Academia de Studii Economice BucureştiFacultatea de Management – Administraţie publică

NOUTĂŢI ADUSE DE TRATATUL DE LA LISABONA

Coordonator: Prof. POPESCU IRINAAutor:

Grupa 202

Seria A

Bucureşti2008

CUPRINS

Tratatul de la Lisabona

1.TRATATUL DE LA LISABONA- scurtă prezentare............................................3

2. OBIECTIVELE PRINCIPALE ALE TRATATULUI............................................4

a). O Europă mai democratică şi mai transparentă...........................................4b). O Europă mai eficientă.................................................................................4c). O Europă a drepturilor, valorilor, libertăţii, solidarităţii şi siguranţei..............5d). Europa ca actor pe scena internaţională......................................................6

3. MODIFICĂRILE ADUSE LA NIVELUL INSTITUŢIILOR EUROPENE.............7

a). Parlamentul European..................................................................................7b). Consiliul european........................................................................................8c). Consiliul de Ministri.......................................................................................9c). Comisia Europeană....................................................................................10d). Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi vicepreşedinte al Comisiei...........................................................11f). Celelalte instituţii..........................................................................................11

4. CUM ESTE VAZUT TRATATUL DE LA LISABONA IN LUME......................12

BIBLIOGRAFIE:..................................................................................................13

1.TRATATUL DE LA LISABONA- scurtă prezentare

2

Tratatul de la Lisabona

Europa secolului al XXI-lea se confruntă cu o serie de provocări: mondializarea economiei, evoluţia demografică, schimbările climatice, aprovizionarea cu energie sau noile ameninţări la adresa securităţii.

Statele membre nu mai sunt în măsură să facă faţă singure tuturor acestor probleme fără frontiere. Se consideră că este necesar un efort colectiv la nivel european, pentru a găsi soluţii şi a răspunde preocupărilor cetăţenilor Europei. Pentru aceasta Europa trebuie să se modernizeze, să dispună de instrumente eficiente şi coerente, adaptate nu numai la funcţionarea unei Uniuni recent extinse de la 15 la 27 de state membre, ci şi la transformările rapide prin care trece lumea de astăzi. Din aceste motive, regulile convieţuirii, înscrise în tratate, trebuie revizuite.

Liderii Uniunii Europene au semnat , la 13 decembrie 2007 Tratatul de la Lisabona, tratat ce va avea rol de Constituţie Europeană. Prin intermediul tratatului se încheie mai mulţi ani de negocieri pe tema aspectelor instituţionale. Tratatul este semnat în galeria interioară a Mănăstirii Jeronimos, mănăstire care datează din secolul XVI. Acesta reprezintă şi locul în care Portugalia a semnat Tratatul de aderare la Uniunea Europeana în anul1986.

Denumirea oficială a tratatului nu este cea pe care o ştim noi, astfel denumirea oficială este cea de Tratatul de la Lisabona de amendare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi Tratatul instituind Comunitatea Europeană.

Tratatul de la Lisabona nu schimbă fundamental structura instituţională a Uniunii, aceasta se va baza, în continuare, pe triunghiul Parlament, Consiliu, Comisie. Totuşi, tratatul introduce câteva elemente noi cu rolul de a ameliora eficienţa, coerenţa, dar şi transparenţa instituţiilor, Scopul urmarit este de a onface mai eficientă, astfel încât să poată răspunde mai bine exigenţelor cetăţenilor europeni.

Şi România a avut reprezentanţi la semnarea tratatului ; acestia sunt : Preşedintele României - Traian Băsescu, Premierul României - Călin Popescu Tăriceanu şi Ministrul de externe al României de atunci - Adrian Cioroianu.

Pentru a intra în vigoare trataul semnat oficial de catre şefii statelor membre, la data de 13 decembrie 2007 la Lisabona, acesta va trebui să fie ratificat de fiecare stat. Procedura de ratificare diferă de la o ţară la alta, în funcţie de sistemul constituţional al fiecărui stat membru. Statele membre au stabilit si un obiectiv, acesta este ca Tratatul să intre în vigoare la 1 ianuarie 2009, cu numai câteva luni înaintea alegerilor pentru Parlamentul European.

Ratificarea tratatului se face prin votul in Parlament. Până în momentul de faţă, au ratificat tratatul următoarele state : Slovenia (29 ianuarie 2008), România (4 februarie 2008), Malta (6 februarie 2008), Ungaria (6 februarie 2008), Franţa (14 februarie 2008), Bulgaria (21 martie 2008), Polonia (2 aprilie 2008), Slovacia (10 aprilie 2008), iar celelalte ţări membre sunt în discuţii.

Versiunea consolidată a Tratatului a fost publicată pe internet la 15 aprilie şi pe suport de hârtie, la 9 mai.Tratatul de la Nisa, care a intrat în vigoare în 2003, va rămâne baza de lucru a UE până în momentul în care toate statele membre vor încheia procesul de ratificare a Tratatului de la Lisabona.

3

Tratatul de la Lisabona

2. OBIECTIVELE PRINCIPALE ALE TRATATULUI

a) O Europă mai democratică şi mai transparentă

O Europă mai democratică şi mai transparentă, în care Parlamentul European şi parlamentele naţionale se bucură de un rol consolidat, în care cetăţenii au mai multe şanse de a fi ascultaţi şi care defineşte mai clar ce este de făcut la nivel european şi naţional şi de către cine.

Un rol consolidat pentru Parlamentul European: Parlamentul European, ales direct de către cetăţenii Uniunii Europene, va avea noi atribuţii privind legislaţia, bugetul Uniunii Europene şi acordurile internaţionale. Prin faptul că se va recurge mai des la procedura de codecizie în cadrul elaborării politicilor europene, Parlamentul European se va afla pe o poziţie de egalitate cu Consiliul, care reprezintă statele membre, în ceea ce priveşte adoptarea celei mai mari părţi a legislaţiei Uniunii Europene.

O mai mare implicare a parlamentelor naţionale: parlamentele naţionale vor participa într-o măsură mai mare la activităţile Uniunii Europene, în special datorită unui nou mecanism care le permite să se asigure că aceasta intervine numai atunci când se pot obţine rezultate mai bune la nivel comunitar (principiul subsidiarităţii). Alături de rolul consolidat al Parlamentului European, implicarea parlamentelor naţionale va conduce la consolidarea caracterului democratic şi la creşterea legitimităţii acţiunilor Uniunii.

O voce mai puternică pentru cetăţeni: datorită iniţiativei cetăţenilor, un milion de cetăţeni din diferite state membre vor putea cere Comisiei să prezinte noi propuneri politice.

Cine şi ce face: relaţia dintre statele membre şi Uniunea Europeană va deveni mai clară odată cu clasificarea competenţelor.

Retragerea din Uniune: Tratatul de la Lisabona recunoaşte explicit, pentru prima dată, posibilitatea ca un stat membru să se retragă din Uniune.

b) O Europă mai eficientă

O Europă mai eficientă, cu metode de lucru şi reguli de vot simplificate, cu instituţii eficiente şi moderne pentru o Uniune Europeană cu 27 de membri, capabilă să acţioneze mai bine în domenii de prioritate majoră pentru Uniunea de astăzi.

Un proces decizional eficient: votul cu majoritate calificată din Consiliu va fi extins la noi domenii politice, astfel încât procesul decizional să se desfăşoare mai rapid şi mai eficient. Începând din 2014, calcularea majorităţii calificate se va baza pe sistemul dublei majorităţi, a statelor membre şi a populaţiei, reflectând astfel dubla legitimitate a Uniunii. Dubla majoritate se obţine atunci când o decizie este luată prin votul a 55% din statele membre, reprezentând cel puţin 65% din populaţia Uniunii.

Un cadru instituţional mai stabil şi mai eficient: Tratatul de la Lisabona creează funcţia de preşedinte al Consiliului European, ales pentru un mandat de doi ani şi jumătate, introduce o legătură directă între alegerea preşedintelui

4

Tratatul de la Lisabona

Comisiei şi rezultatele alegerilor europene, prevede noi dispoziţii referitoare la viitoarea structură a Parlamentului European şi la reducerea numărului de comisari şi include reguli clare privind cooperarea consolidată şi dispoziţiile financiare.

O viaţă mai bună pentru europeni: Tratatul de la Lisabona ameliorează capacitatea UE de a acţiona în diverse domenii de prioritate majoră pentru Uniunea de azi şi pentru cetăţenii săi precum libertatea, securitatea şi justiţia (combaterea terorismului sau lupta împotriva criminalităţii). Într-o anumită măsură, Tratatul se referă şi la alte domenii, printre care politica energetică, sănătatea publică, schimbările climatice, serviciile de interes general, cercetare, spaţiu, coeziune teritorială, politică comercială, ajutor umanitar, sport, turism şi cooperare administrativă.

c) O Europă a drepturilor, valorilor, libertăţii, solidarităţii şi siguranţei

O Europă a drepturilor, valorilor, libertăţii, solidarităţii şi siguranţei, care promovează valorile Uniunii, introduce Carta drepturilor fundamentale în dreptul primar european, prevede noi mecanisme de solidaritate şi asigură o mai bună protecţie a cetăţenilor europeni.

Valori democratice: Tratatul de la Lisabona specifică şi consolidează valorile şi obiectivele care stau la baza Uniunii. Aceste valori sunt menite să servească drept punct de referinţă pentru cetăţenii europeni şi să arate ce anume are de oferit Europa partenerilor săi din întreaga lume.

Drepturile cetăţenilor şi Carta drepturilor fundamentale: Tratatul de la Lisabona menţine drepturile existente şi introduce altele noi. În mod special, garantează libertăţile şi principiile înscrise în Carta drepturilor fundamentale şi conferă dispoziţiilor acesteia forţă juridică obligatorie. Se referă la drepturi civile, politice, economice şi sociale.

Libertate pentru cetăţenii europeni: Tratatul de la Lisabona menţine şi consolidează cele „patru libertăţi”, precum şi libertatea politică, economică şi socială a cetăţenilor europeni.

Solidaritate între statele membre: Tratatul de la Lisabona prevede faptul că Uniunea şi statele membre acţionează împreună într-un spirit de solidaritate în cazul în care un stat membru este ţinta unui atac terorist sau victima unui dezastru natural sau provocat de mâna omului. De asemenea, se subliniază solidaritatea în domeniul energiei.

Mai multă siguranţă pentru toţi: Uniunea va beneficia de o capacitate extinsă de acţiune în materie de libertate, securitate şi justiţie, ceea ce va aduce avantaje directe în ceea ce priveşte capacitatea Uniunii de a lupta împotriva criminalităţii şi terorismului. Noile prevederi în materie de protecţie civilă, ajutor umanitar şi sănătate publică au, de asemenea, obiectivul de a întări capacitatea Uniunii de a răspunde la ameninţările la adresa securităţii cetăţenilor europeni.

5

Tratatul de la Lisabona

d) Europa ca actor pe scena internaţională

Europa ca actor pe scena internaţională – instrumentele de politică externă de care dispune Europa vor fi regrupate atât în ceea ce priveşte elaborarea, cât şi adoptarea noilor politici. Tratatul de la Lisabona va oferi Europei o voce mai clară în relaţiile cu partenerii săi din întreaga lume. Va utiliza forţa dobândită de Europa în domeniul economic, umanitar, politic şi diplomatic pentru a promova interesele şi valorile europene pe plan mondial, respectând, în acelaşi timp, interesele specifice ale statelor membre în domeniul afacerilor externe.

Numirea unui Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, care va fi şi unul din vicepreşedinţii Comisiei, va creşte impactul, coerenţa şi vizibilitatea acţiunii externe a UE.

Noul Serviciu european pentru acţiune externă va oferi Înaltului Reprezentant sprijinul necesar.

Uniunea va avea o personalitate juridică unică, ceea ce îi va întări puterea de negociere determinând-o să fie mai eficientă pe plan mondial şi un partener mai vizibil pentru ţările terţe şi organizaţiile internaţionale.

Progresele în domeniul politicii europene de securitate şi apărare vor menţine unele modalităţi decizionale specifice, facilitând totodată o cooperare consolidată în cadrul unui grup mai mic de state membre.

6

Tratatul de la Lisabona

3. MODIFICĂRILE ADUSE LA NIVELUL INSTITUŢIILOR EUROPENE

La baza funcţionării Uniunii Europene stau trei principii democratice: egalitatea democratică, democraţia reprezentativă şi democraţia participativă.

Principiul egalităţii democratice, este confirmat de tratatul de la Lisabona, în care se afirmă că cetăţenii trebuie să se bucure de atenţie egală din partea instituţiilor europene. Acesta consolidează democraţia reprezentativă prin acordarea unui rol mai important Parlamentului European şi printr-o mai mare implicare a parlamentelor naţionale şi dezvoltă democraţia participativă prin noi mecanisme de interacţiune între cetăţeni şi instituţii, printre care se numără, de exemplu, iniţiativa cetăţenilor.

Pe langă acestea, Tratatul de la Lisabona clarifică natura relaţiilor dintre statele membre şi Uniunea Europeană.Tratatul prevede unele modificari în ceea ce privesc instituţiile europene.

a) Parlamentul European

Parlamentul European îi reprezintă pe cetăţenii statelor membre. Tratatul de la Lisabona aduce câteva modificări în ceea ce priveşte această instituţie :

1. Sporeşte competenţele acestuia la nivel legislativ, bugetar şi în materie de aprobare a acordurilor internaţionale :

La nivel legislativ, procedura de co-decizie (redenumită procedură legislativă ordinară) este extinsă la mai multe domenii. Concret, aceasta înseamnă că Parlamentul va dobândi un real statut de putere legislativă, în aceeaşi măsură ca şi Consiliul, în cazul anumitor dosare în care nu a fost implicat până în prezent sau în care a fost doar consultat. Imigrarea legală, cooperarea judiciară în materie penală (Eurojust, prevenirea infracţiunilor, armonizarea legislaţiilor în domeniul penal, a infracţiunilor şi sancţiunilor), cooperarea poliţienească (Europol) şi alte câteva dispoziţii care ţin de politica comercială sau de politica agricolă comună sunt doar câteva exemple în acest sens. În acest fel, Parlamentul European va interveni în aproape toate dosarele legislative.

La nivel bugetar, Tratatul de la Lisabona consacră practica bine stabilită a cadrului financiar multianual pentru care, în viitor, va fi necesară aprobarea Parlamentului. Pe de altă parte, Tratatul de la Lisabona prevede că Parlamentul şi Consiliul vor stabili împreună toate cheltuielile, fiind eliminată distincţia care se face, în prezent, între aşa-numitele cheltuieli obligatorii (de exemplu, ajutoarele agricole directe) şi cheltuielile neobligatorii. Această inovaţie reechilibrează rolul celor două instituţii în aprobarea bugetului Uniunii.

7

Tratatul de la Lisabona

Parlamentul European va trebui să-şi dea avizul conform asupra tuturor acordurilor internaţionale referitoare la aspecte care ţin de procedura legislativă ordinară.

2. Tratatul modifică şi structura Parlamentului: numărul deputaţilor europeni nu va depăşi 751 (750 plus preşedintele), iar repartizarea locurilor pe state membre se va face după principiul proporţionalităţii degresive. Altfel spus, deputaţii din ţările cu cei mai mulţi locuitori vor reprezenta un număr mai mare de cetăţeni decât deputaţii din ţările cel mai puţin populate. Tratatul mai precizează că fiecare stat membru va fi reprezentat în Parlament de minim 6 deputaţi şi de maxim 96.

În ceea ce priveşte parlamentele naţionale, Tratatul de la Lisabona recunoaşte şi consolidează rolul acestora, care vor putea participa mai activ la lucrările Uniunii, respectând, în acelaşi timp, rolul instituţiilor europene. O nouă dispoziţie reflectă clar drepturile şi obligaţiile pe care le au parlamentele naţionale în cadrul Uniunii, fie că este vorba despre informarea lor, controlul respectării principiului subsidiarităţii, mecanismele de evaluare în cadrul spațiului de libertate, securitate şi justiţie sau despre revizuirea tratatelor.

Tratatul de la Lisabona aduce noutăți semnificative în special în ceea ce priveşte controlul respectării principiului subsidiarităţii. Potrivit acestui principiu, exceptând domeniile care ţin exclusiv de competenţele sale, Uniunea nu acţionează decât în cazul în care intervenţia sa este mai eficientă decât o acţiune întreprinsă la nivel naţional. Orice parlament naţional va avea dreptul să-şi susţină argumentele potrivit cărora o propunere nu este conformă cu acest principiu.

Din aceste motive, se va institui un mecanism în doi timpi:

dacă o treime din parlamentele naţionale consideră că o propunere nu este conformă cu principiul subsidiarităţii, Comisia va trebui să își reanalizeze propunerea, având posibilitatea de a o menţine, de a o modifica sau de a o retrage;

dacă majoritatea parlamentelor naţionale împărtăşesc aceste preocupări, iar Comisia decide, totuşi, să îşi menţină propunerea, va fi declanşată o procedură specifică. Comisia va trebui să îşi susţină motivaţiile, iar Parlamentul European şi Consiliul vor avea sarcina de a decide asupra continuării sau întreruperii procedurii legislative.

b) Consiliul european

Consiliul european, care are misiunea de a impulsiona elaborarea politicilor, devine, la rândul său, o instituţie a Uniunii, fără a primi însă noi atribuţii. Este creat totuşi un nou post, cel de Preşedinte al Consiliul european. Acesta este ales de Consiliul european pentru un mandat de doi ani şi jumătate

8

Tratatul de la Lisabona

şi va avea rolul de a asigura pregătirea şi continuitatea lucrărilor Consiliului european şi de a găsi soluții care să conducă la obţinerea consensului. Preşedintele Consiliului european nu poate ocupa alte funcții la nivel naţional.

Consiliul European se va reuni de cel puţin 4 ori pe an şi va fi convocat de de către preşedintele său.

c) Consiliul de Miniştri

Consiliul reprezintă guvernele statelor membre. Rolul său rămâne în mare măsură neschimbat. Consiliul va continua să împartă prerogativele legislative şi bugetare cu Parlamentul şi îşi va menţine rolul central în materie de politică externă şi de securitate comună (PESC) şi de coordonare a politicilor economice.

Modul de adoptare a deciziilorConsiliul de Miniştri hotărăşte cu majoritate calificată, cu excepţia cazurilor

în care tratatele prevăd o altă procedură, cum ar fi votul în unanimitate. În practică, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, votul cu majoritate calificată va fi extins la numeroase domenii de acţiune.

De exemplu:

cultura;

lupta împotriva schimbărilor climatice;

securitatea energetică;

ajutorul umanitar de urgenţă în zonele sensibile de pe glob;

propunerilor Înaltului Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate privind implementarea politicilor externe;

legislaţiei privind securitatea socială a imigranţilor (există totuşi o clauză

care permite unui guvern naţional să ceară vot unanim într-o reuniune a Consiliului European dacă legislaţia care urmează să fie adoptată contravine flagrant intereselor sale).

În ceea ce priveşte majoritatea calificată, Tratatul de la Lisabona stabileşte că aceasta se va baza pe principiul dublei majorităţi. Pentru a fi adoptate în Consiliul de Miniştri, deciziile trebuie să fie susţinute de 55% din statele membre (în prezent 15 din 27 de ţări ale UE), reprezentând cel puţin 65% din populaţia UE. Pentru a elimina posibilitatea ca un număr foarte mic de state membre, dintre cele mai populate, să poată bloca adoptarea unei decizii, o minoritate de blocaj trebuie să fie alcătuită din cel puţin patru state membre. În caz contrar, se va considera că majoritatea calificată este atinsă chiar dacă nu este îndeplinit criteriul populaţiei.

9

Tratatul de la Lisabona

Această decizie va conduce la consolidarea transparenţei şi eficienţei.Documentul mai face referire la unele domenii în care doar unii membri ai Consiliului au dreptul să voteze (de exemplu, Zona Euro sau cooperarea întărită). În aceste cazuri se aplică aceleaşi formule de calculare a voturilor, însă doar statelor membre care au drept de vot.

Votul în unanimitate se va aplica în continuare pentru:

politica fiscală;

unele aspecte legate de politica externă, de securitate şi de apărare;

reformele instituţionale fundamentale.

Cel mai important domeniu scos de sub incidenţa unanimităţii este Justiţia şi afacerile interne. UE va adopta decizii cu majoritate simplă în ceea ce priveşte domeniul cooperării poliţieneşti şi al cooperării judiciare în materie de drept penal.

Tratatul a convenit ca noul sistem să intre în vigoare în 2014. În primii trei ani, până în 2017, un stat membru poate cere ca un act să fie adoptat în conformitate cu majoritatea calificată, aşa cum este definită în Tratatul de la Nisa.

Transparenţa acţiunilor Atât parlamentele naţionale, cât şi cetăţenii vor putea lua la cunoștință în

mod direct deciziile adoptate de membrii Consiliului din fiecare stat membru, întrucât toate dezbaterile şi deliberările Consiliului în domeniul legislativ vor fi publice.

d) Comisia Europeană

Principala misiune a Comisiei Europene este să promoveze interesul general european. Tratatul de la Lisabona aduce schimbări la nivelul structurii acesteia. Potrivit principiului rotaţiei egale între statele membre, începând din 2014, colegiul va fi format dintr-un număr de comisari egal cu două treimi din numărul statelor membre (adică 18, în cazul unei Uniuni cu 27 de ţări). Numărul membrilor Comisiei va putea fi modificat de Consiliul european cu unanimitate de voturi.

Altă schimbare importantă: Tratatul de la Lisabona introduce o legătură directă între rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European şi alegerea candidatului la preşedinţia Comisiei.

De asemenea, trebuie menţionat că rolul preşedintelui Comisiei va fi consolidat, din moment ce acesta îi va putea obliga pe membrii colegiului să demisioneze.

Cetăţenii europeni dispun deja de o serie de instrumente care le permit să se informeze şi să ia parte la procesul politic comunitar.Acestora li se va adăuga în viitor,iniţiativa cetătenilor. În virtutea acestui nou drept de iniţiativă, un milion

10

Tratatul de la Lisabona

de cetăţeni provenind din mai multe state membre vor putea solicita Comisiei să prezinte o propunere legislativă în domenii care ţin de competenţa Uniunii. Modalităţile practice de exercitare a iniţiativei cetăţenilor vor fi precizate printr-un act legislativ care va fi adoptat după intrarea în vigoare a noului tratat.

Tratatul de la Lisabona subliniază, de asemenea, importanţa consultărilor şi a dialogului cu asociaţiile, societatea civilă, partenerii sociali, bisericile şi organizaţiile neconfesionale.

e). Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi vicepreşedinte al Comisiei

Înfiinţarea postului de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate este una dintre inovaţiile instituţionale majore ale Tratatului de la Lisabona. În consecinţă, coerenţa acţiunii externe a Uniunii ar trebui să fie ameliorată.

Acest Înalt Reprezentant va avea o dublă misiune: pe de o parte, va fi împuternicitul Consiliului pentru politica externă şi de securitate comună (PESC) iar pe de altă parte, va fi vicepreşedinte al Comisiei pentru relaţii externe. Responsabil pentru elaborarea politicii externe şi a politicii de apărare comună, va prezida și Consiliul „Afaceri externe”. În plus, va reprezenta Uniunea pe scena internaţională în domeniul PESC şi va fi asistat de un serviciu european pentru acţiune externă, format din funcţionari ai Consiliului, Comisiei şi serviciilor diplomatice naţionale.

Deşi nu se poate substitui miniştrilor de externe deoarece orice politică în acest domeniu implementată la nivel european va trebui agreată în unanimitate de toate statele membre, Înaltul Reprezentant va avea o voce mai puternică pe scena internaţională decât oricare dintre miniştri de externe ai statelor membre privite individual. Tratatul de la Lisabona prevede însă clar că postul “nu va interfera cu responsabilităţile statelor membre în ceea ce priveşte formularea şi implementarea politicilor lor externe”.

Înaltul Reprezentant va fi Javier Solana, aşa cum au stabilit statele membre. În această calitate, Javier Solana, acum Secretar General al Consiliului Uniunii Europene şi Înalt Reprezentant pentru Politica Externă şi de Securitate Comună, îşi va păstra prestanţa diplomatică oferită de actualul său post, dar va prelua şi puterile financiare atribuite acum Comisarului pentru Politică Externă, care coordonează bugetul UE pentru acţiuni externe.

f). Celelalte instituţii

Dispoziţiile tratatelor actuale referitoare la Banca Centrală Europeană (BCE) şi la Curtea de Conturi nu au suferit schimbări notabile. În ceea ce priveşte Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Tratatul de la Lisabona extinde domeniul de intervenţie al acesteia, mai ales în materie de cooperare penală şi poliţienească şi introduce câteva modificări procedurale.

11

Tratatul de la Lisabona

4. CUM ESTE VAZUT TRATATUL DE LA LISABONA IN LUME

Promovându-şi valorile şi interesele pe plan internaţional, UE este cea mai mare putere comercială din lume şi cel mai important furnizor de ajutor către ţările în curs de dezvoltare. Prin Tratatul de la Lisabona, Europa se va putea exprima cu mai multă fermitate în domeniul relaţiilor sale externe.

Pentru a menţine libertatea, securitatea şi prosperitatea pe tot continentul, Uniunea Europeană trebuie să joace un rol cât mai activ pe scena mondială. În contextul globalizării, statele membre nu pot face față singure unor provocări precum asigurarea rezervelor de energie, schimbările climatice, dezvoltarea durabilă, competitivitatea economică şi terorismul. Uniunea Europeană, văzută ca un întreg, este singura care poate oferi soluții la aceste probleme.

Tratatul de la Lisabona conţine două inovaţii instituţionale importante, care vor avea un impact semnificativ asupra acțiunii externe a Uniunii: numirea unui preşedinte „permanent” al Consiliului European, pentru un mandat de doi ani şi jumătate cu posibilitate de reînnoire, precum şi a unui Înalt Reprezentant pentru afaceri externe şi politica de securitate, care va fi și vicepreședinte al Comisiei și care va avea misiunea de a asigura coerenţa acţiunilor externe ale Uniunii. Tratatul de la Lisabona va oferi Uniunii posibilitatea de a acționa mai eficient și mai coerent pe plan internațional. Îmbinând diversele componente ale politicii externe, respectiv diplomaţia, securitatea, comerţul, dezvoltarea, ajutorul umanitar şi negocierile internaţionale, Europa va dobândi o poziţie mai fermă în relaţiile cu ţările partenere şi organizaţiile din întreaga lume.

Intervenția UE va avea un impact şi mai puternic odată cu crearea unui nou serviciu european pentru acţiune externă. Acesta se va sprijini pe resursele instituţiilor UE şi ale statelor membre pentru a-l asista pe Înaltul Reprezentant.

Tratatul atribuie Uniunii o personalitate juridică unică, dându-i posibilitatea să încheie acorduri internaţionale şi să adere la organizaţii internaţionale. Prin urmare, UE va putea să se exprime şi să acţioneze ca o singură entitate.

Tratatul de la Lisabona acordă o şi mai mare importanţă principiilor care stau la baza acţiunilor Uniunii Europene: democraţia, statul de drept, libertăţile fundamentale şi drepturile omului, respectarea demnității umane, principiile egalităţii şi solidarităţii. Tratatul de la Lisabona introduce, pentru prima dată, o bază juridică specifică pentru acordarea ajutorului umanitar şi prevede posibilitatea înfiinţării Corpului voluntar european de ajutor umanitar.

Definind rolul pe care UE trebuie să îl joace în lume, Tratatul de la Lisabona abordează şi problema politicii de securitate și de apărare comună, admiţând că aceasta face parte integrantă din politica externă şi de securitate comună. În acest context, este introdusă şi o „clauză de solidaritate”, prin care Uniunea Europeană şi statele membre sunt chemate să acționeze în comun în cazul în care un stat membru devine ţinta unui atac terorist.

12

Tratatul de la Lisabona

BIBLIOGRAFIE:

1. www.europa.eu2. www.wikipedia.org3. www.euractiv.ro4. www.infoeuropa.ro5. www.mae.ro

13