Timisoara anilor ’80 si viata la Comunitate

Gyuri Schimmerling

Timisoara anilor ’80 era o Timisoara cenusie. O Timisoara cu un trecut

glorios pe care il vedeam in cladirile baroce, impunatoare din Piatza Unirii, o Timisoara cu un viitor

promitator pe care il simteam in aer, dar cu foarte putin present

Era o Timisoara in care daca ieseai

la plimbare, iti luai in mod preventive si o sacosa ca poate se “da” ceva, o Timisoara in care

discutia zilei era filmul de aseara de la sarbi sauemisiunea de la unguri.

Corul Comunitatii 1984

Era o viata monotona asa cum monotone erau si zilele de luni, in care stiai ca va suna telefonul iar la celalalt capat dl. Braun te va anunta ca holnap se tine la comu lectia de ebraica si pe urma lectia de cor.

Am rezistat mult timp insistentelor domnului Braun si la fel si insistentelor parintilor

mei, care incepusera sa mearga pe la comunitate si ma anuntau intotdeauna la intoarcere "Gyuri , atitea fete dragutze am vazut acolo"- am rezistat pentru ca fetele care mie mi se pareau dragutze nu aveau – din pacate - nici un strabunic

evreu, desi eu tare mult as fi vrut sa aibe - ca sa iasa bine la dosar

In cele din urma baricada a cazut si am ajuns la comunitate prin 1985. Erau pe atunci 3 grupe de ebraica : grupa de incepatori condusa de dl Ezra Bergler, grupa intermediara unde professor era dl Carol Weidmann si grupa avansata unde tutore

era dl Prim-Rabin Neumann . Dl Bergler m-a primit cu bratele deschise si mi-a spus ca in tinerete fusese maturator de strada in pasajul din zona Operei , dar a fost dat

afara ca toti ceilalti maturau treptele de la stinga la dreapta si doar el le matura de la dreapta la stinga . Eu nu prea am inteles gluma dar am vazut ca ceilalti au ris asa ca am ris si eu . Pe urma dl Bergler nu a mai glumit si m-a aruncat direct in

bratele lui alef-beit . Desi cu greutate spre sfirsitul anului am trecut totusi clasa si am ajuns in grupa dl Weidmann. Din fericire am fost scutit de cor –dupa ce am dat

o auditie la dna Gloria Petriti mi-a zis ca toti ceilalti vor primi masa pe gratis la cantina cu conditia sa cante – doar eu voi primi mas ape gratis cu conditia sa nu cant.

Intre timp terminasem Facultatea de Calculatoare – primisem repartitia - si legatura

mea cu Comunitatea a devenit mai sporadica . Dar aveam intotdeauna placere sa revin in micutza noastra Comunitate- o oaza de normalitate- intr-o lume care isi pierduse complet busola. Era perioada cind visam ca vom schimba lumea - iar

visurile nu aveau granitze , si nici limitari de kilograme

Purim 86. Gyuri Schimmerling, Andrei Schimmerling si Mihaela Dunajecz.