arunca în aer, dansând sarabandeprovensale, agilă, uşoară, voioasă, fără să simtă povara privirii cumplite care cădeadirect pe capul ei. Gloata mişuna în jurul ei; din când în când, un bărbat cu o bluzăroşie-gălbuie lărgea cercul, apoi se aşeza pe un scaun, la câţiva paşi de dansatoare, şipunea capul caprei pe genunchii săi. Omul părea să fie tovarăşul ţigăncii.

Din locul înalt unde se găsea, Claudiu Frollo nu-i putea distinge trăsăturile. Dinmomentul când arhidiaconul îl observă pe necunoscut, atenţia lui păru că se împarteîntre dansatoare şi el, chipul devenindu-i tot mai întunecat. Deodată tresări şi untremur îi străbătu tot trupul:

— Cine-i omul acesta? spuse el printre dinţi: am văzut-o totdeauna singură. Seafundă apoi sub bolta întortocheată a scării în spirală şi coborî. Trecând pe dinainteauşii clopotelor, care era întredeschisă, văzu un lucru ce-l izbi: îl văzu pe Quasimodocare, aplecat în afară, privea şi el spre piaţă. Era în prada unei contemplări atât deprofunde încât nu luă seama la trecerea părintelui său adoptiv. Ochii lui sălbaticiaveau o expresie curioasă. O privire vrăjită şi blândă. „Ciudat! gândi Claudiu, oare peţigancă o priveşte aşa?” Continuă să coboare. După câteva minute, neliniştitularhidiacon ieşi în piaţă prin uşa care e jos la turn.

— Unde-i ţiganca? spuse el, amestecându-se în grupul spectatorilor pe care îiadunase sunetul tamburinei.

— Nu ştiu, răspunse unul dintre vecini, a dispărut. Mi se pare că s-a dus să joaceîn casa din faţă unde au chemat-o.

În locul ţigăncii, pe covorul ale cărui arabescuri se ştergeau cu un momentînainte sub desenul capricios al dansului ei, arhidiaconul nu mai văzu decât pe omulcu bluză roşie-gălbuie, care, pentru a câştiga la rându-i câţiva bani, se plimba în jurulcercului, cu coatele pe şolduri, cu capul răsturnat, cu faţa roşie, cu gâtul încordat, cuun scaun între dinţi. Pe scaun legase o pisică împrumutată de o vecină şi caremiorlăia teribil de înfricoşată.

— Dumnezeule! exclamă arhidiaconul în momentul când saltimbancul, lac desudoare, trecea pe dinaintea lui cu piramida formată din scaun şi pisică; dar ce faceaici maestrul Pierre Gringoire?

Glasul sever al arhidiaconului îl zgudui atât de tare pe nenorocit încât îşi pierduechilibrul, astfel că scaunul şi pisica nimeriră în capul asistenţilor, care izbucniră înhuiduieli cumplite. Probabil că maestrul Pierre Gringoire căci el era ar fi avut orăfuială cu stăpâna pisicii şi cu toate figurile învineţite şi zgâriate din preajma sa,dacă nu se grăbea să profite de tumult şi să se refugieze în biserică, unde ClaudiuFrollo i-a făcut semn să-l urmeze. Catedrala era întunecoasă şi pustie. Bolţile eraupline de beznă, iar lămpile capelelor începeau să fie învăluite în umbră.

Numai roza cea mare a faţadei, cu nenumăratele-i culori muiate într-o rază asoarelui orizontal, sclipea în umbră ca un mărăciniş de diamante, repercutând încapul celălalt spectrul ei uluitor. După ce făcură câţiva paşi, dom Claudiu se rezemăde un stâlp şi-l privi pe Gringoire ţintă. Privirea nu era aceea de care Gringoire setemea, ruşinat că a fost surprins de o persoană gravă şi doctă în costumul desaltimbanc. Uitătura preotului nu avea nimic batjocoritor şi ironic: era serioasă,liniştită şi străpungătoare. Arhidiaconul rupse cel dintâi tăcerea.

— Vino încoa, maestre Pierre. Vei avea să-mi explici multe lucruri. Şi, în primulrând, cum se face că nu ai mai fost văzut de aproape două luni şi că eşti regăsit larăspântii, în veşmântul acesta năstruşnic, jumătate galben, jumătate roşu, ca un măr?

— Cucernice, glăsui cu ton jalnic Gringoire, într-adevăr straiele mele suntciudate, şi mă vezi din cauza aceasta mai plouat decât o pisică. Îmi dau seama că esteo faptă rea să expun domnilor sergenţi, sub bluza aceasta, umărul unui filosofpitagorean. Dar ce vreţi, cucernice părinte? Vina este a vechii mele haine, care m-apărăsit în chip nevrednic la începutul iernii, sub pretextul că-i zdrenţuită, că arenevoie să se odihnească în coşarca peticarului. Ce să fac? Civilizaţia n-a ajuns încă lagradul de a putea să mergem goi, cum vroia bătrânul Diogene. Adăugaţi că sufla unvânt foarte rece şi că nu în luna ianuarie omenirea poate face acest nou pas spre ocivilizaţie deplină. Mi s-a prezentat bluza. Am luat-o şi am lepădat vechea mea haină

neagră care, pentru un ermetic ca mine, era foarte puţin ermetic închisă. Iată-mă deciîn straie de histrion, ca Sfântul Genest. Ce vreţi? O eclipsă.

— Frumoasă meserie îndeplineşti! reluă arhidiaconul.— Recunosc, stăpâne, că e preferabil să filosofăm şi să poetizăm, să suflăm

flacăra în cuptor sau s-o primim din cer, în loc să purtăm pisici în echilibru. De aceea,când m-aţi apostrofat, am fost mai prost decât un măgar dinaintea unei frigări. Darce vreţi, maestre? Trebuie să trăim în fiecare zi, iar cele mai frumoase versurialexandrine nu preţuiesc sub măsea cât o bucată de brânză. Am scris pentru doamnaMarguerite de Flandra faimosul epitalam pe care îl cunoaşteţi, şi oraşul nu mi-lplăteşte, sub pretextul că nu era extraordinar, ca şi cum, pentru patru taleri, s-arputea oferi o tragedie de Sofocle. Eram deci pe punctul de a muri de foame. Dinfericire, m-am adresat fălcilor mele şi le-am spus: Faceţi tururi de forţă şi hrăniţi-văsingure. Ale te ipsam! Nişte golani care au devenit bunii mei prieteni m-au învăţatdouăzeci de tururi herculeane, iar acum dau în fiecare seară dinţilor mei pâineacâştigată în timpul zilei cu sudoarea frunţii. La urma urmei, concedo; conced căaceasta înseamnă o tristă întrebuinţare a facultăţilor mele intelectuale şi că omul nu efăcut pentru a-şi trece viaţa bătând din tamburină şi muşcând scaune. Dar, cucernicestăpâne, nu ajunge să ne trecem viaţa, trebuie s-o câştigăm. Dom Claudiu asculta întăcere. Deodată ochii lui înfundaţi căpătară o expresie atât de pătrunzătoare încâtGringoire se simţi scormonit până în fundul sufletului de privirea aceasta.

— Prea bine, maestre Pierre, dar cum se face că eşti acum în tovărăşiadansatoarei din Egipt?

— Foarte simplu, pentru că este soţia mea şi eu sunt soţul ei, declară Gringoire.Ochii întunecaţi ai preotului se învăpăiară.— Ai făcut asta, ticălosule? strigă el apucând cu furie braţul lui Gringoire; te-ai

lepădat într-atât de Dumnezeu încât să întinzi mâna spre femeia aceasta?— Pe partea mea din paradis, monseniore, răspunse Gringoire dârdâind din

toate mădularele, vă jur că nu am atins-o niciodată, dacă aceasta e fapta care vănelinişteşte.

— Atunci ce tot vorbeşti de soţ şi de soţie? întrebă preotul.Gringoire se grăbi să-i înşire cât mai succint tot ce lectorul ştie până acum,

aventura de la Curtea Minunilor şi nunta cu urciorul spart. Se pare, de altminteri, că această căsătorie n-avusese încă vreun rezultat şi că, în

fiecare seară, ţiganca se ferea de el ca şi în prima zi.— E neplăcut, spuse el terminând, dar asta din cauză că am avut nenorocirea să

mă însor cu o fecioară.— Ce vrei să spui? întrebă arhidiaconul care se domolise pe măsură ce asculta

povestirea.— E greu de explicat, răspunse poetul. O superstiţie. Soţia mea este, după câte

mi-a spus un bătrân căruia i se zice la noi ducele Egiptului, un copil găsit sau pierdut,ceea ce înseamnă acelaşi lucru. Ea poartă la gât un talisman care, aşa se spune, îi vada putinţa să-şi găsească părinţii într-o zi, dar care şi-ar pierde virtutea în cazul cândfata şi-ar pierde-o pe a sa. Urmează de aici că rămânem amândoi cât se poate devirtuoşi.

— Aşadar, reluă Claudiu, a cărui frunte se însenina tot mai mult, crezi maestrePierre, că de făptura aceasta nu s-a apropiat nici un bărbat?

— Ce vreţi, dom Claudiu, să facă un bărbat împotriva unei superstiţii? Ea areideea aceasta în cap. Socotesc, întrucât mă priveşte, că e desigur o raritate pudoareade călugăriţă cu care se păstrează sălbatică în mijlocul fetelor ţigănci ce pot fi atât delesne domesticite. Dar pentru a se ocroti, ea are trei posibilităţi: pe ducele Egiptuluicare a luat-o sub paza sa, nădăjduind poate s-o vândă; întregul trib care îi poartă o

veneraţie extraordinară, ca unei madone, şi un pumnal micuţ pe care tâlhăroaica îlare totdeauna la ea, tăinuit, în ciuda ordonanţelor starostelui, şi pe care îl scoate deîndată ce o strânge cineva de mijloc. E o viespe trufaşă.

Arhidiaconul îl prididi pe Gringoire cu întrebările. Esmeralda era, dupăjudecata lui Gringoire, o fiinţă inofensivă şi încântătoare:o fată naivă şi pasionată,ignorând totul şi entuziasmându-se de orice. Necunoscând încă deosebirea dintre ofemeie şi un bărbat, chiar în vis, nebună, mai cu seamă după dans, gălăgie, după aerliber; un fel de femeie-albină, având aripi nevăzute la picioare şi trăind într-un vârtej.Datora firea aceasta vieţii pribege pe care o dusese totdeauna.

Gringoire izbutise să afle că, de copilă, ea a străbătut Spania şi Catalonia, pânăîn Sicilia; credea chiar că a fost dusă de caravana ţiganilor din care făcea parte, înregatul Algerului, ţară situată în Africa, mărginită într-o parte de mica Albanie şi deGrecia, iar în cealaltă de marea Siciliilor care este drumul Consiantinopolului.Ţiganii, spunea Gringoire, erau vasalii regelui din Alger în calitatea lui de şef alnaţiunii maurilor albi. Sigur este că Esmeralda venise de foarte tânără în Franţa, prinUngaria. Din toate aceste ţări fata adusese crâmpeie de jargonuri bizare, cântece şiidei ciudate, care făceau din limbajul ei ceva la fel de împestriţat ca şi îmbrăcăminteape care o purta, jumătate pariziană, jumătate africană.

De altminteri, poporul cartierelor pe care le frecventa o iubea pentru voioşia,drăgălăşia, pentru vioiciunea, dansurile şi cântecele ei. Nu se credea duşmănită înîntregul oraş decât de două persoane despre care vorbea deseori cu spaimă: pustnicade la Tour-Roland, care nutrea nu se ştie ce duşmănie împotriva ţigăncilor şi oblestema pe biata dansatoare ori de câte ori trecea pe dinaintea ferestruicii ei, şi unpreot care n-o întâlnea niciodată fără să-i arunce priviri şi cuvinte ce-o înspăimântau.Această ultimă declaraţie îl tulbură foarte mult pe arhidiacon, fără ca Gringoire să-idea multă atenţie. Ajunseseră două luni pentru ca nepăsătorul poet să uiteamănuntele ciudate ale serii când a întâlnit-o pe ţigancă, şi prezenţa arhidiaconuluiacolo. De altminteri, mica dansatoare nu avea motive să se teamă de nimic.

Ea nu prezicea viitorul, ceea ce o punea la adăpost de procesele de magie, atâtde des intentate ţigăncilor. Şi apoi, Gringoire îi ţinea loc de frate, dacă nu-i putea ţinede bărbat. În definitiv, filosoful suporta cu mult calm căsătoria platonică. Însemna căare totuşi pâine şi adăpost.

Pleca în fiecare dimineaţă din trib, de cele mai multe ori cu ţiganca, ajutând-osă strângă pe la răspântii gologani, se înapoia în fiecare seară cu ea sub acelaşiacoperiş, o lăsa să se zăvorască în odăiţa ei, şi adormea şi el somnul drepţilor.Existenţă foarte plăcută, la urma-urmei, spunea el, şi foarte prielnică reveriei.

Şi apoi, la drept vorbind, filosoful nu era tocmai sigur că s-a îndrăgostit la toartăde ţigancă. Iubea aproape tot atât capra. Un animal fermecător, blând, inteligent,spiritual, o capră savantă. Nimic mai obişnuit în evul mediu decât animalele savantede care lumea se minuna enorm, şi care, deseori, îşi duceau instructorii lor laexecuţie. Totuşi vrăjitoriile caprei cu labe poleite erau nişte şiretlicuri cât se poate deinocente. Gringoire le explică arhidiaconului, pe care amănuntele acestea păreau să-lintereseze mult. Era de ajuns, în majoritatea cazurilor, să prezinţi caprei tamburinaîntr-un mod sau într-altul pentru a obţine de la ea lucrul dorit. Animalul fusesedresat în privinţa aceasta de dansatoarea înzestrată cu un talent aşa de rar încât i-aufost de ajuns două luni ca s-o înveţe pe capră să scrie cu litere mobile cuvântulPhoebus.

— Phoebus? întrebă preotul; de ce Phoebus?— Nu ştiu, răspunse Gringoire. Poate e un cuvânt pe care ea îl crede înzestrat cu

vreo virtute magică şi secretă. Îl repetă deseori în şoaptă când îşi închipuie că estesingură.

— Eşti sigur că nu e decât un cuvânt, şi că nu e un nume? reluă Ciaudiu cuprivirea-i pătrunzătoare.

— Numele cui? glăsui poetul. — Eu ştiu ? spuse preotul.— Cucernice, uite ce-mi imaginez eu. Ţiganii sunt întrucâtva idolatri şi adoră

soarele. De aici, Phoebus.— Mie lucrul nu mi se pare atât de limpede ca dumitale, maestre Pierre.— La urma-urmei, nu mă priveşte. Poate să-l mormăie pe Phoebus al ei în voie.

Ceea ce este sigur e că Djali mă iubeşte aproape tot atât cât pe ea.— Cine e Djali?— Capra.Arhidiaconul îşi puse bărbia în palmă şi păru un moment îngândurat. Deodată

se întoarse brusc spre Gringoire.— Îmi juri că n-ai atins-o?— Pe cine? întrebă Gringoire; pe capră?— Nu, pe femeie.— Pe soţia mea? vă jur că nu.— Şi eşti deseori singur cu ea?— În fiecare seară un ceas întreg. Dom Claudiu încruntă sprâncenele.— Oho! Solus cum sola non cogitabuntur arare Pater noster.— Pe sufletul meu aş putea să spun Pater şi Ave Maria şi Credo in Deum

Patrem omnipotentem, fără să-mi dea mai multă atenţie decât dă o găină uneibiserici.

— Jură-mi pe pântecul mamei tale, repetă arhidiaconul cu violenţă, că n-aiatins-o pe făptura aceasta nici cu vârful degetului.

— Aş jura şi pe capul părintelui meu. Dar, cucernice stăpâne, îngăduiţi-mi larândul meu o întrebare.

— Vorbeşte, domnule.— Ce vă priveşte pe d-voastră?Figura palidă a arhidiaconului se îmbujoră ca obrazul unei fete. Tăcu un

moment, apoi cu o stânjeneală vădită:— Ascultă, maestre Pierre Gringoire. Ştiu că dumneata nu eşti încă blestemat.

Mă interesez de dumneata şi îţi vreau binele. Dar cel mai mic contact cu ţiganca aceasta diavolească te-ar face vasalul lui

Satan. Ştii că totdeauna trupul e acela care pierde sufletul. Nenorocire dumitale dacăte apropii de femeia aceasta. Atât aveam să-ţi spun.

— Am încercat o dată, spuse Gringoire scărpinându-şi urechea. Era în prima zi,dar m-am înţepat.

— Maestre Pierre, ai avut neruşinarea asta? Şi fruntea preotului se întunecă dinnou.

— Altă dată, continuă poetul zâmbind, am privit, înainte de a mă culca, pringaura cheii şi am văzut cea mai încântătoare femeie în cămaşă care a făcut cândva săscârţâie stinghia unui pat sub piciorul ei gol.

— Du-te la dracu! strigă preotul cu o privire cumplită şi, împingându-l de umeripe Gringoire care îl privea uluit, se afundă cu paşi mari sub cele mai întunecatearcade ale catedralei.

III. ClopoteleDin dimineaţa supliciului de la stâlpul infamiei, vecinii catedralei avuseseră

impresia că înflăcărarea de clopotar a lui Quasimodo se răcise mult. Înainte se-auzeau dangăte în orice moment, amestecându-se în aer ca o broderie de sunetefermecătoare, nenumărate. Bătrâna biserică, vibrantă şi sonoră, era într-o neîncetată

voioşie de clopote. Simţeai mereu acolo prezenţa unui duh de zgomot şi capriciu carecântă prin toate gurile de aramă. Acum duhul părea c-a dispărut, catedrala păreaposomorâtă şi tăcea. Sărbătorile şi înmormântările îşi aveau porţia lor de clopot,seacă, aşa cum cerea ritualul, însă nimic mai mult. Din zgomotul dublu pe care îl faceo biserică, orga înăuntru, clopotul afară, nu mai rămânea decât orga. S-ar fi zis că înclopotniţe nu mai este nici un muzician. Totuşi, Quasimodo se afla acolo.

Ce s-a petrecut care într-însul? Ruşinea şi deznădejdea caznelor durau încă înadâncul inimii sale, loviturile de bici ale călăului se repetau neîncetat în sufletul său,iar tristeţea unui atare tratament stinsese în el totul, până şi pasiunea pentruclopote? Ori Fecioara Maria avea o rivală în inima clopotarului de la Notre-Dame, şiclopotul cel mare şi cele patrusprezece surate ale lui erau neglijate pentru ceva maiplăcut şi mai frumos? Se întâmplă că, în graţiosul an 1482, Buna-Vestire căzu la 25martie, într-o marţi. În ziua aceea aerul era atât de pur şi de uşor încât Quasimodosimţi că îi revine oarecare dragoste pentru clopotele sale. Urcă deci în turnulrăsăritean, în timp ce, jos, paracliserul deschidea larg uşile bisericii care erau peatunci nişte panouri enorme de lemn tare, îmbrăcat în piele, mărginite de cuie poleiteşi încadrate în sculpturi „elaborate foarte artistic”. Când ajunse în cuşca înaltă,Quasimodo privi câtva timp, cu o tristă clătinare din cap, cele şase campanile, ca şicum gemea de ceva ciudat ce se interpusese în inima sa, între ele şi el. Dar când lepuse în mişcare, când simţi ciorchinele de clopote clătinându-se sub mâna sa, cândvăzu, căci nu auzea, octava palpitândă urcând şi coborând pe scara sonoră ca o pasărece sare din creangă în creangă, când demonul muzicii puse stăpânire pe bietul surd,atunci el deveni iarăşi fericit, uită totul, iar inima care se dilata îi înflori obrajii.

Umbla de colo până colo, bătea din palme, alerga de la o frânghie la alta,însufleţea pe cei şase cântăreţi cu glasul şi cu gestul, ca un şef de orchestră ce dăimbold unor virtuoşi inteligenţi.

— Haide, spunea el, haide, Gabriela. Revarsă-ţi tot sunetul în piaţă. Astăzi esărbătoare. Nu fi leneş, Thibauld. Te moleşeşti. Haide-haide, te-ai ruginit, trântorule?Bravo! Repede! Repede! Să nu se vadă limba. Asurzeşte-i pe toţi ca pe mine. Aşa,Thibauld, cu nădejde! Guillaume! Guillaume Tu eşti cel mai mare şi Pasquier cel maimic, şi cu toate astea Pasquier e mai bun. Mă prind că cei care aud, îl aud mai taredecât pe tine. Bine! Bine! Gabriela, tare! Mai tare! Hei, ce faceţi voi acolo, vrăbiilor?Nu vă văd făcând cel mai mic zgomot.

Ce-i cu ciocurile acelea de aramă care cască parcă atunci când ar trebui săcânte? Aşa, lucraţi! E Buna-Vestire. E un soare frumos. Trebuie un sunet frumos declopote. Bietul meu Guillaume, gâfâi, bătrâne! Tot gândul lui era să-şi îmboldeascăclopotele care ţopăiau, toate şase, pe întrecute scuturându-şi crupele lucioase ca niştecatâri spanioli bruftuluiţi din când în când. Deodată, lăsându-şi privirea să luneceprintre solzii de ardezie care acopăr la o anumită înălţime peretele abrupt al turlei,văzu în piaţă o fată îmbrăcată bizar, care se oprea şi desfăşura pe pământ un covorunde se aşezase o capră mică; un grup de spectatori făcea cerc. Priveliştea schimbăbrusc şirul ideilor sale şi-i îngheţă entuziasmul muzical, aşa cum un suflu de aerîngheaţă o răşină în clocotire. Se opri, se întoarse cu spatele la clopote şi se ghemui,fixând asupra dansatoarei privirea aceea visătoare, afectuoasă, blândă, care îl maiuimise pe arhidiacon. Între timp, clopotele uitate se stinseră brusc, toate deodată,spre marea înciudare a amatorilor ce ascultau cu plăcere muzica lor, pe Pont-au-Change, şi care plecară buimăciţi ca un câine căruia i s-a arătat un ciolan, însă căruiai se dă o piatră.

IV. ANARKH

S-a întâmplat că, într-o bună dimineaţă a aceleiaşi luni martie, cred că sâmbătă29, de ziua Sfântului Eustache, tânărul nostru prieten, şcolarul Jehan Frollo duMoulin a băgat de seamă, îmbrăcându-se, că din nădragii în care se afla punga numai ieşea nici un sunet metalic. „Biata mea pungă! gândi el scoţând-o din buzunar.Ce? Nici o lescaie? Cu ce cruzime te-au înjunghiat zarurile, cănile cu bere şi Venera!Ce goală, zbârcită şi molâie te văd! Semeni cu gâtul unei furii! Vă întreb, meştereCicero şi meştere Seneca, pe voi ale căror exemplare desperecheate le văd împrăştiatepe jos, la ce- mi foloseşte să ştiu, mai bine decât un general al monedelor sau decât unevreu de pe Pont-aux Changeurs, cât valorează un taler de aur, dacă eu n-am o leţcaiechioară să risc la joc? O, consule Cicero, nu asta nu e o catastrofă din care poate săscape cineva cu perifraze, cu quemadraodum şi verum enim vero!”

Se îmbrăcă, trist. Îi venise un gând în timp ce-şi lega ciubotele, dar îl respinsedin capul locului; totuşi el reveni, astfel că îşi îmbrăcă haina pe dos, semnul vădit alunei aprige lupte interioare. În sfârşit îşi trânti tichia la pământ şi strigă:

— Fie ce-o fi ! Mă duc la frate- meu. O să înghit o dojana, dar o să înhaţ şi-untaler. Îmbrăcă atunci repede bluza, îşi luă tichia şi ieşi ca un disperat.

Coborî strada Harpe spre Cite. Trecând pe dinaintea străzii Huchette, aromaadmirabilelor frigări care se învârteau neîncetat îi gâdilă aparatul olfactiv, astfel căaruncă o privire drăgăstoasă ciclopicului birt care smulse într-o zi cordelieruluiCalatagirone patetica exclamaţie: Veramente, queste rotisserie sono cosa stupenda!Dar Jehan n-avea bani, şi de aceea se afundă oftând cu năduf sub tinda de la Petit-Châtelet, un enorm trifoi dublu de turnuri masive care păzea intrarea Cetăţii. Nucatadicsi nici măcar să arunce o piatră în treacăt, cum era obiceiul, spre jalnicastatuie a acelui Perinet Leclerc care predase englezilor Parisul lui Charles al VI-lea,crimă pe care efigia sa, ca figura strivită de pietre şi pângărită de noroi, a ispăşit-otimp de trei veacuri la colţul străzilor Harpe şi Buci, ca pe un stâlp etern. După cetraversă Podul Mic şi sări peste strada Neuve-Sainte-Genevieve, Jehan du Moulin sevăzu în faţa catedralei. Atunci nehotărârea îl cuprinse din nou, astfel că se plimbăcâteva clipe în jurul statuii d-lui Legris, repetându-şi cu nelinişte: ,,Dojana e sigură,talerul e îndoielnic!” Opri un paracliser care ieşea din mănăstire.

— Unde e domnul arhidiacon de Josas?— Mi se pare că e în tainiţa din turn, spuse paracliserul, şi nu vă sfătuiesc să-l

tulburaţi acolo decât dacă veniţi din partea cuiva ca papa sau ca regele. Jehan bătudin palme.

— Drace! Iată un prilej minunat să văd faimoasa cămăruţă cu vrăji! Reflecţia îidădu curaj, astfel că se afundă hotărât sub uşcioara neagră şi începu să urce scara înspirală care duce la etajele superioare ale turnului. Am să văd! îşi spunea el mergând.Nici vorbă că e un lucru curios chilia pe care cuviosul meu frate o ascunde cu atâtagrijă. Se zice că el aprinde acolo cuptoare diavoleşti şi că fierbe într-însele, la un focmare, piatra filosofală. Drace! Îmi pasă de piatra filosofală ca de orice bolovan, şi aşprefera să găsesc pe vatra mea o omletă din ouă de Paşti, cu slănină, în locul celei maimari pietre filosofale din lume! Când ajunse pe galeria coloniţelor, răsuflă unmoment şi înjură interminabila scară, pomenind de nu ştiu câte milioane de căruţecu diavoli, apoi reluă urcuşul pe scăriţa îngustă a turnului răsăritean, azi interzisăpublicului. De îndată ce trecu dincolo de cuşca clopotelor, întâlni un spalier mic făcutdintr-o scobitură laterală şi, sub boltă, o uşă scundă, arcuită; ferestruica din peretelecircular al scării îi îngădui să observe broasca enormă a uşii şi puternica ei armăturăde fier. Persoanele care ar fi curioase astăzi să vadă uşa aceasta, o vor recunoaştedupă inscripţia gravată cu litere albe în zidul negru: „O ador pe Coralia, 1829. SemnatUgene” (Cuvântul Semnat este în text).

— Uf! spuse şcolarul; fără îndoială că e aici.

Cheia era în broască. Uşa era deschisă. O împinse încetişor şi-şi băgă capul prinîntredeschizătură. Cititorul a frunzărit desigur opera admirabilă a lui Rembrandt,acest Shakespeare al picturii. Printre atâtea minunate gravuri este cu deosebire oacvaforte care-l înfăţişează, după câte se presupune, pe d-rul Faust, şi pe care n-opoţi contempla fără să fii extaziat. O chilie mohorâtă. La mijloc, o masă încărcată cuobiecte hidoase, capete de mort, sfere, alambicuri, compasuri, pergamentehieroglifice. Doctorul stă la masă, îmbrăcat cu halatul lui larg, şi având până pestesprâncene tichia îmblănită. Nu se vede decât de la jumătatea corpului. E pe jumătateridicat din jilţul său imens, mâinile-i crispate se sprijină de masă, şi priveşte cugroază şi curiozitate un cerc mare, luminos, format din litere magice, care scânteiazăpe peretele din fund, asemeni spectrului solar în camera neagră. Soarele cabalistictremură parcă în faţa ochilor şi umple chilia neguroasă cu strălucirea sa enigmatică.E oribil şi frumos. Ceva asemănător cu chilia lui Faust se oferi privirii lui Jehan, cândîşi vârî capul prin uşa căscată. Era, la fel, o vizuină sumbră, slab luminată.

La fel, se găseau un jilţ mare şi-o masă mare, compasuri, alambicuri, schelete deanimale spânzurate de tavan, o sferă pe jos, hipocefali învălmăşiţi cu borcane în caretremurau frunze de aur, capete de mort aşezate pe pergamente subţiri împestriţate cufiguri şi caractere, manuscripte îngrămădite, în sfârşit toate lăturile ştiinţei şi,pretutindeni, pe vraiştea aceasta, praf, pânze de păianjeni; nu se vedea însă nici uncerc cu litere luminoase, nici un doctor în extaz, contemplând vedenia învăpăiată, aşacum vulturul priveşte soarele. Cu toate, acesteia, chilia nu era pustie. Un om stătea înjilţ, aplecat peste masă. Jehan, spre care omul se afla cu spatele, nu putea să-i vadădecât umerii şi partea de dinapoi a craniului; dar nu-i fu greu să recunoască tigvapleşuvă căreia natura îi făcuse o tunsoare eternă, ca şi cum a vrut să însemne printr-un simbol exterior irezistibila vocaţie clericală a arhidiaconului. Jehan îşi recunoscu,deci, fratele. Dar uşa fusese deschisă atât de încetişor, încât nimic nu l-a înştiinţat pedom Claudiu despre prezenţa lui. Curiosul şcolar profită de prilej să examineze învoie, câteva momente, chilia. Un cuptor larg, pe care nu îl remarcase de la primavedere, se afla în stânga jilţului, sub ferestruică. Raza de lumină ce pătrundea prindeschizătură străbătea o pânză rotundă de păianjen care-şi înscria cu gustornamentul delicat în ogiva ochiului de fereastră. Pe cuptor erau grămădite de-avalma tot felul de vase, de fiole cu nisip fin, de retorte cu cărbune. Jehan observă,oftând, că nu era şi o sobiţă. ,,E rece bateria!” gândi el.

În cuptor nu se găsea foc, şi părea chiar că nu a mai fost de multă vreme. Omască de sticlă, pe care Jehan o remarcă printre ustensilele de alchimie, şi careservea fără îndoială să apere chipul arhidiaconului când elabora vreo substanţăpericuloasă, se afla într-un ungher, plină de praf şi parcă uitată. Alături zăceau niştefoale nu mai puţin colbuite, pe a căror parte superioară era legenda aceastaîncrustată în litere de metal: Spira, Spera. Alte legende se vedeau scrise, după modaermeticilor, în număr mare pe pereţi; unele cu cerneală, altele scobite cu un vârf demetal. De altminteri, litere gotice, litere ebraice, litere greceşti şi litere romane, de-avalma, inscripţiile se încălecau la voia întâmplării, cele mai proaspete ştergându-le pecele vechi, toate înlânţuindu-se ca ramurile unui tufiş, ca suliţele unei învălmăşeli.Era într-adevăr o învălmăşeală confuză de filosofii, de reverii, de cugetări omeneşti.Ici-colo, câte una strălucea peste celelalte ca un drapel printre suliţi.

Cele mai multe erau câte o deviză latină sau greacă, aşa cum le formula foartebine evul mediu: Unde? Inde? Horno homini monstrum; Astra, castra, nomen,numen; Sapre aude Fiat ubi vuit etc, câte un cuvânt lipsit de orice sens aparent; osimplă maximă de disciplină clericală formulată într-un hexametru reglementar:Caelestem dominum, terrestrem dicito domnum. Erau şi inscripţii ebraice, din careJehan, şi aşa destul de slab în greceşte, nu pricepea nimic; totul, străbătut de stele, de

figuri de oameni sau animale, şi de triunghiuri care se întretăiau, ceea ce contribuia aface ca peretele mâzgălit al chiliei să semene cu o foaie de hârtie peste care omaimuţă ar fi plimbat o pană cu cerneală.Ansamblul cămăruţei, de altminteri,prezenta o înfăţişare generală de părăsire şi dărăpănare; iar starea proastă austensilelor arăta că stăpânul se abătuse de multă vreme de la lucrările sale din cauzaaltor preocupări. Cu toate acestea, aplecat peste un mare manuscript împodobit cupicturi bizare, stăpânul părea frământat de-o idee ce se amesteca neîncetat înmediaţiile sale. Cel puţin aşa a judecat Jehan, auzindu-l strigând cu întreruperileîngândurate ale unui vizionar ce visează cu glas tare:

— Da, ne spune Manu şi ne-nvaţă Zoroastru, Soarele se naşte din foc, Luna dinSoare. Focul este sufletul marelui tot. Atomii săi elementari se scurg şi picurăneîncetat deasupra lumii prin curenţi infiniţi. În punctele unde curenţii se întretaie încer, produc lumina; la punctele de intersecţie în pământ, produc aurul.

Lumina, aurul, acelaşi lucru. Foc în stare concretă. Diferenţa de la vizibil lapipăibil, de la fluid la solid pentru aceeaşi substanţă, de la vapori de apă la gheaţă,nimic mai mult. Astea nu sunt visuri, ci legea generală a naturii. Cum să facem însăpentru a sustrage din ştiinţă secretul acestei legi generale? Ei da! Lumina care îmiinundă mâna, e aur! Atomii dilataţi după o anumită lege trebuiesc doar condensaţidupă o altă lege! Cum să fac? Unii s-au gândit să îngroape o rază de soare. Averroes,da, Averroes, a îngropat una sub primul stâlp din stânga sanctuarului Coranului, înmarea moschee din Cordova; n-o să se poată însă deschide cavoul pentru a vedeadacă operaţia a reuşit, decât peste opt mii de ani.

„Drace! îşi spuse Jehan, — asta înseamnă că mai am mult de aşteptat pentru untaler.”

— Alţii au cugetat, continuă arhidiaconul visător, că era mai bine să se operezeasupra unei raze din Sirius. Dar e tare greu să am raza aceasta pură, din pricinaprezenţei simultane a altor stele care s-au amestecat într-însa. Flamel socoteşte că emai simplu să se opereze asupra focului terestru. Flamel! ce nume de predestinat,Flamma! Da, focul. Asta e tot. Diamantul e în cărbune, aurul e în foc. Dar cum să-lextragem? Magistri afirmă că sunt anumite nume de femeie cu un farmec atât dedulce şi de misterios încât e de- ajuns să le rosteşti în timpul operaţiei... Să citim cespune în privinţa asta Manu: „Acolo unde femeile sunt onorate, divinităţile se bucură,acolo unde ele sunt dispreţuite, ne rugăm de prisos lui Dumnezeu.

Gura unei femei e totdeauna pură, ea e o apă curgătoare, o rază de soare.Numele unei femei trebuie să fie plăcut, dulce, imaginar, să se termine cu vocaleprelungi şi să semene cu nişte cuvinte de binecuvântare.”... Da, înţeleptul aredreptate, într-adevăr. Maria, Sofia, Esmeral... Blestem! Mereu gândul acesta! Şiînchise cartea cu violenţă. Îşi trecu mâna pe frunte ca pentru a izgoni ideea care îlobseda. Apoi luă de pe masă un cui şi-un ciocănel a cărui coadă avea zugrăvite niştelitere cabalistice.

— De câtva timp — spuse el cu un zâmbet amar — dau greş în toate experienţele.Ideea fixă mă obsedează şi-mi mistuieşte creierul. N-am putut să descopăr măcarsecretul lui Cassiodor, a cărui lampă ardea fără feştilă şi fără ulei. Un lucru simplutotuşi! „Drace!” murmură Jehan pentru sine.

— ...Aşadar, continuă preotul, ajunge un singur gând păcătos pentru ca un omsă devină slab şi smintit! O, cum ar râde de mine Claude Pernelle, care nu l-a pututabate un moment pe Nicolas Flamel de la marea lui operă! Ei, da! Ţin în mânăciocanul magic al lui Ezechiel! Ori de câte ori temutul rabin izbea, din fundul chilieisale, în cuiul acesta cu ciocanul, acela dintre duşmanii săi condamnat de el se afundade doi coţi în pământul ce-l mistuia, chiar de ar fi fost la depărtare de două leghe.Însuşi regele Franţei a intrat până la genunchi în caldarâmul Parisului pentru vina

de-a fi bătut într-o seară, în mod nechibzuit, la uşa vraciului. Asta s-a petrecut, nusunt nici trei veacuri de atunci. Uite, am ciocanul şi cuiul, şi nu există în mâinile meleunelte mai formidabile. Cu toate acestea nu e vorba decât să găsesc cuvântul magic pecare îl rostea Ezechiel când lovea cuiul.

„Fleacuri!” gândi Jehan.— Ia să încercăm, reluă repede arhidiaconul. Dacă izbutesc, voi vedea scânteia

albastră ţâşnind din măciulia cuiului. Emen-hetan! Emen-hetan! Nu e aceasta.Sigeani! Sigeani!

Deschidă acest cui mormântul celor care poartă numele de Phoebus!... Blestem!Mereu, mereu, aceeaşi idee la infinit!

Şi aruncă ciocanul cu mânie. Apoi se prăbuşi în aşa fel peste jilţ şi masă încâtJehan nu-l mai văzu dinapoia dosarului enorm. Timp de câteva minute el nu-i maivăzu decât pumnul convulsiv, crispat pe-o parte. Deodată, dom Claudiu se ridică, luăun compas şi săpă, în tăcere, pe zid, cu litere capitale, acest cuvânt grecesc:ANARKH.

„Fratele meu e nebun, îşi spuse Jehan; ar fi fost mult mai simplu să scriemFatum. Nu toată lumea e obligată să ştie greceşte.”

Arhidiaconul se aşeză din nou în jilţ, şi-şi puse capul în mâini cum face unbolnav a cărui frunte este greoaie şi fierbinte. Şcolarul se uita la fratele său cu uimire.Nu ştia, el care îşi scotea inima la aer liber, care nu respecta din legea lumii decâtbuna lege a naturii, care lăsa drum liber pasiunilor şi la care lacul emoţiilor mari eratotdeauna secat, deoarece în fiecare dimineaţă crea noi şanţuri de scurgere, nu ştia cuce furie marea pasiunilor omeneşti fermentează şi clocoteşte atunci când i se refuzăorice ieşire, cum se grămădeşte, se umflă, se revarsă, cum scobeşte inima, cumizbucneşte în suspine lăuntrice şi în convulsiuni înăbuşite, până ce-şi sfârtecă digurileşi-şi nimiceşte albia. Învelişul auster şi glacial al lui Claudiu Frollo, suprafaţa rece devirtute râpoasă şi inaccesibilă îl înşelase pe Jehan totdeauna. Şcolarul zglobiu nu s-agândit niciodată la ceea ce e lavă clocotindă, furioasă şi profundă, sub fruntea dezăpadă a Etnei. Nu ştim dacă el şi-a dat subit seama de aceste idei, dar, oricât deaerian era, înţelese că a văzut ceea ce n-ar fi trebuit să vadă, că a surprins sufletulfratelui său mai vârstnic într-una din cele mai secrete atitudini, şi că nu trebuia caClaudiu să observe.

Văzând că arhidiaconul recăzuse în imobilitatea de la început, îşi retrase foarteîncetişor capul şi făcu puţin zgomot dinapoia uşii ca unul care vine atunci şi-şi anunţăsosirea.

— Intră! strigă arhidiaconul dinăuntrul chiliei; te aşteptam. Am lăsat într-adinscheia în uşă. Intră, maestre Jacques. Şcolarul intră cutezător. Arhidiaeonul, pe care oatare vizită îl stingherea nespus într-un loc ca acesta, tresări: Cum? Tu, Jehan?

— Tot cu J, spuse şcolarul cu figura sa roşie, impertinentă şi voioasă.Chipul lui dom Claudiu îşi recăpătase expresia severă.— Ce cauţi aci?— Frăţioare, glăsui şcolarul căutând să-şi împrumute o mină cuviincioasă,

jalnică şi modestă, şi răsucindu-şi pălăria în mâini cu un aer de nevinovăţie, veneamsă-ţi cer...

— Ce?— Puţină morală, de care am multă nevoie. Jehan nu îndrăzni să adauge cu glas

tare: ...şi ceva... bani de care am şi mai multă nevoie. Această ultimă parte a frazeirămase nerostită.

— Domnule, spuse arhidiaconul cu ton rece, sunt foarte mulţumit de d-ta.— Oh! suspină şcolarul.Dom Claudiu îşi răsuci puţin jilţul, şi-l privi pe Jehan fix.

— Mă bucur mult că te văd. (O introducere ameninţătoare. Jehan se pregătipentru un asalt greu.) Jehan, primesc în fiecare zi reclamaţii în contra d-tale,continuă dom Claudiu. Ce e cu bătaia aceea în care ai snopit pe un mic viconte Albertde Ramonchamp?...

— Eh, mare lucru! spuse Jehan. Un paj neobrăzat care se distra să stropească peşcolari gonind cu calul prin noroaie!

— Ce e cu Mahiet Fargel, continuă arhidiaconul, căruia i-ai rupt roba? Tunicamdechiraverunt, spune plângerea.

— Nimica toată! O cârpă ieftină!— Plângerea spune tunicam. Ştii latineşte? Jehan nu răspunse. Da! urmă

preotul clătinând din cap, iată în ce hal au ajuns acum studiile şi literatura. Limbalatină abia e înţeleasă, araba necunoscută, greaca atât de odioasă încât cei maiinstruiţi oameni sar câte un cuvânt grecesc fără să-l citească, şi se zice: Graecum est,non legitur.

Şcolarul înălţă cu hotărâre ochii.— Frăţioare, vrei să-ţi explic în franţuzeşte cuvântul acela grecesc scris pe zid?— Ce cuvânt?— ANARKHO roşeaţă uşoară se întinse pe pomeţii galbeni ai arhidiaconului, ca răbufneala

de fum care vesteşte afară zguduirile tainice ale unui vulcan. Şcolarul abia băgă deseamă.

— Ei, Jehan, îngăimă fratele vârstnic cu o sforţare, ce înseamnă cuvântul?— Fatalitate.Dom Claudiu redeveni palid; şcolarul continuă cu nepăsare:— Iar cuvântul de mai jos, săpat de-aceeaşi mână, înseamnă necurăţie. Precum

vezi, ştim şi noi greceşte.Arhidiaconul continua să tacă. Lecţia de greacă îl pusese pe gânduri. Micul

Jehan, care avea toate şireteniile unui copil răsfăţat, socoti momentul prielnic pentrua-şi formula cererea. Luă deci o voce nespus de blândă, şi începu:

— Bunul meu frate, mă duşmăneşti care atât de mult încât să te uiţi la mine cuîncruntare pentru câteva păcătoase de palme şi bastoane date pe bună dreptate numai ştiu căror băieţi şi maimuţoi, quibusdam marmosetis? Precum vezi, frăţioareClaudiu, ştim şi latina.

Dar toată făţărnicia asta alintătoare nu avu asupra severului frate efectulobişnuit. Cerberul nu muşcă din prăjitura de miere. Fruntea arhidiaconului nu sedescreţi nici cu o zbârcitură.

— Unde vrei să ajungi? întrebă el cu ton sec.— Atunci, la fapte! uite! răspunse Jehan cu dârzenie. Am nevoie de bani.La auzul neruşinatei declaraţii, fizionomia arhidiaconului căpătă o expresie

pedagogică şi părintească.— Ştii, domnule Jehan, că proprietatea noastră din Tirechappe nu produce în

bloc decât treizeci şi nouă livre, unsprezece soli şi şase taleri? Mai mult cu jumătatedecât pe vremea fraţilor Paclet, dar nu de-ajuns.

— Am nevoie de bani, repetă Jehan cu stoicism.— Ştii că Oficialul a hotărât că cele douăzeci şi una de case ale noastre se găsesc

pe domeniul episcopiei şi că suntem datori să plătim cuviosului episcop două mărcipentru fiecare şase livre? Iar aceste două mărci n-au putut fi încă adunate de mine?Ştii?

— Eu ştiu că am nevoie de bani, repetă Jehan pentru a treia oară.— Şi ce vrei să faci cu ei?

Întrebarea aduse o licărire de speranţă în ochii lui Jehan. Îşi reluă mutraipocrită, dulceagă.

— Scumpe frate Claudiu, nu ni-aş adresa dumitale cu gânduri rele. Nu e vorbasă fac pe grozavul prin cârciumi şi să mă plimb pe străzile Parisului în cupeuri de luxcu lacheul la spate, cum vneo laquasio. Nu, frăţioare, cer pentru o faptă bună.

— Ce faptă bună? întrebă Claudiu întrucâtva uimit.— Doi prieteni ai mei ar vrea să cumpere un trusou copilului unei biete

călugăriţe văduve. Un act caritabil. Toată treaba va costa trei florini, şi aş vrea săcontribui şi eu.

— Cum îi cheamă pe prietenii d-tale?— Pierre Ucigaşul şi Baptiste Roade-Bou.— Hm! glăsui arhidiaconul; numele astea se potrivesc pentru o faptă bună ca o

bombardă pe un altar.Desigur că Jehan alesese foarte prost numele acestea de prieteni. Îşi dădu prea

târziu seama.— Şi apoi, continuă pătrunzătorul Claudiu, ce trusou e acela care trebuie să

coste trei florini? Şi asta pentru copilul unei călugăriţe. De când călugăriţele văduveau prunci în faşă?

Jehan rupse gheaţa încă o dată.— Ei, uite, am nevoie de bani ca s-o văd astă-seară pe Isabeau Thierrye la ,,Val-

d'Amour”!— Mizerabil impur! strigă preotul.— Necurăţie, spuse Jehan.Cuvântul pe care şcolarul îl împrumuta, poarte cu şiretenie, de pe zidul chiliei,

produse asupra preotului un efect ciudat. Îşi muşcă buzele şi furia i se stinse înîmbujorare.

— Pleacă, îi spuse el atunci lui Jehan. Aştept pe cineva. Şcolarul mai făcu oîncercare.

— Frăţioare Claudiu, dă-mi cel puţin câţiva gologani pentru mâncare.— Unde ai ajuns cu decretaliile lui Gratian? Întrebă dom Claudiu.— Mi-am pierdut caietele.— Unde eşti cu humanităţile latine?— Mi s-a furat exemplarul lui Horaţiu.— Unde eşti cu Aristotel?— Frăţioare, care părinte al bisericii a spus că erorile ereticilor au avut

dintotdeauna ca vizuină mărăcinişurile metafizicei lui Aristotel? N-am nevoie deAristotel! Nu vreau să-mi destram religia în metafizica lui.

— Tinere, glăsui arhidiaconul, la ultima intrare a dogelui era un nobil, pe numePhilippe de Comines, care purta brodată pe valtrapul calului deviza sa asupra căreiate sfătuiesc să meditezi: Qui non laborat non manducet.

Şcolarul rămase un moment tăcut, cu degetul la ureche, cu ochii în pământ şi cumutra supărată. Deodată se înturnă spre Claudiu cu agilitatea unei codobaturi.

— Aşadar, frate, nu vrei să-mi dai un sol, ca să-mi cumpăr o coajă de pâine?— Qui non laborat non nianducet.Auzind răspunsul neînduplecatului arhidiacon, Jehan îşi ascunse capul în

palme ca o femeie care suspină. Apoi izbucni într-un hohot de râs aşa de bufon şi deviolent încât arhidiaconul zâmbi. Era vina lui Claudiu, într-adevăr: de ce îl răsfăţaseatâta pe copil?

— Oh, bunul meu frate Claudiu, spuse Jehan încurajat de zâmbet, uită-te lacipicii mei găuriţi. Există coturn mai tragic pe lume decât ghetele a căror talpă scoatelimba? Arnidiaconul revenise grabnic la severitatea de mai înainte.

— Am să-ţi trimit nişte ghete noi. Dar bani, nu.— Numai un sol, frăţioare, continuă imploratorul Jehan. Am să-l învăţ pe

Gratian pe dinafară, am să cred în Dumnezeu, am să fiu un adevărat Pitagora deştiinţă şi virtute. Dar dă-mi un sol! Vrei ca foamea să mă muşte cu botul ei care stăcăscat în faţa mea, mai întunecos, mai împuţit, mai adânc decât un tătar sau decâtnasul unui călugăr?

Dom Claudiu îşi clătină capul zbârcit.— Qui non laborat...Jehan nu-i lăsă timp să termine.— Ei, la dracu! strigă el. Trăiască bucuria! Am să mă tăvălesc prin cârciumi, să

sparg ulcelele şi să mă duc la femei!Îşi zvârli tichia în perete şi-şi pocni degetele ca pe nişte castaniete. Arhidiaconul

îl privi cu aer mohorât.— Jehan, n-ai deloc suflet.— În cazul acesta, după Epicur, îmi lipseşte ceva făcut din ceva care nu are

nume.— Jehan, trebuie să te gândeşti serios să te îndrepţi.— Eh, totul e încornorat aici: şi ideile şi sticlele! strigă şcolarul uitându-se rând

pe rând la fratele său şi la alambicurile de pe vatră.— Jehan, te afli pe o pantă foarte lunecoasă. Îţi dai seama încotro mergi?— La cârciumă, spuse Jehan.— Cârciuma duce la stâlpul infamiei.— O lanternă ca oricare alta, şi poate că Diogene şi-ar fi găsit cu ea omul.— Stâlpul infamiei duce la spânzurătoare.— Spânzurătoarea e o balanţă cu un om la un capăt şi cu tot pământul la altul. E

frumos să fii om.— Spânzurătoarea duce la iad!— Iadul e un foc mare!— Jehan, Jehan, sfârşitul va fi rău!— Începutul va fi fost bun.În momentul acela se auzi pe scară zgomotul unor paşi.— Tăcere! spuse arhidiaconul punând un deget pe gură; vine maestrul Jacques.

Ascultă, Jehan, adăugă el în şoaptă, să nu vorbeşti cumva despre ce-ai văzut şi auzitaici. Ascunde-te repede sub vatră şi nu sufla.

Şcolarul se ghemui sub vatră. Acolo îi veni o idee fecundă.— Ascultă, frăţioare Claudiu, dă-mi un florin ca să nu suflu.— Tăcere! Ţi-l făgăduiesc.— Trebuie să mi-l dai.— Na-ţi-l! spuse arhidiaconul zvârlindu-i mânios punga. Jehan se afundă din

nou sub vatră, şi uşa se deschise.

V. Cei doi oameni îmbrăcaţi în negruFăptura care a intrat avea o robă neagră şi chipul mohorât. Ceea ce îl izbi de la

prima ochire pe prietenul nostru Jehan (care, după cum vă închipuiţi, se aşezase înungherul său în aşa fel încât să poată vedea şi auzi totul în voie) era tristeţeadesăvârşită a îmbrăcăminţii şi a figurii noului venit. Oarecare blândeţe se afla totuşirăspândită pe figura aceasta, dar o blândeţe de pisică sau de judecător, o blândeţedulceagă. Era poate încărunţit, zbârcit, în vârstă cam de şaizeci de ani, clipea dinochi, avea sprâncene albe, buza lăsată în jos şi mâini mari. Când Jehan văzu că nu evorba decât de atât, adică fără îndoială de un medic sau magistrat, şi că omul aveanasul foarte depărtat de gură, semnul prostiei, se ghemui în ungherul sau,

deznădăjduit, că va trebui să stea cine ştie cât într-o poziţie atât de stânjenitoare şiîntr-o societate atât de proastă. Arhidiaconul nici nu se ridicase pentru primireapersonajului. I-a făcut semn să se aşeze pe un scăunel, lângă uşă, şi, după câtevamomente de tăcere ce păreau să continue o meditaţie anterioară, i-a spus cu tonoarecum protector:

— Bună ziua, maestre Jacques.— Salut, maestre! a răspuns omul negru.Era în cele două feluri în care fusese rostit pe de-o parte maestre Jacques, şi de

alta maestre pur şi simplu, diferenţa de la monsenior la monsieur, de la domine ladomn. Era evident distanţa de la doctor la discipol.

— Ei, izbuteşti? reluă arhidiaconul după o nouă pauză pe care maestrul Jacquesse feri s-o tulbure.

— Oh, maestre, spuse celălalt cu un zâmbet trist, suflu mereu. Cenuşă, câtăvreau. Dar nici o scânteie de aur.

Dom Claudiu făcu un gest de enervare.— Nu despre asta îţi vorbesc, maestre Jacques Charmolue, ci de procesul

magicianului d-tale. Nu-mi spuneai de Marc Cenaine, chelarul de la Curtea deConturi? îşi mărturiseşte magia? Caznele au dat vreun rezultat?

— Vai, nu, răspunse maestrul Jacques cu acelaşi zâmbet trist. Nu avemmângâierea aceasta. Omul e ca o piatră. Chiar dacă l-am fierbe în clocote la Marche-aux-Pourceaux, tot nu o să spună nimic. Noi nu vom cruţa însă nimic pentru a aflaadevărul. Punem la contribuţie toate buruienile, cum zice bătrânul comic Plaut:

Adversum stimulos, laminas, crucesque, convpedesque. Nervos, catenas,carceres, numellas, pedicas, boias.

N-ajută la nimic. E grozav omul asta.— N-aţi găsit nimic nou în casa lui?— Ba da, spuse maestrul Jacques scotocind în pungă; pergamentul acesta. Sunt

nişte cuvinte pe care nu le înţelegem. Domnul avocat Philippe Lheulier cunoaştetotuşi puţină ebraică, pe care a învăţat-o în afacerea evreilor de la Bruxelles, dinstrada Kantersten.

Vorbind astfel, maestrul Jacques desfăşura un pergament.— Dă-mi-l, spuse arhidiaconul. Şi aruncându-şi ochii asupra pancartei: Simplă

magie, maestre Jacques! exclamă el. Emen-hetan! — strigătul vampirilor nocturnicând vin la sabat. Per ipsum, et cum ipso, et în ipso! — comanda care-l zăvorăşte peDiavol în infern. Hax, pax, max! Asta e din domeniul medicinei. O formulă împotrivamuşcăturii câinilor turbaţi. Maestre Jacques, d-ta eşti procuror la curtea bisericii,pergamentul acesta e înfiorător.

— Îl vom pune pe om din nou la cazne. Dar iată ce-am mai găsit la MarcCenaine, adăugă maestrul Jacques scotocind iar în pungă.

Era un vas din familia celor de pe vatra lui dom Claudiu.— A, un creuzet de alchimie! rosti arhidiaconul.— Vă voi mărturisi, continuă maestrul Jacques cu un zâmbet sfiios şi stângaci,

că l-am încercat pe vatră, dar că nu am izbutit mai bine decât cu al meu. Arhidiaconulîncepu să examineze vasul.

— Ce a săpat el pe creuzet? Och! Och! — cuvântul care alungă puricii! MarcCenaine ăsta e ignorant! îmi închipui şi eu că n-o să faci aur cu aşa ceva! E bun doarsă-l pui în alcov, vara, atâta tot!

— Deoarece ne referim la erori, spuse procurorul regal, eu am studiat portalulde jos, înainte de a urca; sfinţia voastră e sigură că deschizătura lucrării de fizică sevede alături de spital, şi că, printre cele şapte figuri goale de la temelia catedralei,aceea cu aripi la călcâie este Mercur?

— Da, răspunse preotul. Scrie asta Augustin Nypho, doctorul italian care aveaun demon bărbos ce-l învăţa orice lucru. De altminteri, vom coborî şi-ţi voi explicatoate acestea cu textul.

— Vă mulţumesc, maestre, spuse Charmolue înclinându-se până jos. Dar uitam!când aţi vrea s-o înhaţ pe mica magiciană?

— Care magiciană?— Ţiganca pe care o cunoaşteţi, care vine în fiecare zi să ţopăie dinaintea

bisericii, în ciuda interdicţiei Oficialului. Are o capră afurisită cu coarne de diavol,care citeşte, scrie, ştie matematica la fel ca Picatrix, şi care ea singură ar fi de-ajunspentru a spânzura toată şatra. Procesul e gata. Va fi deschis curând. Nu zău, o făpturădrăguţă dansatoarea aceasta! Cei mai frumoşi ochi negri! Două granate din Egipt.Când începem?

Arhidiaconul era nespus de palid.— Am să te anunţ, îngăimă el cu o voce abia articulată. Apoi reluă cu trudă:

Ocupă-te de Marc Cenaine.— Fiţi pe pace, glăsui Charmolue zâmbind. Când mă voi înapoia, voi pune să-l

lege din nou pe patul de piele. Dar e un om îndrăcit. Îl osteneşte până şi pe PierratTorterue, care are mâinile mai mari decât ale mele. Cum zice bunul Plaut, Nudusvinctus, centum pondo, es quando pendes per pedes. Cazna la scripete! E ceea ceavem mai bun. Îl vom supune ei.

Dom Claudiu părea cufundat în gânduri mohorâte. Se întoarse spre Charmolue.— Maestre Pierrat... maestre Jacques, vreau să zic, ocupă-te de Marc Cenaine!— Da, da, dom Claudiu. Bietul om! va avea de suferit ca Mummol. Dar ce idee să

meargă la sabat! un valet al Curţii de Compturi care ar trebui să cunoască textul luiCarol cel Mare, Strya vel masca! În privinţa fetişcanei, Smeralda, sau cum i se zice,am să aştept ordinele d-voastră. Când vom trece pe sub portal îmi veţi explica şi ceînseamnă grădinarul pictat la intrarea în biserică. Nu e Semănătorul? Eh, maestre,dar la ce vă gândiţi? Cufundat în sine, dom Claudiu nu-l mai asculta. Urmărindu-idirecţia privirii, Charmolue văzu că ea se fixase maşinal asupra marei pânze depăianjen ce căptuşea ferăstruica. În momentul acela o muscă zăpăcită care căutasoarele de martie se năpusti prin plasă şi se prinse.

Când pânza se clătină, enormul păianjen făcu o mişcare bruscă din celulacentrală, apoi cu un salt se repezi asupra muştei pe care o frânse în două cu anteneledin faţă, în timp ce trompa lui hidoasă îi scormonea capul.

— Biata muscă! glăsui procurorul de la curtea bisericii, şi ridică mâna s-o scape.Arhidiaconul, ca trezit brusc, îi reţinu braţul cu o violenţă convulsivă.

— Maestre Jacques, strigă el, lasă fatalitatea să-şi urmeze cursul. Procurorul seîntoarse speriat. I se părea că un cleşte de fier i-a apucat braţul. Ochii preotului erauficşi, buimaci, învăpăiaţi, şi rămâneau ataşaţi de grupul mic, oribil, al muştei şipăianjenului: O, da, iată un simbol al tuturor lucrurilor! continuă preotul cu un glasce venea parcă din măruntaiele sale. Ea zboară, e voioasă, se naşte; caută primăvara,aerul liber, libertatea, o, da, dar se loveşte de ferestruica fatală, păianjenul hidos iese!Biata dansatoare! Biata muscă predestinată! Maestre Jacques, nu te amesteca! Efatalitatea! Oh, Claudiu, tu eşti păianjenul. Claudiu, tu eşti şi musca! Zburai spreştiinţă, lumină, soare, nu te gândeai decât să ajungi la aer liber, în lumina adevăruluiveşnic; dar, năpustindu-te spre ferestruica uluitoare ce dă într-altă lume, în lumealuminii, inteligenţei şi ştiinţei, muscă oarbă, doctor nesăbuit, n-ai văzut subtila pânzăde păianjen întinsă de destin între lumină şi tine, te-ai aruncat nebuneşte, mizerabilnebun. Şi acum te zbaţi, cu capul zdrobit şi cu aripile rupte între antenele de fier alefatalităţii. Maestre Jacques! Maestre Jacques! Lasă păianjenul în voia lui.

— Vă asigur — spuse Charmolue, care îl privea fără să înţeleagă, că nu-l ating.Dar lăsaţi-mi braţul, maestre, vă rog! Aveţi o mână ca un cleşte. Arhidiaconul nu-lauzea.

— Nechibzuitule! reluă fără să părăsească ferestruica din ochi. Crezi că după ceai să poţi rupe pânza primejdioasă cu aripile tale de gâză, vei putea să ajungi lalumină! Cum ai să treci prin geamul cela care e mai departe, prin obstacolultransparent, prin zidul de cristal mai tare decât oţelul ce desparte toate filosofiileadevărului? O, zădărnicie a ştiinţei, câţi înţelepţi vin de departe în zbor, să-şizdrobească fruntea de ea! Câte sisteme învălmăşite se izbesc de geamul etern!

Tăcu. Ultimele idei, care îl readuseseră pe nesimţite la ştiinţă, păreau a-l ficalmat. Jacques Charmolue îl trezi din nou la sentimentul realităţii, punându-iîntrebarea:

— Maestre, când veniţi să-mi ajutaţi la fabricarea aurului? Aştept cu nerăbdaresă izbândesc. Arhidiaconul clătină din cap cu un zâmbet amar.

— .Maestre Jacques, citeşte-l pe Michel Psellus, Dialogus de energia etoperatione daemonum. Ceea ce facem nu e un lucru cu totul nevinovat.

— Mai încet, maestre! Bănuiesc şi eu, spuse Charmolue. Dar trebuie să facempuţină alchimie atunci când nu suntem decât procurori la curtea bisericii, cu treizecide taleri pe an.

Dar să vorbim încet.În momentul acela un clefăit de fălci, pornit de sub cuptor, izbi urechea

neliniştită a lui Charmolue.— Ce e asta? întrebă el.Era şcolarul care, foarte stânjenit şi plictisit în ascunzătoarea sa, descoperise

acolo o coajă uscată şi un triunghi de brânză mucegăită; se apucase să mănânce, fărămofturi, în chip de consolare şi de dejun. Deoarece era tare flămând, făcea zgomotmare, punând accentul pe fiecare dumicat şi stârnind astfel alarma procurorului.

— E o pisică a mea care se ospătează cu vreun şoarece, spuse repedearhidiaconul. Explicaţia îl mulţumi pe Charmolue.

— Într-adevăr, maestre, răspunse el cu un zâmbet respectuos, toţi marii filosofiau avut animalul lor de casă. Ştiţi ce spune Servius: Nullus enim locus sine genio est.

Totuşi, dom Claudiu, care se temea de o nouă poznă a lui Jehan, amintivrednicului său discipol că aveau de studiat împreună câteva figuri de pe portal;ieşiră din chilie spre marea uşurare a şcolarului care începea să se teamă serios căgenunchiul său va căpăta amprenta bărbiei.

VI. Efectul pe care îl pot produce şapte înjurături în aerliber

Te Deum laudamus! strigă şcolarul Jehan ieşind din văgăuna sa, huhurezii auplecat. Och! Och! Hax! Pax! Max! Purici! Câini turbaţi! Diavol! Mi-e lehamite deconversaţia lor! îmi vâjâie capul ca o clopotniţă. Şi pe deasupra brânză mucegăită!Haide, să coborâm, să luăm punga fratelui nostru mai mare şi să transformăm toatemonedele în clondire!

Aruncă o privire de duioşie şi admiraţie înlăuntrul preţioasei pungi, îşi neteziîmbrăcămintea, îşi lustrui ghetele, îşi şterse mânecile mânjite de cenuşă, fluieră oarie, se răsuci pe călcâie, examină dacă nu cumva mai rămânea ceva de luat dinchilie, şterpeli de pe cuptor câteva talismane de sticlă bune de dat ca bijuterii IsabeleiThierrye, în sfârşit împinse uşa pe care fratele său o lăsase deschisă din indulgenţă, şipe care, din răutate, el o lăsă la fel, şi coborî scara circulară sărind ca o pasăre. Înbezna scării se lovi de ceva care se dădu în lături mormăind, bănui că era Quasimodo,

şi gândul acesta i se păru atât de comic încât coborî ultimele trepte ţinându-şicoastele de râs. Când a ajuns în piaţă râdea încă.

Izbi din picior când se pomeni jos.— Oh, bun şi onorabil caldarâm al Parisului! glasul el. Afurisită scară! Ce mi-a

venit mie să mă înfund în burghiul de piatră care străpunge cerul, pentru a mâncabrânză împuţită şi-a vedea turlele Parisului printr-un ochi de geam!

Făcu câţiva paşi şi-i zări pe cei doi huhurezi, adică pe dom Claudiu şi pemaestrul Jacques Charmolue, contemplând o sculptură a portalului. Se apropie de eiîn vârful picioarelor şi-l auzi pe arhidiacon spunând în şoaptă lui Charmolue:

— Guillaume de Paris a pus să se sape un Iov pe piatra aceasta azurie, aurită pemargini. Iov figurează pe piatra filosofală care şi ea trebuie încercată şi martirizatăpentru a deveni perfectă, cum zice Raymond Lulle: Sub conservatione formaespecificae salva anima.

— Mie mi-e totuna, gândi Jehan, căci eu am punga. Auzi în momentul acela unglas puternic şi sonor proferând o serie formidabilă de înjurături.

— Pe sufletul meu, exclamă Jehan, acesta nu poate să fie decât prietenul meu,căpitanul Phoebus!

Numele de Phoebus ajunse la urechile arhidiaconului în momentul când explicaprocurorului regal balaurul care îşi ascunde coada într-o baie de unde iese fum şi-uncap de rege. Dom Claudiu tresări, se întrerupse, spre marea buimăcire a luiCharmolue, se întoarse şi-l văzu pe fratele său Jehan care aborda un ofiţer înalt înuşa casei Gondelaurier. Era într-adevăr domnul căpitan Phoebus de Châteaupers.Stătea rezemat de colţul casei logodnicei sale şi înjura ca un păgân.

— Pe legea mea, căpitane Phoebus, spuse Jehan scuturându-i mâna, înjuri cu overvă admirabilă. Drăguţule căpitan, de unde îţi vine năvala asta de cuvintefrumoase?

— Iartă-mă, amice Jehan — exclamă Phoebus scuturându-i mâna — când calulîşi ia vânt, nu se opreşte dintr-odată. Iar eu înjuram în galop. Vin de la mironosiţeleastea, şi, când ies de la ele, mi-este totdeauna gâtlejul plin de înjurături; trebuie să lescuip, altminteri m-aş înăbuşi, mii de draci!

— Vrei să bem? întrebă şcolarul. Propunerea îl potoli pe căpitan.— Cum să nu, dar n-am bani.— Am eu!— Nu mai spune!Jehan întinse cu maiestate şi simplitate punga sub ochii căpitanului. Între timp,

arhidiaconul care îl lăsase pe Charmolue cu gura căscată s-a apropiat de ei şi s-a opritla câţiva paşi, observându-i pe amândoi fără ca ei să bage de seamă, într-atâta îiabsorbea contemplarea pungii.

Phoefous exclamă:— O pungă în buzunarul d-tale, Jehan, e ca luna într-o găleată cu apă. O vezi,

dar nu există. Nu e decât umbra ei. Drace, mă prind că-s pietre!Jehan răspunse cu răceală:— Poftim pietrele cu care îmi burduşesc buzunarul. Şi, fără să adauge un cuvânt,

deşertă punga pe-un bolovan din apropiere, cu aerul unui roman care-şi salveazăpatria.

— Drace! mormăi Phoebus. Ce de bănet! îţi ia ochii. Jehan rămânea demn şinetulburat. Câţiva bănuţi se rostogoliră în noroi; în entuziasmul său, căpitanul secoborî să-i ridice. Jehan îl reţinu:

— Eh, la naiba, căpitane Phoebus de Châteaupers! Phoebus numără banii şiîntorcându-se cu solemnitate spre Jehan:

— Ştii, Jehan, că sunt douăzeci şi trei de soli? Pe cine ai jefuit în noaptea asta?

Jehan îşi zvârli pe spate capul blond, cârlionţat, şi spuse, închizându-şi pejumătate ochii dispreţuitori:

— Avem un frate arhidiacon şi nătărău!— Mii de draci, straşnic om! exclamă Phoebus.— Hai să bem, glăsui Jehan.— Unde mergem? întrebă Phoebus. La „Mărul Evei”?— Nu, căpitane. Mergem la „Bătrâna ştiinţă”. O bătrână care taie o toartă. E un

rebus. Îmi place aşa ceva.— Slăbeşte-mă cu rebusurile, Jehan! Vinul e mai bun la ,,Mărul Evei”. Şi apoi,

lângă uşă, e o boltă de viţă care mă înveseleşte când beau.— Ei bine, haide la Eva şi la mărul ei, spuse şcolarul. Prietenii porniră spre

„Mărul Evei”. De prisos să spunem că mai întâi adunaseră banii, şi că arhidiaconul îiurma.

Arhidiaconul îi urma, sumbru şi buimac. Acesta era Phoebus al cărui numeblestemat se amesteca, de când avusese întrevederea cu Gringoire, în toate gândurilesale? Nu ştia, dar în sfârşit era un Phoebus, iar numele acesta magic ajungea pentruca arhidiaconul să se ţină cu paşi de lup după nepăsătorii tovarăşi, ascultândcuvintele şi observând cele mai mărunte gesturi ale lor, cu o încordare atentă. Nimicmai uşor, de altminteri, decât să auzi tot ce-şi spuneau ei, căci vorbeau tare, fără să lepese că alţii aud destăinuirile lor. Vorbeau de dueluri, de femei, de urcioare, denăzdrăvănii. La cotitura unei străzi auziră sunetul unei tamburine dinspre orăspântie apropiată. Dom Claudiu îl auzi pe ofiţer spunând şcolarului:

— Drace! Să iuţim pasul!— De ce, Phoebus?— Mi-e frică să nu mă vadă ţiganca.— Ce ţigancă?— Fetişcana care are o capră.— Esmeralda?— Exact, Jehan! Uit mereu afurisitul ei de nume. Să ne grăbim căci ar putea să

mă recunoască. Nu vreau ca copila asta să mă acosteze pe stradă.— O cunoşti, Phoebus?Aici arhidiaconul îl văzu pe Phoebus rânjind, plecându-se la urechea lui Jehan

şi spunându-i în şoaptă câteva cuvinte. Apoi Phoebus izbucni în râs şi-şi scuturăcapul cu un aer triumfător.

— Adevărat? întrebă Jehan.— Pe sufletul meu! spuse Phoebus.— Astă-seară?— Da.— Eşti sigur c-o să vină?— Dar eşti nebun, Jehan? Mai poate încăpea îndoială?— Căpitane Phoebus, eşti un jandarm norocos! Arhidiaconul auzi toată

conversaţia. Dinţii lui clănţăniră. Un fior vădit îi străbătu corpul. Se opri un moment,se rezemă de-o piatră de la marginea drumului ca un om beat, apoi reluă urma celordoi desfrânaţi voioşi. În momentul când îi ajunse, ei schimbaseră subiectul, îi auzicântând ca nişte bezmetici un refren vechi.

VII. Călugărul posacIlustra cârciumă „La mărul Evei” se afla situată în Universitate, la încrucişarea

străzii Rondelle cu Bâtonnier. O sală la parter, destul de spaţioasă şi foarte scundă, cuo boltă al cărui povârniş central se sprijinea pe un stâlp gros de lemn, vopsit îngalben, peste tot mese, căni lucioase de cositor agăţate în perete, băutori mulţi,

puzderie de femei, un geamlâc spre stradă, o boltă de viţă la uşă, iar deasupra uşii ozornăitoare de tablă împodobită cu un măr şi o femeie, ruginită de ploaie şiînvârtindu-se în bătaia vântului într-o furcă de fier, ”Sfârleaza”, aceasta era firma. Selăsa noaptea. Răspântia era întunecată. Cârciuma, plină de lumânări, pâlpâia dedeparte ca un cuptor în umbră. Auzeai ciocnet de pahare, chiolhanuri, înjurături,certuri care răzbeau printre ochiurile de geam sparte. În negura pe care căldura săliio împrăştia se vedeau mişunând nenumărate figuri nelămurite, iar din când în când ohohotire sonoră de râs domina hărmălaia. Trecătorii care se duceau la treburi păşeaufără să-şi arunce ochii spre geamlâcul gălăgios. Din când în când, numai, vreunbăieţaş în zdrenţe se ridica pe vârful picioarelor şi slobozea în cârciumă vecheahuiduitură cu care pe atunci erau urmăriţi beţivii: „Ho, beţivilor! Beţivilor! Beţivilor!”

Un bărbat se plimba totuşi netulburat pe dinaintea cârciumii zgomotoase,privind neîncetat înăuntru şi nedepărtându- se de postul său de pândă. Purta omanta până sub nas. Cumpărase mantaua de la negustorul de haine vechi dinvecinătatea „Mărului Evei”, fără îndoială pentru a se apăra de frigul serilor de-martieşi pentru a-şi tăinui îmbrăcămintea. Din timp în timp se oprea dinaintea vitrineispălăcite, cu ochiuri de plumb, asculta, privea şi bătea din picior. În sfârşit, uşacârciumii se deschise. Asta părea că aşteaptă şi el. Ieşiră doi cheflii. Raza de luminăcare se desprinse din uşă împurpura un moment chipurile lor joviale. Omul cu mantase aşeză la pândă sub o tindă, în partea cealaltă a străzii.

— Drace! spuse unul dintre cheflii. Ceasul e aproape şapte. Ora mea deîntâlnire.

— Îţi spun, reluă amicul său cu o limbă încleiată, că eu nu stau în stradaMauvaises-Paroles, indignus qui inter mala verba habitat. Locuinţa mea e în stradaJean-Pain-Mollet, în vico

Johannis-Pain-Mollet. Eşti mai cornut decât un unicorn dacă susţii contrariul.Toată lumea ştie că cine urcă o dată pe un urs, nu se mai sperie.

— Jehan, prietene, eşti beat, spunea celălalt. Acesta răspunse clătinându-se:— Îţi face plăcere să spui, Phoebus, dar este dovedit că Platon avea profilul unui

câine de vânătoare.Cititorul i-a recunoscut desigur pe vrednicii noştri prieteni, căpitanul şi

şcolarul. Se pare că şi omul care îi pândea din umbră i-a recunoscut, căci însoţea cupaşi tărăgănaţi toate zigzagurile impuse de şcolar căpitanului care, băutor mai oţelit,îşi păstrase întreg sângele rece.

Ascultându-i cu luare-aminte, omul cu manta putu să audă următoareainteresantă conversaţie:

— La naiba, caută de mergi drept, domnule bacalaureat! Ştii că trebuie să te las.E ora şapte. Am întâlnire cu o femeie.

— N-ai decât să mă laşi! Eu văd stele şi suliţi de foc. Dumneata eşti asemenicastelului Dampmartin care crapă de râs.

— Pe negii bunicii mele, Jehan, prea baţi câmpii! Ascultă Jehan, nu mai ai bani?— Domnule rector, nu e nici o greşeală, mica măcelărie, parva boucheria.— Jehan, dragul meu Jehan, ştii că am dat întâlnire micuţei aceleia, la capul

podului Saint-Michel, că nu pot să mă duc decât la Falourdela, păzitoarea podului; şică va trebui să plătesc camera. Bătrâna desfrânată cu mustăţi albe n-o să-mi facăcredit. Jehan, te rog, am băut cumva toată punga preotului? Nu mai ai nici o leţeaie?

— Conştiinţa de a fi cheltuit bine celelalte ore e un condiment recunoscut şisavuros la masă.

— Du-te la dracu, isprăveşte cu aiurelile! Spune-mi, afurisitule, mai ai cevabani? Dă-mi-i, că de nu, te scotocesc, fir-ai lepros ca Iov şi râios ca Cezar!

— Domnule, strada Galiache e o stradă care are la un capăt strada Verrerie şi lacelălalt strada Tixeranderie.

— Ei da, dragul meu Jehan, bietul meu camarad, într-adevăr strada Galiache;da, foarte bine. Dar, pentru numele cerului, revino-ţi în fire. N-am nevoie decât de unsol, şi ţi-l restitui peste şapte ore. Ascultă, şcolarul lui Anticrist, fir-ai să fii gâtuit cumaţele mă-ti! strigă Phoebus şi-l îmbrânci pe şcolarul beat care lunecă lângă zid,căzând mototol pe caldarâmul lui Philippe Auguste. Cu un rest din acea milă fraternăcare nu părăseşte niciodată inima unui băutor, Phoebus îl rostogoli pe Jehan cupiciorul pe una din grămezile de gunoaie pe care providenţa le ţine gata la toatecolţurile străzilor. Căpitanul potrivi capul lui Jehan pe un plan înclinat de coceni devarză, şi îndată şcolarul începu să sforăie. Totuşi, ciuda nu se stinsese cu totul îninima căpitanului.

— Nici o pagubă dacă te-o lua cumva din drum căruţa diavolului! spuse elbietului învăţăcel adormit, şi se depărtă.

Omul cu manta, care-i urmărise tot timpul, se opri un moment în dreptulşcolarului, muncit parcă de o nehotărâre; apoi, oftând din adânc, se depărtă şi el peurma căpitanului. Îl vom lăsa, asemeni lor, pe Jehan să doarmă sub privireabinevoitoare a stelelor şi, cu voia cititorului, îi vom urmări pe ceilalţi doi.

Când intră în strada Saint-Andre-des-Arcs, căpitanul Phoebus băgă da seamă căeste cineva după el. Văzu, întorcând întâmplător ochii, o umbră ce luneca în urma lui,de-a lungul zidurilor. Se opri el; se opri şi umbra. Porni mai departe, porni şi umbra.

Nu se nelinişti decât foarte puţin. „Eh, n-am nici o leţcaie!” îşi spuse el în gând.Dinaintea faţadei colegiului din Autun, poposi. Începuse la colegiul acesta ceea ce elnumea studiile sale şi, dintr-o deprindere de şcolar impertinent, nu trecea niciodatăpe lângă faţadă fără să aducă statuii cardinalului Pierre Bertrand, sculptată îndreapta portalului, afrontul de care se plânge aşa de amar Priam în satira lui Horatiu:Olim truncus eram jiculnus. Se opri deci, ca deobicei, în dreptul statuii. Strada eraabsolut pustie. În momentul când, cu nasul în vânt, îşi înnoda din nou, pe îndelete,eghileţii, văzu umbra care se apropia de el, cu paşi înceţi, atât de înceţi, încât putu săobserve că umbra avea o manta şi o pălărie. Ajungând lângă el, ea se opri şi rămasemai neclintită decât statuia cardinalului Bertrand. Fixa totuşi asupra lui Phoebus doiochi plini de lumina aceea nelămurită pare ţâşneşte noaptea din privirea unei pisici.Căpitanul era curajos şi s-ar fi sinchisit prea puţin de un coţcar cu spada în mână.Dar statuia care mergea, omul împietrit, îl îngheţă.

Se zvoneau pe atunci tot felul de istorii despre călugărul posac ce cutreierănoaptea străzile Parisului, iar povestirile acestea îi reveniră confuz în minte. Stătucâteva clipe buimăcit, şi rupse în sfârşit tăcerea, silindu-se să râdă.

— Domnule, dacă eşti un hoţ, precum nădăjduiesc, îmi faci impresia unui uliucare se năpusteşte asupra unei coji de nucă. Dragul meu, eu sunt un fiu ruinat.Adresează-te alături. Se găseşte în capela colegiului acesta lemn din adevărata cruce,argintărie curată.

Mâna umbrei ieşi de sub manta şi se lăsă pe braţul lui Phoebus cu greutateaunei gheare de uliu. Totodată umbra vorbi:

— Căpitane Phoebus de Châteaupers!— Cum dracu? spuse Phoebus; îmi cunoşti numele?— Nu-ţi cunosc numai numele, reluă cu o voce ca din mormânt omul îmbrăcat

în manta. Ai o întâlnire astă-seară.— Da, răspunse Phoebus buimăcit.— La orele şapte punct.— Peste un sfert de oră.— La Falourdela.

— Exact.— Paznica de la Podul Saint-Michel.— De la Arhanghelul Saint-Michel, cum spune vorba sfântă.— Păgânule! mormâi spectrul. Cu o femeie?— Confiteor.— Care se numeşte...— Esmeralda, spuse Phoebus cu voioşie. Îşi recăpătase treptat întreaga-i

nepăsare.La auzul acestui nume, gheara umbrei zgâlţâi, furioasă, braţul lui Phoebus.— Căpitane Phoebus de Châteaupers, minţi!Cine ar fi putut să vadă în momentul acela chipul învăpăiat al căpitanului, saltul

pe care îl făcu înapoi cu atâta violenţă încât se desprinse din cleştele care îl apucase,gestul semeţ cu care îşi aruncă mâna la sabie, iar în faţa furiei lui neclintireamohorâtă a omului cu manta, s-ar fi înfricoşat. Era ceva din bătălia lui Don Juan custatuia.

— Christ şi Satan! strigă căpitanul. Iată un cuvânt care ajunge foarte rar laurechea unui Châteaupers! Să nu mai îndrăzneşti să-l repeţi!

— Minţi! rosti umbra cu răceală.Căpitanul scrâşni din dinţi. Călugăr posac, fantomă, superstiţii, uitase totul în

momentul acela. Nu mai vedea decât un bărbat şi o insultă.— Aha, bravo! bolborosi el cu vocea înăbuşită de furie. Îşi scoase sabia, apoi, cu

glas îngăimat, căci furia te face să tremuri, ca şi frica:— Aici! numaidecât! Sabia! Sabia! Să curgă sânge! Totuşi, celălalt nu se clintea.

Când îşi văzu adversarul în gardă, gata să se arunce:— Căpitane Phoebus, glăsui el, şi accentul său vibra de amărăciune, uiţi

întâlnirea.Furia oamenilor de teapa lui Phoebus este ca oala de lapte a cărei clocotire o

potoleşti cu un strop de apă rece. Cuvintele acestea simple avură darul să coboarespada care scânteia în mâna căpitanului.

— Căpitane, continuă omul, mâine-poimâine, peste o lună, peste zece ani, măvei găsi gata să-ţi retez gâtul; dar acum du-te la întâlnire.

— Într-adevăr, spuse Phoebus, ca şi cum căuta să capituleze cu el însuşi, ceîncântător să descoperi la o întâlnire două lucruri: o spadă şi o fată. Nu văd însă de ceaş pierde una pentru cealaltă, când pot să le am pe amândouă: Băgă sabia în teacă.

— Du-te la întâlnire, reluă necunoscutul.— Domnule, răspunse Phoebus oarecum stânjenit, îţi mulţumesc foarte mult

pentru amabilitatea dumitale. La drept vorbind, va fi vreme şi mâine să ne ciopârţim.Îţi mulţumesc din suflet că-mi îngădui să mai petrec un sfert de ceas plăcut.Nădăjduiam să te culc în şanţ şi să ajung încă la timp la dulcineea mea, cu atât maimult cu cât, în asemenea împrejurare, e bine să le faci pe femei să aştepte puţin.

Am însă impresia că eşti un viteaz, astfel că e mai sigur să amân partida pentrumâine. Mă duc deci la întâlnire. E fixată la şapte, după cum ştii. Aici Phoebus îşiscărpină urechea. Ah, drace! uitam, n-am un gologan ca să achit cocioaba, şibaborniţa o să vrea plata înainte. Nu se încrede în mine.

— Poftim ca să plăteşti!Phoebus simţi mâna rece a necunoscutului strecurându-i o monedă mare. Nu se

putu opri de a lua banii şi de-i strânge mâna.— Ei nu, eşti cumsecade! exclamă el.— O condiţie, spuse omul. Dovedeşte-mi că eu m-am înşelat şi că dumneata ai

spus adevărul. Ascunde-mă în vreun ungher de unde să pot vedea dacă femeia este cuadevărat aceea al cărei nume l-ai rostit.

— Dacă doreşti, sunt cu totul de acord! răspunse Phoebus. Vom lua camera laSfânta Marta. Dumneata ai să poţi vedea în voie din cocina de alături.

— Atunci haide, reluă umbra.— La ordinele dumitale, rosti căpitanul. Nu ştiu dacă nu eşti diavolul în

persoană. Dar, în seara asta, să fim prieteni buni. Mâine îţi voi plăti toate datoriilemele, cu punga şi cu spada. Porniră iarăşi repede. După câteva minute, susurul râuluile anunţă că se aflau pe podul Saint-Michel care, pe atunci, era plin de clădiri.

— Te voi introduce întâi pe d-ta, îi spuse Phoebus însoţitorului său; după aceeamă voi duce s-o caut pe dulcineea ce mă aşteaptă, desigur, lângă Petit-Châtelet.

Omul din umbră nu răspunse nimic. Nu scosese o vorbă de când mergea alăturide Phoebus. Acesta se opri în faţa unei uşi scunde şi bătu tare. Se arătă o luminăprintre crăpăturile uşii.

— Cine-i acolo? strigă o voce fonfăită.— Dracu! răspunse căpitanul.Uşa se deschise îndată şi, în pragul ei, se ivi o bătrână cu o lampă veche, se

bălăbăneau amândouă. Bătrâna era încovoiată, îmbrăcată în zdrenţe, capul i seclătina, avea ochi mici, era îmbrobodită cu o cârpă ca vai de lume, avea zbârcituri pemâini, pe faţă, pe gât, buzele îi intrau sub gingii, iar de jur-împrejurul gurii se vedeausmocuri albe de păr care îi dădeau aparenţa unei pisici. Interiorul cocioabei nu eramai puţin dărăpănat decât ea. Ziduri de cretă, bârne înnegrite pe tavan, o sobădărâmată, pânze de păianjen în toate colţurile, la mijloc o turmă şovăielnică de meseşi de scăunele şchioape, un copil murdar în cenuşă, iar în fund o scară de lemn careducea la o trapă în tavan. Când pătrunse în vizuină, misteriosul însoţitor al luiPhoebus îşi înălţă mantaua până la ochi. Între timp, căpitanul continuând să înjureca un birjar, ceru:

— Camera de la Sfânta Marta.Bătrâna îl numi monsenior şi băgă talerul care îi fu dat într-un sertar. Era piesa

pe care omul cu mantaua neagră o dăruise lui Phoebus. În timp ce ea se întorsese cuspatele, băieţaşul păros şi zdrenţuros care se juca în cenuşă se apropie cu îndemânarede sertar, luă talerul şi puse în locul lui o frunză uscată pe care o smulsese dintr-olegătură de nuiele. Bătrâna făcu semn celor doi nobili, cum îi numea, s-o urmeze şiurcă scara înaintea lor. Când ajunse la etajul superior, puse lampa pe un cufăr, iarPhoebus, în calitate de obişnuit al casei, deschise o uşă ce dădea într-o ghimirlieîntunecată.

— Intră aici, dragul meu, spuse el camaradului său.Omul cu manta se supuse fără a răspunde un cuvânt. Uşa se închise în urma lui.

Îl auzi pe Phoebus zăvorând-o şi coborând apoi scara, dimpreună cu bătrâna. Luminadispăruse.

VIII. Folosul ferestrelor care dau spre râuClaudiu Frollo (căci presupunem că cititorul, mai inteligent decât Phoebus, n-a

văzut în toată întâmplarea aceasta alt călugăr posac decât pe arhidiacon), ClaudiuFrollo bâjbâi câteva clipe în vizuina tenebroasă unde căpitanul îl zăvorâse. Era unuldin acele unghere pe care arhitecţii le rezervă câteodată la punctul de întâlnire dintreacoperiş şi zid. Tăietura verticală formase un triunghi. De altminteri, nu exista nici ofereastră, iar planul înclinat al acoperişului te împiedica să stai în picioare. Claudiu seghemui deci în pulberea şi în molozul care se sfărâmau sub el. Îi ardea capul.Scotocind în juru-i cu mâinile, găsi pe jos o bucată de geam pe care o lipi pe frunteasa, şi a cărei răceală îl alină puţin.

Ce se petrecea în momentul acela în sufletul obscur al arhidiaconului? Numai elşi Dumnezeu ştiau.

Potrivit cărei ordini fatale aşeza el, în gând, pe Esmeralda, pe Phoebus, peJacques Charmolue, pe fratele său mai mic, părăsit în noroi, sutana de arhidiacon,reputaţia poate, târâtă în casa Falourdelei, toate aceste imagini, toate acesteaventuri? Nu aş putea să spun. E sigur însă că ideile acestea formau în mintea sa ungrup oribil.

Aştepta de un sfert de oră; i se părea că a îmbătrânit cu un veac. Deodată auzitrosnind încheieturile scării de lemn. Urca cineva. Trapa se deschise, o luminăreapăru. În uşa putrezită a vizuinei sale era o crăpătură destul de largă. Îşi lipi acoloobrazul. Putu să vadă astfel tot ce se petrecea în camera vecină. Bătrâna cu figura depisică ieşi mai întâi din trapă cu lampa în mână, apoi Phoebus răsucindu-şi mustaţa,apoi o a treia făptură, chipul graţios şi frumos, Esmeralda. Preotul o văzu făcându-şiapariţia ca o vedenie înmărmuritoare. Claudiu tremură, un nor se împrăştie pe ochiisăi, arterele îi bătură cu putere, totul foşnea şi se învârtea în juru-i. Nu văzu şi nu maiauzi nimic.

Când îşi veni în fire, Phoebus şi Esmeralda stăteau singuri pe cufărul de lemn,lângă lampa care înfăţişa ochilor arhidiaconului cele două figuri tinere şi un patmizerabil în fundul văgăunii.

Lângă pat se afla o fereastră al cărei vitraliu, desfundat ca o pânză de păianjenpeste care cădea ploaia, lăsa să se vadă un colţ de cer şi luna culcată departe, pe opernă de nori molateci.

Fata stătea îmbujorată, încremenită, palpitândă. Genele lungi, coborâte, îiumbreau obrajii împurpuraţi. Ofiţerul, asupra căruia nu îndrăznea să ridice ochii,triumfa. Maşinal, cu un fermecător gest de stângăcie, ea schiţa cu vârful degetului, pebancă, linii fără şir şi îşi privea degetul. Piciorul nu i se vedea: peste el se ghemuisecăpriţa.

Căpitanul era îmbrăcat cu multă galanterie: avea la guler şi la manşeteghemotoace de zorzoane, semn de mare eleganţă pe atunci.

Dom Claudiu nu izbuti decât cu mare trudă să audă ce îşi spuneau, în vâjâiturasângelui care clocotea în tâmplele sale.

(O conversaţie de îndrăgostiţi e un lucru destul de banal. Un te iubesc perpetuu.Frază muzicală, seacă şi nesărată pentru indiferenţii care ascultă, când nu-iîmpodobită cu vreo floricică. Claudiu însă nu asculta ca un indiferent).

— Oh, să nu mă dispreţuiţi, monseniore Phoebus! spunea fata fără să-şi înalţeochii. Simt că ceea ce fac este rău.

— Să te dispreţuiesc, copilă frumoasă? răspundea ofiţerul cu un aer degalanterie superioară şi distinsă. La dracu, să te dispreţuiesc? pentru ce?

— Pentru că v-am însoţit.— În privinţa aceasta, frumoasa mea, nu ne înţelegem. N-ar trebui să te

dispreţuiesc, ci să teurăsc.Fata îl privi cu spaimă.— Să mă urâţi? Dar ce am făcut?— Pentru că te-ai lăsat atât de mult rugată.— Vai! glăsui ea; asta, fiindcă mă abat de la un jurământ... N-o să să-mi mai

regăsesc părinţii... Talismanul îşi va pierde virtutea. Dar ce are a face? mai am oarenevoie de tată şi de mamă acum?

Vorbind astfel, aţintea asupra căpitanului ochii ei mari, negri, umezi de bucurieşi de dragoste.

— Să mă ia dracu dacă te înţeleg! exclamă Phoebus. Esmeralda rămase unmoment tăcută, apoi din ochii ei ieşi o lacrimă, de pe buzele ei un suspin, şi spuse:

— O, monseniore, vă iubesc!

Fata răspândea un atare parfum de castitate, un atare farmec de virtute, încâtPhoebus nu se simţea tocmai în largul său lângă ea. Cu toate acestea, cuvintele ei îidădură curaj.

— Mă iubeşti? rosti el cu elan şi-şi zvârli braţul pe după mijlocul egiptenei. Nuaştepta decât acest prilej.

Preotul îl văzu şi încercă, cu vârful degetului, vârful unui pumnal pe care îl ţineaascuns la piept.

— Phoebus, urmă ţiganca, desfăcându-şi încetişor mijlocul din mâinilestăruitoare ale căpitanului, eşti bun, eşti generos, eşti frumos. M-ai salvat pe minecare nu sunt decât o biată copilă pribeagă. De multă vreme visez un ofiţer care să-misalveze viaţa. Te visam pe dumneata înainte de a te cunoaşte, dragul meu Phoebus.Visul meu avea o uniformă frumoasă ca a dumitale, o înfăţişare mândră, o sabie. Techeamă Phoebus; nume frumos. Mi-e drag numele dumitale, mi-e dragă sabiadumitale. Scoate sabia, Phoebus, s-o văd.

— Copilă! glăsui căpitanul, şi-şi scoase sabia din teacă. Zâmbind, egipteana privimânerul, lama, examina cu o curiozitate adorabilă blazonul, şi sărută spadaspunându-i:

— Tu eşti spada unui viteaz. Mi-e drag stăpânul tău! Phoebus profită iarăşi deprilej pentru a depune pe gâtul ei frumos un sărut care o făcu pe fată să zvâcneascăîmpurpurată ca o cireaşă. Preotul scrâşni din dinţi în întuneric.

— Phoebus, reluă egipteana, lasă-mă să-ţi vorbesc. Umblă puţin să te văd de-aîntregul şi să aud pintenii tăi sunând. Cât eşti de frumos!

Căpitanul se ridică pentru a-i face pe plac, dojenind-o cu un zâmbet demulţumire:

— Ce copilă eşti! Ascultă, fermecătoarea mea, m-ai văzut în ţinută deceremonie?

— O, nu! răspunse ea.— Aceea e cu adevărat frumoasă.Phoebus se aşeză din nou lângă ea, dar mult mai aproape decât înainte.— Ascultă, draga mea...Egipteana îl lovi uşurel cu mâna pe gură, cu o zburdălnicie copilărească, plină

de graţii şi voioşie.— Nu, nu, nu te ascult. Mă iubeşti? Vreau să-mi spui dacă mă iubeşti?— Dacă te iubesc, îngerul vieţii mele? exclamă căpitanul îngenunchind pe

jumătate. Trupul, sângele, sufletul meu, totul este al tău, totul e pentru tine. Teiubesc şi n-am iubit niciodată pe altcineva.

Căpitanul repetase de atâtea ori fraza aceasta în împrejurări asemănătoare încâto rosti pe nerăsuflate, fără o clipă de şovăială. La auzul pătimaşei declaraţii,egipteana înălţă spre tavanul murdar ce ţinea loc de cer o privire plină de fericireîngerească.

— Oh, murmură ea, acum este momentul când ar trebui să mor!Phoebus găsi momentul nimerit pentru a-i fura o nouă sărutare, care stârni

chinul nefericitului arhidiacon.— Să mori? exclamă căpitanul îndrăgostit. Ce tot spui, înger frumos? Acum este

cazul să trăieşti. Drace, auzi ce glumă, să moară cineva la începutul unui lucru atât deplăcut! Ascultă,

scumpa mea Similar... Esmeralda... Iartă-mă, dar ai un nume atât de ciudat cănu pot s-o scot la capăt. .

— Doamne! glăsui biata fată, şi eu care credeam că numele meu e drăguţ, princiudăţenia lui. Dar dacă-ţi displace, aş vrea să mă numeşti Goton.

— A, să nu plângem pentru atâta lucru, drăgălaşa mea! E un nume cu care omultrebuie să se obişnuiască, atâta tot. După ce o să-l ştiu pe dinafară, se va rosti singur.Ascultă deci, scumpa mea Similar, te ador cu patimă. E o minune cum te iubesc.Cunosc pe o fetişcană care moare de ciudă...

Fata îl întrerupse cu gelozie:— Cine e?— Ce ne pasă? glăsui Phoebus. Mă iubeşti?— O, da! spuse ea.— Asta e tot. Ai să vezi cum te iubesc şi eu. Să mă ia diavolul de Neptun în

coarne, dacă nu te fac cea mai fericită făptură de pe lume. Vom avea o odăiţă drăguţă,undeva. Am să-i pun pe arcaşii mei să defileze sub ferestrele tale. Sunt toţi călări şilasă de căruţă toate cătanele căpitanului Mignon. Am să te duc să vezi leii de laPalatul Regal, adevărate fiare sălbatice. Tuturor femeilor le place să vadă animalele.Cufundată în gândurile fermecătoare, fata visa de câteva clipe, în sunetul glasului lui,fără să asculte înţelesul cuvintelor. Ai să fii fericită, continuă căpitanul, şi în acelaşitimp desfăcu uşurel cordonul egiptenei.

— Ce faci? întrebă ea repede. Gestul lui o smulsese din reverie. .— Nimic, răspunse Phoebus. Spuneam numai că ar trebui să lepezi

îmbrăcămintea asta de stradă când ai să fii cu mine.— Când am să fiu cu tine, dragul meu Phoebus! murmură fata.Deveni iarăşi îngândurată şi tăcută.Încurajat de blândeţea ei, căpitanul îi cuprinse mijlocul fără ca ea să se

împotrivească, apoi începu să desfacă încetişor corsajul bietei copile şi îi strâmbă atâtde mult bluza încât preotul, gâfâind, văzu umărul gol, frumos al ţigăncii, rotund şicafeniu ca luna care se înalţă la orizont prin ceaţă.

Fata îl lăsă pe Phoebus în voia lui. Părea că nu observă nimic. Ochiiîndrăzneţului căpitan scânteiau.

Deodată ea se întoarse spre el:— Phoebus, glăsui fata cu o expresie de dragoste infinită, instruieşte-mă în

religia ta.— Religia mea? exclamă căpitanul izbucnind în râs. Să te instruiesc în religia

mea? Mii de draci, dar ce vrei să faci cu religia mea?— Ca să ne căsătorim, răspunse ea. Figura căpitanului căpătă o expresie de

surpriză, de dispreţ, de nepăsare şi de pasiune libertină.— Să ne căsătorim? repetă el.Ţiganca deveni palidă şi-şi lăsă cu tristeţe capul pe piept.— Dragostea mea, ce sunt nebuniile astea? reluă Phoebus cu afecţiune. Crezi că

e mare lucru căsătoria? Vorbind astfel, cu glasu-i cel mai blând, el se apropie tot maimult de egipteană, mâinile lui dezmierdătoare îşi reluară locul pe după mijlocul ei finşi mlădios, ochii aprinzându-i-se tot mai mult. Şi întreaga lui activitate arăta cădomnul Phoebus era în pragul unuia din momentele când însuşi Jupiter face atât demulte prostii încât bunul Homer se vede obligat să cheme un nor în ajutorul său.

Între timp, Claudiu vedea totul. Uşa era făcută din stinghii putrede, lăsândprintre ele loc de trecere privirii sale de pasăre de pradă. Preotul cu piele cafenie şi cuumeri laţi, osândit până atunci la virginitatea austeră a mănăstirii, se înfiora şiclocotea dinaintea scenei acesteia de iubire, de noapte şi de voluptate. Tânăra şifrumoasa fată, lăsată în voia înflăcăratului tânăr, îi turna în vine plumb topit. Sepetreceau într-însul mişcări extraordinare. Ochii se cufundau cu o gelozie lascivă subagrafele desfăcute. Cine ar fi putut vedea, în momentul acesta, figura nefericitului,lipită de gratiile putrezite, ar fi avut impresia că vede un pui de tigru privind înfundul unei cuşti un şacal care devorează o gazelă. Ochii lui scânteiau ca o lumânare

printre crăpăturile uşii. Deodată, Phoebus smulse cu un gest repezit bluza egiptenei.Biata copilă, care rămăsese palidă şi visătoare se trezi zguduită. Se depărtă brusc deofiţerul cutezător şi, aruncând o privire asupra gâtului şi a umerilor săi goi, roşie,ruşinată şi mută, îşi încrucişă braţele frumoase pe sân, ca să-l ascundă. Văzând-oastfel, tăcută şi neclintită, ai fi zis că e o statuie a pudoarei, dacă flacăra nu i-ar fiîmpurpurat obrajii. Ochii ei rămâneau coborâţi.

Dar gestul căpitanului dezvăluise talismanul misterios pe care ea îl purta la gât.— Ce-i asta? întrebă el folosindu-se de pretext pentru a se apropia din nou de

făptura frumoasă pe care o speriase.— Nu-l atinge, răspunse ea cu aprindere. E paznicul meu! El mă ajută să-mi

găsesc familia dacă rămân cuminte. Oh, lasă-mă, domnule căpitan! Mamă, biata meamamă, mamă, unde eşti? Ajutor! îndură-te, domnule Phoebus, şi dă-mi bluza.

Phoebus se trase înapoi şi spuse cu ton rece:— A, domnişoară, după cum văd, nu mă iubeşti.— Cum să nu te iubesc! strigă nefericita copilă, şi în acelaşi timp se spânzură de

gâtul căpitanului, îndemnându-l să se aşeze lângă ea. Cum să nu te iubesc, Phoebus?Ce tot spui, răutăciosule, de-mi sfâşii inima? Haide, ia-mă, ia totul, fă ce vrei cu mine,sunt a ta. Ce-mi pasă de talisman, ce-mi pasă de mama, tu eşti mama mea dinmoment ce te iubesc. Phoebus, dragul meu Phoebus, adoratul meu, mă vezi? Sunt eu,priveşte-mă! E fiinţa pe care nu vrei s-o alungi, care vine, care vine singură la tine.Sufletul meu, viaţa mea, trupul meu, întreaga mea fiinţă îţi aparţin doar ţie, căpitane.Ei bine, nu ne căsătorim, dacă nu-ţi convine. Şi apoi ce sunt eu? O biată fatănenorocită, în timp ce tu, dragul meu Phoebus, eşti nobil. Straşnic lucru, într-adevăr,o dansatoare care să se mărite cu un ofiţer. Am fost nebună. Nu, Phoebus, nu, voi fiamanta, distracţia, plăcerea ta când vei dori, o femeie care îţi va aparţine; eu nu suntfăcută decât pentru asta, pângărită, dispreţuită, necinstită, dar — ce are a face —iubită. Voi fi cea mai mândră şi mai voioasă dintre femei. Iar când am să ajungbătrână sau urâtă, Phoebus, când n-am să mai fiu bună pentru iubire, monseniore,mă vei primi şi atunci să te slujesc. Altele îţi vor broda eşarfe. Voi avea grijă eu,servitoarea. Mă vei lăsa să-ţi lustruiesc pintenii, să-ţi perii uniforma, să-ţi ştergcizmele. Nu-i aşa, Phoebus, că te vei îndura să mă laşi? Până atunci, ia-mă, Phoebus,totul îţi aparţine, iubeşte-mă doar! Nouă egiptenelor nu ne trebuie decât aer şi iubire.Vorbind astfel, ea îşi arunca braţele pe după gâtul ofiţerului, îl privea de jos în sus,imploratoare, cu un zâmbet frumos, înlăcrimat, sânul ei delicat se freca de haina depostav şi de broderiile aspre. Îşi încolăcea pe genunchii lui corpul ei frumos pejumătate gol. Ameţit, căpitanul îşi lipi buzele arzătoare de umerii frumoşi, africani.Cu ochii pierduţi în tavan, răsturnată pe spate, fata se înfiora sub sărutarea lui.Deodată, deasupra capului lui Phoebus, ea văzu un alt cap, o figură lividă, verzuie,convulsivă, ca o privire criminală. Aproape de figură era o mână cu un pumnal.Chipul şi mâna preotului. El sfărâmase uşa, şi era acolo. Phoebus nu putea să-l vadă.Fata rămase nemişcată, îngheţată, mută, sub vedenia înfricoşătoare, ca o porumbiţăcare ar înălţa capul în momentul când şoimul o priveşte cu ochi rotunzi în cuibul ei.Nu putu nici măcar să scoată un strigăt. Văzu pumnalul coborându-se asupra luiPhoebus şi ridicându-se fumegând.

— Blestem! spuse căpitanul şi căzu. Ea leşină.In momentul când ochii ei se închideau, când orice simţământ se spulbera într-

însa, i se păru că simte imprimându-se pe buze o atingere de foc, o sărutare maiarzătoare decât fierul roşu al călăului. Când îşi veni în fire, se afla înconjurată desoldaţi, căpitanul scăldat în sânge era ridicat, preotul dispăruse, fereastra din fundulcamerei ce da spre râu rămăsese deschisă larg, se lua de pe jos o manta despre care sepresupunea că aparţine ofiţerului şi auzea spunându-se în juru-i:

— O vrăjitoare a înjunghiat un căpitan. CARTEA A OPTA

I. Talerul schimbat în frunză uscatăGringoire şi toată Curtea Minunilor era într-o nelinişte ucigătoare. Nu se ştia,

de o lună de zile, ce a devenit Esmeralda, ceea ce mâhnea foarte mult pe duceleEgiptului şi pe prietenii săi vagabonzi, nici ce a devenit capra ei, fapt care sporeadurerea lui Gringoire. Egipteana dispăruse într-o seară, şi de atunci nu mai dădusesemne de viaţă. Toate cercetările au fost zadarnice. Câţiva răutăcioşi îi spuneau luiGringoire că au întâlnit-o în seara aceea prin împrejurimile podului Saint- Michelmergând cu un ofiţer, dar soţul era un filosof incredul, şi de altminteri el ştia maibine decât oricine cât de virgină era soţia sa. Şi-a putut da seama ce pudoare deneînfrânt rezultă din două virtuţi combinate, din talisman şi egipteană, şi a calculatmatematic rezistenţa acestei castităţi. Era deci liniştit în privinţa aceasta. De aceeanu-şi putea explica dispariţia. Era mâhnit profund. Ar fi slăbit, dacă lucrul mai era cuputinţă. Uitase de toate, până şi de înclinările-i literare, până şi de marea sa lucrare,De figuris regularibus et irregularibus, pe care nădăjduia s-o tipărească înmomentul când va ivea primii bani. (Căci el bătea câmpii cu imprimeria de cândvăzuse Didascalonul lui Hugues de Saint-Victor tipărit cu celebrele caractere ale luiVindelin de Spire.)

Într-o zi, pe când trecea, trist, pe dinaintea Reşedinţei criminale, zări oarecaremulţime la una din porţile Palatului de Justiţie. - Ce-i aici ? întrebă el pe-un tânăr care ieşea.

— Nu ştiu, domnule, răspunse tânărul. Se zice că e judecată o femeie care a ucisun jandarm. Deoarece se pare că e vorba de vrăjitorie, au intervenit în cauzăepiscopul şi Oficialul, iar fratele meu, care este arhidiacon de Josas, îşi petrecevremea aici. Doream să-i vorbesc, însă n-am putut să ajung până la el din pricinamulţimii, ceea ce mă necăjeşte mult căci am nevoie de bani.

— Oh, domnule, glăsui Gringoire, aş dori să-ţi pot împrumuta eu; dar dacănădragii mei sunt găuriţi, nu e din cauza tăierilor.

Nu cuteză să-i spună tânărului că îl cunoştea pe fratele său arhidiaconul, la carenu se mai înapoiase de când cu scena din biserică, neglijenţă ce-l punea înîncurcătură. Şcolarul îşi văzu de drum, iar Gringoire porni pe urma gloatei care urcascara sălii principale. Socotea că numai spectacolul unui proces criminal poate risipimelancolia, într-atâta de înveselitoare e de obicei prostia judecătorilor.

Poporul cu care se amestecase mergea strâns, în tăcere. După ce trecu printr-uncoridor lung, mohorât, care şerpuia în Palat asemenea canalului intestinal alvechiului edificiu, ajunse lângă o uşă scundă ce dădea într-o sală pe care, datorităstaturii sale înalte, putu s-o examineze cu privirea pe deasupra capetelor legănătoareale gloatei. Sala era vastă şi sumbră, ceea ce o făcea să pară şi mai vastă. Ziuaasfinţea; prin ferestrele lungi, arcuite, nu răzbea decât o rază palidă care se stingeaînainte de-a ajunge până la boltă, împletitură enormă de lemnărie sculptată ale căreinenumărate figuri păreau că se mişcă nelămurit în umbră. Câteva lumânări aprinsefuseseră puse ici-colo pe mese, şi străluceau deasupra capetelor grefierilor copleşiţide hârţoage. Partea anterioară era ocupată de mulţime; la dreapta şi la stânga, lamese, stăteau oameni în robă, în fund, pe o estradă, numeroşi judecători dintre careultimii se pierdeau în întuneric, chipuri nemişcate, sinistre. Pe ziduri, presărate,nenumărate flori de crin. Distingeai vag un Christ mare deasupra judecătorilor, şipretutindeni suliţi, halebarde în vârful cărora flacăra lumânărilor punea puncte defoc.

— Domnule, îl întrebă Gringoire pe un vecin, ce e cu toate persoanele asteaaşezate la rând ca nişte prelaţi în consiliu?

— Domnule, spuse vecinul, în dreapta sunt consilierii Marii Camere, iar înstânga consilierii de anchetă; unii în robe negre, alţii în robe roşii.

— Dar dolofanul cela roşu care asudă deasupra lor, cine e? continuă Gringoire.— E domnul prezident.— Şi berbecii de dinapoia lui? urmă Gringoire, căruia, am mai spus, nu-i plăcea

magistratura. Ceea ce se explica poate prin duşmănia nutrită Palatului de Justiţie decând cu păţania sa dramatică.

— Sunt domnii de la Departamentul Reclamaţiilor.— Dar mistreţul din faţa lui?— E domnul grefier al curţii parlamentului.— Şi crocodilul din dreapta?— Maestrul Philippe Lheulier, avocat extraordinar al regelui.— Şi la stânga, motanul cela negru?— Maestrul Jacques Charmolue, procuror regal la curtea bisericii, împreună cu

domnii din oficialitate.— Ascultă, domnule, întrebă Gringoire, ce fac toţi oamenii aceştia?— Judecă.— Pe cine? Nu văd nici un acuzat.— Pe o femeie, domnule, nu poţi s-o vezi. Stă cu spatele spre noi şi ne e ascunsă

de mulţime. Uite, e colo unde vezi un pâlc de halebarde.— Cine-i femeia asta? întrebă Gringoire. Îi cunoşti numele?— Nu, domnule. Abia am venit şi eu. Bănuiesc numai că e vorba de vrăjitorie,

deoarece Oficialul asistă la proces.— Hai să-i vedem şi noi pe domnii ăştia în robă mâncând carne omenească,

glăsui filozoful nostru. Un spectacol ca oricare altul.— Domnule, observă vecinul, nu ţi se pare că maestrul Jacques Charmolue are

aerul foarte blând?— Hm! răspunse Gringoire. Eu mă tem de-o blândeţe cu nări ascuţite şi cu buze

subţiri.În momentul acesta, vecinii îi siliră să tacă. Ascultau o depoziţie importantă.— Monseniorilor, spunea în mijlocul sălii o bătrână al cărei chip dispărea atât de

mult sub veşminte, încât ai fi zis că e un morman de zdrenţe, monseniorilor, chestia etot atât de adevărată după cum e adevărat că eu sunt Falourdela care stă de patruzecide ani pe Podul Saint-Michel, faţă în faţă cu casa lui Tassin-Caillart, vopsitorul. Obiată bătrână acum, o fată drăguţă pe vremuri, monseniorilor! Mi se spunea decâteva zile: Falourdela, nu mai toarce seara, diavolului îi place să scarme cu coarnelefurca bătrânelor. Călugărul posac, care umbla anul trecut prin preajma templului, dăacum târcoale în Cetate, Falourdela, ia seama că nu bată la uşa d-tale. Într-o searătorceam, bate cineva la uşă. Întreb: cine este. Aud înjurături. Deschid. Intră doibărbaţi. Unul negru, cu un ofiţer chipeş. Nu se vedeau decât ochii negrului, doităciuni aprinşi. Restul era manta şi pălărie. Iată ce-mi spun ei: „Camera de la Sfânta-Marta.” E camera mea de sus, monseniorilor, cea mai curată. Îmi dau un taler. Bagtalerul în sertar şi zic: O să-mi cumpăr mâine cu el nişte burţi de la abatorulGloriette. Urcăm. Când ajungem în camera de sus, în timp ce eu mă întorsesem cuspatele, omul negru piere. Am cam rămas cu gura căscată din pricina asta. Ofiţerul,care era frumos ca un nobil, coboară din nou cu mine. Iese. Nu trece-mult şi seînapoiază cu o fată frumoasă, o păpuşă care ar fi scânteiat ca un soare dacă era gătită.Împreună cu un ţap, un ţap mare, negru sau alb, nu mai ştiu. Lucrul ăsta îmi dă degândit. Nu-mi pasă de fată, dar ţapul?... Nu-mi plac animalele astea: au barbă şi

coarne. Seamănă cu un om. Cu toate astea, nu zic nimic. Căpătasem talerul. Nu-i aşa,domnule judecător? Urc pe fată şi pe căpitan în odaia de sus, şi-i las singuri acolo,adică împreună cu ţapul. Cobor şi m-apuc iar să torc. Casa mea, trebuie să vă spun,are un parter şi un etaj, dă cu spatele spre râu ca şi celelalte case de pe pod, iarfereastra parterului şi a etajului se deschid spre apă. Aşadar, torc. Nu ştiu de ce măgândeam la călugărul-posac pe ţapul mi-l adusese iarăşi în minte, şi apoi fata aceeafrumoasă era împopoţonată cam sălbatic. Deodată aud un strigăt, ceva cade pelespede, şi fereastra se deschide. Alerg la fereastra mea de dedesubt şi văd pedinaintea ochilor o formă neagră care cade în apă. Era o fantomă în haine preoţeşti.Tocmai lumina luna. Am văzut-o foarte bine. Înota spre Cetate. Atunci, tremurândtoată, chem pichetul de pază. Domnii aceea intră, iar în primul moment, neştiinddespre ce e vorba, dar fiind foarte voioşi, m-au luat la bătaie. Le-am explicat. Urcăm,şi ce găsim? Biata mea odaie plină de sânge, pe căpitan întins, cât era de lung, cupumnalul în gât, pe fată prefăcându-se moartă, şi pe ţap înfricoşat. Mi-am spus:Poftim, o să trebuiască, timp de peste cincisprezece zile, să spăl podeaua. O sătrebuiască să frec zdravăn! L-au luat pe ofiţer, bietul băiat, şi au luat-o şi pe fataaceea dezmăţată. Să vedeţi. Partea cea mai grozavă este că, a doua zi, când am vrut săiau talerul, să fac cumpărături, am găsit în locul lui o frunză uscată. Bătrâna tăcu. Unmurmur de groază trecu prin mulţime.

— Fantoma, ţapul, toate astea miros a magie, spuse vecinul lui Gringoire.— Şi frunza uscată! adăugă altul.— Nici vorbă, continuă al treilea, e o vrăjitoare care ţine legături cu călugărul-

posac pentru a-i jertfi pe ofiţeri, însuşi Gringoire nu părea departe de a găsi că toatelucrurile acelea păreau înfricoşătoare şi posibile.

— Femeie Falourdela, întrebă domnul preşedinte cu măreţie, nu mai ai nimic despus justiţiei?

— Nu, monseniore, răspunse bătrâna, decât că în raport s-a spus despre casamea că e o hardughie strâmtă şi împuţită, ceea ce mă îndurerează mult. Casele de pepod nu au o înfăţişare frumoasă, deoarece mulţime de oameni mişună în ele, însă, cutoate astea, locuiesc într-însele şi măcelarii care sunt oameni bogaţi, însuraţi cufe'mei frumoase şi foarte curate. Magistratul care îi făcuse lui Gringoire impresiaunui crocodil se ridică.

- Linişte! spuse el. Rog pe domni să nu piardă din vedere că asupra acuzatei s-agăsit un pumnal. Femeie Falourdela, ai adus frunza uscată în care s-a schimbattalerul dăruit de demon?

— Da, monseniore, răspunse ea. Am găsit-o. Poftim! Un uşier transmise frunzamoartă crocodilului care făcu din cap un semn lugubru, iar acesta o trecupreşedintelui care o dădu procurorului de la curtea bisericii, astfel că ea făcu ocolulsălii.

— E o frunză de mesteacăn, glăsui maestrul Jacques Charmolue. O nouă dovadăde magie. Luă cuvântul un consilier:

— Martoră, doi oameni au urcat la dumneata în acelaşi timp. Omul negru pecare l-ai văzut mai întâi dispărând, pe urmă înotând în Sena cu haine preoţeşti, şiofiţerul. Care din amândoi ţi-a dat talerul?

Bătrâna medita un moment, şi spuse:— Ofiţerul. Un zvon trecu prin gloată.— Hm, lucrul ăsta îmi zdruncină convingerea! gândi Gringoire.Totuşi, maestrul Philippe Lheulier, avocatul extraordinar al regelui, interveni

din nou.— Reamintesc domnilor de faţă că, în depoziţia scrisă la căpătâiul său, ofiţerul

asasinat, declarând că s-a gândit vag în momentul acostării de către omul negru că

acesta ar putea prea bine să fie călugărul-posac, adăugă că fantoma l-a silit să meargăla întâlnirea cu acuzata şi, la observaţia lui, a căpitanului, că n-are bani, i-a dat talerulcu care numitul ofiţer a plătit-o pe Falourdela. Aşadar, talerul este o monedădiavolească.

Observaţia aceasta concludentă păru că împrăştie toate îndoielile lui Gringoireşi ale altor sceptici din mulţime.

— Domnii au dosarul pieselor, adăugă avocatul regal aşezându-se; pot săconsulte spusele lui

Phoebus Châteaupers.La rostirea acestui nume, acuzata se ridică. Capul ei depăşi gloata. Gringoire o

recunoscu, înspăimântat, pe Esmeralda.Era palidă, părul ei, altă dată atât de graţios împletit şi gătit cu bani strălucitori,

cădea în dezordine, buzele îi erau vinete, ochii ei, adânciţi în fundul capului,înspăimântau.

— Phoebus? întrebă ea buimăcită. Unde e? O, monseniorilor, fie-vă milă şispuneţi-mi, înainte de a mă ucide, dacă el mai trăieşte.

— Femeie, taci din gură! răspunse preşedintele. Nu-i treaba noastră.— Oh, fie-vă milă, spuneţi-mi dacă este în viaţă! reluă ea împreunându-şi

mâinile frumoase, slăbite; şi lanţurile se auzeau zornăind de-a lungul trupului ei.— Ei bine, trage să moară! spuse cu glas sec avocatul regal. Eşti mulţumită?Nenorocita recăzu pe scăunelul ei, fără glas, fără lacrimi, albă ca o figură de

ceară. Preşedintele se aplecă spre un om aşezat la picioarele sale, care purta o tichiede aur şi o robă neagră, un lanţ la gât şi o nuia în mână.

— Uşier, introdu-o pe-a doua acuzată.Toţi ochii se îndreptară spre o uscioară care se deschise, şi spre marea tulburare

a lui Gringorie, intră o capră drăguţă cu coarne şi picioare de aur. Elegantul animal seopri un moment în prag, întinzând gâtul ca şi cum, ridicat pe vârful unei stânci, ar fiavut sub ochi un orizont imens. Deodată o zări pe ţigancă: sărind peste masă şi pestecapul unui grefier, fu din două salturi la genunchii ei. Se ghemui apoi cu graţie pestepicioarele stăpânei, solicitând un cuvânt sau o mângâiere; dar acuzata rămasenemişcată, astfel că biata Djali n-avu parte măcar de o privire.

— Asta e lighioana aceea afurisită: le recunosc pe amândouă, glăsui bătrânaFalourdela. Jacques Charmolue interveni:

— Dacă domnii binevoiesc, vom proceda la interogatoriul caprei.Ea era, într-adevăr, a doua acuzată. Nimic mai simplu decât un proces de

vrăjitorie intentat unui animal. Găsim, între altele, în conturile pe 1466 aledregătoriei, un curios detaliu privitor la cheltuielile procesului înscenat lui Gillet-Soulart şi scroafei sale „executaţi pentru păcatele lor la Corbeil”. Totul figureazăacolo, costul gropilor pentru scroafă, ultimul prânz al condamnatului şi chiar celeunsprezece zile pentru păzirea şi hrana scroafei, a câte opt dinari fiecare. Uneori semergea mai departe. Capitulariile lui Carol cel Mare dau pedepse grave fantomelorînvăpăiate care îşi îngăduiau să se arate în aer.

Intre timp, procurorul la curtea bisericii strigase:— Dacă demonul care stăpâneşte capra aceasta, şi care a rezistat tuturor

descântecelor, persistă în vrăjile sale, dacă el înspăimântă curtea cu ele, îl înştiinţămcă vom fi nevoiţi să cerem împotrivia lui ştreangul sau rugul.

Gringoire simţi o sudoare rece. Charmolue luă de pe masă tamburina ţigăncii şi,prezentând-o caprei într-un anume fel, o întrebă: Cât e ceasul?

Capra îl privi cu ochi inteligenţi, ridică piciorul auriu şi bătu de şapte ori. Erauîntr-adevăr orele şapte. Un fior de groază străbătu gloata.

Gringoire nu se putu stăpâni.

— Se nenoroceşte! strigă el cu glas tare. Nu vedeţi că nu-şi dă seama ce face?— Aia din fundul sălii să tacă! porunci uşierul. Cu ajutorul aceloraşi mişcări din

tamburină, Jacques Charmolue o puse pe capră să facă numeroase alte isprăvi înlegătură cu data zilei, cu luna anului etc. şi la care cititorul a mai fost martor. Printr-oiluzie optică, proprie dezbaterilor judiciare, aceiaşi spectatori care aplaudaseră poatede multe ori, la răspântie, nevinovatele şiretlicuri ale caprei, se simţiră înfricoşaţi subbolţile Palatului de Justiţie. Hotărât lucru, capra era întruchiparea diavolului.

Se întâmplă ceva mai grav decât atât când procurorul regal deşartă un săculeţde piele cu litere mobile, pe care Djali îl purta la gât, şi când capra fu văzută formândcu laba ei, din alfabetul împrăştiat, numele fatal Phoebus. Vrăjile a căror victimăfusese căpitanul părură demonstrate în chip neîndoielnic: şi, în ochii tuturora,ţiganca, dansatoarea încântătoare care uluise de atâtea ori pe drumeţi cu graţia ei, numai fu decât o vrăjitoare groaznică. De altminteri, ea nu dădea nici un semn de viaţă.Nici graţioasele mişcări ale caprei, nici ameninţările parchetului, nici imprecaţiilemocnite ale auditorului, nimic nu răzbea în gândurile ei.

Pentru a fi trezită fu nevoie ca un sergent s-o scuture fără milă, şi capreşedintele să-şi ridice glasul solemn:

— Femeie, eşti din rasa boemă închinată farmecelor, dimpreună cu capra vrăjităimplicată în proces şi, cu puterile întunecatului, cu ajutorul vrăjilor şi descântecelor,ai înjunghiat în noaptea de 29 martie pe un căpitan cu arcaşi, Phoebus deChâteaupers. Stăruieşti în a tăgădui?

— Grozăvie! strigă fata ascunzându-şi faţa în mâini. Pe Phoebus al meu?— Stăruieşti în a tăgădui? întrebă preşedintele cu răceală.— Dacă tăgăduiesc? spuse ea cu un accent cumplit, se sculă şi ochii îi scânteiară.

Preşedintele continuă răspicat:— În cazul acesta, cum explici faptele care te împovărează?Ea răspunse cu glas întretăiat:— Am mai spus. Nu ştiu. Un preot pe care nu-cunosc. Un preot diavolesc care

mă urmăreşte.— Întocmai, continuă judecătorul. Călugărul-posac.— O, monseniorilor, fie-vă milă: nu sunt decât o biată fată...— Din Egipt, spuse judecătorul.Maestrul Jacques Charmolue luă cuvântul cu blândeţe:— Dată fiind încăpăţânarea încrâncenată a acuzatei, cer aplicarea caznelor.— Se aprobă, spuse preşedintele.Nefericita se înfioră. Se ridică totuşi la ordinul halebardierilor şi porni cu paşi

destul de hotărâţi, precedată de Charmolue şi de preoţii oficialităţii, între douărânduri de halebarde, spre uşa care se deschise subit şi se închise din nou în urma ei.

Tristul Gringoire avu impresia unei guri oribile care o devorase. După ce eadispăru, se auzi un behăit tânguitor: plângea căpriţa. Şedinţa fu suspendată. Unconsilier, atrăgând atenţia că oamenii erau obosiţi şi că va trebui să se aştepte multpână la terminarea torturii, preşedintele răspunse că un magistrat e dator să ştie a sejertfi pe altarul datoriei.

— Afurisită hoţoaică, spuse un judecător bătrân, care impune să i se aplicetortura atunci când noi nu am mâncat!

II. Urmare la talerul schimbat în frunză uscatăDupă câteva trepte urcate şi coborâte prin coridoare aşa de întunecoase încât

erau luminate cu lampa în plină zi, Esmeralda, înconjurată întruna de cortegiullugubru, fu împinsă de sergenţii palatului într-o cameră sinistră. Camera, de formărotundă, ocupa parterul unuia din turnurile groase care străpung încă, în veacul

nostru, stratul edificiilor moderne cu care noul Paris a acoperit pe cel vechi. Nici ofereastră în cavoul acesta, nici o altă deschizătură în afară de intrarea scundă, închisăcu o enormă uşă de fier. Lumina nu lipsea totuşi. În grosimea zidului era scobit uncuptor. Un foc mare era aprins acolo, năpădind cavoul cu răsfrângeri roşii şidespuind de orice strălucire un sfeşnic amărât pus într-un colţ. Prin grătarul de fiercare astupa cuptorul, şi care era ridicat în momentul acesta, nu se vedea decâtextremitatea inferioară a gratiilor, ca un şir de dinţi negri, ascuţiţi, depărtaţi, astfel căvatra semăna cu una din acele guri de balaur care, în legende, aruncă flăcări. Înlumina desprinsă din cuptor, prizoniera văzu de jur-împrejurul camerei nişteinstrumente năpraznice a căror întrebuinţare n-o pricepea. În mijloc zăcea o saltea depiele, aşezată aproape pe pământ, şi de care spânzura o curea legată de o verigămuşcată de un monstru cârn, sculptat pe boltă. Cleşte, fiare de căruţă, umpleauinteriorul cuptorului şi se înroşeau pe jăratec. Lumina sângerândă a jarului nulumina în cameră decât o sumedenie de lucruri oribile. Iadul acesta se numea simplu:camera de tortură. Pe pat stătea, într- o poziţie leneşă, călăul Pierrat Torterue.Servitorii lui, doi indivizi cu feţele pătrate, cu şorţuri de piele, întorceau fiarele pecărbuni. Biata fată îşi recăpătase cu multă trudă curajul. Când intră aici, se înfricoşă.

Sergenţii se aşezară într-o parte, preoţii oficialităţii într-alta. Un grefier, ocălimară şi o masă, se aflau într-un colţ. Maestrul Jacques Charmolue se apropie deţigancă cu un zâmbet foarte blând.

— Copila mea dragă, spuse el, stăruieşti aşadar în a tăgădui?— Da, răspunse ea cu glas stins.— În cazul acesta, reluă Charmolue, va fi pentru noi o mare durere să te

chinuim mai mult decât am vrea. Aşază-te, te rog, pe pat. Meştere Pierrat, fă locdomnişoarei şi închide uşa. Pierrat se ridică mormăind.

— Dacă închid uşa, bombăni el, se stinge focul.— Las-o atunci deschisă, dragul meu, glăsui Charmolue.Totuşi, Esmeralda rămase în picioare. Patul de piele pe care se zvârcoliseră atâţi

nenorociţi, o înspăimânta. Groaza îi îngheţa măduva din oase. Stătea înfricoşată şiprostită. La un semn al lui Charmolue, servitorii o luară şi-o puseră pe pat. Nu-ifăcură nici un rău, însă când oamenii o atinseră, când pielea o atinse, îşi simţi sângelenăvălind spre inimă. Aruncă o privire buimacă în jurul camerei. I se păru că vedecum se mişcă şi se îndreaptă din toate părţile, spre ea, pentru a se căţăra pe corpul ei,a o muşca şi a o înţepa, toate acele unelte diforme de tortură care erau, printreinstrumentele văzute de ea până atunci, ceea ce sunt liliecii, urechelniţele şipăianjenii printre insecte şi printre păsări.

— Unde e medicul? întrebă Charmolue.— Aici, răspunse o robă neagră pe care ea nu o zărise încă. Fata se înfioră.— Domnişoară, reluă vocea mângâietoare a procurorului de la curtea bisericii,

pentru a treia oară te întreb dacă stăruieşti în a tăgădui faptele de care eşti acuzată?De data asta ea nu făcu decât un semn din cap. Glasul n-o mai ajută.— Stăruieşti? întrebă Jacques Charmolue. În cazul acesta, sunt deznădăjduit,

dar trebuie să-mi fac datoria.— Domnule procuror regal, spuse Pierrat, cu ce începem?Charmolue şovăi un moment cu strâmbătura echivocă a unui poet ce caută o

rimă.— Cu bocancul, glăsui el în sfârşit.Nenorocita se simţi aşa de profund părăsită de Dumnezeu şi de oameni, încât

capul îi căzu pe piept ca un lucru ţeapăn, fără forţă în sine. Călăul şi medicul seapropiară de ea în acelaşi timp. Totodată servitorii începură să scotocească prin

arsenalul lor hidos. Auzind zornăitul fiarelor groaznice, nenorocita copilă tresări ca obroască moartă pe care o galvanizezi.

— Oh, murmură ea aşa de încet încât nu o auzi nimeni, oh, dragul meuPhoebus! Apoi se cufundă iar în nemişcarea şi liniştea ei de marmură. Spectacolul arfi sfâşiat orice altă inimă în afară de a judecătorilor. Aveai impresia unui biet sufletpăcătos chinuit de Satana în ghereta învăpăiată a iadului. Jalnicul trup de care se vacrampona furnicarul năpraznic al ferăstraielor, roţilor şi căluşurilor, fiinţa pe care ovor frământa mâinile aspre de călăi şi de cleşte, era aşadar aceeaşi blândă, albă şigingaşă copilă. Biet bob de mei pe care justiţia umană îl dădea, să fie măcinat,pietrelor năpraznice ale torturii!

Între timp, mâinile ciolănoase ale servitorilor lui Pierrat Torterue dezgoliseră cubrutalitate pulpa încântătoare şi picioruşul care minunaseră de atâtea ori pe drum, cudrăgălăşenia şi frumuseţea lor la răspântiile Parisului.

— Păcat! mormăi călăul examinând formele atât graţioase şi delicate.Dacă arhidiaconul ar fi fost de faţă, el şi-ar fi amintit desigur, în momentul

acesta, simbolul cu păianjen şi muscă. Nefericita văzu curând, printr-un nor care serăspândea peste ochii ei, apropiindu-se bocancul, îşi văzu curând piciorul îmbucatîntre scândurile ferecate şi dispărând în năpraznicul aparat. Atunci groaza îi dăduputeri:

— Scoateţi-mi asta, strigă ea cu înverşunare. Şi ridicându-se, despletită:îndurare!

Se năpusti din pat pentru a se arunca la picioarele procurorului regal, darpiciorul îi era prins în blocul de stejar şi de fier, astfel că se prăbuşi peste bocanc, maizdrobită decât o albină care ar avea plumb în aripi.

La un semn al lui Charmolue, fu aşezată din nou pe pat şi două mâini groasefixară pe după mijlocul ei fin cureaua ce atârna pe boltă.

— Încă o dată, mărturiseşti faptele? întrebă Charmolue cu netulburata sabunătate.

— Sunt nevinovată.— În cazul acesta, domnişoară, cum explici împrejurările care te împovărează?— Nu ştiu, monseniore!— Vasăzică, tăgăduieşti?— Totul!— Începe, îi zise Charmolue lui Pierrat.Pierrat răsuci mânerul scripetelor, bocancul se strânse, şi nefericita scoase unul

din acele strigăte oribile care n-au ortografie în nici o limbă omenească.— Opreşte, îi spuse Charmolue, lui Pierrat. Mărturiseşti? o întrebă el pe

egipteancă.— Totul! strigă nenorocita copilă. Mărturisesc! Mărturisesc! Îndurare!Nu-şi măsurase puterile înfruntând cazna. Prima durere o învinsese pe biata

copilă a cărei viaţă, până atunci, fusese atât de voioasă, de suavă, de dulce.— Omenia mă obligă să-ţi spun, observă procurorul regal, că dacă mărturiseşti,

te-aşteaptă moartea.— Asta nădăjduiesc şi eu, glăsui ea. Şi recăzu pe pat, muribundă, frântă în două,

lăsându-se spânzurată de cureaua prinsă în jurul pieptului.— Haide, frumoasa mea, sprijină-te puţin, spuse meşterul Pierrat ridicând-o. Ai

aerul berbecului de aur de la gâtul domnului de Bourgogne.Jacques Charmolue înălţă glasul.— Grefier, scrie: Fată ţigancă, mărturiseşti că ai luat parte la agape, la sabaturile

şi la farmecele iadului, dimpreună cu larvele, cu măştile şi cu strigoii? Răspunde!— Da, spuse ea atât de încet încât cuvântul i se pierdu în respiraţie.

— Mărturiseşti că ai văzut berbecul pe care Belzebut îl scoate din nori pentru aaduna sabatul, şi care nu e văzut decât de vrăjitori?

— Da.— Că ai avut legături permanente cu diavolul sub forma unei capre implicate şi

ea în proces?— Da.— În sfârşit, mărturiseşti că, în noaptea de douăzeci şi nouă martie, cu ajutorul

Demonului şi al fantomei numită în limbaj popular călugărul posac, ai asasinat pe uncăpitan cu numele de Phoebus de Châteaupers?

Ea îşi înălţă asupra magistratului ochii mari, ficşi, şi răspunse maşinaliceşteparcă, fără zvârcolire şi tresărire:

— Da.Era vădit că totul se zdrobise într-însa.— Scrie, grefier! glăsui Charmolue. Şi adresându-se călăilor: Dezlegaţi-o pe

prizonieră şi aduceţi-o în sală.Când prizoniera fu descălţată, procurorul de la curtea bisericii îi examină

piciorul amorţit încă de durere.— Eh, mare lucru nu e! spuse el. Ai strigat la timp. O să mai poţi dansa,

frumoasa mea. Apoi se înturnă spre acoliţii oficialităţii: Justiţia este în sfârşitluminată! Ne simţim uşuraţi, domnilor! Domnişoara va recunoaşte că am procedatcu toată blândeţea posibilă.

III. Sfârşitul talerului schimbat în frunză uscatăCând reintră, palidă şi şchiopătând, în sala de şedinţă, o întâmpină un murmur

general de plăcere. Auditoriul exprima acel sentiment de nerăbdare satisfăcută pecare îi ia la teatru, la ultimul antract al comediei, când cortina se ridică şi începesfârşitul. Judecătorii nutreau speranţa că vor mânca în curând. Căpriţa behăi şi ea debucurie. Vru să alerge la stăpână, dar fusese legată de bancă.

Noaptea coborâse cu totul. Lumânările, al căror număr nu fusese sporit,împrăştiau atât de puţină lumină încât pereţii sălii nu se vedeau. Întunericul învăluiatoate obiectele ca într-o negură. Abia se desprindeau câteva chipuri de judecători. Înfaţa lor, la extremitatea sălii lungi, puteau să vadă un punct alburiu detaşându-se pefondul mohorât. Era acuzata.

Se târâse la locul ei. După ce Charmolue îşi ocupase cu demnitate scaunul, el seridică şi spuse, fără a trăda prea multă mândrie pentru succesul ce obţinuse:

— Acuzata a mărturisit totul.— Fată ţigancă, întrebă preşedintele, ai măriturisit toate faptele tale de magie,

prostituţie şi de asasinare a lui Phoebus de Châteaupers?Inima ei se strânse. Fu auzită plângând în umbră.— Tot ce veţi vrea, răspunse ea încet, dar omorâţi-mă repede!— Domnule procuror regal de la curtea bisericii, glăsui preşedintele, camera e

gata să asculte acuzaţia d-voastră.Maestrul Charmolue arătă un caiet înfricoşător, şi începu să citească,

gesticulând, cu accentuarea exagerată a pledoariei, o cuvântare în latineşte, dovezileprocesului se clădeau toate pe perifraze ciceroniene flancate de citate din Plaut,comicul său favorit. Ne pare rău că nu putem oferi cititorilor noştri bucata aceastaremarcabilă. Oratorul o debita cu o vervă minunată. Nu terminase introducerea, căsudoarea îi şi năpădise fruntea şi ochii. Deodată, în mijlocul unei perioade, seîntrerupse, şi privirea sa, de obicei blândă, ba chiar prostească, deveni fulgerătoare:

— Domnişoară, strigă el (de data asta în franţuzeşte căci se mai uita în caiet),Satana e aşa de mult amestecat în chestiunea asta încât uite-l că asistă la dezbateri şi-şi bate joc de măreţia lor. Priviţi!

Arătă cu mâna căpriţa care, văzându-l pe Charmolue că gesticulează, crezuseîntr-adevăr că e momentul să facă şi ea la fel, astfel că luase poziţie pe şezut,străduindu-se să imite cu labele de dinainte şi cu capul bărbos, pantonimia patetică aprocurorului regal de la curtea bisericii. Acesta era, dacă vă amintiţi, unul dintre celemai drăgălaşe talente ale ei. Incidentul, ultima „dovadă”, produse mult efect.Picioarele caprei fură legate, şi procurorul reluă firul elocinţei sale.

Rechizitorul fu nespus de lung, însă peroraţia era admirabilă. Îşi puse apoitichia pe cap şi se aşeză din nou în scaun.

Un alt bărbat cu robă neagră se ridică lângă acuzată. Era avocatul ei.Judecătorii, flămânzi, începură să murmure.

— Avocat, fiţi scurt, glăsui preşedintele.— Domnule preşedinte, răspunse avocatul, deoarece pârăta şi-a mărturisit

crima, nu mai am decât un cuvânt de spus curţii. Iată un text din lege: „Dacă ovampiră a mâncat un om, şi e prinsă, va plăti o amendă de opt mii de dinari”. Rogcamera să o condamne pe clienta mea la amendă.

— Textul e abrogat, declară procurorul.— Nego, replică avocatul.— La vot! spuse un consilier; crima e dovedită, şi e târziu.Purceseră la vot, fără să părăsească sala. Judecătorii se alăturară părerii

celorlalţi; erau grăbiţi. Capetele lor se descopereau, unul după altul, în umbră, laîntrebarea lugubră pe care preşedintele le-o adresa în şoaptă. Biata acuzată aveaaerul că-i priveşte, însă ochii ei tulburi nu mai vedeau.

Apoi grefierul se apucă să scrie; după aceea întinse preşedintelui un pergament.Atunci nefericita auzi asistenţa mişcându-se, suliţele ciocnindu-se şi o voce

glacială spunând:— Fată ţigancă, în ziua când regele nostru va binevoi, la ora prânzului, vei fi

dusă într-o căruţă, în cămaşă, cu picioarele goale, cu frânghia pe după gât, dinainteaportalului catedralei, unde vei cere iertare cu o torţă de ceară de două livre în mână,iar de-acolo vei fi purtată în piaţa Greve, unde vei fi spânzurată de ştreangul oraşului,iar capra ta, la fel, şi vei plăti trei lei de aur ca despăgubire pentru crimele devrăjitorie, magie, desfrâu şi crimă, săvârşite şi mărturisite de tine, asupra persoaneilui Phoebus de Châteaupers. Dumnezeu să aibă sufletul tău în pază!

— Oh, e o fericire de necrezut! murmură ea şi simţi mâinile grele care o purtau.

IV. „Lasciate ogni speranza”Când, în Evul Mediu, un edificiu era complet, era aproape deopotrivă în pământ

ca şi afară. Exceptându-le pe cele construite pe piloni, ca de exemplu Notre-Dame, unpalat, o fortăreaţă, o biserică aveau totdeauna un fund dublu. În catedrale se găseaoarecum o a doua catedrală subterană, scundă, misterioasă, oarbă şi mută, subpartea superioară care deborda de lumină şi răsuna de orgi şi de clopote ziua şinoaptea; uneori era un mormânt. În palate, în fortăreţe, se afla o închisoare, uneoriun mormânt, câteodată ambele, împreună. Aceste puternice construcţii, al căror modde formaţie şi de vegetaţie l-am explicat aiurea, nu aveau numai temelie, ci şi, pentrua spune astfel, rădăcini care se ramificau în pământ, în camere, galerii, scări, ca şiconstrucţia de deasupra. Astfel, bisericile, palatele, fortăreţele, erau pe jumătateîngropate în pământ. Pivniţele unui edificiu formau alt edificiu, unde coborai în loc săurci, şi care îşi extindea teritoriile subterane sub mormanul de etaje exterioare ale

monumentului, asemeni acelor păduri şi munţi care se răstoarnă în apa oglinditoarea unui lac, dedesubtul lor. La fortăreaţa Saint-Antoine, la Palatul Jusiţiţiei, la Luvru,edificiile subterane erau închisori. Afundându-se în pământ, etajele închisorilor sestrâmtau şi se întunecau. Existau atâtea zone în care se eşalonau nuanţele grozăviei.Dante n-a putut găsi ceva mai nimerit pentru infernul său. Pâlniile de carcere duceaude obicei într-o fundătură, unde Dante l-a pus pe Satana, unde societatea îl pune pecondamnatul la moarte. Când o biată existenţă era înmormântată acolo, adio lumină,aer, viaţă, ogni speranza. Nu mai ieşea decât pentru ştreang sau pentru rug.Câteodată ea putrezea acolo, justiţia umană numea aceasta „a uita”. Între oameni şiel, condamnatul simţea apăsând pe capul lui o îngrămădire de pietre şi de temniceri,iar ţemniţa întreagă, fortăreaţă masivă, nu mai era decât o broască, enormă,complicată, care îl despărţea de lumea vie.

Într-un astfel de loc, în temniţele subterane săpate de St. Ludovic, a fost depusăEsmeralda, fata condamnată la ştreang, având deasupra capului colosalul Palat alJustiţiei. Biata gâză care n-ar fi putut clinti cea mai măruntă piatră din construcţiaedificiului! Desigur, providenţa şi societatea fuseseră deopotrivă nedrepte, un atarelux de nenorociri şi de tortură nu erau necesare pentru a zdrobi o astfel de făpturăplăpândă. Stătea acolo, pierdută în beznă, înmormântată, zidită. Cine ar fi putut-ovedea în halul acesta, după ce o văzuse râzând şi dansând în soare, s-ar fi înfiorat.Rece ca noaptea, rece ca moartea, fără o adiere de aer în păr, fără un zvon omenesc înurechi, fără o licărire de lumină în ochi, frântă în două, zdrobită de lanţuri, chircitălângă un urcior şi o pâine, pe o mână de paie în băltoaca formată sub ea de igrasiacarcerei, nemişcată, aproape fără răsuflare, ea nu mai era capabilă nici să sufere.Phoebus, soarele, amiaza, aerul liber, străzile Parisului, dansurile aplaudate,gândurile de dragoste cu ofiţerul, apoi preotul, pumnalul, sângele, chinul, ştreangul,totul se perinda prin în mintea ei, uneori o viziune fermecătoare, aurie, alteori uncoşmar diform; dar ele nu mai erau decât o luptă oribilă şi vagă care se pierdea înbeznă, sau ca o muzică depărtată care se cânta sus, pe pământ, şi care nu mai eraauzită în adâncul unde nefericita căzuse. De când se afla aici, ea nu veghea şi nici nudormea. În nenorocire, în carceră, nu mai putea să deosebească veghea de somn,visul de realitate, ziua de noapte. Totul era învălmăşit, zdrobit, plutitor, împrăştiatconfuz în minte. Nu mai simţea, nu mai ştia, nu mai gândea. Cel mult visa. Nicicând ofăptură vie nu pornise mai adânc în neant. Amorţită, îngheţată, pietrificată, abiaremarcase în două sau trei rânduri zgomotul unei trape deschizându-se undeva,deasupra ei, fără să lase a trece măcar puţină lumină; pe acolo o mână îi zvârlise ocoajă de pâine neagră. Totuşi, singura comunicaţie ce-i rămânea cu lumea era vizitarară a temnicerului.

Un singur lucru îi atrăgea maşinal atenţia, deasupra capului umezeala se infiltraprintre pietrele umede ale bolţii, iar la intervale egale câte-o picătură de apă sedesprindea de pe ele. Asculta, prostită, zgomotul pe care stropul de apă îl făceacăzând în băltoaca de alături. Picătura de apă căzută în băltoacă era singura mişcaredin jurul ei, singurul orologiu care însemna timpul, singurul zgomot ce răzbătea pânăla dânsa din tot zgomotul de pe suprafaţa pământului. Pentru a spune totul, maisimţea din când în când, în mocirla de nămol şi de beznă, ceva rece picând ici-colo,pe picior sau pe braţ, şi se înfiora. Nu-şi dădea seama de câtă vreme se afla acolo.Păstra amintirea unei sentinţe de moarte, rostită undeva, contra cuiva, apoi că a fostluată şi că s-a trezit îngheţată, în întuneric şi în linişte. Se târâse pe mâini, dar atuncinişte vergi de fier i-au tăiat glezna şi nişte lanţuri au sunat. Şi-a dat seama că, de jur-împrejurul ei, erau numai ziduri, că sub ea era o lespede acoperită de apă, şi o căpiţăde paie. Dar nici o lampă, nici un ochi de geam. Atunci s-a aşezat pe paie şi, din cândîn când, pentru a mai schimba poziţia, pe o treaptă de piatră care era în carceră. A

încercat un moment să numere minutele negre pe care i le măsura picătura de apă,dar în curând această tristă muncă a unui creier bolnav s-a frânt singură în capul ei,şi-a lăsat-o prostită. Într-o zi, în sfârşit, sau într-o noapte (căci miezul nopţii şi miezulzilei aveau aceeaşi culoare în mormântul acesta) auzi deasupra un zgomot mai taredecât cei pe care îl făcea de obicei temnicerul când îi aducea pâinea şi urciorul. Înălţăcapul şi văzu o rază roşiatică trecând prin crăpăturile uşii sau trapei scobită în boltacelulei. În acelaşi timp fierăria grea scrâşni în ţâţânile-i ruginite, se răsuci, şi ea văzuo lampă, o mână şi o parte de jos a trupului unor oameni, doi la număr, uşa fiind preascundă ca să le poată zări capetele. Lumina o duru atât de puternic încât închiseochii. Când îi redeschise, uşa se închisese, felinarul era pus pe o treaptă a scării, unom, numai unul, stătea în faţa ei. O rasă călugărească, neagră, îi cădea până lapicioare, o glugă de aceeaşi culoare îi acoperea faţa. Nu i se vedeau nici chipul, nicimâinile. Un giulgiu lung, negru, care stătea în picioare, şi sub care simţeai că se mişcăceva. Fata privi ţintă, câteva minute, arătarea. Totuşi, nici una, nici alta, nu vorbeau.Păreau două statui, confruntându-se. Doar două lucruri păreau că trăiesc în cavou:feştila felinarului care sfârâia din pricina umezelii atmosferei, şi stropul de apă dinboltă care tăia sfârâitul neregulat cu clipocirea lui monotonă, mişcând lumina lămpiiîn reflexe concentrice pe apa uleioasă a băltoacei. În cele din urmă, prizoniera rupsetăcerea:

— Cine eşti d-ta?— Un preot.Cuvântul, accentul, sunetul glasului o făcură să tresară.Preotul continuă articulând înăbuşit:— Eşti pregătită?— Pentru ce?— Să mori.— Oh, exclamă ea, când se va întâmpla asta?— Mâine.Capul ei, înălţat cu bucurie, îi recăzu în piept.— Mai este încă mult! murmură ea, de ce nu astăzi?— Eşti, aşadar, tare nefericită? întrebă preotul după o pauză.— Mi-e tare frig, răspunse ea.Fata îşi strânse genunchii în mâini, gestul obişnuit al nenorociţilor, cărora le e

frig, şi pe care l-am mai văzut la pustnica de la Tour-Roland, dinţii îi clănţăneau.Preotul păru că-şi plimbă, pe sub glugă, ochii prin carceră.— Fără lumină! Fără foc! În apă! Este groaznic!— Da, răspunse ea cu aerul uimit pe care i-l dăduse nenorocirea. Lumina e a

tuturor oamenilor. De ce nu mi se dă decât întunericul?— Ştii de ce te afli aici? reluă preotul după o nouă pauză.— Cred că am ştiut, glăsui ea trecându-şi degetele slabe peste sprâncene ca

pentru a-şi ajuta memoria, dar acum nu mai ştiu.Se porni deodată pe plâns ca un copil.— Aş vrea să ies de aici, domnule. Mi-e frig, mi-e frică, sunt lighioane care se

urcă pe mine.— Atunci urmează-mă.Şi preotul o luă de braţ. Nenorocita era îngheţată până în măduva oaselor, dar

mâna lui îi dădu o impresie de răceală.— Vai, e mâna îngheţată a morţii! murmură ea. Cine eşti d-ta?Preotul îşi ridică gluga. Ea privi: chipul sinistru care o urmărea de atât amar de

vreme, capul de demon care se ivise la Falourdela, deasupra capului adoratului eiPhoebus, ochii pe care îi văzuse pentru ultima dată sclipind lângă un pumnal.

Vedenia, totdeauna fatală pentru ea, şi care a împins-o astfel din nenorocire înnenorocire, până la supliciu, o smulse din amorţeală. I se păru că voalul îngroşatpeste memoria ei se rupe. Toate detaliile, aventurile lugubre, de la scena groaznicădin casa Falourdelei până la condamnarea ei, îi reveniră deodată în minte, nu vagi şiîncâlcite ca până atunci, ci precise, palpitante, cumplite. Amintirile, pe jumătateşterse şi aproape astupate de prea- plinul suferinţei, fură însufleţite de figura sumbrăde dinaintea sa, aşa cum apropierea focului scoate la iveală, proaspete, pe hârtia albă,literele invizibile scrise cu cerneală simpatică. I se păru că toate rănile inimii sale seredeschideau şi sângerau deodată.

— Oh, e preotul! strigă ea cu mâinile pe ochi şi cu un tremur convulsiv.Apoi braţele îi căzură descurajate, şi rămase cu capul plecat, cu ochii în jos,

mută, continuând să tremure. Preotul o privea cu ochii unui uliu care a planat multăvreme, în slava cerului, în jurul unei biete ciocârlii pitită în grâu, care a îngustatîndelung cercurile formidabile ale zborului său, şi care, ca o săgeată de fulger, s-anăpustit asupra pradei şi o ţine în gheară. Ea începu să murmure:

— Isprăveşte! Isprăveşte! Dă-mi ultima lovitură! Şi îşi afundă capul, cu groază,între umeri, ca oaia care aşteaptă lovitura de măciucă a măcelarului.

— Aşadar, te înspăimânt! glasul el în cele din urmă. Ea nu răspunse.— Te înspăimânt? repetă el.Buzele ei se strânseră de parcă ar fi zâmbit.— Da, spuse, călăul îşi bate joc de osândit. De luni de zile mă urmăreşte, mă

ameninţă, mă înfricoşează! Doamne, ce fericită aş fi fost fără el! El m-a aruncat înprăpastia asta! O, cerule, el l-a ucis... el l-a ucis pe Phoebus al meu! Izbucnind înplâns şi înălţându-şi ochii asupra preotului: Ticălosule, cine eşti? Ce ţi-am făcut? Măurăşti mult? Ce ai împotriva mea?

— Te iubesc! strigă preotul.Lacrimile ei se opriră subit. Îl privi cu ochi de idiot. El căzuse în genunchi şi o

învăluia cu ochi înflăcăraţi.— Auzi? Te iubesc! strigă el iarăşi.— Ce iubire! spuse nefericita înfiorându-se. El continuă:— Iubirea unui blestemat!Rămăseseră amândoi, câteva minute, tăcuţi, striviţi sub greutatea emoţiilor, el

smintit, ea prostită.— Ascultă, glăsui în sfârşit preotul, şi un calm ciudat pusese din nou stăpânire

pe el. Ai să afli totul. Îţi voi spune ceea ce până acum abia am cutezat să-mi spun mie,când îmi cercetam pe furiş conştiinţa în orele adânci ale nopţii, în care e atâta beznăîncât s-ar părea că Dumnezeu nu ne mai vede. Ascultă. Înainte de a te vedea, eramfericit...

— Şi eu! oftă ea cu glas slab.— Nu mă întrerupe. Da, eram fericit, cel puţin mi se părea că sunt. Eram

neprihănit, mi-era sufletul plin de-o lumină limpede. Nu exista cap care să se înalţemai mândru şi mai radios decât al meu. Preoţii mă întrebau asupra castităţii, doctoriiasupra doctrinei. Da, ştiinţa era totul pentru mine. Ea era o soră, şi o soră îmiajungea. Ceea ce nu înseamnă că nu mi-au venit, cu vârsta, alte idei.

De multe ori trupul meu se tulburase la trecerea unei forme de femeie. Putereasexului şi a sângelui pe care, adolescent nebun, îmi închipuisem că o înăbuşisempentru toată viaţa, a ridicat în numeroase rânduri, cu zvârcoliri, lanţul dorinţelor defier care mă ţintuiesc jalnic de pietrele reci ale altarului. Dar postul, rugăciunea,studiul, măcinările mănăstirii, au ajutat sufletul să-şi stăpânească trupul. Şi apoiocoleam femeile. Dealtminteri, nu trebuia decât să deschid o carte pentru ca toatefumurile întinate ale minţii să se împrăştie dinaintea splendoarei ştiinţei.

În câteva minute simţeam cum fug departe lucrurile îngroşate ale pământului şimă regăseam, calm, vrăjit şi senin, în prezenţa strălucirii liniştite a adevărului etern.Câtă vreme Demonul n-a trimis, pentru a mă ataca, decât umbre nelămurite de femeicare treceau răzleţe pe dinaintea ochilor, în biserică, pe străzi, prin poieni, şi careabia reveneau în visurile mele, eu le-am biruit lesne. O, dacă n-am rămas cu victoria,vina este a lui Dumnezeu care nu a dăruit omului şi Demonului o tărie egală!

Ascultă. Într-o zi... Aici preotul se opri, şi prizoniera auzi cum ies din pieptul luisuspine care semănau cu un horcăit şi cu o sfâşiere. El reluă: ...într-o zi stăteamrezemat la fereastra chiliei mele... Ce carte citeam? Totul se învălmăşeşte în minteamea. Citeam. Fereastra dădea spre o piaţă. Auzii un sunet de tamburină şi de muzică.Supărat că mă tulbură în reveria mea, privesc în piaţă. Ceea ce văzui, vedeau şi alţii,şi cu toate acestea nu era un spectacol făcut pentru ochi omeneşti.

În mijlocul drumului — era amiază, un soare puternic — dansa o făptură. Ofăptură atât de frumoasă încât Dumnezeu ar fi preferat-o Fecioarei, şi ar fi ales-o camamă, şi ar fi vrut să se nască dintr-însa, dacă ea ar fi existat când el a luatîntruchipare de om! Ochii ei erau negri şi splendizi, din păru-i negru câteva şuviţe pecare le pătrundea soarele băteau în galben ca nişte fire de aur. Picioarele ei sepierdeau în mişcare, asemenea spiţelor unei roţi care se învârteşte repede.

În jurul capului, în cozile negre, erau monede de metal care sclipeau în soaredând frunţii o cunună de stele. Rochia ei cu fluturaşi scânteia în albastru, punctată cuscânteie ca o noapte de vară. Braţele, mlădioase şi cafenii, se înnodau şi se deznodauîn jurul taliei ca două falduri. Forma trupului ei era uimitor de frumoasă.

O, strălucitoarea figură care se desprindea ca un obiect luminos în chiar luminasoarelui... tânăra fată... erai tu! Mirat, îmbătat, fermecat, începui să te privesc, teprivii atâta, încât deodată mă înfiorai de spaimă, şi simţii că vraja pune stăpânire pemine. Preotul se opri încă un moment, cu răsuflarea tăiată. Apoi continuă:

— Vrăjit pe jumătate, încercai să mă agăţ de ceva şi să mă opresc din cădere. Îmireamintii capcanele pe care Satan mi le mai întinsese. Creatura din faţa ochilor meiera înzestrată cu frumuseţea aceea supraumană care nu putea veni decât din cer saudin iad. Nu era o fată obişnuită, plămădită cu puţin lut şi luminată sărăcăcios pedinăuntru de raza pâlpâitoare a unui suflet de femeie. Era un înger! Dar un înger debeznă, de flacără, nu de lumină. În momentul când cugetam aşa, văzui lângă tine ocapră, animal al sabatului, care mă privea râzând. Soarele îi învăpăia coarnele.

Atunci întrevăzui demonul, şi nu mă indoii că ai venit din iad, şi că erai menităpentru pierzania mea. Aşa am crezut.

Preotul se uită atunci la faţa prizonierei şi adăugă rece:— Cred şi-acum. Cu toate acestea, vraja îşi desăvârşea opera puţin câte puţin.

Dansul tău îmi învolbura creierul, simţeam cântecul misterios care se împlineşte înmine. Tot ce ar fi trebuit să vegheze adormea în suflet şi, asemenea celor care mor înzăpadă, găseam plăcere în a lăsa somnul să vie. Deodată, ai început să cânţi. Ceputeam face, nefericitul de mine? Cântul tău era şi mai fermecător decât dansul. Amvrut să fug. Cu neputinţă. Eram pironit, prinsesem rădăcini în pământ. Mi se părea cămarmura lespezii se urcase până la genunchii mei. A trebuit să rămân până la capăt.Picioarele erau îngheţate, capul îmi clocotea. În sfârşit, te-ai înduioşat poate de mine,n-ai mai cântat şi ai dispărut. Răsfrângerea orbitoarei vedenii, răsunetul muziciifermecătoare, se risipiră treptat din ochii şi urechile mele. Căzui atunci în colţulferestrei, mai înţepenit şi mai slab decât statuie dezlipită de pe soclu. Mă treziclopotul de vecernie. Ma ridicai, fugii, dar, vai mie! în mine căzuse ceva care nu puteasă se mai ridice, răsărise ceva de care nu puteam fugi.

Făcu o nouă pauză şi continuă:

— Da, din ziua aceea s-a născut în mine un om pe care nu-l cunoşteam. Am vrutsă mă folosesc de toate remediile mele: mănăstirea, altarul, lucrul, cărţile – cenebunie! O, cât de dogit sună ştiinţa când ciocneşti de ea, cu deznădejde, un cap plinde pasiuni! Ştii tu, fată frumoasă, ce vedeam totdeauna, din momentul acela, întrecarte şi mine? Pe tine, umbra ta, icoana arătării luminoase care străbătuse într-o zispaţiul pe dinaintea mea. Dar icoana nu mai avea aceeaşi culoare; era mohorâtă,funebră, tenebroasă; cum este cercul negru care urmăreşte mult timp vedereaimprudentului ce s-a uitat ţintă la soare. Neputând să mai scap, auzind mereuvâjâindu-mi în minte cântecul tău, văzând mereu picioarele tale dansând pe carteamea de rugăciuni, simţind mereu noaptea, în vis, forma ta lângă corpul meu.

Am vrut să te mai văd, să te ating, să ştiu unde eşti, să văd dacă te mai regăsescasemenea imaginii ideale care îmi rămăsese în minte, să zdrobesc poate visul cuajutorul realităţii. Nădăjduiam că o impresie nouă o va şterge pe prima, şi primadevenise pentru mine insuportabilă. Te-am căutat. Te-am revăzut. Nenorocire! Dupăce te-am văzut de două ori, am vrut să te văd de o mie de ori, am vrut să te vădmereu. Atunci — cum să mă mai opresc pe panta infernului? — nu am mai fost stăpânpe mine. Demonul înnodase pe piciorul tău capătul celălalt al firului cu care îmilegase aripile. Devenii buimac şi rătăcitor ca tine. Te aşteptam pe sub arcade, tespionam la colţul străzilor, te pândeam din turnul meu. Mă întorceam în fiecare searămai încântat, mai disperat, mai vrăjit, mai pierdut! Aflasem cine eşti, egipteancă,gitană, zingara - ţigancă ; cum să mă mai îndoiesc de magie? Ascultă! Nădăjduii căun proces mă va descotorosi de farmece. O vrăjitoare l-a fermecat pe Bruno d'Ast, atrimis-o la rug şi s-a vindecat. Ştiam aceasta. Vrusei să încerc leacul. Încercai maiîntâi să-ţi interzic piaţa catedralei, nădăjduind că am să te uit dacă nu te maiîntorceai. N-ai ţinut seamă. Ai revenit. Mi-a trecut apoi prin minte să te răpesc. Amîncercat într-o noapte. Eram doi. Pusesem deja laba pe tine, când s -a arătat ofiţerulacela ticălos. Te- a eliberat. El începea astfel nenorocirea ta, a mea şi a sa. În sfârşit,nemaiştiind ce să fac şi ce am să devin, te-am denunţat, îmi închipuiam că mă voivindeca, asemenea lui Bruno d'Ast. Mă gândeam de asemeni, în chip nelămurit, că unproces te va da în seama mea, că într-o închisoare te voi ţine sub stăpânirea mea, tevoi avea, că n-ai să poţi să-mi scapi, că tu mă posedai de prea multă vreme ca să nu teposed şi eu. Când faci răul, trebuie să-l faci în întregime. E o nebunie să te opreşti lajumătate pe drumul monstruozităţii! Extremitatea crimei are deliruri de bucurie. Unpreot şi o vrăjitoare se pot pierde în voluptăţi pe căpiţa de paie a unei carcere! Te-amdenunţat. Pe vremea aceea te înfricoşam când mă întâlneai. Complotul pe care îlurzeam împotriva ta, furtuna pe care o grămădeam pe capul tău, se desprindea dinmine în ameninţări şi în fulgere. Totuşi, mai şovăiam.

Planul meu avea laturi năprasnice care mă sileau să dau înapoi. Poate că as firenunţat, poate că gândul meu hidos s-ar fi uscat în creier fără sa rodească. Îmiînchipuiam că va atârna totdeauna de mine să continui sau să întrerup procesul. Darorice gând rău este neînduplecat, şi vrea să devină un fapt; dar acolo unde eu măcredeam atotputernic, fatalitatea era mai puternică decât mine. Vai! Vai! Ea te-aprins şi te-a zvârlit rotiţelor cumplite ale maşinii pe care eu o construiam în chiptenebros! Ascultă. Mă apropii de sfârşit. Într-o zi tot cu un soare frumos, văd trecândpe dinaintea mea un om care îţi rosteşte numele, şi râde, şi are în ochi desfrâul.Blestem! L-am urmărit. Cunoşti restul. Tăcu. Fata nu putu să găsească decât uncuvânt:

— O, Phoebus, dragul meu!— Nu rosti acest nume! glăsui preotul apucându-i braţul cu violenţă. Nu rosti

numele acesta! O, nenorociţi ce suntem, numele acesta ne-a pierdut! Sau, mai binezis, ne-a pierdut pe unii şi pe alţii jocul inexplicabil al fatalităţii! Suferi, nu-i aşa?

Ţi-e frig, întunericul te orbeşte, carcera te învăluie, dar poate că în adâncul tăumai este o rază de lumină, chiar dacă n-ar fi decât iubirea de copilă pentru omul acelasterp care se juca cu inima ta. Pe când eu, eu port carcera în mine, în lăuntrul meueste iarnă, gheaţă, deznădejde, în suflet am noaptea. Ştii tu cât am suferit?

Am fost la procesul tău. Stăteam pe banca Oficialului. Da, sub una din glugileacelea de preot erau zvârcolirile unui osândit. Când te-au adus, eram acolo; când te-au cercetat, eram acolo. Peşteră de lupi! Vedeam cum se ridică încet, pe fruntea ta,crima, spânzurătoarea mea. La fiecare martor, la fiece dovadă, la fiece pledoarie,eram acolo; am putut să-ţi număr fiecare pas pe calea îndurerată; eram acolo chiarcând bestia feroce... O, nu am prevăzut tortura! Ascultă. Te-am însoţit în camera dechin. Am văzut cum te dezbracă şi cum te frământă, pe jumătate goală, mâinilenetrebnice ale călăului. Am văzut piciorul tău, piciorul pe care as fi vrut să depun, înschimbul unui imperiu, o singură sărutare şi să mor, piciorul sub care aş simţi cuatâta voluptate zdrobindu-se capul meu, l-am văzut strâns în bocancul oribil care facedin mădularele unei fiinţe un noroi însângerat. O, nenorocitul de mine, în timp cevedeam asta, aveam sub giulgiul meu un pumnal cu care îmi sfredeleam pieptul.Când tu ai scos un strigăt, l-am înfundat în carne, când ai scos al doilea strigăt, el îmiintra în inimă! Priveşte. Mi se pare că sângerează şi acum. Îşi desfăcu sutana.

Pieptul lui era într-adevăr sfâşiat ca de o gheară de tigru, şi avea în coapsă orană destul de mare, neînchisă. Prizoniera se trase înapoi cu groază.

— O, fată iubită! spuse preotul, fie-ţi milă de mine! Te crezi nefericită, vai, tu nuştii ce e nefericirea! Să iubeşti o femeie, să fii preot, să fii duşmănit, să o iubeşti cutoate furiile sufletului, să simţi că ţi-ai da pentru cel mai neînsemnat zâmbet al eisângele, măruntaiele, renumele, mântuirea, nemurirea şi veşnicia, viaţa aceasta şicealaltă, să regreţi că nu eşti rege, geniu, împărat, arhanghel, Dumnezeu, ca să-i puiun mai mare sclav sub picioare; să o îmbrăţişezi noaptea şi ziua, în visuri şi îngânduri, şi s-o vezi îndrăgostită de o uniformă de soldat, şi să nu-i poţi oferi decât osutană murdară de preot, care o va înspăimânta şi o va dezgusta. Să fii prezent, cugelozia şi turbarea ta, în timp ce ea dăruieşte unui fanfaron imbecil, mizerabil,comori de iubire şi frumuseţe! Să vezi trupul a cărui formă te arde, sânul atât dedulce, carnea aceasta palpitând şi roşindu-se sub sărutările altuia!

O, cerule, să-i iubeşti piciorul, braţul, umărul, să te gândeşti la vinele ei albastre,la pielea ei cafenie, până la a te zvârcoli nopţi întregi pe lespedea chiliei, şi să vezitoate dezmierdările pe care le-ai visat pentru ea, ducând la tortură!

Să nu izbuteşti a o culca decât pe patul de piele! O, acesta e adevăratul cleşteînroşit în foc al infernului! Ce fericit e acela care este retezat între două scânduri şisfârtecat de patru cai!

Ştii tu ce înseamnă chinul pe care îl pricinuiesc, în nopţile lungi, arterele înclocot, inima ce plesneşte, capul ce se frânge, dinţii care muşcă mâinile; călăiînverşunaţi care te întorc neîncetat, ca pe un grătar arzător, pe un gând de dragoste,de gelozie şi deznădejde? Fată iubită, îndură-te un moment! Toarnă puţină cenuşăpeste jarul acesta! Te implor, şterge sudoarea care îmbrobonează, cu picături mari,fruntea mea! Copilo, chinuieşte-mă cu o mână, dar mângâie-mă cu cealaltă. Fie-ţimilă, fie-ţi milă de mine!

Preotul se rostogolea în apa de pe jos şi îşi lovea craniul de colţurile treptelor depiatră. Fata îl asculta, îl privea. Când el tăcu, istovit, gâfâind, ea repetă în şoaptă:

— O, Phoebus, dragul meu! Preotul se târî spre ea în genunchi.— Te implor, strigă el, dacă ai suflet, nu mă respinge! O, te iubesc! Sunt un

ticălos! Nefericito, când rosteşti numele acesta, e ca şi cum ai sfărâma în dinţii tăitoate fibrele inimii mele! îndurare! Dacă vii din iad, merg acolo cu tine. Am făcuttotul pentru asta. Iadul în care vei fi e paradisul meu, vederea ta e mai încântătoare

decât a lui Dumnezeu. O, spune! Nu mă vrei! În ziua când o femeie ar respinge oatare iubire, mi s-ar părea că munţii se urnesc din loc. O, dacă ai vrea!... Ce fericiţi amputea să fim! Am fugit, te-aş ajuta să fugi, am merge undeva, am căuta locul cu celmai mult soare de pe pâmănt, cu cei mai mulţi copaci, cu cel mai frumos cer albastru.Ne-am iubi, ne-am revărsa sufletele unul într-altul, şi am avea o sete nepotolită denoi înşine, pe care am stinge-o împreună fără încetare, în cupa nesecată a dragostei!

Ea îl întrerupse cu un râs cumplit, hohotitor.— Ia te uită, părinte, ai sânge pe unghii!Preotul rămase câteva clipe împietrit, cu ochii fixaţi pe mână.— Ei da, reluă el în sfârşit cu o blândeţă ciudată, insultă-mă, batjocoreşte-mă,

copleşeşte-mă! dar vino, vino. Să ne grăbim. Execuţia are loc mâine. Spânzurătoareadin Piaţa Greve, o ştii, e totdeauna gata. E groaznic să te văd mergând în căruţă!Îndurare! Nu simţeam niciodată ca acum cât de mult te iubeam. O, urmează-mă! Măvei iubi după ce te voi fi salvat. Mă vei urî de asemeni câtă vreme vei dori. Dar vino.Mâine! Mâine! Spânzurâtoarea! Chinul! O, salvează-te! Cruţă-mă. O luă de braţ, erabuimac, vru s-o tragă după el. Ea fixă asupra lui ochii ei încremeniţi.

— Ce a devenit dragul meu Phoebus?— O, eşti fără milă! spuse preotul lăsându-i braţul.— Ce a devenit Phoebus? repetă ea cu glas rece. — A murit! strigă preotul.— A murit! glăsui ea tot rece şi nemişcată; atunci de ce îmi ceri să trăiesc ? El nu

o asculta.— O, da, spunea el vorbindu-şi parcă singur; e mort de bună seamă. Lama a

intrat foarte adânc. Cred că i-am atins inima cu vârful. O, eu aş trăi până la mânerulpumnalului! Fata se năpusti asupra lui ca o tigroaică furioasă, şi îl împinse cu o forţăsupranaturală pe treptele scării.

— Pleacă, monstrule! Pleacă, asasinule! Lasă-mă să mor! Sângele nostru să-ţi fiepe frunte o pată veşnică! Să fiu a ta, popă? Niciodată! Niciodată! Nu ne va uni nimic,nici măcar iadul! Pleacă, blestematule!

Preotul se împleticise pe scară. Îşi desprinse în tăcere picioarele din cutelesutanei, îşi luă felinarul şi începu să urce, încet, treptele care duceau la uşă, deschiseuşa şi ieşi.

Deodată fata îi văzu capul reapărând, avea o expresie înspăimântătoare, preotulîi strigă cu o horcăitură de ciudă şi deznădejde:

— Îţi spun că a murit! Ea căzu cu faţa la pământ, şi nu se mai auzi în carcerădecât suspinul picăturii de apă care înfiora băltoaca din beznă.

V. MamaNu cred sa fie pe lume ceva mai voios decât şirul ideilor ce se trezesc în inima

unei mame când vede pantofiorul copilului. Mai cu seamă dacă e pantoful desărbătoare, de duminică, de botez, pantoful brodat până sub talpă, un pantof cu carecopilul n-a păşit încă. Pantoful acesta are atâta graţie şi e atât de mic, îi este atât de cuneputinţă să meargă, încât mama are impresia că îşi vede copilul. Îi zâmbeşte, îlsărută, îi vorbeşte. Se întreabă dacă e într-adevăr cu putinţă ca un picior să fie atât demic, şi chiar dacă lipseşte copilul, pantoful drăguţ îi este de ajuns pentru a-i readuce,în faţa ochilor, făptura dulce şi delicată. Îl vede parcă, îl vede întreg, însufleţit, voios,cu mâinile gingaşe, cu capul rotund, cu buzele neprihănite, cu ochii senini, albaştri.Dacă e iarnă, el e aici, se târăşte pe covor, încalecă un scăunel, iar mama tremură camicuţul să nu se apropie de foc. Dacă e vară, se târăşte prin curte, în grădină, smulgeiarba dintre pietre, priveşte cu naivitate câinii mari, caii mari, fără teamă, se joacă cuscoicile, cu florile, şi îl supără pe grădinarul care găseşte nisip în brazde şi pământ pe

alei. Totul râde, totul străluceşte, totul cântă în jurul lui, ca el, până la adierea de aerşi la raza de soare care se zbenguiesc în cârlionţii nebunateci ai părului.

Pantoful arată mamei toate acestea şi îi topeşte inima aşa cum focul topeşteceara. Dar când copilul este pierdut, nenumăratele imagini de bucurie, de vrajă, deafecţiune, care se grămădesc în jurul pantofiorului, devin tot atâtea grozăvii. Pantofuldrăguţ, brodat, nu mai e decât un instrument de tortură care sfărâmă veşnic fibra ceamai profundă şi mai sensibilă; dar în loc s-o dezmierde un înger, o strânge în cleşteun demon. Într-o dimineaţă, în timp ce soarele de mai se înălţa pe unul din aceleceruri albăstrii, închise, pe care Garofolo îşi fixează coborârile de pe cruce, pustnicade la Tour-Roland auzi un huruit de roţi, de cai şi fierărie în piaţa Greve.

Se trezi puţin, îşi înnodă părul peste urechi ca să n-audă, şi reîncepu săcontemple, în genunchi, obiectul neînsufleţit pe care îl adora astfel de cinsprezeceani. Am mai spus, pantofiorul însemna pentru ea universul. Gândul ei era închisacolo, şi n-avea să mai iasă decât la moarte. Imprecaţiile amare, tânguirilemişcătoare, rugăciunile şi hohotirile de plâns zvârlite de ea spre cer, în legătură cuîncântătorul pantof de satin roz, numai beciul sumbru de la Tour-Roland le-a ştiut.Nicicând o mai mare deznădejde n-a fost împrăştiată peste un lucru mai drăguţ şimai graţios. Se părea, în dimineaţa aceea, că durerea ei era mai violentă decât deobicei, şi o auzeai de afară jeluindu-se cu o voce tare şi monotonă care sfâşia inima.

— O, copila mea! spunea ea, copila mea! copiliţa mea dragă! N-am să te mai vădniciodată? Aşadar, s-a sfârşit! Mi se pare întruna că a fost ieri! Dumnezeule,Dumnezeule, era mai bine să nu mi-o dai dacă aveai de gând să mi-o iei aşa derepede. Tu nu ştii că copiii noştri ţin de pântecul nostru, şi că o mamă care şi-apierdut copilul nu mai crede în Dumnezeu? O, păcătoasa de mine, de ce am ieşit înziua aceea? Doamne! Doamne! dacă mi-ai răpit-o aşa, înseamnă că nu m-ai văzutniciodată cu ea, când o încălzeam plină de bucurie la focul meu, când ea râdeasugând la pieptul meu, când îi urcam picioruşele pe pieptul meu până la buze.

Dacă ai fi privit, Dumnezeule, ţi-ar fi fost milă de bucuria mea, nu mi-ai fi răpitsingura iubire ce-mi rămăsese în inimă! Eram oare o făptură atât de ticăloasă,Doamme, că nu puteai să te uiţi la mine înainte de a mă osândi? Vai, vai! uitepantoful, unde e picioruşul, unde e restul, unde e copilul? Fetiţa mea, fetiţa mea,ce aufăcut cu tine? Dă-mi- o înapoi, Doamne! Genunchii mei s-au jupuit timp decincisprezece ani, rugându-te, Dumnezeule; nu e de ajuns? Înapoiază-mi-o pentru ozi, un ceais, un minut, Doamne! şi aruncă-mă apoi peste vecie în gheareleDemonului! O, dacă aş şti unde atârnă o bucată din poala ta, m-aş agăţa cu ambelemâini şi-ar trebui să-mi înapoiezi copilul! N-ai milă, Doamne, de pantofiorul eidrăguţ?

Poţi să osândeşti o biată mamă la chinul asta, de cincisprezece ani? BunăFecioară! Bună Fecioară din cer, mi-a fost luat copilul meu Iisus, mi-a fost furat, l-aumâncat într-o poiană, i-au băut sângele, i-au mestecat oasele! Bună Fecioară, fie-ţimilă de mine! Fetiţa mea! Am nevoie de fetiţa mea...Ce-mi pasă că ea este în rai? Nuvreau îngerul vostru, vreau copilul meu! Sunt o leoaică, vreau puiul meu! O, m-aşzvârcoli pe pământ şi aş zdrobi piatra cu fruntea mea, şi m-aş osândi şi te-aşblestema, Doamne, dacă îmi ţii copila. Vezi bine că braţele mele sunt muşcate,Doamne! Oare Dumnezeu este fără de milă? O, nu-mi daţi decât sare şi pâine neagră,numai să-mi daţi fetiţa, şi ea să mă încălzească, aşa cum încălzeşte un soare...

Doamne, Dumnezeule, nu sunt decât o păcătoasă; copila mea însă îmi dădeaevlavia. Eram păcătoasă faţă de religie din dragoste pentru ea; şi te vedeam înzâmbetul ei, ca printr-o deschizătură a cerului.. O, de-aş putea măcar o dată, încă odată, o singură dată, să încalţ pantoful în picioruşul ei roz, şi să mor, bună Fecioară,binecuvântându-te! Cincisprezece ani. O fi mare acum. Nefericita copilă!

N-am s-o mai văd niciodată, nici măcar în cer, căci eu nu am să merg acolo.Nenorocita se aruncase asupra pantofului, mângâierea şi deznădejdea ei de atâţiaani, şi trupul i se sfâşia în hohotiri, ca în prima zi. Căci pentru o mamă care şi-apierdut copilul, prima zi rămâne totdeauna. Durerea aceasta nu îmbătrâneşte.Veşmintele de doliu pot să se tocească şi să albească, dar inima rămâne întunecată. Înmomentul acela trecură pe dinaintea chiliei glasuri fragede şi voioase de copii.

Ori de câte ori copiii îi loveau vederea sau auzul, biata mamă se repezea înungherul cel mai posomorât al mormântului ei, şi ai fi zis că încearcă să-şi afundecapul în piatră, ca să nu-i audă. De data aceasta, dimpotrivă: zvâcni în sus şi-ascultăcu lăcomie. Un băieţaş spusese:„Astăzi spânzură o egipteancă!. Cu tresărirea bruscă apăianjenului pe care l-am văzut năpustindu-se asupra unei muşte în plasa lui, eaalergă la ferestruica ce dădea, după cum se ştie, în Piaţa Greve, într-adevăr, o scarăera înălţată lângă spânzurătoarea permanentă, şi călăul avea de lucru cu potrivitullanţurilor ruginite de ploaie. Se strânsese oarecare popor în jur. Grupul zglobiu alcopiilor era acum departe. Pustnica se uită după vreun drumeţ pe care să-l poatăîntreba. Zări lângă chilia ei un preot care se prefăcea că citeşte în ceaslovul public,dar care era mult mai puţin preocupat de carte decât de ştreangul spre care zvârleadin când în când o ochire sumbră, sălbatică. Îl recunoscu pe domnul arhidiacon deJosas, un om sfânt.

— Părinte, întrebă ea, pe cine au să spânzure acolo?Preotul o privi şi nu răspunse, ea repetă întrebarea. Atunci el glăsui:— Nu ştiu.— Nişte copii spuneau că e vorba de o egipteancă, reluă pustnica.— Mi se pare că da, spuse preotul.Atunci Paquette Chantefleurie izbucni într-un râs de hienă.— Surioară, întrebă arhidiaconul, aşadar le urăşti tare mult pe egiptence?— Dacă le urăsc? exclamă pustnica, ele sunt vampiri, hoaţe de copii! Mi-au

mâncat fetiţa, copila mea, singura mea copilă! Nu mai am inimă. Mi-au mâncat-o!Era înfricoşătoare. Preotul o privea cu răceală.— E mai cu seamă una pe care o urăsc şi pe care am blestemat-o, continuă ea,

una tânără, de vârsta pe care ar avea-o fiica mea dacă mama ei n-o mânca pe copilamea. Ori de câte ori vipera tânără trece pe dinaintea chiliei mele, îmi tulbură sângele!

— În cazul acesta, surioară, bucură-te, spuse preotul, glacial ca o statuie demormânt, ai s-o vezi pe aceea murind. Capul îi căzu în piept şi se depărtă încetişor.Pustnica îşi frânse braţele de bucurie.

— I-am prezis eu că o să urce acolo! îţi mulţumesc, părinte! strigă ea.Şi începu să se plimbe cu paşi mari pe dinaintea gratiilor ferestruicii, despletită,

cu ochii învăpăiaţi, lovindu-se de perete cu umărul, având aerul sălbatic al uneilupoaice în cuşcă, al unei lupoaice flămânde de mult timp şi care simte apropiindu-seora ospăţului.

VI. Trei inimi diferite de bărbaţiCu toate acestea, Phoebus nu era mort. Oamenii de teapa lui au viaţă lungă.

Când maestrul Philippe Lheulier, avocatul extraordinar al regelui, spulsese bieteiEsmeralda: „Trage să moară”, a spus aceasta din greşeală sau pentru a glumi. Cândarhidiaconul repetase condamnatei: „A murit”, el nu ştia nimic, dar credea, îşiînchipuia, nu se îndoia, nădăjduia. I-ar fi fost prea greu să dea femeii pe care o iubeaveşti bune despre rivalul lui. Orice bărbat în locul său ar fi făcut la fel.

Nu pentru că rana lui Phoebus nu era gravă, dar pentru că fusese mai puţingravă decât se lăuda arhidiaconul. Doctorul la care soldaţii l-au transportat, dinprimul moment, s-a temut vreme de opt zile pentru viaţa lui, şi chiar i-a spus aceasta

în latineşte. Tinereţea biruise totuşi: şi, lucru care se întâmplă deseori, în ciudaprognosticurilor şi a diagnosticelor, natura se amuzase mântuindu-l pe bolnav subnasul medicului. În timp ce zăcea încă pe patul doctorului, el a avut de suportatprimele interogatorii ale lui Philippe Lheulier şi ale anchetatorilor Oficialului, ceea cel-a plictisit foarte mult. De aceea, într-o bună dimineaţă, simţindu-se mai bine, şi-alăsat pintenii de aur ca plată pentru tratament, şi a şters-o. Fapta lui nu adusese dealtminteri nici o tulburare în derularea procesului. Pe atunci, justiţia se sinchiseaprea puţin de preciziuni într-un proces. Tot ce îi trebuia era ca acuzatul să fiespânzurat. Iar judecătorii aveau destule probe contra Esmeraldei. Ei l-au crezut pePhoebus mort, şi cu aceasta, basta. În ceea ce îl priveşte, Phoebus n-a fugit preadeparte. S-a dus pur şi simplu la compania sa, aflată în garnizoană la Queue-en-Brie,în Ile-de-France, la câteva staţii de Paris. La urma urmei nu-i era câtuşi de puţinplăcut să se prezinte personal la proces. Îşi dădea nelămurit seama că va face acolo ofigură ridicolă. În fond nu prea ştia ce să gândească despre toată afacerea.Necredincios şi superstiţios ca orice soldat care nu e decât soldat, când se cerceta înprivinţa aventurii aceleia nu era lămurit asupra caprei, asupra modului bizar în carese întâlnise cu Esmeralda, asupra modului nu mai puţin ciudat în care ea îşidezvăluise iubirea, asupra calităţii de egipteancă, în sfârşit asupra călugărului-posac.Întrevedea în istoria asta mult mai multă magie decât iubire, probabil o vrăjitoare,poate chiar diavolul; în sfârşit, o comedie sau, pentru a vorbi în limbajul de atunci, unmister foarte dezagreabil în care el juca un rol foarte stângaci, rolul loviturilor şi albatjocurilor. Căpitanul era plouat. Încerca ruşinea aceea pe care La Fontaine adefinit- o aşa de admirabil: „Ruşinat ca o vulpe prinsă de o găină”. Nădăjduia dealtminteri că afacerea nu va stârni vâlvă, că el fiind absent, numele său va fi rostitabia în treacăt şi că, în orice caz, nu va răsuna dincolo de tribunal. În privinţa aceastanu se înşela; nu exista pe atunci o Gazetă a tribunalelor şi, deoarece nu treceasăptămână care să nu-şi aibă falsificatorul ei opărit, vrăjitoarea ei spânzurată sauereticul ei ars la una din nenumăratele justiţii din Paris, lumea se obişnuise într-atâtasă vadă la toate răspântiile pe bătrâna Temis feudală cu braţele goale şi cu mânecilesuflecate, făcându- şi meseria la fiare, la scări şi la stâlpi, încât nu-i mai dădeaaproape nici o atenţie. Lumea bună de pe timpul acela abia ştia numele osândituluicare trecea pe la colţul străzii, şi cel mult gloata se desfăta cu ospăţul acesta grosolan.O execuţie era un incident obişnuit al străzii. Phoebus se linişti deci destul de repedecu privire la lovitura de pumnal a ţigăncii sau a călugărului-posac (îl interesa preapuţin) şi cu privire la rezultatul procesului. Dar, de îndată ce inima sa fu vacantădinspre partea aceasta, imaginea Fleur-de-Lysei reapăru. Inima căpitanului Phoebusavea, ca şi fizica de pe atunci, groază de-vid.

Queue-en-Brie era de altminteri o reşedinţă cât se poate de nesărată, un sat depotcovari şi de păzitoare de vaci cu mâini crăpate, un lung cordon de hardughii şicolibe, care tiveşte drumul principal pe ambele părţi, pe o jumătate de leghe, însfârşit o coadă.

Fleur-de-Lys era penultima lui pasiune, o fată drăguţă, o zestre fermecătoare.Deci, într-o bună dimineaţă, vindecat pe deplin şi închipuindu-şi că, după două luni,procesul ţigăncii era desigur terminat şi uitat, îndrăgostitul călăreţ sosi năvalnic lauşa locuinţei Gondelaurier.

Nu dădu atenţie unei liote destul de numeroase care se grămădea în piaţacatedralei, îşi aminti că era luna mai, bănui vreo procesiune, niscai Rusalii, vreosărbătoare, îşi legă calul de veriga tindei şi urcă voios la frumoasa-i logodnică. Erasingură cu mama ei. Fleur-de-Lys păstra mereu în inimă scena cu vrăjitoarea, capra,alfabetul blestemat şi lungile absenţe ale lui Phoebus. Totuşi, când îl văzu intrând pecăpitanul ei, ea găsi că el are o înfăţişare excelentă, o uniformă impecabilă şi un aer

atât de pătimaş, încât se îmbujoră de plăcere. Nobila domnişoară era, la rându-i, maiîncântătoare decât oricând. Minunatul ei păr blond era împletit în chip fermecător,purta o rochie de culoarea aceea azurie care se potriveşte atât de bine chipurilor albe,cochetărie pe care o învăţase de la Colomba, iar ochii îi erau scăldaţi în nostalgiaaceea amoroasă care li se potriveşte şi mai bine. Phoebus, care în materie defrumuseţe nu văzuse nimic de multă vreme, fu cucerit de Fleur-de-Lys, ce dăduofiţerului nostru o manieră atât de curtenitoare încât împăcarea se stabili îndată.Doamna de Gondelaurier, aşezată mereu, matern, în jilţul ei cel mare, nu avu inimasă-l dojenească. Mustrările Fleur-de-Lysei expirară în gânguriri afectuoase. Fatastătea lângă fereastră, brodând mereu la peştera lui Neptun. Căpitanul se rezemasede spătarul scaunului ei, şi ea îi adresa în şoaptă mustrări dezmierdătoare.

— Răutăciosule, ce-ai făcut vreme de două luni?— Îţi jur, răspunse Phoebus oarecum stânjenit de întrebare, că eşti atât de

frumoasă încât ai da de gândit şi unui arhiepiscop.Ea nu se putu opri să zâmbească.— Bine, bine, domnule. Lasă frumuseţea mea şi răspunde-mi.— Ei bine, dragă verişoară, am fost rechemat în garnizoană.— Dar unde, rogu-te! Şi de ce n-ai venit să-ţi iei rămas-bun de la mine?— La Queue-en-Brie.Phoebus era încântat că prima întrebare îl ajuta să scape de a doua.— Dar e foarte aproape, domnule. Cum de n-ai venit să mă vezi măcar o dată?

Aici Phoebus se simţi serios încurcat.— Pentru că... serviciul... şi apoi, încântătoare verişoară, am fost bolnav.— Bolnav? întrebă ea înfricoşată.— Da... rănit.— Rănit?Biata copilă era zguduită profund.— O, nu te speria de atâta! spuse Phoebus cu neglijenţă. O ceartă, o lovitură de

sabie: ce-ţi pasă?— Ce-mi pasă? exclamă Fleur-de-Lys ridicându-şi ochii frumoşi, înlăcrimaţi.

Nu-mi spui ce gândeşti, rostind cuvintele acestea. Ce lovitură de sabie? Vreau să ştiutotul.

— Ei bine, scumpa mea, am avut o gâlceava cu Mahe Fedy, îl ştii? —locotenentul de la Saint-Germain-en-Laye, şi ne-am descusut fiecare câte un petecdin piele.

Mincinosul căpitan ştia prea bine că o afacere de onoare înalţă totdeauna pe unbărbat în ochii unei femei. Intr-adevăr, Fleur-de-Lys îl privea tulburată de frică, deplăcere şi de admiraţie. Nu era totuşi pe deplin liniştită.

— Numai să te fi vindecat pe deplin, dragul meu Phoebus, spuse ea. Nu-l cunoscpe Mahe Fedy acela, dar bănuiesc că este un om rău. Şi de unde a pornit cearta?

Aici Phoebus, a cărui imaginaţie nu prea era creatoare, începu să nu mai ştiecum să iasă din încurcătură.

— O, mai ştiu eu?... Nimica toată... un cal... un cuvânt! Frumoasă verişoară,exclamă el ca să schimbe subiectul, ce-i cu zgomotul ăsta din piaţa catedralei? Seapropie de fereastră şi adăugă: O, Doamne, ce de lume!

— Nu ştiu, glăsui Fleur-de-Lys; se pare că e o vrăjitoare care se va pocăi îndimineaţa asta

dinaintea bisericii, pentru a fi spânzurată după aceea.Căpitanul îşi închipuise atât de mult că scandalul cu Esmeralda se terminase,

încât vorbele Fleur-de-Lysei îl mişcară prea puţin. Îi mai puse totuşi o întrebare,două.

— Cum o cheamă pe vrăjitoare?— Nu ştiu, răspunse ea.— Şi ce se zice că a făcut?Ea înălţă şi de data aceasta umerii ei albi.— Nu ştiu.— O, Doamne! glăsui mama, sunt atâţia vrăjitori acum încât cred că îi arde fără

să li se mai ştie numele. E ca şi cum ai vrea să cauţi a afla numele fiecărui nor de pecer. La urma-urmei, putem fi liniştiţi. Dumnezeu îşi ţine condica lui! Venerabiladoamnă se ridică acum şi veni la fereastră. Dumnezeule, spuse ea ai dreptate,Phoebus. Ce de popor! E lume până şi pe acoperişuri. Phoebus, ştii, asta îmi aduceaminte de ceva. De venirea regelui Charles al VII-lea, când de asemeni era multpopor. Nu mai ştiu în ce an. Când îţi vorbesc de asta, nu-i aşa, ai impresia de ceva dedemult, iar eu am impresia de ceva recent. O, era mult mai multă lume decât acum!Era până şi pe meterezele de la Porte Saint-Antoine. Regele îşi ţinea regina pe şa, iardupă alteţele lor veneau toate doamnele pe şeile seniorilor. Mi-aduc aminte că lumeafăcea haz mare deoarece, alături de Amanyon de Garlande, foarte scund, era nobilulMatefelon, un cavaler de statură gigantică şi care omorâse sumedenie de englezi.

Era tare frumos. O, ce trist este să te gândeşti că toate astea au existat şi că nu amai rămas nimic. Îndrăgostiţii nu o ascultau pe respectabila doamnă. Phoebus serezemase iarăşi de spătarul scaunului logodnicei sale, post fermecător de undeprivirea lui libertină se afunda în toate deschizăturile bluzei Fleur-de-Lysei. Bluza secăsca binişor şi îi dezvăluia atâtea gingăşii, dându-i putinţa să bănuiască multe altele,încât Phoebus, înmărmurit de pielea cu răsfrângeri de atlas, îşi spunea: „Cum sepoate iubi altceva decât o fată albă?”

— Tăceau amândoi. Fata ridica din când în când asupra lui ochi fermecaţi şiblânzi, iar părul lor se amesteca într-o rază a soarelui primăvăratic.

— Phoebus, glăsui deodată Fleur-de-Lys în şoaptă, trebuie să ne căsătorim pestetrei luni; jură-mi că n-ai iubit niciodată altă femeie decât pe mine.

— Îţi jur, înger fermecător! răspunse Phoebus, şi privirea lui pătimaşă se alăturaaccentului sincer al glasului pentru a o convinge pe Fleur-de-Lys. Credea poate şi elîn momentul acela. Între timp, buna mamă, încântată că îi vede pe logodnici într-operfectă înţelegere, ieşise din apartament pentru a se ocupa de treburile casnice.Phoebus băgă de seamă şi singurătatea dădu atâta cutezanţă aventurosului căpitanîncât îi trezi în minte idei năstruşnice. Fleur-de-Lys îl iubea, el era logodnicul ei, eaera singură cu el, înclinarea lui de altă dată pentru ea se deşteptase, nu în toatăprospeţimea, dar în toată înflăcărarea, la urma-urmei nu e o crimă mare să guşti dingrâul tău înainte de a se coace; nu ştiu dacă gândurile acestea i-au trecut prin minte,dar ceea ce e sigur e că pe Fleur-de-Lys o înfricoşă deodată expresia privirii lui. Priviîn jurul ei şi nu-şi mai văzu mama.

— Doamne! spuse ea îmbujorată şi neliniştită; mi-e tare cald.— Mi se pare şi mie, răspunse Phoebus, că nu mai e mult până la amiază.

Soarele dogoreşte. Să lăsăm perdelele.— Nu, nu! strigă biata copilă; dimpotrivă, am nevoie de aer.Şi, ca o căprioară care simte răsuflarea haitei, se sculă, alergă la fereastră, o

deschise şi se năpusti în balcon. Phoebus o urmă destul de iritat. Piaţa catedralei,spre care dădea balconul, precum ştiţi, prezenta în momentul acela un spectacolsinistru şi ciudat, care schimbă brusc natura spaimei timidei Fleur-de-Lys. Omulţime imensă care năpădea din toate străzile învecinate umplea piaţa propriu-zisă.Intrarea bisericii n-ar fi putut să fie menţinută liberă numai cu micul zidînconjurător, dacă, în afară de zid, nu iar fi fost şi un şir dublu de sergenţi şi soldaţi.Graţie suliţelor şi flintelor, intrarea era liberă. Uşile largi ale bisericii erau închise,

contrastând cu nenumăratele ferestre dinspre piaţă, deschise, prin care se vedeaunenumărate capete îngrămădite, asemeni unor mormane de ghiulele într-un parc deartilerie. Suprafaţa gloatei era cenuşie şi pământie. Spectacolul aşteptat de ea era,evident, dintre acelea care au privilegiul să răscolească tot ce e mai josnic înpopulaţie. Nimic mai hidos decât zgomotul care se desprindea din furnicarul depălării galbene şi de plete murdare. Erau în gloată mai multe râsete decât strigăte,mai multe femei decât bărbaţi.

Din când în când, o voce ascuţită şi vibrantă străpungea hărmălaia generală.— Ei, Mahiet Baliffre, o spânzură aici?— Nătărăule, aici e pocăinţa. Bunul Dumnezeu o să-i tuşească pe latineşte în

obraz. Aşa se face totdeauna aici, la amiază. Dacă vrei ştreangul, du-te în Piaţa Greve.— Am să mă duc pe urmă.— Ascultă, cumătră Boucanbry, e adevărat că ea a refuzat duhovnicul?— Se pare că da, cumătră Bechaigne. — I-auzi, păgâna!— Domnule, aşa e obiceiul. Dregătorul palatului e dator să-l predea pe

răufăcător, judecat gata, pentru execuţie, starostelui Parisului, dacă este un laic, sauepiscopiei dacă e un cleric.

— Mulţumesc, domnule.— Vai, Doamne, biata făptură! spunea Fleur-de-Lys. Gândul acesta umplea de

durere privirea pe care ea o plimba peste gloată. Mult mai preocupat de ea decât deprostime, căpitanul îi mototolea, drăgăstos, centura pe la spate. Ea se întoarseimploratoare şi spuse surâzând:

— Te rog, lasă-mă, Phoebus! Dacă ar intra mama, ţi-ar vedea mâna!În momentul acela amiaza sună pe îndelete la orologiul catedralei. Un murmur

de satisfacţie izbucni în mulţime. Ultima vibraţie a celei de a douăsprezecea lovituriabia se stingea, şi toate capetele se legănară asemeni valurilor sub o răbufnire devânt, şi un strigăt imens porni de jos, de la ferestre şi de pe acoperişuri: „Uite-o!”

Fleur-de-Lys îşi duse mâinile la ochi, să nu vadă.— Fermecătoareo, îi spuse Phoebus, nu vrei să intri?— Nu, răspunse ea, şi redeschise din curiozitate ochii pe care îi închisese din

teamă.O cotigă trasă de un armăsar normand şi înconjurată de cavalerie în uniformă

violetă, cu cruci albe, intrase în piaţă, prin strada Saint-Pierre-aux-Boeufs. Sergenţiiîi făceau loc de trecere prin mulţime cu lovituri de bastoane.

Alături de cotigă călăreau câţiva ofiţeri de justiţie şi poliţie pe care îi recunoşteaidupă costumul lor negru şi după modul stângaci de a se ţine în şa. Maestrul JacquesCharmolue tropăia în fruntea lor. În trăsura fatală stătea o fată cu braţele legatedinapoi, fără preot alături. Era în cămaşă, părul ei lung, negru (moda pe atunci era sănu se taie părul decât la piciorul spânzurătorii) cădea răvăşit pe gât şi pe umerii pejumătate dezveliţi. Prin pletele unduinde, mai lucioase decât penele de corb, se vedeaînclinându-se şi înnodându-se o funie cenuşie şi zgrunţuroasă care îi jupuiaclaviculele gingaşe şi se răsucea pe după gâtul fermecător al bietei fete ca un viermede pământ pe o floare. Sub funie strălucea un talisman mic, împodobit cu mărgeleverzi, ce-i fusese lăsat pentru că, fără îndoială, celor care urmează să moară nu li semai refuză nimic. Spectatorii de la ferestre puteau să zărească în fundul cotigiipicioarele goale ale osânditei pe care aceasta căuta să le ascundă ca dintr-un ultiminstinct de femeie. La picioare se afla o căpriţă legată. Condamnata îşi ţinea cu dinţiicămaşa prinsă slab. Aveai impresia că suferă încă mai mult, fiind expusă astfel,aproape goală, tuturor ochilor. Din păcate, nu pentru aceste înfierări e făcutăpudoarea.

— Doamne, Iisuse! exclamă repede Fleur-de-Lys, adresându-se căpitanului. Iate uită, verişorule, e ţiganca aceea cu capra. Spunând acestea, ea se înturnă sprePhoebus. Ochii lui stăteau aţintiţi asupra cotigii. Era foarte palid.

— Care ţigancă cu capra? îngăimă el.— Cum, nu-ţi mai aduci aminte? glăsui Fleur-de-Lys. Phoebus o întrerupse.— Nu ştiu ce vrei să spui.Făcu un pas înapoi. Dar Fleur-de-Lys, a cărei gelozie, stârnită altă dată atât de

viu de aceeaşi ţigancă, se trezise, îi aruncă o privire pătrunzătoare şi plină deneîncredere; îşi amintea vag, în momentul acela, că a auzit vorbindu-se despre uncăpitan amestecat în procesul vrăjitoarei.

— Ce ai? îl întrebă ea pe Phoebus; s-ar zice că femeia te-a tulburat. Phoebus sestrădui să rânjească.

— Pe mine? Câtuşi de puţin!— Atunci rămâi şi să privim până la sfârşit, reluă ea cu ton poruncitor.

Ghinionistul căpitan fu nevoit să stea. Îl liniştea oarecum faptul că osândita nu-şiridica ochii de pe fundul cotigii. Era într-adevăr Esmeralda. Pe această ultimă treaptăa ruşinii şi a nenorocirii, ea era tot frumoasă, ochii ei mari, negri păreau şi mai maridin cauza subţierii obrajilor, profilul ei livid era candid, sublim... Semăna cu ceea cefusese, aşa cum o Fecioară a lui Masaccio seamănă cu o Fecioară de Rafael: maiistovită, mai subţire, mai slabă. De altminteri, totul se învălmăşea într-însa, şi, înafară de pudoare, nu se mai sinchisea de nimic, într-atât o frânseseră buimăcirea şideznădejdea. Corpul ei se poticnea la toate hurducăturile droagei, ca un lucru mortsau zdrobit. Avea privirea mohorâtă şi năucită. Se mai vedea o lacrimă în ochii ei,însă încremenită şi, pentru a spune astfel, îngheţată. Cavalcada lugubră străbătuseîntre timp gloata printre strigăte de bucurie şi atitudini curioase. Suntem datori săspunem totuşi, pentru a rămâne istorici fideli, că văzând-o atât de frumoasă şi decopleşită, mulţi privitori, ba încă dintre cei mai dârzi, se înduioşaseră. Cotiga intraseîn piaţa bisericii. În dreptul portalului central se opri. Escorta se aşeză în rând pedouă părţi. Mulţimea tăcu, iar în mijlocul acestei tăceri, plină de solemnitate şiîncordare, ambele laturi ale uşii se răsuciră, singure parcă, în ţâţânile care scrâşnirăcu un zgomot de surlă. Fu văzută atunci, în toată lungimea ei, biserica profundă,sumbră, tapetată cu doliu, luminată slab de câteva lumânări, care scânteiau departe,în altarul deschis ca o gură de peşteră în mijlocul pieţei scăldate în soare. În fund seîntrezărea o cruce gigantică de argint, desfăşurată pe un postav negru care cădea dinboltă până jos. Interiorul era pustiu.

Se vedeau totuşi, mişcându- se nelămurit, câteva capete de preoţi în straneledepărtate ale corului, iar în momentul când uşa se deschise, răzbi din biserică uncântec grav, puternic şi monoton, care zvârlea parcă pe capul condamnatei fragmentede psalmi lugubri.

„...Non timebo millia populi circumdantis me: exsurge, Domine: salvum mefac, Deus!” „...Salvum me fac, Dens, quoniam intraverunt aqnae usque ad animammeam.” „...Infixus sum în limo profnnăi; et non est substantia.”

In acelaşi timp un alt glas, răzleţit de cor, intonă pe treapta altarului aceastămelancolică dăruire:

„Qui verbum meum audit, et credit ei qui misit me, habet vitam aeternam et injudicium non venit; sed transit a morte in vitam.”

Cântecul acesta pe care câţiva bătrâni, pierduţi în beznă, îl cântau de departe, cuprivire la făptura frumoasă, plină de tinereţe şi viaţă, dezmierdată de aerul călduţ alprimăverii, năpădită de soare, era slujba morţilor. Poporul asculta recules. Nefericita,înfricoşată, părea că îşi pierde văzul şi gândirea în adâncul obscur al bisericii. Buzeleei albe se mişcau ca şi cum s-ar fi rugat, iar când servitorul călăului se apropie de ea

să-i dea ajutor la coborârea din cotigă, o auzi repetând în şoaptă un cuvânt: Phoebus.I se dezlegară mâinile, o coborâră însoţită de capra care de asemeni fusese dezlegatăşi care behăia de bucurie simţindu-se liberă, şi o siliră să meargă cu picioareledesculţe pe caldarâmul gloduros până la treptele portalului. Funia de la gât se târadupă ea. Ai fi zis că e un şarpe care o urma. Atunci cântecul se întrerupse în biserică.O cruce mare de aur şi un şir de lumânări se puseră în mişcare, în umbră.

Se auzi sunând halebarda uşierilor bălţaţi, iar după câteva momente oprocesiune lungă de preoţi, care veneau gravi, psalmodiind, spre condamnată, sedesfăşură în faţa ei şi-a gloatei. Dar privirea ei se opri la cel care mergea în frunte,imediat după purtătorul crucii: „O, tot el este! Preotul!” şopti ea înfiorându-se.

Era într-adevăr arhidiaconul. Înainta cu capul pe spate, cu ochii aţintiţi şideschişi, cântând cu glas puternic. În momentul când se arătă la lumina, sub portalulînalt, boltit, învăluit într-un vestmânt de argint pe care se vedea brodată o cruceneagră, el era atât de palid încât mulţi se gândiră la unul din episcopii de marmură,îngenunchiaţi pe lespezile sepulcrale ale corului, şi care se sculase pentru a o primi înpragul mormântului pe aceea care urma să moară. Ea, nu mai puţin palidă şi nu maipuţin împietrită, abia băgase de seama că i s-a pus în mână o lumânare aprinsă, grea,galbenă, de ceară; nu ascultase glaiaul piţigăiat al grefierului citind cuprinsul fatal alpocăinţei; când i s-a spus să răspundă Amin, a răspuns Amin. Pentru a recăpătaoarecare viaţă şi putere, a fost nevoie ca ea să-l vadă pe preot făcând semn paznicilorsă se depărteze şi să înainteze el singur spre dânsa. Atunci ea îşi simţi sângeleclocotind din nou în cap, şi un rest de indignare se reaprinse în făptura amorţită şirece. Arhidiaconul se apropie de ea, încet. Chiar şi acum ea îl văzu plimbând asupragoliciunii ei ochi scânteietori de desfrâu, de gelozie şi de dorinţă. Apoi el îi spuse cuglas tare:

— Tânără fată, ai cerut lui Dumnezeu iertare pentru greşelile şi abaterile tale?Se plecă la urechea ei şi adăugă (spectatorii credeau că primea ultima ei spovedanie):Mă vrei? Mai pot să te salvez! Ea îl privi ţintă:

— Pleacă, diavole! Altminteri te denunţ! El schiţă un zâmbet oribil.— N-o să te creadă nimeni. Ai să adaugi doar un scandal la o crimă. Răspunde

repede: mă vrei?— Ce ai făcut cu Phoebus al meu?— E mort, glăsui preotul.În momentul acela mizerabilul arhidiacon ridică maşinal capul şi văzu, în partea

cealaltă a pieţei, la balconul casei Gondelaurier, pe căpitan lângă Fleur-de-Lys. Seclătină, îşi trecu mâna peste ochi, privi încă o dată, murmură un blestem şi toatetrăsăturile sale se contractară violent.

— Ei bine, mori! scrâşni el printre dinţi. N-o să te aibă nimeni. După care,înălţând mâna asupra egiptencei, strigă cu glas funebru: I nunc, anima anceps, et sidtibi Deus misericors!

Era formula grozavă cu care se încheiau de obicei aceste sumbre ceremonii. Erasemnalul convenit al preotului către călău.

Oamenii îngenunchiară.— Kyrie Eleison, spuseră preoţii care rămăseseră sub bolta portalului.— Kyrie Eleison, repetă gloata cu murmurul acela care goneşte peste capete,

asemenea clipocirii unei mări tulburate.— Amin! rosti arhidiaconul.Întoarse condamnatei spatele, capul îi recăzu în piept, mâinile i se încrucişară,

se alătură cortegiului de preoţi, în clipa următoare, fu văzut dispărând cu crucea, culumânările şi cu omofoarele sub arcuirile neguroase ale catedralei, iar glasul lui sonorse stinse treptat în cor, cântând versetul acesta al deznădejdii: Omnes gurgites tui et

fluctus tui super me transierunt. Porţile catedralei rămăseseră totuşi deschise, lăsândsă se vadă biserica pustie, dezolată, îndoliată, fără lumânări şi fără glasuri.Condamnată stătea nemişcată la locul ei, aşteptând să facă cu ea ce vor vrea.

Un sergent fu nevoit să atragă atenţia maestrului Charmolue care, cât a ţinutscena, se apucase să studieze basorelieful marelui portal ce înfăţişează, după unii,jertfa lui Avraam, după alţii operaţia filosofală, închipuind soarele prin îngeri, foculprin nuiele, făurarul prin Avraam. Avură de furcă până să-l smulgă din contemplaţie,dar, în cele din urmă, el se întoarse şi, la un semn pe care îl făcu, doi oameniîmbrăcaţi în galben, servitorii călăului, se apropiară de egipteancă pentru a-i legamâinile. În momentul când să urce în cotiga fatală şi să se îndrepte spre ultimulpopas, nefericita fu cuprinsă poate de un regret sfâşietor pentru viaţă. Îşi înălţă ochiiroşii şi uscaţi spre cer, spre soare, spre norii argintii, retezaţi ici-colo de trapezuri şitrunghiuri albastre, apoi îi coborî în jurul ei, asupra pămârutului, asupra gloatei,asupra caselor... Deodată, în timp ce omul îmbrăcat în galben îi lega coatele, eascoase un strigăt cumplit de bucurie. În balcon, colo, în unghiul pieţei, îl zărise pe el,pe iubitul, pe seniorul ei, pe Phoebus, cealaltă vedenie a vieţii sale. Judecătorulminţise! Preotul minţise! Era el! Nu se putea îndoi, era acolo, frumos, viu, îmbrăcatîn uniforma lui strălucitoare, cu sabia la şold.

— Phoebus! strigă ea, dragul meu Phoebus!Şi vru să întindă spre el braţele-i tremurânde de iubire şi încântare, însă ele

erau legate. Atunci ea îl văzu pe căpitan încruntând sprâncenele, văzu o fatăfrumoasă care se rezema de el, privindu- l cu buzele dispreţuitoare şi cu ochii iritaţi,apoi îl văzu pe Phoebus rostind câteva cuvinte care nu ajunseră până la ea, şiamândoi dispărură repede, dincolo de vitraliul balconului care se închise.

— Phoebus! strigă ea năucită, tu mă crezi vinovată? Un gând monstruos pusesestăpânire pe dânsa. Îşi amintea că a fost osândită de crimă asupra persoanei luiPhoebus de Châteaupers. Îndurase totul până atunci. Dar această ultimă lovitură eraprea grea. Căzu fără simţire pe caldarâm.

— Haide, duceţi-o în cotigă şi să sfârşim! porunci Charmolue. Nimeni nu remarcase până atunci, în galeria statuilor regi sculptaţi imediat

deasupra bolţilor portalului, un spectator ciudat care examinase totul cu atâtaneclintire, cu un gât atât de încordat, cu un chip atât de diform, încât, de nu ar fi fostînveşmântat în straie jumătate roşii, jumătate violete, l-ar fi putut lua drept unuldintre monştrii aceia de piatră prin gura cărora se revarsă de şase sute de anijgheaburile lungi ale catedralei.

Spectatorul acesta nu pierduse nimic din cele ce s-au petrecut de la amiazăîncoace în faţa portalului. Şi, din primele clipe, fără ca nimănui să-i dea prin gând să-l observe, legase zdravăn de una din cloponiţele galeriei o frânghie groasă, cu noduri,al cărei capăt se târa jos, pe peron. Apoi a început să privească liniştit şi să fluiere dintimp în timp, când o mierlă trecea pe dinaintea lui. Deodată, în momentul cândslugile călăului se pregăteau să execute ordinul flegmatic al lui Charmolue, elînlcălecă balustrada galeriei, prinse frânghia cu picioarele, cu genunchii şi cu mâinile,apoi fu văzut lunecând pe faţadă ca o picătură de ploaie care se scurge de-a lungulunui geam, alergând spre cei doi călăi cu viteza unei pisici căzute de pe un acoperiş,doborându-i cu doi pumni enormi, ridicând-o pe egipteancă cu o mână, aşa cum uncopil îşi ridică păpuşa, şi năpustindu-se, dintr-un singur salt, până la biserică. Oînălţă pe fată deasupra capului strigând cu o voce formidabilă:

— Adăpost!Totul se petrecuse cu atâta repeziciune încât, de era noapte, s-ar fi putut vedea

totul în scăpărarea unui singur fulger.

- Adăpost! Adăpost! repetă gloata, şi zece mii de bătăi din palme făcură săscânteieze de bucurie şi de mândrie singurul ochi al lui Quasimodo. Zguduirea o trezipe condamnată. Îşi ridică pleoapele, îl privi pe Quasimodo, apoi le închise deodată,îngrozită parcă de salvatorul ei. Charmolue rămase buimăcit, împreună cu călăii şi cuescorta. Într-adevăr, în cuprinsul catedralei, condamnata nu putea fi atinsă.Catedrala era un loc de refugiu. Orice justiţie omenească se sfârşea în pragul ei.Quasimodo se oprise sub portalul cel mare. Picioarele lui late păreau, pe lespedeabisericii, la fel de solide ca şi stâlpii romani. Capul lui mare, păros, se înfunda întreumeri ca al leilor, care au şi ei o coamă, dar fără gât. O ţinea pe fată, înfiorată, înmâinile lui butucănoase, ca pe o draperie albă, dar o ţinea cu atâta băgare de seamăîncât se temea parcă să n-o zdrobească sau să n-o întineze. Simţea că ea era un obiectdelicat, preţios, făcut pentru alte mâini decât ale sale. Avea aerul că nu îndrăzneşte s-o atingă nici măcar cu respiraţia. Apoi, deodată, o strânse în braţe, la pieptul luicolţuros, ca pe un bun al său, ca pe o comoară, aşa cum ar fi făcut mama copilei.Ochiul lui, plecat asupra ei, o învăluia cu afecţiune, cu durere şi milă şi se înălţa apoi,plin de fulgere. Femeile râdeau şi plângeau, mulţimea tropăia plină de entuziasm,căci în momentul acela Quasimodo se prezenta într-o lumină cu adevărat frumoasă.Era frumos, el, orfanul, copilul găsit, lepădătura, se simţea măreţ şi puternic, priveaîn faţă societatea care îl izgonise şi în care intervenea cu atâta forţă, justiţia umanăcăreia îi smulsese prada, pe toţi tigrii aceia siliţi să mestece în sec, pe zbiri, pejudecători, pe călăi, toată puterea aceasta a regelui pe care o zdrobise el,neînsemnatul, cu puterea lui Dumnezeu. Şi apoi era mişcătoare ocrotirea căzută de lao făptură atât de diformă asupra unei făpturi atât de nenorocite, era mişcător s-o vezipe osândita la moarte mântuită de Quasimodo. Cele două mizerii extreme ale naturiişi ale societăţii se atingeau şi se ajutau între ele. După câteva minute de triumf,Quasimodo se afundase brusc în biserică, dimpreună cu povara sa. Îndrăgostit deorice ispravă, poporul îl căuta din ochi sub bolta mohorâtă, regretând că s-a sustrasatât de repede aclamaţiilor sale. Deodată fu văzut reapărând la unul din capetelegaleriei regilor Franţei, străbătând-o în goană ca un smintit, ridicându-şi prada înbraţe şi strigând:

— Adăpost! Mulţimea izbucni din nou în aplauze. După ce străbătu galeria el secufundă iarăşi înăuntru.

Peste un moment reapăru pe platforma superioară, tot cu egipteanca în braţe,gonind tot nebuneşte, strigând mereu:

— Adăpost!Iar mulţimea aplauda. În sfârşit se arătă pentru a treia oară, în turnul clopotului

cel mare, de aici păru că înfăţişează cu mândrie, întregului oraş, făptura mântuită deel, iar glasul său tunător, glasul care se auzea atât de rar şi pe care el nu-l auzeaniciodată, repetă de trei ori, frenetic, până în nori:

— Adăpost! Adăpost! Adăpost!— Adăpost! Adăpost! strigă la rândul ei mulţimea, iar imensa aclamaţie stârnea

pe celălalt ţărm uimirea gloatei din Piaţa Greve şi a pustnicei care aştepta mereu, cuochii aţintiţi spre ştreang.

CARTEA A NOUA

I. FebrăClaudiu Frollo nu se găsea în catedrală în momentul când fiul său adoptiv reteza

atât de brusc nodul fatal în care nenorocitul arhidiacon o prinsese pe egipteancă şi seprinsese pe sine. Când a reintrat în sacristie a zvârlit omoforul şi etola, a aruncat totulîn mâinile paracliserului buimăcit, s-a năpustit prin uşa mascată a mănăstirii, aporuncit unui vâslaş să-l transporte pe ţărmul stâng al Senei şi s-a afundat prin

străzile în pantă ale Universităţii, neştiind încotro merge, întâlnind la fiecare pascârduri de bărbaţi şi femei care se zoreau voioşi spre podul Saint-Michel cu speranţacă vor ajunge încă la timp, ca s-o vadă spânzurată pe vrăjitoare, palid, rătăcit, maitulburat, mai orb şi mai sălbatic decât o pasăre de noapte slobozită şi urmărită de ungrup de copii în plină zi. Nu-şi mai dădea seama unde se află, ce gândeşte, dacăvisează. Umbla, mergea, gonea, apucând pe străzi la întâmplare, fără alegere, împinsdoar înainte de Piaţa Greve, de oribila Greve pe care o simţea nelămurit în urmă.Merse astfel de-a lungul colinei Sainte-Genevieve şi ieşi în sfârşit din oraş prin PorteSaint-Victor. Continuă să fugă atâta vreme cât putu să vadă, întorcând capul, incintaturnurilor Universităţii şi casele răzleţe ale foburgului; dar când, în cele din urmă, ocută a terenului îi ascunse în întregime odiosul Paris, când se putu crede în o sută deleghe pe câmp, într-un pustiu, se opri şi avu senzaţia că respiră. Atunci, ideinăprasnice se îmbulziră în mintea sa. Văzu iarăşi limpede în suflet, şi se înfioră. Segândi la copila nefericită care îl pierduse şi pe care el o pierduse. Plimbă un ochibuimac asupra drumurilor întortocheate pe care fatalitatea silise destinele lor sămeargă până la un punct de încrucişare unde ea le-a zdrobit fără milă unul de altul.Se gândi la nebunia rugăciunilor eterne, la vanitatea castităţii, a ştiinţei, a religiei, avirtuţii, la inutilitatea lui Dumnezeu. Se afundă cu inimă voioasă în gândurile rele şi,pe măsură ce se cufunda mai adânc, simţi hohotind într-însul un râs diavolesc.Săpând astfel în suflet, rânji şi mai amar când văzu ce loc larg rezervase natura,acolo, pasiunilor. Răscoli în adâncul inimii toată ura, toată răutatea şi îşi dădu seama,cu privirea rece a unui medic ce examinează un bolnav, că ura, că răutatea, nu eraudecât iubire viciată; iubirea, izvorul oricărei virtuţi la om, devenea oribilă într-oinimă de preot, şi că un bărbat construit ca el devenea demon făcându-se preot.Atunci râse groaznic, şi deodată îngălbeni, examinând latura cea mai sinistră a fataleisale pasiuni, a dragostei corosive, veninoase, duşmănoase, neînduplecate, care nudusese decât la ştreang pentru una, la infern pentru altul, ea condamnată, elblestemat. Pe urmă râse iarăşi, gândindu-se că Phoebus era în viaţă, că, la urmaurmei, căpitanul trăia. Era voios şi mulţumit, avea o uniformă mai fruntaşă decâtoricând, şi o nouă amantă, pe care o ducea să vadă cum e spânzurată cea veche.Rânjetul său deveni mai mare când cugetă că, dintre făpturile a căror moarte el avroit-o, egipteanca, singura fiinţă pe care nu o duşmănise, era singura care nu ascăpat. Atunci, de la căpitan, gândul său trecu la mulţimea de gură-cască, şi-lcuprinse o gelozie extraordinară. Se gândi că şi gloata, toată gloata, o avusese în faţaochilor pe femeia pe care o iubea, o avusese în cămaşă, aproape goală. Îşi frământăbraţele, cugetând că femeia a cărei formă, întrevăzută de el numai în umbră, i-ar fidăruit fericirea supremă, fusese predată în plină zi, în miezul zilei, norodului întreg,îmbrăcată ca pentru o noapte de voluptate. Plânse de furie pentru toate mistereleiubirii profanate, pângărite, dezgolite, veştejite de-a pururi. Plânse de furiegândindu-se câte priviri netrebnice se desfătară văzând cămaşa neîncheiată! Şi căfata frumoasă, crinul virgin, cupa de pudoare şi voluptăţi, de care el nu îndrăznise să-şi apropie decât tremurând buzele, fusese transformată într-un fel de gamelă publicădin care cea mai infamă gloată a Parisului, hoţii, cerşetorii, slugile, veniseră să soarbălaolaltă o plâcere neruşinată, pângăritoare şi depravată. Iar când căuta să-şiimagineze fericirea pe care ar fi putut-o găsi pe pământ dacă ea nu era ţigancă şi dacăel nu era preot, dacă Phoebus nu exista şi dacă ea l-ar fi iubit, când îşi imagina că oviaţă de seninătate şi de iubire ar fi fost cu putinţă şi pentru el, că existau înmomentul acesta, într-un loc sau altul pe pământ, perechi fericite, pierdute în lungiconvorbiri pe sub portocali, pe malul râurilor, în prezenţa unui soare în asfinţit, aunei nopţi înstelate, şi că, dacă Dumnezeu ar fi vrut, ar fi putut să formeze şi el cu eauna din aceste perechi binecuvântate, inima i se topea în duioşie şi în deznădejde.

O, ea, ea, ideea aceasta fixă revenea neîncetat, îl tortura, îi muşca creierul şi îisfârteca măruntaiele. Nu regreta, nu se căia; tot ce făcuse era gata să mai facă o dată;prefera s-o vadă în mâinile călăului decât în braţele căpitanului, dar suferea; sufereaatât de cumplit încât, din când în când, îşi smulgea şuviţe de păr ca să vadă dacă nuau albit. Într-un moment îi veni în minte că poate chiar acum lanţul hidos pe care îlvăzuse dimineaţa îşi strângea nodul de fier în jurul gâtului acela plăpând şi graţios.Gândul făcu să-i ţâşnească sudoarea din tot corpul. Într-un alt moment şi-o imaginăpe Esmeralda râzând diavoleşte, aşa cum a văzut-o în prima zi, însufleţită,nepăsătoare, voioasă, împodobită, dansând într-aripată, armonioasă, şi pe aceeaşiEsmeralda din ultima zi, în cămaşă, cu funia de gât, urcând încet, desculţă, scaracolţuroasă a spânzurătoarei; imagină acest dublu tablou în aşa fel încât scoase unrăcnet cumplit. În timp ce uraganul de deznădejde răscolea, zdrobea, smulgea,dezrădăcina totul în sufletul său, el privi natura din juru-i. La picioare, câteva găiniscotoceau mărăcinii ciugulind, cărăbuşii de smalţ goneau în soare, deasupra capuluicâteva pâlcuri de nori cenuşii fugeau pe un albastru, la orizont clopotniţa mănăstiriiSaint-Victor străpungea curba coastei cu obeliscul ei de ardezie, morarul de pe colinaCopeaux privea fluierând cum se învârtesc aripile harnice ale morii. Toată viaţaaceasta, activă, organizată, liniştită, reprodusă în jurul său în forme nenumărate, îifăcu rău. Porni iarăşi la fugă. Alergă astfel peste câmpuri, până în seară. Fuga denatură, de viaţă, de sine, de om, de Dumnezeu, de tot, ţinu întreaga zi. Uneori, sezvârlea cu faţa la pământ şi smulgea cu unghiile grâul tânăr. Uneori se oprea pe ouliţă a unui sat pustiu, şi gândurile sale erau atât de nesuferite încât îşi lua capul înmâini, căutând să-l smulgă de pe umeri pentru a-l zdrobi de caldarâm. La ora cândsoarele apunea, se examină din nou şi îşi dădu seama că era aproape nebun. Furtunacare mugea într-însul din clipa când pierduse nădejdea şi voinţa de a o mântui peegipteancă, nu lăsase în conştiinţa sa o singură idee teafără, un singur gând înpicioare. Judecata zăcea acolo, nimicită aproape cu totul. Nu mai avea în minte decâtdouă imagini lămurite: Esmeralda şi spânzurătoarea. Restul era întunecat. Ambeleimagini apropiate îi prezentau un grup năpraznic şi, cu cât îşi fixa mai mult asupralor rămăşiţa de atenţie şi gândire, cu atât le vedea sporind, potrivit unei progresiifantastice, una în graţie, în farmec, în fruumseţe, în lumină, alta în grozăvie; astfel că,până la urmă, Esmeralda i se arăta ca o stea şi spânzurătoarea ca un braţ enorm,descărnat. Interesant este că, în tot timpul acestui chin, nu-i veni ideea serioasă de amuri. Aşa era plămădit nenorocitul. Ţinea la viaţă. Vedea, poate, într-adevăr, infernuldincolo de ea.

Intre timp, ziua continua să asfinţească. Făptura vie care exista încă într-însulse gândi nelămurit la întoarcere. Se credea departe de Paris; dar, cercetând, observăcă nu făcuse decât ocolul cuprinsului Universităţii. Clopotniţa de la Saint-Sulpice şicele trei turnuri înalte de la Saint-Germain- des-Pres depăşeau orizontul în dreapta.Se îndreptă într-acolo. Când auzi strigătul: „Cine e? Stai!” al paznicilor mănăstirii, seîntoarse, apucă pe o cărare ce se înfăţişă ochilor săi între moara mănăstirii şileprozeria oraşului, iar după câteva clipe se găsi pe liziera Pre-aux-clercs. Poiana eracelebră prin zarva care domnea aici zi şi noapte; era hidra bieţilor călugări de laSaint-Germain, quod mouachis Sancti-Germaini pratensis hydra fuit, clericis novasemper dissidiorum capita suscitantibus. Arhidiaconul se temu că va întâlni pecineva; îi era frică de orice chip omenesc; evitase Universitatea, burgul Saint-Germain, vroia să se înapoieze pe străzi cât mai târziu cu putinţă. Apucă pe cărareapustie care îl despărţea de Dieu-Neuf şi ajunse în sfârşit pe malul apei.

Aici, dom Claudiu găsi un vâslaş care, pentru câţiva dinari, îl purtă pe Senapână în dreptul Cetăţii şi-l depuse pe fâşia aceea de pământ părăsit unde cititorul l-amai văzut pe Gringoire visând, şi care se prelungea dincolo de grădinile regale

paralele cu insula Văcarului. Legănarea monotonă a bărcii şi susurul apei amorţiserăîntrucâtva zbuciumul nefericitului Claudiu. După ce vâslaşul se depărta, el rămaseprostit pe ţărm, privind înaintea ochilor şi nemaizărind obiectele decât prin oscilaţiitot mai îngroşate care îi înfăţişau totul într-un joc fantasmagoric. Nu rareori obosealaunei mari dureri produce efectul acesta asupra spiritului. Soarele apusese dinapoiaturnului lui Nesle. Era clipa asfinţitului. Cerul era alb, apa râului albă.

Între aceste doua forme albe, ţărmul stâng al Senei asupra căruia îşi fixă ochiiproiecta posomorârea lui şi, tot mai subţiat de perspectivă, se pierdea în negurileorizontului ca o săgeată neagră. Ţărmul era plin de case cărora nu li se distingeadecât silueta obscură, reliefată în întuneric pe fondul limpede al cerului şi al apei.

Ici-colo, ferestrele începeau să scânteieze ca nişte văgăuni de jăratec. Imensulobelisc negru, izolat astfel între cele două fâşii albe ale cerului şi râului foarte lat înlocul acesta, produse asupra lui dom Claudiu un efect curios, asemănător cu acela pecare l-ar încerca un om care, culcat pe spate la piciorul turnului Strasbourgului, arprivi clopotniţa enormă de deasupra capului său în penumbrele crepusculului.

Decât că, aici, Claudiu se afla în picioare, şi obeliscul era culcat; deoarece raiul,răsfrângând cerul, prelungea abisul sub el, promontoriul imens părea avântat în golca orice turlă a catedralei; iar impresia era aceeaşi. Impresia că era chiar turnulStrasbourgului, dar turnul Strasbourgului de două leghe înălţime, cevanemaipomenit, gigantic, un edificiu aşa cum nici un ochi omenesc n-a văzut, un turnal lui Babel. Hornurile caselor, crenelurile zidurilor, clopotniţa Augustinilor, turnullui Nesle, toate aceste clădiri care ştirbeau profilul colosalului obelisc se adăugaserăiluziei, oferind ochiului tăieturile unei sculpturi bogate şi fantastice.

În starea de halucinaţie în care se afla, Claudiu avu impresia că vede cu ochii săivii, clopotniţa infernului; nenumăratele lumini răspândite de-a lungulînfricoşătorului turn i se părură tot atâtea tinde ale unui cuptor lăuntric. Vocile şizvonurile care ieşeau de acolo, tot atâtea strigăte, tot atâtea horcăituri.

Atunci se înfricoşă, îşi puse mâinile peste urechi să nu mai audă, întoarsespatele să nu mai vadă, şi se depărta cu paşi mari de năpraznica vedenie. Dar vedeniaera într-însul. Când reveni pe străzi, drumeţii care treceau în luminile vitrinelor îifăceau impresia unui veşnic du-te-vino de spectre în jurul său. Îi răsunau în urechipocnete curioase. Fantezii extraordinare îi tulburau mintea. Nu vedea nici casele, nicicaldarâmul, nici căruţele, nici bărbaţii, nici femeile, ci un haos de obiecte neprecizate,care se contopeau unele într-altele. La colţul străzii Barillerie se găsea o băcănie alcărei şopron era, conform unui obicei vechi, împodobit în juru-i cu acele cercuri micide tinichea de care atârnă un cerc de lumânări din lemn ce se ciocnesc în bătaiavântului, răsunând ca nişte castaniete. I se păru că aude ciocnindu-se între ele, înumbră, grămezile de schelete de la Montfaucon.

„O, vântul nopţii le alungă unele împotriva altora! murmură el, şi amestecăzgomotul lanţurilor lor cu zgomotul ciolanelor. Poate că şi ea este printre ele.”

Zăpăcit, nu-şi mai dădu seama încotro merge. După câţiva paşi se pomeni pepodul Saint-Michel. La o fereastră de parter era o lumină. Se apropie. Printr-un geamcrăpat văzu o sală infectă care trezi în spiritul său o amintire confuză. În sala prostluminată de o lampă urâtă era un tânăr blond şi fraged, cu figura voioasă, careîmbraţişa în hohotiri puternice de râs o fată înzorzonată cu multă neruşinare. Lângălampă se afla o bătrână care torcea şi cânta cu voce behăitoare. Deoarece tânărulrâdea întruna, cântecul bătrânei ajungea în crâmpeie până la preot. Era cevaneinteligibil şi groaznic. Tânărul râdea atunci şi-o dezmierda pe fată. Bătrâna eraFalourdela, fata era o prostituată, tânărul era Jehan, tânâru-i frăţior.

Continuă să privească.

Îl văzu pe Jehan ducându-se la o fereastră din fundul sălii, deschizând-o,zvârlind o ochire asupra cheiului unde sclipeau departe nenumărate ferestreluminate, şi-l auzi spunând după ce închise fereastra:

— Pe sufletul meu, uite că se lasă noaptea. Burghezii îşi aprind lumânările şiDumnezeu stelele. Apoi Jehan reveni la femeia desfrânată şi sparse o sticlă care erape masă, strigând: Hm, s-a golit, şi eu nu mai am bani. Isabeau, scumpa mea, Jupitern-ar putea să mă bucure decât când va schimba sânii tăi albi în două clondire negredin care să sug zi şi noapte vin de Beaune. Gluma stârni râsul fetei. Jehan ieşi. DomClaudiu abia avu timp să se trântească la pământ ca să nu fie întâlnit, privit în faţă şirecunoscut de fratele său. Din fericire, strada era întunecoasă, iar şcolarul era beat, îlzări totuşi pe arhidiacon întins în noroi.

— Ho, ho! glăsui el, uite unul care a petrecut astăzi! îl scutură cu piciorul pedom Claudiu care îşi ţinea răsuflarea. Beat mort, reluă Jehan. E plin! O adevăratălipitoare desprinsă de un boloboc. E chel, adăugă el coborându-se, un moşneag!Fortunate senex!

Apoi dom Claudiu îl auzi cum se depărtează, spunând: „Oricum, raţiunea e unlucru frumos, iar fratele meu, arhidiaconul, e tare fericit că este înţelept şi are bani”.Arhidiaconul se ridică atunci şi alergă pe nerăsuflate spre catedrala ale cărei turnurienorme le vedea răsărind în umbră pe deasupra caselor. În clipa când ajunse,gâfâind, în piaţa bisericii, se trase înapoi şi nu îndrăzni să-şi ridice ochii asuprafunestului edificiu.

— Aşadar este adevărat că o atare grozăvie s-a petrecut aici, astăzi, azidimineaţă chiar, glăsui el în şoaptă.

Totuşi, se încumetă să privească biserica. Faţada era posomorâtă. Dinapoia ei,cerul scânteia de stele. Secera lunii, care îşi luase zborul de la orizont, se oprise înmomentul acela pe vârful turnului din dreapta şi părea că s-a aşezat ca o pasăreluminoasă pe marginea balustradei. Uşa mănăstirii era închisă. Dar arhidiaconulavea totdeauna la el cheia turnului unde îi era laboratorul. Se sluji de ea pentru apătrunde în biserică. Găsi în biserică un întuneric şi o linişte de peşteră. Dupăumbrele mari care cădeau de pretutindeni în fâşii late îşi dădu seama că tapeteleceremoniei de dimineaţă nu fuseseră încă scoase. Crucea mare de argint scânteia înadâncul beznei, punctată de câteva scântei ca o cale lactee a nopţii mormântale.Ferestrele lungi ale corului îşi arătau, deasupra draperiei negre, extremitateasuperioară a bolţilor lor. Arhidiaiconul închise ochii, iar când îi redeschise i se părucă-l privea un cerc de chipuri palide.

Porni la fugă prin biserică. Avu atunci impresia că biserica se clătina, seînsufleţea, trăia, că fiecare coloană groasă devenea o labă enormă care bătea solul cutalpa ei de piatră, şi că gigantica biserică nu mai era decât un elefant extraordinarcare sufla şi mergea având în locul picioarelor stâlpii, în locul trompelor cele douăturnuri şi imensul postav negru ca învelitoare. Febra sau nebunia atinsese un ataregrad de intensitate încât lumea exterioară nu mai era pentru omul nenorocit decât unapocalips vizibil, pipăibil, înfiorător. Se simţi un moment uşurat. Zări dinapoia maimultor stâlpi o luminiţă roşiatică. Alergă într-acolo, ca spre o stea. Era biata lampă,care lumina zi şi noapte ceaslovul public al catedralei sub reţeaua lui de fier. Searuncă asupra cărţii sfinte, nădăjduind că va găsi într-însa consolare sau o încurajare.Cartea era deschisă la pasajul lui Iov, asupra căruia ochii săi ficşi se plimbară: „Unduh trecu pe dinaintea chipului meu, şi auzii o răsuflare uşoară şi perii trupului meuse zbârliră”.

Incercă după lectura aceasta lugubră ceea ce simte orbul când îl înţeapă băţulpe care l-a ridicat de pe jos. Genunchii i se tăiară şi se prăbuşi pe lespede, gândindu-

se la fiinţa care murise în timpul zilei. Simţea trecând şi revărsându-se în creierul săuatâtea fumuri monstruoase încât capul îi devenise parcă un horn al iadului.

Credem că a rămas multă vreme în atitudinea aceasta, neimaicugetând, nimicitşi pasiv sub mâna demonului. În sfârşit recăpătă oarecare putere şi se gândi să serefugieze în turn lângă credinciosul său Quasimodo. Se sculă şi, deoarece îi era frica,luă, pentru a-şi lumina drumul, lampa ceaslovului. Făcea un sacrilegiu; el nu se maisinchisea însă de atâta lucru. Urcă încetişor scara turnurilor, plin de o spaimă tainicăpe care o comunica desigur şi drumeţilor răzleţi lumina misterioasă a lămpii sale ceurca atât de târziu în vârful clopotniţei. Simţi deodată puţină răcoare pe figură şi sepomeni sub uşa celei mai înalte galerii. Aerul era rece; cerul purta nori care sezdrobeau unii de alţii şi întruchipau o revărsare de fluviu, iarna. Secera lunii,împotmolită printre nori, părea o lavă cerească între gheţarii din aer.

Îşi coborî vederea şi contemplă o clipă, prin grilajul coloniţelor ce uneşteambele turnuri, departe, printr-o pânză de negură şi fum, puzderia tăcută deacoperişuri ale Parisului, ascuţite, nenumărate, înghesuite şi mici ca valurile uneimări liniştite, înltr-o noapte de vară. Luna zvârlea o rază slabă ce dădea cerului şipământului o culoare de cenuşă. În momentul acela, orologiul îşi înălţă glasul subţireşi dogit. Sună miezul nopţii. Preotul se gândi la amiază. Cele douăsprezece orereveneau. „Oh, îşi şopti el, desigur că ea e rece acum”. Deodată, o răbufnire de vânt îistinse lampa şi, aproape în acelaşi timp, văzu ivindu-se în unghiul opus al turnului oumbră, o formă alburie, o femeie. Tresări. Alături de femeie era o căpriţă care îşiamesteca behăitul cu ultimul behăit al orologiului. Avu tăria să o privească. Era ea.Era palidă, posomorâtă. Părul îi cădea peste umeri. Ca azi-dimineaţă. Dar nu maiavea funia pe după gât, nu mai avea mâinile legate. Era liberă, era moartă.

Era îmbrăcată în alb şi purta un voal alb pe cap. Se îndreptă spre el, încetişor,uitându-se la cer. Capra supranaturală o urma. El se simţea de piatră şi prea greoi casă fugă. La fiecare pas pe care ea îl făcea înainte, el făcea unul înapoi, şi atât. Reintrăastfel sub bolta întunecoasă a scării. Îl îngheţa gândul că ea va intra poate şi aici; dacăvenea, el ar fi murit de spaimă. Ea ajunse într- adevăr în dreptul bolţii, se opri câtevaclipe, privi ţintă în umbră, dar fără să pară că îl vede pe preot, şi trecu mai departe.Ea îi păru mai vie decât când trăia, văzu prin veşmântul ei alb, luna, îi auzirăsuflarea. După ce ea trecu, el începu să coboare din nou scara cu încetineala pe careo văzuse la spectru, crezându-se spectru el însuşi, buimac, cu părul zburlit, cu lampastinsă în mână, şi în timp ce cobora treptele în spirală, auzea limpede în ureche unglas care râdea şi repeta: „...Un duh trecu pe dinaintea chipului meu, şi auzii orăsuflare uşoară şi perii trupului meu se zbârliră”.

II. Cocoşat, chior, şchiopÎn Evul Mediu şi până la Ludovic al XII-lea, orice oraş din Franţa îşi avea

locurile sale de adăpost. În potopul de legi penale şi de jurisdicţii barbare careinundau cetatea, locurile de adăpost erau insule care se ridicau deasupra niveluluijustiţiei umane. Orice criminal care ajungea într-însele era salvat. Locurile deadăpost din orice suburbie erau aproape deopotrivă la număr ca şi cele despânzurătoare. Abuzul impunităţii se găsea alături de abuzul supliciilor, două lucrurirele care căutau să se corijeze unul pe altul. Palatele regelui, palatele prinţilor,bisericile în special, aveau drept de adăpost. Câteodată se făcea temporar loc deadăpost dintr-un oraş întreg care avea nevoie să fie repopulat. Ludovic al XI-lea atransformat Parisul în adăpost la anul 1467. De cum punea piciorul în adăpost,criminalul devenea sacru, trebuia să se păzească însă de a ieşi de acolo. De cum făceaun pas afară din sanctuar, cădea iarăşi în cursă. Roata, ştreangul, supliciul vegheau înpreajma locului de refugiu, pândindu-şi neîncetat prada, asemenea rechinilor în jurul

vasului. S-au văzut condamnaţi care albeau astfel într-o mănăstire, pe scara unuipalat, în câmpia unei mănăstiri, sau sub o tindă de biserică, în chipul acestaadăpostul era o închisoare ca orişicare alta. Se întâmpla câteodată ca o hotărâresolemnă a parlamentului să violeze refugiul şi să-l restituie pe osândit, călăului, daraceasta se întâmpla rar. Parlamentele se înfricoşau de episcop, iar când ambele robese frecau între ele, toga avea de furcă, mult, cu sutana. Uneori, totuşi, ca de exempluîn cazul asasinilor lui Petit-Jean, călăul Parisului, şi în acela al lui Emery Rousseau,asasinul lui Jean Valleret, justiţia sărea peste biserică şi trecea la executareasentinţelor sale, dar, cu excepţia unei hotărâri a parlamentului, vai de cine viola cuarma în mână un loc de adăpost. Se ştie cum a murit Robert de Clermont, mareşal deFranţa, şi Jean de Châlons, mareşal de Champagne, cu toate acestea nu era vorbadecât de un oarecare Perrin Marc, asasin mizerabil, dar ambii mareşali sfărâmaserăporţile mănăstirii Saint-Mery. Aceasta era enormitatea. Domnea în jurul refugiilor unrespect atât de mare încât, după spusa tradiţiei, el învăluia uneori până şi animalele.Aymoire povesteşte că, atunci când un cerb, fugărit de Dagobert, s-a refugiat lângămormântul Sfântului Denys, haita s-a oprit scurt, lătrând. Bisericile aveau de obicei ocămăruţă pregătită pentru primirea celor care implorau adăpost. În 1407, NicolasFlamel a construit, sub bolţile bisericii Saint-Jacques-de-la-Boucherie, o încăperecare l-a costat patru livre, şase soli şi şaisprezece dinari. La Notre-Dame era o chiliecu acoperiş, în faţa mănăstirii, exact în locul unde nevasta actualului portar alTurnurilor şi-a făcut o grădină care, în comparaţie cu grădinile suspendate aleBabylonului, este ca o lăptucă faţă de un palmier şi ca o portăreasă faţă deSemiramis. Acolo a depus-o Quasimodo pe Esmeralda, după goana smintită şitriumfală prin turnuri şi galerii. Câtă vreme a durat goana, fata n-a putut să-şi revinăîn fire, jumătate buimacă, pe jumătate trează, nemaidându-şi seama decât că urca înaer, că plutea, că zbura, că ceva o ridica deasupra pământului. Auzea din când încând, la ureche, râsul hohotitor, glasul zgomotos al lui Quasimodo, îşi întredeschideaochii, atunci vedea nelămurit, sub Parisul punctat de nenumăratele lui acoperişuri deardezie şi de olane, ca un mozaic roşu şi albastru, iar delasupra capului chipulînfricoşător şi voios al lui Quasimodo. Atunci pleoapa i se închidea. I se părea că touls -a sfârşit, că a fost executată în timpul leşinului şi că duhul diform care a prezidat ladestinul ei o luase şi o ducea. Nu îndrăznea să-l privească şi se lăsa în voia lui. Iarcând clopotarul ciufulit şi cu răsuflarea tăiată o puse în chilia refugiului, când simţimâinile lui groase desprinzând încetişor funia care îi rănea braţele, avu zguduireaaceea care trezeşte brusc pe pasagerii unui vas ce acostează în toiul unei nopţiîntunecoase. Se treziră şi gândurile sale, care reveniră unul câte unul.

Văzu că se afla în catedrală, îşi aminti că a fost smulsă din mâinile călăului, căPhoebus trăia, că Phoebus n-o mai iubea. Şi ambele idei răspândeau atâtaamărăciune una asupra celeilalte, încât se întoarse spre Quasimodo, care stătea înpicioare şi îl întrebă:

— De ce m-ai salvat?El o privi încordat, căutând parcă să ghicească vorbele ei. Ea repetă întrebarea.

Atunci el îi zvârli o privire tristă şi fugi. Fata rămase mirată. După câteva momente, elreveni aducând un pachet pe care îl aruncă la picioarele ei. Erau veşminte pe carefemei miloase le depuseseră pentru ea în pragul bisericii. Ea se privi atunci, se văzuaproape goală, şi roşi. Viaţa revenea. Quasimodo păru că încearcă ceva din aceastăpudoare, îşi umbri privirea cu mâna-i lată şi se depărtă din nou, însă cu paşi înceţi.Ea se grăbi să se îmbrace. O rochie albă cu un voal alb. Un veşmânt de novice. Abia seîmbrăcase şi-l văzu pe Quasimodo revenind. Ţinea un coş sub un braţ şi o saltea subaltul. În coş, o sticlă, pâine şi câteva provizii. Puse jos coşul şi glăsui:

— Mănâncă! întinse salteaua pe lespede şi glăsui: Dormi! Clopotarul aduseseprânzul şi aşternutul său. Egipteanca îşi înălţă ochii spre el pentru a-i mulţumi. Darnu putu să articuleze un cuvânt. Nefericitul era într-adevăr oribil. Ea îşi coborî capulcu o tresărire de spaimă. Atunci el îi spuse:

— Te înfricoşez. Sunt tare urât, nu-i aşa? Nu te uita la mine. Ascultă-mă doar.Ziua ai să rămâi aici; noaptea poţi să te plimbi prin toată biserica. Dar să nu ieşi dinbiserică nici ziua, nici noaptea. Ai fi pierdută. Te-ar ucide, iar eu aş muri. Ea îşi ridică,tulburată, capul ca să-i răspundă. El dispăru. Fata se pomeni singură, gândindu-se lacuvintele ciudate ale făpturii aproape monstruoase, izbită de sunetul glasului lui, atâtde răguşit şi cu toate astea atât de blând. Apoi examină chilia.

Era o cameră ca de şase picioare pătrate, cu o ferestruică şi o uşă pe planul uşorînclinat al acoperişului. Câteva jgheaburi cu figuri de animale păreau că se pleacă înjurul ei şi întind gâtul pentru a o vedea prin ferestruică. De pe marginea acoperişuluizărea vârful hornurilor care înălţau sub ochii ei fumul tuturor focurilor din Paris.

Spectacol trist pentru biata egipteancă, copilă găsită, condamnată la moarte,făptură nenorocită, fără patrie, fără familie, fără cămin. În momentul când gândul laizolarea ei se arăta astfel, mai sfâşietor decât oricând, simţi un cap păros şi bărboslunecând printre mâini, pe genunchi. Tresări (totul o înfricoşa acum) şi privi.

Era biata capră, sprintena Djiali, care scăpase pe urma ei, în momentul cândQuasimodo împrăştiase brigada lui Charmolue, şi care, de aproape un ceas, sepierdea în mângâieri la picioarele ei, fără să poată căpăta o privire. Egipteanca oacoperi cu sărutări:

— O, Djali, cum te-am uitat! spunea ea. Aşadar, tu te gândeşti totdeauna lamine! Tu nu eşti nerecunoscătoare!

În momentul acela, ca şi cum o mână invizibilă ridicase greutatea care îi înfrânalacrimile de atâta timp în inimă, ea se porni pe plâns. Şi, pe măsură ce lacrimilecurgeau, simţea ducându-se cu ele ceea ce era mai usturător şi mai amar în durereaei. Când se însera, i se păru noaptea atât de frumoasă, luna atât de încântătoare, încâtfăcu ocolul galeriei ce învăluia biserica. Simţi oarecare uşurare, căci pământul i sepăru calm, văzut de la înălţimea aceea.

III. SurdBăgă de seamă, când se trezi a doua zi dimineaţa, ca a dormit. Ciudăţenia

aceasta o miră. Se dezobişnuise de atâta timp cu somnul! O rază voioasă a soareluiintrase prin ferestruică şi îi izbise obrazul. Odată cu soarele văzu la ferestruică unobiect care o înfricoşă: figura nenorocită a lui Quasimodo. Închise ochii fără să vrea,dar în zadar: i se părea că vede mereu, prin pleoapele roze, masca de spiriduş,chioară şi ştirbă. Atunci tot cu ochii închişi, auzi un glas asupra spunând foarteblând:

— Nu-ţi fie frică. Sunt prietenul dumitale. Venisem să te văd dormind. Nu-ţi facnici un rău, nu-i aşa, dacă vin să te văd cum dormi? Ce-ţi pasă dacă eu sunt aici cânddumneata ai ochii închişi? Acum mă duc. Uite, am trecut dinapoia zidului, poţi sădeschizi ochii. Mai tânguitor decât cuvintele acestea era accentul cu care ele fuseserărostite. Egipteanca deschise, mişcată, ochii. Într-adevăr, el nu se mai găsea laferestruică. Ea se duse acolo şi-l văzu pe bietul cocoşat, ghemuit într-un colţ de zid,într-o atitudine dureroasă şi resemnată. Fata făcu o sforţare să-şi înfrângă milainspirată de el.

— Vino, îi spuse ea încetişor. După mişcarea buzelor egiptencei, Quasimodocrezu că îl izgoneşte, atunci se ridică şi se retrase, şchiopătând, cu pas rar, cu capulcoborât, fără măcar să îndrăznească a ridica asupra fetei privirea sa plină dedeznădejde. Dar vino! strigă ea. El însă continua să se depărteze. Atunci ea se năpusti

din chilie, alergă la el şi-l apucă de braţ. Quasimodo tremura din toate mădularelecând se simţi atins, îşi înălţă ochiul implorator şi văzând că ea îl trage mai aproape.Întreaga lui figură străluci de bucurie şi duioşie. Ea vru să-l bage în chilie, dar el seîndărătnici să rămână în prag.

— Nu, nu! glăsui el, bufniţa nu intră în cuibul ciocârliei.Atunci ea se ghemui, graţioasă, pe culcuş, cu capra adormită la picioare. Stătură

amândoi câteva clipe, nemişcaţi, examinând în tăcere, el atâta graţie, ea atâtaurâţenie. În fiece moment ea descoperea la Quasimodo o nouă diformitate. Privirea eise plimba, de la genunchii strâmbi, la spinarea cocoşată, de la spinarea cocoşată lasingurul ochi teafăr. Nu putea să înţeleagă că există o făptură plăsmuită cu atâtaneîndemânare. Peste întreaga lui făptură era însă răspândită atâta tristeţe şiblândeţe, încât Esmeralda începea să se împace cu imaginea lui.

El rupse cel dintâi tăcerea:— Vasăzică, mi-ai spus să mă întorc? Ea făcu un semn afirmativ din cap,

glăsuind:— Da.El înţelese semnul din cap.— Vezi... eu... eu sunt surd, spuse el cu ton şovăitor.— Bietul om! exclamă ţiganca cu o expresie de milă binevoitoare. El zâmbi

dureros.— Gândeşti că doar asta îmi mai lipsea, nu-i aşa? Da, sunt surd. Aşa am fost eu

făcut. E groaznic, nu-i aşa? Dumneata eşti atât de frumoasă!În accentul nefericitului era un sentiment atât de profund al mizeriei încât ea nu

avu putere să scoată un cuvânt. De altminteri el n-ar fi auzit-o. Quasimodo continuă:— Nu mi-am văzut niciodată urâţenia mai mult de-acum. Când mă compar cu

dumneata, mi-e tare milă de mine, monstru nefericit ce sunt. De bună seamă că facimpresia unei fiare. Dumneata eşti o rază de soare, un strop de rouă, un cântec depasăre. Eu sunt groaznic, nici om, nici animal, ceva mai tare, mai călcat în picioare şimai turtit decât o piatră. Se porni pe râs, şi râsul era tot ce se poate închipui maisfâşietor pe lume. Continuă: Da, sunt surd. Dar dumneata îmi vorbeşti prin mişcări,prin semne. Am un stăpân care vorbeşte cu mine în felul ăsta. Şi apoi o să-ţi ghicescfoarte repede voinţa după mişcarea buzelor, după privire.

— Ei bine, spune-mi, de ce m-ai salvat? glăsui ea zâmbind.El o privi cu luare-aminte, în timp ce ea vorbea.— Am înţeles, răspunse el. Mă întrebi de ce te-am salvat. Ai uitat de un ticălos,

care a încercat să te răpească într-o noapte, de un ticălos căruia, a doua zi, i-ai venitîn ajutor la stâlpul infamiei. Un strop de apă şi un dram de milă însemnau pentru elatunci mai mult decât propria lui viaţă. Ai uitat de ticălosul acela. El şi-a adus aminte.Ea îl asculta cu o înduioşare profundă. O lacrimă se rostogolea în ochiul clopotarului,dar nu căzu. Ochiul se strădui s-o mistuie. Ascultă, reluă el, când nu se mai temu decăderea lacrimii. Noi avem aici turnuri foarte înalte; un om care ar cădea din ele, armuri înainte de a ajunge jos; când ai să vrei să cad, nu va trebui să-mi spui nici măcarun cuvânt, o privire va fi de ajuns. Atunci se ridică. Oricât de nefericită era ţiganca, eltrezi o oarecare compătimire într-însa. Îi făcu semn să rămână.

— Nu, nu! glăsui el. Nu trebuie să stau prea mult. Nu mă simt în largul meucând mă priveşti. Nu-ţi întorci ochii de la mine fiindcă îţi este milă. Mă duc undevade unde am să te văd fără ca dumneata să ştii. Ar fi mai bine. Scoase din buzunar unfluieraş de metal şi-i zise: Uite, când o să ai nevoie de mine, când o să vrei să vin,când n-o să te înfricoşezi prea mult văzându-mă, fluieră. Eu aud sunetul acesta. Lăsăfluierul jos şi fugi.

IV. Gresie şi cristalZilele trecură una după alta. Tihna revenea treptat-treptat în sufletul

Esmeraldei. Durerea prea mare este, ca şi bucuria prea multă, un lucru violent, şidurează puţin. Inima omului nu poate să rămână timp îndelungat la o extremitate.Ţiganca suferise într-atât încât nu-i mai rămânea decât uimirea. Odată cu siguranţaîşi făcuse loc şi nădejdea. Trăia în afară de viaţă, dar simţea în chip nelămurit că nu-iva fi poate cu neputinţă să reintre într-însa. Era ca o moartă care ar păstra cu sinecheia mormântului. Simţea cum se depărtează de dânsa, puţin câte puţin, imaginilecumplite care o obsedaseră atât de mult. Toate fantomele hidoase, Pierrat Torterue,Jacques Charmolue, se ştergeau în mintea sa, toate dimpreună cu preotul. Şi apoiPhoebus trăia, era sigură că trăieşte, l-a văzut. Viaţa lui Phoebus însemna totul.

După şirul de zguduiri fatale care năruiseră totul într-însa, nu a regăsit înpicioare, în sufletul ei, decât un lucru, un simţământ: dragostea ei pentru căpitan.Iubirea e ca un arbore, creşte singur, îşi aruncă adânc rădăcinile în întreaga noastrăfiinţă şi continuă să înverzească pe-o inimă ruinată. Iar ceea ce pare inexplicabil estecă, în măsura în care pasiunea aceasta e oarbă, ea e şi stăruitoare. Nu este niciodatămai trainică decât atunci când e lipsită de raţiune. Desigur, Esmeralda nu se gândeafără amărăciune la căpitan. Desigur, era groaznic că el s-a înşelat astfel, că a pututconcepe o lovitură de pumnal venită de la aceea care şi-ar fi dat pentru el propriaviaţă. Dar, în sfârşit, nu avea dreptul să-i poarte prea multă ciudă: nu şi-a mărturisitea oare crima? Nu a cedat oare, femeie slabă, caznei? Toată vina era a ei.

Ar fi trebuit să lase să i se smulgă unghiile, dar să nu scoată un astfel de cuvânt.Dacă l-ar vedea pe Phoebus o singură dată, un singur minut, i-ar ajunge un cuvânt, oprivire, ca să-l convingă de adevăr. Nu se îndoia. O puneau în încurcăturănenumărate ciudăţenii: hazardul prezenţei lui Phoebus în ziua pocăinţei, şi fata careera fără îndoială sora lui. Explicaţie deşucheată, dar cu care se mulţumea, deoareceavea nevoie să creadă că Phoebus o iubea pe numai pe dânsa. Nu i-a jurat oare că oiubeşte? Trebuia mai mult, naivă şi credulă cum era? Şi apoi, în privinţa aceasta,aparenţele nu pledau mai mult împotriva ei decât în contra lui?

Aştepta deci. Nădăjduia. Adăugăm că biserica, biserica vastă care o învăluia, opăzea, o salva, era ea însăşi un calmant suveran. Liniile solemne ale arhitecturii,atitudinea religioasă a tuturor obiectelor din jurul fetei, gândurile pioase şi serenecare se desprindeau, pentru a apune astfel, din toţi porii pietrei, exercitau o influenţăasupra ei fără să-şi seama. Edificiul scotea de asemenea zgomote atât de avântate şimăreţe încât toropeau sufletul bolnav. Cântecul monoton al oficianţilor, răspunsuriledate de popor preoţilor, uneori nearticulate, uneori tunătoare, tremurareaarmonioasă a vitraliilor, orga care exploda ca o sută de trâmbiţe, cele trei turnuri, cuzumzet de stupi de albine, toată această orchestră asupra căreia se năpustea o gamăgigantică, urcând şi coborând neîncetat de la o gloată la un turn, îi asurzea memoria,imaginaţia, durerea. În special o legănau clopotele. Vastele instrumente răspândeauasupra ei, în valuri largi, un magnetism puternic. De aceea, fiecare răsărit de soare ogăsea mai calmă, respirând mai în voie, mai puţin palidă. Pe măsură ce rănilelăuntrice se închideau, graţia şi frumuseţea reînfloreau pe chipul ei, dar mai senine şimai umile. Recăpăta de asemeni caracterul de altădată, chiar din voioşia ei,strâmbătura nostimă, iubirea pentru capră, plăcerea de a cânta, pudoarea. Avea grijăsă se îmbrace dimineaţa în ungherul chiliei, de teamă n-o vadă prin ferestruică vreunlocatar al podurilor învecinate. Când gândul la Phoebus îi lăsa timp, ea cugeta uneorila Quasimodo. El era singura legătură, singura conexiune, singura comunicare ce-irămânea cu oamenii, cu făpturile vii. Nefericita! Ea se găsea mai izolată de lumedecât Quasimodo. Nu înţelegea nimic la ciudatul prieten pe care hazardul i-l dăruise.Se mustra deseori că nu simte o recunoştinţă care să închidă ochii, dar, hotărât lucru,

nu se putea obişnui cu bietul clopotar. Era prea urât. Lăsase jos fluierul dat de el,ceea ce nu-l împiedica pe Quasimodo să se ivească, din când în când, în primele zile.Fata se străduia să nu întoarcă privirea cu prea multă silă când el îi aducea coşul cuprovizii sau urciorul cu apă, însă Quasimodo băga totdeauna de seamă, şi atuncipleca trist. Se arătă odată în momentul când ea o dezmierda pe Djali. Rămase câtevamomente pe gânduri dinaintea grupului graţios format de capră şi de egipteancă. Însfârşit spuse, clătinând capul greoi şi diform:

— Nenorocirea mea este că seamăn încă prea mult cu omul. Aş vrea să fiu unanimal pe de-a-ntregul, cum e capra aceasta.

Ea ridică spre el o privire uimită. El răspunse privirii:— O, ştiu bine de ce! Şi plecă. Altă dată se înfăţişă la uşa chiliei (unde nu intra

niciodată) în momentul când Esmeralda cânta o veche baladă spaniolă, ale căreicuvinte ea nu le înţelegea, dar care îi rămăsese în ureche, ţigăncile legănând-o cu eape când era copilă. La vederea figurii urâte care se ivi brusc în mijlocul cântecului,fata se întrerupse cu un gest de spaimă involuntară. Nenorocitul clopotar căzu îngenunchi pe pragul uşii, împreunându-şi cu un aer implorător mâinile mari, diforme.

— O, te rog, spuse el îndurerat, cântă mai departe şi nu mă izgoni.Ea nu vru să-l mâhnească, astfel că reluă romanţa, tremurând toată. Treptat,

spaima i se risipi şi se lăsă întreagă în voia ariei melancolice, tărăgănate, pe care ocânta. El rămăsese în genunchi, cu mâinile împreunate, ca în rugăciune, atent, abiarespirând, cu privirea fix asupra ochilor strălucitori ai ţigăncii. Ai fi zis că înţelegeacântecul din ochii ei.

Într-alt rând el veni la ea cu un aer stângaci şi timid.— Ascultă-mă, glăsui dânsul cu trudă, am a-ţi spune ceva.Ea îi făcu semn că-l ascultă. Atunci el începu să ofteze, întredeschise buzele,

păru un moment gata să vorbească, apoi o privi, făcu o mişcare negativă din cap, şi seretrase încetişor, cu fruntea în palmă, lăsând-o pe egipteancă buimăcită. Printrepersonajele groteşti, sculptate în zid, era unul pe care el îl îndrăgise în mod deosebitşi cu care părea schimbă deseori priviri frăţeşti. Egipteanca îl auzi spunând odată:

— O, de ce nu sunt din piatră, ca tine! În sfârşit, într-o zi, într-o dimineaţă,Esmeralda înaintă până la marginiea acoperişului şi privea în piaţă. Quasimodostătea dinapoia ei. Căuta întotdeauna să-i cruţe mai mult fetei neplăcerea de a-lvedea. Deodată ţiganca tresări, o lacrimă şi o fulgerare de bucurie sclipiră în acelaşitimp în ochii ei, îngenunche pe marginea acoperişului şi întinse braţele cu încordarespre piaţă, exclamând:

— Phoebus! Vino! Vino! spune-mi un cuvânt, numai un cuvânt, pentru numelecerului! Phoebus! Phoebus! Glasul, chipul, gestul, toată fiinţa ei aveau expresiasfâşietoare a unui naufragiat care face semne disperate vasului voios ce trece departe,într-o rază de soare. Quasimodo se aplecă spre piaţă şi văzu că obiectul tandrei şidelirantei rugi era un tânăr, un căpitan, un cavaler chipeş, strălucitor, care trecea întrap săltat în partea din fund a pieţei, salutând cu panaşul o femeie frumoasă cezâmbea din balcon. Dealtminteri, ofiţerul n-o auzise pe nefericita care îl striga. Eraprea departe. Dar bietul surd auzea însă. Un oftat adânc îi săltă pieptul. Se întoarse.Inima îi era năpădită de toate lacrimile pe care le mistuia; pumnii lui convulsivi seizbiră în cap, iar când îi depărta avea în fiecare mână câte un smoc de păr roşu.Egipteanca nu-i dădea nici o atenţie. El rostea în şoaptă, scrâşnind din dinţi: -Blestem! Iată aşadar cum trebuie să fie cineva. Nu nevoie decât să fie frumos! Earămăsese, între timp, în genunchi, şi striga cu o agitaţie extraordinară:

— O, uite-l cum coboară de pe cal! Intră în casa aceea! Phoebus! Nu mă aude!Phoebus! Ce rea e femeia aceea care-i vorbeşte odată cu mine! Phoebus! Phoebus!

Surdul o privea. Înţelegea pantomima. Ochiul bietului clopotar se umplea delacrimi, însă nu lăsa nici una să curgă. Deodată el o trase uşurel de mânecă. Eaîntoarse capul. El avea o figură liniştită. Îi spuse: Vrei să-l aduc? Ea scoase un strigătde bucurie.

— O, da, du-te! aleargă! Repede! Adu-mi-l! Te voi iubi! îi îmbrăţişă genunchii.El nu se putu împiedica de a clătina îndurerat din cap.

— Ţi-l aduc, glăsui el cu glas slab. Apoi întoarse capul şi se năpusti cu paşi marisub scară, înăbuşit de suspine. Când ajunse în piaţă nu mai văzu decât calul frumos,legat la uşa casei Gondelaurier. Căpitanul intrase acolo.

Îşi ridică privirea spre acoperişul bisericii. Esmeralda stătea în acelaşi loc, înaceeaşi poziţie. El îi făcu un semn trist din cap. Se rezemă pe urmă de un stâlp,hotărât să aştepte ieşirea căpitanului. În casa Gondelaurier era una din acele zile deceremonie din preajma nunţii. Quasimodo văzu că intra multă lume şi că nu iesenimeni. Privea din când în când spre acoperiş. Egipteanca nuse clintea de acolo.

Un rândaş dezlegă calul şi-l băgă în grajdul locuinţei. Aşa se scurse ziua,Quasimodo rezemat de piatră, Esmeralda pe acoperiş, Phoebus, fără îndoială, lapicioarele Fleur-de-Lysei. In sfârşit veni noaptea; o noapte fără lună, o noapteîntunecoasă. Quasimodo îşi aţinti mult şi bine privirea asupra Esmeraldei. În curândnu se mai văzu acolo decât o formă alburie, apoi nimic. Se şterse totul, era întunecattotul. Quasimodo văzu luminându-se toate ferestrele casei Gondelaurier.

Văzu aprinzându-se una după alta şi alte ferestre din piaţă, le văzu de asemenistingându-se, rând pe rând. Căci el rămase toată seara la post. Ofiţerul nu ieşea. Cândultimii drumeţi se înapoiară pe la casele lor, când toate ferestrele celorlalte locuinţese stinseră, Quasimodo rămase absolut singur şi cu totul în umbră. Nu era pe atuncinici un felinar în piaţa Notre-Dame. Cu toate acestea, ferestrele casei Gondelaurierrămăseseră luminate chiar după miezul nopţii. Nemişcat şi atent, Quasimodo vedeacum trec pe lângă vitraliile multicolore nenumărate umbre vii care dansau. Dacă n-arfi fost surd ar fi auzit din ce în ce mai lămurit, pe măsură ce zarva Parisului sestingea, înăuntrul casei Gondelaurier, un zvon de sărbătoare, de râsete şi muzici.

Pe la ora unu noaptea musafirii începură să se retragă. Quasimodo îi privea,înfăşurat în beznă, cum trec pe sub tinda luminată de facle. Nici unul nu eracăpitanul. Îl năpădeau gânduri triste. Privea din când în când înspre cer, asemeneacelor care se plictisesc. Nori mari, negri, greoi, sfârtecaţi, spânzurau ca niştehamacuri sub cupola înstelată a nopţii. Ai fi zis că sunt pânzele de păianjen ale bolţiicereşti. Intr-unul din aceste momente el văzu deodată deschizându-se în chipmisterios uşa balconului a cărui balustradă de piatră se reliefa deasupra capului său.Apărură două făpturi, iar în urma lor uşa se închise fără zgomot. Un bărbat şi-ofemeie. Cu oarecare trudă, Quasimodo izbuti să recunoască în bărbat pe căpitanulchipeş, iar în femeie pe tânăra făptură pe care o văzuse dimineaţă spunând bun-venitofiţerului de la înălţimea aceluiaşi balcon. Piaţa era întunecată pe deplin, iar o perdeadublă, cărămizie, care căzuse dinapoia uşii, în momentul când aceasta s-a închis, nuîngăduia luminii din apartament să răzbească până pe balcon. Tânărul şi fata, atâtputea să judece surdul nostru care n-auzea un cuvânt, păreau că se lasă în voia uneifoarte calde intimităţi. Fata părea că a îngăduit ofiţerului să-i înlănţuie mijlocul cubraţul, şi se împotrivea blând unei sărutări. Quasimodo asista de jos la scena aceasta,cu atât mai plăcută ochiului cu cât nu era făcută pentru a fi văzută. Contempla cuamărăciune fericirea şi frumuseţea de sus. În definitiv, natura nu era mută la bietulom, iar coloana lui vertebrală, deşi chircită, nu se înfiora mai puţin decât alta.

Se gândea la partea mizerabilă pe care providenţa i-o dăruise, că femeia,iubirea, voluptatea vor trece veşnic pe dinaintea ochilor săi şi că el nu va faceniciodată decât să privească fericirea altora. Dar ceea ce îl sfâşia mai mult, în

spectacolul de acum, era că adăuga înciudării sale indignarea, că se gândea lasuferinţa egiptencei în cazul când aceasta ar fi văzut. E drept că noaptea era foarteîntunecoasă, că Esmeralda, în cazul când rămăsese pe loc (şi el nu se îndoia) era taredeparte, şi că cel mult el singur îi putea distinge pe îndrăgostiţii din balcon.

Gândul acesta îl mângâia. Dar conversaţia lor devenea tot mai însufleţită. Fatapărea că îl roagă pe ofiţer să nu-i mai ceară nimic. Quasimodo nu distingea decâtmâinile frumoase, împreunate, zâmbetele amestecate cu lacrimi, privirile feteiridicate spre stele, ochii căpitanului coborâţi cu înflăcărare asupra ei. Din fericire,căci fata începea să nu se mai împotrivească decât foarte slab, uşa balconului sedeschise subit, o doamnă bătrână se ivi, fata păru încurcată, ofiţerul luă un aerînciudat, şi tustrei reintrară.

În clipa următoare un cal necheză sub tindă, şi scânteietorul ofiţer trecu repede,înfăşurat în mantia nopţii, pe lângă Quasimodo.

Clopotarul îl lăsă să treacă pe după colţul străzii, apoi alergă după el cuagilitatea sa de maimuţă, strigând:

— Hei, domnule căpitan! Căpitanul se opri.— Ce-o fi vrând coţcarul ăsta? spuse el zărind în umbră mutra diformă care

alerga spre dânsul şchiopătând. Quasimodo îl ajunse şi apucase cu îndrăzneală frâulcalului.

— Domnule căpitan, urmează-mă. E cineva aici care vrea să-ţi vorbească.— Drace! mormăi Phoebus, parcă am mai văzut undeva pasărea asta de noapte

zburlită! Ascultă, meştere, ai de gând să laşi frâul calului?— Domnule căpitan, răspunse surdul, nu mă întrebi cine vrea să-ţi vorbească?— Eu îţi spun să dai drumul calului, continuă Phoebus scos din sărite. „Ce vrea

ticălosul ăsta care se spânzură de frâu”. Crezi cumva că animalul meu este unştreang?

În loc să lase din mână frâul calului, Quasimodo se pregăti să-l întoarcă dindrum. Neputându-şi explica împotrivirea căpitanului, se grăbi să-i spună:

- Vino, domnule căpitan, te aşteaptă o femeie. Adăugă cu trudă: O femeie care teiubeşte.

- Curioasă lichea! glăsui căpitanul, crede că sunt obligat să merg la toate femeilecare mă iubesc, sau care spun că mă iubesc. Dar dacă ea seamănă la chip cu tine,huhurezule? Spune-i aceleia care te trimite că.mă însor, şi se ducă la dracu!

- Ascultă, strigă Quasimodo crezând că-i va înfrânge cu o vorbă ezitarea, vino,monseniore! Este egipteanca pe care o cunoşti!

Cuvântul produse într-adevăr o mare impresie asupra lui Phoebus, dar nu aceeala care surdul se aştepta. Vă amintiţi că galantul nostru ofiţer se retrăsese cu Fleur-de-Lys, cu câteva momente înainte ca el, Quasimodo, s-o salveze pe condamnată dinmâinile lui Charmolue.

De atunci, la toate vizitele făcute în casa Gondelaurier, el s-a ferit să maipomenească despre femeia a cărei amintire era, la urma urmei, dureroasă, iar larândul ei, Fleur-de-Lys nu a socotit oportun să-i spună că egipteanca trăia. Phoebus ocredea deci pe biata Similar moartă, şi trecuse de atunci o luna sau două. Adăugămcă ofiţerul se gândea acum, în bezna adâncă a nopţii, la urâţenia supranaturală, lavocea funebră a ciudatulul mesager, că miezul nopţii trecuse, că strada era pustie caîn seara când călugărul posac l-a acostat, şi că armăsarul său pufăia privindu-l peQuasimodo.

— Egipteanca? exclamă el aproape înfricoşat. Ce? Eşti de pe lumea cealaltă? Şipuse mâna pe sabie.

— Repede, repede! glăsui surdul căutând să tragă. Pe aici!

Phoebus îi trânti în piept o lovitură zdravănă de cizmă. Ochiul lui Quasimodoscânteie. Făcu o mişcare pentru a se năpusti asupra căpitanului. Spuse pe urmă,înfrânându-se:

— O, ce noroc ai că este cineva care te iubeşte! Apăsă pe cuvântul cineva şi lăsăfrâul calului:

— Pleacă!Phoebus dădu pinteni animalului, înjurând. Quasimodo îl privi cum se afundă

în negura străzii.— Hm, să refuze el asta! şoptea bietul surd. Intră în catedrală, îşi aprinse lampa

şi urcă în turn.Aşa cum îşi închipuise, ţiganca se afla în acelaşi loc. Cum îl zări, ea alergă spre

el.— Singur? strigă ea împreunându-şi cu îndurerare mâinile.— N-am putut să-l găsesc, glăsui Quasimodo cu răceală.— Trebuia să-l aştepţi toată noaptea, reluă ea cu aprindere.El văzu gestul ei mânios şi pricepu mustrarea.— Altă dată am să-l pândesc mai bine, spuse Quasimodo coborând capul.— Du-te! glăsui ea.El se depărtă. Esmeralda era nemulţumită de el. Quasimodo ar fi preferat să fie

maltratat de ea decât să o mâhnească. Din ziua aceea, egipteanca nu-l mai văzu. El nuveni la chilia ei. Cel mult ea întrezărea uneori, în vârful unui turn, figura clopotaruluiaţintită cu melancolie asupra ei. De îndată însă ce ea îl observa, el dispărea. Suntemdatori să spunem că egipteanca era întrucâtva întristată de absenţa voluntară abietului cocoşat; în adâncul inimii îi purta recunoştinţă. Quasimodo nu îşi făcea însăiluzii în această privinţă. Esmeralda nu-l mai vedea, dar simţea în jur prezenţa unuigeniu bun. Hrana era adusă de o mână invizibilă în timpul somnului. Găsi într-odimineaţă, pe fereastră, o colivie cu păsări. Deasupra chiliei era o sculptură care oînspăimânta. Mărturisise de mai multe lucrul acesta lui Quasimodo. Într-o dimineaţă(căci toate acestea se petreceau noaptea) n-o mai văzu. Fusese sfărâmată. Cel care s-acăţărat până la sculptura aceasta îşi riscase desigur viaţa. Uneori, seara, auzea o vocetăinuită sub adăpostul turnului, cântând, ca pentru a adormi, un cântec trist. Erauversuri fără rimă, aşa cum poate să facă un surd:

Nu te uita la figură, Tânără fată, priveşte inima.Inima unui tânăr frumos e deseori schiloadă. Sunt inimi în care dragostea nu se păstrează. Tânără fată, bradul nu e frumos,Nu e frumos ca plopul,Dar îşi păstrează verdeaţa, iarna.O, la ce bun să-ţi spun astea? Ceea ce nu e frumos face rău că există. Frumuseţea nu iubeşte decât frumuseţea. Aprilie întoarce spatele lui ianuarie.Frumuseţea e desăvârşită, Frumuseţea poate orice, Frumuseţea e singurul lucru care nu există pe jumătate. Corbul nu zboară decât ziua Bufniţa nu zboară decât noaptea, Lebăda zboară noaptea şi ziua.Mai văzu într-o dimineaţă, pe fereastră, când se trezi, vase pline cu flori. Unul

era un vas din cristal, foarte frumos şi strălucitor, dar crăpat. Apa se scursese dintr-

însul, iar florile se veştejiseră. Celălalt era un ghiveci din gresie, grosolan şi comun,dar care îşi păstrase toată apa, astfel că florile dintr-însul rămăseseră fragede şirumene. Nu ştiu dacă a fost cu intenţie, dar Esmeralda luă buchetul veştejit şi-l purtătoată ziua la piept. În ziua aceea ea nu auzi glasul din turn cântând. Nu se preasinchisi. Îşi petrecea zilele dezmierdând pe Djali, pândind uşa casei Gondelaurier,vorbind singură despre Phoebus şi fărâmiţându-şi pâinea pentru rândunele.Dealtminteri nu-l mai vedea şi nu-l mai auzea pe Quasimodo. Bietul clopotardispăruse parcă din biserică. Totuşi, într-o noapte, pe când ea nu dormea, ci segândea la frumosul ei căpitan, auzi oftări în apropierea chiliei. Se sculă înfricoşată şivăzu la lumina lunii ceva inform, culcat de-a curmezişul în dreptul uşii sale. EraQuasimodo care dormea acolo, pe piatră.

V. Cheia de la Poarta RoşieÎntre timp, zvonul public adusese la cunoştinţa arhidiaconului chipul miraculos

în care a fost salvată egipteanca. Nu-şi dădu seama ce anume sentimente a încearcăla aflarea acestei veşti. Se obişnuise cu ideea morţii Esmeraldei. Era liniştit, atinsesefundul durerii care se poate imagina. Inima omenească (dom Claudiu meditaseasupra acestor subiecte) nu poate să cuprindă decât o anumită cantitate dedeznădejde. Când buretele este îmbibat, marea poate să treacă pe deasupra fără a-imai adăuga o lacrimă. Esmeralda murise, buretele era îmbibat, totul se încheiasepentru dom Claudiu pe pământ. Dar s-o ştie pe ea în viaţă, să-l simtă şi pe Phoebus,însemna reînceperea chinurilor, a zguduiturilor, a alternativelor, a vieţii. Şi Claudiuera sătul de toate. Când află noutatea, se zăvorî în chilia mănăstirii. Nu apăru nici laadunări, nici la slujbe. Închise tuturor uşa, chiar şi episcopului. Rămase zăvorâtastfel, câteva săptămâni. Lumea îl crezu bolnav. Într-adevăr era. Ce făcea el închisastfel? În ce gânduri se zbătea nefericitul? Dădea o ultimă luptă împotriva pasiuniicumplite? Plăsmuia un ultim plan de moarte pentru ea şi de pierzanie pentru el?Jehan, fratele drag, copilul său răzgâiat, veni într-un timp la uşa lui, bătu, înjură,imploră, îşi spuse de zece ori numele. Claudiu nu deschise. Petrecea zile întregi cufaţa lipită de geamurile ferestruicii. De la fereastra aceasta vedea chilia Esmeraldei, ovedea pe ea deseori cu capra, câteodată cu Quasimodo. Observa îngrijirile mărunteale surdului păcătos, ascultarea, purtările lui delicate şi supuse faţă de egipteancă. Îşiamintea, căci avea memorie bună, şi memoria e chinul geloşilor, îşi amintea privireaciudată a clopotarului aţintită asupra dansatoarei, într-o seară. Se întreba ce motiv l-a putut împinge pe Quasimodo să o salveze. Fu martorul nenumăratelor scene micidintre ţigancă şi surd, a căror pantomimă, văzută de departe şi comentată depasiunea lui, îi păru foarte drăgăstoasă. Apoi simţi nelămurit trezindu-se într-însul ogelozie la care nu se aşteptase niciodată, o gelozie care îl făcea să roşască de ruşine şiindignare: „În privinţa căpitanului, treacă-meargă, dar acesta?” Gândul îl tulbura.Nopţile lui erau groaznice.

De când o ştia pe egipteancă în viaţă, ideile reci de spectru şi mormânt, care îlpersecutaseră o zi întreagă, se risipiseră, şi simţurile îi dădeau iarăşi ghes. Sezvârcolea în pat gândindu-se că oacheşa fată era atât de aproape de el. In fiecarenoapte imaginaţia sa delirantă i-o înfăţişa pe Esmeralda în toate atitudinile carefăceau să-i clocotească sângele în vine. O vedea întinsă peste căpitanul înjunghiat, cuochii închişi, cu frumosul ei sân gol, plin de sângele lui Phoebus, în momentul devoluptate când arhidiaconul imprimase pe buzele ei palide sărutul a cărui arsurănefericita, deşi aproape moartă, a simţit-o. O vedea dezbrăcată de mâinile sălbaticeale schingiuitorilor, lăsând să i se prindă în bocancul cu şuruburi de fier piciorul gol,pulpa fină, rotundă, genunchiul elastic şi suplu. Vedea şi acum, parcă, genunchiul defildeş, singur în afara aparatului groaznic al lui Torterue. O închipuia, în sfârşit, pe

fată, în cămaşă, cu funia de gât, cu umerii goi, cu picioarele goale, aproapedezbrăcată, aşa cum o văzuse în ultima zi. Imaginile acestea de voluptate îi crispaupumnii şi îi treceau un fior de-a lungul vertebrelor. Într-o noapte ele îi încinseră înartere, cu atâta cruzime, sângele său de virgin şi de preot încât muşcă perna, sări dinpat, zvârli un halat peste cămaşă şi ieşi din chilie, cu lampa în mână, pe jumătate gol,înfricoşat, cu ochii în flăcări. Ştia unde să găsească cheia de la Poarta Roşie caredădea din mănăstire în biserică, şi avea totdeauna la el, după cum ştiţi, o cheie de lascara turnurilor.

VI. Urmarea cheii de la Poarta RoşieÎn noaptea aceea, Esmeralda adormise în cămăruţa ei, plină de uitare, de

speranţă şi de gânduri plăcute. Dormea de câtva timp, visându-l ca de obicei pePhoebus, când i se păru că aude zgomot în jur. Avea un somn uşor şi liniştit, un somnde pasăre. Se trezea din nimic. Deschise ochii. Noaptea era foarte întunecoasă. Văzutotuşi că, prin ferestruică, o privea o figură. O lampă lumină apariţia. În momentulcând se văzu observată de Esmeralda, figura suflă în lampă. Cu toate acestea, fataavusese timp să o întrezărească. Pleoapele ei se închiseră, îngrozite.

— Oh, spuse ea cu glasul stins, e preotul!Toată nenorocirea din trecut reveni în mintea ei ca un fulger. Recăzu, îngheţată,

pe pat. În clipa următoare simţi de-a lungul corpului o atingere care o înfioră atât demult încât se ridică, trezită şi furioasă, în capul oaselor. Preotul se strecurase lângăea. O înconjura cu braţele. Ea vru să strige şi nu putu.

— Pleacă, monstrule! pleacă, asasinule! spuse ea cu o voce tremurândă şiscăzută din pricina mâniei şi a spaimei.

— Îndură-te! Îndură-te! murmură preotul apăsându-şi buzele pe umerii ei.Ea îi prinse capul pleşuv în mâini şi se strădui să-i îndepărteze sărutările, ca şi

cum ar fi fost nişte muşcături.— Îndură-te! repetă nenorocitul. Dacă ai şti ce e dragostea mea pentru tine! E

foc, e plumb topit, o mie de cuţite în inimă! Şi-i opri braţele cu o forţăsupraomenească. Ea îi spuse, buimăcită:

— Dă-mi drumul, de nu, te scuip în faţă! El o lăsă.— Pângăreşte-mă, bate-mă, fii rea! Fă ce vrei! Dar îndură-te! Iubeşte-mă!Atunci ea îl lovi cu o furie de copil. Îşi încleştă mâinile frumoase ca să-i

zdrobească faţa.— Pleacă, domnule!— Iubeşte-mă! Iubeşte-mă! Fie-ţi milă! striga bietul preot, rostogolindu-se peste

ea şi răspunzând cu dezmierdări loviturilor ei.Deodată ea îl simţi puternic.— Trebuie să se isprăvească! spuse el scrâşnind din dinţi.Ea era subjugată, cutremurată, zdrobită, în braţele, la cheremul lui. Simţea o

mână lascivă rătăcind pe deasupra-i. Făcu o ultimă sforţare şi începu să strige:Ajutor! Un vampir! Un vampir!

Nu venea nimeni. Doar Djali se trezise şi behăia neliniştită.— Taci! spunea preotul gâfâind.Deodată, zbătându-se, târându-se pe jos, mâna egiptencei întâlni ceva rece,

metalic. Era fluierul lui Quasimodo. Îl luă cu o zvâcnire de speranţă, îl duse la buze,fluieră cu ultimele resturi de putere. Fluierul scoase un sunet clar, ascuţit,străpungător.

— Ce-i asta? întrebă preotul.Aproape în acelaşi moment se simţi smuls de un braţ. Chilia era întunecată, nu

putu să distingă cine îl ţinea astfel, dar auzi clănţănitul furios al dinţilor, şi în umbră

era exact atâta lumină răvăşită încât să vadă sclipind deasupra capului lama unuicuţit de bucătărie. Preotului i se păru că zăreşte forma lui Quasimodo. Îşi închipui cănu putea să fie decât el. Îşi dăduse aminte că s-a împiedicat, la intrare, de un pachetîntins de-a curmezişul uşii, afară. Totuşi, pentru că noul-venit nu scotea un cuvânt,nu ştia ce să creadă. Se năpusti asupra braţului care ţinea cuţitul, strigând:

— Quasimodo! Uita, în momentul acesta de cumpănă, că el, Quasimodo, erasurd.

Cât ai clipi din ochi preotul simţi pe piept un genunchi de plumb. Îl recunoscupe Quasimodo după apăsarea ciolănoasă a genunchiului. Dar ce să facă? în ce chip îlputea recunoaşte acesta? Din cauza întunericului, surdul era şi orb. Se simţeapierdut. Fata, fără milă, ca o tigresă înfuriată, nu intervenea să-l scape. Cuţitul seapropia de capul lui. Momentul era critic. Deodată adversarul păru cuprins de oşovăială.

— Nu trebuie să curgă sânge peste ea! spuse el cu glas înăbuşit. Era într-adevărglasul lui Quasimodo.

Atunci preotul simţi mâna groasă care îl târa de picior, scoţându-l din chilie.Trebuia să moară afară. Norocul lui fu că luna începuse, de câteva clipe, să se înalţe.După ce trecură dincolo de uşa cămăruţei, raza palidă căzu peste figura preotului.Quasimodo îl privi în faţă, fu cuprins de un tremur, dădu drumul preotului şi se traseînapoi. Egipteanca, care înaintase în pragul chiliei, văzu cu uimire că rolurile seschimbară brusc. Acum preotul ameninţa, iar Quasimodo implora. Preotul, care îlcopleşea pe surd cu gesturi de mânie şi mustrare, îi făcu un semn violent să seîndepărteze. Surdul coborî capul, apoi îngenunchie la uşa egiptencei.

— Monseniore, spuse el cu voce gravă şi resemnată, ai să faci pe urmă ce-ai săvrei, dar mai întâi, ucide-mă.

Vorbind astfel, întindea preotului cuţitul. Scos din fire, preotul se năpustiasupra lui, dar fata fu mai sprintenă decât el. Smulse cuţitul din mâna lui Quasimodoşi izbucni într-un râs furios.

— Apropie-te! spuse ea preotului. Ţinea cuţitul ridicat. Preotul rămasenehotărât. Cu siguranţă că l-ar fi lovit.

— N-ai să mai îndrăzneşti să te-apropii, laşule! îi strigă ea. Apoi adăugă cu oexpresie nemiloasă, ştiind că va străpunge cu mii de fiare înroşite inima preotului:Ştiu că Phoebus nu este mort!

Preotul îl răsturnă pe Quasimodo cu o lovitură de picior şi se afundă,cutremurat de furie, sub bolta scării. După plecarea lui, Quasimodo ridică fluierulcare o salvase pe egipteancă.

— Începuse să prindă rugină, glăsui el înapoindu-i-l.Şi o lăsă singură.Zguduită de scena violentă de adineauri, fata căzu vlăguită pe pat şi începu să

plângă cu hohote. Orizontul ei se întuneca din nou.La rându-i, preotul se înapoiase, bâjbâind, în chilia sa. Ei, da! Dom Claudiu era

gelos pe Quasimodo! Repetă cu îngândurare cuvintele-i fatale: „Nimeni n-o va avea!” CARTEA A ZECEA

I. Gringoire are câteva idei bune. Pe strada BernardinilorDin momentul când Gringoire văzuse ce întorsătură ia afacerea şi că, hotărât

lucru, va fi vorba de funie, de spânzurătoare şi alte neplăceri pentru principalelepersonaje ale comediei, n-a mai vrut să aibă vreun amestec. Vagabonzii printre carerămăsese, socotind că, în definitiv, ei constituiau cea mai bună societate din Paris,continuaseră să se intereseze de egipteancă. El găsi preocuparea aceasta era foartefirească din partea oamenilor care, ca şi ea, nu aveau decât persipectiva lui

Charmolue şi a lui Torterue, şi care nu călăreau cai în regiuni imaginare, între ambelearipi ale lui Pegas. A aflat, din spusele lor, că mireasa cu urciorul se refugiase încatedrala Notre- Dame, astfel că se simţi liniştit în privinţa aceasta. Dar nu îlîmboldea ispita de a se duce s-o vadă. Uneori se gândea la căpriţă şi atât.

De altfel, ziua făcea jonglerii ca să trăiască, iar noaptea plăsmuia un memoriuîmpotriva episcopului Parisului, căci îşi amintea că a fost inundat de roţile morilorlui, şi-i păstra ciudă. Se îndeletnicea şi cu comentarea frumoasei lucrări a lui Baudryle Rouge, episcop de Noyon şi Tournay, De Cupa Petrarum, ceea ce-i dăduse opasiune violentă pentru arhitectură, înclinare care înlocuise în inima sa pasiuneapentru ermetism, al cărei corolar era în chip firesc, deoarece între ermetică şiconstrucţie există o legătură intimă. Gringoire trecuse de la iubirea pentru o idee, laiubirea pentru forma ideii. Se oprise într-o zi lângă Saint-Germain-l’Auxerrois, înunghiul unei clădiri căreia i se spunea For-l’Eveque (Tribunalul Episcopului) şi carese găsea în faţa alteia denumită For-Le-Roi (Tribunalul Regelui).

În acest For-l’Eveque era o capelă fermecătoare din secolul al XIV-lea, earăspundea în stradă. Gringoire îi examina cu devotament sculpturile exterioare. Segăsea într-unul din acele momente de desfătare egoistă, exclusivă, supremă, cândartistul nu vede în lume decât arta şi când vede lumea în artă. Deodată simţi o mânăcare se aşeză cu gravitate pe umărul său. Întoarse capul. Era vechiul său prieten,fostu- i maestru, domnul arhidiacon. Rămase uluit. Nu-l văzuse pe arhidiacon demultă vreme, iar dom Claudiu era unul dintre acei oameni solemni şi pasionaţi acăror întâlnire zdruncină totdeauna echilibrul unui filosof sceptic. Arhidiaconulpăstră câteva clipe o tăcere, timp în care Gringoire avu răgazul să-l observe.

Dom Claudiu îi păru tare schimbat, palid ca o dimineaţă de iarnă, cu ochiiadânciţi, cu părul aproape alb. În cele din urmă, preotul rupse tăcerea, spunând cuton liniştit, dar glacial:

— Cum te simţi, maestre Pierre?— Cu sănătatea? întrebă Gringoire. Hm, s-ar putea spune aşa şi-aşa. În linii

generale, însă, bine. Nu exagerez cu nimic. Ştiţi, maestre, că, după Hippocrate,secretul sănătăţii id est: cibi, potus, somni, venus, omnia moderata sint.

— N-ai, vasăzică, nici o grijă, maestre Pierre? continuă arhidiaconul privindu-lpe Gringoire ţintă.

— O, nu!— Şi ce faci acum?— Ceea ce vedeţi, maestre. Examinez forma acestor pietre şi modul cum e săpat

basorelieful. Preotul începu să zâmbească, zâmbetul acela amar care nu ridică decât oextremitate a gurii.

— Şi lucrul te amuză?— Pentru mine înseamnă paradisul! exclamă Gringoire şi se plecă asupra

sculpturilor cu mutra încântată a unui demonstrator de fenomene vii:Dumneavoastră nu vi se pare la fel, de exemplu, metamorfoza aceasta executată cumultă iscusinţă, gingăşie şi răbdare? Priviţi acea coloană. În jurul cărui capitel aţivăzut frunze mai delicate şi mai bine dezmierdate de daltă? Priviţi trei reliefuri deJean Maillevin. Nu sunt cele mai frumoase opere ale marelui geniu, totuşi naivitatea,blândeţea figurilor, voioşia atitudinilor şi-a draperiilor, şi plăcerea inexplicabilă carese amestecă în defecte, fac figurinele foarte vesele şi delicate, poate chiar prea mult.Nu socotiţi ca distractivă contemplarea lor?

— Ba da! glăsui preotul.— Şi dacă aţi vedea interiorul capelei! reluă preotul cu entuziasmul său flecar.

Pretutindeni, sculpturi stufoase ca un miez de varză!Dom Claudiu îl întrerupse:

— Prin urmare, eşti fericit? Gringoire răspunse cu aprindere:— Pe cinstea mea, da! La început am iubit femei, pe urmă animale. Acum iubesc

pietrele. Sunt la fel de amuzante ca animalele şi femeile, şi mai puţin perfide.Preotul îşi duse mâna la frunte. Gestul său obişnuit— Într-adevăr!— Oferă desfătări! glăsui Gringoire. Îl luă de braţ pe preot, care se lăsă dus, şi-l

băgă sub turela scării de la For-l’Eveque. Priviţi ce scară! Ori de câte ori o văd, suntfericit. Este cea mai simplă şi mai rară din Paris. Toate treptele sunt pe dedesubtjupuite. Frumuseţea şi simplitatea ei constă în lăţimea treptelor care sunt înlănţuite,îmbucate, întretăiate.

— Şi nu doreşti nimic?— Nu.— Şi nu regreţi nimic?— Nici regret, nici dorinţă. Mi-am orânduit viaţa.— Ceea ce orânduiesc oamenii, spuse Claudiu, zădărnicesc împrejurările.— Eu sunt un filosof pyrrhonian, răspunse Gringoire, şi ţin totul în echilibru.— Dar cum îţi câştigi viaţa?— Mai fac, din când în când, epopei şi tragedii; dar mai mult îmi produce

îndeletnicirea pe care o cunoaşteţi, maestre: ţin în dinţi piramide de scaune.— Meseria e grosolană pentru un filosof.— E tot echilibru, spuse Gringoire. Când eşti stăpânit de un cuget, îl găseşti

pretutindeni.— Ştiu, răspunse arhidiaconul. Preotul reluă după o clipă: Cu toate acestea eşti

îndeajuns de amărât.— Amărât, da, nefericit, nu.În momentul acela se auzi un tropot de cai, şi interlocutorii noştri văzură

defilând în capătul străzii o companie de arcaşi regali, cu suliţi lungi, cu un ofiţer înfrunte. Cavalcada era strălucitoare şi răsuna pe caldarâm.

— Vai, cum vă uitaţi la ofiţerul acesta! spuse Gringoire adresându-searhidiaconului.

— Mi se pare că-l recunosc.— Cum îl cheamă?— Cred că Phoebus de Châteaupers, declară Claudiu.— Phoebus? Un nume curios! Există şi un Phoebus, conte de Foix. Mi-aduc

aminte că am cunoscut o fată care nu jura decât pe Phoebus.— Vino încoa, glăsui preotul. Am să-ţi spun ceva. De când cu trecerea trupei,

oarecare agitaţie străbătea învelişul glacial al arhidiaconului. Porni. Gringoire îl urmă, obişnuit să-l asculte ca toţi cei care se apropiaseră odată de

omul acesta plin de autoritate. Ajunseră în strada Bernardinilor care era pustie. DomClaudiu se opri.

— Ce aveţi să-mi spuneţi, maestre? îl întrebă Gringoire.— Nu ţi se pare că îmbrăcămintea călăreţilor pe care i-am văzut e mai frumoasă

decât a dumitale şi a mea? spuse arhidiaconul cu un aer de profundă reflecţie.Gringoire clătină din cap.— Nici vorbă! Eu prefer straiele mele bălţate în roşu şi galben, solzilor de fier şi

de oţel. Ce plăcere poţi avea în zgomotul pe care îl produce cheiul Fierăriei când e uncutremur de pământ!?

— Aşadar, Gringoire, nu ai pizmuit niciodată pe flăcăii aceştia chipeşi cuuniforme războinice?

— Pentru ce să-i pizmuiesc, domnule arhidiacon? Pentru forţa, armura,disciplina lor? Mult mai preţioase sunt filosofia şi independenţa în zdrenţe. Prefer săfiu un cap de muscă decât o coadă de leu.

— Ciudat, glăsui preotul pe gânduri. O uniformă e totuşi frumoasă.Văzându-l îngândurat, Gringoire se depărtă pentru a admira tinda unei case

învecinate. Reveni, bătând din palme.— Dacă aţi fi mai puţin preocupat de veşmintele mândre ale războinicilor, v-aş

ruga, domnule arhidiacon, să vedeţi poarta aceea. Am spus întotdeauna că locuinţanobilului Aubry are cea mai superbă intrare din lume.

— Pierre Gringoire, ce-ai făcut cu mica dansatoare egipteancă? întrebăarhidiaconul.

— Esmeralda? Treceţi tare brusc de la un subiect la altul.— Nu era nevasta dumitale?— Da, prin mijlocirea unui urcior spart. De vreo patru ani. Vasăzică,

dumneavoastră vă tot gândiţi la ea, adăugă Gringoire privindu-l pe arhidiacon cu unaer pe jumătate batjocoritor.

— Dar dumneata nu te mai gândeşti?— Puţin. Am atâtea pe cap!... Doamne, ce frumoasă era căpriţa!— Nu-ţi salvase ţiganca viaţa? — Asta-i adevărat.— Ei bine, ce a devenit? Ce-ai făcut cu ea?— Nu v-aş putea spune. Cred că au spânzurat-o.— Crezi?— Sigur nu sunt. Când am văzut că vroiau într-adevăr s-o spânzure, m-am

retras.— Asta e tot ce ştii?— Aşteptaţi. Mi s-a spus că ea s-a refugiat în catedrală, că se găseşte acolo în

siguranţă, şi sunt încântat de acest lucru, dar n-am putut afla dacă şi capra a fugitîmpreună cu ea! Asta e tot ce ştiu.

— Eu îţi voi spune mai mult, strigă dom Claudiu, şi glasul lui, până atunci încet,tărăgănat aproape, deveni tunător. Într-adevăr, ea s-a refugiat în Notre-Dame. Darpeste trei zile justiţia o va înşfăca din nou, şi va fi spânzurată în piaţa Greve. Existăun decret al Parlamentului.

— Neplăcut lucru! spuse Gringoire. Cât ai clipi din ochi, preotul devenise iarăşicalm.

— Şi cine dracu s-a amuzat să ceară o hotărâre de executare? întrebă poetul. Nuputeau să lase parlamentul în pace? Ce le pasă dacă o biată fată se adăposeşte subbolţile catedralei, alături de cuiburile rândunelelor.

— Există diavoli pe lume, răspunse arhidiaconul. Iar după o pauză reveni asupradiscuţiei: Vasăzică, ea ţi-a salvat viaţa?

— La bunii mei prieteni, vagabonzii. Cât pe ce să fiu spânzurat. Azi le-ar fi părutrău.

— Nu ai vrea să faci oare nimic pentru ea?— Altceva nici nu cer, dom Claudiu. Dar dacă intru-n bucluc?— Ce-are a face?— Cum ce-are a face? Dumneavoastră sunteţi un suflet bun, maestre! Am două

mari lucrări începute.Preotul se lovi peste frunte. În ciuda calmului pe care încerca să-l arate, un gest

violent îi trăda din când în când frământările lăuntrice.— Cum s-o salvăm? Gringoire îi spuse:

— Maestre, vă voi răspunde: Il padelt, ceea ce înseamnă pe turceşte: Dumnezeueste speranţa noastră.

— Cum s-o salvăm? repetă Claudiu dus pe gânduri. La rândul său, Gringoire îşiizbi fruntea.

— Ascultaţi, maestre. Eu am imaginaţie. Vă voi găsi mijloacele. Dacă am ceregraţiere regelui?

— Lui Ludovic al XI-lea, o graţiere?— De ce nu?— Cum să-i smulgi tigrului un os? Gringoire începu să caute alte soluţii.— Ascultaţi! Vreţi să adresez matroanelor o petiţie cu declaraţia că fata este

însărcinată? Ochii adânciţi ai preotului scânteiară.— Însărcinată? Drace! Tu ştii poate ceva?! Gringoire fu înfricoşat de aerul

preotului. Se grăbi să spună:— O, eu nu! Căsătoria noastră era un adevărat forismaritagium. Am rămas pe

afară. Dar, în sfârşit, am obţine o amânare.— Nebunie! Nevrednicie! Taci!— Faceţi rău că vă supăraţi, mormăi Gringoire. Obţinem o amânare, nu facem

nimănui vreun rău, şi dăm matroanelor, care sunt femei sărace, putinţa să câştigepatruzeci de dinari. Preotul nu-l asculta.

— Cu toate acestea ea trebuie scoasă de acolo! murmură el. Hotărârea esteexecutorie până în trei zile! De altminteri, chiar dacă nu ar fi o hotărâre, eQuasimodo! Femeile au gusturi tare depravate! Ridică glasul: Maestre Pierre, amchibzuit bine, pentru ea nu există decât un mijloc de scăpare.

— Anume? Eu nu mai văd niciunul.— Ascultă, maestre Pierre, aminteşte-ţi că îi datorezi viaţa ţa. Îţi voi spune pe

şleau ideea mea. Biserica e păzită ziua şi noaptea. Nu sunt lăsaţi să iasă decât cei caau fost văzuţi intrând. Vei putea deci să intri. Vei veni. Te voi duce la ea. Îţi veischimba veşmintele cu ea. Ea va lua mantaua dumitale, dumneata fusta ei.

— Până acum e bine, observă filosoful. Şi apoi?— Şi apoi? Va ieşi cu straiele dumitale, dumneata vei rămâne cu ale ei. Poate că

te vor spânzura, dar ea va fi salvată.Gringoire îşi scărpină urechea cu un aer foarte serios.— Hm, iată o idee care nu mi-ar fi venit niciodată, glăsui el.La auzul neaşteptatei propuneri a lui dom Claudiu, figura deschisă şi senină a

poetului se posomorî brusc.— Ei, Gringoire, ce spui despre mijlocul acesta?— Spun, maestre, că nu mă vor spânzura poate, ci mă vor spânzura în chip

sigur.— Asta nu ne priveşte.— Drace! exclamă Gringoire.— Ea ţi-a salvat viaţa. E o datorie pe care i-o plăteşti.— Sunt atâtea altele pe care nu le plătesc!— Maestre Pierre, trebuie neapărat. Arhidiaconul vorbea cu ton autoritar.— Ascultaţi-mă, dom Claudiu, răspunse poetul consternat. Ţineţi la ideea

aceasta, şi rău faceţi. Nu văd de ce m-aş lăsa spânzurat în locul altcuiva.— Dar ce te ţine legat atât de mult de viaţă? — Ah, o mie de motive!— Rogu-te, care anume?— Care? Aerul, cerul, dimineaţa, soarele, clarul de lună, bunii mei prieteni

vagabonzii, studierea frumoaselor arhitecturi ale Parisului, trei cărţi mari de scris,dintre care una împotriva episcopului şi a morilor sale, plus alte motive. Anaxagora

spunea că el este pe lume ca să admire soarele. Şi apoi am norocul de a-mi petrecezilele, de dimineaţă până seara, cu un om de geniu, cu mine, şi mi-e foarte plăcut.

— Cap sec! mormăi arhidiaconul. Hei, dar cine ţi-a păstrat viaţa pe care tu o veziatât de încântătoare? Cui datorezi faptul că respiri aerul, că vezi cerul şi că mai poţisă-ţi distrezi mintea de ciocârlie cu năzbâtii şi nebunii? Unde ai fi tu fără ea? Vreideci să moară, ea, din pricina căreia trăieşti? Să moară făptura aceasta, frumoasă,blândă, adorabilă, necesară luminii lumii, mai divină decât Dumnezeu? în timp ce tu,pe jumătate înţelept şi pe jumătate nebun, vegetală care crezi că mergi şi gândeşti, veicontinua să trăieşti cu viaţa pe care ai furat-o, inutil ca o lumânare în toiul zilei?Haide, ai un dram de milă, Gringoire! Fii generos şi tu. Începutul l-a făcut ea. Preotulera vehement. Gringoire îl ascultă la început cu un aer neprecizat, apoi se înduioşă şifăcu în cele din urmă o schimonositură tragică; chipul lui semăna cu al unui prunc cee cuprins de colici.

— Sunteţi patetic, spuse el ştergându-şi o lacrimă. Ei bine, mă voi gândi. Aţiavut o idee originală. În definitiv, continuă după o pauză, cine ştie? Poate că nu măvor spânzura. Nu oricine se logodeşte se şi însoară. Când o să mă găsească încămăruţa aceea, încotoşmănat atât de caraghios, cu fustă, vor izbucni poate în râs.

Şi apoi, dacă mă spânzură, ştreangul este o moarte ca orişicare; mai bine zis, nue o moarte ca oricare alta. E o moarte vrednică de înţeleptul care a oscilat toată viaţa,care care nu e nici carne, nici peşte, ca şi spiritul adevăratului sceptic, o moartepecetluită de pyrrhonism şi ezitare, care ţine media între cer şi pământ, care te lasă însuspensie. E o moarte de filozof, şi poate că eu îi eram destinat. E măreţ să mori aşacum ai trăit. Preotul îl întrerupse:

— Ne-am înţeles?— Ce e moartea, la urma urmei? continuă Gringoire cu exaltare. O clipă urâtă, o

vamă, trecerea de la puţin la nimic. Cineva întrebându-l pe Cercidas,megalopolitanul, dacă ar muri cu plăcere: De ce nu? a răspuns el; căci după moartevoi vedea pe oamenii aceia mari, Pitagora, între filosofi, Hecate între istorici, Homerîntre poeţi, Olimp între muzicieni. Arhidiaconul îi întinse mâna:

— Prin urmare ne-am înţeles? Vei veni mâine. Gestul îl readuse pe Gringoire larealitate.

— A, nu! spuse el cu tonul cuiva care se trezeşte. Să fiu spânzurat? E preaabsurd. Nu vreau.

— Atunci, adio! Şi arhidiaconul adăugă printre dinţi. Te voi găsi eu!„Nu vreau ca diavolul acesta de om să mă mai găsească”, gândi Gringoire şi

alergă după dom Claudiu:— Domnule arhidiacon, nu poate exista supărare între prieteni vechi!

Dumneavoastră vă interesaţi de femeia aceea, de soţia mea, vreau să spun. Perfect.Aţi imaginat o stratagemă ca s-o scoateţi teafără din catedrală, dar mijlocul acestaeste extrem de neplăcut pentru mine, Gringoire. Dacă eu aş avea altul? Vă înştiinţezcă mi-a venit chiar în clipa aceasta o idee foarte luminoasă. Dacă aş avea un mijloc s-o scot din încurcătură fără a-mi periclita gâtul cu cel mai neînsemnat ştreang, ce-aţispune? Nu v-ar fi de ajuns? E neapărat necesară spânzurarea mea pentru ca d-voastră să fiţi mulţumit?

Preotul îşi trăgea, enervat, nasturii de la sutană.— Ce vrei să zici? care îţi este mijlocul?— Da, reluă Gringoire vorbindu-şi singur şi atingându-şi nasul cu degetul

arătător în semn de meditaţie. Aşaa!... Vagabonzii sunt curajoşi. Toată şatra oiubeşte. Se vor ridica de la primul cuvânt. Nimic mai uşor. O lovitură subită. Însprijinul dezordinei îi răzvrăteşti uşor. Mâine seară... Nu vor vrea altceva.

— Mijlocul! Vorbeşte! glăsui preotul zgâlţâindu-l. Gringoire se întoarse măreţspre el:

— Lăsaţi-mă! Vedeţi bine că plăsmuiesc. Mai chibzui câteva clipe. Apoi începusă-şi aplaude gândul, strigând: Admirabil! Reuşită sigură!

— Mijlocul!? reluă Claudiu înfuriat. Gringoire era radios.— Veniţi să vi-l spun în şoaptă. E un şiretlic cu adevărat isteţ, şi care ne va

scoate pe toţi din încurcătură. Drace! trebuie să recunoaşteţi că eu nu sunt unnătărău. Se întrerupse: Căpriţa e cu fata? — Da. Să te ia dracu!

— Ar spânzura-o şi pe ea, nu-i aşa?— Ce-mi pasă mie?— Da, ar spânzura-o. Au spânzurat şi o scroafă luna trecută. Călăului îi place aşa

ceva. Mănâncă pe urmă animalul. Hm! Să mi-o spânzure pe Djali! Biata căpriţă!..— Blestem! exclamă dom Claudiu. Tu eşti călăul. Ce mijloc de salvare ai găsit,

ticălosule? Trebuie să ţi se smulgă cu forcepsul ideea?— Este cât se poate de simplu, maestre! Iat-o. Gringoire se aplecă la urechea

arhidiaconului şi-i vorbi foarte încet, zvârlind o privire neliniştită de la un capăt laaltul al străzii pe care nu trecea totuşi nimeni. După ce isprăvi, dom Claudiu îi luămâna şi-i spuse:

— Perfect! Pe mâine.— Pe mâine, repetă Gringoire. Şi în timp ce arhidiaconul se îndreptă într-o

parte, el porni în cealaltă, urându-şi cu jumătate de glas: Straşnică afacere, domnulePierre Gringoire. N-are a face. Nu înseamnă că dacă eşti mic, trebuie să te sperii de oacţiune mare. Bitou a purtat un taur pe umeri; codobaturile şi privighetorile străbatoceanul.

II. Fă-te vagabond!Când se înapoie la mănăstire, arhidiaconul găsi în uşa chiliei pe fratele său

Jehan du Moulin care îl aştepta şi care îşi trecuse timpul plicticos al aşteptăriidesenând cu cărbunele, pe zid, profilul fratelui său mai mare, îmbogăţit cu un nasnemăsurat de lung.

Dom Claudiu abia îşi privi fratele. Avea alte gânduri. Chipul voios de haimana acărui strălucire înseninase de atâtea ori fizionomia sumbră a preotului eraneputincios acum să topească negura care se îngroşa tot mai mult peste sufletulcorupt, otrăvit şi strivit.

— Frăţioare, am venit să te văd, spuse cu sfială Jehan. Arhidiaconul nu-şi ridicămăcar ochii asupra lui.

— Ei, şi?— Frăţioare, continuă făţarnicul, eşti atât de bun cu mine şi îmi dai sfaturi atât

de bune încât revin totdeauna la dumneata.— Şi apoi?— Oh, frăţioare, aveai multă dreptate când îmi spuneai: Jehan! Jehan! cessat

doctorum doctrina, discipulorum disciplina. Jehan, fii înţelept, Jehan, fii învăţat,Jehan, nu ieşi din colegiu fără prilej temeinic şi fără învoirea profesorului. Nu-i batepe picarzi, noii, Joannes, verberare picardos. Nu putrezi ca un măgar incult, quasiasinus illitteratus, pe paiele şcolii.

Jehan, lasă-te pedepsit când profesorul crede de cuviinţă. Jehan, du-te înfiecare seară la capelă şi cântă un imn întru slăvirea glorioasei Fecioare Maria. Oh, ceadmirabile sfaturi erau acestea!

— Şi pe urmă?— Frăţioare, ai în faţa dumiitale un vinovat, un criminal, un mizerabil, un

desfrânat, o enormitate! Scumpul meu frate, Jehan a făcut din graţioasele dumitale

sfaturi paie şi bălegar de călcat în picioare. Sunt pedepsit şi bunul Dumnezeu este câtse poate de drept. Câtă vreme am avut bani, am chefuit, am făcut nebunii. O, ce urâtşi schimonosit e desfrâul care, văzut din faţă, e atât de fermecător! Acum nu mai am oleţoaie, mi-am vândut faţa de masă, cămaşa şi prosopul. S-a dus veselia! Lumânareae stinsă şi nu mi-a mai rămas decât feştila de seu care îmi fumegă în nas. Femeile îşibat joc de mine. Beau apă. Sunt chinuit de remuşcări şi datornici.

— Ş-apoi? întrebă arhidiaconul.— O, scumpul meu frate, aş vrea să-mi croiesc o viaţă mai bună. Vin la

dumneata plin de căinţă. Sunt păcătos. Mă spovedesc. Îmi dau în piept lovituri grelede pumni. Ai dreptate că vrei să ajung într-o zi licenţiat şi submonitor al colegiuluiTorchi. Iată, în prezent simt o splendidă vocaţie pentru situaţia aceasta. Dar nu maiam cerneală, trebuie să-mi cumpăr; nu mai am condeie, trebuie să le cumpăr; nu maiam hârtie, nu mai am cărţi, trebuie să le cumpăr. Pentru toate acestea am nevoie deceva bani. Şi vin la dumneata, frăţioare, cu inima plină de căinţă.

— Asta e tot?— Da, glăsui şcolarul. Ceva bani.— Nu am.Şcolarul spuse atunci cu aer grav şi totodată hotărât:— Frăţioare, îmi pare rău că trebuie să-ţi spun că, din altă parte, mi se fac foarte

frumoase oferte şi propuneri. Nu vrei să-mi dai bani? Nu? în cazul ăsta mă facvagabond. Rostind monstruosul cuvânt, luă o mutră de Ajax, aşteptându-se să vadăcăzând trăsnetul asupra capului său.

Arhidiaconul îi spuse rece:— Fă-te vagabond!Jehan îl salută adânc şi coborî scara mănăstirii, fluierând.În momentul când trecea prin curtea mănăstirii, pe sub fereastra chiliei fratelui

său, auzi fereastra deschizându-se, ridică nasul şi văzu trecând prin deschizăturăchipul sever al arhidiaconului.

— Du-te la dracu! spunea dom Claudiu; iată ultimii care îi mai capeţi de la mine.Totodată, preotul zvârli lui Jehan o pungă care pricinui şcolarului un cucui

mare în frunte, şi cu care Jehan plecă, în acelaşi timp supărat şi mulţumit, ca uncâine pe care l-ai cotonogit cu ciolane pline de măduvă.

III. Trăiască veselia!Cititorul n-a uitat, poate, că o parte din Curtea Minunilor era împrejmuită de

vechiul zid al fortăreţei oraşului, numeroase turnuri ale zidului începeau de pe atuncisă cadă în ruină. Un turn fusese transformat de către vagabonzi în lăcaş de plăcere. Însala de jos era cârciumă, iar în etajele superioare, restul. Turnul acesta era punctulcel mai însufleţit şi, deci, cel mai hidos al tribului. Un stup monstruos, un zumzet zi şinoapte. Noaptea, când prisosul golănimii dormea, când nici o fereastră nu mailumina pe faţadele pieţei, când nu se mai auzea ieşind nici un strigăt dinnenumăratele căsuţe, din furnicarele de hoţi, prostituate şi copii furaţi sau bastarzi,recunoşteai totdeauna turnul voios după zgomotul pe care îl făcea, după luminaroşie, care, strălucind totodată la gârliciuri, la ferestre, prin crăpăturile zidurilorcoşcovite, răzbea, ca să zicem aşa , din toţi porii. Beciul era, aşadar, cârciuma.Coborai în el printr-o uşă scundă şi pe o scară la fel de dreaptă ca un alexandrinclasic. Pe uşă era, în chip de firmă, o mâzgălitură extraordinară înfăţişând bani noi şipui tăiaţi, cu un calambur dedesubt: „La trâmbiţaşii răposaţilor”. Într-o seară, înmomentul când stingerea suna în toate turlele Parisului, paznicii, în cazul când ar fireuşit să pătrundă în primejdioasa Curte a Minunilor, ar fi putut observa că întaverna vagabonzilor era o hărmălaie mai mare decât de obicei, că se bea mai mult şi

se înjură mai zdravăn. Afară discutau în şoaptă, atunci când se urzeşte o marehotărâre, numai grupuri, iar ici-colo câte-un ticălos, ghemuit, ascuţind o lamă de fierpe-o piatră. Între timp, în tavernă, visul şi jocul cotidian constituiau atât de puternicădiversiune pentru ideile care preocupau în seara aceea tribul, încât cu greu ai fi pututghici din cuvintele băutorilor despre ce este vorba. Aveau însă aerul mai voios decâtde obicei, şi sclipea între picioarele tuturor câte-o armă, un cosor, o secure, un tesac.Sala rotundă era foarte vastă, dar mesele erau aşa de înghesuite şi băutorii aşa denumeroşi încât tot cuprinsul tavernei, bărbaţi, femei, bănci, urcioare cu bere, cei carebeau, care dormeau, care jucau, zdravenii, cotonogii, păreau îngrămădiţi de-a valmacu tot atâta ordine şi armonie ca un morman de scoici de stridii. Câteva opaiţuri erauaprinse la mese; dar adevăratul luminator al tavernei, îndeplinind în cârciumă rolulunui candelabru într-o sală de operă, era focul. Beciul era atât de umed încât focul nuse mai stingea niciodată în cămin, chiar în toiul verii; un cămin imens, cu fiare pe focşi cu unelte de bucătărie, cu unul din acele focuri în care lemnele se amestecă cuturba şi care, noaptea, pe uliţele din sat, răsfrâng învăpăiat, pe zidurile din faţă,spectrul ferestrelor de forjă. Un câine mare, aşezat cu gravitate în cenuşă, învârteadinaintea jeratecului o frigăruie plină cu bucăţi de carne. Oricât de mare ar fi fostînvălmăşeala, puteai distinge în mulţime, după prima ochire, trei grupuri principalecare se îmbulzeau în jurul a trei personaje cunoscute de cititor. Unul dintrepersonaje, încotoşmănat bizar cu o treanţă orientală, era Mathias Hunyadi Spicali,ducele Egiptului şi Bohemiei. Coţcarul stătea pe o masă, cu picioarele încrucişate, cudegetul în sus, şi făcea cu glas tare repartiţia ştiinţei sale în magie albă şi neagrămutrelor holbate care îl înconjurau. Un alt grup se îngrămădea în jurul vechiuluinostru prieten, bravul rege de Thunes, înarmat până în dinţi. Cu un aer foarte seriosşi în şoaptă, Clopin Trouillefou punea la punct repartiţia unui enorm boloboc plin cusecuri, săbii, coifuri, platoşe, asemeni merelor şi strugurilor dintr- un corn alabundenţei. Lua fiecare din grămadă, unul chivăra, altul spada. Până şi copiii seînarmau, ba chiar ologii treceau printre picioarele chefliilor, ca nişte cărăbuşi, cutopoare şi chiurase. În sfârşit, al treilea grup, mai zgomotos, mai vioi şi mai numeros,popula băncile şi mesele în mijlocul cărora perora şi înjura o voce subţire care ieşeade sub o armură greoaie. Individul care îşi înfăşurase astfel corpul cu o panoplie,dispărea într-atâta sub veşmântul războinic încât nu se mai vedea din făptura sadecât un nas semeţ, roşu, borcănat, o şuviţă blondă de păr, o gură roză şi nişte ochicutezători. Avea centura plină de şpăngi şi pumnale, o sabie lată la şold, o flintăruginită în stânga şi o bărdacă mare de vin în faţa sa, fără să mai punem la socoteală,în dreapta, o femeie grasă, deşucheată. Toate gurile din jurul lui râdeau, înjurau şibeau. Adăugaţi alte douăzeci de grupuri mai mici, fetele şi băieţii de serviciu alergândcu stacanele pe cap, jucătorii ghemuiţi peste bile şi zaruri, certurile într-un colţ,sărutările într-altul, şi veţi avea oarecare idee despre acest ansamblu peste carepâlpâia lumina unui foc mare, legănând pe pereţii cârciumii nenumărate umbreuriaşe, groteşti.

Cât priveşte hărmălaia, aveai impresia că te găseşti înlăuntrul unui clopot trascu putere. În vacarmul acesta, în fundul cârciumii, pe banca din faţa căminului,medita un filosof cu picioarele în cenuşă şi cu ochii asupra tăciunilor. Era PierreGringoire.

— Haide, repede, să ne grăbim! înarmaţi-vă, peste un ceas pornim! spuneaClopin Trouillefou.

O fată fredona:Bună seara, tată şi mamă! Cei din urmă acopăr focul.Doi jucători de cărţi se sfădeau.

— Uf! urla un normand pe care îl recunoşteai după accentul său nazal, stămînghesuiţi aici ca sfinţii Caillouville!

— Copii, spunea auditoriului său ducele Egiptului, vrăjitoarele din Franţa mergla sabat fără mătură, grăsime şi cal, numai cu câteva cuvinte magice. Vrăjitoarele dinItalia au totdeauna un ţap care le aşteaptă la uşă. Toate sunt datoare să iasă pe coş.Vocea tânărului coţcar înarmat din creştet până-n tălpi domina hărmălaia.

— Hehe! striga el. Vagabond! Sunt vagabond! Turnaţi-mi să beau! Prieteni, mănumesc Jehan Frollo du Moulin şi sunt nobil. Părerea mea e că dacă Dumnezeu ar fijandarm, el s-ar face tâlhar. Fraţilor, mergem să facem o expediţie straşnică. Suntemviteji. Asedierea bisericii, spargerea uşilor, scoaterea fetei frumoase, smulgea ei dinghearele judecătorilor, dărâmarea mănăstirii, arderea episcopului în episcopie, toateastea le vom face în mai puţin timp decât îi trebuie unui primar să mănânce o lingurăde supă. Cauza noastră e dreaptă, vom jefui catedrala şi gata. Îl vom spânzura peQuasimodo. Fetelor, îl cunoaşteţi pe Quasimodo? L-aţi văzut cum năduşeşte trăgândclopotul într-o zi de Rusalii? Lua-l-ar dracu, parcă ar fi un diavol călare pe o gură decuptor. Prieteni, ascultaţi-mă, eu sunt vagabond în adâncul inimii, sunt şmechersufleteşte, sunt născut pungaş. Am fost foarte bogat şi mi-am mâncat averea. Mamavroia să mă facă ofiţer, tata sub-diacon, mătuşa consilier, bunica protonotar alregelui. Eu m-am făcut vagabond. I-am spus asta părintelui meu care mi-a scuipatblestemul lui în obraz, mamei care a început, biata bătrână, să plângă. Trăiascăveselia! Sunt un adevărat Bicetre! Cârciumăreaso, iubito, dă-mi un alt vin! Mai am cuce plăti. Nu mai vreau vin de Suresnes. Îmi zgârie gâtul. Gloata aplauda între timp cuhohote de râs, şi văzând că tumultul se înteţeşte în jurul său, şcolarul strigă:

— Oh, cum îmi place gălăgia asta! Populi debacchantis populosa debacchantio!Se porni să cânte, cu ochii înecaţi în extaz, cu tonul unui canonic ce îngână vecernii:Quoe cantica! quoe organa! quoe cantilenae! quoe meloclioe hic sine finedecantantur! Sonant melliflua hymnorum organa, suavissima angelorum melodia,cantica canticorum mira! Se întrerupse:

— Cantiniera diavolului, dă-mi să mănânc.Urmă un moment de semităcere, în răstimpul căruia se ridică, la rându-i, vocea

ascuţită a ducelui Egiptului, instruindu-şi ţiganii:— ...Nevăstuica se numeşte Aduina, vulpea Picior-Albastru sau Gonaciul-

Pădurilor, lupul Picior-Cenuşiu sau Picior-Auriu, ursul Bătrânul sau Bunicul. Tichiaunui spiriduş te face nevăzut şi-ţi arată lucruri nevăzute. Orice broască râioasă pecare o botezi trebuie sa fie îmbrăcată în catifea roşie, cu un clopoţel la gât şi unul lapicioare. Naşul stă în frunte, naşa la urmă. Demonul Sidragasum are puterea de a leface pe fete să danseze goale.

— La naiba! îl întrerupse Jehan. Aş vrea să fiu demonul Sidragasum.În vremea asta, vagabonzii continuau să se înarmeze, şuşotind în capătul

celălalt al cârciumii.— Biata Esmeralda! spunea un ţigan.— E sora noastră. Trebuie s-o salvăm.— Mai e la Notre-Dame? întrebă unul cu mutră de evreu.— Da, nici vorbă.— În cazul ăsta, la Notre-Dame, camarazi! Cu atât mai bine, pentru că sunt

acolo, în capela Sfinţilor Fereol şi Ferrution, două statui, una a Sfântului Jean-Baptiste şi alta a Sfântului Antoine, amândouă de aur, cântărind laolaltăşaptesprezece mărci aur şi cincisprezece estellini. Eu mă pricep. Sunt bijutier. I sedădu lui Jehan să mănânce. El strigă, întinzându-se peste sânul femeii de alături:

— Pe Sfântul Voult-de-Lucques, căruia poporul zice Sfântul Goguelu, că mă simtcât se poate de fericit. E în faţa mea un nătărău care mă priveşte cu faţa prăpădită a

unui arhiduce. Uite unul în stânga cu dinţi atât de lungi că îi ascund bărbia. Şi apoi eusunt mareşalul de Gie la asediul Pontoisei; ţin mâna dreaptă pe-un mamelon. Hei,camarade, dumneata ai aerul unui negustor de stambă, şi vii să te-aşezi lângă mine?Eu sunt un nobil, prietene. Negustoria nu se împacă deloc cu nobleţea. Pleacă de-aici!Hei, voi de-acolo! nu vă bateţi! Cum, Baptiste Frânge-Bou, tu care ai un nas atât defrumos, vrei să-l primejduieşti în pumnii mocofanului ăsta? Nătărăule! Non cuiquamdatum est habere nasiim! Jaqueline Roade-Ureche, tu eşti cu-adevărat divină! Păcatcă nu ai păr. Hehe! eu mă numesc Jehan Frollo, şi fratele meu este arhidiacon. Să-l iadracu! Tot ce vă spun este adevărat. Făcându-mă vagabond, m-am lipsit cu dragăinimă de o jumătate din casa aflată în paradis, şi pe care fratele meu mi-o făgăduise!Dimim domum in paradiso. Citez textul. Am o proprietate pe strada Tirechappe, şitoate femeile sunt îndrăgostite de mine; e adevărat ce spun după cum este adevăratcă Sfântul Eloy era un admirabil bijutier şi că Sfântul Laurent a fost ars cu coji deouă. Vă jur, camarazi: Că n-am să beau absint Un an dacă vă mint! Adorata mea, eclar de lună, ia te uită prin gârlici cum vântul mototoleşte norii! Aşa fac eu cu bluzata. Jupiter, ce mănânc eu aici? Hei, cantiniero, părul care lipseşte de pe capul târfelortale îl găsesc în jumările pe care le faci. Bătrâno, încă îmi plac jumările pleşuve! Lua-te-ar dracu de cârnă! Ce ospătărie a lui Belzebut, unde târfele se piaptănă cufurculiţele! Sparse farfuria pe lespezi şi începu să urle: Iar eu nu am, Pe viulDumnezeu, Nici credinţă, nici lege, Nici foc, nici loc, Nici Dumnezeu, Nici rege!

Clopin Trouillefou terminase între timp împărţirea armelor. Se apropie deGringoire care părea cufundat într-o reverie profundă, cu picioarele pe un fier de foc.

— Amice Pierre, îl întrebă regele din Thunes, la ce naiba cugeţi? Gringoire seîntoarse spre el, cu un zâmbet melancolic.

— Îmi place focul, scumpe nobile. Nu pentru motivul trivial că focul neîncălzeşte picioarele sau că ne fierbe supa, ci pentru că are scântei. Uneori petrecceasuri întregi privind scânteile. Găsesc mii de lucruri în stelele presărate pe fundulnegru al vetrei. Stelele astea sunt totodată lumi.

— Să mă ia dracu dacă te înţeleg! glăsui vagabondul. Nu ştii cât este ceasul?— Nu ştiu, răspunse Gringoire.Clopin se apropie atunci de ducele Egiptului. — Camarade Mathias, momentul nu e bun. Se zice că regele Ludovic al XI-lea e

la Paris.— Un motiv mai mult să i-o smulgem din gheare pe surioara noastră, răspunse

bătrânul ţigan.— Vorbeşti ca un bărbat, Mathias, glăsui regele din Thunes. De altminteri

treaba va merge lesne. Nu ne putem teme de nici o împotrivire. Canonicii sunt iepuri,şi noi suntem tari. Oamenii parlamentului au să rămână buimăciţi mâine când vorveni s-o caute. Mii de draci, nu vreau s-o spânzure pe drăgălaşa fată!

Clopin ieşi din cârciumă.În vremea asta, Jehan striga cu voce răguşită:— Beau, mănânc, sunt beat, sunt Jupiter! Pierre Ucigaşul, dacă te mai uiţi aşa la

mine îţi dau nişte bobârnace peste nas.La rându-i, Gringoire, smuls din meditaţii, să urmărească furtunoasa şi

ţipătoarea scenă din jur, murmurând printre dinţi:— Luxuriosa res vinum et tumultuosa ebrietas ! ce dreptate am avut eu să nu

beau, şi cât de bine spune Sfântul Benoît: Vinum apostatare, facit sapientes!În momentul acesta, Clopin reintră şi strigă cu voce de tunet:— Miezul nopţii!La auzul cuvintelor rostite de el, şi care produseseră efectul ordinului de încălecare

asupra unui regiment în repaus, toţi vagabonzii, bărbaţi, femei, copii, se năpustiră buluc

din tavernă în zgomot de arme şi de fierărie. Luna se-acoperise. Curtea Minunilor eraîntunecoasă. Nici o lumină. Dar era pustie. Distingeai o sumedenie de bărbaţi şifemei care îşi vorbeau în şoaptă. Îi auzeai şuşotind şi vedeai sclipind în beznă tot felulde arme. Clopin se urcă pe-un bolovan.

— În rând, Argou! În rând, Egipt! În rând, Galileea!În umbră se produse mişcare. Imensa gloată păru că se formează în coloană.

După câteva minute, regele din Thunes ridică iarăşi glasul: Acum, linişte, pentru astrăbate Parisul! Parola este: „luminiţa ascunsă”. Să nu se-aprindă torţele decât laNotre-Dame! Înainte, marş! Peste zece minute, călăreţii de pază fugeauînspăimântaţi dinaintea unei lungi procesiuni de oameni negri şi sluţi, care coboraspre Pont-au-Change, trecând prin străzi întortocheate ce străpung în toate sensurilecartierul masiv al Halelor.

IV. Un prieten neîndemânaticQuasimodo nu dormea în noaptea aceea. Făcuse ultimul rond în biserică. Nu

băgase de seamă, în momentul când încuia uşile, că arhidiaconul a trecut pe lângă eltrădând oarecare ciudă că-l vede zăvorând cu grijă armătura enormă de fier caredădea canaturilor late soliditatea unui zid. Dom Claudiu părea mai dus pe gânduri deobicei. Dealtminteri, de când cu întâmplarea nocturnă din chilie, îl maltrata mereu peQuasimodo; oricât îl bruftuise, ba chiar câteodată îl bătuse, nimic nu zdruncinasupunerea, răbdarea, resemnarea devotatului şi fidelului clopotar. Din parteaarhidiaconului el îndura totul, injurii, ameninţări, lovituri, fără să murmure omustrare, fără să scoată o tânguire. Cel mult îl urmărea din ochi cu nelinişte, cânddom Claudiu urca scara turnului, dar arhidiaconul se abţinuse de-a mai apărea în faţaegiptencei. În noaptea aceea, deci, după ce mai dăruise o privire bietelor sale clopoteatât de părăsite, Jacquelinei, Mariei, lui Thibauld, Quasimodo s-a urcat până învârful turnului răsăritean, şi acolo, punând pe margine felinarul bine mascat,începuse a contempla Parisul. Noaptea, am mai spus, era foarte întunecoasă. Parisul,care nu era aproape deloc luminat în epoca aceea, prezenta ochiului o îngrămădireconfuză de forme negre, întretăiată ici-colo de curba alburie a Senei. Quasimodo văzumai multă lumină la fereastra unui edificiu depărtat, al cărui nelămurit şi mohorâtprofil se desena bine deasupra acoperişurilor, spre Porte Saint-Antoine. Vegheacineva şi acolo. Lăsând să plutească în orizontul de negură şi noapte unicul său ochi,clopotarul simţea într-însul o nelinişte de negrăit. De mai multe zile era în gardă.Vedea cum neîncetat dau târcoale în jurul bisericii oameni cu mutră sinistră, care nuslăbeau din ochi adăpostul fetei. Gândea că se urzeşte, poate, vreun complotîmpotriva refugiatei nefericite. Îşi închipuia că asupra ei se îndreaptă o vrăjmăşiepopulară, cum se îndreaptă şi asupra lui, şi că s-ar putea să se întâmple curând ceva.De aceea stătea în turn, la pândă, cu ochiul, rând pe rând, aţintit asupra chiliei şiasupra Parisului, făcând pază sigură ca un câine credincios, cu mii de bănuieli înminte. Deodată, pe când scruta oraşul cu ochiul pe care natura, în chip decompensaţie, îl făcuse aşa de străpungător încât putea aproape să înlocuiascăcelelalte organe care îi lipseau lui Quasimodo, deodată i se păru că silueta cheiuluiVieille-Pelleterie avea ceva ciudat, că era o mişcare în punctul acesta, că liniaparapetului, contrastând neagră pe albul apei, nu era dreaptă şi liniştită ca a altorcheiuri, ci că se ondula asemeni valurilor unul fluviu sau asemeni capetelor uneimulţimi în mers. I se păru ciudat, îşi ascuţi atenţia. Mişcarea părea să vină spreCetate. De altfel, nici o lumină. Ea dură un timp pe chei, apoi se ascunse puţin câtepuţin, ca şi cum lucrurile de pe chei intrau înlăuntrul insulei, apoi încetă cu totul,astfel că linia cheiului deveni iar dreaptă şi neclintită. În momentul când Quasimodose istovea în presupuneri, avu impresia că mişcarea se iveşte din nou în strada din

faţa bisericii, care se prelungeşte în Cetate perpendicular cu faţa catedralei. În sfârşit,oricât de dens ar fi fost întunericul, văzu un cap de coloană venind din strada aceasta,şi, într-o clipă, răspândindu-se în piaţă, o gloată din care nu puteai distinge în beznădecât că era gloată. Spectacolul îşi avea grozăvia sa. Probabil că ciudata procesiune,care părea interesată să se furişeze într-un întuneric profund, nu era mai puţintăcută. Cu toate acestea, un zgomot oarecare, un tropăit măcar, se ridica desigur dinrândurile ei. Dar zgomotul nu ajungea până la surdul nostru, astfel că mulţimea dincare abia vedea ceva, fără sa audă însă nimic, îi făcea impresia unui convoi de morţi,mut, nepipăibil, pierdut într-o pâclă. I se părea că vede înaintând spre dânsul onegură plină cu oameni, că vede mişcându-se umbre în umbră. Atunci îl cuprinserăiarăşi temerile, ideea unei tentative împotriva egiptencei îi încolţi iarăşi în minte.Simţi nelămurit că se va întâmpla ceva violent. Se sfătui în momentul acela critic,singur, cu o judecată mai bună şi mai promptă decât ai fi putut-o aştepta de la creieratât de prost întocmit. S-o trezească pe egipteancă? S-o ajute să evadeze? Pe unde?Străzile erau împânzite, biserica dădea în râu. Nici un vas! Nici o ieşire! Nu existadecât o cale: să se lase ucis în pragul catedralei, să reziste măcar până va veni unajutor, dacă avea să vină, şi să nu tulbure somnul Esmeraldei. După ce luă hotărâreaaceasta, începu să examineze cu mai multă linişte inamicul. Gloata părea că seîngroaşă din clipă în clipă, în faţa bisericii. El deduse însă că ea făcea desigur foartepuţin zgomot, căci ferestrele străzilor şi ale pieţei rămâneau închise. Deodată licări olumină şi, peste un moment, şapte-opt torţe aprinse se plimbară pe deasupracapetelor, clătinându-şi în umbră tufele lor de flăcări. Quasimodo văzu atunci,lămurit, mişunând în piaţă o turmă înfricoşătoare de bărbaţi şi femei, în zdrenţe,înarmaţi cu coase, suliţi, cosoare, halebarde ale căror vârfuri scânteiau. Ici-colo, furcinegre proiectau coarne mutrelor hidoase. Îşi reaminti vag de gloata aceasta, şi i sepăru că recunoaşte toate capetele care, acum câteva luni, îl salutaseră ca pe papanebunilor. Un bărbat cu o torţă într-o mână şi cu o măciucă într-alta se urcă pe opiatră şi păru că ţine o cuvântare. În acelaşi timp, ciudata armată făcu câteva mişcărica şi cum lua poziţia de învăluire a bisericii. Quasimodo îşi ridică lampa şi coborî peplatforma dintre turnuri ca să vadă mai aproape şi să chizbuiască asupra mijloacelorde apărare. Ajungând în faţa portalului înalt al catedralei, Clopin Trouillefou îşiorânduise într-adevăr trupa ca pentru bătălie. Deşi nu se aştepta la nici o împotrivire,voia, în calitate de general prudent, să păstreze o ordine care să-i îngăduie la nevoie aface front în contra unui atac subit al paznicilor de noapte. Îşi eşalonase deci brigadaîn aşa fel încât, văzută de sus şi de departe, ai fi zis că e triunghiul roman al bătălieide la Ecnome, capul de porc al lui Alexandru sau faimosul colţ al lui Gustav-Adolf.Baza triunghiului se sprijinea în fundul pieţii, ca să astupe strada de la intrareabisericii; una din laturi privea Hotel-Dieu, alta strada Saint-Pierre-aux-Bouefs.Clopin Trouillfou se aşezase în vârf, cu ducele Egiptului, cu prietenul nostru Jehan şicu bătăuşii cei mai cutezători. O acţiune ca aceea pe care vagabonzii o puneau cale,acum, în contra catedralei, nu era un lucru rar în oraşele Evului Mediu. Ceea ce noinumim azi politie, nu exista pe atunci.

În cetăţile cu puzderii de lume, în capitale mai cu seamă, nici o putere nu eranici un regulator. Feudalitatea construise aceste comunităţi într-un mod ciudat. Ocetate era o adunare de nenumărate nobilimi care o divizau în compartimente detoate formele şi de toate mărimile. Aşa se explică nenumăratele poliţii contradictorii,adică nici o poliţie. Toţi aceşti justiţiari feudali nu recunoşteau decât nominalautoritatea suzerană a regelui. Toţi aveau dreptul de a pune biruri. Toţi erau stăpâni.Ludovic al XI-lea, acest neobosit lucrător care începu pe plan larg dărâmareaedificiului feudal, continuată de Richelieu şi de Ludovic al XIV-lea, în folosulregalităţii, şi terminată de Mirabeau în folosul poporului, Ludovic al XI-lea încercase

să sfârâme reţeaua de seniorii care acoperea Parisul, aruncând cu violenţă două sautrei ordonanţe de poliţie generală. Astfel, în 1465, s-a dat ordin locuitorilor ca, lavenirea nopţii, să lumineze ferestrele cu lumânări şi să-şi închidă câinii, sub pedeapsaştreangului; în acelaşi an s -a dat ordin să se închidă străzile, seara, cu lanţuri de fierşi s-a interzis portul de pumnale sau arme ofensive noaptea, pe străzi. Dar, în scurtăvreme, toate acele încercări de legislaţie comunală căzură în desuetudine. Burgheziilăsară vântul să le stingă lumânările la ferestre, şi câinii să hoinărească; lanţurile nuse întinseră decât sub stare de asediu; interdicţia de-a purta pumnale n-aduse alteschimbări decât denumirea de strada Frânge-Bot străzii Frânge-Gât, ceea ceînseamnă un progres evident. Vechiul eşafodaj de jurisdicţii feudale rămase înpicioare, încrucişându-se peste oraş, stingherindu-se, încâlcindu-se, sfâşiindu-sereciproc; inutilă îngrămădire de pichete de pază, prin care răzbăteau cu forţa armatăbrigandajul, furtişagul şi răzvrătirea. În dezordinea asta, nu constituia deci uneveniment extraordinar atacurile unei părţi din gloată împotriva unui palat, a uneicase, în cartierele cele mai populate. În majoritatea cazurilor vecinii nu se amestecaudecât dacă atacul ajungea până la ei. Îşi astupau urechile să n-audă împuşcăturile,închideau obloanele, baricadau porţile, lăsau încăierarea să se termine cu sau fărăintervenţia paznicilor, iar a doua zi se spunea în Paris: „Etienne Barbette a fost forţatazi noapte”; „Mareşalul de Clermont a fost capturat”, etc. De aceea nu numailocuinţele regale, Luvrul, Palatul, Bastilia, Turnelele, dar şi simplele locuinţeseniorale, Petit-Bourbon, Hotel de Sens, Hotel d'Agouleme etc. aveau metereze peziduri şi deasupra porţilor. Bisericile se apărau prin sfinţenia lor. Câteva totuşi,printre care Notre-Dame, erau fortificate. Să revenim la Notre-Dame. Dupăterminarea primelor măsuri, şi trebuie să spunem, spre onoarea disciplineivagabozilor, că ordinele lui Clopin fură executate în linişte, cu precizie admirabilă,vrednicul şef al bandei se urcă pe parapetul de la intrarea bisericii; aici îşi înălţăvocea răguşită şi mahmură, cu faţa spre Notre- Dame, agitându-şi torţa a căreilumină, clătinată de vânt şi învăluită în fiecare moment de propriu-i fum, arăta şiascundea privirilor faţada roşiatică a bisericii.

— Ţie, Ludovic de Beaumont, episcop al Parisului, consilier la curteaparlamentului, eu, Clopin Trouillefou, rege din Thunes, mare cezar, prinţ al argoului,episcopul nebunilor, îţi spun: sora noastră condamnată pe nedrept pentru magie s-arefugiat în biserica ta, îi datorezi azil şi pază, dar curtea parlamentului vrea să orăpească şi tu consimţi, aşa că ar spânzura-o în Piaţa Greve dacă Dumnezeu şivagabonzii n-ar fi aici. Prin urmare, venim la tine, episcopule. Dacă biserica e sacră,este şi sora noastră, dacă sora noastră nu e sacră, nu e nici biserica ta. De aceea teobligăm să dai înapoi pe fata noastră, dacă vrei să-ţi salvezi biserica; altminteri o vomlua cu de-a sila pe fată şi vom jefui biserica. Vom face bine de altfel. Drept care, înfigaici drapelul meu, şi Domnul să te aibă în pază, episcop al Parisului! Din păcate,Quasimodo nu putu să audă cuvintele acestea rostite cu o măreţie sumbră, sălbatică.Un vagabond înfăţişă lui Clopin bandiera pe care o înfipse solemn între doi bolovani.Era o furcă în dinţii căreia atârna, însângerată, o bucată de stârv.

Apoi regele din Thunes se întoarse şi-şi plimbă asupra armatei sale, mulţimesălbatică ale cărei priviri scânteiau aproape la fel cu suliţele. După o pauză de o clipă:

— Înainte, copii! strigă el. La lucru, răzvrătiţilor!Treizeci de bărbaţi robuşti, cu mădulare late, cu înfăţişare de lăcătuşi, ieşiră din

rânduri cu ciocane, cleşti şi drugi de fier pe umeri. Se îndreptară spre uşa principală abisericii, urcară treapta şi în curând fură văzuţi sub ogivă, sfredelind uşa cu cleşti şicu pârghii. Un pâlc de vagabonzi îi urmă pentru a-i ajuta sau a-i privi. Celeunsprezece trepte ale portalului erau invadate. Dar uşa rezista.

— Drace! e tare şi încăpăţânată! spunea unul.

— E bătrână şi are mădularele chircite, spunea altul.— Curaj, camarazi! îndemna Clopin. Mă prind că deschide uşa, că veţi lua fata şi

veţi dezbrăca altarul mai înainte ca vreun ţârcovnic să se trezească. Uite, mi se parecă broasca se strică. Clopin fu întrerupt de-un troznet cumplit care răsună înmomentul acela dinapoia lui. Întoarse capul. O bârnă enormă căzuse din cer,zdrobise vreo doisprezece vagabonzi pe treapta bisericii şi se rostogolea pe caldarâmcu detunătura unei ghiulele, frângând ici-colo picioare în mulţimea haimanalelor carese dădeau în lături cu strigăte de spaimă. Cât ai clipi din ochi, incinta rezervatăintrării fu goală. Deşi protejaţi de arcurile portalului, rebelii părăsiră uşa, şi însuşiClopin se trase la distanţă respectabilă.

— Am scăpat ca prin urechile acului! strigă Jehan. Am simţit cum şuieră pelângă mine! Dar Pierre Ucigaşul e răpus! Nu se poate descrie prin cuvinte uimirea şigroaza căzute dimpreună cu bârna asupra bandiţilor. Rămaseră câteva minute cuochii fixaţi în sus, mai consternaţi de bucata de lemn decât de douăzeci de mii dearcaşi regali.

— Drace! asta miroase a magie! mormăi ducele.— Buşteanul e trimis de lună peste noi! spuse Andry Roşul.— Mii de papi! exclamă Clopin; sunteţi nişte nătărăi toţi! Dar nu ştia nici el cum

să explice căderea bârnei.Cu toate astea, nu se distingea nimic pe faţadă, spre vârful căreia lumina

torţelor nu putea să răzbată. Bârna grea zăcea în mijlocul pieţii, şi se auzeau ţipetelenenorociţilor care primiseră prima izbitură şi îşi spintecaseră pântecul pe colţultreptelor de piatră. După ce îşi mai veni în fire, regele din Thunes dădu, în sfârşit, oexplicaţie care păru plauzibilă tovarăşilor săi:

— Mii de draci! nu cumva se apără călugării? Atunci pe ei! Pe ei!— Pe ei! repetă gloata cu urale furioase. Şi flintele se descărcară în faţada

bisericii.La auzul detunăturii, paşnicii locuitori ai caselor învecinate se treziră, mai multe

ferestre se deschiseră, câteva scufii de noapte şi mâini cu lumânări apărură.— Trageţi asupra ferestrelor! strigă Clopin. Ferestrele se închiseră pe dată, iar

bieţii burghezi, care abia avuseseră timp să arunce o privire înfricoşată asupra sceneicu lumini şi hărmălaie, se refugiară plini de spaimă lângă nevestele lor, întrebându-sedacă se desfăşura sabatul în piaţa Notre-Dame, sau era un asalt al bourguignonilor cala 64. Soţii se gândiră atunci la jaf, femeile la viol, şi toată lumea tremura.

— Pe ei! repetau pungaşii. Dar nu cutezau să se apropie. Priveau biserica,priveau grinda. Grinda nu se clintea. Edificiul îşi păstra aerul calm şi pustiu, dar cevaîi îngheţa pe vagabonzi.

— La lucru, răzvrătiţi! strigă Trouillefou. Împingeţi uşa.Nu făcu nimeni un pas.— Mii de draci! spuse Clopin. Iată că oamenii se sperie de-o bârnă. Un bătrân

rebel i se adresă:— Căpitane, nu ne sâcâie grinda, ci uşa acoperită cu drugi de fier. Cleştele n-are

nici o putere asupra ei.— Dar ce v-ar trebui ca s-o daţi în lături? întrebă Clopin.— Hei, ne-ar trebui un berbec.Regele din Thunes alergă curajos la grinda formidabilă şi-o puse în picioare.— Iată un berbec! strigă el; vi-l trimit chiar călugării. Şi făcând o plecăciune

batjocoritoare spre biserică, spuse: Vă mulţumesc, preacucernici călugări!Fanfaronada lui făcu bună impresie, vraja bârnei era ruptă. Vagabonzii căpătară

din nou curaj, şi îndată bârna grea, ridicată ca un fulg de două sute de braţe voinice,se năpusti cu furie asupra uşii pe care încercaseră şi până atunci s-o urnească din loc.

Văzând, în lumina slabă pe care faclele răzleţe ale vagabonzilor o răspândeau în piaţă,grinda lungă ţinută de gloata ce-o năpustea asupra bisericii, ai fi avut impresia că veziun animal monstruos cu o mie de picioare atacând uriaşul de piatră. In izbiturabârnei, uşa semimetalică răsună ca o tobă imensă; nu se sparse, dar întreagacatedrală tresări şi se auziră mugind cavităţile profunde ale edificiului. În clipa aceeao ploaie de bolovani începu să cadă de sus peste capul celor ce atacau.

— Drace! strigă Jehan, nu cumva turnurile îşi scutură peste noi balustradele?Dar elanul se pornise, regele din Thunes dădea exemplul, cu siguranţă că eraepiscopul care se apăra; uşa fu atacată cu şi mai multă înverşunare, în ciuda pietrelorcare sfărâmau ţeste în dreapta şi în stânga. De remarcat că pietrele cădeau una câteuna; dar cădeau repede. Pungaşii simţeau totdeauna câte două deodată: una înpicioare, una în cap. Puţini erau aceia care scăpau de lovituri; un strat larg de morţi şide răniţi sângera şi se zvârcolea de pe acum sub picioarele asedianţilor care, furioşi,se schimbau neîncetat. Grinda continua să bată uşa cu regularitate, pietrele să cadă,uşa să mugească. Cititorul a ghicit desigur că rezistenţa neaşteptată care îi scosesedin sărite pe vagabonzi venea de la Quasimodo. Din nefericire întâmplarea îl servisepe bravul surd. Când a coborât pe platforma dintre turnuri, ideile îi erau încâlcite încap. Alergase câteva minute de-a lungul galeriei, încoace şi încolo, ca un nebun,văzând de sus masa compactă a vagabonzilor, gata să se năpustească asupra bisericii,cerând Diavolului sau lui Dumnezeu s-o salveze pe egipteancă. Se gândise să urce laclopotul cel mare şi să dea alarma; dar, mai înainte de-a putea să pună clopotul înmişcare, mai înainte ca glasul Mariei să poată zvârli un strigăt, uşa bisericii nu aveaoare timpul să sară de zece ori în lături? Tocmai atunci rebelii înaintau spre ea cuuneltele lor. Ce să facă? Îşi aminti deodată că zidarii lucraseră toată ziua la reparareazidului, a grinzilor şi a acoperişului turnului răsăritean. Avu o fulgerare. Zidul era depiatră, acoperişul de plumb, grinzile de lemn. Quasimodo alergă la turn. Camereleinferioare erau într-adevăr pline de materiale: teancuri de pietre pentru construcţie,suluri de foi de tablă, legături de şipci, grinzi solide, retezate de ferăstrău, mormanede moloz. Un arsenal complet. N-avea timp de pierdut. Cleştii şi ciocanele lucrau jos.Cu o forţă pe care o sporea simţământul primejdiei, el ridică o bârnă, cea mai grea,cea mai lungă, o scoase printr-o ferestruică, apoi, apucând-o de afară din turn, oîmpinse prin unghiul balustradei care înconjoară platforma, şi o slobozi în abis. Înprăbuşirea de la o sută şaizeci de picioare înălţime, scrijelind zidul, sfărâmândsculpturile, butucul enorm se răsuci de mai multe ori ca o aripă de moară care arporni singură în spaţiu. Atinse în sfârşit solul, strigătul năpraznic se ridică, iarsăltându-se de la pământ, grinda neagră părea un şarpe negru. Quasimodo îi văzu pevagabonzi împrăştiindu-se la căderea bârnei, asemenea cenuşei când suflă un copil.Se folosi de spaima lor şi, în timp ce ei aţinteau o privire superstiţioasă asupratoroipanului căzut din cer, şi mutilau sfinţii de piatră ai portalului cu o descărcăturăde săgeţi şi de flinte, Quasimodo îngrămădea în tăcere moloz, pietre, ba chiar uneltede construcţie, pe marginea balustradei de unde bârna fusese aruncată.

De aceea, de îndată ce ei începură să bată uşa mare, grindina de bolovani începusă cadă, şi li se părea că biserica se năruia singură peste capul lor. Cine l-ar fi pututvedea pe Quasimodo în momentul acela, s-ar fi înfricoşat. Independent deproiectilele îngrămădite pe balustradă, strânsese un morman de pietre şi peplatformă. De îndată ce bolovanii de pe marginea exterioară se epuizară, luă dingrămadă. Capu-i mare, de spiriduş, se pleca deasupra balustradei, apoi o piatrăenormă cădea, pe urmă alta, pe urmă încă una. Din când în când urmărea cu ochiul opiatră zdravănă, şi, când ea nimerea bine, el spunea: Hm! Cu toate acestea golanii nuse descurajau. De mai mult de douăzeci de ori uşa groasă asupra căreia se înverşunause cutremurase sub apăsarea berbecelui de stejar înmulţit cu tăria a o sută de oameni.

Panourile trosneau, şlefuirile zburau în ţăndări, balamalele zvâcneau în fiecare clipă,lemnul se măcina între nervurile de fier. Din fericire pentru Quasimodo, fierul era încantitate mai mare decât lemnul. El simţea totuşi că uşa se clătina. Măcar că n-auzea,fiecare lovitură a berbecelului se repercuta în acelaşi timp în cavernele bisericii şi înmăruntaiele sale. Îi vedea de sus pe vagabonzi, plini de triumf şi de înverşunare,arătând faţadei tenebroase pumnul, şi invidia, cu gândul la egipteancă şi la el, aripilebufniţelor care zburau în stoluri pe deasupra capului său. Ploaia de bolovani nu erade ajuns pentru a-i respinge pe asediatori. În momentul acela de nelinişte, remarcă,ceva mai jos de balustrada de unde îi zdrobea pe vagabonzi, două jgeaburi lungi depiatră care se revărsau exact deasupra uşii. Orificiul intern al jgheaburilor dădea pelespedea platformei. Îi veni o idee. Aduse din vizuina sa de clopotar o legătură desurcele, puse peste ele câteva grămezi de şipci şi de suluri de tablă — muniţii de carenu uzase încă, şi, potrivind rugul dinaintea găurii celor două jgheaburi, îi dădu foc cuajutorul lămpii. In vremea asta, deoarece bolovanii nu mai cădeau, vagabonziiîncetaseră să mai privească în sus. Gâfâind ca o haită de câini care încolţise mistreţul,bandiţii se înghesuiau gălăgioşi în jurul uşii pe care berbecele o deformase, dar carerezista încă. Aşteptau înfioraţi lovitura cea mare, lovitura care să o străpungă. Seîntreceau să fie cât mai aproape, ca să se poată năpusti cei dintâi când ea se vadeschide, în catedrala bogată, vast rezervor în care se îngrămădiseră comorile a treiveacuri. Îşi reaminteau unii altora, cu răcnete de bucurie şi poftă, crucile frumoase deargint, omofoarele de brocart, splendorile corului, sărbătorile uluitoare. Crăciunurilecu făclii scânteietoare, Paştele cu soare orbitor, toate acele solemnităţi splendide careîmpodobeau altarele cu o crustă de aur şi diamante. Cu siguranţă că, în momentulacesta, guşaţii şi slăbănogii, nărăviţi în rele, se gândeau mult mai puţin la eliberareaegiptencei, cât la jefuirea catedralei. Am crede chiar că, pentru mulţi din ei,Esmeralda nu era decât un pretext, dacă hoţii au cumva nevoie de pretexte. Deodată,în momentul când ei se grupau pentru o ultimă sforţare în jurul berbecelui, ţinându-şi răsuflările şi încordându-şi muşchii ca să dea lovituri decisive, un urlet şi mainăpraznic decât cel care izbucnise şi expirase sub grindă, se ridică în mijlocul lor. Ceicare nu strigau, cei care încă trăiau, priviră cum două ţâşnitori de plumb topit cădeaude la înălţimea edificiului peste gloată. Marea de oameni se prăbuşi sub metalulclocotitor care făcuse, în ambele locuri unde cădea, două găuri negre şi fumegânde înmulţime, cum ar face apa caldă în zăpadă. Muribunzii se mişcau, măcinaţi pejumătate şi mugind de durere. În preajma ţâşnitorilor principale se împrăştiau stropidin ploaia oribilă asupra asediatorilor, pătrunzând în cranii ca burghiuri de flacără.Urletul a fost sfâşietor. Fugiră claie peste grămadă, aruncând bârna peste cadavre, ceimai curajoşi deveniră cei mai timizi, şi piaţa se goli pentru a doua oară.Toţi ochii seridicaseră spre acoperişul bisericii. Ceea ce vedeau era extraordinar. Pe culmea celeimai înalte galerii, o flacără mare urca între ambele turnuri, vârtejuri de scântei, oflacără dezordonată şi largă din care vântul purta la răstimpuri câte o fâşie.Dedesubtul flăcării, dedesubtul balustradei cu trifoi de jar, două jgheaburi cu boturide monştri zvârleau neîncetat ploaia arzătoare ce-şi desprindea şiroaiele argintii petenebrele faţadei inferioare. Pe măsură ce se apropiau de sol, ţâşniturile de plumblichid se desfăceau în jeturi, ca apa care ţâşneşte din nenumăratele găuri alestropitoarei. Deasupra flăcării, turnurile enorme păreau mult mai impunătoare.Diavolii şi balaurii sculptaţi pe ele căpătau o înfăţişare lugubră. Lumina neliniştită aflăcării îi mişca parcă. Iar printre monştrii pe care îi trezeau astfel, din somnul lor depiatră, flacăra, zgomotul, era unul care mergea şi pe care îl vedeai din când în cândtrecând peste fruntea arzătoare a rugului ca un liliac pe dinaintea unei lumânări. Seîntinse o linişte de groază printre vagabonzi, în răstimpul căreia nu se auziră decâtstrigătele de alarmă ale călugărilor închişi în mănăstirea lor, mai neliniştiţi decât caii

într-un grajd care arde, zgomotul furişat al ferestrelor deschise şi închise la repezeală,hărmălaia lăuntrică a caselor şi a spitalului, bătaia vântului, ultimul horcăit almuribunzilor şi clipocitul continuu al ploii de plumb pe caldarâm. În vremea asta,vagabonzii fruntaşi se retrăseseră sub tinda casei Gondelaurier, şi ţineau sfat. Aşezatpe o bornă, ducele Egiptului contempla cu o teamă religioasă incendiulfantasmagoric care scânteia la două sute de picioare în văzduh. Clopin Trouillefou îşimuşca pumnii de enervare.

— E peste putinţă să intrăm! murmură el printre dinţi.— O biserică veche vrăjită! bombănea bătrânul ţigan Mathias Hungadi Spicali.— Vedeţi demonul acela care trece în sus şi-n jos prin faţa focului? exclamă

ducele Egiptului.— La naiba, e afurisitul de clopotar, Quasimodo, spuse Clopin.Ţiganul clătină din cap:— Vă asigur că e duhul lui Sabnac, marele marchiz, demonul fortificaţiilor. Are

forma unui soldat înarmat, cu un cap de leu. Uneori călătoreşte pe-un cal hidos; îitransformă pe oameni în pietre cu care construieşte turnuri. Comandă cincizeci delegiuni. E chiar el. Îl recunosc.

Uneori e îmbrăcat cu un halat frumos, auriu, după moda turcească.— Unde e Bellevigne de l'Etoile? întrebă Clopin,— A murit, răspunse o vagaboandă. Andry Roşul râdea ca un idiot:— Notre-Dame dă de lucru spitalului, spunea el.— Aşadar, nu există vreun mijloc să forţăm uşa! exclamă enervat regele din

Thunes. Ducele Egiptului îi arătă cu tristeţe cele două pâraie de plumb clocotitoarecare brăzdau întruna faţada neagră ca două caiere lungi de fosfor.

— S-au văzut biserici care se apărau astfel singure, observă el oftând. Acumpatruzeci de ani, Sfânta Sofia din Constantinapol a zvârlit de trei ori în şir la pământsemiluna lui Mahomed, clătinându-şi cupolele. Guillaume de Paris, care o construit-ope asta, era un magician.

— Trebuie, prin urmare, să plecăm în chip ruşinos? întrebă Clopin. S-o lăsămaici pe sora noastră care va fi spânzurată mâine de lupii cu glugi?

— Şi să lăsăm şi sacristia în care se găsesc mormane de aur? adăugă unvagabond al cărui nume, cu regret, nu-l cunoaştem.

— Pe barba lui Mahomed! strigă Trouillefou.— Să mai încercăm o dată, reluă vagabondul. Mathias Hungadi clătină din cap:— Pe uşă n-o să putem intra. Trebuie să găsim un clenci în armura bătrânei

vrăjitoare. O gaură, o încheietură, ceva.— Unde o fi şcolarul Jehan care era atât de împlătoşat? întrebă Clopin.— Cu siguranţă că a murit, răspunse cineva. Nu i se mai aude râsul.Regele din Thunes încruntă sprânceana.— Păcat. Sub platoşa lui era o inimă vitează. Dar maestrul Pierre Gringoire?— Căpitane Clopin, spuse Andry Roşul, el s-a furişat mai înainte ca noi să

trecem de Pont-aux-Changeurs.Clopin bătu din picior.— Mii de draci! El ne împinge aici şi tot el ne lasă în toiul lucrului! Palavragiu

fricos!— Căpitane Clopin, strigă Andry Roşul care privea în stradă, uite-l pe şcolarul

nostru.— Pluto fie lăudat! glăsui Clopin. Dar ce naiba trage după el?Era într-adevăr Jehan, ce gonea acum, cât îi îngăduiau straiele greoaie de

paladin, cu o scară lungă pe care o târa cu bravură pe caldarâm. Gâfâia mai straşnicdecât o furnică înhămată la un fir de iarbă, de douăzeci de ori mai lung decât ea.

— Victorie! Te Deum! striga şcolarul. Iată scara hamalilor din portul Saint-Landry.

— Copile, ce dracu vrei să faci cu scara asta?— Am luat-o, răspunse Jehan gâfâind. Ştiam unde este. Sub şopronul casei

locotenentului. E acolo o fată pe care o cunosc şi care îmi spune că sunt frumos ca unCupidon. Biata fată a venit în cămaşă să-mi deschidă.

— Da, dar ce vrei să faci cu scara? întrebă Clopin.Jehan îl privi cu un aer şiret şi priceput, pocnindu-şi degetele ca pe nişte

castaniete. Era sublim în momentul acela. Avea pe cap una din acele chivăre dinsecolul al cinsprezecelea, care înspăimântau inamicul cu crestele lor himerice.

— Ce vreau să fac cu ea, auguste rege? Vezi şirul de statui cu mutre de nătărăi dedeasupra celor trei portaluri?

— Da. Şi?— E galeria regilor Franţei.— Şi ce-mi pasă mie de ei? întrebă Clopin.— Aşteaptă! La capătul galeriei se găseşte o uşă care nu e închisă niciodată decât

cu lacătul; mă urc pe scară, acolo şi sunt în biserică.— Copilule, lasă-mă să urc eu întâi.— Nu, camarade, scara este a mea. Dumneata vei fi al doilea.— Belzebut să te gâtuie! spuse posacul Clopin. Eu nu vreau să fiu după nimeni!— În cazul ăsta, Clopin, caută-ţi o scară. Jehan porni la fugă prin piaţă, trăgând

scara şi strigând:— După mine, copii!Într-o clipă scara fu ridicată şi rezemată de balustrada galeriei inferioare,

deasupra unuia din portalurile laterale. Mulţimea vagabonzilor se îmbulzi jos, să seurce, scoţând strigăte vesele. Dar Jehan îşi păstră dreptul, astfel că puse primulpiciorul pe trepte. Urcuşul era destul de lung. Galeria regilor Franţei e înălţată astăzila vreo şaizeci de picioare deasupra nivelului străzii. Cele unsprezece trepte aleperonului o înălţau şi mai mult. Jehan urca pe îndelete, stânjenit de armura-igreoaie, ţinând cu o mână treapta şi cu cealaltă flinta. Când ajunse la jumătateascării, aruncă o privire melancolică asupra bieţilor vagabonzi morţi, de jos.

— Hm, un morman de cadavre, vrednic de cântul al cincilea din lliada! spuse el.Continuă apoi să urce. Vagabonzii îl urmau. Era câte unul pe fiecare treaptă. Văzândcum se urcă, ondulând, în umbră, linia de spinări chiurasate, ai fi zis că e un şarpe cusolzi de oţel care se înalţă împotriva bisericii. Jehan, care se afla în frunte şi fluiera,completa iluzia. Şcolarul ajunse în sfârşit la balconul galeriei şi-l încălecă destul desprinten, în aplauzele întregii bande. Astfel, stăpân pe citadelă, scoase un strigăt debucurie şi se opri deodată împietrit. Îi zărise, dinapoia unei statui de rege, peQuasimodo ascuns în beznă, cu ochiul scânteietor.

Mai înainte ca un al doilea asediator să poată pune piciorul în galerie,formidabilul cocoşat sări spre scară, apucă fără să scoată un cuvânt capătul ambelorpărţi ale ei cu mâinile sale puternice, le ridică, le depărta de zid, legănă un moment,în mijlocul urletelor înspăimântate, scara lungă încărcată de vagabonzi şi, subit, cu oforţă supraomenească zvârli ciorchinele de oameni în piaţă. Urmă o clipă când şi ceimai cutezători inşi se înfiorară. Aruncată înapoi, scara rămase un moment dreaptă şiîn picioare, păru că şovăie, se clătină, apoi, deodată, descriind un arc înfricoşător, seprăbuşi cu încărcătura sa de bandiţi peste caldarâm, mai repede decât un podumblător ale cărui lanţuri se frâng. Răcnete asurzitoare, apoi totul se stinse, şi câţivanefericiţi mutilaţi se retraseră ridicându-se de sub mormanul de morţi. Un murmurde durere şi de mânie urmă, printre asediatori, primelor strigăte de triumf.Netulburat, cu coatele rezemate pe balustradă, Quasimodo privea. Avea aerul unui

rege bătrân, pletos, la fereastră. Jehan Frollo se găsea într-o situaţie critică. Se afla îngalerie, împreună cu primejdiosul clopotar, singur, despărţit de tovarăşii săi printr-un zid vertical de optzeci de picioare. În vreme ce Quasimodo se juca cu scara,şcolarul alergase la portiţa pe care o credea deschisă. Nu era. Când intrase în galerie,surdul o închisese în urma sa. Jehan se ascunsese atunci dinapoia unui rege depiatră, neîndrăznind să sufle, şi fixând asupra cocoşatului monstruos o mutrăînspăimântată — asemeni individului acela care, făcând curte soţiei paznicului uneimenajerii, s-a dus într- o seară la o întâlnire şi, greşind zidul, când l-a sărit, s-apomenit deodată faţă în faţă cu un urs alb. În primele momente, surdul nu îi dăduatenţie; în cele din urmă însă, întoarse capul şi tresări. Îl zărise. Jehan se pregătipentru un atac furtunos, dar surdul rămase nemişcat; era îndreptat numai spreşcolarul care îl privea.

— Hei, ce ai de te uiţi la mine cu ochiul ăsta chior melancolic? întrebă Jehan. Şi,vorbind astfel, tânărul derbedeu îşi pregătea cu felonie arma.

— Quasimodo, strigă el, am să-ţi schimb porecla! O să ţi se spună orbul.Lovitura porni. Săgeata şuieră şi se înfipse în braţul stâng al cocoşatului.

Quasimodo nu se tulbură mai mult decât de-o zgârietură făcută regelui Pharamond.Duse mâna la săgeată, o smulse din braţ şi o frânse liniştit pe genunchiu-i gros. Apoidădu drumul ambelor bucăţi.

Jehan nu avu timp să mai tragă o dată. După ce a rupt săgeata, Quasimodo asuflat zgomotos, s-a năpustit ca o lăcustă şi s-a prăbuşit peste şcolarul a cărui armurăse turti de zid.

Atunci, în penumbra în care pâlpâia lumina torţei se întrezări ceva grozav.Quasimodo apucase cu mâna stângă braţele lui Jehan care nu se zbătea,

simţindu-se pierdut. Cu dreapta, surdul îi desfăcea, pe rând, în tăcere, cu încetinealăsinistră, toate piesele armurii, sabia, pumnalele, casca, platoşa; s-ar fi zis, o maimuţăce curăţă o nucă. Quasimodo aruncă la picioare, bucată cu bucată, scoica de fier aşcolarului. Când se văzu dezarmat, dezbrăcat, slab şi gol în mâinile năpraznice,şcolarul nu mai încercă să vorbească surdului, ci se porni să-i râdă cu neruşinare înfaţă şi să cânte, cu nepăsarea-i îndrăzneaţă de copilandru de şaisprezece ani, cânteculpopular pe atunci:

E bine îmbrăcat Oraşul Cambray. Marafin l-a jefuit...Nu mântui. În picioare, pe parapetul galeriei, Quasimodo îl ţinea pe şcolar de

picioare, cu o singură mână, învârtindu- l ca pe o praştie. Apoi se auzi un zgomotasemănător celui al unui craniu care se sfărâmă de ceva şi căzu ceva care, înprăbuşire, se opri pe o proeminenţă a arhitecturii. Era un trup mort ce rămase agăţatfrânt în două, cu şalele zdrobite, cu craniul golit.

Un strigăt de groază se ridică din rândurile vagabonzilor.— Răzbunare! strigă Clopin.— Pe el! răspunse gloata.— La atac! La atac!Se dezlănţui un urlet extraordinar, în care se amestecau toate limbile, toate

dialectele, toate accentele. Moartea bietului şcolar aruncă o ardoare furioasă îngloată. O cuprinse ruşinea şi mânia de a fi fost ţinută atâta timp în frâu, dinainteaunei biserici, de un cocoşat. Înverşunarea găsi scări, înmulţi făclii. După câtevaminute, Quasimodo văzu buimăcit cum năpraznicul furnicar urca de pretutindeni laasaltul catedralei. Cei care nu aveau scări, aveau frânghii cu noduri; care n-aveaufrânghii se agăţau de reliefurile sculpturilor. Se spânzura fiecare de zdrenţelecelorlalţi. Nu exista loc de împotrivire în faţa valului tot mai mare al înfricoşătoarelorchipuri. Furia învăpăia figurile sălbatice; de pe frunţile pământii picura sudoarea;ochii fulgerau; toate schimonositurile, toate urâţeniile îl împresurau pe Quasimodo.

Ai fi zis că o altă biserică îi trimisese să ia cu asalt catedrala, gorgonele, zăvozii,demonii, sculpturile cele mai fantastice. Un strat de monştri vii se aşternuse parcăpeste monştrii de piatră ai faţadei. Între timp, piaţa se înstelase cu sumedenie detorţe. Scena dezordonată, îngropată până atunci în întuneric, se învâpăiase delumină, subit. Piaţa scânteia şi arunca o aură strălucită pe cer. Rugul aprins peplatforma înaltă ardea mereu, iluminând până în depărtări oraşul. Silueta enormă acelor două turnuri, desfăşurată în zare pe acoperişurile Parisului, forma în luminaaceea o spintecătură largă de umbră. Oraşul părea pus în mişcare. Clopote depărtatese tânguiau. Vagabonzii urlau, gâfâiau, înjurau, urcau, iar Quasimodo, neputinciosîmpotriva atâtor inamici, tremurând pentru egipteancă, văzând cum figurile furioasese apropie tot mai mult de galeria sa, cerea o minune şi-şi frângea cu deznădejdebraţele.

V. Locul unde Ludovic al Franţei îşi spune rugăciunileCititorul n-a uitat poate că, mai înainte cu o clipă de a zări banda nocturnă a

vagabonzilor, Quasimodo, inspectând Parisul de la înălţimea turnului său, nu văzusestrălucind decât o lumină care înstela un geam la etajul cel mai ridicat al unui edificiuînalt şi mohorât, alături de Porte Saint-Antoine. Edificiul era Bastilia. Steaua eralumânarea lui Ludovic al XI-lea. Regele Ludovic al XI-lea se afla într-adevăr de douăzile la Paris. Urma să plece a treia zi la citadela sa din Montilz-les -Tours. Nu se arătaniciodată decât rar şi pentru scurtă vreme în bunul său Paris, nesimţind în juru-idestule trape, spânzurători şi destui arcaşi scoţieni. Venise în ziua aceea să se culce laBastilia. Camera mare, de cinci stânjeni pătraţi, pe care o avea la Luvru, cu căminulpe care se găseau douăsprezece lighioane şi treisprezece profeţi, precum şi cu patulmare de unsprezece picioare pe douăsprezece îl atrăgea prea puţin; se pierdea înmăreţiile de-acolo. Bunul rege burghez prefera Bastilia cu o cămăruţă şi-un pat mic.Şi apoi Bastilia era mai înaltă decât Luvrul. „Cămăruţa” pe care regele şi-o rezervaseîn faimoasa închisoare era de statură încă destul de vastă şi ocupa etajul cel mairidicat al unui turnuleţ. O încăpere de formă rotundă, pardosită cu împletituri de pailucios, având plafon din bârne împodobite cu crini de cositor poleit, şi pereţi custucaturi cu rozete de cositor alb. Nu era decât o fereastră acolo, o ogivă lungă cuîmpletituri de sârmă, întunecată de altminteri de geamuri frumos colorate cublazoanele regelui şi reginei. O singură intrare, o uşă modernă, cu bolta scundă,tapetată pe dinăuntru, iar pe dinafară având una din acele streşini de lemn irlandez,edificii delicate de tâmplărie artistică pe care le mai vedeai acum o sută cincizeci deani în multe locuri. În cameră nu se găsea nimic din mobilierul apartamentelorobişnuite, nici bănci, nici scăunaşe comune în formă de ladă, nici scăunaşe frumoasesusţinute de stâlpi. Nu vedeai decât un scaun care se strângea, cu aspect admirabil:lemnul lui avea pictate roze pe un fond roşu. Singurătatea scaunului arăta că osingură persoană avea dreptul să se aşeze în cameră.

Lângă scaun, foarte aproape de fereastră, era o masă având o învelitoare cufiguri de păsări. Pe masă, câteva pergamente, câteva condeie şi o cupă de argintşlefuit. Ceva mai departe, un scăunel pentru rugăciune, de catifea cărămizie, cuornamente aurii. În sfârşit, în fund, un pat simplu, de damasc gălbui-rumen, fărăzorzoane; ciucurii la fel, simpli. Patul acesta, faimos, deoarece a purtat somnul sauinsomnia lui Ludovic al XI-lea, putea să mai fie contemplat acum două sute de ani laun consilier de stat, unde a fost văzut de bătrâna doamnă Pilou, celebrată în Cyrussub numele de Arricidia şi de Morala vie. Aşa se înfăţişa camera căreia i se spunea„locul unde domnul Ludovic al Franţei îşi spune rugăciunile”. În momentul când noil-am introdus pe cititor într-însa, locul era foarte întunecos. Stingerea sunase de unceas, era noapte, şi numai o lumânare firavă de ceară, aşezată pe masă, lumina cinci

persoane felurit grupate în odaie. Primul asupra căruia cădea lumina era un seniorînveşmântat superb. Omul care purta costumul avea pe piept blazoanele sale brodatecu culori vii: un căprior însoţit de un cerb. Stema avea la dreapta o ramură de măslin,iar la stânga un corn de cerb. Bărbatul purta la centură un pumnal scump al căruimâner de argint aurit era cizelat ca o creastă de coif şi avea în vârf o coroană deconte. Înfăţişarea lui părea răutăcioasă, semeaţă, şi ţinea capul sus. Vedeai la primaochire, pe figura lui, aroganţa, iar la a doua privire, şiretenia. Al doilea stăteadescoperit, cu o pancardă lungă în mână, dinapoia scaunului în care zăcea, cu trupulfrânt dizgraţios în două, cu genunchii încălecaţi unul peste altul, cu cotul pe masă, unpersonaj foarte prost îmbrăcat. Închipuiţi-vă, într-adevăr, pe impunătorul scaun dinpiele de Cordova, două rotule ciolănoase, două coapse slabe, îmbrăcate sărăcăciosîntr-un tricou negru de lână, un tors înfăşurat într-un halat de barchet cu o blană dincare se vedea mai mult pielea decât părul, în sfârşit, o pălărie soioasă din pâsla ceamai proastă, neagră, având de jur-împrejur nişte figurine de plumb, dimpreună cu otichie murdară prin care abia răzbea un fir de păr, atât se distingea din personajulaşezat pe scaun. Îşi ţinea capul astfel încovoiat peste piept încât nu zăreai din figuralui acoperită de umbră decât vârful nasului peste care cădea o rază de lumină, şi careera desigur lung. După uscăţimea mâinii zbârcite ghiceai un bătrân. Era Ludovic alXI-lea. La oarecare distanţă dinapoia lor vorbeau cu glas scăzut doi bărbaţi îmbrăcaţidupă moda flamandă, şi pe care umbra nu-i tăinuia îndeajuns pentru ca vreuna dinpersoanele care au asistat la recunoaşterea misterului lui Gringoire să nu poatărecunoste într-înşii pe doi dintre principalii emisari flamanzi: Guillaume Rym,iscusitul pensionar din Gand, şi Jacques Coppenole, popularul fabricant de ciorapi.Vă amintiţi că amândoi erau amestecaţi în politica secretă a lui Ludovic al XI-lea. Insfârşit, în fund de tot, lângă uşă, stătea în întuneric, nemişcat ca o statuie, un bărbatviguros, îndesat, cu harnaşament militar, cu tunică blazonată, al cărui chip pătrat,străpuns de ochi mari, tăiat de o gură imensă, ascunzându-şi urechile sub douăstreşini de păr turtit, fără frunte, aducea totodată cu câinele şi tigrul. Toţi eraudescoperiţi, afară de rege. Nobilul din apropiere citea regelui un lung memoriu pecare majestatea sa părea că-l ascultă cu luare-aminte.

Flamanzii şopteau.— Mii de draci! mormăia Coppenole, m-am săturat să tot stau în picioare. Nu e

nici un scaun aici?Rym răspundea cu un gest negativ, însoţit de un zâmbet îngrijorat.— Mii de draci! relua Coppenole necăjit la culme că e obligat să-şi înfrâneze

glasul, îmi vine să m-aşez jos, cu picioarele încrucişate, negustoreşte, cum fac îndugheana mea.

— Stăpâneşte-te, jupâne Jacques!— Ei ce, jupâne Guillaume, aici nu se poate sta decât în picioare?— Sau în genunchi, glăsui Rym.In momentul acela se înălţă vocea regelui. Tăcură.— Cincizeci de soli halatele valeţilor şi douăsprezece livre mantalele clericilor

coroanei noastre? Hm, vărsaţi aurul grămadă! Eşti nebun, Oliver? Grăind astfel,bătrânul ridicase capul. Se vedeau strălucind la gâtul lui scoicile de aur ale colieruluiSfântului Mihail. Lumânarea îi lumina în plin profilul uscat şi mohorât. Smulsehârtiile din mâinile celuilalt.

— Ne ruinezi! strigă el plimbându-şi pe caiet ochii adânciţi. Ce-nseamnă? Cenevoie am de o casă atât de costisitoare? Doi capelani a câte zece livre pe lună şi uncleric de capelă cu o sută soli! Un valet cu nouăzeci de livre pe an! Patru rândaşi debucătărie a câte şase livre pe an fiecare. Un grăjdar cu două ajutoare a douăzeci şipatru de livre pe lună! Un împărţitor, un cofetar, un brutar, doi căruţaşi, câte şaizeci

de livre pe an! O grozăvie! Lefurile servitorilor noştri jefuiesc Franţa! La anul, dacăDumnezeu şi Madona (în momentul acesta se descoperi) ne ţin în viaţă, vom beaceaiurile dintr-o cană de cositor. Aruncă o ochire asupra cupei de argint ce scânteiape masă. Tuşi, apoi urmă: Maestre Olivier, principii care domnesc peste marileseniorii, ca regi şi împăraţi, nu au dreptul să îngăduie ca luxul să zămislească încasele lor; căci, de aici, focul se întinde în provincie. Prin urmare, Maestre Olivier,bagă de seamă. Cheltuiala noastră sporeşte an de an. Lucrul ne displace. La naiba!Până în 79 ea n-a trecut de treizeci şi şase de mii de livre, în 80 a atins patruzeci şitrei de mii şase sute nouăsprezece livre am cifra în cap, în 81 şaizeci şi şase mii şasesute optzeci livre; iar anul acesta, mii de draci, va atinge opzeci de mii de livre!

În patru ani s-a dublat! E monstruos! Se opri cu răsuflarea tăiată, apoi continuăfurios: Nu văd în jur decât oameni care se îngraşă din slăbiciunea mea! Îmi sugeţitalerii prin toţi porii! Cei de faţă tăceau. O izbucnire trecătoare. Continuă: Sarcini,într-adevăr! Sarcini care strivesc! A, domnilor, d-voastră spuneţi că nici nu suntemun rege pentru a domni dapijero nullo, buticulario nullo! Vă vom arăta noi dacăsuntem sau nu un rege! Zâmbi cu simţământul puterii sale, supărarea i se domoli, şise înturnă spre flamanzi: Vezi dumneata, cumetre Guillaume, marele brutar, marelepaharnic, marele şambelan, marele justiţiar nu preţuiesc cât cel mai neînsemnatvalet! Reţine ce-ţi spun, cumetre Coppenole: nu sunt buni de nimic. Stând aşa, fărătreabă, în jurul regelui, îmi fac impresia celor patru evanghelişti care înconjurăcadranul marelui orologiu al Palatului, şi pe care Philippe Brille i-a refăcut din nou.Sunt aurii, dar nu arată ora; iar acul se poate lipsi de dânşii. Rămase un moment pegânduri, şi adăugă clătinându-şi capul bătrân: Ho ho, la naiba, eu nu sunt PhilippeBrille şi n-o să-mi poleiesc vasalii de frunte. Eu sunt de părerea regelui Eduard:„Salvează poporul şi ucide-i pe nobili”. Continuă, Olivier!

Personajul pe care îl desemnă cu acest nume luă caietul din mâna lui şi reîncepusă citească cu glas tare:

— ...Lui Adam Tenon, comis la dregătoria dreptăţii, sărcinat cu paza peceţilor,pentru argintul, lucratul şi avură numitelor peceţi care au fost făcute noi, deoarececelelalte nu mai puteau să slujească la nimic, fiind vechi, douăsprezece livre parisis.Lui Guillaume Frere, suma de patru soli parisis pentru munca şi cheltuielile hrăniriiporumbeilor din cele două columbare ale reşedinţei, în lunile ianuarie, februarie şimartie ale acestui an. Unui cordelier, pentru spovedania unui criminal, patru soliparisis. Regele asculta în tăcere. Din când în când tuşea. Atunci ducea cupa la buze şisorbea puţin, făcând o strâmbătură. Olivier continuă:

— ...Au fost făcute în anul acesta, prin sunet de trompetă, la răspântiileParisului, cincizeci şi şase de strigări. Plata urmează să se facă. Pentru scormonirea şicăutarea, atât în Paris cât şi într-alte părţi, a banilor despre care se spune că ar fi fostascunşi, dar fără să se găsească ceva, patruzeci şi cinci livre parisis.

— Asta înseamnă a îngropa un taler ca să dezgropi un sol! spuse regele.— ... Pentru punerea la punct, la reşedinţă, a şase panouri de sticlă albă în locul

unde e cuşca de fier, treisprezece soli. Pentru confecţionarea şi predarea, la comandaregelui, în ziua parăzilor, a patru steme cu blazoanele numitului senior, împodobitecu roze de jur-împrejur, şase livre. Pentru două mâneci noi la vechiul vestmânt alregelui, douăzeci soli. O cutie de unsoare pentru ungerea cizmelor regelui,cincisprezece dinari. Un staul pentru purceii negri ai regelui, treizeci livre parisis;multe despărţituri, punţi şi trape făcute pentru împrejmuirea leilor, douăzeci şi douălivre.

— Animale costisitoare! glăsui Ludovic al XI-lea. N-are a face! un lux al regelui.E un leu mare, roşcat, la care ţin pentru drăgălăşiile lui. L-ai văzut, meştereGuillaume? Se impune ca prinţii să aibă animale de pradă minunate. Pentru noi,

regii, câinii trebuie să fie lei, şi pisicile tigri. Splendoarea stă bine coroanelor! În zilelepăgânilor lui Jupiter, când poporul oferea bisericilor o sută de boi şi o sută de oi,împăraţii dăruiau o sută de lei şi o sută de vulturi. Spectacolul era sălbatic şi foartefrumos. Regii Franţei au avut totdeauna astfel de răgete în jurul tronului lor.

Se va recunoaşte însă că eu cheltuiesc mai puţin decât ei şi că sunt mai modestîn materie de lei, urşi, elefanţi şi leoparzi. Urmează, maestre Olivier! Vroiam săspunem lucrurile acestea prietenilor noştri flamanzi. Guillaume Rym se plecă adânc,în timp ce Coppenole, cu mutra sa posacă, avea aerul unuia dintre urşii desprepomenea maiestatea sa. Regele nu luă în seamă. El îşi muiase buzele în cupă şi scuipăbăutura, spunând:

— Puah! neplăcut ceai!Omul care citea, continuă: ...Pentru hrănirea unui factor pungaş, zăvorât de luni

de zile în celula abatorului, în aşteptarea unei hotărâri cu privire la el, şase livre şipatru soli.

— Cum asta? întrerupse regele. Să hrăneşti pe cine va fi spânzurat? La naiba!Nu voi mai da un sol pentru hrana acestuia. Olivier, ia înţelegere cu domnuld’Estouteville, şi chiar în astă-

seară să-mi pregăteşti nunta tâlharului cu o spânzurătoare. Mai departe. Olivierfăcu un semn cu degetul la articolul factorul pungaş şi trecu mai departe.

— ...Lui Henriet Cousin, maestru executor al hotărârilor justiţiei din Paris, sumade şaizeci soli parisis care urmează a-i fi taxată şi ordonată de monseniorul staroste alParisului, pentru că a cumpărat, la cererea numitului monsenior staroste, o spadămare ce-i va servi la execuţia şi decapitarea persoanelor condamnate pentru faptelelor; de asemeni a reparat vechea spadă, care se ştirbise executându-l pe domnulLudovic de Luxembourg... Regele întrerupse:

— Ajunge. Ordonanţez suma cu dragă inimă. La astfel de cheltuieli eu nu mă uit.N-am regretat niciodată aceştia. Urmează!

— ..Pentru a fi făcut din nou o cuşcă mare...— A, da, ştiam că am venit în Bastilia pentru un scop, spuse regele prinzând în

mâini braţele scaunului. Aşteaptă, maestre Olivier. Vreau să văd eu însumi cuşca; îmivei citi costul în timp ce eu o s-o examinez. Domnilor flamanzi, poftiţi şi d-voastră.Este interesant. Se ridică, se sprijini de braţul interlocutorului său, făcu semnpresupusului mut care stătea în faţa uşii s-o ia înainte, făcu semn flamanzilor să-lurmeze, şi ieşi din cameră. Regala companie se formă, la uşă, din ostaşi îmbrăcaţi înzale şi din paji subţirei care purtau torţe. Merseră câtva timp în interiorul turnuluisumbru, împânzit de scări şi coridoare, până în grosimea zidurilor.

Căpitanul Bastiliei se afla în frunte şi punea să se deschidă porţile în faţa regeluibătrân, bolnav şi încovoiat, care tuşea mergând. La fiecare portiţă toate capetele erauobligate să se plece, cu excepţia moşneagului încovoiat de vârstă.

„ Hm, spunea el printre gingii, căci nu mai avea dinţi, suntem pregătiţi pentrupoarta mormântului. În faţa porţii joase, călătorul se încovoaie”.

In sfârşit, după ce mai trecură printr-o portiţă, atât de încărcată cu zăvoareîncât fu nevoie de-un sfert de oră pentru a o deschide, intrară într-o sală boltită,înaltă şi încăpătoare, în mijlocul căreia se distingea, la lumina faclelor, un cub mare,masiv, de zidărie, fier şi lemn. Interiorul era scobit. Una din acele faimoase cuştipentru prizonierii de rang, căreia i se spunea „fetiţa regelui”. În pereţi se aflau două-trei ferestruici atât de împletite cu zăbrele de fier încât nu se mai vedea geamul. Uşaera o lespede mare de piatră turtită, ca la morminte. Uşă dintre acelea care nu servescniciodată decât pentru a intra. Numai că, aici, mortul era un om în viaţă. Regele făcupe îndelete ocolul micului edificiu, examinându-l cu luare-aminte, în timp cemaestrul Olivier, care-l urma, citea cu glas tare memoriul:

— ...Pentru construirea unei cuşti mari de lemn, bârne groase, aşezată înîncăperea unuia din turnul închisorii Saint-Antoine, în care cuşcă e pus şi deţinut dinporunca regelui stăpânul nostru, un prizonier ce ocupa înainte o cuşcă veche,dărăpănată. Au fost întrebuinţate la numita cuşcă nouăzeci şi şase bârne pentrupodea şi cincizeci şi două pentru înălţime; şi au fost ocupaţi la întocmirea einouăsprezece dulgheri timp de douăzeci zile...

— Lemnul e destul de bun! spuse regele ciocănind cu pumnul, cuşca.— ...Au intrat în această cuşcă fier în greutate de trei mii şapte sute treizeci şi

cinci livre; în afară de cârlige şi cuie, cântărind laolaltă două sute optsprezece livre,fără a mai pune la socoteală fierul pentru reţelele ferestrelor încăperii unde a fostpusă cuşca, drugii de fier ai uşii încăperii şi alte lucruri...

— E fier de ajuns ca să cuprindă uşurinţa unui spirit! glăsui regele.— Totul face trei sute şaptesprezece livre, cinci soli şi şapte dinari.— Mii de draci! exclamă regele.La formularea acestei înjurături, pe care Ludovic al XI-lea o scotea de obicei,

cineva se trezi parcă înlăuntrul cuştii, se auziră lanţuri care hârşâiau podeaua cuzgomot, şi se înălţă un glas slab ce părea că iese din mormânt:

— Sire! Sire! îndurare!Nu putea fi văzut cel care vorbea astfel.— Trei sute şaptesprezece livre, cinci soli şi şapte dinari? reluă Ludovic al XI-

lea.Glasul tânguitor, ieşit din cuşcă, îngheţase pe toţi cei de faţă, chiar şi pe

maestrul Olivier. Numai regele părea că nu l-a auzit. La porunca lui, maestrul Oliviercontinuă lectura, şi maiestatea sa continuă cu răceală să inspecteze cuşca.

— ...în afară de asta s-a plătit unui zidar care a făcut găurile pentru gratiileferestrelor, şi podeaua încăperii unde este cuşca, deoarece podeaua n-ar fi putut săsuporte cuşca din cauza greutăţii sale, douăzeci şi şapte livre şi patrusprezece soliparisis... Glasul reîncepu să geamă:

— Îndurare, Sire! Vă jur că domnul cardinal d'Angers a săvârşit trădarea, nu eu.— Zidarul este scump! spuse regele. Continuă, Olivier!Olivier urmă:— ...Unui tâmplar, pentru ferestre şi alte lucruri, douăzeci livre şi doi soli

parisis...Glasul continua şi el:— Vai, Sire, nu mă ascultaţi? Vă asigur că nu eu am scris monseniorului de

Guyana, ci domnul cardinal La Balue!— Tâmplarul e scump, observă regele. Asta e tot?— Nu, Sire. ...Unui geamgiu, pentru geamurile numitei camere, patruzeci şi şase

soli şi opt dinari parisis.— Îndurare, Sire! Nu e de ajuns că au fost date judecătorilor toate bunurile

mele, vesela mea domnului de Torey, biblioteca mea maestrului Pierre Doriolle,tapiţeria mea guvernatorului din Roussilion? Sunt nevinovat. De patrusprezece anidârdâi într-o cuşcă de fier. Îndură-te, Sire! Vă va răsplăti cerul.

— Maestre Olivier, spuse regele, totalul?— Trei sute şaizeci şi şapte livre, opt soli şi trei dinari parisis.— Sfântă Fecioară! strigă regele. Cuşca e din cale-afară de costisitoare!Smulse caietul din mâna maestrului Olivier şi începu să socotească singur pe

degete, examinând rând pe rând hârtia şi cuşca. Între timp se auzea plânsulprizonierului. Hohotirea răsuna lugubru în umbră, şi chipurile se priveau, pălind.

— Patrusprezece ani, Sire! Se împlinesc patrusprezece ani! Din aprilie 1469. Înnumele Sfintei Mame a lui Dumnezeu, Sire, ascultaţi-mă! Voi v-aţi bucurat în vremea

asta de căldura soarelui. Eu, slăbănog, n-o să pot vedea niciodată lumina zilei?Îndurare, Sire! Fiţi milostiv. Clemenţa este o frumoasă virtute regală, care înfrângefulgerările mâniei. Crede maiestatea voastră că, în ceasul morţii, e o mare mulţumirepentru un rege sa nu fi lăsat nici o ofensă nepedepsită? De altminteri, Sire, n-amtrădat pe maiestatea voastră, ci domnul d'Angers. Şi eu am la picior un lanţ tare greu,iar la capăt o ghiulea de fier, mult mai apăsătoare decât s-ar cuveni. Sire, fie-vă milăde mine.

— Olivier, glăsui regele clătinând din cap, observ că se pune la socotealăzăcătoarea de var cu douăzeci de soli, când ea nu valorează decât doisprezece. Veimodifica memoriul. Întoarse spatele şi se pregăti să iasă din cameră. Dupăîndepărtarea faclelor şi a zgomotului, nefericitul prizonier îşi dădu seama că regelepleca.

— Sire! Sire! strigă el cu deznădejde. Uşa se închise. Nu mai văzu nimic şi numai auzi decât glasul răguşit al temnicerului care îi cânta la urechi vechiul cântec:

Maestrul JeanA pierdut priveliştea Episcopiilor sale, D. de VerdunNu mai are nici una, Toate sunt pierdute.Regele urca în tăcere spre refugiul său, iar alaiul îl urma, îngrozit de ultimele

gemete ale condamnatului. Deodată, se întoarse spre guvernatorul Bastiliei:— Ascultă, nu era cineva în cuşcă?— O, Sire! răspunse guvernatorul buimăcit de întrebare.— Şi cine era?— Domnul episcop de Verdun.Regele ştia mai bine decât oricine. Dar aceasta era mania lui.— Aha, spuse el cu aerul naiv că se gândeşte la osândit pentru întâia oară,

Guillaume de Harancourt, prietenul domnului cardinal La Balue. Un îndrăcit deepiscop! După câteva clipe, uşa refugiului se redeschise, apoi se închise în urma celorcinci personaje pe care cititorul le-a văzut la începutul acestui capitol, şi care îşireluară locul, conversaţia în şoaptă, atitudinea. In absenţa regelui se depuseseră pemasa lui câteva depeşe ale căror peceţi el le rupse. Apoi începu să le citească repede,pe rând, făcu semn maestrului Olivier, care părea că îndeplineşte pe lângă el oficiulde ministru, să ia un condei şi, fără a-i împărtăşi conţinutul depeşei se apucă să-idicteze cu voce înceată răspunsurile; Olivier scria îngenuncheat incomod în faţamesei. Guillaume Rym observa. Regele vorbea aşa de încet încât flamanzii nu auzeaudin dictatul său decât crâmpeie răzleţe şi foarte puţin teligibile ca, de exemplu: „...Amenţine locurile fertile prin comerţ şi cele sterile prin manufacturi...”, „A arătaseniorilor englezi cele patru bombarde ale noastre, London, Brabant, Bourg-en-Bresse, Saint-Omer...”; „Artileria e cauza că războiul se face acum cu mai multăchibzuinţă...” „Domnului de Bressuire, prietenul nostru...”, „Armatele nu se întreţinfără tributuri...” etc. Într-un rând ridică glasul:

— Mii de draci! Domnul rege al Siciliei îşi pecetluieşte scrisorile pe cearăgalbenă ca un rege al Franţei. Mărirea caselor se asigură prin integritateaprerogativelor. Notează asta, cumetre Olivier.

Într-alt rând: Hoho, ce mesaj lung! glăsui el. Ce ne cere fratele nostru,împăratul? Şi, străbătând cu ochii misiva în timp ce-şi întretăia lectura cu exclamaţii:Desigur! Germaniile sunt atât de mari şi puternice încât abia îţi vine să crezi. Dar noinu uităm vechiul proverb: „Cel mai frumos comitat e Flandra, mai frumos ducat,Milanul, cel mai frumos regat, Franţa.” Nu-i aşa, domnilor flamanzi?

De data aceasta, Coppenole se înclină împreună cu Guillaume Rym.Patriotismul ciorăparului era măgulit. Ultima depeşă îl făcu pe Ludovic al XI-lea săîncrunte sprâncenele.

— Ce-i asta? exclamă el, plângeri şi jalbe împotriva garnizoanelor noastre dinPicardia? Olivier, scrie fără întârziere domnului mareşal de Rouault. Că disciplinaslăbeşte. Că jandarmii, nobilii, arcaşii pricinuiesc necazuri nenumărate prostimii. Cărăzboinicul, nemaimulţumindu-se cu lucrurile pe care le găseşte în casa muncitorilor,îi obligă, bătându-i, să-i aducă vin de la oraş, peşte şi altele. Că regele ştie asta. Căînţelegem să păzească poporul de neajunsuri, furtişaguri şi prădăciuni. Că aceasta evoinţa noastră! Că, de asemeni, nu ne place ca vreun scripcar, bărbier sau soldăţoi safie îmbrăcat ca un prinţ, în catifea, mătase şi să aibă inele de aur. Că vanităţileacestea sunt nesuferite lui Dumnezeu. Că noi, care suntem nobili, ne mulţumim cuun veşmânt de postav de Paris a şaisprezece soli cotul. Că domnii mocârţani potfoarte bine să se coboare şi ei până aici. Cere şi ordonă: „Domnului de Rouault,prietenul nostru”. Bun!

Dictă scrisoarea aceasta cu glas tare, cu ton hotărât. În momentul cândmântuia, uşa se deschise şi apăru un personaj nou care se năpusti înfricoşat încameră, strigând:

— Sire! Sire! E o răzmeriţă populară în Paris! Figura gravă a lui Ludovic al XI-lea se crispă, dar ce era vizibil în emoţia sa trecu ca un fulger. Se stăpâni şi spuse cuseveritate liniştită:

— Cumetre Jacques, prea dai buzna aici!— Sire! Sire! E o revoltă! reluă cumătrul Jacques gâfâind.Regele, care se ridicase, îl luă cu asprime de braţ şi-i spuse la ureche, în aşa fel

încât să fie auzit numai de el, cu o furie concentrată şi cu o privire piezişă spreflamanzi:

— Taci, sau vorbeşte încet!Noul venit înţelese şi începu să-i istorisească în şoaptă, foarte înfricoşat; regele

asculta calm, în timp ce Guillaume Rym arăta lui Coppenole chipul şi veşmântulnoului-venit, roba neagră de catifea care anunţa un prezident de la Curtea de Conturi.De îndată ce personajul dădu regelui câteva explicaţii, Ludovic al XI-lea exclamă,izbucnind în râs:

— Ei nu, vorbeşte tare, cumetre Coictier! Ce ai de vorbeşti atât de încet?Madona este martoră că nu avem nimic de ascuns bunilor noştri prieteni flamanzi.

— Dar, Sire...— Vorbeşte cu glas tare!Cumătrul Coictier stătea mut de uimire.— Aşadar, reluă regele, vorbeşte, domnule, e o mică revoltă printre mocofanii

bunului nostru Paris?— Da, Sire.— Şi care spui că se îndreaptă împotriva domnului staroste al Palatului de

Justiţie?— Aşa se pare, răspunse cumătrul care se bâlbâia uluit de schimbarea bruscă,

inexplicabilă, operată în gândurile regelui.Ludovic al XI-lea reluă:— Unde a întâlnit pichetul gloata?— Mergând de la Grande-Truanderie spre Pont-aux-Changeurs. Am întâlnit-o

eu însumi când veneam ca să mă supun ordinelor maiestăţii voastre. Am auzit câţivacare strigau: „Jos starostele Palatului!”

— Şi ce-au în contra starostelui?— Că le este stăpân! glăsui cumătrul Jacques.

— Adevărat?— Da, Sire. Sunt coţcarii de la Curtea Minunilor. De multă vreme ei se plâng de

starostele ai cărui vasal sunt. Nu vor să-l recunoască nici ca justiţiar, nici ca om aldrumurilor.

— Mda! murmură regele cu un zâmbet de satisfacţie pe care se trudea zadarnicsă-l tăinuiască.

— Pretind în toate petiţiile lor către parlament, spuse cumătrul Jacques, că n-audecât doi stăpâni: pe Majestatea Voastră şi pe Dumnezeul lor care este, cred, diavolul.

— Hehe! glăsui regele.Îşi freca mâinile, râdea cu râsul acela lăuntric ce înseninează chipul. Nu putea

să-şi ascundă bucuria, deşi încerca uneori să se prefacă. Nimeni nu pricepea, nicimăcar maestrul Olivier. Tăcu un moment, dus pe gânduri, dar mulţumit.

— Sunt mulţi? întrebă el deodată.— Da, Sire, răspunse cumătrul Jacques.— Câţi?— Cel puţin şase mii.Regele nu se putu opri de-a spune:— Bun! Continuă: Sunt înarmaţi?— Cu suliţi, coase, flinte, sape. Tot felul de arme violente. Regele nu păru câtuşi

de puţin neliniştit de enumerare. Cumătrul Jacques socoti de cuviinţă să adauge:Dacă Maiestatea Voastră nu trimite îndată ajutoare starostelui, el e pierdut.

— Vom trimite, spuse regele cu un aer de plin de seriozitate. Bun. Desigur căvom trimite. Domnul staroste e prietenul nostru. Şase mii? Sunt hotărâţi, ticăloşii.Cutezanţa e minunată şi noi suntem foarte supăraţi de ea. Dar avem puţină lume înnoaptea asta, în jurul nostru. Va fi timp şi mâine dimineaţă.

Cumătrul Jacques exclamă:— Fără întârziere, Sire! Dregătoria va avea de douăzeci de ori timpul să fie

devastată, senioria violată şi starostele spânzurat. Pentru Dumnezeu, Sire, trimiteţimai devreme! Regele îl privi în faţă:

— Ţi-am spus că mâine dimineaţă. După o pauză, Ludovic al XI-lea înălţă dinnou glasul.

— Cumetre Jacques, dumneata ştii desigur... care era... Se corijă: Care estejurisdicţia feudală a starostelui?

— Sire, starostele Palatului are strada Calandre până în strada Herberie, PiaţaSaint-Michel şi locurile denumite în limbaj de rând Zidăriile din apropierea bisericiiNotre-Dame des Champs (aici Ludovic al XI-lea îşi săltă marginea pălăriei), carepalate sunt în număr de treisprezece, plus Curtea Minunilor, plus Leprozeriadenumită Banlieue, plus toată şoseaua care începe de la Leprozerie şi sfârşeşte laPorte Saint-Jacques. Peste toate aceste locuri el stăpâneşte cu depline puteri.

— Hm, spuse regele scărpinându-şi urechea stângă cu mâna dreaptă, astaînseamnă o bună bucată din oraşul meu! Vasăzică, starostele era rege peste întregulcuprins! De data aceasta nu se mai corijă. Urmă, dus pe gânduri, parcă vorbindu-şisieşi: Foarte frumos, domnule staroste, ţineai în dinţi o bucăţică bună din Parisulnostru!

Deodată explodă:— Mii de draci! Ce-i cu oamenii aceştia care se pretind justiţiari, seniori şi

stăpâni, la noi? Care impun dreptul lor de vamă la orice capăt de câmp, justiţia şicălăul lor la orice răspântie, în mijlocul poporului nostru? În felul ăsta, aşa cumgrecul îşi socotea zeii după numărul fântânilor şi persanul după stelele pe care levedea, francezul îşi numără regii după spânzurătorile pe care le întâlneşte! La naiba!Lucrul e rău şi confuzia îmi displace. Aş vrea să ştiu dacă, prin graţia lui Dumnezeu,

există la Paris un alt dregător al drumurilor decât regele, o altă justiţie decâtparlamentul nostru, un alt împărat decât noi în acest imperiu! Ei nu, va trebui să vinăziua când nu va mai fi în Franţa decât un rege, un senior, un judecător, un călău, aşacum în paradis nu există decât un Dumnezeu! Îşi ridică din nou pălăria şi continuă,tot îngândurat, cu aerul unui vânător care-şi aţâţă şi îşi asmute haita: Bravo, poporulmeu! Aşa! zdrobeşte-i pe falşii seniori! Fă-ţi treaba! Pe ei! pe ei! jefuieşte-i, spânzură-i, dis truge-i!... Vreţi să fiţi regi, monseniorilor? haide, poi haide! Se întrerupse brusc,îşi muşcă buza ca pentru a reţine gândul scăpat pe jumătate, îşi aţinti rând pe rândochii străpungători asupra fiecăruia dintre cele cinci personaje care îl înconjurau şi,deodată, luându-şi pălăria cu ambele mâini şi privind-o în faţă îi spuse: Te-aş ardedacă ai şti ce e în capul meu! Apoi, plimbându-şi din nou în jur privirea atentă şineliniştită de vulpe care se furişează în bârlogul ei: N-are a face, îl vom ajuta pedomnul staroste. Din păcate, n-avem decât puţină trupă aici, în momentul de faţă,contra unui număr mare de poporeni. Trebuie să aşteptăm până mâine. Vom daordin în Cetate şi vom spânzura fără milă pe toţi care au să fie prinşi.

— Sire! glăsui cumătrul Coictier, am uitat, în primul moment de tulburare, să văspun că pichetul a prins codaşi din bandă. Dacă maiestatea voastră vrea să-i vadă peoamenii aceştia, ei sunt aici.

— Dacă vreau să-i văd? strigă regele. Mai e vorbă! Mii de draci! Uiţi un astfel delucru? Aleargă repede, Olivier şi adu-i!

Maestrul Olivier ieşi şi reveni în clipa următoare cu doi prizonieri înconjuraţi dearcaşi. Cel dintâi avea o mină dolofană, idioată, beată şi uimită. Era îmbrăcat înzdrenţe şi mergea îndoindu-şi genunchiul şi târându-şi piciorul. Al doilea era o figurălividă, surâzândă, pe care cititorul o cunoaşte.

Regele îi examină o clipă în tăcere apoi, adresându-se brusc celui dintâi:— Cum te numeşti?— Geoffroy Pincebourde.— Ce meserie ai?— Vagabond.— Ce vroiai să faci în rebeliunea aceasta blestemată? Vagabondul îl privi pe

rege, bălăbănindu-şi braţele cu un aer prostit. Avea unul din acele capete răuconformate în care inteligenţa se găseşte tot aşa de puţin la largul ei ca şi lumina subcapac.

— Nu ştiu, glăsui el. Mergeau ei, mergeam şi eu.— Nu vă duceaţi să atacaţi şi să prădaţi pe seniorul staroste al Palatului?— Ştiu că ne duceam să luăm ceva de la cineva. Asta e tot.Un ostaş arătă regelui un cosor care fusese luat de la vagabond.— Recunoşti arma? întrebă regele.— Da, e cosorul meu. Eu sunt vier.— Şi recunoşti că omul ăsta e tovarăşul tău? adăugă Ludovic al XI-lea, arătând

spre celălalt arestat.— Nu. Nu-l cunosc.— Ajunge, spuse regele. Şi făcând cu degetul un semn personajului tăcut,

neclintit lângă uşă, asupra căruia am mai atras luarea-aminte a cititorului, zise:Cumetre Tristan, iată un om pentru dumneata.

Tristan l'Hermite se înclină. Dădu un ordin cu glas încet, întorcându-se spre doiarcaşi care îl luară pe bietul vagabond.

Intre timp, regele se apropiase de al doilea prizonier care era lac de sudoare.— Cum te cheamă?— Pierre Gringoire, Sire.— Ce meserie ai?

— Filosof, sire.— Cum îţi îngădui, ticălosule, să-l împresori pe prietenul nostru domnul

staroste al Palatului, şi ce ai de spus despre rebeliune?— Sire, eu nu am luat parte.— Cum, dezmăţatule, nu ai fost înhăţat de pichet în societatea aceea proastă?— Nu, Sire, e o neînţelegere. O fatalitate. Eu compun tragedii. Sire, implor pe

maiestatea voastră să mă asculte. Eu sunt poet. Melancolia oamenilor de meseriamea e să umble noaptea pe străzi. Treceam pe-acolo în seara asta. O simplăîntâmplare. Am fost arestat din greşeală. N-am nici o vină în răzvrătirea populară.Maiestatea voastră vede că vagabondul nu m-a recunoscut. Implor pe Maiestateavoastră...

— Taci! spuse regele între două înghiţituri de ceai. Îmi împuiezi capul.Tristan l'Hermite înaintă şi, arătându-l pe Gringoire cu degetul:— Sire, putem să-l spânzurăm şi pe acesta? Erau primele cuvinte pe care le

rostea.— Hm, nu văd nici o piedică în asta, răspunse regele cu neglijenţă.— Eu văd multe! glăsui Gringoire.Filosoful nostru era în momentul acesta mai verde ca o măslină. Văzu, după

înfăţişarea rece şi nepăsătoare a regelui, că nu mai avea altă scăpare decât în cevafoarte patetic, astfel că se năpusti la picioarele lui Ludovic al XI-lea strigând cugesturi disperate:

— Sire, implor pe maiestatea voastră să mă asculte! Sire, nu dezlănţuiţi fulgerulasupra unei făpturi atât de neînsemnate ca mine. Marele trăsnet al lui Dumnezeu nubombardează o lăptucă. Sire, sunteţi un monarh foarte puternic, fie-vă milă de unbiet om de treabă, care ar putea să urzească o revoltă mai puţin decât ar fi în stare unsloi de gheaţă să scoată o scânteie! Slăvite Sire, blajinătatea e virtutea leului şi-aregelui. Oh, asprimea nu face decât să înfricoşeze spiritele, răbufnirile puternice alecrivăţului nu-l pot îndemna pe drumeţ să lepede mantia, dar soarele dăruindu-şirazele sale treptat, treptat îl va hotărî să rămână în cămaşă. Sire, voi sunteţi soarele.Vă întredinţez, suveranul meu stăpân, că eu nu sunt un vagabond, hoţ şi descreierat.Revolta şi tâlhăriile nu fac parte din echipajul lui Apollo. Nu eu am să mă năpustescîn norii care se sparg în detunături de răzvrătire. Sunt un vasal fidel al maiestăţiivoastre. Gelozia soţului pe cinstea femeii sale, resentimentul fiului pentru dragosteapărintelui său e dator să le aibă un bun vasal pe gloria regelui; el trebuie să seistovească în slujba lui. Orice altă patimă care l-ar cuprinde nu este decât furie. Sire,acestea sunt maximele mele de stat. Deci nu mă socotiţi răzvrătit şi prădător dupăveşmântul meu ros în coate. Dacă vă înduraţi de mine, Sire, îl voi toci la genunchirugându-mă Domnului, seara şi dimineaţa, pentru Măria Voastră! E drept că eu nusunt prea bogat. Sunt chiar întrucâtva sărac. Dar nu stricat din cauza aceasta.

Nu-i vina mea. Ştie oricine că bogăţiile mari nu se scot din literatură, şi căautorii cei mai buni n-au întotdeauna foc, iarna. Numai tagma avocăţească iagrăunţele şi lasă celorlalte profesiuni ştiinţifice doar paiele. Există patruzeci deadmirabile proverbe cu privire la mantaua găurită a filosofilor. O, Sire, clemenţa esingura lumină care poate să lumineze lăuntrul unui suflet mare. Clemenţa poartăfăclia înaintea celorlalte virtuţi. Fără ea suntem orbii care Îl căutăm pe Domnulbâjbâind. Îndurarea, care e acelaşi lucru cu clemenţa, asigură iubirea supuşilor, iaraceasta este cea mai puternică pază pentru persoana prinţului. Ce vă pasă vouă,maiestate, că pe lume e un biet om mai mult? Un biet filosof nevinovat, bâjbâind înbeznele nenorocirii, cu buzunarul gol care sună pe pântecu-i gol!? De altminteri, Sire,eu sunt un literat. Marii regi adaugă o perlă la coroana lor, ocrotind literele. Herculenu dispreţuia titlul de Musagete. Mathias Corvin îl favoriza pe Jean de Monroyal,

podoaba matematicilor. Dar e un rău mod de a ocroti literele, spânzurându-i peliteraţi! O pată pentru Alexandru, dacă l-ar fi spânzurat pe Aristotel! Semnul acestanu ar fi fost un mic zbenghi pe chipul reputaţiei sale, înfrumuseţându-l, ci un ulcercare l-ar fi desfigurat. Sire! Am compus un foarte iscusit epitalam pentru Domnişoarade Flandra şi pentru monseniorul prea Augustul Moştenitor. Acesta nu e un lucru pecare să-l poată face un aţâţător de rebeliune. Maiestatea voastră vede că nu sunt unmâzgălitor, că am studiat admirabil şi că sunt înzestrat cu multă elocinţă naturală.Înduraţi-vă, Sire! În chipul acesta veţi face o faptă frumoasă pentru Madona, şi vă jurcă mă înspăimântă enorm ideea spânzurătorii!

Vorbind astfel, mâhnitul Gringoire săruta papucii regelui, iar Guillaume Rymşoptea lui Coppenole:

— Este necesar să se târască la pământ, Regii sunt ca şi Jupiter din Creta, n-auurechi decât la picioare.

Şi, fără să se sinchisească de Jupiter din Creta, ciorăparul răspunse cu unzâmbet greoi, privindu-l pe Gringoire ţintă:

— Hm, e bine aşa! Parcă îl aud pe cancelarul Hugonet cerându-mi iertare.Când se opri în sfârşit cu răsuflarea tăiată, Gringoire înălţă tremurând capul

spre regele care zgâria cu unghia o pată de pe genunchi. Apoi, Maiestatea sa începusă bea din paharul cu ceai. Nu scotea o iotă, şi tăcerea aceasta îl tortura pe Gringoire.În cele din urmă, regele îl privi.

— Teribil chelălăitor! spuse el. Apoi, uitându-se la Tristan l'Hermite, porunci:— Hm, dă-i drumul!Gringoire căzu pe şezut, înspăimântat de bucurie.— Liber? mormăi Tristan. Nu vrea Maiestatea voastră să-l ţinem puţin în cuşcă?— Cumetre, glăsui Ludovic al XI-lea, crezi tu că pentru astfel de păsări facem

noi colivii care costă trei sute şaizeci şi şapte livre, opt soli şi trei dinari? Dă-i drumulnumaidecât mâzgăliciului (lui Ludovic al XI-lea îi plăcea cuvântul acesta care,dimpreună cu „mii de draci”, constituia fondul jovialităţii sale), şi scoate-mi-l afarăcu un pui de bătaie!

— Uf! exclamă Gringoire, iată un rege mare.Şi, de teama unei reveniri la ordinul dat, se năpusti spre uşa pe care Tristan i-o

redeschise cu destulă ciudă. Soldaţii ieşiră cu el, împingându-l cu lovituri straşnice depumni pe care Gringoire le îndură ca un adevărat stoic.

Buna dispoziţie a regelui, din momentul când aflase de revolta în contrastarostelui, se făcea simţită în toate formele. Neobişnuita clemenţă nu era un semnneînsemnat. Pitit în ungherul său, Tristan l'Hermite avea mutra îmbufnată a unuidulău care a văzut cum i se ia osul. Totuşi, regele bătea voios cu degetele, pe braţulscaunului, marşul de la Pont-Audemer.

Era un făţarnic, dar care ştia mult mai bine să-şi ascundă necazurile decâtbucuriile. Manifestările exterioare de bucurie la primirea oricărei veşti bune mergeauuneori foarte departe; astfel, la moartea lui Charles Cutezătorul, a închinat balustradede argint Sfântului Martin din Tours; la suirea sa pe tron, a uitat să ordoneînmormântarea părintelui său.

— Sire, exclamă deodată Jacques Coictier, ce se mai intâmplă cu junghiulpentru care maiestatea voastră mă chemase?

— Într-adevăr, sufăr foarte tare, cumetre, glăsui regele, îmi şuieră urechea şigreble de foc îmi râcâie pieptul. Coictier luă mâna regelui şi se apucă să-i pipăiepulsul cu o mutră pricepută.

— Priveşte, Coppenole, şoptea Rym. Uite-l între Coictier şi Tristan. Asta e toatăcurtea lui. Un medic pentru el, un călău pentru ceilalţi. Pipăind pulsul regelui,Coictier lua un aer tot mai alarmat. Ludovic al XI-lea îl privea cu oarecare nelinişte.

Coictier se posomora văzând cu ochii. Iscusitul om nu avea alt câmp de exploataredecât proasta sănătate a regelui. O exploata cum putea mai bine.

— Oho, e grav! murmură el în sfârşit.— Nu-i aşa? glăsui regele îngrijorat.— Pulsus creber, anhelans, crepitans, irregularis, continuă medicul.— Mii de draci!— Până în trei zile ar putea să răpună un om.— Maică Precistă! exclamă regele. Şi remediul, cumetre?— Mă gândesc la el, Sire. Îl puse pe Ludovic al XI-lea să scoată limba, clătină

din cap, făcu o strâmbătură şi, în toiul acestor maimuţăreli, adăugă: Sire, trebuie săvă înştiinţez că e o percepţie vacantă şi că am un nepot.

— Îi dau nepotului tău percepţia, cumetre Jacques, răspunse regele, dar scoate-mi jarul cela din piept.

— Deoarece maiestatea voastră este nespus de clementă, reluă medicul, nu varefuza să mă ajute puţin la construirea casei mele din strada Saint-Andre-des-Arcs.

— Eh! făcu regele.— Sunt la capătul mijloacelor mele, continuă doctorul, şi-ar fi tare păcat ca

locuinţa să nu aibă acoperiş. Nu pentru casă, care e simplă şi burgheză, ci pentrupicturile lui Jean Fourbault care înveselesc tapetul. E o Diană în zbor, admirabilă,gingaşă, delicată, încununată c-o semilună, carnea atât de albă încât ispiteşte pe ceice-o privesc prea multă luare-aminte. E şi o Ceres. O altă foarte frumoasă divinitate.Stă pe snopi de grâu şi poartă pe o ghirlandă galantă de spice printre care suntîmpletite barba-caprei şi alte flori. Nu se poate vedea ceva mai radios decât ochii ei,ceva mai rotund decât pulpele ei, ceva mai nobil decât înfăţişarea ei, mai bine drapatdecât îmbrăcămintea ei. Una dintre cele mai nevinovate şi mai desăvârşite frumuseţipe care le-a produs penelul.

— Călăule, unde vrei să ajungi? mormăi Ludovic al XI-lea.— Îmi trebuie un acoperiş pentru picturile acestea, Sire, şi, deşi înseamnă puţin

lucru, nu mai am bani.— Cât costă acoperişul tău?— Un acoperiş de aramă, înflorat şi aurit, costă mai mult două mii de livre.— Ah, asasinul! exclamă regele. Nu-mi smulge un dinte care să nu coste cât un

diamant.— Capăt acoperişul? întrebă Coictier.— Da! Şi du-te la dracu, dar vindecă-mă.Jacques Coictier se înclină profund şi spuse:— Sire, vă va salva un repercusiv. Vă vom aplica pe şale marele defensiv compus

cu alifie de ceară, albuş de ou, untdelemn şi oţet. Veţi continua să beţi ceaiul şigarantăm pentru maiestatea voastră.

O lumânare aprinsă nu atrage numai o muscă. Maestrul Olivier, văzându-l perege în momente de dar şi socotind momentul nimerit, se apropie la rându-i:

— Sire...— Ce mai este? întrebă Ludovic al XI-lea.— Sire, maiestatea voastră ştie că maestrul Simon Radin a murit?— Ei, şi?— Că el era consilier regal al tezaurului?— Şi?— Sire, locul lui e vacant.Vorbind astfel, figura semeaţă a maestrului Olivier înlocuise expresia arogantă

cu una târâtoare. E singura transformare a unei figuri de curtezan. Regele îl privi deaproape şi spuse cu ton sec:

— Înţeleg! Reluă: Maestre Olivier, ascultă. Noi avem memorie bună. La 68 v-amfăcut paj al camerei noastre, la 69, v-am cedat paza podului Saint-Cloud cu o leafă deo sută livre (le vroiai parisis). În noiembrie 73, v-am instituit străjer al păduriiVincennes, în locul lui Gilbert Acle, în 75, străjer al pădurii Rouvray-lez-Saint-Cloud,în locul lui Jacques Le Maire, în 78 v-am dăruit o rentă de zece livre parisis dumitaleşi nevestei dumnitale, în 79, v-am făcut străjer al pădurii Senart în locul bietuluiJehan Daiz, apoi căpitan al castelului din Loches, apoi guvernator la Saint-Quentin,apoi căpitan la Pont de Meulan, unde v-aţi dat drept conte. Din cei cinci soli amendăpe care îi plăteşte orice bărbier ce rade în zi de sărbătoare, trei sunt ai dumitale, şi noiavem restul. Am binevoit să vă schimbăm numele de Le Mauvais care semăna preamult cu înfăţişarea dumitale. În 74 v-am dăruit, spre marca neplăcere a nobleţeinoastre, blazoane de nenumărate culori, care îţi fac un piept ca de păun. Mii de draci,nu-ţi ajunge? Pescuitul nu e destul de frumos şi de miraculos? Nu te temi că unsomon în plus îţi va răsfurna barca? Trufia te va nenoroci, cumetre. Trufia e urmatăîntotdeauna de ruină şi de ruşine. Ţine seama de asta, şi taci. Cuvintele, rostite cuasprime, readuseră la insolenţă faţa înciudată a lui Olivier.

— Hm, murmură el cu glas aproape tare, se vede bine regele e bolnav astăzi. Dămedicului, totul.

Departe de a-l irita obrăznicia lui Olivier, Ludovic al XI-lea reluă cu oarecareblândeţe:

— Uitasem că te-am făcut ambasadorul meu la Gant, pe lângă doamna Maria.Da, domnilor, adăugă întorcându-se spre flamanzi, a fost ambasador. Să nu nesupărăm, urmă el, adresându-se maestrului Olivier, suntem prieteni vechi. Dar efoarte târziu, am terminat lucrul. Bărbiereşte-mă. Cititorii noştri n-au aşteptatdesigur până aici pentru a recunoaşte în maestrul Olivier pe acel Figaro amestecat deprovidenţă, acest mare autor de drame, în lunga şi sângeroasa comedie a lui Ludovical XI-lea. Nu acum ne vom apuca să dezvoltăm această figură curioasă. Bărbierulregelui avea trei nume. La Curte i se spunea politicos Olivier le Daim, în popor,Olivier le Diable. Pe numele său adevărat îl chema Olivier le Mauvais. Olivier leMauvais rămase deci nemişcat, înciudat către rege şi privindu-l pe Jacques Coictierpieziş.

— Da, da! medicul! spunea el printre dinţi.— Ei, da, medicul! reluă Ludovic al XI-lea cu o voce ciudată, medicul are mai

mult credit decât tine. Foarte simplu. El stăpâneşte tot corpul nostru, pe când tu nuţii decât de bărbie. Haide, cumetre, vezi-ţi de treabă şi bărbiereşte-mă. Du-te de aducele trebuitoare.

Văzând că regele era dispus să râdă şi că nu putea să-l supere cu nimic, Olivierieşi bombănind să-i execute ordinele.

Regele se sculă, se apropie de fereastră şi, deschizând-o cu o agitaţieextraordinară:

— O, da! strigă el bătând din palme, iată o văpaie pe cer, în direcţia Cetăţii. Ardestarostele. Nu poate fi decât el. Oh, bunul meu popor, vasăzică mă ajuţi în sfârşit lanăruirea seniorilor. Se întoarse apoi spre flamanzi:

— Domnilor, ia veniţi să vedeţi. Nu pârjoleşte un foc? Cei doi din Gand seapropiară.

— Un foc mare, spuse Guillaume Rym.— O, asta îmi aminteşte arderea casei seniorul d'Hymbercourt, adăugă

Coppenole, ai cărui ochi scânteiară deodată. De bună seamă că e o revoltă straşnicăacolo.

— Crezi, meştere Coppenole? Şi privirea lui Ludovic al XI-lea era aproape totatât de voioasă ca şi a ciorăparului. Nu-i aşa că va fi greu să i se opună rezistenţă?

— Mii de bombe, Sire! maiestatea voastră are multe companii de ostaşi!— A, cu mine e altceva, glăsui regele. Dacă aş voi...Ciorăparul răspunse, cutezător:— Dacă revolta e ceea ce presupun, puteţi să voiţi mult şi bine, Sire!— Cumetre, spuse Ludovic al XI-lea, cu două companii şi o salvă de artilerie n-

am ce alege dintr-o gloată de mitocani. În ciuda semnelor lui Guillaume Rym,ciorăparul părea hotărât să ţină piept regelui.

— Sire, şi elveţienii erau bădărani. Domnul duce de Burgogne era un mare nobilşi-şi bătea joc de gloată. În bătălia de la Grandson el striga, Sire: „Ostaşii de la tunuri,trageţi asupra ticăloşilor!” şi înjura pomenind numele Sfântului Gheorghe. Darnotarul Scharnachtal se năpusti asupra chipeşului duce, cu măciuca şi cu poporulsău, şi, în întâlnirea cu ţăranii grosolani, sclipitoarea armată bourgoignonă sesfărâmă ca un geam lovit de-o piatră. Numeroşi cavaleri au fost ucişi de mocofani; iardomnul de Château-Guyon, cel mai mare senior din Bourgogne, a fost găsit mortdimpreună cu armăsarul său într-o mică luncă de baltă.

— Prietene, glăsui regele, dumneata vorbeşti de-o bătălie. Aici e vorba de-orăzmeriţă. Şi-i voi veni de hac cât pot încrunta din sprâncene. Celălalt replicănepăsător:

— Se poate, Sire. În cazul acesta înseamnă că ora poporului nu a venit.Guillaume Rym socoti de cuviinţă să intervină.— Meştere Coppenole, vorbeşti cu un rege puternic.— Ştiu, răspunse ciorăparul cu gravitate.— Lasă-l să spună, iubite domnule Rym, declară regele, îmi place vorba pe

şleau. Părintele meu Charles al VII-lea spunea că adevărul este bolnav. Eu credeamcă e mort şi n-a găsit un duhovnic. Meşterul Coppenole îmi arată că m-am înşelat.Puse cu familiaritate mâna pe umărul lui Coppenole: Spuneai, aşadar, meştereJacques...

— Spun, Sire, că poate aveţi dreptate, că ora poporului n-a venit la d-voastră.Ludovic al XI-lea îl privi cu ochi pătrunzători: când va veni ora aceasta,

meştere?— O veţi auzi sunând.— La ce orologiu, te rog?Cu ţinuta-i liniştită şi rustică, Jacques Coppenole se apropie de rege :— Ascultaţi, Sire! E aici un turn, un clopot, sunt tunuri, târgoveţi, soldaţi. Când

clopotul va suna, când tunurile vor mugi, când turnul se va nărui cu zgomot, cândtârgoveţii şi soldaţii vor urla şi se vor ucide între ei, înseamnă că ora va suna.

Chipul lui Ludovic deveni sumbru şi îngândurat. Rămase un moment tăcut, apoilovi uşor cu mâna, cum mângâi crupa unui armăsar, zidul gros al turnului.

— A, nu! spuse el. Nu-i aşa că nu te ve nărui cu una, cu două, buna mea Bastilie?Şi întorcându-se cu o mişcare bruscă spre cutezătorul flamand îl întrebă:

— Ai văzut vreodată o revoltă, meştere Jacques?— Am făcut-o, spuse ciorăparul.— Cum procedezi pentru a face o revoltă? întrebă regele.— A, nu-i prea greu! răspunse Coppenole. Există sută de feluri. Mai întâi trebuie

să fie nemulţumire în oraş. Lucrul nu e rar. Şi apoi, depinde de caracterullocuitorilor. Cei din Grand sunt prielnici revoltei. Lor le place întotdeauna fiulprinţului, prinţul, niciodată. Ei bine, într-o dimineaţă, presupun, unul intră îndugheana mea şi îmi zice „Tată Coppenole, una-alta, domnişoara de Flandra vrea să-şi salveze miniştrii, marele staroste măreşte birul”, altceva. Orice. Eu las lucrul, iesdin dugheană, mă duc în stradă şi strig: ,,Pe ei!” Totdeauna se găseşte la îndemânăun boloboc desfundat. Mă urc pe el şi spun tare primele cuvinte care îmi vin pe buze,

adică tot ce am pe inimă. Atunci, lumea se strânge, strigă, se sună alarma, afurisiţii seînarmează dezarmând soldaţii, oamenii din târg se alătură şi pornim! Totdeauna va fiaşa, câtă vreun au să fie seniori în seniorii, burghezi în burguri şi ţăi la ţară.

— Şi contra cui vă răzvrătiţi astfel? întrebă regele. Contra dregătorilor voştri?Contra seniorilor?

— Uneori. După caz. Câteodată şi contra ducelui. Ludovic al XI-lea se aşeză laloc şi spuse cu zâmbet:

— A, aici nu au ajuns decât la dregători!In momentul acesta reintră Olivier le Daim. Era însoţit de doi paji care purtau

lucrurile regelui; dar pe Ludovic al Xl-lea îl izbi faptul că el mai era însoţit destarostele Parisului şi de comandantul călăreţilor; aceştia păreau consternaţi.Duşmănosul bărbier avea şi el aerul consternat, dar în sinea lui se bucura. Vorbi:

— Sire, cer iertare majestăţii voastre pentru ştirea cumplită pe care i-o aduc.Întorcându-se repede, regele hârşâi rogojina cu picioarele scaunului:

— Ce înseamnă asta?— Sire, continuă Olivier le Daim cu mutra haină a uliului care se bucură că

poate da o lovitură violentă, rebeliunea populară nu se dezlănţuie împotrivastarostelui Palatului.

— Dar împotriva cui?— Împotriva voastră, Sire. Bătrânul rege sări drept, ca un tânăr:— Explică-te, Olivier! Explică-te! Şi să-ţi intre în cap, cumetre, îţi jur pe cruce,

că, dacă ne minţi în ceasul acesta, spada care a retezat gâtul domnului de Luxemburgnu e atât de ştirbită încât să nu-l taie şi pe al tău!

Jurământul era formidabil. Ludovic al XI-lea nu jurase decât de două ori pecruce. Olivier deschise gura să răspundă:

- Sire...— În genunchi! îl întrerupse regele cu violenţă. Tristan, veghează asupra acestui

om! Olivier îngenunchie şi spuse cu răceală:— Sire, o vrăjitoare a fost condamnată la moarte de tribunalul parlamentului. S-

a refugiat în catedrală. Poporul vrea să o smulgă de-acolo. Domnul staroste şidomnul colant, care vin de la răzmeriţă, pot să mă dezmintă dacă nu spun adevărul.Poporul asediază Notre-Dame.

— Mda! glăsui regele cu voce scăzută, palid şi tremurând de mânie. Notre-Dame! O asediază în catedrala ei pe Madona noastră, buna mea stăpână! Rildică-te,Olivier! Ai dreptate. Îţi dau postul lui Simon Radin. Ai dreptate. Pe mine mă atacă.Vrăjitoarea e sub paza bisericii, biserica e sub paza mea.

Şi eu care credeam că e vorba de staroste! Se ridică împotriva mea! Atunci,reîntinerit de furie, începu să umble cu paşi mari. Nu mai râdea, era cumplit, mergeaîn sus şi în jos, vulpea se schimbase în hienă, părea că se înăbuşă neputând vorbi,buzele i se mişcau iar pumnii descărnaţi se crispau. Deodată înălţă capul, ochiiadânciţi în fundul capului părură plini de lumină, glasul lui răsună ca o trâmbiţă:

— Înşfacă-i, Tristan! Înşfacă-i pe ticăloşi! Du-te, Tristan prietene! Ucide! Ucide!După ce izbucnirea trecu, se aşeză la locu-i şi spune cu o înverşunare rece,concentrată:

— Vino încoace, Tristan! Sunt aproape de noi, în Bastilia, cele cincizeci de suliţeale vicontelui de Gif, ceea ce înseamnă trei sute de cai, le vei lua. E şi companiaarcaşilor domnului de Châteaupers; o vei lua. Dumneata eşti starostele mareşalilor, aioamenii starostiei dumitale, îi vei lua. La palatul Saint-Pol vei găsi patruzeci de arcaşidin noua gardă a domnului Moştenitor; îi vei lua. Şi cu toţii mergeţi în goană laNotre-Dame. A, domnilor mocofani din Paris, vă puneţi de-a curmezişul coroanei

Franţei, sfinţeniei catedralei şi-a liniştii publice? Nimiceşte-i, Tristan! Nimiceşte-i! Sănu scape nici unul decât pentru Montfaucon.

Tristan se înclină.— Am înţeles, Sire! Adăugă după o pauză:— Dar cu vrăjitoarea ce fac? Întrebarea îl îngândură pe rege.— A, vrăjitoarea? Domnule d'Estouteville, ce vrea să facă poporul cu ea?— Sire, răspunse starostele Parisului, îmi închipui că mulţimea vine s-o smulgă

din adăpostul de la Notre-Dame deoarece nepedepsirea o jigneşte şi pentru că vrea săo spânzure.

Regele păru că meditează adânc, apoi adresându-se lui Tristan l'Hermite:— Ei bine, cumetre, nimiceşte pe răsculaţi şi spânzur-o pe vrăjitoare.— Hm, şopti Rym lui Coppenole, asta înseamnă că pedepseşti poporul pentru că

vrea ceva şi să faci ce vrea el.— Este de ajuns, Sire, glăsui Tristan. Dar dacă vrăjitoarea se găseşte încă în

catedrală, trebuie s-o smulgem în ciuda azilului?— Mii de draci, azilul! spuse regele scărpinându-şi urechea. Trebuie totuşi ca o

femeie să fie spânzurată. Aici, cuprins parcă de-o idee subită, se năpusti în genunchiîn faţa scaunului său, îşi scoase pălăria, o puse pe scaun şi privind cu evlavie una dinamuletele de plumb care îl împovărau, rosti: O, Notre-Dame de Paris, slăvita meapatroană, iartă-mă! spuse el cu mâinile împreunate. Nu voi păcătui decât de dataaceasta. Criminala trebuie pedepsită. Te asigur, Fecioară, buna mea stăpână, că e ovrăjitoare nevrednică de binevoitoarea ta ocrotire. Tu ştii că mulţi principi foartepioşi au depăşit privilegiul bisericilor pentru slava lui Dumnezeu şi, din trebuinţeleţării, Sfântul Hugues, episcopul Angliei, a îngăduit regelui Eduard să spânzure pe unmagician din biserica lui. Sfântul Ludovic de Franţa, stăpânul meu, a încălcat pentrudomnul Alphonse, fiul regelui din Ierusalim, însăşi biserica Sfântului Mormânt.Iartă-mă deci, de data aceasta, Notre-Dame de Paris. Nu voi mai repeta păcatul, şi-ţivoi dărui o statuie frumoasă de argint, la fel cu aceea pe care am dăruit-o anul trecutMadonei din Ecouys. Facă-se voia ta. Se închină, se sculă, îşi acoperi capul, şi spuselui Tristan: Grăbeşte-te, cumetre. Ia-l pe domnul de Châteaupers cu d-ta. Pune să sedea alarma. Zdrobeşte răzmeriţa! Spânzur-o pe vrăjitoare. Am spus. Şi înţeleg caurmărirea execuţiei să fie făcută de d-ta. Pe urmă îmi vei da raportul. Haide, Olivier,în noaptea asta nu mă culc. Bărbiereşte-mă. Tristan l'Hermite se înclină şi ieşi.Atunci regele, concediind cu un gest pe Rym şi pe Coppenole, le rosti:

— Dumnezeu să vă aibă în grijă, bunii mei prieteni flamanzi. Duceţi-vă de văodihniţi puţin. E târziu, şi suntem mai apropiaţi de zori decât de seară.

Se retraseră amândoi şi, ajungând în apartamentele de sub conducereacăpitanului Bastiliei, Coppenole îi spuse lui Guillaume Rym:

— Hm, mi-e lehamite de regele acesta care tuşeşte! L-am văzut pe Charles deBourgogne beat; era mai puţin rău decât Ludovic al XI-lea bolnav.

— Meştere Jacques, răspunse Rym, asta din cauză că vinul regilor e mai puţincrud decât ceaiul.

VI. Luminiţa ascunsăIeşind de la Bastilia, Gringoire coborî strada Saint Antoine cu viteza unui cal

scăpat. Când ajunse la poarta Baudoyer, merse drept la crucea de piatră care se înălţaîn mijlocul pieţei, încercând să distingă în întuneric figura unui om îmbrăcat în negruce stătea pe treptele crucii.

— Dumneata eşti, maestre? întrebă Gringoire. Personajul negru se ridică.— La naiba, mă scoţi din sărite, Gringoire. Din turnul Saint-Gervais s-a strigat

unu şi jumătate noaptea.

— Oh, nu e vina mea, ci a pichetului de pază regelui, glăsui Gringoire. Am scăpatca prin urechile acului. Totdeauna sunt pe punctul de a fi spânzurat. Asta-i ursitamea.

— Haide, repede! spuse celălalt. Ai parola?— Închipuiţi-vă, maestre, că l-am văzut pe rege. De la el vin. Are un pantalon de

barchet. O aventură întreagă.— O, ce sporovăitor de vorbe! Ce mă interesează pe mine aventura ta? Ai parola

vagabonzilor?— O am. Fiţi pe pace: „Luminiţa ascunsă”.— Bine. Altminteri n-am putea să pătrundem până în biserică. Vagabonzii

împiedică străzile. Se pare însă că, din fericire, au întâmpinat rezistenţă. Poate căvom mai ajunge la timp.

— Da, maestre. Dar cum o să intrăm în catedrală?— Am cheia turnurilor.— Şi cum o să ieşim?— La spatele mănăstirii e o portiţă ce dă spre Teren şi de-acolo spre apă. Am

luat cheia aceea şi am priponit o barcă azi-dimineaţă.— Cât pe-aci era să fiu spânzurat! reluă Gringoire. Hai repede, să mergem!

spuse celălalt. Coborâră amândoi, cu paşi mari, în direcţia cetăţii.

VII. Châteaupers în ajutor!Cititorul îşi aminteşte, poate, de situaţia critică în care l-am lăsat pe

Quasimodo. Asaltat din toate părţile, bravul surd pierduse, dacă nu tot curajul, celpuţin orice speranţă de salvare — nu a sa, nu se gândea la sine, ci a egiptencei. Alerganăuc prin galerie. Notre-Dame era pe punctul de-a fi cucerită de vagabonzi. Deodată,un mare galop de cai umplu străzile învecinate; concomitent cu un lung şir de torţe şicu o coloană deasă de călăreţi, zgomotele furioase răbufniră în piaţă ca un uragan.

Quasimodo, care nu auzea, văzu săbiile scoase din teacă, făcliile, suliţele, toatăcavaleria în fruntea căreia recunoscu pe căpitanul Phoebus. Văzu învălmăşealavagabonzilor, spaima unora, tulburarea celor mai curajoşi, şi căpătă, din ajutorul lacare nu se aştepta, atâta forţă încât zvârli din biserică pe primii năvălitori careîncălecaseră galeria. Se iviră într-adevăr trupele regelui. Vagabonzii se purtară cubravură. Se apărară cu deznădejde. Prinşi din flanc pe strada Saint-Pierre-aux-Boeufsşi din spate prin piaţă, împinşi în catedrala pe care o atacau în forţă şi pe careQuasimodo o apăra, asediatori şi asediaţi în acelaşi timp, ei se găseau în situaţiaciudată în care a fost mai apoi, la faimosul asediu al Turinului, în 1640, între prinţulThomas de Savoia, pe care îl asedia, şi marchizul de Leganez care-l bloca, nobilulconte Henri Harcourt, Taurinum obsesor idem et obsessus.

Încăierarea fu groaznică. „La carne de lup, dinte de câine” — cum spune P.Mathieu. Călăreţii regelui, în mijlocul cărora Phoebus de Châteaupers se purtavitejeşte, nu cruţau pe nimeni. Neîndeajuns de înarmaţi, vagabonzii spumegau şimuşcau. Bărbaţi, femei, copii se năpusteau la crupele şi pieptul cailor, şi se-agăţau deei, ca pisicile, cu dinţii şi cu unghiile. Alţii tamponau cu lovituri de torţe figuraarcaşilor. Alţii înfigeau colţi de fier în gâtul călăreţilor şi-i trăgeau spre ei. Îi sfâşiaupe cei care cădeau.

Fu remarcat unul cu o coasă lată, lucioasă, care multă vreme secera picioarelecailor. Era înfricoşător. Cânta un cântec pe nas, întindea şi trăgea coasa spre sine. Defiecare dată desena în juru-i un cerc mare de membre. El înainta astfel în mijloculcavaleriei, cu încetineala liniştită, cu legănarea din cap şi cu gâfâiala regulată a unuicosaş care curăţă o holdă de grâu. Era Clopin Trouillefou. O flintă îl răpuse.

Între timp, ferestrele se deschiseră din nou. Auzind strigătele de război aleoamenilor regelui, vecinii interveniră în bătălie, şi gloanţele plouau de la toate etajeleasupra vagabonzilor. Piaţa era plină de un fum gros. Distingeai nelămurit faţadacatedralei şi a spitalului dărăpănat cu câţiva bolnavi livizi care priveau de sus.

În sfârşit, vagabonzii cedară. Oboseala, lipsa de arme bune, spaima surprizei,împuşcăturile de la ferestre, atacul curajos al oamenilor regelui îi răpuse. Rupserăliniile asediatorilor şi o luară la fugă în toate direcţiile, lăsând în piaţă un morman demorţi.

Când Quasimodo, care nu încetase lupta nici un moment, văzu înfrângerea,căzu în genunchi

şi-şi înălţă mâinile spre cer; apoi, beat de bucurie, alergă, urcă repede ca opasăre la chilia pe care o apărase cu-atâta iscusinţă. Nu mai avea decât un gândacum: să îngenuncheze în faţa aceleia pe care o salvase pentru a doua oară.

Când intră, găsi chilia goală. CARTEA A UNSPREZECEA

I. PantofiorulÎn momentul când vagabonzii asediară biserica, Esmeralda dormea. Curând,

larma tot mai mare din jurul edificiului şi behăitul neliniştit al caprei, trezită înainteaei, au smuls-o şi pe ea din somn. Se ridicase în capul oaselor, ascultase, privise, apoi,înfricoşată de lumină şi de zgomot, s-a năpustit afară şi s-a dus să vadă. Înfăţişareapieţei, vedenia ce se zbătea acolo, harababura asaltului nocturn, gloata hidoasă careorăcăia ca nişte broaşte, întrevăzută nelămurit în beznă, răcnetul mulţimii răguşite,cele câteva torţe roşii care goneau şi se încrucişau în umbră ca focurile de noaptebrăzdând suprafaţa neguroasă a bălţilor, întreaga scenă îi făcu impresia unei bătăliimisterioase dezlănţuită între fantomele sabatului şi monştrii de piatră ai bisericii.Îmbibată din copilărie cu superstiţiile sălaşului ţigănesc, primul ei gând fu că asurprins făpturile ciudate ale nopţii făcând farmece. Atunci alergă înspăimântată săse pitească în chilie, să ceară patului un coşmar mai puţin fioros. Treptat-treptat,primele neguri ale spaimei se risipiră totuşi; după zgomotul tot mai mare şi dupănumeroase alte semne reale, ea se simţise împresurată: nu de spectre, ci de făpturiomeneşti. Atunci înfricoşarea ei, fără a creşte, se transformase. Cugetase la putinţaunei răzvrătiri populare pentru a o smulge din adăpostul ei. Ideea de a-şi pierde încăo dată viaţa, spaima de a nu-l mai vedea pe Phoebus, pe care- l întrevedea mereu înviitor, neantul profund al slăbiciunii sale, orice fugă zădărnicită, nici un sprijin,părăsirea, izolarea ei, gândurile acestea şi multe altele o copleşiseră. Căzuse îngenunchi, cu capul pe pat, cu mâinile împreunate pe cap, plină de încordare şi deînfiorare, şi deşi egipteancă, idolatră, păgână, începu să ceară, suspinând, îndurareabunului Dumnezeu creştin, şi să se roage Madonei, amfitrioana sa.

Căci chiar de nu ai crede în nimic, sunt momente în viaţă când te domină religiatemplului cel mai apropiat de tine. Rămase astfel prosternată multă vreme, la dreptvorbind mai mult tremurând decât rugându-se, îngheţată de răsuflarea tot maiapropiată a mulţimii fioroase, neînţelegând nimic din dezlănţuirea aceea, neştiind cese urzea, ce se făcea, ce vroiau, dar presimţind un deznodământ cumplit.

Iată că, în toiul zbuciumului său, auzi paşi în apropiere. Se întoarse. Doi bărbaţi,dintre care unul purta un felinar, intrară în chilia ei. Scoase un strigăt slab.

— Nu te teme de nimic, spuse un glas care nu-i era deloc necunoscut, sunt eu.— Care dumneata? întrebă ea.— Pierre Gringoire.Numele o linişti. Îşi înălţă ochii şi-l recunoscu într-adevăr pe poet. Dar, lângă el

era o figură neagră învăluită din creştet până-n tălpi, care o uimi prin tăcere.

— Djali m-a recunoscut înaintea dumitale! continuă Gringoire cu un tonmustrător. Într-adevăr, căpriţa n-aşteptase ca Gringoire să-şi spună numele. De cumîl văzu, ea se frecase cu afecţiune de genunchii lui, acoperindu- l pe poet cudezmierdări şi cu peri albi, căci năpârlea. Gringoire o dezmierda la rândul lui.

— Cine este cu dumneata? îl întrebă egipteanca în şoaptă.— Fii pe pace, răspunse Gringoire. Un prieten al nostru. Atunci filosoful,

depunând jos lămpaşul, se ghemui pe lespede şi exclamă cu entuziasm, strângând-ope Djali în braţe: Un animal drăgălaş, fără îndoială mai de preţ prin curăţenia decâtprin mărimea lui, dar ingenios, subtil învăţat ca un grămătic! Djali, draga mea, n-aiuitat niciuna din isprăvile-ţi nostime? Cum face maestrul Jacques Charmolue?...Omul negru nu îl lăsă să termine. Se apropie de Gringoire şi-l trase cu asprime deumăr. Gringoire se ridică.

— Într-adevăr, uitam că suntem grăbiţi, spuse el. Acesta nu e un motiv, totuşi,maestre, să zgâlţâiţi astfel pe oameni. Scumpa mea copilă, viaţa dumitale şi-a caprei eîn pericol, vor să te spânzure din nou. Noi îţi suntem prieteni şi venim să te salvăm.Urmează-ne.

— Adevărat? strigă ea tulburată.— Da, cât se poate de adevărat. Vino repede!— Bineînţeles, îngăimă ea tulburată. Dar de ce nu vorbeşte prietenul dumitale.— O, pentru că părinţii săi erau oameni ciudaţi şi i-au dat o fire posacă, glăsui

Gringoire.Fu nevoită să se mulţumească cu această explicaţie. Gringoire o luă de mână,

tovarăşul lui ridică luminiţa şi pomi înainte. Capra îi urma, ţopăind atât de voioasăcă-l revede pe Gringoire încât îl făcea să se împleticească mereu, vârându-şi coarneleprintre picioarele lui. „Aşa e viaţa, spunea filosoful ori de câte ori era gata să cadă; ceimai buni prieteni ne trântesc deseori!”

Coborâră repede scara turnurilor, străbătură biserica, plină de întuneric şi desingurătate, dar răsunând de hărmălaie, ceea ce făcea un contrast groaznic, şi ieşiră,prin Poarta Roşie, în curtea mănăstirii. Mănăstirea era părăsită, călugării fugiseră înepiscopie pentru a se ruga laolaltă, curtea era pustie, câţiva servitori înfricoşaţi seghemuiau prin unghere obscure. Ei se îndreptară spre poarta ce dădea din curte înTeren. Omul negru o deschise cu o cheie pe care o avea la el. Cititorii noştri ştiu căTerenul era o fâşie de pământ închisă de ziduri dinspre partea Cetăţii, şi aparţinândcatedralei, fâşia termina insula în partea de răsărit, dinapoia bisericii. Găsiră loculpustiu. Zgomotul era mai puţin asurzitor. Hărmălaia asaltului vagabonzilor ajungeala ei mai încâlcită şi mai puţin stridentă. Vântul rece care urmează cursul apei mişcafrunzele unicului arbore plantat în capătul Terenului. Ei se găseau totuşi foarteaproape de pericol. Edificiile mai apropiate de ei erau episcopia şi biserica. Se vedeacă în episcopie domneşte o mare dezordine.

Forma ei tenebroasă era brăzdată de lumini care alergau de la o fereastră la altaaşa cum, atunci când a fost arsă hârtie, rămâne un iz sumbru de scrum în carescânteile vii gonesc în chip bizar. Alături, turnurile enorme ale catedralei, văzute dedinapoi, păreau două vătraiuri gigantice ale unui şemineu de ciclopi. AspecteleParisului jucau, în faţa ochilor, într-o umbră amestecată cu lumină. Rembrandt areatari fundaluri. Omul cu felinarul merse drept spre capătul Terenului. Pe malulextrem al apei era rămăşiţa putrezită a unui gard de ţăruşi cu şipci, o viţă scundăagăţa de ele câteva mădulare uscate, întinse ca degetele unei mâini deschise. Dincolo,în umbra împletiturii, era tăinuită o mică barcă. Omul făcu semn lui Gringoire şiînsoţitoarei sale să urce. Capra îi urmă. Omul veni şi el. Apoi reteză funia, depărtăbarca de ţărm cu un cârlig lung şi apucând două lopeţi, se aşeză în faţă, vâslind dintoate puterile spre larg. Sena era foarte iute în locul acesta, astfel că îi fu destul de

greu să se depărteze de capătul insulei. Prima grijă a lui Gringoire, urcându-se înbarcă, fu să aşeze capra pe genunchi. Luă loc la urmă, iar fata, căreia necunoscutul îiinspira o îngrijorare nelămurită, se ghemui lângă poet. Când filosoful simţi că barcase urneşte din loc, bătu din palme şi o sărută pe Djali între coarne.

— Oh, iată-ne tuspatru salvaţi! spuse el. Adăugă cu o mină de gânditor profund:Deznodământul fericit al marilor fapte ne obligă uneori la hazard, alteori la ticăloşii.

Barca plutea încetişor spre ţărmul drept. Fata îl observa pe necunoscut cu-ogroază tăinuită. El astupase cu grijă lumina lămpii. Îl întrevedeai în întuneric, înpartea din spate, ca pe-un spectru. Gluga mereu coborâtă îi făcea un fel de mască, şi,ori de câte ori deschidea, vâslind, braţele, în jurul cărora spânzurau mânecile largi,negre, te gândeai la două aripi de liliac. De altminteri nu spusese încă un cuvânt, nusuflase o dată. Nu se auzea în barcă decât mişcarea lopeţilor amestecată cu susurulapelor de-a lungul bărcii.

— Pe sufletul meu! exclamă deodată Gringoire, suntem sprinteni şi voioşi.Păstrăm o tăcere de pitagoreici sau de peşti! Mii de draci, prieteni! aş vrea să-mivorbească cineva. „Glasul omenesc e o muzică pentru urechea omului”. Nu eu spunasta, ci Didymus din Alexandria, şi cuvintele îi sunt ilustre. Desigur, Didymus dinAlexandria nu e un filosof mediocru. Un cuvânt, frumoasa mea copilă! Spune-mi, terog, un cuvânt. Ascultă, făceai o strâmbătură nostimă, o mai faci? Ştii, draga mea, căparlamentul are întreaga jurisdicţie asupra locurilor de adăpost şi că te păştea unmare pericol în chilia de la Notre-Dame? Oh, pasărea colibri îşi face cuibul în botulcrocodilului! Maestre, uite că reapare luna. De nu am fi zăriţi! Facem un lucrulăudabil salvând-o pe domnişoara, şi totuşi regele ne-ar spânzura dacă ne-ar prinde.Faptele omeneşti sunt luate, din păcate, de ambele urechi. E veştejit la mine ceea cear fi o cunună de lauri pentru tine. Cutare admiră pe Cezar şi admiră pe Catilina. Nue aşa, maestre? Ce spuneţi despre filosofia asta? Eu posed filosofia din instinct, dinnatură, ut apes geometriam. Hm, nu-mi mai răspunde nimeni. Straşnică indispoziţieaveţi amândoi! Sunt nevoit să vorbesc singur. Asta numim noi în tragedie, unmonolog. Mii de draci! Vă înştiinţez că l-am văzut pe regele Ludovic al XI-lea şi că amreţinut de la el înjurătura aceasta. Aşadar, mii de draci! Năpraznic urlet se aude înCetate. Regele e un bătrân câinos. Stă încotoşmănat în blănuri. Îmi datorează şi acumbani pentru epitalamul meu, şi e o mare favoare că n-a pus să mă spânzure în searaasta. E cărpănos cu oamenii de merit. Ar trebui să citească cele patru cărţi ale luiSalvien din Colonia, Adversus avaritiam. Da, da, e un rege meschin cu scriitorii, şicare săvârşeşte cruzimi barbare. Un burete ce suge bani, şi care-i oploşit de popor.Buretele e splina lui care se umflă din vlăguirea celorlalte mădulare. De aceeatânguirile împotriva asprimei timpului devin murmure în contra prinţului. Subblândul şi cucernicul suveran, furcile troznesc de spânzuraţi, trunchiurile putrezescde sânge, închisorile plesnesc ca nişte pântece prea pline.

Regele are o mână care ia şi o mână care spânzură. El e procurorul doamneiImpozit şi al monseniorului Ştreang. Cei mari sunt despuiaţi de demnităţi, iar ceimici copleşiţi întruna de noi biruri. Un prinţ care întrece măsura. Nu-mi placemonarhul acesta. Dar d-voastră, maestre?

Omul negru îl lăsă pe flecarul poet să sporovăiască. El trebuia să lupteîmpotriva curentului violent şi strâns care desparte prora Cetăţii de pupa insuleiNotre-Dame, căreia noi îi spunem astăzi insula Saint-Louis.

— Ascultaţi, maestre! reluă brusc Gringoire. Cuvioşia voastră a remarcat înmomentul când ajungea în piaţa bisericii, printre vagabonzii turbaţi, pe nenorocitulacela mic căruia surdul d-voastră se pregătea să-i strivească ţeasta pe rampa galerieiregilor? Eu am vederea scurtă, astfel că nu l-am putut recunoaşte. Nu ştiţi cine o fi?

Necunoscutul nu scoase o vorbă. Dar se opri deodată din vâslit, braţele i semuiară de parcă ar fi fost frânte, capul îi căzu în piept, şi Esmeralda îl auzi plângândconvulsiv. Fata tresări. Mai auzise hohotirile astea. Barca, lăsată în voia ei, pluticâteva clipe la întâmplare. Dar omul negru făcu o încordare, apucă iarăşi vâslele şiporni să înfrunte curentul. Ocoli capul insulei Notre-Dame şi se îndreptă spre Port-au-Foin.

— ...A, iată colo casa Barbeau! spuse Gringoire. Maestre, priviţi grupul acela deacoperişuri ciudate, sub grămada de nori coborâţi, scămoşi, mânjiţi şi murdari, pecare luna este strivită şi revărsată ca un gălbenuş de ou cu coaja spartă. O casăfrumoasă. Are o capelă încununată cu o mică boltă. Deasupra puteţi vedea turlazveltă. E o grădină plăcută, formată dintr-un iaz, o bătătură pentru păsări, un ecou,un loc de jocuri, un labirint, o locuinţă pentru animale sălbatice, şi din numeroasealei stufoase foarte agreabile Venerei. Mai e şi un ticălos de arbore căruia i se spune„Desfrânatul”, deoarece a servit pentru plăcerile unei principese faimoase şi ale unuiconetabil galant, spiritual. Eh, noi bieţii filosofi suntem, în comparaţie cu unconetabil, ceea ce e o brazdă de varză şi ridichi faţă de grădina Louvrului. La urmaurmei ce-are a face? Viaţa omenească e, pentru cei mari ca şi pentru noi, amestecatăcu bine şi cu rău. Durerea e totdeauna alături de bucurie. Maestre, să vă povestescistoria casei Barbeau. Se încheie într-un mod tragic. Era în 1319, sub domnia luiPhilippe al V -lea, cel mai lung dintre regii Franţei. Morala istoriei e că ispitele cărniisunt vătămătoare. Să nu ne uităm prea mult la femeia vecinului, oricât de gâdilite arfi simţurile noastre faţă de frumuseţea ei. Desfrânarea e un gând libertin. Adulterul eo curiozitate faţă de voluptatea altuia... Eh, dar ia auziţi că zgomotul se înteţeşteacolo! Într-adevăr, hărmălaia sporea în jurul catedralei. Ascultă. Se auzeau strigătelămurite de victorie. Deodată, o sută de făclii care aruncau scântei asupra căştilorostăşeşti se răspândiră în biserică, la toate înălţimile, pe turnuri, în galerii, sub bolţi.Făcliile căutau parcă ceva, şi în curând strigătele depărtate ajunseră lămurit până lafugari:

— Egipteanca! Vrăjitoarea! La moarte cu egipteanca!Nefericita îşi lăsă capul pe mâini, iar necunoscutul începu să vâslească furios

spre mal. Între timp, filosoful nostru medita. Strângea capra în braţe şi se depărtauşurel de fata care se ghemuia tot mai mult în el ca în singurul refugiu ce-i mairămânea. Cu siguranţă că Gringoire se găsea într-o crudă încurcătură. Se gândea că,potrivit legislaţiei în fiinţă, va fi spânzurată şi capra, dacă era prinsă, şi că ar fi unmare păcat pentru biata Djali, că două condamnate agăţate de el erau prea mult, că,la urma-urmei, tovarăşul său abia aştepta să preia grija egiptencei. Se dădea întregândurile sale o luptă violentă în care, asemeni lui Jupiter din lliada, apăreau rând perând egipteanca şi capra; şi le privea pe rând, cu ochi umezi de lacrimi, spunândprintre dinţi: „Cu toate astea nu vă pot salva pe amândouă.”

O zguduitură îi înştiinţă în sfârşit că barca ajunsese la ţărm. Hărmălaia sinistrăumplea mereu Cetatea. Necunoscutul se ridică, veni la egipteancă şi vru să-i ia braţulpentru a o ajuta la coborâre. Ea îl respinse şi se spânzură de mâneca lui Gringoirecare, la rându-i, ocupat cu capra, o respinse aproape. Atunci ea sări singură dinbarcă. Era atât de tulburată încât nu ştia ce face, încotro merge. Stătu astfel unmoment buimăcită, privind cum curge apa. Când îşi mai reveni în fire, era singură cunecunoscutul. Pare-se că Gringoire profitase de clipa debarcării pentru a se furişa cucapra printre casele din strada Grenier-sur-l'eau. Biata egipteancă se înfioră,văzându-se singură cu omul acela. Vru să vorbească, să strige, să-l cheme peGringoire, limba îi era ţeapănă în gură, şi nici un sunet nu ieşi de pe buzele ei.Deodată simţi mâna necunoscutului pe-a sa. O mână rece, puternică. Dinţii îiclănţăniră, deveni mai palidă decât raza de lună care o lumina. Omul nu rosti un

cuvânt. Porni cu paşi mari spre piaţa Greve, ţinând-o de mână. În momentul acela easimţi vag că destinul este o forţă căreia nu te poţi împotrivi. Nu mai avea voinţă,astfel că se lăsă purtată, gonind în timp ce el mergea. Cheiul urca în locul acesta. Eaavea impresia că tot cobora o pantă. Privi în toate părţile. Nici un drumeţ. Cheiul eraabsolut pustiu. N-auzea nici un zgomot, nu simţea mişcându-se oameni decât încetatea tumultoasă şi învăpăiată de care nu o despărţea decât un braţ al Senei şi deunde îşi auzise numele învălmăşit cu strigăte de moarte. Restul Parisului eraîmprăştiat în jurul ei în mari blocuri de umbră. În vremea asta, necunoscutul o târaîn aceeaşi linie, cu aceeaşi iuţeală. Ea nu regăsea în minte nici unul din locurile peunde mergea. Trecând pe dinaintea unei ferestre luminate, făcu o sforţare, seînţepeni brusc şi strigă:

— Ajutor!Burghezul dinăuntru deschise fereastra, se ivi în cămaşă, cu lampa, privi pe chei

cu un aer prostit, rosti câteva cuvinte pe care ea nu le auzi şi închise oblonul. Ultimalicărire de speranţă se stingea. Omul negru nu scotea o silabă, o ţinea bine, grăbindmersul. Ea nu se mai împotrivi, şi îl urmă zdrobită. Din când în când aduna puţinăforţă şi spunea voce întretăiată de hurducăturile caldarâmului şi de iuţeala mersului:

— Cine eşti dumneata? Cine eşti? .El nu răspundea. Ajunseră astfel de-a lungul cheiului într-o piaţă destul de

largă. Era Greve. În mijloc se distingea un fel de cruce neagră în picioare, eraspânzurâtoarea. Fata recunoscu totul şi văzu unde se afla.

Omul se opri, se întoarse spre ea şi îşi ridică gluga. „Oh, îngăimă ea împietrită,ştiam că e tot el!”

Era preotul. Părea propria sa fantomă. În lumina clarului de lună nu se văddecât umbrele lucrurilor.

— Ascultă, îi spuse el, şi ea se înfioră de sunetul vocii fatale pe care n-o maiauzise de multă vreme. El continuă. Articula cu întretăierile scurte şi gâfâitoare caretrădează cutremurări profunde sufleteşti. Ascultă. Ne aflăm aici. Vreau să-ţi vorbesc.Asta e Piaţa Greve. Un punct hotărâtor. Soarta ne predă unul altuia. Eu voi decideviaţa ta, tu, sufletul meu. Iată o piaţă şi o noapte dincolo de care nu se vede nimic.Ascultă-mă. Vreau să-ţi spun... În primul rând să nu-mi vorbeşti de Phoebus. (Umblade colo până colo, ca un om care nu poate rămâne locului, şi-o trăgea după el) Nu-mivorbi. Vezi tu? Dacă rosteşti numele acesta, nu ştiu ce-aş face, dar ar fi groaznic.

Ca un corp care-şi regăseşte centrul de gravitate, el redeveni neclintit după ce-apronunţat cuvintele acestea. Vorbele îi trădau însă zbuciumul. Glasul lui era tot maiscăzut.

— Nu întoarce capul aşa. Ascultă-mă. E chestiune serioasă. Mai întâi ascultă ces-a întâmplat. Îţi jur că... Ce spuneam? Adu-mi aminte.

A, da! O hotărâre a parlamentului te predă eşafodului. Eu te scot din mâinilelor. Iată însă că ei te urmăresc. Priveşte. Întinse braţul spre Cetate. Percheziţiilepăreau să continue. Larma se apropia. Turnul casei locotenentului, situată în faţaPieţei Greve, era plin de zgomot şi de lumini; se vedeau soldaţi alergând pe cheiulopus, cu torţe, şi cu strigăte: „Egipteanca! Unde e egipteanca? Moarte! Moarte!”.Precum vezi, eşti urmărită şi nu te mint. Eu te iubesc. Nu deschide gura, nu-mi vorbimai cu seamă dacă ai de gând să-mi spui că mă urăşti. Sunt hotărât să nu mai audastfel de cuvinte. Te-am salvat. Lasă-mă să termin. Pot să te salvez de-a binelea. Ampregătit totul. Depinde de tine. Cum ai să vrei, aşa am să... Se întrerupse cu violenţă.Nu, nu aşa trebuie să-ţi spun. Şi alergând, şi silind-o să alerge, căci nu-i dădeadrumul, merse drept la spânzurătoare, i-o arătă cu degetul: Alege între ea şi mine,spuse cu răceală. Ea se smulse din mâinile lui şi căzu la piciorul ştreangului,îmbrăţişând sprijinul funebru. Apoi întoarse capul pe jumătate şi-l privi pe preot

peste umăr. Părea o Sfântă Fecioară la piciorul crucii. Preotul rămăsese nemişcat, cudegetul înălţat spre spânzurătoare, păstrându-şi gestul, ca o statuie.

În sfârşit, egipteanca îi spuse:— Ea mă înfricoşează mai puţin decât dumneata.Atunci el îşi lăsă braţul să cadă încet şi se uită în jos, copleşit.— Dacă pietrele ar putea să vorbească, murmură el, da, ar spune: iată un om

tare nenorocit. Glăsui din nou. Fata, îngenuncheată în faţa spânzurătoarei şi învăluităîn păru-i lung, îl lăsa să vorbească nestingherit. El avea acum un accent tânguitor şiblând care contrasta fantastic cu asprimea semeaţă a trăsăturilor sale: Eu te iubesc.

E dureros de adevărat ce-ţi spun! oare nimic din jarul care îmi arde inima să nute mişte? oare să nu merite iubirea asta nici o milă? O dragoste continuă, de noapte şide zi, este un chin îngrozitor, te asigur. Sufăr prea mult, biata mea copilă! Te asigurcă sunt vrednic de compătimire.. Precum vezi, îţi vorbesc cu blândeţe.

Aş vrea mult să nu-ţi mai fie groază de mine. În sfârşit, n-am nici o vină dacă teiubesc atât de mult. Oh, Doamne! Cum, n-ai să mă ierţi niciodată? Ai să mă urăştitotdeauna? Vasăzică, s-a isprăvit? Vezi tu, gândul ăsta mă înrăieşte, mă face oribilfaţă de mine însumi! Dacă m-aş arunca la genunchii tăi; dacă aş săruta pământul desub picioarele tale; dacă aş plânge ca un copil; dacă aş smulge din piept, nu cuvinte,ci inima şi măruntaiele mele, pentru a-ţi dovedi că te iubesc, toul ar fi zadarnic, totul!Şi cu toate acestea tu n-ai în suflet decât gingăşie şi îngăduinţă, străluceşti în luminacelei mai frumoase blândeţi, eşti întreagă suavă, bună, milostivă şi încântătoare.

Nu ai răutate decât doar pentru mine. Fatalitate! Îşi ascunse chipul în mâini.Fata îl auzi plângând. Îl auzea pentru întâia oară. Aşa, în picioare, zguduit de suspine,el era mai jalnic şi mai implorator decât în genunchi. Plânse astfel un timp.

— Uite, nu găsesc cuvinte, urmă el, după ce trecură primele lacrimi. Măgândisem totuşi la ce-ţi voi spune. Acum tremur şi mă înfior, şovăi în momentulhotărâtor, simt ceva suprem că ne învăluie, şi mă bâlbâi. Am să cad pe caldarâm dacănu te înduioşezi de mine şi de tine. Nu ne osândi pe amândoi. Dacă ai şti cât te ador!Dacă ai şti ce inimă am! Oh, ce abatere de la orice virtute! Ce lepădare deznădăjduităde mine însumi! Sunt doctor, şi-mi bat joc de ştiinţă; sunt nobil, şi-mi sfâşii numele,sunt preot, şi fac din cartea de liturghie o pernă de desfrâu; scuip în faţaDumnezeului meu! Toate astea pentru tine, vrăjitoareo, pentru a fi mai vrednic deinfernul tău! Şi tu nu vrei un blestemat! Oh, să-ţi spun totul! Ceva şi mai groaznic!...Rostind ultimele cuvinte, înfăţişarea sa deveni cu totul rătăcită. Un moment tăcu,reluă ca şi cum şi-ar fi vorbit singur, cu glas puternic: Cain, ce-ai făcut cu fratele tău?Urmă încă o pauză; continuă: Ce-am făcut, Doamne? L-am cules, l-am crescut, l-amhrănit, l-am idolatrizat, şi l-am ucis! Da, Doamne, iată că şi-a zdrobit capul, în faţamea, pe piatra lăcaşului tău, din cauza mea, din cauza acestei femei, din cauza ei...Ochii îi erau buimăciţi. Glasul i se stingea treptat, repetă de mai multe ori, maşinal,cu intervale lungi, ca un clopot ce-şi prelungeşte ultima vibraţie... Din cauza ei... Dincauza ei... Apoi limba nu mai articulă nici un sunet perceptibil, deşi buzele se mişcaumereu. Deodată se prăbuşi ca un obiect care se surpă, şi rămase la pământ, fărămişcare, cu capul pe genunchi. O atingere a fetei care îşi retrăgea piciorul de sub el îladuse în fire. Îşi trecu încet mâna pe obrajii scofâlciţi, privi, prostit, câteva clipe,degetele umezite. Da, murmură el, am plâns. Întorcându-se subit spre egipteancă, cuun zbucium de nedescris: M-ai privit cu răceală cum plâng! Copilă, ştii tu că lacrimileacestea sunt lavă? Aşadar, este adevărat, din partea omului pe care îl urăşti, nimic nute atinge. Dacă m-ai vedea murind ai râde. Oh, eu nu vreau să te văd murind! Uncuvânt! Un singur cuvânt de iertare! Nu-mi spune că mă iubeşti, spune-mi numai căvrei; mi-ar fi de ajuns şi te-aş salva. Dacă nu... Timpul trece; te implor pe tot ce e maisfânt, nu aştepta să devin iarăşi piatră ca spânzurătoarea care şi ea te cere! Gândeşte-

te că ţin ambele noastre destine în mâna mea, sunt smintit, că pot da drumul la tot şică sub noi este o prăpastie fără fund, nenorocito, unde prăbuşirea mea o va urma pe ata în veşnicie! Un cuvânt de bunătate! Spune-mi un cuvânt! Un cuvânt numai!

Ea deschise gura să-i răspundă. El se năpusti în genunchi, în faţa ei, să culeagăcu admiraţie cuvântul, poate înduioşat, care urma să iasă de pe buze. Ea îi spuse:

— Eşti un asasin!Preotul o luă cu furie în braţe şi se porni pe un râs groaznic.— Ei da, sunt asasin, spuse el, şi te voi avea! Nu mă vrei sclav, mă vei avea

stăpân. Te voi avea! Am un bârlog unde te voi târî. Mă vei urma, va trebui să măurmezi, altminteri te predau! Frumoasa mea, ori mori, ori eşti a mea! A preotului! Aapostatului! A asasinului! Începând cu noaptea aceasta, auzi tu? Haide, bucură-te!Hai, sărută-mă, nebuno! Ori mormântul, ori patul meu!

Ochii îi scăpărau de necurăţie şi turbare. Gura lui lascivă înroşea gâtul fetei. Ease zbătea în braţele lui. El o acoperea cu sărutări spumegânde.

— Nu mă muşca, monstrule! strigă ea. Călugăr nesuferit şi împuţit, lasă-mă! Îţivoi smulge părul urât, cărunt, şi-l voi arunca în faţa ta! El se înroşi, se îngălbeni, apoiîi dădu drumul şi-o privi sumbru. Ea se crezu victorioasă, continuă: Îţi spun că sunt alui Phoebus, că Phoebus e frumos! Tu, popă, eşti bătrân! Eşti urât! Pleacă!

El scoase un strigăt violent, cum ar scoate nenorocitul căruia i se aplică fierulroşu.

— Atunci mori! spuse el scrâşnind din dinţi. Ea îi văzu privirea groaznică şi vrusă fugă. El o apucă, o zgudui, o trânti la pământ şi merse cu paşi repezi spre unghiulTour-Roland, târând-o pe pietre. Când ajunse acolo, se întoarse spre ea spunându-i:Pentru ultima oară, vrei să fii a mea?

Ea răspunse cu tărie:— Nu!Atunci el strigă cu o voce ridicată:— Gudula! Gudula! uite-o pe egipteancă! Răzbună-te!Fata se simţi apucată brusc de cot. Privi. Un braţ desscărnat ieşea printr-o

ferestruică din zid şi-o ţinea cu mână de fier.— Ţine-o bine! glăsui preotul. E egipteanca evadată, n-o lăsa. Eu mă duc să-i

caut pe sergenţi. Ai s-o vezi spânzurată.Un râs gutural răspunse dinlăuntrul zidului cuvintelor acestora sângeroase.— Ha! ha! ha!Egipteanca îl văzu pe preot depărtându-se în goană spre Notre-Dame. Se auzea

într-acolo o cavalcadă. Fata o recunoscuse pe pustnica haină. Încercă, gâfâind degroază, să se desfacă. Se zvârcoli, schiţă câteva zvâcniri de agonie şi deznădejde, darpustnica o ţinea cu o putere extraordinară.

Degetele osoase şi slăbănoage se crispau într-o strânsoare dureroasă pe carneaei şi i-o încercuiau. Ai fi zis că mâna era ţintuită de braţul ei. Era mai mult decât unlanţ, mai mult decât un arcan, mai mult decât o verigă de fier: era un cleşte inteligentşi viu care ieşea dintr-un zid. Căzu istovită lângă zid, şi atunci teama de moarte oatinse. Gândi la frumuseţea vieţii, la tinereţe, la priveliştea cerului, la aspectelenaturii, la dragoste, la Phoebus, la tot ce fusese şi la tot ce se apropia, la preotul care odenunţa, la călăul care va veni, la spânzurătoarea de colo. Simţi că spaima urcă pânăla rădăcina părului, şi auzi glasul lugubru al pustnicei, şoptindu-i:

— Ha! ha! ha! Ai să fii spânzurată!Se întoarse muribundă spre ferestruică şi văzu printre gratii figura sălbatică a

pustnicei:— Ce ţi-am făcut? glăsui ea aproape neînsufleţită. Pustnica nu răspunse, începu

să mormăie cu o intonaţie iritată şi batjocoritoare:

— Fiica Egiptului! Fiica Egiptului! Fiica Egiptului! Nefericita Esmeralda îşi lăsăcapul să-i cadă sub păr, înţelegând că nu avea a face cu o făptură omenească. Deodatăpustnica strigă, ca şi cum întrebării egiptencei îi trebuise tot timpul acesta pentru aajunge până la cugetul ei:

— Ce mi-ai făcut, zici? Aveam un copil! Vezi tu, aveam un copil! Un copil, îţispun! O fetiţă dragă, Agnes, copila mea! reluă ea buimacă şi sărutând ceva întuneric.Ei bine, vezi tu, fiică a Egiptului, mi-a fost furat copilul, mi-a fost mâncat copilul. Iatăce mi-ai făcut.

Fata răspunse asemeni mielului:— Oh! eu nici nu eram născută poate pe atunci!— Ba da! continuă pustnica, erai, de bună seamă. Erai. Ea ar fi avut vârsta ta!

Da! De cincisprezece sunt aici, de cincisprezece ani sufăr, de cincisprezece ani mărog, de cincisprezece ani mă lovesc cu capul de pereţi. Îţi spun, auzi, că egiptencelemi-au furat-o şi mâncat-o. Ai o inimă? închipuieşte-ţi ce e un copil care se joacă, uncopil care suge, un copil care doarme. O făptură inocentă mi-a fost luată, mi-a fostucisă! Bunul Dumnezeu ştie! Astăzi e rândul meu să mănânc o egipteancă. Oh, cumte-aş muşca dacă nu m-ar împiedica gratiile. Mi-e capul prea mare! Sărmanamititică! În timp ce dormea. Şi dacă au trezit-o, răpind-o, ea va fi ţipat, şi eu nu eramacolo! Ah, mamelor egiptence, voi mi-aţi mâncat copila! Veniţi s-o vedeţi pe avoastră. Începu să râdă sau să scrâşnească din dinţi, ambele lucruri se asemănau pechipul furios. Ziua începea să mijească. O rază cenuşie lumina nelămurit scena, iarspânzurătoarea devenea tot mai clară în piaţă. Dinspre partea cealaltă, spre podulNotre-Dame, bietei osândite i se păru că aude apropiindu-se tropotul cavaleriei.

— Doamnă! strigă ea împreunându-şi mâinile, căzând în genunchi, despletită,năucă, înnebunită de spaimă, doamnă, fie-ţi milă! Ei vin. Nu ţi-am făcut nimic. Vreisă mă vezi murind sub ochii dumnitale, în ştreang? Dumneata eşti miloasă, suntsigură. E prea groaznic. Lasă să fug. Dă-mi drumul! Îndurare! Nu vreau să mor!

— Dă-mi înapoi copila! spuse pustnica.— Îndurare! îndurare!— Dă-mi înapoi copila!— Pentru numele cerului, dă-mi drumul! Fata căzu şi de data aceasta, istovită,

frântă, cu ochi sticloşi ca o moartă. Oh, îngăimă ea, dumneata îţi cauţi copila. Eu îmicaut părinţii.

— Dă-mi-o înapoi pe micuţa mea Agnes! continuă Gudula. Nu ştii unde este?Atunci, mori! Uite, să-ţi spun. Eu eram o femeie pierdută, aveam un copil, mi s-a luatcopilul. L-au luat egiptencele. Precum vezi, trebuie să mori. Când mama taegipteanca va veni să te ceară, am să-i spun: Mamă, uită-te la ştreang! Ori înapoiază-mi copila. Nu ştii unde e fetiţa mea? Stai, să-ţi arăt.

Uite pantoful ei, e tot ce mi-a rămas. Nu ştii unde e perechea lui? Dacă ştii,spune-mi, şi dacă n-ar fi decât la capătul lumii, m-aş duce târându-mă în genunchidupă el. Vorbind astfel, arătă egiptencei, cu celălalt braţ scos din ferestruică,pantofiorul brodat. Era destulă lumină ca să se distingă forma şi culorile lui.

— Arată-mi pantoful, spuse egipteanca tresărind. Dumnezeule! Dumnezeule! Şiîn acelaşi timp, cu mâna pe care o avea liberă, deschidea repede săculeţul împodobitcu mărgele verzi de la gât.

— Haide! haide! mormăia Gudula, scoate-ţi talismanul diavolesc! Deodată seîntrerupse, tremură din tot corpul şi strigă cu un glas care venea din străfundurilefiinţei sale:

— Copila mea!Egipteanca scosese din săculeţ un pantofior întru totul la fel cu celălalt. De

pantofior era ataşat un pergament pe care se aflau scrise versurile acestea:

Când perechea vei regăsi, Mama braţul îţi va dărui.Mai repede decât fulgerul, pustnica privise ambii pantofi, citise inscripţia de pe

pergament şi-şi lipise de gratiile ferestruicii chipul care strălucea de o bucuriecerească, strigând:

— Copila mea! copila mea!— Mamă! răspunse egipteanca. Aici renunţăm la descriere. Zidul şi gratiile de

fier erau între ele.— Oh, zidul! strigă pustnica. Oh, s-o văd şi să n-o îmbrăţişez! Dă-mi mâna! Dă-

mi mâna! Fata îşi trecu braţul prin ferestruică, pustnica se năpusti asupra mâinii, îşilipi buzele pe ea, şi rămase prăbuşită, în sărutarea aceasta, nemaidând alt semn deviaţă decât printr-un hohot de plâns, care îi zguduia umerii. Plângea în torente, întăcere, în umbră, ca ploaia, noaptea. Biata mamă deşerta, în valuri, pe mâna adorată,neagra şi adânca fântână de lacrimi care era într-însa şi unde durerea se filtrase,picătură cu picătură, de cincisprezece ani. Deodată se ridică, îşi dădu în lături, de pefrunte, părul lung, cărunt şi, fără a spune o vorbă, se apucă să zgâlţâie cu mâinilegratiile chiliei sale, mai furioasă decât o leoaică. Gratiile rezistară. Atunci căută, într-un ungher a chiliei, un bolovan care-i slujea de pernă, şi-l zvârli în ele cu atâta putereîncât un fier se frânse. A doua lovi nărui cu totul vechea cruce de fier care baricadaferestruica. Rupse şi aruncă, cu mâinile ei, cioturile rugi ale gratiilor. Sunt momentecând mâinile bătrânei femei aveau tărie supraomenească.

După ce făcu loc de trecere, şi îi trebui mai puţin de-o jumătate de minut pentruasta îşi apucă fata de mijloc, trăgând-o în chilie.

— Vino, să te pescuiesc din prăpastie! murmura. Când copila fu în chilie, o aşezăbinişor jos, apoi o ridică ţinând-o în braţe de parcă era tot micuţa ei Agnes. Se plimbade colo până colo, beată, smintită, voioasă, strigând, cântând, sărutându-şi fiica,vorbindu-i, izbucnind în lacrimi, făcând toate acestea deodată, cu aprindere. Copilamea! copila mea! O am pe copila mea! Uite-o. Bunul Dumnezeu mi-a înapoiat-o.Haide, veniţi toţi! E cineva aici ca să vadă că mi-am recăpătat copila? Doamne Iisuse,cât e de frumoasă! M-ai lăsat să aştept cincisprezece ani, Dumnezeule, dar m-ai lăsatca să mi-o înapoiezi frumoasă. Aşadar, egiptencele n-o mâncaseră! Cine spuseseasta? Micuţa mea! Micuţa mea! Sărută-mă! Ce bune au fost egiptencele! Îmi suntdragi egiptencele. Eşti chiar tu! Vasăzică, de aceea îmi sălta inima de câte ori treceai;credeam că e ură! Iartă-mă, Agnes, iartă-mă. Ţi-am părut răutăcioasă, nu e aşa? Teiubesc. Mai ai micul semn de la gât? Ia să văd. Îl are. Oh, eşti frumoasă! Domnişoară,eu ţi-am făcut ochii aceştia mari. Sărută-mă. Te iubesc. Mi-e totuna că şi alte mameau copiim îmi bat joc de ele acum. N-au decât să vină. Uite copila mea!

Uite-i gâtul, ochii, părul, mâna. Găsiţi-mi ceva mai frumos! A, vă asigur că o săaibă cavaleri. Eu am plâns cincisprezece ani. Toată frumuseţea mea s-a dus şi a venitla ea. Sărută-mă! Îi ţinea o sumedenie de alte cuvântări extravagante a cărorfrumuseţe o făcea accentul lor, cerceta veşmintele bietei fete până la a o sili săroşească, îi netezea părul mătăsos cu mâna, îi săruta piciorul, genunchii, fruntea,ochii, se extazia de tot. Fata se lăsa în voia ei, repetând din când în când, foarte încet,cu o blândeţe nespusă:

— Mamă!— Fetiţa mea, reluă pustnica întretăindu-şi cu sărutări cuvintele, am să te iubesc

mult. Vom pleca de aici. Vom fi tare fericite. Am moştenit ceva la Reims, în ţinutulnostru. Ştii, Reims. A, nu, nu ştii, erai prea mică! Dacă ai şti cât erai de frumoasă lapatru luni! Picioruşe pe care lumea venea, din curiozitate, să le vadă de la Epernay,care se găseşte la şapte leghe! Vom avea un câmp, o casă. Te vei culca în patul meu.Doamne! Doamne! Cine ar fi crezut? O am pe fiica mea.

— O, mamă, îmi spusese mie egipteanca, glăsui fata, găsind în sfârşit putereade-a vorbi în emoţia ei. O egipteancă de-a noastră, bună, care a murit ca o doică, eami-a pus săculeţul la gât. Îmi spunea mereu: Mititico, păzeşte bine bijuteria asta. E ocomoară. Prin ea o să-ţi găseşti mama. O porţi pe mama ta la gât. Aşa mi-a prezisegipteanca.

Pustnica îşi strânse din nou fata în braţe.— Vino să te sărut! vorbeşti cu atâta drăgălăşenie! Când vom fi la ţară, vom

încălţa un Prunc Iisus cu pantofiorii. Datorăm asta Sfintei Fecioare. Doamne, ce vocefrumoasă ai! Când îmi vorbeai adineauri, era o muzică. Doamne Dumnezeule, mi-amregăsit copila. Dar e de crezut aşa ceva? Omul nu moare de nimic, de vreme ce eu nuam murit de bucurie. Apoi se apucă să bată iar din palme, să râdă şi să strige: O săfim fericite! În momentul acela, chilia răsună de-un zornăit de arme şi de-un galop decai care părea că vin dinspre podul Notre-Dame şi înaintează pe chei.

Egipteanca se zvârli cu nelinişte în braţele pustnicei.— Scapă-mă! Scapă-mă, mamă! Uite-i că vin!— O, cerule, ce spui? Uitasem! Eşti urmărită! Dai ce-ai făcut?— Nu ştiu, răspunse nefericita copilă, dar sunt osândită la moarte.— La moarte? întrebă Gudula clătinându-se ca sub o lovitură de trăsnet. La

moarte? reluă ea cu glas tărăgănat, privindu-şi cu ochii aţintiţi copila.— Da, mamă, continuă fata buimăcită, vor să mă ucidă. Uite-i că vin să mă ia.

Spânzurătoairea asta e pentru mine. Scapă-mă! Scapă-mă! Sosesc! Scapă-mă!Pustnica rămase câteva clipe nemişcată, ca o stană de piatră, apoi clătină capul

în semn de îndoială, şi deodată izbucni într-un hohot de râs, dar râsul năprasnic careîi revenise:

— Hoho! nu! îmi povesteşti un vis. A, da, se făcea că am pierdut-o, şi-au trecutcincisprezece ani, apoi am găsit-o şi-a ţinut un minut! Şi pe urmă mi-au luat-o. Acumcând e frumoasă, când e mare, când îmi vorbeşte, când mă iubeşte, acum vin să mi-omănânce, sub ochii mei, care sunt mama ei! O, nu, lucrurile astea nu-s cu putinţă.Domnul nu îngăduie aşa ceva.

Cavalcada păru că se opreşte, şi un glas depărtat se auzi spunând:— Pe aici, nobile Tristan! Preotul zice că o vom găsi la Gaura şoarecilor.

Tropotul cailor reîncepu. Pustnica se ridică scoţând un strigăt deznădăjduit.— Fugi! fugi, copila mea! Înţeleg acum totul. Ai dreptate. E vorba de moartea ta!

Grozăvie! Fugi!Băgă capul prin ferestruică, dar îl trase repede.— Rămâi, spuse ea cu glas încet, răspicat şi lugubru strângând convulsiv mâna

egiptencei, care era mai mult moartă decât vie. Rămâi! Nu sufla! Soldaţii sunt peste tot. Nu poţi ieşi. E prea multă lumină. Ochii ei erau uscaţi şi

dogoritori. Tăcu un moment. Mergea însă cu paşi repezi prin chilie şi se oprea dincând în când, smulgându-şi şuviţe din părul cărunt, pe care le rupea apoi în dinţi.Spuse deodată: Se apropie. Am să le vorbesc. Ascunde-te în ungherul acela. N-au săte vadă. Le voi spune că ai fugit, că mi-ai scăpat din mână. O puse pe fată, căci o purtamereu, într-un ungher care nu se vedea de afară. O ghemui, o aşeză în aşa fel ca nicipiciorul, nici mâna, să nu iasă din umbră, îi despleti părul negru răvăşindu-l pesterochia albă ca s-o tăinuiască, puse în dreptul ei urciorul şi bolovanul, singureleobiecte pe care le avea, închipuindu-şi că urciorul şi piatra au s-o ascundă. Ziua, careabia mijea, lăsa încă destul întuneric în Gaura şoarecilor. În clipa aceea, glasulpreotului, glas infernal, trecu foarte aproape de chilie, strigând:

— Pe aici, căpitane Phoebus de Châteaupers.La auzul numelui şi-al glasului, Esmeralda, pitită în colţul ei, făcu o mişcare.— Nu te clinti! spuse Gudula.

Abia sfârşise, şi o hărmălaie de oameni, de săbii şi de cai se opri în preajmachiliei. Mama se sculă repede şi se uşeză la ferestruică, s-o astupe. Văzu o trupănumeroasă de oameni înarmaţi, pe jos şi călare, înşirată în Piaţa Greve.Cel care-icomanda coborî şi veni spre dânsa.

— Bătrâno, rosti omul care avea o mutră fioroasă, căutăm o vrăjitoare, s-ospânzurăm: mi s-a spus că o ţineai tu.

Biata mamă luă aerul cel mai nepăsător care-i sta în putinţă, şi răspunse:— Nu prea înţeleg ce vreţi să spuneţi.Celălalt reluă:— La dracu! Ce tot îndruga speriosul de arhidiacon? Unde e el?— Monseniore, a dispărut, răspunse un soldat. Ascultă, nebună bătrână, urmă

comandantul, nu minţi. Ţi-a fost dată o vrăjitoare în pază. Ce-ai făcut cu ea? Pustnicanu vru să tăgăduiască totul, de teamă că va trezi bănuieli, de aceea răspunse cu unaccent sincer şi sigur:

— Dacă vorbiţi de-o fată care mi-a fost dată adineauri pe mâini, atunci am să văspun că m-a muşcat şi că i-am dat drumul. Asta e totul. Lăsaţi-mă în pace.

Comandantul făcu o strâmbătură dezamăgită.— Să nu mă minţi cumva, hoaşcă bătrână! Reluă. Eu mă numesc Tristan

l'Hermite şi sunt cumătrul regelui. Tristan l'Hermite, auzi? Adăugă, privind PiaţaGreve de jur-împrejur: Un nume care are ecou aici.

— Chiar de aţi fi Satan l'Hermite, replică Gudula recăpătând speranţă, şi tot n-aş avea altceva să vă spun şi nu mi-ar fi frică de d-voastră.

— Drace, exclamă Tristan, ce mai cumătră! Vasăzică, fata vrăjitoare a fugit? Şipe unde a luat-o?

— Mi se pare că pe strada Mouton.Tristan întoarse capul şi făcu semn trupei să se pregătească de drum. Pustnica

răsuflă.— Monseniore, spuse deodată un arcaş, întrebaţi bătrâna zână de ce sunt rupte

gratiile de la ferestruica ei.Întrebarea readuse neliniştea în inima nenorocitei mame. Nu-şi pierdu totuşi

întreaga prezenţă de spirit.— Au fost totdeauna aşa, îngăimă ea.— Eh, replică arcaşul, ieri încă ele formau o cruce neagră, frumoasă, ce îndemna

la evlavie. Tristan zvârli spre pustnică o privire piezişă.— Mi se pare că bătrâna se fâstâceşte!Nefericita simţi că totul atârna de stăpânirea ei şi, cu moartea în suflet, se porni

să rânjească. Mamele au astfel de puteri.— Omul e beat, spuse ea. De mai bine de un an coada unei căruţe cu pietre s-a

izbit în ferestruica mea şi a rupt gratiile. Ce l-am mai ocărât pe căruţaş!— Într-adevăr, spuse un alt arcaş, eram şi eu de faţă.Se găsesc întotdeauna peste tot oameni care au văzut totul. Mărturia

neaşteptată a arcaşului o învioră pe pustnică, interogatoriul însemna pentru eachinul de a străbate o prăpastie pe muchea unui cuţit. Ea însă era condamnată la ocontinuă alternativă de speranţă şi de alarmă.

— Dacă o căruţă a făcut asta, reluă primul soldat, cioturile gratiilor ar fi trebuitsă fie împinse înăuntru, pe câtă vreme ele sunt date în afară.

— Ehe, spuse Tristan soldatului, ai un nas de copoi! Bătrânico, răspunde lavorbele lui.

— Vai de mine, vă jur, monseniore, că o căruţă a sfărâmat zăbrelele, strigă eastrâmtorată, cu un glas fără să vrea plin de lacrimi. Auziţi că omul acesta a văzut. Şiapoi ce am eu cu egipteanca d-voastră?

— Hm, mormăi Tristan.— Drace! reluă soldatul măgulit de lauda starostelui; frânturile fierului sunt

proaspete. Tristan clătină din cap. Ea se îngălbeni.— Cât timp a trecut de la căruţa aceea?— Poate o lună, poate cincisprezece zile, monseniore. Nu mai ştiu cât.— A spus la început că mai mult de un an, observă soldatul.— Într-adevăr, bate la ochi! glăsui starostele.— Monseniore, vă jur că o căruţă a sfărâmat gratiile, strigă ea lipită mereu

dinaintea ferestruicii şi tremurând ca nu cumva bănuiala să-i îndemne a-şi băgacapul şi a privi în chilie. Vă jur pe îngerii din rai. Dacă nu e o căruţă atunci să măosândească pentru de-a pururi Domnul.

— Pui prea multă căldură în jurământ! rosti Tristan cu ochirea lui de inchizitor.Biata femeie simţea cum siguranţa ei se spulberă tot mai mult. Făcea stângăcii

şi înţelegea cu groază că nu spunea ce ar fi trebuit.Un alt soldat sosi în momentul acela, strigând:— Monseniore, ursitoarea bătrână minte. Vrăjitoarea nu a fugit pe strada

Mouton. Lanţul străzii a rămas întins toată noaptea şi paznicul nu a văzut pe nimeni.Tristan, a cărui înfăţişare devenea din clipă în clipă tot mai sinistră, o întrebă pe

pustnică: ce ai de spus?Ea încercă şi acum să ţină piept:— Că nu ştiu nimic, monseniore, că m-am înşelat poate. Mi.se pare că a trecut

peste apă.— Asta-i partea opusă, glăsui starostele. Nu-mi închipui totuşi că ea a vrut să se

înapoieze în Cetate unde o urmăreau. Minţi, bătrâno!— Şi apoi, adăugă primul soldat, nu e nici o barcă, nici în partea asta a apei, nici

în cealaltă.— O fi trecut înot, replică pustnica apărând terenul pas cu pas.— Ce, înoată femeile? întrebă soldatul.— La dracu, tu minţi, bătrâno! Minţi! exclamă Tristan cu mânie. Îmi vine să las

pe vrăjitoare şi să te iau pe tine. Un sfert de oră de cazne îţi va smulge poate adevâ ruldin gâtlej. Haide, urmează-ne!

Ea prinse cuvintele acestea.— Cum vreţi, monseniore. Voia d-voastră. Prefer cazna. Luaţi-mă. Repede!

Repede! să plecăm numaidecât. „În vremea asta, cugeta ea, fiica mea va fugi”.— Mii de draci! glăsui starostele. Ce poftă are să fie schingiuită! Nu înţeleg

nimic de la nebuna asta.Un sergent bătrân, cu cap încărunţit, ieşi din rânduri şi se adresă starostelui:— E într-adevăr nebună, monseniore. Dacă a dat drumul egiptencei, nu e vina

ei, căci nu le suferă pe egiptence. Stau la post aici de cincisprezece ani şi o aud înfiecare seară blestemându-le pe ţigănci. Dacă aceea care o urmărim este, după cumcred, mica dansatoare cu capra, atunci bătrâna o urăşte cu atât mai mult.

Guduila făcu o sforţare şi spuse:— Pe aceea cu atât mai mult..Mărturia unanimă a oamenilor din post confirmă starostelui cuvintele

bătrânului sergent. Renunţând să mai scoată ceva de la pustnică, Tristan l'Hermite îiîntoarse spatele şi ea îl văzu, cu o încordate nespusă, cum se îndreaptă domol sprecal.

— Haide, la drum, rosti el printre dinţi, să conţinuăm cercetarea. N-am să dormpână când egipteanca nu va fi spânzurată.

Mai şovăi totuşi o bucată de vreme înainte de a urca pe cal. Gudula palpita întreviaţă şi moarte, văzând că plimbă în jurul pieţei mutra neliniştită a unui câine de

vânătoare, care simte pe aproape vizuina fiarei şi nu vrea să se îndepărteze. În sfârşit,clătină din cap şi sări în şa. Inima, aşa de groaznic încleştată a Gudulei, se umflă,spuse cu glas încet, aruncând o ochire fetei, pe care nu îndrăznise încă s-o priveascăde la venirea lor:

— E salvată!Biata copilă rămăsese toată vremea în colţul ei, fără să sufle, fără să se mişte, cu

ideea morţii dinaintea ochilor. Nu pierduse nimic din scena petrecută între Gudula şiTristan, şi fiecare zbucium al mamei răsuna într-însa. Auzise toate trosniturilesuccesive ale firului care o ţinea suspendată peste prăpastie, i se păruse de douăzecide ori că-l vede cum se rupe, dar acum începea să respire şi să simtă piciorul pepământ tare. Auzi în momentul acela un glas care spunea starostelui:

— Mii de draci, domnule staroste, nu e treaba mea, om de arme, să spânzurvrăjitoare. Vă las d-voastră grija aceasta. Nu-mi veţi lua în nume de rău că mă întorcla compania mea, care a rămas fără căpitan.

Glasul era al lui Phoebus de Châteaupers. Nu se poate descrie ce s-a petrecut înclipa aceea. Aşadar, el, prietenul ei, protectorul, sprijinul, refugiul, Phoebus al ei eraacolo! Se ridică şi mai înainte ca mama s-o poată împiedica, ea se năpusti daferestruică strigând:

— Phoebus! ajutor, Phoebus!Phoebus nu mai era acolo. Trecuse în galop de colţul străzii Coutellerie. Dar

Tristan nu plecase.Pustnica se năpusti asupra fiicei sale, cu un răget. O trase violent înapoi,

înfigându-şi unghiile în gâtul fetei. Dar era prea târziu. Tristan văzuse.— He! He! strigă el cu un râs care îi dezvelea toţi dinţii, şi îi făcea figura să

semene cu botul unui lup; doi şoareci în capcană!— Bănuiam eu, spuse soldatul.Tristan îl bătu pe umeri:— Eşti o pisică straşnică! Haide, adăugă el, unde e Henriet Cousin? Un om care

nu avea nici îmbrăcămintea, nici înfăţişarea soldaţilor, ieşi din rânduri. Purta uncostum pe jumătate cenuşiu şi pe jumătate cafeniu, avea părul lins, mâneci de piele şiun pachet de frânghii în mână. Omul acesta îl însoţea totdeauna pe Tristan care, larându-i, însoţea totdeauna pe Ludovic al XI-lea.

— Prieteni, glăsui Tristan l'Hermite, îmi închipuiesc că asta-i vrăjitoarea pe careo căutăm. Spânzură-mi-o. Ai scara cu tine?

— E una sub şopronul Casei cu stâlpi, răspunse omul. O spânzurăm acolo?continuă el arătând o spânzurătoare de piatră.

— Da.— He-he, n-o să avem de făcut un drum lung, rosti omul cu un râs gros, mai

bestial chiardecât al starostelui.— Grăbeşte-te, spuse Tristan, ai să râzi pe urmă.Din clipa când Tristan i-a văzut fiica, şi când ultima speranţă era pierdută,

pustnica nu scosese nici un cuvânt. O aruncase pe biata egipteancă, moartă pejumătate, în colţul cavoului, şi se aşezase iarăşi la ferestruică, cu mâinile înfipte cadouă gheare. În atitudinea aceasta privi necontenit asupra tuturor soldaţilor, cuprivirea ei care devenise iar sălbatică şi rătăcită. În momentul când Henriet Cousin seapropie de chilie, ea îi aruncă o privire atât sălbatică încât el se trase înapoi.

— Monseniore, întrebă el revenind la staroste, care trebuie luată?— Cea tânără.— Cu atât mai bine, căci bătrâna pare primejdioasă— Biata dansatoare cu capra! murmură bătrânul sergent din post.

Henriet Cousin se apropie iarăşi de ferestruică. Ochii mamei îl intimidau. Spusesfios:

— Doamnă...Ea îl întrerupse cu glas foarte scăzut şi furios:— Ce pofteşti?— Nu e vorba de dumneata, ci de cealaltă, spuse el.— Care cealaltă?— Cea tânără.Ea se porni să clatine din cap, strigând:— Nu e nimeni! Nu e nimeni! Nu e nimeni!— Ba da, reluă călăul, ştii bine că este. Lasă-mă s-o iau pe cea tânără. Dumitale

nu vreau să-ţi fac nici un rău.Ea glăsui cu un rânjet ciudat:— Aha, mie nu vrei să-mi faci nici un rău!— Lasă-mi-o pe cealaltă, doamnă; e voinţa domnului staroste.Ea repetă cu un aer înnebunit:— Nu e nimeni.— Iţi spun că da, ripostă călăul. Am văzut cu toţii că eraţi două.— Poftim, priveşte! glăsui pustnica rânjind. Bagă-ţi capul prin deschizătură.

Călăul examină unghiile mamei, şi nu îndrăzni.— Grăbeşte-te! strigă Tristan, care îşi aşezase trupa în cerc, în jurul Găurii

şoarecilor, şi stătea pe cal lângă spânzurătoare. Henriet reveni încă o dată la staroste,foarte încurcat. Pusese jos frânghia şi îşi învârtea stângaci pălăria în mâini.

— Monseniore, pe unde să intru? întrebă el.— Pe uşă.— Nu e nici una.— Pe fereastră.— E prea îngustă.— Lărgeşte-o, spuse Tristan cu mânie. N-ai cazmale?Din fundul peşterii sale, mama, mereu la pândă, privea. Nu mai nădăjduia

nimic, nu mai ştia ce vrea, însă nu vroia să-i fie luată fiica.Henriet Cousin se duse să caute lada cu unelte de sub şopronul Casei cu stâlpi.

Scoase şi scara dublă pe care o fixă îndată de spânzurătoare. Cinci sau şase oameni aidregătoriei se înarmară cu târnăcoape şi pârghii, iar Tristan se îndreptă cu ei spreferestruică.

— Bătrâno, glăsui starostele cu aer sever, dă-ne-o pe fată de bună-voie. Îl privica şi cum n-ar fi înţeles.

— La dracu! exclamă Tristan, ce ai de te împotriveşti ca vrăjitoarea să fiespânzurată după voinţa regelui?

Nenorocita se porni să râdă cu râsul ei sălbatic.— Ce am? E fiica mea.Accentul cu care ea rosti cuvântul îl înfiora chiar pe Henriet Cousin.— Îmi pare rău, reluă starostele. Dar aceasta este voinţa regelui. Ea strigă,

râzând şi mai cumplit:— Ce-mi pasă mie de regele tău? îţi spun că e fiica mea!— Găuriţi zidul, spuse Tristan.Era de ajuns, pentru a face o deschizătură destul de largă, să fie scoasă o lespede

de sub ferestruică. În momentul când mama auzi târnăcoapele şi pârghiile săpându-ifortăreaţa, scoase un strigăt năpraznic, apoi începu să se învârtească cu o vitezăînfricoşătoare în mijlocul chiliei, deprindere de fiară pe care o căpătase în cuşcă. Numai spunea nimic, dar ochii ei ardeau. Soldaţii se simţeau îngheţaţi până în adâncul

inimii. Deodată ea luă bolovanul, râse, şi-l aruncă cu ambele mâini asupra oamenilor.Piatra, zvârlită cu stângăcie, întrucât mâinile îi tremurau, nu atinse pe nimeni, se oprila picioarele calului lui Tristan. Bătrâna scrâşni din dinţi. Între timp, măcar căsoarele nu se înălţase încă, se lumină de-a binelea, o nuanţă roză înveselea hornuriledărăpănate ale Casei-cu-stâlpi. Era ora când ferestrele matinale ale marelui oraş sedeschid, voioase. Câţiva mocofani, câţiva vânzători de fructe, în drum spre hale cumăgarul lor, începeau să străbată Piaţa Greve, se opreau un moment în dreptulgrupului de soldaţi grămădiţi la Gaura şoarecilor, priveau cu ochi uimiţi şi treceaumai departe. Pustnica se aşezase lângă fiica ei, acoperind-o cu corpul; ochii erau ficşi;o asculta pe biata copilă care nu se mişca şi care murmura în şoaptă, doar: „Phoebus!Phoebus!” Pe măsură ce lucrul dărâmătorilor părea că înaintează, mama se trăgeaînapoi, maşinal, şi o strângea tot mai mult pe fată lângă zid. Deodată pustnica (căcifăcea de santinelă şi nu scăpa nimic din vedere) văzu cum piatra se clatină, apoi auziglasul lui Tristan care îi încuraja pe oameni. Atunci se smulse din prăbuşirea în carecăzuse de câteva clipe şi începu să se tânguie cu un ton ce sfâşia câteodată urechea caun ferăstrău, iar alteori îngâna ca şi cum toate blestemele s-ar fi îmbulzit pe locpentru a exploda deodată.

— Ho-ho-ho! dar e groaznic! Sunteţi nişte tâlhari! Vreţi cu adevărat să-mi luaţifata? Vă spun că e fiica mea! O, nemernicii! O, călăii! Asasini! Ticăloşi! Mojici!Ajutor! Foc! Cu adevărat oare că au să-mi ia copila?

Se adresă lui Tristan, spumegând, cu ochi buimaci, în patru labe ca o panteră,zburlită toată.

— Haide, îndrăzneşte să-mi iei fata! Nu înţelegi că este fiica mea? Ştii tu ceînseamnă să ai un copil! Hei, lupule prădalnic, n-ai stat nicioidată în vizuină culupoaica ta? Nu ai avut niciodată un pui? Iar dacă ai pui, nu se tulbură nimic înpântecul tău, atunci când ei urlă?

— Daţi jos piatra, glăsui Tristan, nu mai rezistă.Pârghiile ridicară lespedea grea. Era, am spus, ultimul meterez al mamei. Ea se

aruncă asupra pietrei, vru s-o reţină, o zgârie cu unghiile, dar blocul masiv, urnit deşase oameni, îi scăpă şi lunecă uşurel jos, de-a lungul pârghiilor de fier. Văzândintrarea făcută, mama căzu de-a curmezişul deschizăturii, baricadând spărtura cutrupul ei, frământându-şi braţele, izbind lespedeea cu capul şi strigând cu vocerăguşită de oboseală, o voce care abia se auzea :

— Ajutor! foc!— Acum luaţi fata, spuse Tristan care continua să rămână impasibil.Mama îi privi pe soldaţi atât de furios, încât ei se simţeau mai îndemnaţi să dea

înapoi decât să înainteze.— Haide, reluă starostele. Henriet Cousin, du-te tu. Nu făcu nimeni un pas.

Starostele înjură:— Mii de draci! Iată ostaşii mei! Se tem de o femeie.— Monseniore, întrebă Henriet, d-voastră numiţi aşa ceva o femeie?— Are o coamă de leu, glăsui altul.— Haide, continuă starostele. Deschizătura e destul de largă. Intraţi trei

deodată. La naiba, să sfârşim! Pe cel dintâi care dă înapoi, îl tai în două!Puşi între staroste şi mamă, deopotrivă ameninţători, soldaţii şovăiră un

moment, pe urmă, făcându-şi curaj, înaintară spre Gaura şoarecilor. Când pustnicavăzu asta, se ridică brusc în genunchi, îşi dădu în lături părul de pe obraz, apoimâinile-i slabe şi zgâriate îi căzură pe şolduri. Atunci, lacrimi mari ieşiră, una câteuna, din ochi, coborau de-a lungul unui şanţ, pe obraji, ca un torent în albia pe careau săpat-o. În acelaşi timp se porni să vorbească, dar cu un glas atât de implorator, de

blând, de supus şi de sfâşietor, încât, în preajma lui Tristan, numeroşi ostaşi bătrâni,care altminteri ar fi fost în stare să mănânce carne de om, îşi ştergeau ochii.

— Monseniorilor! Domnilor ostaşi! Un cuvânt. Trebuie să vă spun ceva. Ea efiica mea, vedeţi? Fetiţa mea scumpă, pe care o pierdusem! Ascultaţi. E o povesteîntreagă. Eu cunosc foarte mulţi soldaţi. Au fost totdeauna buni cu mine pe vremeacând copiii mă alungau cu pietre deoarece duceam o viaţă desfrânată. Când o săaflaţi, o să-mi lăsaţi copilul. Eu sunt o biată femeie pierdută. Mi-au furat-o ţigăncile.I-am păstrat pantoful ei cinsprezece ani. Uite-l. Ea avea picioruşul acesta. La Reims!Chantefleurie! Strada Folle-Peine. Aţi cunoscut-o poate pe Chantefleurie. Eram eu.Erau vremuri frumoase pe atunci. Se petrecea. O să vă fie milă de mine, nu-i aşa,monseniorilor? Egiptencele mi-au furat-o, mi-au ascuns-o cincisprezece ani. Ocredeam moartă. Închipuiţi-vă, bunii mei prieteni, că o credeam moartă. Am trăitcinsprezece ani aici, în hruba asta, fără foc iarna. Viaţă grea. Bietul pantofior adorat!Am strigat atâta încât bunul Dumnezeu m-a auzit. În noaptea asta mi-a redat fiica. Ominune a Domnului. Nu era moartă. N-o să mi-o luaţi, sunt sigură. Dacă ar fi vorbade mine, nu aş apune nimic, dar ea e o copilă de şaisprezece ani. Lăsaţi-i timp să vadăsoarele. Ce v-a făcut ea? Nimic. Nici eu. Dacă aţi şti că n-o am decât pe ea, că suntbătrână, că ea e o binefacere pe care mi-o trimite Sfânta Fecioară! Şi apoi suntem atâtde buni cu toţii! Nu ştiaţi că ea e fiica mea; acum ştiţi. Oh, o iubesc! Domnulestaroste, aş vrea mai degrabă să se facă o gaură în măruntaiele mele decât să văd ozgârietură cât de mică pe degetul ei. D-voastră aveţi înfăţişarea unui nobil bun.Vorbele mele vă lămuresc, nu e aşa? O, dacă aţi avut o mamă, monseniore! D-voastrăsunteţi căpitanul, lăsaţi-mi copila. Vedeţi că vă rog în genunchi, ca pe Iisus Christos.Nu cer nimănui nimic, sunt din Reims, am acolo o bucată de loc de la unchiul meuMaliet Pradon. Nu sunt o cerşetoare. Nu vreau nimic, însă vreau pe copila mea.Vreau să-mi păstrez copila! Bunul Dumnezeu, care este stăpân, nu mi-a înapoiat-odegeaba. Regele? Spuneţi regele? N-o să-l bucure prea mult că-mi pierdeţi fetiţa. Şiapoi regele este bun. Ea e fiica mea, a mea, nu a regelui, nu a voastră! Vreau să plec!Vreau să plecăm! în sfârşit, două femei care trec, una mama şi alta fiica, sunt lăsate sătreacă. Lăsaţi-ne să trecem. Suntem din Reims. O, d-voastră sunteţi tare buni,domnilor ostaşi, îmi sunteţi dragi cu toţii! N-o să-mi luaţi copilaşul, este cuneputinţă. Nu e aşa că e cu neputinţă? Copila mea! Copila mea! Nu vom încerca sădăm o idee despre gestul, accentul, lacrimile pe care le sorbea vorbind, mâinile pecare le împreuna şi apoi le frământa, zâmbetele sfâşietoare, privind înecate, gemetele,suspinele, strigătele jalnice şi impresionante pe care le amesteca printre cuvintele eidezordonate, zănatece, fără şir. Când femeia tăcu, Tristan l’Hermite încruntăsprâncenele, dar pentru a ascunde o lacrimă care se rostogolea din ochii lui de tigru.Îşi înfrânse totuşi slăbiciunea şi spuse, răspicat:

— E voia regelui. Apoi se plecă la urechea lui Henriet Cousin şi îi şopti: Sfârşeşterepede! Temutul staroste simţea poate că şi inima lui cedează.

Călăul şi soldaţii intrară în chilie. Mama nu se împotrivi, dar se târî spre fată şise aruncă peste ea. Egipteanca văzu că soldaţii se apropie. Groaza morţii o însufleţidin nou.

— Mamă! strigă ea cu un sfâşietor accent de durere; mamă, uite-i că vin! Apără-mă!

— Da, dragostea mea, te apăr, răspunse mama cu vocea stinsă şi, strângând-o înbraţe, o acoperi cu sărutări. Amândouă lungite jos, mama peste fiică, formau unspectacol vrednic de milă.

Henriet Cousin o apucă pe fată de subsuori. Când ea îi simţi mâna, scoase unrăcnet şi leşină. Călăul, din ai cărui ochi lacrimile cădeau grele peste ea, vru s-o ridiceîn braţe. Încercă s-o desprindă pe mamă, care îşi înnodase parcă mâinile pe după

mijlocul fiicei, dar aceasta se agăţase cu atâta putere de copilă încât nu putu s-odespartă. Henriet Cousin o târî atunci pe fată din chilie şi pe mamă după ea. Ochiimamei erau de asemeni închişi. Soarele se înălţa în momentul acela şi era în piaţădestulă lume care privea de la distanţă obiectele târâte pe caldarâm spre ştreang. Aşaproceda starostele Tristan la execuţii. Mania lui era de a împiedica pe curioşi să seapropie. La ferestre nu era nimeni. Se vedeau numai, departe, în vârful turnului de laNotre-Dame care domină Piaţa Greve, doi oameni proiectaţi în negru pe cerullimpede al dimineţii, care păreau că privesc.

Henriet Cousin se opri cu trupul pe care îl târa la piciorul scării fatale şi, abiarespirând din cauza emoţiei, trecu frânghia pe după gâtul adorabil al fetei. Nefericitacopilă simţi atingerea oribilă a funiei. Îşi ridică pleoapele şi văzu braţul de piatrădescărnat al spânzurătorii întins deasupra capului. Atunci se înfioră şi strigă cu glastare, sfâşietor:

— Nu! Nu! Nu vreau!Mama, al cărei cap era îngropat şi pierdut sub veşmintele fiicei, nu spuse un

cuvânt, doar corpul i se înfioră şi se auzi zgomotul sărutărilor ei pe trupul copilei.Călăul profită de moment pentru a desface repede braţele cu care ea încleştase pecondamnată. Din cauza istovirii şi a deznădejdii, mama nu se împotrivi. Atunci el oluă pe fată pe umăr; făptura încântătoare se frângea în două peste capul lui. Dupăaceea el puse piciorul pe scară, gata să urce. Atunci mama, ghemuită pe caldarâm,deschise ochii mari. Fără să scoată un strigăt, se înălţă cu o expresie cumplită, apoi cao fiară năpustită asupra prăzii sale, se aruncă peste mâna călăului şi o muşcă. Osclipire de fulger. Călăul urlă de durere. Ceilalţi alergară. Cu multă greutate i sescoase mâna însângerată dintre dinţii mamei. Ea tăcea. Fu împinsă cu brutalitate şicapul ei căzu greu pe piatră. O ridicară. Ea căzu din nou. Murise. Călăul, care nudăduse drumul fetei, urcă scara.

II. „La creatura bella bianco vestita” (Dante)Când Quasimodo văzu că e goală chilia, că egipteanca nu se mai află acolo, că în

timp ce el o apăra, ea fusese răpită, se apucă de păr şi se frământă uimit şi-ndurerat.Apoi începu să alerge prin biserică, să o caute pe ţigancă, scoţând strigăte ciudate latoate colţurile, semănându-şi părul roşu pe lespezi. Tocmai în momentul acela arcaşiiregelui intrau victorioşi în Notre-Dame, căutând-o şi ei pe egipteancă.

Quasimodo îi ajută, fără să bănuiască bietul surd intenţiile lor fatale, el credeacă duşmanii egiptencei sunt vagabonzii. Îl duse pe Tristan l'Hermite în toateascunzătorile, îi deschise uşile secrete, fundurile duble ale altarului, încăperile dedinapoia sacristiilor. Dacă nefericita ar mai fi fost acolo, ar fi predat-o el. Când sila dea nu găsi nimic îl descurajă pe Tristan care nu se descuraja lesne, Quasimodocontinuă cercetările singur.

Ocoli de douăzeci de ori, de o sută de ori, biserica, în lung şi-n lat, de sus şi pânăjos, urcând, coborând, alergând, chemând, strigând, adulmecând, scotocind,vârându-şi capul prin toate văgăunile, băgând o torţă sub toate bolţile, deznăăjduit,nebun. Un mascul care şi-a pierdut femela nu mugeşte mai tare şi nu e mai bezmetic.În sfârşit, când fu sigur, pe deplin sigur că ea nu mai era acolo, că i- a fost furată, urcădin nou, încet, scara tunurilor, scara pe care o escaladase cu atâta înflăcărare şitriumf în ziua când a salvat-o. Trecu prin aceleaşi locuri cu capul în jos, fără glas, fărălacrimi, aproape fără suflu. Biserica era din nou pustie, căzută iarăşi în tăcerea ei.Arcaşii plecaseră pentru a o fugări pe vrăjitoare prin Cetate. După ce rămăsese singurîn catedrala vastă, aşa de asaltată şi de tumultoasă cu un moment înainte, Quasimodoporni spre chilia unde egipteanca dormise atâtea săptămâni sub paza lui, îşiînchipuia, apropiindu-se, că o va regăsi poate. Când, la cotitura galeriei ce dă pe

acoperişul laturilor scunde, zări cămăruţa strâmtă, cu ferestruica şi uşcioara ei,ghemuită sub o arcuire boltită ca un cuib de pasăre sub creangă, inima îi stătubietului om în loc, astfel că se sprijini de un stâlp ca să nu cadă. Îşi imagină că ea seinapoiase poate, că un geniu bun a readus -o că mica încăpere era prea liniştită, preasigură şi prea fermecătoare ca ea să nu se găsească acolo. Nu cuteza să facă un pasmai mult de teamă că va spulbera iluzia. „Da, îşi spunea el în gând, poate că eadoarme sau se roagă. Să nu o tulburăm.”

În sfârşit, îşi adună tot curajul, înaintă în vârful picioarelor, privi, intră. Gol!Chilia era tot goală. Nefericitul surd o ocoli cu paşi înceţi, ridică patul şi se uitădedesubt, ca şi cum ea putea să fie ascunsă între lespede şi saltea, apoi clătină din capşi rămase prostit. Deodată strivi furios torţa sub picior şi fără să scoată un cuvânt, unsuspin, îşi năpusti cu toată iuţeala capul de perete şi căzu leşinat pe piatră.

Când îşi reveni în fire, se aruncă pe pat, se rostogoli, sărută cu frenezie loculcald încă în care fata dormise, stătu aşa nemişcat câteva minute, ca şi cum avea să-şi-dea duhul, pe urmă se ridică lac de sudoare, gâfâind, înnebunit, şi începu să batăpereţii cu capul, cu regularitatea înfricoşătoare a limbii clopotelor sale şi cu hotărâreaomului care vroia să-l zdrobească. În sfârşit căzu istovit pentru a doua oară; se târî îngenunchi afară din chilie şi se ghemui în faţa uşii, într-o atitudine de uimire.

Stătu astfel mai mult de un ceas, fără să facă vreo mişcare, cu ochiul aţintitasupra chiliei pustii, mai mohorât şi mai îngândurat decât o mamă ce se găseşte întreun leagăn gol şi un sicriu plin. Nu rosti un cuvânt; dar, la intervale lungi, un hohotit îiscutura cu violenţă corpul, însă un hohotit fără lacrimi, ca nişte fulgere de vară carenu fac zgomot. Pare-se că atunci, cercetând în adâncul reveriei dezolate cam cineputea fi răpitorul neaşteptat al egiptencei, gândul lui a mers la arhidiacon.

Îşi aminti că dom Claudiu avea o cheie a scării ce ducea la chilie, îşi reamintitentativele lui nocturne asupra fetei, prima la care el, Quasimodo, îl ajutase, a douacând îl împiedicase, îşi reaminti o mulţime de detalii şi, în curând, nu se mai îndoi căarhidiaconul i-a răpit egipteanca. Totuşi respectul său pentru preot, recunoştinţa,devotamentul, iubirea pentru omul acela aveau rădăcini atât de adânci în inima luiîncât ele rezistau, chiar şi acum, unghiilor geloziei şi deznădejdii. Cugeta căarhidiaconul a săvârşit răpirea, iar furia sângeroasă şi ucigătoare pe care ar firesimţit-o împotriva altuia se schimbă la bietul surd, fiind vorba de Claudiu Frollo,într-un spor de durere. In momentul când gândul său se fixa astfel asupra preotului,şi deoarece zorile înălbeau arcuirile bolţilor, văzu la etajul superior al catedralei ofigură cum mergea. Figura se îndrepta în direcţia sa. O recunoscu. Era arhidiaconul.Claudiu mergea cu pas grav şi lent. Nu privea înainte, se îndrepta spre turnulrăsăritean, dar chipul lui era întors spre cheiul drept al Senei şi ţinea capul sus, ca şicum ar fi căutat să vadă ceva peste acoperişuri. Bufniţa are deseori această atitudinepiezişă. Zboară spre un punct şi priveşte altul.

Preotul trecu astfel pe deasupra lui Quasimodo, fără să-l vadă. Surdul, pe careapariţia aceea bruscă îl împietrise, văzu cum el se afundă sub uşa scării de la turnulrăsăritean. Cititorul ştie că din turnul acesta se vede Primăria. Quasimodo se ridică şiporni după arhidiacon. Quasimodo urcă scara turnului ca să îşi dea seama de ce ourca şi preotul. De altminteri, bietul clopotar nu ştia ce va face, ce va spune, ce anumevroia. Era plin de furie şi de teamă. Arhidiaconul şi egipteanca se ciocneau în inimasa. Când ajunse în vârful turnului, mai înainte de a ieşi din umbra scării şi de a intrape patformă, examină cu precauţie unde se afla preotul. Preotul stătea întors cuspatele. E acolo o balustradă străpunsă, care înconjoară patforma clopotniţei.Preotul, ai cărui ochi se cufundau asupra oraşului, stătea rezemat cu pieptul departea balustradei care dă către podul Notre-Dame. Înaintând cu paşi de lup,dinapoia lui, Quasimodo ţinu să vadă ce privea preotul. Atenţia preotului era atât de

ascuţită încât nu-l auzi pe surd. Parisul e un spectacol măreţ şi fermecător, şi înspecial Parisul de atunci, văzut de la înălţimea turnurilor catedralei Notre-Dame, înrazele proaspete ale unui răsărit de vară. Era, pare-se, o zi de iulie. Cerul, perfectsenin. Câteva stele întârziate se stingeau în diferite puncte, iar una strălucea puternicla răsărit, în partea cea mai limpede a cerului. Soarele se pregătea să apară.

Parisul începea să se mişte. O lumină foarte albă şi foarte pură evidenţiaochiului toate planurile miilor sale de case. Umbra uriaşă a clopotniţelor mergea dinacoperiş în acoperiş, de la un capăt al marelui oraş la altul. Erau cartiere careîncepuseră să vorbească şi făceau zgomot. Aici un sunet de clopot, colo o lovitură deciocan, dincolo clinchetul complicat al unei căruţe în mers. Câteva trâmbe de fum serevărsau ici colo peste suprafaţa de acoperişuri, ca printre crăpăturile unei imensebăi de pucioasă. Râul, care îşi încrunta apa pe sub arcurile atâtor poduri şi launghiurile atâtor insule, era încreţit de cute argintii. În jurul oraşului, dincolo demetereze, vederea se pierdea într-un mare cer de neguri alburii, printre care sedistingea confuz linia nesfârşită a câmpiilor şi proeminenţa graţioasă a colinelor.Toate zvonurile plutitoare se împrăştiau peste cetatea deşteptată pe jumătate.

Spre răsărit, vântul dimineţii alunga câteva ghemotoace de nori alburii, smulşidin cojocul de brumă al colinelor. În piaţa bisericii, câteva gospodine cu ulcica delapte în mână arătau uimite dărăpănarea curioasă a uşii catedralei şi două pâraie deplumb îngheţate între crăpături. Atât mai rămăsese din hărmălaia nopţii. Rugulaprins de Quasimodo între turnuri se stinsese. Tristan curăţase piaţa şi dăduse ordinpentru aruncarea morţilor în Sena. Regii de teapa lui Ludovic al XI-lea au grijă săspele repede caldarâmul după un masacru. Dincolo de balustrada turnului, exactdedesubtul locului unde preotul se oprise, era una din acele ferestre de piatră,fantastic sculptate, care zburlesc edificiile gotice, iar într-o crăpătură a streşinii, douămixandre în floare, scuturate şi însufleţite parcă de adierea vânh lui, se salutauzglobiu. Deasupra turnurilor, sus în slava cerului, se auzeau ciripiri de păsări.

Dar preotul nu asculta şi nu privea nimic. El era dintre oamenii pentru care nuexistă dimineţi, păsări, flori. În orizontul imens care capătă atâtea aspecte în jurulsău, contemplarea lui era concentrată asupra unui singur punct. Quasimodo ardea denerăbdare să-l întrebe ce a făcut cu egipteanca. Însă arhidiaconul părea în momentulacesta pe altă lume. Se găsea, vădit, într-unul din minutele violente ale vieţii, când nusimţi că pământul se năruie. Cu ochii fixaţi mereu asupra unui singur loc, el rămâneaneclintit şi tăcut. Iar tăcerea şi neclintirea aveau ceva atât de temut încât clopotarulsălbatic se înfioră şi nu cuteză să se ciocnească de ele. Dar şi acesta era un mod de a-linteroga pe arhidiacon. El urmări direcţia razei lui vizuale şi în chipul acesta privireanefericitului surd căzu asupra Pieţei Greve. Văzu astfel ce anume privea preotul.Scara era înălţată lângă spânzurătoarea permanentă. Se strânsene oarecare popor înpiaţă, şi erau mulţi soldaţi. Un om târa pe caldarâm un obiect alb de care era agăţataltul negru. Omul se opri la piciorul spânzurătoarei. Atunci se petrecu un lucru pecare Quasimodo nu-l văzu bine. Nu pentru că singurul lui ochi n-ar fi putut săparcurgă distanţa, dar pentru că un pâlc de soldaţi îl împiedica să distingă totul. Dealtminteri, în clipa aceea soarele apăru şi un atare val de lumină se revărsase pedeasupra orizontului încât ai fi zis că toate unghiurile Parisului luau foc deodată.Intre timp, omul începu să urce scara. Quasimodo îl revăzu atunci limpede. Purta ofemeie pe umăr, o fată îmbrăcată în alb, iar fata avea un lanţ la gât. Quasimodo orecunoscu. Era ea...

Omul ajunse astfel în capătul scării. Aranjă laţul. Preotul, ca să vadă mai bine,se aşeză pe balustradă. Deodată, omul împinse scara cu călcâiul. Quasimodo, care numai respira de câteva clipe, o văzu legănându-se de capătul frânghiei, la doi stânjenideasupra caldarâmului, pe nefericita copilă cu omul ghemuit pe umerii ei. Frânghia

se învârti de mai multe ori. Quasimodo văzu cum corpul egiptencei se zvârcoleştegroaznic. La rându-i, cu gâtul încordat, cu ochii ieşiţi din orbite, preotul contemplagrupul înfricoşător al omului şi al fetei, al păianjenului şi al muştei. În momentulcând scena era mai groaznică, un râs de demon, un râs care nu-l poţi avea decât cândîncetezi de-a mai fi om, izbucni pe chipul livid al preotului. Quasimodo nu auzi râsul,dar îl văzu. Clopotarul se trase câţiva paşi dinapoia arhidiaconului şi, deodată,năpustindu-se asupra lui cu furie, îl împinse din spate în abisul peste care domClaudiu stătea aplecat. Preotul strigă:

— Blestem! şi căzu.Streaşina deasupra căreia se găsea îl opri în cădere. Se agăţă cu mâini disperate

şi, în momentul când deschise gura să scoată un al doilea strigăt, văzu peste margineabalustradei, deasupra capului său, figura formidabilă şi răzbunătoare a luiQuasimodo. Atunci tăcu. Prăpastia era sub el. O cădere de la mai mult de două sutede picioare. În situaţia aceasta cumplită, arhidiaconul nu spusese un cuvânt, nuscoase un geamăt. Se zvârcoli doar pe streaşină, încercând, cu sforţărinemaipomenite, să urce. Dar mâinile nu se puteau prinde de granit, picioarelebrăzdau zidul înnegrit fără să se poată înfige. Persoanele care au urcat în turnurilecatedralei ştiu că imediat dedesubtul balustradei e o proeminenţă. În acest punct seistovea nenorocitul arhidiacon. N-avea a face cu un zid drept, ci cu unul care fugeasub el. Quasimodo n-ar fi trebuit, pentru a-l smulge din vâltoare, să facă altceva decâtsă întindă mâna, dar el nu îl privea. El privea Piaţa Greve. Privea spânzurătoarea, oprivea pe egipteancă. Surdul se rezemase de balustradă în locul unde, cu un momentînainte, era arhidiaconul. Acolo, nedezlipindu-şi privirea de la singurul obiect ceînsemna pentru el lumea în momentul acela, stătea nemişcat şi mut ca un omfulgerat, şi un lung pârâu de lacrimi curgea în linişte din ochiul care până atunci nuvărsase încă decât un singur strop. Intre timp, arhidiaconul gâfâia. Fruntea luipleşuvă era lac de sudoare, unghiile lui sângerau pe piatră, genunchii se jupuiau dezid. Auzea cum sutana agăţată de streaşină pârâie şi se descoase la fiecare smucitură.Culmea nenorocirii, streaşina se termina printr-un burlan de plumb care se îndoiasub povara trupului său. Arhidiaconul simţea cum burlanul se frânge încet-încet. Îşispunea nenorocitul că, atunci mâinile sale vor fi zdrobite de oboseală, când sutana seva rupe, când plumbul se va îndoi, va trebui să cadă, şi spaima îl încleşta. Din când încând privea buimăcit o ieşitură formată la vreo zece paşi mai jos, graţie reliefurilorsculpturii, şi cerea cerului, în adâncul sufletului său, să-şi poată sfârşi viaţa pe spaţiulacela de două picioare pătrate, chiar de ar trebui să se chinuiască o sută de ani acolo.Privi într-un rând sub el, în piaţă, în abis; când înălţă din nou capul, avea ochiiînchişi şi părul zburlit. Era înfricoşătoare tăcerea celor doi oameni. Pe cândarhidiaconul agoniza groaznic, la câteva picioare depărtare de el Quasimodo plângeaşi privea Piaţa Greve.

Văzând că toate zvârcolirile sale nu aveau alt rezultat decât să zdruncinegingaşul punct de sprijin ce-i rămânea, arhidiaconul se hotărî să nu mai facă omişcare. Stătea acolo îmbrăţişând streaşina, abia respirând, nemaiclintindu-se,nemaiavând alte mişcări în afară de convulsia maşinală a pântecului, pe care o simţiîn vis atunci când ţi se pare că vei cădea. Ochii lui ficşi erau deschişi în chipbolnăvicios şi uimit. Puţin câte puţin, totuşi, pierdea terenul, degetele lunecau pestreaşină, simţea tot mai mult slăbiciunea braţelor şi greutatea corpului, îndoituraplumbului care îl susţinea se înclina în fiecare moment spre abis. Lucru groaznic,vedea sub el acoperişul de la Saint-Jean-le-Rond, mic ca o carte îndoită. Privea rândpe rând sculpturile impasibile ale turnului, suspendate ca şi el peste prăpastie, însăfără groază pentru ele şi fără milă pentru el. Totul era de piatră în jurul său: în faţaochilor, monştrii căscaţi; dedesubt, în fund, în piaţă, caldarâmul; deasupra capului,

Quasimodo plângea. Se găseau în piaţă câteva grupuri de oameni curioşi care căutauliniştiţi să ghicească cine o fi nebunul ce se distra atât de ciudat. Preotul îi auzeaspunând, căci glasul lor ajungea până la el, limpede şi subţire:

— Dar o să-şi frângă gâtul! Quasimodo plângea.In sfârşit, spumegând de ciudă şi de spaimă, arhidiaconul înţelese că totul era

zadarnic îşi adună totuşi, pentru un ultim efort, rămăşiţele forţelor. Se înfipse înstreaşină, se propti cu genunchii de zid, se agăţă cu mâinile de o crăpătură a pietrelorşi izbuti să se caţere puţin, dar zguduitura frânse brusc burlanul de plumb pe care sesprijinea. Sutana se spintecă deodată. Atunci, simţind că totul fuge sub el,nemaiavând decât mâinile înţepenite şi slăbite care se ţineau de ceva, nenorocitulînchise ochii şi dădu drumul streaşinei. Se prăbuşi. Quasimodo îl privi. O cădere de lao înălţime atât de mare este foarte rareori perpendiculară. Zvârlit în spaţiu,arhidiaconul căzu mai întâi de mai multe ori. Vântul îl împinse pe acoperişul uneicase unde nenorocitul se zdrobi. Cu toate acestea, nu murise când a ajuns acolo.Clopotarul îl văzu cum încearcă să se ţină de calcan cu unghiile. Dar planul era preaînclinat şi preotul nu mai avea puteri. Lunecă repede pe acoperiş ca un olan care sedesprinde, şi se prăbuşi pe caldarâm. Acolo nu mai mişcă. Quasimodo îşi înălţăatunci ochiul asupra egiptencei, al cărei corp atârnat de spânzurătoare îl vedeaînfiorându-se departe, sub rochia albă, în ultimele tresăriri ale agoniei, apoi îl coborîasupra arhidiaconului întins jos, fără formă omenească, şi spuse cu un suspin care îisăltă pieptul:

— O, tot ce am iubit!

III. Căsătoria lui PhoebusÎn amurgul acelei zile, când ofiţerii judiciari ai episcopului veniră să ridice de pe

caldarâmul pieţei cadavrul truncheat al arhidiaconului, Quasimodo dispăruse de laNotre-Dame. Circulară multe zvonuri asupra acestei întâmplări. Nu se îndoi nimenică venise ziua când, potrivit înţelegerii lor, Quasimodo, adică diavolul, urma să-l ia peClăudiu Frollo, adică vrăjitorul. Se presupuse că el a zdrobit trupul luând sufletul,asemenea maimuţelor care sparg coaja să mănânce nuca. De aceea arhidiaconul nufu înhumat în pământ sfânt. Ludovic al XI-lea muri peste un an, în august 1483.Pierre Gringoire izbuti să salveze capra şi obţinu succese în tragedie. Se pare că, dupăce a gustat din astrologie, filosofie, arhitectură, alchimie, din toate nebuniile, elreveni la tragedie, care este mai zănatecă decât toate. Era ceea ce el numea „a fi avutun sfârşit tragic”. Iată, cu privire la triumfurile sale dramatice, ce citim încă din 1483în dările de seamă: „Lui Jehan Marohand şi Pierre Gringoire, dulgher şi compozitor,care au făcut şi compus misterul jucat la Châtelet din Paris, şi de asemeneapersonajele necesare, li s-a dat o sută de livre”. Phoebus de Châteaupers avu deasemenea un sfârşit tragic: se însură.

IV. Căsătoria lui QuasimodoAm spus despre Quasimodo că el dispăruse de la Notre-Dame în ziua morţii

egiptencei şi a arhidiaconului. Într-adevăr, nu a mai fost văzut, nu s-a mai ştiut cedevenise. În noaptea care urmă chinului Esmeraldei, călăii îi dezlegaseră corpul dinspânzurătoare şi-l duseseră, potrivit obiceiului, în beciul de la Montfaucon.Montfaucon era, cum spunea Sauval, „cea mai veche şi mai superbă spânzurătoare aregatului”. Între foburgurile Temple şi Saint-Martin, la vreo sută şaizeci de stânjenide zidurile Parisului, la câteva bătăi de săgeată de Courtille, se vedea, în vârful aneicoline line, înălţată atâta cât să fie zărită de la câteva leghe jur-împrejur, un edificiude formă ciudată care semăna cu un monument celtic şi unde, de asemenea, se făceau

sacrificii umane. Imaginaţi-vă, pe culmea unei coline, un zid, un paralelipiped înaltde cinsprezece picioare, lat de treizeci, lung de patruzeci, cu o uşă, o rampă exterioarăşi o platformă, pe platformă şaisprezece stâlpi enormi de piatră brută, înalţi detreizeci picioare, înşiraţi în colonadă pe după trei din cele patru laturi ale masivuluirare îi suportă, legaţi între ei la vârf prin grinzi puternice de care, la intervale, atârnălanţuri; în toate aceste lanţuri, schelete, în împrejurimi, o cruce de piatră şi douăspânzurători mai mici, deasupra, pe cer, un zbor neîncetat de corbi. Acesta-iMontfaucon. La sfârşitul secolului al cinsprezecelea, formidabila spânzurătoare, caredata din 1328, era foarte dărăpănată. Grinzile putreziră, lanţurile erau ruginite,stâlpii mucegăiţi. Temeliile de piatră erau crăpate la încheietură, iar iarba creştea peplatforma unde picioarele nu mai călcau. Se proiecta oribil, pe cer, profilulmonumentului; noaptea mai cu seamă, când razele lunii cădeau pe craniile albe, saucând vântul serii înfiora lanţurile şi scheletele, clătinându-le în umbră, prezenţaspânzurătorii era de ajur pentru a face din toate împrejurimile locuri sinistre.Masivul de piatră care servea de bază edificiului odios era scobit. Se făcuse acolo unbeci vast, închis cu grilaj de fier stricat, unde se aruncau nu numai rămăşiţeleomeneşti din lanţurile Montfauconului, dar şi corpurile tuturor nenorociţilorexecutaţi la celelalte spânzurători permanente ale Parisului, în hruba profundă, undeatâta pulbere omenească şi atâtea crime au putrezit împreună, multe mărimi alelumii, mulţi inocenţi au venit rând pe rând sâ-şi aducă ciolanele, de la Enguerrand deMarigni, care a făcut începutul Montfauconului, şi care era un om drept, până laamiralul Coligny, care a fost cel din urmă şi care, de asemenea, era un om drept. Iatăce am descoperit noi cu privire la dispariţia misterioasă a lui Quasimodo. După vreodoi ani sau după vreun an şi jumătate de la evenimentele care încheie istoria de faţă,când oamenii veniră să caute în beciul de la Montfaucon cadavrul lui Olivier le Daim,care fusese spânzurat cu două zile înainte, şi căruia Charles al VIII-lea îi acordă graţiade a fi înmormântat la Saint-Laurent într-o mai bună tovărăşie, fură găsite printrestârvurile hidoase două schelete, dintre care unul îl ţinea pe celălalt îmbrăţişat. Unuldintre schelete, care era al unei femei, mai avea câteva zdrenţe de rochie ce fusesealbă, şi se vedea în jurul gâtului un colier de boabe cu un săculeţ de mătase, deschis şigol. Obiectele aveau atât de puţină valoare încât cu siguranţă că nici călăul nu a vrutsă le ia. Celălalt, care îl ţinea îmbrăţişat strâns pe acesta, era un schelet de bărbat. Sebăgă de seamă că avea coloana vertebrală strâmbă, capul în omoplaţi şi un picior maiscurt. Nu prezenta de altminteri nici o ruptură de vertebre la ceafă şi era vădit că n-afost spânzurat. Bărbatul căruia aparţinuse scheletul venise deci aici, şi murise aici.Când vrură să-l desfacă de scheletul care-l îmbrăţişa, se prefăcu în pulbere.