Introducere

Stocurile reprezintă cantităţile fizice de materiale de produse sau de mărfuri

necesare fiecărei faze a ciclului de exploatare (aprovizionare, producţie, desfacere),

pentru a asigura desfăşurarea continuă şi ritmică a activelor de exploatare.

Caracterului continuu al producţiei (sau al desfacerilor), i se opune, din motive

economice, caracterul discontinuu al aprovizionărilor.

Din punct de vedere financiar, stocurile reprezintă alocare de capital ce nu poate fi

recuperat până când aceste stocuri nu parcurg întregul ciclu de exploatare şi sunt

valorificate prin vânzarea si încasarea produselor, lucrărilor sau servidilor realizate de

întreprindere.

1. Notiuni generale si importanta stocurilor pentru intreprindere

Ca si elemente de active circulante, stocurile reprezintă o investire pentru

întreprindere. Fondurile investite în stocuri sunt imobilizate pentru o perioada de timp

mai mare sau mai mica, ele au un cost şi prin urmare cer să fie rentabilizate.

Deţinerea de stocuri trebuie explicată prin câştiguri sau economii pentru deţinător,

singura justificare de a imobiliza fonduri în stocuri diverse. Constituirea stocurilor este

rezultatul unei decizii de investire. Efortul financiar de investire în stocuri trebuie

comensurat pe baza sumei lichidităţilor efectiv imobilizate, ţinându-se seama de durata

imobilizării, de fluxurile de lichiditate intermediare (până la vânzarea stocurilor), costuri

de păstrare-depozitare, alte cheltuieli administrative, pentru ca în final să se evalueze

pierderea sau câştigul din deţinerea de stocuri. Stocurile de resurse materiale şi produse

finite au o influenţă deosebită asupra sistemului logistic al întreprinderii. Ele asigură

continuitatea desfăşurârii procesului de producţie şi satisfacerea cerinţelor clienţilor.

Influenţa exercitată asupra sistemului logistic se datorează atât costurilor de stocare, cat şi

celorlalte costuri asociate, cum ar fi cele de lansare a comenzii, de transport, de

depozitare. Asigurarea echilibrului sistemului logistic presupune înţelegerea rolului

stocurilor în cadrul întreprinderii.

Stocurile reprezintă cantităţi de resurse materiale/produse finite care se acumulează

în depozitele de aprovizionare desfacere ale unităţilor economice, într-un anumit volum şi

o anumită structură, pe o perioada de timp determinată, în vederea asigurării continuităţii

şi ritmicităţii fabricaţiei şi a consumului.

1

Intrucât stocul satisface nevoile utilizatorilor, el nu există decât dacă este

reconstituit. Altfel spus, el este situat între două curente (fluxuri): un flux de intrare (de

aprovizionare) şi un flux de ieşire din stoc (consum). Stocurile există în diferite puncte ale

sistemului logistic al întreprinderii: în depozitele unităţii, în centre de distributie proprii,

în mijloacele de transport. Opiniile referitoare la menţinerea stocurilor sunt contradictorii.

Practic este imposibil, chiar pentru perioade foarte scurte, de a sincroniza perfect

intrările cu ieşirile. Rolul stocului este tocmai de a evita discordanţele de cantităţi şi

termene care ar apărea din variaţiile neconcomitente ale aprovizionării şi consumului. Pe

perioada cat resursele materiale / produsele sunt stocate, acestea se apreciază ca fiind

neactive deoarece ele nu participă efectiv, în acest interval, la procesul de transformare a

lor în valori de întrebuinţare vandabile. Acest aspect este un proces economic negativ

specific formării de stocuri datorită blocârii pe o anumită perioada a fondurilor financiare

antrenate la cumpărarea resurselor materiale stocate.

Stocurile oferă siguranţă în următoarele situaţii:

1) Fluctuaţiile cerere/ofertă. Stocurile de siguranţă, stocurile tampon sau rezervele

sunt termeni foarte utilizaţi pentru a descrie situaţiile când acestea sunt necesare:

> incertitudinea performanţei fumizorului, determină intervale de timp mai mari

decât perioada care se acordă pentru a evita criza de resurse materiale şi produse;

> variaţiile cererii de vânzări, în timpul perioadei de reaprovizionare, care nu pot fi

întâmpinate prin reprogramare, astfel încât să fie menţinute nivelurile de servire a

clienţilor.

2)Anticiparea. Stocurile anticipatorii conţin bunuri destinate să acopere creşterea

sezonieră a cererii, vânzările promoţionale şi perioadele de concedii. Această metodă este

folosită pentru a evita apariţia unor schimbări de capacitate şi blocajele operaţionale

cauzate de aceste schimbări.

3)Transportul. Resursele materiale şi produsele traversează uneori distanţe mari

între furnizori, depozite, distribuitori şi clienţi. Ajungerea la destinaţie în timp util depindc

de viteza de deplasare a stocurilor, ceea ce implică un compromis între costurile de

transport şi nivelul activităţii întreprinderii.

4)Stocurile de protectectie împotriva riscului. Acumulările de stoc în avans pot fi

profitable dacă se fac achiziţii avantajoase, pentru a evita fluctuaţiile de preţ sau pentru a

2

profita de reducerile de preţ. Variaţia preţurilor şi a cantităţilor achiziţionate

este speculativă, de aceea este necesară o atenţie sporită înainte de finalizarea

angajamentelor.

5) Mărimea lotului. Existenţa stocurilor are de cele mai multe ori rolul de a

îmbunătăţi eficienţa operaţională prin separarea ritmurilor de achiziţie şi fabricaţie de

ritmul consumului. Asemenea compromisuri implică achiziţii în exces pentru cerinţele

imediate, pentru a reduce costurile de transport, cantităţile de produse şi costurile de

constituire a stocurilor.

2. Scurta prezentare a sociatatii comerciale SC MAGDOR SRL

Firma infiintata in 1996 specializata in producerea de ferestre si usi din lemn

stratificat pentru exterior si interior.

Materialul lemnos folosit este stejar, brad, frasin si meranti. Lacurile si grundurile

folosite sunt ecologice si au o rezistenta foarte mare la umezeala si la soare.

Firma lucreaza la comanda si poate executa orice forma si culoare dorita de client. Pentru

usi si ferestre exterioare productia se bazeaza pe doua tipuri de profile: 63x80 - 63x110 si

68x80 - 68x110. Feroneria folosita: maco-rotto.

Profilele din lemn stratificat se obtin din cherestea bine aleasa si cu o umiditate de 8-12%

in functie de zona unde va fi montata timplaria.

3. Tipuri de stocuri intalnite la SC MAGDOR SRL

Constituirea de stocuri trebuie să asigure ritmic procesul economic specific, de

producţie sau desfacere, evitând ruptura între aprovizionare-desfacere. Constituirea unor

stocuri însemnate la nivelul agentului economic SC MAGDOR SRL poate avea influenţe

diverse: pozitive, în cazul unei evoluţii nefavorabile a preţului materiilor prime sau al

obţinerii unor conditii mai favorabile din partea furnizorilor pentru avansarea unor comenzi

mari etc., şi negative, în conjuncturi economice în care preţurile materiilor prime scad,

modificarea tehnologiilor de prelucrare a materiilor prime, apariţia unor înlocuitori calitativi,

pierderi din degradări fizice sau morale etc.

3

In general, la nivelul societatii comerciale SC MAGDOR SRL se constituie trei

categorii de stocuri:

a) stocuri de resurse materiale;

b) stocuri de producţie neterminată;

c) stocuri de distribuţie (de produse finite),

a) Stocuri de resurse materiale

Pentru desfăşurarea normală a activitaţii specifice, întreprinderea îşi constituie

diferite categorii de stocuri în funcţie de condiţiile de aprovizionare, de natura resurselor

materiale, de caracteristicile proceselor tehnologice, de organizarea structurală a

subunităţilor de consum şi dispersia teritorială a acestora, de strategia şi politica adoptate în

formarea stocurilor în raport cu factorii care le condiţioneazâ.

La nivelul societatii comerciale SC MAGDOR SRL se prevede constituirea în mod

obişnuit a stocuiui curent şi cu titlu de excepţie a stocuiui de siguranţâ, de condiţionare, de

transport intern şi de iarnă. Aceste stocuri îndeplinesc aceeaşi funcţie dar pentru condiţii

diferite.

Formarea de stocuri optime, mai ales în faza de aprovizionare reprezintă o

preocupare majoră pentru managerul întreprinderii. Imobilizarea unei părţi importante din

capitalul circulant în stocuri reprezintă o utilizare ineficientă a disponibilităţilor proprii

sau împrumutate.

Stabilirea momentului în care este necesară lansarea unei noi comenzi de

aprovizionare, precum şi a mărimii comenzii reprezintă decizii fundamentale în

managementul stocurilor.

Determinarea punctului de reaprovizionare (momentul lansării unei noi comenzi)

reprezintă, de fapt, stabilirea mărimii stocuiui, la care se impune lansarea unei noi comenzi.

Punctul de reaprovizionare indică doar când anume trebuie lansată comanda, nu mărimea

comenzii.

In condiţii de certitudine, punctul de reaprovizionare se poate determina

utilizând următoarea relaţie:

P = D * T ,

unde

P- reprezintă punctul de reaprovizionare, exprimat în unităţi fizice;

4

D - cererea medie zilnică, exprimată în unităţi fizice;

T - mărimea intervalului de reaprovizionare, exprimat în zile.

In condiţii de incertitudine, pentru determinarea punctului de reaprovizionare se ia în

calcul şi un stoc de siguranţă ( SS ), relaţia fund următoarea:

P = D * T + SS

unde P, D şi T au aceeaşi seninificatie, iar SS este stocul de siguranţă exprimat in

unităti fizice.

In situaţii de incertitudine, gestionarea stocurilor trebuie să ia în calcul probabilitatea de

apariţie a întârzierilor în aprovizionare. Decizia de formare a stocurilor de siguranţâ va

depinde de mărimea funcţiei de cost global ( costul de depozitare plus speranţa

matematică a costului întârzierii aprovizionării).

Feg = Cd + Sm, unde

Fcg - funcţia costului global;

Cd - cost de depozitare ( stoc de siguranţă cost unitar de depozitare); Sm - speranţa

matematică a costului întârzierii aprovizionării (numărul unităţilor lipsă ; costul lipsei

de materie primă; probabilitatea întârzierii).

b) Stocuri de producţie neterminată

Producţia neterminată este producţia al cărei proces de fabricaţie nu a fost

finalizat. Printr-o dimensionare corectă, stocul de producţie neterminată asigură

desfăşurarea ritmică şi uniformă a procesului de producţie. Supradimensionarea stocurilor

de producţie neterminată duce la imobilizări de capital circulant, iar subdimensionarea

acestora conduce la întreruperea procesului de producţie.

In general, pentru producţia neterminată se constituie următoarele categorii de

stocuri:

de ciclu,

circulant,

de siguranţă.

c) Stocuri de distribuţie (de produse finite),

Stocurile de produse finite, denumite şi stocuri de distribuţie, reprezintă acumulări

de produse realizate de întreprindere pentru asigurarea desfâşurării în condiţii optime a

activităţii de desfacere şi satisfacerea cerinţelor clienţilor.

5

In general, existenţa şi eficienţa unei întreprinderi nu este compatibilă cu

menţinerea unor stocuri mari de produse finite. Dar vânzarea produselor nu este posibilă

imediat după încheierea procesului de fabricaţie, deşi din punct de vedere tehnologic s-a

încheiat procesul de transformare şi pot fi utilizate în scopul pentru care au fost create.

Insă, pentru a deveni marfă, produsele trebuie supuse unui lanţ de operaţiuni în vederea

acceptârii şi vânzării lor pe piaţă. Astfel, produsele sunt reţinute în depozitele de desfacere

ale producătorilor sub denumirea de produse finite. Pe timpul stocării, produsele finite

constituie resurse neactive, care în limite iraţionale conduc la încetinirea vitezei de rotaţie a

capitalului circulant, la creşterea imobilizărilor şi a cheltuielilor de depozitare, la

diminuarea eficienţei activităţii economico-financiare a întreprinderii producătoare.

In concluzie, apar două situaţii contradictorii: pe de o parte, se impune staţionarea

temporară a produselor finite pentru efectuarea operaţiilor în concordanţă cu cerinţele

consumatorilor, iar pe de altă parte, trecerea cat mai rapidă a acestora în consum, în

vederea sporirii eficienţei utilizâri capitalului investit. Rezolvarea acestor sîtuaţii presupune

practic diminuarea timpului aferent operaţiiior la care sunt supuse produsele finite pentru a

fi vândute clienţilor.

Operaţiile efectuate asupra produselor finite în timpul stocării sunt, în general,

următoarele: primirea şi recepţia produselor finite din secţiile de producţie; înregistrarea

acestora în evidenţă; sortarea; asamblarea, efectuarea unor operaţii de montaj;

condiţionarea produselor, asigurarea unor proprietăţi fizico-chimice cerute de clienţi;

etichetarea. marcarea; formarea loturilor de livrare; ambalarea pentru protecţie şi

prevenirea deteriorărîi pe timpul manipulării şi transportului; întocmirea formelor de

livrare; încărcarea în mijloacele de transport şi expedierea produselor.

Cunoaşterea concretâ a operaţiilor care delermină staţionarea produselor în depozitele

producătorilor, a timpului necesar efectuării acestora, permite aplicarea unor măsuri care să

ducă la reducerea perioadei de stocare, cum ar fi: comasarca unor activităţi care se pot

efectua în aeeeaşi perioadă de timp (etichetarea şi marcarea concomitent cu formarea

loturilor de livrare; mecanizarea, automatizarea şi robotizarea operaţiilor; simplificarea şi

automatizarea evidenţei tehnico-operative).

Tehnologia de fabricatie, programul de lansare în producţie, utilizarea optima a

capacităţilor de producţie nu permit, totdeauna, realizarea simultană a sortimentelor sau

6

produselor care urmează să fie livrate unui client la un moment dat. Astfel, unele produse

sau sortimente vor trebui stocate un timp, până când sunt realizate şi celelalte, pentru a

forma un lot complet, care să fie livrat câtre client.

Există anumite produse, la care, alături de stocurile obişnuite, din care se livrează în

mod curent, se constituie şi

stocuri de siguranţă - Unitatea producătoare îşi poate constitui stocuri de

siguranţă în vederea acoperirii cererilor de vânzare când acestea depăşesc

nivelul previzionat

sezoniere - Stocurile sezoniere sunt determinate de caracterul sezonier al

producţiei sau consumului şi sunt constituite de întreprinderile producătoare

pentru servirea clienţilor, fie pe întregul an, fie pe perioade mai scurte.

anticipate - De asemenea, pot fi constituite stocuri anticipate de produse

finite în scopul satisfacerii cerinţelor clienţilor pe durata opririi fabricaţiei

(remont, retehnologizare, schimbarea profilului de fabricaţie, asimilarea în

fabricate a unor produse noi şi renunţarea la altele).

de conjunctură- In funcţie de natura produsului, de potenţialul de producţie,

de evoluţia raportului dintre cerere şi ofertă şi implicit a preţului de vânzare,

unitatea producătoare îşi poate constitui stocuri de conjunctură pentru a le

plasa pe piaţă în momente favorabile de preţ.

Formarea acestor categorii de stocuri este condiţionată de strategia pe care o adoptă

producătorul cu piaţa. La baza elaborării unei astfel de strategii trebuie să stea volumul

previzional al vânzărilor pentai satisfacerea cerinţelor clienţilor şi realizarea unui profit

maxim, dar este necesară şi analiza atentă a următoarelor aspecte:

a) care sunt costurile şi riscurile unor stocuri mai mari decât cererea, faţă de

pierderile de încăsări datorate lipsei produselor în stoc;

b) care sunt costurile legate de modificarea volumului de producţie în funcţie de

sezonalitatea cererii, în comparaţie cu cele aferente păstrării în perioadele cu cerere

scăzută a unor stocuri egale cu cele din perioadele cu cerere mare;

c) care sunt costurile legate de sistarea unor vânzări datorită reduceni unor capacităţi

de producţie, comparativ cu extinderea acestora.

7

Concluzii:

Stocurile sunt bunuri deţinute de o întreprindere în vederea unei vânzări viitoare.

Intr-o întreprindere industrială, ele regrupează trei categorii de bunuri: materii prime,

producţie neterminată şi produse finite. în întreprinderile comerciale stocurile sunt în

principal constitute din mărfuri. Deţinerea stocurilor permite unei înrreprinderi posibili-

tatea de a disocia operaţiile de aprovizionare, de producţie şi de vânzare.

Stocajul permite, de asemenea, desfăşurarea nestânjenită a vânzărilor,

neîntreruperea producţiei, reducerea costurilor comenzilor de reaprovizionare.

Gestiunea stocurilor este foarte importantă în întreprindere, deoarece stocurile

reprezintă în 15-30% din totalul activelor întreprinderii. Se pot distinge:

-materii prime

-producţia neterminată- produse finite

Nivelul stocurilor de materii prime depinde de:

-de previziunile producţiei întreprinderii;

- de posibilităţile de aprovizionare şi de fiabilitatea ţărilor producătoare, atunci când

e vorba de produse precum petrolul etc;

- de preţul materiilor prime. Dacă cursurile sunt scăzute, întreprinderea va cumpăra

cantităţi suplimentare.

Nivelul stocurilor de productie neterminată depinde în principal de durata proceselor de

producţie. în plus, procesul de producţie este îndelungat şi, de asemenea, stocurile de

producţie neterminată sunt ridicate.

Nivelul stocurilor de produse finite depinde de coordonarea între producţie şi vânzări.

Este posibil să se diminueze stocurile de produse finite, pe calea supleţei condiţiilor de

credit, dar această politică comportă limite

Obiectivul unei bune gestionări a stocurilor este de a minimiza costurile ce rezultă

din deţinerea de stocuri;

- pe de o parte, o creştere a stocurilor antrenează costuri suplimentare; chel-tuieli de

antrepozit, asigurarea de stocuri, rise de deteriorare;

- pe de altă parte, o creştere a stocurilor diminuează costurile de întrerupere a

producţiei.

8