Fi le rupte

Ion Teslaru. Cir I i pentru popor

VnnlraE DE MAI BINE DE cIN crzECI de ani n-a fost casi norr . rdurati in sat ori prin imprejurimi, care si nu fi fost ridicati de el. Megterea lcrrrnul ca nimeni altul gi pusese Dumnezeu un adevirat dar in miinile lui blagosl, 'vite in care scrisneau gi se indoiau trunchiurile de gorun gi tufan ca in ah.nizdrivanului Strimbi-Lemne. Se pricepea la toate, cum sint oamenii la 1ari, tl;rrera neintrecut mai ales la cioplitul si asezatul lemnelor de casi, de la talpi pini l.rcipriori. $i lucra aproape totdeauna singur, fird, alutoare si firi multe scule.

lntr-o vari ne-a inilqat si noui nigte magazii... Atunci l-am cunoscut binc ;inu l-am mai uitat. Parci-l viz 9i acum, legat 9i voinic, cu pirul rotunjit in faqi ;ilisat in plete marunte pe spate, cu o frunte intinsi inseninatd mereu de semrrulcrucii ce-qi fdcealafiecare masi. Nu l-am pomenit niciodati firi tesli, pe carc ()

purta totdeauna la briu, un briu verde gi lat cu care iqi incingea mijlocul. Cincl schodinea mai mult, la conacele sorocite, se scorocea in briu alituri de tesli qi irrloc de pachetul de tutun, ca alqii, scotea o cirgulie mici, cu scoa4e tot verzi sisubliri, din care cetea, slovenind rar si incet de tot, numai ca pentru ei.

Eram mic pe atunci, firi nici o grijn 9i treabi gi puteam sta toari ziulica lingriel gi si mi joc in talagii ce iegeau ca nigte cordele albe din gealiul uriag.

$i acum imi suni in urechi ciocinitul teslei amestecat cu frinturi riticite din

,,Epistolia cea cizutl din cer" ori din ,,Visul Maicii Domnului", iar cel ce il in-cepe gi nu citeste pini la capdt... si pe care dupn pilda lui le-am purtat gi eu pinimai incolo in scoali, ascunse in buzunarul de la pieptul hainei.

...$i acum vrind si scriu despre ci4i pentru popor imi vine stiruitor in gindIon Teslaru, cu tesla lui petrecuti prin briul verde, lingi cirqulia sfinti. Cealiturare si imperechere potriviti sivirgeste acest alcituitor de lemne cioplite:

786

Atrurntrn

cirrrcir al:ituri dc uncalta Ei tot atit dc la indemini una ca gi alta. Munca miinilorimbinata cu a duhului. Cnci gi cartea este tot o unealti a muncii, cu care se poate

cigtiga hrani sufletului. $i mi gindesc ci nu ar trebui despirlite, pentru popor,

cartea de viaqa lui de toate zilele, de munca gi de hodina lui. Ar fi de ingrijit caacestei culturi a poporului si nu i se dea o infiqigare de ,,lux", de ptrecere si pier-

dere de vreme. El sI nu o socoteasci deloc ca pe ceva legat de o alti viaqi decit

cea pe care o duce el in toate zilele, o gdteali numai a duhului, cum te impodo-

begti duminica, si iegi la hori. Ci cartea, rindurile din rindurile cirgii, siJ inso-

leasci gi sd-l urmeze oricind gi pretutindeni.Aceasti intreqisere, aceasti intoviriqire a culturii cu viaqa rebuie si o urmi-

reasci necurmat Carte Popodui, oricare ar {i ea, carte sfinti ori de lume, cartede povegti si cintece sau de sfaturi si inviqiminte. O pildi de ce e in stare si faci

amestecul ci4ii in toate ceasurile vieqii este puterea ce au tras englezii din citireastiruitoare a Bibliei. in tot cursul vieqii acestui popor, fie ci a muncig fie ci s-a

rdzboit, fie ci s-a rizvrdtit, he ci a pribegit peste qiri gi miri, il gisegti citind cu

arzime Biblia. La el aceasti citire a ajuns o indeletnicire inridicinati, aproape

nalionali; nu e cimin unde capul si nu adune micar seara toata familia, cu slugi-le laolalti, ca si le citeasci cartea sfinti, de unde trag toqi puteri adinci pentru lup-

tele vieqii. Cu drept cuvint s-a spus ci Anglia a cucerit lumea cu negoqul intr-o

mini gi cu Biblia in cealalti. Cici nu numai mingiiere, ci 9i puteri adeviratepoate aduce omului cartea cea buni, infriqiti cu sufletul lui.

De aceea gindindu-mi la cirqi pentru popor nu-mi iese din minte cartea

unealti din briul meqterului Ion, agezati alituri de tesli gi cu mare grije pistrati.

$i cine qtie de cite ori bietul om ffisese nidejde, puteri si mingiiere, in felul lui,

din cirtulia p rezentd, cu scoarte verzi:, citl, hrani pentru duhul lui simplu gi ne-

cijit, pentru ca si ajungi si o pistreze cu atita evlavie aga de la indemini ;i agaalituri de cealalti unealti pe care o minuia in fiecare clipn gi care ii aducea

hrana bietei lui viegi de lemnar.

(,Lamura" nr. 1-2, oaombrie-noiembrie 1921)

Aout rutra

aurite in care ne vedem inveqmintate trecerile noastre prin toamna trupeasci gisufleteasci. Tot brume ne bat gi cregtetele noastre gi dintr-o dati bruma devinepoetici. La fel, tivite cu galben, gridinile zilelor noastre igi coboari sevele inpimint, spre ridlcinile strimogilor. Poezia toamnei destrupeazl pini la ne-mirginire 9i ideal durerea sleirii noastre si in miregul joc al simfoniei de culoriprivim fresca pogoririi noastre citre apus. Azur pustiu fer; de cilduri - tristichiar la amiazd - pimint acoperit cu flori mortuare, umbre reci cizind grabnicedin amurgul chinuit, foi irosite cu aurul nefolositor... Cite avertismente in-scrise in tragicele gi frumoasele stihii din afari qi din noi.

(,Reoista Fundapiilor Regale", 1 noiernbie 1943,Pp. 267-268)

Toamni t i rz ie

TnAIM NEcoNTENIT lN vt IJLocul unei neintrerupte, unicepoezii a naturii. Numai noi, oamenii, o fringem in nuange, ata cum norul im-bucitigegte lumina alb; in feqe de curcubeu. S-ar putea spune ci noi triim con-gtient poezia naturii, umanizind-o, o creim a doua oari.

Poezia toamnei este poezia omului care i;i transfigureazi astfel declinulvielii, impirtngindu-gi destinul lui pieritor cu al cerului 9i al pimintului.

Somptuoasele agonii ale cerurilor de toamni sint mai mult ale vieqii noastregi zilele descresc mai mult in noi. Ne scuturim frunzigurile in clipe ingilbenitela fel ca copacii piligi de brumi. Flotilele de cocori stribat spagiile reci, ca si serefugieze undeva in tropicele sufletelor noastre unde asteapti. Cind se intorc,cautind, tot din noi revin. Simqim solstiliul toamnei ca pe solstiqiul viegii noastre

9i furtunile din afari ne bintuie si noui liuntricele miri ale singelui.Ce semnificaqie adinc umani au podgoriile crucificate pe lemnele haracilor,

cu rodul agteptind zdrobirea sub picioarele morlii. Rimin in urmi dealurilevieqii cilcate de argaqii niimili ai destinului. Dar pagnica poezie atoamnei ne im-paci aga cum ne-ar impica o operi de and fiuriti de noi ingine. Ne contemplimmelancolia impuqinirii noastre, tristegea treptatei noastre intuneciri. Le contem-plim insi trecute in proporgii uriage ;i devin tilmicite in peripegii aeriene gi ce-regti, in drame vegetale care cuprind codrii unei tiri intregi, in spaime ce acopirmunlii in giulgiuri de neguri, in panice stirnite in toate aripile ridicate pentrusurghiun.

Ajungi la maturitatea acqiunilor 9i dincolo de cruziciunea pasiunilor, ne alindmdescumpitul interior cu marele calm in care se infigoari natura pregdtindu-se deamorlire. Romantismul din noi gi vegnicul dor de mit se migulegte cu formele

794

Exemplul p iers icului

Tesso, cu suBIEcrE DE IMAGTNATIE, af iur i to oper icare astirnit entuziasmul popular, cici el face, in epopeea lui, gcoala eroismului gi agloriei dupi care insetlm cu toqii.

Toqi ciutim acolo modelele, dar mai ales multimea, care nu are prilej si fieeroici decit cu inchipuirea, mulqimea care, neputind si se realizeze in viaqa detoate zilele, igi cauti expresia ideali a tuturor nizuinqelor ei obscure, in lumi-noasa operi a artistului.

O credingi populari spune ci piersicului, aqa de pllpind, trebuie si isestringi cu griji la ridicini toate florile 9i frunzele cdastein timpul anului, pen-tru ca pimintul si-gi tragi inapoi sucul supt de ele. Altfel, daci frunzele sint im-prigtiate la noul vinturi, pimintul slricegte gi pomul se usuci.

Piersicul exotic, adus de pe alte tirimuri, este simbolul artistului, icoanacreatorului de culturi 9i a operei sale.

El este al nostru numai fiindcl intimplarea l-a ficut si risari printre noi,dar nu gtim din ce lume a sufletelor vine. ln larga impirigie a spiritului, al ci-rei cedqean este, nu se afli hotare intre naqii... Totugi, risidit intr-un loc, eltrebuie si dea inapoi pimintului, ca 9i piersicul, o parte din sucurile ce i-a lu-at. Prin firea lui insuqi ii este ingiduit si se inalqe deasupra gliei, fruntea lui siprimeasci efluviile subtile aduse de toate vinturile lumii, pe care si le plimi-deasci cu seva purtati din adinc, prin atitea ramuri si rimurele, pini in inimaflorilor 9i a frunzelor.

Dar aceasta si nu se risipeasci zadarnic. Ci, micar, in chip de flori gif.runze scuturate, dar neinstriinate de pimintul in care cregte, lumina sorbiti

796

Ao oeruon

sus si se intoarci in intunericul rldlcinilor din fund. Pimintul are atitanevoie.

Altfel, girina se secituiegte, iar opera se usuci.

14 rnartie 1927- fmss. tn posesia familieiJ("Manuscviptum" nr. 1-4 (86-89), 1992)