TEZĂ DE DOCTORAT PARTAJAREA COMPETENȚELOR ȘI ... · Deși Tratatul de la Lisabona a preluat o...

REZUMAT

TEZĂ DE DOCTORAT

PARTAJAREA COMPETENȚELOR ȘI

RESPONSABILITĂȚILOR LA NIVEL NAȚIONAL,

FEDERAL ȘI LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC

Prof.univ.dr. Nicolae VOICULESCU

DOCTORAND:

Silviu Alexandru LĂZĂRESCU-SIMION

BUCUREȘTI

2017

CUPRINS

LISTA DE ABREVIERI

INTRODUCERE

CAPITOLUL I DISTRIBUIREA COMPETENȚELOR LA NIVELUL REPUBLICII

FEDERALE GERMANIA

1.1. CADRUL CONSTITUȚIONAL DE REPARTIZARE A COMPETENȚELOR ÎN

CADRUL REPUBLICII FEDERALE GERMANIA

1.2. CURTEA CONSTITUȚIONALĂ FEDERALĂ A GERMANIEI ȘI ROLUL ACESTEIA

ÎN ASIGURAREA STABILITĂȚII JURIDICE DINTRE ADMINISTRAȚIA FEDERALĂ ȘI

LANDURI

1.2.1. PRINCIPIILE DE INTERPRETARE UTILIZATE DE CURTEA

CONSTITUȚIONALĂ FEDERALĂ A GERMANIEI ÎN CAUZELE CARE AU CA

OBIECT DISTRIBUIREA COMPETENȚELOR ÎNTRE ADMINISTRAȚIA FEDERALĂ

ȘI LANDURI

1.2.1.1. Principiul competențelor intrinseci

1.2.1.2. Principiul competențelor conexe

1.2.1.3. Principiul loialității federale (Bundestreue)

1.2.1.4. Principiul obligației de avea un comportament federal prietenos.

1.2.2. PRINCIPALELE REPERE JURISPRUDENȚIALE ALE CURȚII

CONSTITUȚIONALE FEDERALE A GERMANIEI ÎN CADRUL PROCESULUI DE

RATIFICARE DE CĂTRE REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA A TRATATELOR

ADOPTATE DE CĂTRE UNIUNEA EUROPEANĂ

CAPITOLUL II DISTRIBUIREA COMPETENȚELOR LA NIVELUL STATELOR UNITE

ALE AMERICII

2.1. DISTRIBUIREA COMPETENȚELOR ÎNTRE GUVERNUL FEDERAL AL

STATELOR UNITE ALE AMERICII ȘI STATELE MEMBRE

2.1.1. COMPETENȚE FEDERALE (ALE AUTORITĂȚILOR FEDERALE)

2.1.2. COMPETENȚA STATELOR MEMBRE ALE FEDERAȚIEI

2.1.3. COMPETENȚE CONCURENTE

2.1.4. COMPETENȚE INTERZISE EXPRES AUTORITĂȚILOR FEDERALE

2.1.5. COMPETENȚE INTERZISE EXPRES STATELOR MEMBRE

2.1.6. EXERCITAREA COMPETENȚELOR ÎN MATERIA RELAȚIILOR DE DREPT

INTERNAȚIONAL DE CĂTRE GUVERNUL FEDERAL

2.1.7. EXERCITAREA COMPETENȚELOR ÎN MATERIA RELAȚIIILOR DE DREPT

INTERNAȚIONAL DE CĂTRE STATELE MEMBRE

2.2. CURTEA SUPREMĂ A STATELOR UNITE ȘI CONTRIBUȚIA ACESTEIA LA

STABILITATEA RAPORTURILOR DINTRE AUTORITĂȚILE FEDERALE ȘI STATELE

MEMBRE

2.2.1. REPERE JURISPRUDENȚIALE ALE CURȚII SUPREME A STATELOR UNITE

ÎN ETAPA FEDERALISMULUI DUAL


ÎN ETAPA FEDERALISMULUI DE COOPERARE


ÎN ETAPA FEDERALISMULUI DE CREATIVITATE


ÎN ETAPA FEDERALISMULUI CONTEMPORAN

CAPITOLUL III DISTRIBUIREA COMPETENȚELOR LA NIVELUL CONFEDERAȚIEI

ELVEȚIENE

3.1. CADRUL CONSTITUȚIONAL DE REPARTIZAREA A COMPETENȚELOR ÎN

CADRUL CONFEDERAȚIEI ELVEȚIENE

3.1.1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND REPARTIZAREA COMPETENȚELOR

ÎN CADRUL CONFEDERAȚIEI ELVEȚIENE

3.1.2.DOMENIILE ALOCATE COMPETENȚELOR EXCLUSIVE ALE

CONFEDERAȚIEI

3.1.3. DOMENIILE ALOCATE COMPETENȚELOR CADRU

3.1.4.DOMENIILE ALOCATE COMPETENȚELOR EXCLUSIVE ALE

CANTOANELOR

3.1.5. DOMENIILE ALOCATE COMPETENȚELOR COMUNE

3.1.6. EXERCITAREA COMPETENȚELOR ÎN MATERIA REGIMULUI FISCAL ȘI

CEL AL PROTECȚIEI ORDINII CONSTITUȚIONALE

3.2 EXERCITAREA COMPETENȚELOR CONFEDERAȚIEI ELVEȚIENE ÎN MATERIA

AFACERILOR EXTERNE

3.2.1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND EXERCITAREA COMPETENȚELOR

CONFEDERAȚIEI ELVEȚIENE ÎN MATERIA AFACERILOR EXTERNE

3.2.2. PARTICIPAREA CONFEDERAȚIEI ELVEȚIENE ÎN CADRUL

ORGANIZAȚIILOR INTERNAȚIONALE

3.2.3. RELAȚIILE BILATERALE DINTRE CONFEDERAȚIA ELVEȚIANĂ ȘI

UNIUNEA EUROPEANĂ

3.3. TRIBUNALUL FEDERAL ELVEȚIAN ȘI CONTRIBUȚIA ACESTUIA LA

STABILITATEA JURIDICĂ DINTRE CONFEDERAȚIE ȘI CANTOANE

3.3.1 CADRUL GENERAL DE REGLEMENTARE A ACTIVITĂȚII TRIBUNALULUI

FEDERAL ELVEȚIAN

3.3.2. REPERE JURISPRUDENȚIALE ALE TRIBUNALULUI FEDERAL ELVEȚIAN

CAPITOLUL IV. REPARTIZAREA COMPETENȚELOR ÎNTRE UNIUNEA EUROPENĂ

ȘI STATELE MEMBRE ȘI CONTROLUL JURISDICȚIONAL EXERCITAT DE CURTEA

DE JUSTIȚIE A UNIUNII EUROPENE ÎN ACEST DOMENIU

4.1. CONSIDERAȚII DE ORDIN GENERAL PRIVIND EVOLUȚIA REPARTIZĂRII

COMPETENȚELOR ÎN CADRUL UNIUNII EUROPENE

4.2. COMPETENȚA MATERIALĂ

4.3. COMPETENȚA TERITORIALĂ

4.4. COMPETENȚA PERSONALĂ

4.4.1. CETĂȚENIA EUROPEANĂ

4.4.2. DREPTUL DE LIBERĂ CIRCULAȚIE ȘI ȘEDERE

4.4.3. DREPTUL DE A ALEGE ȘI DE A FI ALEȘI ÎN PARLAMENTUL EUROPEAN,

PRECUM ȘI LA ALEGERILE LOCALE ÎN STATUL MEMBRU UNDE ÎȘI AU

REȘEDINȚA

4.4.4. DREPTUL DE PROTECȚIE DIPLOMATICĂ ȘI CONSULARĂ

4.4.5. DREPTUL DE A ADRESA PETIȚII LA PARLAMENTUL EUROPEAN

4.4.6. DREPTUL DE A SE ADRESA OMBUDSMANUL EUROPEAN

4.4.7. DREPTUL DE INIȚIATIVĂ CETĂȚENEASCĂ

4.4.7.1. Legislația română de transpunere a reglementărilor europene privind

inițiativa cetățenească

4.4.7.2. Inițiative cetățenești înregistrate în ultimii ani

4.4.7.3. Jurisprudență privind inițiativă cetățenească

4.5. CONSIDERAȚII PRELIMINARE PRIVIND COMPETENȚELE EXCLUSIVE;

COMPETENȚELE PARTAJATE; COMPETENȚELE DE SPRIJINIRE, COORDONARE

SAU COMPLETARE ȘI COMPETENȚELE SPECIALE

4.6. COMPETENȚE EXCLUSIVE

4.6.1. ÎNCHEIEREA UNUI ACORD INTERNAȚIONAL ÎN CONDIȚIILE PREVĂZUTE

DE ARTICOLUL 3 ALINEATUL 2 DIN TRATATUL PRIVIND FUNCȚIONAREA

UNIUNII EUROPENE (TFUE)

4.6.2.STABILIREA NORMELOR PRIVIND CONCURENȚA NECESARE

FUNCȚIONĂRII PIEȚEI INTERNE

4.6.3. UNIUNEA VAMALĂ

4.6.4. POLITICA COMERCIALĂ INTERNĂ

4.6.5. POLITICA MONETARĂ PENTRU STATELE MEMBRE A CĂROR MONEDĂ

ESTE EURO

4.6.6. CONSERVAREA RESURSELOR BIOLOGICE ALE MĂRII ÎN CADRUL

POLITICII COMUNE PRIVIND PESCUITUL

4.7. COMPETENȚE PARTAJATE

4.7.1. APLICAREA PRINCIPIULUI PREEMȚIUNII

4.7.2.TRANSPUNEREA DIRECTIVELOR UNIUNII EUROPENE ÎN LEGISLAȚIA

STATELOR MEMBRE

4.7.3.DELIMITAREA ÎNTINDERII ȘI CONDIȚIILE EXERCITĂRII

COMPETENȚELOR PARTAJATE

4.7.4. MODALITATEA DE REPARTIZARE A COMPETENȚELOR ÎNTRE UNIUNE

ȘI STATELE MEMBRE ÎN CADRUL PROCESULUI DE GESTIONARE A

FONDURILOR EUROPENE DESTINATE CONSOLIDĂRII COEZIUNII ECONOMICE,

SOCIALE ȘI TERITORIALE

4.8. COMPETENȚE DE SPRIJINIRE, COORDONARE SAU COMPLETARE

(COMPETENȚE COMPLEMENTARE)

4.8.1. DELIMITAREA ÎNTINDERII ȘI CONDIȚIILOR EXERCITĂRII

COMPETENȚELOR DE SPRIJINIRE, COORDONARE SAU COMPLETARE

(COMPETENȚE COMPLEMENTARE)

4.9. COMPETENȚE SPECIALE

4.9.1. POLITICA EXTERNĂ ȘI DE SECURITATE COMUNĂ (PESC)

4.9.1.1. Agenția Europeană de Apărare

4.9.1.2. Institutul pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene (EUISS)

4.9.1.3. Centrul Satelitar în Uniunea Europeană (SATCEN)

4.9.1.4. Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE)

4.9.2 COMPETENȚA DE A COORDONA POLITICILE ECONOMICE, SOCIALE ȘI DE

OCUPARE A FORȚEI DE MUNCĂ ALE STATELOR UE LA NIVELUL UNIUNII

4.9.2.1. Coordonarea politicilor economice

4.9.2.2. Coordonarea politicilor de ocupare a forței de muncă și a celor sociale

4.10. FORME DE COOPERARE CONSOLIDATĂ

4.11. COMPETENȚE ALE STATELOR MEMBRE

4.12.REGLEMENTAREA PRINCIPIULUI SUBSIDARITĂȚII ȘI PROPORȚIONALITĂȚII

LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE

4.12.1. DEFINIREA ȘI LIMITELE DE APLICARE ALE PRINCIPIULUI

SUBSIDIARITĂȚII

4.12.2. DEFINIREA ȘI LIMITELE DE APLICARE ALE PRINCIPIULUI

PROPORȚIONALITĂȚII

4.12.3. CONTROLUL PARLAMENTAR AL RESPECTĂRII PRINCIPIULUI

SUBSIDIARITĂȚII ȘI PROPORȚIONALITĂȚII

4.12.3.1. Controlul parlamentar al respectării principiului proporționalității

la nivelul Parlamentului României

CAPITOLUL V: CONCLUZII ȘI PROPUNERI DE LEGE FERENDA

BIBLIOGRAFIE

REZUMAT

După rezultatul votului exprimat de cetățenii Regatului Marii Britanii în cadrul

referendumului din 23 iunie 2016, Uniunea traversează un moment de incertitudine similar

perioadei de reflecție ce a survenit după respingerea prin referendum de către Franța și Olanda a

Tratatului instituind o Constituție pentru Europa. Rezultatul referendumului organizat privind

ieșirea Regatului Marii Britanii din Uniunea Europeană a încurajat curentul naționalist ce se

manifestă în cadrul statelor membre, fapt ce pune Uniunea și instituțiile acesteia într-o situație

extrem de delicată.

Unul din elementele determinante care a condus la rezultatul votului exprimat de cetățenii

Marii Britanii îl reprezintă “deficitul democratic” existent la nivelul instituțiilor Uniunii. În opinia

noastră factorii care au determinat apariția acestui deficit democratic se raportează la: drepturile

procedurale ale cetățenilor ce trebuiesc protejate mai bine în raport cu instituțiile, organele, oficiile

și agențiile Uniunii; nivelul de transparență în ceea ce privește aplicarea procedurile administrative

la nivelul instituțiilor Uniunii; celeritatea soluționării cererilor adresate administrației unionale;

necunoașterea de către cetățenii Uniunii a drepturilor administrative ce le revin în raport cu aparatul

administrativ unional. Menținerea acestui deficit democratic este cauzată de asemenea de

incoerența sistemului de proceduri administrative și progresul lent în ceea ce privește demersurile

de asanare a legislației unionale cu precădere în ceea ce privește normele de drept derivat,

instrumentele juridice neobligatorii (soft law) și angajamentele unilaterale ale instituțiilor Uniunii.

Deși Tratatul de la Lisabona a preluat o parte din prevederile Tratatului instituind o

Constituție pentru Europa, ce își propunea o reformă instituțională amplă la nivelul Uniunii,

folosindu-se de “strategia vălului”1, demers ce a mai fost catalogat ca „un model de fățărnicie

supranațională”2, așa cum vom remarca pe parcursul cercetării noastre doctorale, aceste măsuri nu

sunt suficiente din perspectiva reducerii deficitului democratic. De asemenea, măsurile care au fost

introduse prezintă o serie de deficiențe, fapt ce a afectat atingerea obiectivelor vizate. În acest

context se reține în doctrină ca reprezentând “puncte slabe” ale structurii unionale: lipsa de

1 Francisco Aldecoa Luzárraga, Mercedes Guinea Llorente, Europa viitorului, Tratatul de la Lisabona. Editura

Polirom, Iași 2011, p.71 2 Marin Voicu, Procesul politic și democratic din Uniunea Europeană în “Palatul de Justiție” nr.6, 2008, p.XI, citat de

Dumitru Mazilu, Intregrare Europeană: Drept comunitar și instituții europene: curs, ed.a 6-a, Editura Lumina Lex,

București, 2008, p.XI

eficiență, accentuată în noul context al Uniunii extinse, deficitul democratic și lipsa instrumentelor

necesare obținerii statutului de actor real al globalizării.3 Mai mult decât atât se constată

încercarea “(…) de înlocuire procesului decizional democratic clasic cu un soi de democrație

decizională la nivelul liderilor.”4

Totodată, deși la nivelul Statelor Unite ale Americii se prefigurează promovarea unor

politici izolaționiste de către noua administrație Trump, pe plan internațional asistăm la accentuarea

procesului de globalizare cât și a celui de regionalizare, ambele fenomene având implicații la

nivelul statului și capacității acestuia de a adopta decizii importante ce vizează colectivitățile ce îi

aparțin. În acest context, actualitatea și importanța temei de cercetare se raportează la cadrul

actual de distribuire a responsabilităților și competențelor între Uniune și statele membre și la

mecanismele și procedurile instituționale care sunt menite să determine o antenuare a deficitului

democratic existent în cadrul Uniunii Europene. Percepția negativă a cetățenilor Uniunii asupra

deciziilor adoptate la nivelul acesteia, a mecanismelor instituționale și a lipsei de transparență și

implicare directă în procesul decizional, impune o îmbunătățire a mecanismelor deja existente cât și

introducerea unora noi în scopul legitimării deciziilor și măsurilor adoptate la nivelul Uniunii.

Astfel, demersul nostru științific își propune realizarea unei analize comparate a repartizării

competențelor și atribuțiilor între Uniunea Europeană și statele membre cât și la nivelul

organizărilor de tip federal din Statele Unite ale Americii, Elveția și Germania, fără însă ca lucrarea

să reprezinte o abordare exhaustivă a subiectului tratat, situație în care limitele analizei realizate

oferă oportunitatea continuării cercetării în acest domeniu.

Selecția acestor sisteme federale a avut în vedere faptul că până la actuala formă de organizare

statală acestea au parcurs în cadrul evoluției lor organizări de tip confederativ, care prezintă unele

trăsături comune cu stadiul actual de integrare existent la nivelul Uniunii Europene.

În cadrul analizei repartizării competențelor și atribuțiilor vom identifica modele și

mecanisme instituționale și procedurale care pot fi preluate din cadrul sistemelor federale analizate,

în acest sens făcând, acolo unde este cazul, aprecieri privind modalitatea de adaptare a acestora la

nivelul legislației unionale. De asemenea, în urma examinării normelor de drept derivat unional

incidente vom căuta să identificăm principalele deficiențe de ordin juridic existente la nivelul

instituțiilor juridice analizate, acordând o atenție deosebită acelor instituții și mecanisme juridice

3 Francisco Aldecoa Luzárraga, Mercedes Guinea Llorente, op.cit., p.32

4 Dumitru Mazilu, op.cit. p.X

care au fost create în scopul diminuării deficitului democratic existent în cadrul Uniunii. Am

realizat, totodată, o evaluare a rezultatelor obținute prin implementarea acestor mecanisme ce sunt

“responsabile” cu reducerea deficitului democratic încercând pe cât posibil identificarea cauzelor ce

au determinat nerealizarea obiectivelor urmărite cât și oferirea unor soluții juridice de remediere a

neajunsurilor constatate.

Având în vedere anvergura reformelor propuse prin proiectul de Constituție Europeană și

faptul că aceastea au fost blocate la ratificare prin rezultatele referendumurilor organizate în luna

iunie 2005 de către Franța și Olanda, vom realiza în cadrul lucrării o analiză comparată a

modalității de distribuire a competențelor între Uniune și statele membre propusă prin acest proiect

de tratat și modalitatea de distribuire a competențelor și responsabilităților în vigoare după

adoptarea Tratatului de la Lisabona. Această analiză va reliefa acolo unde este cazul diferențele de

reglementare între proiectul tratatului constituțional și actualele reglementări de drept primar

unional.

Totodată, în contextul inițierii procesului de acreditare a sistemului de gestiune și control

aferent exercițiului de programare 2014-2020, am apreciat, necesitatea realizării unei analize a

actualului cadru legislativ aplicabil acestui nou exercițiu, formulând pe această cale câteva

propuneri de lege ferenda pentru îmbunătățirea cadrului normativ românesc aplicabil.

Prin urmare, actualul demers științific analizează o temă de evidentă actualitate dovedită de

evoluțiile recente la nivel european. Interesul manifestat în tratarea prezentei teme este determinat

de necesitatea îmbunătățirii expertizei în ceea ce privește modalitatea de distribuire a competențelor

între Uniunea Europeană și statele membre. În acest sens, utilitatea aprofundării acestui domeniu

este determinată de faptul că fondurile nerambursabile alocate statelor membre sprijină majoritatea

măsurilor și intervențiilor Uniunii în domeniile în care aceasta deține competențe, iar normele de

drept derivat și instrumentele de soft law incidente în cadrul domeniilor în care Uniunea deține

competențe trebuiesc aplicate în procesul de gestionare a fondurilor nerambursabile acordate de

Uniunea Europeană, inclusiv în cadrul implementării proiectelor finanțate din fonduri structurale și

de investiții europene (fondurile ESI).

Caracterul de noutate al tezei de doctorat rezidă în faptul că demersul de cercetare a fost

realizat prin asocierea abordărilor practice cu cele teoretice în cadrul unui studiu interdisciplinar ce

a urmărit să contribuie la armonizarea legislației interne cu cea a Uniunii Europene cât și la

perfecționarea mecanismelor și procedurilor instituționale care au ca scop principal antenuarea

deficitului democratic existent în cadrul Uniunii Europene. Cercetarea cadrului legislativ

reprezentat de normele de drept internațional, dreptul Uniunii Europene și reglementările de drept

național a facilitat examinarea integrată atât a modalității de distribuire a competențelor și

responsabilităților între nivelul federal și subfederal în cadrul celor trei sisteme federale analizate și

la nivelul Uniunii Europene cât și a jurisprudenței pronunțate în această materie. Această

modalitate de analiză imprimă un caracter de orginalitate cercetării științifice, având în vedere că

studiile actuale dezbat doar sectorial problematica prezentei lucrări.

În ceea ce privește metodologia de cercetare științifică utilizată în cadrul acestui demers

științific, arhitectura cercetării cuprinde metode de cercetare specifice domeniului dreptului ce au

contribuit la realizarea obiectivelor scontate în cadrul proiectului de cercetare.5 Cercetarea

științifică a fost realizată în mod aplicat, urmărindu-se asocierea elementelor practice cu cele

teoretice, în vederea asigurării unei reprezentări de ansamblu a problematicii analizate. În acest sens

au fost utilizate o serie de metode aplicate în mod curent în procesul de cercetare științifică în

domeniul dreptului, respectiv: metoda comparativă, metoda istorică, metoda sistemică, metoda

deductivă, metoda logică, metoda analitică și cea statistică.

Prin utilizarea metodei comparative, a fost analizată distribuirea competențelor și

responsabilităților în cadrul sistemelor federale din Statele Unite ale Americii, Germania și Elveția

în antiteză cu distribuirea competențelor si responsabilităților între Uniunea Europeană și statele

membre. Utilizarea acestei metode a oferit o imagine de ansamblu asupra modalității de distribuire

a competențelor și responsabilităților între nivelurile de guvernare specifice sistemelor federale

examinate și în cadrul Uniunii Europene. În acest sens, au fost evidențiate diferențele existente în

cadrul sistemelor analizate, ținându-se seama pe de o parte de modul de repartizare a competențelor

și responsabilităților între nivelul federal și subfederal, respectiv între nivelul unional și cel național

cât și modalitatea de exercitare a acestor competențe și responsabilități. De asemenea, a fost

facilitată analizarea reglementărilor naționale și a normelor de drept derivat unional, în contextul în

care impactul deselor modificări ale legislației Uniunii impune adaptarea continuă a legislației

naționale, situație ce generează dificultăți și întârzieri majore în ceeea ce privește transpunerea și

5 Pentru o analiză detaliată privind metodologia cercetării științifice a se vedea: Ion Craiovan, Un posibil Ghid pentru

cercetarea științifică în domeniul dreptului, Editura ProUniversitaria, București 2013; Constantin Enăchescu, Tratat de

teoria cercetării științifice, Editura Polirom, Ediția a 2-a, rev., Iași, 2007; Nicolae Popa, Teoria Generală a Dreptului,

Editura Actami, București, 1996, p.21-43

implementarea acestor măsuri, aspecte asupra cărora ne vom opri atenția pe parcursul cercetării

științifice.

Constatarea acestor deficiențe de transpunere a reglementărilor Uniunii Europene în cadrul

normelor de drept intern a determinat necesitatea identificării unor soluții de îmbunătățire a

strategiei de coordonare a procesului de armonizare a cadrului legislativ intern cu normele

Uniunii. Totodată în raport cu legislația sistemelor federale analizate au fost create premisele

constatării unor soluții legislative ce pot fi implementate în cadrul sistemului normativ unional, în

vederea diminuării deficitului democratic existent la nivelul Uniunii Europene.

În cadrul prezentei teze de doctorat, metoda istorică a fost utilizată pe parcursul examinării,

atât a sistemelor federale prezentate cât și în cadrul capitolului alocat repartizării competențelor

între Uniunea Europeană și statele membre. În acest sens, este analizată evoluția repartizării

competențelor și responsabilităților în cadrul celor mai reprezentative sisteme de tip federal din

care fac parte Germania, Elveția și Statele Unite ale Americii cât și la nivelul Uniunii Europene. În

ceea ce privește evoluția cadrului de repartizare a competențelor și responsabilităților între Uniunea

Europeană și statele membre, aceasta a fost prezentată în contextul detalierii categoriilor și

domeniilor de competență aferente acestora. Din perspectiva analizării sistemelor federale, metoda

istorică a asigurat un sprijin real în cadrul prezentării evoluției repartizării competențelor și

responsabilităților între nivelul federal și subfederal. Totodată aplicarea acestei metode a asigurat

expunerea transformărilor ce au apărut la nivelul instrumentelor și mecanismelor juridice și

instituționale utilizate pe parcursul procesului de integrare comunitară, facilitând în acest sens

identificarea unor soluții de îmbunătățire a acestora.

De asemenea, utilizarea metodei a înlesnit analiza evoluției jurisprudenției instanțelor

constituționale din SUA, Germania și Elveția și ale CEJ în materia repartizării competențelor între

cadrul acestor organizări de tip federal și respectiv între Uniune și statele membre.

În ceea ce privește utilizarea metodei sistemice aceasta a permis analizarea organizării

sistemelor federale și respectiv a Uniunii Europene din perspectiva elementelor structurale ce

compun aceste modele de organizare.

Alături de această metodă, metoda deductivă a fost utilizată în vederea structurării unor

concluzii ce sunt menite să sublinieze dinamica problematicii analizate în cadrul lucrării pe baza

colectării, configurării și interpretării tuturor informațiilor obținute pe parcursul cercetării

științifice. Întrucât domeniul analizat prezintă aplicabilitate practică a fost necesară dovedirea

considerațiilor reținute ținând seama de raționamentele logice formulate cât și de opiniile

doctrinare, datele de natură statistică și jurisprudența relevantă în materie.

În cadrul cercetării științifice, metoda logică a sprijinit fundamentarea liniei de argumentație

a lucrării ce se bazează pe raționamentele reținute în cuprinsul acesteia. Aplicarea acestei metode a

favorizat observarea dezvoltării legăturilor și structurii existente în cadrul componentelor

sistemelor federale analizate și cele ale Uniunii Europene. Totodată această metodă a fost aplicată

în vederea prezentării concluziilor lucrării și respectiv în scopul sintetizării opiniilor exprimate în

doctrină cu privire la problematica analizată.

Prin utilizarea metodei analitice a fost examinat conținutul legislației de drept primar și

derivat a Uniunii, instrumentele de soft law, legislația statelor federale ce vizează obiectivele

cercetării cât și legislația națională relevantă. Pe lângă normele juridice analizate, au fost examinate

și surse alternative de informații, reprezentate de cărți, articole științifice, studii, documente

oficiale, în scopul fundamentării opiniilor reținute în cadrul lucrării. Au fost de asemenea cercetate

prin intermediul metodei statistice o serie de date ce provin din cadrul rapoartelor și documentelor

oficiale ale instituțiilor Uniunii, în special cele ce vizează mecanismele și instituțiile juridice ce se

circumscriu competenței personale a Uniunii.

Caracterul interdisciplinar al lucrării științifice va permite valorificarea rezultatelor

cercetării în domeniul juridic și cel al gestionării fondurilor nerambursabile, având în vedere

examinarea comprehensibilă atât a normelor juridice cât și a surselor de informații ce se raportează

la dreptul Uniunii Europene, legislația națională și elementele de drept comparat.

Din punct de vedere al structurii tezei de doctorat, demersul științific include cinci capitole,

ultimul capitol al lucrării reprezentând concluziile și propunerile de lege ferenda formulate.

Conținutul lucrării este organizat într-o succesiune logică care să permită examinarea evoluției

sistemelor federale analizate cât și a construcției unionale. Aceasta vizează atât cercetarea

comparativă a modalității de distribuire a competențelor și responsabilităților între nivelul federal și

subfederal și, respectiv între Uniune Europeană și statele membre, cât și a reglementărilor

normative incidente și jurisprudenței relevante în această materie.

În cadrul primului capitol al demersului științific este realizată o analiză de ansamblu a

cadrului constituțional și a modalității de distribuire a competențelor la nivelul sistemului federal

german. Analiza debutează cu o scurtă examinare a conceptului de federalism/federație și a etapelor

formării statului federal german, de la structura de tip confederal până la structura de tip federal

actuală. Cercetarea continuă cu detalierea regulilor cadru aplicabile repartizării competențelor între

Federație și landurile germane instituite prin Legea Fundamentală a Republicii Federale Germania.

Pornind de la aplicarea acestor reguli cadru, care guvernează distribuirea competențelor de

reglementare, au fost examinate dispozițiile Legii Fundamentale în ceea ce privește competențele

de legiferare. În acest sens, au fost detaliate domeniile în care poate fi exercitată competența

legislativă exclusivă a federației și competențele legislative concurente, cât și acele sarcini de

interes comun ce trebuie exercitate de către federație și landuri. O analiză separată a fost alocată

examinării condițiilor necesare exercitării competențelor în materia afacerilor externe și controlului

exercitat de către parlamentul german în această materie, în cadrul aplicării Acordului de la Lindau.

De asemenea, au fost expuse cerințele constituționale impuse în cadrul controlului parlamentar

asupra proiectelor legislative de drept derivat unional.

Totodată, au fost detaliate principalele atribuții ale Curții Constituționale Federale a

Germaniei alături de principiile de interpretare utilizate de către aceasta în cadrul soluționării

cauzelor ce vizează distribuirea competențelor între administrația federală și landuri. Capitolul se

încheie cu analizarea unor hotărâri relevante pronunțate de instanța constituțională a Germaniei în

materia distribuirii competențelor între nivelul federal și subfederal, cât și în ceea ce privește

procesul de ratificare de către Republica Federală Germania a tratatelor adoptate de către Uniunea

Europeană.

Distribuirea competențelor în cadrul sistemului federal din Statele Unite ale Americii este

examinat în cadrul celui de al doilea capitol al tezei. Analiza începe cu o prezentare a contextului

apariției structurii organizatorice de tip confederal prin adoptarea Constituției confederale din 15

noiembrie 1777 și a celei de tip federal ca urmare a intrării în vigoare a Constituției federale din 17

septembrie 1787.

Examinarea distribuirii competențelor între administrația federală și cea a statelor membre

ale SUA, începe cu analiza amendamentului 10 la Constituția SUA introdus în cadrul pachetului de

amendamente Bill of Rights cât și a art.VI alin.2 din Constituția Statelor Unite. Pornind de la aceste

două dispoziții constituționale, sunt detaliate competențele ce revin autorităților federale,

competențele statelor membre ale federației, competențele concurente, competențele interzise

expres autorităților federale, competențele interzise expres statelor membre.

Similar analizei sistemului federal german, o atenție deosebită a fost acordată modalității de

exercitare a competențelor în materia exercitării relațiilor de drept internațional, în care guvernul

federal al S.U.A. deține o competență generală în materia încheierii tratatelor internaționale, iar

statele membre dețin o competență specială. De asemenea, au fost prezentate condițiile în care

Președintele S.U.A. poate încheia în temeiul unei proceduri simplificate acorduri internaționale,

denumite acorduri executive (executive agreements).

În cadrul prezentării contribuției Curții Supreme a Statelor Unite la stabillirea raporturilor

dintre guvernul federal și statele membre ale federației americane, a fost realizată o scurtă analiză a

structurii sistemului judiciar al S.U.A. cât și a deciziei pronunțate în cauza Marbory v Madison prin

care intermediul căreia Curtea Supremă a Statelor Unite și-a însușit competența de a controla

constituționalitatea legilor.

Întrucât sistemul de organizare federal din Statele Unite ale Americii a parcurs în evoluția

sa o serie de etape, prezentarea cauzelor relevante din jurisprudența Curții Supreme a Statelor Unite

s-a realizat în mod separat. În acest sens prin raportare la condițiile de aplicare a clauzei de comerț

și a clauzei elastice în materia distribuirii competențelor între nivelul federal și cel statal, cauzele

analizate din jurisprudența Curții au fost prezentate ținând seama de următoarelor etape de

dezvoltare ale federalismului în cadrul Statelor Unite ale Americii, respectiv: federalismul dual,

federalismul de cooperare, federalismul de creativitate și federalismul contemporan.

Capitolul trei al lucrării este dedicat examinării cadrului constituțional de repartizare a

competențelor în cadrul Confederației Elvețiene. Analiza începe cu o prezentare a evoluției

structurii administrative a actualei Confederații elvețiene, pornind de la semnarea Cartei federale

Foedus Pactum (Bundesbrief) de la Waldstatten și până la Constituție federală ce a intrat în vigoare

începând cu 1 ianuarie 2000.

Cercetarea evidențiază modalitățile de distribuire a competențelor între administrația

federală și cantoane ce s-a raportat la dispozițiile Constituției Confederației Elvețiene ce a intrat în

vigoare începând cu 1 ianuarie 2000, fiind formulate totodată și o serie de considerații de ordin

general pe marginea distribuirii competențelor realizată în cadrul Constituției Confederației

Elvețiene din 1874. Pornind de la principiile care guvernează colaborarea dintre Confederația

Elvețiană și cantoane, au fost detaliate domeniile aferente competențelor exclusive ale

confederației, cele aferente competențelor cadru; domeniile alocate competențelor exclusive ale

cantoanelor și respectiv domeniile alocate competențelor comune.

În contextul examinării sarcinilor de stat ce revin confederației și cantoanelor cât și a

principiilor incidente în atribuirea și îndeplinirea acestor sarcini, o analiză separată a fost rezervată

modalității de exercitare a competențelor în materia regimului fiscal și al protecției ordinii

constituționale cât și formelor de cooperare intercantonală reglementate de Constituția

Confederației Elvețiene.

De asemenea, a fost analizată modalitatea de organizare și principalele atribuții și

responsabilități ale organelor puterii de stat în cadrul Confederației Elvețiene respectiv ale Adunării

Federale (Parlamentul), Consiliului Federal (Guvernul) și Tribunalului Federal cât și garanțiile

constituționale conferite cantoanelor în ceea ce privește participarea în cadrul procesului decizional

federal și a celui de legiferare.

Un alt element important al analizei sistemului federal elvețian se raportează la

problematica afacerilor externe și respectiv la participarea Elveției în cadrul organizațiilor

internaționale. În acest registru, o analiză specială este alocată evoluției relațiilor bilaterale dintre

Elveția și Uniunea Europeană, ce s-a materializat prin încheierea de acorduri de cooperare în

diverse domenii începând cu 1972. Acest sistem de acorduri ar putea reprezenta un element de

reper pentru viitoarea modalitate de cooperare între Uniune Europeană și Regatul Unit al Marii

Britanii.

Ca și în cazul sistemelor prezentate anterior, cercetarea sistemelui federal elvețian este

completată prin examinarea unor hotărâri pronunțate de Tribunalul Federal Elvețian în materia

distribuirii competențelor între nivelul federal, cantonal și municipal.

Capitolul patru al lucrării tratează distribuirea competențelor și responsabilităților între

Uniunea Europeană și statele membre. În vederea examinării efective a modalității de alocare a

competențelor între Uniune și statele membre, a fost necesar în prealabil analizarea competenței

materiale și teritoriale a Uniunii cât și formularea unor considerații generale privind evoluția

repartizării acestor competențe. Totodată, având în vedere necesitatea identificării unor soluții de

diminuare a deficitului democratic existent la nivelul instituțiilor Uniunii, am apreciat oportună

examinarea competenței personale a Uniunii în cadrul căreia a fost prezentat conceptul de cetățenie

europeană cât și drepturile care se află în legătură cu acest concept, respectiv: dreptul de liberă

circulație și ședere; dreptul de a alege și de a fi ales în Parlamentul European precum și în cadrul

alegerilor locale în statele membre unde cetățenii europeni își au reședința; dreptul de protecție

diplomatică și consulară; dreptul de a adresa petiții la Parlamentul European; dreptul de a se adresa

Obudsmanului European.

De asemenea, o atenție deosebită în cadrul analizei competenței personale a Uniunii a fost

acordată dreptului privind inițiativa cetățenească, context în care au fost examinate normele

unionale incidente în această materie. Totodată a fost realizată o examinare a legislației românești

prin care a fost transpusă legislația Uniunii în acest domeniu, în acest sens fiind formulate

propuneri de lege ferenda prin raportare la prevederile H.G 717/2012, Ordinului M.S.I nr.141 din

13 martie 2014 și ale Ordinul M.A.I. nr. 234 din 3 octombrie 2012. Complementar prezentării

cadrului normativ aplicabil sunt prezentate o serie de inițiative cetățenești ce au fost promovate

conform reglementărilor unionale incidente, analiza fiind întregită de jurisprudența în materia

inițiativelor cetățenești a căror respingere a făcut obiectul controlului judiciar exercitat de CEJ și

Tribunalul UE.

Examinarea alocării competențelor între Uniune Europeană și statele membre debutează cu

o serie de considerații ce vizează evoluția repartizării competențelor între Uniune și statele membre,

în cadrul cărora sunt expuse o serie de repere jurisprudențiale ce au evidențiat caracterul

nereversibil al transferului unor competențe de la nivel statelor membre către Uniune. Au fost de

asemenea formulate aprecieri de ordin general privind condițiile și modalitatea de retragere a

statelor membre din cadrul Uniunii Europene, atât din perspectiva aplicării reglementărilor de drept

primar unional în acestă materie, adoptate prin Tratatul de la Lisabona, cât și a prevederilor

Convenției de la Viena din 23 mai 1969 cu privire la dreptul tratatelor. Aceste condiții procedurale

au fost analizate prin raportare la demersurile ce vor trebui întreprinse de Regatul Unit al Marii

Britanii în vederea ieșirii voluntare din Uniunea Europeană.

Astfel, analizarea competenței exclusive a Uniunii s-a raportat la domeniile ce se

circumscriu acesteia, respectiv: încheierea unui acord internațional în condițiile prevăzute de art.3

alin.(2) din TFUE; stabilirea normelor privind concurența necesare funcționării pieței interne;

uniunea vamală; politica comercială internă; politica monetară; politica comercială comună;

politica monetară pentru statele a căror monedă este euro; conservare resurselor biologice ale

mării în cadrul politicii comune privind pescuitul. Totodată a fost evidențiată evoluția intervențiilor

din cadrul domeniilor din alocate competenței exclusive atât din perspectiva jurisprudenței CEJ cât

și a modificărilor ce au fost aduse tratatelor constitutive.

Examinarea întinderii și a condițiilor de exercitare a competențelor partajate a presupus

analizarea modalității de aplicare a principiului preemțiunii cât și a transpunerii directivelor Uniunii

Europene în legislația statelor membre. În acest sens au fost exemplificate domeniile ce intră sub

incidența acestui principiu, derogările instituite de la aplicarea acestui principiu cât și condițiile

privind declanșarea procedurii de “infringement”. Totodată, au fost prezentate principalele repere

jurisprudențiale ale CEJ în ceea ce privește opozabilitatea normelor prevăzute de directivele

Uniunii în interiorul termenului de transpunere a acestora în legislaţia naţională; obligaţia adoptării

măsurilor necesare atingerii rezultatului instituit prin directivă ce revine statului membru; protecţia

persoanelor fizice în contextul transpunerii inadecvate a directivelor în ordinea juridică a statelor

membre.

Cu privire la cadrul legislativ național ce reglementează procedura de transpunere a

legislației Uniunii, au fost analizate o serie de acte fiind formulate în acest sens propuneri de lege

ferenda ce vizează eficientizarea activității în aceast domeniu.

Analiza delimitării întinderii și condițiilor exercitării competențelor partajate a vizat o serie

de domenii importante din cadrul acestei categorii de competențe respectiv: politică socială,

obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică, pentru aspectele definite în

tratate, domeniul rețelelor transeuropene, domeniul protecției consumatorilor; spaţiu european de

libertate, securitate şi justiţie, piaţa internă, domeniul mediului, domeniul energiei. De asemenea o

atenție deosebită a fost acordată modalității de repartizare a competențelor între Uniune și statele

membre în cadrul procesului de gestionare a fondurilor europene destinate consolidării coeziunii

economice, sociale și teritoriale.

Tot în cadrul acestui capitol a fost realizată o analiză a modalității de delimitare a întinderii

și condițiilor de exercitare a competențelor de sprijinire, coordonare sau completare (competențe

complementare). În cadrul acestei categorii de competențe au fost analizate domeniile: protecţiei şi

îmbunătăţirii sănătăţii industriei; cultura; turism; educație, formare profesională, tineret și sport;

protecție civilă; cooperare administrativă.

Am considerat necesar tratarea în mod separat a competenței speciale a Uniunii, care, deși

nu sunt reglementate într-o categorie de competențe distinctă, prezintă o importanță majoră la

momentul actual. În acest sens, în cadrul competențelor speciale ale Uniunii un prim element care

a făcut obiectul analizei l-a reprezentat domeniul de politica externă și de securitate comună

(PESC), inclusiv modalitatea de organizare și funcționare al instituțiile implicate în realizarea

obiectivelor acestui domeniu, respectiv: Agenția Europeană de Apărare, Institutul pentru Studii de

Securitate al Uniunii Europene (EU ISS), Centrul Satelitar în Uniunea Europeană (SATCEN),

Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE). Cel de al doilea element care face obiectul

competenței speciale îl reprezintă competența Uniunii în materia coordonării politicilor economice,

sociale și de ocupare a forței de muncă a statelor membre.

În cadrul analizei politicii externe și de securitate comună (PESC) au fost evidențiate

relațiile de cooperare dintre Uniunea Europeană și NATO, în actualul context geopolitic mondial

marcat de debutul procesului de retragere a Regatului Marii Britanii din blocul unional și de

declarația comună semnată de Preşedintele Consiliului European, Preşedintele Comisiei Europene

şi Secretarul General NATO în marja summitului NATO de la Varșovia organizat în perioada 08-

09 iulie 2016. Examinarea competenței Uniunii de a coordona politicile economice, sociale și de

ocupare a forței de muncă a statelor Uniunii, tratează proiectul pilonului european al drepturilor

sociale ce a fost lansat spre consultare la 8 martie 2016 prin Comunicarea Comisiei Europene din

data de 8 martie 2016 adresată Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și

Social European și Comitetului Regiunilor.

Întrucât proiectul de reformare a Uniunii Europene prezentat în cadrul Carții Albe privind

Viitorul Europei, include și scenariul unei “Europe cu viteze diferite”, au fost evidențiate separat în

cadrul lucrării principalele forme de cooperare consolidată existente la nivelul Uniunii care în

opinia noastră vor reprezinta principala direcție de reformă a proiectului european post-Brexit.

Având în vedere că exercitarea competențelor Uniunii, altele decât cele exclusive, este

guvernată de aplicarea principiului subsidiarității și proporționalității, capitolul patru al lucrării se

încheie cu o analiză a reglementării acestor principii în cadrul Uniunii Europene. În acest sens au

fost reținute o serie de opinii doctrinare privind definirea și limitele de aplicare ale principiului

subsidiarității și cel al proporționalității, fiind totodată examinate trăsăturile controlului parlamentar

al acestor principii cât și modalitatea prin care acest control este realizat la nivelul celor două

camere ale Parlamentului României.

Așa cum am precizat anterior, capitolul cinci al tezei sintetizează principalele aspecte

expuse pe parcursul cercetării, dar și o serie de concluzii ce reies din analiza corelată a modalității

de distribuire a competențelor în cadrul sistemelor juridice analizate De asemenea, sunt formulate

observații pe marginea scenariilor privind evoluția blocului unional după activarea în premieră a

dispozițiilor art.50 TUE. În finalul concluziilor demersului nostru științific am prezentat sintetic o

serie de propuneri de lege ferenda și opinii privind demersuri de amendare a legislației

unionale pe care le-am reținut în cadrul lucrării.

1. Astfel, în ceea ce privește conceptul de cetățenie europeană apreciem oportună definirea

noțiunii de resortisant al unui stat terț la nivelul normei cadru în materie reprezentată de

O.U.G. nr.194 din 12 decembrie 2002 privind regimul străinilor în România.

2. În materia dreptului de inițiativă cetățenească, în scopul exercitării un control ex-ante

eficent asupra modalității de colectare și procesare a datelor cu caracter personal și

având în vedere prevederile Regulamentului (UE) nr.211/2011 și ale Regulamentului

(UE) 2016/679 apreciem de lege ferenda necesitatea desemnării Autorității Naționale de

Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal ca instituție națională îndrituită

să aplice reglementările europene în materia inițiativei cetățenești.

3. Este necesară completarea dispozițiilor Ordinului MAI nr.234 din 1 octombrie 2012, cu

prevederi detaliate privind verificările realizate în legătură cu declarațiile de susținere

depuse, având în vedere că prevederile art.4 alin.(2) din acest ordin le apreciem ca fiind

inadecvate din punct de vedere juridic . Totodată, având în vedere dispozițiile art.14 din

Regulamentul (UE) nr. 211/2011, considerăm de lege ferenda utilitatea completării

prevederilor H.G. 717/2012 cu trimiteri exprese la legislația națională în materie penală

ce trebuiesc în temeiul normei unionale să asigure eficacitatea, proporționalitatea și

disuasivitatea încriminării faptelor în situația identificării întocmirii unor declarații false

date de organizatori și/sau folosirea în mod ilegal a datelor colectate.

4. În ceea ce privește domeniul concurenței, în vederea respectării prevederilor art.16 din

Legea 24/2000 care instituie obligativitatea ca în situaţia existenţei unor paralelisme

acestea trebuie să fi înlăturate fie prin abrogare fie prin concentrarea materiei în

reglementări unice, am apreciat de lege ferenda oportunitatea abrogării reglementărilor

prevăzute de Legea 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi concentrarea

acestor dispoziţii la nivelul Legii 21/1996 a concurenței. În același domeniu am

subliniat necesitatea adoptării unor hotărâri de guvern privind aprobarea politicii

naționale în domeniul ajutorului de stat aferent fiecărui exercițiu bugetar multianual al

Uniunii Europene cât și o codificare integrată a politicilor publice naționale în această

materie.

5. Sub aspectul demersurilor de transpunere a directivelor Uniunii Europene în legislația

națională propunem de lege ferenda, completarea dispoziţiilor procedurale instituite prin

Regulamentul aprobat prin H.G. nr.561/2009, cu reglementări specifice necesare

http://idrept.ro/12023069.htmhttp://idrept.ro/12023069.htm

asigurării unei coordonări interinstituţionale adecvate între ministerele de resort,

Parlamentul României şi instituţiile autonome implicate în procesul de transpunere a

directivelor Uniunii. Complementar apreciem utilitatea desemnării Ministerului

Afacerilor Externe cu atribuții de control de tutelă asupra ministerelor de resort

implicate în procesul de transpunere a directivelor Uniunii, având în vedere că

dispozițiile art.2 pct.30-43 din H.G.16/2017 privind organizarea şi funcţionarea

Ministerului Afacerilor Externe, deși instituie în sarcina acestui minister un rol de

coordonare interministerială în scopul transpunerii directivelor Uniunii, nu atribuie

acestuia prerogative de control asupra acestor ministere.

6. Totodată, considerăm de lege ferenda că se impune modificarea reglementărilor

prevăzute în cadrul Legii 52/2003 privind transparența decizională în administrația

publică, în sensul instituirii unui regim derogatoriu pentru legislaţia naţională ce

transpune legislația unională, prin extinderea termenului alocat dezbaterii publice pentru

acest tip de iniţiative legislative.

7. Din perspectiva modalității de repartizare a competențelor între Uniune și statele

membre în cadrul procesului de gestionare a fondurilor europene destinat consolidării

coeziunii economice, sociale și teritoriale considerăm că se impune de lege ferenda

instituirea la nivelul Biroului central de expertize tehnice judiciare din cadrul Ministerul

Justiţiei a unei structuri distincte de experţi judiciari abilitați să efectueze expertize

tehnice şi contabile în specialitate gestionarea fondurilor comunitare.

8. De asemenea, apreciem de lege ferenda necesitatea creării unor complete judecătorești

specializate care să dețină competența exclusivă de a se pronunța în cauze care au ca

obiect fonduri nerambursabile externe în cadrul unor termene fixe care să permită

soluționarea cu celeritate a acestor dosare.

9. În materia controlului parlamentar al respectării principiului subsdiarității și

proporționalității apreciem de lege ferenda necesitatea completării dispozițiilor

Capitolului VI Controlul respectării principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii din

cadrul Legii nr.373/2013, cu reglementări ce vizează concilierea obligatorie a aspectelor

divergențe la nivelul celor două camere ale Parlamentului României ce pot rezulta în

cadrul controlului acestor principii având în vedere prevederile Protocolului nr.2 anexat

Tratatului de la Lisabona. Acest demers se impune în vederea preîntâmpinării unei

situații în care cele două camere ale Parlamentului României și-ar putea anula în fapt

votul exercitat prin poziționări contrare în cadrul controlului de subsidiaritate realizat

asupra aceluiași act examinat.

10. De asemenea, am considerat de lege ferenda că se impune reglementarea în cadrul

regulamentelor celor două camere ale Parlamentului României a modalităților concrete

de cooperare interparlamentară în special în ceea ce privește contribuțiile Parlamentului

României la Conferința Organelor Specializate în Afaceri Comunitare (COSAC) ce este

menționată în mod expres în cadrul Titlului II din cadrul protocolului (nr.1) privind rolul

parlamentelor naționale în Uniunea Europeană anexat la Tratatului de la Lisabona.

11. Complementar acestei măsuri, am apreciat de lege ferenda necesitatea alinierii

termenelor procedurale fixate în cadrul controlului subsidiarității și proporționalității la

nivelul Regulamentelor Camerei Deputaților și Senatului cât și completarea dispozițiilor

acestor regulamente cu un set de criterii și principii generale ce vor fi aplicate în mod

unitar în cadrul procesului de preselectare a documentelor europene ce vor face obiectul

controlului parlamentar.

Din perspectiva analizei legislației de drept primar și derivat a Uniunii Europene, am

considerat necesar să formulăm o serie de opinii privind necesitatea realizării unor modificări la

nivelul cadrului legislativ unional.

1. Astfel, apreciem ca fiind oportună preluarea actualei structuri a Consiliuui UE și

integrarea acesteia ca o a doua cameră în cadrul Palamentului European, în condițiile

păstrării competențelor deținute în prezent, a structurii organizatorice cât și a modalității

de desemnare a reprezentanților statele membre în cadrul Consiliului UE. Considerăm

că acest demers va putea întruni sprijinul tuturor statelor membre ale UE, reprezentând

un câștig de etapă ce poate determina atât scurtarea termenelor în cadrul procedurilor

legislative la nivelul Uniunii cât și o reducere a costurilor administrative ce sunt

generate de desfășurarea acestor proceduri.

2. În scopul creșterii încrederii cetățenilor în instanțele Uniunii, care deși au un pronunțat

caracter supranațional sunt menite să asigure interpretarea și aplicarea uniformă a

dreptului unional, opinăm că este necesar ca după finalizarea procedurii de verificare și

selectare la nivel național a candidaturilor pentru ocuparea funcției de judecător la CEJ

și Tribunalul UE, alegerea candidatului ce va ocupa funcția de judecător în cadrul

acestor instanțe unionale pentru un mandat de 6 ani, să fie realizată prin votul

cetățenilor statului membru. Acest scrutin trebuie organizat în condiții similare cu votul

organizat pentru desemnarea membrilor în cadrul Parlamentului European. Apreciem

totodată că acest proces de desemnare se poate implementa și pentru celelalte funcții

importante din cadrul instituțiilor Uniunii ce sunt alocate statelor membre și care nu pot

fi ocupate prin detașare conform Statului funcționarilor Uniunii Europene și a regimului

aplicabil celorlalți agenți ai UE.

3. În ceea ce privește competența teritorială a Uniunii, având în vedere că actualele

prevederi ale art.349 din TFUE ce stabilesc cadrul normativ de adoptare a unor măsuri

specifice ce vizează o serie de politici comune pentru teritoriile de peste mări ale unor

state membre ale Uniunii Europene, au facut obiectul paragrafului 2-4 alin.(2) din fostul

art.299 TCE care conținea consolidat și dispozițiile art.355 TFUE, considerăm că este

necesară reformularea reglementării reținute în cadrul art.52 alin.(1) TUE cu următorul

conţinut “Domeniul de aplicare teritorială a tratatelor este prevăzut la art. 349 şi 355

din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene”.

4. Din perspectiva exercitării dreptului cetățenilor Uniunii de a se adresa Ombudsmanului

European apreciem că este necesar ca dispozițiile art.228 TFUE să fie modificate în

sensul extinderii obligației de transmitere a raportului întocmit de către Ombudsmanul

European și organelor, oficiilor sau agențiilor unde au fost constate de către

Ombudsmanul European situații de administrare defectuoasă.

5. În materia dreptului de inițiativă cetățenească, considerăm necesar:

- instituirea unei proceduri simplificate de verificare a acelor petiții care provin

din inițiative cetățenești care îndeplinesc condițiile art.4 din Regulamentul (UE)

nr.211/2011 în cadrul titlului IX (Petiții) din Regulamentul de procedură al

Parlamentului European, demers ce ar determina verificarea cu celeritate a petițiilor și

ar preîntâmpina o suprapunere a verificărilor ce ar reprezenta un formalism excesiv în

relația cu cetățenii Uniunii;

- modificarea prevederilor Regulamentului (UE) nr.211/2011 în sensul instituirii

posibilităţii ca în urma analizării de către Comisia Europeană a condiţiilor impuse

pentru înregistrarea propunerii această instituție să aibă posibilitatea de a comunica

iniţiatorilor acceptul înregistrării în parte a propunerii de iniţiativă cetăţenească

europeană, respectiv a acelor elemente sau teme care respectă condiţiile impuse de art.4

alin.2 lit.b)-d) din acest regulament;

- completarea prevederilor art.11 din Regulamentul (UE) nr.211/2011 în sensul

instituirii obligației organizării unei audieri publice în cadrul Parlamentului European în

care organizatorii să prezinte iniţiativa cetăţenească în situația în care se justifică

îndeplinirea condiţiei minimale ce vizează colectarea a cel puţin un milion de declaraţii

de susţinere valabile primite pentru respectiva inițiativă cetățenească;

- modificarea dispoziţiilor art.4 alin.(3) din Regulamentul (UE) 211/2011 în

sensul obligării Comisiei Europene de a furniza organizatorilor, concluziile juridice şi

politice privind respingerea propunerii de iniţiativă cetăţenească şi în etapa înregistrării

unei propuneri de iniţiativă cetăţenească, având în vedere că această cerinţă este

statuată în sarcina Comisiei doar în cadrul etapei de examinare a unei iniţiative

cetăţeneşti reglementată în cadrul art.10 alin.(3) din acelaşi regulament;

Tot în contextul obiectivelor urmărite prin introducerea mecanismului inițiativei

cetățenești, apreciem că se impune conferirea competenței Comitetului Regiunilor de a

avea inițiativă legislativă cel puțin în acele domenii în care este consultat în mod

obligatoriu, confom prevederilor tratatelor unionale. Totodată în vederea diminuării

deficitului democratic din cadrul UE, găsim oportună instituirea la nivelul dreptului

primar unional a obligativității organizării de referendumuri la nivelul tuturor statelor

membre în situația adoptării de către Uniune a unor măsuri cu impact major asupra

vieții cetățenilor statelor membre.

6. În materia politicii monetare pentru statele membre a căror monedă este euro,

considerăm că se impune reglementarea expresă a posibilității retragerii voluntare a unui

stat membru UE din cadrul Uniunii Economice și Monetare (UEM) în condiții similare

cu cele instituite prin art.50 TUE.

7. În ceeea ce privește competențele speciale ale Uniunii, opinăm necesitatea subordonării

sub autoritatea exclusivă a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și

politică de securitate atât a Centrului Satelitar al Uniunii Europene (SATCEN) cât şi a

Institutului pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene (EUISS), evitându-se astfel

o subordonare paralelă a acestor entități juridice ce poate afecta atât adoptarea deciziilor

cât şi monitorizarea coerentă a aplicării acestora. Totodată, opinăm că se impune

eleboarea unei noi Cărţii verzi privind achizițiile publice în domeniul apărării cât şi

adoptarea unor instrumente de soft law privind industria de armament a Uniunii.

8. În materia controlului parlamentar al respectări principiului subsidiarității și

proporționalității, considerăm oportună modificarea termenul de opt săptămâni alocat

verificării respectării principiului subsidiarității instituit prin art.4 din Protocolul (nr.1)

privind rolul Parlamentelor Naționale în Uniunea Europeană, în sensul extinderii

acestuia.

BIBLIOGRAFIE

I ACTE NORMATIVE NAȚIONALE

1. Constituția României

2. Legea nr.19/1993 pentru ratificarea Acordului dintre Romania si statele Asociatiei Europene a

Liberului Schimb (A.E.L.S.) si a aranjamentelor agricole bilaterale la care se face referire in acord,

semnat la Geneva la 10 decembrie 1992

3. Legea nr.421 din 22 noiembrie 2006 privind aprobarea încetării valabilităţii, prin denunţare, a

unor tratate internaţionale în domeniul comerţului şi cooperării economice

4. Legea nr.137 din 8 iunie 2015 pentru acceptarea jurisdicţiei obligatorii a Curţii Internaţionale de

Justiţie

5. Legea nr.35 din 27 martie 2014 pentru ratificarea Acordului intern dintre reprezentanţii

guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene, reuniţi în cadrul Consiliului, privind finanţarea

ajutoarelor Uniunii Europene în baza cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, în

conformitate cu Acordul de parteneriat ACP-UE, şi privind alocarea de asistenţă financiară pentru

ţările şi teritoriile de peste mări cărora li se aplică partea a patra din Tratatul privind funcţionarea

Uniunii Europene, semnat la Bruxelles la 24 iunie 2013

6. Codul Penal din 17 iulie 2009, aprobat prin Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.

7. Ordinul comun MAI/MFP nr. 277 din 8 decembrie 2011 privind stabilirea cadrului general

pentru planificarea strategică şi financiară, gestionarea, implementarea şi auditarea utilizării

fondurilor acordate României prin Fondul european pentru refugiaţi, Fondul european de returnare

şi Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe din cadrul Programului general

"Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii"

8. Legea nr.13 din 28 februarie 2014 pentru ratificarea Convenţiei privind asistenţa administrativă

reciprocă în domeniul fiscal, adoptată la Strasbourg la 25 ianuarie 1988 şi a Protocolului de

modificare a Convenţiei privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul fiscal

9. O.U.G. nr.194 din 12 decembrie 2002 privind regimul străinilor în România

10. H.G. nr.780 din 23 septembrie 2015 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind imigraţia

pentru perioada 2015-2018 şi a Planului de acţiune pe anul 2015 pentru implementarea Strategiei

naţionale privind imigraţia pentru perioada 2015-2018

11. O.U.G. nr.102 din 14 iulie 2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor

statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi a cetăţenilor Confederaţiei

Elveţiene, republicată

12. H.G. nr.1864 din 21 decembrie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a

cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi a cetăţenilor

Confederaţiei Elveţiene şi pentru stabilirea formei şi conţinutului documentelor care se eliberează

cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi cetăţenilor

Confederaţiei Elveţiene şi membrilor lor de familie, republicată

13. Legea nr.33 din 16 ianuarie 2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru

Parlamentul European , republicată

14. H.G. nr.868 din 20 august 2008 privind protecţia cetăţenilor Uniunii Europene prin misiunile

diplomatice şi oficiile consulare

15. Decretul Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România nr.481 din 20 decembrie 1971

pentru aderarea Republicii Socialiste România la Convenția de la Viena cu privire la relațiile

consulare

http://idrept.ro/00162836.htmhttp://idrept.ro/00162836.htmhttp://idrept.ro/00162836.htmhttp://idrept.ro/00162836.htmhttp://idrept.ro/00162836.htmhttp://idrept.ro/00162836.htmhttp://idrept.ro/00124090.htmhttp://idrept.ro/00161971.htmhttp://idrept.ro/00161971.htmhttp://idrept.ro/00161972.htmhttp://idrept.ro/00161972.htmhttp://idrept.ro/00099159.htmhttp://idrept.ro/00147250.htmhttp://idrept.ro/00143623.htmhttp://idrept.ro/00099473.htm

16. Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 566 din 8 iulie 1968 pentru

ratificarea Convenței cu privire la relațiile diplomatice, încheiat la Viena la 18 aprilie 1961

17. Legea nr.35 din 13 martie 1997 organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului

18. H.G.nr.717 din 18 iulie 2012 privind stabilirea măsurilor necesare pentru aplicarea

Regulamentului (UE) nr.211/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie

2011 privind iniţiativa cetăţenească şi a Regulamentului de punere în aplicare (UE)

nr. 1.179/2011 al Comisiei din 17 noiembrie 2011 de stabilire a unor specificaţii tehnice pentru

sistemele de colectare online în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 211/2011 al Parlamentului

European şi al Consiliului privind iniţiativa cetăţenească

19. Ordin M.S.I. nr.141 din 13 martie 2014 pentru aprobarea Normelor metodologice privind

elementele tehnice şi de securitate ale sistemului de colectare online a declaraţiilor de susţinere a

propunerilor de iniţiativă cetăţenească

20. Ordin M.A.I. nr.234 din 1 octombrie 2012 privind procedura de verificare a declaraţiilor de

susţinere a propunerilor de iniţiativă cetăţenească şi de eliberare a certificatului de confirmare a

numărului de declaraţii de susţinere valabile pentru România

21. Legea nr.85 din 20 iunie 2012 pentru ratificarea Deciziei Consiliului European 2011/199/UE

din 25 martie 2011 de modificare a articolului 136 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii

Europene cu privire la un mecanism de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro

22. Legea nr.30 din 18 mai 1994 privind ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție

23. Legea nr.100 din 16 septembrie 1992, pentru aderarea României la Convenția de la Haga din 25

octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii

24. Legea nr.21 din 10 aprilie1996 a concurenţei, republicată

25. Ordinul Consiliului Concurenţei nr.120 din 21 mai 2004 pentru punerea în aplicare a

Regulamentului privind transparenţa relaţiilor financiare dintre autorităţile publice şi întreprinderile

publice, precum şi transparenţa financiară în cadrul anumitor întreprinderi

26. Ordinul Consiliului Concurenţei nr.32 din 24 februarie 2006 privind punerea în aplicare a

Regulamentului pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind transparenţa relaţiilor

financiare dintre autorităţile publice şi întreprinderile publice, precum şi transparenţa financiară în

cadrul anumitor întreprinderi

27. H.G. nr.807 din 17 septembrie 2014 pentru instituirea unor scheme de ajutor de stat având ca

obiectiv stimularea investiţiilor cu impact major în economie

28. Ordinul M.D.R.A.P. nr.495 din 13.04.2016 privind acordarea titlului de parc industrial

Societăţii Parc Industrial Călan - S.R.L.

29. Ordinul M.A.D.R. nr. 285 din 7 martie 2016 privind aprobarea schemei de ajutor de minimis

"Sprijin pentru servicii de consultanţă în vederea implementării proiectelor de investiţii, inclusiv în

sectorul pomicol, pentru procesarea şi marketingul produselor agricole în vederea obţinerii de

produse neagricole şi a produselor din sectorul pomicol", derulate prin schema de ajutor de stat

"Stimularea dezvoltării regionale prin realizarea de investiţii, inclusiv în sectorul pomicol, pentru

procesarea şi marketingul produselor agricole în vederea obţinerii de produse neagricole", aferentă

Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020

30. Ordinul M.S.I. nr. 435 din 20 august 2015 privind aprobarea schemei de ajutor de minimis care

se adresează domeniului tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (TIC), denumită "Schemă de

ajutor de minimis pentru creşterea contribuţiei sectorului TIC pentru competitivitatea economică",

care este o componentă aferentă axei prioritare 2, acţiunea 2.2.1 "Sprijinirea creşterii valorii

http://idrept.ro/12023069.htmhttp://idrept.ro/12030713.htmhttp://idrept.ro/12023069.htmhttp://idrept.ro/00162583.htmhttp://idrept.ro/00162583.htmhttp://idrept.ro/00162583.htmhttp://idrept.ro/00149065.htmhttp://idrept.ro/00149065.htmhttp://idrept.ro/00149065.htm

adăugate generate de sectorul TIC şi a inovării în domeniu prin dezvoltarea de clustere", din cadrul

Programului operaţional Competitivitate 2014-2020

31. Ordinul M.A.D.R. nr. 2112 din 1 octombrie 2015 privind instituirea schemei de ajutor de

minimis "Sprijin acordat pentru stimularea investiţiilor asociate conservării patrimoniului şi pentru

menţinerea tradiţiilor şi moştenirii spirituale"

32. Ordinul M.E.C.S. nr. 4686 din 10 august 2015 privind aprobarea schemei de ajutor de minimis

pentru sprijinirea "Parteneriatelor pentru transfer de cunoştinţe" prin Programul operaţional

"Competitivitate" (POC)

33. H.G. nr. 679 din 19 august 2015 privind modificarea şi completarea Normelor metodologice de

aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2011 pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării

microîntreprinderilor de către întreprinzătorii debutanţi în afaceri, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 96/2011

34. Ordinul M.E.C.T. nr. 484 din 23 aprilie 2015 privind aprobarea schemelor de ajutor de minimis

pentru acţiunile din Programul de promovare a exportului, în perioada 1 iulie 2015-31 decembrie

2015

35. Ordinul M.F.E. nr. 826 din 21 aprilie 2015 privind aprobarea schemei de ajutor de minimis

"Dezvoltarea economiei sociale - continuarea sprijinului pentru înfiinţarea şi dezvoltarea de

structuri de economie socială", aferentă Programului operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor

umane" 2007-2013 (POSDRU 2007-2013), axa prioritară 6 "Promovarea incluziunii sociale",

domeniul major de intervenţie 6.1 "Dezvoltarea economiei sociale

36. Hotărârea Comitetul Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări nr.75 din 24 iunie 2014

pentru aprobarea Normei "Finanţarea cu dobândă subvenţionată (NI-FIN-06-IX/0)" Comitetul

Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări

37. H.G. nr.134 din 4 martie 2015 privind aprobarea acordării ajutorului de stat pentru facilitarea

închiderii minelor de cărbune necompetitive din cadrul Societăţii Naţionale de Închideri Mine

Valea Jiului - S.A. Petroşani, pentru anul 2015

38. H.G. nr. 107 din 28 februarie 2012 privind aprobarea acordării ajutorului de stat pentru

facilitarea închiderii minelor de cărbune necompetitive din cadrul Companiei Naţionale a Huilei -

S.A. Petroşani, pentru anul 2012

39. Ordinul Ministerul Economiei nr.850 din 15 aprilie 2013 pentru acordarea ajutorului de stat

reprezentând cheltuieli excepţionale acordate de la bugetul de stat în baza Deciziei 2010/787/UE a

Consiliului din 10 decembrie 2010 privind ajutorul de stat pentru facilitarea închiderii minelor de

cărbune necompetitive

40. Ordinul Ministerul economiei, comerţului şi mediului de afaceri nr. 429 din 2 martie 2012

pentru acordarea ajutorului de stat reprezentând cheltuieli excepţionale acordate de la bugetul de

stat în baza Deciziei 2010/787/UE a Consiliului din 10 decembrie 2010 privind ajutorul de stat

pentru facilitarea închiderii minelor de cărbune necompetitive

41. Legea nr.24 din 27 martie 2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor

normative, republicată

42. H.G. nr. 651 din 24 mai 2006 privind aprobarea Politicii în domeniul ajutorului de stat pentru

perioada 2006-2013

43. H.G.nr.561 din 10 mai 2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul

Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice,

a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării

44. Legea nr. 52 din 21 ianuarie 2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică,

republicată

http://idrept.ro/00138178.htmhttp://idrept.ro/00138146.htmhttp://idrept.ro/00138177.htmhttp://idrept.ro/00164473.htmhttp://idrept.ro/12021058.htmhttp://idrept.ro/12021058.htmhttp://idrept.ro/00122031.htmhttp://idrept.ro/00061183.htm

45. H.G. nr.16 din 12 ianuarie 2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor

Externe

46. H.G. nr. 398 din 27 mai 2015 pentru stabilirea cadrului instituţional de coordonare şi gestionare

a fondurilor europene structurale şi de investiţii şi pentru asigurarea continuităţii cadrului

instituţional de coordonare şi gestionare a instrumentelor structurale 2007-2013

47. Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 199/C din 18 ianuarie 2010 pentru aprobarea Nomenclatorului

specializărilor expertizei tehnice judiciare

48. H.G. nr.802 din 4 august 2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din

domeniul implementării instrumentelor structurale

49. Legea nr.83 din 14 iunie 2012 pentru ratificarea Tratatului privind stabilitatea, coordonarea şi

guvernanţa în cadrul uniunii economice şi monetare dintre Regatul Belgiei, Republica Bulgaria,

Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă,

Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia,

Republica Lituania, Marele Ducat de Luxemburg, Ungaria, Malta, Regatul Ţărilor de Jos,

Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, România, Republica Slovenia,

Republica Slovacia, Republica Finlanda şi Regatul Suediei, semnat la Bruxelles la 2 martie 2012

50. Hotârârea Camerei Deputaților nr.14 din 9 martie 2016 privind adoptarea opiniei referitoare la

propunerea de Regulament de instituire a Programului de sprijin pentru reforme structurale pentru

perioada 2017-2020 şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr.1.303/2013 şi (UE)

nr. 1.305/2013 COM (2015) 701

51. Hotărâre Camerei Deputaţilor nr.57 din 22 iunie 2016 privind adoptarea opiniei referitoare la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social

European şi Comitetul Regiunilor: Lansarea unei consultări privind un pilon european al drepturilor

sociale COM (2016) 127

52. Hotărârea Camerei Deputaților nr.13 din 19 martie 2016 privind adoptarea unei opiniei

referitoare la Comunicarea Comisiei Europene către Parlamentul European, Consiliu, Banca

Central Europeană,Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor și Banca

Europeană de Investiții – Analiza anuală a creșterii pentru 2016: Consolidarea redresării și

stimularea convergenției COM(2015) 690, publicată în M.Of. nr.183 din 11 martie 2016

53. Hotărârea Camerei Deputaților nr.43 din 6 mai 2015 privind modificarea şi

completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor

54.Hotărârea Senatului nr.39 din 24 iunie 2014 privind modificarea şi completarea Regulamentului

Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr.28/2005

55. Legea nr.373 din 18 decembrie 2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în

domeniul afacerilor europene

56. Hotarare Senatul României nr. 60 din 28 octombrie 2013 cu privire la propunerea de

Regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European COM (2013) 534 final

II INSTRUMENTE JURIDICE INTERNAȚIONALE

1. Tratatul de instituire al Comunităţilor Economice Europene (TCEE)

2. Tratatul din 25 martie 1957 de instituire a Comunităților Europene a Energiei Atomice

3. Actului Unic European (AUE)

4. Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul de la Maastricht)

5. Tratatul de la Amsterdam de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană, a Tratatelor de

instituire a Comunităților Europene și a anumitor acte conexe

http://idrept.ro/00148967.htmhttp://idrept.ro/00148967.htmhttp://idrept.ro/00148967.htmhttp://idrept.ro/00148967.htmhttp://idrept.ro/00148967.htmhttp://idrept.ro/00148967.htmhttp://idrept.ro/00148967.htmhttp://idrept.ro/12038323.htmhttp://idrept.ro/12038325.htmhttp://idrept.ro/00152088.htmhttp://idrept.ro/00087011.htmhttp://idrept.ro/00087011.htmhttp://idrept.ro/00087010.htmhttp://idrept.ro/12006101.htm

6. Tratatul de la Nisa de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană, a Tratatelor de

instituire a Comunităților Europene și a anumitor acte conexe

7. Tratatul din 29 octombrie 2004 de instituire a unei Constituții pentru Europa

8. Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de

instituire a Comunităţii Europene (Tratatul de reformă)

9. Tratatul privind înființarea Mecanismului European de Stabilitate (Tratatul MES)

10.Tratatul privind stabilitatea, coordonare și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare «

supranumit Tratatul fiscal»

11. Protocolul nr.14 privind Eurogrupul

12. Protocolul (nr.27) privind piața internă și concurența

13. Protocolul nr.28 privind Coeziunea Economică, socială și teritorială

14. Protocolul (nr.2) privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității

15. Declaraţia nr.18 cu privire la delimitarea competenţelor

16. Declaraţiei nr.14 cu privire la politica externă şi de securitate comună - Anexa nr. 40: Declaraţii

anexate la actul final al Conferinţei interguvernamentale care a adoptat Tratatul de la Lisabona

17. Decizia Consiliului Uniunii Europene 2013/755/UE din 25 noiembrie 2013 privind asocierea

ţărilor şi teritoriilor de peste mări la Uniunea Europeană

18. Regulamentul (CE) nr.2304/2002 al Comisiei din 20 decembrie 2002 de punere în aplicare a

Deciziei 2001/822/CE a Consiliului privind asocierea țărilor și a teritoriilor de peste mări la

Comunitatea Europeană („decizie de asociere peste mări”)

19. Directiva Consiliului Comunităților Europene 93/96/CEE din 29 octombrie 1993 privind

dreptul de ședere pentru studenți, publicată în JO L 317 de 18 decembrie 1993

20. Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 din 15 octombrie 1968 privind libera circulaţie a lucrătorilor

în cadrul Comunităţii

21. Regulamentul (CE) nr.862/2007 privind statisticile comunitare din domeniul migraţiei şi

protecţiei internaţionale şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 311/76 al Consiliului privind

elaborarea de statistici cu privire la lucrătorii străini

22. Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind

dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii

familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 şi de abrogare a Directivelor

64/221/CEE, 68/360/CEE,72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE,75/35/CEE,90/364/CEE,

90/365/CEE şi 93/96/CEE

23. Regulamentul (UE) nr.492/2011 din 5 aprilie 2011 privind libera circulaţie a lucrătorilor în

cadrul Uniunii

24. Directiva 2014/54/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind

măsurile de facilitare a exercitării drepturilor conferite lucrătorilor în contextul liberei circulaţii a

lucrătorilor

25. Decizia de punere în aplicare nr 2012/733/UE a Comisiei din 26 noiembrie 2012 de punere în

aplicare a Regulamentului (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului cu privire

la compensarea ofertelor şi a cererilor de locuri de muncă şi reinstituirea EURES

26. Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanţilor

ţărilor terţe care sunt rezidenţi pe termen lung

27. Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 de stabilire a

standardelor minime privind sancţiunile şi măsurile la adresa angajatorilor de resortisanţi din ţări

teiţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală

http://idrept.ro/12018091.htmhttp://idrept.ro/12025632.htm

28. Regulamentul (CE) nr.343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor și

mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil

prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe

29. Directiva 93/109/CE a Consiliului din 6 decembrie 1993 de stabilire a normelor de exercitare a

dreptului de a alege și de a fi ales pentru Parlamentul European pentru cetățenii Uniunii care au

reședința într-un stat membru în care nu sunt resortisanți

30. Directiva 2013/1/UE a Consiliului din 20 decembrie 2012 de modificare a

Directivei 93/109/CE în ceea ce priveşte anumite norme de exercitare a dreptului de a fi ales pentru

Parlamentul European pentru cetăţenii Uniunii care au reşedinţa într-un stat membru în care nu sunt

resortisanţi

31. Rezoluţia Parlamentului European din 26 septembrie 2007 privind programul de acţiune

referitor la imigraţia legală

32. Rezoluţia Parlamentului European din 20 noiembrie 2012 privind dreptul de a alege şi de a fi

ales pentru Parlamentul European pentru cetăţenii Uniunii care au reşedinţa într-un stat membru în

care nu sunt resortisanţi

33. Recomandarea 2013/142/UE din 12 martie 2013 privind consolidarea desfăşurării democratice

şi eficiente a alegerilor pentru Parlamentul European

34. Directiva 94/80/CE a Consiliului din 19 decembrie 1994 de stabilire a normelor de exercitare a

dreptului de a alege și de a fi ales la alegerile locale pentru cetățenii Uniunii care au reședința într-

un stat membru a cărui cetățenie nu o dețin

35. Decizia 95/553/CE a reprezentanţilor Guvernelor Statelor Memebre, reuniţi în cadrul

Consiliului din 19 decembrie 1995 privind protecția cetățenilor Uniunii Europene prin

reprezentanțele diplomatice și consulare

36. Decizia reprezentanților guvernelor statelor membre nr. 96/409/PESC din 25 iunie 1996, reuniți

în cadrul Consiliului, din 25 iunie 1996 de instituire a unui document de călătorie provizoriu

37. Decizia 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 decembrie 2013

privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii

38. Directiva (UE) 2015/637 a Consiliului din 20 aprilie 2015 privind măsurile de coordonare și

cooperare pentru facilitarea protecției consulare a cetățenilor nereprezentați ai Uniunii în țările terțe

și de abrogare a Deciziei 95/553/CE

39. Regulamentul (CE) nr.1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie

2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la

Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție

în domeniul mediului

40. Regulamentul (CE) nr.1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001

privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei

41. Regulamentul (UE) nr.211/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie

2011 privind inițiativa cetățenească

42. Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1179/2011 al Comisiei din 17 noiembrie 2011 de

stabilire a unor specificaţii tehnice pentru sistemele de colectare ordine în conformitate cu

Regulamentul (UE) nr. 211/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului privind iniţiativa

cetăţenească

43. Regulamentul Delegat (UE) nr. 531/2014 din 12 martie 2014 de modificare a anexei I la

Regulamentul (UE) nr.211/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului privind iniţiativa

cetăţenească

http://idrept.ro/12005436.htmhttp://idrept.ro/12023069.htmhttp://idrept.ro/12023069.htm

44. Regulamentul (CE) nr.2004/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 noiembrie

2003 privind statutul și finanțarea partidelor politice la nivel european

45. Regulamentul (UE) nr.2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016

privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și

privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general

privind protecția datelor)

46. Regulamentul (UE, Euratom) nr.966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25

octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a

Regulamentului (CE, Euratom) nr.1605/2002 al Consiliului

47. Regulamentul Delegat (UE) nr.1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele

de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr.966/2012 al Parlamentului European și al

Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii

48. Regulamentul (UE) nr.1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie

2013 de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Orizont 2020 și de

abrogare a Deciziei nr. 1982/2006/CE

49. Regulamentul (UE) nr.233/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014

de instituire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare în perioada 2014-2020

50. Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 septembrie 2010

privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice

51. Directiva 98/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 1998 privind protecția

juridică a invențiilor biotehnologice

52. Regulamentul (CE) nr.1059/2003 al Parlamentului European și Consiliului din 26 mai 2003

privind instituirea unui nomenclator comun al unităţilor teritoriale de statistică (NUTS)

53. Regulamentul (CE) nr.1137/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie

2008 de adaptare la Decizia 1999/468/CE a Consiliului a anumitor acte care fac obiectul procedurii

prevăzute la articolul 251 din tratat, în ceea ce priveşte procedura de reglementare cu control

54. Decizia Consiliului Uniunii Europene 2014/415/UE din 24 iunie 2014 privind modalitățile de

de punere în aplicare de către Uniune a clauzei de solidarit

TEZĂ DE DOCTORAT PARTAJAREA COMPETENȚELOR ȘI ... · Deși Tratatul de la Lisabona a preluat o...

Documents

Transcript of TEZĂ DE DOCTORAT PARTAJAREA COMPETENȚELOR ȘI ... · Deși Tratatul de la Lisabona a preluat o...