MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE

Tratatul instituind o Constituţie pentruEuropa

- text comentat şi adnotat -

Ion Gâlea - coordonatorAniela BǎluţAugustina DumitraşcuCristina Morariu

Octombrie 2004

2

Aderarea României la Uniunea Europeanǎ va coincide, cel mai probabil, cu intrareaîn vigoare a Constituţiei Europene. Astfel, pentru publicul larg, cunoaşterea textuluiconstituţional european, dublat de sublinierea elementelor esenţiale ale acestuia, este la felde importantǎ în România ca şi în orice alt stat membru al Uniunii Europene.

Scopul prezentei lucrǎri este de a aduce Constituţia europeanǎ cât mai aproape depublicul românesc. Constituţia Europeană nu a putut fi o „constituţie de buzunar”, aşa cum afost, de exemplu, Constituţia Statelor Unite ale Americii la 1776. Cu toate acestea, separareaConstituţiei în patru părţi – chiar în conformitate cu noua numerotare dată publicităţii înoctombrie 2004 – sugerează constituirea unui corp de reguli cu nivel maxim de abstractizare,generalizare dar şi caracterizate prin posibilitatea facilă de înţelegere de către cetăţean, caresă constituie nu numai un fundament juridic solid pentru o Uniune Europeană extinsă, dar şiun instrument la îndemâna fiecăruia. Am reprodus, în consecinţă, numai textul Constituţiei,nu şi al Protocoalelor şi Declaraţiilor anexe – ale căror volum este semnificativ.

Am încercat să prezentăm comentarii, în vederea facilitării înţelegerii textuluiconstituţional de către publicul larg, în special în legătură cu acele părţi din constituţie careprezintă aspectele cele mai importante – Părţile I şi II. În cadrul părţii a III-a, cu un conţinutcu caracter tehnic ridicat, care, în cea mai mare parte reia prevederile Tratatului instituindComunitatea Europeană şi Tratatului asupra Uniunii Europene, am încercat să subliniemelementele de noutate şi să însoţim cu comentarii acele secţiuni care au făcut obiectul unorprogrese semnificative – cum ar fi, de exemplu, cazul spaţiului de libertate, securitate şijustiţie. Sperăm, astfel, ca lucrarea să constituie un instrument util atât pentru toţi cetăţeniiinteresaţi de problemele integrării europene şi ale construcţiei comunitare, cât şi pentrustudenţii în drept, relaţii internaţionale şi pentru practicieni.

Precizăm că traducerea în limba română a Tratatului instituind o Constituţie pentruEuropa reprezintă o traducere neoficială. Traducerea oficială se va realiza, probabil, o datăcu redactarea Tratatului de Aderare al României la Uniunea Europeană (prima jumătate aanului 2005).

3

Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa- text comentat şi adnotat -

Consideraţii introductive

Succesul Conferinţei Interguvernamentale pentru adoptarea Tratatului instituind oConstituţie pentru Europa, concretizat la 17 şi 18 iunie 2004, a fundamentat ideea căadoptarea unei Constituţii Europene va reprezenta cu siguranţă un pas important pentru caUniunea Europeană - în formatul său extins – să devină un actor global. În condiţiile în careadoptarea unei Constituţii este de natură să aprofundeze în mod decisiv integrarea politică lanivelul Uniunii, prin dispariţia „tradiţionalilor” piloni (pilonul comunitar, politica externă şi desecuritate comună şi cooperarea în materie judiciară şi poliţienească - fosta J.A.I.), un astfelde instrument ar servi ca un adevărat „catalizator” pentru consacrarea Uniunii ca un actorinternaţional de prim rang la nivelul societăţii internaţionale.

Depăşirea diferenţelor de poziţie care au determinat neadoptarea proiectului deTratat constituţional în decembrie 2003 (principalii actori implicaţi în această „divergenţă”fiind Franţa şi Germania, pe de o parte şi Spania şi Polonia, pe de altă parte) au reflectatacceptarea unei soluţii echitabile, care să satisfacă principalele grupuri de state. Astfel, a fostmenţinută ideea dublei majorităţi în cazul votului cu majoritate calificatǎ – fiind marcatădesprinderea de sistemul „Nisa”, cu consacrarea majorităţilor de 55% pentru state şi 65%pentru populaţii. Astfel, s-a evitat posibilitatea constituirii unei „minorităţi de blocaj” constituitădintr-un număr redus de state mari. Pe de altă parte, compromisul final a fost realizat şi pebaza unor mecanisme „de flexibilitate” – cum ar fi clauzele pasarele pe domenii specifice –care permit trecerea de la unanimitate la majoritate calificată prin decizia ConsiliuluiEuropean, adoptată cu unanimitate, ceea ce nu presupune modificarea Constituţiei, şi aşa-numitele „frâne de urgenţă” – adoptate, de exemplu, în domeniul spaţiului de libertate,securitate şi justiţie, în conformitate cu care un stat poate, în cazul când consideră că un actîncalcă principiile fundamentale ale dreptului său intern, să apeleze la o procedură specială.

Rezultatul Conferinţei interguvernamentale reflectǎ concretizarea unei voinţecomune a statelor participante la Convenţia privind viitorul Europei, manifestata la ConsiliulEuropean de primăvara. Un al doilea “eşec” al negocierilor ar fi reprezentat compromitereaproiectului constituţional pentru o perioada îndelungata, mai ales in condiţiile in carePreşedinţia olandeza a anunţat ca nu va prelua intre priorităţile sale definitivarea TratatuluiConstituţional, pe perioada mandatului sau, in eventualitatea in care nu s-ar fi ajuns la uncompromis.

Deşi se poate constata cǎ textul agreat în urma Conferinţei Interguvernamentalereprezintǎ un regres faţǎ de unele formula stabilitǎ de Convenţia pentru viitorul Europei înanul 2003, în raport cu situaţia „status-quo-ului”, cu siguranţǎ este un progres. Formularezultata in urma negocierilor, care au durat aproximativ 9 luni, reprezintǎ, probabil,maximul posibil in acest stadiu al integrării europene.

Este Tratatul constituţional „cel mai bun drum înainte” pentru Uniunea Europeanǎ? –este întrebarea pe care şi-au adresat-o recent participanţii la cel de-al XXV-lea colocviu dedrept comunitar organizat de Asser Institute din Haga (13-16 octombrie 2004). Nu putemrǎspunde dacǎ este „cel mai bun drum”, dar cu siguranţǎ reprezintǎ un pas pozitiv.

Însǎşi ideea de „Constituţie” reprezintǎ un progres imens în direcţia aprofundǎriiintegrǎrii şi a apropierii Uniunii Europene de cetǎţeni. Ce ar fi reprezentat TratatulConstituţional dacǎ ar fi avut acelaşi conţinut, însǎ denumirea de „Constituţie” ar fi fostomisǎ? - se interoga profesorul Joseph Weiler (New York Law School). Ar fi reprezentat „o

4

altǎ Nisǎ” – un oarecare progres rezultat din unificarea Tratatului instituind ComunitateaEuropeanǎ şi Tratatului asupra Uniunii Europene şi din aprofunadarea competenţelorUniunii în anumite domenii. Atributul de text constituţional prezintǎ însǎ un puternic impactatât psihologic, cât şi juridic. Un text constituţional conferǎ individualitate şi coerenţǎsistemului ordinii juridice comunitare. Totodatǎ, un text constituţional fundamenteazǎ voinţastatelor şi popoarelor Uniunii de a fundamenta o organizaţie care tinde sǎ depǎşeascǎcaracterul strict interguvernamental. Din punct de vedere formal, constituţia poate fi privitǎca un Tratat. Din punct de vedere substanţial, aceasta reprezintǎ cu adevǎrat o legefunamentalǎ, în sensul teoriei clasice a dreptului constituţional – act care reglementeazǎmodalitǎţile de exercitare a puterii.

Cum putem caracteriza compromisul la care s-a ajuns? Este prea mult? Este preapuţin? Atat Presedintia italiana, cat si cea irlandeza au abordat rezolvarea problemelorsensibile “in pachet”, incercandu-se obtinerea asa numitului “fair balance”. Presedintia aafirmat ca intr-un astfel de compromis vor exista intotdeauna nemultumiti si a incercat saofere cat mai multe compensatii posibile unor state, precum Marea Britanie - in domeniulextinderii majoritǎţii calificate, Spania si Polonia - in domeniul definirii majoritǎţii calificate,Olanda – in materie bugetara.

Miza agreǎrii definiţiei majoritǎţii calificate a fost reprezentatǎ de mentinereainfluentei asupra deciziilor de catre anumite state, care au fost favorizate de formula dinTratatul de la Nisa (Spania, Polonia). Formula propusa de Conventie – votul cu dublamajoritate de state si populatie – a fost in final acceptata de adeptii sistemului Nisa, ceea cea fost discutat la nivel inalt fiind procentele pentru fiecare variabila. Totodatǎ, este deapreciat compromisul pe care l-au acceptat cele 13 state mici, intre care 9 membri noi, careapreciau ca formula in dezbatere (propunerea Presedintiei irlandeze : 55% state – 65%populatie) confera o influenta prea mare statelor cu populatie numeroasa.

Formula convenitǎ in final a fost cea propusa de Presedintie, respectiv 55% state –65% populatie, varianta sustinuta activ de statele mari (in special Franta). Elementul decontrol suplimentar introdus de Presedintie, ca o concesie acordata statelor mici, este camajoritatea calificata va fi intrunita doar in conditiile unui numar de minim 15 state. Inacelasi timp, minoritatea de blocaj trebuie sa cuprinda minim 4 state. Polonia si Spania auobtinut concesia ca, un numar de state membre, reprezentand mai putin decat minoritateade blocaj, sa poata cere amanarea unei decizii, in cazul in care o considera defavorabila, invederea continuarii discutiilor pentru a se obtine consensul, fara ca decizia sa fie blocata.(compromis tip Ioannina). In cazul in care deciziile Consiliului nu au la baza o propunere aComisiei, ci Consiliul actioneaza din proprie initiativa sau la initiativa unui stat membru, larecomandarea Comisiei sau a Bancii Centrale Europene, majoritatea calificata va fi definitaca: 72% state membre – 65% - populatie. Astfel de decizii se refera la domeniile JAI, PESC,politica economica si monetara si posibila suspendare/retragere a unui stat din Uniune.

In privinta extinderii sferei de aplicare a votului cu majoritate calificata propunereaPresedintiei a incercat gasirea unei solutii echilibrate, care sa satisfaca atat pe adeptiiintegrarii accelerate, cat si pe state, precum Marea Britanie, care s-au pronuntat pentrumentinerea unanimitatii intr-o serie de domenii. Astfel, se mentine unanimitatea la toatedeciziile cu implicatii fiscale, securitate sociala, cooperare judiciara in materie penala,PESC/PESA. Si in privinta cadrului financiar multianual, deciziile se iau cu unanimitate,lasandu-se posibilitatea trecerii la majoritǎţii calificate printr-o decizie unanima a Consiliului(clauza pasarela).

Compromisul reflectǎ şi introducerea în domeniile cooperarii judiciare in materiepenala si a securitǎţii sociale a aşa-numitelor « frane de urgenta ». Clauza prevede ca, dacaun stat considera ca dacǎ o decizie adoptatǎ cu majoritate calificatǎ ar putea aduce atingereprincipiilor fundamentale ale dreptului sǎu intern, statul în cauzǎ ar putea solicita: fie retrimitedosarul Consiliului, care decide prin majoritate calificata, fie cere Comisiei sau statelorinitiatoare ale proiectului legislativ sa emita o noua propunere. In materia securitǎţii sociale,procedura se opreste aici. In cazul cooperarii penale in materie penala, insa, daca in 12 luniinu se ajunge la nici o concluzie privind hotararea in cauza, cel putin o treime dintre state pot

5

initia o cooperare consolidata. Meritul formulei este ca se lasa posibilitatea statelor caredoresc aprofundarea integrarii in domeniul cooperarii penale sa treaca la actiune.

Aspectele instituţionale au prezentat un interes ridicat pentru statele participante lageneza Tratatului constituţional, aceste probleme ocupând un loc important în cadrulcompromisului final. Astfel, în ceea ce priveşte Comisia Europeanǎ, interesul statelor micipentru principiul un stat – un comisar se opunea necesitǎţii unei Comisii restrânse şicaracterizate prin eficienţǎ. Astfel, s-a agreat ca pânǎ în 2014 numǎrul comisarilor sǎ fie egalcu numǎrul statelor membre, urmând ca din acest moment numǎrul membrilor Comisiei sǎfie de douǎ treimi din numǎrul statelor membre (s-a evitat menţionarea unui numǎr fix decomisari). Principiul care va sta la baza acestei formule este rotatia egala intre state.Rezultatul in privinta Parlamentului European include o crestere a pragului minim dereprezentare, de la 4 la 6 europarlamentari/stat – în raport cu formula propusǎ de Convenţiaprivind viitorul Europei, o crestere a numarului total al membrilor Parlamentului la 750 sistabilirea unui prag maxim de 96 de europarlamentari/stat.

Acordarea de statut juridic Cartei Drepturilor Fundamentale reprezintǎ o altǎrealizare importantǎ a Constituţiei. Astfel, documentul care pânǎ în acest moment sebucura doar de valoare de soft law, dobândeşte statut constituţional.

Un rol deosebit de important în construcţia constituţionalǎ a fost reprezentat deobiectivul apropierii Uniunii Europene de cetǎţeni: introducerea principiilor democraţieireprezentative şi al democraţiei participative, creşterea transparenţei, deschiderea cǎtrepublic (caracterul public al dezbaterilor Consiliului), creşterea rolului ParlamentuluiEuropean, introducerea iniţiativei legislative populare, creşterea rolului Parlamentelornaţionale. sporirea flexibilitǎţii mecanismelor de adoptare a deciziilor în raport cu evoluţiileulterioare.

Nu în ultimul rând, trebuie sǎ menţionǎm dobândirea de personalitate juridicǎ decǎtre Uniunea Europeanǎ, ce pune capǎt dezbaterilor teoretice controversate pe aceastǎtemǎ, precum şi înglobarea într-un text constituţional a regulii consacrate prin jurisprudenţaCurţii de Justiţie a Comunitǎţilor Europene a prioritǎţii dreptului comunitar în raport cudreptul intern al statelor.

Care a fost poziţia României faţǎ de acest amplu exerciţiu de integrare? In calitate destat candidat, aflat intr-un stadiu avansat al procesului de aderare la UE, Romania aparticipat, inca de la lansarea demersului constitutional in octombrie 2003, cu statut deobservator activ, la toate reuniunile CIG. Participarea Romaniei la lucrarile CIG areprezentat, in primul rand, un util exercitiu de contributie la marile decizii europene. Au fostimplicate in negocieri delegatii de la nivelul cel mai inalt si nivelul ministrilor de externe panala cele la nivel de experti. Ca stat participant la CIG, România a fost invitatǎ sǎ semneze, la29 noiembrie 2004, Actul final al Conferinţei interguvernamentale care adoptǎ Tratatulconstituţional.

De asemenea, construcţia instituţionalǎ reflectǎ şi o poziţie avantajoasǎ pentruRomânia din punctul de vedere al arhitecturii instituţionale. Astfel, Romania va beneficia deun comisar de la momentul aderarii pana in 2014, urmand ca apoi sa detina la fiecare ciclude trei mandate ale Comisiei cate un comisar in doua din cele trei mandate. Totodatǎ, odeclaraţie adoptatǎ de Conferinţa Interguvernamentalǎ reglementeazǎ exact numǎrullocurilor României în Parlamentul European pentru perioada tranzitorie 2007-2009 – 35locuri.

Este Tratatul constituţional un succes? Bineînţeles, se aşteaptǎ cu interes rezultatelereferendumurilor naţionale anunţate de un numǎr ridicat dintre statele europene. Un lucrueste însǎ cert: indiferent de nuanţele compromisului reflectat în textul final, statele şipopoarele Europei sunt conştiente cǎ Uniunea Europeanǎ are nevoie de o Constituţie dacǎdoreşte sǎ îşi asigure un viitor temeinic şi sǎ aspire la calitatea de actor cu vocaţie globalǎîn relaţiile internaţionale.

6

Originea Tratatului constituţional

Cu ocazia Consiliului European de la Laeken, şefii de stat şi de guvern au luat deciziade a constitui o Convenţie al cărei rol a fost acela de a găsi soluţii pentru a face faţă noilorprovocări cu care Uniunea Europeană se confrunta. Noile circumstanţe ce trebuiau luate înconsiderare se situau atât pe plan intern (nevoia de a aduce Uniunea şi Instituţiile sale multmai aproape de cetăţeni), cât şi pe plan internaţional (fenomenul globalizării, în principal).

Sarcina esenţială a acestei Convenţii a fost aceea de a redefini Uniunea Europeană,în sensul creşterii rolului său atât faţă de cetăţenii săi (în sensul apropierii faţă de aceştia),cât şi pe plan mondial.

Convenţia şi-a început activitatea în martie 2002 şi reprezintă o metodă nouă (a maifost utilizată cu ocazia elaborării Cartei drepturilor fundamentale a UE) de revizuire atratatelor, metodă mai deschisă şi mai transparentă.

Au fost constituite zece grupuri de lucru, fiecare având de dezbătut o anumită temăconsiderată importantă pentru clarificarea viitorului Uniunii Europene. Pe parcursul anului2002 toate aceste grupuri de lucruri şi-au prezentat în faţa adunărilor în plen ale Convenţieiraporturile finale, sinteză a concluziilor la care s-a ajuns.

În decembrie 2002, a fost constituit ultimul Grup de lucru având ca temă EuropaSocială, ca urmare a necesităţii de a aprofunda această temă, după cum a reieşit dindiscuţiile Grupului de lucru privind guvernanţa economică. Acest Grup şi-a prezentat larândul său raportul, la începutul lunii februarie 2003.

Un prim proiect, conţinând primele 16 articole ale Tratatului, a fost prezentat deConvenţie la 7 februarie 2003.

În iunie 2003, în conformitate cu calendarul stabilit, Convenţia a prezentat ConsiliuluiEuropean de la Salonic textul integral al Proiectului de Tratat Constituţional. Un proiectrevizuit şi completat al Tratatului a fost publicat la 18 iulie 2003.

Pe baza lucrărilor Convenţiei privind viitorul Europei, în toamna anului 2003 audemarat lucrǎrile Conferinţei Interguvernamentale. Aparentul eşec al acesteia, din cadrulConsiliului European de la Bruxelles din 17 decembrie 2003 ar fi pǎrut a amâna cu cel puţindoi ani dezideratul Uniunii de a avea un text fundamental unic. Cu toate acestea, dorinţarealǎ a statelor şi cetǎţenilor Uniunii de a ajunge la un compromis s-a reflectat în rezultatulpozitiv al Summit-ului din 17-18 iunie 2004, în urma cǎruia a fost adoptat textul final.Semnarea Tratatului, dupǎ operarea ajustǎrilor necesare şi realizarea traducerii în toatelimbile oficiale ale Uniunii, a fost stabilitǎ pentru 29 octombrie 2004, la Roma – loc simbolicdin perspectiva semnǎrii primelor tratate institutive ale Comunitǎţilor Europene.

Proiectul noului Tratat. Natura juridică

Structura Tratatului constituţiona, este una quadripartită (cele patru părţi fiindprecedate de un Preambul), la care urmează a se adăuga o serie de Protocoale ce vor ficonsiderate necesare după finalizarea discuţiilor. De asemenea Carta DrepturilorFundamentale, care a fost transpusǎ ca parte a II-a a Tratatului, are un preambul propriu.

Astfel, Partea I reglementează aspectele fundamentale ale Uniunii Europene:definiţie, obiective, structură, competenţe, Partea a II-a înglobează Carta DrepturilorFundamentale, adoptată la Nisa în 2000, Partea a III-a reglementează politicile şifuncţionarea Uniunii Europene, în timp ce Partea a IV-a conţine dispoziţiile finale aleTratatului. S-a pus în discuţie dacǎ existǎ diferenţǎ de regim juridic între cele patru pǎrţi –dacǎ pǎrţile I – dispoziţii fundamentale şi a II-a – drepturile fundamentale nu ar trebuiconsiderate adevǎrata Constituţie a Uniunii Europene, bucurându-se de un statut juridicspecial. Chiar dacǎ, din punct de vedere juridic, cu siguranţǎ nu existǎ diferenţe de regimîntre cele patru pǎrţi, în mod evident primele douǎ pǎrţi reunesc dispoziţii fundamentale.Criteriile reunirii acestora au fost: în primul rând necesitatea stabilirii corpului principiilor dereferinţǎ ale sistemului juridic comunitar şi, în al doilea rând criteriul lizibilitǎţii şi accesibilitǎţii.

7

Chiar dacǎ Tratatul constituţional nu este o „constituţie de buzunar”, chiar dacǎ Convenţiaprivind viitorul Europei şi Conferinţa Interguvernamentalǎ nu au fost o nouǎ „Philadelphia”,cetǎţeanul European regǎseşte în pǎrţile I şi II un set de dispoziţii care pot contura, peînţelesul sǎu, o imagine relativ completǎ a Construcţiei comunitare. Acesta este motivulpentru care, chiar dacǎ s-a convenit o numerotare continuǎ a articolelor Constituţiei, s-amenţinut notarea pǎrţii cu cifre romane – pentru a deosebi, din punctul de vedere alaccesibilitǎţii, acele pǎrţi care prezintǎ corpul fundamental al normelor şi lizibilitate maximǎ.Bineînţeles, s-au ridicat întrebǎri în legǎturǎ cu motivele pentru care unele dispoziţii dinPartea I nu au fost incluse în Partea a III-a şi reciproc. Deşi critici pot apărea, este totuşi orealitate faptul că o diferenţiere există – nu din punct de vedere al forţei juridice, ci dinpunctul de vedere al importanţei „politice” a regulilor.

Ceea ce se remarcă, în primul rând, este titlul noului Tratat reţinut în proiectulprezentat: Tratat instituind o Constituţie pentru Europa (un alt titlu, avut în vedere iniţial, afost Constituţie a Uniunii Europene - în proiectul “Penelope”, prezentat de Comisie). Acestconsens în privinţa statutului constituţional pe care îl va avea noul Tratat traduce în realitateo dorinţă mai veche manifestată în sânul Uniunii Europene.

Declaraţia de la Laeken adresa viitoarei Convenţii întrebarea dacă aceasta consideră căsimplificarea şi reorganizarea ar putea duce pe termen lung la adoptarea unui textconstituţional al Uniunii Europene şi care ar fi trăsăturile esenţiale ale unei asemeneaconstituţii. Când Convenţia şi-a terminat lucrările în vara lui 2003, s-a afirmat că a mers maideparte în numele acestei misiuni, producând un „Proiect de Tratat Constituţional pentruEuropa”.Interesant de remarcat este faptul că sintagma din titlu este „Constituţie pentru

Europa” şi nu „Constituţie pentru Uniunea Europeană” – din această perspectivă ridicându-seîntrebări referitoare la semnificaţia acestei formulări. În primul rând apreciem că este vorbadespre „vocaţia” juridică a Uniunii Europene de a cuprinde totalitatea statelor continentului, încondiţiile articolului 57 din Partea I: “Uniunea este deschisă tuturor statelor europene carerespectă valorile prevăzute în art. I-2 şi care se angajează să le promoveze în comun”. Pe dealtă parte, sintagma poate avea semnificaţii simbolice din punctul de vedere al fundamentăriiunor valori europene comune tuturor statelor, membre sau ne-membre ale Uniunii Europene– sens în care U.E. promovează politica vecinătăţii apropiate reglementată de articolul I-58 alPărţii I.

Un aspect important care trebuie remarcat este faptul că Tratatul constituţional oferă,pentru prima dată, un instrument juridic unic, mult mai uşor de utilizat decât multitudineade tratate constitutive şi modificatoare existentă în prezent.

Atribuirea în mod expres a unui statut constituţional noului Tratat reprezintă unelement de noutate, subliniind tendinţa către o integrare din ce în ce mai accentuată nunumai în domeniul economic (punct de plecare pentru constituirea Comunităţilor), cât maiales în plan politic (dorinţa realizării unei uniuni politice a existat încă de la început, dar nu aputut fi tradus în realitate mult timp; schimbarea contextului internaţional după 1990 faceposibile evoluţii în acest sens).

Tratatul constituţional se va caracteriza prin natură juridică multiplă. Astfel, acestava reprezenta:

a) tratat internaţional – supus regulilor dreptului internaţional public;b) izvor al dreptului comunitar european;c) text constituţional – document ce constituie fundamentul unei ordini juridice,

ordinea juridică comunitară. În acest sens, este emergentă „subramură” adreptului comunitar: dreptul constituţional comunitar1 (

Structura şi conţinutul noului Tratat pot justifica valoarea constituţională prinprezenţa unor elemente, cum ar fi:

1 semnalăm, în acest context, apariţia primului număr al Revistei de Drept ConstituţionalEuropean/European Constitutional Law Review, editată de T.M.C. Asser Press – Haga încolaborare cu Cambridge University Press.

8

- reglementarea şi delimitarea competenţelor între Uniune şi Statelemembre (asemănător cu reglementarea separaţiei puterilor în stat),

- prevederi privind cetăţenia şi drepturile fundamentale (prezenţadrepturilor fundamentale în Constituţie, deşi nu este obligatorie, este remarcată ca o tendinţăa textelor contemporane).

9

Preambulul Tratatului

Inspirându-se din moştenirea culturală, religioasă şi umanistă a Europei, din care s-audezvoltat valorile universale ale drepturilor inviolabile şi inalienabile ale omului, democraţiei,egalităţii, libertăţii şi statului de drept;

Convinşi că Europa reunită de acum încolo intenţionează să continue pe această traiectoriede civilizaţie, de progres şi de prosperitate, pentru binele tuturor locuitorilor săi, inclusiv ceimai fragili şi mai defavorizaţi; că doreşte să rămână un continent deschis la cultură,cunoaştere şi progres social; şi că doreşte să aprofundeze caracterul democratic şitransparent al vieţii sale publice şi să acţioneze în favoarea păcii, justiţiei şi solidarităţii înlume;

Încredinţaţi că popoarele Europei, rămânând mândre de identitatea lor şi de istoria naţională,sunt decise să depăşească vechile divizări şi, din ce în ce mai unite, să-şi făurească undestin comun;

Convinşi că, „unită în diversitate”, Europa le oferă cele mai bune şanse de a continua, curespectarea drepturilor fiecăruia şi cu conştiinţa răspunderii faţă de generaţiile viitoare aleplanetei, marea aventură care îşi găseşte aici un spaţiu privilegiat de speranţă umană;

Hotărâţi să continue opera înfăptuită în cadrul Tratatelor instituind Comunităţile Europene şiTratatului Uniunii Europene, prin asigurarea continuităţii acquis-ului comunitar;

Recunoscători membrilor Convenţiei Europene pentru contribuţia lor la elaborarea prezenteiConstituţii în numele cetăţenelor şi cetăţenilor şi al statelor Europei,

[...]

Au desemnat ca plenipotenţiari:(lista)

care, după ce au făcut schimb de depline puteri, recunoscute ca fiind sub formă valabilă şi înforma cuvenită, convin cu privire la dispoziţiile care urmează:

Este de remarcat faptul că motto-ul (Constituţia noastră ... se numeşte democraţiepentru că puterea este în mâinile nu ale unei minorităţi. Ci ale majorităţii - Tucidide II, 37)propus de preşedintele Convenţiei, Valéry Giscard d’Estaing, a fost eliminat.

In cadrul Convenţiei privind viitorul Europei, Preambulul a suscitat numeroasedezbateri. Astfel, încă de la 3 iunie 2003, trei membri ai Convenţiei – Robert Madinter, OlivierDuhamel şi Pervenche Beres – au semnat o propunere vizând eliminarea motto-ului dinTucidide, motivând că nu ar fi oportun ca Uniunea Europeană să fie re-fondată sub auspiciileîntemeietorului realismului geo-politic, un adevărat ”Kissinger” al antichităţii. De asemenea,motto-ul a fost contestat pentru motivul că traducerea din limba greacă nu ar fi exactă, saucă se pune un accent mult prea mare pe puterea deţinută de popor – în detrimentul statului.

Conţinutul preambulului reflectă, prin formularea sa, încărcătura emoţională aadoptării unei Constituţii europene. Astfel, se observă că textul preambulului conţine unnumăr important de cuvinte – simbol: valori universale, drepturi inviolabile şi inalienabile,Europa reunită, destin comun, generaţiile viitoare ale planetei, spaţiu privilegiat de speranţăumană. De asemenea, regăsim enunţată deviza Uniunii Europene: „unită în diversitate”. Aufost eliminate însă referirile la Grecia şi Roma antică. Remarcăm, de asemenea, unele

10

retuşuri care pot fi constatate în raport cu variantele iniţiale: de exemlu, în limba franceză,cuvinte precum „la trajectoire” sau „la Terre” au devenit „la voie” sau „la Planete”2, intenţiaautorilor textului fiind de a conferi textului nu numai un limbaj cu încărcătură emoţională, ci şiun limbaj solemn.

Preambulul anticipează valorile Uniunii, reglementate în detaliu în Partea I: civilizaţie,umanitate, egalitate, libertate, drepturile omului, statul de drept, cultură, educaţie, progressocial, justiţie, solidaritate.

O atenţie specială este conferită ultimului paragraf al preambulului, care „mulţumeşte”membrilor Convenţiei Europene pentru contribuţia lor la elaborarea prezentei Constituţii înnumele cetăţenelor şi cetăţenilor şi al statelor Europei. Paragraful are meritul de a corectaîntr-o anumită măsură alegaţiile în conformitate cu care Constituţia ar fi un simplu tratat – seobservă că se foloseşte sintagma „Constituţie” şi nu „Tratat constituţional”. Dualitatea –uniune a statelor – uniune a popoarelor reflectă ideea de „federaţie de state – naţiuni”, aşacum a fost propusă de Jacques Delors – Uniunea reprezintă o comunitate politicăsupranaţională, constituită din state care îşi păstrează individualitatea. Prin urmare, seanticipează legitimitatea dublă a Uniunii: interstatală şi populară.

Una din dezbaterile cele mai mediatizate în legătură cu preambulul – care a generat,de altfel, şi discuţii în legătură cu valoarea juridică a acestuia – a fost cea referitoare lachestiunea religioasă: trebuie sau nu realizată o referire la moştenirea/valorile creştine?Motivaţiile susţinătorilor ambelor posibilităţi au variat: recunoaşterea unui fapt istoric evident,contribuţia creştinătăţii la civilizaţia europeană etc. Au existat şi alegaţii în sensul unei dorinţede „impunere a supremaţiei Vaticanului” (în opinia noastră, total nefondate), dar şi opinii careau solicitat eliminarea referinţei la valorile creştine pe motivul necesităţii eliminării oricăreiposibile interpretări în sensul discriminării persoanelor de religie musulmană sau atee. Dinaceastă dezbatere, pot fi relevate două aspecte: în primul rând, în numeroase state persistăanumite antagonisme între componentele „laic” şi „cleric”; în al doilea rând, este relevat unaspect pozitiv – interesul cetăţenilor şi al societăţii civile pentru Constituţie – chestiuneareligiei era un aspect uşor sesizabil, în contrast cu prevederile instituţionale, cu caractercomplex, prevăzute în Partea a III-a3.

Un alt aspect asupra căruia s-ar putea ridica probleme este legat de întrebarea: careeste valoarea juridică a Preambulului. În ceea ce priveşte Tratatul de la Roma, doctrina dedrept comunitar european este în sensul că Preambulul acestuia nu are valoare juridică.Trebuie să ţinem cont, însă de faptul că Tratatul constituţional reprezintă, în egală măsură,un instrument de drept internaţional şi comunitar, pe de o parte, şi, pe de altă parte, un actconstituţional. Dacă ar fi să luăm exemplul Constituţiei Franţei, se poate constata căPreambulul acesteia a suferit de-a lungul timpului o „mutaţie juridică”. Astfel, iniţial seconsidera că acesta nu are valoare juridică, servind doar la interpretarea prevederilor dinConstituţie. Cu toate acestea, la 16 iulie 1971, Consiliul Constituţional a decis asupra valoriijuridice obligatorii a Preambulului. De remarcat însă este faptul că Preambulul ConstituţieiFranţei făcea referire la Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului din 1789, careconţinea prevederi cu valenţa de a fi obligatorii din punct de vedere juridic.

În cazul Constituţiei europene, considerăm că dezbaterea asupra valorii juridice apreambulului prezintă importanţă redusă, având în vedere că dispoziţiile acestuia nu suntsusceptibile de a crea în mod concret drepturi şi obligaţii – spre deosebire de Declaraţiadrepturilor omului şi ale cetăţeanului, înglobată în Preambulul Constituţiei Franţei. În TratatulConstituţional, Carta Drepturilor Fundamentale reprezintă Partea a II-a, având valoarejuridică obligatorie.

2 a se vedea Olivier Duhamel, Igniting the Spirits, European Constitutional Law Review, No.I, Issue I, p. 12-16;3 ibidem, p. 14;

11

Textul Tratatului

A. Partea I cuprinde, după cum am arătat, dispoziţii referitoare la aspectelefundamentale ale Uniunii Europene, cuprinzând 9 titluri

1. Titlul I cuprinde opt articole şi este intitulat „Definirea şi obiectivele Uniunii”

Articolul I-1: „Instituirea unei Uniuni”

1. Inspirată de dorinţa cetăţenelor şi cetăţenilor, şi a statelor Europei de a construi unviitor comun, prezenta Constituţie instituie Uniunea Europeană, căreia statele membre îiconferă competenţe pentru atingerea obiectivelor comune. Uniunea coordoneazăpoliticile statelor membre pentru atingerea acestor obiective şi exercită prin metodacomunitară competenţele ce i-au fost transferate de către acestea.2. Uniunea este deschisă tuturor statelor europene care respectă valorile sale şi care seangajează să le promoveze în comun.

a) Articolul I-1 stabileşte existenţa şi trăsăturile fundamentale ale Uniunii Europene.Se remarcă faptul că, faţă de primul proiect prezentat la 7 februarie 2003, a fost luată odecizie privind denumirea organizaţiei, care, practic, menţine terminologia existentă (înproiectul anterior, era reglementată înfiinţarea Uniunii, fără însă a-i stabili denumirea).

În primul paragraf se face referire la natura sa dublă, şi anume o Uniune atât acetăţenilor şi cetăţenelor Europei, cât şi a Statelor Europei. Noţiunea „Europă acetăţenilor” reflectă tendinţele din cadrul Uniunii Europene de a asigura o mai mareapropiere a structurilor Uniunii de cetăţenii săi.

Se remarcă, în raport cu proiectul din 7 februarie, modificarea caracterului de Uniunea popoarelor, în Uniune a cetăţenilor/cetăţenelor. Ca element de noutate, în cadrulreuniunilor CIG la nivel de experţi, s-a introdus sintagma „cetăţeni şi cetăţene” – în raport cutermentul generic iniţial – „cetăţeni” (modificarea nu este observabilă, de exemplu, în limbaengleză). Scopul acestei sintagme este reflectarea deplină a principiului egalităţii deplineîntre sexe. În secundar, se poate vorbi şi despre intenţia Constituţiei europene de a apropiatextul de interesele cetăţenilor.

Ambele noţiuni, reflectate în sintagma „the will of the citizens/peoples of Europe”/”lavolonté des citoyennes et des citoyens et des États d'Europe”, sunt de natură a conferiUniunii o legitimitate sporită. Spre deosebire de sintagma „Europă a cetăţenilor”, termenul„Europă a popoarelor” ar fi putut conduce, din punct de vedere juridic, conduce către ideeadreptului popoarelor de a dispune de ele însele/autodeterminare, fiind de natură să creeze oanumită aparenţă suplimentară de statalitate Uniunii – ceea ce conduce către ideea uneiintegrări mai profunde în plan politic.

b) Uniunii Europene îi sunt conferite competenţe cu scopul de a atinge obiectivecomune. Se remarcă faptul că, pentru prima dată, într-un Tratat constitutiv se vorbeştedespre „competenţe” în vederea atingerii unor „obiective comune” – se evită, totuşi,sintagma „competenţe comune” (până în prezent, ideea de „delegare de competenţe” sau„exercitare în comun a anumitor competenţe” se regăsea doar în hotărârile Curţii de Justiţiea Comunităţilor Europene sau în dispoziţiile din constituţiile unor state membre – deexemplu, art. 881 din Constituţia Republicii Franceze – referitoare la participarea la UniuneaEuropeană). Semnificaţia acestor prevederi ar putea fi aprofundarea integrării economiceşi politice la nivelul Uniunii Europene.

Atribuţiile Uniunii sunt, în principal, de a coordona politicile prin care Statelemembre vor atinge obiectivele comune şi de a exercita prin metoda comunitară (in theCommunity way) competenţele conferite. Se constată înlocuirea sintagmei

12

„administrarea competenţelor comune”, prin raport cu proiectul din 7 februarie 2003,cu „exercitarea competenţelor prin metoda comunitară”.

Metoda comunitară reprezintă o noţiune recent introdusă în vocabularul juridic aldreptului comunitar. Am putea încerca să definim metoda comunitară ca ansamblu alprincipiilor care guvernează mecanismele decizionale la nivelul Uniunii Europene şi carereflectă dualitatea Uniunii de organism fondat pe voinţa statelor şi cetăţenilor de aprofundarea integrării, reflectată în concret prin consacrarea procedurii co-deciziei, care presupuneintervenţia Consiliului (organism al statelor) şi a Parlamentului European (organism alcetăţenilor).

c) Un element esenţial, care figura în proiectul prezentat la 7 februarie 2003 şi care afost eliminat în proiectul final este reprezentat de menţionarea „bazei federale” acoordonării politicilor comunitare (termenul a fost înlocuit, practic, prin menţionarea „metodeicomunitare”).

Semnificaţia ideii de federalism ar fi putut semnifica atribuirea unor prime elementede statalitate Uniunii Europene. Chiar dacă nu se va putea considera că Uniunea vareprezenta un stat, ea va reprezenta o entitate cu personalitate juridică internaţională(articolul 6), ce ar putea fi constituită pe baze federale. În plus, încă de la momentulDeclaraţiei Schuman din 1950, au fost menţionate în câteva paragrafe bazele federale aleviitoarei comunităţi europene („Controlul producţiei de cărbune şi oţel ar trebui să conducăimediat la construirea unei baze comune pentru dezvoltarea economică, ca un prim pas înrealizarea unei federaţii europene …”; “Prin controlul producţiei de bază şi prin instituireaunei Înalte Autorităţi, ale cărei decizii vor uni Franţa, Germania şi alte state membre, aceastăpropunere va conduce la crearea unei prime baze concrete a federaţiei europene,indispensabile pentru menţinerea păcii.”).

În teoria dreptului constituţional, federaţia este definită ca fiind o entitatecompusă din două sau mai multe state membre, din uniunea cărora a rezultat un stat– subiect de drept separat, caracterizat prin existenţa a două rânduri de organecentrale, precum şi prin existenţa a două cetăţenii. Totodată, teoria dreptuluiconstituţional arată că raporturile dintre statele membre ale federaţiei sunt raporturide drept intern, federaţia formând o uniune de drept constituţional, spre deosebire deasociaţiile de state (cum ar fi confederaţiile) în care raporturile dintre statele membresunt raporturi de drept internaţional. Structura Uniunii Europene – în conformitate cunoul Tratat - se regăseşte, în mare parte, în caracteristicile teoretice ale Federaţiei:personalitate juridică distinctă, două rânduri de organe, dublă cetăţenie, existenţaunor raporturi de drept comunitar între statele membre.

In formula reţinută prin Tratatul Constituţional, Uniunea Europeană poate ficaracterizată ca „federaţie de state-naţiuni”, în sensul unei structuri supra-statalecare presupune conservarea statului naţional. Astfel, la nivelul Uniunii se regăsesctrăsăturile specifice ale federaţiei, fără însă a fi afectată esenţa (nu exerciţiul)suveranităţii statelor membre.

d) Articolul I-1 paragraful (2) reglementează deschiderea Uniunii către primirea înrândurile sale a unor noi membri care împărtăşesc, respectă şi se angajează săpromoveze în comun aceleaşi valori. Articolul extinde prevederile articolului 49 (fostul art. O,modificat la Amsterdam) din Tratatul de la Maastricht - prin referirea la „împărtăşirea,respectarea şi promovarea valorilor comune de către statele care doresc să adere”.Totodată, se păstrează atributul „european”, reţinut de Tratatul de la Maastricht, referitor lastatele care pot deveni membre.

Condiţiile care trebuie satisfăcute pentru aderarea la Uniunea Europeană, precum şiprocedura necesară a fi parcursă pentru aderare sunt reglementate în articolul 57 alproiectului de Tratat.

13

Articolul I-2: „Valorile Uniunii”

Uniunea se bazează pe valorile respectării demnităţii umane, a libertăţii, a democraţiei, aegalităţii, a statului de drept, precum şi pe respectarea drepturilor omului, inclusivdrepturile persoanelor aparţinând minorităţilor. Aceste valori sunt comune statelormembre într-o societate caracterizată prin pluralism, toleranţă, justiţie, solidaritate şinediscriminare.

a) Textul articolului I-2 stabileşte lista valorilor europene considerate fundamentale,comune Statelor membre. Aceste valori sunt:

- respectul demnităţii umane;- libertatea;- democraţia;- egalitatea;- statul de drept (rule of law);- respectul pentru drepturile omului, inclusiv drepturile persoanelor aparţinând

minorităţilor.Elementul de noutate, în raport cu varianta textului Tratatului constituţional propusă

de Convenţia privind viitorul Europei este reprezentată de introducerea referirii la drepturilepersoanelor aparţiând minorităţilor.

Propunerea a aparţinut delegaţiei ungare în cadrul CIG – varianta iniţială urmărindreferirea la drepturile minorităţilor naţionale. Textul acceptat în cadrul conferinţei ministerialeCIG de la Napoli, din noiembrie 2003, susţinut şi de România, menţiona „drepturilepersoanelor aparţinând minorităţilor naţionale”. Spre deosebire de textul avansat iniţial,această din urmă variantă corespundea standardelor internaţionale general recunoscute înmaterie. Astfel, Convenţia cadru din cadrul Consiliului Europei privind protecţia minorităţilornaţionale, adoptată în 1994, reglementează ca şi concept fundamental, drepturile individuale,ale căror titulari sunt persoanele aparţinând minorităţilor naţionale – drepturile (în speţă,dreptul la identitate etnică, lingvistică, culturală şi religioasă) îşi menţin caracterul individualchiar dacă exerciţiul lor se realizează, în anumite cazuri, în mod comun de către mai mulţititulari. Acest concept este opus celui de drepturi colective aparţinând minorităţilor, conceptcare s-ar fi putut desprinde, în mod implicit, din formularea „drepturi ale minorităţilornaţionale”, sugerată iniţial de delegaţia ungară.

Varianta finală a textului reţinut în Tratatul constituţional a eliminat atributul „minorităţinaţionale”, extinzând, practic, sfera de aplicare a prevederii. Prin urmare, se consideră înmod justificat că în cadrul valorilor Uniunii sunt incluse şi drepturile persoanelor aparţinând şialtor categorii de minorităţi (cum ar fi minorităţile sexuale, minorităţile religioase etc.).

Totodată, este enunţat caracterul comun al acestor valori, precum şi scopul realizăriiunei societăţi caracterizate prin:

- pluralismul;- toleranţa;- justiţia;- solidaritatea;- egalitatea între femei şi bărbaţi;- nediscriminarea.

Elementul de noutate în raport cu textul propus de Convenţia pentru viitorul Europei la18 iulie 2003, introdus la propunerea delegaţiei suedeze în cadrul CIG, este reprezentat deegalitatea între bărbaţi şi femei.

Articolul I-3: „Obiectivele Uniunii”

1. Scopul Uniunii este de a promova pacea, valorile sale şi bunăstarea popoarelor sale.

14

2. Uniunea oferă cetăţenelor şi cetăţenilor săi un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie,fără frontiere interne, precum şi o piaţă unică unde concurenţa este liberă şinedistorsionată.3. Uniunea acţionează pentru dezvoltarea durabilă a Europei, bazată pe o creştereeconomică echilibrată, pe o economie socială de piaţă foarte competitivă, vizândocuparea deplină a forţei de muncă şi progresul social şi un înalt nivel de protecţie şi deîmbunătăţire a calităţii mediului. Uniunea promovează progresul ştiinţific şi tehnic.Combate excluderea socială şi discriminările şi promovează justiţia şi protecţia socială,egalitatea între femei şi bărbaţi, solidaritatea între generaţii şi protecţia drepturilorcopilului. Promovează coeziunea economică, socială şi teritorială, precum şi solidaritateaîntre statele membre. Uniunea respectă bogăţia diversităţii sale culturale şi lingvistice şiveghează la păstrarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural european.4. În relaţiile cu restul lumii, Uniunea afirmă şi promovează valorile şi interesele sale.Contribuie la pacea, la securitatea, la dezvoltarea durabilă a planetei, la solidaritatea şirespectul reciproc între popoare, la comerţul liber şi echitabil, la eliminarea sărăciei şi laprotecţia drepturilor omului, în special ale copilului, precum şi la respectarea strictă şi ladezvoltarea dreptului internaţional, în special la respectarea principiilor Cartei NaţiunilorUnite.5. Aceste obiective sunt duse mai departe prin mijloace adecvate, în funcţie decompetenţele conferite Uniunii prin prezenta Constituţie.

a) Articolul I-3 stabileşte scopul şi obiectivele Uniunii. Prin primul paragraf, este definitscopul Uniunii (menţionat tangenţial şi în articolul precedent):

- promovarea păcii,- respectul faţă de valorile sale fundamentale- bunăstarea popoarelor sale (well-being)

b) Între obiectivele Uniunii, sunt reţinute:- obiectiv de natură economică (paragrafele 2 şi 3): un model de societate desocietate întemeiat pe dezvoltarea durabilă, consecinţă a creşterii economiceechilibrate, cu o piaţă unică, un grad cât mai ridicat de ocupare a forţei de muncă(aiming at full employment), de competitivitate, precum şi al nivelului de trai;- obiectiv de natură socială. promovarea coeziunii sociale, a protecţiei mediului,a protecţiei sociale, dezvoltarea ştiinţifică şi tehnologică. Totodată, crearea unui spaţiual libertăţii, justiţiei şi securităţii, este considerat obiectiv al Uniunii;

- obiectivul combaterii discriminării şi excluderii cuprinde menţionarea şanseloregale pentru toţi, a egalităţii între bărbaţi şi femei, a solidarităţii între generaţii şi arespectului drepturilor copilului;

- obiectivul coeziunii economice, sociale şi teritoriale, şi al solidarităţii dintreStatele Membre. Principiul coeziunii – reflectat în special din punctul de vedere social şiteritorial – conţine ca element constitutiv necesitatea eliminării treptate a discrepanţelor întreanumite categorii sociale (coeziunea socială), şi între nivelul de dezvoltare al statelor şiregiunilor acestora, pe scara generală a Uniunii (coeziunea teritorială). În acest sens,politica de dezvoltare regională aprofundată de Uniunea Europeană reprezintăconcretizarea acestui principiu.

- obiectiv de natură politică-internaţională: se remarcă faptul că în ceea ce priveşterelaţiile externe, sunt înscrise o serie de valori pe care Uniunea le va promova pe planinternaţional: pacea, securitatea, dezvoltarea durabilă, solidaritatea şi respectul întrepopoare, comerţul liber şi echitabil, eradicarea sărăciei şi protecţia drepturilor omului, înspecial a drepturilor copilului. Sunt menţionate ca obiective respectarea strictă şidezvoltarea dreptului internaţional, precum şi respectul principiilor Cartei NaţiunilorUnite. Este util de menţionat faptul că, deşi în discuţiile la nivel de experţi din cadrul CIG,Serviciul Juridic al Consiliului a propus eliminarea atributului „respectarea strictă”, datorităfaptului că din punct de vedere juridic, acesta nu se justifică, delegaţiile statelor au insistatpentru menţinerea acestuia, având în vedere, în afară de valoarea sa juridică, valoareasimbolică şi politică. Este o dovadă importantă asupra atenţiei care este acordată de către

15

Uniunea Europeană respectării principiilor dreptului internaţional şi a Cartei ONU, având învedere interpretările şi mutaţiile contemporane suferite de regulile şi principiile dreptuluiinternaţional. Practic, Uniunea Europeană consacră o interpretare pozitivistă a dreptuluiinternaţional, opusă interpretării „realiste” consacrată în S.U.A. (document de bază –Doctrina de securitate a preşedintelui George Bush - în conformitate cu care dreptulinternaţional trebuie adaptat intereselor statelor şi realităţilor contemporane).

Articolul I-4: „Libertăţile fundamentale şi nediscriminarea”

1. Libera circulaţie a persoanelor, a mărfurilor, a serviciilor şi a capitalurilor, precum şilibertatea de stabilire sunt garantate de către Uniune şi în cadrul acesteia, conformdispoziţiilor prezentei Constituţii.2. În domeniul de aplicare a prezentei Constituţii şi fără să aducă atingere dispoziţiilorspecifice prevăzute de aceasta, este interzisă orice discriminare pe motiv denaţionalitate.

a) Articolul I-4 enunţă, în paragraful 1, libertăţile fundamentale recunoscute la nivelulUniunii Europene – garantarea liberei circulaţii a persoanelor, a bunurilor, a capitalurilorşi a serviciilor, precum şi libertatea de stabilire. În acest sens, este necesară separareanoţiunii de libertate fundamentală în sensul de „drept al omului” (în formularea Convenţieipentru protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului) şi libertate fundamentalăîn sensul dreptului comunitar – care presupune un principiu – dublat de un drept subiectiv –cu încărcătură economică, specific „pieţei comune”.

b) Un loc deosebit a fost rezervat nediscriminării fondate pe cetăţenie (nationality),reflectat de prevederea sa în alineatul 2 al articolului I-4.

Criteriul cetăţeniei (nationality) introdus ca bază pentru nediscriminare are drept scopasigurarea unei egalităţi depline între cetăţenii diferitelor state membre ale Uniunii. Înacest fel, nediscriminarea bazată pe cetăţenie este complementară libertăţilorfundamentale (şi nu reglementează, practic, un drept al omului). Precizăm că principiulnediscriminării este reglementat pe baza unui criteriu cvasi-exhaustiv (sex, rasă, culoare,origine etnică sau socială, trăsături genetice, limbă, religie sau credinţă, opinie politică saude orice altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, proprietate, naştere, disfuncţie,vârstă sau orientare sexuală) de articolul II-81 al Cartei Drepturilor Fundamentale, parteintegrantă din Tratat.

Articolul I-5: „Relaţiile dintre Uniune şi Statele membre”

1. Uniunea respectă identitatea naţională a statelor sale membre în ceea ce priveştestructurile lor fundamentale politice şi constituţionale, inclusiv în ceea ce priveşteautonomia locală şi regională. Respectă funcţiile esenţiale ale statului, în special celecare se referă la asigurarea integrităţii teritoriale a statului, la menţinerea ordinii publiceşi la apărarea securităţii interne.2. În temeiul principiului cooperării loiale, Uniunea şi statele membre se respectă şi seasistă reciproc în îndeplinirea misiunilor ce decurg din Constituţie.Statele membre iau toate măsurile generale sau specifice necesare asigurării executăriiobligaţiilor ce decurg din Constituţie sau din actele instituţiilor Uniunii.Statele membre facilitează îndeplinirea de către Uniune a misiunii sale şi se abţin de laorice măsură care ar putea pune în pericol realizarea scopurilor enunţate în Constituţie.

a) In contextul în care aprofundarea integrării generează o posibilitate ridicată pentruUniunea Europeană de a adopta decizii, scopul textului este de a menţine „împreună”Uniunea şi statele membre printr-o obligaţie comune de loialitate. Implicit, vocaţia textului

16

poartă nu numai asupra relaţiilor Uniunii cu statele membre (titlul articolului), ci şi relaţiiledintre statele membre între ele.

Obligaţia de loialitate şi de cooperare reală reflectă faptul că procesul decizional artrebui să fie executat într-o manieră astfel încât toate statele membre să se implice înimplementarea deciziilor şi să nu adopte o atitudine de „toleranţă” faţă de deciziile adoptatecu majoritate calificată. Astfel, cooperarea loială s-ar traduce în faptul că deciziile sunt adusela îndeplinire cu conştiinţa subiectivă a faptului că identitatea naţională a fiecărui stat va firespectată şi pentru că statele membre vor primi asistenţă „în caz de dificultate”. Constituţiareflectă principiul cooperării loiale în unele reglementări – evoluţii semnificative faţă detratatele constitutive anterioare: implicarea sporită a Parlamentelor naţionale, prevederireferitoare la solidaritate, relevanţa compromiului „Ioannina” decis la Summit-ul de la Bruxelledin 17-18 iunie 2004.

Textul reglementează relaţia dintre Uniune şi Statele membre. În acest sens,paragraful 1 precizează principiul conform căruia, Uniunea respectă identitatea naţionalăa statelor membre, principiu ce subliniază ideea că diversitatea este una din trăsăturile salecaracteristice (actuala deviză fiind chiar aceasta, “Unitate în diversitate”). Textul seregăseşte, de altfel, în articolul F al Tratatului de la Maastricht (6 în numerotarea „Nisa).

Identitate naţională - reprezintă o noţiune complexă, fiind rezultatul procesuluiistoric, subsumând un ansamblu de elemente cum ar fi: limba, cultura, religia, tradiţiile etc.Textul Tratatului foloseşte sintagma „identitate naţională a statelor”, ceea ce conducespre ideea că ideea de naţiune este folosită în concepţia naţiunii civice (şi nu a naţiuniietnice) – în conformitate cu care naţiunea reprezintă totalitatea cetăţenilor care, în bazavoinţei colective, dar şi a unor deziderate comune, au convenit să creeze o formă deorganizare - statul. Se reflectă, astfel, viziunea corectă conform căreia, la momentul defaţă, în Europa nu există state care să fie perfect omogene din punct de vedere etnic, ceeace nu împiedică totuşi aceste state să fie considerate „state naţiuni” şi să fie caracterizateprin identitate naţională proprie.

Se pune problema, în doctrină, dacă sfera de aplicare a respectului faţă de identităţilenaţionale ale statelor membre se extinde numai asupra structurilor şi funcţiilor esenţiale aleacestora sau poate include şi anumite valori ale statelor membre4. Astfel, se argumenteazăcă deşi articolul I-2 stabileşte anumite valori comune pentru Uniune şi statele membre,există, la nivelul statelor membre, interpretări diferite cu privire la conţinututl anumitordrepturi ale omului. Cum va soluţiona Uniunea aceste divergenţe?

b) Faţă de proiectul avansat în luna februarie, la noţiunea „identitate naţională” afost adăugată sintagma „inerentă în structurile fundamentale, politice şiconstituţionale, inclusiv autoguvernările locale şi regionale.

c) Totodată, se prevede faptul că Uniunea respectă funcţiile esenţiale ale Statelormembre, necesare pentru asigurarea integrităţii teritoriale, pentru menţinerea ordinii dedrept şi asigurarea securităţii interne.

d) Articolul I-5 paragraful 2 reglementează un principiu fundamental al Uniunii,principiul cooperării loiale între Statele membre, care cuprinde în conţinutul său:

- respectul reciproc;- acordarea de asistenţă pentru îndeplinirea sarcinilor ce decurg din

Constituţie;- obligaţia de a facilita atingerea obiectivelor comunitare;- obligaţia de a se abţine de la orice măsură care ar putea împiedica

realizarea acestor obiective.Stipularea obligaţiei statelor membre de a adopta măsurile generale sau specifice

necesare asigurării executării obligaţiilor ce decurg din Constituţie sau din acteleinstituţiilor Uniunii. Notăm că este vorba Este vorba despre o obligaţie pozitivă, de a face 4 Peter. G. Xuereb, Loyalty and Solidarity, European Constitutional Law Review, No.I, Issue I, p. 17-20;

17

(a întreprinde o acţiune) şi de rezultat. Transferul acestui text de la fostul articol I-10 estejustificat de asigurarea unităţii în reglementare – prevederea unitară în articolul 1-5 aprincipiilor generale referitoare la drepturile şi obligaţiile statelor membre în raport cuUniunea.

Articolul I-6: „Dreptul Uniunii”

Constituţia şi dreptul adoptat de către instituţiile Uniunii în exercitarea competenţelor ce i-aufost conferite acesteia au prioritate faţă de dreptul statelor membre.

Articolul I-6 consacră în primul paragraf un alt principiu al dreptului comunitar, şianume supremaţia să faţă de dreptul naţional în domeniile în care Uniunea îşi exercităcompetenţele, în baza cărora poate adopta acte normative obligatorii din punct de vederejuridic.

Acest principiu a fost consacrat pe cale jurisprudenţială de către CJCE (de exemplu,în Hotărârea Van Gend en Loos (1963), referitoare la articolul 12 din Tratatul asupraComunităţii Economice Europene, Hotărârea Simmenthal (1978) – referitoare la articolul 28(ex 30) din T.C.E.), fiind confirmat în deciziile sale ulterioare, găsindu-şi acum consacrarea întextul Tratatului constituţional şi devenind astfel izvor de drept scris.

Acest principiu apare consacrat şi în Constituţia României, în varianta revizuită,prevede: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene,precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă dedispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.” Cutoate acestea, consacrarea acestei reguli la nivelul dreptului primar comunitar prezintăavantajul aplicării acestuia unitare în toate statele membre.

Articolul I-7: „Personalitatea juridică”

Uniunea are personalitate juridică.

Articolul I-7 acordă personalitate juridică Uniunii, expresie a consensului întrunitîn cadrul grupului de lucru care a avut ca subiect de dezbatere tocmai examinareaposibilităţii de a conferi personalitate juridică Uniunii. Uniunea va avea astfel :

- personalitate juridică în dreptul internaţional, fiind subiect de dreptinternaţional;

- personalitate juridică în dreptul comunitar;- personalitate juridică în dreptul intern al statelor membre.

Personalitatea juridică a Uniuni va fi unică şi o va înlocui pe cea a Comunităţilor,contribuind, din punct de vedere politic, atât la o mai bună vizibilitate a sa pe plan extern,cât şi la apropierea sa faţă de cetăţeni, fiind mult mai uşor de stabilit cine răspunde pentruacţiunile desfăşurate.

Tratatele actuale nu fac referire în cuprinsul lor la Uniune ca având personalitatejuridică, chiar dacă după modificările realizate prin Tratatul de la Nisa, unele prevederi ar fiputut fi interpretate în acest sens (încercări de a interpreta dispoziţii ale Tratatelor actuale însensul de a conferi Uniunii personalitate juridică au fost realizate şi de către CJCE, prinjurisprudenţa sa). Cu toate acestea, doctrina dreptului comunitar considera, în cvasi-unanimitate, că personalitatea juridică aparţine Comunităţii Europene şi nu UniuniiEuropene. Menţionăm că există şi anumite opinii, susţinute în principal de serviciile juridiceale Consiliului şi Comisiei, în conformitate cu care Uniunea Europeană ar deţine opersonalitate juridică implicită, rezultată din atribuţiile conferite de Tratatul asupra UniuniiEuropene, inclusiv în domeniile PESC şi JAI – în acest sens, este invocată şi practicaîncheierii de către Uniunea Europeană a unor acorduri internaţionale (de exemplu, privindstatutul misiunilor U.E. în Macedonia sau Bosnia-Herţegovina).

Prin prevederea în mod expres a acordării personalităţii juridice Uniunii, suntînlăturate toate ambiguităţile prevederilor Tratatelor actuale.

18

Articolul I-8: „Însemnele Uniunii”

Însemnele UniuniiDrapelul Uniunii reprezintă un cerc cu douăsprezece stele aurii pe fond albastru.Imnul Uniunii este extras din „Odă Bucuriei” din Simfonia a 9-a de Ludwig vanBeethoven.Deviza Uniunii este: Unită în diversitate.Moneda Uniunii este euro.La 9 mai se sărbătoreşte în întreaga Uniune ziua Europei.

Textul articolului I-8 stabileşte următoarele simboluri, unele deja consacrate:- steagul Uniunii: un cerc cu douăsprezece stele aurii pe un fundal albastru.- imnul Uniunii va fi bazat pe Oda bucuriei din Simfonia a IX-a de Ludwig van

Beethoven;- motto-ul Uniunii: „Unitate în diversitate”- moneda Uniunii: euro;- Ziua Europei: 9 mai.

Transferarea acestui articol din partea a IV-a (parte cu caracter tehnic) în partea I(principiile generale – elementele fundamentale) prezintă semnificaţia „consolidării”elementelor politice care stau la fundamentul Uniunii – conducând către ideea aprofundăriiintegrării, inclusiv la nivel politic.

Este interesant de notat faptul că a fost menţinută propunerea Convenţiei privindviitorul Europei referitoare la considerarea monedei euro ca simbol al Uniunii, în pofidainiţiativei unor delegaţii care au propus eliminarea acestui simbol, datorită „caracterului tehnical acestuia”, dublat de faptul că nu toate statele membre au decis să adopte monedaeuro.

2. Titlul II cuprinde câteva articole prin care se reglementează rolul drepturilorfundamentale, precum şi cetăţenia Uniunii.

Articolul I-9: „Drepturile fundamentale”

1. Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile enunţate în Carta DrepturilorFundamentale care constituie partea II a prezentei Constituţii.2. Uniunea va adera la Convenţia europeană de apărare a drepturilor omului şi alibertăţilor fundamentale. Aderarea la această Convenţie nu modifică competenţeleUniuniiaşa cum sunt definite în prezenta Constituţie.3. Drepturile fundamentale, garantate prin Convenţia europeană de apărare a drepturiloromului şi a libertăţilor fundamentale şi care rezultă din tradiţiile constituţionale comunestatelor membre, fac parte din dreptul Uniunii ca principii generale.

a) Articolul I-9 clarifică atât problema valorii juridice a Cartei DrepturilorFundamentale, cât şi problema aderării Uniunii la Convenţia Europeană a DrepturilorOmului.

b) Astfel, Carta Drepturilor Fundamentale dobândeşte atât valoare juridicăobligatorie, cât şi valoare constituţională, prin reglementarea statutului său în parteaconstituţională a Proiectului de Tratat. Această prevedere are caracter de noutate, întrucâtdiscuţii privind valoarea sa juridică au avut loc şi după adoptarea sa, neîntrunindu-se unconsens în direcţia obligativităţii sale.

c) Acordarea personalităţii juridice Uniunii face posibilă aderarea acesteia laConvenţia Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, paragraful 2 al articolului I-9 prevedecă “Uniunea va adera (shall accede) la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului” (textul afost modificat faţă de proiectul prezentat în luna februarie, când se prevedea doar că

19

„Uniunea poate adera la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului”). Modificarea textului,prin raport cu varianta propusă de Convenţia privind viitorul Europei introduce certitudine înceea ce priveşte demersurile referitoare la aderarea U.E. la Convenţia Europeană aDrepturilor Omului. Astfel, faţă de „Uniunea se angajează să adere” – formularea uneiobligaţii de mijloace – textul a fost modificat în „Uniunea va adera” – obligaţie de rezultat, cucaracter cert.

Principala dificultate legată de aderarea Uniunii la Convenţie se referă la raportulcare va fi stabilit între cele două Curţi de justiţie, fiind exprimată îngrijorarea că prinaceasta Curtea de la Strasbourg va deveni competentă să se pronunţe cu privire la dreptulcomunitar, şi mai ales asupra competenţelor Statele membre şi ale Uniunii. În raportul său,Grupul de lucru a precizat că rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului este cel al uneijurisdicţii specializate care veghează la respectarea de către Uniune a obligaţiilor saleinternaţionale ce rezultă din aderarea la Convenţie şi nicidecum cel al unei Curţisupreme, care verifică activitatea desfăşurată de CJCE. Totodată, unii autori apreciazăcă, în viitor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului ar putea avea, în raport cu CJCE, rolulunei instanţe internaţionale în raport cu o instanţă internă.

Totodată, se mai ridică problema raporturilor dintre dispoziţiile CarteiDrepturilor Fundamentale şi cele ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.Soluţia este precizată, însă, de articolul II-112 paragraful 3 din Carta DrepturilorFundamentale, care arată că, în cazul în care un drept reglementat de Cartă estereglementat, în acelaşi timp, şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului,conţinutul şi sfera de aplicare ale acestui drept vor fi înţelese ca cele reglementate deConvenţia Europeană a Drepturilor Omului.

e) Prin paragraful 3 al articolului I-9, drepturilor fundamentale, în exprimarea CJCE:„aşa cum sunt garantate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi aşa cum rezultădin tradiţiile constituţionale comune ale statelor membre”, li se atribuie valoarea de principiigenerale ale dreptului Uniunii, având, în acelaşi timp, calitatea de izvor scris.

Această valoare juridică – de principii generale de drept comunitar – conferitădrepturilor fundamentale este în conformitate cu dispoziţiile Cartei Drepturilor Fundamentale,care prevăd interpretarea drepturilor din Cartă în conformitate cu reglementarea ConvenţieiEuropene a Drepturilor Omului.

Articolul I-10: „Cetăţenia Uniunii”

1. Orice persoană care are cetăţenia unui stat membru este cetăţean al Uniunii.Cetăţenia Uniunii se adaugă la cetăţenia naţională şi nu o înlocuieşte.2. Cetăţenele şi cetăţenii Uniunii se bucură de drepturile şi au obligaţiile prevăzute înprezenta Constituţie. Ei au:- dreptul la libera circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre;- dreptul de a vota şi de a fi aleşi în Parlamentul European, precum şi în cadrul alegerilorlocale în statul membru unde îşi au reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii aceluistat;- dreptul de a beneficia, pe teritoriul unei ţări terţe în care statul membru ai căruiresortisanţi sunt nu este reprezentat, de protecţie din partea autorităţilor diplomatice şiconsulare ale oricărui stat membru, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii acelui stat;- dreptul de a prezenta petiţii Parlamentului European, de a se adresa MediatoruluiEuropean sau de a se adresa instituţiilor şi organelor consultative ale Uniunii într-una dinlimbile Uniunii şi de a primi răspuns în aceeaşi limbă.3. Aceste drepturi se exercită în condiţiile şi limitele definite în prezenta Constituţie şi îndispoziţiile de aplicare a acesteia.

Acest text reglementează chestiunea cetăţeniei Uniunii, preluând prevederileexistente în Tratatele anterioare, cu precizarea că cetăţenia europeană nu o înlocuieşte pecea a Statului naţional, ci se adaugă acesteia. Se remarcă faptul că această trăsătură –

20

existenţa unei cetăţenii duble – coincide cu caracteristicile reţinute în doctrină pentrustatul federal.

Textul articolului I-10 prevede că cetăţenii Uniunii se vor bucura de drepturile şilibertăţile prevăzute de Constituţie. Totodată sunt enumerate o serie de drepturi:

- dreptul la libera circulaţie şi la stabilirea reşedinţei;- dreptul de a alege şi de a fi ales în organele comunitare şi în cadrul

alegerilor locale în orice stat membru;- dreptul la protecţie diplomatică din partea oricărui stat membru pe teritoriul

unui stat terţ în care statul membru al cărui cetăţean este persoanarespectivă, nu este reprezentat;

Notă: Această dispoziţie, nu va conferi Uniunii dreptul de a acorda protecţiediplomatică, în calitate de subiect de drept internaţional, ci va conferi statelormembre dreptul şi obligaţia de a acorda această protecţie oricărui cetăţean alUniunii. Această dispoziţie prezintă natură juridică obiectivă, fiind opozabilăterţelor state – în raport cu care se va exercita această protecţie diplomatică.

- dreptul de petiţionare.

Prevederea în conformitate cu care exercitarea drepturilor prevăzute în acest articolse face în limitele şi în condiţiile prevăzute de textul Constituţiei şi a măsurilor adoptate înbaza acestuia consacră caracterul relativ (şi nu absolut) al drepturilor reglementate. Serealizează, în acelaşi timp, şi distincţia între esenţa drepturilor – garantate prin Constituţie –şi exerciţiul acestora – supus limitelor prevederilor Părţii a III-a şi a normelor conţinute dedreptul derivat.

3. Titlul III – „ Competenţele Uniunii”

Articolul I-11 „Principii fundamentale”

1. Delimitarea competenţelor Uniunii are la bază principiul atribuirii. Exercitareacompetenţelor Uniunii are la bază principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii.2. În temeiul principiului atribuirii, Uniunea acţionează în limitele competenţelor ce i-aufost atribuite prin Constituţie de către statele membre în vederea atingerii obiectivelorstabilite de către aceasta. Orice altă competenţă neatribuită Uniunii prin Constituţieaparţine statelor membre.3. În temeiul principiului subsidiarităţii, în domeniile ce nu ţin de competenţa sa exclusivă,Uniunea intervine numai şi în măsura în care obiectivele acţiunii preconizate nu pot fiatinse în mod satisfăcător de către statele membre nici la nivel central, nici la nivelregional şi local, dar pot fi, datorită dimensiunilor şi efectelor preconizate, mai bine atinsela nivelul Uniunii”.

Titlul III reglementează Competenţele Uniunii, în conformitate cu rezultateledezbaterilor purtate în cadrul Grupurilor de lucru. Necesitatea de a clarifica împărţireacompetenţelor între Statele membre şi Uniune a reprezentat una din misiunile esenţialeale Convenţiei, întrucât, de-a lungul timpului, natura şi obiectivele Uniunii au înregistrat uneleevoluţii.

Pe lângă principiile fundamentale aplicabile împărţirii competenţelor, în acest Titlusunt menţionate atât cele trei categorii de competenţe, cât şi domeniile în care acesteaurmează a fi exercitate, o prevedere specială care să ţină cont de situaţiile neprevăzutefiind, de asemenea, inclusă în Tratat. Se remarcă unele mutaţii importante ale diferitelordomenii, dintr-o categorie în alta de competenţe.

Politicile implementate de Uniune în domeniile în care îşi exercită competenţele înmod exclusiv fac obiectul descrierii detaliate în Partea a III-a.

21

Articolul I-11 stabileşte cele patru principii fundamentale aplicabile competenţelorUniunii, definindu-le totodată:

- principiul atribuirii de competenţe – în conformitate cu Uniuneaacţioneazǎ numai în temeiul competenţelor atribuite prin Constituţie;

- principiul subsidiarităţii – se aplicǎ domeniilor de competenţǎ partajatǎsau de sprijin, unde Uniunea acţioneazǎ numai dacǎ şi în mǎsura încare acţiunea statelor un este suficientǎ;

- principiul proporţionalitǎţii, în conformitate cu care exercitareacompetenţelor Uniunii, în raport cu cele ale statelor membre, îndomeniile de competenţǎ partajatǎ, trebuie sǎ fie proporţionalǎscopurilor urmǎrite.

Pentru respectarea aplicării corecte a principiului subsidiarităţii, s-a instituit unmecanism de monitorizare (art.I-18), în acest context fiind prevăzut şi un rol mult mai marepentru Parlamentele Naţionale, prin implicarea lor în sistemul de alertă preventivă (ComisiaEuropeană trebuie să trimită propunerea legislativă în acelaşi timp Consiliului, ParlamentuluiEuropean şi Parlamentelor Naţionale).

Un Protocol privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii este anexatTratatului constituţional.

Articolul 12: „Categoriile de competenţe”

„1. Atunci când Constituţia atribuie Uniunii competenţă exclusivă într-un anumit domeniu,numai Uniunea poate legifera şi adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic,statele membre neputând să facă acest lucru decât cu autorizarea Uniunii sau pentrupunerea în aplicare a actelor adoptate de către aceasta.2. Atunci când Constituţia îi atribuie Uniunii o competenţă comună cu statele membreîntr-un domeniu determinat, Uniunea şi statele membre au puterea de a legifera şi de aadopta în domeniul respectiv acte obligatorii din punct de vedere juridic. Statele membreîşi exercită competenţa în măsura în care Uniunea nu şi-a exercitat competenţa sau adecis să nu şi-o mai exercite.3. Statele membre îşi coordonează politicile economice şi în domeniul ocupării forţei demuncă, în conformitate cu modalităţile prevăzute în Partea a III-a, pentru definirea căroraUniunea dispune de competenţă.4. Uniunea dispune de competenţă pentru definirea şi punerea în aplicare a unei politiciexterne şi de securitate comune, inclusiv pentru definirea progresivă a unei politici deapărare comune.5. În anumite domenii şi în condiţiile prevăzute prin Constituţie, Uniunea are competenţade a întreprinde acţiuni de sprijinire, coordonare sau completare a acţiunii statelormembre, fără a înlocui însă prin aceasta competenţa acestora în domeniile respective.

Actele obligatorii din punct de vedere juridic adoptate de către Uniune în temeiuldispoziţiilor specifice acestor domenii din partea III nu implică armonizarea dispoziţiilorlegale şi de reglementare ale statelor membre.6. Întinderea şi modalităţile de exercitare a competenţelor Uniunii sunt determinate prindispoziţiile specifice fiecărui domeniu în partea III.

Articolul I-12 stabileşte cele trei categorii de competenţe care se exercită în cadrulUniunii:

1. Competenţele exclusive ale Uniunii (paragraful 1);2. Competenţele partajate între Statele membre şi Uniune (paragraful 2);3. Competenţele de sprijin, de coordonare sau complementare ale Uniunii

(paragraful 5). În ceea ce priveşte competenţele de sprijin, coordonare saucompletare, a fost introdusă în articolul I-12 paragraful 5 prevederea conţinutăanterior în articolul I-16 paragraful 3, referitoare la inexistenţa unei obligaţii

22

referitoare la armonizarea legislativă, în cazul actelor emise în domeniile decompetenţă de sprijin, coordonare sau complementară.

Prevederi speciale sunt rezervate unor domenii, precum:1. politicile economice ale Statelor membre, care fac obiectul unei acţiuni de

coordonare din partea Uniunii (paragraful 3);2. politica externă şi de securitate comună, Uniunea având doar competenţa de

a o defini şi implementa (paragraful 4);3. politica de apărare, al cărei cadru urmează a fi stabilit progresiv tot de către

Uniune (paragraful 4).

Conturarea progresivă a unei politici de apărare comună constituie o dovadă în pluspentru tendinţa tot mai accentuată de integrare politică, prin dezvoltarea actualei PoliticiEuropene de Securitate şi Apărare (P.E.S.A./E.S.D.P.) din cadrul P.E.S.C./C.F.S.P. Vatrebui avută în vedere, în cadrul acestei politici, necesitatea evitării suprapuneriicompetenţelor U.E. peste unele competenţe ale unor alianţe militare la care sunt parte uniidintre membrii Uniunii.

Articolul 13: „Competenţele exclusive”

1. Uniunea dispune de competenţă exclusivă în următoarele domenii:- uniunea vamală ;- stabilirea regulilor de concurenţă necesare funcţionării pieţei interne ;- politica monetară pentru statele membre a căror monedă este euro ;- politica comercială comună,- conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune de pescuit.2. Uniunea dispune de competenţă exclusivă pentru încheierea de acorduriinternaţionale atunci când această încheiere este prevăzută într-un act legislativ alUniunii, fie este necesară pentru a permite Uniunii să-şi exercite competenţa la nivelintern, fie din cauză este susceptibilă să afecteze regulile comune sau să le alterezemodul de aplicare.

Articolul 14: „Domeniile de competenţă partajată”

1. Uniunea dispune de competenţă comună cu statele membre atunci când Constituţia îiatribuie o competenţă care nu se referă la domeniile prevăzute în art. I-13 şi I-17.2. Competenţele comune ale Uniunii şi statelor membre se aplică în următoarele domeniiprincipale:a) piaţa internă;b) politica socială, pentru aspectele definite în Partea a III-a;c) coeziunea economică, socială şi teritorială ;d) agricultură şi pescuit, cu excepţia conservării resurselor biologice ale mării;e) mediu;f) protecţia consumatorilor;g) transport;h) reţele transeuropene;i) energie;j) spaţiul de libertate, securitate şi justiţie;k) obiective comune de securitate în materie de sănătate publică, pentru aspecteledefinite în Partea a III-a.3. În domeniile cercetării, dezvoltării tehnologice şi spaţiului, Uniunea are competenţa dea desfăşura acţiuni, în special pentru definirea şi punerea în aplicare a programelor, fărăca exercitarea acestei competenţe să poată avea ca efect interzicerea dreptului statelormembre de a-şi exercita competenţa.

23

4. În domeniile cooperării pentru dezvoltare şi al ajutorului umanitar, Uniunea arecompetenţa de a întreprinde acţiuni şi de a duce o politică comună, fără ca exercitareaacestei competenţe să poată avea ca efect interzicerea dreptului statelor membre de a-şiexercita propria competenţă.

Articolul 15: „Coordonarea politicilor economice şi de ocupare a forţei demuncă”

1. Statele membre îşi coordonează politicile economice în cadrul Uniunii. În acest scopConsiliul adoptă măsuri, în special în special orientările generale ale acestor politici.Statelor membre care au adoptat euro li se aplică dispoziţii specifice.2. Uniunea adoptă măsuri pentru asigurarea coordonării politicilor de ocupare a forţei demuncă ale statelor membre, în special prin adoptarea liniilor directoare ale acestor politici.3. Uniunea poate adopta iniţiative pentru asigurarea coordonării politicilor sociale ale statelormembre.

Articolul 16: „Politica externă şi de securitate comună”

1. Competenţa Uniunii în materie de politică externă şi de securitate comună se întindeasupra tuturor domeniilor politicii externe, precum şi asupra tuturor problemelor referitoare lasecuritatea Uniunii, inclusiv definirea progresivă a unei politici de apărare comune care poateconduce la o apărare comună.

2. Statele membre sprijină în mod activ şi fără rezerve politica externă şi de securitatecomună a Uniunii în spiritul loialităţii şi solidarităţii reciproce şi respectă actele adoptate decătre Uniune în acest domeniu. Ele se abţin de la orice acţiune contrară intereselor Uniuniisau care poate dăuna eficacităţii sale.

Articolul 17: „Domeniile acţiunii de sprijinire, de coordonare saucomplementare”

Uniunea are competenţă sa desfăşoare acţiuni de sprijinire, de coordonare saucomplementare. Domeniile acestor acţiuni, la nivel european, sunt:(a) protecţia şi îmbunătăţirea sănătăţii umane;(b) industrie;(c) cultură;(c)bis turism;(d) educaţie, tineret, sport, şi formare profesională;(e) protecţie civilă;(f) cooperare administrativă.

Domeniile în care se exercită fiecare tip de competenţă sunt precizate în articolele I-13, I-14şi I-17.

► Conform articolului I-13, competenţele exclusive ale Uniunii vor acoperi întreguldomeniu al politicii comerciale comune lato sensu: concurenţa, politica monetarăpentru statele membre care au adoptat moneda euro, politica comercială comună,uniunea vamală. A fost eliminată prevederea conţinută în proiectul din 18 iulie 2003,referitor la conservarea resurselor biologice marine în cadrul politicii comune depescuit.

Cu respectarea unor condiţii Uniunea devine competentă exclusiv să încheieacorduri internaţionale în domeniul politicii comerciale comune. Extinderea competenţeiUniunii în această materie este consecinţa jurisprudenţei CJCE (cazurile AETR şi OpenSkies). În discuţiile din cadrul CIG au fost aduse uşoare adaptări condiţiilor stabilite iniţialpentru exercitarea acestei competenţe exclusive, având în vedere necesitatea reflectăriiexacte a regulilor jurisprudenţiale consacrate în materie. Astfel, condiţia „afectării unui act

24

intern” a fost înlocuită cu „este susceptibilă să afecteze regulile comune sau să le alterezemodul de aplicare (leur portée)”, întărind, astfel, implicit, competenţa comunitară în materiede încheiere a acordurilor internaţionale. Primele două condiţii: prevederea într-un actlegislativ al Uniunii şi necesitatea de a permite Uniunii să-şi exercite competenţa la nivelintern au rămas neschimbate faţă de versiunea iniţială.

► Domeniile în care se exercită competenţele partajate sunt delimitate în articolul I-14 prin excludere faţă de domeniile ce fac obiectul competenţelor exclusive şicomplementare ale Uniunii: dacă Tratatul constituţional nu le-a consacrat ca fiind exclusivesau complementare, atunci ele sunt partajate. Această tehnică face ca enumerarea lor să nufie limitativă, lăsând loc evoluţiei ulterioare.

Astfel, sunt enumerate principalele domenii în cadrul cărora funcţioneazăcompetenţele partajate: piaţa internă, spaţiul de libertate, securitate şi justiţie (fostaJ.A.I.), agricultură şi pescuit, transport, reţele trans-europene, energie, politica socială,economie, coeziune socială şi teritorială (completare faţă de proiectul din februarie 2003),mediu, protecţia consumatorului, sănătate publică. Un caz special de competenţăpartajată priveşte cooperarea pentru dezvoltare şi ajutorul umanitar, domenii în careUniunea poate acţiona sau dezvolta o politică comună, fără însă a împiedica Statele membresă-şi exercite propriile competenţe. Practic, în acest domeniu, este eliminată obligaţiaStatelor de a nu acţiona atât timp cât Uniunea a întreprins măsuri în acel domeniu(articolul I-12, paragraful 2).

► Domeniile în care Uniunea îşi va desfăşura acţiunile (competenţele) de sprijin(supporting action) de coordonare ori complementare sunt precizate în articolul I-17:industrie, educaţie, stimularea vocaţiilor şi tineret, cultură, turism, sport şi protecţiaîmpotriva dezastrelor. O importanţă specială se acordă problematicii ocupării forţei demuncă, arătându-se că statele membre îşi vor coordona politicile de ocupare a forţei demuncă în cadrul Uniunii.

Trebuie menţionat că, deşi Uniunea va deţine dreptul de a desfăşura acţiuni desprijin (supporting action) în aceste domenii, ele rămân în competenţa statelor membre.În acest sens, se prevede expres că, în cazul acestui tip de competenţe, actele având forţăjuridică obligatorie adoptate de către Uniune în baza prevederilor referitoare la acestedomenii nu pot conduce la armonizarea legislaţiei Statelor membre în domeniul în carepot fi exercitate.

Articolul I-15 face referire la modul în care îşi vor desfăşura acţiunea Statelemembre, respectiv, Uniunea în domeniul politicilor economice:

Uniunea nu deţine în acest domeniu decât posibilitatea de a coordonapoliticile economice desfăşurate de Statele membre, prin stabilirea principiilor directoare;

Statele membre au obligaţia de a-şi desfăşura acţiunile ţinând cont deinteresul comun, astfel încât să contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii;

Statelor care au adoptat moneda euro li se vor aplica prevederi speciale,care vor face obiectul unei descrieri detaliate în Partea a II-a a Tratatului constituţional;

Uniunea va avea posibilitatea coordonării politicilor referitoare laocuparea forţei de muncă, prin adoptarea de linii generale.

Sfera politicii externe şi de securitate comună este definită, de articolul I-16, înmod larg: toate domeniile politicii externe şi toate chestiunile legate de securitateaUniunii, inclusiv conturarea progresivă a unei politici comune de apărare, care arputea conduce la o apărare comună. Se stabilesc obligaţiile Statelor membre, care vorsprijini în mod activ şi fără rezerve politica desfăşurată de Uniune, într-un spirit desolidaritate reciprocă şi de loialitate. Este prescrisă obligaţia acestora de a se abţine de laorice acţiune contrară interesului Uniunii ori care ar putea aduce atingere efectivităţiisale.

25

Reglementarea unei sfere largi a politicii externe şi de securitate comună, carecuprinde dezvoltarea progresivă a politicii de apărare comună, conduce spre posibilitateaaccentuării integrării la nivel politic.

Articolul 18: „Clauza de flexibilitate”

1. Dacă o acţiune a Uniunii se dovedeşte necesară, în cadrul politicilor definite în partea a III-a, pentru a atinge unul dintre obiectivele stabilite prin Constituţie, fără ca aceasta să fiprevăzut competenţele necesare în acest scop, Consiliul , care hotărăşte cu unanimitate, lapropunerea Comisiei şi după aprobarea Parlamentului European, adoptă dispoziţiilecorespunzătoare.2. În cadrul procedurii de control a principiului subsidiarităţii prevăzută în art. I - 11 (3),Comisia europeană atrage atenţia parlamentelor naţionale ale statelor membre asuprapropunerilor întemeiate pe prezentul articol.3. Dispoziţiile adoptate pe baza prezentului articol nu implică armonizarea legilor şireglementărilor statelor membre în cazurile în care Constituţia exclude o astfel dearmonizare.

O prevedere care vine să înlocuiască articolul 308 al Tratatului de la Nisa, cepermitea Uniunii exercitarea competenţelor exclusive în domenii în care textulTratatului nu îi conferea nici o competenţă, o reprezintă articolul I-18 al proiectului,denumit clauza de flexibilitate. Acest articol permite adaptarea competenţelor Uniunii lasituaţiile neprevăzute, ce pot apărea ca urmare a evoluţiilor pe care aceasta le poateînregistra. Utilizarea acestui articol ca temei pentru extinderea competenţelor Uniunii estelimitat prin prevederea unui mecanism procedural ce se desfăşoară doar în anumitecondiţii.

Paragraful 2 prevede implicarea Parlamentelor Naţionale în această procedură, lainiţiativa Comisiei Europene, dat fiind rolul care li s-a conferit în cadrul controlului aplicăriicorespunzătoare a principiului subsidiarităţii.

Ca şi în cazul competenţelor complementare, se prevede faptul că acolo undeTratatul exclude armonizarea legislaţiei Statelor membre, măsurile adoptate în bazaacestui articol nu pot impune această armonizare, după cum este precizat şi de cătreCJCE prin jurisprudenţa sa.

4. Titlul IV – „Instituţiile Uniunii”

Articolul I-19: „Instituţiile Uniunii”

1. Uniunea dispune de un cadru instituţional unic care are drept scop:- promovarea valorilor sale;- urmărirea obiectivelor Uniunii;- servirea intereselor Uniunii, ale cetăţenelor şi cetăţenilor săi şi ale statelor membre;- asigurarea coerenţei, eficacităţii şi continuităţii politicilor şi acţiunilor sale.

2. Acest cadru instituţional cuprinde:Parlamentul European,Consiliul European,Consiliul , (numit „Consiliu”)Comisia Europeană, (numită „Comisia”)Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

26

3. Fiecare instituţie acţionează în limitele atribuţiilor care îi sunt conferite prin Constituţie,conform procedurilor şi în condiţiile prevăzute prin aceasta. Instituţiile practică între ele ocooperare loială.

a) Paragraful 1 precizează că structura instituţională a Uniunii este unică, având cascop:

• contribuţia la progresul obiectivelor Uniunii• promovarea valorilor Uniunii• servirea intereselor Uniunii, ale cetăţenilor săi şi ale Statelor sale membre.

Sarcina pe care trebuie să o îndeplinească instituţiile Uniunii este aceea de a asiguracoerenţa, efectivitatea şi continuitatea acţiunilor şi politicilor pe care şi le-a asumat.

b) Paragraful 2 precizează care sunt aceste instituţii: Parlamentul European,Consiliul European, Consiliul , Comisia Europeană, Curtea de Justiţie a UniuniiEuropene. Se remarcǎ – element de noutate al Constituţiei în raport cu tratatele anterioare,includerea Consiliului European în categoria instituţiilor Uniunii. Astfel, apreciem cǎ nu areloc o redefinire a termenului de instituţie, ci o reconsiderare a rolului şi poziţiei ConsiliuluiEuropean – ale cǎrui acte vor produce, în conformitate cu Constituţia, efecte juridice, nu doarpolitice.

c) Ultimul paragraf consacră principiul atribuirii de competenţe (fiecare instituţietrebuie să acţioneze numai în limita puterilor conferite de către Constituţie, în conformitate cuprocedurile şi condiţiile stabilite), precum şi obligaţia instituţiilor de a coopera pe deplin(principii prevăzute şi la art.I-11).

Articolul I-20: „Parlamentul European”

1. Parlamentul European exercită, împreună cu Consiliul , funcţiile legislativă şi bugetară. Elexercită şi funcţiile de control politic şi consultativă, conform condiţiilor stabilite prinConstituţie. Parlamentul European alege preşedintele Comisiei Europene.

2. Parlamentul European este format din reprezentanţi ai cetăţenelor şi cetăţenilor Uniunii.Numărul lor nu va depăşi şapte sute cincizeci. Reprezentarea cetăţenelor şi cetăţenilor seface în mod proporţional degresiv, stabilindu-se un prag minim de şase membri pentrufiecare stat membru. Nici un stat membru nu poate deţine mai mult de nouăzeci şi şase delocuri.

Consiliul European va adopta cu unanimitate de voturi, la propunerea Parlamentului şi cuaprobarea acestuia, o decizie europeană stabilind componenţa Parlamentului, curespectarea principiilor enunţate la teza I.

2bis. Membrii Parlamentului European vor fi aleşi pentru un mandat de cinci ani, prin sufragiuuniversal, liber şi secret.

3. Parlamentul European îşi alege preşedintele şi biroul dintre membrii săi.

Paragraful 1 precizează atribuţiile acestei instituţii: este legislatorul UE împreună cuConsiliul, exercită funcţii bugetare, de control politic şi de consultare şi îl numeşte pepreşedintele Comisiei Europene.

Parlamentul este ales prin vot liber, direct, secret şi universal pentru un mandatde cinci ani. Numărul de locuri în PE este limitat la 750, numărul minim de parlamentariprovenind dintr-un Stat membru fiind de şase, iar cel maxim de 96. Menţionǎm faptul cǎ, înformula propusǎ de Convenţia privind viitorul Europei, pragul minim de europarlamentaripentru un stat era de patru. Ridicarea acestui numǎrla 6, în cadrul negocierilor Conferinţei

27

Interguvernamentale, reprezintǎ una dintre laturile compromisului – în vederea satisfaceriisolicitǎrilor statelor mici.

În prezent, în UE celor 25 sunt 736 de eurodeputaţi în Parlamentul European.Consiliul European urmează ca, până la alegerile ce vor avea loc în 2009, să

stabilească exact, cu unanimitate, pe baza propunerilor Parlamentului şi cu consimţământulacestuia, componenţa PE (repartiţia mandatelor pentru fiecare stat). Pânǎ la acel moment,Parlamentul European va funcţiona pe baza Protocolului privind dispoziţiile tranzitorii, anexatTratatului constituţional. Numǎrul de locuri al României şi Bulgariei pentru perioada 2007-2009 sunt prevǎzute într-o Declaraţie a Conferinţei interguvernamentale – care prevǎd cǎlocurile vor fi în numǎr de 35 pentru România şi 18 pentru Bulgaria. Menţionǎm cǎprecizarea exactǎ a numǎrului locurilor în Parlament s-a realizat şi ca urmare a demersurilorpǎrţii române în cadrul Conferinţei interguvernamentale, în condiţiile în care formadeclaraţiei, adoptatǎ de Convenţia privind viitorul Europei, prevedea cǎ numǎrul locurilorpentru cele douǎ state va fi calculat prin „aplicarea la numǎrul de locuri conţinute înDeclaraţia privind extinderea U.E. anexatǎ Tratatului de la Nisa (33 pentru România, 17pentru Bulgaria) a aceluiaşi mecanism ca şi pentru celelalte state membre. Mecanismul eracunoscut în detaliu de instituţiile europene şi statele membre, şi consta în suplimentareanumǎrului de locuri alocate din Declaraţia privind extinderea U.E. anexatǎ Tratatului de laNisa cu un anumit numǎr rezultat din împǎrţirea între cele 25 de state a locurilor României şiBulgariei (care erau prevǎzute la Nisa, dar care nu au aderat în 2004 – în condiţiile în carenumǎrul de locuri în Parlament a rǎmas acelaşi ca cel stabilit la Nisa)5.

Tot pentru un mandat de cinci ani sunt aleşi Preşedintele PE şi funcţionarii ce vordeservi activităţile PE.

Articolul I-21: „Consiliul European”

1. Consiliul European dă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia şi îi defineşteorientările şi priorităţile de politică generală. Nu exercită funcţii legislative.2. Consiliul European este format din şefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precumşi din preşedinte său şi preşedintele Comisiei. Ministrul afacerilor externe al Uniunii participăla lucrări.3. Consiliul European se întruneşte în fiecare trimestru la convocarea preşedintelui său.Atunci când ordinea de zi o impune, membrii Consiliului European pot decide să fie asistaţide către un ministru şi, în cazul preşedintelui Comisiei, de către un comisar european.Preşedintele convoacă o reuniune extraordinară a Consiliului European atunci când aceastăsituaţie se impune.4. Consiliul European se pronunţă prin consens, cu excepţia cazului în care în Constituţie seprevede altfel.

a) Principalul element care trebuie reţinut în legǎturǎ cu Consiliul European, în raport cureglementǎrile anterioare, este cǎ acesta dobândeşte calitatea de instituţie, funcţionarea safiind formalizatǎ. Caracterul de instituţie determinǎ, pe cale de consecinţǎ, şi faptul cǎ acteleadoptate de acesta vor avea caracter obligatoriu – astfel, în conformitate cu articolul I-35,Consiliul European adoptǎ decizii, în situaţiile prevǎzute de Constituţie.

Rolul acestei instituţii, aşa cum apare înscris în primul paragraf, este de a furnizaimpulsul necesar dezvoltării Uniunii şi de a defini direcţiile politice generale, precum şipriorităţile de acţiune. O precizare foarte importantă este aceea că această instituţie nu arefuncţii legislative.

b) Componenţa sa este precizată în paragraful 2, astfel că din Consiliul European vorface parte, ca şi până acum, şefii de stat şi de guvern, cărora li se alătură PreşedinteleComisiei Europene, precum şi Preşedintele Consiliului European, la lucrările saleparticipând şi Ministrul de Externe al UE.

5 De fapt, numarul de 732 locuri stabilit la Nisa a fost crescut la 736, ca urmare a concesiilor realizate innegocieri fata de Cehia si Ungaria, care au prinit 2 locuri in plus fiecare. Aceste locuri nu au fost insa luate incalcul la “mecanismul” prevazut initial in Declaratia stabilita de Conventia privind viitorul Europei.

28

În funcţie de problemele stabilite pe agenda de lucru, membrii Consiliului Europeanpot decide să fie asistaţi de către un ministru, şi de către un Comisar, în cazul PreşedinteluiComisiei.

Notă: Tratatele actuale precizează că şefii de stat şi de guvern pot fi asistaţi de către miniştriide externe, aceştia făcând astfel parte din Consiliul European. Propunerea Praesidium-uluilimitează participarea Miniştrilor şi a Comisarului doar la cazurile necesare, încercându-se astfel o reducere a numărului de participanţi, având în vedere creşterea număruluimembrilor UE în urma extinderii.

c) Reuniunile Consiliului European vor avea loc de patru ori pe an, Preşedinteleacestei instituţii urmând a stabili când anume. În situaţii speciale, se prevede că pot fi ţinutereuniuni suplimentare.

Notă: Numărul de reuniuni ale Consiliului European este prevăzut ca fiind cel puţin două pean, prin Tratatele actuale. În urma Consiliului European de la Lisabona, din 2000, s-a stabilit oa treia reuniune, în primăvară, pentru a urmări aplicarea noii strategii economice, de ocuparea forţei de muncă şi de coeziune socială, stabilite cu ocazia acestei reuniuni („Strategia de laLisabona”) .

d) Ultimul paragraf consacră regula pentru adoptarea deciziilor, şi anume consensul,cu excepţia cazurilor în care Tratatul prevede expres altfel.

Articolul I-22: „Preşedinţia Consiliului European”

1. Consiliului European îşi alege preşedintele cu majoritate calificată pentru un mandat dedoi ani şi jumătate, cu posibilitatea reînnoirii acestuia o singură dată. În caz de imposibilitatesau de culpă gravă, Consiliul European poate pune capăt mandatului lui sau ei conformaceleiaşi proceduri.2. Preşedintele Consiliului European(a) prezidează şi impulsionează lucrările Consiliului European;(b) îi asigură pregătirea şi continuitatea în cooperare cu Preşedintele Comisiei şi pe bazalucrărilor Consiliului Afaceri generale;(c) acţionează pentru facilitarea coeziunii şi consensului în cadrul Consiliului European;(d) prezintă Parlamentului European un raport după fiecare întrunire a Consiliului European.Preşedintele Consiliului European asigură la nivelul său şi în această calitate reprezentareaexternă a Uniunii în probleme referitoare la politica externă şi de securitate comună, fără săaducă atingere competenţelor ministrului afacerilor externe al Uniunii.3. Preşedintele Consiliului European nu poate exercita un mandat naţional.

a) Acest articol reprezintă un element de noutate faţă de Tratatele anterioare, deşidiscuţii în sensul instituirii unui preşedinte în fruntea Consiliului European au existat în ultimiiani.

Paragraful 1 precizează că Preşedintele va fi ales de către Consiliul European, cumajoritate calificată, pentru un mandat de doi ani şi jumătate, reînnoibil o singură dată.

A fost eliminată condiţia de eligibilitate prevăzută în proiectul prezentat anterior: celales trebuie să se afle / să se fi aflat în componenţa Consiliului European cel puţin doi ani. Încaz de abateri grave, urmând aceeaşi procedură, Consiliul poate să pună capăt mandatuluiacestuia.

În materie de politică externă şi de securitate comună rolul său este de a asigurareprezentarea efectivă pe scena internaţională, fără a aduce atingere competenţelorMinistrului afacerilor externe.

b) Alte activităţi desfăşurate de Preşedinte sunt:• prezidează întrunirile Consiliului• asigură buna pregătire a reuniunilor, precum şi continuitatea activităţii Consiliului• acţionează în sensul facilitării coeziunii şi consensului în cadrul Consiliului European

29

• prezintă PE un raport după fiecare reuniune.În acelaşi timp, este prevăzută interdicţia pentru Preşedintele Consiliului de a deţineun mandat naţional.

c) Preşedintele Consiliului European va constitui un element de unitate şireprezentativitate al Uniunii, atât spre interior, cât şi spre exterior, de naturǎ sǎ consolidezecoerenţa acţiunii acesteia. Unele probleme s-ar putea ridica, în practicǎ, cu privire la relaţiadintre Preşedintele Consiliului European şi Ministrul afacerilor externe – ambii avândcompetenţe în materie de politicǎ externǎ şi de securitate comunǎ şi de reprezentare înraport cu statele terţe şi organizaţiile internaţionale. Sintagma „fǎrǎ a aduce atingerecompetenţelor Ministrului afacerilor externe” nu exclude, însǎ, posibilitatea unei „dublǎri” aanumitor competenţe sau demersuri.

Articolul I-23: „Consiliul ”

1. Consiliul exercită, împreună cu Parlamentul European, funcţiile legislativă şi bugetară.Exercită funcţii de definire a politicilor şi de coordonare, conform condiţiilor stabilite prinConstituţie.2. Consiliul este format dintr-un reprezentant al fiecărui stat membru la nivel ministerial,acesta fiind competent să angajeze guvernul statului membru pe care îl reprezintă şi săexercite dreptul de vot în numele acestuia.3. Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată, cu excepţia cazului în care în Constituţie seprevede altfel.

Rolul său de legislator, împreună cu PE, este reînscris în primul paragraf. Altefuncţii ale Consiliului sunt funcţiile bugetare, cele de coordonare şi de elaborare apoliticilor comunitare.

Consiliul este compus din reprezentanţi ai Statelor membre la nivel ministerial, înfuncţie de formaţiunea la care participă.

Deciziile în cadrul Consiliului sunt luate, ca regulă, cu majoritate calificată.Excepţiile vor fi prevăzute în mod expres de către Tratatul Constituţional.

Articolul I-24: „Formaţiunile Consiliului”

1. Consiliul se întruneşte în diferite formaţiuni.2. Consiliul Afaceri generale asigură coerenţa lucrărilor Consiliului în diferitele formaţiuni.Pregăteşte întrunirile Consiliului European şi asigură punerea în aplicare a deciziiloracestuia, în colaborare cu Preşedintele Consiliului European şi cu Comisia.3. Consiliul Afaceri externe elaborează acţiunile externe ale Uniunii conform liniilor strategicedefinite de către Consiliul European şi asigură coerenţa acţiunilor sale.4. Consiliul European adoptă cu majoritate calificată o decizie europeană stabilind listacelorlalte formaţiuni ale Consiliului .4bis. Un comitet al reprezentanţilor permanenţi ai guvernelor statelor membre esteresponsabil cu pentru pregătirea lucrărilor Consiliului.5. Consiliul se întruneşte în şedinţă publică când dezbate şi votează proiecte de actelegislative. În acest scop, fiecare reuniune este divizată în două părţi, destinate respectivdeliberării asupra actelor legislative ale Uniunii şi activităţilor non legislative.6. Preşedinţia formaţiunilor Consiliului , cu excepţia celei a Afacerilor externe, este asiguratăde către reprezentanţii statelor membre din cadrul Consiliului, conform sistemului rotaţieiegale, conform regulilor stabilite printr-o decizie a Consiliului European. Consiliul Europeanhotărăşte cu majoritate calificată.

a) Articolul I-24 precizează care sunt, în principal, formaţiunile în care Consiliul sepoate întruni:

30

• Consiliul General al Afacerilor – are rolul, alături de Consiliul Legislativ, de a confericoerenţă lucrărilor Consiliului; când participă şi Comisia, rolul său este de a pregătireuniunile Consiliului European.

• Consiliul Legislativ - ia în consideraţie şi elaborează, împreună cu PE, legile/legile -cadru europene

• Consiliul Afacerilor Externe - pe baza liniilor strategice directoare elaborate de cătreConsiliul European are misiunea de a concretiza politica externă a UE; va fi prezidat deMinistrul de externe al UE.

b) Printr-o decizie a Consiliului European se pot stabili noi formaţiuni ale Consiliului (înpropunerea iniţială, era avută în vedere o decizie a Consiliului General al Afacerilor).Totodată, se remarcă eliminarea formaţiunilor Consiliului Economic şi de Finanţe şi aConsiliului privind Justiţia şi Securitatea.

c) Preşedinţia formaţiunilor Consiliului, altele decât Consiliul Afacerilor Externe, va fiasigurată prin rotaţie. Regulile rotaţiei vor fi stabilite prin decizie a Consiliului European, curespectarea principiului repartiţiei politice şi geografice echitabile şi a diversităţiistatelor membre. În ceea ce priveşte formaţiunea condusă de Ministrul afacerilor externe alUE, nu se va aplica principiul rotaţiei preşedinţiei la 6 luni, ca în cazul celorlalte formaţiuni.

Unul dintre aspectele fundamentale ale compromisului de la Bruxelles (17-18 iunie2004) a fost reprezentat de convenirea textului deciziei reglementate de articolul I-24, careva reglementa mecanismul de rotaţie. Varianetele propuse au urmǎrit asigurarea unuiechilibru între accesul tuturor statelor, într-un interval rezonabil, la preşedinţie, eficienţadecizionalǎ şi volumul important de activitate pe care îl presupune exercitarea preşedinţiei.

S-a pornit de la principiul exercitǎrii unei preşedinţii în echipǎ de trei state, în scopulacoperirii eficiente a volumului de activitate. Variantele avansate au fost:

a) rotaţia simplǎ: echipǎ de trei state, pe termen de 18 luni, fiecare dintre eleexercitând, pe întreaga duratǎ a mandatului, preşedinţia anumitor formaţiuni ale Consiliului(se exercita succesiv în ceea ce priveşte Consiliul Afaceri Generale). Sistemul prezentadezavantajul eliminǎrii posibilitǎţii ca un stat sǎ aibǎ rǎspundere în toate domeniile;

b) rotaţia în rotaţie – echipǎ de trei state, pe termen de 18 luni; fiecare statdeţine, prin rotaţie, pentru câte 6 luni, preşedinţia unor anumite formaţiuni ale Consiliului.Principalul dezavantaj era reprezentat de complexitatea mult prea ridicatǎ a sistemului;

c) sistemul „quasi-Nisa” (troicǎ) – echipǎ de trei state, pe termen de 18 luni,fiecare deţinând pentru 6 luni preşedinţia tuturor formaţiunilor Consiliului, fiind ajutat decelelalte douǎ.

S-a optat pentru sistemul „quasi-Nisa” (troicǎ), având în vedere criteriul eficienţeidecizionale şi a simplitǎţii mecanismului. Cu toate acestea, pentru a conferi flexibilitatemodalitǎţii exercitǎrii preşedinţiei, s-a prevǎzut posibilitatea încheierii de aranjamente întrestatele care exercitǎ preşedinţia, prin care acestea pot conveni ca preşedinţia anumitorformaţiuni sǎ fie exercitatǎ de state diferite.

Articolul I-25: „Definiţia majorităţii calificate în cadrul Consiliului European şi alConsiliului”

1. Majoritatea calificată este definită ca fiind cel puţin 55% din membri Consiliului, cuprinzândcel puţin 15 dintre ei şi reprezentând state membre reunind cel puţin 65% din populaţiaUniunii.O minoritate de blocaj trebuie să includă cel puţin patru membri ai Consiliului, fără de caremajoritatea calificată nu este considerată întrunită.2. Prin excepţie de la alin. 1, când Consiliul nu acţionează la propunerea Comisiei sau aMinistrului Afacerilor Externe al Uniunii, majoritatea calificată este definită ca fiind cel puţin72% din membri Consiliului, reprezentând state membre reunind cel puţin 65% din populaţiaUniunii.3. Alin. 1 şi 2 se aplică Consiliului European când acesta hotărăşte cu majoritate calificată.

31

4. În cadrul Consiliului European, preşedintele acestuia şi preşedintele Comisiei nu participăla vot.

Ca o remarcă generală, se observă faptul că Tratatul constituţional consacră dublamajoritate – spre deosebire de sistemul actual, care consacrǎ o „triplǎ majoritate”.

a) Paragraful 1 conţine definiţia majorităţii calificate, şi anume: cel puţin 55% dinstatele membre din Consiliu, cuprinzând cel puţin 15 state membre şi reprezentând celpuţin 65% din populaţia Uniunii (şi nu 50%, respectiv 60% cum preciza proiectulConvenţiei).

Aceasta înseamnă că 12 state (într-o UE de 25) sau un număr reprezentând 35,01%din populaţia UE au posibilitatea de a respinge o iniţiativă legislativă; consecinţa este că vaconsolida statele mici şi mijlocii în raport cu cele mari. Minoritatea de blocaj trebuie săincludă cel puţin 4 membri ai Consiliului, altfel majoritatea calificată se consideră realizată.Scopul este de a evita ca cele trei state mari să nu dispună de un drept de veto.

Aceste dispoziţii se referă la situaţia-regulă, şi anume când propunerea de actlegislativ vine din partea Comisiei.

Transpunerea paragrafului 3 al textului iniţial în Partea a IV-a a avut drept scopeliminarea din Partea I – dispoziţii cu cel mai înalt grad de abstractizare – a unor prevedericare, în esenţǎ, aveau caracter tranzitoriu. Astfel, precizǎm sistemul de majoritate dublǎprevǎzut la acest articol se va aplica începând cu anul 2009 – pânǎ la acel moment,funcţionând un sistem apropiat de cel actual.

Numărul de voturi pe care îl deţine fiecare stat, în perioada tranzitorie, este precizatîn Protocolul – Anexa III a Tratatului constituţional. Numǎrul de voturi ale României vor fideterminate prin Tratatul de aderare, care va amenda respectivul Protocol, pe bazaDeclaraţiei Conferintei interguvernamentale, care reia prevederile Declaraţiei nr. 20, privindextinderea Uniunii Europene, anexatǎ Tratatului de la Nisa (România va dispune de 14voturi).

b) Paragraful 2 prevede un alt tip de majoritate calificată, când propunerea nu vinedin partea Comisiei ori a Ministrului afacerilor externe al UE (situaţia-excepţie), şianume: 72% din numărul Statelor Membre, reprezentând cel puţin 65% din populaţia UE.

c) Paragraful 3 precizează: paragrafele 1 şi 2 se aplică Consiliului European atuncicând ia decizii cu majoritate calificată.

d) fostul paragraf 3, în redactarea Convenţiei privind viitorul Europei – transferat laart.2, par.1 din Protocolul cu privire la dispoziţiile tranzitorii;

e) fostul paragraf 4, în redactarea Convenţiei privind viitorul Europei – transferat laî[n partea a IV-a. Acest text abilita Consiliul European să instituie excepţii de la regulilespeciale prevăzute în Tratatul Constituţional, desigur, cu respectarea unor condiţii: în bazaunor decizii adoptate de Consiliul European, Consiliul poate adopta legi/legi - cadru conformprocedurii legislative obişnuite în domeniile pentru care Partea a III-a a Tratatului prevedeproceduri speciale şi poate vota cu majoritate calificată, în loc de unanimitate, atunci cândaceasta din urmă este prevăzută. Este vorba de ceea ce se numeşte în doctrinǎ clauzapasarelǎ generalǎ – calificatǎ în partea a IV-a ca fiind procedura simplificatǎ de revizuire.

f) Paragraful 4 instituie interdicţia de a vota în cadrul Consiliului European pentruPreşedintele Consiliului European şi pentru cel al Comisiei.

Dispoziţiile cu privire la modalitatea de vot vor intra în vigoare începând cu 1noiembrie 2009.

Articolul I-26: „Comisia Europeană”

32

1. Comisia Europeană promovează interesul european general şi adoptă iniţiativele necesareîn acest scop. Veghează la aplicarea dispoziţiilor Constituţiei, precum şi a dispoziţiiloradoptate de către instituţii în temeiul acesteia. Supraveghează aplicarea dreptului Uniunii subcontrolul Curţii de Justiţie. Execută bugetul şi gestionează programele. Exercită funcţii decoordonare, execuţie şi gestionare, în condiţiile stabilite prin Constituţie. Cu excepţia politiciiexterne şi de securitate comune şi a altor cazuri prevăzute în Constituţie, asigurăreprezentarea externă a Uniunii. Are iniţiativa programării anuale şi multianuale în vedereaîncheierii de acorduri inter-instituţionale.2. Cu excepţia cazului în care în Constituţie se prevede altfel, un act legislativ al Uniunii nupoate fi adoptat decât la propunerea Comisiei. Celelalte acte sunt adoptate la propunereaComisiei, atunci când Constituţia prevede acest lucru.3. Mandatul Comisiei este de cinci ani.4. Membrii Comisiei sunt aleşi în funcţie de competenţa lor generală şi de angajamentul loreuropean iar independenţa lor trebuie să fie mai presus de îndoială.5. Prima Comisie constituită în temeiul Constituţiei este compusă dintr-un cetăţean al fiecăruistat membru, preşedintele său şi ministrul afacerilor externe al Uniunii, care va fi şi unui dinvicepreşedinţi.6. La sfârşitul mandatului Comisiei prevăzută la alin. 5, aceasta va fi formată dintr-un numărde membri, inclusiv preşedintele şi ministrul afacerilor externe al Uniunii, corespunzător adouă treimi din numărul statelor membre, dacă această cifră nu este modificată de ConsiliulEuropean prin unanimitate.Aceştia vor fi selectaţi dintre cetăţenii statelor membre pe baza unui sistem de rotaţie egalăîntre statele membre. Acest sistem este stabilit printr-o decizie europeană adoptată deConsiliul European prin unanimitate pe baza următoarelor principii:a) statele membre sunt tratate în mod strict egal în ceea ce priveşte determinarea ordiniisuccesiunii şi a duratei prezenţei reprezentanţilor lor ca membri ai Comisiei; în consecinţă,diferenţa dintre numărul total de mandate deţinute de reprezentanţii a două state membredate nu poate fi niciodată mai mare decât unu;b) sub rezerva lit.a), fiecare dintre Comisiile succesive este constituit, astfel încât să reflecteîn mod satisfăcător evantaiul demografic şi geografic al tuturor statelor membre ale Uniunii.7. Comisia îşi exercită responsabilităţile în deplină independenţă. Fără a aduce atingere art.I-28(2), membrii comisiei nu solicită şi nici nu acceptă instrucţiuni din partea vreunui guvern,instituţie, organ, organism sau agenţie. Ei se vor abţine de la orice acţiune incompatibilă cuobligaţiile sau îndeplinirea sarcinilor lor.8. Comisia, în calitate de organ colegial, răspunde în faţa Parlamentului European. În temeiulart. III-340 Parlamentul European poate vota o moţiune de cenzură împotriva Comisiei. Dacăo astfel de moţiune este adoptată, membrii Comisiei trebuie să demisioneze în mod colectivdin funcţiile lor, iar Ministrul afacerilor externe al Uniunii trebuie să demisioneze din funcţiape care o deţine în cadrul Comisiei.

a) Primul paragraf descrie rolul şi funcţiile acestei instituţii. Astfel, rolul său este de aproteja interesul european general, de a veghea la aplicarea Constituţiei, precum şi de asupraveghea acţiunile desfăşurate de Instituţiile Uniunii în baza Tratatului constituţional.

Tratatul conferă Comisiei funcţii de coordonare, executive şi de gestiune,execuţie bugetară, gestionarea programelor comunitare, reprezentare externă.

b) Iniţiativa legislativă este un drept pe care Constituţia îl acordă, ca regulă generală,Comisiei, cazurile de excepţie când o alta instituţie va avea acest drept fiind expresprevăzute.

c) Compunerea primei Comisii (2009-2014), precizează Tratatul, este următoarea:Preşedintele, Ministrul de Externe al Uniunii (care este unul din vice-preşedinţiiColegiului de comisari) şi câte un comisar pentru fiecare stat membru. Din 2014, Comisiava fi compusă dintr-un număr de membri, inclusiv Preşedintele şi Ministrul afacerilor externeal UE, ce corespunde la 2/3 din numărul statelor membre (dacă nu decide altfel Consiliul

33

European), adică 18 membri, într-o UE de 27 (în comparaţie cu 15, cât propuseseConvenţia). Principiul aplicabil va acela al rotaţiei în condiţii egale.

Durata mandatului este de 5 ani.

Nota: În prezent, Comisia număra 30 de comisari, cele cinci State mari (Franţa,Germania, Spania, Marea Britanie şi Italia) având câte doi.

Ca şi în cazul noilor reguli de vot, prevederile referitoare la componenţa ComisieiEuropene vor deveni aplicabile de la data de 1 noiembrie 2009.

d) Principiul independenţei Comisiei este reiterat în paragraful 7: în desfăşurareaactivităţii lor, comisarii nici nu vor căuta, nici nu vor accepta instrucţiuni din partea Statelormembre ori a altor organisme comunitare.

Parlamentul European este cel care aprobă componenţa Comisiei şi pePreşedintele acesteia, ca pe un corp colegial şi nu pe fiecare comisar în parte. Comisia, înansamblul său, este răspunzătoare în faţă PE. Posibilitatea acestuia de a introduce omoţiune de cenzură în urma căreia Comisia ar fi obligată să îşi dea demisia urmează a fiprecizată în detaliu ulterior, în Partea a doua a Tratatului.

Articolul I-27: „Preşedintele Comisiei Europene”

1. Ţinând cont de alegerile pentru Parlamentul European şi după consultările necesare,Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, propune Parlamentului European uncandidat la funcţia de Preşedinte al Comisiei. Acest candidat este ales de ParlamentulEuropean cu majoritatea membrilor din care este format. Dacă acest candidat sau aceastăcandidată nu întruneşte majoritatea, Consiliul European propune, hotărând cu majoritatecalificată, în termen de o lună, un nou candidat care va fi ales de Parlament urmându-seaceeaşi procedură.2. Consiliul, de comun acord cu Preşedintele ales, adoptă o listă cu numele celorlaltepersoane pe care intenţionează să le indice ca membri ai Comisiei. Aceştia vor fi aleşi pebaza unor propuneri făcute de statele membre, în conformitate cu criteriile stabilite în art. I-26(4) şi (6), par.2.Preşedintele, Ministrul afacerilor externe al Uniunii şi ceilalţi membrii ai Comisiei sunt supuşi,ca organ colegial, unui vot de încredere din partea Parlamentului European. Pe baza acesteiaprobări Comisia este numită de către Consiliul European, cu votul majorităţii calificate..3. Preşedintele Comisiei:(a) defineşte orientările în cadrul cărora Comisia îşi exercită misiunea;(b) decide organizarea internă a Comisiei pentru a asigura coerenţa, eficacitatea şicolegialitatea acţiunilor acesteia;(c) numeşte Vicepreşedinţi, alţii decât Ministrul afacerilor externe al Uniunii, dintre membriiComisiei.Un membru al Comisiei îşi prezintă demisia dacă preşedintele îi cere acest lucru. Ministrulafacerilor externe al Uniunii îşi prezintă demisia, urmând procedura prevăzută în art. I-28 (1),dacă preşedintele îi solicită acest lucru.

Procedura numirii Preşedintelui Comisiei, precum şi a comisarilor sunt descrise în liniimari în primele două paragrafe. Criteriile de eligibilitate sunt competenţa, independenţaşi angajamentul faţă de Uniune.

Cel care conduce activitatea Comisiei este Preşedintele. Acesta ia decizii cuprivire la organizarea internă şi asigură consistenţa/coerenţa şi eficienţa activităţii acesteiinstituţii, precum şi respectarea principiului colegialităţii, care stă la baza acţiunii sale.

În cazul în care unul dintre comisari îşi desfăşoară activitatea în modnecorespunzător, Preşedintele Comisiei are posibilitatea de a-i cere acestuia să îşi deademisia.

34

Articolul I-28: „Ministrul Afacerilor Externe”

1. Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, cu acordul preşedintelui Comisiei,numeşte Ministrul afacerilor externe al Uniunii. Consiliul poate să-l revoce din funcţie urmândaceeaşi procedură.2. Ministrul afacerilor externe al Uniunii conduce politica externă şi de securitate comună aUniunii. Prin propunerile sale, Ministrul afacerilor externe contribuie la elaborarea politiciiexterne comune şi o aduce la îndeplinire în calitate de împuternicit al Consiliului . Acţioneazăla fel şi în ceea ce priveşte politica de securitate şi de apărare comună.3. Ministrul afacerilor externe al Uniunii prezidează Consiliul Afaceri externe.4. Ministrul afacerilor externe este unul din vicepreşedinţii Comisiei Europene. El asigurăcoerenţa acţiunilor Uniunii în exterior. În cadrul Comisiei este însărcinat cu responsabilităţilece incumbă acesteia din urmă în domeniul relaţiilor externe şi cu coordonarea celorlalteaspecte ale acţiunii externe a Uniunii. În exercitarea responsabilităţilor sale în cadrulComisiei, şi numai cu privire la aceste responsabilităţi, el este supus procedurilor carereglementează funcţionarea Comisiei, în măsura în care acestea sunt compatibile cu alin 2 şi3.

a) Elementul caracteristic al reglementării este reprezentat de dublul statut alMinistrului Afacerilor Externe, el făcând parte atât din Consiliul , cât şi din Comisie.

Consiliul European este acela care, cu majoritate calificată şi cu acordulPreşedintelui Comisiei, îl va numi pe Ministrul Afacerilor Externe al Uniunii. Rolul său va fide a conduce politica externă şi de securitate comună a Uniunii.

b) În baza mandatului pe care i-l va da Consiliul, Ministrul Afacerilor Externe va contribuiprin propuneri la dezvoltarea atât a politicii externe şi de securitate comune, cât şi apoliticii comune de apărare şi securitate.

c) Ministrul Afacerilor Externe va fi, în acelaşi timp, şi unul dintre vice-preşedinţiiComisiei Europene, în cadrul acesteia ocupându-se de relaţiile externe şi de coordonareaaltor aspecte ale acţiunii Uniunii pe plan extern. Atunci când acţionează în cadrul Comisiei,se va supune procedurilor aplicabile activităţii acesteia.

Nota 1: Amendamentele propuse au mers de la eliminarea acestei funcţii până la cerinţa uneimai mari detalieri a procedurii de alegere a acestuia, precum şi precizarea modului în careîşi va desfăşura activitatea.Nota 2: Amendamentul depus de reprezentantul român solicită ca numirea Ministrului deExterne să fie ratificată de către PE, îndeplinindu-se astfel cerinţa legitimităţii democraticeîn cadrul Uniunii.

Articolul I-29: „Curtea de Justiţie”

1. Curtea de Justiţie cuprinde Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Tribunalul General şiinstanţe specializate. Aceasta asigură respectarea dreptului în interpretarea şi aplicareaConstituţiei.Statele membre stabilesc căile de atac necesare asigurării unei protecţii jurisdicţionaleefective în domeniul dreptului Uniunii.2. Curtea Europeană de Justiţie este formată din câte un judecător pentru fiecare statmembru. Este asistată de avocaţi generali.Tribunalul General este format din cel puţin un judecător pentru fiecare stat membru.Judecătorii şi avocaţii generali ai Curţii Europene de Justiţie, precum şi judecătoriiTribunalului General sunt aleşi dintre personalităţile care oferă toate garanţiile deindependenţă şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute în art. III-355 şi III-356. Aceştia suntnumiţi de comun acord de către guvernele statelor membre pentru un mandat de şase ani,care poate fi reînnoit.3. Curtea de Justiţie, conform dispoziţiilor Părţii a III-a, hotărăşte:

35

(a) asupra acţiunilor introduse de către unul din statele membre, o instituţie europeană saupersoane fizice sau juridice;(b) cu titlu prejudicial, la cererea instanţelor naţionale, asupra interpretării dreptului Uniuniisau asupra validităţii actelor adoptate de către instituţiile europene;(c) asupra altor cazuri prevăzute în Constituţie.

a) În conformitate cu proiectul Tratatului constituţional, Curtea de Justiţie este compusădin: Curtea de Justiţie a Uiunii Europene, Tribunalul General (care înlocuieşte Tribunalul dePrimă Instanţă existent în prezent) şi instanţele specializate („specialised courts”/”tribunauxspécialisés”).

Prin urmare, sunt necesare anumite precizǎri terminologice: „Curtea de Justiţie” vareprezenta instituţia în ansamblul sǎu, care va cuprinde toate cele trei categorii de instanţe.„Curtea de Justiţie a Uniunii Europene” va reprezenta „instanţa comunitarǎ supremǎ”, cucompetenţe diferite de cele ale Tribunalului de Mare Instanţǎ şi ale instanţelor specializate.Este vorba de o formulǎ nouǎ în raport cu reglementarea prezentǎ. Precizǎm cǎ aceastǎdiferenţiere terminologicǎ nu se regǎsea în propunerile Convenţiei privind viitorul Europei,fiind convenitǎ în reuniunile la nivel de experţi din cadrul Conferinţei Interguvernamentale.

Rolul CJUE este de a asigura respectul faţă de Constituţie şi de dreptul Uniunii.Fiecare Stat membru va avea câte un judecător la CJUE şi cel puţin unul la Înalta Curte(numărul exact urmează a fi stabilit prin Statutul CJUE). Judecătorii CJUE vor fi asistaţi de avocaţi generali. Numirea judecătorilor şi aavocaţilor generali va avea loc în urma acordului comun al Statelor membre. Mandatul estestabilit la o durată de 6 ani, reînnoibil o singură dată.

b) Ultimul paragraf stabileşte competenţa Curţii de Justiţie:• decide cu privire la acţiunile intentate de către Comisie, un Stat membru, o instituţie

ori o persoană, fizică sau juridică, în cazurile şi în conformitate cu procedurileprevăzute în Partea a doua a Tratatului Constituţional;

• decide cu caracter preliminar cu privire la interpretarea dreptului Uniunii orivaliditatea actelor adoptate de către instituţii;

• Curtea de Justiţie a Uniunii Europene va decide cu privire la alte speţe prevăzute deTratatul Constituţional (cum ar fi, spre exemplu, apelurile declarate faţă de hotărârileTribunalului de Mare Instanţǎ sau, în mod excepţional şi cu respectarea regulilorprevăzute în Statut, revizuirea hotărârilor acesteia, după cum figurau într-un proiectde articole anterior).

Articolul I-30: „Banca Centrală Europeană”

1. Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale constituie Sistemul European alBăncilor Centrale. Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale ale statelormembre care au adoptat moneda euro, care constituie Eurosistemul, conduc politicamonetară a Uniunii.2. Sistemul European al Băncilor Centrale este condus de organele de decizie ale BănciiCentrale Europene. Obiectivul său principal este menţinerea stabilităţii preţurilor. Fără săaducă atingere obiectivului de stabilitate a preţurilor, acesta sprijină politicile economicegenerale în cadrul Uniunii, în scopul realizării obiectivelor Uniunii. Întreprinde orice altămisiune de bancă centrală, conform dispoziţiilor părţii III din Constituţie, Statutului SistemuluiEuropean al Băncilor Centrale şi Statutului Băncii Centrale Europene.3. Banca Centrală Europeană este o instituţie care are personalitate juridică. Ea este singuraabilitată să autorizeze emisiunea de euro. Ea este independentă în exercitarea prerogativelorsale şi în administrarea finanţelor sale. Instituţiile, organele, organismele şi agenţiile, precumşi guvernele statelor membre se angajează să respecte această independenţă.4. Banca Centrală Europeană adoptă măsurile necesare îndeplinirii misiunilor sale, conformdispoziţiilor art. III-185 - III-191 şi III-196 şi în condiţiile stabilite în Statutul SistemuluiEuropean al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene. Conform aceloraşi dispoziţii,

36

statele membre care nu au adoptat moneda euro, precum şi băncile lor centrale îşi păstreazăcompetenţele în domeniul monetar.

5. În domeniile care ţin de competenţa sa, Banca Centrală Europeană este consultată asupraoricărui proiect de act al Uniunii, precum şi asupra oricărui proiect de reglementare la nivelnaţional şi poate emite avize.6. Organele de decizie ale Băncii Centrale Europene, structura lor şi modalităţile defuncţionare sunt definite în art. III-382 - III-383 şi în Statutul Sistemului European al BăncilorCentrale şi Statutul Băncii Centrale Europene.

a) Banca Centrală Europeană şi Curtea de Conturi sunt tratate într-un capitol distinct alTitlului IV, intitulat „Alte instituţii şi organe”, care cuprinde articolele I-30, I-31 şi I-32.

b) Primele trei paragrafe ale articolului I-30 menţionează activităţile BCE:• împreună cu Băncile Centrale Naţionale formează Sistemul European al Băncilor

Centrale (SEBC nu are personalitate juridică şi este alcătuit din BCE şi băncilecentrale naţionale), pe care îl dirijează;

• menţine stabilitatea preţurilor - principala prioritate a BCE (a se remarca influenţagermană în conturarea acestei instituţii financiare);

• sprijină politicile economice generale ale Uniunii, contribuind prin aceasta laatingerea obiectivelor acesteia;

• defineşte şi implementează politica monetară a Uniunii, autorizează emitereamonedei unice, Euro.

c) Paragraful 3 precizează că BCE are personalitate juridică şi îşi exercită activitateaîn mod independent, principiu pe care Statele membre trebuie să îl respecte.

Măsurile pe care le poate adopta BCE, precum şi, mai exact, sarcinile sale în cadrulUniunii, urmează a fi definite în Partea a doua a Tratatului Constituţional.

Obligativitatea de a consulta BCE în domeniile sale de competenţă cu privire lapropunerile de acte europene ori de regulamente la nivel naţional este înscrisă în paragraful5, în timp ce ultimul paragraf precizează că organele BCE, compunerea lor şi metodele deoperare vor fi stabilite în Partea a doua a Tratatului Constituţional, precum şi în StatutulBăncii.

Articolul I-31: „Curtea de Conturi”

1. Curtea de Conturi este o instituţie. Ea asigură controlul conturilor Uniunii.2. Ea examinează conturile pentru totalitatea veniturilor şi cheltuielilor Uniunii şi asigură bunagestiune financiară.3. Ea este formată din câte un cetăţean din fiecare stat membru. Membrii săi îşi exercităfuncţiile în deplină independenţă, urmărind interesul general al Uniunii.

Auditul în cadrul Uniunii va fi realizat de către Curtea de Conturi (instituţienejurisdicţională), activitatea sa constând în examinarea conturilor de venituri şicheltuieli ale Uniunii şi asigurarea unei bune gestiuni a finanţelor acesteia.

Fiecare Stat membru va fi reprezentat în cadrul Curţii de Conturi, principiulindependenţei în activitatea pe care aceştia o desfăşoară fiind, de asemenea, înscris întextul articolului.

S-a considerat necesar sǎ se menţioneze expres faptul cǎ Curtea de Conturireprezintǎ o instituţie comunitarǎ, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta – în specialfaptul cǎ actele emise de aceasta produc efecte juridice.

Articolul I-32: „Organele consultative ale Uniunii”

1. Parlamentul European, Consiliul şi Comisia sunt asistate de un Comitet al Regiunilor şi deun Comitet Economic şi Social, care exercită funcţii consultative.

37

2. Comitetul Regiunilor este format din reprezentanţi ai colectivităţilor regionale şi locale caresunt fie titulari ai unui mandat electoral în cadrul unei colectivităţi regionale sau locale, fierăspunzători din punct de vedere politic în faţa unei adunări alese.3. Comitetul Economic şi Social este format din reprezentanţi ai organizaţiilor patronale,salariale şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile, în special din domeniile socio-economic, civic,profesional şi cultural.

4. Membrii Comitetului Regiunilor şi ai Comitetului Economic şi Social nu sunt obligaţi prinnici un mandat imperativ. Ei îşi exercită funcţia în deplină independenţă, în interesul generalal Uniunii.5. Regulile referitoare la structura acestor comitete, la desemnarea membrilor lor, laatribuţiile şi la funcţionarea lor sunt definite în art. III-386 - III-392 din Constituţie.Regulile prevăzute la art. 2 şi 3, referitoare la structură sunt revizuite cu regularitate de cătreConsiliu pentru a reflecta evoluţia economică, socială şi demografică a Uniunii. În acestscop, Consiliul adoptă decizii europene, la propunerea Comisiei.

a) Două organe cu rol consultativ sunt stabilite a veni în sprijinul Consiliului,Parlamentului European şi al Comisiei, şi acestea sunt Comitetul Regiunilor şi ComitetulEconomic şi Social.

Paragrafele 2 şi 3 precizează componenţa celor două Comitete:• Comitetul Regiunilor - reprezentanţi ai organismelor locale şi regionale, care ori au

fost aleşi în structuri locale/regionale, ori sunt din punct de vedere politic responsabileîn faţa unei Adunări alese (aceasta este o dispoziţie cu caracter de noutate introdusăpentru prima dată la Nisa);

• Comitetul Economic şi Social - reprezentanţi ai organizaţiilor patronale, aisindicatelor, precum şi ai altor reprezentanţi ai societăţii civile, mai ales din domeniile:socio-economic, civic, profesional şi cultural.

b) În activitatea lor, membrii celor doua Comitete vor fi independenţi, neluând înconsiderare decât interesul general al Uniunii.

Consiliul, în urma unei propuneri a Comisiei, are competenţa de a revizui regulilecare stabilesc compunerea Comitetelor, în funcţie de evoluţiile economice, sociale şidemografice înregistrate în Uniune.

5. Titlul V –Exercitarea competenţelor Uniunii

Capitolul I –Dispoziţii generale

Articolul I-33: „Actele juridice ale Uniunii”

1. În exercitarea competenţelor Uniunii instituţiile acesteia utilizează ca instrumente juridice,în conformitate cu dispoziţiile Părţii a III-a, legea europeană, legea-cadru europeană,regulamentul european, decizia europeană, recomandările şi avizele.Legea europeană este un act legislativ cu caracter general. Ea este obligatorie în toateelementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.Legea-cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar înceea ce priveşte rezultatele care trebuie obţinute, lăsând autorităţilor naţionale competenţa înprivinţa alegerii formei şi a mijloacelor.Regulamentul european este un act nelegislativ, cu caracter general, de punere în aplicare aactelor legislative şi a anumitor dispoziţii specifice ale Constituţiei. Acesta este fie obligatoriuîn toate elementele sale şi direct aplicabil în toate statele membre, fie obligatoriu pentru oricestat membru destinatar în ceea ce priveşte rezultatul care trebuie obţinut, lăsând autorităţilornaţionale competenţa în privinţa alegerii formei şi a mijloacelor.Decizia europeană este un act nelegislativ care este obligatoriu în toate elementele sale.Atunci când desemnează destinatarii, decizia europeană nu este obligatorie decât pentruaceştia.

38

Recomandările şi avizele adoptate de către instituţii nu au caracter obligatoriu.2. Atunci când examinează o propunere de act legislativ, Parlamentul European şi Consiliulse abţin de la adoptarea de acte care nu au fost prevăzute de procedura legislativă în aceldomeniu.

a) Primul paragraf al acestui articol prezintă instrumentele juridice ale Uniunii: legileeuropene, legile - cadru europene, regulamentele europene, deciziile europene,recomandările şi avizele.

În acelaşi prim paragraf sunt date definiţiile actelor Uniunii, care sunt o preluare acelor prevăzute de articolul 249 al TCE. Astfel:

- legea europeană urmează a înlocui actualul regulament;- legea - cadru europeană va înlocui directiva;- regulamentul, spre deosebire de forma actuală a acestuia, va reprezenta

un act non-legislativ edictat pentru aplicarea unor acte sau a unor prevederispecifice ale Constituţiei, fie obligatoriu şi direct aplicabil, fie obligatoriu înceea ce priveşte rezultatele, lăsând Statelor membre libertatea alegeriimijloacelor.

- decizia îşi păstrează caracterul de act non-legislativ obligatoriu în întregulsău;

- recomandările şi avizele sunt acte fără forţă juridică obligatorie.

b) Felul în care sunt prezentate aceste instrumente subliniază o ierarhizare (realizatăpentru prima oară de un izvor scris, în prezent ierarhia aflându-se doar la niveljurisprudenţial) a acestora, fiind împărţite în trei categorii: acte legislative, acte non-legislative şi acte fără forţă juridică obligatorie.

Reglementarea actelor Uniunii este dovada unei integrări politice mai profunde, carerezultă din denumirile acordate actelor. Astfel, fără a se opera schimbări radicale pe fond,introducerea denumirilor de legi europene şi legi - cadru europene este de natură sădovedească evoluţia Uniunii către o structură competentă să emită acte legislative apropiateîn caracteristicile lor de cele emise în dreptul intern al statelor. De asemenea, noua structurăactelor UE e de natură să aducă simplificare şi mai multă transparenţă în ceea ce priveştecetăţenii europeni.

Se poate ridica întrebarea dacǎ legile europene şi legile cadru europene respectǎconceptul de lege (loi/gesetz) în sensul teoriei dreptului constituţional, în condiţiile în carepânǎ în prezent, nici o organizaţie internaţionalǎ nu a folosit denumirea de „lege” pentru unact intern al acesteia.

Astfel, în dreptul constituţional, conceptul de lege este supus unor criterii precum:- act al Parlamentului – în Uniunea Europeanǎ funcţioneazǎ „procedura

legislativǎ” – practic, actuala procedurǎ a co-deciziei, reglementatǎ dePartea a III-a;

- supremaţie – se observǎ cǎ Tratatul constituţional nu se referǎ la oierarhie a izvoarelor dreptului comunitar, prevǎzând doar prioritateaConstituţiei şi a actelor adoptate în temeiul acesteia în rapot cu dreptulintern;

- existenţa unui domeniu al legii – nu este o trǎsǎturǎ care funcţioneazǎ întoate sistemele constituţionale (este un concept de inspiraţie francezǎ) –Constituţia europeanǎ îndeplineşte numai parţial acest criteriu;

- imposibilitatea contestǎrii în justiţie – condiţie neîndeplinitǎ, în condiţiileîn care Curtea de Justiţie are competenţa judecǎrii acţiunilor în anulare sauîn repararea prejudiciilor, împotriva instituţiilor comunitare, indiferent deactele în cauzǎ.

Prin urmare, legea europeanǎ se încadreazǎ doar parţial în conceptul tradiţional delege. Apreciem însǎ cǎ titulatura de lege poartǎ, într-o mǎsurǎ semnificativǎ, şi o încǎrcǎturǎsimbolicǎ şi un mesaj educaţional.

39

c) Paragraful 2 reglementează chestiunea actelor atipice ale Uniunii, care sunt lipsitede forţă juridică obligatorie (rezoluţii, concluzii, declaraţii etc.). Subliniindu-se faptul că acesteacte conferă Instituţiilor Europene un anumit grad de flexibilitate ce trebuie conservat, seîncearcă o limitare a acestora prin impunerea unor condiţii: legislatorul (Consiliul şiParlamentul) trebuie să se abţină de la adoptarea unor acte atipice atâta timp cât propunerisau iniţiative legislative pe acelaşi subiect i-au fost supuse spre examinare de către Comisie.

Articolul I-34: „Actele legislative”

1. Legile şi legile-cadru europene sunt adoptate în comun de către Parlamentul European şiConsiliul , la propunerea Comisiei, conform procedurii legislative ordinare prevăzute în art.III-396. Dacă cele două instituţii nu ajung la un acord, actul în cauză nu este adoptat.2. În cazurile specifice prevăzute de Constituţie, legile şi legile-cadru europene sunt adoptatede Parlamentul European cu participarea Consiliului sau de către acesta cu participareaParlamentului European, conform unor proceduri legislative speciale.3. În cazurile specifice prevăzute de Constituţie, legile şi legile-cadru europene pot fiadoptate la iniţiativa unui grup de state membre sau a Parlamentului European, larecomandarea Băncii Centrale Europene sau la cererea Curţii Europene de Justiţie sau aBăncii Europene de Investiţii.

a) Primul paragraf prezintă cele două tipuri de acte considerate astfel (legile europeneşi legile - cadru europene, care au statutul regulamentelor, respectiv directivelor actuale),precum şi procedura de adoptare a acestora, care este co-decizia, denumită procedurălegislativă, reglementată în detaliu de articolul III – 396 (iniţiativa legislativă aparţine înexclusivitate Comisiei, iar adoptarea unui proiect legislativ se va face în comun de cătreParlament şi Consiliu).

Notă: Se observă extinderea procedurii co-deciziei ca regulă a adoptării actelor Uniunii. Deasemenea, se remarcă preocuparea, şi din acest punct de vedere, pentru transparenţă,deoarece şedinţele PE şi Consiliului UE pentru adoptarea unor acte legislative vor aveacaracter public, până acum doar reuniunile PE fiind publice. În plus, devine certă şi realăconsolidarea rolului PE în calitate de co-legislator, pe picior de egalitate cu Consiliul , ceea ceîntăreşte legitimitatea la nivelul UE.

b) Paragraful 2 face referire la excepţiile de la regula adoptării actelor în urmaprocedurii co-deciziei. În aceste situaţii derogatorii, legile europene şi legile - cadru europeneurmează a fi adoptate de către Parlamentul European, cu participarea Consiliului sau decătre acesta din urmă, cu participarea Parlamentului European.

c) In discuţiile care au precedat adoptarea Constituţiei s-a pus problema dacǎ existǎ,într-adevǎr, o diferenţǎ din punct de vedere juridic între acte legislative şi acte non-legislative(forţǎ juridicǎ etc.). Concluzia pe care o reţinem este cǎ din punctul de vedere al forţeijuridice, ca regulǎ, nu se poate vorbi de o ierarhie. De asemenea, distincţia este dificilǎdin punctul de vedere al separǎrii tradiţionale a executivului de legislativ. Astfel, dacǎprocedura legislativǎ poate fi individualizatǎ în Uniunea Europeanǎ, nu avem de-a face un unexecutiv propriu zis, în condiţiile în care, spre exemplu, Consiliul, deţine şi atribute legislativeşi atribute executive.

Din punct de vedere procedural, regula pentru actele legislative este procedura co-deciziei, reglementatǎ detaliat în partea a III-a. De asemenea, distincţia este importantǎ îneconomia reglementǎrilor constituţiei, care face referire, în unele cazuri, la „acte legislative”(în special în partea a III-a).

O altǎ problemǎ a fost încadrarea regulamentelor delegate în aceastǎ distincţie,având în vedere cǎ acestea modificǎ acte legislative, dar ele însele nu au aceastǎ calitate.

În plus, s-a recunoscut cǎ distincţia prezintǎ şi o semnificaţie simbolicǎdeosebitǎ,fiind necesarǎ poate pentru impulsionarea unei „dezvoltǎri”, în viitor, a dreptuluiconstituţional comunitar.

40

Articolul I-35: „Actele non-legislative”

Consiliul European adoptă decizii europene în situaţiile prevăzute de Constituţie.

Consiliul şi Comisia, în cazurile speciale prevăzute în art. I-36 şi I-37, şi Banca CentralăEuropeană în cazurile prevăzute expres în Constituţie, adoptă regulamente europene saudecizii europene.

Consiliul European adoptă recomandări. Acesta acţionează la propunerea Comisieiîntotdeauna când Constituţia prevede expres acest lucru. El hotărăşte în unanimitate atuncicând aceasta e cerută pentru adoptarea unui act. Comisia, precum şi Banca CentralăEuropeană, atunci când Constituţia o autorizează, adoptă recomandări.

Acest articol menţionează instituţiile Uniunii care au competenţa să adopte acesttip de acte în baza Tratatului constituţional, şi anume:

- Consiliul European adoptǎ decizii în situaţiile prevǎzute de Constituţie –prevedere expresǎ, cu caracter de noutate, introdusǎ în cadrul Conferinţeiinterguvernamentale;

- Comisia şi Consiliul pot adopta regulamente sau decizii• în cazurile precizate de articolele 36 (regulamentele delegate) şi 37 (actele de

implementare)• în cazurile expres menţionate în textul Tratatului• totodată, pot adopta recomandări când sunt autorizate de Constituţie

- Banca Central Europeană poate adopta decizii, regulamente şirecomandări când este autorizată în acest sens de Constituţie.

In cadrul discuţiilor la nivel de experţi din cadrul Conferinţei interguvernamentale, s-arecunoscut necesitatea reglementǎrii recomandǎrilor, care pot fi adoptate de ConsiliulEuropean (a fost necesarǎ şi reglementarea procedurii – majoritate calificatǎ, cândacţioneazǎ la propunerea Comisiei, unanimitate, în rest), Comisia şi Banca CentralǎEuropeanǎ, când Constituţia o autorizeazǎ. Deşi Consiliul nu apare ca având posibilitateade a emite recomandǎri, interpretarea care trebuie reţinutǎ este cǎ acesta poate emite astfelde acte, cel puţin în situaţiile în care Constituţia prevede cǎ acesta adoptǎ „mǎsuri” înanumite domenii.

Articolul I-36: „Regulamentele delegate”

1. Legile şi legile-cadru europene pot delega Comisiei competenţa de a edicta regulamentedelegate care completează sau modifică anumite elemente neesenţiale ale legii sau ale legii-cadru.Legile şi legile-cadru delimitează în mod explicit obiectivele, conţinutul, scopul şi duratadelegării. Elementele esenţiale ale unui domeniu rezervat legii sau legii-cadru nu pot faceobiectul delegării.2. Legile şi legile-cadru stabilesc în mod explicit condiţiile de aplicare a delegării. Acestecondiţii pot fi:(a) Parlamentul European sau Consiliul pot decide revocarea delegării;(b) regulamentul delegat poate intra în vigoare numai dacă, în termenul stabilit de lege saude legea-cadru, Parlamentul European sau Consiliul nu exprimă obiecţii.

În sensul paragrafului precedent, Parlamentul European hotărăşte cu majoritatea membrilordin care este format, iar Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată.

41

a) Numai Consiliul şi Parlamentul European pot hotărî, prin actele pe care leadoptă, adică legile/legile - cadru europene, să delege Comisiei puterea de a emiteregulamente delegate. Hotărârea de a atribui Comisiei competenţa de adopta acest tipde acte este luată de către legislator de la caz la caz.

Regulamentele delegate nu sunt un nou tip de acte, ci unele regulamente vor aveaaceastă calitate de a fi delegate. Se remarcă, astfel, preocuparea pentru ca actele legislativesă fie „eliberate” de multitudinea de detalii tehnice, care îngreunează lucrul cu un asemeneaact normativ. Regulamentele delegate preiau aceste amănunte, contribuindu-se şi peaceastă cale la simplificarea şi transparenţa legislaţiei UE pentru cetăţenii acesteia.

b) Aceste regulamente nu pot decât să completeze ori să amendeze anumite elementeneesenţiale ale legilor/legilor - cadru europene.

Obiectivele, conţinutul, domeniul de aplicare şi durata delegării vor fi definite în modexplicit în cuprinsul actelor legislative, în timp ce aplicarea lor va depinde de anumitecondiţii, şi anume:

• posibilitatea pentru Parlament şi pentru Consiliu de a revoca delegarea;• vor intra în vigoare numai dacă Parlamentul European ori Consiliul nu îşi exprimă

obiecţiile într-o anumita perioadă de timp stabilită, de asemenea, în cuprinsul actuluide delegare (legea/legea - cadru europeană).

Prin precizarea acestor condiţii se are în vedere instituirea unui mecanism de controlasupra acţiunii Comisiei în baza acestui tip de acte.

c) Ultimul paragraf al acestui articol prevede şi majorităţile de vot cu care vor putea fidecise aceste delegări:

• în Consiliu - majoritate calificată;• în Parlamentul European - majoritatea membrilor săi.

Notă: Se remarcă similitudinea dintre instituţia regulamentelor delegate şi cea a delegăriilegislative din sistemele constituţionale interne.

Articolul I-37: „Actele de aplicare” („Les actes d’exécution”/”Implementing acts”)

1. Statele membre iau toate măsurile de drept intern necesare pentru a pune în aplicareactele obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii.2. Atunci când sunt necesare condiţii uniforme de punere în aplicare a actelor obligatorii aleUniunii, aceste acte pot conferi competenţe de punere în aplicare Comisiei sau, în cazurispecifice şi temeinic justificate şi în cazurile prevăzute în art. I-40, Consiliului .3. Legea europeană stabileşte în prealabil regulile şi principiile generale privind modalităţilede control de către statele membre a exercitării competenţelor de execuţie ale Comisiei.4. Actele de punere în aplicare ale Uniunii iau forma regulamentelor europene de punere înaplicare sau deciziilor europene de punere în aplicare.

a) Primul paragraf reafirmă principiul potrivit căruia Statele membre deţincompetenta de a implementa, prin masurile adoptate la nivel naţional, actele Uniunii. Cutoate acestea, atunci când condiţii uniforme pentru aplicare sunt necesare, competenţarevine, în temeiul actului juridic a cărui aplicare se cere, Comisiei, ca regulă generală, iar încazul PESC, Consiliului .

Prin legi europene se vor adopta principii şi reguli, instituind astfel un mecanism decontrol al acestor acte, ca şi în cazul regulamentelor delegate.

Actele de aplicare vor fi reprezentate de regulamente europenele de aplicare şideciziile europene de aplicare.

b) Principala problemǎ pe care o ridicǎ actele de implementare este reprezentatǎ deurmǎtoarea situaţie de fapt: In conformitate cu Tratatul instituind Comunitatea Europeanǎ învigoare în prezent, actele de implementare sunt regulamente (direct aplicabile) şidirective (obligatorii în ceea ce priveşte rezultatul, lǎsând statului libertatea

42

mijloacelor) – fiind adoptate prin procedura comitologiei. In conformitate cu Constituţia,actele de implementare cu aplicabilitate generalǎ poartǎ denumirea de regulament, fie cǎsunt direct aplicabile („efect regulament actual”), fie cǎ sunt obligatorii doar cu privirela rezultat („efect directivǎ actualǎ”). Prin urmare, va fi dificil pentru statele membre sǎcunoascǎ ce dispoziţii trebuie sǎ transpunǎ în dreptul intern („efect directivǎ”) şi ce dispoziţiisunt direct aplicabile, cel puţin în lipsa unor prevederi exprese în preambulul actuluirespectiv. De asemenea, poate apǎrea situaţia, în practicǎ, ca un act sǎ conţinǎ anumitearticole cu „efect regulament” şi alte articole cu „efect directivǎ” – ceea ce accentueazǎdificultatea. Aceastǎ problemǎ conduce la necesitatea manifestǎrii unei atenţii sporite decǎtre instituţiile comunitare la redactarea acestor acte – în vederea precizǎrii exacte aobligaţiilor statelor membre faţǎ de transpunerea viitoarelor regulamente de aplicare.

Articolul I-38: „Principii comune actelor juridice ale Uniunii Europene”

1. Unde Constituţia nu prevede tipul de act ce trebuie adoptat, instituţiile aleg de la caz lacaz, cu respectarea procedurilor aplicabile şi a principiului proporţionalităţii prevăzut în art. I-11.2. Actele juridice europene sunt motivate şi se referă la propunerile, iniţiativele,recomandările, solicitările sau avizele prevăzute în prezenta Constituţie.

a) Principiul libertăţii alegerii actului juridic. Un prim principiu este că instituţiilesunt libere să aleagă tipul de act adecvat pentru acţiunile lor, cu respectareaprocedurilor prevăzute de Tratat pentru fiecare în parte şi mai ales, cu respectareaprincipiului proporţionalităţii. Pentru cazuri speciale, Tratatul în cuprinsul său poateimpune ca pentru o anumita acţiune a Uniunii sa fie adoptat un anumit act.

b) Obligativitatea motivării. În conformitate cu paragraful 2, legile şi legile - cadrueuropene, regulamentele şi deciziile vor conţine raţiunile care s-au aflat la baza adoptăriiunui act, precum şi propunerile sau avizele în baza cărora s-au elaborat.

Articolul I-39: „Publicarea şi intrarea în vigoare”

1. Legile şi legile-cadru europene adoptate conform procedurii legislative ordinare sesemnează de către preşedintele Parlamentului European şi preşedintele Consiliului .În celelalte cazuri, acestea se semnează de către preşedintele instituţiei care le adoptă.Legile şi legile-cadru europene se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi intră învigoare la data prevăzută în textul lor sau, în absenţa acesteia, în a douăzecea zi de lapublicare.2. Regulamentele europene şi deciziile europene, atunci când nu indică destinatarii sesemnează de către preşedintele instituţiei care le adoptă.Regulamentele europene şi deciziile europene, atunci când nu indică destinatarii, se publicăîn Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi intră în vigoare la data prevăzută în textul lor sau, înabsenţa acesteia, în a douăzecea zi de la publicare.3. Celelalte decizii, altele decât cele de la alin. 2 sunt notificate destinatarilor şi produc efectede la data notificării.

Acest articol cuprinde prevederi ce reglementează semnarea, publicarea (obligatorieîn cazul celor legislative, necesară pentru regulamentele Comisiei ori ale Consiliului şi pentrudeciziile europene doar în doua cazuri precizate în cel de-al doilea paragraf) şi intrarea învigoare a actelor Uniunii.

Capitolul II –Dispoziţii speciale

Articolul I-40: „Dispoziţii privind aplicarea P.E.S.C.”

43

1. Uniunea Europeană duce o politică externă şi de securitate comună, bazată pedezvoltarea solidarităţii politice reciproce a statelor membre, pe identificarea problemelor deinteres general şi pe obţinerea unei convergenţe tot mai ridicate a acţiunilor statelor membre.2. Consiliul European identifică interesele strategice ale Uniunii şi stabileşte obiectivelepoliticii sale externe şi de securitate comune. Consiliul elaborează această politică în cadrulunor linii strategice stabilite de Consiliul European şi conform procedurilor prevăzute înPartea a III-a.3. Consiliul European şi Consiliul adoptă deciziile europene necesare.4. Politica externă şi de securitate comună este pusă în aplicare de către ministrul afacerilorexterne al Uniunii şi de către statele membre prin utilizarea mijloacelor naţionale şi aleUniunii.5. Statele membre se consultă reciproc, în cadrul Consiliului European şi al Consiliului , cuprivire la orice chestiuni de politică externă şi de securitate, care sunt de interes general,pentru definirea unei abordări comune. Înainte de a întreprinde orice acţiune pe scenainternaţională sau de a-şi asuma orice angajament care ar putea afecta interesele Uniunii,fiecare stat membru consultă celelalte state din cadrul Consiliului European sau al Consiliului. Prin convergenţa acţiunilor lor, statele membre asigură că Uniunea îşi poate promovainteresele şi valorile pe scena internaţională. Statele membre sunt solidare între ele.6. Parlamentul European este consultat cu regularitate asupra aspectelor principale şiopţiunilor fundamentale de politică externă şi de securitate comună. Este ţinut la curent cuevoluţia acesteia.7. În materie de politică externă şi de securitate comună, Consiliul European şi Consiliuladoptă decizii europene în unanimitate, cu excepţia cazurilor prevăzute în Partea a III-a.Consiliul European şi Consiliul hotărăsc la propunerea unui stat membru, a ministruluiafacerilor externe al Uniunii sau a acestui ministru, cu sprijinul Comisiei. Legile şi legile-cadrueuropene sunt excluse.8. Consiliul European poate decide în unanimitate ca, în alte cazuri decât cele prevăzute înPartea a III-a, Consiliul să hotărască cu majoritate calificată.

a) Principiile Politicii Externe şi de Securitate Comună sunt enunţate de primulparagraf, constând în:

• principiul solidarităţii – dezvoltarea solidarităţii politice între Statele membre;• interesul general – identificarea tuturor chestiunilor de interes general;• convergenţa – atingerea unui grad tot mai ridicat de convergenţă între acţiunile

Statelor membre;

b) Mecanismul decizional în cadrul P.E.S.C. cuprinde următoarele etape:- Consiliul European determină liniile generale ale politicii externe şi

obiectivele acesteia;- Consiliul determină politica externă, în cadrul liniilor generale;- aplicarea P.E.S.C. se realizează de către Ministrul afacerilor externe şi de

către Statele membre, cu resurse naţionale şi comunitare.- actele juridice care se adoptă în cadrul P.E.S.C. de către Consiliul European

şi Consiliul sunt deciziile, sistemul de vot fiind unanimitatea, cu anumite excepţii (ConsiliulEuropean poate decide în care situaţii Consiliul poate adopta decizii cu majoritate calificată);propunerile sunt avansate de un Stat membru sau Ministrul afacerilor externe, singur saususţinut de Comisie;

- Parlamentul European este consultat şi informat.Se remarcă gradul ridicat de integrare politică, în condiţiile în care în cadrul P.E.S.C.

urmează a se adopta acte juridice cu caracter obligatoriu – deciziile – spre deosebire dereglementarea anterioară a Tratatului asupra Uniunii Europene, care prevedea acţiunilecomune, poziţiile comune şi strategiile comune (toate acestea fiind înlocuite prin Tratatulconstituţional). Cu toate acestea, menţinerea unanimităţii ar putea conduce la anumitedificultăţi în ceea ce priveşte posibilitatea adoptării de decizii în anumite probleme de politicăexternă.

44

c) Libertatea de acţiune a Statelor membre este restrânsă în ceea ce priveşte acţiunilede politică externă. Astfel, în temeiul principiilor convergenţei şi solidarităţii, se instituieobligaţia Statelor membre de a se consulta între ele în cadrul Consiliului European sauConsiliului , în ceea ce priveşte orice problemă de politică externă de interes general, şiînainte de întreprinderea oricărei acţiuni de politică externă.

Articolul I-41: „Dispoziţii privind Politica Comună de Securitate şi Apărare”

1. Politica de securitate şi de apărare comună face parte integrantă din politica externă şi desecuritate comună. Aceasta asigură Uniunii o capacitate operaţională bazată pe resursecivile şi militare. Uniunea poate recurge la acestea în cadrul misiunilor în afara Uniunii,pentru a asigura menţinerea păcii, prevenirea conflictelor şi întărirea securităţii internaţionale,conform principiilor Cartei Naţiunilor Unite. Îndeplinirea acestor sarcini se sprijină pecapacităţile conferite de către statele membre.2. Politica de securitate şi de apărare comună include definirea progresivă a unei politici deapărare comună a Uniunii. Aceasta va conduce la o apărare comună atunci când ConsiliulEuropean, hotărând în unanimitate, va decide acest lucru. În această situaţie, Consiliulrecomandă statelor membre adoptarea unei decizii în conformitate cu dispoziţiile lorconstituţionale.Politica Uniunii, în sensul prezentului articol, nu aduce atingere caracterului specific al politiciide securitate şi de apărare a anumitor state membre, respectă obligaţiile care decurg dinTratatul Atlanticului de Nord pentru anumite state membre care consideră că apărarea lorcomună se realizează în cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord şi estecompatibilă cu politica de securitate şi de apărare comună stabilită în acest cadru.3. Pentru punerea în aplicare a politicii de securitate şi de apărare comune, statele membrepun la dispoziţia Uniunii capacităţi civile şi militare pentru a contribui la obiectivele definite deConsiliul . Statele membre care constituie în comun forţe multinaţionale pot, de asemenea,să pună aceste forţe la dispoziţia politicii de securitate şi de apărare comune.Statele membre se angajează să-şi îmbunătăţească progresiv capacităţile militare. Pentru aidentifica necesităţile operaţionale, a promova măsurile necesare satisfacerii lor, a contribuila identificarea şi, dacă este cazul, punerea în aplicare a oricărei măsuri utile pentru întărireabazei industriale şi tehnologice în sectorul de apărare, a participa la definirea unei politicieuropene în materie de capacităţi şi de armament, precum şi pentru a asista Consiliul laevaluarea îmbunătăţirii capacităţilor militare, se instituie Agenţia Europeană pentruArmament, Cercetare şi Capacităţi Militare.4. Deciziile europene referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate şi de apărarecomune, inclusiv cele cu privire la lansarea unei misiuni aşa cum prevede prezentul articolsunt adoptate de Consiliul , care hotărăşte în unanimitate, la propunerea ministrului afacerilorexterne al Uniunii sau a unui stat membru. Ministrul afacerilor externe poate propunerecurgerea la resursele naţionale, precum şi la instrumentele Uniunii, dacă este cazul, decomun acord cu Comisia.5. În cadrul Uniunii, Consiliul poate încredinţa unui grup de state membre realizarea uneimisiuni, în scopul menţinerii valorilor Uniunii şi al servirii intereselor sale. Realizarea uneiastfel de misiuni este reglementată de dispoziţiile art. III-310.6. Statele membre care îndeplinesc capacităţi militare şi alte criterii mai înalte şi care auîncheiat între ele angajamente mai restrictive în această privinţă, în vederea realizării celormai solicitante misiuni, stabilesc o cooperare structurată în cadrul Uniunii. Această cooperareeste reglementată de dispoziţiile art. III-312. Ea nu trebuie să aducă atingere prevederilor art.III-309.7. În cazul în care unul din statele participante ar fi obiectul unei agresiuni armate pe teritoriulsău, celelalte state participante îi acordă ajutor şi asistenţă prin toate mijloacele de caredispun, militare şi de altă natură, în conformitate cu dispoziţiile art. 51 din Carta NaţiunilorUnite. Aceasta nu trebuie să aducă atingere caracterului special al politicii de securitate şi deapărare a anumitor state membre.

45

Angajamentele şi cooperarea în acest domeniu se desfăşoară conform angajamentelorasumate în cadrul NATO, care pentru acele state care sunt membre ale acestei organizaţii,rămâne baza/foundation apărării lor comune şi forumul său de implementare.8. Parlamentul European este consultat cu regularitate cu privire la principalele aspecte şiopţiunile fundamentale de politică de securitate şi de apărare comună şi este ţinut la curentcu evoluţia acesteia.

a) Politica Comună de Securitate şi Apărare este menţionată ca entitate componentă aP.E.S.C. Politica Comună de Securitate şi Apărare presupune conferirea U.E. a uneicapacităţi operaţionale.

Totodată, se prevede posibilitatea angajării U.E. în misiuni de menţinere a păcii,prevenirea conflictelor în consolidarea securităţii internaţionale, în afara Uniunii.

b) Elementele de noutate aduse de proiectul de Tratat constituţional, prin raportare ladispoziţiile Tratatului de la Nisa, constau în:

- conturarea progresivă a unei politici de apărare comună, ceea ce presupune,practic, convenirea unei clauze de alianţă militară (similară articolului 5 din TratatulAtlanticului de Nord); decizia va fi luată de Consiliul European, cu unanimitate, care varecomanda Statelor membre adoptarea acestei decizii în conformitate cu dispoziţiileconstituţionale interne. Totodată, paragraful 7 al articolului 41 stabileşte posibilitatea creăriiunei forme interimare de cooperare în domeniul apărării, asemănătoare unei clauze dealianţă: dacă un Stat membru este victima unei agresiuni armate pe propriul teritoriu(în Tratatul Atlanticului de Nord – atac armat), celelalte state participante la cooperarevor acorda ajutor şi asistenţă prin toate mijloacele aflate la dispoziţia lor, înconformitate cu articolul 51 din Carta O.N.U. (referitor la dreptul individual sau colectivla autoapărare).

- paragraful 7 se referă, în cazul agresiunii împotriva unui Stat membru, lacooperare strânsă cu N.A.T.O..

Paragraful 2 menţionează, însă, că politica comună de securitate şi apărare nuva aduce atingere obligaţiilor statelor membre care au ales să îşi asigure securitateaîn cadrul N.A.T.O. – textul se regăseşte şi în Tratatul de la Nisa.

În contextul stabilirii, în viitor, a unei politici de apărare comune, ceea ar puteapresupune, ce presupune, practic, o alianţă militară, va fi necesar să se analizeze în modaprofundat relaţia dintre o astfel de structură şi N.A.T.O., în vederea evitării dublării decompetenţe sau a slăbirii legăturii transatlantice, care prezintă importanţă pentru stateprecum România. Astfel, s-ar putea imagina menţinerea legăturii transatlantice, prin creareaunui sistem de apărare U.E. integrat sistemului N.A.T.O. Totodată, în contextul în care U.E.dobândeşte personalitate juridică, s-ar putea imagina, într-o anumită formulă, angajareaUniunii înseşi în sistemul N.A.T.O. (cu acomodarea poziţiei de neutralitate a unor membriU.E.).

c) Este prevăzută, totodată, obligaţia statelor membre de a pune la dispoziţia U.E.capacităţile necesare, în vederea creării de forţe multinaţionale comune. În vederea creăriiunei politici comune în ceea ce priveşte capacităţile şi armamentele, este creată o structurăinstituţională - Agenţia Europeană a Armamentelor, Cercetării şi Capacităţilor Militare.

d) Mecanismul decizional presupune adoptarea unei decizii de către Consiliul , cuunanimitate, la propunerea unui Stat membru sau a Ministrului afacerilor externe.Sarcina îndeplinirii unei misiuni sau a executării unei decizii poate fi transmisă, în cadrulUniunii, unui grup de State membre.

Parlamentul European este consultat şi informat.

e) Ultimul paragraf prevede o clauză de flexibilitate: acele state membre ale cărorcapacităţi militare îndeplinesc criteriile necesare pentru realizarea unor misiuni maisolicitante vor stabili structuri de cooperare în cadrul Uniunii, mecanismele fiind detaliateîn articolul III – 312. Astfel, se acordă prestigiu sporit Uniunii pe plan extern, prin acordareagirului său unor acţiuni ale statelor membre care au capacitatea necesară în acest sens.

46

Articolul I-42: „Dispoziţii privind spaţiul de libertate, securitate şi justiţie”

1. Uniunea constituie un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie:(a) prin adoptarea de legi şi legi-cadru europene vizând, dacă este cazul, apropierealegislaţiilor naţionale în domeniile enumerate în Partea a III-a;(b) prin promovarea încrederii reciproce între autorităţile competente ale statelor membre, înspecial pe baza recunoaşterii reciproce a deciziilor judiciare şi extrajudiciare;(c) printr-o cooperare operaţională a autorităţilor competente ale statelor membre, inclusiv aserviciilor de poliţie, de frontieră şi a altor servicii specializate în domeniul prevenirii şidepistării infracţiunilor.2. În cadrul spaţiului de libertate, securitate şi justiţie, parlamentele naţionale pot participa lamecanismele de evaluare prevăzute în art. III-260. Pot, de asemenea, să se implice înmonitorizarea politică a Europol şi în evaluarea activităţilor Eurojust, conform art. III-276 şi III-273.3. În domeniul cooperării poliţieneşti şi judiciare în materie penală, statele membre dispun dedrept de iniţiativă, conform art. III-264.

Sunt prevăzute principiile aplicării spaţiului de libertate, securitate şi justiţie,mecanismele concrete urmând a fi detaliate în Partea III:

- adoptarea de legi şi legi - cadru, şi unde este cazul, armonizarealegislaţiilor naţionale;

- promovarea încrederii reciproce – principiul recunoaşterii reciproce adeciziilor judiciare şi extrajudiciare;

- cooperarea operaţională;- participarea Parlamentelor naţionale într-un mecanism de evaluare şi

monitorizarea politică a Europol;- dreptul de iniţiativă al Statelor membre.

Articolul I-43: „Clauza de solidaritate”

1. Atunci când unul din statele membre face obiectul unui atac terorist sau al unei catastrofenaturale sau provocate de om, Uniunea şi statele membre acţionează împreună în spirit desolidaritate. Uniunea mobilizează toate instrumentele de care dispune, inclusiv resurselemilitare puse la dispoziţia sa de către statele membre, în vederea:(a) - prevenirii ameninţării teroriste pe teritoriul statelor membre;

- protejării instituţiilor democratice şi a populaţiei civile de un eventual atac terorist;- acordării de asistenţă unui stat membru pe teritoriul acestuia, la cererea autorităţilor

sale politice, în cazul unui atac terorist;(b) - acordării de asistenţă unui stat membru pe teritoriul acestuia, la cererea autorităţilorsale politice, în cazul unei catastrofe naturale sau provocate de om.2. Modalităţile de punere în aplicare a acestei dispoziţii sunt definite în art. III-329.

Clauza de solidaritate reprezintǎ un element de noutate absolutǎ, fiind rǎspunsullegal şi insitutuţional al U.E. în raport cu ameninţǎrile contemporane ulterioare atentatelor din11 septembrie 2001 – terorismul internaţional.

Principiul solidarităţii între Statele membre presupune acordarea de asistenţă, printoate mijloacele posibile, inclusiv militare, în situaţii excepţionale, cum ar fi atacul teroristsau un dezastru natural sau provocat. În ceea ce priveşte atacul terorist, se prevede şiasistenţa pentru prevenirea riscului terorist şi protejarea instituţiilor democratice şi apopulaţiei civile.

Capitolul III – „Cooperarea consolidatǎ”

47

Articolul I-44 – Cooperarea consolidată

1. Statele membre care doresc să instaureze între ele o cooperare consolidată în cadrulcompetenţelor neexclusive ale Uniunii pot recurge la instituţiile acesteia şi îşi pot exercitaaceste competenţe prin aplicarea dispoziţiilor corespunzătoare ale Constituţiei, în limitele şiconform procedurilor prevăzute în prezentul articol, precum şi în art. III-416 - III-423.Cooperarea consolidată vizează să favorizeze realizarea obiectivelor Uniunii, să apereinteresele acesteia şi să întărească procesul de integrare. Cooperarea este deschisă tuturorstatelor membre în orice moment, conform dispoziţiilor art. III-418.2. Autorizarea de a proceda la o cooperare consolidată este acordată de către Consiliul înultimă instanţă, după ce s-a stabilit în cadrul Consiliului că obiectivele Uniunii nu pot firealizate într-un termen rezonabil de către aceasta, în ansamblul ei, şi cu condiţia reunirii acel puţin o treime din statele membre. Consiliul hotărăşte în conformitate cu proceduraprevăzută în art. III-419.3. Numai membrii Consiliului care reprezintă statele participante la o cooperare consolidatăiau parte la adoptarea actelor. Cu toate acestea, toate statele membre pot participa ladeliberările Consiliului .Unanimitatea se constituie numai din voturile reprezentanţilor statelor participante.Majoritatea calificată se defineşte ca fiind cel puţin 55% din membrii Consiliului reprezentândstatele participante, cuprinzând cel puţin 65% din populaţia acestor state.Minoritatea de blocaj trebuie să includă numărul minim de membri ai Consiliului,reprezentând mai mult de 35% din populaţia statelor membre participante, plus un membru,fără de care nu se întruneşte majoritatea calificată.Prin derogare de la subpar.3 şi 4, când Consiliul nu hotărăşte în baza unei iniţiative aministrului afacerilor externe, majoritatea calificată necesară este formată din cel puţin 72%din membri Consiliului, reprezentând statele participante, cuprinzând cel puţin 65% dinpopulaţia acestor state.4. Actele adoptate în cadrul unei cooperări consolidate nu sunt obligatorii decât pentrustatele participante. Aceste acte nu sunt considerate ca fiind acquis care trebuie acceptat decătre candidaţii la aderarea la Uniune.

a) Articolul I-44 (singurul în cadrul acestui capitol) preia practic din dispoziţiilearticolelor 43 şi 44 ale Tratatului asupra Uniunii Europene, stipulând că Statele membrecare doresc să stabilească între ele un mecanism de cooperare intensificată îndomeniile în care U.E. nu deţine competenţe exclusive, pot folosi instituţiile U.E. şi potexercita anumite competenţe prin aplicarea prevederilor Constituţiei.

b) Condiţiile cooperării intensificate:- scopul acesteia să fie promovarea intereselor Uniunii, a obiectivelor sale şi

întărirea procesului de integrare;- implicarea cel puţin a unei treimi din Statele membre (numărul s-a redus, faţă

de 8 State membre în conformitate cu Tratatul asupra Uniunii Europene);- autorizarea Consiliului , acordată în conformitate cu procedurile stabilite în

Partea a III-a;- Consiliul să aprecieze că obiectivele cooperării nu puteau fi atinse într-un

termen rezonabil de Uniune în întregul său.

c) Paragraful 3 reglementează mecanismele de vot în cadrul Consiliului în cazulcooperării intensificate. Principiul de bază este reprezentat de faptul că numai stateleparticipante în cooperare au drept de vot, celelalte state putând doar participa la lucrărileConsiliului. Totodată, sunt stabilite definiţii speciale pentru majoritatea calificată.

d) Valoarea juridică a actelor rezultate din cooperarea intensificată: acestea suntobligatorii numai pentru statele participante. Totodată, acestea nu vor fi considerateacquis comunitar care trebuie preluat de statele candidate la aderare.

48

6. Titlul VI –Viaţa democratică a Uniunii

Articolul I-44 – „Principiul egalităţii democratice”

În toate activităţile sale, Uniunea respectă principiul egalităţii cetăţenilor săi. Aceştiabeneficiază de o atenţie egală din partea instituţiilor, organelor şi organismelor Uniunii.

Articolul I-46 – „Principiul democraţiei reprezentative”

1. Funcţionarea Uniunii are la bază principiul democraţiei reprezentative.2. Cetăţenele şi cetăţenii sunt reprezentaţi în mod direct la nivelul Uniunii, în ParlamentulEuropean.Statele membre sunt reprezentate în Consiliul European de către şefii de stat sau de guvernşi în Consiliul de către guvernele lor, care răspund în mod democratic fie în faţaparlamentelor naţionale, fie în faţa cetăţenelor şi cetăţenilor statelor respective.3. Fiecare cetăţeană sau cetăţean are dreptul de a participa la viaţa democratică a Uniunii.Deciziile sunt luate în mod cât mai deschis şi la un nivel cât mai apropiat de cetăţean.4. Partidele politice la nivel european contribuie la formarea conştiinţei politice europene şi laexprimarea voinţei cetăţenelor şi cetăţenilor Uniunii.

Articolul I-47 – „Principiul democraţiei participative”

1. Prin mijloace corespunzătoare, instituţiile Uniunii acordă cetăţenelor, cetăţenilor şiasociaţiilor reprezentative posibilitatea de a-şi face cunoscute şi de a schimba, în mod public,opiniile în toate domeniile de acţiune ale Uniunii.2. Instituţiile Uniunii menţin un dialog deschis, transparent şi constant cu asociaţiilereprezentative şi cu societatea civilă.3. În vederea asigurării coerenţei şi transparenţei acţiunilor Uniunii, Comisia procedează laample consultări ale părţilor interesate.4. La iniţiativa a cel puţin un milion de cetăţene şi cetăţeni ai Uniunii, resortisanţi ai unuinumăr semnificativ de state membre, Comisia, în limitele competenţelor sale, poate fi invitatăsă facă o propunere corespunzătoare referitoare la chestiuni pentru care cetăţenele şicetăţenii consideră că este necesar un act juridic al Uniunii pentru punerea în aplicare aprezentei Constituţii. Legea europeană prevede procedurile şi condiţiile ecesare pentruprezentarea unei astfel de iniţiative cetăţeneşti, inclusiv numărul minim de state membre dincare aceştia să provină.

Articolul I-48 – „Partenerii sociali şi dialogul social autonom”

Uniunea Europeană recunoaşte şi promovează rolul partenerilor sociali la nivelul Uniunii,luând în considerare diversitatea sistemelor naţionale; Uniunea facilitează dialogul dintreaceştia, respectându-le autonomia. Summitul Social Tripartit pentru Dezvoltare şi Forţă demuncă contribuie la dialogul social.

Articolul I-49 – „Mediatorul European”

Mediatorul European, ales de către Parlamentul European, primeşte plângerile cu privire lacazurile de administrare defectuoasă în cadrul instituţiilor, organelor, organisme sauagenţiilor Uniunii, în condiţiile prevăzute de Constituţie, le anchetează şi întocmeşte unraport cu privire la acestea. Mediatorul European îşi exercită funcţiile în deplinăindependenţă.

Articolul I-50 - „Transparenţa procedurilor instituţiilor, organelor, organismelorşi agenţiilor Uniunii”

49

1. În scopul promovării unei bune guvernări şi pentru a asigura participarea societăţii civile,instituţiile, organele, organismele şi agenţiile Uniunii lucrează respectând în cel mai înalt gradprincipiul deschiderii.2. Parlamentul European, precum şi Consiliul se întrunesc în şedinţe publice cândexaminează şi adoptă o propunere legislativă.3. Oricare cetăţeană sau cetăţean al Uniunii sau orice persoană fizică sau juridică avândreşedinţa sau sediul social într-unul din statele membre beneficiază de dreptul de a aveaacces la documentele instituţiilor, organelor, organismelor şi agenţiilor Uniunii, în condiţiileprevăzute în Partea a III-a, indiferent de forma în care acestea se prezintă.Legea europeană stabileşte principiile generale şi limitele care, din raţiuni de interes publicsau privat, reglementează exercitarea dreptului de acces la astfel de documente.4. Fiecare instituţie, organ, organism sau agenţie prevăzute în alin. 3 stabileşte înregulamentul său de procedură dispoziţii speciale privind accesul la documente, înconformitate cu legea europeană prevăzută în alin. 4.

Articolul I-51 – „Protecţia datelor personale”

1. Orice persoană are dreptul la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc.2. Legea europeană sau o lege cadru stabileşte normele privind protecţia persoanelor fizice,referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile, organele,organismele şi agenţiile Uniunii, precum şi de către statele membre, în exercitareaactivităţilor privind domeniul de aplicare a dreptului Uniunii, precum şi normele privind liberacirculaţie a acestor date. Respectarea acestor norme este supusă controlului unei autorităţiindependente.

Articolul I-52 – „Statutul bisericilor şi organizaţiilor neconfesionale”

1. Uniunea respectă şi nu aduce atingere statutului de care beneficiază, în baza dreptuluinaţional, bisericile şi asociaţiile sau comunităţile religioase din statele membre.2. Uniunea respectă, de asemenea, statutul organizaţiilor cu caracter filozofic şi al celorneconfesionale.3. Recunoscându-le identitatea şi contribuţia specifică, Uniunea menţine un dialog deschis,transparent şi constant cu aceste biserici şi organizaţii.

a) În vederea asigurării caracterului democratic al Uniunii Europene, precum şi înscopul apropierii Uniunii de cetăţeni, sunt stabilite o serie de principii ale funcţionăriiUniunii, conţinute de articolele I-45 - I-48:

i) principiul egalităţii democratice – în conformitate cu care Uniunea vaacorda atenţie egală şi tratament egal tuturor cetăţenilor (principiu similar egalităţii în faţalegii şi a autorităţilor reglementat de dreptul constituţional intern);

ii) principiul democraţiei reprezentative – în conformitate cu care instituţiileUniunii reprezintă direct sau prin intermediul Statelor membre, cetăţenii. Cetăţenii europeniau dreptul să participe la viaţa politică a Uniunii şi la conturarea curentelor politice, inclusivprin intermediul partidelor politice la nivel european;

iii) principiul democraţiei participative – în conformitate cu care cetăţenii,asociaţiile reprezentative şi societatea civilă îşi vor putea face cunoscute punctul de vedere,Uniunea urmând să întreţină un dialog continuu şi consultări, prin intermediul Comisiei, cuaceste structuri: este reglementat dreptul de iniţiativă legislativă populară: cel puţin unmilion de cetăţeni dintr-un număr reprezentativ de State membre pot invita Comisia săprezinte o propunere legislativă, în conformitate cu o procedură ce va fi stabilită printr-o legeeuropeană.

iv) principiul dialogului social – în conformitate cu care Uniunea promoveazădialogul cu partenerii sociali, cu respectarea autonomiei acestora.

b) Mediatorul European este reglementat de articolul I-49 şi reprezintă o instituţienouă în structura U.E. Acesta este numit de Parlamentul European, fiind total

50

independent, şi are competenţa de a primi, investiga şi raporta plângerile referitoare ladeficienţe în administrarea instituţiilor Uniunii.

c) Principiul transparenţei în ceea ce priveşte procedurile instituţiilor Uniunii esteprevăzut distinct în articolul I-50, în conţinutul acestuia fiind cuprinse:

- obligaţia instituţiilor Uniunii de a-şi desfăşura activitatea în modul cel maideschis posibil;

- caracterul public al dezbaterilor Parlamentului European şi ale Consiliului(este pentru prima dată pentru acesta din urmă când şedinţele sunt publice), atunci cândadoptă o propunere legislativă;

- dreptul cetăţenilor Uniunii şi al persoanelor juridice cu sediul într-un Statmembru sau înregistrate într-un Stat membru de a avea acces la documentele instituţiilorUniunii, în condiţiile prevăzute de Partea a III-a a Constituţiei, o lege europeană care vastabili limitele acestui acces, precum şi regulile de procedură ale fiecărei instituţii.

d) Articolul I-51 reglementează protecţia datelor personale, fiind prevăzut faptul că olege europeană va stipula regulile referitoare la prelucrarea datelor personale de cătreinstituţiile Uniunii şi de către Statele membre atunci când îndeplinesc activităţi în sfera decompetenţă a Uniunii, precum şi regulile referitoare la libera circulaţie a acestor date. Esteprevăzut, totodată, faptul că aceste reguli vor fi supuse controlului unei autorităţiindependente.

Notă: PE şi Consiliul au adoptat Regulamentul (CE)45/2001 referitor la protecţia indivizilor cuprivire la procesarea datelor personale de către instituţiile şi organele CE şi la libera circulaţie aacestor date. Acest regulament stabileşte o autoritate independentă de supervizare (European DataProtection Supervisor - EDPS). În plus, fiecare instituţie are un Data Protection Officer carecolaborează cu EDPS şi îi notifică anumite operaţii de operare a datelor în domeniu (exemplu:sănătate, evaluare a personalului etc.). statutul EDPS este stabilit prin Decizia nr.1247/2002/EC – 1iulie 2002.

e) Statutul bisericilor şi a organizaţiilor non-confesionale reprezintă, de asemenea,un element de noutate în Tratatul constituţional, fiind reglementat de articolul I-52.Principalele elemente ale statutului juridic al acestor organizaţii sunt:

- neafectarea de către politicile şi dreptul Uniunii a statutului bisericilor,asociaţiilor şi comunităţilor religioase, a asociaţiilor filozofice şi non-confesionalereglementat de dreptul intern al statelor;

- menţinerea unui dialog deschis, transparent şi regulat cu aceste structuri. Se constată faptul că un accent deosebit este acordat organizaţiilor confesionale şi„filozofice” (termen dificil de definit din punct de vedere juridic), în timp ce organizaţiile non-guvernamentale fără scop lucrativ nu se bucură, în general, de o reglementare distinctă –acestea fiind incluse în partenerii de dialog civic.

7. Titlul VII - „Finanţele Uniunii”

Articolul I-53: „Principiile bugetare şi financiare”

1. Toate veniturile şi cheltuielile Uniunii trebuie să facă obiectul unor prevederi pentru fiecareexerciţiu financiar şi trebuie să fie înscrise în buget, conform dispoziţiilor Părţii a III-a.2. Bugetul trebuie să fie echilibrat în ceea ce priveşte veniturile şi cheltuielile.3. Cheltuielile înscrise în buget sunt autorizate pe durata exerciţiului financiar anual, înconformitate cu legea europeană prevăzută în art. III-412.4. Execuţia cheltuielilor înscrise în buget necesită adoptarea în prealabil a unui actobligatoriu din punct de vedere juridic care dă un temei juridic acţiunii Uniunii şi execuţieicheltuielii, în conformitate cu legea europeană prevăzută în art. III-412, cu excepţia cazurilorprevăzute de aceasta.5. În vederea asigurării disciplinei bugetare, Uniunea nu adoptă acte care pot avea implicaţiiimportante asupra bugetului fără a da asigurarea necesară că propunerea sau măsura

51

respectivă poate fi finanţată în limita resurselor proprii ale Uniunii şi a cadrului financiarmultianual prevăzut în art. I-55.6. Bugetul Uniunii se execută în conformitate cu principiul bunei gestionări financiare. Statelemembre şi Uniunea cooperează pentru a face posibilă utilizarea alocărilor înscrise în buget,conform principiilor bunei gestionări financiare.7. Uniunea şi statele membre combat frauda şi orice altă activitate ilegală care aduceatingere intereselor financiare ale Uniunii, în conformitate cu dispoziţiile art. III-415.

Principiile finanţelor şi bugetului Uniunii, în conformitate cu acest articol, sunt:- includerea veniturilor şi cheltuielilor într-un estimativ pentru fiecare an

financiar;- echilibrarea veniturilor şi cheltuielilor;- procedura autorizării cheltuielilor va fi reglementată printr-o lege

europeană, stipulată în articolul III-318;- executarea bugetului se va face în temeiul unui act normativ (lege, lege -

cadru, regulament sau decizie);- obligaţia ca, înainte de adoptarea unui act normativ, să se prevadă

asigurările necesare că măsura propusă este acoperită în bugetulUniunii;

- executarea bugetului în baza principiului gestiunii financiare sănătoase(sound financial management);

- combaterea fraudei şi a altor activităţi ilicite.

Articolul I-54: „Resursele proprii ale Uniunii”

1. Uniunea îşi asigură mijloacele necesare pentru atingerea obiectivelor şi realizareapoliticilor sale.2. Bugetul Uniunii, fără să aducă atingere altor venituri, este finanţat în întregime din resurseproprii.3. O lege europeană a Consiliului stabileşte dispoziţiile privind sistemul resurselor proprii aleUniunii; în acest context se pot stabili noi categorii de resurse sau se poate abroga ocategorie existentă. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea ParlamentuluiEuropean. Această lege nu intră în vigoare decât după aprobarea de către statele membre,conform dispoziţiilor lor constituţionale.4. Printr-o lege europeană a Consiliului se stabilesc măsurile de punere în aplicare asistemului de resurse proprii al Uniunii, conform legii adoptate în baza alin. 3. Consiliulhotărăşte după aprobarea dată de Parlamentul European.

Stabilind principiul conform căruia, în general, bugetul Uniunii este asigurat dinresurse proprii, Constituţia reglementează procedura în conformitate cu care suntstabilite resursele Uniunii:

- o lege europeană va stabili limita resurselor Uniunii şi categoriile acestora.Aceasta va fi adoptată de Consiliul , în unanimitate, cu consultareaParlamentului European, şi nu va intra în vigoare înainte de aprobareaacesteia de către Statele membre în conformitate cu procedurileconstituţionale interne;

- o lege europeană va stabili modalităţile de alocare a resurselor; aceasta vafi adoptată de Consiliul , cu avizul conform al Parlamentului European.

Articolul I-55: „Cadrul financiar multianual”

1. Cadrul financiar multianual vizează asigurarea evoluţiei ordonate a cheltuielilor Uniunii înlimita resurselor proprii. Cadrul financiar stabileşte valorile plafoanelor anuale ale alocărilorde angajare pe categorii de cheltuieli, conform dispoziţiilor art. III-402.

52

2. Printr-o lege europeană a Consiliului se stabileşte cadrul financiar multianual. Consiliulhotărăşte prin unanimitate, după aprobarea Parlamentului European, care se pronunţă cumajoritatea membrilor din care este format.3. Bugetul anual al Uniunii respectă cadrul financiar multianual.4. Consiliul European adoptă în unanimitate o decizie europeană care permite Consiliului săadopte cu majoritate calificată legea europeană a Consiliului la care se referă alin. 2.

a) Cadrul financiar multianual va avea rolul de a asigura încadrarea veniturilor şicheltuielilor în limitele necesare, urmând a determina sumele anuale estimate pentru fiecarecategorie de cheltuieli. Bugetul anual se va adopta, prin urmare, în conformitate cucadrul financiar multianual.

b) Procedura adoptării sale va fi reprezentată de o lege europeană, adoptată deConsiliu, cu avizul conform al Parlamentului European, care va vota cu majoritateabsolută. Convenţia privind viitorul Europei propusese iniţial ca primul cadru financiarmultianual, adoptat după intrarea în vigoare a Constituţiei, se va adopta în Consiliu cuunanimitate. În urma dezbaterilor din cadrul Conferinţei interguvernamentale s-a convenit caregula proceduralǎ sǎ fie unanimitatea, flexibilitatea fiind asiguratǎ printr-o clauzǎ pasarelǎ(posibilitatea Consiliului European de a decide cu unanimitate trecerea la votul cumajoritate calificatǎ în Consiliu).

Articolul I-56: „Bugetul Uniunii”

Bugetul anual al Uniunii este stabilit printr-o lege europenă, conform dispoziţiilor art. III-404.

Articolul I-56 reglementează procedura adoptării bugetului Uniunii: o legeeuropeană, adoptată de Consiliul şi Parlamentul European, la propunerea Comisiei, înconformitate cu dispoziţiile articolului III – 404. Precizǎm cǎ procedura bugetarǎ estediferitǎ de procedura legislativǎ ordinarǎ, acordând un loc mai importat ParlamentuluiEuropean.

8. Titlul VIII – Uniunea şi vecinătatea apropiată

Articolul I-57 - „Uniunea şi vecinătatea apropiată”

1. Uniunea dezvoltă relaţii privilegiate cu statele învecinate, în vederea stabilirii unui spaţiude prosperitate şi de bună vecinătate, având la bază valorile Uniunii şi caracterizat de relaţiistrânse şi paşnice, bazate pe cooperare.2. În acest scop, Uniunea poate încheia acorduri specifice cu ţările interesate. Acesteacorduri pot include drepturi şi obligaţii reciproce, precum şi posibilitatea de a desfăşuraacţiuni în comun. Punerea lor în aplicare face obiectul unor consultări periodice.

a) În conformitate cu articolul I-57 (singurul articol al titlului VIII) reglementează relaţiaUniunii Europene cu statele vecine (statele vizate ar fi, în special, cele din fosta U.R.S.S.,Turcia şi statele din Balcanii de Vest). Astfel, scopul Uniunii este stabilirea unei relaţiispeciale, urmărind realizarea unei zone de prosperitate şi bună vecinătate, bazată pevalorile Uniunii şi caracterizată prin cooperare strânsă şi paşnică.

b) În acest sens, se prevede că Uniunea va putea încheia acorduri cu aceste state,care pot conţine drepturi şi obligaţii reciproce şi pot prevedea realizarea de acţiunicomune şi a căror aplicare să facă obiectul unei consultări periodice.

9. Titlul IX – „Calitatea de membru al Uniunii”

53

Articolul I-58: „Condiţiile de eligibilitate şi procedura aderării”

1. Uniunea este deschisă tuturor statelor europene care respectă valorile prevăzute în art. I-2şi care se angajează să le promoveze în comun.2. Orice stat european care doreşte să devină membru al Uniunii poate adresa o cerereConsiliului . Parlamentul European şi parlamentele naţionale ale statelor membre suntinformate cu privire la această cerere. Consiliul se pronunţă în unanimitate, dupăconsultarea Comisiei şi aprobarea acordată de Parlamentul European, care hotărăşte cuvotul majorităţii membrilor săi. Condiţiile şi modalităţile de admitere fac obiectul unui acordîntre statele membre şi statul candidat. Acest acord este supus ratificării de către toatestatele contractante, conform dispoziţiilor lor constituţionale.

Condiţiile şi procedura aderării la Uniunea Europeană au rămas, în esenţă,neschimbate faţă de prevederile articolului 49 al Tratatului asupra Uniunii Europene:

- poate adera orice stat european care respectă valorile Uniunii şi estehotărât să le promoveze în comun;

- cererea de aderare se depune la Consiliul , care o notifică ParlamentuluiEuropean şi Parlamentelor naţionale, urmând a adopta o decizie înunanimitate după consultarea Comisiei şi după obţinerea avizuluiParlamentului European;

- aderarea va fi reglementată de un acord între statele membre şi statulcandidat, ratificat de fiecare parte contractantă.

Articolul I-59: „Suspendarea anumitor drepturi decurgând din calitatea demembru al Uniunii”

1. Consiliul , la iniţiativa motivată a unei treimi din statele membre sau a Parlamentului, saula propunerea Comisiei, adoptă o decizie europeană prin care constată că există un risc clarde încălcare gravă din partea unui stat membru a valorilor prevăzute în art. I-2. Consiliulhotărăşte cu votul unei majorităţi de patru cincimi din statele membre, după obţinereaaprobării Parlamentului.Înainte de a proceda la această constatare, Consiliul audiază statul membru în cauză şi îipoate adresa recomandări, hotărând conform aceleiaşi proceduri.Consiliul verifică cu regularitate dacă motivele care au condus la o asemenea constatarerămân valabile.2. Consiliul European, la propunerea unei treimi din statele membre sau a Comisiei poateadopta o decizie europeană care constată existenţa unei încălcări grave şi persistente dinpartea unui stat membru a valorilor prevăzute în art. I-2, după ce statul membru a fost invitatsă îşi prezinte toate observaţiile pe această temă. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după cea obţinut aprobarea Parlamentului.3. După efectuarea constatării prevăzute în alin. 2, Consiliul , hotărând cu majoritatecalificată, poate adopta o decizie europeană care să îi suspende statului membru respectivanumite drepturi care rezultă din aplicarea Constituţiei, inclusiv dreptul de vot al statuluimembru respectiv în cadrul Consiliului . Cu toate acestea, Consiliul ţine cont de eventualeleconsecinţe ale unei asemenea suspendări asupra drepturilor şi obligaţiilor persoanelor fiziceşi juridice.Acest stat membru rămâne supus obligaţiilor care îi revin în temeiul Constituţiei, indiferent desituaţie.4. Consiliul , hotărând cu majoritate calificată, poate adopta în continuare o decizieeuropeană de modificare sau abrogare a măsurilor luate în baza dispoziţiilor alin. 3, pentru arăspunde schimbărilor de situaţie care l-au determinat să impună măsurile respective.5. În acest scop, membrul Consiliului European sau al Consiliului i reprezentând statulrespectiv nu va participa la vot, iar statul respectiv nu va fi luat în calcul la stabilirea unei

54

treimi sau a patru cincimi din statele membre, la care se referă alin. 1 şi 2. Abţinereamembrilor prezenţi sau reprezentaţi nu împiedică adoptarea deciziilor prevăzute în alin. 2.Pentru adoptarea deciziilor europene la care se referă art. 3 şi 4, majoritatea calificată estedefinită ca fiind cel puţin 72% din membrii Consiliului , reprezentând statele participante şicuprinzând cel puţin 65% din populaţia acestor state.Când, urmare a deciziei de suspendare a dreputului de vot, adoptată conform art. 3, Consiliulhotărăşte cu votul majorităţii calificate în temeiul dispoziţiilor constituţionale, aceastămajoritate calificată este definită întocmai ca în teza a doua, sau, când Consiliul hotărăşte pebaza unei propuneri a Comisiei, ca fiind cel puţin 55% din membrii Consiliului reprezentândstatele participante, cuprinzând cel puţin 65% din populaţia acestor state. În ultimul caz,minoritatea de blocaj trebuie să includă numărul minim de membri reprezentând mai mult de35% din populaţia statelor participante, plus un membru, fără de care majoritatea calificatănu se întruneşte.6. În scopul acestui articol Parlamentul European hotărăşte cu o majoritate de două treimi dinvoturile exprimate, reprezentând majoritatea membrilor săi.

a) Suspendarea calităţii de membru apare ca o sancţiune faţă de conduita unui Statmembru reprezentată de încălcarea gravă a valorilor Uniunii, menţionate în articolul 2 alConstituţiei.

Reglementarea unei astfel de sancţiuni este utilă, aceasta urmând a avea dreptrezultat o mai mare convergenţă în conduita statelor membre.

b) Sancţiunea suspendării calităţii de membru apare în grade succesive, proceduraadoptării acesteia fiind, de asemenea, etapizată.

i) Etapa I – determinarea existenţei riscului unei încălcări grave a valorilorUniunii de către un Stat membru. Procedura cuprinde: o decizie a Consiliului , cu majoritatede patru cincimi, la propunerea unei treimi a Statelor membre, a Parlamentului sau aConsiliului, cu avizul conform al Parlamentului European. Consiliul va audia statul vizat şi îipoate adresa recomandări.

ii) Etapa II – determinarea existenţei unei încălcări serioase şi persistente avalorilor Uniunii de către un Stat membru. Procedura cuprinde: o decizie a Consiliului , cuunanimitate, la propunerea unei treimi a Statelor membre, a Parlamentului sau a Consiliului,cu avizul conform al Parlamentului European. Statul vizat este invitat să depună observaţii;

iii) Etapa III – suspendarea calităţii de membru. Ulterior adoptării unei decizii încadrul etapei a II-a, Consiliul poate, printr-o decizie adoptată cu majoritate calificată, săsuspende anumite drepturi ale statului vizat rezultate din Constituţie, inclusiv dreptulde vot în Consiliu. Caracterul de sancţiune al măsurii rezultă şi din faptul că obligaţiilestatului membru stipulate în Constituţie nu sunt afectate.

În toate situaţiile, votul statului vizat nu se ia în considerare. În cazul unanimităţii,abţinerile nu vor împiedica luarea deciziei.

iv) Modificarea sau revocarea măsurii, în funcţie de schimbarea situaţiei defapt, se realizează prin decizie adoptată cu majoritate calificată de către Consiliu.

Articolul I-60: „Retragerea voluntară din Uniune”

1. Conform dispoziţiilor sale constituţionale, orice stat membru poate hotărî să se retragă dinUniunea Europeană.2. Statul membru care hotărăşte să se retragă notifică intenţia sa Consiliului European. Înlumina orientărilor Consiliului European, Uniunea negociază şi încheie cu acest stat un acordde stabilire a modalităţilor de retragere, ţinând cont de cadrul viitoarelor sale relaţii cu

55

Uniunea. Acest acord trebuie negociat conform art. III-325 (3); se încheie de către Consiliul ,care hotărăşte cu majoritate calificată, după aprobarea Parlamentului European.Reprezentantul statului membru care se retrage nu participă la deliberările sau la deciziileConsiliului European sau ale Consiliului care îl privesc.3. Prezenta Constituţie îşi încetează aplicabilitatea pentru statul în cauză de la data intrării învigoare a acordului de retragere sau, în absenţa acestei date, după doi ani de la notificareaprevăzută în alin. 2, cu condiţia să nu intervină o prorogare a acestui termen stabilit prinacord de către Consiliul European, împreună cu statul membru respectiv.3bis. În sensul alin. 2 şi 3 , membrii Consiliului European sau ai Consiliului reprezentândstatul care se retrage nu vor participa la dezbaterile Consiliului i sau ale Consiliului Europeansau la deciziile europene care privesc acest stat.Majoritatea calificată se defineşte ca fiind cel puţin 72% din membrii Consiliului, reprezentândstatelel participante şi cuprinzând cel puţin 65% din populaţia acestor state.4. Dacă statul care s-a retras din Uniune depune o nouă cerere de aderare, această cerereeste supusă procedurii prevăzute în art. I-58.

a) Enunţarea regulii: prin acest text este reglementat (pentru prima dată la nivelulUniunii) dreptul oricărui Stat membru de a se retrage voluntar din Uniune. Înconformitate cu procedura stipulată de articolul I-60, retragerea voluntară devine efectivăîn termen de 2 ani, dacă în acest interval statul în cauză şi Uniunea nu încheie unacord privind retragerea din Uniune.

Notă: Primul (şi, deocamdată, singurul) caz de retragere din Comunitatea Europeană a fostcel al Groenlandei, în 1982, după ce aceasta obţinuse, în 1979, statutul de teritoriu autonom ataşatcoroanei daneze.

b) Procedura retragerii voluntare conţine următoarele etape:- notificarea intenţiei de retragere către Consiliul European;- urmare examinării de către Consiliul European şi a stabilirii unor concluzii,

Uniunea negociază cu statul în cauză un acord care stabileşte condiţiile retragerii, având învedere cadrul relaţiilor viitoare cu statul respectiv;

- acordul se încheie în numele Uniunii de Consiliul , acţionând cu majoritatecalificată, cu avizul conform al Parlamentului European. Reprezentanţii statului vizat nu vorparticipa la lucrările Consiliului European, respectiv ale Consiliului ;

- calitatea de membru încetează la data intrării în vigoare a acorduluiprivind retragerea sau la expirarea unui termen de 2 ani de la depunerea notificării,dacă Consiliul European, în acord cu statul vizat, nu decide prelungirea perioadei;

- în cazul în care statul respectiv decide să redevină membru al Uniunii, estenecesară reluarea procedurii de aderare prevăzută la articolul I-58.

56

B. Partea a II-a: „Carta drepturilor fundamentale a UE”

Preambul

Popoarele Europei, stabilind între ele o uniune tot mai strânsă, au hotărât să aibă un viitorpaşnic bazat pe valori comune.

Conştientă de patrimoniul său spiritual şi moral, Uniunea se întemeiază pe valorile indivizibileşi universale ale demnităţii umane, libertăţii, egalităţii şi solidarităţii; Uniunea se spijină peprincipiul statului de drept. Uniunea situează persoana în centrul acţiunii sale instituindcetăţenia Uniunii şi creând un spaţiu de libertate, de securitate şi de justiţie.

Uniunea contribuie la păstrarea şi dezvoltarea acestor valori comune respectând divesitateaculturilor şi tradiţiilor popoarelor Europei, precum şi a identităţii naţionale a statelor membreşi a organizaţiilor puterilor publice la nivel naţional, regional şi local; Uniunea caută săpromoveze o dezvoltare echilibrată şi durabilă şi asigură libera circulaţie a persoanelor,mărfurilor, serviciilor şi a capitalurilor, precum şi libertatea de stabilire.

În acest scop, este necesar ca evidenţiindu-le printr-o cartă să fie întărită protecţia drepturilorfundamentale în spiritul evoluţiei societăţii, a progresului social şi a dezvoltărilor ştiinţifice şitehnologice.

Prezenta Cartă reafirmă, prin respectarea competenţelor şi îndatoririlor Uniunii, precum şi aprincipiului subsidiarităţii, drepturile care rezultă în special din tradiţiile constituţionale şi dinobligaţiile internaţionale comune statelor membre, din Convenţia europeană privind apărareadrepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, din cartele sociale adoptate de Uniune şi decătre Consiliul Europei, precum şi din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi aCurţii Europene a Drepturilor Omului. În acest context, Carta va fi interpretată de cătreinstanţele Uniunii şi ale statelor membre luând în considerare în întregime explicaţiile stabilitesub autoritatea preşedinţiei Convenţiei care a elaborat Carta.

Faptul de a beneficia de aceste drepturi implică responsabilităţi şi îndatoriri atât faţă de terţi,precum şi faţă de comunitatea umană în general şi faţă de generaţiile viitoare.

În consecinţă, Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile enunţate în continuare.

În condiţiile în care Carta Drepturilor Fundamentale a fost preluatǎ integral înformularea sa adoptatǎ în cadrul Conferinţei Interguvernamentale care a adoptat Tratatul dela Nisa, Preambulul acesteia a fost reţinut integral.

Ca imagine generalǎ a prevederilor Cartei, se remarcǎ faptul cǎ, deşi prevederileacesteia au ca punct de plecare drepturile fundamentale recunoscute de ConvenţiaEuropeanǎ a Drepturilor Omului, sfera drepturilor este extinsǎ cu: drepturi de generaţia a II-a(drepturi social-economic), drepturi de generaţia a III-a (drepturi de solidaritate sau drepturicolective; un exemplu clasic – dreptul la mediu) şi drepturi specifice cetǎţenilor europeni(dreptul la vot etc.).

57

Titlul I - „Demnitatea”

Articolul II-1:” Demnitatea umană”

Demnitatea umană este inviolabilă. Ea trebuie respectată şi protejată.

Articolul II-1 al Cartei consacră dreptul la demnitate umană, reluând în fapt unuldintre principiile cuprinse în Preambulul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.

Dreptul la demnitate este prezent de altfel şi în cadrul Convenţiei Europene aDrepturilor Omului (CEDO), deşi nu este expres reglementat în nici unul dintre articolelesale.

Articolul II-62: „Dreptul la viaţă”

1. Orice persoană are dreptul la viaţă.2. Nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea sau executat.

Articolul II-2, alineatul 1 consacră dreptul al viaţă, reluând în fapt dispoziţiilearticolului 62 CEDO.

Alineatul 2 al aceluiaşi articol interzice pedeapsa cu moartea reluând astfeldispoziţiile articolului 1, Protocolul adiţional nr. 6 CEDO.

Problema eventualelor limitări ale dreptului la viaţă ar putea fi rezolvate printr-oclauză orizontală relativă la CEDO.

Articolul II-63: „Dreptul la integritatea persoanei”

1. Orice persoană are dreptul la integritate fizică şi psihică.2. În cadrul medicinei şi biologiei, trebuie respectate în special:

a) consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză al persoanei implicate, conformprevederilor legii;

b) interzicerea practicilor de eugenie, în special a acelora care au drept scopselecţia persoanelor;

c) interzicerea utilizării corpului uman şi părţilor sale, ca atare, ca sursă de profit;d) interzicerea clonării umane în scopul reproducerii.

Articolul II-63 al Cartei consacră drepturi relativ noi. Astfel alineatul 1 afirmă dreptulpersoanei la integritate fizică şi psihică, în timp ce alineatul 2 enumeră principiile ce trebuierespectate în cadrul medicinei şi biologiei. Astfel se prevede: respectarea consimţământuluiliber şi dat în cunoştinţă de cauză de către pacient, interzicerea practicilor de eugenie, înspecial a celor care au drept scop selecţia persoanelor, interzicerea utilizării corpului uman şipărţilor sale cu scopul de a obţine profit.

Articolul face referire în fapt la principiile Convenţiei privind drepturile omului şibiomedicinei, care nu a fost ratificată de către majoritatea statelor membre ale Uniunii şi laprevederile Statutului Curţii penale internaţionale, semnat la Roma la 17 iulie 1998.

Articolul II-64:”Interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumanesau degradante”

Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici pedepselor sau tratamentelor inumane saudegradante.

Articolul II-64 interzice tortura şi aplicarea tratamentelor inumane sau degradante,reluând prevederile articolului 3 CEDO.

58

Considerată a fi una dintre valorile fundamentale ale oricărei societăţi democratice,aceasta garanţie reprezintă un drept intangibil.

Articolul II-65: „Interzicerea sclaviei şi muncii forţate”

l. Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în servitute.2. Nimeni nu poate fi constrâns să presteze o muncă forţată sau obligatorie.3. Este interzis traficul cu fiinţe umane.

Articolul II-65 cuprinde trei alineate prin dispoziţiile cărora se interzice sclavia şistarea de servitute, constrângerea la prestarea unei munci forţate sau obligatorii şi traficul cufiinţe umane.

Interzicerea sclaviei si muncii forţate este prevăzută şi în cadrul articolului 4,alineatele 1 şi 2 CEDO, în timp ce interzicerea traficului de fiinţe umane a fost reluată înconformitate cu dispoziţiile Convenţiei Europol.

Titlul II – „Libertăţile”

Articolul II-66: „Dreptul la libertate şi la securitate”

Orice persoană are dreptul la libertate şi la securitate.

Articolul II-66 reia articolul 5 CEDO consacrând dreptul persoanei la libertate şisecuritate.

Scopul acestei reglementări îl constituie protejarea libertăţii fizice a oricărei persoaneîmpotriva oricărei arestări sau deţineri arbitrare sau abuzive.

Articolul II-67: „Respectarea vieţii particulare şi de familie”

Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii particulare şi de familie, a domiciliului şi lasecretul corespondenţei.

Articolul II-67 reia dispoziţiile articolului 8 CEDO afirmând dreptul oricărei persoanede a i se respecta viaţa particulară şi de familie, domiciliul şi secretul corespondenţei.

Scopul acestei reglementări îl constituie protejarea oricărei persoane împotrivaimixtiunilor arbitrare în viaţa particulară şi de familie, sau în relaţiile sociale privind domiciliulşi secretul corespondenţei.

Articolul II-68:” Protecţia datelor cu caracter personal”

1. Orice persoană are dreptul la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc.2. Aceste date trebuie tratate în mod loial, în scopuri precise şi pe baza consimţământului

persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevăzut de lege. Orice persoanăare drept de acces la datele colectate care o privesc şi să obţină rectificarea acestora.

3. Respectarea acestor reguli se supune controlului unei autorităţi independente.

Articolul II-68 conţine dispoziţii cu privire la protecţia datelor cu caracter personal,reluând o serie de prevederi atât comunitare, articolul 286 TCE, directiva 95/46/EC aParlamentului European si a Consiliului cât şi prevederi CEDO, articolul 8 şi ale ConsiliuluiEuropei, Convenţia Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 privind protecţia indivizilorcu privire la procesarea automată a datelor personale.

59

Conform articolului 1 orice persoană are dreptul la protecţia datelor cu caracterpersonal care o privesc.

Potrivit articolului 2 aceste date trebuie tratate în mod loial, în scopuri precise şi pebaza consimţământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevăzut delege. Tot alineatul 2 al prezentului articol recunoaşte dreptul oricărei persoane de acces ladatele colectate care o privesc şi să obţină rectificarea acestora.

Alineatul 3 stabileşte condiţiile de aplicare a acestor reguli, acestea fiind supusecontrolului unei autorităţi independente.

Articolul II-69: „Dreptul la căsătorie şi dreptul de întemeiere a unei familii”

Dreptul la căsătorie şi de întemeiere a unei familii sunt garantate în conformitate cu legilenaţionale care reglementează exercitarea acestor drepturi.

Articolul II-69 reluând dispoziţiile articolului 12 CEDO reglementează dreptul lacăsătorie şi dreptul de întemeiere a unei familii în conformitate cu legile naţionale dindomeniu. Exerciţiul acestui drept poate fi limitat de către legislaţiile naţionale, însă cucondiţia de a nu aduce atingere substanţei înseşi a dreptului.

Articolul II-70:„Libertatea de gândire, de conştiinţă şi religioasă”

1.Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi religioasă. Acest dreptpresupune libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şimanifesta religia sau convingerea individual sau colectiv, în public sau în particular, prinintermediul cultului, învăţării, practicilor şi îndeplinirii riturilor.2. Este recunoscut dreptul la obiecţie de conştiinţă, conform legilor naţionale carereglementează exercitarea acestui drept.

Articolul II-70 are ca sursă principală articolul 9 CEDO şi reprezintă în ansamblulprevederilor Cartei dispoziţia esenţială cu privire la libertatea de gândire.

Alineatul 1 enunţă principiul conform căruia, orice persoană are dreptul la libertate degândire, de conştiinţă şi de religie. Acest drept implică libertatea de a schimba religia sauconvingerea precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea individual saucolectiv, în public sau în particular, prin intermediul cultului, învăţării, practicilor şi îndepliniriiriturilor.

În fapt această prevedere se referă la o libertate esenţială.

Articolul II-71: “Libertatea de exprimare şi de informare”

1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea deopinie şi libertatea de a primi sau de a transmite informaţii sau idei, fără amesteculautorităţilor publice şi indiferent de frontiere.2. Sunt respectate libertatea şi pluralismul mijloacelor de informare în masă.

Articolul II-71, alineatul 1 reia dispoziţiile articolului 10 CEDO, afirmând dreptuloricărei persoane la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şilibertatea de a primi sau de a transmite informaţii sau idei, fără amestecul autorităţilor publiceşi indiferent de frontiere.

Articolul II-71, alineatul 1 garantează oricărei persoane posibilitatea de a avea şi de aexprima o opinie, chiar dacă este minoritară sau şocantă pentru autorităţile statului sau oparte a populaţiei. Importanţa libertăţii de exprimare este considerabilă. Ea constituiefundamentul esenţial al unei societăţi democratice şi una dintre condiţiile primordiale aleprogresului său şi dezvoltării individului.

60

Articolul II-71 afirmă obligaţia de a se respecta libertatea şi pluralismul mijloacelor deinformare în masă. La nivel comunitar, acest drept a mai fost afirmat de Curtea Europeanăde Justiţie în decizia C-288/89, Stichting Collectieve Antennevoorziening Gouda e.a., înProtocolul privind sistemul de transmitere publică radio şi TV în statele membre,anexat la Tratatul Comunităţilor Europene şi prin Directiva Consiliului 89/552/CE.

Articolul II-72: „Libertatea de întrunire şi de asociere”

1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de asociere latoate nivelurile, în special în domeniile politic, sindical şi civic, ceea ce implică dreptul oricăreipersoane de a înfiinţa împreună cu alte persoane sindicate şi de a se afilia la acestea pentruapărarea intereselor sale.2. Partidele politice la nivelul Uniunii contribuie la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor saucetăţenelor Uniunii.

Articolul II-72, alineatul 1 reia dispoziţiile articolului 11 CEDO şi ale Cartei Comunitareprivind drepturile sociale fundamentale ale muncitorilor, afirmând dreptul la libertatea deîntrunire paşnică şi la libertatea de asociere la toate nivelurile, a oricărei persoane.

Libertatea de întrunire priveşte atât reuniunile publice, cât şi cele private, fiind supuse,în anumite condiţii, autorizării din partea instituţiilor statului. Cât priveşte libertatea deasociere, este esenţial să se garanteze posibilitatea unei persoane de a participa la viaţasocială şi politică în conformitate cu ideile sale.

Articolul II-72, alineatul 2 reia prevederile articolului 191 din Tratatul ComunităţilorEuropene, afirmând rolul partidelor politice la nivel european, de exprimare a voinţei politicea cetăţenilor sau cetăţenelor Uniunii.

Articolul II-73:” Libertatea artelor şi ştiinţelor”

Artele şi cercetarea ştiinţifică sunt libere. Libertatea academică este respectată.

Articolul II-73 face referire la dispoziţiile articolelor 1, 10, 11 din Carta, afirmândlibertatea artelor şi cercetării ştiinţifice.

Articolul II-74: „Dreptul la educaţie”

1. Orice persoană are dreptul la educaţie, precum şi la accesul la formarea profesională şila formarea continuă.2. Acest drept include posibilitatea de a urma, în mod gratuit, învăţământul obligatoriu.

3. Libertatea de a înfiinţa instituţii de învăţământ respectând principiile democratice, precumşi dreptul părinţilor de a asigura educarea şi instruirea copiilor, potrivit convingerilor lorreligioase, filozofice şi pedagogice, sunt respectate conform legilor naţionale carereglementează exercitarea acestora.

Articolul II-74 are ca fundament tradiţiile constituţionale ale statelor membre aleUniunii, dispoziţiile articolului 2 ale Protocolului nr. 1 CEDO, articolului 15 al Carteicomunitare privind drepturile sociale fundamentale ale muncitorilor şi articolului 10 alCartei sociale, afirmând dreptul la educaţie al oricărei persoane, precum şi la accesul şi laformarea profesională şi la formarea continuă.

Alineatul 3 al articolului II-74 afirmă libertatea de a înfiinţa instituţii de învăţământ şidreptul părinţilor de a-şi educa şi instrui copii potrivit convingerilor lor religioase, filozofice şipedagogice, acestea fiind limitate de respectarea principiilor democratice şi de prevederilelegislaţiilor naţionale.

61

Articolul II-75: „Libertatea profesională şi dreptul la muncă”

1. Orice persoană are dreptul la muncă şi dreptul de a exercita o profesie aleasă sauacceptată în mod liber.2. Fiecare cetăţean sau cetăţeană a Uniunii are libertatea de a-şi căuta un Ioc de muncă, dea lucra, de a se stabili sau de a-şi oferi serviciile în orice stat membru.3. Resortisanţii ţărilor terţe care sunt autorizaţi să lucreze pe teritoriul statelor membre audreptul la condiţii de muncă echivalente cu cele de care beneficiază cetăţenii sau cetăţeneleUniunii.

Articolul II-75, alineatul 1 este influenţat în mod direct de textele comunitare, în primulrând de deciziile Curţii Europene de Justiţie (4/73, Nold, ECR (1974) 491, nr. 12-14, 44/79,Hauer, ECR (1979) 3727, 234/85, Keller, ECR (1986) 2897; articolul 1, paragraful 2 al CarteiSociale europene, punctul 4 al Cartei Comunitare privind drepturile socialefundamentale ale muncitorilor şi articolul 140 TCE. Acesta afirmă dreptul de a munci şi dea exercita o profesie liber aleasă sau acceptată.

Alineatul 2 al articolului II-75 reia dispoziţiile articolelor 39, 43 şi 49 TCE şi următoareleafirmând libertatea de a-şi căuta un loc de muncă, de a lucra, de a se stabili sau de a-şi oferiserviciile în orice stat membru.

Alineatul 3 a fost influenţat de prevederile articolului 137(3) TCE şi de articolul 19 (4) alCartei Sociale europene reglementând situaţia resortisanţilor ţărilor terţe care suntautorizaţi să lucreze pe teritoriul statelor membre. Aceştia beneficiază de condiţii echivalentecu cele ale cetăţenilor sau cetăţenelor Uniunii.

Articolul II-76:”Libertatea de a desfăşura o activitate comercială”

Libertatea de a desfăşura o activitate comercială este recunoscută în conformitate cudreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi practicile naţionale.

Articolul II-76 este influenţat în mod direct de prevederile comunitare, în primul rânddeciziile Curţii Europene de Justiţie, 4/73, Nold, ECR (1974) 49, nr. 14, 230/78, SPAEridania e.a., ECR (1979) 2749, nr. 20 şi 31, 151/78, Sukkerfabriken Nykoebing, ECR (1979)1, nr. 19; C-240/97, Spania v Comisia Europeană (nepublicată) paragraful 99; Articolul 4 (1)şi (2) TCE. Acesta afirmă libertatea de a desfăşura o activitate comercială, fiind însă limitatde respectarea practicilor şi legislaţiilor naţionale.

Articolul II-77: “Dreptul de proprietate”

1. Orice persoană are dreptul de se bucura de proprietatea bunurilor pe care le-a dobânditîn mod legal, de a le folosi, de a dispune de ele şi de a le lăsa moştenire. Nimeni nu poate fiprivat de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică, în cazurile şi condiţiileprevăzute de lege şi în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierdereape care a suferit-o. Folosirea bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse deinteresul general.2. Proprietatea intelectuală este protejată.

Articolul II-77 reia dispoziţiile articolului 1, Protocolul nr. 1 CEDO, dar şi principiileexprimate în deciziile CJCE 44/79, Hauer, ECR (1979) 3727 consacrând dreptul oricăreipersoane de a se bucura de proprietatea bunurilor dobândite în mod legal, de a dispune deele şi de a le lăsa moştenire.

Dreptul de proprietate este un drept cvasiabsolut. La nivelul legislaţiilor naţionaleexistă limitări privind exerciţiul acestui drept, şi anume exproprierea pentru cauză de utilitatepublică, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, în schimbul unei despăgubiri juste

62

acordate în timp util pentru pierderea suferită. De asemenea, folosirea bunurilor poate filimitată de lege, astfel încât să fie conformă cu interesul general.

Alineatul 2 conţine prevederi privind protejarea proprietăţii intelectuale.

Articolul II-78: “Dreptul la azil”

Dreptul de azil este garantat cu respectarea regulilor Convenţiei de la Geneva din 28 iulie1951 şi a Protocolului din 31 ianuarie 1967 referitor la statutul refugiaţilor şi în conformitatecu Tratatul instituind Comunitatea Europeană.

Articolul II-78 este influenţat de dispoziţiile articolului 63 TCE şi Protocoalele privindMarea Britanie, Irlanda şi Danemarca anexate Tratatului de la Amsterdam. Prin acestarticol se garantează dreptul la azil.

Articolul II-79: „Protecţia în caz de evacuare, expulzare sau extrădare”

1. Expulzările colective sunt interzise.2. Nimeni nu poate fi evacuat, expulzat sau extrădat către un stat unde există un risc seriosde a fi supus pedepsei cu moartea, torturii sau altor pedepse sau tratamente inumane saudegradante.

Articolul II-79, alineatul 1 reia dispoziţiile articolului 4, Protocolul nr.4 CEDO. Astfel,sunt interzise expulzările colective.

Alineatul 2 este influenţat de deciziile Curţii Europene a Drepturile Omului privindaplicarea articolului 3 CEDO (Ahmed v. Austria, Soering din 7 iulie 1989). Astfel nimeni nupoate fi evacuat, expulzat sau extrădat către un stat unde exista un risc serios de a fi supuspedepsei cu moartea, torturii sau altor pedepse sau tratamente inumane sau degradante.

Titlul III – „Egalitatea”

Articolul II-80: „Egalitatea în drepturi”

Toate persoanele sunt egale în faţa legii.

Articolul II-80 are ca fundament prevederile constituţiilor statelor membre şiprincipiile generale ale Comunităţii europene aşa cum au fost recunoscute prin deciziileCJCE, 283/83, Racke, ECR (1984) 3791, C-15/95, EARL, ECR 1997, I-1961, C-292/97,Karlsson (nepublicată). Acesta afirmă egalitatea tuturor persoanelor în faţa legii.

Articolul II-81: “ Nediscriminarea”

1. Este interzisă orice discriminare bazată în special pe motive de sex, rasă, culoare, originietnice sau sociale, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sauorice altă opinie, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere, handicap, vârstă sauorientare sexuală.2. În domeniul de aplicare a Constituţiei şi fără să aducă atingere dispoziţiilor specifice, seinterzice orice discriminare pe motive de naţionalitate.

63

Articolul II-81, paragraful 1 este inspirat de prevederile articolului 14 CEDO, articolului13 TCE, articolului 11 al Convenţiei privind drepturile omului şi biomedicinei referitoarela moştenirea genetică, şi interzice orice discriminare bazată în special pe motive de sex,rasa, culoare, origini etnice sau sociale, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri,opinii politice sau orice altă opinie, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere,handicap, vârstă sau orientare sexuală.

Alineatul 2 reia dispoziţiile articolului I-4 al Pǎrţii I a Tratatului constituţional şi 12 TCEprin care se interzice orice discriminare pe motive de naţionalitate.

Articolul II-82: “Diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică”

Uniunea Europeană respectă diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică.

Articolul II-82 are ca fundament prevederile articolelor 6 şi 151, paragrafele 1 şi 4TCE. Diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică reprezintă unul dintre principiile de bazăale dreptului comunitar.

Articolul II-83: „Egalitatea între bărbaţi şi femei”

Egalitatea între bărbaţi şi femei trebuie să fie asigurată în toate domeniile, inclusiv înmaterie de angajare, muncă şi salarizare.

Principiul egalităţii nu împiedică menţinerea sau adoptarea unor măsuri ce prevăd avantajespecifice în favoarea sexului subreprezentat.

Articolul II-83, alineatul 1 are ca fundament prevederile articolelor 2, 3, alineatul 2 TCE,articolul 141 §3 TCE, articolul 20 al Cartei Sociale Europene revizuite din 3 mai 1996,punctul 16 al Cartei Europene privind drepturile muncitorilor, articolului 2 §4 alDirectivei Consiliului 76/207/EEC, dar şi de jurisprudenţa CJCE, cazul Defrenne. Astfel,este afirmată egalitatea dintre bărbaţi şi femei în toate domeniile, inclusiv în materie deangajare, muncă şi salarizare.

Alineatul 2 conţine dispoziţii referitoare la discriminarea pozitivă, inspirate de articolul141§4 TCE. Astfel, principiul egalităţii nu împiedică menţinerea sau adoptarea unor măsurice prevăd avantaje specifice în favoarea sexului subreprezentat.

Articolul II-84: „ Drepturile copilului”

1. Copiii au dreptul la protecţie şi la îngrijirile necesare pentru asigurarea bunăstării lor. Ei îşipot exprima în mod liber opinia. Aceasta este luată în considerare pentru aspectele ce îiprivesc, în funcţie de vârsta şi de gradul lor de maturitate.2. În toate actele referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorităţi publice sau deinstituţii private, interesul superior al copilului trebuie să reprezinte o preocupare primordială.3. Orice copil are dreptul de a avea, periodic, relaţii personale şi contacte directe cu ambiipărinţi, cu excepţia cazului în care acest lucru contravine interesului său.

Articolul II-84 reia prevederile Convenţiei de la New York privind drepturilecopilului, semnate la 20 noiembrie 1989, în special articolele 3, 9, 12, 13 şi următoarele.Astfel copii au dreptul la protecţie şi la îngrijirea necesară asigurării bunăstării lor, opinia lorliber exprimată este luată în considerare pentru aspectele ce îi privesc.

Alineatul 2 afirmă principiul conform căruia orice act înfăptuit de o autoritate, publicăsau privată, dacă se referă la copii, trebuie să fie în interesul acestuia. Interesul superior alcopilului reprezintă preocuparea primordială.

Alineatul 3 afirmă dreptul oricărui copil de a avea relaţii directe cu ambii părinţi. Acestprincipiu este limitat doar dacă menţinerea acestor relaţii ar contraveni interesului copilului.

64

Articolul II-85: “ Drepturile persoanelor în vârstă”

Uniunea Europeană recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor vârstnice de a duce o viaţădemnă şi independentă şi de a participa la viaţa socială şi culturală.

Articolul II-85 reia prevederile articolului 23 al Cartei Sociale Europene revizuite,articolelor 24 şi 25 ale Cartei drepturilor sociale fundamentale ale muncitorilor,recunoscând dreptul persoanelor în vârstă de a duce o viaţă demnă şi independentă şi de aparticipa la viaţa socială şi culturală.

Articolul II-86: „Integrarea persoanelor cu handicap”

Uniunea Europeană recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor cu handicap de a beneficiade măsurile ce vizează asigurarea autonomiei lor, a integrării lor sociale şi profesionale şi aparticipării lor la viaţa comunităţii.

Articolul II-86 reia dispoziţiile articolului 15 al Cartei Sociale Europene, articolului 23al Cartei Sociale Europene, revizuită, şi punctului 26 al Cartei comunitare privinddrepturile sociale fundamentale ale muncitorilor. Astfel, Uniunea Europeană recunoaşteşi respectă dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de măsuri ce vizează asigurareaautonomiei lor, a integrării lor sociale şi profesionale şi a participării lor la viaţa comunităţii.

Titlul IV – „Solidaritatea”

Articolul II-87: „Dreptul lucrătorilor la informare şi la consultare în cadrulîntreprinderii”

Lucrătorilor sau reprezentanţilor acestora trebuie să le fie garantate, la niveluri adecvate şi întimp util, o informare şi o consultare în cazurile şi în condiţiile prevăzute de dreptul comunitarşi de legislaţiile şi practicile naţionale.

Articolul II-87 are ca fundament prevederile articolului 21 al Cartei Sociale Europenerevizuite, punctele 17 şi 18 ale Cartei comunitare privind drepturile sociale fundamentaleale muncitorilor şi prevede dreptul lucrătorilor sau reprezentanţilor acestora de a fi informaţişi consultaţi, la toate nivelurile, în cadrul întreprinderilor în condiţiile prevăzute de dreptulcomunitar şi de legislaţiile şi practicile naţionale.

Articolul II-88: „ Dreptul la negociere şi la acţiuni colective”

Lucrătorii şi angajatorii sau organizaţiile lor au dreptul, conform dreptului Uniunii şi allegislaţiilor şi practicilor naţionale, de a negocia şi de a încheia convenţii colective la nivelelecorespunzătoare şi de a recurge la acţiuni colective, inclusiv la grevă, în caz de conflict deinterese, în scopul apărării intereselor lor.

Articolul II-88 are ca fundament articolul 6 al Cartei Sociale Europene, punctele 12 şi14 ale Cartei comunitare privind drepturile sociale fundamentale ale muncitorilor,deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului privind aplicarea articolului 11 CEDO.

Astfel este prevăzut dreptul lucrătorilor şi angajatorilor sau organizaţiilor lor lanegociere şi la acţiuni colective în caz de conflict de interese, în scopul apărării intereselorlor.

65

Articolul II-89: “Dreptul de acces la serviciile de plasament”

Orice persoană are dreptul de a avea acces la un serviciu gratuit de plasare.

Articolul II-89 reia dispoziţiile articolului 1§3 al Cartei Sociale Europene şi punctul 13al Cartei comunitare a drepturilor sociale fundamentale ale muncitorilor garantându-se,astfel, dreptul oricărei persoane de a avea acces la un serviciu gratuit de plasare.

Articolul II-90: “Protecţia în cazul concedierii nejustificate”

Orice lucrător are dreptul la protecţie împotriva oricărei concedieri nejustificate, conformdreptului Uniunii şi al legislaţiilor şi practicilor naţionale.

Articolul II-90 este inspirat de prevederile articolului 24 al Cartei Sociale revizuite,directiva 77/187 privind ocrotirea drepturilor angajatului în cazul transferării întreprinderii şidirectivei 80/987 privind protecţia angajaţilor în cazul stării de insolvenţă a angajatorului.Fiecare lucrător are dreptul la protecţie împotriva oricărei concedieri nejustificate, conformdreptului Uniunii şi legislaţiei şi practicilor naţionale.

Articolul II-91: “Condiţii de lucru corecte şi echitabile”

1. Orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să respecte sănătatea, securitatea şidemnitatea sa.2. Orice lucrător are dreptul Ia o limitare a duratei maxime de muncă şi la perioade de repauszilnic şi săptămânal, precum şi la o perioadă anuală de concediu cu plată.

Articolul II-91, articolul 1 se întemeiază pe dispoziţiile Directivei 89/391/EEC, articolul3 al Cartei Sociale, punctul 19 al Cartei comunitare privind drepturile muncitorilor,articolului 26 al Cartei Sociale revizuite (“dreptul la muncă în condiţii demne”), articolul140 TCE (“condiţiile de muncă”) afirmând dreptul oricărui muncitor la condiţii de muncă caresă respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa.

Alineatul 2 are ca fundament dispoziţiile Directivei 93/104/EC, articolul 2 al CarteiSociale Europene, punctul 8 al Cartei drepturilor muncitorilor şi prevede o limitare aduratei maxime a timpului de lucru, precum şi dreptul la perioade de repaus zilnic şisăptămânal, precum şi la o perioadă anuală de concediu cu plată.

Articolul II-92: “Interzicerea muncii copiilor şi protecţia tinerilor la locul demuncă”

Se interzice munca copiilor. Vârsta minimă de acceptare la lucru nu poate fi inferioară celeila care încetează perioada de şcolarizare obligatorie, fără să aducă atingere normelor maifavorabile tinerilor şi în absenţa unor derogări limitate.

Tinerii acceptaţi să lucreze trebuie să beneficieze de condiţii de muncă adaptate vârstei lor şisă fie protejaţi împotriva exploatării economice sau împotriva oricărei activităţi care ar puteapune în pericol securitatea, sănătatea, dezvoltarea lor fizică, psihică, morală sau socială saucare le-ar putea compromite educaţia.

Articolul II-92 are la baza dispoziţiile Directivei 94/33/EC, articolul 7 al Cartei SocialeEuropene, punctele 20 pana la 23 ale Cartei comunitare privind drepturilefundamentale sociale ale muncitorilor.

Paragraful 1 interzice munca copiilor, stabilind vârsta minimă de lucru cea la careîncetează perioada de şcolarizare obligatorie.

Paragraful 2 consacră dreptul tinerilor de a beneficia de condiţii de muncă adaptate

66

vârstei lor şi să fie protejaţi împotriva exploatării economice sau împotriva oricărei activităţicare ar putea pune în pericol securitatea, sănătatea, dezvoltarea lor fizica, psihică, moralăsau socială sau care le-ar putea compromite educaţia.

Articolul II-93: „ Viaţa de familie şi viaţa profesională”

1. Protecţia familiei este asigurată pe plan juridic, economic şi social.2. Pentru a putea să concilieze viaţa de familie şi cea profesională, orice persoană aredreptul să fie protejată împotriva oricărei concedieri din motive de maternitate, precum şidreptul la un concediu de maternitate plătit şi la un concediu parental, ca urmare a naşteriisau adopţiei unui copil.

Articolul II-93, alineatul 1 consacra protecţia relaţiilor de familie în general, atât pe planjuridic, cât şi economic şi social. Acesta este inspirat de articolul 16 al Cartei SocialeEuropene.

Alineatul 2 afirma protecţia vieţii familiale şi profesionale astfel încât nici o persoanănu poate fi concediată din motive de maternitate, precum şi dreptul de a beneficia de unconcediu de maternitate plătit sau concediu parental, ca urmare a naşterii sau adopţiei unuicopil. Alineatul este inspirat de dispoziţiile directivei Consiliului 92/85/EEC, directiva96/34/CE, articolul 8 al Cartei Sociale Europene, articolul 27 al Cartei Sociale revizuite.

Articolul II-94: “ Securitatea socială şi asistenţa socială”

1. Uniunea Europeană recunoaşte şi respectă dreptul de acces la prestaţiile de securitatesocială şi la serviciile sociale care acordă protecţie în caz de maternitate, boală, accident demuncă, dependenţă sau bătrâneţe, precum şi în caz de pierdere a locului de muncă, potrivitnormelor stabilite de dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi practicile naţionale.2. Orice persoană care are reşedinţa sau se deplasează legal în interiorul Uniunii are dreptulla prestaţii de securitate socială şi la avantaje sociale, în conformitate cu dreptul Uniunii şicu legislaţiile şi practicile naţionale.3. Pentru a combate excluderea socială şi sărăcia. Uniunea Europeană recunoaşte şirespectă dreptul la ajutor social şi la ajutor pentru locuinţă destinate să asigure o existenţădemnă tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente, potrivit normelor stabilite de dreptulUniunii şi de legislaţiile şi practicile naţionale.

Articolul II-94, alineatul 1 recunoaşte dreptul de acces la prestaţiile de securitatesocială şi la serviciile sociale prin care se acordă protecţie persoanelor aflate intr-o anumităsituaţie, în conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi practicilenaţionale. Alineatul 1 are drept fundament articolele 137 şi 140 TCE, articolul 12 al CarteiSociale Europene, punctul 10 al Cartei comunitare privind drepturile muncitorilor.

Alineatul 2 cuprinde dispoziţii referitoare la libera circulaţie a persoanelor în cadrulUniunii. Acestea dacă se deplasează în mod legal beneficiază de protecţie socială înconformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi practicile naţionale. Fundamentul acesteidispoziţii îl constituie articolul 13 alin. 4 al Cartei Sociale Europene, punctul 2 al Carteicomunitare privind drepturile muncitorilor, regulamentului 1408/71 şi 1612/68.

Alineatul 3 conţine dispoziţii referitoare la combaterea excluderii sociale şi a sărăciei.Astfel, este recunoscut dreptul celor ce nu dispun de mijloacele necesare de a avea olocuinţă şi dreptul la ajutor social potrivit normelor stabilite în dreptul Uniunii şi al legislaţiilorşi practicilor naţionale. Sursa acestui alineat îl constituie articolele 30 şi 31 al CarteiSociale revizuite, punctul 10 al Cartei comunitare privind drepturile muncitorilor.

Articolul II-95: “Asistenţa medicală”

Orice persoană are dreptul de acces la asistenta medicală şi de a beneficia de îngrijiri

67

medicale în condiţiile stabilite de legislaţiile şi practicile naţionale. Prin definirea şi punerea înaplicare a politicilor şi acţiunilor Uniunii, se asigură un nivel ridicat de asistenţă medicală.

ArticoluI-95 are drept surse articolul 152 TCE şi articolul 11 al Cartei SocialeEuropene. Acesta conţine dispoziţii referitoare la dreptul de acces al fiecărei persoane laasistenţă medicală şi la îngrijiri medicale în condiţiile stabilite de legislaţiile şi practicilenaţionale. Un nivel ridicat de asistenţă medicală este asigurat, prin definirea şi punerea înaplicare a politicilor şi acţiunilor Uniunii.

Articolul II-96: „ Accesul la serviciile de interes economic general”

Uniunea recunoaşte şi respectă accesul la serviciile de interes economic general, aşa cumeste prevăzut în legislaţiile şi practicile naţionale,conform Constituţiei, în scopul promovăriicoeziunii sociale şi teritoriale a Uniunii.

Articolul lI-96 are drept sursă de bază articolul 16 TCE. Astfel, Uniunea recunoaşte şirespectă dreptul de acces la serviciile de interes economic general, aşa cum este prevăzut înlegislaţiile şi practicile naţionale, conform Constituţiei, în scopul promovării coeziunii socialeşi teritoriale a Uniunii.

Articolul II-97: „ Protecţia mediului”

În conformitate cu principiul dezvoltării durabile, politicile Uniunii trebuie sa prevadă un nivelînalt de protecţie a mediului şi îmbunătăţire a calităţii acestuia.

Articolul II-97 conţine prevederi referitoare la protecţia mediului şi îmbunătăţirea calităţiiacestuia, având drept sursă articolele 2, 6 şi 174 TCE şi câteva constituţii naţionale.

Articolul II-98: “Protecţia consumatorilor”

Politicile Uniunii asigura un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor.

Articolul II-98 are drept sursă articolul 153 TCE şi conţine prevederi referitoare laasigurarea unui nivel ridicat de protecţie al consumatorilor prin politicile Uniunii.

Titlul V – Drepturile cetăţenilor

Articolul II-99: “ Dreptul de a alege şi de a fi ales în Parlamentul European”

1. Orice cetăţean sau cetăţeană a Uniunii au dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrulalegerilor pentru Parlamentul European, în statul membru în care acesta îşi are reşedinţa, înaceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acelui stat.2. Membrii Parlamentului European sunt aleşi prin vot universal direct, liber şi secret.

Articolul II-99, alineatul 1 conţine dispoziţii referitoare la dreptul oricărui cetăţean saucetăţene a Uniunii de a fi ales sau de a alege în cadrul alegerilor pentru ParlamentulEuropean, în statul membru în care îşi are reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţiiacelui stat. Sursa principală a acestui alineat îl constituie articolul 19, alineatul 2 TCE.

Alineatul 2 conţine dispoziţii referitoare la membrii Parlamentului European care suntaleşi prin vot universal direct, liber şi secret. Fundamentul acestui articol îl constituie articolul190, alineatul 1 TCE.

68

Articolul II-100: „Dreptul de a vota şi de a fi ales în cadrul alegerilor locale”

Orice cetăţean sau orice cetăţeană a Uniunii are dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrulalegerilor locale în statul membru în care acesta îşi are reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şiresortisanţii acelui stat.

Articolul II-100 conţine dispoziţii referitoare la drepturile cetăţenilor europeni. Aceştia audreptul de a alege şi de a fi aleşi în cadrul alegerilor locale, în statul membru unde îşi aureşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acelui stat. Sursa principală a acestui articol oconstituie articolul 19, alineatul 1 TCE.

Articolul II-101: “ Dreptul la bună administrare”

1. Orice persoană are dreptul de beneficia de un tratament imparţial, echitabil, şi într-untermen rezonabil, din partea instituţiilor, organismelor şi agenţiilor Uniunii, în ceea cepriveşte problemele sale.2. Acest drept implică, în special:a) dreptul fiecărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individualecare ar putea să o afecteze în mod nefavorabil;b) dreptul de acces al fiecărei persoane la dosarul propriu, cu respectarea intereselorlegitime legate de confidenţialitate şi de secretul profesional;c) obligaţia administraţiei de a-şi motiva deciziile.3. Orice persoană are dreptul la despăgubire din partea Uniunii pentru daunele cauzate deinstituţiile, organismele sau agenţii acesteia, aflaţi în exerciţiul funcţiunii, conform principiilorgenerale comune şi drepturilor statelor membre.4. Orice persoană se poate adresa instituţiilor Uniunii într-una dintre limbile Constituţiei şiare dreptul de a primi răspuns în aceeaşi limbă.

Articolul II-101, alineatul 1 conţine dispoziţii referitoare la dreptul oricărei persoane de abeneficia de un tratament imparţial, echitabil, şi într-un termen rezonabil, din parteainstituţiilor, organismelor şi agenţiilor Uniunii, în ceea ce priveşte problemele sale.

Conţinutul acestui drept este precizat în alineatul 2. Astfel, fiecare persoană are dreptulde a fi ascultată înainte de luarea unei decizii care ar putea s-o afecteze în mod defavorabil,de a avea acces la dosarul propriu cu respectarea confidenţialităţii şi secretului profesional şiobligaţia administraţiei de a-şi motiva deciziile.

Conform principiului încrederii legitime în autorităţile publice şi a altor principii generalcomune şi drepturilor statelor membre orice cetăţean are dreptul al despăgubire pentruprejudiciile cauzate de către instituţiile Uniunii, organismelor sau agenţilor acesteia.

Alineatul 4 prevede că un cetăţean al Uniunii are dreptul de a se adresa instituţiiloracesteia într-una din limbile Constituţiei, existând obligaţia de a i se răspunde în aceeaşilimbă.

Articolul II-101 are drept sursă principală jurisprudenţa CJCE (e.a. C-255/90,Burban, ECR (1992), I-2253, T-167/94, Nölle, ECR (1995), II-2589; T-231/97, New EuropeConsulting e.a., Rec (1999) II-2403, 222/86, Heylens, ECR (1987), 4097, no. 15, 374/87,Orkem, ECR (1989), 3283, C-269/90, TU München, ECR 1991, I-5469, T-450/93, Lisrestal,ECR (1994), II-1177) dar şi dispoziţiile articolului 253 TCE.

Articolul II-102: „ Dreptul de acces la documente”

Orice cetăţean sau orice cetăţeană a Uniunii şi orice persoană fizică sau juridică cu reşedinţasau cu sediul social într-unul din statele membre are drept de acces la documenteleinstituţiilor, organismelor şi agenţiilor Uniuni, oricare ar fi forma sub care se prezintă acestedocumente.

69

Articolul II-102 conţine dispoziţii privind dreptul cetăţenilor sau cetăţenelor Uniunii saual oricărei persoane fizice sau juridice cu reşedinţa sau cu sediul social într-unul din statelemembre de a avea acces la documentele instituţiilor, organismelor şi agenţiilor Uniunii,oricare ar fi forma sub care se prezintă aceste documente. Sursa acestui articol o reprezintăarticolul 255 TCE.

Articolul II-103: “Mediatorul European”

Orice cetăţean sau cetăţeană a Uniunii şi orice persoană fizică sau juridică cu reşedinţa saucu sediul social într-unul din statele membre are dreptul de a sesiza Mediatorul European cuprivire la unele cazuri de proasta administrare în activitatea instituţiilor, organismelor sauagenţiilor Uniunii, cu excepţia Curţii Europene de Justiţie şi a Tribunalului General, înexercitarea funcţiilor jurisdicţionale ale acestora.

Articolul II-103 conţine dispoziţii referitoare la instituţia Ombudsmanului European.Astfel, orice cetăţean sau cetăţeană a Uniunii şi orice persoană fizică sau juridică cureşedinţa sau cu sediul social într-unul din statele membre are dreptul de a-l sesiza cu privirela unele cazuri de proasta administrare în activitatea instituţiilor, organismelor sau agenţiilorUniunii. Face excepţie de la aceasta dispoziţie Curtea Europeană de Justiţie şi TribunalulGeneral, în exercitarea funcţiilor jurisdicţionale ale acestora.

Fundamentul acestui articol îl constituie articolele 21 şi 195 TCE.

Articolul II-104: ”Dreptul la petiţie”

Orice cetăţean sau cetăţeană a Uniunii sau orice persoană fizică sau juridică cu reşedinţasau sediul social într-unul din statele membre are dreptul la petiţie adresată ParlamentuluiEuropean.

Articolul II-104 conţine prevederi referitoare la dreptul la petiţie în faţa ParlamentuluiEuropean al oricărui cetăţean sau cetăţene a Uniunii sau al oricărei persoane fizice saujuridice cu reşedinţa sau sediul social într-unul din statele membre.

Sursa principala de inspiraţie o reprezintă articolul 21 şi 194 TCE.

Articolul II-105: „ Libertatea de circulaţie şi de şedere”

1. Orice cetăţean sau cetăţeană a Uniunii Europene are dreptul circulaţie şi de şedere liberăpe teritoriul statelor membre.2. Libertatea de circulaţie şi de şedere poate să fie acordată, conform Constituţiei,resortisanţilor unei ţări terţe cu reşedinţa teritoriul unui stat membru.

Articolul II-105, alineatul 1 conţine prevederi privitoare la libera circulaţie şi şedere aoricărui cetăţean sau cetăţene pe teritoriul oricărui stat membru.

Conform alineatului 2, dreptul de libera circulaţie şi şedere poate fi acordatresortisanţilor unei ţări terţe, ce are reşedinţa pe teritoriul unui stat membru.

Sursa principală a acestui articol o constituie articolul 18 TCE, în ceea ce priveşteprimul alineat şi articolele 62, § 1 şi 3 şi articolul 63, § 4 TCE, referitor la al doilea alineat.

Articolul II-106: “ Protecţia diplomatică şi consulară”

Orice cetăţean sau cetăţeană a Uniunii beneficiază, pe teritoriul unei ţări terţe în care statulmembru al cărui resortisant este nu este reprezentat, de protecţia autorităţilor diplomatice şiconsulare ale oricăruia dintre statele membre, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii statului

70

respectiv.

Articolul II-106 conţine prevederi referitoare la dreptul cetăţenilor sau cetăţeneloreuropeni de a beneficia pe teritoriul unui stat terţ de protecţie diplomatică sau consulară dinpartea unui alt stat membru dacă statul al cărui resortisant este, nu este reprezentat înrespectivul stat terţ. Sursa principală a acestui articol îl reprezintă articolul 20 TCE.

Titlul VI – “Justiţia”

Articolul II-107: „Dreptul de a apela efectiv si de acces la o instanţă imparţială”Orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi garantate de dreptul Uniunii sunt încălcate aredreptul de a apela efectiv la o instanţă, cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezentularticol.

Orice persoană are dreptul de a i se analiza cauza în mod echitabil, public şi într-un termenrezonabil de către o instanţă independentă şi imparţială, stabilită în prealabil prin lege. Oricepersoană are posibilitatea de a fi consiliată, apărată şi reprezentată.

Asistenţa juridică gratuită se acordă acelora care nu dispun de resurse suficiente, în măsuraîn care acest ajutor ar fi necesar pentru a asigura în mod efectiv accesul la justiţie.

Articolul II-107, alineatul 1 conţine dispoziţii privind dreptul oricărei persoane de aapela la o instanţă, cu respectarea condiţiilor prevăzute de prezentul articol, dacă drepturileşi libertăţile garantate de dreptul Uniunii sunt încălcate. Prevederile acestui alineat au dreptsursă principală articolul 13 CEDO şi jurisprudenţa CJCE (deciziile 222/84, ECR (1986),1651; 222/86, Heylens, ECR (1987) 4097, C-97/91, Borelli, ECR (1992) I-6313).

Articolul II-107, alineatul 2, preia dispoziţiile articolului 6 §1 CEDO referitoare ladreptul de a avea un proces echitabil şi jurisprudenţa CJCE (194/83, Partidul Verzilor, ECR(1986), 1339). Astfel orice persoană are dreptul de a i se analiza cauza în mod echitabil,public şi într-un termen rezonabil de către o instanţă independentă şi imparţială, stabilită înprealabil prin lege. Orice persoană are posibilitatea de a fi consiliată, apărată şi reprezentată.

Articolul II-107, alineatul 3, prevede dreptul la asistenţă juridică gratuită a oricăreipersoane care nu dispune de resurse suficiente, în măsura în care acest ajutor ar fi necesarpentru a i se asigura accesul în mod efectiv la justiţie. Dispoziţiile acestui articol reiauprincipiile exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin deciziile din 9octombrie 1979, Airey, Seriile A, Volumul 32, 11).

Articolul II-108: „Prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare”1. Orice acuzat este prezumat nevinovat până în momentul când i se stabileşte, în modlegal, vinovăţia.2. Fiecărui acuzat i se garantează respectarea dreptului la apărare.

Articolul II-108 reia prevederile articolului 6 §2 şi 3 CEDO, privind dreptul al unproces echitabil al oricărei persoane, dispoziţii ce se regăsesc şi în constituţiile naţionale.Astfel, orice acuzat este prezumat a fi nevinovat până în momentul în care vinovăţia sa estestabilită în mod legal. Fiecărui acuzat i se garantează dreptul la apărare.

Articolul II-109: „Principiile legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor şipedepselor”

71

1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, în momentul în carea fost comisă, nu constituia o infracţiune potrivit dreptului naţional sau dreptului internaţional.De asemenea, nu se aplică nici o pedeapsă mai mare decât cea care era aplicabilă înmomentul în care infracţiunea a fost comisa. Dacă ulterior infracţiunii, legea prevede opedeapsă mai uşoară, aceasta din urmă se aplică. 2. Prezentul articol nu aduce atingere hotărârii pronunţate şi pedepsei aplicate contra uneipersoane care s-a făcut vinovată de o acţiune sau o omisiune care, la momentul săvârşirii,era incriminată pe baza principiilor generale recunoscute de toate naţiunilor.3. Pedepsele nu trebuie să fie disproporţionate faţă de infracţiune.

Articolul II-109 conţine dispoziţii referitoare la principiul legalităţii şi proporţionalităţiiinfracţiunilor şi pedepselor, reluând dispoziţiile articolelor 7 CEDO, articolului 15 alConvenţiei privind drepturile civile şi politice, jurisprudenţă CJCE, prevederileconstituţionale ale statelor membre. Astfel, nici o persoană nu poate fi condamnată pentruo acţiune sau o omisiune care, în momentul în care a fost comisă, nu constituia o infracţiunepotrivit dreptului naţional sau dreptului internaţional. Nici o pedeapsă mai mare decât ceaaplicabilă în momentul în care infracţiunea a fost comisă nu se aplică.

Alineatul 2 impune o limită acestui principiu şi anume în cazul în care o persoană s-afăcut vinovată de o acţiune sau o omisiune care, la momentul săvârşirii, era incriminată pebaza principiilor generale recunoscute de toate naţiunilor prezentul articol nu este aplicabilhotărârii pronunţate şi pedepsei aplicate în contra acelei persoane.

Alineatul 3 conţine dispoziţia conform căreia pedepsele nu trebuie să fiedisproporţionate faţă de infracţiune.

Articolul II-110: „ Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit penal de două oripentru aceeaşi infracţiune”

Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal pentru o infracţiune pentru care a fostdeja achitat sau condamnat în interiorul Uniunii, printr-o hotărâre penală definitivă, conformlegii.

Articolul II-110 reia dispoziţiile articolelor 4, Protocolul nr.7 CEDO; art. 54-58 aleConvenţiei Schengen, articolului 7 al Convenţiei privind protecţia intereselorfinanciare europene şi al articolul 10 al Convenţiei privind lupta împotriva corupţieiprevăzând dreptul oricărei persoane de a nu urmărită sau pedepsită de două oripentru o infracţiune pentru care a fost deja achitată sau condamnată în interiorulUniunii, printr-o hotărâre penală definitivă, conform legii.

Titlul VII- „ Dispoziţii generale care reglementează interpretarea şi aplicareaCartei"

Articolul II-111: „ Domeniul de aplicare”

1. Dispoziţiile prezentei Carte se adresează instituţiilor, organismelor şi agenţilor Uniunii, curespectarea principiul subsidiarităţii, precum şi statelor membre, atunci când acestea pun înaplicare dreptul Uniunii. Pin urmare, fiecare dintre aceşti actori respectă drepturile şiprincipiile promovând aplicarea acestora, în conformitate cu competenţele pe care le au înacest sens şi prin respectarea limitelor de competenţă conferite Uniunii conform celorlaltepărţi ale Constituţiei.2. Prezenta Cartă nu extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii în afara competenţelorUniunii, nu creează nici o competenţă şi nici o responsabilitate nouă pentru Uniune şi numodifică competenţele sau responsabilităţile stabilite în celelalte părţi ale Constituţiei.

72

Articolul II-111 conţine dispoziţii privitoare la domeniul de aplicare al Cartei, reluânddispoziţiile articolului 6 §2 TCE cu privire la statele membre, dar şi jurisprudenţa CJCE(5/88 Wachauf, ECR (1989) 2609; ERT, ECR (1991), I-2925 ).

Astfel, dispoziţiile prezentei Carte se adresează instituţiilor, organismelor şiagenţilor Uniunii, cu respectarea principiul subsidiarităţii, precum şi statelor membre,atunci când acestea pun în aplicare dreptul Uniunii.

Prezenta Cartă nu extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii în afaracompetenţelor Uniunii şi nici nu creează nici o competenţă şi nici o responsabilitate nouăpentru Uniune şi nu modifică competenţele sau responsabilităţile stabilite în celelalte părţi aleConstituţiei.

Acest articol reglementeazǎ, pe cale de consecinţǎ, delimitarea dintre sfera deaplicare a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a Cartei DrepturilorFundamentale. Astfel, CEDO se aplicǎ statelor, în timp ce Carta Drepturilor Fundamentalese aplicǎ instituţiilor, organismelor şi agenţiilor Uniunii, dar şi statelor membre, atuncicând pun în aplicare dreptul Uniunii. Se observǎ însǎ cǎ acţiunea statelor membre,atunci când pun în aplicare dreptul Uniunii reprezintǎ un element de congruenţǎ întresferele de aplicare ale celor douǎ instrumente juridice – ceea ce este de naturǎ sǎconducǎ la anumite dificultǎţi, în special în situaţia când U.E. nu este încǎ parte la C.E.D.O.

Care va fi relaţia dintre CEDO şi Carta Drepturilor Fundamentale atunci când U.E. vadeveni parte la CEDO., în conformitate cu articolul I-9? În mod clar, pentru un act al statuluiîn domenii care nu sunt de competenţa U.E. va fi competentǎ Curtea de la Strasbourg, dupǎepuizarea cǎilor de recurs interne. Pentru actele instituţiilor, organelor, organismelor sauagenţiilor Uniunii, va fi competentǎ CEDO dupǎ epuizarea cǎilor de recurs interne care vor fireprezentate de acţiunea în faţa CJUE întemeiatǎ pe dispoziţiile Cartei DrepturilorFundamentale. Probleme se ridicǎ în legǎturǎ cu actele statelor membre atunci când pun înaplicare dreptul Uniunii – teoretic, CEDO ar putea judeca un caz dupǎ epuizarea cǎilor derecurs interne naţionale ale statelor; cu toate acestea, existǎ şi posibilitatea unui recurs înfaţa CJUE. Probabil va fi în sarcina jurisprudenţei sǎ elucideze aceastǎ situaţie.

Articolul II-112: „Întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor”

1. Orice limitare a exercitării drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta Cartă trebuiesă fie prevăzută prin lege şi să respecte conţinutul esenţial al drepturilor şi libertăţilormenţionate. Respectând principiul proporţionalităţii, pot fi aduse limitări numai dacă suntnecesare şi dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune şicerinţei de protecţie a drepturilor şi libertăţilor persoanei.2. Drepturile recunoscute de prezenta Cartă care fac obiectul unor dispoziţii prevăzute în altepărţi ale Constituţiei se exercită în condiţiile şi limitele stabilite în părţile menţionate.3. În măsura în care prezenta Cartă conţine drepturi ce corespund unor drepturi garantate deConvenţia europeană de apărare a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, sensul şisfera lor de cuprindere sunt aceleaşi, ca şi cele pe care le conferă respectiva Convenţie.Această dispoziţie nu împiedică dreptul Uniunii Europene să acorde o protecţie mai amplă.4. În măsura în care prezenta Cartă recunoaşte drepturi fundamentale aşa cum rezultă eledin tradiţiile constituţionale comune statelor membre, aceste drepturi sunt interpretate înconformitate cu aceste tradiţii.5. Dispoziţiile prezentei Carte, care conţin principii, pot fi puse în aplicare prin actelegislative şi executive adoptate de către instituţiile şi organismele Uniunii, precum şi prinacte ale statelor membre în aplicarea dreptului Uniunii, în exercitarea competenţelor pe carele au în acest sens. Invocarea lor în faţa instanţei nu este admisă decât în scopul interpretăriişi controlului legalităţii unor astfel de acte.6. Legislaţiile şi practicile naţionale sunt luate în considerare integral, după cum seprecizează în prezenta Cartă.

Articolul II-112 conţine prevederi întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor.Astfel, conform alineatului 1 orice limitare a exercitării drepturilor trebuie sa fie prevăzută delege (apreciem cǎ este vorba în principal de legea naţionalǎ, nu obligatoriu de legeaeuropeanǎ) şi să respecte conţinutul esenţial al drepturilor şi libertăţilor menţionate.

73

Respectând principiul proporţionalităţii, pot fi aduse limitări numai dacă sunt necesare şidacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune şi cerinţei deprotecţie a drepturilor şi libertăţilor persoanei.

Alineatul 2 conţine prevederi privind exercitarea drepturilor recunoscute de prezentaCartă şi care se exercită în condiţiile şi limitele stabilite în părţile menţionate.

Alineatul 3 prevede că în măsura în care există o suprapunere între prevederileConvenţiei europene de apărare a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale (CEDO),sensul şi sfera lor de cuprindere sunt aceleaşi, ca şi cele pe care le conferă respectivaConvenţie. Această dispoziţie nu împiedică dreptul Uniunii Europene să acorde o protecţiemai amplă. Prin urmare, Carta înglobeazǎ în aplicarea sa bogata construcţiejurisprudenţialǎ a Curţii de la Strasbourg, care interpreteazǎ extensiv şi ampluconţinutul drepturilor fundamentale reglementate de CEDO.

Alineatul 4 prevede că drepturile fundamentale recunoscute de prezenta Cartă aşacum rezultă ele din tradiţiile constituţionale comune statelor membre, aceste drepturi suntinterpretate în conformitate cu aceste tradiţii.

Alineatul 5 prevede că modul de punere în aplicare a dispoziţiilor ce conţin principiiale prezentei Carte se realizează prin acte legislative şi executive adoptate de cătreinstituţiile şi organismele Uniunii, precum şi prin acte ale statelor membre în aplicareadreptului Uniunii, în exercitarea competenţelor pe care le au în acest sens. Invocarea lor înfaţa instanţei nu este admisă decât în scopul interpretării şi controlului legalităţii unor astfelde acte.

Alineatul 6 precizează că legislaţiile şi practicile naţionale sunt luate în considerareintegral, după cum se precizează în prezenta Cartă.

Articolul II-113: „ Nivelul de protecţie”

Nici o dispoziţie a prezentei Carte nu trebuie să fie interpretată ca limitând sau aducândatingere, în câmpul lor de aplicare, drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recunoscutede dreptul Uniunii Europene, de dreptul internaţional şi de convenţiile internaţionale la caresunt părţi Uniunea, Comunitatea Europeană sau toate statele membre, în special, ConvenţiaEuropeană de apărare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi princonstituţiile statelor membre.

Articolul II-113 conţine dispoziţii relative la interpretarea dispoziţiilor prezentei Carte,astfel încât prin aceasta să nu se aducă atingere drepturilor omului şi libertăţilorfundamentale aşa cum sunt recunoscute de dreptul Uniunii Europene, de dreptulinternaţional şi de convenţiile internaţionale la care sunt părţi Uniunea, ComunitateaEuropeană sau toate statele membre, în special, Convenţia Europeană de apărare adrepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prin constituţiile statelor membre.

Articolul II-114: „ Interdicţia abuzului de drept”

Nici o dispoziţie a prezentei Carte nu trebuie să fie interpretată ca implicând un dreptoarecare de a desfăşura o activitate sau îndeplini un act ce are ca obiectiv distrugerea dedrepturi sau libertăţi recunoscute prin prezenta Cartă sau de a aduce drepturilor şi libertăţilorlimitări mai ample faţă de cele prevăzute în prezenta Cartă.

Articolul II-114 reia dispoziţiile articolului 17 CEDO, interzicând abuzul de drept.Această interdicţie presupune că nici o dispoziţie a prezentei Carte nu trebuie să fieinterpretată ca implicând un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau îndeplini un actce are ca obiectiv distrugerea de drepturi sau libertăţi recunoscute prin prezenta Cartă şi nicinu poate să aducă drepturilor şi libertăţilor limitări mai ample faţă de cele prevăzute înprezenta Cartă.

74

C. Partea a III-a: „Politicile şi funcţionarea Uniunii”

Titlul I – „Clauze de aplicare generală”

Articolul III-115

Uniunea veghează la consecvenţa diferitelor politici şi acţiuni prevăzute în prezenta parte,ţinând cont de ansamblul obiectivelor Uniunii şi în conformitate cu principiul de atribuire acompetenţelor.

Articolul III-116

Pentru toate acţiunile prevăzute în prezenta parte,Uniunea caută să elimine inegalităţile şi săpromoveze egalitatea între bărbaţi şi femei.

Articolul III-117

În definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor la care se referă Partea III, Uniuneava lua în considerare cerinţele legate de promovarea unui înalt nivel de ocupare a forţei demuncă, garantarea unei protecţii sociale adecvate, lupta împotriva excluderii sociale şi unînalt nivel al educaţiei, formare profesionalǎ şi protecţia sănătăţii.

Articolul III-118

În definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor prevăzute în prezenta parte,Uniunea caută să combată orice discriminare pe motive de sex, rasă sau origine etnică,religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

Articolul III-119

Cerinţele de protecţie a mediului trebuie integrate în definirea şi punerea în aplicare apoliticilor şi acţiunilor Uniunii prevăzute în prezenta parte, în special în vederea promovăriidezvoltării durabile.

Articolul III-120

Cerinţele protecţiei consumatorilor sunt luate în considerare şi la definirea şi punerea înaplicare a altor politici şi acţiuni ale Uniunii.

Articolul III-121

În formularea şi punerea în aplicare a politicilor: agriculturii, pescuitului, transportului, pieţeiinterne, cercetării şi dezvoltării tehnologice şi spaţiului ale Uniunii, Uniunea şi statele membrevor acorda o deosebită atenţie respectării cerinţelor referitoare la animale, respectând înacelaşi timp prevederile legislative sau administrative şi obiceiurile statelor membre legate derituri religioase, tradiţii culturale sau moştenirea regională.

75

Articolul III-122

Fără să aducă atingere art. I-5, III-166, III-167 şi III-238 şi având în vedere importanţa pecare o au serviciile de interes economic general, cărora toată lumea le atribuie valoare,precum şi rolul acestora în promovarea coeziunii sociale şi teritoriale, Uniunea şi statelemembre, fiecare în limitele competenţelor pe care le are în acest sens şi în limiteledomeniului de aplicare a Constituţiei, veghează ca aceste servicii să funcţioneze pe bazaprincipiului şi în condiţiile, în special economice şi financiare, care să permită realizareamisiunilor lor. Legea europeană defineşte aceste principii şi condiţii, fără a aduce atingerecompetenţei statelor membre, potrivit prezentei Constituţii, în vederea furnizării, comisionǎriişi finanţării acestor servicii.

Titlul I reglementează o serie de principii care stau la baza funcţionării Uniunii şi a aplicăriipoliticilor acesteia (articolele III-116 – III-122):

• Principiul asigurării coerenţei în cadrul politicilor U.E., în conformitate cu principiulatribuirii de competenţe;

• Principiul egalităţii, în special între bărbaţi şi femei;• Principiul nediscriminării, bazate pe sex, origine rasială şi etnică, religie sau

credinţă, handicap, vârstă sau orientare sexuală;• Principiul asigurării protecţiei mediului;• Principiul asigurării protecţiei consumatorului;• Acordarea de către Uniune şi Statele membre a posibilităţii operării serviciilor de

interes economic general, în conformitate cu principiile şi condiţiile care vor fistabilite printr-o lege europeană.

Introducerea, în cadrul Conferinţei interguvernamentale a douǎ noi articole are la bazǎ:- promovarea activǎ a obiectivului Uniunii reprezentat de atingerea unui nivel

ridicat al ocupǎrii forţei de muncǎ şi a unei protecţii sociale adecvate;- asigurarea unui „ecran” în vederea respectǎrii, în cadrul îndeplinirii

politicilor Uniunii, a unor tendinţe referitoare la protecţia animalelor, precumşi a unor rituri şi tradiţii specifice.

Titlul II – „Nediscriminarea şi cetăţenia”

Articolul III-123

Legile sau legile-cadru europene pot reglementa interzicerea discriminărilor pe motiv denaţionalitate, aşa cum se prevede în art. I-4 alin.2.

Articolul III-124

1. Fără să aducă atingere altor dispoziţii ale Constituţiei şi în limitele competenţelor conferitede aceasta Uniunii, o lege sau o lege-cadru europeană a Consiliului poate stabili măsurilenecesare pentru combaterea oricărei discriminări pe motive de sex, rasă, origine etnică,religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală. Consiliul hotărăşte înunanimitate, după aprobarea Parlamentului European.

2. Legile sau legile-cadru europene pot stabili principiile de bază pentru măsurile deîncurajare ale Uniunii şi să definească astfel de măsuri pentru sprijinirea acţiunilor statelormembre, excluzând orice armonizare a dispoziţiilor lor legale şi de reglementare.

Articolul III-125

1. Dacă o acţiune a Uniunii se dovedeşte necesară pentru a înlesni exercitarea dreptului,prevăzut în art. I-10 (2)(a), de liberă circulaţie şi liberă şedere pentru oricare cetăţean sau

76

cetăţeană a Uniunii, şi dacă nu s-au prevăzut prin Constituţie competenţele în acest sens,legea sau legea-cadru europeană poate stabili măsurile care se impun în acest scop.

2. În acelaşi scop şi dacă în Constituţie nu sunt prevăzute competenţele în acest domeniu,măsurile privind paşapoartele, cărţile de identitate, permisele de şedere sau orice altdocument de acest gen, precum şi măsurile de securitate socială sau protecţie socială se potstabili printr-o lege sau lege-cadru europeană a Consiliului . Consiliul hotărăşte înunanimitate, după consultarea Parlamentului European.

Articolul III-126

O lege sau o lege-cadru europeană a Consiliului stabileşte modalităţile de exercitare adreptului oricărui cetăţean/ă al Uniuni - drept prevăzut în art. I-10 (2)(b) - de a alege şi de a fiales/aleasă în cadrul alegerilor locale şi în Parlamentul European în statul membru în careacesta îşi are reşedinţa, fără a fi cetǎţean al statului respectiv. Consiliul hotărăşte înunanimitate, după consultarea Parlamentului European. Aceste modalităţi pot prevedeadispoziţii derogatorii, atunci când acestea sunt justificate de problemele specifice unui statmembru.

Dreptul de a alege şi de a fi ales în Parlamentul European se exercită fără să aducă atingereart. III-330 (1) şi măsurilor adoptate în aplicarea acestuia.

Articolul III-127

Statele membre adoptă dispoziţiile necesare pentru a asigura protecţia diplomatică şiconsulară a cetăţenilor şi cetăţenelor Uniunii în ţări terţe, aşa cum se prevede în art. I-10(2)(c).

Statele membre vor începe negocierile internaţionale necesare asigurării acestei protecţii.

O lege europeană a Consiliului poate stabili măsurile necesare pentru a facilita aceastăprotecţie. Consiliul hotărăşte după consultarea Parlamentului European.

Articolul III-128

Limbile în care oricare cetăţean sau cetăţeană al/a Uniunii are dreptul să se adresezeinstituţiilor sau organelor consultative în temeiul art. I-10 (2)(d) şi de a primi răspuns sunt celeenumerate în art. IV-448 alin. 1. Instituţiile şi organele consultative menţionate în prezentularticol sunt cele enumerate în art. I-19 alin. 1, subparagraful 2, I-30 şi I-31 şi I-32 precum şiMediatorul European.

Articolul III-129

La fiecare trei ani, Comisia raportează Parlamentului European, Consiliului şi ComitetuluiEconomic şi Social cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. I-10 şi a prezentului titlu. Acestraport ţine cont de dezvoltarea Uniunii.

Pe această bază şi fără să aducă atingere celorlalte dispoziţii ale Constituţiei, o lege sau olege-cadru europeană a Consiliului poate completa drepturile prevăzute în art. I-10. Consiliulhotărăşte în unanimitate, după obţinerea avizului conform al Parlamentului European.Această lege sau lege-cadru nu intră în vigoare decât după aprobarea de către statelemembre, conform dispoziţiilor lor constituţionale.

a) Titlul II conţine prevederi privind aplicarea în practică a dispoziţiilor conţinute înarticolele I-4 şi I-10 din Partea I a Constituţiei, referitoare la nediscriminare şi la drepturilecetăţeanului european.

77

b) Articolele III-123 şi III-124 reglementează cadrul juridic al nediscriminării:- regulile privind interzicerea discriminării pe bază de naţionalitate (art. I-4) vor fi

conţinute într-o lege europeană sau lege - cadru europeană;- măsurile pentru combaterea discriminării bazate pe sex, origine rasială şi

etnică, religie sau credinţă, handicap, vârstă sau orientare sexuală vor ficonţinute într-o lege sau lege - cadru europeană, adoptată de Consiliu cuunanimitate după consultarea Parlamentului European;

Notă: În ceea ce priveşte nediscriminarea, sunt valabile consideraţiileformulate la Titlul I.

- regulile privind măsurile U.E. de susţinere a acţiunilor Statelor membre vor ficonţinute într-o lege sau lege - cadru europeană.

c) Articolele III-125 - III-128 reglementează cadrul juridic al aplicării concrete adrepturilor cetăţeanului european:

• dreptul la libera circulaţie şi stabilire – articolul III-125 prevede că, în cazul în careacţiunea Uniunii este necesară şi Constituţia nu a reglementat atribuţii în acestdomeniu, măsuri pentru asigurarea acestui drept vor fi stabilite prin legi şi legi -cadru europene. Totodată, în aceleaşi condiţii, actele de identitate şi măsurilede securitate şi protecţie specială pot fi conţinute într-o lege sau lege - cadrueuropeană, adoptată de Consiliu cu unanimitate după consultarea ParlamentuluiEuropean;

• dreptul de a vota şi a fi ales în Parlamentul European – mecanisme detaliatepentru asigurarea acestuia vor fi conţinute într-o lege sau lege - cadru europeană,adoptată de Consiliu cu unanimitate după consultarea Parlamentului European;

• dreptul de a beneficia de protecţie diplomatică din partea oricărui Stat membru -măsurile concrete ale Statelor membre în acest sens vor fi reglementate de o legeeuropeană, adoptată de Consiliu după consultarea Parlamentului European (art.III-127);

• dreptul la petiţionare – articolul III-128 reglementează limbile în care se potintroduce petiţiile şi autorităţile împotriva cărora se pot adresa cereri în faţaOmbudsman-ului european.

d) Articolul III-129 reglementează mecanisme pentru protecţia drepturilorcetăţeanului european:

- un raport prezentat de Comisie Parlamentului European, Consiliului şiComitetului Economic şi Social, la fiecare trei ani;

- posibilitatea ca printr-o lege sau lege - cadru europeană, adoptată de Consiliucu unanimitate, cu avizul conform Parlamentului European, să se stipuleze noi drepturi alecetăţeanului european.

Titlul III – „Politici şi Acţiuni Interne”

Capitolul I: „Piaţa internă” (articolele III-130 - III-176)

Articolul III-130

1. Uniunea adoptă măsurile destinate instituirii şi asigurării funcţionării pieţei interne înconformitate dispoziţiile relevante ale Constituţiei.

2. Piaţa internă cuprinde un spaţiu fără frontiere interne, în care libera circulaţie apersoanelor, a serviciilor, a mărfurilor şi a capitalurilor este asigurată conform Constituţiei.

78

3. Consiliul , la propunerea Comisiei, adoptă regulamente sau decizii europene care definescorientările şi condiţiile necesare pentru asigurarea unui progres echilibrat în toate sectoareleinteresate.

Articolul III-131

Statele membre se consultă în vederea adoptării în comun a dispoziţiilor necesare pentru aevita ca funcţionarea pieţei interne să fie afectată de dispoziţiile pe care un stat membrupoate fi obligat să le adopte în caz de tulburări grave cu atingerea ordinii publice, în caz derăzboi sau tensiune internaţională gravă care constituie o ameninţare de război sau pentru aface faţă angajamentelor contractate de acesta pentru menţinerea păcii şi securităţiiinternaţionale.

Articolul III-132

Dacă dispoziţiile adoptate în cazurile prevăzute în art. III-131 şi III-436 au ca efectdenaturarea condiţiilor de concurenţă pe piaţa internă, Comisia, împreună cu statul interesat,examinează condiţiile în care aceste dispoziţii pot fi adaptate la regulile stabilite prinConstituţie.

Prin derogare de la procedura prevăzută în art. III-360 şi III-361, Comisia sau orice statmembru poate sesiza direct Curtea de Justiţie, atunci când consideră că un alt stat membruface abuz de competenţele prevăzute în art. III-131 şi III-436. Curtea de Justiţie delibereazăcu uşile închise.

Secţiunea 2 – Libera circulaţie a persoanelor şi serviciilor

Subsecţiunea 1 – Lucrătorii

Articolul III-133

1. Lucrătorii au dreptul de a circula în mod liber în cadrul Uniunii.

2. Orice discriminare pe motiv de naţionalitate, între lucrătorii statelor membre, în ce priveşteîncadrarea în muncă, remunerarea şi alte condiţii de muncă şi anagajare este interzisă.

3. Sub rezerva limitelor justificate de motive de ordine, siguranţă publică şi sănătatea publicălucrătorii au dreptul:

a) de a răspunde ofertelor efective de încadrare în muncă;

b) de a se deplasa liber în acest scop pe teritoriul statelor membre;

c) de şedere într-unul din statele membre pentru a desfăşura o activitate profesională înconformitate cu dispoziţiilor legale, de reglementare şi administrative care reglementeazăîncadrarea în muncă a lucrătorilor naţionali;

d) de a se stabili pe teritoriul unui stat membru după obţinerea unui loc de muncă în aceststat în condiţii care fac obiectul unor regulamente europene adoptate de către Comisie.

4. Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică angajaţilor din administraţia publică.

Articolul III-134

79

Legile sau legile-cadru europene stabilesc măsurile necesare în vederea liberei circulaţii alucrătorilor, aşa cum este definită în art. III-133. Acestea sunt adoptate după consultareaComitetului Economic şi Social.

Legile sau legile-cadru europene se referă în special la:

a) asigurarea unei colaborări strânse între serviciile naţionale de ocupare a forţei de muncă;

b) eliminarea procedurilor şi practicilor administrative, precum şi a termenelor de acces lalocurile de muncă disponibile, care rezultă fie din legislaţia internă, fie din acorduri încheiateanterior între statele membre şi care, dacă ar fi menţinute, ar împiedica libera circulaţie alucrătorilor;

c) eliminarea tuturor termenelor şi a altor restricţii prevăzute fie în legislaţiile interne, fie înacordurile încheiate anterior între statele membre care impun lucrătorilor din celelalte statemembre condiţii diferite la libera alegere a unui loc de muncă faţă de condiţiile impuselucrătorilor naţionali;

d) stabilirea unor mecanisme proprii în vederea corelării cererii şi ofertei de locuri de muncăşi a realizării echilibrului între cerere şi ofertă pe piaţa muncii în condiţii care să nu periclitezenivelul de trai şi de ocupare a forţei de muncă în diferite regiuni şi industrii.

Articolul III-135

Statele membre încurajează, în cadrul unui program comun, schimbul de lucrători tineri încadrul unui program comun.

Articolul III-136

1. În domeniul securităţii sociale, legea sau legea-cadru europeană stabileşte măsurilenecesare pentru instituirea liberei circulaţii a lucrătorilor, introducând în special un sistem princare să asigure lucrătorilor migranţi salariaţi sau care desfăşoară o activitate independentă şipersoanelor aflate în întreţinerea acestora:

a) cumulul tuturor perioadelor luate în considerare în diferitele legislaţii naţionale, în vedereaobţinerii şi păstrării dreptului la prestaţii, precum şi pentru calcularea acestora;

b) plata prestaţiilor către persoanele care au reşedinţa pe teritoriul statelor membre.

2. Când un membru al Consiliului consideră că un proiect de lege europeană sau de lege-cadru, la care se referă par.1, ar afecta aspecte fundamentale ale sistemului de securitatesocială, inclusiv scopul, costul sau structura financiară a sa ori ar afecta echilibrul financiar alacestui sistem, poate cere ca această problemă să fie deferită Consiliului European. În acestcaz, procedura la care se referă art.III-396 va fi suspendată. După discuţii, ConsiliulEuropean, în 4 luni de la suspendare:

a) va înapoia Consiliului proiectul, iar acesta va pune capăt suspendării procedurii la carese referă art.III-396 sau

b) va cere Comisiei să adopte un nou proiect; în acest caz, actul propus anterior esteconsiderat ca nefiind adoptat.

Subsecţiunea 2 - Libertatea de stabilire

Articolul III-137

În cadrul prezentei subsecţiuni, se interzic restricţiile impuse libertăţii de stabilire a cetǎţenilorunui stat membru pe teritoriul altui stat membru. Această interdicţie vizează şi restricţiile la

80

înfiinţarea de agenţii, sucursale sau filiale de către resortisanţii unui stat membru stabiliţi peteritoriul altui stat membru.

Cetǎţenii unui stat membru au dreptul de acces, pe teritoriul altui stat membru, la activităţiindependente şi la exercitarea lor, precum şi la constituirea şi gestionarea întreprinderilor, înspeţă a societăţilor în sensul art. III-142 al doilea paragraf, în condiţiile definite de legislaţiastatului membru respectiv pentru resortisanţii proprii, sub rezerva dispoziţiilor secţiunii 4 aacestui capitol privind capitalurile şi plăţile.

Articolul III-138

1. Legile-cadru europene stabilesc măsurile pentru obţinerea libertăţii de stabilire în ceea cepriveşte o activitate determinată. Acestea sunt adoptate după consultarea ComitetuluiEconomic şi Social.

2. Parlamentul European, Consiliul şi Comisia îşi exercită funcţiile care le revin prin alin. 1, şianume:

a) abordarea, în general, cu prioritate a activităţilor la care libertatea de stabilire îşi aduce ocontribuţie deosebit de utilă în vederea dezvoltării producţiei şi a schimburilor;

b) asigurarea unei colaborări strânse între administraţiile naţionale competente pentru acunoaşte situaţiile deosebite ale diferitelor activităţi în cadrul Uniunii;

c) eliminarea acelor proceduri şi practici administrative care decurg fie din legislaţia internă,fie din acorduri încheiate anterior între statele membre şi care, dacă ar fi menţinute, arîmpiedica libertatea de stabilire;

d) asigurarea posibilităţii ca lucrătorii salariaţi dintr-un stat membru angajaţi pe teritoriul altuistat membru să poată rămâne pe teritoriu acestuia pentru exercitarea unei activităţiindependente în cazul în care îndeplinesc condiţiile pe care ar trebui să le îndeplineascădacă ar veni în acest stat în momentul în care intenţionează să iniţieze această activitate;

e) asigurarea posibilităţii de achiziţionare şi exploatare a proprietăţilor funciare de pe teritoriulunui stat membru de către un cetǎţean al altui stat membru, în măsura în care nu aduceatingere principiilor stabilite în art. III-227 alin. 2;

f) aplicarea eliminării treptate a restricţiilor impuse libertăţii de stabilire, în cadrul fiecăreiramuri de activitate avută în vedere, în ceea ce priveşte, pe de o parte, condiţiile de înfiinţarede agenţii, sucursale sau filiale pe teritoriul unui stat membru şi, pe de altă parte, condiţiile deadmitere a personalului la sediul principal, în organele de conducere sau de supraveghereale acestora;

g) coordonarea, în măsura în care este necesar şi în vederea alinierii, a garanţiilor cerute înstatele membre societăţilor în sensul art. III-142 al doilea paragraf, pentru a proteja atâtinteresele asociaţilor, cât şi ale terţilor, în mod egal în întreaga Uniune;

h) asigurarea nedenaturării condiţiilor de stabilire prin intermediul ajutoarelor acordate destatele membre.

Articolul III-139

Prezenta subsecţiune nu se aplică, în ce priveşte statul membru interesat, activităţilor carecontribuie în cadrul acestui stat, chiar numai cu titlu ocazional, la exercitarea autorităţiipublice.

81

Legile sau legile-cadru europene pot excepta anumite activităţi de la aplicarea dispoziţiilorprezentei subsecţiuni.

Articolul III-140

1. Prezenta subsecţiune şi măsurile adoptate în temeiul acesteia nu aduc atingere aplicăriidispoziţiilor legale, de reglementare şi administrative ale statelor membre care prevăd unregim special pentru cetǎţenii străini din motive de ordine publică, siguranţă publică şisănătate publică.

2. Legile-cadru europene coordonează dispoziţiile naţionale prevăzute în alin. 1.

Articolul III-141

1. Legile-cadru europene facilitează accesul la activităţile independente şi exercitareaacestora. Ele se referă la:

a) recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri;

b) coordonarea dispoziţiilor legale, de reglementare şi administrative ale statelor membre cuprivire la accesul la activităţile independente şi la exercitarea acestora.

2. În ceea ce priveşte profesiunile medicale, paramedicale şi farmaceutice, eliminareatreptată a restricţiilor este condiţionată de coordonarea condiţiilor lor de exercitare îndiferitele state membre.

Articolul III-142

Societăţile constituite în conformitate cu legislaţia unui stat membru şi având sediul social,administraţia centrală sau sediul principal în cadrul Uniunii sunt asimilate, în aplicareaprezentei subsecţiuni, persoanelor fizice cetǎţeni ai statelor membre.

Prin societăţi se înţeleg societăţile de drept civil sau comercial, inclusiv societăţilecooperative şi celelalte persoane juridice de drept public sau privat, cu excepţia societăţilorcare nu au un scop lucrativ.

Articolul III-143

Statele membre acordă cetǎţenilor celorlalte state membre acelaşi tratament ca şi cetǎţenilorproprii în ce priveşte participarea financiară la capitalul societăţilor, în sensul art. III-142, fărăsă aducă atingere aplicării altor dispoziţii ale Constituţiei.

Subsecţiunea 3 - Libertatea de prestare a serviciilor

Articolul III-144

În cadrul prezentei subsecţiuni, restricţiile la libera prestare a serviciilor în cadrul Uniunii suntinterzise în ce priveşte cetǎţenii statelor membre stabiliţi în alt stat membru decât cel aldestinatarului prestării.

Legile sau legile-cadru europene pot extinde prezenta subsecţiune cetǎţenilor unei ţări terţecare prestează servicii şi sunt stabiliţi în cadrul Uniunii.

82

Articolul III-145

În sensul Constituţiei, sunt considerate servicii, prestările furnizate în mod obişnuit înschimbul unei remuneraţii, în măsura în care nu sunt reglementate de dispoziţiile referitoarela libera circulaţie a mărfurilor, a capitalurilor şi a persoanelor.

Serviciile cuprind în special:

a) activităţi cu caracter industrial;

b) activităţi cu caracter comercial;

c) activităţi artizanale;

d) activităţi prestate în cadrul profesiunilor liberale.

Fără să aducă atingere subsecţiunii privind dreptul de stabilire, prestatorul, în vedereaexecutării prestaţiei, poate să-şi desfăşoare activitatea temporar în statul membru în care serealizează prestarea de servicii, în aceleaşi condiţii ca acelea pe care statul respectiv leimpune propriilor resortisanţi.

Articolul III-146

1. Libera circulaţie a serviciilor în domeniul transporturilor este reglementată în secţiuneaprivind transporturile.

2. Liberalizarea serviciilor bancare şi de asigurări asociate mişcărilor capitalurilor trebuie săse realizeze concomitent cu liberalizarea circulaţiei capitalurilor.

Articolul III-147

1. Măsurile pentru realizarea liberalizării unui serviciu determinat se stabilesc printr-o lege-cadru europeană. Aceasta sunt adoptate după consultarea Comitetului Economic şi Social.

2. Legea-cadru europeană prevăzută în alin. 1 se aplică, în general, cu prioritate acelorservicii care intervin direct în costurile de producţie sau a căror liberalizare contribuie lapromovarea schimburilor de mărfuri.

Articolul III-148

Statele membre se declară dispuse să procedeze la liberalizarea serviciilor într-o măsură maimare decât este obligatoriu, conform legii-cadru europene adoptate în aplicarea art. III-147(1), dacă situaţia lor economică generală şi situaţia din sectorul în cauză le permite acestlucru.

În acest scop, Comisia adresează recomandări statelor membre interesate.

Articolul III-149

Atât timp cât restricţiile impuse libertăţii de a presta servicii nu sunt eliminate, fiecare dintrestatele membre le aplică indiferent de naţionalitatea sau de reşedinţa tuturor prestatorilor deservicii menţionaţi în art. III-144 primul paragraf.

Articolul III-150

Art. III-139 şi III-142 se aplică în domeniul reglementat de prezenta subsecţiune.

83

Secţiunea 3 – Libera circulaţie a mărfurilor

Subsecţiunea 1 - Uniunea vamală

Articolul III-151

1. Uniunea cuprinde o uniune vamală care reglementează toate schimburile de mărfuri şicare implică interzicerea, în relaţiile dintre statele membre, a taxelor vamale la import şiexport şi a oricăror taxe cu efect echivalent, precum şi adoptarea unui tarif vamal comun înrelaţiile cu ţări terţe.

2. Par.4 şi subsecţiunea 3 din prezenta secţiune se aplică atât produselor originare dinstatele membre, cât şi produselor care provin din ţări terţe care se află în liberă circulaţie înstatele membre.

3. Sunt considerate ca fiind în liberă circulaţie într-un stat membru produsele care provin dinţări terţe pentru care au fost îndeplinite formalităţile de import şi au fost percepute în statulmembru respectiv taxele vamale şi taxele cu efect echivalent exigibile şi care nu aubeneficiat de o restituire totală sau parţială a acestor taxe şi impuneri.

4. Între statele membre sunt interzise taxele vamale la import şi la export şi taxele cu efectechivalent. Această interdicţie se aplică, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal.

5. Consiliul , la propunerea Comisiei, adoptă regulamente sau decizii europene carestabilesc taxele vamale din Tarifului Vamal Comun.

6. În exercitarea misiunilor ce-i sunt încredinţate în temeiul prezentei subsecţiuni, Comisia seorientează după:

a) necesitatea de a promova schimburi comerciale între statele membre şi ţările terţe;

b) evoluţia condiţiilor concurenţei în cadrul Uniunii, în măsura în care această evoluţie are caefect îmbunătăţirea capacităţii competitive a întreprinderilor;

c) necesităţile de aprovizionare a Uniunii cu materii prime şi produse semifinite, veghind înacelaşi timp ca între statele membre condiţiile concurenţei în ceea ce priveşte produselefinite să nu fie denaturate;

d) necesitatea de a evita perturbări grave în viaţa economică a statelor membre şi de aasigura o dezvoltare raţională a producţiei şi o expansiune a consumului în cadrul Uniunii.

Subsecţiunea 2 - Cooperarea vamală

Articolul III-152

În limitele domeniului de aplicare a Constituţiei, legile sau legile-cadru europene stabilescmăsuri pentru consolidarea cooperării vamale între statele membre şi între acestea şiComisie.

Subsecţiunea 3 - Interzicerea restricţiilor cantitative

Articolul III-153

84

Între statele membre, sunt interzise restricţiile cantitative, atât la import cât şi la export,precum şi orice măsură cu efect echivalent.

Articolul III-154

Art. III-153 nu se opune interdicţiilor sau restricţiilor la import, export sau tranzit justificate pemotive de moralitate publică, ordine publică, siguranţă publică, protecţia sănătăţii şi a vieţiipersoanelor sau a animalelor, conservarea plantelor, de protejare a unor tezaure naţionalecu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protejare a proprietăţii industriale şicomerciale. Cu toate acestea, astfel de interdicţii sau restricţii nu trebuie să constituie unmijloc de discriminare arbitrară sau o restricţie disimulată în comerţul dintre statele membre.

Articolul III-155

1. Statele membre îşi adaptează monopolurile naţionale care prezintă caracter comercial,astfel încât să se asigure, în condiţiile de aprovizionare şi desfacere, excluderea oricăreidiscriminări între resortisanţii statelor membre.

Prezentul articol se aplică oricărui organ prin care un stat membru, controlează, de jure saude facto, coordonează sau influenţează în mod sensibil, direct sau indirect, importurile sauexporturile dintre statele membre. Acesta se aplică şi monopolurilor cedate de stat terţilor.

2. Statele membre se abţin de la orice măsură nouă contrară principiilor enunţate în alin. 1sau care restrânge sfera de aplicare a articolelor care se referă la interzicerea taxelor vamaleşi a restricţiilor cantitative între statele membre.

3. În cazul unui monopol cu caracter comercial care implică reglementări menite săpromoveze desfacerea sau valorificarea produselor agricole, trebuie să se asigure, înaplicarea prezentului articol, garanţii echivalente pentru nivelul de ocupare a forţei de muncăşi pentru nivelul de trai al producătorilor interesaţi.

Secţiunea 4 – Capitaluri şi plăţi

Articolul III-156

În cadrul prezentei secţiuni sunt interzise restricţiile atât în ceea ce priveşte mişcările decapital, cât şi plăţile între statele membre şi între statele membre şi ţări terţe.

Articolul III-157

1. Art. III-156 nu aduce atingere aplicării pentru ţările terţe a restricţiilor în vigoare la 31decembrie 1993 în temeiul legislaţiei naţionale sau al legislaţiei Uniunii adoptate cu privire lamişcările de capital către sau provenind din ţări terţe, atunci când acestea implică investiţiidirecte - inclusiv investiţii imobiliare, stabilire, prestări de servicii financiare sau admiterea devalori mobiliare pe pieţele de capital.

2. Legile sau legile-cadru europene stabilesc măsurile cu privire la mişcările de capital cătresau provenind din ţări terţe, atunci când acestea implică investiţii directe - inclusiv investiţiiimobiliare, stabilire, prestarea de servicii financiare sau admiterea de valori mobiliare pepieţele de capital.

Parlamentul European şi Consiliul depun eforturi în vederea realizării obiectivului libereicirculaţii a capitalurilor între statele membre şi ţările terţe, în cea mai mare măsură posibilă şifără să aducă atingere altor dispoziţii ale Constituţiei.

85

3. Prin derogare de la alin. 2, numai o lege sau o lege-cadru europeană a Consiliului poatestabili măsuri care să constituie un regres în dreptul Uniunii în ce priveşte liberalizareamişcărilor de capital către sau provenind din ţări terţe. Consiliul hotărăşte în unanimitate,după consultarea Parlamentului European.

Articolul III-158

1. Art. III-156 nu aduce atingere dreptului statelor membre:

a) de a aplica dispoziţiile pertinente din legislaţiile lor fiscale care stabilesc o distincţie întrecontribuabilii care nu se găsesc în aceeaşi situaţie cu privire la reşedinţă sau locul unde aucapital investit;

b) de a adopta toate măsurile necesare pentru a împiedica încălcarea dispoziţiilor legale şide reglementare, în special în domeniul fiscal sau al controlului prudenţial al instituţiilorfinanciare, de a stabili proceduri de declarare a mişcărilor de capital pentru informăriadministrative sau statistice ori de a lua măsuri justificate pe motive de ordine publică sausiguranţă publică.

2. Prezenta secţiune nu aduce atingere posibilităţii de aplicare a restricţiilor la dreptul destabilire care sunt compatibile cu Constituţia.

3. Măsurile şi procedurile prevăzute în alin. 1 şi 2 nu trebuie să constituie un mijloc dediscriminare arbitrară sau o restricţie disimulată cu privire la libera circulaţie a capitalurilor şiplăţilor, aşa cum este definită în art. III-156.

4. În absenţa unei legi europene sau a unei legi-cadru europene prevăzute de art.III-157 (3),Comisia sau, în absenţa unei decizii a Comisiei, Consiliul poate adopta o decizie europeanăcare să prevadă că măsurile fiscale restrictive adoptate de un stat membru cu privire la unasau mai multe ţări terţe sunt considerate compatibile cu prezenta Consituţie în măsura încare sunt justificate de unul dintre obiectivele Uniunii şi sunt compatibile cu funcţionareaadecvată a pieţei interne. Consiliul va hotărî cu unanimitate în ce priveşte cererea unui statmembru.

Articolul III-159

Atunci când, în circumstanţe excepţionale, mişcările de capital provenind sau destinate ţărilorterţe produc sau ameninţă să producă dificultăţi grave în funcţionarea uniunii economice şimonetare, Consiliul , la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente sau deciziieuropene de introducere a măsurilor de protecţie în ceea ce priveşte ţările terţe pentru operioadă de până la şase luni, dacă astfel de măsuri sunt strict necesare. Consiliul hotărăştedupă consultarea Băncii Centrale Europene.

Articolul III-160

Atunci când este necesar pentru realizarea obiectivelor enunţate în art. III-257, în ceea cepriveşte prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, a terorismului şi a traficului depersoane, legile europene pot defini un cadru de măsuri cu privire la mişcările de capital şi laplăţi, cum ar fi îngheţarea fondurilor, a activelor financiare sau a beneficiilor economice careaparţin sau sunt deţinute de persoane fizice şi juridice, de grupuri sau entităţi nestatale.

Consiliul , la propunerea Comisiei, adoptă regulamente sau decizii europene de punere înaplicare a legilor menţionate în primul paragraf.

Actele la care se referă prezentul articol include prevederile necesare cu privire la garanţiijuridice.

86

Secţiunea 5 – Reguli cu privire la concurenţă

Subsecţiunea 1 – Reguli aplicabile înreprinderilor

Articolul III-161

1. Sunt incompatibile cu piaţa internă şi interzise orice acorduri între întreprinderi, oricedecizii de asociere a întreprinderilor şi orice practici concertate care pot prejudicia comerţuldintre statele membre şi care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea saudenaturarea concurenţei în cadrul pieţei interne, în special cele care constau în:

a) impunerea direct sau indirect a preţurilor de cumpărare sau de vânzare sau a altor condiţiide comercializare inechitabile;

b) limitarea sau controlarea producţiei, desfacerii, dezvoltării tehnice sau investiţiilor;

c) împărţirea pieţelor sau surselor de aprovizionare;

d) aplicarea unor condiţii inegale la prestaţii echivalente în raporturile cu parteneriicomerciali, plasându-i pe aceştia în dezavantaj concurenţial;

e) condiţionarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţiisuplimentare care, prin natura lor sau conform uzanţei comerciale, nu au legătură cu obiectulacestor contracte.

2. Acordurile sau deciziile interzise în temeiul prezentului articol sunt nule de plin drept.

3. Cu toate acestea, alin. 1 poate fi declarat inaplicabil:

- oricărui acord sau categorii de acorduri între întreprinderi;

- oricărei decizii sau categorii de decizii de asociere de întreprinderi şi

- oricărei practici concertate sau categorii de practici concertate, menite să contribuie laîmbunătăţirea producţiei sau a distribuţiei produselor sau la promovarea progresului tehnicsau economic, rezervând consumatorilor o parte echitabilă din profitul rezultat şi fără:

a) a impune întreprinderilor interesate restricţii care nu sunt indispensabile pentru atingereaacestor obiective;

b) a da posibilitatea întreprinderilor de a elimina concurenţa pentru o parte substanţială aproduselor în cauză.

Articolul III-162

Este incompatibil cu piaţa internă şi interzis, în măsura în care ar putea afecta comerţul întrestatele membre, orice abuz de poziţie dominantă al uneia sau mai multor întreprinderi încadrul pieţei interne sau pe o parte substanţială a acesteia.

Astfel de practici abuzive pot consta în special în:

a) impunerea, în mod direct sau indirect, de preţuri de vânzare sau de cumpărare sau decondiţii de comercializare inechitabile;

87

b) limitarea producţiei, desfacerii sau a dezvoltării tehnice în detrimentul consumatorilor;

c) aplicarea unor condiţii inegale la prestaţii echivalente în raporturile cu partenerii comerciali,plasându-i pe aceştia în dezavantaj concurenţial;

d) condiţionarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţiisuplimentare care, prin natura sau conform uzanţei comerciale, nu au legătură cu obiectulacestor contracte.

Articolul III-163

1. Consiliul , la propunerea Comisiei, adoptă regulamente europene de punere în aplicare aprincipiilor prevăzute în art. III-161 şi III-162. Consiliul hotărăşte după consultareaParlamentului European.

2. Regulamentele europene prevăzute în alin. 1 au drept scop în special:

a) să asigure respectarea interdicţiilor prevăzute în art. III-161 alin. 1 şi în art. III-162 prininstituirea de amenzi şi penalităţi cu titlu cominatoriu;

b) să determine modalităţile de aplicare a art. III-161 alin. 3 luând în considerare necesitatea,pe de o parte, de a asigura o supraveghere eficientă şi, pe de altă parte, de a simplifica pecât este posibil controlul administrativ;

c) să precizeze, dacă este cazul, domeniul de aplicare a dispoziţiilor art. III-161 şi III-162 îndiferitele ramuri ale economiei;

d) să definească rolul Comisiei şi al Curţii de Justiţie în aplicarea dispoziţiilor prevăzute înprezentul alineatul;

e) să definească raporturile între legislaţiile naţionale, pe de o parte, şi, pe de altă parte,dispoziţiile prezentei secţiuni, precum şi regulamentele europene adoptate în aplicareaprezentului articol.

Articolul III-164

Până la intrarea în vigoare a regulamentelor europene adoptate în aplicarea art. III-163,autorităţile statelor membre hotărăsc cu privire la admisibilitatea înţelegerilor, deciziile şipracticile concertate şi la exploatarea abuzivă a unei poziţii dominante pe piaţa internă, înconformitate cu dreptul intern şi cu art. III-161, în special alin. 3, şi art. III-162.

Articolul III-165

1. Fără să aducă atingere art. III-164, Comisia veghează la aplicarea principiilor stabilite înart. III-161 şi III-162. La cererea unui stat membru sau din oficiu, şi în colaborare cuautorităţile competente ale statelor membre care îi acordă asistenţă, Comisia cerceteazăpresupusele cazuri de încălcare a principiilor menţionate mai sus. În cazul în care constatăexistenţa unei infracţiuni, Comisia propune mijloace adecvate pentru a-i pune capăt.

2. Dacă infracţiunea nu încetează, Comisia constată încălcarea principiilor printr-o decizieeuropeană motivată. Comisia îşi poate publica decizia şi poate autoriza statele membre să iamăsurile necesare pentru remedierea situaţiei, măsuri ale căror condiţii şi modalităţi deaplicare le stabileşte.

88

3. Comisia poate adopta regulamente europene privind categoriile de acorduri asupra căroraConsiliul a hotărât conform art. III-163 alin. 2 lit. b)

Articolul III-166

1. În ceea ce priveşte întreprinderile publice şi întreprinderile cărora le acordă drepturispeciale sau exclusive, statele membre nu emit şi nu menţin nici o măsură contrarădispoziţiilor Constituţiei, în special celor prevăzute în art. I-4 alin. 2 şi art. III-161 - III-169.

2. Întreprinderile însărcinate cu gestionarea serviciilor de interes economic general sau careprezintă caracter de monopol fiscal sunt supuse dispoziţiilor Constituţiei, în special regulilorde concurenţă, în măsura în care aplicarea acestor reguli nu împiedică, de drept sau de fapt,îndeplinirea misiunii speciale care le-a fost încredinţată. Dezvoltarea schimburilor comercialenu trebuie să fie afectată într-o măsură care să contravină intereselor Uniunii.

3. Comisia veghează la aplicarea prezentului articol şi adoptă, dacă este cazul,regulamentele sau deciziile europene corespunzătoare.

Subsecţiunea 2 - Ajutoarele acordate de statele membre

Articolul III-167

1. Cu excepţia derogărilor prevăzute prin Constituţie, sunt incompatibile cu piaţa internăajutoarele acordate de statele membre sau prin intermediul resurselor de stat, sub oriceformă, care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa, prin favorizarea anumitorîntreprinderi sau sectoare de producţie, în măsura în care acestea afectează schimburiledintre statele membre.

2. Sunt compatibile cu piaţa internă:

a) ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu condiţia ca acestea săfie acordate fără discriminare determinată de originea produselor;

b) ajutoarele destinate remedierii pagubelor provocate de calamităţi naturale sau alteevenimente extraordinare;

c) ajutoarele acordate economiei anumitor regiuni ale Republicii Federale Germania, afectatede divizarea Germaniei, în măsura în care acestea sunt necesare pentru compensareadezavantajelor economice cauzate de această divizare. După cinci ani de la intrarea învigoare a prezentului tratat, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta o decizieeuropeană care să abroge acest punct (c).

3. Pot fi considerate compatibile cu piaţa internă:

a) ajutoarele destinate să favorizeze dezvoltarea economică a regiunilor în care nivelul detrai este anormal de scăzut sau în care există un grad de ocupare a forţei de muncă extremde scăzut şi în regiunile la care se referă art. III-424, având în vedere situaţia lor structurală,economică şi socială;

b) ajutoarele destinate să promoveze realizarea unui proiect important de interes europeancomun sau să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru;

89

c) ajutoarele destinate să favorizeze dezvoltarea anumitor activităţi sau anumitor regiunieconomice, dacă acestea nu modifică condiţiile schimburilor comerciale într-o măsură carecontravine interesului comun;

d) ajutoarele destinate să promoveze cultura şi să conserve patrimoniul, dacă acestea numodifică condiţiile schimburilor comerciale şi ale concurenţei în Uniune, într-o măsură carecontravine interesului comun;

e) alte categorii de ajutoare stabilite prin regulamente sau decizii europene adoptate de cătreConsiliul la propunerea Comisiei.

Articolul III-168

1. Comisia, împreună cu statele membre, verifică permanent regimul ajutoarelor existente înaceste state. Comisia propune acestora măsurile necesare cerute de dezvoltarea treptatăsau de funcţionarea pieţei interne.

2. În cazul în care, după ce părţilor interesate li s-a solicitat să-şi prezinte observaţiile,Comisia constată că ajutorul acordat de un stat membru sau prin intermediul resurselor destat nu este compatibil cu piaţa internă în conformitate cu art. III-167 sau că acest ajutor esteutilizat în mod abuziv, aceasta adoptă o decizie europeană de suspendare sau modificare aajutorului de către statul în cauză până la termenul stabilit.

Dacă statul în cauză nu se conformează deciziei europene în termenul stabilit, Comisia sauorice alt stat membru interesat poate sesiza direct Curtea de Justiţie prin derogare de la art.III-360 şi III-361.

La cererea unui stat membru, Consiliul poate adopta în unanimitate o decizie europeanăconform căreia un ajutor, acordat sau care urmează să fie acordat de către acest stat,trebuie să fie considerat compatibil cu piaţa internă, prin derogare de la art. III-167 sau de laregulamentele europene prevăzute în art. III-169, dacă o astfel de decizie este justificată decircumstanţe excepţionale. În cazul în care, cu privire la acest ajutor, Comisia a iniţiatprocedura prevăzută în primul paragraf din prezentul alineat, cererea adresată Consiliului decătre statul interesat va avea ca efect suspendarea procedurii menţionate până cândConsiliul se pronunţă asupra acesteia.

Cu toate acestea, în cazul în care Consiliul nu se pronunţă în termen de trei luni de laintroducerea cererii, hotărăşte Comisia.

3. Comisia este informată în timp util de statele membre, pentru a-şi prezenta observaţiiledespre proiectele destinate să instituie sau să modifice ajutoarele. Dacă apreciază că unproiect nu este compatibil cu piaţa internă conform art. III-167, Comisia iniţiază fără întârziereprocedura prevăzută în alin. 2. Statul membru interesat nu poate aplica măsurile preconizateînainte de pronunţarea unei decizii finale.

4. Comisia poate adopta regulamente europene privind categoriile de ajutoare de statstabilite de Consiliul , conform art. III-169, care pot fi exceptate de la procedura prevăzută înalin. 3.

Articolul III-169

Consiliul , la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente europene pentru aplicarea art.III-167 şi III-168 şi pentru stabilirea în special a condiţiilor de aplicare a art. III-168 alin. 3 şi acategoriilor de ajutoare care pot fi exceptate de la procedura prevăzută în articolul 168 alin.3.Consiliul hotărăşte după consultarea Parlamentului European.

90

Secţiunea 6 – Dispoziţii fiscale

Articolul III-170

1. Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impoziteinterne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselornaţionale similare.

În plus, nici un stat membru nu aplică produsele altor state membre impozite interne denatură să protejeze indirect alte produse.

2. Produsele exportate de un stat membru pe teritoriul altui stat membru nu pot beneficia denici o rambursare a impozitelor interne care să depăşească impozitele aplicate direct sauindirect.

3. În ceea ce priveşte impozitul, altul decât cel pe cifra de afaceri, accizele şi celelalteimpozite indirecte, nu pot fi operate scutiri sau rambursări la exportul către celelalte statemembre şi nu pot fi instituite taxe de compensare la importurile care provin din statelemembre, decât dacă măsurile preconizate au fost în prealabil aprobate, pentru o perioadălimitată, printr-o decizie europeană adoptată de Consiliul la propunerea Comisiei.

Articolul III-171

O lege sau o lege-cadru europeană a Consiliului stabileşte măsurile de armonizare alegislaţiilor referitoare la impozitul pe cifra de afaceri, accize şi alte impozite indirecte, înmăsura în care această armonizare este necesară pentru a asigura funcţionarea pieţeiinterne şi pentru a evita denaturarea concurenţei. Consiliul hotărăşte în unanimitate, dupăconsultarea Parlamentului European şi a Comitetului Economic şi Social.

Secţiunea 7 – Dispoziţii comune

Articolul III-172

1. Cu excepţia cazului în care în Constituţie se prevede altfel, prezentul articol se aplică învederea realizării obiectivelor enunţate în art. III-130. Legile sau legile-cadru europenestabilesc măsurile referitoare la apropierea dispoziţiilor legale, de reglementare şiadministrative ale statelor membre care au drept scop instituirea şi funcţionarea pieţeiinterne. Acestea sunt adoptate după consultarea Comitetului Economic şi Social.

2. Alin. 1 nu se aplică dispoziţiilor fiscale, dispoziţiilor privind libera circulaţie a persoanelor şidispoziţiilor privind drepturile şi interesele lucrătorilor salariaţi.

3. În propunerile prezentate în alin. 1 cu privire la sănătate, siguranţă, protecţia mediului şiprotecţia consumatorilor, Comisia ia ca bază un nivel ridicat de protecţie, ţinând seama, înspecial, de orice nouă evoluţie bazată pe fapte ştiinţifice. În cadrul competenţelor pe care leau în acest sens, Parlamentul European şi Consiliul se străduiesc, de asemenea, să atingăacest obiectiv.

91

4. Dacă, după adoptarea unei măsuri de armonizare printr-o lege sau o lege-cadrueuropeană sau un regulament european al Comisiei, un stat membru consideră că estenecesară menţinerea unor dispoziţii naţionale justificate de cerinţele importante prevăzute înart. III-154 sau referitoare la protecţia mediului sau a mediului de muncă, acesta le notificăComisiei, indicând motivele pentru menţinerea lor.

5. În plus, fără să aducă atingere alin. 4, dacă, după adoptarea unei măsuri de armonizareprintr-o lege sau o lege-cadru europeană sau printr-un regulament european al Comisiei, unstat membru consideră necesară introducerea de dispoziţii naţionale bazate pe noi doveziştiinţifice cu privire la protecţia mediului sau a mediului de muncă, justificate de o problemăspecifică a acelui stat membru, care apare după adoptarea măsurii de armonizare, acestanotifică Comisiei dispoziţiile avute în vedere, precum şi motivarea acestora.

6. În termen de şase luni de la notificările prevăzute în alin. 4 şi 5, Comisia adoptă o decizieeuropeană de aprobare sau de respingere a dispoziţiilor naţionale în cauză, după ce averificat dacă acestea constituie sau nu un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricţiedisimulată în comerţul dintre statele membre sau dacă acestea constituie sau nu o barieră înfuncţionarea pieţei interne.

În absenţa unei decizii a Comisiei în acest interval, dispoziţiile naţionale prevăzute în alin. 4şi 5 sunt considerate aprobate.

Atunci când complexitatea problemei justifică acest lucru şi dacă nu există nici un pericolpentru sănătatea umană, Comisia poate notifica statului membru în cauză că perioadamenţionată în prezentul alineat poate fi prelungită cu o nouă perioadă care poate ajungepână la şase luni.

7. Atunci când, în aplicarea alin. 6, un stat membru este autorizat să menţină sau săintroducă dispoziţii naţionale care derogă de la o măsură de armonizare, Comisiaexaminează imediat dacă este oportun să propună o adaptare a acestei măsuri.

8. Atunci când un stat membru ridică o problemă specifică de sănătate publică într-undomeniu care a făcut în prealabil obiectul unor măsuri de armonizare, acesta informeazăComisia, care examinează imediat dacă este cazul să propună măsuri adecvate.

9. Prin derogare de la procedura prevăzută în art. III-360 şi III-361, Comisia şi oricare statmembru pot sesiza direct Curtea de Justiţie atunci când consideră că un alt stat membruutilizează în mod abuziv competenţele prevăzute în prezentul articol.

10. Măsurile de armonizare menţionate în prezentul articol includ, acolo unde este cazul, oclauză de salvgardare care autorizează statele membre să adopte, din unul sau mai multedintre motivele neeconomice prevăzute în art. III-154, dispoziţii provizorii care fac obiectulunei proceduri de control din partea Uniunii.

Articolul III-173

Fără să aducă atingere art. III-172, o lege-cadru europeană a Consiliului stabileşte măsurilepentru apropierea dispoziţiilor legale, de reglementare şi administrative ale statelor membre,cu incidenţă directă asupra instituirii sau funcţionării pieţei interne. Consiliul hotărăşte înunanimitate, după consultarea Parlamentului European şi a Comitetului Economic şi Social.

Articolul III-174

În cazul în care Comisia constată că o neconcordanţă între dispoziţiile legale, dereglementare sau administrative ale statelor membre falsifică condiţiile de concurenţă pepiaţa internă şi provoacă o denaturare care trebuie eliminată, aceasta se consultă cu statelemembre în cauză.

92

Dacă, după această consultare, nu se ajunge la un acord, legile-cadru europene eliminădenaturarea în cauză. Orice altă măsură utilă prevăzută prin Constituţie poate fi adoptată.

Articolul III-175

1. Atunci când există temerea justificată că adoptarea sau modificarea unei dispoziţii legale,de reglementare sau administrative naţionale ar putea provoca o denaturare în sensul art. III-174, statul membru care intenţionează să adopte aceste dispoziţii consultă Comisia. Dupăconsultarea statelor membre, Comisia adresează statelor în cauză o recomandare cu privirela măsurile corespunzătoare pentru evitarea denaturării în cauză.

2. Dacă statul membru care doreşte să adopte sau să modifice dispoziţii naţionale nu seconformează recomandării adresate de Comisie, nu se va putea cere celorlalte statemembre, în aplicarea art. III-174, să-şi modifice dispoziţiile naţionale în vederea eliminăriiacestei denaturări. Dacă statul membru care a ignorat recomandarea Comisiei provoacă odenaturare numai în detrimentul său, art. III-174 nu se aplică.

Articolul III-176

În cadrul realizării pieţei interne, legile sau legile-cadru europene stabilesc măsurilereferitoare la crearea de titluri europene, pentru a asigura o protecţie uniformă a drepturilorde proprietate intelectuală în cadrul Uniunii, şi la punerea în aplicare a unor regimuri deautorizare, coordonare şi control centralizate la nivelul Uniunii.

O lege europeană a Consiliului stabileşte regimurile lingvistice ale titlurilor europene.Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.

În cadrul acestui capitol al proiectului de Constituţie au fost reluate dispoziţiile dinTratatul CE care reglementează actualmente piaţa internă (libertăţile de circulaţie,concurenţa, dispoziţii fiscale, armonizarea legislaţiilor), şi anume:

- o dispoziţie conform căreia statele membre trebuie să se consulte în scopul luăriideciziilor necesare evitării unor consecinţe nedorite asupra funcţionării pieţeiinterne, care pot apărea în cazul în care un stat membru adoptă măsuri specialepentru motive de tulburări interne grave care afectează ordinea publică, derăzboi sau tensiuni internaţionale grave constituind o ameninţare de război saupentru a face faţă angajamentelor contractate pentru menţinerea păcii şisecurităţii internaţionale (articolul III-131);

- de asemenea, în subsecţiunea consacrată libertăţii de stabilire, articolul III-143introduce prevederea potrivit căreia statele membre vor acorda tratamentulnaţional în ceea ce priveşte participarea financiară a cetăţenilor altor statemembre la capitalul societăţilor (aşa cum sunt definite societăţile în articolul III-142, definiţie care reia prevederile actuale conţinute la articolul 48 TCE), fără aduce atingere altor dispoziţii ale Constituţiei;

- articolul 60 TCE, care prevede posibilitatea Consiliului de a impune măsuri derestricţionare a libertăţii de circulaţie a capitalurilor în cazul adoptării unor acţiunicomune sau poziţii comune în cadrul PESC, este înlocuit de textul Convenţiei prinarticolul III-160, care prevede posibilitatea adoptării de către Consiliul a unormăsuri de restricţionare a mişcărilor de capital şi a efectuării plăţilor, cum ar fiîngheţarea de fonduri, de active financiare sau de beneficii economice

93

aparţinând unor persoane fizice sau juridice, unor grupuri sau entităţi nestatale,în cazul realizării obiectivelor articolului III-257 (Spaţiu de libertate, securitate şijustiţie), mai ales prevenirea criminalităţii organizate, a terorismului şi atraficului de fiinţe umane;

- articolul III-176 introduce o prevedere nouă conform căreia în cadrul realizăriipieţei interne, o lege sau o lege-cadru europeană stabileşte măsuri privindcrearea unor instrumente europene de protecţie uniformă a drepturilor deproprietate intelectuală în cadrul Uniunii, precum şi introducerea unor regimuride autorizare, de coordonare şi de control centralizate la nivelul Uniunii.

Capitolul II: „Politica Economică şi Monetară” (articolele III-177 - III-191)

Articolul III-177

1. În sensul menţionat în art. I-3, acţiunea statelor membre şi a Uniunii implică, în condiţiileprevăzute prin Constituţie, adoptarea unei politici economice bazate pe strânsa coordonare apoliticilor economice ale statelor membre, pe piaţa internă şi pe definirea de obiectivecomune şi realizate prin respectarea principiului unei economii de piaţă deschisă, în careconcurenţa este liberă.

2. În paralel, în condiţiile şi conform procedurilor prevăzute prin Constituţie, această acţiuneimplică o monedă unică, euro, precum şi definirea şi realizarea unei politici monetare şi aunei politici de schimb unice, al căror obiectiv principal este menţinerea stabilităţii preţurilor,şi, fără să aducă atingere acestui obiectiv, susţinerea politicilor economice generale în cadrulUniunii, în conformitate cu principiul unei economii de piaţă deschise, în care concurenţaeste liberă.

3. Această acţiune a statelor membre şi a Uniunii implică respectarea principiilor directoareurmătoare: preţuri stabile, finanţe publice şi condiţii monetare sănătoase şi balanţă de plăţistabilă.

Secţiunea 1 - Politica economică

Articolul III-178

Statele membre îşi realizează politicile economice cu scopul de a contribui la realizareaobiectivelor Uniunii, definite în art. I-3, şi în contextul orientărilor generale prevăzute în art.III-179 alin. 2. Statele membre şi Uniunea acţionează în conformitate cu principiul economieide piaţă deschise, în care concurenţa este liberă, favorizând o alocare eficientă a resurselor,conform principiilor stabilite în art. III-177.

Articolul III-179

1. Statele membre consideră politicile lor economice ca pe o problemă de interes comun şi lecoordonează în cadrul Consiliului , în conformitate cu art. III-178.

2. Consiliul , la recomandarea Comisiei, elaborează un proiect pentru orientările generale alepoliticilor economice al statelor membre şi ale Uniunii şi raportează în acest sens ConsiliuluiEuropean.

Consiliul European, pe baza raportului Consiliului , discută în vederea stabilirii unei concluziiprivind orientările generale ale politicilor economice ale statelor membre şi ale Uniunii. Pebaza acestei concluzii, Consiliul adoptă o recomandare prin care stabileşte aceste orientărigenerale. Consiliul informează Parlamentul European cu privire la aceasta.

94

3. Pentru asigurarea unei coordonări mai strânse a politicilor economice şi a uneiconvergenţe durabile a performanţelor economice ale statelor membre, Consiliul , pe bazarapoartelor prezentate de Comisie, supraveghează evoluţia economică în fiecare din statelemembre şi în cadrul Uniunii, precum şi conformitatea politicilor economice cu orientărilegenerale prevăzute în alin. 2, şi efectuează cu regularitate o evaluare de ansamblu.

Pentru efectuarea acestei supravegheri multilaterale, statele membre transmit Comisieiinformaţii cu privire la dispoziţiile importante pe care le-au adoptat în domeniul politicii loreconomice şi orice altă informaţie pe care o consideră necesară.

4. În cadrul procedurii prevăzute în alin. 3, atunci când se constată că politicile economiceale unui stat membru nu sunt conforme cu orientările generale prevăzute în alin. 2 sau căacestea riscă să compromită buna funcţionare a uniunii economice şi monetare, Comisiapoate adresa un avertisment statului membru respectiv. Consiliul , la recomandareaComisiei, poate adresa recomandările necesare statului membru respectiv. Consiliul poatedecide, la propunerea Comisiei, să facă publice recomandările sale.

În sensul prezentului alineat, Consiliul hotărăşte fără a ţine cont de votul reprezentantuluistatului membru respectiv.

Majoritatea calificată se defineşte ca cel puţin 55% din ceilalţi membri ai Consiliului,reprezentând cel puţin 65% din populaţia acestora.

Minoritatea de blocaj trebuie să includă cel puţin un număr minim al acestor celelalte statemembre ale Consiliului reprezentând mai mult de 35% din populaţia statelor membreparticipante, plus un membru, altfel majoritatea calificată nu se consideră realizată.

5. Preşedintele Consiliului şi Comisia raportează Parlamentului European cu privire larezultatele supravegherii multilaterale. Preşedintele Consiliului poate fi invitat să se prezinteînaintea comisiei competente a Parlamentului European, dacă Consiliul a făcut publicerecomandările sale.

6. Legile europene pot stabili modalităţile procedurii de supraveghere multilaterală prevăzuteîn alin. 3 şi 4.

Articolul III-180

1. Fără să aducă atingere altor proceduri prevăzute prin Constituţie, Consiliul , la propunereaComisiei, poate adopta o decizie europeană de stabilire a măsurilor corespunzătoare situaţieieconomice, în special dacă apar dificultăţi grave în aprovizionarea cu anumite produse.

2. Atunci când un stat membru are dificultăţi sau este serios ameninţat cu dificultăţi grave,cauzate de catastrofe naturale sau de evenimente excepţionale care îi scapă de sub control,la propunerea Comisiei, Consiliul poate adopta o decizie europeană care să acorde acestuistat, cu unele condiţii, asistenţă financiară din partea Uniunii. Preşedintele Consiliuluiinformează Parlamentul European cu privire la decizia adoptată.

Articolul III- 181

1. Se interzice Băncii Centrale Europene şi băncilor centrale ale statelor membre (denumiteîn continuare „bănci centrale naţionale”) să acorde descoperiri de cont sau orice alt tip decredit instituţiilor, organelor, organisme sau agenţiilor Uniunii, administraţiilor centrale,autorităţilor regionale sau locale ori altor autorităţi publice, altor organisme guvernate dedreptul public sau întreprinderi publice ale statelor membre; se interzice, de asemenea,achiziţionarea directă de la aceştia a titlurilor de creanţă de către Banca Centrală Europeanăsau de băncile centrale naţionale a instrumentelor de platǎ.

95

2. Alin. 1 nu se aplică instituţiilor publice de credit care, în cadrul punerii la dispoziţie delichidităţi de către băncile centrale naţionale, beneficiază, din partea băncilor centralenaţionale şi a Băncii Centrale Europene, de acelaşi tratament ca şi instituţiile de creditparticulare.

Articolul III-182

1. Se interzic toate măsurile şi dispoziţiile care nu se bazează pe consideraţii de ordinprudenţial şi care stabilesc un acces privilegiat al instituţiilor, organelor, organismelor, sauagenţiilor Uniunii, al administraţiilor centrale, al autorităţilor regionale sau locale, alautorităţilor publice sau al altor organisme guvernate de dreptul public sau întreprinderipublice ale statelor membre la instituţiile financiare.

2. Consiliul , la propunerea Comisiei, poate adopta regulamentele sau deciziile europenecare precizează definiţiile de aplicare a interdicţiei prevăzute în alin. 1. Acesta hotărăştedupă consultarea Parlamentului European.

Articolul III-183

1. Uniunea nu răspunde de angajamentele administraţiilor centrale, ale autorităţilor regionaleori locale, ale altor autorităţi publice sau ale altor organisme sau întreprinderi publice aleunui stat membru, nici nu şi le asumă, fără să aducă atingere garanţiilor financiare reciprocepentru realizarea în comun a unui proiect specific. Un stat membru nu răspunde deangajamentele administraţiilor centrale, ale autorităţilor regionale sau locale, ale altorautorităţi publice sau altor organisme guvernate de dreptul public sau întreprinderi publice aleunui alt stat membru, nici nu şi le asumă, fără să aducă atingere garanţiilor financiarereciproce pentru realizarea în comun a unui proiect specific.

2. Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta regulamentele sau deciziile europene careprecizează definiţiile de aplicare a interdicţiilor prevăzute în art. III-181 şi III-182 în prezentularticol. Acesta hotărăşte după consultarea Parlamentului European.

Articolul III-184

1. Statele membre evită deficitele publice excesive.

2. Comisia supraveghează evoluţia situaţiei bugetare şi a cuantumului datoriei publice astatelor membre, pentru a depista erorile evidente. Comisia examinează în special dacădisciplina bugetară a fost respectată, pe baza următoarelor două criterii:

a) dacă raportul între deficitul public prevăzut sau real şi produsul intern brut depăşeşte ovaloare de referinţă, cu excepţia cazului în care:

i) acest raport s-a micşorat în mod semnificativ şi constant şi a atins un nivel apropiat devaloarea de referinţă;

ii) sau această depăşire a valorii de referinţă este excepţională şi temporară şi raportulmenţionat se menţine aproape de valoarea de referinţă;

b) dacă raportul între datoria publică şi produsul intern brut depăşeşte o valoare de referinţă,cu excepţia cazului în care acest raport se micşorează suficient şi nu se apropie de valoareade referinţă într-un ritm satisfăcător.

Valorile de referinţă sunt precizate în protocolul privind procedurile privind deficitele excesive.

96

3. Dacă un stat membru nu îndeplineşte cerinţele acestor criterii sau ale unuia dintre ele,Comisia elaborează un raport. Raportul Comisiei examinează, de asemenea, dacă deficitulpublic depăşeşte cheltuielile publice de investiţii şi ţine cont de toţi ceilalţi factori relevanţi,inclusiv de poziţia economică şi bugetară pe termen mediu a statului membru.

Comisia poate, de asemenea, să elaboreze un raport dacă, deşi cerinţele care decurg dincriterii sunt respectate, consideră că există un risc de deficit excesiv într-unul din statelemembre.

4. Comitetul economic şi financiar, stabilit de art. III – 192, emite un aviz cu privire la raportulComisiei.

5. În cazul în care Comisia estimează că există un risc de deficit excesiv într-unul din statelemembre sau că un astfel de deficit riscă să se producă, aceasta adresează un aviz statuluimembru în cauză şi va informa Consiliul.

6. Consiliul , la propunerea Comisiei, după o evaluare globală şi ţinând cont de observaţiilestatului membru în cauză, decide dacă există deficit excesiv. În acest caz, el adoptă, conformaceloraşi proceduri, recomandările pe care le adresează statului membru în cauză, pentru caacesta să pună capăt acestei situaţii într-un termen dat. Sub rezerva alin. 8, acesterecomandări nu sunt făcute publice.

În sensul prezentului alineat, Consiliul hotărăşte fără a ţine cont de votul reprezentantuluistatului membru în cauză.

Majoritatea calificată se defineşte ca fiind cel puţin 55% din ceilalţi membri ai Consiliului,reprezentând statele membre şi cuprinzând cel puţin 65% din populaţia statelor membreparticipante.

O minoritate de blocaj trebuie să includă cel puţin un număr minim reprezentând mai mult de35% din populaţia statelor membre participante, plus un stat membru, altfel majoritateacalificată nu se va considera a fi realizată.

7. Consiliul , la recomandarea Comisiei, adoptă deciziile europene şi recomandărileprevăzute în alin. 8 - 11.

Acesta hotărăşte fără a ţine cont de votul reprezentantului statului membru în cauză.

Majoritatea calificată se defineşte ca fiind cel puţin 55% din ceilalţi membri ai Consiliului,reprezentând statele membre şi cuprinzând cel puţin 65% din populaţia statelor membreparticipante.

O minoritate de blocaj trebuie să includă cel puţin un număr minim reprezentând mai mult de35% din populaţia statelor membre participante, plus un stat membru, altfel majoritateacalificată nu se va considera a fi realizată.

8. Atunci când Consiliul constată că nici o acţiune urmată de efecte nu a fost întreprinsă carăspuns la recomandările sale în termenul prevăzut, acesta poate face publice recomandărilesale.

9. Dacă un stat membru continuă să nu dea curs recomandărilor Consiliului , acesta poateadopta o decizie europeană prin care să solicite statului membru respectiv să ia, într-untermen determinat, măsuri vizând reducerea deficitului, considerată necesară de cătreConsiliul pentru remedierea situaţiei.

97

Într-un astfel de caz, Consiliul poate cere statului membru în cauză să prezinte rapoarteconform unui calendar precis, pentru a putea examina eforturile de ajustare consimţite deacel stat membru.

10. Atât timp cât un stat membru nu se conformează unei decizii europene adoptate întemeiul alin. 9, Consiliul poate decide să aplice sau, dacă este cazul, să intensifice una saumai multe din măsurile următoare:

a) să solicite statului membru în cauză să publice informaţii suplimentare, care vor fiprecizate de Consiliul , înainte de a emite obligaţiuni şi titluri;

b) să invite Banca Europeană de Investiţii să îşi revizuiască politica de împrumuturi faţă destatul membru în cauză;

c) să solicite statului membru în cauză să depună, fără dobândă, în contul Uniunii, o sumăcorespunzătoare, până când Consiliul consideră că deficitul excesiv a fost corectat;

d) să impună amenzi într-un cuantum corespunzător.

Preşedintele Consiliului informează Parlamentul European cu privire la măsurile adoptate.

11. Consiliul abrogă toate sau anumite măsuri prevăzute în alin. 6 şi 8 – 10, în măsura încare consideră că deficitul excesiv al statului membru respectiv a fost corectat. Dacă,anterior, Consiliul a făcut publice recomandările sale, acesta declară public, încă de laabrogarea deciziei prevăzute în alin. 8 că statul respectiv nu mai are deficit excesiv.

12. Drepturile la acţiune prevăzute în art. III-360 şi III-361 nu pot fi exercitate în sensul alin. 1- 6, 8 şi 9.

13. Dispoziţiile suplimentare referitoare la punerea în aplicare a procedurii descrise înprezentul articol figurează în Protocolul privind procedura aplicabilă deficitelor excesive.

O lege europeană a Consiliului stabileşte măsurile corespunzătoare de înlocuire aProtocolului menţionat. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea ParlamentuluiEuropean şi a Băncii Centrale Europene.

Sub rezerva celorlalte dispoziţii din prezentul alineat, la propunerea Comisiei, Consiliuladoptă regulamentele sau deciziile europene care stabilesc modalităţile şi definiţiile deaplicare a Protocolului menţionat. Acesta hotărăşte după consultarea ParlamentuluiEuropean.

Secţiunea 2 – Politica monetară

Articolul III-185

1. Obiectivul principal al Sistemului European al Băncilor Centrale este de a menţinestabilitatea preţurilor. Fără să aducă atingere acestui obiectiv, Sistemul European al BăncilorCentrale sprijină politicile economice generale în cadrul Uniunii, pentru a contribui larealizarea obiectivelor acesteia, definite în art. I-3. Sistemul European al Băncilor Centraleacţionează conform principiului economiei de piaţă deschise, în care concurenţa este liberă,favorizând o alocare eficientă a resurselor şi respectând principiile prevăzute în art. III-177.

2. Misiunile fundamentale ale Sistemului European al Băncilor Centrale constau în:

a) definirea şi punerea în aplicare a politicii monetare a Uniunii;

98

b) efectuarea de operaţiuni de schimb conform art. III-326;

c) deţinerea şi gestionarea rezervelor oficiale de schimb ale statelor membre;

d) promovarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi.

3. Alin. 2 lit. c) se aplică fără să aducă atingere deţinerii şi gestionării, de către guvernelestatelor membre, a unor fonduri de rulment în devize;

4. Banca Centrală Europeană este consultată:

a) asupra oricărui act al Uniunii propus în domeniile care ţin de competenţa sa;

b) de către autorităţile naţionale, asupra oricărui proiect de reglementare din domeniile careţin de competenţa sa, dar în limitele şi conform condiţiilor stabilite de Consiliul , înconformitate cu procedura prevăzută în alin. 4 din art. III-187.

Banca Centrală Europeană poate, în domeniile care ţin de competenţa sa, să prezinte avizeinstituţiilor, organelor, organisme sau agenţiilor Uniunii sau autorităţilor naţionale.

5. Sistemul European al Băncilor Centrale contribuie la buna gestionare a politicilor duse decătre autorităţile competente cu privire la controlul prudenţial al instituţiilor de credit şistabilitatea sistemului financiar.

6. Legile europene pot încredinţa Băncii Centrale Europene misiuni specifice în legătură cupoliticile în materie de control prudenţial al instituţiilor de credit şi al altor instituţii financiare,cu excepţia societăţilor de asigurare. Acestea sunt adoptate după consultarea BănciiCentrale Europene.

Articolul III-186

1. Banca Centrală Europeană este singura abilitată să autorizeze emisiunea de bancnoteeuro în cadrul Uniunii. Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale pot emiteastfel de bancnote. Bancnotele emise de Banca Centrală Europeană şi băncile centralenaţionale sunt singurele care circulă legal în cadrul Uniunii.

2. Statele membre pot emite monede euro, sub rezerva aprobării de către Banca CentralăEuropeană a volumului emisiunii.

Consiliul , la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente europene de stabilire amăsurilor de armonizare a valorilor unitare şi a specificaţiilor tehnice ale tuturor monedelordestinate punerii în circulaţie, în măsura în care acest lucru este necesar pentru buna lorcirculaţie în cadrul Uniunii. Consiliul hotărăşte după consultarea Parlamentului European şi aBăncii Centrale Europene.

Articolul III-187

1. Sistemul European al Băncilor Centrale este condus de organele de decizie ale BănciiCentrale Europene, şi anume Consiliul Guvernator şi Comitetul Executiv.

2. Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale este prevăzut de Protocolul cu privire laStatutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene.

3. Art.5(1), (2) şi (3), art.17 şi 18, art.19(1), art.22, 23, 24 şi 26, art.32(2), (3), (4) şi (6),art.33(1)(a) şi art.36 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi Băncii CentraleEuropene pot fi modificate prin legi europene:a) fie la propunerea Comisiei, după consultarea Băncii Centrale Europene;

99

b) fie la recomandarea Băncii Centrale Europene, după consultarea Comisiei.

4. Consiliul adoptă regulamente şi decizii europene de stabilire a măsurilor prevăzute în art.4, 5.4, 19.2, 20, 28.1, 29.2, 30.4 şi 34.3 din statutele Sistemului European al BăncilorCentrale şi Băncii Centrale Europene. Acesta hotărăşte după consultarea ParlamentuluiEuropean:

a) fie la propunerea Comisiei şi după consultarea Băncii Centrale Europene;

b) fie la recomandarea Băncii Centrale Europene şi după consultarea Comisiei.

Articolul III-188

În exercitarea competenţelor sale şi în îndeplinirea misiunilor şi sarcinilor care i-au fostconferite prin Constituţie şi prin statutele Sistemului European al Băncilor Centrale şi BănciiCentrale Europene, nici Banca Centrală Europeană, nici o bancă centrală naţională şi nici unmembru oarecare al organelor lor de decizie nu pot solicita şi nici accepta instrucţiuni veninddin partea instituţiilor, organelor, organisme sau agenţiilor Uniunii, guvernelor statelormembre sau oricărui alt organism. Instituţiile, organele, organisme şi agenţiile Uniunii,precum şi guvernele statelor membre se angajează să respecte acest principiu şi să nuîncerce să influenţeze membrii organelor de decizie ale Băncii Centrale Europene sau alebăncilor centrale naţionale în îndeplinirea misiunilor lor.

Articolul III-189

Fiecare stat membru veghează la compatibilitatea legislaţiei sale naţionale, inclusiv astatutului băncii sale centrale naţionale cu Constituţia şi statutele Sistemului European alBăncilor Centrale şi Băncii Centrale Europene.

Articolul III-190

1. Pentru îndeplinirea misiunilor care sunt încredinţate Sistemului European al BăncilorCentrale, în conformitate cu Constituţia şi cu condiţiile stabilite în statutele SistemuluiEuropean al Băncilor Centrale şi Băncii Centrale Europene, Banca Centrală Europeanăadoptă:

a) regulamente europene, în măsura necesară îndeplinirii misiunilor definite în art. 3.1, primaliniuţă, art. 19.1, 22 sau 25.2 din statutele Sistemului European al Băncilor Centrale şi BănciiCentrale Europene, precum şi în cazurile menţionate în regulamentele şi deciziile europeneprevăzute în art. III-187 alin. 4;

b) deciziile europene necesare îndeplinirii misiunilor încredinţate Sistemului European alBăncilor Centrale, în temeiul Constituţiei şi al statutelor Sistemului European al BăncilorCentrale şi Băncii Centrale Europene;

c) recomandări şi avize.

2. Banca Centrală Europeană poate decide publicarea deciziilor sale europene, arecomandărilor şi avizelor sale.

3. Conform procedurii prevăzute în art. III-187 alin. 4, Consiliul adoptă regulamenteleeuropene de stabilire a limitelor şi condiţiilor în care Banca Centrală Europeană esteautorizată să impună întreprinderilor amenzi şi penalităţi cu titlu cominatoriu în caz denerespectare a regulamentelor şi a deciziilor europene.

100

Articolul III-191

Fără să aducă atingere competenţelor Băncii Centrale Europene, o lege sau o lege-cadrueuropeană stabileşte măsurile necesare pentru utilizarea euro ca monedă unică de cătrestatele membre. Aceasta este adoptată după consultarea Băncii Centrale Europene.

Capitolul II preia în esenţă dispoziţiile articolelor 98 -110 din Tratatul CE, modificărileaduse fiind reduse ca număr:

• a fost introdus articolul III-177, care prevede principiile generale ale politiciieconomice şi monetare:- coordonarea strânsă între statele membre;- definirea unor obiective comune, în baza principiului economiei de piaţă cuconcurenţă liberă;- definirea unei politici monetare şi de rate de schimb unice, având drept scopstabilitatea preţurilor;- activităţile Uniunii şi Statelor membre vor respecta următoarele reguli de bază:stabilitatea preţurilor, condiţii financiare şi monetare sănătoase şi stabilitatea balanţeide plăţi.

• în ceea ce priveşte politica economică (Secţiunea 1), modificările aduse privesc înspecial procedura prin care Comisia adoptă măsuri pentru sesizarea deficitelorguvernamentale (articolul III-184). Astfel, avizul Comisiei asupra existenţei unuideficit guvernamental este trimis direct statului vizat (în reglementarea TCE, acestaera transmis Consiliului). Evoluţia reglementǎrii în acest domeniu cuprinde şidefinirea unei minoritǎţi de blocaj speciale, reprezentatǎ de 35% din populaţiastatelor membre, plus un stat membru – ceea ce faciliteazǎ adoptarea deciziilorConsiliului în raport cu statul care nu respectǎ regulile privind deficiteleexcesive – evoluţia îşi are originile în dificultǎţile apǎrute în practicǎ în legǎturǎ cudecizia Consiliului de a nu sancţiona Franţa şi Germania ca urmare a încǎlcǎriiregulilor conţinute de Pactul de Stabilitate şi Creştere – decizie invalidatǎ de C.J.C.E.

• în domeniul politicii monetare (Secţiunea 2), se constată, în primul rând,simplificarea procedurilor prin care pot fi adoptate legile europene de amendare aStatutului Sistemului European al Băncilor Centrale şi a Băncii CentraleEuropene: la propunerea Comisiei, cu consultarea B.C.E., sau la recomandareaB.C.E., cu consultarea Comisiei (articolul III-187);

• totodată, a fost eliminată reglementarea articolelor 111 şi urm. TCE, care prevedeauposibilitatea Consiliului de a încheia acorduri cu state terţe privind ratele de schimb,în condiţiile creării unei competenţe generale a Uniunii de a încheia acorduri îndomeniul economic şi monetar.

• poate fi menţionat, în acelaşi timp, articolul III-191, care reglementează posibilitateaadoptării de măsuri pentru folosirea monedei euro ca monedă unică, printr-o legeeuropeană sau lege - cadru europeană, adoptată cu consultarea B.C.E.

Secţiunea 3 – Dispoziţii instituţionale

Articolul III-192

1. În vederea promovării coordonării politicilor statelor membre în măsura necesarăfuncţionării pieţei interne, se instituie un Comitet economic şi financiar.

2. Acest comitet are ca misiune:

101

a) să emită avize, fie la cererea Consiliului sau a Comisiei, fie din proprie iniţiativă, în atenţiaacestor instituţii;

b) să urmărească situaţia economică şi financiară a statelor membre şi a Uniunii şi săraporteze periodic Consiliului şi Comisiei, în special cu privire la relaţiile financiare cu ţărileterţe şi cu instituţiile internaţionale;

c) fără să aducă atingere art. III-344, să contribuie la pregătirea lucrărilor Consiliuluiprevăzute în art. III-159, art. III-179 alin. 2, 3, 4 şi 6, art. III-180, III-183, III-184, III-185 alin. 6,art. III-186 alin. 2, art. III-187 alin. 3 şi 4, art. III-191, III-196 şi art. III-198 alin. 2 şi 3, art. III-201, art. III-202 alin. 2 şi 3 şi art. III-322 şi III-326 şi să îndeplinească celelalte misiuniconsultative şi pregătitoare care îi sunt încredinţate de către Consiliul ;

d) să examineze, cel puţin o dată pe an, situaţia circulaţiei capitalurilor şi a libertăţii plăţilor,după cum rezultă din aplicarea Constituţiei şi a actelor Uniunii; această examinare se referălatoate măsurile referitoare la mişcările de capital şi la plăţi; Comitetul raportează Comisiei şiConsiliului cu privire la rezultatele acestei examinări.

Statele membre, Comisia şi Banca Centrală Europeană numesc fiecare cel mult doi membriai comitetului.

3. Consiliul , la propunerea Comisiei, adoptă o decizie europeană de stabilire a dispoziţiilorprivind alcătuirea Comitetului economic şi financiar. Consiliul hotărăşte după consultareaBăncii Centrale Europene şi a acestui comitet. Preşedintele Consiliului informeazăParlamentul European cu privire la această decizie.

4. Pe lângă misiunile prevăzute în alin. 2, dacă şi în măsura în care statele membre facobiectul unei derogări în sensul art. III-197, comitetul urmăreşte situaţia monetară şifinanciară, precum şi regimul general al plăţilor în acele state membre şi raportează periodicConsiliului şi Comisiei cu privire la aceasta.

Articolul III-193

Pentru chestiunile care ţin de domeniul de aplicare a art. III-179 alin. 4, art. III-184, cuexcepţia alin. 13, art. III-191, III-196, art. III-198 alin. 3 şi art. III-326, Consiliul sau un statmembru poate solicita Comisiei să formuleze, după caz, o recomandare sau o propunere.Comisia examinează această cerere şi prezintă fără întârziere concluziile sale Consiliului .

Secţiunea 4 – Dispoziţii specifice pentru statele membre care fac parte din ZonaEuro

Articolul III-194

1. Pentru a contribui la buna funcţionare a Uniunii economice şi monetare, conformdispoziţiilor relevante ale Constituţiei, Consiliul, potrivit cu procedura prevăzută de art. III-179şi III-184, cu excepţia procedurii la care se referă art .III-184, alin.13, adoptă măsuri privindstatele membre care fac parte din zona euro pentru:

a) a întări coordonarea disciplinei lor bugetare şi supravegherea acesteia;

b) a elabora, în ceea ce le priveşte, orientările de politică economică, veghind ca acestea săfie compatibile cu cele adoptate pentru întreaga Uniune şi asigurând supraveghereaacestora.

102

3. Numai membrii Consiliului reprezentând statele membre care fac parte din zona eurovotează asupra măsurilor prevăzute în art. 1.Majoritatea calificată se defineşte ca fiind cel puţin 55% din aceşti membri ai Consiliului,reprezentând 65% din populaţia statelor membre participante.

Minoritatea de blocaj trebuie să cuprindă cel puţin numărul minim al acestor membri aiConsiliului, reprezentând mai mult de 35% din populaţia statelor participante, plus unmembru, altfel majoritatea calificată nu este fi considerată ca fiind realizată.

Articolul III-195

Modalităţile de organizare a întrunirilor miniştrilor statelor membre care fac parte din zonaeuro sunt stabilite în Protocolul privind Eurogrup.

Articolul III-196

1. În scopul asigurării locului euro în sistemul monetar internaţional, Consiliul , la propunereaComisiei şi după consultarea Băncii Centrale Europene, adoptă o decizie europeană destabilire a poziţiilor comune cu privire la chestiunile de interes special pentru uniuneaeconomică şi monetară în cadrul instituţiilor şi al organizaţiilor financiare internaţionalecompetente.

2. Consiliul , la propunerea Comisiei şi după consultarea Băncii Centrale Europene, poateadopta măsurile adecvate pentru a asigura reprezentarea unitară în cadrul organizaţiilor şiinstituţiilor financiare internaţionale.

3. Numai membrii Consiliului reprezentând statele membre care fac parte din zona eurovotează asupra măsurilor prevăzute în alin. 1 şi alin.2.

Majoritatea calificată se defineşte ca fiind cel puţin 55% din aceşti membri ai Consiliului,reprezentând 65% din populaţia statelor membre participante.

Minoritatea de blocaj trebuie să cuprindă cel puţin numărul minim al acestor membri aiConsiliului, reprezentând mai mult de 35% din populaţia statelor participante, plus unmembru, altfel majoritatea calificată nu este fi considerată ca fiind realizată.

Secţiunea 5 – Dispoziţii tranzitorii

Articolul III-197

1. Statele membre cu privire la care Consiliul nu a decis că îndeplinesc condiţiile pentruadoptarea euro, sunt denumite în continuare „state membre care fac obiectul unei derogări”.

2. Dispoziţiile Constituţiei menţionate în cele ce urmează nu se aplică statelor membre carefac obiectul unei derogări:

a) adoptarea unor părţi din marile orientări ale politicilor economice care privesc zona euroîn general (art. III-179 alin. 2);

b) mijloace de constrângere pentru remedierea deficitelor excesive (art. III-184 alin. 9 şi 10);

c) obiectivele şi misiunile Sistemului European al Băncilor Centrale (art. III-185 alin. 1, 2, 3 şi5);

103

d) emisiunea de euro (art. III-186);

e) acte ale Băncii Centrale Europene (art. III-190);

f) măsuri referitoare la utilizarea euro (art. III-191);

g) acorduri monetare şi alte măsuri referitoare la politica de schimb (art. III-326);

h) desemnarea membrilor comitetului executiv al Băncii Centrale Europene (art. III-382 alin.2;

i) decizii europene care stabilesc poziţii comune cu privire la relevanţa pentru uniuneaeconomică şi monetară în cadrul instituţiilor şi organizaţiilor financiare internaţionalecompetente (art. III-196 alin.1);

j) măsuri care să asigure o reprezentare unitară în cadrul instituţiilor şi organizaţiilorfinanciare internaţionale (art. III-196 alin.2).

În consecinţă, în articolele menţionate anterior la punctele a-j, „statele membre” reprezintăstatele membre care nu fac obiectul unei derogări.

3. Statele membre care fac obiectul unei derogări şi băncile lor centrale naţionale suntexcluse de la drepturile şi obligaţiile din cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale, înconformitate cu capitolul IX din statutele Sistemului European al Băncilor Centrale şi BănciiCentrale Europene.

4. Drepturile de vot ale membrilor Consiliului reprezentând statele membre care fac obiectulunei derogări sunt suspendate din momentul adoptării de către Consiliul a măsurilormenţionate în articolele enumerate în alin. 2. şi în următoarele situaţii:

a) recomandările făcute acelor state membre care fac parte din zona euro în cadrulsupravegherii multilaterale, inclusiv cu privire la programe de stabilitate şi avertizări (art. III-179 alin.4);

b) măsuri legate de deficitele excesive proving acele statele membre din zona euro (art. III-184 alin.6, 7, 8 şi 11).

Majoritatea calificată se defineşte ca fiind cel puţin 55% din aceşti membri ai Consiliului,reprezentând 65% din populaţia statelor membre participante.

Minoritatea de blocaj trebuie să cuprindă cel puţin numărul minim al acestor membri aiConsiliului, reprezentând mai mult de 35% din populaţia statelor participante, plus unmembru, altfel majoritatea calificată nu este fi considerată ca fiind realizată.

Articolul III-198

1. Cel puţin la fiecare doi ani sau la cererea unui stat membru care face obiectul uneiderogări, Comisia şi Banca Centrală Europeană raportează Consiliului cu privire laprogresele statelor membre care fac obiectul unei derogări în îndeplinirea obligaţiilor lorpentru realizarea uniunii economice şi monetare. Aceste rapoarte examinează în specialdacă legislaţia naţională a fiecăruia din aceste state membre, inclusiv statutul băncii salecentrale naţionale, este compatibilă cu art. III-188 şi III-189 şi cu statutele SistemuluiEuropean al Băncilor Centrale şi Băncii Centrale Europene. Rapoartele examinează, deasemenea, dacă s-a realizat un înalt grad de convergenţă durabilă, analizând în ce măsurăfiecare din aceste state membre îndeplineşte criteriile următoare:

104

a) realizarea unui înalt grad de stabilitate a preţurilor; aceasta va reieşi dintr-o rată a inflaţieicât mai apropiată de cea din cel mult trei state membre cu cele mai bune rezultate în materiede stabilitate a preţurilor;

b) caracterul durabil al situaţiei finanţelor publice; aceasta va reieşi dintr-o situaţie bugetarăfără deficit public excesiv în sensul art. III-184 alin. 6;

c) respectarea unor marje normale de fluctuaţie prevăzute prin mecanismul ratei de schimb,timp de doi ani cel puţin, fără devalorizarea monedei în raport cu euro;

d) caracterul durabil al convergenţei atinse de statul membru care face obiectul unei derogărişi al participării acestuia la mecanismul ratei de schimb, care se reflectă în nivelurile dobânziipe termen lung.

Cele patru criterii menţionate în prezentul alineat şi perioadele relevante în care fiecaretrebuie respectat sunt precizate în protocolul privind criteriile de convergenţă. RaporturileComisiei şi ale Băncii Centrale Europene ţin cont, de asemenea, de rezultatele integrăriipieţelor, de situaţia şi de evoluţia balanţelor de plăţi curente şi de examinarea evoluţieicosturilor salariale unitare şi a altor indici de preţ.

2. După consultarea Parlamentului European şi după discuţii în cadrul Consiliului European,Consiliul , la propunerea Comisiei, adoptă o decizie europeană stabilind ce state membrecare fac obiectul unei derogări îndeplinesc condiţiile necesare, pe baza criteriilor stabilite înalin. 1, şi pune capăt derogărilor statelor membre respective.

Consiliul va decide după primirea recomandării din partea majorităţi calificate a statelormembre din zona euro; acestea vor decide în termen de 6 luni de la primirea de cătreConsiliu a propunerii Comisiei.

Majoritatea calificată, la care se referă subparagraful 2, se defineşte ca fiind cel puţin 55%din aceşti membri ai Consiliului, reprezentând 65% din populaţia statelor membreparticipante. Minoritatea de blocaj trebuie să cuprindă cel puţin numărul minim al acestormembri ai Consiliului, reprezentând mai mult de 35% din populaţia statelor participante, plusun membru, altfel majoritatea calificată nu este fi considerată ca fiind realizată.

3. Dacă s-a decis, conform procedurii prevăzute în alin. 2, să se pună capăt unei derogări,Consiliul , la propunerea Comisiei, adoptă, în unanimitatea membrilor reprezentând statelemembre care nu fac obiectul unei derogări şi statul membru respectiv, regulamente saudecizii europene fixând în mod irevocabil rata la care euro înlocuieşte moneda statuluimembru în cauză şi stabilind celelalte măsuri necesare pentru introducerea euro ca monedăunică în acest stat membru. Consiliul hotărăşte după consultarea Băncii Centrale Europene.

Articolul III-199

1. Dacă şi în măsura în care există state membre care fac obiectul unei derogări şi fără săaducă atingere art. III-187 alin. 1, consiliul general al Băncii Centrale Europene prevăzut înart. 45 din statutele Sistemului European al Băncilor Centrale şi Băncii Centrale Europene seconstituie ca al treilea organ de decizie al Băncii Centrale Europene.

2. Dacă şi în măsura în care există state membre care fac obiectul unei derogări, în cepriveşte aceste state membre, Banca Centrală Europeană:

a) întăreşte cooperarea între băncile centrale naţionale;

b) întăreşte coordonarea politicilor monetare ale statelor membre pentru a asigurastabilitatea preţurilor;

105

c) supraveghează funcţionarea mecanismului ratei de schimb;

d) organizează consultări cu privire la chestiuni care ţin de competenţa băncilor centralenaţionale şi care afectează stabilitatea instituţiilor şi a pieţelor financiare;

e) exercită fostele funcţii ale Fondului European de Cooperare Monetară, preluate anterior deInstitutul Monetar European.

Articolul III-200

Fiecare stat membru care face obiectul unei derogări tratează politica sa de schimb ca pe oproblemă de interes comun. Acesta va ţine cont de experienţa acumulată datorită cooperăriiîn cadrul mecanismului ratei de schimb.

Articolul III-201

1. În caz de dificultăţi sau de ameninţare gravă cu dificultăţi în balanţa de plăţi a unui statmembru care face obiectul unei derogări, datorate fie unui dezechilibru global al balanţei, fienaturii devizelor de care dispune, şi care pot compromite în special funcţionarea pieţeiinterne sau realizarea politicii comerciale comune, Comisia examinează fără întârzieresituaţia acestui stat, precum şi acţiunea pe care a întreprins-o sau pe care o poateîntreprinde conform Constituţiei, făcând apel la toate mijloacele de care dispune. Comisiaindică măsurile a căror adoptare o recomandă statului membru în cauză.

Dacă acţiunea întreprinsă de un stat membru care face obiectul unei derogări şi măsurilesugerate de Comisie nu par suficiente pentru a depăşi dificultăţile sau ameninţarea cudificultăţi, Comisia recomandă Consiliului , după consultarea Comitetului economic şifinanciar, acordarea de asistenţă reciprocă şi metodele adecvate.

Comisia informează periodic Consiliul cu privire la situaţie şi la evoluţia acesteia.

2. Consiliul acordă asistenţă reciprocă; el adoptă regulamentele sau deciziile europene destabilire a condiţiilor şi modalităţile acesteia. Asistenţa reciprocă poate lua în special forma:

a) unei acţiuni concertate pe lângă alte organizaţii internaţionale, la care pot recurge statelemembre care fac obiectul unei derogări;

b) unor măsuri necesare pentru evitarea devierilor comerţului, atunci când statul membrucare face obiectul unei derogări, aflat în dificultate, menţine sau restabileşte restricţiicantitative faţă de ţări terţe;

c) acordării unor credite limitate din partea altor state membre, sub rezerva acorduluiacestora.

3. Dacă asistenţa reciprocă recomandată de Comisie nu a fost acordată de Consiliul saudacă asistenţa reciprocă şi măsurile luate sunt insuficiente, Comisia autorizează statulmembru care face obiectul unei derogări, aflat în dificultate, să ia măsurile de salvgardare alecăror condiţii şi modalităţi le defineşte.

Această autorizare poate fi revocată şi aceste condiţii şi modalităţi pot fi modificate de cătreConsiliul .

Articolul III-202

106

1. În cazul unei crize neprevăzute în balanţa de plăţi şi dacă un act în sensul art. III-201 alin.2 nu se adoptă imediat, statul membru care face obiectul unei derogări poate lua, cu titlu deprecauţie, măsurile de salvgardare necesare. Aceste măsuri trebuie să producă perturbăriminime în funcţionarea pieţei interne şi nu pot avea un domeniu de aplicare mai larg decâteste strict necesar pentru remedierea dificultăţilor neprevăzute care au apărut.

2. Comisia şi celelalte state membre trebuie să fie informate cu privire la aceste măsuri desalvgardare cel târziu în momentul intrării lor în vigoare. Comisia poate recomandaConsiliului acordarea de asistenţă reciprocă, conform art. III-201.

3. Cu avizul Comisiei şi după consultarea Comitetului economic şi financiar, Consiliul poateadopta o decizie care să prevadă că statul membru în cauză trebuie să modifice, săsuspende sau să elimine măsurile de salvgardare menţionate anterior.

Capitolul III – Politici în alte domenii

Secţiunea 1 – Ocuparea forţei de muncă

Articolul III-203

Uniunea şi statele membre urmăresc, conform prezentei secţiuni, să elaboreze o strategiecoordonată de ocupare a forţei de muncă şi, în special, să promoveze o mână de lucrucalificată, formată şi adaptabilă, precum şi pieţe ale muncii care să poată reacţiona rapid laevoluţia economiei, în vederea atingerii obiectivelor enunţate în art. I-3.

Articolul III-204

1. Statele membre, prin intermediul politicilor lor de ocupare a forţei de muncă, contribuie larealizarea obiectivelor prevăzute în art. III-203 într-un mod compatibil cu orientările generaleale politicilor economice ale statelor membre şi Uniunii, adoptate în aplicarea art. III-179 alin.2.

2. Statele membre, ţinând cont de practicile naţionale legate de responsabilităţile partenerilorsociali, consideră promovarea ocupării forţei de muncă ca o problemă de interes comun şi îşicoordonează acţiunea în acest domeniu în cadrul Consiliului , conform art. III-206.

Articolul III-205

1. Uniunea contribuie la realizarea unui înalt nivel de ocupare a forţei de muncă, prinîncurajarea cooperării între statele membre şi prin susţinerea, şi, dacă este necesar,completarea acţiunii lor. Făcând acest lucru, Uniunea respectă întru totul competenţelestatelor membre în domeniu.

2. Obiectivul atingerii unui înalt nivel de ocupare a forţei de muncă este luat în considerare ladefinirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor Uniunii.

Articolul III-206

1. Consiliul European examinează în fiecare an situaţia ocupării forţei de muncă în cadrulUniunii şi adoptă concluzii cu privire la aceasta, pe baza unui raport anual comun alConsiliului şi al Comisiei.

107

2. Pe baza concluziilor Consiliului European, Consiliul , la propunerea Comisiei, adoptă înfiecare an linii directoare de care statele membre ţin cont în politicile lor de ocupare a forţeide muncă. Acesta hotărăşte după consultarea Parlamentului European, a ComitetuluiRegiunilor, a Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului pentru ocuparea forţei demuncă.

Aceste linii directoare sunt compatibile cu orientările generale adoptate în aplicarea art. III-179 alin. 2.

3. Fiecare stat membru transmite Consiliului şi Comisiei un raport anual asupra principalelordispoziţii pe care le-a adoptat în vederea punerii în aplicare a politicii sale de ocupare a forţeide muncă, în temeiul liniilor directoare pentru ocuparea forţei de muncă prevăzute în alin. 2.

4. Pe baza rapoartelor prevăzute în alin. 3 şi după obţinerea avizului Comitetului pentruocuparea forţei de muncă, Consiliul examinează anual, în temeiul liniilor directoare pentruocuparea forţei de muncă, punerea în aplicare a politicilor de ocupare a forţei de muncă alestatelor membre. La recomandarea Comisiei, Consiliul poate adopta recomandări pe care leadresează statelor membre.

5. Pe baza rezultatelor acestei examinări, Consiliul şi Comisia adresează ConsiliuluiEuropean un raport anual comun cu privire la situaţia ocupării forţei de muncă în cadrulUniunii şi cu privire la punerea în aplicare a liniilor directoare privind ocuparea forţei demuncă.

Articolul III-207

Legile sau legile-cadru europene pot stabili măsuri de încurajare destinate să favorizezecooperarea între statele membre şi să susţină acţiunea lor în domeniul ocupării forţei demuncă, prin intermediul unor iniţiative de dezvoltare a schimburilor de informaţii şi de celemai bune practici, punând la dispoziţie analize comparative şi îndrumări, precum şi prinpromovarea unor abordări novatoare şi prin evaluarea experienţelor, în special prinrecurgerea la proiecte pilot. Acestea sunt adoptate după consultarea Comitetului Regiunilorşi a Comitetului Economic şi Social.

Legile sau legile-cadru europene nu implică armonizări ale dispoziţiilor legale şi dereglementare ale statelor membre.

Articolul III-208

Consiliul adoptă cu majoritate simplă o decizie europeană de constituire a unui Comitetpentru ocuparea forţei de muncă, cu caracter consultativ, pentru a promova coordonareaîntre statele membre a politicilor în materie de ocupare a forţei de muncă şi de piaţă amuncii. Acesta hotărăşte după consultarea Parlamentului European.

Comitetul are ca misiune:

a) să urmărească evoluţia situaţiei ocupării forţei de muncă şi a politicilor de ocupare a forţeide muncă în statele membre şi în cadrul Uniunii;

b) fără să aducă atingere art. III-344, să emită avize, fie la cererea Consiliului sau aComisiei, fie din proprie iniţiativă, şi să contribuie la pregătirea deliberărilor Consiliuluiprevăzute în art. III-206.

În îndeplinirea mandatului său, comitetul consultă partenerii sociali.

Fiecare stat membru şi Comisia numesc doi membri ai comitetului.

108

Secţiunea 2 – Policita socială

Articolul III-209

Uniunea şi statele membre, conştiente de drepturile sociale fundamentale, precum celeenunţate în Carta Socială Europeană, semnată la Torino la 18 octombrie 1961, şi în Cartacomunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor din 1989, au ca obiectivpromovarea ocupării forţei de muncă, îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă,favorizând o evoluţie egală, o protecţie socială adecvată, dialogul social, dezvoltarearesurselor umane care să permită un nivel ridicat şi durabil de ocupare a forţei de muncă şicombaterea excluderilor.

În acest scop, Uniunea şi statele membre acţionează ţinând cont de diversitatea practicilornaţionale, în special în domeniile relaţiilor contractuale, precum şi de necesitatea de amenţine competitivitatea economiei Uniunii.

Ele consideră că o astfel de evoluţie va rezulta atât din funcţionarea pieţei interne, care vafvoriza armonizarea sistemelor sociale, cât şi din procedurile prevăzute prin Constituţie şi dinapropierea dispoziţiilor legale, de reglementare şi administrative.

Articolul III-210

1. În vederea realizării obiectivelor prevăzute în art. III-209, Uniunea susţine şi completeazăacţiunea statelor membre în domeniile următoare:

a) îmbunătăţirea, în special, a mediului de muncă, pentru a proteja sănătatea şi securitatealucrătorilor;

b) condiţiile de muncă;

c) securitatea socială şi protecţia socială a lucrătorilor;

d) protecţia lucrătorilor în cazul rezilierii contractului de muncă;

e) informarea şi consultarea lucrătorilor;

f) reprezentarea şi apărarea colectivă a intereselor lucrătorilor şi patronatului, inclusivcogestionarea, sub rezerva alin. 6;

g) condiţiile de încadrare în muncă a resortisanţilor ţărilor terţe care îşi au reşedinţa în modlegal în cadrul Uniunii;

h) integrarea persoanelor excluse de pe piaţa muncii, fără să aducă atingere art. III-283;

i) egalitatea între bărbaţi şi femei în privinţa şanselor pe piaţa muncii şi tratamentul la locul demuncă;

j) combaterea excluderii sociale;

k) modernizarea sistemelor de protecţie socială, fără să aducă atingere lit. c).

2. În acest scop:

a) legile sau legile-cadru europene pot stabili măsuri destinate să încurajeze cooperareaîntre statele membre prin intermediul unor iniţiative vizând îmbunătăţirea cunoştinţelor,dezvoltarea schimbului de informaţii şi de cele mai bune practici, promovarea unor abordări

109

novatoare şi evaluarea experienţelor, excluzând orice armonizare a dispoziţiilor legale şi dereglementare ale statelor membre;

b) în domeniile prevăzute în alin. 1 lit. a) - i), legile-cadru europene pot stabili cerinţe minimeaplicabile progresiv, ţinând cont de condiţiile şi reglementările tehnice existente în fiecaredintre statele membre. Aceste legi-cadru europene evită impunerea de constrângeriadministrative, financiare şi juridice care ar putea împiedica crearea şi dezvoltareaîntreprinderilor mici şi mijlocii.

În toate cazurile, legile sau legile-cadru europene sunt adoptate după consultareaComitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şi Social.

3. Prin derogare de la alin. 2, în domeniile prevăzute în alin. 1 lit. c), d), f) şi g), legile saulegilecadru europene sunt adoptate de către Consiliul care hotărăşte în unanimitate, dupăconsultarea Parlamentului European, a Comitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şiSocial.

Consiliul poate, la propunerea Comisiei, să adopte o decizie europeană cu scopul de aaplica procedura legislativă ordinară alineatului 1 lit. d), f) şi g). Acesta hotărăşte înunanimitate, după consultarea Parlamentului European.

4. Un stat membru poate încredinţa partenerilor sociali, la cererea lor comună, punerea înaplicare a legilor-cadru europene adoptate în aplicarea alin. 2. şi 3 sau, dacă este cazul,punerea în aplicare a regulamentelor europene sau a deciziilor adoptate potrivit art. III-212.

În acest caz, acesta se asigură că, cel mai târziu la data la care legea-cadru europeanătrebuie transpusă sau regulamentul european ori decizia puse în aplicare, partenerii socialiau pus în practică dispoziţiile necesare, prin acord, statul membru respectiv trebuind săadopte toate dispoziţiile necesare pentru a fi în orice moment în măsură să garantezerezultatele impuse prin legea-cadru menţionată.

5. Legile şi legile-cadru europene adoptate în temeiul prezentului articol:

a) nu aduc atingere dreptului statelor membre de a defini principiile fundamentale alesistemului lor de securitate socială şi nu trebuie să afecteze în mod semnificativ echilibrul lorfinanciar;

b) nu pot împiedica un stat membru să menţină sau să stabilească măsuri de protecţie maistricte, compatibile cu Constituţia.

6. Prezentul articol nu se aplică nici remuneraţiilor, nici dreptului de asociere, nici dreptului lagrevă, nici dreptului la lock-out.

Articolul III-211

1. Comisia are ca sarcină promovarea consultării partenerilor sociali la nivel de Uniune şiadoptarea oricărei măsuri utile pentru a facilita dialogul lor, veghind la o susţinere echilibratăa părţilor.

2. În acest scop, Comisia, înainte de a prezenta propuneri în domeniul politicii sociale,consultă partenerii sociali asupra orientării posibile a unei acţiuni a Uniunii.

3. Dacă Comisia, după această consultare, consideră că o acţiune a Uniunii ar fi de dorit, ease consultă cu partenerii sociali asupra conţinutului propunerii respective. Partenerii socialiînaintează Comisiei un aviz sau, dacă este cazul, o recomandare.

110

4. Cu ocazia acestei consultări, partenerii sociali pot informa Comisia cu privire la dorinţa lorde a iniţia procesul prevăzut în art. III-212 alin. 1. Durata procedurii nu poate depăşi nouăluni, cu excepţia cazului în care partenerii sociali şi Comisia au decis în comun o prelungire.

Articolul III-212

1. Dialogul între partenerii sociali la nivel de Uniune poate conduce, dacă aceştia o doresc, larelaţii contractuale, inclusiv la acorduri.

2. Punerea în aplicare a acordurilor încheiate la nivelul Uniunii intervine fie conformprocedurilor şi practicilor proprii partenerilor sociali şi statelor membre, fie, în domeniile careţin de art. III-210, la cererea comună a părţilor semnatare, prin regulamente sau deciziieuropene adoptate de Consiliul la propunerea Comisiei. Parlamentul European este informatcu privire la aceasta.

Atunci când acordul în cauză conţine una sau mai multe dispoziţii referitoare la unul dindomeniile pentru care este necesară unanimitatea în termenii art. III-210 alin. 3, Consiliulhotărăşte în unanimitate.

Articolul III-213

În vederea realizării obiectivelor prevăzute în art. III-209 şi fără să aducă atingere celorlaltedispoziţii ale Constituţiei, Comisia încurajează cooperarea între statele membre şi faciliteazăcoordonarea acţiunii lor în toate domeniile politicii sociale care ţin de prezenta secţiune, înspecial în chestiuni privind:

a) ocuparea forţei de muncă;

b) dreptul muncii şi condiţiile de muncă;

c) formarea şi perfecţionarea profesională;

d) securitatea socială;

e) protecţia împotriva accidentelor şi bolilor profesionale;

f) igiena muncii;

g) dreptul sindical şi negocierile colective dintre angajatori şi lucrători.

În acest scop, Comisia acţionează în strânsă legătură cu statele membre, prin studii, avize şiprin organizarea de consultări, atât pentru probleme pe plan naţional, cât şi pentru cele careinteresează organizaţiile internaţionale, mai ales prin iniţiative menite să stabilească orientărişi indicatori, să organizeze schimbul de bune practici şi să pregătească elementele necesaresupravegherii şi evaluării periodice. Parlamentul European este informat cu privire laaceasta.ormat.Înainte de emiterea avizelor prevăzute în prezentul articol, Comisia consultă ComitetulEconomic şi Social.

Articolul III-214

111

1. Fiecare stat membru asigură aplicarea principiului remunerării egale a lucrătorilor de sexmasculin şi a celor de sex feminin pentru aceeaşi muncă prestată sau pentru o muncăechivalentă.

2. În sensul prezentului articol, „remuneraţie” reprezintă salariul de bază sau minim obişnuitşi toate celelalte drepturi salariale plătite direct sau indirect, în numerar sau în natură, decătre angajator lucrătorului, în funcţie de munca prestată.

Egalitatea remuneraţiilor, fără discriminări pe criteriul sexului, presupune că:

a) remuneraţia acordată pentru aceeaşi muncă plătită în acord este stabilită pe bazaaceleiaşi unităţi de măsură;

b) remuneraţia acordată unui lucrător plătit la oră este aceeaşi pentru locuri de muncăechivalente.

3. Legile sau legile-cadru europene stabilesc măsurile vizând aplicarea principiului şanseloregale şi al egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în materie de încadrare în muncă şi demuncă, inclusiv principiul remunerării egale pentru aceeaşi muncă prestată sau pentru omuncă echivalentă. Acestea se adoptă după consultarea Comitetului Economic şi Social.

4. Pentru a asigura în mod concret o deplină egalitate între bărbaţi şi femei în viaţaprofesională, principiul egalităţii de tratament nu împiedică un stat membru să menţină sausă adopte măsuri care să ofere avantaje specifice destinate să faciliteze desfăşurarea uneiactivităţi profesionale de către sexul subreprezentat sau să prevină sau să compensezedezavantaje în cariera profesională.

Articolul III-215

Statele membre se străduiesc să menţină echivalenţa existentă în regimul concediilor plătite.

Articolul III-216

Comisia elaborează anual un raport cu privire la evoluţia realizării obiectivelor prevăzute înart. III-209, inclusiv cu privire la situaţia demografică în cadrul Uniunii. Comisia transmiteacest raport Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social.

Articolul III-217

Consiliul adoptă, cu majoritate simplă, o decizie europeană de instituire a unui Comitet deprotecţie socială cu caracter consultativ, pentru a promova cooperarea în materie deprotecţie socială între statele membre şi între acestea şi Comisie. Consiliul hotărăşte dupăconsultarea Parlamentului European.

Comitetul are ca misiune:

a) să urmărească situaţia socială şi evoluţia politicilor de protecţie socială în statele membreşi în cadrul Uniunii;

b) să faciliteze schimburile de informaţii, de experienţă şi de bune practici între statelemembre şi între acestea şi Comisie;

c) fără să aducă atingere art. III-344, să elaboreze rapoarte, să emită avize sau săîntreprindă alte activităţi în domenii care ţin de competenţa sa, fie la cererea Consiliului saua Comisiei, fie din proprie iniţiativă.

112

În îndeplinirea mandatului său, comitetul stabileşte contacte adecvate cu partenerii sociali.

Fiecare stat membru şi Comisia numesc doi membri ai comitetului.

Articolul III-218

Comisia consacră în raportul său anual către Parlamentul European un capitol specialevoluţiei situaţiei sociale în cadrul Uniunii.

Parlamentul European poate invita Comisia să elaboreze rapoarte pe probleme specifice cuprivire la situaţia socială.

Articolul III-219

1. Pentru îmbunătăţirea posibilităţilor de încadrare în muncă a lucrătorilor pe piaţa internă şipentru a contribui astfel la creşterea nivelului de trai, se instituie un Fond Social European acărui misiune este promovarea în cadrul Uniunii a facilităţilor de ocupare şi a mobilităţiigeografice şi profesionale a lucrătorilor, precum şi facilitarea adaptării la mutaţiile industrialeşi la evoluţia sistemelor de producţie, în special prin formare şi reconversie profesională.

2. Administrarea Fondului revine Comisiei. Comisia este asistată în îndeplinirea acesteisarcini de un comitet prezidat de un membru al Comisiei şi format din reprezentanţi aistatelor membre şi ai organizaţiilor sindicale ale lucrătorilor şi angajatorilor.

3. Legile europene stabilesc măsurile de aplicare cu privire la Fondul Social European.Acestea sunt adoptate după consultarea Comitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şiSocial.

Secţiunea 3 – Coeziunea economică, socială şi teritorială

Articolul III-220

În scopul promovării unei dezvoltări armonioase a Uniunii în ansamblu, aceasta îşi dezvoltăşi continuă acţiunea în vederea consolidării coeziunii economice, sociale şi teritoriale.

În special, Uniunea urmăreşte să reducă diferenţele dintre nivelurile de dezvoltare alediverselor regiuni şi rămânerea în urmă a regiunilor sau insulelor mai puţin favorizate,inclusiv zonele rurale.

Dintre regiunile avute în vedere, o atenţie specială este acordată zonelor rurale

Articolul III-221

Statele membre conduc politica lor economică şi o coordonează în vederea atingeriiobiectivelor prevăzute în art. III-220. Formularea şi punerea în aplicare a politicilor şiacţiunilor Uniunii, precum şi punerea în practică a pieţei interne iau în considerare acesteobiective şi participă la realizarea lor. De asemenea, Uniunea susţine această realizare prinacţiunea pe care o desfăşoară prin intermediul fondurilor cu finalitate structurală (FondulEuropean de Orientare şi Garantare Agricolă, secţiunea „Orientare”; Fondul SocialEuropean; Fondul European de Dezvoltare Regională), prin intermediul Băncii Europene deInvestiţii şi al altor instrumente financiare existente.

La fiecare trei ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului , ComitetuluiRegiunilor şi Comitetului Economic şi Social un raport asupra progreselor în realizareacoeziunii economice, sociale şi teritoriale şi asupra modului în care au contribuit la ea

113

diversele mijloace prevăzute în acest articol. dacă este cazul, acest raport este însoţit depropuneri adecvate.

Legile sau legile-cadru europene pot stabili orice măsură specifică în afara fondurilor, fără săaducă atingere măsurilor adoptate în cadrul altor politici ale Uniunii. Acestea sunt adoptatedupă consultarea Comitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şi Social.

Articolul III-222

Fondul European de Dezvoltare Regională este destinat să contribuie la corectareaprincipalelor dezechilibre regionale în cadrul Uniunii printr-o participare la dezvoltarea şi laajustarea structurală a regiunilor mai puţin dezvoltate şi la reconversia regiunilor industrialeîn declin.

Articolul III-223

1. Fără să aducă atingere art. III-224, legile europene definesc misiunile, obiectiveleprioritare şi organizarea fondurilor cu finalitate structurală, ceea ce poate presupuneregruparea fondurilor, regulile generale aplicabile fondurilor, precum şi dispoziţiile necesarepentru a asigura eficacitatea lor şi coordonarea fondurilor între ele şi cu celelalte instrumentefinanciare existente.

Un fond de coeziune, creat prin lege europeană, contribuie din punct de vedere financiar larealizarea de proiecte în domeniul mediului şi în cel al reţelelor transeuropene în materie deinfrastructură a transporturilor.

În toate cazurile, legile europene sunt adoptate după consultarea Comitetului Regiunilor şi aComitetului Economic şi Social.

2. Primele prevederi cu privire la fondurile structurale şi la Fondul de coeziune care vor fiadoptate după cele care vor fi în vigoare pe data când prezentul Tratat este semnat vor fiprevăzute într-o lege europeană a Consiliului . Consiliul hotărăşte în unanimitate dupăobţinerea avizului conform al Parlamentului European.

Articolul III-224

Legile europene stabilesc măsurile de aplicare referitoare la Fondul European de DezvoltareRegională. Acestea sunt adoptate după consultarea Comitetului Regiunilor şi a ComitetuluiEconomic şi Social.

În ce priveşte Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă, secţiunea „Orientare” şiFondul Social European, se aplică dispoziţiile art. III-231 şi III-219 alin. 3.

Secţiunea 4 – Agriculturǎ şi pescuit

Articolul III-225

Uniunea defineşte şi pune în aplicare o politică comună în domeniul agriculturii şi pescuitului.

Prin produse agricole se înţeleg produsele solului, cele animaliere şi piscicole, precum şiprodusele care au suferit o primă transformare şi se află în raport direct cu aceste produse.Referinţele la politica agricolă comună sau la agricultură şi utilizarea termenului „agricol” seînţeleg ca făcând referire şi la pescuit, având în vedere caracteristicile specifice ale acestuisector.

114

Articolul III-226

1. Piaţa internă include agricultura şi comerţul cu produse agricole.

2. Cu excepţia unor dispoziţii contrare prevăzute în art. III-227 - III-232, normele prevăzute învederea instituirii pieţei interne se aplică produselor agricole.

3. Produsele enumerate în anexa I* fac obiectul art. III-227 - III-232.

4. Funcţionarea şi dezvoltarea pieţei interne pentru produse agricole trebuie să fie însoţite destabilirea unei politici agricole comune.

Articolul III-227

1. Politica agricolă comună are în vedere:

a) creşterea productivităţii agriculturii prin promovarea progresului tehnic, prin asigurareadezvoltării raţionale a producţiei agricole, precum şi prin utilizarea optimă a factorilor deproducţie, în special a forţei de muncă;

b) asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populaţia agricolă, în special prin majorareavenitului individual al lucrătorilor în agricultură;

c) stabilizarea pieţelor;

d) garantarea siguranţei aprovizionărilor;

e) asigurarea unor preţuri de livrare către consumatori rezonabile.

2. În elaborarea politicii agricole comune şi a metodelor speciale pe care aceasta le poateimplica, se au în vedere următoarele:

a) caracterul special al activităţii agricole, care rezultă din structura socială a agriculturii şi dindiscrepanţele structurale şi naturale existente între diferitele regiuni agricole;

* Această anexă, care corespunde anexei I la TCE, urmează să fie redactată.

b) necesitatea de a opera treptat modificările necesare;

c) faptul că, în statele membre, agricultura este un sector strâns legat de ansambluleconomiei.

Articolul III-228

1. În vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute în art. III-227, se instituie o organizarecomună a pieţelor agricole.

În funcţie de produse, această organizare îmbracă una din următoarele forme:

a) reguli comune în domeniul concurenţei;

b) o coordonare obligatorie a diferitelor metode de organizare naţională a pieţei;

c) o organizare europeană a pieţei.

2. Organizarea comună într-una din formele prevăzute în alin. 1 poate implica toate măsurilenecesare pentru îndeplinirea obiectivelor definite în art. III-227, în special reglementarea

115

preţurilor, subvenţii atât pentru producerea, cât şi pentru comercializarea diferitelor produse,sisteme de depozitare şi de report, mecanisme comune de stabilizare a importurilor sau aexporturilor.

Această organizare comună trebuie să se limiteze la urmărirea obiectivelor enunţate în art.III-227 şi trebuie să excludă orice discriminare între producătorii sau consumatorii din cadrulUniunii.

O eventuală politică comună a preţurilor trebuie să se bazeze pe criterii comune şi pemetode de calcul uniforme.

3. Pentru ca organizarea comună prevăzută în alin. 1 să-şi poată atinge obiectivele, se potînfiinţa unul sau mai multe fonduri de orientare şi garantare agricolă.

Articolul III-229

Pentru a permite îndeplinirea obiectivelor definite în art. III-227, în cadrul politicii agricolecomune pot fi prevăzute următoarele măsuri:

a) o coordonare eficientă a eforturilor întreprinse în domeniile formării profesionale, cercetăriişi popularizării cunoştinţelor agronomice, care poate include proiecte sau instituţii finanţate încomun;

b) acţiuni comune pentru promovarea consumului anumitor produse.

Articolul III-230

1. Dispoziţiile secţiunii privind regulile de concurenţă nu se aplică producţiei şi comercializăriiproduselor agricole decât în măsura stabilită de legile şi legile-cadru europene şi înconformitate cu procedura prevăzută în art. III-231 alin. 2, având în vedere obiectiveleprevăzute în art. III-227.

2. La propunerea Comisiei, Consiliul poate adopta un regulament sau o decizie europeanăautorizând acordarea de ajutoare:

a) în vederea protejării exploataţiilor defavorizate de condiţiile structurale sau naturale;

b) în cadrul programelor de dezvoltare economică.

Articolul III-231

1. Comisia prezintă propuneri referitoare la elaborarea şi punerea în aplicare a politiciiagricole comune, inclusiv înlocuirea formelor de organizare naţionale cu una dintre formelede organizare comună prevăzute în art. III-228 alin. 1, precum şi la punerea în aplicare amăsurilor menţionate în prezenta secţiune.

Aceste propuneri trebuie să aibă în vedere interdependenţa dintre problemele agricolemenţionate în prezenta secţiune.

2. Legile sau legile-cadru europene stabilesc organizarea comună a pieţelor agricoleprevăzută în art. III-228 alin. 1, precum şi celelalte dispoziţii necesare pentru îndeplinireaobiectivelor politicii comune în domeniul agriculturii şi pescuitului. Acestea sunt adoptatedupă consultarea Comitetului Economic şi Social.

3. La propunerea Comisiei, Consiliul adoptă regulamente sau decizii europene privindfixarea preţurilor, taxelor, ajutoarelor şi limitărilor cantitative, precum şi stabilirea şirepartizarea posibilităţilor de pescuit.

116

4. Organizarea comună prevăzută în art. III-228 alin. 1 poate înlocui formele de organizareale pieţelor naţionale, în condiţiile prevăzute în alin. 2 dacă:

a) organizarea comună oferă statelor membre care se opun acestei măsuri şi care dispun deo organizare naţională a producţiei în cauză garanţii echivalente pentru încadrarea în muncăşi nivelul de trai al producătorilor interesaţi, luându-se în considerare ritmul adaptărilorposibile şi specializările necesare şi

b) această organizare asigură, pentru schimburile comerciale din cadrul Uniunii, condiţiisimilare celor existente pe piaţa naţională.

5. Dacă se instituie o organizare comună pentru anumite materii prime, înaintea instituiriiorganizării comune pentru produsele de transformare corespunzătoare, materiile prime încauză folosite pentru produsele de transformare destinate exportului în ţări terţe pot fiimportate din afara Uniunii.

Articolul III-232

Atunci când într-un stat membru un produs face obiectul unei forme de organizare a pieţeinaţionale sau al oricărei reglementări interne cu efect echivalent care afectează din punct devedere concurenţial producţii similare dintr-un alt stat membru, statele membre aplică laimport o taxă compensatorie acestui produs provenind din statul membru în care existărespectiva organizare sau reglementare, cu condiţia ca acest stat membru să nu aplice otaxă compensatorie la export.

Comisia adoptă regulamente sau decizii europene de stabilire a cuantumului acestor taxe lanivelul necesar pentru a restabili echilibrul; de asemenea, Comisia poate autoriza recurgereala alte măsuri cărora le stabileşte condiţiile şi modalităţile de aplicare.

Secţiunea 5 - Mediu

Articolul III-233

1. Politica Uniunii în domeniul mediului contribuie la atingerea obiectivelor următoare:

a) conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului;

b) protecţia sănătăţii persoanelor;

c) utilizarea prudentă şi raţională a resurselor naturale;

d) promovarea, pe plan internaţional, a măsurilor destinate să facă faţă problemelorregionale sau planetare de mediu.

2. Politica Uniunii în domeniul mediului are ca obiectiv un înalt nivel de protecţie, ţinând contde diversitatea situaţiilor în diferitele regiuni ale Uniunii. Se bazează pe principiile precauţieişi acţiunii preventive, pe principiul corectării, cu prioritate la sursă, a daunelor aduse mediuluişi pe principiul „poluatorul plăteşte”.

În acest context, măsurile de armonizare care îndeplinesc cerinţele în domeniul protecţieimediului includ o clauză de salvgardare care autorizează statele membre să adopte, dinmotive ecologice neeconomice, dispoziţii provizorii care fac obiectul unei proceduri de controldin partea Uniunii.

117

3. În elaborarea politicii sale în domeniul mediului, Uniunea ţine cont de:

a) datele ştiinţifice şi tehnice disponibile;

b) condiţiile de mediu în diversele regiuni ale Uniunii;

c) avantajele şi sarcinile care pot rezulta din acţiune sau din lipsa de acţiune;

d) dezvoltarea economică şi socială a Uniunii în ansamblul său şi dezvoltarea echilibrată aregiunilor sale.

4. În cadrul competenţelor pe care le au în acest sens, Uniunea şi statele membrecooperează cu ţările terţe şi organizaţiile internaţionale competente. Modalităţile decooperare ale Uniunii pot face obiectul unor acorduri între acestea şi ţările terţe în cauză.

Alineatul precedent nu aduce atingere competenţei statelor membre de a negocia îninstanţele internaţionale şi de a încheia acorduri internaţionale.

Articolul III-234

1. Legile sau legile-cadru europene stabilesc acţiunile care trebuie întreprinse pentrurealizarea obiectivelor prevăzute în art. III-233. Acestea sunt adoptate după consultareaComitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şi Social.

2. Prin derogare de la alin. 1 şi fără să aducă atingere art. III-172, Consiliul adoptă înunanimitate legi şi legi-cadru europene privind:

a) măsuri cu caracter esenţial fiscal;

b) măsuri cu incidenţă asupra:

i) amenajării teritoriului urban şi rural;

ii) gestionării cantitative a resurselor hidraulice sau care afectează direct sau indirectexistenţa acestor resurse;

iii) exploatarea terenurilor, cu excepţia gestionării deşeurilor;

c) măsuri care afectează semnificativ alegerea de către unul din statele membre a diferitelorsurse de energie şi structura generală a aprovizionării sale cu energie.

Consiliul poate adopta, în unanimitate, o decizie europeană pentru a aplica proceduralegislativă ordinară în problemele menţionate în primul paragraf din prezentul alineat.

În toate cazurile, Consiliul hotărăşte după consultarea Parlamentului European, aComitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şi Social.

3. Legile europene stabilesc programe de acţiune cu caracter general care stabilescobiectivele prioritare care trebuie atinse. Acestea sunt adoptate după consultarea ComitetuluiRegiunilor şi a Comitetului Economic şi Social.

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a acestor programe sunt adoptate conformcondiţiilor prevăzute în alin. 1 sau 2, după caz.

4. Fără să aducă atingere anumitor măsuri adoptate de Uniune, statele membre asigurăfinanţarea şi aplicarea politicii în domeniul mediului.

118

5. Fără să aducă atingere principiului „poluatorul plăteşte”, atunci când o măsură bazată pealin. 1 implică costuri considerate disproporţionate pentru autorităţile publice ale unui statmembru, această măsură prevede, într-o formă adecvată:

a) derogări temporare şi/sau

b) un sprijin financiar din Fondul de Coeziune.

6. Dispoziţiile de protecţie adoptate în temeiul prezentului articol nu împiedică nici un statmembru să menţină şi să stabilească dispoziţii de protecţie mai stricte. Dispoziţiile trebuie săfie compatibile cu Constituţia. Ele sunt notificate Comisiei.

Secţiunea 6 – Protecţia consumatorilor

Articolul III-235

1. Pentru promovarea intereselor consumatorilor şi asigurarea unui înalt nivel de protecţie aconsumatorilor, Uniunea contribuie la protejarea sănătăţii, securităţii şi intereselor economiceale consumatorilor, precum şi la promovarea dreptului acestora la informare, la educare şi laorganizare în vederea apărării intereselor lor.

2. Uniunea contribuie la realizarea obiectivelor prevăzute în alin. 1 prin:

a) măsuri adoptate în aplicarea art. III-172 în cadrul realizării pieţei interne;

b) măsuri menite să sprijine şi să completeze politica statelor membre şi să asigurecontinuitatea lor.

3. Legile sau legile-cadru europene stabilesc măsurile prevăzute în alin. 2 lit. b). Ele suntadoptate după consultarea Comitetului Economic şi Social.

4. Actele adoptate în aplicarea alin. 3 nu pot împiedica un stat membru să menţină sau săintroducă dispoziţii de protecţie mai stricte. Aceste dispoziţii trebuie să fie compatibile cuConstituţia. Ele sunt notificate Comisiei.

Secţiunea 7 - Transport

Articolul III-236

1. Obiectivele Constituţiei sunt urmărite, în ceea ce priveşte domeniul care face obiectulprezentului titlu, în cadrul unei politici comune în domeniul transporturilor.

2. Legile sau legile-cadru europene pun în aplicare alin.1, ţinând cont de aspectele specialeale transporturilor. Legile sunt adoptate după consultarea Comitetului Regiunilor şi aComitetului Economic şi Social.

Legile sau legile-cadru europene cuprind:

a) reguli comune aplicabile transporturilor internaţionale efectuate din/către teritoriul unui statmembru, sau cu traversarea teritoriului unuia sau mai multor state membre.

b) condiţiile de admitere a transportatorilor nerezidenţi în transporturile naţionale ale unui statmembru;

119

c) măsurile menite să îmbunătăţească securitatea transporturilor;

d) orice altă măsură utilă.

3. Când este adoptată o lege europeană sau o lege-cadru europeană la care se referă alin.2,se vor lua în considerare cazurile în care aplicarea poate afecta serios standardul de viaţăsau nivelul de angajare a forţei de muncă în anumite regiuni şi operarea faciltăţilor detransport.

Articolul III-237

Până la adoptarea legilor sau legilor-cadru europene prevăzute în art. III-236 alin.2 şi cuexcepţia cazului în care Consiliul adoptă în unanimitate o decizie europeană prin care seacordă o derogare, nici un stat membru nu poate să facă mai puţin favorabile, prin efectul lordirect sau indirect asupra transportatorilor din alte state membre comparativ cu transportatoriinaţionali, diferitele dispoziţii din domeniu în vigoare la 1 ianuarie 1958 sau, în cazul statelorîn curs de aderare, la data aderării lor.

Articolul III-238

Sunt compatibile cu Constituţia ajutoarele care răspund nevoilor de coordonare atransporturilor sau care corespund rambursării anumitor obligaţii inerente noţiunii de serviciupublic.

Articolul III-239

Orice măsură privind tarifele şi condiţiile de transport adoptată în conformitate cu Constituţiatrebuie să ţină seama de situaţia economică a transportatorilor.

Articolul III-240

1. În cazul traficului în cadrul Uniunii sunt interzise discriminările care constau în aplicarea decătre un transportator, pentru aceleaşi mărfuri şi pe aceleaşi relaţii de trafic, a unor tarife şicondiţii de transport diferite în funcţie de statul membru de provenienţă sau de destinaţie aproduselor transportate.

2. Alineatul 1 nu exclude adoptarea altor legi sau legi-cadru europene în aplicarea art. III-236alin. 2.

3. Consiliul , la propunerea Comisiei, adoptă regulamente sau decizii europene de aplicare aalin. 1. Consiliul hotărăşte după consultarea Parlamentului European şi a ComitetuluiEconomic şi Social.

Consiliul poate să adopte în special regulamentele şi deciziile europene necesare instituţiilorpentru a asigura respectarea regulii enunţate în alin. 1, astfel încât utilizatorii să poatăbeneficia de toate avantajele.

4. Comisia, din proprie iniţiativă sau la solicitarea unui stat membru, examinează cazurile dediscriminare care intră sub incidenţa alin. 1 şi, după consultarea statului membru interesat,adoptă, în cadrul regulamentelor şi deciziilor europene prevăzute în alin. 3, deciziileeuropene necesare.

Articolul III-241

1. Impunerea de către un stat membru, cu privire la operaţiunile de transport derulate încadrul Uniunii, a unor tarife şi condiţii de transport care includ un element de susţinere sau

120

de protecţie în beneficiul unei anumite întreprinderi sau industrii ori în beneficiul mai multorasemenea întreprinderi sau industrii este interzisă, cu excepţia cazului în care acestea suntautorizate printr-o decizie europeană a Comisiei.

2. Comisia, din proprie iniţiativă sau la solicitarea unui stat membru, examinează tarifele şicondiţiile prevăzute în alin. 1, ţinând cont în special de cerinţele unei politici economiceregionale adecvate, de nevoile regiunilor subdezvoltate, precum şi de problemele regiunilorgrav afectate de evenimente politice, pe de o parte, şi de efectele tarifelor şi condiţiilorasupra concurenţei între diferitele tipuri de transport, pe de altă parte.

După consultarea tuturor statelor interesate, Comisia adoptă deciziile europene necesare.

3. Interdicţia prevăzută în alin. 1 nu se aplică tarifelor fixate pentru a face faţă concurenţei.

Articolul III-242

Spezele sau taxele aferente trecerii frontierei percepute de un transportator în plus faţă detarifele de transport nu trebuie să depăşească un nivel rezonabil, după ce s-au luat în calculcosturile pe care le implică trecerea frontierei.

Statele membre iau măsuri pentru reducerea acestor cheltuieli.

Comisia poate propune recomandări statelor membre în vederea aplicării prezentului articol.

Articolul III-243

Dispoziţiile prezentei secţiuni nu aduc atingere măsurilor adoptate în Republica FederalăGermania, în măsura în care acestea sunt necesare pentru compensarea dezavantajeloreconomice cauzate, în urma divizării Germaniei, economiei unor regiuni din RepublicaFederală Germania afectate de divizare. După cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentuluiTratat, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie europeană care să abrogeprezentul articol.

Articolul III-244

Se instituie pe lângă Comisie un comitet cu caracter consultativ, format din experţi desemnaţide guvernele statelor membre. Comisia îl consultă în domeniul transporturilor ori de câte oriconsideră necesar.

Articolul III-245

1. Prezenta secţiune se aplică transporturilor pe cale ferată, rutiere şi pe căi navigabile.

2. Legile sau legile-cadru europene pot stabili măsurile corespunzătoare în domeniultransportului maritim şi aerian. Legile sau legile-cadru europene sunt adoptate dupăconsultarea Comitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şi Social.

Secţiunea 8 – Reţele transeuropene

Articolul III-246

121

1. Pentru a susţine realizarea obiectivelor prevăzute în art. III-130 şi III-220 şi pentru apermite cetăţenilor Uniunii, agenţilor economici, precum şi comunităţilor regionale şi locale săbeneficieze pe deplin de avantajele care rezultă în urma creării unui spaţiu fără frontiereinterne, Uniunea contribuie la înfiinţarea şi dezvoltarea reţelelor transeuropene în sectoareleinfrastructurilor din transport, telecomunicaţii şi energie.

2. În cadrul unui sistem de pieţe deschise şi concurenţiale, acţiunea Uniunii îşi propune săpromoveze interconexiunea şi interoperabilitatea reţelelor naţionale, precum şi accesul laaceste reţele. Uniunea ţine cont în special de necesitatea conectării regiunilor insulare, fărăieşire la mare şi periferice cu regiunile centrale ale Uniunii.

Articolul III-247

1. Pentru a pune în practică obiectivele la care se referă art. III-246, Uniunea:

a) stabileşte linii directoare pentru obiectivele, priorităţile şi liniile generale ale măsurilor avuteîn vedere în domeniul reţelelor transeuropene; liniile directoare identifică proiecte de interescomun;

b) pune în aplicare orice măsuri care se pot dovedi necesare pentru asigurareainteroperabilităţii reţelelor, în special în domeniul armonizării standardelor tehnice;

c) poate sprijini proiecte de interes comun care beneficiază de susţinerea statelor membre,identificate prin liniile directoare prevăzute la lit. a), în special sub forma studiilor defezabilitate, a garanţiilor la împrumuturi sau a subvenţiilor la dobândă; de asemenea,Uniunea poate contribui, prin Fondul de Coeziune, la finanţarea unor proiecte specifice îndomeniul infrastructurii transporturilor din statele membre.

Acţiunea Uniunii ţine seama de viabilitatea economică potenţială a proiectelor.

2. Legile sau legile-cadru europene stabilesc orientările şi celelalte măsuri prevăzute în alin.1. Legile sunt adoptate după consultarea Comitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şiSocial.

Liniile directoare şi proiectele de interes comun care privesc teritoriul unui stat membruimpun acordul statului membru interesat.

3. Statele membre îşi coordonează, în cooperare cu Comisia, politicile puse în aplicare lanivel naţional care pot avea un impact semnificativ asupra concretizării obiectivelor prevăzuteîn art. III-246. Comisia poate adopta, în strânsă colaborare cu statele membre, orice iniţiativăutilă pentru a promova această coordonare.

4 Uniunea poate coopera cu ţări terţe pentru a promova proiectele de interes comun şipentru a asigura interoperabilitatea reţelelor.

Secţiunea 9 – Cercetarea, dezvoltarea tehnologică şi spaţiul

Articolul III-248

1. Uniunea îşi propune să consolideze bazele ştiinţifice şi tehnologice ale industrieicomunitare, prin realizarea unei zone europene de cercetare în care cercetătorii, cunoştinţeleştiinţifice şi tehnologia să circule liber şi să o încurajeze să devină mai competitivă pe planinternaţional, prin promovarea tuturor activităţilor de cercetare pe care le consideră necesareîn temeiul altor capitole din Constituţie.

122

2. În acest scop, ea încurajează la nivelul întregii Uniuni întreprinderile, inclusivîntreprinderile mici şi mijlocii, centrele de cercetare şi universităţile, în derularea unei activităţide cercetare şi dezvoltare tehnologică la un nivel înalt; susţine eforturile lor de cooperare, înspecial cu scopul de a permite cercetătorilor să coopereze în mod liber dincolo de frontiere,iar întreprinderilor să exploateze potenţialul pieţei interne, îndeosebi prin deschidereaachiziţiilor publice naţionale, stabilirea normelor comune şi eliminarea obstacolelor juridice şifiscale din calea cooperării.

3. Toate acţiunile Uniunii bazate pe Constituţie în domeniul cercetării şi dezvoltăriitehnologice, inclusiv proiectele experimentale, se decid şi se pun în aplicare în conformitatecu prezenta secţiune.

Articolul III-249

În urmărirea obiectivelor prevăzute în art. III-248 , Uniunea desfăşoară acţiuni menite săcompleteze acţiunile statelor membre, şi anume:

a) punerea în aplicare a programelor de cercetare, de dezvoltare tehnologică şiexperimentale, prin promovarea cooperării cu întreprinderile, centrele de cercetare şi cuuniversităţile;

b) promovarea, la nivelul Uniunii, a cooperării în domeniul cercetării, dezvoltării tehnologiceşi al proiectelor experimentale cu ţări terţe şi organizaţii internaţionale;

c) difuzarea şi valorificarea rezultatelor activităţilor în domeniul cercetării, dezvoltăriitehnologice şi al proiectelor experimentale ale Uniunii;

d) stimularea formării profesionale şi a mobilităţii cercetătorilor Uniunii.

Articolul III-250

1. Uniunea şi statele membre îşi coordonează activităţile în domeniul cercetării şi dezvoltăriitehnologice pentru a asigura coerenţa între politicile naţionale şi între acestea şi politicaUniunii.

2. Comisia, în strânsă colaborare cu statele membre, poate avea orice iniţiativă utilă pentrupromovarea coordonării prevăzute în alin. 1, în special iniţiativele privind stabilirea orientărilorşi a indicatorilor, organizarea schimbului celor mai bune practici şi pregătirea elementelornecesare pentru supravegherea şi evaluarea periodică. Parlamentului European esteinformat în detaliu cu privire la aceasta.

Articolul III-251

1. Legile europene stabilesc programul-cadru multianual în care sunt prevăzute toateacţiunile Uniunii. Legile sunt adoptate după consultarea Comitetului Economic şi Social.

Programul-cadru:

a) fixează obiectivele ştiinţifice şi tehnologice ce urmează a fi concretizate prin activităţileprevăzute în art. III-249, precum şi priorităţile aferente;

b) indică liniile generale ale acestor activităţi;

c) fixează suma maximă globală şi condiţiile participării financiare a Uniunii la programul-cadru, precum şi cota-parte alocată fiecărei acţiuni preconizate.

2. Programul-cadru se adaptează ori se completează în funcţie de modificările survenite.

123

3. Programul-cadru este pus în aplicare prin programe specifice elaborate pentru fiecareactivitate şi prevăzute de o lege europeană a Consiliului. Fiecare program specificprecizează modalitatea de aplicare, stabileşte durata şi prevede mijloacele estimatenecesare. Totalul sumelor considerate necesare, stabilite prin programele specifice, nu poatedepăşi suma maximă globală alocată programului-cadru şi fiecărei acţiuni în parte.

O asemenea lege va fi adoptată după consultarea Parlamentului European şi a ComitetuluiEconomic şi Social.

4. Ca o completare la activităţile planificate în programul-cadru, o lege europeană stabileştemăsurile necesare pentru implementarea zonei europene de cercetare. Consiliul hotărăştedupă consultarea Parlamentului European şi a Comitetului Economic şi Social.

Articolul III-252

1. Pentru punerea în practică a programului-cadru multianual, legile sau legile-cadrueuropene stabilesc:

a) regulile de participare a întreprinderilor, a centrelor de cercetare şi a universităţilor;

b) regulile în baza cărora se diseminează rezultatele cercetării.

Legile sau legile-cadru europene sunt adoptate după consultarea Comitetului Economic şiSocial.

2. La punerea în aplicare a programului-cadru multianual, legile europene pot introduceprograme complementare la care să participe doar anumite state membre care le finanţează,sub rezerva unei eventuale participări a Uniunii.

Legile stabilesc regulile aplicabile programelor suplimentare, în special cu privire ladiseminarea cunoştinţelor şi accesul celorlalte state membre. Aceste legi sunt adoptate dupăconsultarea Comitetului Economic şi Social, cu acordul statelor membre interesate.

3. La punerea în aplicare a programului-cadru multianual, legile europene pot prevedea, înacord cu statele membre interesate, participarea la programele de cercetare şi dezvoltareiniţiate de mai multe state membre, inclusiv participarea la structurile create în vedereaderulării acestor programe.

Legile sunt adoptate după consultarea Comitetului Economic şi Social.

4. La punerea în aplicare a programului-cadru multianual, Uniunea poate să prevadăcooperarea cu ţări terţe sau cu organizaţii internaţionale la programele de cercetare,dezvoltare tehnologică şi experimentale ale Uniunii.

Modalităţile de cooperare pot face obiectul unor acorduri între Uniune şi terţe părţi interesate,negociate.

Articolul III-253

Consiliul , la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente sau decizii europene deînfiinţare a unor întreprinderi comune sau a altor structuri necesare derulării în bune condiţii aprogramelor de cercetare, dezvoltare tehnologică şi experimentale ale Uniunii. Consiliulhotărăşte după consultarea Parlamentului European şi a Comitetului Economic şi Social.

Articolul III-254

124

1. În scopul promovării progresului ştiinţific şi tehnic, a competitivităţii industriale, precum şipentru aplicarea politicilor sale, Uniunea elaborează o politică europeană a spaţiului. În acestscop, ea poate promova iniţiative comune, poate sprijini cercetarea şi dezvoltareatehnologică şi poate coordona eforturile necesare explorării şi exploatării spaţiului.

2. Pentru a contribui la realizarea obiectivelor prevăzute în alin. 1, legile sau legile-cadrueuropene stabilesc măsurile necesare, eventual sub forma unui program spaţial european.

3. Uniunea stabileşte relaţiile corespunzătoare cu Agenţia Spaţială Europeană.

Articolul III-255

La începutul fiecărui an, Comisia prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului .Raportul include informaţii cu privire la activităţile de cercetare şi dezvoltare tehnologică, ladiseminarea rezultatelor în cursul anului precedent, precum şi programul de lucru pentru anulîn curs.

Secţiunea 10 - Energie

Articolul III-256

1. În contextul realizării pieţei interne şi din perspectiva necesităţii de a conserva şiîmbunătăţi calitatea mediului, politica Uniunii în domeniul energiei are drept scop:

a) să asigure funcţionarea pieţei energiei;

b) să asigure securitatea aprovizionării cu energie la nivelul Uniunii şi

c) să promoveze eficienţa energetică şi economia de energie, precum şi dezvoltarea de noisurse de energie şi a energiei regenerabile.

2. Fără a afecta aplicarea altor prevederi din Constituţie, măsurile necesare concretizăriiobiectivelor prevăzute în alin. 1 se stabilesc prin legile europene sau legile-cadru. Aceste legistabilesc măsurile necesare pentru atingerea obiectivelor prevăzute în alin. 1. Legile suntadoptate după consultarea Comitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şi Social.

Legile europene sau legile-cadru nu afectează dreptul unui stat membru de determinare acondiţiilor de exploatare a resurselor sale de energie sau opţiunea pentru diferite surse deenergie, nici structura generală a aprovizionării sale cu energie, fără să se aducă atingereart. III-234 alin. 2 lit. c).

3.Prin derogare de la alin.2, o lege europeană sau o lege-cadru europeană a Consiliului vastabili măsurile la care se referă acesta, când acestea sunt în primul rând de natură fiscală.Consiliul va decide cu unanimitate, după consultarea Parlamentului European.

Acest capitol reglementează politica Uniunii în domeniile: forţa de muncă, politicasocială, coeziunea economică, socială şi teritorială, agricultură şi pescuit, mediu,protecţia consumatorilor, transporturi, reţele transeuropene, cercetare, dezvoltaretehnologică şi spaţiu, energie.

Din analiza acestui capitol al proiectului de Constituţie remarcăm reluareadispoziţiilor Tratatului CE, în forma sa actuală, câteva schimbării fiind următoarele:

- secţiunea consacrată agriculturii din TCE conţine în proiectul de Constituţie şiprevederi referitoare la pescuit, intitulându-se „Agricultură şi pescuit”;

125

- se pun bazele juridice ale unei politici spaţiale europene, reglementată în cadrulConstituţiei prin articolul III-254.

Totodatǎ, în urma Conferinţei Interguvernamentale se remarcǎ unele ajustǎri aletextului, în raport cu textul adoptat de Convenţia privind viitorul Europei:

- în ceea ce priveşte mǎsurile adoptate de Consiliu în domeniul zonei Euro(articolul III-194) şi a deciziilor Consiliului referitoare la poziţiile comune încadrul organizaţiilor financiare internaţionale (articolul III-296) în afara redefiniriimajoritǎţii calificate, în mod similar articolului I-25, a fost stipulatǎ o minoritate deblocaj formatǎ din statele reprezentând cel puţin 35% din populaţia Uniunii plus unstat – mecanism de facilitare a deciziilor în situaţia creşterii pragurilor la majoritateacalificatǎ, în raport cu prevederile Convenţiei privind viitorul Europei;

- prevederi similare referitoare la majoritatea calificatǎ şi minoritatea de blocaj suntconţinute de articolele III-197 şi III-198, referitoare la unele mǎsuri tranzitorii,respectiv derogǎrile care pot fi acordate unor state din zona Euro;

- primele prevederi, dupǎ intrarea în vigoare a Constituţiei, referitoare la fondurilestructurale şi fondurile de coeziune, vor fi adoptate cu unanimitate (articolul III-223);

- relaţiile cu Agenţia Spaţialǎ Europeanǎ (articolul III-254);- adoptarea de cǎtre Consiliu cu unanimitate a mǎsurilor de naturǎ fiscalǎ în

domeniul energiei (articolul III-256);

Capitolul IV - „Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie”

Dispoziţiile Capitolului IV urmează a înlocui Titlul VI din Tratatul asupra UniuniiEuropene, referitoare la Cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală (fosta J.A.I.introdusă prin Tratatul de la Maastricht, reprezenta iniţial pilonul al III-lea al U.E., alături deComunităţi şi P.E.S.C.; prin Tratatul de la Amsterdam, dispoziţiile privind cooperareapoliţienească şi judiciară în materie penală au fost introduse în primul pilon). Modificările lanivelul acestui capitol sunt semnificative, motiv pentru care considerăm oportună o analiză adispoziţiilor acestuia.

Secţiunea 1 – Dispoziţii generale (articolele III-257 - III-264)

Articolul III-257

1. Uniunea constituie un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, cu respectarea drepturilorfundamentale, în care se ţine seama de diversitatea tradiţiilor şi a sistemelor juridice alestatelor membre.

2. Uniunea garantează neefectuarea controalelor asupra persoanelor la frontierele interne şidezvoltă o politică comună în domeniul azilului, imigrării şi controlului la frontierele externe,întemeiată pe solidaritatea între statele membre, care este echitabilă faţă de resortisanţiiţărilor terţe. În sensul prezentului capitol, apatrizii sunt asimilaţi resortisanţilor din ţări terţe.

3. Uniunea acţionează pentru a asigura un înalt nivel de securitate prin măsuri de prevenireşi de combatere a criminalităţii, a rasismului şi xenofobiei, măsuri de coordonare şi decooperare între autorităţile poliţieneşti şi judiciare şi alte autorităţi competente, precum şi prinrecunoaşterea reciprocă a hotărârilor judecătoreşti în materie penală şi, dacă este necesar,prin apropierea legislaţiilor penale.

4. Uniunea facilitează accesul la justiţie, în special pe baza principiului recunoaşteriireciproce a hotărârilor judecătoreşti şi extrajudecătoreşti în materie civilă.

126

Articolul III-258

Consiliul European defineşte orientările strategice ale programării legislative şi operaţionaleîn spaţiul de libertate, securitate şi justiţie.

Articolul III-259

Parlamentele naţionale ale statelor membre asigură, cu privire la propunerile şi iniţiativelelegislative prezentate în secţiunile 4 şi 5 din prezentul capitol, respectarea principiuluisubsidiarităţii, conform modalităţilor specifice prevăzute în protocolul de aplicare a principiilorsubsidiarităţii şi proporţionalităţii.

Articolul III-260

Fără să aducă atingere art. III-360 - III-362, Consiliul , la propunerea Comisiei, poate adoptaregulamente sau decizii europene de stabilire a modalităţilor prin care statele membre, încolaborare cu Comisia, întreprind o evaluare obiectivă şi imparţială a punerii în aplicare, decătre autorităţile statelor membre, a politicilor Uniunii menţionate în prezentul capitol, înspecial în scopul de a susţine aplicarea deplină a principiului recunoaşterii reciproce.Parlamentul European şi parlamentele naţionale ale statelor membre sunt informate cuprivire la conţinutul şi rezultatele evaluării.

Articolul III-261

În cadrul Consiliului se instituie un comitet permanent care să asigure în cadrul Uniuniipromovarea şi consolidarea cooperării operaţionale în materie de securitate internă. Fără săaducă atingere art. III-344, comitetul facilitează coordonarea acţiunii autorităţilor competenteale statelor membre. La lucrările comitetului pot fi cooptaţi reprezentanţii organismelor şiagenţiilor interesate ale Uniunii. Parlamentul European şi parlamentele naţionale ale statelormembre sunt informate cu privire la derularea lucrărilor.

Articolul III-262

Prezentul capitol nu aduce atingere exercitării răspunderilor ce revin statelor membre cuprivire la menţinerea ordinii publice şi salvgardarea securităţii interne.

Articolul III-263

Consiliul adoptă regulamente europene pentru a asigura cooperarea administrativă întreserviciile competente ale statelor membre în domeniile la care se referă prezentul capitol,precum şiîntre acestea şi Comisie. El hotărăşte la propunerea Comisiei, după consultareaParlamentului European, fără să se aducă atingere art. III-264.

Articolul III-264

Actele prevăzute în secţiunile 4 şi 5 din prezentul capitol, precum şi regulamentele europenela care se referă art.III-263, care asigură cooperarea administrativă în domeniile acoperite deaceste Secţiuni, sunt adoptate:

a) la propunerea Comisiei sau

b) la iniţiativa unui sfert din statele membre.

a) Principiile generale ale Spaţiului de libertate, securitate şi justiţie sunt prevăzuteîn articolul III-257:

127

- Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie are la bază respectul pentrudrepturile fundamentale şi pentru diferitele tradiţii şi sisteme juridice ale Statelormembre;

- Uniunea asigură absenţa controlului la frontierele interne;- se conturează o politică comună în materie de azil, imigraţie şi control al

frontierelor externe, bazată pe solidaritatea între statele membre;- realizarea unui înalt nivel de securitate, prin prevenirea criminalităţii,

rasismului, xenofobiei;- cooperarea şi coordonarea între autorităţile de poliţie şi judiciare;- armonizarea treptată a legislaţiei în materie penală, procesual civilă şi

procesual penală;- principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judiciare şi extrajudiciare în

materie civilă şi penală.

Se remarcă unele elemente ce dovedesc tendinţa spre o integrare mai profundăîn domeniul justiţiei şi afacerilor interne, cum ar fi:

• înlocuirea acţiunilor comune reglementate de TUE cu politici comune;• preluarea unor elemente din acquis-ul Schengen;• tendinţa armonizării legislaţiei în materie penală, procesual penală şi procesual

civilă – element de noutate absolută;• recunoaşterea reciprocă a deciziilor judiciare şi extrajudiciare.

Din punctul de vedere al României, ca stat care va reprezenta frontiera exterioară aU.E., prezintă o deosebită importanţă principiul solidarităţii între Statele membre.

b) Elemente generale cu caracter procedural:

• liniile generale strategice în ceea ce priveşte planificarea legislativă şi operaţionalăvor fi definite de Consiliul European (articolul III-258);

• rolul Parlamentelor naţionale:- controlul aplicării principiului subsidiarităţii în ceea ce priveşte propunerilelegislative în domeniul politicilor în materie penală şi de cooperare poliţienească;- participarea în mecanismul de evaluare.

• mecanismul de evaluare (articolul III-260):– Statele membre, în colaborare cu Comisia, vor evalua în mod obiectiv şi

imparţial aplicarea politicilor în materia spaţiului de libertate, securitateşi justiţie de către Statele membre, în special în ceea ce priveşterecunoaşterea reciprocă a hotărârilor;

– Parlamentul European şi Parlamentele naţionale vor fi informate cuprivire la această procedură;

– mecanismele concrete de evaluare vor fi stabilite într-o decizie sau unregulament adoptat de Consiliu, la propunerea Comisiei.

● cooperarea operaţională va fi coordonată prin intermediul unui Comitetpermanent (articolul III-261);

● cooperarea administrativă între departamentele competente ale Statelor membre,precum şi între acestea şi Comisie,va fi reglementată prin regulament, adoptat deConsiliu la propunerea Comisiei, cu consultarea Parlamentului European.

• ca element procedural, adoptarea actelor normative în ceea ce priveştecooperarea judiciară penală şi cooperarea poliţienească se va face lapropunerea Comisiei sau la iniţiativa unei pătrimi a Statelor membre.

Se remarcă introducerea unor elemente de noutate, cum ar fi implicareaParlamentelor naţionale, sau introducerea mecanismului de evaluare a aplicării politicilorUniunii.

128

Secţiunea 2 –Politicile în domeniul controlului frontierei, azilului şi imigraţiei(articolele III-265 - III-268)

Articolul III-265

1. Uniunea dezvoltă o politică axată pe:

a) asigurarea neefectuării controlului asupra persoanelor, indiferent de naţionalitate, latrecerea frontierelor interne;

b) asigurarea controlului persoanelor şi supravegherea eficientă la trecerea frontierelorexterne;

c) introducerea treptată a unui sistem integrat de gestionare a frontierelor externe.

2. În acest scop, legile europene sau legile-cadru stabilesc măsurile privind:

a) politica comună de vize şi alte permise de şedere pe termen scurt;

b) controalele la care sunt supuse persoanele la trecerea frontierelor externe;

c) condiţiile în care resortisanţii din ţările terţe pot circula liber în interiorul Uniunii pe o duratăscurtă de timp;

d) orice măsură necesară pentru instituirea treptată a unui sistem integrat de gestionare afrontierelor externe;

e) neefectuarea controlului persoanelor, indiferent de naţionalitate, la trecerea frontierelorinterne.

3. Prezentul articol nu afectează competenţa statelor membre privind delimitarea geograficăa frontierelor lor, conform dreptului internaţional.

Articolul III-266

1. Uniunea dezvoltă o politică comună în domeniul azilului şi protecţiei temporare, în scopulde a oferi un statut corespunzător oricărui resortisant dintr-o ţară terţă care are nevoie deprotecţie internaţională şi de a asigura respectarea principiului nereturnării. Această politicătrebuie să fie conformă cu Convenţia de la Geneva din 28 iulie 1951 şi cu protocolul din 31ianuarie 1967 cu privire la statutul refugiaţilor, precum şi cu alte tratate din domeniu.

2. În acest scop, legile europene sau legile-cadru stabilesc măsurile referitoare la un sistemeuropean comun de azil, care presupune:

a) un statut unitar de azil în favoarea resortisanţilor unei ţări terţe, valabil în toată Uniunea;

b) un statut unitar de protecţie subsidiară pentru resortisanţii ţărilor terţe care, fără să obţinăazil european, au nevoie de protecţie internaţională;

c) un sistem comun de protecţie temporară a persoanelor evacuate în situaţia existenţei unuiaflux masiv;

d) proceduri comune de garantare şi retragere a statutului unitar de azil sau de protecţiesubsidiară;

e) criterii şi mecanisme de stabilire a statului membru care răspunde de examinarea cereriide azil sau de protecţie subsidiară;

129

f) norme referitoare la condiţiile de primire a solicitanţilor de azil sau de protecţie subsidiară;

g) parteneriatul şi cooperarea cu ţările terţe pentru gestionarea afluxului de persoane caresolicită azil, protecţie subsidiară sau temporară.

3. În cazul în care unul sau mai multe state membre se găsesc în situaţie de urgenţăcaracterizată printr-un aflux spontan de resortisanţi din ţările terţe, Consiliul , la propunereaComisiei, poate adopta regulamente sau decizii europene care prevăd măsuri provizorii înbeneficiul statului sau statelor membre interesate. Consiliul hotărăşte după consultareaParlamentului European.

Articolul III-267

1. Uniunea dezvoltă o politică comună de imigraţie, al cărei scop este de a asigura, în toateetapele, gestionarea eficientă a fluxurilor de imigranţi, tratamentul echitabil al resortisanţilorţărilor terţe cu şedere legală în statele membre, precum şi revenirea şi combaterea susţinutăa imigraţiei ilegale şi a traficului de persoane.

2. În acest scop, legile sau legile-cadru europene stabilesc măsuri în următoarele domenii:

a) condiţiile de intrare şi de şedere, precum şi normele privind eliberarea de către statelemembre a vizelor şi permiselor de şedere pe termen lung, inclusiv în scopul întregirii familiei;

b) definirea drepturilor resortisanţilor din ţări terţe cu şedere legală pe teritoriul unui statmembru, inclusiv condiţiile care reglementează libera circulaţie şi libertatea de şedere încelelalte state membre;

c) imigraţia ilegală şi şederea ilegală, inclusiv expulzarea şi repatrierea persoanelor aflate înşedere ilegală;

d) lupta împotriva traficului de persoane, în special cu femei şi copii.

3. Uniunea poate încheia cu ţări terţe acorduri pentru readmiterea, în ţările de origine sau deprovenienţă, a resortisanţilor aflaţi în situaţia de intrare, prezenţă şi şedere ilegală, peteritoriul unui dintre statele membre.

4. Legile sau legile-cadru europene pot stabili măsuri pentru încurajarea şi sprijinirea acţiuniistatelor membre, cu scopul de a favoriza integrarea resortisanţilor ţărilor terţe cu şederelegală pe teritoriul lor, excluzând orice armonizare a dispoziţiilor legale şi de reglementare alestatelor membre.

5. Prezentul articol nu aduce atingere dreptului statelor membre de a stabili volumul intrărilorpe teritoriul lor ale resortisanţilor din ţările terţe provenind din ţări terţe, în căutarea unui locde muncă în calitate de lucrător salariat sau pentru a desfăşura o activitate independentă.

Articolul III-268

Politicile Uniunii menţionate în prezenta secţiune şi aplicarea lor sunt reglementate deprincipiul solidarităţii şi distribuirii echitabile a responsabilităţilor între statele membre, inclusivpe plan financiar. Ori de câte ori este necesar, actele Uniunii adoptate în temeiul prezenteisecţiuni prevăd măsuri adecvate pentru aplicarea acestui principiu.

În acest domeniu, sunt extinse dispoziţiile articolelor 62 şi 63 din Tratatul CE,introducându-se dispoziţii noi:

a) Scopurile politicii comune în domeniul frontierelor:

130

- asigurarea absenţei controlului persoanelor, indiferent de cetăţenie, latrecerea frontierelor interne;

- monitorizarea eficientă a controlului frontierelor externe;- introducerea graduală a unui sistem de management integrat al frontierelor.

b) Sunt stabilite, totodată, domeniile care vor face obiectul reglementării prin legieuropene şi legi - cadru europene:

- politica comună în domeniul vizelor şi permiselor de şedere;- controalele efectuate asupra persoanelor la trecerea frontierei externe;- condiţiile de intrare în U.E. a cetăţenilor statelor terţe;- măsurile necesare aplicării managementului integrat al frontierei;- absenţa controlului persoanelor la trecerea frontierei interne.

c) Se prevede, în acelaşi timp, că aceste dispoziţii nu vor afecta competenţele Statelormembre în ceea ce priveşte demarcarea geografică a frontierelor, în conformitate cudreptul internaţional.

Notǎ:1. Politica comună în domeniul frontierelor, precum şi introducerea unui managementintegrat al frontierelor externe (elemente preluate de Constituţie din acquis-ul Schengen), suntconsiderate a fi în interesul României, ca viitor stat situat la frontiera externă a U.E.2. Din punct de vedere juridic, apreciem că terminologia corectă ar fi delimitarea şidemarcarea geografică a frontierelor, în condiţiile în care demarcarea reprezintă doar o etapăîn stabilirea frontierelor de stat.

d) Politica comună în domeniul azilului va avea la bază acordarea unui statutcorespunzător persoanelor care nevoie de protecţie internaţională, în conformitate cuprincipiul nereturnării, precum şi cu dispoziţiile Convenţiei de la Geneva din 28 iulie 1951şi ale Protocolului adiţional din 31 ianuarie 1967. Aceasta va presupune adoptarea de legieuropene şi legi-cadru europene în următoarele domenii:

- un regim uniform pentru acordarea azilului;- un regim uniform pentru protecţia subsidiară a persoanelor care nu pot obţine

azilul;- proceduri comune pentru acordarea şi retragerea azilului;- criterii pentru determinarea Statului membru competent să analizeze cererea

de azil;- standarde comune privind condiţiile primirii cererii de azil;- cooperarea cu terţe state în domeniul gestionării fluxurilor migraţionale.Este prevăzută, totodată, şi posibilitatea acordării de asistenţă unui Stat membru

confruntat cu un flux migraţional generat de situaţii de urgenţă.

e) Politica comună în domeniul imigraţiei va avea ca scop:- gestionarea eficientă a fluxurilor imigraţionale;- asigurarea unui tratament echitabil cetăţenilor statelor terţe care rezidă legal

în U.E.;- combaterea imigraţiei ilegale şi a traficului cu fiinţe umane.

f) Domeniul legilor şi legilor - cadru europene va acoperi, în acest domeniu:- condiţiile de acordare a reşedinţei, vizelor pe termen lung şi a permiselor de

şedere;- drepturile cetăţenilor terţi care rezidă legal în U.E.;- imigraţia ilegală, inclusiv condiţiile de returnare sau repatriere a persoanelor

care rezidă ilegal;- combaterea traficului cu fiinţe umane, în special femei şi copii.

• Un element de noutate este reprezentat de faptul că în competenţele U.E. va intraîncheierea de acorduri de readmisie cu state terţe.

131

g) Principiul solidarităţii. Articolul III-169 prevede că aplicarea politicilor în domeniulfrontierelor, azilului şi migraţiei se va face pe baza principiului solidarităţii şi arepartiţiei echitabile a responsabilităţilor statelor membre, inclusiv din punctul devedere al implicaţiilor financiare.

Stipularea acestui principiu prezintă importanţă deosebită pentru partea română, avândîn vedere viitoarele responsabilităţi ale României ca stat situat la frontiera externă a U.E.

Secţiunea 3 – „Cooperarea judiciară în materie civilă” (articolul III-269)

Articolul III-269

1. Uniunea dezvoltă cooperarea judiciară în cauze civile cu incidenţă transfrontalieră,întemeiată pe principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti şiextrajudecătoreşti. Cooperarea poate include adoptarea unor măsuri de apropiere adispoziţiilor legale şi de reglementare ale statelor membre.

2. În acest scop, legile sau legile-cadru stabilesc, în special când este necesar pentrufuncţionarea adecvată a pieţei interne, măsurile care vizează, între altele, să asigure:

a) recunoaşterea reciprocă între statele membre a hotărârilor judecătoreşti şiextrajudecătoreşti şi executarea lor;

b) notificarea şi transmiterea transfrontalieră a documentelor judiciare şi extrajudiciare;

c) compatibilitatea regulilor aplicabile în statele membre cu privire la conflictul de legi şi dejurisdicţie;

d) cooperarea la obţinerea de probe;

e) un înalt nivel de acces la justiţie;

f) buna desfăşurare a procedurilor civile, la nevoie prin promovarea compatibilităţii regulilorde procedură civilă aplicabile în statele membre;

g) dezvoltarea metodelor alternative de soluţionare a litigiilor;

h) sprijin la formarea profesională a magistraţilor şi a personalului din justiţie.

3. Prin derogare de la alin. 2, măsurile referitoare la dreptul familiei cu implicaţiitransfrontaliere se stabilesc printr-o lege sau lege-cadru europeană a Consiliului . Acestahotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.

Consiliul , la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie europeană care să prevadăaspectele din dreptul familiei cu implicaţii transfrontaliere, care pot face obiectul unor acteadoptate prin procedură legislativă ordinară. Consiliul hotărăşte în unanimitate, dupăconsultarea Parlamentului European.

a) Principiile de bază ale cooperării judiciare în materie civilă sunt:- recunoaşterea reciprocă a deciziilor judiciare şi extrajudiciare;- armonizarea legislativă în anumite domenii.

b) Detalierea acestor principii se va realiza prin adoptarea, prin legi europene şi legi -cadru europene, a unor măsuri privind:

- recunoaşterea reciprocă a deciziilor;

132

- circulaţia documentelor judiciare şi extrajudiciare;- asigurarea compatibilităţii dispoziţiilor interne referitoare la conflictul de

legi;- cooperarea în materie de probe;- un nivel ridicat de acces la justiţie;- funcţionarea corectă a proceselor civile – măsuri privind armonizarea

procedurilor civile;- dezvoltarea mijloacelor alternative de soluţionare a litigiilor;- formarea personalului judiciar.• În ceea ce priveşte actele de drept al familiei cu implicaţii transfrontiere,

acestea vor fi reglementate printr-o lege - cadru europeană adoptată deConsiliu cu unanimitate, după consultarea Parlamentului European.Totodată, Consiliul, în unanimitate, va putea adopta o decizie prin care să permităreglementarea unor aspecte de dreptul familiei prin procedura ordinară.

Reglementarea cooperării judiciare în materie civilă prezintă un caracter novator, prinintroducerea unor dispoziţii referitoare la armonizarea dreptului procesual civil. În acest sens,aplicarea acestor principii va necesita modificări de substanţă la nivelul sistemelor juridiceale statelor membre – inclusiv România – în vederea asigurării compatibilităţii reglementărilorinterne cu viitoarele legi sau legi - cadru europene.

Secţiunea 4 –Cooperarea judiciară în materie penală (articolele III-270 - III-274)

Articolul III-270

1. Cooperarea judiciară în materie penală în cadrul Uniunii se întemeiază pe principiulrecunoaşterii reciproce a hotărârilor şi sentinţelor judecătoreşti şi include apropiereadispoziţiilor legale şi de reglementare ale statelor membre în domeniile la care se referă alin.2 şi art. III-271.

Legile sau legile-cadru europene stabilesc măsurile care au drept scop:

a) să instituie reguli şi proceduri care să asigure recunoaşterea în cadrul Uniunii a tuturorformelor de hotărâri şi sentinţe judecătoreşti;

b) să prevină şi să soluţioneze conflictele de jurisdicţie dintre statele membre;

c) să încurajeze pregătirea profesională a magistraţilor şi a personalului din justiţie;

d) să faciliteze cooperarea dintre autorităţile judecătoreşti sau autorităţile echivalente alestatelor membre în materie de urmărire penală şi executare a hotărârilor.

2. Pentru a facilita recunoaşterea reciprocă a hotărârilor şi sentinţelor judecătoreşti, precumşi cooperarea poliţienească şi judiciară în cauze penale cu dimensiune transfrontieră, legile-cadru europene pot stabili reguli minime cu privire la:

a) admisibilitatea reciprocă a probelor între statele membre;

b) drepturile persoanelor în procedura penală;

c) drepturile victimelor criminalităţii;

d) alte elemente specifice ale procedurii penale pe care Consiliul le-a identificat a prioriprintr-o decizie europeană. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului

133

European. Adoptarea acestor reguli minime nu împiedică statele membre să menţină sau săinstituie un nivel mai înalt de protecţie a drepturilor persoanelor în procedura penală.

Adoptarea unor reguli minime la care se referă acest paragraf nu va împiedica statelemembre să menţină sau să introducă un nivel mai înalt de protecţie a indivizilor.

3. Dacă un membru al Consiliului consideră că un proiect de lege cadru europeană, aşacum este menţionat în paragraful 1 sau 2, ar afecta aspecte fundamentale ale sistemului săude justiţie penală, acesta poate solicita ca proiectul de lege cadru europeană să fie înaintatConsiliului European. În acest caz, dacă procedura prevăzută în articolul III-302 esteaplicabilă, aceasta va fi suspendată. După discuţii, Consiliul European, în termen de patruluni de la suspendare, va:

a) transmite proiectul înapoi Consiliului, care va determina încetarea suspendăriiprocedurii prevăzute la articolul III-302, dacă aceasta este aplicabilă;

b) va solicita Comisiei sau grupului de state membre de la care emană proiectul delege cadru, să supună un nou proiect; în acest caz, actul propus iniţial va ficonsiderat neadoptat.

4. Dacă, la expirarea perioadei prevăzute în paragraful 3, nu a fost luată nici o măsurăde către Consiliul European sau dacă, în termen de 12 luni de la înaintarea noului proiectreglementat de paragraful 3b), o lege cadru europeană nu a fost adoptată, cel puţin o treimedin statele membre îşi manifestă dorinţa să stabiliească o cooperare consolidatǎ pe bazalegii cadru în cauză, acestea vor notifica Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei.

În acest caz, autorizarea referitoare la declanşarea cooperării consolidatereglementată de articolele I-44 alin. (2) şi III-419 alin. (1) se va considera acordată şi se voraplica prevederile referitoare la cooperarea consolidatǎ.

Articolul III-271

1. Legile-cadru europene pot stabili reguli minime cu privire la definirea infracţiunilor şi asancţiunilor în domenii cu criminalitate deosebit de gravă care au dimensiuni transfrontierece rezultă din natura sau impactul acestor infracţiuni sau din nevoia specială de a le combatepornind de la o bază comună.

Domeniile criminalităţii sunt următoarele: terorismul, traficul de persoane şi exploatareasexuală a femeilor şi copiilor, traficul ilicit de droguri, traficul ilicit de arme, spălarea banilor,corupţia, falsificarea mijloacelor de plată, infracţiunea informatică şi criminalitatea organizată.

În funcţie de evoluţia criminalităţii, Consiliul poate adopta o decizie europeană care săidentifice alte domenii ale criminalităţii care îndeplinesc criteriile menţionate în acest alineat.Consiliul hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European.

2. În cazul în care armonizarea normelor de drept penal se dovedeşte esenţială pentru aasigura punerea în aplicare efectivă a politicii Uniunii într-un domeniu care a făcut obiectulmăsurilor de armonizare, legile-cadru europene pot stabili reguli minime referitoare ladefinirea infracţiunilor penale şi sancţiunilor în domeniul de interes. Aceste legi cadrueuropeen sunt adoptate prin aceeaşi procedură care a fost urmată pentru adoptareamărsurilor de armonizare în cauză, fără a aduce atingere articolului III-264.

3. Dacă un membru al Consiliului consideră că un proiect de lege cadru europeană, aşacum este menţionat în paragraful 1 sau 2, ar afecta aspecte fundamentale ale sistemului săude justiţie penală, acesta poate solicita ca proiectul de lege cadru europeană să fie înaintatConsiliului European. În acest caz, dacă procedura prevăzută în articolul III-396 este

134

aplicabilă, aceasta va fi suspendată. După discuţii, Consiliul European, în termen de patruluni de la suspendare, va:

a) transmite proiectul înapoi Consiliului, care va determina încetarea suspendăriiprocedurii prevăzute la articolul III-396, dacă aceasta este aplicabilă;

b) va solicita Comisiei sau grupului de state membre de la care emană proiectul de legecadru, să supună un nou proiect; în acest caz, actul propus iniţial va fi consideratneadoptat.

4. Dacă, la expirarea perioadei prevăzute în paragraful 3, nu a fost luată nici o măsurăde către Consiliul European sau dacă, în termen de 12 luni de la înaintarea noului proiectreglementat de paragraful 3b), o lege cadru europeană nu a fost adoptată, cel puţin o treimedin statele membre îşi manifestă dorinţa să stabiliească o cooperare consolidatǎ pe bazalegii cadru în cauză, acestea vor notifica Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei.

În acest caz, autorizarea referitoare la declanşarea cooperării consolidate reglementată dearticolele I-44 alin. (2) şi III-419 alin. (1) se va considera acordată şi se vor aplica prevederilereferitoare la cooperarea intensificată.

Articolul III-272

Legile sau legile-cadru europene pot stabili măsuri pentru încurajarea şi sprijinirea acţiuniistatelor membre în domeniul prevenirii criminalităţii. Aceste măsuri nu includ apropiereadispoziţiilor legale şi de reglementare ale statelor membre.

Articolul III-273

1. Misiunea Eurojust este de a sprijini şi consolida coordonarea şi cooperarea dintreautorităţile naţionale de cercetare şi urmărire penală în legătură cu infracţiunile grave careafectează două sau mai multe state membre sau care impun urmărirea penală pe bazecomune, atât prin operaţiuni întreprinse de autorităţile statelor membre şi de Europol, cât şiprin informaţii furnizate de acestea.

In acest context, legile europene determină structura, funcţionarea, domeniul de acţiune şiatribuţiile Eurojust. Aceste atribuţii pot include:

a) iniţierea cercetării penale, precum şi avansarea propunerilor de iniţiere a urmăririi penale,efectuate de autorităţile naţionale competente, în special cele referitoare la infracţiuni ceaduc atingere intereselor financiare ale Uniunii;

b) coordonarea cercetărilor şi urmăririlor prevăzute la punctul a);

b) consolidarea cooperării judiciare, inclusiv prin soluţionarea conflictelor de jurisdicţie şi prinstrânsa cooperare cu Reţeaua Judiciară Europeană.

Legile europene stabilesc, de asemenea, aranjamentele petnru implicarea ParlamentuluiEuropean şi a parlamentelor naţionale ale statelor membre la evaluarea activităţilordesfăşurate de Eurojust.

2. În cadrul urmăririlor penale menţionate în prezentul articol, fără să se aducă atingere art.III-274, actele oficiale de procedură judiciară sunt îndeplinite de către agenţii naţionalicompetenţi.

135

Articolul III-274

1. Pentru combaterea infracţiunilor care aduc atingere intereselor Uniunii, o lege europeanăa Consiliului poate institui un Parchet European având ca bază Eurojust. Consiliul hotărăşteîn unanimitate, după aprobarea Parlamentului European.

2. Parchetul European are competenţa de a cerceta, de a urmări şi trimite în judecată, dacăeste cazul în colaborare cu Europol, autorii şi complicii la infracţiunile grave care afecteazămai multe state membre, precum şi autorii infracţiunilor care aduc atingere intereselorfinanciare ale Uniunii, conform celor stabilite de legea europeană prevăzută în alin. 1.Parchetul European exercită funcţia de procuror în instanţele competente ale statelormembre în legătură cu aceste infracţiuni.

3. Legea europeană prevăzută în alin. 1 stabileşte regulile generale apicabile ParchetuluiEuropean, condiţiile de exercitare a atribuţiilor, normele de procedură aplicabile activităţilorsale, precum şi regulile care reglementează admisibilitatea probelor şi regulile aplicabilecontrolului jurisdicţional al actelor de procedură adoptate în exercitarea atribuţiilor sale.

4. Consiliul European poate adopta, în acelaşi moment sau ulterior, o decizie europeanǎcare sǎ amendeze prevederile alin. 1 în vederea extinderii atribuţiilor Parchetului European,pentru a include infracţiunile grave având o dimensiune transfrontalierǎ şi care sǎ amendeze,în consecinţǎ, alin. 2 cu privire la autorii sau complicii infracţiunilor grave care afecteazǎ maimulte state membre. Consiliul European va acţiona cu unanimitate dupǎ aprobareaParlamentului European şi dupǎ consultarea Comisiei.

Reglementarea cooperării judiciare în materie penală extinde dispoziţiile anterioareale articolului 31 TUE, introducând unele elemente noi, de natură să aprofundeze integrareala nivelul U.E în acest domeniu. Ca elemente de noutate, sunt reţinute:

a) stabilirea principiului recunoaşterii reciproce a deciziilor judiciare şi extrajudiciare înmaterie penală (articolul III-270);

b) extinderea regulilor comune minime, care vor fi stabilite prin acte comunitare (legi şilegi - cadru), la următoarele domenii:

- admisibilitatea reciprocă a probelor;- drepturile persoanei în procedura penală;- drepturile victimelor infracţiunilor;- orice alt aspect al procedurii penale identificat de Consiliul , printr-o decizie

adoptată în unanimitate, cu consultarea Parlamentului European.

c) stabilirea, prin legi-cadru europene, de infracţiuni şi pedepse comune: infracţiunigrave, cu implicaţii transfrontiere, a căror combatere necesită acţiuni pe baze comune,în domeniile:

- terorism;- traficul de fiinţe umane;- exploatarea sexuală a femeilor şi copiilor;- traficul de droguri şi arme;- spălarea banilor;- corupţia;- falsificarea de monedă;- criminalitatea informatică;- crima organizată.

Lista domeniilor poate fi extinsă prin decizie, adoptată de Consiliu cu unanimitate, cuavizul conform al Parlamentului European. Totodată, legi - cadru europene pot determina

136

reguli minime pentru armonizarea unor dispoziţii penale, în domeniile unde acţiunea Uniuniiface ca această armonizare să fie necesară.

d) stabilirea unei noi structuri instituţionale, Oficiul Procurorului European dincadrul Eurojust. Procurorul European va avea competenţa de a cerceta, urmări şi trimiteîn judecată persoane vinovate de comiterea unor infracţiuni care afectează mai multeState membre sau interesele financiare ale Uniunii.

Înfiinţarea Oficiului Procurorului European, stabilirea competenţelor sale şi a regulilorde funcţionare se va realiza prin lege europeană, adoptată de Consiliul cu unanimitate, cuavizul conform al Parlamentului European.

e) Intre elementele de noutate cu importanţǎ deosebitǎ introduse în cadrul ConferinţeiInterguvernamentale, în raport cu proiectul iniţial al Convenţiei privind viitorul Europei, sesitueazǎ:

- prevederile numite „frâna de urgenţǎ” (articolele III-270 alin. 3 şi 4 şi III-271alin. 3 şi 4), prevederi care au facilitat acordul statelor membre pentru menţinerea votuluicu majoritate calificatǎ în chestiuni de justiţie şi afaceri interne. Este vorba de oprocedurǎ nouǎ: când un stat considerǎ cǎ o lege europeanǎ sau lege cadru europeanǎ îndomeniul cooperǎrii judiciare în materie penalǎ sau al stabilirii de standarde minime privindunele infracţiuni şi pedepse încalcǎ unele principii fundamentale ale sistemului sǎu de justiţiepenalǎ, acesta poate supune problema Consiliului European. Procedura legislativǎordinarǎ este suspendatǎ. Acesta, în termen de patru luni, va putea adopta urmǎtoareledecizii: trimite actul înapoi Consiliului – se reia procedura legislativǎ ordinarǎ sau solicitǎpromovarea unui nou proiect. Textul creeazǎ şi posibilitatea demarǎrii unei cooperǎriconsolidate pe baza proiectului iniţial, care, în cazul în care termenul de 4 luni este depǎşitfǎrǎ adoptarea unei decizii sau dacǎ trec 12 luni de la solicitarea Consiliului European de ase prezenta un nou proiect, se considerǎ aprobatǎ;

- din competenţa Parchetului European au fost eliminate infracţiunile gravecu dimensiune transfrontalierǎ, care figurau în proiectul iniţial al Convenţiei. Cu toateacestea, s-a stipulat o clauzǎ pasarelǎ prin intermediul cǎreia Consiliul European poatedecide, cu unanimitate, şi incuderea acestor infracţiuni în competenţele Parchetului.

Secţiunea 5 – „Cooperarea poliţienească” (articolele III-275 - III-277)

Articolul III-275

1. Uniunea instituie o cooperare poliţienească, care implică toate autorităţile competente dinstatele membre, inclusiv poliţia, vama şi alte servicii specializate cu atribuţii în aplicarea legii,în domeniul prevenirii sau depistării şi investigării infracţiunilor penale.

2. În acest scop, legile sau legile-cadru europene pot stabili măsuri referitoare la:

a) strângerea, stocarea, prelucrarea şi analizarea informaţiilor în domeniu, precum şischimbul de informaţii;

b) sprijinirea formării profesionale a personalului, precum şi cooperarea privind schimbul depersonal şi echipament şi cercetarea criminalistică;

c) tehnici comune de investigaţie privind depistarea unor forme grave de criminalitateorganizată.

3. O lege sau o lege-cadru europeană a Consiliului poate stabili măsurile privind cooperareaoperaţională între autorităţile menţionate în prezentul articol. Consiliul hotărăşte înunanimitate, după consultarea Parlamentului European.

137

Articolul III-276

1. Europol are misiunea de a sprijini şi consolida acţiunea autorităţilor poliţieneşti şi a altorservicii de aplicare a legii din statele membre, precum şi colaborarea acestora pentruprevenirea şi combaterea infracţiunilor grave care afectează două sau mai multe statemembre, a terorismului şi formelor de criminalitate ce aduc atingere unui interes comun careface obiectul unei politici a Uniunii.

2. Legea europeană determină structura, funcţionarea, domeniul de acţiune şi atribuţiileEuropol. Aceste atribuţii pot include:

a) strângerea, stocarea, prelucrarea şi analizarea informaţiilor, precum şi schimbul deinformaţii transmise în special de autorităţile statelor membre sau de ţări ori autorităţi terţe;

b) coordonarea, organizarea şi realizarea de acţiuni cu caracter de investigaţie şi operaţional,derulate împreună cu autorităţile competente ale statelor membre sau în cadrul unor echipecomune de investigaţie şi, dacă este cazul, în colaborare cu Eurojust.

Legea europeană stabileşte, de asemenea, modalităţile de exercitare de către ParlamentulEuropean împreună cu parlamentele naţionale ale statelor membre, a controlului asupraactivităţilor Europol.

3. Orice acţiune cu caracter operaţional a Europol trebuie desfăşurată în cooperare cuautorităţile statului sau statelor membre al căror teritoriu este implicat şi cu acordul acestora.Aplicarea măsurilor de coerciţie este responsabilitatea exclusivă a autorităţilor naţionalecompetente.

Articolul III-277

O lege sau o lege-cadru europeană a Consiliului stabileşte condiţiile şi limitele în careautorităţile competente ale statelor membre menţionate în art. III-270 şi III-275 pot intervenipe teritoriul unui alt stat membru, în cooperare şi cu acordul autorităţilor statului respectiv.Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.

Dispoziţiile Secţiunii 5 reiau, în esenţă, prevederile articolului 30 TUE, fiindintroduse şi unele elemente procedurale noi:

a) acţiunile comune adoptate de Consiliu, în temeiul articolului 30 TUE sunt înlocuite delegi şi legi - cadru europene;

b) competenţele Europol sunt extinse, prin articolul III-276, incluzând colectarea deprobe, analizarea şi efectuarea de schimb de informaţii, coordonarea şi organizareaacţiunilor de cercetare penală. Structura şi competenţele Europol urmează a fi determinateprintr-o lege europeană;

c) instituirea unui mecanism de control politic al Europol, realizat de ParlamentulEuropean, cu participarea Parlamentelor naţionale.

d) stabilirea, prin legi şi legi - cadru europene, adoptate de Consiliu cu unanimitate,după consultarea Parlamentului European, a condiţiilor în care autorităţile unui Statmembru pot opera pe teritoriul altui stat membru, cu acordul şi în cooperare cuautorităţile acelui stat.

138

Capitolul V - „Domenii în care Uniunea poate decide o acţiune de coordonare,completare sau sprijin” (articolele III-278 - III-285)

Secţiunea I – Sǎnǎtate publicǎ

Articolul III-278

1. La definirea şi punerea în aplicare a tuturor politicilor şi acţiunilor Uniunii se asigură unînalt nivel de protecţie a sănătăţii umane.

Acţiunile Uniunii, care completează politicile naţionale, au în vedere îmbunătăţirea sănătăţiipublice şi prevenirea îmbolnăvirilor, precum şi eliminarea surselor de risc pentru sănătateafizică şi mintală. Aceste acţiuni includ printre altele:

a). combaterea epidemiilor prin promovarea cercetării cauzelor, a transmiterii lor şi a moduluide prevenire, precum şi informarea şi educaţia în materie de sănătate.

b). supravegherea, alerta şi lupta împotriva ameninţărilor transfrontaliere grave asuprasănătăţii.

Uniunea completează acţiunile statelor membre de reducere a efectelor nocive ale drogurilorasupra sănătăţii, inclusiv prin informare şi prevenire.

2. Uniunea încurajează cooperarea dintre statele membre în domeniile menţionate înprezentul articol şi, dacă este necesar, sprijină acţiunea acestora. Comisia încurajează maiales cooperarea între statele membre ce vizează îmbunătăţirea complementarităţii serviciilorlor de sănătate în regiunile transfrontaliere.

Statele membre îşi coordonează, în colaborare cu Comisia, politicile şi programele îndomeniile menţionate în alin. 1. Comisia, în strânsă cooperare cu statele membre, poateavea orice iniţiativă utilă pentru promovarea coordonării, îndeosebi acele iniţiative care aurolul de a stabili orientări şi indicatori, de a organiza schimbul celor mai bune practici şi de apregăti elementele necesare supravegherii şi evaluării periodice. Parlamentului Europeaneste informat în detaliu cu privire la aceasta.

3. Uniunea şi statele membre promovează cooperarea cu ţările terţe şi cu organizaţiileinternaţionale care au competenţe în domeniul sănătăţii publice.

4. Prin derogare de la articolele I-12, paragraf 5 şi I-17, punct a) şi conform articolului I-14,paragraf 2, punct k), legea sau legea-cadru europeană contribuie la realizarea obiectivelormenţionate în prezentul articol prin stabilirea măsurilor în baza cărora pot să îndeplineascăobiectivele comune de securitate:

a) măsuri care instituie standarde înalte de calitate şi de securitate a organelor şisubstanţelor de origine umană, a sângelui şi derivatelor de sânge; aceste măsuri nu potîmpiedica un stat membru să menţină sau să introducă măsuri de protecţie mai stricte;

b) măsuri în domeniile veterinar şi fitosanitar, al căror obiectiv direct este protejarea sănătăţiipublice;

c) măsuri ce fixează standarde ridicare de calitate şi securitate pentru produsele medicale şipentru dispozitivele de uz medical.

d) măsuri ce vizează supravegherea ameninţărilor transfrontaliere grave asupra sănătăţii,alerta în asemenea cazuri şi lupta împotriva lor.

139

Legile sau legile-cadru europene sunt adoptate după consultarea Comitetului Regiunilor şi aComitetului Economic şi Social.

5. Legile sau legile-cadru europene pot stabili şi măsuri stimulative pentru protejarea şiîmbunătăţirea sănătăţii umane şi mai ales combaterea epidemiilor transfrontaliere şi deasemenea măsuri ce vizează protejarea sănătăţii publice în ceea ce priveşte tutunul şiabuzul de alcool, excluzând orice armonizare a dispoziţiilor legale şi de reglementare alestatelor membre. Ele sunt adoptate după consultarea Comitetului Regiunilor şi a ComitetuluiEconomic şi Social.

6. În scopurile enunţate în prezentul articol, Consiliul poate adopta şi recomandări, lapropunerea Comisiei.

7. Acţiunea Uniunii în domeniul sănătăţii publice respectă pe deplin răspunderile statelormembre în domeniul organizării şi furnizării serviciilor medicale şi de îngrijire medicală.Responsabilităţile statelor membre includ gestionarea serviciilor de sănătate şi îngrijiremedicală. În special, măsurile enunţate în alin. 4 lit. a) nu aduc atingere dispoziţiilor naţionalereferitoare la donaţiile de organe şi de sânge sau la utilizarea lor în scopuri medicale.

Secţiunea 2 - Industrie

Articolul III-279

1. Uniunea şi statele membre veghează la asigurarea condiţiilor de competitivitate înindustrie la nivelul Uniunii.În acest scop, conform unui sistem de pieţe deschise şi concurenţiale, acţiunea lor se axeazăpe:

a) accelerarea adaptării industriei la schimbările structurale;

b) încurajarea unui mediu favorabil iniţiativei şi dezvoltării întreprinderilor în cadrul Uniunii şi,îndeosebi a întreprinderilor mici şi mijlocii;

c) încurajarea unui mediu propice cooperării între întreprinderi;

d) promovarea unei mai bune exploatări a potenţialului industrial al politicilor de inovare,cercetare şi de dezvoltare tehnologică.

2. Statele membre se consultă reciproc, în colaborare cu Comisia şi, dacă este necesar, îşicoordonează acţiunile. Comisia poate avea orice iniţiativă utilă pentru promovareacoordonării, în special iniţiativele menite să stabilească orientările şi indicatorii, să organizezeschimbul celor mai bune practici şi să elaboreze elementele necesare pentru supraveghereaşi evaluarea periodică. Acestea se aduc la cunoştinţa Parlamentului European.

3. Uniunea contribuie la realizarea obiectivelor prevăzute în alin. 1 prin politicile şi acţiunileîntreprinse în temeiul dispoziţiilor Constituţiei. Legile sau legile-cadru europene pot stabilimăsuri specifice de sprijinire a măsurilor adoptate în statele membre pentru realizareaobiectivelor expuse în alin. 1, excluzând orice armonizare a dispoziţiilor legale şi dereglementare ale statelor membre. Ele sunt adoptate după consultarea Comitetului Economicşi Social. Prezenta secţiune nu reprezintă un temei pentru ca Uniunea să introducă orice măsură carear putea să denatureze concurenţa sau să includă dispoziţii fiscale sau referitoare ladrepturile şi interesele lucrătorilor salariaţi.

140

Secţiunea 3 – Cultură

Articolul III-280

1. Uniunea contribuie la înflorirea culturilor statelor membre, cu respectarea diversităţii lornaţionale şi regionale şi, în acelaşi timp, pune în evidenţă moştenirea culturală comună.

2. Acţiunea Uniunii are drept scop încurajarea cooperării dintre statele membre şi, dacă estenecesar, sprijinirea şi completarea acţiunii lor în următoarele domenii:

a) mai buna cunoaştere şi diseminare a culturii şi istoriei popoarelor europene;

b) conservarea şi salvgardarea patrimoniului cultural de importanţă europeană;

c) schimburile culturale necomerciale;

d) creaţia artistică şi literară, inclusiv în sectorul audiovizual.

3. Uniunea şi statele membre promovează cooperarea cu ţările terţe şi organizaţiileinternaţionale care au competenţe în domeniul culturii, în special cu Consiliul Europei.

4. În acţiunea pe care o desfăşoară în temeiul altor dispoziţii constituţionale, Uniunea ţinecont de aspectele culturale, în special pentru respectarea şi promovarea diversităţii culturilorsale.

5. Pentru a contribui la realizarea obiectivelor menţionate în prezentul articol:

a) legile sau legile-cadru europene stabilesc acţiuni de stimulare, excluzând orice armonizarea dispoziţiilor legale şi de reglementare ale statelor membre. Ele sunt adoptate dupăconsultarea Comitetului Regiunilor;

b) Consiliul adoptă recomandări, la propunerea Comisiei.

Secţiunea 4 - Turismul

Articolul III-281

1. Uniunea completează acţiunea statelor membre în domeniul turismului, mai ales prinpromovarea competitivităţii întreprinderilor Uniunii în acest sector.

2. În acest scop, acţiunea Uniunii vizează:a). încurajarea creării unui mediu favorabil dezvoltării întreprinderilor în acest sector;b). favorizarea cooperării între statele membre, mai ales prin schimbul de practici eficiente.

3. Legea sau legea-cadru europeană stabileşte măsurile specifice pentru a completaacţiunile întreprinse de statele membre, în vederea realizării obiectivelor stabilite prinprezentul articol, excluzând orice armonizare a dispoziţiilor legale şi de reglementare alestatelor membre.

141

Secţiunea 5 - Educaţie, tineret, sport, formare profesională

Articolul III-282

1. Uniunea contribuie la dezvoltarea unei educaţii de calitate prin încurajarea cooperării întrestatele membre şi, dacă este necesar, prin sprijinirea şi completarea acţiunii lor. Ea respectăpe deplin responsabilitatea statelor membre în ceea ce priveşte conţinutul învăţământului şiorganizarea sistemului educaţional, precum şi diversitatea lor culturală şi lingvistică. Uniunea contribuie la promovarea aspectelor europene ale sportului, luând în considerarespecificul său, structurile sale bazate pe voluntariat şi funcţia socială şi educativă a sportului.

2. Acţiunea Uniunii are drept scop:

a) să dezvolte dimensiunea europeană a educaţiei, îndeosebi prin învăţarea şi difuzarealimbilor statelor membre;

b) să stimuleze mobilitatea studenţilor şi a profesorilor, inclusiv prin încurajarea recunoaşteriiuniversitare a diplomelor şi a perioadelor de studii;

c) să promoveze cooperarea între unităţile de învăţământ;

d) să dezvolte schimburile de informaţii şi de experienţă în problemele comune sistemeloreducaţionale ale statelor membre;

e) să încurajeze schimburile de tineri şi formatori socio-educativi şi să sprijine participareatinerilor la viaţa democratică a Europei;

f) să încurajeze dezvoltarea învăţământului la distanţă;

g) să dezvolte dimensiunea europeană a sportului, prin promovarea spiritului de echitate,iniţierea de competiţii sportive şi a cooperării între organizaţiile sportive, precum şi prinprotejarea integrităţii fizice şi morale a sportivilor, îndeosebi a tinerilor sportivi.

3. Uniunea şi statele membre stimulează cooperarea cu ţările terţe şi cu organizaţiileinternaţionale care au competenţe în domeniul educaţional, în special cu Consiliul Europei.

4. Pentru a contribui la realizarea obiectivelor menţionate în prezentul articol, a) legile sau legile-cadru europene prevăd acţiuni de încurajare, excluzând orice armonizarea dispoziţiilor legale şi de reglementare ale statelor membre. Ele sunt adoptate dupăconsultarea Comitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şi Social.

b) Consiliul adoptă recomandări, la propunerea Comisiei.

Articolul III-284

1. Uniunea pune în aplicare o politică de formare profesională care sprijină şi completeazăacţiunile statelor membre, cu respectarea deplină a responsabilităţilor statelor membre faţăde conţinutul şi organizarea formării profesionale.

2. Acţiunea Uniunii vizează:

a) să faciliteze adaptarea la transformările industriale, îndeosebi prin formare şi reconversieprofesională;

b) să îmbunătăţească formarea profesională iniţială şi formarea profesională continuă, pentrua facilita inserţia şi reinserţia profesională pe piaţa muncii;

142

c) să faciliteze accesul la formare profesională şi să încurajeze mobilitatea formatorilor şi apersoanelor care urmează un program de formare, îndeosebi a tinerilor;

d) să stimuleze cooperarea în domeniul formării profesionale între unităţile de învăţământsau de formare profesională şi întreprinderi;

e) să dezvolte schimbul de informaţii şi de experienţă în probleme comune sistemelor deformare profesională din statele membre.

3. Uniunea şi statele membre promovează cooperarea cu ţările terţe şi cu organizaţiileinternaţionale care au competenţe în domeniul formării profesionale.

4. Pentru a contribui la realizarea obiectivelor vizate în prezentul articol,a). legile sau legile-cadru europene contribuie la realizarea obiectivelor menţionate înprezentul articol, excluzând orice armonizare a dispoziţiilor legale şi de reglementare alestatelor membre. Ele sunt adoptate după consultarea Comitetului Regiunilor şi a ComitetuluiEconomic şi Social.b) Consiliul adoptă recomandări, la propunerea Comisiei.

Secţiunea 6 - Protecţia civilă

Articolul III-284

1. Uniunea încurajează cooperarea între statele membre pentru a spori eficacitateasistemelor de prevenire şi de protecţie împotriva catastrofelor naturale sau provocate de omîn interiorul Uniunii.

Acţiunea Uniunii vizează:

a) susţinerea şi completarea acţiunii statelor membre la nivel naţional, regional şi local careau drept scop prevenirea riscurilor, pregătirea personalului din protecţia civilă din statelemembre şi intervenţia în caz de catastrofe naturale sau provocate de om în interiorul Uniunii;

b) promovarea unei cooperări operaţionale rapide şi eficiente între serviciile naţionale deprotecţie civilă;

c) promovarea consecvenţei acţiunilor întreprinse la nivel internaţional în materie de protecţiecivilă.

2. Legile sau legile-cadru europene stabilesc măsurile necesare de natură să contribuie laconcretizarea obiectivelor enunţate în alin. 1, excluzând orice armonizare a dispoziţiilorlegale şi de reglementare ale statelor membre.

Secţiunea 7 – Cooperarea administrativă

Articolul III-285

1. Aplicarea eficientă la scară naţională a dreptului Uniunii de către statele membre,esenţială pentru buna funcţionare a Uniunii, este considerată o problemă de interes comun.

2. Uniunea poate susţine eforturile statelor membre pentru îmbunătăţirea capacităţii loradministrative de aplicare a dreptului Uniunii. Această acţiune poate include facilitareaschimbului de informaţii şi de funcţionari publici, precum şi susţinerea programelor deformare profesională. Nici un stat membru nu este obligat să recurgă la acest sprijin. Legile

143

europene dispun măsurile necesare realizării acestui scop, excluzând orice armonizare adispoziţiilor legale şi de reglementare ale statelor membre.

3. Prezentul articol nu aduce atingere obligaţiei statelor membre de a aplica dreptulcomunitar, nici prerogativelor şi atribuţiilor Comisiei. De asemenea, el nu aduce atingere nicicelorlalte dispoziţii ale Constituţiei care prevăd cooperarea administrativă între statelemembre, precum şi între acestea şi Uniune.

Sunt cuprinse în acest capitol dispoziţii referitoare la sănătatea publică, industrie,cultură, turism, educaţie, formare profesională, tineret şi sport, protecţia civilă şicooperarea administrativă.

Ca şi capitolele I şi III, nu există schimbări majore în cadrul juridic actual înaceste domenii, Constituţia reluând aproape integral dispoziţiile TCE şi menţinândsistemul actual de competenţe în aceste domenii.

- În domeniul sănătăţii, se remarcă preocuparea pentru combaterea epidemiilor cuimpact transfrontier, prin introducerea unei dispoziţii referitoare la lupta împotrivaacestora (articolul III-278 alin. 5);

- În secţiunea consacrată educaţiei, formării profesionale şi tineretului sunt introduseprevederi referitoare la dimensiunea europeană a sportului, printre domeniile deacţiune ale Uniunii (

- De asemenea, sunt introduse în Constituţie două secţiuni noi prin raportare la TCE:protecţia civilă împotriva catastrofelor naturale sau provocate de om (articolul III-284) şi cooperarea administrativă pentru aplicarea acquis-ului Uniunii (articolulIII-285).

Titlul IV - „Asocierea statelor şi teritoriilor de peste mări” (articolele III-186 -III-291)

Articolul III-286

1. Ţările şi teritoriile non europene care au relaţii speciale cu Danemarca, Franţa, Olanda,Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord sunt asociate Uniunii. Aceste ţări şi teritorii,denumite în continuare „ţări şi teritorii”, sunt enumerate în anexa II.

Prezentul titlu este aplicabil Groenlandei, cu rezerva dispoziţiilor speciale ale Protocoluluiprivind regimul particular aplicabil Groenlandei.

2. Scopul asocierii este promovarea dezvoltării în plan economic şi social a ţărilor şiteritoriilor, precum şi stabilirea unor relaţii economice strânse între acestea şi Uniune înansamblul ei.

Asocierea are drept scop primordial promovarea intereselor locuitorilor acestor ţări şi teritoriişi a prosperităţii lor, astfel încât să ajungă la nivelul de dezvoltare economică, socială şiculturală la care aspiră.

Articolul III-287

Asocierea are următoarele obiective:

a) Statele membre aplică în schimburile lor comerciale cu ţările şi teritoriile acelaşi regim pecare şi-l acordă reciproc, în temeiul Constituţiei.

144

b) Fiecare ţară sau teritoriu aplică schimburilor sale comerciale cu statele membre şi cucelelalte ţări şi teritorii acelaşi regim pe care îl aplică statului european cu care întreţine relaţiispeciale.

c) Statele membre contribuie la investiţiile impuse de dezvoltarea treptată a acestor ţări şiteritorii.

d) Cu privire la investiţiile finanţate de Uniune, participarea la licitaţii şi oferte este deschisă,în condiţii egale, tuturor persoanelor fizice şi juridice care sunt resortisante ale statelormembre şi ale ţărilor şi teritoriilor.

e) În relaţiile statelor membre cu ţările şi teritoriile, dreptul de stabilire a resortisanţilor şi asocietăţilor este reglementat în mod nediscriminatoriu, în conformitate cu dispoziţiile şiprocedurile menţionate în sub-secţiunea referitoare la dreptul de stabilire şi pe o bazănediscriminatorie, sub rezerva măsurilor adoptate în temeiul art. III-291.

Articolul III-288

1. Sunt interzise taxele vamale la importurile în statele membre de bunuri originare din ţări şiteritorii, conform dispoziţiilor constituţionale privind interzicerea taxelor vamale între statelemembre.

2. Sunt interzise taxele vamale la importurile din statele membre sau din alte ţări ori teritorii înfiecare ţară sau teritoriu, conform art. III-151 alin. 4.

3. Cu toate acestea, ţările şi teritoriile pot percepe taxe vamale care să răspundă nevoilor lorde dezvoltare şi industrializare sau care, având un caracter fiscal, au drept scop alimentareabugetului lor.

Taxele vamale menţionate în primul paragraf nu pot depăşi nivelul taxelor impuse laimporturile de produse din statul membru cu care fiecare ţară sau teritoriu are o relaţiespecială.

4. Alin. 2 nu se aplică ţărilor şi teritoriilor care, din cauza obligaţiilor internaţionale specificeasumate, aplică deja un tarif vamal nediscriminatoriu.

5. Introducerea sau modificarea taxelor vamale aplicate mărfurilor importate în ţări şi teritoriinu trebuie să dea naştere, de jure sau de facto, la o discriminare directă sau indirectă întreimporturile din diferite state membre.

Articolul III-289

Dacă nivelul taxelor vamale aplicabile mărfurilor importate dintr-o ţară terţă poate cauza, laintrarea într-o ţară sau teritoriu, prin aplicarea art. III-288 alin. 1, devierea comerţului îndetrimentul unuia din statele membre, acesta poate cere Comisiei să propună celorlalte statemembre să adopte deciziile necesare pentru remedierea situaţiei.

Articolul III-290

Sub rezerva dispoziţiilor care reglementează sănătatea publică, siguranţa publică sauordinea publică, libera de circulaţie în statele membre a lucrătorilor din ţări şi teritorii, precumşi a lucrătorilor din statele membre în ţări şi teritorii, sunt reglementate prin măsuri adoptateîn conformitate cu art. III-291.

145

Articolul III-291

La propunerea Comisiei, Consiliul adoptă în unanimitate, pe baza experienţei dobândite încadrul asocierii ţărilor şi teritoriilor cu Uniunea, legile şi legile-cadru europene, regulamenteleşi deciziile europene referitoare la modalităţile şi procedura de asociere a ţărilor şi teritoriilorla Uniune. Aceste legi şi legi-cadru sunt adoptate după consultarea Parlamentului European.

Titlul IV reproduce cu exactitate dispoziţiile Părţii a IV-a a Tratatului CE (articolele182 -187), care reglementează relaţiile Uniunii cu statele şi teritoriile având anumite relaţiispeciale cu Danemarca, Franţa, Ţările de Jos şi Marea Britanie – teritorii care sunt asociateUniunii.

Titlul V –Acţiunea Externă a Uniunii

În domeniul acţiunii externe a Uniunii, sunt sistematizate dispoziţiile anterioare aleTUE şi TCE referitoare la acţiuni ale Uniunii Europene cu relevanţă pe plan internaţional:politica externă şi de securitate comună, politica comună de securitate şi apărare, politicacomercială comună, cooperarea cu state terţe, cooperarea cu organizaţii internaţionale.

Capitolul I –Dispoziţii generale

Articolul III-292

1. Acţiunea Uniunii pe scena internaţională are la bază principiile care au stat la temeliacreării, dezvoltării şi extinderii sale, pe care intenţionează să le promoveze în lumea întreagă:democraţia, statul de drept, universalitatea şi indivizibilitatea drepturilor omului şi a libertăţilorfundamentale, respectarea demnităţii umane, egalitatea şi solidaritatea, respectareadreptului internaţional în conformitate cu principiile Cartei Naţiunilor Unite.

Uniunea depune toate eforturile pentru a dezvolta relaţii şi a construi parteneriate cu ţăriterţe, cu organizaţii internaţionale, regionale sau globale care împărtăşesc aceleaşi valori. Eapromovează soluţii multilaterale pentru problemele comune, în special în cadrul NaţiunilorUnite.

2. Uniunea defineşte şi desfăşoară politici şi acţiuni comune şi acţionează pentru asigurareaunui nivel înalt de cooperare în toate domeniile relaţiilor internaţionale, în scopul:

a) salvgardării valorilor, intereselor fundamentale, securităţii, independenţei şi integrităţiiUniunii;

b) consolidării şi promovării democraţiei, statului de drept, drepturilor omului şi principiilordreptului internaţional;

c) menţinerii păcii, prevenirii conflictelor şi consolidării securităţii internaţionale, înconformitate cu principiile Cartei Naţiunilor Unite, cât şi a principiilor Actului Final de laHelsinki şi cu obiectivele Cartei de la Paris, inclusiv a celor referitoare la frontierele externe;

d) sprijinirii dezvoltării durabile în plan economic, social şi al mediului a ţărilor în curs dedezvoltare, cu scopul primordial de eradicare a sărăciei;

146

e) încurajării integrării tuturor ţărilor în economia mondială, inclusiv prin eliminarea treptată arestricţiilor în comerţul internaţional;

f) participării la elaborarea unor măsuri internaţionale pentru conservarea şi îmbunătăţireacalităţii mediului, pentru gestionarea durabilă a resurselor naturale mondiale în vedereaasigurării unei dezvoltări durabile;

g) acordării de asistenţă acelor populaţii, ţări şi regiuni care se confruntă cu dezastre naturalesau provocate de om; şi

h) promovării unui sistem internaţional bazat pe o cooperare multilaterală mai susţinută şi peo bună guvernare mondială.

3. Uniunea respectă principiile şi urmăreşte obiectivele prevăzute în alin. 1 şi 2 la elaborareaşi concretizarea acţiunii sale pe plan extern în diferite domenii tratate în prezentul titlu,precum şi aspectele externe ale altor politici comunitare.

Uniunea asigură consecvenţa între diversele domenii ale acţiunii sale pe plan extern, întreacestea şi celelalte politici comunitare. Consiliul şi Comisia, asistate de către ministrulafacerilor externe al Uniunii, asigură consecvenţa şi cooperează în acest scop.

Articolul III-292 defineşte valorile şi principiile promovate de Uniune pe planinternaţional, fiind extinse dispoziţiile cu caracter general ale articolului 11 TUE. Poate firemarcată, în acest context, importanţa deosebită acordată principiilor Cartei NaţiunilorUnite (paragraful 1, paragraful 2, lit. c) şi sistemului O.N.U., precum şi respectuluidreptului internaţional.

Un alt principiu cu caracter de noutate în materia acţiunii externe, reglementat dearticolul 292 paragraful 3 este consistenţa/coerenţa acţiunilor Uniunii.

Articolul III-293

1. Pe baza principiilor şi obiectivelor enumerate în art. III-292, Consiliul European identificăinteresele şi obiectivele strategice ale Uniunii.

Deciziile europene ale Consiliului European privind interesele şi obiectivele strategice aleUniunii se referă la politica externă şi de securitate comună, precum şi la celelalte domenii deacţiune în plan extern a Uniunii. Deciziile se pot referi la relaţiile Uniunii cu o ţară sau oregiune sau pot aborda o anumită tematică. Ele definesc atât durata cât şi mijloacele ceurmează a fi puse la dispoziţie de către Uniune şi statele membre.

Consiliul European hotărăşte în unanimitate la recomandarea Consiliului , adoptată deConsiliu în conformitate cu modalităţile prevăzute pentru fiecare domeniu în parte. Deciziileeuropene ale Consiliului European sunt puse în aplicare conform procedurilor prevăzute deConstituţie.

2. Ministrul afacerilor externe al Uniunii, în domeniul politicii externe şi de securitate comuneşi Comisia, pentru celelalte domenii ale acţiunii în plan extern, pot prezenta propunericomune Consiliului .

Din punct de vedere procedural, ca element cu caracter de generalitate, articolul III-293 reglementează adoptarea de către Consiliul European, prin decizie votată înunanimitate, la recomandarea Consiliului , interesele strategice şi obiectivele acţiunii comunea Uniunii (similare strategiilor comune, reglementate de articolul 13 TUE).

147

Capitolul II –Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC)

În esenţă, Capitolul II –reia în articolele III-294 – III-313 dispoziţiile Tratatului UEreferitoare la Politica Externă şi de Securitate Comună, fiind aduse unele modificări rezultatedin evoluţia instituţională a Uniunii (apariţia Ministrului afacerilor externe şi a PreşedinteluiConsiliului European), precum şi din necesitatea unei integrări politice ridicate la nivelulStatelor membre. Totodată, au apărut unele restructurări în economia reglementării, în raportcu dispoziţiile TUE (astfel Secţiunea 1 – articolele III-309 – III-312 reglementează distinctpolitica comună de securitate şi apărare, iar Secţiunea 2 – articolul 313 reglementeazăaspectele financiare). În acest context, considerăm utilă examinarea pe articole a acestuicapitol (art.214 în formularea Convenţiei privind viitorul Europei a fost eliminat).

Secţiunea I - Dispoziţii comune

Articolul III-294

1. În cadrul principiilor şi obiectivelor acţiunii sale externe, Uniunea defineşte şi pune înaplicare o politică externă şi de securitate comună care include toate domeniile politiciiexterne şi de securitate.

2. Statele membre sprijină în mod activ şi fără rezerve politica externă şi de securitatecomună într-un spirit de loialitate şi de solidaritate reciprocă.

Statele membre se străduiesc împreună să întărească şi să dezvolte solidaritatea politicăreciprocă. Statele membre se abţin de la orice acţiune contrară intereselor Uniunii sau carepoate dăuna eficacităţii acesteia în calitate de forţă de coeziune în relaţiile internaţionale.

Consiliul şi ministrul afacerilor externe al Uniunii veghează la respectarea acestor principii.

3. Uniunea desfăşoară o politică externă şi de securitate comună:

a) prin definirea orientărilor generale;

b) prin adoptarea deciziilor europene privind:

i) acţiunile Uniunii,

ii) poziţiile Uniunii,

iii) punerea în aplicare a acţiunilor şi poziţiilor vizate la punctele i) şi ii);

c) şi prin întărirea cooperării sistematice între statele membre pentru desfăşurarea politiciiacestora.

Articolul III-294 reia prevederile articolelor 11 şi 12 TUE, referitoare la principiileloialităţii şi solidarităţii între Statele membre, precum şi la modul de concretizare a politiciiexterne, cu următoarele modificări:

- Ministrul afacerilor externe asigură, alături de Consiliul , aplicarea principiilor PESC;- nu se mai face referire la strategiile comune, acestea fiind adoptate implicit de

Consiliul European, sub forma unor decizii;- acţiunile şi poziţiile UE nu mai primesc denumirea de comune – acestea fiind ale

Uniunii, mai ales în contextul în care aceasta a dobândit personalitate juridicăinternaţională.

este menţionată expres aplicarea acţiunilor şi poziţiilor Uniunii.

148

Articolul III-295

1. Consiliul European defineşte orientările generale ale politicii externe şi de securitatecomune, inclusiv pentru chestiunile având implicaţii în domeniul apărării.

Dacă evoluţia internaţională o cere, preşedintele Consiliului European convoacă o reuniuneextraordinară a Consiliului European pentru a defini liniile strategice ale politicii Uniunii înraport cu această dezvoltare.

2. Consiliul adoptă deciziile europene necesare pentru definirea şi punerea în aplicare apoliticii externe şi de securitate comune, pe baza orientărilor generale şi a liniilor strategicedefinite de către Consiliul European.

Articolul III-295 are un conţinut identic cu cel al articolului 13 TUE, cu completareacă în cazul în care situaţia internaţională o cere, Preşedintele Consiliului European vaconvoca o reuniune extraordinară, în scopul definirii liniilor strategice ale UE în raportcu evoluţia situaţiei.

Articolul III-296

1. Ministrul afacerilor externe al Uniunii, care prezidează Consiliul Afacerilor Externe,contribuie prin propunerile sale la elaborarea politicii externe şi de securitate comune şiasigură punerea în aplicare a deciziilor europene de către Consiliul European şi Consiliul .

2. Pentru domeniile referitoare la politica externă şi de securitate comună, Uniunea estereprezentată de către ministrul afacerilor externe al Uniunii. Acesta desfăşoară, în numeleUniunii, dialogul politic şi exprimă poziţia Uniunii în cadrul organizaţiilor internaţionale şi alconferinţelor internaţionale.

3. Pentru îndeplinirea mandatului său, ministrul afacerilor externe al Uniunii este asistat deun serviciu european pentru acţiune externă. Acest serviciu lucrează în colaborare cuserviciile diplomatice ale statelor membre şi este format din funcţionari ai serviciilorcompetente ale Secretariatului General al Consiliului şi ai Comisiei, precum şi din personaldetaşat al serviciilor diplomatice naţionale. Organizarea şi funcţionarea serviciului europeanpentru acţiune externă sunt fixate printr-o decizie europeană a Consiliului . Consiliulstatuează la propunerea Ministrului Afacerilor Externe, după consultarea ParlamentuluiEuropean şi aprobarea Comisiei.

Articolul III-296 reprezintă un element cu caracter de noutate, reglementândcompetenţe şi acţiuni ale Ministrului afacerilor externe:

- prezidează Consiliul Afacerilor Externe;- contribuie cu propuneri la formularea PESC şi asigură aplicarea

acesteia;- reprezintă Uniunea în probleme de politică externă;- în îndeplinirea mandatului său, va fi asistat de Serviciul European pentru

Acţiune Externă, care va funcţiona în cooperare cu serviciile diplomatice ale statelormembre.

Articolul III-297

1. Dacă o situaţie internaţională necesită o acţiune operaţională din partea Uniunii, Consiliuladoptă deciziile europene necesare. Aceste decizii stabilesc obiectivele, cadrul, mijloacelecare trebuie puse la dispoziţia Uniunii, precum şi condiţiile privind punerea în aplicare aacţiunii şi, dacă este necesar, durata acesteia.

149

Dacă are loc o schimbare de circumstanţe care are un efect evident asupra unei chestiunicare face obiectul unei astfel de decizii europene, Consiliul revizuieşte principiile şiobiectivele acţiunii şi adoptă deciziile europene necesare.

2. Aceste decizii europene angajează statele membre în luările lor de poziţie şi îndesfăşurarea acţiunii.

3. Orice luare de poziţie sau orice acţiune naţională avută în vedere în aplicarea unei deciziieuropene prevăzute în alin. 1 face obiectul unei informări într-un termen care să permită,dacă este cazul, o concertare prealabilă în cadrul Consiliului. Obligaţia informării prealabilenu se aplică dispoziţiilor care constituie o simplă transpunere pe plan naţional a deciziiloreuropene.

4. În caz de necesitate imperioasă legată de evoluţia situaţiei şi în absenţa unei noi deciziieuropene, statele membre pot adopta de urgenţă dispoziţiile care se impun, ţinând cont deobiectivele generale ale deciziei europene prevăzute în alin. l. Statul membru care ia astfelde măsuri informează imediat Consiliul .

5. În caz de dificultăţi majore în aplicarea unei decizii europene prevăzute în prezentul articol,un stat membru sesizează Consiliul care deliberează şi caută soluţiile corespunzătoare.Soluţiile nu pot fi formulate în contradicţie cu obiectivele acţiunii şi nici nu pot dăunaeficacităţii acesteia.

Articolul III-297 reia dispoziţiile articolului 14 TUE referitoare la acţiuni comune (cusingura deosebire că acestea nu mai sunt denumite expres ca atare, textul referindu-se doar la decizii ale Consiliului ).

Articolul III-298

Consiliul adoptă decizii europene care definesc poziţia Uniunii asupra unei problemespeciale de natură geografică sau tematică. Statele membre se asigură de conformitateapoliticilor naţionale cu poziţiile Uniunii.

În mod similar articolului precedent, articolul III-298 reproduce textul articolului 15TUE, referitor la poziţii comune. Se remarcǎ modalitatea proceduralǎ diferitǎ, şi anumeadoptarea de decizii europene.

Articolul III-299

1. Fiecare stat membru, ministrul afacerilor externe al Uniunii sau ministrul ce are sprijinulComisiei, poate sesiza Consiliul cu privire la orice problemă privind politica externă şi desecuritate comună şi îi poate prezenta propuneri.

2. În cazul în care se impune o decizie rapidă, ministrul afacerilor externe al Uniuniiconvoacă, din oficiu sau la cererea unui stat membru, în termen de patruzeci şi opt de ore,sau, în caz de necesitate absolută, în termen mai scurt, o reuniune extraordinară aConsiliului .

Articolul III-299 reproduce dispoziţiile articolului 22 TUE, referitor la supunerea unorprobleme în atenţia Consiliului. Modificările urmează schimbările instituţionale la nivelul UE,astfel încât:

- Ministrul afacerilor externe, singur sau cu sprijinul Comisiei, va putea supunechestiuni spre dezbatere Consiliului ;

150

- în cazuri în care se impune o decizie rapidă, Ministrul de externe (înreglementarea TUE, Preşedinţia), din proprie iniţiativă sau la cererea unui Stat membru,poate convoca o şedinţă urgentă a Consiliului .

Articolul III-300

1. Deciziile europene prevăzute în prezentul capitol sunt adoptate de către Consiliul , carehotărăşte în unanimitate.

Orice membru al Consiliului care se abţine de la vot poate să facă şi o declaraţie formală. Înacest caz, nu este obligat să aplice decizia europeană, dar acceptă ca aceasta să angajezeUniunea. Din spirit de solidaritate reciprocă, statul membru implicat se abţine de la oriceacţiune care ar putea intra în conflict cu acţiunea Uniunii întemeiată pe această decizie saucare ar putea împiedica desfăşurarea acesteia, iar celelalte state membre îi respectă poziţia.Dacă membrii Consiliului care îşi însoţesc acţiunea cu o declaraţie reprezintă cel puţin otreime din statele membre, reprezentând cel puţin o treime din populaţia Uniunii, decizia nuse adoptă.

2. Prin derogare de la alin. 1, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată:a) atunci când, în temeiul unei decizii europene a Consiliului European privind interesele şiobiectivele strategice ale Uniunii, prevăzute în art. III-293 alin. 1, Consiliul adoptă deciziieuropene privind acţiunile şi poziţiile Uniunii;

b) atunci când adoptă o decizie privind o acţiune sau o poziţie a Uniunii, la propunereaprezentată de ministru, în urma unei cereri specifice pe care i-a adresat-o Consiliul Europeandin proprie iniţiativă sau la iniţiativa ministrului;

c) atunci când adoptă orice decizie europeană care pune în aplicare o acţiune sau o poziţie aUniunii;

d) atunci când adoptă o decizie europeană privind numirea unui reprezentant special, înconformitate cu dispoziţiile art. III-302.

Dacă un membru al Consiliului declară că, din motive vitale şi declarate de politicănaţională, are intenţia să se opună adoptării unei decizii europene care trebuie adoptată cumajoritate calificată, nu se trece la vot. Ministrul afacerilor externe al Uniunii caută, în strânsăconsultare cu statul membru interesat, o soluţie acceptabilă pentru acesta. În absenţa unuirezultat, Consiliul , hotărând cu majoritate calificată, poate solicita Consiliului European să sepronunţe cu privire la chestiunea în cauză în vederea adoptării unei decizii în unanimitate.

3. In conformitate cu art. I-40 alin. 7, Consiliul European poate decide în unanimitate caConsiliul să hotărască cu majoritate calificată în alte cazuri decât cele prevăzute în alin. 2.

4. Alin. 2 şi 3 nu se aplică deciziilor care au implicaţii militare sau în domeniul apărării.

Articolul III-300 reia prevederile articolului 23 TUE, referitoare la mecanismul deadoptare a deciziilor.

Modificările, privesc, în principal, lărgirea sferei adoptării deciziilor cu majoritatecalificată:

- adoptarea acţiunilor sau poziţiilor pe baza unor linii strategice definite de ConsiliulEuropean;

- adoptarea unei acţiuni sau poziţii propuse de Ministrul afacerilor externe, la cerereaexpresă a Consiliului European;

- adoptarea unei decizii în aplicarea unei acţiuni sau poziţii;

151

- adoptarea unei decizii privind numirea unui reprezentant special.

Totodată, este reglementat un mecanism prin care un Stat membru poate blocaadoptarea unei decizii pentru motive vitale şi motivate de politică naţională.Mecanismul prevede, în această situaţie, posibilitatea ca Ministrul afacerilor externe, princonsultări cu statul respectiv, să identifice o soluţie acceptabilă. În caz contrar, Consiliul vatransmite problema Consiliului European, pentru adoptarea unei decizii cu unanimitate.

Articolul III-301

1. Atunci când Consiliul European sau Consiliul defineşte o abordare comună în sensul art.I-40 alin. 5, ministrul afacerilor externe al Uniunii şi miniştrii afacerilor externe ai statelormembre îşi coordonează activităţile în cadrul Consiliului .

2. Misiunile diplomatice ale statelor membre şi delegaţiile Uniunii în ţările terţe şi pe lângăorganizaţiile internaţionale cooperează între ele în şi contribuie la formularea şi punerea înaplicare a abordării comune vizate la paragraful 1..

Articolul III-301 se referă la obligaţia Ministrului afacerilor externe al UE şi aminiştrilor afacerilor externe ai Statelor membre de a coopera pentru aplicarea unei abordăricomune a UE, adoptată în cadrul Consiliului în conformitate cu articolul I-39 paragraful 5.Totodată, se prevede cooperarea între misiunile diplomatice ale Statelor membre, pentruaplicarea acestei abordări comune.

Articolul III-302

Consiliul numeşte, la iniţiativa ministrului afacerilor externe al Uniunii, un reprezentantspecial căruia îi încredinţează un mandat în legătură cu chestiuni politice specifice.Reprezentantul special îşi exercită mandatul sub autoritatea ministrului afacerilor externe.

Un element de noutate este reglementat de articolul III-302, care prevedeposibilitatea numirii de către Consiliul, la propunerea Ministrului afacerilor externe, a unorreprezentanţi speciali, pentru anumite probleme, care vor acţiona sub autoritateaMinistrului afacerilor externe.

Articolul III-303

Uniunea poate încheia acorduri cu unul sau mai multe state sau organizaţiiinternaţionale în vederea aplicării dispoziţiilor prezentului capitol.

Articolul III-303 reia, în mod simplificat, prevederile articolului 24 TUE, referitoare laposibilitatea Uniunii de a încheia acorduri cu state terţe sau cu organizaţii internaţionale.

Prevederile articolului 24 TUE reprezentau, practic, un argument solid în sensulprevederii unei personalitǎţi juridice internaţionale implicite pentru Uniunea Europeanǎanterioarǎ Constituţiei – în urma unei interpretǎri similare cu cea a Curţii Internaţionale deJustiţie în avizul consultativ „Prejudicii suferite în serviciul Naţiunilor Unite”, în care serecunoştea caracterul obiectiv al personalitǎţii juridice a O.N.U.

Articolul III-304

1. Ministrul afacerilor externe al Uniunii consultă Parlamentul European în conformitate cuarticolele I-40, alin. 8 şi I-41, alin. 8. El se asigură că opiniile Parlamentului European sunt

152

luate în considerare în mod corespunzător. Reprezentanţii speciali pot participa la informareaParlamentului European.

2. Parlamentul European poate adresa întrebări sau poate formula recomandări Consiliuluişi ministrului afacerilor externe al Uniunii. De două ori pe an, Parlamentul Europeanorganizează o dezbatere privind progresele realizate pentru punerea în aplicare a politiciiexterne şi de securitate comune, inclusiv a politicii de securitate şi de apărare comune.

Implicarea Parlamentului European în PESC este reglementată de articolul III-304:- Ministrul afacerilor externe se va consulta cu Parlamentul European;- Ministrul afacerilor externe va informa regulat Parlamentul European,

reprezentanţii speciali putând fi implicaţi în aceste informări;- Parlamentul European va putea adresa întrebări sau realiza recomandări

către Consiliul sau Ministrul afacerilor externe.- Parlamentul va dezbate, de două ori pe an, problemele de politică externă,

inclusiv cele legate de securitate şi apărare.

Articolul III-305

1. Statele membre îşi coordonează acţiunea în cadrul organizaţiilor internaţionale şi alconferinţelor internaţionale. Statele membre apără în acest cadru poziţiile Uniunii. Ministrulafacerilor externe al Uniunii asigură organizarea acestei coordonări. În cadrul organizaţiilorinternaţionale şi pe durata conferinţelor internaţionale la care nu participă toate statelemembre, statele care participă apără poziţiile Uniunii.

2. Conform articolului I-16, paragraf 2, statele membre reprezentate în organizaţiileinternaţionale sau în conferinţele internaţionale la care nu participă toate statele membre, leinformează pe acestea din urmă, precum şi pe ministrul afacerilor externe despre oriceproblemă de interes comun.

Statele membre care sunt de asemenea membre ale Consiliului de Securitate al NaţiunilorUnite se pun de acord şi le informează pe deplin pe celelalte state membre şi pe ministrulafacerilor externe al Uniunii. Statele membre care sunt membre ale Consiliului de Securitate,în exercitarea funcţiilor lor, apără poziţiile şi interesele Uniunii, fără să aducă atingererăspunderilor care le revin în temeiul dispoziţiilor Cartei Naţiunilor Unite.

Când Uniunea defineşte o poziţie pe o temă aflată pe ordinea de zi a Consiliului deSecuritate al Naţiunilor Unite, statele membre participante solicită ca ministrul afacerilorexterne să fie invitat pentru a prezenta poziţia Uniunii.

Articolul III-305 reproduce prevederile articolului 19 TUE, referitoare la cooperarea şicoordonarea în cadrul organizaţiilor internaţionale, inclusiv în cadrul Consiliului de SecuritateONU.

Ca element de noutate, se prevede că atunci când UE a definit o poziţie într-oproblemă aflată pe agenda Consiliului de Securitate, statele membre care au şicalitatea de membri ai Consiliului vor solicita ca Ministrul afacerilor externe săprezinte această poziţie.

Textul prezintă o importanţă deosebită, în sensul creării premiselor necesare ca UEsă acţioneze cu o voce unică în cadrul Consiliului de Securitate.

Articolul III-306

Misiunile diplomatice şi consulare ale statelor membre şi delegaţiile Uniunii în ţările terţe şi laconferinţele internaţionale, precum şi reprezentanţii acestora pe lângă organizaţiileinternaţionale cooperează pentru a asigura respectarea şi punerea în aplicare a deciziilor

153

europene privind poziţiile şi acţiunile Uniunii adoptate în conformitate cu prezentul capitol.Acestea intensifică cooperarea prin schimbul de informaţii şi prin evaluări comune.

Acestea contribuie la punerea în aplicare a dispoziţiilor prevăzute în art. I-10 alin. 2 privinddrepturile la protecţie ale cetăţenelor şi cetăţenilor europeni pe teritoriul unei terţe ţări,precum şi măsurile adoptate în sensul art. III-127.

Articolul III-306 reia, fără modificări, prevederile articolului 20 TUE.

Articolul III-307

1. Fără să aducă atingere dispoziţiilor art. III-344, un comitet politic şi de securitate urmăreştesituaţia internaţională în domeniile referitoare la politica externă şi de securitate comună şicontribuie la definirea politicilor prin emiterea de avize în atenţia Consiliului , la cerereaacestuia, a ministrului afacerilor externe al Uniunii sau din proprie iniţiativă. Comitetulsupraveghează de asemenea punerea în aplicare a politicilor convenite, fără să aducăatingere competenţelor ministrului afacerilor externe al Uniunii.

2. În cadrul prezentului capitol, comitetul exercită, sub răspunderea Consiliului şi aministrului afacerilor externe, un control politic şi o direcţie strategică a operaţiunilor degestionare a crizei, după cum sunt definite în art. III-309.

Consiliul poate autoriza comitetul să ia măsurile corespunzătoare cu privire la controlulpolitic şi la direcţia strategică a operaţiunii, în cadrul unei operaţiuni de gestionare a crizei şipe durata acesteia, aşa cum au fost stabilite de către Consiliul .

Comitetul Politic şi de Securitate, reglementat de articolul 25 TUE, se regăseşte întextul articolului III-307, singurele modificări fiind legate de:

- monitorizarea de către Comitet a activităţii Ministrului afacerilor externe;- organizarea Comitetului sub responsabilitatea Consiliului şi a Ministrului

afacerilor externe, în ceea ce priveşte controlul operaţiunilor de management al crizelor.

Articolul III –308

Punerea în aplicare a politicii externe şi de securitate comune nu afecteazăcompetenţele prevăzute în art. I-13 - I-15 şi I-17. De asemenea, punerea în aplicare apoliticilor menţionate în aceste articole nu afectează aplicarea procedurilor şi întinderearespectivă a atribuţiilor instituţiilor prevăzute de Constituţie pentru exercitarea competenţelorUniunii în cadrul prezentului capitol.

Articolul III-308 reglementează faptul că aplicarea PESC nu aduce atingerecompetenţelor UE reglementate de articolele I-13, I-15, şi I-17 (competenţe exclusive,competenţe de coordonare, acţiuni de susţinere şi complementare).

În mod tradiţional, articolele 47 şi 46 f) T.U.E., ale cǎror dispoziţii sunt reluate înarticolul III-209, reglementa principiul „ne-interferenţei” între pilonii I şi II ai UniuniiEuropene. În mod justificat s-a pus problema dacǎ menţinerea acestui articol este oportunǎîn condiţiile în care structura de „piloni” a Uniunii Europene a dispǎrut. Apreciem cǎ textultrebuie interpretat în sensul cǎ ceea ce nu este afectat sunt procedurile de adoptare adeciziilor – diferite în cazul prevederilor privind piaţa internǎ şi politicile comune decât celeîn cazul PESC, şi nu competenţele, având în vedere cǎ organizaţia titularǎ a acestorcompetenţe este unicǎ – Uniunea Europeanǎ (spre deosebire de cazul T.U.E.), principiulcare stǎ la baza acestora fiind principiul atribuirii de competenţe.

Secţiunea 2 – „Politica Comună de Securitate şi Apărare”

154

Politica Comună de Securitate şi Apărare este reglementată în mod detaliat, în raportcu articolul 17 TUE, fiind reluate şi extinse dispoziţiile articolului I-41, care prevedeaprincipiile generale ale Politicii Comune de Securitate şi Apărare, precum şi conturareaprogresivă a unei politici de apărare comună.

Articolul III –309

1. Misiunile prevăzute în art. I-41 alin. 1, în cadrul cărora Uniunea poate recurge la mijloacecivile şi militare, includ acţiunile comune în materie de dezarmare, misiunile umanitare şi deevacuare, misiunile de consiliere şi de asistenţă în probleme militare, misiunile de prevenirea conflictelor şi de menţinere a păcii şi misiunile forţelor de luptă pentru gestionarea crizelor,inclusiv misiunile de restabilire a păcii şi operaţiunile de stabilizare la sfârşitul conflictelor.Toate aceste misiuni pot contribui la lupta împotriva terorismului, inclusiv prin sprijinulacordat statelor terţe în combaterea terorismului pe teritoriul acestora.

2. Consiliul adoptă decizii europene privind misiunile prevăzute în alin. 1, definind obiectivulşi cadrul acestora, precum şi modalităţile generale de punere în aplicare. Ministrul afacerilorexterne al Uniunii, sub autoritatea Consiliului şi în contact strâns şi permanent cu Comitetulpolitic şi de securitate, supraveghează coordonarea aspectelor civile şi militare ale acestormisiuni.

Articolul III-309 detaliază sarcinile care vor putea fi aduse la îndeplinire în cadrulPoliticii Comune de Securitate şi Apărare (operaţiuni comune de dezarmare, acţiuniumanitare, asistenţă militară, prevenirea conflictelor şi menţinerea păcii, forţe combatante înacţiuni de management al crizelor, consolidarea păcii şi stabilizare post-conflict), fiindmenţionată, ca obiectiv general, inter alia, lupta împotriva terorismului.

Articolul III-310

1. În cadrul deciziilor europene adoptate conform dispoziţiilor art. III-309, Consiliul poateîncredinţa punerea în aplicare a unei misiuni unui grup de state membre care dispun decapacităţile necesare şi doresc să se angajeze în această misiune. Aceste state membre,împreună cu ministrul afacerilor externe al Uniunii, convin asupra administrării misiunii.

2. Consiliul este informat cu regularitate despre stadiul misiunii de către statele membreparticipante la desfăşurarea misiunii, din iniţiativă proprie sau la cererea unui alt statmembru. Consiliul este imediat sesizat de către statele membre dacă realizarea acesteimisiuni are consecinţe majore sau necesită o modificare a obiectivului, cadrului saumodalităţilor stabilite prin deciziile europene vizate la paragraful 1. În acest caz, Consiliuladoptă deciziile europene necesare.

Articolul III-310 prevede mecanismul prin care Consiliul poate însărcina cu aplicareaobiectivelor adoptate în temeiul articolului precedent un grup de state, care dispun detehnica militară necesară. Se prevede, în acest sens, că statele respective vor informaConsiliul şi vor supune acestuia orice aspecte necesar a fi reglementate, în vedereaatingerii obiectivelor stabilite.

Articolul III-311

1. Agenţia Europeană pentru Armament, Cercetare şi Capacităţi Militare, instituită prinarticolul I-41, paragraful 3 şi aflată sub autoritatea Consiliului , are ca misiune:

155

a) să contribuie la identificarea obiectivelor de capacitate militară ale statelor membre şi săevalueze respectarea angajamentelor de capacităţi puse la dispoziţie de către statelemembre;

b) să promoveze armonizarea nevoilor operaţionale şi adoptarea de metode de achiziţieperformante şi compatibile;

c) să propună proiecte multilaterale în vederea îndeplinirii obiectivelor în materie decapacităţi militare şi să asigure coordonarea programelor desfăşurate de către statelemembre şi gestionarea programelor de cooperare specifică;

d) să susţină cercetarea în materie de tehnologie de apărare, să coordoneze şi să planificeactivităţile de cercetare comune şi studierea soluţiilor tehnice care răspund nevoiloroperaţionale viitoare;

e) să contribuie la identificarea, şi, dacă este cazul, la punerea în aplicare a oricărei măsuriutile pentru întărirea bazei industriale şi tehnologice a sectorului de apărare şi laîmbunătăţirea eficacităţii cheltuielilor militare.

2. Agenţia este deschisă tuturor statelor membre care doresc să participe. Consiliul deMiniştri, hotărând cu majoritate calificată, adoptă o decizie europeană care defineşte statutul,sediul şi modalităţile de funcţionare ale Agenţiei. Această decizie ţine cont de gradul departicipare efectivă la activităţile Agenţiei. În cadrul Agenţiei, se constituie grupuri specificecare reunesc statele membre care desfăşoară proiecte comune. Agenţia îşi îndeplineştemisiunile în colaborare cu Comisia, dacă este cazul.

Agenţia Europeană pentru Armamente, Cercetare şi Capacităţi Militare, menţionată înarticolul I-41, este reglementată detaliat în articolul III-311. Astfel sunt stabilite atribuţiileacesteia:

- stabilirea obiectivelor Statelor membre în domeniul capacităţilor militare şisupravegherea atingerii acestor obiective;

- armonizarea necesităţilor operaţionale;- propunerea de programe multilaterale în domeniul capacităţilor militare şi

asigurarea aplicării acestora;- susţinerea cercetării;- identificarea şi, eventual, aplicarea măsurilor necesare pentru întărirea bazei

industriale şi tehnologice în domeniul militar.Se prevede, totodată că statutul, sediul şi regulamentul Agenţiei vor fi adoptate,

prin decizie, de Consiliul , cu majoritate calificată.

Articolul III-312

1. Statele membre ce doresc să participe la cooperarea structurată permanentă definită înarticolul I-41, paragraf 6 şi care îndeplinesc criteriile şi respectă angajamentele în materie decapacităţi militare prevăzute în protocolul privind cooperarea structurată permanentă, notificăintenţia lor Consiliului şi Ministrului afacerilor externe.

2. Într-un interval de trei luni de la această notificare, Consiliul adoptă o decizie europeanăprin care stabileşte cooperarea structurată permanentă şi fixează lista statelor membreparticipante. Consiliul statuează cu majoritate calificată, după consultarea Ministruluiafacerilor externe al Uniunii.

3. Orice stat membru care, într-un stadiu ulterior, doreşte să participe la cooperareastructurată permanentă, notifică intenţia sa Consiliului şi ministrului afacerilor externe alUniunii.

156

Consiliul adoptă o decizie europeană care confirmă participarea statului membru vizat carerespectă criteriile şi subscrie angajamentelor vizate la articolele 1 şi 2 ale protocoluluimenţionat la paragraful 1. Consiliul statuează cu majoritate calificată, după consultareaministrului afacerilor externe al Uniunii. Participă la vot numai membrii Consiliului cereprezintă statele membre participante.

Majoritatea calificată este definită ca reprezentând cel puţin 55% din membrii Consiliului ,reprezentând state membre participante ce reunesc cel puţin 65% din populaţia acestorstate.

Minoritatea de blocaj trebuie să includă cel puţin numărul minim al membrilor Consiliului ,reprezentând mai mult de 35% din populaţia statelor membre participante, plus un membru,altfel majoritatea calificată nu se consideră a fi realizată.

4. Dacă un stat membru participant nu mai întruneşte criteriile sau nu mai poate asumaangajamentele vizate la articolele 1 şi 2 ale Protocolului menţionat în paragraful 1, Consiliulpoate adopta o decizie europeană prin care se suspendă participarea acelui stat.

Consiliul statuează cu majoritate calificată. Participă la vot numai membrii Consiliuluireprezentând statele participante, cu excepţia statului în cauză.

Majoritatea calificată este definită ca reprezentând cel puţin 55% din membrii Consiliului ,reprezentând state membre participante ce reunesc cel puţin 65% din populaţia acestorstate.

Minoritatea de blocaj trebuie să includă cel puţin numărul minim al membrilor Consiliului ,reprezentând mai mult de 35% din populaţia statelor membre participante, plus un membru,altfel majoritatea calificată nu se consideră a fi realizată.

5. Dacă un stat membru participant doreşte să iasă din cooperarea structurată permanentă,notifică decizia sa Consiliului , care ia act de faptul că participarea statului în cauză a luatsfârşit.

6. Deciziile europene şi recomandările Consiliului luate în cadrul cooperării structuratepermanente, altele decât cele prevăzute la paragrafele 2-5, sunt adoptate cu unanimitate.pentru punerea în aplicare a prezentului paragraf, unanimitatea este constituită doar prinvoturile reprezentanţilor statelor participante.

Articolul III-312 reglementează cooperarea structurată în cadrul UE, între statelecare îndeplinesc criterii militare superioare, în vederea îndeplinirii sarcinilor celor maisolicitante. În acest sens, se prevede încheierea unui Protocol.În paragraful 2 se prevede, în acelaşi timp, procedura prin care un stat membru îşi poateasuma angajamente la scară mai largă în cadrul cooperării structurate. În acest sens, statulrespectiv va solicita aceasta Consiliului, care va delibera, numai statele participante încooperarea structurată având drept de vot.

În cadrul Conferinţei Interguvernamentale, ca urmare a definirii majoritǎţii calificate de55% state – 65% populaţie, s-a considerat necesarǎ introducerea în prevederile referitoare laadoptarea unei decizii de cǎtre Consiliu în ceea ce priveşte admiterea unui nou stat încooperarea structuratǎ sau suspendarea participǎrii unui stat a unei prevederi specialeprivind minoritatea de blocaj – 35% din statele membre plus un stat membru.

Secţiunea 3 – „Dispoziţii financiare” (articolul III-313)

Articolul III-313

157

1. Cheltuielile administrative pe care instituţiile le angajează în temeiul dispoziţiilor prevăzuteîn prezentul capitol se află în sarcina bugetului Uniunii.

2. Cheltuielile operaţionale determinate de punerea în aplicare a dispoziţiilor menţionateanterior se află, de asemenea, în sarcina bugetului Uniunii, cu excepţia cheltuielilor aferenteoperaţiunilor cu implicaţii militare sau din domeniul apărării sau în cazurile în care Consiliuldecide altfel.

Atunci când o cheltuială nu este în sarcina bugetului Uniunii, aceasta este în sarcina statelormembre, în funcţie de nivelul produsului naţional brut, cu excepţia cazului în care Consiliulnu hotărăşte altfel. În ceea ce priveşte cheltuielile corespunzătoare operaţiunilor cu implicaţiimilitare sau în domeniul apărării, statele membre ai căror reprezentanţi în Consiliul au făcuto declaraţie formală în temeiul dispoziţiilor art. III-300 alin. 1 al doilea paragraf nu trebuie săcontribuie la finanţarea acestora.

3. Consiliul adoptă o decizie europeană care stabileşte procedurile specifice privindgarantarea accesului rapid la credite din bugetul Uniunii destinate finanţării de urgenţă ainiţiativelor în cadrul politicii externe şi de securitate comune şi, în special, la activităţile depregătire ale unei misiuni prevăzute în art. I-41 alin. 1 şi III-309. Consiliul hotărăşte dupăconsultarea Parlamentului European.

Activităţile de pregătire ale misiunilor prevăzute în art. I-41 alin. 1 şi III-309, care nu se află însarcina bugetului Uniunii, sunt finanţate printr-un fond de lansare, constituit din contribuţiilestatelor membre.

Consiliul adoptă cu majoritate calificată, la propunerea ministrului afacerilor externe alUniunii, deciziile europene privind stabilirea:

a) modalităţilor de instituire şi de finanţare a fondurilor de lansare, în special sumele alocatefondului, precum şi modalităţile de rambursare a acestor sume;

b) modalităţilor de gestionare a fondului de lansare;

c) modalităţilor de control financiar.

Atunci când se preconizează o misiune precum cele prevăzute în art. I-41 alin. 1 şi III-309,care nu poate fi pusă în sarcina bugetului Uniunii, Consiliul îl autorizează pe ministrulafacerilor externe al Uniunii să utilizeze acest fond. Ministrul afacerilor externe al Uniuniiraportează Consiliului cu privire la îndeplinirea acestui mandat.

În cadrul secţiunii 2 sunt reglementate cheltuielile administrative şi operaţionale,fiind reluate, practic, dispoziţiile articolului 28 TUE. Este prevăzut, totodată, faptul că, prindecizie a Consiliului , se vor reglementa proceduri pentru aprobarea resurselor financiarenecesare desfăşurării anumitor activităţi operative.

Capitolul III –Politica Comercială Comună (articolele III-314, III-315

Articolul III-314

158

Stabilind o uniune vamală între statele membre, în conformitate cu articolul III-151, Uniuneavizează să contribuie, conform interesului comun, la dezvoltarea armonioasă a comerţuluimondial, la eliminarea treptată a restricţiilor în domeniul schimburilor internaţionale şi alinvestiţiilor externe directe şi la reducerea barierelor vamale şi altele.

Articolul III-315

1. Politica comercială comună se întemeiază pe principii uniforme, în special în ceea cepriveşte modificările tarifare, încheierea de acorduri tarifare şi comerciale privind schimburilede mărfuri şi servicii şi aspectele comerciale ale proprietăţii intelectuale, investiţiile străinedirecte, uniformizarea măsurilor de liberalizare, politica exporturilor, precum şi măsurile deapărare comercială, printre care şi cele care se iau în caz de dumping şi de subvenţii.Politica comercială comună se desfăşoară în cadrul principiilor şi obiectivelor acţiunii externea Uniunii.

2. Legile sau legile-cadru europene stabilesc măsurile necesare pentru punerea în aplicare apoliticii comerciale comune.

3. Dacă trebuie negociate sau încheiate acorduri cu unul sau mai multe state sau organizaţiiinternaţionale, sunt aplicabile dispoziţiile relevante ale art. III-325, sub rezerva dispoziţiilorspeciale ale prezentului articol.

Comisia prezintă recomandări Consiliului care o autorizează să deschidă negocierilenecesare. Este sarcina Consiliului şi a Comisiei să vegheze ca acordurile negociate să fiecompatibile cu politicile şi regulile interne ale Uniunii.

Aceste negocieri sunt desfăşurate de către Comisie, în consultare cu un comitet specialdesemnat de către Consiliul pentru a-l asista în această sarcină şi în cadrul directivelor pecare Consiliul i le-ar putea adresa. Comisia raportează cu regularitate comitetului special şiParlamentului European despre stadiul negocierilor.

4. Pentru negocierea şi încheierea acordurilor vizate la paragraful 3, Consiliul hotărăşte cumajoritate calificată.

Pentru negocierea şi încheierea acordurilor în domeniile comerţului de servicii şi aleaspectelor comerciale ale proprietăţii intelectuale, cât şi a investiţiilor străine directe, Consiliulstatuează în unanimitate atunci când acest acord presupune dispoziţii în cazul cărora estecerută unanimitatea pentru adoptarea regulilor interne.

Consiliul hotărăşte de asemenea în unanimitate negocierea şi încheierea de acorduri:

a). în domeniul comerţului şi serviciilor culturale şi audio-vizuale, dacă acestea riscă săaducă atingere diversităţii culturale şi lingvistice a Uniunii.b). în domeniul comerţului cu servicii sociale, de educaţie şi de sănătate, dacă acestea riscăsă perturbe grav organizarea serviciilor la nivel naţional şi de a aduce atingereresponsabilităţii statelor membre privind furnizarea acestor servicii.

5.Negocierea şi încheierea de acorduri internaţionale în domeniul transporturilor se supun încontinuare dispoziţiilor capitolului III secţiunea 7 titlul III şi ale art. III-325.

6. Exercitarea competenţelor atribuite de prezentul articol în domeniul politicii comerciale nuafectează delimitarea competenţelor între Uniune şi statele membre şi nu implicăarmonizarea dispoziţiilor legale sau de reglementare ale statelor membre în măsura în careConstituţia exclude o astfel de armonizare.

159

Capitolul III reia, în esenţă, dispoziţiile articolelor 131-133 TCE. Deosebirile faţă dereglementarea anterioară se referă la precizarea domeniilor în care Consiliul va acţiona cuunanimitate, în ceea ce priveşte acordurile comerciale negociate de Comisie:

- pentru acordurile în domeniul comerţului cu servicii culturale şi audiovizuale,dacă există riscul prejudicierii diversităţii culturale şi lingvistice a Uniunii, se vaacţiona cu unanimitate;

- pentru acordurile referitoare la comerţul cu servicii în domeniul social,educaţional şi al sănătăţii, Consiliul va acţiona cu unanimitate dacă acordurilerespective prezintă riscul dezechilibrării organizării la nivel naţional a serviciilor şiprejudicierii responsabilităţii statelor membre de a le furniza.De asemenea, se prevede faptul cǎ decizia în Consiliu se va adopta cu

unanimitate pentru acordurile în domeniul comerţului cu servicii, aspectelorcomerciale ale proprietǎţii intelectuale şi investiţiilor strǎine directe (domeniu nouintrodus în urma Conferinţei interguvernamentale), dacǎ unanimitatea este cerutǎpentru adoptarea regulilor interne. Este de remarcat faptul cǎ Uniunea va fi competentǎ,în virtutea interpretǎrii acestui articol, sǎ încheie acorduri care sǎ reglementeze investiţiilestrǎine directe, competenţǎ pe care nu o avea în reglementarea T.C.E.

Capitolul IV –Cooperarea cu statele terţe şi ajutorul umanitar (articolele III-316 -III-321)

Secţiunea I – Cooperarea pentru dezvoltare

Articolul III-316

1. Politica Uniunii în domeniul cooperării pentru dezvoltare se desfăşoară în cadrul unorprincipii şi obiective ale acţiunii externe a Uniunii. Politica de cooperare pentru dezvoltare aUniunii şi politicile statelor membre se completează şi se sprijină reciproc.

Obiectivul principal al politicii Uniunii în acest domeniu este reducerea şi, în cele din urmă,eradicarea sărăciei. Uniunea ţine cont de obiectivele cooperării pentru dezvoltare înmomentul punerii în aplicare a politicilor care pot afecta ţările în curs de dezvoltare.

2. Uniunea şi statele membre respectă angajamentele şi ţin cont de obiectivele asupracărora au convenit în cadrul Naţiunilor Unite şi al altor organizaţii internaţionale competente.

Articolul III-317

1. Legile sau legile-cadru europene stabilesc măsurile necesare pentru punerea în aplicare apoliticii de cooperare pentru dezvoltare care se pot sprijini pe programe multianuale decooperare cu ţări în curs de dezvoltare sau pe programe având o abordare tematică.

2. Uniunea poate încheia cu ţările terţe sau cu organizaţiile internaţionale competente oriceacord util în realizarea obiectivelor prevăzute în art. III-292 şi III-316.

Dispoziţiile primului paragraf nu aduc atingere competenţei statelor membre de a negocia îninstanţele internaţionale şi de a încheia acorduri internaţionale.

3. Banca Europeană de Investiţii contribuie, conform condiţiilor prevăzute în Statutul său, lapunerea în aplicare a măsurilor prevăzute în alin. 1.

Articolul III-318

160

1. Pentru a favoriza complementaritatea şi eficacitatea acţiunilor lor, Uniunea şi statelemembre îşi coordonează politicile în domeniul cooperării pentru dezvoltare şi se pun deacord în privinţa programelor de asistenţă, inclusiv în cadrul organizaţiilor internaţionale şi alconferinţelor internaţionale. Acestea pot întreprinde acţiuni comune. Statele membrecontribuie, dacă este necesar, la punerea în aplicare a programelor de asistenţă ale Uniunii.

2. Comisia poate adopta orice iniţiativă utilă pentru promovarea coordonării prevăzute în alin.1.

3. În cadrul competenţelor pe care le au în acest sens, Uniunea şi statele membrecooperează cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente.

Secţiunea 2 – Cooperarea economicǎ, financiarǎ şi tehnicǎ cu statele terţe

Articolul III-319

1. Fără să aducă atingere celorlalte dispoziţii ale Constituţiei, în special ale art. III-316 - III-318, Uniunea desfăşoară acţiuni de cooperare economică, financiară şi tehnică, inclusiv îndomeniul financiar, cu ţări terţe, altele decât ţările în curs de dezvoltare. Aceste acţiuni suntîn concordanţă cu politica de dezvoltare a Uniunii şi se desfăşoară în cadrul principiilor şiobiectivelor acţiunii sale externe. Acţiunile Uniunii şi ale statelor membre se completează şise sprijină reciproc.

2. Legile sau legile-cadru europene stabilesc măsurile necesare pentru punerea în aplicare aalin. 1.

3. În cadrul competenţelor pe care le au în acest sens, Uniunea şi statele membrecooperează cu ţările terţe şi organizaţiile internaţionale competente. Modalităţile decooperare ale Uniunii pot face obiectul unor acorduri între acestea şi părţile terţe interesate.

Dispoziţiile primului paragraf nu aduc atingere dispoziţiilor statelor membre privindnegocierea în instanţele internaţionale şi încheierea de acorduri internaţionale.

Articolul III-320

Dacă situaţia într-o ţară terţă solicită o asistenţă financiară urgentă din partea Uniunii,Consiliul , la propunerea Comisiei, adoptă deciziile europene necesare.

Secţiunea 3 – Ajutorul umanitar

Articolul III-321

1. Acţiunile Uniunii în domeniul ajutorului umanitar se desfăşoară în cadrul principiilor şi alobiectivelor acţiunii externe a Uniunii. Aceste acţiuni vizează acordarea punctuală deasistenţă,ajutor şi protecţie populaţiei din ţările terţe, victime ale unor catastrofe naturale sauprovocate de om, pentru a face faţă nevoilor umanitare care apar în aceste de situaţii diferite.Acţiunile Uniunii şi ale statelor membre se completează şi se sprijină reciproc.

2. Acţiunile de ajutor umanitar se desfăşoară conform principiului dreptului internaţionalumanitar, în special conform principiilor imparţialităţii şi nediscriminării.

161

3. Legile sau legile-cadru europene stabilesc măsurile de definire a cadrului în care suntpuse în aplicare acţiunile de ajutor umanitar ale Uniunii.

4. Uniunea poate încheia cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente oriceacord util pentru realizarea obiectivelor prevăzute în paragraful 1 şi în art. III-292. Primulalineat nu aduce atingere competenţei statelor membre de a negocia în cadrul instanţelorinternaţionale şi de a încheia acorduri internaţionale.

5. Pentru a stabili un cadru al contribuţiilor comune ale tinerilor europeni la acţiunileumanitare ale Uniunii, se creează un Corp de voluntari european de ajutor umanitar. Legeaeuropeană stabileşte statutul şi funcţionarea acestuia.

6. Comisia poate adopta orice iniţiativă utilă pentru promovarea coordonării acţiunilor Uniuniicu cele ale statelor membre, în scopul consolidării eficienţei şi complementarităţii măsurilorUniunii şi ale măsurilor naţionale de ajutor umanitar.

7. Uniunea se asigură că acţiunile sale umanitare sunt coordonate şi în conformitate cu celeale organizaţiilor şi organismelor internaţionale, îndeosebi cele care fac parte din sistemulNaţiunilor Unite.

a) Capitolul IV reia dispoziţiile articolului 181a TCE (cooperarea economică,financiară şi tehnică cu statele terţe) – care reprezintă Secţiunea 2 a Capitolului,introducând, totodată, două elemente noi: Cooperarea pentru dezvoltare (Secţiunea 1) şiAjutorul umanitar (Secţiunea 3).

b) Cooperarea pentru dezvoltare are ca scop eradicarea sărăciei, şi se vadesfăşura în conformitate cu următoarele mecanisme prevăzute de Constituţie:

- elaborarea de legi şi legi - cadru care să stabilească modalităţile de aplicare apoliticii, inclusiv prin programe multianuale, cu abordare tematică;

- încheierea de acorduri cu state terţe sau cu organizaţii internaţionale;- contribuţia Băncii Europene de Investiţii;- consultarea, coordonarea şi realizarea de acţiuni comune ale Uniunii şi

Statelor membre.

c) Ajutorul umanitar are drept scop acordarea de asistenţă ad-hoc unor state terţeconfruntate cu dezastre naturale sau cauzate de om sau în scopul rezolvării necesităţilorumanitare rezultate din diferite situaţii.

Principiile în baza cărora acesta va fi acordat sunt reprezentate de:- coordonarea acţiunilor Uniunii şi Statelor membre;- respectarea principiilor dreptului internaţional umanitar, în special

imparţialitatea şi nediscriminarea;- coordonarea cu organizaţiile şi organismele internaţionale, în special cu cele din

sistemul ONU.Mecanismele în conformitate cu care se vor desfăşura acţiunile legate de acordarea

ajutorului umanitar sunt reprezentate de:- încheierea de acorduri cu state terţe şi cu organizaţii internaţionale;- constituirea unui Corp European de Voluntari pentru Ajutor Umanitar.

Capitolul V –Măsuri restrictive (articolul III-322)

Articolul III-322

1. Dacă o decizie europeană privind o poziţie sau o acţiune a Uniunii este adoptată întemeiul dispoziţiilor de politică externă şi de securitate comună din capitolul II al prezentului

162

titlu, care prevede întreruperea sau reducerea, în totalitate sau în parte, a relaţiiloreconomice şi financiare cu una sau mai multe ţări terţe, Consiliul , hotărând cu majoritatecalificată la propunerea ministrului afacerilor externe al Uniunii şi a Comisiei, în comun,adoptă regulamentele sau deciziile europene necesare. Consiliul informează ParlamentulEuropean cu privire la aceasta.

2. În domeniile prevăzute în alin. 1, Consiliul poate adopta, conform aceleiaşi proceduri,măsuri restrictive împotriva persoanelor fizice sau juridice, grupurilor sau entităţilor ne-statale.

3. Actele vizate în prezentul articol conţin dispoziţiile necesare în materie de garanţiijudiciare.

Prin articolul III-322 este extins, practic, domeniul măsurilor restrictive reglementatede articolul 60 TCE. Astfel, ca urmare a unei decizii asupra unei acţiuni sau poziţii comune aUE, se poate decide întreruperea, parţială sau totală, a relaţiilor economice saucomerciale cu unul sau mai multe state. Măsurile necesare pentru aplicarea acestordecizii vor fi adoptate de Consiliul , cu majoritate calificată, la propunerea comună aMinistrului afacerilor externe şi a Comisiei, cu informarea Parlamentului European.

Un element de noutate este reprezentat de posibilitatea adoptării unor astfel demăsuri faţă de anumite persoane fizice şi juridice sau entităţi nestatale.

Capitolul VI –Acorduri internaţionale (articolele III-323 - III-326)

Articolul III-323

1. Uniunea poate încheia acorduri cu unul sau mai multe state terţe sau organizaţiiinternaţionale dacă se prevede astfel în Constituţie sau dacă se impune încheierea unuiacord pentru realizarea, în cadrul politicilor Uniunii, a unuia din obiectivele stabilite prinConstituţie, în cazul în care se prevede astfel într-un act juridic obligatoriu al Uniunii sau dacăeste susceptibil să afecteze regulile comune sau să modifice sfera de aplicare a acestora.

2. Acordurile încheiate de Uniune obligă instituţiile Uniunii şi statele membre.

Articolul III-324

Uniunea poate încheia acorduri de asociere cu unul sau mai multe state terţe sau organizaţiiinternaţionale. Aceste acorduri creează o asociere caracterizată prin drepturi şi obligaţiireciproce, acţiuni comune şi proceduri speciale.

Articolul III-325

1. Fără să aducă atingere dispoziţiilor speciale ale art. III-315, acordurile dintre Uniune şistatele terţe sau organizaţiile internaţionale sunt negociate şi încheiate conform următoareiproceduri.

2. Consiliul autorizează deschiderea negocierilor, adoptă directivele de negociere şi încheieacorduri.

3. Comisia sau ministrul afacerilor externe al Uniunii, atunci când acordul priveşte exclusivsau în principal politica externă şi de securitate comună, prezintă recomandări Consiliuluicare adoptă o decizie europeană de autorizare a deschiderii negocierilor şi de desemnare a ,în funcţie de materia acordului vizat, a negociatorului sau a şefului echipei de negociere aUniunii..

163

4. Consiliul poate adresa directive negociatorului şi poate desemna un comitet special cetrebuie consultat pentru conducerea negocierilor.

5. La propunerea negociatorului, Consiliul adoptă o decizie europeană care autorizeazăsemnarea acordului şi, dacă este cazul, aplicarea provizorie înaintea intrării în vigoare.

6. Consiliul , la propunerea negociatorului, adoptă o decizie europeană privind încheiereaacordului.

Doar atunci când acordul se referă exclusiv la politica externă şi de securitate comună,Consiliul adoptă decizia europeană de încheiere a acordului:a) după consultarea Parlamentului European în cazurile următoare:i). acord de asociere;ii). aderarea Uniunii Europene la Convenţia Europeană privind Drepturile Omului şi LibertăţileFundamentale;iii). acorduri prin care se creează un cadru instituţional specific prin organizarea unorproceduri de cooperare;iv). acorduri ce au implicaţii notabile asupra bugetului Uniunii.v). acorduri ce acoperă domenii cărora se aplică, fie procedura legislativă ordinară, fieprocedura legislativă specială atunci când este cerută aprobarea Parlamentului.

Parlamentul European şi Consiliul pot stabili, în caz de urgenţă, un termen pentru aprobare.

b) după consultarea Parlamentului European, în celelalte cazuri. Parlamentul Europeanemite avizul său într-un termen pe care îl poate fixa Consiliul în funcţie de urgenţă. Înabsenţa avizului în acest termen, Consiliul poate statua.

7. După încheierea acordului, prin derogare de la paragrafele 5,6 şi 9, Consiliul poate abilitanegociatorul să aprobe, în numele Uniunii, modificările aduse acordului, atunci când acestaprevede că aceste modificări trebuie adoptate după o procedură simplificată sau de cătreinstanţă creată prin acel acord; Consiliul poate alătura acestei abilitări de anumite condiţiispecifice.

8. Pe parcursul întregii proceduri, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată.

Consiliul hotărăşte în unanimitate atunci când acordul se referă la un domeniu pentru careunanimitatea este necesară în vederea adoptării unui act al Uniunii, precum şi pentruacordurile de asociere şi acordurile vizate la articolul III-319 cu statele candidate la aderare.

9. Consiliul , la propunerea Comisiei sau a ministrului afacerilor externe al Uniunii, adoptă odecizie europeană privind suspendarea aplicării unui acord şi stabileşte poziţiile care trebuieadoptate în numele Uniunii, într-un organism creat printr-un acord, dacă acest organismtrebuie să adopte acte cu efecte juridice, cu excepţia actelor care completează sau modificăcadrul instituţional al acordului.

10. Parlamentul European este informat imediat şi în totalitate cu privire la toate etapeleprocedurii.

11. Un stat membru, Parlamentul European, Consiliul sau Comisia pot să ceară avizul Curţiide Justiţie cu privire la compatibilitatea unui viitor acord cu dispoziţiile Constituţiei. În cazulunui aviz negativ al Curţii de Justiţie, acordul respectiv nu poate intra în vigoare decât dupămodificarea acestuia sau revizuirea Constituţiei.

Articolul III-326

164

1. Prin derogare de în art. III-325, Consiliul , hotărând în unanimitate la recomandarea BănciiCentrale Europene sau a Comisiei, după consultarea Băncii Centrale Europene, în scopulajungerii la un consens compatibil cu obiectivul stabilităţii preţurilor, poate încheia acorduriformale privind sistemul ratelor de schimb pentru euro, faţă de alte monede de circulaţie încadrul Uniunii. Consiliul statuează în unanimitate, după consultarea Parlamentului şi conformprocedurii prevăzute la paragraful 3.

Consiliul , la recomandarea Comisiei şi după consultarea Băncii Centrale Europene sau larecomandarea Băncii Centrale Europene şi pentru a ajunge la un consens compatibil cuobiectivul stabilităţii preţurilor, poate adopta, modifica sau renunţa la cursul central al euro însistemul ratelor de schimb. Preşedintele Consiliului informează Parlamentul European cuprivire la adoptarea, modificarea sau renunţarea la ratele centrale ale euro.

2. În absenţa unui sistem al ratelor de schimb faţă de una sau mai multe monede, faţă dealte monede de circulaţie în cadrul Uniunii în sensul dispoziţiilor alin. 1, Consiliul , hotărând larecomandarea Comisiei şi după consultarea Băncii Centrale Europene sau la recomandareaBăncii Centrale Europene, poate formula orientările generale ale politicii de schimb faţă deaceste monede. Aceste orientări generale nu afectează obiectivul principal al SistemuluiEuropean al Băncilor Centrale, şi anume menţinerea stabilităţii preţurilor.

3. Prin derogare de la dispoziţiile art. III-325, în cazul în care acordurile asupra chestiunilorreferitoare la regimul monetar sau de schimb trebuie să facă obiectul negocierilor întreUniune şi unul sau mai multe state sau organizaţii internaţionale, Consiliul , hotărând larecomandarea Comisiei şi după consultarea Băncii Centrale Europene, stabileştearanjamentele privind negocierea şi încheierea acestor acorduri. Aceste aranjamente trebuiesă asigure exprimarea de către Uniune a unei poziţii unice. Comisia este asociată pe deplinla negocieri.

4. Fără să aducă atingere competenţelor şi acordurilor Uniunii în domeniul uniunii economiceşi monetare, statele membre pot negocia în organisme internaţionale şi pot încheia acorduriinternaţionale.

a) Un element de noutate în Constituţie este reprezentat de reglementarea posibilităţiigenerale a Uniunii de a încheia acorduri internaţionale cu state sau organizaţiiinternaţionale, atunci când:

- Constituţia prevede aceasta;- este necesar pentru a atinge, în cadrul politicii Uniunii, un obiectiv fixat prin

Constituţie;- există o prevedere în acest sens într-un act obligatoriu al Uniunii;- un astfel de acord ar afecta legislaţia comunitară.Acordurile încheiate de Uniune fac parte din acquis-ul comunitar, în sensul că sunt

obligatorii pentru instituţiile Uniunii şi pentru Statele membre.Ar putea fi remarcat faptul cǎ formularea actualǎ a articolului III-323 a fost redactatǎ

astfel încât sǎ reflecte cât mai fidel regulile stabilite de Curtea de Justiţie a ComunitǎţilorEuropene în jurisprudenţa sa – cazurile AETR şi Open Skies. În acest sens, s-a constatatîn cadrul lucrărilor C.I.G. la nivel de experţi că formularea iniţială propusă de Convenţiaprivind viitorul Europei nu reflecta fidel stadiul jurisprudenţei (care era, practic, mai avansatdecât textul propus de Convenţie) – în consecinţă, formula „afectează un act al Uniunii” afost înlocuită cu „este susceptibil să afecteze regulile comune sau să le modifice sfera deaplicare”.

b) Acordurile pot reglementa:- drepturi şi obligaţii reciproce;- acţiuni comune;- proceduri speciale.

c) Procedura de încheiere a Acordurilor este reglementată de articolul III-325:

165

- Consiliul autorizează începerea negocierilor, în raport cu recomandăriletransmise de Comisie şi/sau Ministrul afacerilor externe (dacă e vorba de acorduri strânslegate de PESC);

- Consiliul va nominaliza echipa de negociere şi conducătorul acesteia;totodată, Consiliul va formula directive privind negocierea;

- la propunerea negociatorului, Consiliul va adopta o decizie prin care vaautoriza semnarea, şi dacă este necesar, aplicarea provizorie a acordului.

- Consiliul va adopta o decizie, la propunerea negociatorului, privind„încheierea” acordului respectiv.

Din punctul de vedere al dreptului internaţional, termenul corect care ar trebui folositpentru „încheierea” acordului internaţional ar fi „exprimarea consimţământului Uniunii” cuprivire la acordul respectiv.

d) Adoptarea deciziilor referitoare la „încheierea” acordurilor se vor face cu consultareaParlamentului European, care are obligaţia de a emite avizul într-o perioadă determinată.Expirarea perioadei este considerată acordarea unui aviz favorabil. Consiliul va acţiona,ca regulă, cu majoritate calificată. Unanimitatea va fi utilizată când Constituţia o prevedepentru domeniul reglementat de acordul respectiv, precum şi pentru aderarea UE laConvenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Sunt prevăzute şi situaţii în care avizul conform al Parlamentului European estenecesar:

- acordurile de asociere;- aderarea Uniunii la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului;- acordurile care stabilesc un cadru instituţional prin organizarea unor proceduri de

cooperare;- acordurile cu implicaţii bugetare semnificative asupra Uniunii;- acordurile care acoperă domenii în care se aplică procedura legislativă.

Se poate observa o paralelă între procedurile de aprobare a acordurilor la nivelulUniunii şi procedurile interne de exprimare a consimţământului cu privire la acorduri la nivelulstatelor: aprobarea, respectiv ratificarea.

e) Este prevăzută posibilitatea ca, prin decizia de încheiere a unui acord, Consiliul săîmputernicească negociatorul să aducă modificări acordului în numele Uniunii, prinprocedura simplificată.

f) Suspendarea aplicării acordului poate fi dispusă de Consiliul , la propunereaMinistrului afacerilor externe sau a Comisiei. Prin aceeaşi procedură se adoptă şi poziţiaUniunii în cadrul unor organe create prin acorduri internaţionale.

g) Raportul dintre acorduri şi Constituţie este reglementat de articolul III-325paragraful 11. Astfel Curtea de Justiţie, la solicitarea unui Stat membru, aParlamentului, Consiliului sau Comisiei, va emite un aviz cu privire la conformitateaacordului cu Constituţia. În caz de aviz negativ, acordul nu va intra în vigoare decâtdacă acesta sau Constituţia vor fi revizuite.

h) Articolul III-326 conţine prevederi speciale referitoare la acordurile în domeniulsistemului cursurilor de schimb ale monedei euro, în raport cu alte monede. În acestdomeniu, Consiliul va acţiona cu unanimitate, la recomandarea Băncii Centrale Europenesau a Comisiei, după consultarea Parlamentului European.

Capitolul VII - Relaţiile Uniunii cu organizaţiile internaţionale şi state terţe şidelegaţii ale Uniunii (articolele III-327, III-328)

166

Articolul III-327

1. Uniunea stabileşte orice cooperare necesară cu organele Naţiunile Unite şi ale instituţiilorlor specializate, Consiliul Europei, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa şiOrganizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică.

2. Uniunea asigură, de asemenea, legăturile necesare cu alte organizaţii internaţionale.

3. Ministrul afacerilor externe al Uniunii şi Comisia au responsabilitatea de a pune în aplicaredispoziţiile prezentului articol.

Articolul III-328

1. Delegaţiile Uniunii în ţările terţe şi pe lângă organizaţiile internaţionale asigurăreprezentarea Uniunii.

2. Delegaţiile Uniunii funcţionează sub autoritatea ministrului afacerilor externe al Uniunii şi înstrânsă cooperare cu misiunile diplomatice şi consulare ale statelor membre.

Regulile de bază ale acestui capitol cuprind:- stabilirea de relaţii de cooperare cu organizaţiile internaţionale, în special

ONU, Consiliul Europei, OSCE, OCDE- aplicarea acestor dispoziţii se va face de Comisie şi Ministrul afacerilor externe;- Uniunea va fi reprezentată pe lângă state terţe şi organizaţii internaţionale prin

Delegaţii ale Uniunii (element posibil în condiţiile în care UE a dobânditpersonalitate juridică internaţională);

- acestea vor opera sub autoritatea Ministrului afacerilor externe şi în cooperare cumisiunile diplomatice ale Statelor membre.

Capitolul VIII –Aplicarea clauzei de solidaritate (art. III-329)

Articolul III-329

1. Dacă un stat membru este ţinta unui atac terorist sau este victima unei catastrofe naturalesau provocate de către om, celelalte state membre îi acordă asistenţă, la cerere autorităţilorsale politice. În acest scop, statele membre îşi coordonează acţiunea în cadrul Consiliului.

2. Consiliul , la propunerea comună a Comisiei şi a ministrului afacerilor externe al Uniunii,adoptă o decizie europeană care defineşte modalităţile de punere în aplicare a clauzei desolidaritate prevăzute în art. I-43. dacă această decizie are implicaţii în domeniul apărării,Consiliul statuează în conformitate cu articolul III-300, alin. 1.Parlamentul European esteinformat cu privire la aceasta.

În cadrul prezentului paragraf şi fără a aduce prejudiciu articolului III-244, Consiliul esteasistat de către comitetul politic şi de securitate cu sprijinul structurilor dezvoltate în cadrulpoliticii de securitate şi de apărare comune şi de către comitetul prevăzut în art. III-261 care îiprezintă, dacă este cazul, avize comune.

3. Pentru a permite Uniunii să acţioneze în mod eficient, Consiliul European procedează la oevaluare periodică a ameninţărilor cu care se confruntă Uniunea.

Mecanismele de aplicare a clauzei prevăzute de articolul I-43 sunt reprezentate de:

167

- emiterea unei decizii europene care să prevadă mecanisme detaliate de aplicare aclauzei;

- coordonarea asistenţei acordate unui stat victimă a unui atac terorist în cadrulConsiliului ;

- implicarea Comitetului Politic şi de Securitate;- analizarea acestor probleme şi de Consiliul European.

Titlul VI - Funcţionarea Uniunii

Capitolul I –Prevederi referitoare la instituţii

Secţiunea 1, referitoare la Instituţiile Uniunii, reia dispoziţiile corespunzătoare aleTratatului CE.

Subsecţiunea 1 Parlamentul European

Articolul III-330

1. O lege-cadru sau o lege-cadru europeană a Consiliului stabileşte măsurile necesarepentru a permite alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,conform unei proceduri uniforme în toate statele membre sau conform principiilor comunetuturor statelor membre.

Consiliul hotărăşte în unanimitate cu privire la un proiect al Parlamentului European, dupăaprobarea acestuia, care se pronunţă cu majoritatea membrilor Consiliului. Această lege saulege-cadru nu intră în vigoare decât după aprobarea statelor membre, conform dispoziţiilorlor constituţionale.

2. O lege europeană a Parlamentului European stabileşte statutul şi condiţiile generaleprivind exercitarea funcţiilor membrilor săi. Parlamentul European hotărăşte, din proprieiniţiativă, după avizul Comisiei şi cu aprobarea Consiliului . Consiliul hotărăşte în unanimitateasupra oricărei reguli sau condiţii privind regimul fiscal al membrilor sau al foştilor membrii.

Articolul III-331

Legea europeană stabileşte statutul partidelor politice la nivel european prevăzute în art. I-46alin. 4 şi, în special, normele privind finanţarea lor.

Articolul III-332

Parlamentul European poate să ceară Comisiei, cu majoritatea membrilor săi, înaintareaoricărei propuneri corespunzătoare privind problemele despre care consideră că necesităelaborarea unui act al Uniunii pentru punerea în aplicare a Constituţiei. În cazul în care nuînaintează propuneri, Comisia comunică Parlamentului European motivele sale.

Articolul III-333

În cadrul îndeplinirii misiunilor sale, Parlamentul European poate să constituie, la cerereaunui sfert din membrii săi, o comisie temporară de anchetă pentru a examina, fără să aducăatingere atribuţiilor conferite prin Constituţie altor instituţii sau organisme, acuzaţiile deinfracţiune sau de administrare defectuoasă privind aplicarea dreptului Uniunii, cu excepţia

168

cazului în care faptele sunt pe rol în cadrul unei instanţe şi pe perioada cât continuăprocedura jurisdicţională.

Existenţa comisiei temporare de anchetă ia sfârşit o dată cu prezentarea raportului său.Modalităţile de exercitare a dreptului de anchetă se stabilesc printr-o lege europeană aParlamentului European. Parlamentul European hotărăşte, din proprie iniţiativă, dupăaprobarea Consiliului şi a Comisiei.

Articolul III-334

Conform articolului I-10, paragraf 2, punct d), orice cetăţean al Uniunii, precum şi oricepersoană fizică sau juridică care are reşedinţa sau sediul social într-un stat membru aredreptul de a înainta, cu titlu individual sau în asociere cu alţi cetăţeni sau persoane, o petiţieParlamentul European referitoare la un subiect care ţine de domeniile de activitate aleUniunii sau care îl privesc în mod direct.

Articolul III-335

1. Parlamentul European alege Mediatorul European. Conform articolelor I-10, paragraf 2,punct d) şi I-49, mediatorul European este abilitat să primească plângerile din partea oricăruicetăţean al Uniunii, ale oricărei persoane fizice sau juridice care are reşedinţa sau sediulsocial într-un stat membru, precum şi plângerile referitoare la cazurile de administraredefectuoasă în acţiunile instituţiilor, organismelor sau agenţiilor Uniunii, cu excepţia Curţii deJustiţie în exercitarea funcţiilor sale jurisdicţionale.

Conform misiunii sale, Mediatorul European procedează la anchetele pe care le considerănecesare, din proprie iniţiativă sau în baza plângerilor care i-au fost înaintate direct sau prinintermediul unui membru al Parlamentului European, cu excepţia faptelor care fac sau aufăcut obiectul unei proceduri jurisdicţionale. În cazul care Mediatorul European constată uncaz de administrare defectuoasă, sesizează instituţia, organismul sau agenţia în cauză careare la dispoziţie un termen de trei luni pentru a-şi comunica opinia. Mediatorul Europeantransmite apoi un raport Parlamentului European şi instituţiei, organismului sau agenţiei încauză. Persoana care a înaintat plângerea este informată cu privire la rezultatul anchetelor.

În fiecare an, Mediatorul European prezintă un raport Parlamentului European cu privire larezultatele anchetelor.

2. Mediatorul European este ales după fiecare alegere a Parlamentului European, pe duratamandatului Parlamentului. Mandatul Mediatorului European poate fi reînnoit.

Mediatorul European poate fi destituit de către Curtea de Justiţie, la cererea ParlamentuluiEuropean, dacă nu mai îndeplineşte condiţiile necesare exercitării funcţiilor sale sau dacă acomis o faptă gravă.

3. Mediatorul European îşi exercită funcţiile în deplină independenţă. Pentru îndeplinireasarcinilor sale, Mediatorul European nu solicită şi nici nu acceptă instrucţiuni din partea niciunui organism. Pe durata exercitării funcţiilor sale, Mediatorul European nu poate desfăşuranici o altă activitate profesională, remunerată sau nu.

4. Printr-o lege europeană a Parlamentului European se stabilesc statutul şi condiţiilegenerale de exercitare a funcţiilor Mediatorului European. Parlamentul European hotărăştedin proprie iniţiativă, după avizul Comisiei şi aprobarea Consiliului .

169

Articolul III-336

Parlamentul European organizează o sesiune anuală. Parlamentul se întruneşte de plin dreptîn a doua marţi a lunii martie.

Parlamentul European poate să se întrunească în perioadă de sesiune extraordinară, lacererea majorităţii membrilor săi, a Consiliului sau a Comisiei.

Articolul III-337

1. Consiliul European şi Consiliul sunt audiaţi de către Parlamentul European în condiţiileprevăzute de normele de procedură ale Consiliului European şi de regulamentul deprocedură al Consiliului .

2. Comisia poate asista la toate şedinţele Parlamentului European şi este audiată la cerereasa. Comisia răspunde oral sau în scris la întrebările pe care i le adresează ParlamentulEuropean sau membrii acestuia.

3. Parlamentul European dezbate în şedinţă publică raportul general anual care îi esteprezentat de Comisie.

Articolul III-338

Dacă în Constituţie nu se prevede altfel, Parlamentul European hotărăşte cu majoritateavoturilor membrilor săi. Cvorumul este stabilit prin regulamentul de procedură.

Articolul III-339

Parlamentul European îşi adoptă regulamentul de procedură cu majoritatea voturilormembrilor săi.

Actele Parlamentului European se publică în condiţiile prevăzute de Constituţie şi deregulamentul de procedură propriu.

Articolul III-340

Parlamentul European, sesizat cu o moţiune de cenzură privind activitatea Comisiei, nu sepoate pronunţa asupra acestei moţiuni decât după cel puţin trei zile de la depunerea acesteiaşi numai prin vot public.

Dacă moţiunea de cenzură este adoptată cu o majoritate de două treimi din voturileexprimate şi cu participarea majorităţii membrilor Parlamentului European, membrii ComisieiEuropene trebuie să demisioneze colectiv iar Ministrul Afacerilor Externe trebuie sădemisioneze din funcţiile deţinute în cadrul Comisiei. Comisia continuă să se ocupe deproblemele curente până la înlocuire în conformitate cu art. I-26 şi I-27. În acest caz,mandatul Comisiei numite să o înlocuiască expiră la data la care ar fi trebuit să expiremandatul Comisiei care este obligată să renunţe colectiv la funcţiile sale.

Parlamentul European (Subsecţiunea 1 – articolele III-330 - III 340). Suntpreluate în esenţă dispoziţiile articolelor 189-201 TCE. Modificările introduse privesc:

- reglementarea prin lege europeană sau lege - cadru europeană amăsurilor necesare organizării alegerilor, a regulamentelor Parlamentului şi apartidelor politice la nivel european;

170

- posibilitatea Parlamentului de a solicita propuneri din partea Comisiei cumajoritate absolută (calificată – în reglementarea TCE).

Sub-secţiunea 2 - Consiliul European

Articolul III-341

1. În caz de vot, un membru al Consiliului European nu poate reprezenta decât un singur altmembru.

Abţinerile membrilor prezenţi sau reprezentaţi nu împiedică adoptarea hotărârilor ConsiliuluiEuropean pentru care este necesară unanimitatea.

2. Preşedintele Parlamentului European poate fi invitat de către Consiliul European pentru afi audiat.

3. Consiliul European îşi stabileşte cu majoritate simplă normele de procedură şiregulamentul interior.

4.Consiliul European este asistat de către secretariatul general al Consiliului .

Consiliul European (Subsecţiunea 2, articolul III-341) este reglementat caelement de noutate, având în vedere că acesta nu avea calitatea de instituţie a Uniunii subreglementarea TCE. Prevederile referitoare la acesta cuprind:

- interdicţia reprezentării în cadrul votului a mai mult de un alt Stat membru;- regula conform căreia abţinerile nu împiedică adoptarea unei decizii cu

unanimitate;- posibilitatea invitării Preşedintelui Parlamentului European;- stabilirea regulilor de procedură cu majoritate simplă.

Subsecţiunea 3 - Consiliul

Articolul III-342

1. Consiliul se întruneşte la convocarea preşedintelui său, la iniţiativa acestuia, a unuia dintremembri săi sau a Comisiei.

Articolul III-343

1. În caz de vot, un membru al Consiliului nu poate reprezenta decât un singur alt membru.

2. Pentru hotărârile care necesită majoritate simplă, Consiliul hotărăşte cu majoritateamembrilor săi.

3. Abţinerile membrilor prezenţi sau reprezentaţi nu împiedică adoptarea hotărârilorConsiliului pentru care este necesară unanimitatea.

Articolul III-344

1. Un comitet format din reprezentanţi permanenţi ai statelor membre are ca sarcinăpregătirea lucrărilor Consiliului şi executarea mandatelor care îi sunt încredinţate de cătreacesta. Comitetul poate adopta deciziile de procedură în cazurile prevăzute prinregulamentul de procedură al Consiliului .

171

2. Consiliul este asistat de un secretariat general aflat în responsabilitatea unui secretargeneral, numit de Consiliul .

Consiliul hotărăşte cu majoritate simplă în privinţa organizării secretariatului general.

3. Consiliul hotărăşte cu majoritate simplă în chestiunile de procedură, precum şi în privinţaadoptării regulamentului său de procedură.

Articolul III-345

Cu majoritate simplă, Consiliul poate solicita Comisiei să efectueze toate studiile pe care leconsideră necesare pentru realizarea obiectivelor comune şi să îi prezinte orice propunericorespunzătoare. În cazul în care Comisia nu prezintă nici o propunere, trebuie să îicomunice motivele sale Consiliului .

Articolul III-346

Consiliul adoptă decizii europene de stabilire a statutului comitetelor prevăzute prinConstituţie. Consiliul hotărăşte cu majoritate simplă, după consultarea Comisiei.

Consiliul (Subsecţiunea 3 – articolele III-342 - III-346) este reglementat în modsimilar articolelor 204, 206, 207, 208 şi 209 TCE.

Notă: Elementele referitoare la majoritatea necesară adoptării deciziilor au fost reglementateîn Partea I.

Modificările survenite privesc, în special:- stabilirea cu unanimitate a regulilor privind rotaţia Preşedinţiei formaţiunilor

Consiliului;adoptarea deciziilor referitoare la organizarea Secretariatului General şi la adoptarearegulilor de procedură cu majoritate simplă.

Subsecţiunea 4 - Comisia Europeană

Articolul III-347

Membrii Comisiei se abţin de la orice act incompatibil cu funcţiile lor. Fiecare stat membru seangajează să respecte independenţa şi să nu încerce să îi influenţeze în executareasarcinilor lor.

Membrii Comisiei Europene nu pot desfăşura nici o altă activitate profesională, remuneratăsau nu, pe durata mandatului. La preluarea funcţiei, aceştia se angajează solemn sărespecte, pe durata mandatului şi după încetarea acestuia, obligaţiile care decurg din sarcinalor, în special obligaţia de onestitate şi de prudenţă în a accepta, după încetarea mandatului,anumite funcţii sau avantaje. În cazul nerespectării acestor obligaţii, Curtea de Justiţie,sesizată de Consiliul , care hotărăşte cu majoritate simplă, sau de Comisie, poate săpronunţe, după caz, demiterea din oficiu, în condiţiile art. III-349, sau decăderea din dreptulla pensie sau din alte avantaje care înlocuiesc pensia persoanei respective.

Articolul III-348

172

1. În afară de reînnoire periodică şi deces, funcţiile membrilor Comisiei Europene înceteazăindividual prin demisie voluntară sau prin demisie din oficiu.

2. Membrul Comisiei care a demisionat sau decedat este înlocuit pe perioada rămasă pânăla încetarea mandatului, cu un nou membru de aceeaşi naţionalitate, numit de către Consiliu,în acord cu preşedintele Comisiei, după consultarea Parlamentului European şi conformcriteriilor instituite prin articolul I-26, paragraf 4.

La propunerea preşedintelui Comisiei Consiliul, statuând în unanimitate, poate decide că nueste cazul să fie înlocuit, mai ales dacă durata mandatului restant este scurtă..

3. În caz de demisie voluntară, demisie din oficiu sau de deces, preşedintele este înlocuit peperioada rămasă până la încetarea mandatului, conform dispoziţiilor art. I-27 alin. 1.

4. În caz de demisie voluntară, de demisie din oficiu sau de deces, Ministrul AfacerilorExterne este înlocuit pentru durata mandatului restant, conform dispoziţiilor art. I-28 alin.1 .

5. În caz de demisie a tuturor membrilor Comisiei, aceştia rămân în funcţie şi continuă săgestionezeafacerile curente, până la înlocuirea lor, pe perioada rămasă până la încetareamandatului, conform dispoziţiilor art. I- 26 şi I-27.

Articolul III- 349

Orice membru al Comisiei, în cazul în care nu mai îndeplineşte condiţiile necesare exercităriifuncţiilor sale sau dacă a comis o faptă gravă, poate fi destituit de către Curtea de Justiţie, lacererea Consiliului , care hotărăşte cu majoritate simplă, sau a Comisiei.

Articolul III-350

Fără a prejudicia dispoziţiile articolului I-28, paragraf 4, răspunderile care îi revin Comisieisunt structurate şi repartizate între membrii săi de către preşedinte, în conformitate cudispoziţiile art. I-27 alin. 3. Preşedintele poate reorganiza repartizarea acestor răspunderi peparcursul mandatului. Comisarii europeni şi comisarii îşi exercită funcţiile care le suntîncredinţate de către preşedinte, sub autoritatea acestuia.

Articolul III-351

Comisia hotărăşte cu majoritatea membrilor colegiului. Cvorumul este stabilit prinregulamentul de procedură.

Articolul III-352

1. Comisia adoptă îşi regulamentul de procedură pentru asigurarea funcţionării sale şi aserviciilor sale. Comisia asigură publicarea acestui regulament.2. Comisia publică în fiecare an, cu cel puţin o lună înainte de deschiderea sesiuniiParlamentului European, un raport general privind activitatea Uniunii.

Comisia (Subsecţiunea 4 – articolele III-347 - III-352) este reglementată din punctde vedere procedural în mod similar cu reglementarea anterioară, în speţă articolele 212,213 paragraful 2, 214-216, 218 şi 219 TCE.

173

Sub-secţiunea 5 - Curtea de Justiţie a Uniunii Europene

Articolul III-353

Curtea de Justiţie deliberează în camere, în marea cameră sau în plen, în conformitate cuStatutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Articolul III-354

Curtea de Justiţie este asistată de opt avocaţi generali. La cererea Curţii de Justiţie, Consiliul, hotărând în unanimitate, poate adopta o decizie europeană pentru a mări numărul deavocaţi generali.

Avocatul general are rolul de a prezenta public, cu deplină imparţialitate şi în deplinăindependenţă, concluziile motivate în cauzele care, conform Statutului Curţii de Justiţie,necesită intervenţia sa.

Articolul III-355

Judecătorii şi avocaţii generali ai Curţii de Justiţie, aleşi dintre personalităţile care prezintăgaranţii de independenţă şi care îndeplinesc condiţiile cerute de exercitarea celor mai înaltefuncţii juridice, în ţările din care provin, sau care sunt jurisconsulţi cu competenţărecunoscută, sunt numiţi de comun acord de către guvernele statelor membre, dupăconsultarea comitetului prevăzut în art. III-357.

Din trei în trei ani are loc o reînnoire parţială a judecătorilor şi a avocaţilor generali, încondiţiile prevăzute prin Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Judecătorii desemnează preşedintele Curţii de Justiţie, din rândul lor, pe o perioadă de treiani. Mandatul acestuia poate fi reînnoit.

Curtea de Justiţie îşi adoptă regulamentul de procedură. Acest regulament este supusaprobării Consiliului .

Articolul III-356

Numărul de judecători ai Tribunalului General este stabilit prin Statutul Curţii de Justiţie aUniunii Europene. Statutul poate prevedea ca Tribunalul să fie asistat de avocaţi generali.

Membrii Tribunalului General sunt aleşi dintre persoanele care oferă toate garanţiile deindependenţă şi îndeplinesc condiţiile cerute pentru exercitarea înaltelor funcţiijurisdicţionale. Aceştia sunt numiţi de comun acord de către guvernele statelor membre,după consultarea comitetului prevăzut în art. III-357.

O reînnoire parţială a Tribunalului General are loc la fiecare trei ani.

Judecătorii desemnează preşedintele Tribunalului General, din rândul lor, pe o perioadă detrei ani. Mandatul său poate fi reînnoit

Tribunalul General îşi adoptă regulamentul de procedură în acord cu Curtea Europeană deJustiţie. Acest regulament este supus aprobării Consiliului .

174

Dacă Statutul Curţii de Justiţie nu prevede altfel, dispoziţiile Constituţiei referitoare la Curteade Justiţie sunt aplicabile Tribunalului General.

Articolul III-357

Se instituie un comitet care emite un aviz cu privire la adecvarea candidaţilor la exercitareafuncţiilor de judecător şi avocat general în cadrul Curţii şi a Tribunalului General, înainte deluarea deciziei de către guvernele statelor membre, în conformitate cu dispoziţiile art. III-260şi III-261.

Comitetul este format din şapte personalităţi dintre foştii membri ai Curţii de Justiţie şi aiTribunalului General, dintre membrii instanţelor naţionale supreme şi din jurişti cucompetenţe recunoscute, dintre care unul este propus de către Parlamentul European.Consiliul adoptă o decizie europeană care stabileşte regulile de funcţionare a acestuicomitet, precum şi o decizie europeană prin care sunt desemnaţi membrii comitetului.Comitetul hotărăşte la iniţiativa preşedintelui Curţii de Justiţie.

Articolul III-358

1. Tribunalul General are competenţa de a judeca în primă instanţă acţiunile prevăzute în art.III-365, III-367, III-370, III-372 şi III-374, cu excepţia celor care revin unui tribunal specializatprevăzut de articolul III-259 şi a celor pe care statutul îl rezervă Curţii de Justiţie. Statutulpoate prevedea că Tribunalul General este competent pentru alte categorii de acţiuni.

Hotărârile pronunţate de către Tribunalul General în temeiul dispoziţiilor prezentului alineatpot face obiectul unui recurs înaintat Curţii de Justiţie, numai pe motive de drept, în condiţiileşi limitele prevăzute prin Statutul Curţii de Justiţie.

2. Tribunalul General are competenţa de a audia acţiunile introduse împotriva hotărârilortribunalelor specializate.

Hotărârile pronunţate de către Tribunalul General în temeiul prezentului alineat pot face înmod excepţional obiectul unei reexaminări din partea Curţii Europene de Justiţie, în condiţiileşi limitele prevăzute prin statut, în cazul unui risc serios de atingere a unităţii sau coerenţeidreptului Uniunii.

3. Tribunalul General are competenţa de a audia chestiunile prejudiciale care corespund, întemeiul art. III-369, unor domenii specifice stabilite prin Statutul Curţii de Justiţie a UniuniiEuropene.

În cazul în care consideră că respectiva cauză necesită o decizie care poate afecta unitateasau coerenţa dreptului Uniunii, Tribunalul General poate trimite cauza înaintea Curţii deJustiţie pentru ca aceasta să hotărască.

Deciziile Tribunalului General asupra chestiunilor prejudiciale pot face în mod excepţionalobiectul unei reexaminări de către Curtea Europeană de Justiţie, în condiţiile şi limiteleprevăzute prin statut, în cazul în care există un risc serios de atingere a unităţii sau coerenţeidreptului Uniunii.

Articolul III-359

1. Printr-o lege europeană se pot înfiinţa tribunale speciale pe lângă Tribunalul General, caresă aibă competenţa de a judeca în primă instanţă anumite categorii de acţiuni în domenii

175

specifice. Legea europeană este adoptată fie la propunerea Comisiei şi după consultareaCurţii de Justiţie, fie la cererea Curţii de Justiţie şi după consultarea Comisiei.

2. Legea europeană privind înfiinţarea unui tribunal specializat stabileşte şi regulilereferitoare la componenţa acestui tribunal şi precizează domeniul competenţelor care îi suntconferite.

3. Deciziile tribunalelor specializate pot face obiectul unui recurs limitat la chestiuni de dreptsau, dacă se prevede prin legea europeană de creare a unui tribunal specializat, la un apelpe chestiuni de fapt, în faţa Tribunalului General.

4. Membrii tribunalelor specializate sunt aleşi dintre persoanele care oferă toate garanţiile deindependenţă şi care îndeplinesc condiţiile cerute pentru exercitarea funcţiilor jurisdicţionale.Aceştia sunt numiţi de către Consiliul , care hotărăşte în unanimitate.

5. Tribunalele specializate îşi adoptă regulamentul de procedură în acord cu Curtea deJustiţie. Acest regulament este înaintat Consiliului spre aprobare.

6. Dacă legea europeană privind crearea unui tribunal specializat nu dispune altfel,dispoziţiile Constituţiei referitoare la Curtea de Justiţie şi dispoziţiile din Statutul Curţii deJustiţie se aplică şi tribunalelor specializate. În orice caz, titlul I al statutului şi articolul său 64se aplică tribunalelor specializate.

Articolul III-360

În cazul în care consideră că un stat membru nu şi-a îndeplinit una din obligaţiile care îi revinîn temeiul Constituţiei, Comisia emite un aviz motivat, după ce i-a acordat statului respectivposibilitatea să îşi prezinte observaţiile.

Dacă statul în cauză nu se conformează în termenul stabilit de Comisie, aceasta poatesesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Articolul III-361

Fiecare dintre statele membre poate sesiza Curtea de Justiţie în cazul în care consideră căun alt stat membru nu şi-a îndeplinit una din obligaţiile care îi revin în temeiul Constituţiei.

Înainte ca un stat membru să introducă împotriva altui stat membru o acţiune întemeiată pe opretinsă încălcare a obligaţiilor care îi revin în temeiul Constituţiei, acesta trebuie să sesizezeComisia.

Comisia emite un aviz motivat după ce a dat posibilitatea statelor interesate să îşi prezinte încontradictoriu observaţiile scrise şi orale.

Dacă Comisia nu a emis avizul în termen de trei luni de la introducerea cererii, absenţaavizului nu împiedică sesizarea Curţii de Justiţie.

Articolul III-362

1. Dacă Curtea de Justiţie constată că un stat membru nu şi-a îndeplinit una din obligaţiilecare îi revin în temeiul Constituţiei, acest stat trebuie să ia măsurile necesare pentruexecutarea hotărârii Curţii de Justiţie.

176

2. În cazul în care consideră că statul membru respectiv nu a luat măsurile impuse deexecutarea hotărârii Curţii de Justiţie, Comisia poate sesiza Curtea de Justiţie, după ce a datposibilitatea statului respectiv să îşi prezinte observaţiile. Comisia indică suma forfetară saupenalitatea pe care statul membru respectiv trebuie să o plătească, în condiţiile date.

În cazul în care constată că statul membru respectiv nu s-a conformat hotărârii sale, Curteade Justiţie poate să îi impună plata unei sume forfetare sau a unei penalităţi.

Această procedură nu aduce atingere dispoziţiilor art. III-361.

3. Atunci când sesizează Curtea de Justiţie printr-o acţiune în temeiul art. III-360 considerândcă statul respectiv nu şi-a îndeplinit obligaţia de a comunica măsurile de transpunere alelegii-cadru europene, Comisia poate cere Curţii de Justiţie, în cazul în care considerănecesar, aplicarea, prin aceeaşi acţiune, a unei sume forfetare sau penalităţi, în cazul în careconstată o încălcare.

Dacă Curtea de Justiţie dă câştig de cauză cererii Comisiei, plata de mai sus se face întermenul stabilit de Curtea de Justiţie prin hotărârea sa.

Articolul III-363

Legile europene sau regulamentele europene ale Consiliului pot să atribuie Curţii de Justiţieo competenţă de plină jurisdicţie în ceea ce priveşte sancţiunile prevăzute.

Articolul III-364

Fără să aducă atingere celorlalte dispoziţii ale Constituţiei, legea europeană poate atribuiCurţii de Justiţie, în măsura pe care o stabileşte, competenţa de a hotărî în privinţa litigiilorreferitoare la aplicarea actelor adoptate pe baza Constituţiei care creează titluri europene deproprietate intelectuală.

Articolul III-365

1. Curtea de Justiţie controlează legalitatea legilor şi a legilor-cadru europene, a actelorConsiliului , ale Comisiei şi ale Băncii Centrale Europene, altele decât recomandările şiavizele, şi a actelor Parlamentului European destinate să producă efecte juridice faţă de terţi.Curtea de Justiţie controlează de asemenea legalitatea actelor organismelor sau agenţiilorUniunii destinate să producă efecte juridice faţă de terţi.

2. În acest scop, Curtea de Justiţie are competenţa de a se pronunţa în acţiunile privindincompetenţa, încălcarea formelor procedurale, încălcarea Constituţiei sau a oricărei normede drept privind aplicarea acesteia sau privind deturnarea de putere, formulate de către unuldin statele membre, Parlamentul European, Consiliul sau Comisie.

3. Curtea de Justiţie are competenţa, în aceleaşi condiţii, de a se pronunţa în privinţaacţiunilor formulate de către Curtea de Conturi, Banca Centrală Europeană şi ComitetulRegiunilor, în scopul protejării prerogativele acestora.

4. Orice persoană fizică sau juridică pot formula, în aceleaşi condiţii, o acţiune împotrivaactelor care i se adresează sau care o privesc direct şi individual, precum şi împotriva actelorde reglementare care o privesc direct şi care nu presupun măsuri de executare.

177

5. Actele de constituire a organismelor şi agenţiilor Uniunii pot prevedea condiţii şi modalităţispecifice privind acţiunile introduse de către persoanele fizice sau juridice împotriva acteloracestor organisme şi agenţii, destinate să producă efecte juridice.

6. Acţiunile prevăzute în prezentul articol trebuie formulate în termen de două luni, după caz,de la publicarea actului, de la notificarea reclamantului sau, în lipsă, din ziua în care acesta aluat cunoştinţă.

Articolul III-366

Dacă acţiunea este întemeiată, Curtea de Justiţie declară actul contestat nul şi neavenit.

Cu toate acestea, Curtea de Justiţie indică, în cazul în care consideră că este necesar, caresunt efectele actului anulat care trebuie considerate ca fiind definitive.

Articolul III-367

Dacă, prin încălcarea Constituţiei, Parlamentul European, Consiliul , Comisia sau BancaCentrală Europeană se abţin să ia o hotărâre, statele membre şi celelalte instituţii ale Uniuniipot sesiza Curtea de Justiţie pentru a constata această încălcare. Această dispoziţie seaplică, în aceleaşi condiţii, organismelor şi agenţiilor Uniunii care se abţin să ia o hotărâre.

Această acţiune este admisibilă numai dacă instituţia, organismul sau agenţia în cauză a fostsolicitată în prealabil să acţioneze. Dacă, la expirarea unui termen de două luni de la dataaceste invitaţii, instituţia, agenţia sau organismul nu a luat poziţie, acţiunea poate fi formulatăîntr-un nou termen de două luni.

Orice persoană fizică sau juridică poate sesiza Curtea de Justiţie în condiţiile stabilite înparagrafele precedente pentru a face o plângere împotriva unei instituţii, agenţii sauorganism al Uniunii, care a omis să-i adreseze un act, altul decât o recomandare sau un aviz.

Articolul III-368

Instituţia sau instituţiile, organismul sau agenţia de la care emană actul anulat sau a căruiabţinere a fost declarată contrară Constituţiei trebuie să ia măsurile necesare pentruexecutarea hotărârii Curţii de Justiţie.

Această obligaţie nu aduce atingere celei care poate rezulta din aplicarea art. III-431 aldoilea paragraf.

Articolul III-369

Curtea de Justiţie are competenţa de a hotărî, cu titlu prejudicial asupra:

a) interpretării Constituţiei;

b) valabilităţii şi interpretării actelor adoptate de instituţiile Uniunii.

Când se ridică o asemenea chestiune în faţa unei instanţe dintr-un stat membru, în cazul încare consideră că pentru a se pronunţa o hotărâre este necesară o decizie în privinţa acesteichestiuni, această instanţă poate cere Curţii de Justiţie să pronunţe o hotărâre.

178

Când se ridică o asemenea chestiune într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe naţionaleale cărei decizii nu pot face obiectul unei căi de atac în dreptul intern, această instanţătrebuie să sesizeze Curtea de Justiţie.

Dacă se ridică o asemenea chestiune într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe naţionalereferitoare la o persoană reţinută, Curtea de Justiţie hotărăşte în cel mai scurt timp posibil.

Articolul III-370

Curtea de Justiţie este competentă să soluţioneze litigiile care au ca obiect reparareaprejudiciilor prevăzute în art. III-431 paragrafele 2 şi 3.

Articolul III-371

La cererea statului membru, care a făcut obiectul unei constatări a Consiliului European saua Consiliului în temeiul art. I-59, Curtea de Justiţie este competentă să hotărască numaiasupra prevederilor de procedură prevăzute în articolul menţionat anterior.

Această cerere trebuie făcută într-un termen de trei luni de la respectiva constatare. Curteahotărăşte în termen de o lună de la data acestei constatări.

Articolul III-372

Curtea de Justiţie este competentă să hotărască asupra oricărui litigiu dintre Uniune şiagenţii săi, în limitele şi condiţiile stabilite prin statutul funcţionarilor Uniunii şi prin regimulcare se aplică celorlalţi agenţi ai Uniunii.

Articolul III-373

Curtea de Justiţie este competentă, în limitele menţionate mai jos, să soluţioneze litigiilereferitoare la:

a) executarea obligaţiilor statelor membre care rezultă din Statutul Băncii Europene deInvestiţii. Consiliul de administraţie al Băncii dispune în acest sens de atribuţiile recunoscuteComisiei în art. III-360;

b) deliberările Consiliului Guvernatorilor Băncii Europene de Investiţii. Fiecare stat membru,Comisia şi Consiliul de Administraţie al Băncii pot formula o acţiune în acest domeniu, încondiţiile prevăzute în art. III-365;

c) deliberările Consiliului de administraţie al Băncii Europene de Investiţii. Acţiunile împotrivaacestor deliberări nu pot fi formulate, în condiţiile stabilite în art. III-365, decât de către statelemembre sau de Comisie şi numai pentru încălcarea procedurilor prevăzute în art. 21 alin. 2,5, 6 şi 7 din Statutul Băncii;

d) îndeplinirea de către băncile centrale naţionale a obligaţiilor ce rezultă din Constituţie şidin statutele Sistemului European de Bănci Centrale şi Băncii Centrale Europene. ConsiliulGuvernatorilor Băncii Centrale Europene dispune în acest scop, faţă de băncile centralenaţionale, de competenţele recunoscute Comisiei în temeiul art. III-360 faţă de statelemembre. În cazul în care Curtea de Justiţie descoperă că o bancă centrală naţională aneglijat una din obligaţiile care îi reveneau în temeiul Constituţiei, banca respectivă trebuie săadopte măsurile necesare pentru executarea hotărârii Curţii de Justiţie.

179

Articolul III-374

Curtea de Justiţie este competentă să hotărască în temeiul unei clauze compromisorii dintr-un contract de drept public sau privat încheiat de Uniune sau în numele acesteia.

Articolul III-375

1. Sub rezerva competenţelor atribuite Curţii de Justiţie prin Constituţie, litigiile la careUniunea este parte, nu sunt, pe acest temei, sustrase competenţei jurisdicţiilor naţionale.

2. Statele membre se angajează să nu supună un diferend cu privire la interpretarea sauaplicarea Constituţiei unui alt mod de soluţionare decât cele prevăzute prin aceasta.

3. Curtea de Justiţie este competentă să hotărască asupra oricărui diferend dintre statelemembre privind obiectul Constituţiei, dacă acest diferend îi este prezentat în temeiul unuicompromis între părţi.

Articolul III-376

Curtea de Justiţie nu este competentă în privinţa art. I-40 şi I-41 şi a dispoziţiilor capitolului IIdin titlul V, partea III, privind politica externă şi de securitate comună şi articolul III-293 înmăsura în care se referă la politica externă şi de securitate comună.

Cu toate acestea, Curtea de Justiţie este competentă să controleze respectarea art. III-308şi să se pronunţe în ceea ce priveşte recursurile înaintate în condiţiile prevăzute de articolulIII-365, paragraf 4, privind controlul legalităţii măsurilor restrictive împotriva persoanelor fizicesau juridice adoptate de către Consiliul în temeiul capitolului II al titlului V

Articolul III-377

În exercitarea competenţelor sale privind dispoziţiile secţiunilor 4 şi 5 din capitolul IV titlul IIIprivind spaţiul de liberate, securitate şi justiţie, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu estecompetentă să verifice validitatea sau proporţionalitatea operaţiunilor conduse de poliţie saualte servicii cu rol de aplicare a legii într-unul din statele membre, nici să hotărască asupraexercitării răspunderilor ce revin statelor membre pentru menţinerea ordinii publice şisalvgardarea securităţii interne.

Articolul III-378

Sub rezerva expirării termenului prevăzut în art. III-365 alin. 6, oricare din părţi poate, cuocazia unui litigiu care pune în cauză o lege europeană sau un regulament european alConsiliului , al Comisiei sau al Băncii Centrale Europene să se prevaleze de mijloaceleprevăzute în art. III-365 alin. 2, pentru a invoca înaintea Curţii de Justiţie inaplicabilitateaacestui act.

Articolul III-379

1. Acţiunile introduse înaintea Curţii de Justiţie nu au efect suspensiv. Cu toate acestea,Curtea de Justiţie, în cazul în care consideră necesar şi dacă circumstanţele impun acestlucru, poate ordona suspendarea executării actului atacat.2. În cauzele cu care este sesizată, Curtea de Justiţie poate lua măsurile provizorii necesare.

180

Articolul III-380

Hotărârile Curţii de Justiţie au forţă executorie în condiţiile stabilite în art. III-401.

Articolul III-381

Statutul Curţii de Justiţie este stabilit printr-un protocol.

Legea europeană poate modifica dispoziţiile statutului, cu excepţia titlului I şi a art. 64.Aceasta se adoptă fie la cererea Curţii de Justiţie şi după consultarea Comisiei, fie lapropunerea Comisiei şi după consultarea Curţii de Justiţie.

a) Curtea de Justiţie (Subsecţiunea 5 – articolele III-353 - III-381). Prevederilereferitoare la Curtea de Justiţie reiau dispoziţiile articolelor 221 – 244 TCE, fiind aduseurmătoarele elemente cu caracter de noutate, în raport cu reglementarea anterioară:

• Înalta Curte va înlocui Tribunalul de Primă Instanţă şi Instanţele specializate vorînlocui Panel-urile Judiciare (ultimele introduse prin articolul 225a TCE);

• Constituţia nu mai reglementează numărul judecătorilor Înaltei Curţi, acestaurmând a fi fixat prin Statutul Curţii de Justiţie;

• în ceea ce priveşte numirea judecătorilor şi avocaţilor generali, articolul III-357 reglementează crearea unui comitet (panel), format din şapte foşti membri aiCurţii, membri ai instanţelor supreme naţionale sau jurişti cu competenţerecunoscute, care va evalua competenţa candidaţilor propuşi de Statele membre.

• articolul III-362 prevede posibilitatea Comisiei să solicite Curţii, atunci când aacţionat în judecată un Stat membru pentru nerespectarea obligaţiei detranspunere a unei legi - cadru, obligarea Statului respectiv la plata uneipenalităţi;

• procedura de adoptare a actelor prin care se conferă Curţii jurisdicţie în materiede proprietate intelectuală a fost simplificată (articolul III-364);

• în ceea ce priveşte suspendarea unor drepturi ale unui Stat membru(articolul I-59), Curtea va avea jurisdicţie asupra respectării aspectelorprocedurale (articolul III-371);

• Curtea nu va avea jurisdicţie în materie de Politică Externă şi de SecuritateComună, cu excepţia verificării legalităţii măsurilor restrictive, adoptate înconformitate cu articolul III-322 (articolul III-376);

• De asemenea, se observă că, în conformitate cu articolul III-365, jurisdicţiaCurţii nu se întinde asupra actelor Consiliului European, deşi acesta adevenit o instituţie a Uniunii şi emite decizii cu forţă obligatorie. Apreciem căeste vorba despre o deficienţă a textului constituţional, în cazul în care şi Curteava reţine această interpretare, având în vedere că nu ar fi justificat ca o instituţie,chiar dacă este vorba despre forumul interguvernamental la nivel înalt, să rămânăîn afara controlului de legalitate. De asemenea, menţionăm că nu este vorbadespre o omisiune, deoarece problema a fost discutată în detaliu în cadrulConferinţei interguvernamentale.

• în materia spaţiului de libertate, securitate şi justiţie, Curtea nu va aveajurisdicţie în ceea ce priveşte validitatea şi proporţionalitatea operaţiunilorconduse de un Stat membru pentru asigurarea ordinii de drept şisiguranţei, care sunt reglementate de dreptul naţional (articolul III-377).

În ceea ce priveşte Statutu Curţii, precizǎm cǎ acesta reprezintǎ drept primar, chiardacǎ este supus posibilitǎţii modificǎrii printr-o lege europeanǎ.

181

b) Reluǎm, în sintezǎ, prezentarea procedurilor în faţa Curţii de Justiţie:

Recursul în anulare: acesta poate fi intentat într-un anumit termenîmpotriva actelor comunitare, de către statele membre şi instituţiilecomunitare (titulari privilegiaţi ai acestui drept), precum şi de persoanefizice şi juridice destinatare ale actelor respective sau care au un interesdirect în anularea lor;

Recursul în carenţă: vizează sancţionarea instituţiilor comunitare careaveau obligaţia să acţioneze şi nu au făcut-o, dreptul de a introduce acestrecurs revenind aceloraşi titulari privilegiaţi (statele membre şi instituţiicomunitare) şi persoanelor fizice sau juridice, în cazul acestora însă numaiîn anumite condiţii;

Excepţia de ilegalitate: este o procedură indirectă, întemeiată pe o caledirectă de recurs (de regulă recursul în anulare), deschisă atât statelormembre şi instituţiilor comunitare (interesate de această procedură încazul expirării termenului în care puteau introduce recursul în anulare), câtşi particularilor, care nu mai sunt supuşi de această dată unui regimrestrictiv, Curtea considerând că principalul rol al acestei proceduri fiind dea îndepărta restricţiile cu privire la intentarea recursului în anulare de cătrepersoane fizice şi juridice;

Recursul în responsabilitate extracontractuală: Curţii de Justiţie arecompetenţă exclusivă pentru acţiunile ce vizează condamnarea U.E.pentru responsabilitatea extracontractuală; recursul poate fi intentatîmpotriva Comisiei, Consiliului sau ambelor instituţii de către oricepersoană fizică sau juridică, inclusiv statele membre, care a suferit unprejudiciu din activitatea instituţiilor comunitare sau din activitatea oficialăsau personală a agenţilor acestora;

Recursul în neîndeplinirea obligaţiilor: Curţii de Justiţie se pronunţă caultimă instanţă asupra neîndeplinirii obligaţiilor care revin unui statmembru în virtutea apartenenţei la Uniune; statele membre, dar în specialComisia, pot acţiona un stat membru pentru neîndeplinirea obligaţiilor, iarComisia notifică în cursul unui proceduri administrative aceastăneîndeplinire statului respectiv, care poate lua măsurile necesare pentruremedierea situaţiei; în caz contrar procedura continuă în faţa Curţii;

Recursul în interpretare: sesizarea Curţii de către instanţele naţionale învederea interpretării tratatelor, sau aprecierii valabilităţii sau interpretăriiactelor adoptate de către instituţiile comunitare, interpretării statutelororganismelor create prin acte ale Consiliului; rolul statelor membre încadrul acestei proceduri rezidă în faptul că întrebările adresate Curţii deJustiţie se notifică tuturor statelor membre, care pot formula opinii înlegătură cu problema ridicată de instanţele naţionale.

Sub-secţiunea 6Banca Centrală Europeană

Articolul III-382

182

1. Consiliul guvernatorilor Băncii Centrale Europene este format din membri ai comitetuluiexecutiv al Băncii Centrale Europene şi din guvernatorii băncilor centrale naţionale alestatelor membre care nu fac obiectul unei derogări în sensul art. III-197.

2. a) Comitetul executiv este format din preşedinte, vicepreşedinte şi alţi patru membri.

b) Preşedintele, vicepreşedintele şi ceilalţi patru membri ai comitetului executiv sunt numiţide comun acord de către guvernele statelor membre la nivel de şefi de stat sau de guvern, larecomandarea Consiliului şi după consultarea Parlamentului European şi a consiliuluiguvernatorilor Băncii Centrale Europene, dintre persoanele a căror autoritate şi experienţăprofesională în domeniul monetar sau bancar sunt recunoscute. Mandatul lor are o durată deopt ani şi nu poate fi reînnoit. Numai resortisanţii statelor membre pot fi membri ai comitetuluiexecutiv.

Articolul III-383

1. Preşedintele Consiliului şi un membru al Comisiei pot participa, fără vot deliberativ, laîntrunirile consiliului guvernatorilor Băncii Centrale Europene. Preşedintele Consiliului poatesupune o moţiune deliberării consiliului guvernatorilor Băncii Centrale Europene.

2. Preşedintele Băncii Centrale Europene este invitat să participe la întrunirile Consiliuluiatunci când acesta deliberează asupra chestiunilor referitoare la obiectivele şi misiunileSistemului European al Băncilor Centrale.

3. Banca Centrală Europeană prezintă Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei,precum şi Consiliului European, un raport anual asupra activităţilor Sistemului European alBăncilor Centrale şi asupra politicii monetare din anul precedent şi din anul în curs.Preşedintele Băncii Centrale Europene prezintă acest raport Consiliului şi ParlamentuluiEuropean care poate organiza o dezbatere generală pe această bază.

Preşedintele Băncii Centrale Europene şi ceilalţi membri ai comitetului executiv pot, lacererea Parlamentului European sau din proprie iniţiativă, să fie audiaţi de către comisiilecompetente ale Parlamentului European.

Banca Centrală Europeană (Subsecţiunea 6: art. III-382, art. III-383) –reglementările sunt preluate din art.112, respectiv 113 din TCE.

Semnificaţia mutǎrii acestor prevederi în prezentul capitol este datǎ de atribuireaBǎncii Centrale Europene a calitǎţii de instituţie a Uniunii – cu consecinţele precizate înaprecierile pe margimea articolului corespunzǎtor din Partea I.

Sub-secţiunea 7Curtea de Conturi

Articolul III-384

1. Curtea de Conturi examinează conturile tuturor veniturilor şi cheltuielilor Uniunii. Eaexaminează de asemenea conturile tuturor veniturilor şi cheltuielilor fiecărui organism creatde Uniune în măsura în care actul de constituire nu exclude această examinare.

Curtea de Conturi transmite Parlamentului European şi Consiliului o declaraţie de atestare arealităţii datelor înregistrate în conturi, precum şi a legalităţii şi regularităţii operaţiunilorsubsidiare, declaraţie care este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Aceastădeclaraţie poate fi completată cu evaluări specifice pentru fiecare domeniu major de activitatea Uniunii.

183

2. Curtea de Conturi examinează legalitatea şi regularitatea veniturilor şi cheltuielilor şi seasigură de buna gestionare financiară. În urma acestei examinări, ea semnalează oriceneregulă.

Controlul veniturilor se efectuează atât pe baza veniturilor de realizat, cât şi pe baza celorrealizate de Uniune.

Controlul cheltuielilor se efectuează pe baza angajamentelor luate şi a plăţilor efectuate.

Aceste controale pot fi efectuate înainte de încheierea conturilor exerciţiului financiar încauză.

3. Controlul se desfăşoară pe baza registrelor şi, dacă este cazul, inopinat în celelalteinstituţii, la sediul oricărui alt organism care administrează venituri sau cheltuieli în numeleUniunii şi în statele membre, inclusiv la sediul oricărei persoane fizice sau juridice carebeneficiază de vărsăminte de la buget. Controlul în statele membre se efectuează încooperare cu instituţiile de control naţionale sau, dacă acestea nu dispun de competenţelenecesare, cu serviciile naţionale competente. Curtea de Conturi şi instituţiile de controlnaţionale ale statelor membre practică o cooperare bazată pe încredere şi respect faţă deindependenţa lor. Aceste instituţii sau servicii fac cunoscută Curţii de Conturi intenţia lor de aparticipa la control.

Orice document sau informaţie necesare îndeplinirii misiunii Curţii de Conturi se comunicăacesteia, la cererea sa, de către celelalte instituţii, de către organismele care administreazăveniturile sau cheltuielile în numele Uniunii, de către persoanele fizice sau juridice carebeneficiază de vărsăminte de la buget şi de către instituţiile de control naţional sau, dacăacestea nu au competenţa necesară, de către serviciile naţionale competente.

În ce priveşte activitatea Băncii Europene de Investiţii privind gestionarea veniturilor şicheltuielilor Uniunii, dreptul de acces al Curţii de Conturi la informaţiile deţinute de Bancăeste reglementat de un acord între Curte, Bancă şi Comisie. În absenţa acestui acord,Curtea are dreptul de acces la informaţiile necesare pentru a efectua controlul veniturilor şicheltuielilor Uniunii administrate de Bancă.

4. Curtea de Conturi întocmeşte un raport anual după încheierea fiecărui exerciţiu. Acestraport este transmis celorlalte instituţii şi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,împreună cu răspunsurile instituţiilor respective la observaţiile Curţii de Conturi.

Curtea de Conturi poate, de asemenea, să prezinte în orice moment observaţiile sale, înspecial sub formă de rapoarte speciale, asupra unor probleme specifice şi să emită avize lacererea uneia sau alteia dintre instituţii.

Ea adoptă rapoartele anuale, rapoartele speciale sau avizele cu majoritatea membrilor careo compun. Cu toate acestea, ea poate crea în cadrul său camere interne pentru adoptareaanumitor categorii de rapoarte sau avize, în condiţiile prevăzute prin regulamentul deprocedură.

Ea asistă Parlamentul European şi Consiliul în exercitarea funcţiei lor de control al execuţieibugetului.

Curtea de Conturi îşi adoptă regulamentul de procedură. Acest regulament este supusaprobării Consiliului .

Articolul III-385

184

1. Membrii Curţii de Conturi sunt aleşi dintre personalităţi care aparţin sau au aparţinut înţările din care provin unor instituţii de control extern sau care au o calificare specifică acesteifuncţii. Ei trebuie să prezinte toate garanţiile de independenţă.

2. Membrii Curţii de Conturi sunt numiţi pentru şase ani. Mandatul lor poate fi reînnoit.Consiliul adoptă o decizie europeană care stabileşte lista de membri întocmită conformpropunerilor fiecărui stat membru. Acesta hotărăşte după consultarea ParlamentuluiEuropean.

Membrii Curţii de Conturi îşi desemnează preşedintele acesteia din rândul lor, pentru odurată de trei ani. Mandatul său poate fi reînnoit.

3. Membrii Curţii de Conturi îşi exercită funcţiile în deplină independenţă, în interesul generalal Uniunii. În îndeplinirea sarcinilor lor, ei nu solicită şi nici nu acceptă instrucţiuni de la niciun guvern sau organism. Ei se abţin de la orice act incompatibil cu caracterul funcţiei lor.

4. Membrii Curţii de Conturi nu pot, pe durata funcţiei lor, să exercite nici o activitateprofesională, remunerată sau nu. La instalarea lor în funcţie, ei îşi iau în mod solemnangajamentul de a respecta, pe durata funcţiilor lor şi după încetarea acestora, obligaţiile cedecurg din sarcina lor, în special obligaţia de onestitate şi de discreţie cu privire laacceptarea, după încetare, a anumitor funcţii sau avantaje.

5. În afară de reînnoirile periodice şi de deces, obligaţiile de membru al Curţii de Conturiîncetează individual prin demisie voluntară sau prin demisie din oficiu, declarată de Curteade Justiţie conform alin. 6.

Persoana în cauză este înlocuită pe durata care rămâne până la expirarea mandatului.

Cu excepţia demisiei din oficiu, membrii Curţii de Conturi rămân în funcţie până în momentulînlocuirii.

6. Membrii Curţii de Conturi nu pot fi decăzuţi din funcţiile lor sau din dreptul la pensie saudin alte avantaje decât în cazul în care Curtea de Justiţie, la cererea Curţii de Conturi,constată că nu mai corespund condiţiilor cerute sau nu mai îndeplinesc obligaţiile ce decurgdin sarcina lor.

Curtea de Conturi (Subsecţiunea 6, articolele III-384 şi III-385) este reglementatăîn mod similar cu articolele 247 paragrafele 3-9 şi 248 TCE.

Secţiunea 2 – Organe consultative ale Uniunii

Sub-secţiunea 1 - Comitetul Regiunilor

Articolul III-386

Numărul membrilor Comitetului Regiunilor nu depăşeşte trei sute cincizeci. Consiliul adoptăîn unanimitate o decizie europeană care stabileşte structura Comitetului.

Membrii Comitetului, precum şi un număr egal de supleanţi, sunt numiţi pentru cinci ani.Mandatul lor poate fi reînnoit. Ei nu pot fi în acelaşi timp membri ai Parlamentului European.

Consiliul adoptă decizia europeană care stabileşte lista de membri şi de supleanţi conformpropunerilor făcute de către fiecare stat membru.

185

La încheierea mandatului prevăzut în art. I-32 alin. 2, în temeiul căruia au fost propuşi,mandatul membrilor Comitetului încetează din oficiu şi aceştia sunt înlocuiţi pentru perioadacare mai rămâne din mandatul prevăzut prin aceeaşi procedură.

Articolul III-387

Comitetul Regiunilor desemnează, dintre membrii săi, preşedintele şi biroul, pentru o duratăde doi ani şi jumătate.

Comitetul este convocat de către preşedinte, la cererea Parlamentului European, aConsiliului sau a Comisiei. El se poate de asemenea întruni din proprie iniţiativă.

Acesta îşi stabileşte regulamentul de procedură.

Articolul III-388

Comitetul Regiunilor este consultat de către Parlamentul European, Consiliul sau Comisie încazurile prevăzute prin Constituţie sau în oricare alt caz, în special în cele privind cooperareatransfrontalieră, dacă una din aceste instituţii consideră că este oportun.

În cazul în care consideră necesar, Parlamentul European, Consiliul sau Comisia acordăComitetului, pentru prezentarea avizului, un termen care nu poate fi mai mic de o lună de ladata comunicării transmise în acest scop preşedintelui. La expirarea termenului, absenţaacestui aviz nu împiedică acţiunile viitoare.

Atunci când Comitetul Economic şi Social este consultat, Comitetul Regiunilor este informatde către Parlamentul European, Consiliul sau Comisie despre această cerere de aviz.Comitetul Regiunilor poate, atunci când consideră că sunt în joc interese regionale specifice,să emită un aviz pe această temă. El poate de asemenea să emită un aviz din proprieiniţiativă în cazul în care consideră necesar.

Avizul Comitetului, precum şi un proces-verbal de deliberare se transmit ParlamentuluiEuropean, Consiliului şi Comisiei.

Sub-secţiunea 2 - Comitetul Economic şi Social

Articolul III-389

Numărul de membri ai Comitetului Economic şi Social nu depăşeşte trei sute cincizeci.Consiliului adoptă în unanimitate o decizie europeană care stabileşte structura Comitetului.

Articolul III-390

Membrii Comitetului Economic şi Social sunt numiţi pentru cinci ani. Mandatul lor se poatereînnoi. Consiliul adoptă decizia europeană care stabileşte lista membrilor întocmită conformpropunerilor fiecărui stat membru.

Consiliul hotărăşte după consultarea Comisiei. Acesta poate obţine opinia organizaţiiloreuropene reprezentative ale diverselor sectoare economice şi sociale şi ale societăţii civileinteresate de activitatea Uniunii.

186

Articolul III-391

Comitetul Economic şi Social desemnează dintre membrii săi preşedintele şi biroul pentru odurată de doi ani şi jumătate.

Acesta este convocat de către preşedinte la cererea Parlamentului European, a Consiliuluisau a Comisiei. Se poate, de asemenea, întruni din proprie iniţiativă.

Comitetul Economic şi Social îşi stabileşte regulamentul de procedură.

Articolul III-392

Comitetul Economic şi Social este în mod obligatoriu consultat de către ParlamentulEuropean, Consiliul sau Comisie, în cazurile prevăzute prin Constituţie. În toate celelaltecazuri, poate fi consultat de către aceste instituţii. Poate, de asemenea, să emită un aviz dinproprie iniţiativă.

În cazul în care consideră necesar, Parlamentul European, Consiliul sau Comisia acordăComitetului pentru prezentarea avizului său un termen ce nu poate fi mai mic de o lună, de ladata comunicării transmise în acest scop preşedintelui. La expirarea acestui termen, absenţaacestui aviz nu va împiedica acţiunile viitoare.

Avizul Comitetului precum şi un proces-verbal de deliberare sunt transmise ParlamentuluiEuropean, Consiliului şi Comisiei.

Secţiunea 2 reglementează organele consultative ale Uniunii:

a) Comitetul Regiunilor (Subsecţiunea 1, articolele III-386 - III-388) estereglementat după modelul articolelor 263 – 265 TCE, fiind aduse următoarele modificări:

- nu mai este definit numărul de membri pentru fiecare stat, listele de membriurmând a fi stabilite prin decizie de Consiliul ;

- mandatul membrilor a fost prelungit de la patru ani la cinci ani.

b) Comitetul Economic şi Social (Subsecţiunea 2, articolele III-398 - III-392).Reglementarea este identică cu cea a articolelor 258 – 262 TCE, fiind aduse următoarelemodificări:

- compoziţia Comitetului va fi stabilită prin decizie a Consiliului ;- mandatul membrilor a fost prelungit de la patru ani la cinci ani.

Secţiunea 3 - Banca Europeană de Investiţii (articolele III-393, III-394) reproduce înmod identic dispoziţiile articolelor 266 şi 267 TCE.

Articolul III-393

Banca Europeană de Investiţii are personalitate juridică.

Membrii Băncii Europene de Investiţii sunt statele membre.

Statutul Băncii Europene de Investiţii face obiectul unui protocol.

Legea europeană poate modifica Statutul Băncii. Consiliul statuează în unanimitate, fie lacererea Băncii Europene de Investiţii şi după consultarea Parlamentului European şi aComisiei, fie la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi a BănciiEuropene de Investiţii.

187

Articolul III-394

Banca Europeană de Investiţii are misiunea de a contribui, recurgând la pieţele de capital şila resurse proprii, la dezvoltarea echilibrată şi constantă a pieţei interne, în interesul Uniunii.În acest scop, ea facilitează, prin acordarea de împrumuturi şi garanţii, fără a urmări un scoplucrativ, finanţarea proiectelor de mai jos, în toate sectoarele economice:

a) proiecte pentru dezvoltarea regiunilor mai puţin dezvoltate;

b) proiecte pentru modernizarea sau reconversia întreprinderilor sau crearea de noi activităţiimpuse de dezvoltarea progresivă a pieţei interne care, prin amploarea sau natura lor, nu potfi în întregime acoperite prin diversele mijloace de finanţare existente în fiecare stat membru;

c) proiecte de interes comun pentru mai multe state membre care, prin amploarea sau naturalor, nu pot fi în întregime acoperite prin diversele mijloace de finanţare existente în fiecarestat membru.

În îndeplinirea misiunii sale, Banca facilitează finanţarea programelor de investiţii corelate cuasistenţă de la fondurile structurale şi alte instrumente financiare ale Uniunii.

Se observǎ cǎ Banca Europeanǎ de Investiţii nu este inclusǎ în categoriainstituţiilor Uniunii. Deşi se precizeazǎ expres cǎ aceasta are personalitate juridicǎ, BancaEuropeanǎ de Investiţii are un statut special, încadrându-se în noţiunea genericǎ deorganisme ale Uniunii. Prin urmare, aceasta nu are atribuţii de reglementare – ca în cazulBǎncii Centrale Europene.

Secţiunea 4 – Dispoziţii comune instituţiilor, organelor, organismelor şiagenţiilor Uniunii

Articolul III-395

1. Atunci când, în temeiul Constituţiei, un act al Consiliului este adoptat la propunereaComisiei, Consiliul poate emite un act care constituie amendament al propunerii numaihotărând în unanimitate, sub rezerva art. I-55, I-56, III-396 alin. 10 şi 13, şi III-404 şi 405 alin.2.

2. Atât timp cât Consiliul nu a acţionat, Comisia îşi poate modifica propunerea în orice fază aprocedurilor de adoptare a unui act al Uniunii.

Articolul III-396

1. Atunci când în temeiul Constituţiei, legile sau legile-cadru europene sunt adoptate conformprocedurii legislative ordinare, se aplică dispoziţiile următoare:

2. Comisia prezintă o propunere Parlamentului European şi Consiliului.

Prima lectură

3. Parlamentul European adoptă poziţia sa la prima lectură şi o transmite Consiliului.

4. Dacă poziţia Parlamentului European este aprobată de către Consiliu, actul

188

propus este adoptat în formularea care corespunde poziţiei exprimate de ParlamentulEuropean.

5. Dacă poziţia Parlamentului European este aprobată de către Consiliu, acesta din urmăadoptă poziţia sa la prima lectură şi o transmite Parlamentului European.

6. Consiliul informează Parlamentul asupra motivelor care l-au condus să adopte poziţia laprima lectură. Comisia informează în detaliu Parlamentul European cu privire la poziţia sa.

A doua lectură

7. Dacă, în termen de trei luni de la data transmiterii, Parlamentul European:

a) aprobă poziţia Consiliului la prima lectură sau nu se pronunţă, actul propus esteconsiderat adoptat în formularea care corespunde poziţiei Consiliului;

b) respinge, cu majoritatea membrilor ce-l compun, poziţia Consiliului la prima lectură, actulpropus este considerat neadoptat;

c) propune, cu majoritatea membrilor ce-l compun, amendamente la poziţia Consiliului laprima lectură, textul astfel modificat este transmis Consiliului sau Comisiei care emite un avizcu privire la aceste amendamente.

8. Dacă, în termen de trei luni de la primirea amendamentelor Parlamentului European,Consiliul , hotărând cu majoritate calificată,

a) aprobă toate aceste amendamente, actul este considerat aprobat;

b) nu aprobă toate amendamentele, preşedintele Consiliului, în acord cu preşedinteleParlamentului European, convoacă Comitetul de conciliere într-un termen de şasesăptămâni.

9. Consiliul hotărăşte în unanimitate cu privire la amendamentele care au făcut obiectul unuiaviz negativ din partea Comisiei.

Concilierea

10. Comitetul de conciliere, care reuneşte membrii Consiliului sau reprezentanţii lor şi unnumăr egali de membri reprezentând Parlamentul European, are misiunea de a ajunge la unacord asupra unui text comun, cu majoritatea calificată a membrilor Consiliului sau aireprezentanţilor săi şi cu majoritatea membrilor reprezentând Parlamentului European, întermen de şase săptămâni de la data convocării, pe baza poziţiilor Parlamentului şi aleConsiliului la a doua lectură.

11. Comisia participă la lucrările Comitetului de conciliere şi adoptă toate iniţiativele necesarepentru promovarea unei apropieri între poziţia Parlamentului European şi a Consiliului .

12. Dacă, în termen de şase săptămâni de la convocare, Comitetul de conciliere nu aprobăproiectul comun, actul propus este considerat neadoptat.

A treia lectură

13. Dacă, în acest termen, Comitetul de conciliere aprobă un proiect comun, ParlamentulEuropean, acţionând cu majoritatea voturilor şi Consiliul, acţionând cu majoritate calificată,dispun fiecare de un termen de şase săptămâni de la această dată pentru a adopta actulrespectiv conform textului comun.. În absenţa unei hotărâri, actul propus este consideratneadoptat.

189

14. Termenele de trei luni şi şase săptămâni prevăzute în prezentul articol sunt prelungite cucel mult o lună şi respectiv două săptămâni, la iniţiativa Parlamentului European sau aConsiliului.

Dispoziţii specifice

15. Atunci când, în cazurile specifice prevăzute în Constituţie, o lege sau o lege-cadru estesupusă procedurii legislative ordinare la iniţiativa unui grup de state membre sau larecomandarea Băncii Centrale Europene sau la cererea Curţii de Justiţie sau a BănciiEuropene de Investiţii, alin. 2, alin. 6 teza a doua şi alin. 9 nu se aplică.

Parlamentul European şi Consiliul transmit Comisiei proiectul de act propus, precum şipoziţiile lor la prima şi la a doua lectură. Parlamentul European sau Consiliul pot cere avizulComisiei în orice fază a procedurii. Comisia poate, de asemenea, să emită un aviz dinproprie iniţiativă. Comisia poate, în cazul în care consideră necesar, să participe la Comitetulde conciliere în condiţiile prevăzute în alin. 11.

Articolul III-397

Parlamentul European, Consiliul şi Comisia se consultă reciproc şi stabilesc, de comunacord, aranjamente privind cooperarea între acestea. În acest scop, pot, cu respectareaConstituţiei, să încheie acorduri interinstituţionale care pot fi obligatorii din punct de vederejuridic.

Articolul III-398

1. În îndeplinirea misiunilor lor, instituţiile, organismele şi agenţiile Uniunii se sprijină pe oadministraţie europeană deschisă, eficientă şi independentă.

2. In conformitate cu prevederile Regulamentelor de Personal şi a Condiţiilor de Angajareadoptate pe baza articolului III-427, legea europeană stabileşte dispoziţiile specifice în acestscop.

Articolul III-399

1. Instituţiile, organismele şi agenţiile Uniunii vor asigura respectarea transparenţei lucrărilorlor şi definesc, în aplicarea art. I-50, în regulamentele lor de procedură, dispoziţiile specificeproving accesul publicului la documente. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, BancaCentrală Europeană şi Banca Europeană de Investiţii vor face obiectul dispoziţiilor art. I-50alin. 3 şi ale preyentului articol în exercitarea funcţiilor administrative.

2. Parlamentul European şi Consiliul asigură publicarea documentelor referitoare laprocedurile legislative, în conformitate cu prevederile articolului I-50 (3).

Articolul III-400

1. Consiliul adoptă regulamente şi decizii care stabilesc:

190

a) salariile, indemnizaţiile şi pensiile preşedintelui Consiliului European, ale preşedinteluiComisiei, ale ministrului afacerilor externe al Uniunii, ale membrilor Comisiei, alepreşedintelui, membrilor şi grefierului Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, precum şi aleSecretarului General al Consiliului;

b) condiţiile de încadrare în muncă, în special salariul, indemnizaţiile şi pensiile preşedinteluişi membrilor Curţii de Conturi.

2. Consiliul adoptă regulamente şi decizii care stabilesc indemnizaţiile membrilor ComitetuluiEconomic şi Social.

Articolul III-401

Actele Consiliului, ale Comisiei şi ale Băncii Centrale Europene care impun o obligaţiepecuniară unor persoane altele decât statele, constituie titlu executoriu.

Executarea silită este reglementată prin regulile procedurii civile în vigoare în statul membrupe teritoriul căruia are loc. Formula executorie este anexată deciziei, fără alt control decât celde verificare a autenticităţii deciziei, de către autoritatea naţională pe care guvernul fiecăruistat membru o desemnează în acest scop şi despre care informează Comisia şi Curtea deJustiţie a Uniunii Europene.

După îndeplinirea acestor formalităţi, la cererea părţii interesate, acesta poate continuaexecutarea silită prin sesizarea directă a autorităţii competente, conform legislaţiei naţionale.

Executarea silită nu poate fi suspendată decât în temeiul unei decizii a Curţii de Justiţie aUniunii Europene. Cu toate acestea, controlul regularităţii dispoziţiilor de executare este decompetenţa jurisdicţiilor naţionale.

Secţiunea 4, referitoare la Dispoziţii comune instituţiilor, organelor,serviciilor/birourilor (offices) şi agenţiilor Uniunii (articolele III-395 - III-401), reia, înprincipiu, dispoziţiile articolelor 250-256 TCE. Faţă de reglementarea iniţială, sunt necesareurmătoarele precizări:

- procedurile reglementate de articolele 251-252 TCE sunt înlocuite cu oprocedură unică, denumită procedura legislativă ordinară (articolul III-396), carereia în esenţă, etapele co-deciziei din cadrul TCE;

- se prevede posibilitatea încheierii de acorduri interinstituţionale (articolul III-397),prin care să se asigure cooperarea între Consiliu, Comisie şi Parlament;

- articolele III-398 şi III-399 reglementează dispoziţii de natură să asigure eficienţa,independenţa şi transparenţa administraţiei Uniunii;

- în conformitate cu articolul III-400, Consiliul va adopta regulamente şi deciziireferitoare la remuneraţiile membrilor Instituţiilor Uniunii.

Capitolul II - Prevederi financiare (articolele III-402 - III-415)

Secţiunea I – Cadrul financiar multianual

Articolul III-402

1. Cadrul financiar multianual este stabilit pentru o perioadă de cel puţin cinci ani, conformart. I-55.

191

2. Cadrul financiar stabileşte valorile plafoanelor anuale ale creditelor de angajament pecategorii de cheltuieli şi ale plafonului anual de credite pentru plată. Categoriile de cheltuieli,în număr limitat, corespund marilor sectoare de activitate ale Uniunii.

3. Cadrul financiar prevede orice altă dispoziţie utilă pentru buna desfăşurare a proceduriibugetare anuale.

4. Atunci când legea europeană a Consiliului care stabileşte un nou cadru financiar nu a fostadoptată la încheierea cadrului financiar precedent, plafoanele şi alte dispoziţiicorespunzătoare ultimului an sunt extinse până la adoptarea acestei legi.

5. Pe tot parcursul procedurii care conduce la adoptarea cadrului financiar, Parlamentul,European Consiliul şi Comisia iau toate măsurile necesare pentru a facilita finalizareaprocedurii.

Secţiunea 2 – Bugetul anual a Uniunii

Articolul III-403

Exerciţiul financiar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie.

Articolul III-404

Legea europeană stabileşte bugetul anual al Uniunii conform dispoziţiilor de mai jos:

1. Fiecare instituţie întocmeşte, înainte de 1 iulie, un bilanţ provizoriu de cheltuieli pentru anulfinanciar următor. Comisia realizează, pe baza aceste bilanţuri, un proiect de buget, ce poateconţine previziuni divergente.

Acest proiect cuprinde o previziune pentru venituri şi una pentru cheltuieli.

2. Comisia prezintă proiectul de buget Parlamentului European şi Consiliului până cel târziula data de 1 septembrie a anului care precede execuţia bugetului.

Comisia poate modifica proiectul de buget în cursul procedurii până la convocareaComitetului de conciliere prevăzut în alin. 5.

3. Consiliul adoptă poziţia sa asupra proiectului de buget şi o transmite ParlamentuluiEuropean până cel târziu la data de 1 octombrie a anului care precede anul execuţieibugetului. Consiliul informează Parlamentul European în detaliu asupra motivelor care l-aucondus la adoptarea poziţiei respective.

4. Dacă, în termen de patruzeci şi două de zile după această transmitere, ParlamentulEuropean:

a) aprobă poziţia Consiliului sau nu se pronunţă, legea europeană a bugetului esteadoptată;

b) nu adoptă o decizie, legea europeană a bugetului va fi considerată adoptată;

b) adoptă, cu majoritatea membrilor care îl compun, amendamente la poziţia Consiliului,textul astfel modificat este transmis Consiliului şi Comisiei. Preşedintele ParlamentuluiEuropean, în acord cu preşedintele Consiliului, convoacă fără întârziere Comitetul de

192

conciliere. Dacă în termen de zece zile Consiliul comunică Parlamentului European căaprobă toate amendamentele sale, Comitetul de conciliere nu se întruneşte.

5. Comitetul de conciliere care reuneşte membrii Consiliului sau reprezentanţii lor şi unnumăr egal de membri reprezentând Parlamentul European are misiunea de a ajunge la unacord asupra unui text comun, cu majoritatea calificată a membrilor Consiliului sau areprezentanţilor lor şi cu majoritatea membrilor reprezentând Parlamentul European, întermen de douăzeci şi una de zile de la data convocării, pe baza poziţiilor ParlamentuluiEuropean şi ale Consiliului.

Comisia participă la lucrările Comitetului de conciliere şi adoptă toate iniţiativele necesarepentru promovarea apropierii poziţiilor Parlamentului European şi ale Consiliului .

6. Dacă în termenul de douăzeci şi una de zile prevăzut în alin. 5, Comitetul de conciliereaprobă un text comun, Parlamentul European şi Consiliul dispun fiecare de un termen depaisprezece zile de la data acestei aprobări pentru adoptarea textului comun.

7. Dacă în termenul paisprezece zile prevăzut în alin. 6:

a) Parlamentul European şi Consiliul aprobă ambele textul comun sau nu adoptă odecizie, sau dacă una dintre aceste instituţii adoptă textul comun în timp ce cealaltă nuadoptă o decizie, legea europeană a bugetului va fio considerată adoptată în mod definitiv înconformitate cu textul comun, sau

b) Parlamentul European, acţionând cu votul majorităţii membrilor şi Consiliul respingtextul comun sau dacă oricare dintre aceste instituţii respinge textul comun în timp cecealaltă nu adoptă o decizie, Comisia va propune un nou proiect de buget

c) Parlamentul European, acţionând cu votul majorităţii membrilor, respinge textulcomun în timp ce Consiliul îl aprobă, Comisia va propune un nou proiect de buget;

d) Parlamentul European aprobă textul comun iar Consiliul îl respinge, Parlamentulpoate, în termen de paisprezece zile de la respingerea de către Consiliul şi acţionând cumajoritatea membrilor săi şi cu trei cincimi din voturile exprimate, decide să confirme întotalitate sau în parte amendamentele prevăzute la punctul 4 (c). În cazul în care unamendament al Parlamentului nu este confirmat, poziţia agreată în Comitetul de conciliereasupra capitolului bugetar care formează obiectul amendamentului va fi reţinută. Legeaeuropeană a bugetului va fi considerată adoptată pe această bază.

8. Dacă în termenul de douăzeci şi una de zile prevăzut la alin. 5, Comitetul de conciliereconvine un text comun, Comisia va propune un nou proiect de buget.

9. La terminarea procedurii prevăzute în prezentul articol, preşedintele ParlamentuluiEuropean constată că legea europeană bugetară este definitiv adoptată.

10. Fiecare instituţie va exercita atribuţiile conferite de prezentul articol în conformitate cuprevederile Constituţiei şi a actelor emise în temeiul acesteia, în special cu respectareaprevederilor referitoare la resursele proprii ale Uniunii şi a echilibrului dintre venituri şicheltuieli.

Articolul III-405

1. În absenţa unei legi europene bugetare la începutul unui exerciţiu financiar, cheltuielile potfi efectuate lunar, pe capitol sau pe altă diviziune, în funcţie de dispoziţiilor legii europeneprevăzute în art. III-412, în limita unei douăsprezecimi din alocările înscrise în legeaeuropeană a bugetului exerciţiului precedent, fără ca această măsură să poată avea ca efect

193

punerea la dispoziţia Comisiei a unor alocări superioare unei douăsprezecimi din celeprevăzute în proiectul de buget supus examinării.

2. La propunerea Comisiei şi respectând celelalte condiţii stabilite în alin. 1, Consiliul poateadopta o decizie europeană de autorizare a cheltuielilor care depăşesc douăsprezecimea, înconformitate cu legea europeană prevăzută în articolul III-412. Consiliul transmite fărăîntârziere această decizie Parlamentului European.

Această decizie europeană prevede măsurile necesare în materie de resurse pentruaplicarea prezentului articol, în conformitate cu legea europeană prevăzută la articolele I-54alin. (3) şi (4).

Aceasta intră în vigoare la treizeci de zile după adoptare dacă, în acest termen, ParlamentulEuropean, hotărând cu majoritatea membrilor care îl compun, nu decide să reducă acestecheltuieli.

Articolul III-406

Conform condiţiilor stabilite prin legea europeană prevăzută în art. III-412, alocările, alteledecât cele privind cheltuielile de personal, care sunt neutilizate la sfârşitul exerciţiuluifinanciar pot face obiectul unui report limitat doar la exerciţiul următor.

Alocările sunt clasificate pe capitole grupând cheltuielile după natura sau după destinaţiaacestora şi repartizate, conform legii europene prevăzute în art. 412.

Cheltuielile:- Parlamentului European;- Consiliului European şi Consiliului;- Comisiei şi- Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

fac obiectul unor părţi separate ale bugetului, fără să aducă atingere regimului special alanumitor cheltuieli comune.

Secţiunea 3 – Execuţia bugetarǎ şi descǎrcarea

Articolul III-407

Comisia execută bugetul în cooperare cu statele membre, conform legii europene prevăzuteîn art. III - 412, pe proprie răspundere şi în limita alocărilor acordate, conform principiile buneigestionări financiare. Statele membre cooperează cu Comisia pentru a asigura faptul căutilizarea alocărilor se face după aceleaşi principii.

Legea europeană prevăzută în art. III - 412 stabileşte obligaţiile de control şi de audit alestatelor membre în execuţia bugetului, precum şi responsabilităţile care decurg din acestea.Aceasta stabileşte responsabilităţile şi regulile detaliate conform cărora fiecare instituţieparticipă la execuţia propriilor cheltuieli.

În limitele şi condiţiile stabilite prin legea europeană, în art. 412, Comisia poate efectuatransferuri de alocări, fie de la un capitol al bugetului la alt capitol, fie de la o subdiviziune laaltă subdiviziune.

Articolul III-408

194

Comisia prezintă în fiecare an Parlamentului European şi Consiliului, conturile pentruexerciţiul financiar precedent aferente operaţiunilor de buget. De asemenea, Comisia lecomunică un bilanţ financiar privind activul şi pasivul Uniunii.

Comisia prezintă de asemenea Parlamentului European şi Consiliului, un raport de evaluarea finanţelor Uniunii bazat pe rezultatele obţinute, în special raportându-se la indicaţiile datede Parlamentul European şi Consiliul în temeiul art. III-409.

Articolul III-409

1. Parlamentul European, la recomandarea Consiliului, dă descărcare Comisiei de execuţiabugetului. În acest scop, Parlamentul European examinează, în urma Consiliului , conturile,bilanţul financiar şi raportul de evaluare prevăzute în art. III-408, raportul anual al Curţii deConturi, împreună cu răspunsurile instituţiilor controlate la observaţiile Curţii de Conturi,declaraţia de atestare menţionată în art. III-384 alin. 1, sub-paragraful 2,, precum şirapoartele speciale relevante ale Curţii de Conturi.

2. Înainte de a da descărcare Comisiei sau în orice alt scop care are legătură cu exercitareaatribuţiilor de execuţie bugetară, Parlamentul European poate solicita să audieze Comisiaasupra execuţiei cheltuielilor sau a funcţionării sistemelor de control financiar. Comisiaprezintă Parlamentului European, la cererea acestuia, orice informaţie necesară.

3. Comisia ia toate măsurile necesare pentru a respecta observaţiile care însoţesc deciziilede descărcare şi celelalte observaţii ale Parlamentului European privind execuţia cheltuielilor,precum şi comentariile la recomandările pentru descărcare adoptate de către Consiliu.

4. La cererea Parlamentului European sau a Consiliului, Comisia prezintă un raport privindmăsurile luate în lumina acestor observaţii şi comentarii, în special privind instrucţiunile dateserviciilor responsabile de execuţia bugetului. Aceste rapoarte sunt de asemenea transmiseCurţii de Conturi.

Secţiunea 4 – Prevederi comune

Articolul III-410

Cadrul financiar multianual şi bugetul anual se stabilesc în euro.

Articolul III-411

Comisia poate, sub rezerva de a informa autorităţile competente ale statelor membreinteresate, să transfere în moneda unuia din statele membre activele pe care le deţine înmoneda altui stat membru, în măsura necesară utilizării în scopurile prevăzute prinConstituţie. În măsura posibilului, Comisia evită astfel de transferuri dacă deţine deja activedisponibile sau mobilizabile în monedele de care are nevoie.

Comisia comunică cu oricare din statele membre prin intermediul autorităţii desemnate decătre acesta. În execuţia operaţiunilor financiare, ea poate recurge la banca de emisiune astatului membru interesat sau la o altă instituţie financiară aprobată de acesta.

195

Articolul III-412

1. Legea europeană stabileşte:

a) regulile financiare care fixează în special procedura de stabilire şi execuţie a bugetului, depredare şi de verificare a conturilor;

b) regulile referitoare la controlul responsabilităţii controlorilor financiari, în special referitoarela autorizarea ordonatorilor şi contabililor.

Aceasta se adoptă după consultarea Curţii de Conturi.

2. Consiliul adoptă, la propunerea Comisiei, un regulament european care stabileştemodalităţile şi procedura conform căreia veniturile bugetare prevăzute prin aranjamentelereferitoare la resursele proprii ale Uniunii sunt puse la dispoziţia Comisiei, precum şi măsurilede luat pentru a face faţă, atunci când se impune, nevoii de lichidităţi. Consiliul hotărăştedupă consultarea Parlamentului European şi a Curţii de Conturi.

3. Consiliul hotărăşte în unanimitate până la 31 decembrie 2006 în toate cazurile prevăzuteîn prezentul articol.

Articolul III-413

Parlamentul European, Consiliul şi Comisia veghează la disponibilitatea mijloacelorfinanciare care permit Uniunii să-şi îndeplinească obligaţiile juridice cu privire la terţi.

Articolul III-414

Întâlniri periodice între preşedinţii Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei suntconvocate la iniţiativa Comisiei în cadrul procedurilor bugetare prevăzute în prezentul capitol.Preşedinţii iau toate măsurile necesare pentru a promova concertarea şi apropierea poziţiilorinstituţiilor pentru facilitarea punerii în aplicare a dispoziţiilor prezentului capitol.

Secţiunea 5 – Combaterea fraudei

Articolul III-415

1. Uniunea şi statele membre combat frauda şi orice altă activitate ilegală care aduceatingere intereselor financiare ale Uniunii prin măsuri adoptate conform prezentului articol.Aceste măsuri sunt de descurajare şi oferă o protecţie efectivă în statele membre.

2. Statele membre adoptă aceleaşi dispoziţii pentru combaterea fraudei care aduce atingereintereselor financiare ale Uniunii ca şi acelea pe care le adoptă pentru combaterea fraudeicare aduce atingere propriilor interese financiare.

3. Fără să aducă atingere altor dispoziţii ale Constituţiei, statele membre îşi coordoneazăacţiunea pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii contra fraudei. În acest scop,statele membre organizează împreună cu Comisia, o colaborarea strânsă şi periodică întreautorităţile competente.

4. Legea sau legea-cadru europeană stabileşte măsurile necesare în domeniul preveniriifraudei care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii şi al combaterii fraudei, pentru a

196

oferi o protecţie efectivă şi echivalentă în statele membre. Aceasta se adoptă dupăconsultarea Curţii de Conturi.

5. Comisia, în cooperare cu statele membre, prezintă în fiecare an Parlamentului Europeanşi Consiliului un raport privind măsurile şi dispoziţiile adoptate pentru punerea în aplicare aprezentului articol.

Capitolul II reglementează procedura bugetară, aceasta fiind, în esenţă, aceeaşi caprocedura reglementată de articolele 258-280 TCE. Procedura cuprinde:

- cadrul financiar multianual;- bugetul anual;- implementarea bugetului.

Ca elemente de noutate, pot fi reţinute cele referitoare la stabilirea cadrului financiarmultianual (articolul III-402) şi combaterea fraudei (articolul III-415).

Un element semnificativ adoptat în cadrul Conferinţei Interguvernamentale se referǎla creşterea rolului Parlamentului European în procedura bugetarǎ, care este diferitǎ deprocedura legislativǎ ordinarǎ. Astfel, în cazul proiectului aprobat de comietutul deconciliere,în conformitate cu articolul III-404 alin. 7, dacǎ Parlamentul îl respinge şi Consiliulîl aprobǎ, Comisia va trebui sǎ prezinte un nou proiect; în cazul contrar, dacǎ Parlamentulaprobǎ şi Consiliul respinge proiectul, Parlamentul poate, cu votul a trei cincimi din membriisǎi, sǎ aprobe amendamentele convenite în comitetul de conciliere.

Creşterea rolului Parlamentului European este de naturǎ sǎ confere Uniunii Europeneşi finanţelor acesteia: legitimitate sporitǎ, o mai mare transparenţǎ şi o mai mare apropierede nevoile cetǎţeanului.

Capitolul III –Cooperarea consolidatǎ (articolele III-416 - III-423)

Articolul III-416

Cooperarea consolidată preconizată respectă Constituţia şi dreptul Uniunii.

Ea nu poate aduce atingere pieţei interne şi nici coeziunii economice, sociale şi teritoriale. Eanu poate să constituie nici o barieră şi nici o discriminare în schimburile dintre statelemembre, nici să provoace o denaturare a concurenţei între ele.

Articolul III-417

Cooperarea consolidată preconizată respectă competenţele, drepturile şi obligaţiile statelormembre neparticipante. Acestea nu împiedică punerea lor în aplicare de către statelemembre participante.

Articolul III-418

1. Din momentul instaurării acesteia, cooperarea consolidată este deschisă tuturor statelormembre, cu condiţia de a respecta condiţiile eventuale de participare stabilite prin deciziaeuropeană de autorizare. Ea rămân de asemenea deschisă în oricare alt moment cu condiţiade a respecta, pe lângă cele de mai sus, actele deja adoptate în acest cadru.

Comisia şi statele membre participante la o cooperare consolidată veghează la facilitareaparticipării unui număr cât mai mare de state membre.

197

2. Comisia şi, dacă este cazul, ministrul afacerilor externe al Uniunii informează curegularitate pe toţi membrii Consiliului , precum şi Parlamentul European despre evoluţiacooperărilor consolidate.

Articolul III-419

1. Statele membre care doresc să instaureze între ele o cooperare consolidată într-unul dindomeniile prevăzute prin Constituţie, cu excepţia politicii externe şi de securitate comune,înaintează Comisiei o cerere precizând domeniul de aplicare şi obiectivele urmărite princooperarea consolidată preconizată. Comisia poate prezenta Consiliului o propunere înacest sens. Dacă Comisia nu prezintă o propunere, Comisia comunică motivele statelormembre interesate.

Autorizarea de a începe o cooperare consolidată se acordă printr-o decizie europeană aConsiliului la propunerea Comisiei, după aprobarea Parlamentului European.

2. În cadrul politicii externe şi de securitate comune, cererea statelor membre ce doresc săinstaureze între ele o cooperare consolidată este adresată Consiliului . Aceasta estetransmisă ministrului afacerilor externe care îşi dă avizul asupra coerenţei cooperăriiconsolidate cu politica externă şi de securitate comună a Uniunii, precum şi Comisiei, care îşidă avizul în special asupra coerenţei cooperării consolidate preconizate cu celelalte politiciale Uniunii. Cererea este transmisă, de asemenea, Parlamentului European, pentruinformare.

Autorizarea de a începe o cooperare consolidată este acordată printr-o decizie a Consiliului ,adoptată în unanimitate.

Articolul III-420

1. Orice stat membru care doreşte să participe la o cooperare consolidată într-unul dindomeniile prevăzute în art. III-419 alin. 1 îşi notifică intenţia Consiliului şi Comisiei.

Comisia, în termen de patru luni de la data primirii notificării, confirmă participarea statuluimembru în cauză. Dacă este cazul, ea constată îndeplinirea condiţiilor eventuale departicipare şi adoptă măsurile tranzitorii necesare privind aplicarea actelor deja adoptate încadrul cooperării consolidate.

Totuşi, în cazul în care consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile eventuale de participare,Comisia indică dispoziţiile ce trebuie adoptate pentru îndeplinirea lor şi fixează un termenpentru a reexamina cererea de participare. Comisia reexaminează cererea, conformprocedurii prevăzute în paragraful precedent. În cazul în care Comisia consideră că niciacum nu sunt întrunite condiţiile eventuale de participare, statul membru în cauză poatesesiza în această privinţă Consiliul , care hotărăşte conform art. I-44 alin. 3. Consiliul poate,de asemenea, să adopte, la propunerea Comisiei, măsurile tranzitorii prevăzute în al doileaparagraf.

2. Orice stat membru care doreşte să participe la o cooperare consolidată în cadrul politiciiexterne şi de securitate comune notifică intenţia sa Consiliul , ministrului afacerilor externe alUniunii şi Comisiei. Consiliul confirmă participarea statului membru în cauză, dupăconsultarea ministrului afacerilor externe al Uniunii. El constată, dacă este cazul, îndeplinireacondiţiilor eventuale de participare. Consiliul , la propunerea ministrului afacerilor externe alUniunii, poate, de asemenea, să adopte măsurile tranzitorii necesare privind aplicareaactelor deja adoptate în cadrul cooperării consolidate. Cu toate acestea, când consideră cănu sunt îndeplinite condiţiile de participare, Consiliul indică dispoziţiile care trebuie adoptate

198

pentru îndeplinirea acestor condiţii şi fixează un termen pentru reexaminarea cererii departicipare.

În sensul prezentului alineat, Consiliul hotărăşte conform art. I-44 alin. 3.

Articolul III-421

Cheltuielile pentru punerea în aplicare a unei cooperări consolidate, altele decât costurileadministrative ale instituţiilor, sunt în sarcina statelor membre participante, în cazul în careConsiliul , hotărând în unanimitatea membrilor săi, după consultarea Parlamentului, nudecide altfel.

Articolul III-422

1. Atunci când o dispoziţie a Constituţiei, care poate fi aplicată în cadrul cooperăriiconsolidate prevede adoptarea hotărârii în unanimitate a Consiliului, Consiliul, hotărând înunanimitate conform modalităţilor prevăzute în art. I-44 alin. 3, poate, din proprie iniţiativă, sădecidă adoptarea hotărârii cu majoritate calificată.

2. Atunci când o dispoziţie a Constituţiei, care poate fi aplicată în cadrul unei cooperăriconsolidate prevede adoptarea de către Consiliu a legilor sau legilor-cadru europeneconform unei proceduri legislative speciale, Consiliul, hotărând în unanimitate conformmodalităţilor prevăzute în art. I-44 alin. 3, poate, din proprie iniţiativă, să decidă adoptareahotărârii conform procedurii legislative ordinare. Consiliul hotărăşte după consultareaParlamentului European.

3. Paragrafele 1 şi 2 nu se aplică deciziilor ce au implicaţii militare sau în domeniul apărării.

Articolul III-423

Consiliul şi Comisia asigură coerenţa acţiunilor întreprinse în cadrul unei cooperăriconsolidate, precum şi coerenţa acestor acţiuni cu politica Uniunii, şi cooperează în acestscop.

Capitolul III detaliază unele prevederi procedurale ale TUE referitoare la cooperareaconsolidatǎ. În acest sens, sunt necesare următoarele precizări:

a) Articolele III-416 şi III-417 prevăd principii generale pe care va trebui să le respecteorice cooperare consolidatǎ:

- cooperarea consolidatǎ nu va afecta piaţa internă, coeziunea socială,economică sau teritorială;

- nu va constitui o barieră în calea comerţului şi nu va distorsionaconcurenţa;

- va respecta competenţele, drepturile şi obligaţiile statelor care nuparticipă în cadrul acesteia;

- obligaţia statelor neparticipante de a nu împiedica cooperarea consolidatǎ.

b) Caracterul deschis al cooperării consolidate este prevăzut de articolul III-418,reluând dispoziţiile articolului 43b TUE. Totodată, se prevede obligaţia Comisiei sau aMinistrului afacerilor externe de a informa Consiliul şi Parlamentul European despredesfăşurarea cooperării consolidate.

199

c) Procedura aprobării cooperării consolidate este reglementată de articolul III-419.Aceasta este diferită, în funcţie de domeniul la care se referă:

- pentru domeniile reglementate de Constituţie, cu excepţia PESC, seadresează o propunere Comisiei, care, la rândul său transmite propunerea Consiliului .Acesta adoptă o decizie, cu avizul conform al Parlamentului European.

- în materie de PESC, cererea va fi adresată Consiliului, care va transmiteproblema spre avizare Comisiei şi Ministrului afacerilor externe, şi spre informareParlamentului European. Aprobarea se acordă prin decizie a Consiliului.

d) Articolul III-420 reglementează procedura admiterii de noi state în cadrulcooperării consolidate. Procedura este diferită, în funcţie de domeniul în carefuncţionează cooperarea.

e) Cheltuielile referitoare la cooperarea consolidatǎ sunt reglementate de articolul III-421, în mod similar articolului 44a TUE.

f) Proceduri simplificate de adoptare a deciziilor în cazul cooperării consolidate suntreglementate de articolul III-422. Astfel:

- când în domeniul respectiv Constituţia prevede că sistemul decizional încadrul Consiliului va fi unanimitatea, Consiliul poate decide, din proprie iniţiativă, săacţioneze cu majoritate calificată.

- când în domeniul respectiv Constituţia prevede adoptarea de legi sau legi -cadru conform unei proceduri legislative speciale, Consiliul, acţionând în unanimitate, poatedecide aplicarea procedurii legislative ordinare.

g) Asigurarea coerenţei în cadrul cooperării intensificate este reglementată de articolulIII-423, în mod similar articolului 45 TUE.

Titlul VII –Prevederi comune (art. III-330 – III-436)

Articolul III-424

Ţinând cont de situaţia economică şi socială structurală a departamentelor franceze de pestemări, Azore, Madeira şi Insulele Canare, agravată de depărtarea lor, insularitatea, micaîntindere, relieful şi climatul dificil, dependenţa economică faţă de un mic număr de produse,factori a căror permanenţă şi combinare dăunează în mod grav dezvoltării lor, Consiliul , lapropunerea Comisiei, adoptă regulamente şi decizii europene vizând în special stabilireacondiţiilor de aplicare a Constituţiei în aceste regiuni, inclusiv politicile comune. Acestahotărăşte după consultarea Parlamentului European.

Măsurile prevăzute în primul paragraf se referă în special la politicile vamale şi comerciale,politica fiscală, zonele libere, politicile în domeniul agriculturii şi pescuitului, condiţiile deaprovizionare cu materii prime şi bunuri de primă necesitate, ajutoarele de stat şi condiţiile deacces la fonduri structurale şi la programele orizontale ale Uniunii.

Consiliul adoptă măsurile prevăzute în primul paragraf ţinând cont de caracteristicile şiconstrângerile specifice ale regiunilor ultra-periferice fără ca aceasta să dăuneze integrităţii şicoerenţei ordinii juridice a Uniunii, inclusiv piaţa internă şi politicile comune.

Acest text reglementează, preluând textul articolului 299 paragraful 2 TCEposibilitatea adoptării unor decizii care să reglementeze condiţiile de aplicare aConstituţiei faţă de Teritoriile de peste mare ale Franţei şi faţă de Insulele Açores,Madeira şi Canare (teritorii având statutul de asociate ale UE). Sunt prevăzute proceduripentru aplicarea acestor decizii, precum şi domeniile pe care acestea le vor reglementa.

200

Articolul III-425

Constituţia nu aduce atingere regimului proprietăţii în cadrul statelor membre.

Se prevede faptul că prin prevederile Constituţiei nu vor fi afectate regulile Statelormembre referitoare la regimul proprietăţii (acesta urmând să rămână în competenţelestatelor), reluându-se dispoziţiile articolului 295 TCE.

Articolul III-426

În fiecare din statele membre, Uniunea posedă capacitatea juridică cea mai larg recunoscutăpersoanelor juridice de către legislaţiile naţionale; ea poate în special dobândi sau înstrăinabunuri mobile şi imobile şi poate sta în justiţie. În acest scop, ea este reprezentată de cătreComisie. Cu toate acestea, ea este reprezentată de către fiecare instituţie, în temeiulautonomiei lor administrative, pentru chestiunile referitoare la funcţionarea lor.

Articolul III-426 reglementează personalitatea juridică a Uniunii Europene îndreptul intern al Statelor membre, prin adaptarea articolelor 281 şi 282 TCE. Astfel,această personalitate juridică va presupune:

- dobândirea de bunuri mobile şi imobile;- dreptul de a sta în justiţie.

În acest sens, se prevede că Uniunea va fi reprezentată de Comisie. Se acordăposibilitatea ca Uniunea să fie reprezentată şi de alte organe, în virtutea autonomieiadministrative a acestora, în funcţie de domeniile sau operaţiunile respective.

Articolul III-427

Legea europeană stabileşte statutul funcţionarilor Uniunii şi regimul aplicabil celorlalţiagenţi ai Uniunii. Ea este adoptată după consultarea instituţiilor interesate.

Acest text prevede reglementarea printr-o lege europeană a regulamentelor depersonal ale funcţionarilor Uniunii, după consultarea instituţiilor implicate (este preluată, înacest sens, reglementarea articolului 283 TCE).

Articolul III-428

Pentru îndeplinirea sarcinilor care îi sunt încredinţate, Comisia poate primi orice informaţie şipoate face orice verificare necesară, în limita şi condiţiile fixate printr-un regulament sau odecizie europeană adoptată de Consiliul cu majoritate simplă.

Este reglementată posibilitatea Comisiei de a efectua controale în îndeplinireaatribuţiilor sale, în conformitate cu regulile şi condiţiile adoptate prin decizie sau regulamental Consiliului, votate cu majoritate simplă (sunt preluate unele prevederi ale articolului 284TCE)

Articolul III-429

1. Fără să aducă atingere art. 5 din protocolul privind statutele Sistemului European alBăncilor Centrale şi Băncii Centrale Europene, legea sau legea-cadru europeană stabileşte

201

măsurile pentru întocmirea de statistici, atunci când aceasta este necesară pentruîndeplinirea activităţilor Uniunii.

2. Întocmirea de statistici se face cu respectarea imparţialităţii, fiabilităţii, obiectivităţii,independenţei ştiinţifice, eficacităţii cu privire la costuri şi la confidenţialitatea informaţiilorstatistice; aceasta nu trebuie să antreneze costuri excesive pentru agenţii economici.

Articolul III-429 prevede reglementarea prin lege sau lege - cadru europeană asistemului de statistici ale Uniunii. Principiile care vor sta la baza acestui sistem vor fireprezentate de: imparţialitate, încredere, obiectivitate, independenţă ştiinţifică, costuriechitabile şi confidenţialitatea informaţiilor (sunt reluate prevederile articolului 285 TCE)

Articolul III-430

Membrii instituţiilor Uniunii, membrii comitetelor, precum şi funcţionarii şi agenţii Uniunii auobligaţia, chiar după încetarea funcţiilor lor, de a nu divulga informaţii care, prin natura lor,constituie secret profesional, şi în special datele privind întreprinderile, relaţiile lor comercialesau elemente ale preţului de cost.

Textul reglementează obligaţia funcţionarilor Uniunii de a păstra secretulprofesional (sunt reluate prevederile articolului 287 TCE).

Articolul III-431

Răspunderea contractuală a Uniunii este reglementată de dreptul aplicabil contractului încauză.

În materie de răspundere non contractuală, Uniunea trebuie să compenseze, conformprincipiilor generale comune ale statelor membre, toate daunele cauzate de către instituţiilesale sau prin agenţii săi, în exercitarea funcţiilor lor.

Prin derogare de la paragraful 2 Banca Centrală Europeană trebuie să compenseze, conformprincipiilor generale comune sistemelor de drept ale statelor membre, prejudiciile cauzate deea însăţi sau de către agenţii săi în exercitarea funcţiilor lor.

Răspunderea personală a agenţilor faţă de Uniune este reglementată în dispoziţiile carestabilesc statutul lor sau regimul care li se aplică.

Preluând prevederile articolului 288 TCE, acest text reglementează legea aplicabilăpentru:

- răspunderea contractuală a Uniunii;- răspunderea delictuală a Uniunii şi Instituţiilor acestora;- răspunderea personalului Instituţiilor Uniunii.

Articolul III-432

Sediul instituţiilor Uniunii este stabilit de comun acord între guvernele statelor membre.

Sunt reluate identic dispoziţiile articolului 289 TCE referitoare la sediul instituţiiloreuropene.

202

Articolul III-433

Consiliul adoptă în unanimitate un regulament european care stabileşte regimul lingvistic alinstituţiilor Uniunii, fără să aducă atingere Statutului Curţii de Justiţie.

Sunt reluate identic dispoziţiile articolului 290 TCE referitoare la regimul lingvistic.

Articolul III-434

Uniunea se bucură pe teritoriul statelor membre de privilegii şi imunităţi necesare îndepliniriimisiunii sale în condiţiile definite în Protocolul privind privilegiile şi imunităţile ComunităţilorEuropene. Acelaşi lucru este valabil pentru Banca Centrală Europeană şi Banca Europeanăde Investiţii.

Acest text reglementează, prin reluarea identicǎ a dispoziţiilor articolului 291 TCE,privilegiile şi imunităţile Uniunii pe teritoriul Statelor membre. Fundamentul juridic alacestora este reprezentat de criteriul funcţional şi de personalitatea juridicǎ a UniuniiEuropene. În relaţia dintre Uniune şi statele membre nu ar fi putut fi, în nici un caz, aplicabilǎConvenţia de la Viena privind relaţiile diplomatice (1961) – dreptul „comun” în materie, prinurmare fiind necesarǎ reglementarea într-un Protocol special privilegiile şi imunitǎţile Uniuniişi personalului instituţiilor comunitare.

Articolul III-435

Drepturile şi obligaţiile rezultând din convenţiile încheiate anterior datei de 1 ianuarie 1958sau, pentru statele în curs de aderare, anterior datei aderării lor, între unul sau mai multestate membre, pe de o parte, şi unul sau mai multe state terţe, pe de altă parte, nu suntafectate de Constituţie.

În măsura în care aceste convenţii nu sunt compatibile cu Constituţia, statul sau statelemembre în cauză recurg la toate mijloacele necesare pentru eliminarea incompatibilităţilorconstatate. În caz de nevoie, statele membre îşi acordă asistenţă reciprocă pentru a atingeacest scop şi, dacă este cazul, adoptă o atitudine comună.

În aplicarea convenţiilor prevăzute în primul paragraf, statele membre ţin cont de faptul căavantajele acordate prin Constituţie pentru fiecare din statele membre fac parte integrantădin Uniune şi sunt, din acest motiv, legate inseparabil de crearea de instituţii comune, deatribuirea de competenţe în favoarea lor şi de acordarea de avantaje egale pentru fiecare dinstatele membre.

Textul reia prevederile articolului 307 TCE, referitor la obligaţia Statelor membrede a realiza conformitatea acordurilor încheiate înainte de 1 ianuarie 1958 sau de dataaderării cu dreptul comunitar.

Acest articol prezintă importanţă din punctul de vedere al părţii române, în contextulîn care acesta impune realizarea conformităţii cu acquis-ul comunitar a tuturor acordurilorîncheiate înaintea aderării.

Articolul III-436

1. Constituţia nu este incompatibilă cu următoarele norme:

a) nici unul din statele membre nu este obligat să furnizeze date a căror divulgare oconsideră contrară intereselor esenţiale ale securităţii sale;

203

b) orice stat membru poate adopta dispoziţiile pe care le consideră necesare pentruprotejarea intereselor esenţiale ale securităţii sale şi care se raportează la producţia sau lacomerţul de arme, muniţii, material de război; aceste dispoziţii nu trebuie să modificecondiţiile de concurenţă pe piaţa internă în ce priveşte produsele care nu sunt destinate unorscopuri specific militare.

2. Consiliul , la propunerea Comisiei, poate adopta în unanimitate o decizie europeană demodificare a listei întocmite la 15 aprilie 1958, cu produsele cărora li se aplică dispoziţiilealin. 1 lit. b).

Textul reia identic prevederile articolului 296 TCE, referitoare la neafectarea de cătreConstituţie a drepturilor statelor de a nu furniza informaţiile considerate esenţiale pentruinteresele sale de securitate, precum şi de a adopta măsuri necesar protecţiei intereseloresenţiale legate de producţia şi comerţul cu arme.

D. Partea a IV-a: „Dispoziţii generale şi finale”

Unele dintre prevederile generale şi finale au fost preluate din partea finală aTratatului CE. Cu toate acestea, considerăm utilă analizarea succintă fiecăruia dintre cele 6articole ale Părţii a IV-a.

Articolul IV-437: „Înlocuirea tratatelor anterioare”

1. Prezentul Tratat de instituire a unei Constituţii pentru toată Europa abrogă Tratatul deinstituire a Comunităţii Europene şi Tratatul privind Uniunea Europeană, precum şi, încondiţiile stabilite de Protocolul relativ la actele şi tratatele care completat sau modificatTratatul de instituire a Comunităţii Europene şi Tratatul privind Uniunea Europeană, şi acteleşi tratatele care le-au completat sau modificat, sub rezerva alin. 2 şi 3.2. Tratatele referitoare la aderare:a) al Regatului Danemarcei, Irlandei şi Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;b) al Republicii Elene;c) al Regatului Spaniei şi al Republicii Portugheze;d) al Republicii Austriece, Republicii Finandei şi Regatul Suediei şie) al Republicii Cehe, Republicii Estoniei, Republicii Ciprului, Republicii Letoniei, RepubliciiLituaniei, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Poloniei, Republicii Sloveniei şiRepublicii Slovace.sunt abrogate. Totuşi- dispoziţiile Tratatelor la care se referă lit.a) la d) şi stabilite sau la la care se referăProtocolul privind Tratatele şi Actele de aderare ale Regatului Danemarcei, Irlandei şiRegatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Republicii Elene, Regatului Spaniei şi alRepublicii Portugheze, Republicii Austriece, Republicii Finandei şi Regatul Suediei vorrămâne învigoare şi îşi vor produce efectele conform acestui Protocol.- dispoziţiile Tratatului la care se referă lit. e şi care sunt stabilite sau la care se referăProtocolul cu privire la Tratatul sau Actul de aderare al Republicii Cehe, Republicii Estoniei,Republicii Ciprului, Republicii Letoniei, Republicii Lituaniei, Republicii Ungare, RepubliciiMalta, Republicii Poloniei, Republicii Sloveniei şi Republicii Slovace rămân în vigoare şi îşivor produce efectelel lor juridice conform acestui Protocol.

Articolul IV-437 prevede că Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa va înlocuiTratatul CE, Tratatul asupra UE, precum şi toate tratatele care le amendează

204

(enumerate într-un Protocol), acestea urmând a ieşi din vigoare la data intrării învigoare a Tratatului instituind Constituţia.

În consecinţǎ, Constituţia va reprezenta un instrument juridic cu totul nou, deşi suntreluate o parte semnificativǎ a vechilor prevederi.

Din punctul de vedere al României, caracterul de instrument juridic nou al Constituţieieuropene prezintǎ anumite consecinţe în ceea ce priveşte redactarea Tratatului deaderare.

Astfel – incertitudinea cu privire la momentul intrării în vigoare a Constituţieigenerează întrebarea „la ce va act juridic adera România” – a) la Tratatulconstituţional, dacă acesta va intra în vigoare înainte de 1 ianuarie 2007, b) la T.C.E. şiT.U.E. dacă intrarea în vigoare a Constituţiei va fi ulterioară.

În cea de a doua situaţie, se ridică şi problema referitoare la modalitatea juridică încare va deveni România parte la Tratatul Constituţional în momentul intrării acestuia învigoare (după 1 ianuarie 2007). În condiţiile în care România nu a participat la semnare(după cum este cunoscut, la 29 octombrie 2004 România va semna numai Actul final –document cu caracter politic – nu şi Tratatul constituţional), singura modalitate juridică princare se România va deveni parte la acest Tratat va fi aderarea – care va fi reglementată totde Tratatul de aderare al României la U.E).

Apare evident că întreaga problematică trebuie reglementată prin Tratatul deaderare al României la U.E. In condiţiile în care intrarea în vigoare a Tratatului constituţionaleste, din punct de vedere strict juridic, un eveniment incert – atât din punctul de vedere almomentului, cât şi din punctul de vedere al producerii, Tratatul de aderare va trebui săconţină o clauză alternativă (supusă unei condiţii) – a) dacă Tratatul constituţional intră învigoare, se va adera la acesta; b) dacă Tratatul constituţional nu intră în vigoare – se vaadera la 1 ianuarie 2007 la T.C.E. şi T.U.E şi la Tratatul constituţional la momentul intrăriiacestuia în vigoare.

Tratatul de aderare al celor 10 noi state membre, semnat în 2003 cuprinde 3părţi: a) Tratatul propriu-zis (3 articole), care consacră solemn aderarea statelor laUniunea Europeană şi la tratatele constitutive ale acesteia (fără a le denumi); b) Actul deaderare, care consacră condiţiile aderării statelor la T.C.E. şi T.U.E. şi c) Anexele Actuluide aderare – care conţin adaptările acquis-ului temporare (convenite în negocieri) şipermanente. Tratatul de aderare al României şi Bulgariei va avea, în principiu, o structurăsimilară.

Soluţia la această problemă avută în vedere la redactarea Tratatului de aderare arputea urmări următoarele principii:

- Tratatul de aderare va cuprinde următoarele părţi: a) Tratatul de aderarepropriu-zis (3 articole); b) actul de aderare, însoţit de Anexele la acesta şi c) un Protocol,însoţit de Anexe.

- Actul de aderare şi Protocolul vor intra în vigoare alternativ (ambele fiindsupuse unei condiţii suspensive – respectiv, în cazul actului de aderare, rezolutorii).

- Astfel, Actul de aderare va reglementa aderarea la T.C.E. şi T.U.E. şi vaintra în vigoare în cazul în care Tratatul constituţional nu va intra în vigoare până la 1ianuarie 2007 (condiţia suspensivă). De asemenea, Actul de aderare va conţine odispoziţie care prevede că la momentul intrării în vigoare a Tratatului constituţional,Actul de aderare îşi va înceta efectele (condiţia rezolutorie);- De asemenea Protocolul va reglementa aderarea la Tratatul constituţional.Intrarea acestuia în vigoare se va produce – la 1 ianuarie 2007, dacă Tratatulconstituţional intră în vigoare înainte de acest moment sau, în cazul în care intrarea învigoare se va produce ulterior, la acest moment ulterior (condiţie suspensivă);- în afara reglementării „aderării la T.C.E.şi T.U.E., respectiv a aderării la TratatulConstituţional”, Actul de aderare şi Protocolul vor avea conţinut identic. Ele vor cuprinde,fiecare în parte, condiţiile aderării şi vor fi însoţite de Anexe care vor reglementaperioadele de tranziţie şi adaptările permanente ale acquis-ului (anexele vor avea, deasemenea, conţinut identic).

205

Articolul IV-438: „Succesiunea şi continuitatea juridică” în relaţia cu ComunitateaEuropeană şi Uniunea Europeană, aceasta din urmă înfiinţată prin Tratatul de la Maastricht.

1. Uniunea Europeană stabilită prin acest Tratat va succede Uniunii Europene, constituiteprin Tratatul Uniunii Europene, şi Comunităţii Europene.2. Sub rezerva art.IV-439, instituţiile, organele,organismele şi agenţiile existente la dataintrării în vigoare a prezentului Tratat, îşi exercită atribuţiile în sensul acestui Tratat încomponenţa lor de la acea dată, până la adoptarea de noi dispoziţii pentru aplicarea acestuiTratat sau până la sfârşitul mandatului lor.3. Actele instituţiilor, organelor, organismele şi agenţiile, adoptate în baza tratatelor şi şiactelor abrogate de la art. IV-437 rămân în vigoare. Efectele lor juridice se vor produce pânăla data abrogării, anulării sau modificării lor prin aplicarea acestui Tratat. Aceste prevederi seaplică şi înţelegerilor dintre statele membre încheiate în temeiul tratatelor şi actelor abrogateprin art. IV-437.Celelalte elemente ale acquis-ului comunitar şi al Uniunii, existente la data intrării în vigoarea acestui Tratat, mai ales înţelegerile interinstituţionale, deciziile şi acordurile la care au ajunsreprezentanţii guvernelor statelor membre, în cadrul reuniunilor Consiliului sau acordurileîncheiate de statele membre privind funcţionarea Uniunii sau a Comunităţii sau legate deacţiunea acestora, declaraţiile, inclusiv cele făcute în contextul conferinţelorinterguvernamentale, precum şi rezoluţiile sau alte poziţii adoptate de Consiliul European saude Consiliu şi cele referitoare la Uniune sau la Comunitate, adoptate de comun acord destatele membre, vor rămâne în vigoare până la abrogare sau amendare.4. Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene şi Curtea de Primă Instanţăreferitoare la interpretarea şi aplicarea tratatelor şi actelor abrogate prin art. IV-437, precumşi actele şi convenţiile adoptate pentru punerea lor în aplicare, rămân, mutatis mutandis,sursa de interpretare a legislaţiei Uniunii şi în mod special a dispoziţiilor comparabile aleConstituţiei.5. Continuitatea procedurilor administrative şi judiciare existente în momentul intrării învigoare a acestui Tratat este asigurată in conformitate cu dispoziţiile Constituţiei. Instituţiile şiorganele responsabile pentru îndeplinirea acestor proceduri vor lua toate măsurile necesareîn acest scop.

a) Acest articol prevede că Uniunea „va succeda” în drepturi şi obligaţii ComunitateaEuropeană şi Uniunea Europeană, inclusiv în ceea ce priveşte bunurile, datoriile şi arhivele.

S-a pus problema dacǎ este vorba despre succesiune – în sensul de înlocuire a uneipersonalitǎţi juridice cu alta nouǎ – sau de continuitatea aceleiaşi personalitǎţi juridice.

Iniţial, în forma redactatǎ de Convenţia privind viitorul Europei, acest articol prezentadimensiuni reduse. S-a considerat necesarǎ detalierea acestor prevederi. Motivul pentrucare acest lucru a fost realizat este acela cǎ Uniunea Europeanǎ stabilitǎ prin Constituţiereprezintǎ o persoanǎ juridicǎ nouǎ în dreptul internaţional, diferitǎ de UniuneaEuropeanǎ/Comunitatea Europeanǎ înfiinţatǎ prin T.U.E. şi T.C.E. Prin urmare, avem de-a face, în mod corect, cu succesiunea între douǎ organizaţii internaţionale, şi nu cu uncaz de continuitate a personalitǎţii juridice. De aceea a fost nevoie de reglementareadetaliatǎ a continuitǎţii: acquis-ului comunitar, a procedurilor, a funcţionǎrii instituţiilor etc.

b) Continuitatea juridică va presupune, de asemenea:- menţinerea ordinii juridice anterioare;- menţinerea activitǎţii instituţiilor, organelor, organismelor „vechii Uniuni”;- menţinerea jurisprudenţei CJCE ca sursă de interpretare a dreptului;- menţinerea procedurilor administrative şi judiciare.

Articolul IV-439: „Dispoziţii tranzitorii cu privire la anumite instituţii”

Dispoziţiile tranzitorii referitoare la componenţa Parlamentului European, definirea majorităţiicalificate în cadrul Consiliului european şi a Consiliului , inclusiv acele cazuri în care nu toţimembrii Consiliului European şi ai Consiliului i votează, şi la componenţa Comisiei, inclusiv

206

cele referitoare la Ministrul Afacerilor Externe al Uniunii vor fi prevăzute în Protocol la punctulreferitor la dispoziţii tranzitorii cu privire la instituţiile şi organismele Uniunii.

Se precizează că dispoziţii cu privire la: PE, definirea majorităţii calificate în ConsiliulEuropean şi în Consiliu (inclusiv situaţia când votează ne-membrii ai acestor instituţii) şi lacompunerea Comisiei (inclusiv Ministrul afacerilor externe al UE) vor fi prezente într-unProtocol privind dispoziţii transnaţionale referitoare la instituţiile şi organele UE.

Articolul IV-440: „Domeniu de aplicare”

1. Prezentul Tratatul se aplică Regatului Belgiei, Regatului Danemarcei, Republicii Federalea Germaniei, Republicii Estoniei, Republicii Elene, Regatului Spaniei, Republicii Franceze,Irlandei, Republicii Italiene, Republicii Ciprului, Republicii Letoniei, Republicii Lituaniei,Marelui Ducat al Luxemburgului, Republicii Ungare, Republicii Maltei, Regatului Ţărilor deJos, Republicii Austria, Republicii Poloniei, Republicii Portugheze, Republicii Finlanda,Regatului Suediei şi Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.2. Acest Tratat se aplică Guadeloupe, Guianei Franceze, Martinique, Réunion, Ayore,Madeira şi Insulelor Canare conform art. III-424.3. Ţările şi teritoriile de peste mări a căror listă figurează în Anexa II fac obiectul regimuluispecial de asociere definit în Partea a III-a, Titlul IV al prezentului Tratat.Prezentul Tratat nu se aplică ţărilor şi teritoriilor de peste mări care au relaţii speciale cuRegatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord care nu sunt precizate în lista menţionatăanterior.4. Prezentul Tratat se aplică teritoriilor europene de ale căror relaţii externe este responsabilun stat membru.5. Prezentul Tratat se aplică insulelor Åland în conformitate cu dispoziţiile care figurauoriginal la art. IV-437(2)(d) din Tratat şi care au fost reproduse în Secţiunea V a Titlului V dinProtocolul privind Tratatele şi Actele de de aderare a Regatului Danemarcei, Irlandei, aRegatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, a Republicii Elene, a Regatului Spaniei şi aRepublicii Prtugheze, a Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei.6. Prin derogare de la alineatele precedente:a) Tratatul de instituire a Constituţiei nu se aplică insulelor Feroe;b) Prezentul Tratat nu se aplică Akrotiri şi Dhekelia, zone de suveranitate ale Regatului Unital Marii Britanii şi Irlandei de Nord în Cipru, decât în măsura în care este necesar în vedereaimplementării regimului prevăzut iniţial în Protocolul nr. 3 referitor la Zonele de suveranitateale Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord în Cipru, anexate Actului de aderarecare este parte integrantă a Tratatului la care se referă art. IV-437(2)(e) din Constituţie, şicare a fost reprodus în Protocolul cu privire la Tratatul şi Actul de aderare al Republicii Cehe,Republicii Estonia, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, RepubliciiUngaria, Republicii Malta, Republicii Polonia, Republicii Slovenia şi Republicii Slovacia;c) Prezentul Tratat nu se aplică Insulelor Normande (Channel Islands) şi Insulei Man decât înmăsura necesară pentru a asigura aplicarea regimului prevăzut pentru aceste insuleprevăzut în Tratatul la care se referă art. Iv-437(2)(a) din Constituţie şi care a fost reprodus înProtocolul cu privire la Tratatul şi la Actul de aderare a Regatului Danemarcei, Irlandei şi alRegatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, al Republicii Elene, Al Regatului Spaniei şiRepublicii Portugheze, al Republicii Austria, al Republicii Finlanda şi al Regatului Suediei.7. Consiliul European poate, al iniţiativa statului membru interesat, adopta o decizieeuropeană de amendare a statutului, cu privire la Uniune, al unei ţări sau teritoriu francez,olandez sau danez la care se referă alin. 2 şi 3. Consiliul European hotărăşte cu unanimitatedupă ce consultă Comisia.

Textul reia prevederile articolului 299 TCE, cu excepţia celor referitoare la Teritoriile depeste mări ale Franţei, Açores, Madeira şi Canare.

Articolul IV-441: „Uniunile regionale”

207

Tratatul de instituire a Constituţiei nu se opune existenţei şi realizării uniunilor regionale întreBelgia şi Luxemburg, precum şi între Belgia, Luxemburg şi Olanda, în măsura în care nu seaduce atingere obiectivelor acestor uniuni regionale prin aplicarea Tratatului menţionat.

Textul acestui articol reia prevederile articolului 306 TCE, referitor la neafectareauniunilor stabilite între Belgia, Luxemburg şi Ţările de Jos.

Articolul IV-442: „Protocoale”

Protocoalele anexate la prezentul Tratat fac parte integrantă din acesta.

Acest text conţine o prevedere comună tratatelor internaţionale, în conformitate cu careprotocoalele fac parte integrantă din Tratat.

Articolul IV-443: „Procedura ordinară de revizuire”

1. Guvernul oricărui stat membru, Parlamentul European sau Comisia pot prezentaConsiliului proiecte de revizuire a Tratatului de instituire a Constituţiei. Aceste proiecte senotifică Consiliului European de către Consiliu şi Parlamentelor naţionale ale statelormembre.2. Dacă Consiliul European, după consultarea Parlamentului European şi a Comisiei, adoptăcu o majoritate simplă o decizie favorabilă examinării modificărilor propuse, preşedinteleConsiliului European convoacă o Convenţie compusă din reprezentanţi ai parlamentelornaţionale ale statelor membre, din şefii de stat sau de guvern ai statelor membre, dinParlamentul European şi din Comisie. Banca Centrală Europeană este, de asemenea,consultată în cazul modificărilor instituţionale în domeniul monetar. Convenţia examineazăproiectele de revizuire şi adoptă prin consens o recomandare Conferinţei reprezentanţilorguvernelor statelor membre prevăzută în alin. 3.Consiliul European poate să decidă cu majoritate simplă, după aprobarea ParlamentuluiEuropean, să nu convoace Convenţia în cazul modificărilor a căror amploare nu o justifică. Înacest ultim caz, Consiliul European stabileşte mandatul pentru Conferinţa reprezentanţilorguvernelor statelor membre.3. Conferinţa reprezentanţilor guvernelor statelor membre este convocată de cătrepreşedintele Consiliului în vederea deciderii de comun acord a modificărilor ce trebuie aduseTratatului de instituire a Constituţiei.Amendamentele vor intra în vigoare după ce au fost ratificate de către toate statele membreîn conformitate cu dispoziţiile lor constituţionale.4. Dacă în termen de doi ani de la semnarea tratatului de modificare a Tratatului de instituirea Constituţiei, patru cincimi din statele membre au ratificat Tratatul menţionat, iar unul saumai multe state membre au întâmpinat dificultăţi pentru a proceda la ratificarea respectivă,chestiunea este deferită Consiliului European.

Procedura revizuirii Tratatului constituţional presupune este reglementată în detaliu,presupunând următoarele etape:

a) propunerile referitoare la amendarea Tratatului pot fi supuse Consiliului de cătreGuvernele Statelor Membre, Parlamentul European, Comisia Europeană.Parlamentele naţionale vor fi notificate cu privire la aceste propuneri;

b) convenirea unei Convenţii în cadrul căreia urmează să se discute amendamenteleeste stabilită prin vot cu majoritate simplă de către Consiliul European;

c) Convenţia adoptă prin consens recomandări cu privire la amendarea Tratatului;d) Amendamentele sunt convenite prin consens de o Conferinţă

Interguvernamentală;e) Intrarea în vigoare a amendamentelor se va realiza după ratificarea de către

Statele membre;

208

f) Totodată, se prevede că dacă în termen de doi ani patru cincimi din Statelemembre au ratificat Tratatul, iar restul au dificultăţi în îndeplinirea acesteiproceduri, problema va fi transmisă spre discuţie Consiliului European.

Articolul IV-444: „Procedura simplificată de revizuire”

1. Atunci când Constituţia prevede în Partea a III-a că, într-un domeniu determinat, Consiliulhotărăşte în unanimitate, Consiliul European poate adopta o decizie europeană prin care săautorizeze Consiliul să hotărască în domeniul respectiv cu majoritate calificată.

Acest par. nu se aplică deciziilor cu inplicaţii militare sau a celor din domeniul apărării.2. Atunci când Constituţia prevede în Partea a III-a că legile europene şi legile-cadrueuropene sunt adoptate de Consiliul conform unei proceduri legislative speciale, ConsiliulEuropean poate să adopte o decizie prin care să autorizeze adoptarea acestor legi sau legi-cadru conform procedurii legislative ordinare. Consiliul European hotărăşte după consultareaParlamentului European şi informarea parlamentelor naţionale.3. Orice iniţiativă luată de Consiliul European pe baza alin. 1 sau 2 este notificatăparlamentelor naţionale ale statelor membre. Dacă parlament naţional îşi exprimă opoziţia întermen de şase luni de la data notificării, decizia europeană la care se referă alin. 1 şi 2 nuva fi adoptată. În absenţa opoziţiei, Consiliul European poate adopta decizia.Pentru adoptarea deciziei la care se referă alin. 1 şi 2, Consiliul European hotărăşte înunanimitate, după obţinerea aprobării Parlamentului European, care trebuie dată cu votulmajorităţii membrilor săi.

a) Se precizează, în primul paragraf, că, atunci când Partea III prevede că, pentruanumite domenii, Consiliul ia decizia cu unanimitate, Consiliul European poate adopta odecizie europeană care să autorizeze Consiliul să folosească majoritatea calificată, cuexcepţia cazului când este vorba despre decizii cu implicaţii militare sau în domeniulapărării. Denumitǎ clauzǎ simplificatǎ de revizuire, aceastǎ prevedere constituie, de fapt,clauza pasarelǎ generalǎ, fiind plasatǎ iniţial, de Convenţia privind viitorul Europei, laarticolul I-25;

O prevedere similară este şi pentru legi şi legi-cadru adoptate de Consiliu printr-oprocedură legislativă specială, Consiliul European putând autoriza utilizarea celei ordinare.Aceastǎ prevedere este cea de a doua laturǎ a clauzei pasarele generale – trecerea de lao majoritate calificatǎ sau o procedurǎ specialǎ la procedura legislativǎ ordinarǎ.

b) Iniţiativa Consiliului European din paragrafele 1 şi 2 va fi notificată parlamentelornaţionale; dacă unul dintre acestea se opune (în 6 luni de la notificare), decizia europeanănu poate fi adoptată.

c) Pentru adoptarea deciziei, Consiliul European va folosi unanimitatea, cu avizulconform al Parlamentului (acesta va hotărî cu majoritatea membrilor săi).

Articolul IV-445: „Procedura simplificată de revizuire cu privire la politicileinterne ale UE”

1. Guvernul oricărui stat membru, Parlamentul European sau Comisia pot înainta ConsiliuluiEuropean propuneri de revizuire, în întregime sau parţial, a dispoziţiilor din Partea a III-a,Titlul III, referitor la politicile interne ale Uniunii.2. Consiliul European poate adopta decizii Europene de amendare integrală sau parţială aPărţii III, Titlul III. Consiliul European decide în unanimitate după consultarea ParlamentuluiEuropean,a Comisiei şi a Băncii Centrale Europene în cazul modificărilor instituţionale dindomeniul monetar.Astfel de decizii nu vor intra în vigoare decât după ratificarea lor de către statelel membre,conform dispoziţiilor lor constituţionale.3. Deciziile europene la care se referă alin. 2 nu vor spori competenţele atribuite Uniunii prinacest Tratat.

209

Acest text, introdus în cadrul dezbaterilor din cadrul Conferinţei Interguvernamentale,prevede faptul că:

o un stat membrusau

o Parlamentul European sau

o Comisiapoate propune Consiliului European revizuirea parţială sau totală a Titlului III al Părţii III cuprivire la politicile interne ale UE. Consiliul European va adopta o decizie europeană cuunanimitate, după consultarea Parlamentului şi a Comisiei, precum şi a BCE, în cazulmodificărilor privind domeniul monetar.

O asemenea decizie, se adaugă, va intra în vigoare doar după ce va fi aprobată destatele membre, conform cu procedurile constituţionale proprii.

Articolul IV-446: „Durata”

Tratatul de instituire a Constituţiei se încheie pe o durată nelimitată.

Tratatul este încheiat pe o perioadă nelimitată – în mod similar ca actualele T.C.E. şiT.U.E., dar spre deosebire de Tratatul instituind Comunitatea Europeanǎ a Cǎrbunelui şiOţelului, încheiat în 1951, a cǎrui duratǎ de valabilitate a fost de 50 de ani.

Articolul IV-447: „ Ratificare şi intrare în vigoare”

1. Tratatul de instituire a Constituţiei va fi ratificat de către Înaltele Părţi Contractante, înconformitate cu dispoziţiile lor constituţionale. Instrumentele de ratificare vor fi depuse laguvernul Republicii Italiene.2. Acest Tratat va intra în vigoare la 1 noiembrie 2006, cu condiţia ca toate instrumentele deratificare să fi fost depuse, sau în prima zi a lunii ce urmează depunerii instrumentului deratificare de către ultimul stat semnatar care îndeplineşte această formalitate.

a) Primul paragraf al acestui articol prevede obligativitatea ratificării Tratatului decătre părţile contractante. Se prevede, totodată, că depozitar va fi Guvernul RepubliciiItaliene.

b) În ceea ce priveşte intrarea în vigoare, aceasta se va produce pe 1 noiembrie 2006,sub condiţia ratificării de către toate statele semnatare. În cazul în care ratificarea de cătretoate statele nu se va produce până la data respectivă, Tratatul va intra în vigoare în primazi celei de-a doua luni care va urma depunerii ultimului instrument de ratificare.

Articolul IV-448: „Textele cu valoare autentică”

1. Acest Tratat, redactat într-un exemplar unic, în limbile daneză, germană, engleză,finlandeză, franceză, greacă, irlandeză, italiană, olandeză, portugheză, spaniolă, suedeză,cehă, estoniană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, poloneză, slovacă, slovenă, textelestabilite în fiecare din aceste limbi având aceeaşi forţă juridică, va fi depus în arhiveleguvernului Republicii Italiene, care va transmite câte o copie certificată pentru conformitatefiecăruia dintre guvernele celorlalte state semnatare.2 Tratatul poate fi tradus şi în alte limbi, stabilite de statele membre, care, conformdispoziţiilor lor constituţionale, sun limbi oficiale pe tot teritoriul lor sau într-o parte a acestuia.O copie certificată a acestor traduceri va fi transmisă de statele interesate spre depozitare înarhivele Consiliului.

210

Sunt menţionate limbile celor 15 state membre ale UE în prezent şi ale celor 10 statepreconizate a adera în 2004. Totodată, se prevede posibilitatea traducerii şi în alte limbi,vorbite în teritorii din statele membre şi care, conform constituţiei proprii, au un statut oficial.

Limbile statelor candidate, care au participat în calitate de observatori la lucrǎrileConvenţiei privind viitorul Europei şi ale Conferinţei Interguvernamentale, nu au putut fiincluse, întrucât statele respective nu erau, la momentul semnǎrii Constituţiei, membre aleU.E. Tratatul de aderare al României şi Bulgariei va prevedea modificarea acestui articol, învederea adǎugǎrii limbilor românǎ şi bulgarǎ ca limbi oficiale ale Uniunii.