Viata Crestina 5 (205)

of 2 /2
www.facebook.com/parohiapoienita web: poienita.iasi.mmb.ro mail: [email protected] „Să vă iubiţi unul pe altul! Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul!” (Ioan 13,34) Anul VI, Nr. 5 (205) duminică, 1 februarie 2015 Publicaţie săptămânală pentru întărire sufletească Publicaţie editată şi distribuită gratuit de Parohia „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” - Poieniţa, sat Hârtoape, com. Vânători, jud. Iaşi, Protopoiatul Paşcani Rugăciunea însoţită de mândrie, de lăudăroşenie, de dis- preţ faţă de aproapele nostru, cu prea multă încredere în meritele noastre, este o blasfemie, o batjocură la adresa lui Dumnezeu şi a celorlalţi oameni. De aceea şi Învăţătorul nostru ne-a spus că fariseul, care a făcut o astfel de rugăciune, nu s-a întors mai îndreptat la casa sa .” (Pr. Prof. Al. I. Durea) Sfintele Mucenite Perpetua si Felicitas fânta Muceniță Perpetua era origina- ră din Cartagina (Africa). În momentul arestării, provocată de edictul împăratului, Perpetua era catehumenă, ca și Felicitas, slujitoarea ei. Au fost întemnițațe în Cart- agina, în condiții foarte grele. Situația le-a fost ușurată, ca urmare a intervenției cu bani pe lângă conducerea închisorii, de că- tre diaconii Tertius și Pomponius. Tinerei Perpetua i s-a părut închisoarea "un palat", când a fost lăsată să-și alăpteze copilul. În- să dragostea și credința puternică în Iisus Hristos au fost mai presus decât dragostea de mamă, de părinți, care tot încercau să o înduplece să renunțe la creștinism. Nu a trecut mult, și au fost duse în forul din Cart- agina, la judecată. Aici, i-a așteptat procu- ratorul Hilarianus, cel care le-a dat pedeap- sa capitală. Astfel, ziua de naștere a ceza- rului, care corespunde datei de 7 martie a- nul 203, avea să pecetluiască viața celor dou, curmată în arenă, de fiarele sălbatice. În tot acest timp, Felicitas aștepta dintr-un moment într-altul să devină mamă. Ea se ruga lui Dumnezeu să i se nască cât mai curând pruncul, pentru a fi alături de priet- enii ei de martiriu (justiția romană interzicea ca o femeie însărcinată să fie executată). Copilul s-a născut la opt luni, cu două zile înainte de tortura finală. Cele două femei au fost rănite grav în arenă de animale, iar în aceeași zi ele au fost ucise prin sabie. S oi oameni s-au suit la templu să se roage: un fariseu şi un vameş. Farise- ul, învăţător al Legii, mulţumea că nu este păcătos ca vameşul, pe care-l privea cu dis- preţ. El era mulţumit de sine şi mândru că-şi îndeplinea după cum socotea el, toate obli- gaţiile faţă de Dumnezeu: postea de două ori pe săptămână, dădea zeciuială din câş- tig, nu era risipitor, nedrept, desfrânat. Spre deosebire de el, vameşul se simţea copleşit de păcatele sale şi nu îndrăznea să-şi ridice ochii spre cer. Smerindu-se, cerea doar mila lui Dumnezeu. Prin cei doi, Biserica ne pune în faţă două căi: calea mândriei şi calea smereniei. Dumnezeu l-a creat pe om din pământ, dar l-a făcut „suflet viu” prin suflare din Sine. Adam a devenit un „chip” al lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu i-a spus: foloseşte-le, dar fără să mănânci din pomul oprit, adică fără să experimentezi binele şi răul. Raţiunea ta, eul tău, puterile tale să le întrebuinţezi în ştiinţă, în organizarea vieţii, dar în colaborare cu Mine, căci Eu sunt izvorul eului tău. Rămânând în Dumnezeu şi folosind toate prin Dumnezeu, omul urma calea smereniei. El recunoştea în acest fel că Dumnezeu este Creatorul său prin Care este viu şi prin Care poate rămâne viu. Fiind înzestrat cu libertate, Adam avea posibilitatea să aleagă şi calea în afară de Dumnezeu. Adam n-a ţinut seama de porun- ca divină. Hrănindu-se din Pomul cunoştinţei binelui şi a răului a inaugurat calea mândriei pe care o experimentăm până astăzi. Cele două căi izvorăsc din acelaşi eu al omului. Ele reprezintă alternativa ce-i stă în faţă: smerenia sau mândria. Fariseul, în aparenţă drept, a intervertit sensul religiei. El a împlinit doar obligaţiile exterioare, a re- dus legătura sa cu Dumnezeu la contribuţia bănească şi a nesocotit tocmai esenţialul: poziţia lui faţă de Dumnezeu şi iubirea faţă de aproapele. Vameşul în schimb, conştient de păcatele sale cerea doar iertarea: „Dum- nezeule, milostiv fii mie, păcătosului”. Preot Boris Răduleanu | doxologia.ro Duminica a 33-a dupã Rusalii Prin fariseu şi vameş, Biserica ne pune în faţă două căi: calea mândriei şi calea smereniei D Sfintii zilei

Embed Size (px)

description

Viata Crestina 5/2015

Transcript of Viata Crestina 5 (205)

  • www.facebook.com/parohiapoienita

    web: poienita.iasi.mmb.ro mail: [email protected]

    S v iubii unul pe altul! Precum Eu v-am iubit pe voi, aa i voi s v iubii unul pe altul! (Ioan 13,34)

    Anul VI, Nr. 5 (205) duminic, 1 februarie 2015

    Publicaie sptmnal pentru ntrire sufleteasc

    Publicaie editat i distribuit gratuit de Parohia Sf. Arh. Mihail i Gavriil - Poienia, sat Hrtoape, com. Vntori, jud. Iai, Protopoiatul Pacani

    Rugciunea nsoit de mndrie, de ludroenie, de dis-pre fa de aproapele nostru, cu prea mult ncredere n

    meritele noastre, este o blasfemie, o batjocur la adresa lui Dumnezeu i a celorlali oameni. De aceea i nvtorul nostru ne-a spus c fariseul, care a fcut o astfel de rugciune, nu s-a ntors mai ndreptat la casa sa .

    (Pr. Prof. Al. I. Durea)

    Sfintele Mucenite Perpetua si Felicitas

    fnta Muceni Perpetua era origina-r din Cartagina (Africa). n momentul

    arestrii, provocat de edictul mpratului, Perpetua era catehumen, ca i Felicitas, slujitoarea ei. Au fost ntemniae n Cart-agina, n condiii foarte grele. Situaia le-a fost uurat, ca urmare a interveniei cu bani pe lng conducerea nchisorii, de c-tre diaconii Tertius i Pomponius. Tinerei Perpetua i s-a prut nchisoarea "un palat", cnd a fost lsat s-i alpteze copilul. n-s dragostea i credina puternic n Iisus Hristos au fost mai presus dect dragostea de mam, de prini, care tot ncercau s o nduplece s renune la cretinism. Nu a trecut mult, i au fost duse n forul din Cart-agina, la judecat. Aici, i-a ateptat procu-ratorul Hilarianus, cel care le-a dat pedeap-sa capital. Astfel, ziua de natere a ceza-rului, care corespunde datei de 7 martie a-nul 203, avea s pecetluiasc viaa celor dou, curmat n aren, de fiarele slbatice. n tot acest timp, Felicitas atepta dintr-un moment ntr-altul s devin mam. Ea se ruga lui Dumnezeu s i se nasc ct mai curnd pruncul, pentru a fi alturi de priet-enii ei de martiriu (justiia roman interzicea ca o femeie nsrcinat s fie executat). Copilul s-a nscut la opt luni, cu dou zile nainte de tortura final. Cele dou femei au fost rnite grav n aren de animale, iar n aceeai zi ele au fost ucise prin sabie.

    S

    oi oameni s-au suit la templu s se roage: un fariseu i un vame. Farise-

    ul, nvtor al Legii, mulumea c nu este pctos ca vameul, pe care-l privea cu dis-pre. El era mulumit de sine i mndru c-i ndeplinea dup cum socotea el, toate obli-gaiile fa de Dumnezeu: postea de dou ori pe sptmn, ddea zeciuial din c-tig, nu era risipitor, nedrept, desfrnat. Spre deosebire de el, vameul se simea copleit de pcatele sale i nu ndrznea s-i ridice ochii spre cer. Smerindu-se, cerea doar mila lui Dumnezeu. Prin cei doi, Biserica ne pune n fa dou ci: calea mndriei i calea smereniei. Dumnezeu l-a creat pe om din pmnt, dar l-a fcut suflet viu prin suflare din Sine. Adam a devenit un chip al lui Dumnezeu. i Dumnezeu i-a spus: folosete-le, dar fr s mnnci din pomul oprit, adic fr s experimentezi binele i rul. Raiunea ta, eul tu, puterile tale s le ntrebuinezi n tiin, n organizarea vieii, dar n colaborare cu Mine, cci Eu sunt izvorul eului tu.

    Rmnnd n Dumnezeu i folosind toate prin Dumnezeu, omul urma calea smereniei. El recunotea n acest fel c Dumnezeu este Creatorul su prin Care este viu i prin Care poate rmne viu. Fiind nzestrat cu libertate, Adam avea posibilitatea s aleag i calea n afar de Dumnezeu. Adam n-a inut seama de porun-ca divin. Hrnindu-se din Pomul cunotinei binelui i a rului a inaugurat calea mndriei pe care o experimentm pn astzi. Cele dou ci izvorsc din acelai eu al omului. Ele reprezint alternativa ce-i st n fa: smerenia sau mndria. Fariseul, n aparen drept, a intervertit sensul religiei. El a mplinit doar obligaiile exterioare, a re-dus legtura sa cu Dumnezeu la contribuia bneasc i a nesocotit tocmai esenialul: poziia lui fa de Dumnezeu i iubirea fa de aproapele. Vameul n schimb, contient de pcatele sale cerea doar iertarea: Dum-nezeule, milostiv fii mie, pctosului.

    Preot Boris Rduleanu | doxologia.ro

    Duminica a 33-a dup Rusalii

    Prin fariseu i vame, Biserica ne pune n fa dou ci: calea mndriei i calea smereniei

    D

    Sfintii zilei

    http://www.facebook.com/parohiapoienitahttp://poienita.iasi.mmb.romailto:[email protected]://www.facebook.com/parohiapoienitahttp://poienita.iasi.mmb.ro/http://poienita.iasi.mmb.ro/http://poienita.iasi.mmb.ro/2436-viata-crestina

  • Ctlin TOMA

    02 duminic, 1 februarie 2015

    Contact: Pr. Marius-Ionu Tabarcea, Tel. 0745776456, mail: [email protected], web: poienita.iasi.mmb.ro, facebook.com/parohiapoienita

    Crezul n Sfnta Liturghie

    ntmpinarea Domnului - Praznicul curirii Dup tradiia iudaic, Maica Domnului, la mplinirea a patruzeci de zile, trebuia s mearg la Templu, ca s ia parte la praznicul curirii, s-L nchine pe Iisus (ca om) lui Dumnezeu, ca ntiul nscut de parte brbteasc (Lu-ca 2, 21-24) i s ofere, conform Legii lui Moise, cel puin doi pui de turturea (doi porumbei mici). Cei bogai adu-ceau miei, Hristos i aici Se arat srac, ca s ne nvee adevrata simplitate, care atunci cnd devine msur de via, contribuie la fericire. Cnd a mers la Templu l-au n-tlnit pe Dreptul Simeon, om temtor de Dumnezeu, care atepta, conform textelor profetice, pe Mntuitorul lumii. El credea nezdruncinat, sub inspiraia Duhului Sfnt c nu va muri nainte s-L vad pe Hristos. Nu vei vedea moar-tea pn ce vei vedea pe Hristosul Domnului! i Duhul

    Sfnt a fost asupra lui (Luca 2, 25-26). Maica Domnului era nsoit de Iosif, considerat brbatul ei i tatl lui Hristos, aa cum este numit n Evanghelia Sfntului Luca (aici nelegem nc o dat ct de indispensabil era Iosif Maicii Domnului, ca s acopere frdelegea, nct s n-o batjocoreasc crturarii i fariseii, s n-o ucid cu pietre, ca desfrnat). Simeon, luminat de Duhul Sfnt, L-a recunoscut pe Hristos drept Mntuitorul lumii, L-a primit n brae i a rostit acea minunat rugciune doxologic: Acum libereaz pe robul Tu Stpne (Luca 2, 29-31). Prinii Pruncului s-au minunat i de aceast ntmplare. Aa se explic faptul c Maica Domnului ascundea con-tinuu aceste lucruri, pstra cuvintele acestea n inima ei (Luca 2, 51) despre Iisus [] (Arhim.Timotei Kilifis)

    n cadrul oficierii Sfintei Liturghii, un moment de mare semnificaie pentru

    cretini este mrturisirea credinei, mani-festat aici prin rostirea Simbolului de credin sau, mai simplu, a Crezului. Acest moment este invocat de preot, sau diacon, n cazul n care el particip la slujb, prin intonarea cuvintelor Uile, uile; cu nelepciune s lum aminte!, timp n care preotul ridic Aerul, l ine deasupra Cinstitelor Daruri i, cltinndu-l deasupra lor, recit n tain Simbolul cre-dinei, iar la stran este rostit cu voce tare i rar de ctre credincioii prezeni, lun-du-se seama la fiecare nvtur din cu-prinsul su. n perioada de nceput a cretinismului, dup ieirea catehumenilor din biseric, se poruncea ostiarilor (uierilor) s stea lng uile brbailor, iar diaconiele lng uile femeilor, ca n timpul svririi sfintei jertfe, nimeni din credincioii prezeni s nu ias din biseric i, de asemenea, ni-meni din necredincioi, eretici, catehumeni sau peniteni s nu intre nuntru pe ne-ateptate i s deranjeze i s necinsteas-c momentul sacru, porunca aceasta f-candu-se tocmai prin cuvintele Uile, uile!, rostite de slujitorii altarului. n ziua de astzi, aceast interdicie nu se mai aplic, dar formula aceasta se pstreaz, nu doar n amintirea datinii vechi, ci n special ca un ndemn la cugetare a credin-cioilor care nu sunt demni s participle la Epiclez, ca deteptndu-se ei s se n-drepte i s devin vrednici de a participa la partea cea mai important a Sfintei Li-turghii, adic prefacerea din pine i vin n Cinstitul Trup i Snge al Mntuitorului (Epicleza). Tot n vechime, Simbolul de credin se citea doar o dat pe an, n Vinerea Mare, acesta fiind recitat de ctre catehu-

    meni nainte de a primi botezul. Dup o perioad scurt de timp, ncepnd cu se-colele V-VI, Crezul a nceput s fie rostit n toate bisericile cretine la Sfnta Litur-ghie, pstrndu-se pn n zilele noastre aceast rnduial, pentru ca, prin mrtur-isirea credinei celei adevrate, cretinii s-i cureasc inimile i s se apropie cu mai mult demnitate spre primirea Sfintei mprtanii. Preotul, nainte de nceperea Simbolu-lui de credin, descoper Cinstitele Da-ruri, pentru ca mrturisirea credincioilor s se fac naintea feei Mntuitorului n-sui, iar Iisus Hristos s fie vzut naintea credincioilor, neacoperit. Actul cltinrii de ctre preot a acopermntului mai ma-re deasupra Darurilor semnific umbrirea Cinstitelor Daruri cu puterea i cu darul

    Sfntului Duh, care, la mplinirea sacrificiu-lui, pretutindeni este de fa. Semnificaia fundamental a citirii Crezului la Liturghie este aceasta: orice Liturghie pentru a fi valid trebuie s fie svrit de Biserica cea adevrat, una, sfnt, soborniceasc i apostoleasc, avnd nvtura cea adevrat i mntui-toare a teologiei celor apte Soboare ecu-menice. Orice Liturghie svrit de etero-doci care nu mrturisesc Crezul adevrat este invalid. De asemenea, teologia orto-dox mntuitoare devine lucrtoare i n-venicete umanitatea eclesial prin slu-jirea Sfintei i Dumnezeietii Liturghii, inima Bisericii, prin care sngele umanitii devine Sngele euharistic al lui Dumne-zeu.

    Sursa: www.doxologia.ro

    n vechime, Simbolul de credin se citea doar o

    dat pe an, n Vinerea Mare, acesta fiind recitat

    de ctre catehumeni nain-te de a primi botezul. Dup o perioad scurt de timp, ncepnd cu secolele V-VI, Crezul a nceput s fie ros-tit n toate bisericile creti-ne la Sfnta Liturghie, ps-

    trndu-se pn n zilele noastre aceast rnduial,

    pentru ca, prin mrturisirea credinei celei adevrate, cretinii s-i cureasc

    inimile i s se apropie cu mai mult demnitate spre

    primirea Sfintei mprtanii.