Vasile Voiculescu POEZII * Grai valah Grai tamiat, catuie de petale, Gndul mi-a ciobanit pe plaiurile tale. Umbla singur pe munti de sare, Vnt batrn cu miere-n spinare. Serpi de racoare verde-n praie, Carari de bucium lung te stretaie. Granguri de aur boabele-ti ciugul', Sesul ti-l ara dorul cu plugul. Calc des cu sufletul arsu-ti coclaur, Din fund ofteaza sramosii de aur. De piscul tau, unde se-mbina Pale de nori cu limbi de lumina, Buzele-mi razam frematatoare, Slavit pristol de piatra si floare. * Stiu, fr ca s pricep Stiu, fr s pricep, Treimea Si pe Ea viata mi asez, Cum mi cred, cu toata admcimea, Inima. pe care nu mi-o vaz: Tainica, neistovita ei lucrare Intr-o rana mi s-a-mpartasit: Rodnicul de viata fr incetare Snge, n trei fete, dar nedespartit... * Contemporan Nu m-nspaimnta cerul, nici pamntul; Pe unul calc, pe celalalt il strapung; Sunt slab, samnta care-o sufla vntul Pe stepele vietii indelung, Dar el m sufla unde vreau s-ajung! Chiar daca esti la infinit de mine, Dar stiu ca esti si-Ti cat Imparatia, Nu-mi mai traiesc n van nimicnicia. O, Doamne, sunt contemporan cu Tine Si sunt contemporan cu Vesnicia. *

Tiparul Tu care smulgi tiparii din namolurile noastre Si impinsi de un fr de impotrivire alean Ii intorci peste orice stavile si dezastre Sub meridianele pururi albastre La bastina lor calda din Ocean, Nu ne uita n aceste tarmuri cu vina Tipari nostalgici unor tarmuri sfinte Stramuta-ne-n bastina noastra cea din-nainte Acolo unde-am vzut paradisiaca lumina In oceanelei nesfrsitei fericiri din snul Tau, Parinte. * n grdina Ghetsemani Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul... Czut pe brnci n iarb, se-mpotrivea truna. Curgeau sudori de snge pe chipu-i alb ca varul Si-amarnica-i strigare strnea n slvi furtuna. O mna nendurat, tinnd grozava cup, Se coboara-miindu-l si i-o ducea la gur... Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa... Dar nu voia s-ating infama butur. n apa ei verzuie jucau sterlici de miere Si sub veninul groaznic simtea c e dulceat... Dar flcile-nclestndu-si, cu ultima putere Btndu-se cu moartea, uitase de viat! Deasupra fr tihn, se frmntau mslinii, Preau c vor s fug din loc, s nu-l mai vad... Treceau bti de aripi prin vraistea grdinii Si uliii de sear dau roate dupa prad. * CLXXXIII Mereu cersim vietii ani mai multi, asa-s nestire, Ne rzvrtim, ne plngem de pierderea noastr, Si nc nu-ntelegem c fr de iubire Se vestejeste Timpul n noi ca floarea-n glastr; Rupt din eternitate, el vrea trm asemeni Din care-altoiul subred s-si trag seva nou; Noi l primim cu gheat si-l rsdim cremeni Cnd Dragostea-i unica vecie dat nou. Ci-n van acum te mnii pe mine si m-arunci, Minunile iubirii n-au staile pe lume; Ca Lazr la auzul duioaselor porunci, Oricnd si ori de unde m vei striga pe nume, Chiar de-as zcea n groap cu lespedea pe mine, Tot m-as scula din moarte ca s alerg la tine. * Doamne In virful copacului Tau sint o floare...

Pe cea mai inalta ramura a lumii Ma leagan in talazul de azur si soare. Slava Tie ca n-am ramas in temnita humii, Ci sloboda, spre cer, infloritoare Inima mea nu mai intirziie: Zbucneste afara in limpezi petale Sa lege rod tainic, bob de poezie Hrana zburatoarelor imparatiei Tale. Petala mi-e cu aripa ruda, Miresme, cintec gata sa s-auda. Zimbesc sub luceafar visarile-mi grele, Beau apele lunii, se umfla in ele Paunii noptii cu cozile-n stele. ...Scuturati-ma vinturi mladii ori haine, Singura moartea e o dincolo de fire Prapastie cu adinc de fericire. Furtuna extazului ma va urca, poate, Peste vamile si stavilele toate, Intr-o pala de parfum, Doamne, pina la Tine, Cerul arunce-mi inapoi jos ruina. Floarea cazuta din imparatie A vazut Cerul si a sarutat Lumina. **