Taina gorunului

Nu vI sE FACE clrnooATA, iarna, celor ce avegi calor i fer , dorde foc ? De un foc de sobi, cu lemne care sn pilpiie gi si trosneasci in vilvitiidionisiace ?

Toate simqurile, imbatate, se impirtigesc din viaga arzdtoare ce dinquie pevatra deschisi. Auzul aromegte in cintecul bugtenilor. Ochii se ilumineazi defantasticul joc de salamandre al flic;rilor in rochii de mitase aprinsi. Pielea seindulcegte molcom la mingiierile dogoarei. $i o aromi de molid amestecaticu puqin iz de fum igi bucuri mirosul, aducindu-i aminte, ca gi gustului, desprehunidqi de mult apuse, pistrivi afumagi, bfrnza in scoarqi de brad, rachiu deienupere...

Cind mi se urigte cu cildura de cuptor de uscat prune a caloriferului, dau de-pegi unui prieten, silvicultor, 9i, firi si mai agtept rispuns, iau trenul si urc de-fileul Oltului. La o halti unde se igesc oameni in alb gi negru, mi a;teapti saniauau nadiganca, dupi imprejuriri. $i chiar in aceeagi searl mi prigoresc la o vatriuriagi, rlsturnat in ji\ul cu dulaml de urs azvirliti pe spitar.

$i din nou mi coplegegte imaginea din copilirie, cind soba albi, zvelti, curripi liuntrice de vipaie, gura de pari 9i picioare de stilpi fierbingi, imi pirea in-gerul ocrotitor al casei, virsind binecuvintirile clldurii ceregti peste noi...

Prietenul, dupi ce-gi orinduiegte treburile pe afarasi imparte porunci pentrua doua zi,intrd,, noptatec, mirositor a proaspit si a ger. Si ne apuci pe amindoi,privind luminile focului, o stragnici partidd de ticere, pe care nu o curmi decitvestirea cinei. Abia atunci, la al treilea pihirel de quici fiarti, ni se desqelenescgraiurile gi pornim la un hifas, de care, din cind in cind, cocogi giligiogi igi aninnrtriglrile lor de caraule ale nopqii...

V Vtt t r l r t l " r l l

f ' lrr i l r, lescos dcsprc virl:r cotlri lor coplci; iqi t lc z,apcz.i. l i l mi ispitcqtc dcspre

vt a jr ot'rtqttlui, Volbirrr crl cloi rrrrivi bcchcri dcsprc fcmci; nc amintim despre o

incirrl, l toirrc cil i toric in strainatatc qi sfirgim regulat cu planuri pentru un nou

vrri l i t lc t l irt ir irsta irr Inclia.Ntr rrc rrriri viiz,uscm de ciqiva ani gi nu mai gdam unul de altul, cici, ca buni

atnici, rtu rtc scriarn, cind de asti dati lipsa de pd"curi in calorifer m-a urcat in

Ilcrt iii rn -rr irrstalat iariqi in jilpl meu, oaspe pentru mai multa vreme al sobei cu

g,ulr plirrri dc pari.( lhi:rr din prima noapte, prietenul s-a abitut de la obignuitul protocol al tai-

l'rrsului pi a intrat deodati adinc gi oarecum competent pentru ignoranga mea in

rrle arhcologici gi preistoriei. M-a intreqinut despre epocile pietrei, bronzului qi

fierului. Mi-a zugrivit descoperirile de Ia Troia 9i Michene, cu migtile de aur ale

,rtrieikrr. $i a sfirgit prin a mi intreba dacd am vizut coiful de aur de la Muzeul

nelionrrl al antichitiqii. Bineinqeles, nu-l vizusem. Nici nu auzisem micar despre

cl. Atunci a inceput si mi certe despre lipsa de interes a aga-zisilor intelectuali

l)cntru tot ce e vrednic devdzutgi cercetat la noi. A vegtejit tembelismul ista ori-

cntal la niEte oameni care se prednd apuseni si alte multe... Eram nedumerit gi

c()nsternat. Nu gtiam cu ce gregisem si unde vrea si ajungi amicul meu, care, fu-

rios, ici;i qi se intoarse cu un vraf de gazete gi reviste. in ele imi ariti fomgrafiile,

clescrierea aminunqiti gi povestea unui coif de aur gisit de un copil cu vitele pe

nigtc pirloage ale Prahovei. Mirturisesc ci m-a interesat adinc gi-mi pLrearilu c5'

rru aflasem Ia vreme despre acest tezaur al pimintului nostru. Prietenul nu s-a li-

niqtit decit dupi ce i-am f;g;duit ci imediat ce sosesc in Bucuregti, chiar de Ia

gara, pornesc la muzeu si cer si vid ,,nepreguitul coif, exemplar extraordinar, cu

carc s-ar mindri cel mai mare muzeu din lume".

$i ricnetele cocogilor, vestind o :irzre straji a nopgii, ne-au despirqit buni

irrqelegi.A doua seari, insi, l-am incollit eu cu intrebirile. De unde gtie atita arheolo-

gie ? De ce se interese az\" de tezatre, coifuri gi alte odoare descoperite in pimint ?(lum de n-am aflat gi eu pini acum despre preocupirile lui din acest domeniu ?

Mi s-a destiinuit ci intimplarea cu copilul care a gisit coiful riscolise in eljinduri 9i rivne pe care de mult le qinea inibusite. Ci el s-a visat de multi vreme

un astfel de norocos descoperitor de odoare, 9i l-am silit si se mirturiseasci pre-

cum urmeaza.- Trebuie si-1i spun de la inceput catoata viaqa am fost un invergunat ciuti-

tor de comori. De mic copil am crezltt in ele gi le-am urmirit. M-am niscut laqari, unde credinla asta se suge odata cu laptele. Doica, dadaca, slugile, finii gi

vccinii, toqi mi-au hrinit copiliria nu atit cu basme, cit cu realitiqi, cu aritari to-pografice precise. in inima unor gorgane ce strijuiau satul se ascundeau mari

mituri, cu comorile lor. La r;dicinile multor pomi bitrini zdceaingropati cite o

56

PRozn rprcA

p(rvcstc alituri dc o cildare cu galbeni. Toqi le vdzuserd. jucind in ajun de zilenrari, pililii verzi cind e aur, fliciri rogii cind e argint ori arami. Toqi, cu mic cuntirrc, lc pindeam, iscodindu-ne. $i nimeni nu se mira cind a doua zi de Sfintul( ihcorghe sau de noaptea lnvierii locurile bintuite erau in{lorite de giuri adinci.Asta aprindea gi mai mult rivnele.

cind un gospodar incepea si-gi ridice casi mare si prindea cheag, era penrnrci gisise o comoari. lncit colindam de mic pe cocl"rr.ile satului, ci-utind micarurmele focului liuntric, care pirleste iarba in anumit chip, numai ciutitorilor decomorl cunoscut.

De altfel, fiecare familie avea, mosrenite, tainele gi nndejdile ei. strimogii po-pii ascunseseri in fundul prisicii o putini cu aur. Dascilul avea comoara buni-cilor, pierduta intr-o ripi. Tata insusi povestea ci era copil cind piringii lui si-aupirisit de frica rl"zmeriget gospodaria, ingropind la ridicina unor gutui o avere.La inapoiere n-au mai sriut locul, gi bogiqiile au rimas zestre gliei. pe arunci nucrau safeuri gi bieqii oameni, la nevoie, incredintau banii 9i sculele lor preqioasepimintului.

La virsta de zece ani, am fost pus in scoli departe, Ia Bucureqti, unde am fi-cut liceul. M-a dus tata. Cel dintii lucru ce a ficut, dupi ce mi-a gisit gazdd,, afost un pelerinajla muzeu, si-mi arate clogca cu puii de aur, care mi-a dat de alt-fel, atunci, o grozavd, decepqie. Md asteptam si-mi ia ochii o pasire miiastri cudoisprezece fofoloci de aur imprejur si n-am vizut decit niste cioburi de vase sicionturi de tivi, e drept de aur gi cu nestemate cit buricele degetelor... Dar pasi-unea mi-a crescur mai inflicirati. Era proba pipnit; de ceea ce-!i poare d;rui lu-tul daci ai noroc.

Abia asteptam vacangele, si iau din nou, ca Anreu, atingerea cu pimintul plinde surprize de aur... Acasi iar incepeam si stau la pindi, si colind gorganele, sicercetez rovinele, cind singur, cind cu cite un flec;iandru care mi se destiinuia,cerind luminile mele asupra unor presupuneri ale lui.

Acum mi socoteam un cercetitor priceput, cu o disciplini aproape gtiinqi-fici. citisem pe Bolliac si pe odobescu si pretind eam cd. sint in itare s; fac in-vestigaqii metodice pe teren. Aveam un arsenal intreg de insffumente, in parte,adici cele originale, fdurite de covaciul satului, dupi indicaqiile mele. Mi min-dream indeosebi cu colecqia de sfredele de toare mirimile, cu care, inainte de asipa, sondam miruntaiele locului. Inventasem unul in iurul cdruia se rasuceaupini in virful de oqel niste fire in legituri cu o baterie electricd. Ajunse in fund,ele trebuiau si dea de veste printr-o sonerie despre orice metal intilnir cu care fd.-ceau contactul. incercirile nu mi-au izbutit gi invengia a rimas nebrevetati.

Ce si-qi spun ? Am avut multe avenruri. Am mincat numeroase picileli. Amalergat ca un smintit la vipiile unor focuri mincinoase, aprinse cu petrol de gugu-begii satului. cadezgropam oase de ciini in loc de tezaur., ,rn .r".ri-ic. Giseam

V Volr t t t l " (

t l

l* lr l irrcirrri corrsiclcrabilc cloar o piatri bizari, cirrcl alqii lrr utr sirrrplu arat prop-

tearr l irrrbl plugului intr-o cildirq;i cu bani. Asta insi nu mi descuraja deloc. Mi

irrrul'lc1er eeca cc crcdeam eu pe atunci ci e focul sacru al gtiinlei. Acum gtiu ci

rrc {i este irltccva. Veqnicele intrebiri puse Soartei, Mitul norocului' deghizat pre-

trrtinrle ni irr jocul cle cir1i, in loterie, in comori. Nu cigtigul in sine, ci cauqi favoa-

lru Elttsci, scmnul unei alegeri gi al unei predestiniri, scris special pentru tine.

Anr trccut, cum spun, prin multe peripelii gi intimpleri neplicute sau de-a

rlrelttul grcle. C) dati insi era si mi se infunde. Nu iegisem inci din liceu gi-mi

Irctrcccarn vacan[a mare acasd.lmi alciruisem o echipi din patru fliciiandri, cu('Are scormoneam pretutindeni, ahtiat, cum i1i sPuneam' nu de valoarea descope-

nti, ilur sau nestemate, ci de altceva mai presus, care in esenqe se reducea la cu-

virrtul ,,noroc".lntr-.r noapte, gi intr-adins alegeam pe cele mai intunecoase' ne-am strecurat

el'arl din sat la gorganul cel mare. Hotirisem sipituri intr-un Punct unde dupi

oarccare presupuneri ar fi putut fi o aqezare trecdtoare a barbarilor.

Slpam tinereste, de mai multe ceasuri, gi izbutirim o groapi care pe cit se

adincea, pe atit se ingusta. Lucram firi lumine. Ne inghesuiam citegicinci in

bczna de fund de mormint, unde dddeam orbegte unul peste altul. Cind, deoda-

tit, simlii o trosnituri in oasele capului, stele verzi imi izbucniri inaintea ochilor

gi clzui trisnit. Unul din tovarigi mi lovise cu tirnicopul cind mi plecam si cer-

cctez, pimintul. Singele mi podidise din belgug. Copilandrii, inspiimintaqi, m-au

crezut mort si au luat-o la fugi, pirisindu-mi acolo. Dupi o vreme' s-au gindit

sI qteargi urmele isprivii si, ca si nu se mai gtie nimic, s-au intors sa astupe groa-

pa, aruncind pimintul scos peste mine. Noroc ci in clipa cind ei puneau miinile

pe lopeji am gemut. Unul mai indrizneq a sarit in ajutor gi m-a scos. M-au tirit

apoi gi m-au lisat la poani, dupi ce au bitut pini au intiritat ciinii' Acolo m-au

glsit ai mei, firl simqiri. Dupi o zdcere indelungati, cred cu friguri cerebrale,

m-am inzdrivenit. Dar a trebuit si jur tatii gi mamei ci n-am si mai umblu dupi

comori gi cd, in loc de istorie 9i arheologiq pentru care mI pregdteam cu fer-

voare, am si inviq silvicultura... $i m-am {nut cu sfinlenie de jurimint, inmor-

mintind adinc toate visurile gi speranlele.Vezi insi ci puteam si fiu gi eu copilul norocos care a scormonit cu bita de la

vaci cel mai scump coif din lume...

$i cu toate ci mi-am incheiat atunci cariera de arheolog, am trecut de curind

printr-o intimplare care mi-a degteptattoateveleitigile inibugite. E singura dati

cind, fira voie, am ficut in adevir o descoperire senzaqionali.

Iubesc pidurea cu patimi gi ori de cite ori intru in ea sint alt om. Se deg-

teapti in mirre obs"rrreie.tti-.rrte de siguranqi, de plinitate' de farmec real. ln-

tirzii de bunivoie pe coclauri cu frinturi din codri seculari, de altidati, vestili

pentru haiducii care se ascundeau in ei cu tegcherelele pline de aur. Acum se

58

PRozA rptcA

erlalt,rstesc, e ru(ati clc mine, citeva perechi de rigi, lincsii meleagurilor noastre, sin lattri l ic rlc jdcri cu puiqa lor.

Irttr' ,r zi, ilsti-vari, mi-am lisat brisca inpazapidurarilor si m-am afundatcit trrri rleparls, in bungeturi, insoqit numai de Haiduc, un ciine credincios qi vi-tele. Adcrncnit dc linigte si frumusege, m-am lisat jos la tulpina unui gorun fal-nic irrtr'-o poiani rdznitS, de lume, ca intr-o balad;. Ciinele, care are un miros€xtlrorclinar, nu s-a asezat la picioarele mele, ci a inceput si dea tircoale trunchi-ului, rniriind 9i pufeind infundat.

( ) ghionoaie qigni din scorbura copacului si prinse a ne certa in gura mare.I)a, irr fclul ista da veste pidurii intregi ci nigte venetici ii calci tirimurile. Cae -u linigtcsc, de dragul ei gi al puilor, am chemat pe Haiduc... El, altidati atit deaiculttrtor, s-a repezit gi mai furios asupra trunchiului, sirind si-i zgirie gi si-idelie coaja. Din cind in cind, se oprea, mirosea atent, trigea cu horciituri, penfln, rumegugul riscolit de ghearele lui 9i iar pornea si latre cu turbare. M-am:culat qi, intrigat, l-am urmirit cu bigare de seami... La rindul lui, el a schimbatldtr*tulintr-o scheliliiruri, ca o implorare, gi-gi alinti ochii griitori in ochii mei,voind aievca si spuni ceva.

ln acea clipi copacul falnic, crengile vinjoase, ciinele innebunit de un misrernti-ru adus aminte de intimplarea din Cdrdbasal de aur alui Poe. $i ascultind detndcmnuri nedeslusite, m-am apropiat sd, cercetez copacul. Ciinele s-a linistit untinrp gi a atteptat si vadi rezultatul intervenqiei mele. Am bitut usor cu baltagulIn trunchi: suna a gol, degi inci verde, in purere, si cu coroana de jur imprejur cito biserici. Am bitut din nou, mai tare, ca si-l fac si se curremure din virfplnA-n ridicini, si am pus numaidecit urechea... Pe lingi vibrarea adinci a lem-Itului, mi s-a pirut ci aud un sunet ca de zornlrtinfundat.

(liinele, incurajat, a inceput si latre iar gi si muste din scoa4a groasa cu solzitlc crocodil. La acest nou asak a zburatdin cuib, inspiimintat, 9i giiqoiul, fdrd, sarc nrai ia la ha4i. Eram nedumerit. El si fi ficut ciudatul zgomot de adineauri ?Unrblt vorba ci neamul ista de pisiri hoqomane furi lucruri striluciroare, mo-ncde, giuvaeruri gi alte odoare, pe care le ascunde in cuiburile lor ca pe nigteportc-bonheur-ui. Aga mi mingiiamin copilirie de pierderea unei cruciuliqe detur pe care o purtam la git.

Ciinele zirise acum in trunchi o scorburi, spre care se arunca in salturi fu-liorsc, fir; sA o poati ajunge.

Am virit atunci doui degete in guri ;i am suierat voiniceste semnalele in-voitc,.. Codrul le-a primit cu chiot, ca pe vremea hogilor. Ciinele dintr-o dati alncrcmenit ! Peste putini vreme au sosit gifiind pidurarii, nilel sfecliqi de ce s-arfi intimplat. La vederea lor, ciinele a inceput si se dea mai cu rurbare, cersindu-leriin cind in cind cu privirile intoarse ajutor. Nici ei nu stiau ce si creadi Ei se cru-c:F{rf , cu ciciulile in miini. Le-am spus de pirelnicul zgomot pe care l-a ficut

59

wV Vrrtr l t t t ' , ( t l

Ir rrrrr ' lr irrl lovit t lc blltagul rncu i; i rrc-:rrn irrvoit. si i lr:rtcrrr citc;itrci clcoclirta goru-

rrul r r r is tc l ios e u rrruclr i i lc topoarclor i ; i sa ascul t i rn. Un zvon uscat ca c lc ugoarcr lorail i l tt | i , i lnlcstccilt in trcmurul copacului, fu raspunsul.

M .rrrr lrotririt :rtunci sa merg cu cercetirile mai departe si, aprins de vechea

rrrrlrr j i lc, irrrr porurrcit padurarilor si taie copacul. Dar cum? Nu miinduram

rt I tf rrf rrrl irrtlcg, ci, minat de nazuingaciinelui spre scorbura, am inchipuit la in-

r cprtt irr c:oirstir trunchiului un !ancus,, o fereastri, cum se face in PePene ca si-i

rrrr,'e lt'i rrriczul. l'cntru asta insi nu aveam scule. Am scos la repezealaun cal din

Irarrr qi rrrrul clin pidurari a alergat cdlareinsat. S-a intors numaidecit cu burghie,Elrcrlclc ,,si tot fclul de ferastraie.

I )upii cc am mirginit in trunchi prin giuri una lingi alta un pitrat mare cit sepoEte viri cirpul, am tiiat lemnul dinre ele cu feristriul mic gi am scos, hoteste,

lruc;rtir dc tulpini prin care si pitrundem in miezul scorburos. Cu ochii nu se

lrurrir ziiri rrimic. Unul din oameni abilgat cu indrizneali mina. Dar o trase cugn rlzri : didusc de ceva rece, t;ios, de care degetele se izbiseri ca de zibrelele un-

ci cnpcanc. Acum ciinele innebunise de-a binelea. Cu ochii rosii, cu coada um-

llirtrr pi $purne la guri, sirea pina aproape de feristruici gi, infigindu-gi colgiiI ir rrrri;i, iqi rinea gingiile. M-am frirrintat citeva clipe gi m-am hotirit si tai trun-

chiul pc la mi j loc.l)cntru asta pidurarii s-au suit de au abatut intii creangi cu creangi toat; co-

rornir. Altfel, s-ar fi risturnat peste noi gorunul intreg. Pe urmi ne-a fost lesne silucram cum am vrut asupra trunchiului dezbdrat de toate caturile palatului siudc r:rrrruri. Asta a fost o munci grea de un conac si mai bine. Numai nigte ingi is-

cusiqi qi de meserie ca padurarii mei puteau si o indeplineasci.I )upa ce ne-am descurcat de crengirigul abitut jos, am trecut la operalia asu-

lu'ir trunchiului propriu-zis. Era un trunchi gros 9i vinjos, cu fibre mari, vii giolclitc ca niqte mugchi de atlet, care-l qineau viguros, neclintit gi firi si-i pese de

sc.rrbura ce-i mincase numai o parte din miduvd gi de care parci se vindecase.'l'rclruia si-l retezim mai sus, dincolo de inilfmea unui stat de om. Am incropit

o scari gi, dupi o munci de un ceas cu joagarul, am risturnat partea de sus a

trurrchiului, cum ai ridica un copac inalt.( )rcare ! ln inima gaunoasi a restului de trunchi rimas in picioare, ca intr-o

irrcipcre strimti, gedea drept, ingepenit de jur imprejur in pereqii scorburii, unsclrc lct omenesc.. .

I lirca iegea foarte ugor afari, deasupra nivelului tiieturii noastre. Dar

rniirrilc, coqul pieptului, ciolanele coapselor se duceau misterioase in jos, citre

riidircirri, gi se pierdeau afund, ca intr-un sicriu sculat in picioare. Pidurarii, su-pe rstiqioqi, au inceput si dea inapoi... Eu mi infierbintasem... M-am suit pe scariqi rnr irrcercat si trag scheletul afard. A fost cu neputinli. Era incrustat in cara-prcca lui de lemn. Am rimas in miini numai cu glava goali pe care am pus-o la

f r0

PRozA EPrcA

Ittr, Mi {rtr tlilt scarna ci trebuie si mi opresc aici. Nu aveam drept si merg maiInrinte... Inlirrrplarca intra de acum in cddereaauroritigilor...

A dorrrr zi lrn vcnit cu procurorul gi medicul legist. ln faqa lor, un lemnar apurse; r'u nlilrc bigare de seami la deschiderea trunchiului, p€ c?r€ l-a scos intiidin r arl.tcirrri. lralnicul gorun de ieri zicea acum ca un cosciug intins pe iarbi.[lttlrF ce s t clctcrminat pozigia osemintelor iniuntrul scorburei, s-a a$ezar trun-ehiul crr Inla schcletului in sus. Apoi s-a tiiat 9i s-a ridicat, ca un capac, jumita-tea rf r rf easupra a trunchiului culcat. A rimas ca o copaie jumiltateade dedesubt,eu rchelctul intreg culcat in ea... Atirnau de el inci zdrenge dintr-o cimage dec'lnept,.. Oitcva petice de iqari mucezeau pe ciolanele genunchilor. $i nigte poturiInfloruli cu ibrigin rogu, aproape intregi, acopereau r,urloaiele picioarelor. Fusesep nrrnill de crm. Cu capul pus la loc, oasele misurau un metru gi nouizeci. Ver-Gehrele tirri se gineau ca trase prin sirmi. lncheierurile lepene nu se clintiseri dingfglni. Numai oscioarele degetelor de la miini se scururaseri ca niste muguri, im-preun[ cu doui verigi de alami,inelele mornrlui. Cred ci eu le desprinsesem culoviturilc de baltag si ciderea lor pricinuise sunetul ciudat de la inceput. Sauprftte mI ingel...

Lrbcle erau inci infisate de niste opinci uriase, ale ciror nojige de pir se in-erucipau neatinse pe fluiere in sus. Cogul pieptului, de o capacitate napraznici,€fe lntreg. Citeva coaste din stinga purrau inscripqiile unor tiieturi adinci prin€tre ccva ascudt pitrunsese in adinc. Hirca spunea si mai mult. Arcadele orbite-lor icgitc mult in afari inaintau ca nisre pridvoare de os. Sub ele se adinceau citnipte pumni de copii givanele ochilor, ce trebuie si fi fost extraordinar de mari.Dinlii gi miselele, intacte, rideau din smalgul lor alb... De ceafa scifirliei arirnaulncA jurubiqe lungi de pir negru corb - rimigigi dintr-o bogati chici de birbat.(leer cc izbea gi mai mult, pe albeaqa de fildeq vechi a oaselor, era un enorm chi-mir ele piele neagri, care incingea mijlocul scheletului. Un cutit mare, cu prise-le de os, se mai tinea inci in el.

| )upi ce medicul legist a cercetat, a mdsurar si a luat note, s-a purces la des-chitlerca chimirului. Satul tot holba ochii. Pidurarii aproape sI lesine ! Scapasemtlin miini comoara. Din incdperile dedalice ale serparului au curs ciqiva pumni deeur': galbeni, dubloni, poli, mahmudele gi alte monede streinel citeva ineleEroase de aur cu peceli; niste cercei gi puqini bani de arami rominesti, care ase-zntr intimplarea cu suta de ani in urmd.

l)e atunci hoqea prin pi4ile locului banda vestiqilor Gogolea gi Chiloman, alerilrrrr singure nume bigau lumea in rdcori. Dintr-o pricini oarecare, impirqealirle jef sau zulie de femei, cele doui cipetenii se certari si banda s-a impristiatfarA urmc. Se credea ci trecuserd pentru rotdeauna in Bulgaria. Acum taina se li-llturer, Osemintele erau ale unuia din cei doi tilhari care se infruntasera si unuluazuse. Rinit grav, el s-a tirit gi s-a pribugit in gorunul inci de pe atunci gros ca

61

V. VoIcULESCU

un butoi. Poate ci tilharul chiar scobise gi mirise scorbura, unde se ascundea de

potere. Sleit de singele scurs, de sete 9i de foame, el murise, inqepenit acolo'

Dar care din doi igi lepidase oasele in tainiqa copacului ? Gogolea ori Chilo-

man ? Amindoi fuseseri niqte haidamaci, deopotrivl ld staturi gi la inflqigare,

amindoi spitogi, amindoi smoliqi, cu chici 9i blrbi.Atunci, un bitrinel indrizni si iasi un Pas din gloati 9i sI spuie:

- Ciutati, domnilor, la miini 9i la picioare. Ci Gogolea - dupi cite imi spu-

veau privighetorile. Cine nu gi-ar fi dorit un asemenea licaq de veci ? Acum, co-

pacul care trisese viaqa gi-gi lungise Poate veleatul cu singele ce i se scursese 9icarnea ce se mo$ororse la rldicini, pierise odatl cu taina de aur 9i moarte ce i se

duci neapirat si-l vezi cind ajungi la Bucuregti !Am figiduit, firegte, sdfacvizitigi lui Gogolea, dupi ce voi primi inqtiinFre

ci, in sfirgiq caloriferul meu a inceput si dea cilduri de cuptor de uscat Prune.Parci mi se ficuse dor de ea ! ln sobd focul murise.

1-5 ianuari.e 1947