Preot PETRE TEODOR ,, PACATE SI VIRTUTI’’ ( cateheze)

Se tipareste cu binecuvantarea Prea Sfintitului Calinic, episcopul Argesului 1994

Plan de cateheza

DESPRE SMERENIA CRESTINA

Pregatirea aperceptiva: Se reaminteste datoria crestinului de a se cinsti pe sine si dragostea de sine, ce au fost invatate. Anuntarea: Despre smerenia crestina. Tratarea: -Expunerea materialului intuitiv: parabola vamesului si a fariseului (Luca 18,10-11); pruncul in mijlocul apostolilor (Matei18,4); pilda chemarii la ospat (Luca 14,11) -Fundamentarea scripturistica si traditionala: Matei XI, 29; Filipeni II, 6-8; Romani XII, 16; Coloseni II, 18; Iacov 4-6; I Petru V, 5; Sf.Ioan Gura de Aur. -Explicarea conceptului: a ) smerenia inceput de mantuire, b ) smerenia dovada statorniciei in har, c ) insusirile smereniei:curate,unita cu adevarata cinstire de sine, statornica si aratata prin fapte, d ) roadele smereniei: ascultarea, recunostinta fata de Dumnezeu, cainta, pacea in sufletul crestinului si in obste. Asocierea : Comparatie intre datoriile fata de sine si smerenie. Generalizarea : Smerenia: cunoastere adevarata a locului tau in lume, inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor. Aplicarea : Sa fim smeriti in toate imprejurarile din viata noastra !

DESPRE SMERENIA CRESTINA

Frati crestini,

Dupa datoriile catre Dumnezeu, am cunoscut data trecuta, indatoririle crestinului fata de sine insusi. Am vazut atunci ca, pentru a merita numele de crestin drept si a-si pastra neintinata de pacate, crestinul e indatorat sa-si cinsteaca el insusi persoana sa inainte de toate si sa se iubeasca pe sine cu o dragoste poruncita de Dumnezeu.

Am aratat ca aceasta cinstire de sine, care aduce crestinului recunoasterea numelui celui bun din partea semenilor, impreuna cu nazuinta statornica de a se iubi pe sine, sunt indemnuri care feresc- pe cel ce le are- de savarsirea faptelor rele si agonisesc savarsirea faptelor bune. Prin ele nu numai ca isi pastreaza viata sa, dar el poarta o deosebita grija pentru luminarea puterilor lui sufletesti si impreuna lucrand cu harul dumnezeiesc, pentru desavarsirea vietii lui.

Ma grabesc sa adaug astazi, iubiti credinciosi o noua invatatura la cea dobandita data trecuta, pentru ca sa va puteti face o socoteala cat mai dreapta despre aceste indatoriri si sa le puteti indeplini cu cat mai mult folos.

Va voi vorbi astazi despre smerenia cestina.

Socotesc ca o inlesnire pentru mine in lucrarea aceasta, faptul ca nici dumneavoastra, fratilor, nu va este greu sa descoperiti faptele smereniei si sa graiti de bine pe omul smerit, pe care-l intalniti in viata! Dar pentru a intelege drept aceasta foarte insemnata virtute, trebuie neaparat sa ne reamintm paginile din Sf.Scriptura, in care Mantuitorul vorbeste.

1- Despre smerenie.

Va aduceti aminte pilda vamesului si a fariseului din Sf.Evanghelie, care se citeste in Biserica noastra intr-o Duminica dinaintea Postului Pastelui. Mantuitorul ne arata in acea pilda cum un fariseu, deci un cunoscator al legii, intrand in templu sa se roage, savarseste aceasta laudandu-se inaintea lui Dumnezeu cu faptele si dispretuind in mod vadit pe semenul sau vames, care era de asemenea in templu. Acesta insa sta departe de altar, nu indraznea nici ochii sa-i ridice catre cer, ci doar se batea peste piept si zicea : ,, Dumnezeule milostiv fii mie pacatosul !’’( Luca XVIII,10-14 ) . Aratandu-ne felul deosebit de a se ruga al acestor doi oameni , Mantuitorul ne spune ca vamesul acesta pacatos, dar smerit adanc in rugaciunea lui, s-a intors la casa lui mai indreptat decat acel fariseu mandru.

- Intr-o alta imprejurare, ca sa raspunda ucenicilor sai ce-L intrebasera cine va fi mai mare in Imparatia cerurilor, Mantuitorul a pus un prunc in mijlocul lor si le-a zis: ’’Cel ce se va smeri ca pruncul acesta , acela e mai mare in Imparatia cerurilor! ’’(Matei XVIII,4) - Alta data, cu ocazia unui ospat, Mantuitorul a spus de asemeni in pilda: ’’ Cand esti chemat la nunta, nu te aseza in locul cel dintai, ca nu cumva venind altul mai de cinste ca tine sa ti se spuna sa dai locul de cinste lui. Atunci vei incepe a tine cu rusine locul cel mai de jos. Asezandu-te in locul cel mai de pe urma insa, cand vine stapanul sa poata sa-ti zica: Prietene, muta-te mai sus! Caci tot cel ce se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste se va inalta.. ’’ ( Luca XIV, 11) Aceste cuvinte de pe urma trebuie sa le retinem fratilor, fiindca Mantuitorul le-a rostit in toate cele trei imprejurari.

2- Dar indemnul spre smerenie l-a dat Mantuitorul si atunci cand a rostit, inaintea multimilor, vestitele Lui Fericiri: ’’ Fericiti cei saraci cu duhul, ca acelora este Imparatia cerurilor’’ ( Matei V, 3 ) si atunci cand a zis despre Sine: ’’ Invatati de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima si veti avea odihna sufletelor voastre’’ ( Matei XI, 29 ).

Luand aminte la Invatatorul lor, toti Sfintii Apostoli au trait in smerenie si au propovaduit-o in scrierile lor. Sf.Ap.Pavel scrie filipenilor sa aiba in ei simtirea lui Hristos ’’care S-a smerit pe

sine, ascultator facandu-se pana la moarte’’ ( Filipeni II, 6-8 ). ’’Lasati-va dusi de smerenie’’ ( Romani 12-16 ), scrie acelasi Apostol si romanilor, iar pe coloseni ii invata ’’sa tina la smerenie’’ ( Coloseni II, 18 ).

Sf.Ap.Petru ca si Sf.Iacov, indemnand pe crestinii carora le trimiteau epistolele lor sa se smereasca, le scriu amandoi cu aproape aceleasi cuvinte: ’’Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har’’ ( Iacov IV, 6; Petru V, 6 ) Impreuna cu Sf.Scriptura, toti Sf.Parinti nu mai conteneau aratand virtutea smereniei ca pe aceea care trebuie sa impodobeasca viata crestinului adevarat. Din multimea indemnurilor lor, sa ne multumim astazi a-l asculta doar pe Sf.Ioan Gura de Aur, pe acela care fiind chemat pentru vrednicia lui sa fie preotit, nu s-a socotit demn de aceasta inalta misiune si a fugit, ascunzandu-se si neiesind de acolo decat dupa repetate chemari ale episcopului sau si ale credinciosilor. El a scris cuvintele pe care le rostim in rugaciunea dinainte de a ne impartasi: ’’ Nu sunt vrednic Stapane, Doamne, ca sa intri in casa sufletului meu, pentru ca e pustie toata si surpata si n-ai intru mine loc vrednic sa-ti pleci capul’’ .

Este in aceasta rugaciune aceeasi adanca smerenie pe care a aratat-o si vamesul in rugaciunea lui staruitoare! Ca si Sf.Ioan, toti Sf.Parinti, toti nevoitorii pustiurilor, cu cat erau mai incarcati de virtuti si de har, cu atat se plecau mai adanc inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor sub imboldul smereniei, ca si crengile bogate in frunze ale pomilor, sau ca spicele grele de rod al lanurilor de grau inclinate.

3- Pentru ce oare se propovaduieste cu atata staruinta in Sf.Scriptura si Sf.Traditie, virtutea aceasta a smereniei, iubiti crestini? Pentru ca fara smerenie nu e nici inceput de mantuire, nici statornicie in indreptare.

Vamesul s-a indreptat fiindca s-a recunoscut pe sine in adancul inimii inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, asa cum era : cu pacatele lui, cu slabiciunile lui. El a aratat aceeasi ’’ inima infranta si smerita ’’ ca si odinioara regele David cand pacatuise si nu si-a ascuns nimic din aceasta stare. Smerenia aceasta i-a adus harul lui Dumnezeu, cu care lucrand, a facut inceputul mantuirii. Fariseul s-a facut nevrednic de har fiindca n-a putut sa fie smerit. Smerenia a mantuit pe unul, mandria a pierdut pe altul.

Dar smerenia e trebuincioasa nu numai pentru inceputul mantuirii noastre, ci si pentru staruinta noastra pe acest drum. Ea face sa izvorasca in inima noastra acea ascultare statornica de voia lui Dumnezeu, de invatatura Bisericii si de povatuirile pe care ni le dau cei oranduiti sa se ingrijeasca de invatatura noastra. Smerenia, din care izvoraste ascultarea desavarsita de Dumnezeu si de legile Lui, tine pururi pe cel drept in binecuvantarea Domnului. Smerenia aceasta i-a adus Fecioarei Maria cinstea de a fi Nascatoare de Dumnezeu. Ea insasi ne spune :…’’a cautat spre smerenia roabei sale si iata, de acum ma vor ferici toate neamurile’’. Mantuitorul Insusi smerindu-se a ascultat voia lui Dumnezeu Tatal si a venit pe pamant luand trupul neputintei noastre, facandu-se om, pentru a mantui neamul omenesc.

Pe calea Mantuitorului toti sfintii Lui si-au smerit mintea intarindu-se in credinta, si-au taiat voia lor ascultand de voia Domnului, si-au smerit poftele si patimile, pocaindu-se in toata viata lor pamanteasca. Pentru ei smerenia nu insemna slabiciune, ci adevarata tarie sufleteasca, prin care se recunosteau intotdeauna ca fapturi ale lui Dumnezeu, de la care aveau toate cele bune si intru care lucrau toate cele ale mantuirii lor.

- Fiind de neaparata trebuinta mantuirii noastre, ce trebuie sa stim noi fratilor, despre insusirile smereniei pentru a avea siguranta ca ne folosim insusindu-ne-o? Ce ne invata Cartea de Invatatura crestina ortodoxa despre aceasta? Ea ne arata ca smerenia crestina trebuie sa fie inainte de toate curata, pornita din adancul inimii noastre si neintinata de nici o fatarnicie. Aceasta aduce harul dumnezeiesc peste noi. Ni se mai arata apoi ca trebuie sa fie unita cu adevarata dragoste si cinste de sine si increderea in Dumnezeu. Smerenia, lipsita de acestea, e slabiciune vinovata in ochii Domnului.

De asemenea tot de acolo invatam ca smerenia trebuie sa se arate prin fapte si sa fie statornica. Ingerii buni au ramas astfel, deoarece au ramas statornici in ascultare fata de Dumnezeu. Smerenia nu poate ramane tainuita oricat am dori noi s-o ascundem. Ea se recunoaste pana la urma, in rugaciunile noastre, in purtarea noastra fata de semeni, in ocupatiile noastre, in diferitele intamplari, in convorbirile, ca si in tacerea noastra.

-O asfel de smerenie nu poate sa nu aduca roade imbelsugate in sufletul celui care o poarta. Ea rodeste acea ascultare de Dumnezeu despre care v-am mai aratat. Ascultarea aceasta desavarsita i-a adus binecuvantarea lui Avraam, si tot ea l-a indemnat pe Iov cel atat de greu incercat sa zica doar ’’ Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvantat! ’’. Ascultarea i-a desavarsit pe sfinti si i-a incununat pe mucenici.

Pentru toate cele ce avem de la Dumnezeu, smerenia ne indeamna la recunostinta fata de El. Ea face sa rodeasca in sufletul pacatosului cainta curata si dor neostoit dupa ajutorul harului dumnezeiesc. In sufletele tuturor aduce pacea, odihna sufletului, neprihanirea copilului, infranarea imboldului dupa laude si mariri si indeamna la cinstire, dragoste si dreptate si ingaduinta fata de aproapele. Asadar smerenia rodeste pacea cu noi insine, pacea in Biserica, pacea in obstea in care vietuim. Ospatul, aratat de Mantuitorul in pilda, e lumea aceasta in care fiecare trebuie sa ocupam un loc. Smerenia face sa rodeasca in sufletul crestinului cunoasterea rostului sau in lume si recunoasterea meritelor aproapelui pe care nu-l invidiaza niciodata. Ea aduce pacea intre alcatuitorii obstei, indeamna la ordine si la propasire. Acum putem sa intelegem si mai corect stransa legatura intre smerenie si indatoririle ce le avem fata de noi insine. Daca cinstirea de sine ne indeamna sa ne agonisim un nume bun in mijlocul semenilor, smerenia ne atrage mereu luarea aminte ca sa consideram aceasta rod, nu numai al stradaniilor noastre, ci mai ales al conlucrarii noastre cu harul dumnezeiesc. Tot astfel, daca din dragoste fata de noi insine si din dorinta mantuirii noastre ne ferim de cele rele si ne hotaram spre fapte bune, atunci smerenia ne povatuieste sa nu facem de ochii lumii si nici din fatarnicie, ci numai din sentimentul datoriei fata de Dumnezeu, asa ca la sfarsit sa zicem: ’’ Am facut ce am fost dator sa fac ’’ .

Asadar, fratilor, smerenia crestina e acea cunoastere adevarata a locului tau in lume, fata de Dumnezeu si fata de oameni. Ea inseamna recunoasterea lui Dumnezeu ca si Creator si cunoasterea ta ca faptura a Lui; inseamna recunoasterea Lui ca Tata de la care primesti toate darurile si toate insusirile bune si pentru aceasta nu te falesti niciodata cu ele; ea mai inseamna si recunoasterea sincera a slabiciunilor si pacatelor cand le ai, precum si recunoasterea din inima a meritelor aproapelui, caruia ii dai cinstea cuvenita si nu-l pizmuiesti. Astfel inteleasa, smerenia crestina nu injoseste, ci inalta, ne ridica la rangul de fii ai lui Dumnezeu de la Care si prin Care suntem si viem toti. Pentru a ne agonisi in viata aceasta virtute purtatoare de mantuire, trebuie sa privim la modelul pe care il avem pentru toate imprejurarile si pentru toate timpurile: la viata Domnului nostru Iisus Hristos! El a fost smerit prin Nasterea Sa, prin lucrarea Lui in lume, prin Moartea Sa. De aceea, daca vreti sa stiti cum sa traiti smeriti in familie, priviti la Familia Sfanta: Batranul Iosif se supune voii divine ca si Fecioara; Mantuitorul, pana la 30 de ani asculta de voia lor si ’’ le era supus ’’ .

Daca ocupatia te cheama in mijlocul semenilor, fii atent la lucrarea publica a Mantuitorului: El se indeparta de preamaririle multimii ori de cate ori savarsea vreo binefacere. El poruncea celor vindecati sa tainuiasca aceasta !

De esti in familia altora, invata smerenia Mantuitorului: El se apropia de ucenici ca prieten, cu rabdare, cu dragoste, le slujeste, le spala picioarele !

La rugaciune, fii smerit ca vamesul !

La ademenirile de marire ale lumii, adu-ti aminte de smerenia pruncilor si nu te grabi spre locul care iti intrece puterile tale !

In toate imprejurarile, nu uita chemarea Mantuitorului: ’’ Invatati de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre ’’ .

Amin !

AJUTORAREA CELOR SARACI

Pregatirea aperceptiva: Asa cum soarele daruieste odata cu razele sale lumina si caldura, asa Dumnezeu daruieste

oamenilor fara deosebire darurile Sale materiale si spirituale. Aceste daruri nu le primesc toti oamenii in masura egala, ci unii mai mult, altii mai putin, dupa puterile sufletesti si trupesti. Cei ce primesc mult trebuie sa dea mult celor ce au primit putin. Anuntarea: Astazi vom vorbi despre ”ajutorarea celor saraci”. Tratarea: Bunurile materiale sunt daruite de Dumnezeu oamenilor pentru a le folosi spre fericirea tuturor. • Lacomia si rautatea desparte pe toti oameni in saraci si bogati . • Saracii au nevoie de ajutorul celor bogati . • Bogatii sa considere averea lor ca un mijloc de mantuire pentru ei si cei saraci . • Iubirea si milostenia la temelia mantuirii noastre. • Starea materiala si morala in care se afla cei bogati si cei saraci . • Atitudinea crestinului fata de bogatii milostivi si nemilostivi . • Atitudinea ei fata de saracime . • Atitudinea Sf.Vasile si Sf.Nicolae fata de cei necajiti . Generalizarea: Biserica este depozitara comorilor de invatatura crestina, care se pronunta favorabil in ce priveste ajutorarea celor saraci , ocrotind pe toti oamenii fii ai lui Dumnezeu .

AJUTORAREA CELOR SARACI

Frati credinciosi,

De cand rasare soarele deasupra pamantului, rasare si peste cei drepti si peste cei nedrepti. Rasare si peste cei buni - cum obisnuit spunem noi - si peste cei rai , si peste cei bogati si peste cei saraci. El nu alege. Lumineaza si palatul bogatului si bordeiul saracului. Dar oricat de luminoase sunt razele sale, nu mai poate incalzi inima omului ca sa-l faca mai bun, mai drept, mai milos, mai iubitor fata de tot ceea ce-l inconjoara . De altfel este destul de darnic si nu numai atat. Pentru ca din prisosul razelor sale trimite pamantului, si nu pamantului, cat noua oamenilor tot ceea ce el are; pentru a ne face mai fericiti si pentru a ne face sa intelegem cata bucurie se strange in inimile noastre fata de darnicia sa binefacatoare. Dar darnicia aceasta pe care noi o primim uneori cu o bucurie de nedescris, porneste din alta parte. Si anume porneste din izvorul tuturor daruirilor, care a dat soarelui raza sa incalzeasca si pamantului brazda sa hraneasca. Si toate acestea Dumnezeu le-a facut. Si le-a facut pentru om. I le-a daruit fara sa precupeteasca ceva. Din comorile bunatatilor Sale nenumarate a luat si ne-a dat ca omul sa aiba, si mai mult sa aiba. Dar cu toata aceasta darnicie, bunurile Sale nu au cazut peste tot la fel. Unii dintre noi am primit mai mult altii mai putin, dar toti am primit din darnicia Sa nemarginita si din bunatatea Sa nesfarasita. O asemenea darnicie a sadit-o Dumnezeu si in inima omului. Din prisosul sau il indeamna sa dea si celui ce are mai putin, prea putin, sau deloc. Intr-un cuvant suntem indemnati ca din bunurile noastre sa dam fara precupetire si celor ce sunt lipsiti, sunt saraci. De aceea astazi vom incerca sa vorbim despre ajutorarea celor saraci.

Iubiti crestini,

Fata in fata cu bogatia sta saracia. Si noi consideram ca nici saracia nu este o virtute, tot asa dupa cum bogatia in sine nu este pacat. Sunt bogati virtuosi si sunt saraci foarte viciosi. Caci nu o data saracia intra in casa omului prin lene, iar alteori prin necumpatare, desfrau sau betie. Totusi, din pricini ca acestea ca si din pricina lacomiei bogatilor, ca si din pricini morale si religioase, Biserica totdeauna a luat sub ocrotirea sa pe cei saraci, pe cei slabi, pe cei lipsiti si nefericiti. Crestinismul in privinta aceasta vine cu o morala noua, cu o seama de virtuti si principii care au in vedere pacea si armonia sociala. Crestinismul si in privinta aceasta nu desfiinteaza averea si proprietatea, dar combate aspru lacomia si bogatiile stranse pe cale imorala, ispita si idolul avutiilor, asa dupa cum osandeste deasemenea aspru saracia cand vine din lene, din necumpatare sau din alte vicii.

Mantuitorul Iisus Hristos in Predica de pe Munte face deosebire intre doua feluri de bogatii: materiale si spirituale. El graieste: ’’Nu va adunati comori pe pamant unde moliile si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura.Ci va adunati comori in cer unde furii nu le sapa si le fura. Ca unde este comoara noastra acolo va fi si inima noastra’’(Matei VI,19-21). Cu alte cuvinte, El ne spune : Nu va adunati comori trecatoare, adunati-va comori ceresti, netrecatoare. Bogatiile lumii leaga inima omului de pamant. Bogatiile sufletesti ridica pe om la cer. Cand tanarul din Evanghelie intreaba pe Mantuitorul, ce sa faca pentru a se mantui , i se spune sa vanda averile sale si sa imparta totul saracilor. I se cere sa jertfeasca toate bunurile sale care-l trageau greu spre pamant. Bogatul nu vede necazurile celui oropsit, ci vede numai interesele sale. Acestea il preocupa in permanenta si nu grija de cei saraci . Dar Mantuitorul tocmai aceasta a recomandat celor avuti, sa se ingrijeasca de cei lipsiti. Si aceasta s-o faca din mila catre aproapele si din recunostinta fata de Dumnezeu. Mila inobilizeaza inima omului, caci indurarea crestina izvoreste din iubirea de Dumnezeu si de aproapele si se adevereste prin ajutorarea semenilor nostri aflati in nevoie.

Mantuitorul, care este modelul desavarsit al milei, este atat de strain de pofta averii si de patima banilor, incat nu a avut nici un fel de avere. El niciodata nu a atins banii cu mainile Sale cele sfinte. Adevarata bogatie, dupa Mantuitorul, este sufletul pe care daca-l l-am pierdut lumea intreaga nu mai are pentru noi nici un sens, nici o greutate si nici o valoare. Sufletul este cea mai mare valoare si cea mai inalta bogatie. Bogatia materiala, averile pamantesti nu sunt vesnice, dar sunt pline de nesatiu si inselatoare, nesatioase, izvor de cearta. Ele fac pe oameni viciosi, nemilostivi si nebuni. Duc pe oameni la mandrie si inabuse cuvantul Evangheliei. Ne face indiferenti si chiar nesimtitori fata de semenii nostri. Dar un exemplu destul de graitor in acest sens il avem in parabola samarineanului milostiv care nu cauta la fata celui nevoias, nici la haina lui si nici la neamul lui. Ajuta pentru a face binele ajuta din iubire, ajuta acolo unde este nevoie de ajutor.

Si in adevar, nici in trecut si nici azi nu au lipsit asemenea ocazii. Zi de zi , in fiecare oras, orasel

sau sat, se ivesc tot felul de ocazii in care unii pot milui, iar altii asteapta a fi miluiti. La usa Bisericii de cele mai multe ori vedem un sarac sau un nenorocit, care cu o mana tremuranda si cu glas stins de suferinte, cere un mic ajutor pentru a-si tari viata chinuita. Alteori in Biserica se vede un barbat sau o femeie cu fruntea incretita de durere si cu ochii pironiti catre cer , cerand lui Dumnezeu indurare la necazurile si la suferintele sale; mai departe vezi pe altul ingenuchiat si cu ochii indreptati asupra icoanei unui sfant, chemandu-l in ajutor la nevoile sale. Aici, mai cu seama, aici in Biserica noi vedem necazurile si nenorocirile fiecaruia. Pentru aceasta inima noastra devine induratoare pentru cei nenorociti, iar mintea pricepe mai bine durerile altora si ne indeamna sa le usuram cand putem.

Numai in Biserica mai putem vedea in fata tuturor aceea ce au in inima, caci numai in fata crestinului da la iveala gandurile si faptele pe care le are ascunse in inima lui. Pentru acesta ucigasii si hotii si toti aceia care au fapte rele, fug de Biserica, deoarece stiindu-se in fata lui Dumnezeu, n-au curajul a-si ascunde faptele si gandurile cele rele. In Biserica crestinul invata cum sa urmeze exemplu sfiintilor, adica de a fi credinciosi catre Dumnezeu, de a avea indurare catre cel sarac si nenorocit, dandu-i ajutor dupa puterile lui. In Biserica crestinul invata a iubi pe vecinul sau si pe tot omul cu care vine in atingere, de a respecta pe oamenii in varsta si in fine invata munca si cumpatarea atat de mult pretuite in Biserica. Aici se invata omul a iubi pe om. Aici vede cat de mult a iubit Dumnezeu pe oameni. Si tot aici aude ce frumos si folositor lucru este a face faptele milei crestine, care recomanda hranirea celor flamanzi, adaparea celor insetati, imbracarea celor goi, cercetarea celor bolnavi . Si pentru ca taote acestea sa fie cat mai placute lui Dumnezeu, este necesar sa fie izvorate din iubire fata de Dumnezeu si de aproapele. Femeia care a daruit la templu cinci banuti, singurii pe care ii mai vea, face mai mult decat sumele bogatilor depuse pentru ochii lumii. Darul facut aproapelui, cuvintele de mangaiere si impacare ce ies dintr-o inima lipsita de iubire, nu pot aduce o impacare a sufletului, cum zice Sf.Pavel: ’’ De as grai in limbile omenesti si ingeresti, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator, si de as imparti toata avutia mea si de as da trpul sa-l arda si dragoste nu am, nici un folos nu-mi este ’’(I Corinteni XII,1-3). Iar in al doilea rand, faptele milosteniei nu trebuie facute din interes, ci ele trebuie facute cu orice om ce se afla in nevoie, fara nici un fel de deosebire.

Trebuie sa daruim aproapelui nostru ajutorul de care are adevarata nevoie, potrivind leacul dupa durerea lui. Asa bunaoara nu exista nici o lege bisericeasca sau civila, care sa recomande a se hranii cei lenesi de catre cei ce au de prisos, caci atunci am incuraja un viciu - si Sf. Ap. Pavel recomanda cu severitate : ’’daca nu voieste cineva sa lucreze , nici sa nu manance ’’. Dar si acestia nu trebuie crutati si lasati a vietui in trandavie, ci a-i lecui, prin indemn la munca. Virtutea milosteniei este foarte pretuita. Se vede lamurit aceasta din cuvintele Mantuitorului despre judecata de apoi cand spune : ’’Flamand am fost si M-ati hranit , gol si M-ati imbracat, strain si M-ati cercetat…, iar eu voi zice : Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit, gol si Te-am imbracat, strain si Te-am cercetat? Iar Mantuitorul va raspune:’’ Intru cat ati facut unuia din acestia prea mici ai Mei , Mie Mi-ati facut ’’.

Si iata, iubiti credinciosi, ca Insusi Mantuitorul recomanda sa ne iubim unii pe altii, sa ne ajutam si sa cercetam pe cei straini si chiar de alt neam. Pilda samarineanului milostiv in acest sens este

destul de graitoare, pentru ca ne da cel mai frumos exemplu de iubire, care naste mila, chiar fata de cei de alt neam. Dar noi deocamdata sa nu cerem nici atat. Sa cerem altora si noua insine mai putina iubire, mai putina mila, dar s-o cerem. Sa nu trecem indiferenti si fara sa luam in seama durerile nenorocitilor care mereu apar in calea noastra. Care este orasul fericit, in care sa nu existe oameni lipsiti, nenorociti ai soartei pe care vazandu-i schiloditi, neputinciosi si fara ajutor sa nu te miste si sa nu te cutremure.

Dumnezeu ajuta pe toti obiditii soartei de pe tot pamantul si noi nu putem ajuta pe unul? Dumnezeu daruieste fiecaruia din noi din darurile Sale cele bogate si noi nu putem darui unuia ? Dumnezeu da bogatului si tot El da si celui sarac. In marea Sa milostivire, Dumnezeu are mila de fapturile care sufera si le miluieste, iarta pedepsele cuvenite faptelor rele, ajuta saracii, ocroteste nefericitii si mangaie pe cei scarbiti.

Dar mila nu este o insusire numai dumnezeiasca. Mila este una dintre virtutiile propri crestinului cu inima buna, una dintre cele mai frumoase podoabe ale omului, una dintre cele mai bogate fantani si dintre cele mai adanci izvoare ale fericirii. Ceea ce este si mai frumos si mai adevarat este faptul ca niciodata omul nu se simte mai bine decat atunci cand face durerea altuia durerea sa si salveaza cat mai multe fiinte din ghiarele nenorocirii. Este adevarat ca faptele de binefacere sunt cele mai rasplatite, tocmai pentru ca nu sunt rasplatite dupa cum sunt facute. Dai bunuri pamantesti, bunuri materiale, trecatoare, lucruri de nimic si in schimbul lor capeti bunuri ceresti; faci bine trupului si-ti mantuiesti sufletul; ajuti pe om si imprumuti pe Dumnezeu.

Nu e nici o mirare prin urmare ca cei milostivi sunt fericiti, deaorece ’’e mai fericit a da, decat a lua ’’.

Iubiti credinciosi, Nimeni nu a ajuns sarac facand milostenie. Dimpotriva, milostenia face din sarac bogat si din bogat om bun si astfel prisosinta muncii implineste lipsa altuia cum sta scris: ’’Celui cu mult nu i-a prisosit , si celui cu putin nu i-a lipsit’’. Virtutea milosteniei, deci, se afla in faptele iubirii crestine, in faptele indurarii trupesti si in faptele indurarii sufletesti .

Si ca sa ne lamurim mai bine, va voi arata pe scurt care sunt faptele indurarii trupesti si pe cele ale indurarii sufletesti:

Mai intai ’’ A satura pe cel flamand ’’. Ca de va fi fratele tau gol si lipsit de hrana de toate zilele si-i va zice, oarecine, lasa-ma in pace, mergi si te imbraca, si te satura si incalzeste-te si nu-i da cele necesare, ce folos ar fi ?

’’ A adapa pe cel insetat’’(Matei XXV, 35), pentru ca cel ce va adapa pe unul din acestia mai mici, numai cu un pahar cu apa, in nume de crestin: ’’amin zic voua ’’ nu isi va pierde plata sa.

’’ A imbraca pe cel gol’’ , este una din marile datorii ale crestinului, pentru ca tot omul gol intra in viata si gol iese din ea.

’’ A cauta pe cel bolnav ’’este si mai frumoasa si mai nobila fapta pentru orice om. In adevar,

durerea a aprins adanci radacini in firea noastra omeneasca si cu cat suferinta este mai grea si mai multa, cu atat se cere mai degraba tamaduita. Noi nu uitam ca daca spitalele gem de suferinzi, apoi si medicii nostri fac toate eforturile posibile pentru a alina suferinta omeneasca. Din indatoririle sufletesti am sa va enumar cateva pentru a putea fi pastrate in inima si in minte: ’’A indrepta pe cel ce greseste ’’, pentru ca cel ce greseste daca se intoarce de la pacatul lui prin povata cuiva, sufletul lui este castigat pentru Dumnezeu si intors de la ratacirea lui . ’’ A invata pe cel nestiutor ’’, pentru ca Dumnezeu voieste ca toti oamenii sa cunoasca adevarul. ’’ A sfatui pe cel ce sta la indoiala ’’, ca sa se intoarca de la intuneric la lumina si de la indoiala la adevar. ’’A ruga pe Dumnezeu pentru aproapele ’’, pentru vrajmasi , pentru ca mult poate rugaciunea dreptului. ’’ A mangaia pe cel intristat ’’, ’’a rabda asupririle’’ si ’’ a ierta celor ce ne-au gresit’’, ’’ caci de nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru cel din cer nu va ierta noua greselile ’’... Cine este in stare sa faca asemenea fapte, este in stare de orice jertfa; cine nu face acte de milostenie, nu este capabil de nici o jertfa. ’’ Pentru cel ce nu face mila, judecata este fara mila ’’(Iacob II,13).

Cu cei milostivi si Dumnezeu este milostiv. Si in sanul Bisericii noastre avem destule exemple stralucite de daruire pana la saracie completa. Asa avem cazul Sf. Vasile cel Mare, care a impartit toata averea sa, cea mai mare parte folosind-o pentru opere de folos obstesc. Iar Sf. Nicolae care alaturi de Sf. Vasile sunt in mare cinste in Biserica noastra, a facut cele mai uimitoare fapte de milostenie cu cei cazuti in grea cumpana. Sfanta Ecaterina de asemenea si numarul lor e destul de mare si folositor pentru Biserica noastra. Este adevarat ca atunci cand auzim spunandu-se ca s-au gasit si se gasesc si azi oameni care s-au lasat nemancati pentru a da celor saraci de mancare si s-au dezbracat de hainele lor pentru a imbraca pe cei goi, si au dat averea pentru a fi impartita la cei saraci, au suferit inchisori si chiar moarte pentru credinta lor, ni se par ca niste povesti, pentru ca rar mergem la Biserica sa auzim vorbindu-se de sfinti, de credinta lor, suferintele si binefacerile lor.

Iubiti credinciosi,

Mantuitorul s-a daruit intreg pentru o omenire slaba si pacatoasa. S-a daruit pe sine intreg Dumnezeu-omul, Sf. Apostoli de asemenea si-au sacrificat vietile lor, pierzandu-le pe pamant, pentru a castiga cununa darurilor vesnice. Si ca ei milioane de crestini s-au daruit pentru numele lui Hristos. Si toata aceasta daruire pentru a salva neamul omenesc de suferinta adusa prin pacat. Exemplele acestea standu-ne de fata, oare noi nu putem fi capabili de a face un cat de mic sacrificiu in fiecare zi pentru semenii nostri care sufera pe drept sau pe nedrept, dar sufera? A supune nu este o crima, este un pacat strigator la cer. Cum putem spune asa ceva, cand

comoara invataturilor noastre crestine aflate la Biserica ne spune cu totul altfel? Si anume ne spune ca ’’ In Biserica cel sarac gaseste indemn la rabdare.Cel bogat indemn la cumpatare si indurare. Cel mandru indemn la umilinta. Cel fricos si deznadajnuit incurajare. In Biserica orfanul gaseste mangaiere, cel cu fapte bune lauda, cel cu fapte rele certare. Si acum sa ne controlam putin cunostintele noastre: Cand am fost ajutati de altii, nu ne-am bucurat ? Ba da. Si bucuria ne-a fost cu atat mai mare, cu cat nenorocirea care ne-a incercat a fost mai mare. Cine nu-si aduce aminte ca in parohia noastra au fost unii oameni greu incercati? Asa bunaoara, cine a uitat focul de acum doi ani din Sambata Pastelui, care a mistuit un numar de sase gospodarii si oamenii au ramas goi si pe drumuri, fara case, fara hrana, fara vite. Ne amintim cu totii ca satul intreg alerga cu galeti cu apa, cu topoare, furci si alte instrumente pentru localizare focului care ameninta jumatate din sat. De asemenea ne amintim ca in ziua de Pasti noi am infiintat un comitet de ajutoare si gospodariile oamenilor s-au refacut ca prin minune. Toti veneau la cei sinistrati cu haine, incaltaminte, imbracaminte, faina. Ba ne aducem aminte ca lui I.D. Calin i-au ars caii in grajd si scosi afara cu pielea crapata pe ei, i-a facut sa planga pe toti cati i-au vazut. Ne aducem de asemenea aminte ca unul din credinciosii satului, si-l stim cu totii cine este, i-a dat plugul cu boii sai, sa-i foloseasca toata vara si iarna pana-si va lua altii. Stim ca tot satul era in fierbere. De asemenea cine nu-si aminteste de un batran orb care a murit mai in zilele trecute si pe care-l cunosteam cu totii care nu avea nici o ruda, fiind strain de satul nostru si totusi 10 ani de viata chinuita a fost hranit, imbracat si spalat de cateva femei miloase care ii erau vecine si al caror nume le cunoastem.

Ba mai mult, ele l-au si inmormantat cumparand toate cele necesare. Oare nu este aceasta o fapta de lauda, nu este o fapta de mila crestina? Ba da. Si cine a uitat ca intr-o zi un locuitor din satul nostru a gasit un copil aruncat pe strada in orasul la care noi mergem pentru cumparaturi si cum acest om impreuna cu sotia lui au luat copilul, l-au adus acasa, l-au crescut, l-au dat la scoala si l-au facut invatator? Este cineva dintre noi care nu stie ca batranii acestia, acum dupa trecerea anilor, sunt in grija acestui invatator in orasul in care a fost gasit acum 35 de ani .

Prin urmare iata ca si aici pe pamant fapta buna isi gaseste uneori rasplata. Oare nu stim noi ca un proverb romanesc spune ca:’’Nici o fapta fara rasplata ’’. ’’Rau faci , rau gasesti; bine faci bine gasesti ’’. Dar in cazul nostru Biserica nu invata la rau. Ea indeamna numai la bine, caci bine au facut sfintii pe care ii cinsteste regulat. Ei sunt exemple de curatenie si de daruire. In Biserica ei si-au dus viata, in sanul ei au trait cu sufletul si cu trupul. Aici au invatat sa iubeasca pe Dumnezeu si pe aproapele, aici au invatat sa miluiasca si sa daruiasca. Si nimeni venind in biserica sa nu deznadajduiasca, ci din contra sa invete si sa traiasca dupa legea noastra crestineasca. Aici si bogatul si saracul se regasesc in casa Tatalui ceresc. Nici unul, nici celalalt, sa nu deznadajduiasca. Bogatul sa invete a darui din prisosul sau, iar saracul a primi pentru traiul sau. Si unul si altul sa faca unele ca acestea pentru slava lui Dumnezeu. Deci, cel sarac sa nu deznadajnuiasca. Sa vina la Biserica si sa invete ca au fost si altii inaintea lui la fel. Nu esti tu cel dintai. Inalta-te cu rugaciuni de multumire catre Dumnezeu, munceste cinstit si vei fi ajutat. Sarac a fost si Lazar care zacea la poarta bogatului si pentru rabdarea si bunatatea lui, Dumnezeu l-a invrednicit de fericirea cereasca. Bogat a fost Avraam, Isaac, Iov si altii, dar prin darnicia lor in dreptate au castigat fericirea

cereasca. Bogat a fost si bogatul nemilostiv, dar a fost condamnat.

Si iata ca Biserica noastra ne pune inainte bogatia si saracia, mila si zgarcenia, ura si iubirea, pedeapsa si rasplata, viata si moartea.

Deci, frate crestine, alege-ti, alege cununa darniciei si construieste-ti un locas in cer, pentru bucuria ta sa fie fara de sfarsit.

AMIN!

EXPLICAREA FERICIRILOR V-IX

Pregatirea aperceptiva: Recapitularea cuvantului de invatatura din Duminica trecuta: explicarea Fericirilor I-IV Tratarea: 1/Fericirea a V-a: -temeiurilor milosteniei crestine; -Mantuitorul pilda de milostenie; -faptele milosteniei trupesti si sufletesti; -cum trebuie facuta milostenia; -rasplata celor milostivi. 2/Fericirea a VI-a: -ce inseamna curatia inimii?; -insusirile celui curat cu inima; -rasplata celor curati cu inima. 3/Fericirea a VII-a : -cine este facator de pace ? -Iisus Hristos facatorul pacii adevarate ; -ce inseamna a face pace ? ; -rasplata facatorilor de pace. 4/ Fericirea a VIII-a : -ce este dreptatea ? -rolul social al virtutii dreptatii ; -rasplata celor ce sunt prigoniti pentru dreptate. 5/ Fericirea a IX-a : -catre cine e adresata ? -Mucenicii – exemple de slujitori ai lui Hristos. Asocierea : Primele fericiri se asociaza cu ultimele cinci, iar toate cu Decalogul. Generalizarea : Fericirile sunt necesare pentru mantuire.

Aplicarea: -activitatea Fericirilor. -Sa implinim Fericirile.

EXPLICAREA FERICIRILOR V – IX

Iubiti credinciosi, In Duminica trecuta v-am vorbit despre Fericirea I-a, a II-a, a III-a si a IV-a. Atunci am vazut ca prima Fericire ,, Fericiti cei saraci cu duhul, ca acelora este Imparatia cerurilor’’, a fost rostita de Mantuitorul pentru a arata oamenilor ca nu trebuie sa-si lipeasca inima de bogatiile lumii acesteia, adica nu trebuie sa fie stapaniti de duhul bogatiei. Ca sa intelegem bine aceasta Fericire trebuie sa ne gandim la cuvintele psalmistului : ,, Daca va curge bogatia ca un rau, nu va lipiti inima de ea’’ (Ps.62,10).

In Fericirea a II-a Mantuitorul fagaduieste celor ce plang, celor umili, celor lipsiti, mangaiere pentru suferintele lor.

In Fericirea a III-a Mantuitorul promite celor blanzi mostenirea pamantului fagaduintei, adica a Imparatiei lui Dumnezeu. Cuvintele ,,vor mosteni pamantul’’,sunt bine cunoscute in Vechiul Testament (Ps. 36,11). Prin ele evreii sunt chemati sa mearga in tara fagaduintei, Canaanul. In Noul Testament aceste cuvinte arata Imparatia lui Dumnezeu. Fericirea a IV-a promite celor insetati de dreptate rasplata vesnica pentru nazuintele lor inalte si pentru cautarea neintrerupta a dreptatii.

Astazi va voi explica ultimele cinci Fericiri.

Iubiti credinciosi,

Mantuitorul a spus Fericirea a V-a cu urmatoarele cuvinte : ,, Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui’’ (Matei V, 7), virtutea pe care Mantuitorul o cere prin aceasta Fericire, dupa cum se poate vedea cu usurinta, este milostenia. Crestinii, deci, trebuie sa se impodobeasca cu aceasta virtute neaparat, pentru a dovedi ei insisi milostenie din partea lui Dumnezeu. Milostenia isi are temeiul in insasi fiinta omeneasca, pentru ca omul a fost creat sa traiasca intr-o obste oarecare. Acest lucru a atras dupa sine si trebuinta ca oamenii sa se ajute intre ei, atunci cand aceasta nevoie se face simtita. Un al doilea temei al milosteniei il aflam in faptul ca Dumnezeu insusi arata fata de noi o milostenie si o iubire nesfarsita, ori de cate ori ne aflam in situatia de-a nu putea sa ne ajutam pe noi insine si avem nevoie de de un ajutor strain. Marea milostivire si iubirede oameni a lui Dumnezeu se arata neincetat,dar cele mai insemnate momente, cand s-a facut simtita milostenia lui Dumnezeu fata de noi, sunt crearea omului si Intruparea , moaretea si Invierea Domnului nostru Iisus Hristos. Al treilea temei al milosteniei il aflam in porunca evanghelica a iubirii de aproapele (Matei XXII,39). Dragostea este porunca evanghelica ce trebuie, neaparat, sa nasca milostenia. Fara

milostenie, nu exista nici dragoste. Milostenia este implinirea poruncii dragostei. Mantuitorul este pilda cea mai inalta de milostenie (Matei, XII,28 ; XV,32). Intre faptele de milostenie pe care Mantuitorul le cere oamenilor trebuie sa amintim in primul rand pe acela de care vor fi intrebati oamenii la dreapta judecata (Matei XXV,34) si anume : hranirea celui flamand care nu se poate intretine prin propriile mijloace ale sale, adaparea celui insetat, imbracarea celui gol, cercetarea celor aflati in necazuri, in nevoi, in suferinta, cercetarea celor bolnavi, gazduirea calatorilor, ingroparea saracilor si a celor pe care nu are cine sa-i ingroape. In afara de aceste fapte ale milosteniei trupesti crestinul trebuie sa faca si fapte de milostenie fata de suflet. Acestea sunt urmatoarele : intoarcerea celor rataciti la calea adevarului si a celor pacatosi la calea virtutii ( Iacov V, 19-20) ; invatarea celor nestiutori si nepriceputi ( Fapte VIII, 31) ; sfatuirea celor ce au nevoie de sfat ( I Tes. V, 11-15) ; rugaciunea catre Dumnezeu pentru aproapele nostru (Iacov V,16) ; iertarea greselilor savarsite fata de noi insine (Matei XVIII, 22). Milostenia trebuie facuta fara sa ne laudam cu ea, dupa cuvintele Mantuitorului : ,, Cand faci milostenie nu trambita inaintea ta, cum fac fatarnicii in sinagogi si ulite, ca sa fie slaviti, laudati de oameni…Tu cand faci milostenie, sa nu stie stanga ta ce face dreapta ta. Asa ca milostenia ta sa fie intr-ascuns si Tatal tau care vede intr-ascuns, iti va rasplati tie’’ ( Matei VI, 2-4). Dumnezeu, ne spune Fericirea a V-a, va rasplati cu milostenie pe cel ce este milostiv, dupa cum se vede din cuvintele Sf. Iacov : ,, Ca judecata fara mila e celui ce nu face mila si mila biruieste in fata judecatii’’ ( II, 1-3)

Dumnezeu ne spune in Fericirea a VI-a : ,, Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu’’ ( Matei V, 8 ). Inima omului e locasul simtirii. Aici salasluiesc cele mai inalte sentimente ale omului si tot aici isi are locul adesea pacatul, care pangareste fiinta omului, coborand-o de la inaltimea ei de creatura a lui Dumnezeu pe treptele cele mai de jos ale existentei. Mantuitorul cere din partea oamenilor sa fie curati cu inima, adica sa curete patimile care stapanesc cugetele si simturile, sa inlature zgura pacatelor si sa faca sa salasluiasca in fiinta lor virtutile si vointa cea buna care alege binele si se impotriveste cu toata puterea raului. Cel curat cu inima e lipsit de viclesug, ca Natanael (Ioan I, 47) si ca pruncii (Matei XVIII, 3-4), cei lipsiti de rautate, cei care nu se inclina spre pacat, cei care au inclinatia de a savarsi numai binele. Gandurile rele nu salasluiesc in cel mai sarac cu inima, iubirea de cele pamantesti e straina da asemenea de cei saraci cu inima, pentru ca pe ei ii mana nestavilit dorul catre Dumnezeu cel Atotputernic pe care vor sa-L cunoasca si sa-L slujeasca. Ei sunt aceia care pot fi numiti pe drept cuvant vazatori de Dumnezeu, caci inima curata deschide ochii sufletului omenesc si il inzestreaza cu puteri deosebite, facandu-i potriviti sa priveasca maretia cea neapusa a lui Dumnezeu. Acesta e si motivul pentru care Mantuitorul spuna despre cei saraci cu inima ca vor vedea pe Dumnezeu, aceasta fiind rasplata lor cea mai inalta. De aceea curatia inimii e cea mai inalta treapta a curatiei, a desavarsirii, a sfinteniei. ,, Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema’’ (Matei V,9), ne spune Fericirea a VII-a. Facatori de pace sunt numiti aceia care cu toate puterile lor, cu pretul celor mai mari jertfe si fara sovaiala se avanta pe drumul pazirii si intaririi pacii intre oameni si popoare. Facatorii de pace au in Mantuitorul cea mai inalta pilda si cel mai inalt indemn, ca El este Facatorul pacii noastre in primul rand.

A face pace inseamna, dupa invatatura Bisericii noastre, a lupta din toate puterile impotriva

raului, inpotriva dezbinarii, a vrajbei dintre oameni si impotriva oricarei incercari venite din partea unor oameni de a semana ura si neintelegerea intre semenii lor. Facatoril de pace este insufletit tot timpul de dorinta de a implini poruncile lui Dumnezeu si de dorinta de a vedea pe toti oamenii din jurul sau fericiti si multumiti. Fiul lui Dumnezeu e facatorul pacii noastre. Iisus Hristos e cel dintai care ne-a adus adevarata pace dinauntrul sufletului nostru, pacea cu Dumnezeu si pacea dintre oameni. Pentru aceea si noi vom deveni fii ai lui Dumnezeu daca vom savarsi pacea cu orice pret. Acesta e intelesul cuvintelor ca facatorii de pace se vor chema fii ai lui Dumnezeu.

,, Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca acelora este Imparatia cerurilor’’ (Matei V,10), ne invata Fericirea a VIII-a. Dreptatea, se vede din aceasta Fericire, e o virtute care trebuie sa incununeze orice suflet de om. Nu e de mirare ca Mantuitorul ne cere lucrul acesta, caci virtutea dreptatii e o virtute naturala sadita in fiinta omului, e o virtute elementara fara de care legaturile dintre oameni nu pot fi decat rele si nu pot duce decat la neintelegeri si vrajba. Mantuitorul arata insa in aceasta Fericire ca dreptatea si care voiesc s-o intemeieze intre oameni vor fi prigoniti pentru aceasta inalta nazuinta a lor. Mantuitorul fagaduieste acestora Imparatia cea vesnica, adica viata vesnica, mantuirea.

Fericirea a IX-a se cuprinde in cuvintele : ,, Fericiti veti fi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind pentru Mine. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri ; caci tot asa au gonit pe proorocii cei mai inainte de noi’’ (Matei V, 11-12) . Aceste cuvinte sunt spuse in primul rand Sfintilor Apostoli care au fost trimisi in lume ca sa propovaduiasca cuvintele Vietii Vesnice. Ei au fost aceia care, cu pretul si pericolul vietii lor, au propovaduit Evanghelia la toata faptura (Matei 28,19) si au suferit pentru Hristoschinuri si moarte de mucenici. Pentru aceasta prin Fericirea a IX-a sunt fericiti toti oamenii Bisericii crestine care nu si-au crutat viata pentru a sluji pe Hristos. Dupa cum s-a putut vedea cu usurinta ultimele cinci Fericiri se aseamana mult cu primele patru, atat dupa cuvintele cu care sunt, invesmantate, cat si dupa invataturile pe care le aflam in ele. Indeosebi rasplata promisa de Mantuitorul este aceesi pentru toti cei ce implinesc Fericirile – mantuirea. S-a spus adesea ca Fericirile au in Noul Testament acelasi loc pe care il are inVechiul Testament Decalogul, adica cele zece porunci.

Pentru ca cineva sa se impartaseasca de viata vesnica, trebuie neaparat sa implineasca Fericirile rostite de Mantuitorul inca de la inceputul activitatii Sale de invatator al lumii.

Iubiti credinciosi,

Au trecut multe veacuri de cand, stand pe Muntele Fericirilor, Fiul lui Dumnezeu invata pe oameni cele noua Fericiri, s-a scurs multa vreme de atunci, dar Fericirile n-au incetat niciodata sa fie lumina sufletelor pe calea mantuirii.Pana la sfarsitul veacurilor ele vor cuprinde in slovele lor tainele Imparatiei cerurilor si cine se va invrednici sa descopere aceste taine si sa le traiasca, va fi mostenitor al celor pe care ochiul omului nu le-a vazut inca, la urechile noastre inca nu s-au suit

si la mintea noastra inca n-au ajuns. Cuvintele vietii vesnice se cuprind in aceste Fericiri si toti cei ce-si vor pleca urechile catre ele vor fi miluiti, vor fi fii ai lui Dumnezeu, mostenitori ai pamantului, fii ai imparatiei si mostenitori ai vietii de veci. Pentru noi cei de astazi Fericirile trebuie sa fie drum si cale, popas si alinare, multumire si fericire, adevar si iubire, lucru dumnezeiesc aratat oamenilor. Sa nu uitam nici o clipa ca trebuie sa fim milostivi, facatori de pace, intemeietori de dreptate, iubitori de Hristos, caci acesta este rostul vietii noastre, nu altul. Fericirile ne arata rostul existentei noastre pamantesti si cel ce nu le cunoaste este orb si neputincios, este nefericit si departe de Dumnezeu si Fiul Sau pe care orice om trebuie sa-L cunoasca, pentru ca ,,viata vesnica aceasta este ca sa Te cunoasca Dumnezeule, si pe Iisus Hristos, pe care L-ai trimis’’(Ioan XVII,3).

Amin !

FERICITI CEI MILOSTIVI CA ACEIA SE VOR MILUI

Iubiti crestini,

Omul, acest imparat al pamantului, pe care Dumnezeul-a impodobit cu cununa mintii, punandu-l mai presus de toate vietatile si nu mai cu putin mai prejos de Sf. Ingeri, strabate trudnic drumul vietii de aici : cu indoita lui alcatuire, cu trupul si cu sufletul. Ne dam seama ca trupul viaza, multumita unor anumiti factori de informatie care ne pun in legatura cu lumea din afara: cele cinci simturi, adica vazul, auzul, mirosul, gustul si pipaitul. Fara ajutorul lor viata ar fi cu neputinta, aceasta reducandu-se la forma de existenta a vegetalelor si poate chiar mai jos, ceea ce ar fi in nepotrivire cu firea omului - chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Dar cum putem sti ca exista sufletul, de vreme ce fiinta lui este nemateriala ? La aceasta intrebare nu este greu de raspuns daca stim ca si sufletul are simturile sale. Ele sunt mai inalte decat cele ale trupului si mult mai numeroase. De aceea eu vi le voi infatisa doar pe cele mai de capetenie : credinta, nadejdea, iubirea de frumos, nazuinta catre adevar, catre dreptate si libertate si in sfarsit, cel mai plin de omenie dintre ele, mila – mila de suferinta oamenilor, mila de durerea ranitilor, mila de mizeria napastuitilor, mila de truda covarsitoare vietii de munca. Crestinul plin de mila savarseste milostenia, ca pe o indatorire fireasca. El este, deci, un om milostiv si deoarece Mantuitorul il pretuieste indeosebi cand zice: ,, Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui’’, ingaduiti-mi dragii mei sa va vorbesc astazi despre acesta fericita categorie de oameni.

Iubiti crestini,

S-a spus de unii, ca ceea ce face pe om milostiv – mila, n-ar fi la urma urmei decat o alta forma a

iubirii de sine. Cu alte cuvinte nu este mila de durerea aproapelui nostru, gandindu-ne ca si noi am putea ca odata in starea lui, care inspira mila. Nici vorba, ca aceasta talmacire e straina de adevar si potrivnica bunului simt.

De aceea, vom cauta o alta cale pentru cercetarea acestui simtamant sfant si anume calea pe care merge inima si nu mintea, caci din toata fiinta noastra, vazuta, inima e singurul organ in care se infig radacinile sufletului omenesc. In inima omului milostiv salasluieste Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce a covarsit lumea din toate veacurile cu mila Sa de oameni. Lui i-a fost mila de suferintele schilozilor, paraliticilor, leprosilor, orbilor – si i-a tamaduit. Lui i-a fost mila de deznadejdea vaduvei din Nain si i-a inviat fiul ; Lui i-a fost mila de foamea celor cinci mii de oameni si i-a saturat prin minunata inmultire a painilor ; lui i-a fost mila chiar si de schingiuitorii Sai si covarsindu-Se de aceasta mila divina, S-a rugat Parintelui sa –i ierte pentru ca nu stiau ce fac ; in sfarsit, mila Sa nesecata a strabatut veacurile pana la noi si va strabate in viitor pana in vecii vecilor, iertand pacatele noroadelor prin prepusii Sai si saturandu-le foamea si setea de toate soiurile, din darurile Sale cele bogate, pe care le imparte necontenit, fiindca e mult milostiv si indurat. Vedem dar din cele aratate, ca Cel ce fericeste pe cei milostivi le cere sa fie urmasii pilduitoarei Sale milostiviri. De altfel, aceasta virtute noua Mantuitorul o impune lumii prin porunca, cand graieste : ,, Mila voiesc, dar nu jertfa’’.

Este in adevar nevoie de multa mila in aceasta lume, pentru ca sa se vindece noianul de rani si suferinte omenesti. Dar aceasta mila trebuie sa fie curata si dezinteresata, adica cat mai asemenea milei lui Iisus Hristos, care dand, n-a cerut inapoi si miluind n-a dispretuit pe cel slab. Mai mult, mila Domnului nu cunoaste oprelistea socotelilor marunte, nici zagazul dintre oameni. Ea nu cauta la culoarea fetei, nici la ochii oamenilor, ci urmareste pretutindeni suferinta ascunsa sau fatisa, pentru a o alunga si pentru a-i tamadui pustiirile. Vrand sa indrume pe calea cea dreapta acest sentiment sfant, Mantuitorul a rostit parabola Samarineanului milostiv : un calator iudeu, fusese atacat pe drumul dintre Ierusalim si Ierihon de talhari, jefuit de intreg avutul sau si batut pana la sange. Trecand pe acolo un preot l-a vazut, poate i s-a facut mila, dar a mers mai departe. La fel a facut si un levit, adica un om al Bisericii. In schimb, un om din Samaria, deci un strain de victima, l-a ridicat din baltoaca de sange, i-a legat ranile si l-a dus la o casa de oaspeti unde i-a platit intretinerea pana la deplina sa vindecare. ,, Cine vi se pare a fi mai aproape celui cazut intre talhari ?’’ intreaba Mantuitorul. Si raspunsul a iesit firesc din guri : ,, Cel ce a facut mila cu dansul’’. Asadar, pentru a fi bun crestin se cuvine sa fim milostivi cu toata lumea care sufera, pentru ca numai darnicia nemasurata a sufletelor noastre ne inalta pe scara ce duce la Dumnezeu.

Negresit, sentimentul milei a existat si inainte de venirea in trup a Mantuitorului, dar aceasta numai in forma si starea semintei neazvarlita sub glie. Semanatul ei l-a savarsut Evanghelia Domnului Hristos, rasarind apoi si rodind pe ogorul lumii, spitale, azile, scoli gratuite, manastiricu ospetii pentru drumeti, institutii de caritate pentru dezmostenitii soartei, eliberarea robilr, cercetarea celor din inchisori, iar in timpul de azi infaptuirea marilor reforme sociale, care la baza au umanitarismul – mostenitorul direct si legitim al milei crestine. Aceste reforme vor creste si se vor desavarsi, pana ce va veni ziua cand suferintele de veacuri ale

omenirii se vor topi ca ceara in fata focului, netezind terenul din legea venirii catre om, a Raiului din care odinioara a fost izgonit pentru neascultare. Suntem indreptatiti sa hranim acest gand cu nadejdi neostoite, ca toti cei care lucreaza intru propasirea binelui in lume, sunt tocmai milostivii fericiti de Domnul, in cuvantarea Sa adresata omenirii din toate timpurile, acum dupa mii de ani.

Iubiti crestini,

Sf. Ap. Pavel, patrunzand in adancul Scripturilor vechi si noi, ne asigura ca inainte de venirea Domnului in trup, omul a trait sub lege, al carei caracter e neindurarea, caci spuneau strabunii nostri : ,, aspra e legea, dar e lege’’. Insa tot el se bucura laolalta cu noi crestinii, cand spune : ,, Azi traim sub Har’’. Harul lui Dumnezeu coboara asupra noastra in multe chipuri, dar unul dintre ele este milostenia Sa. Lui ii este mila de nevolnicia noastra si ne hraneste, ne da sanatate, ne ridica din deznadejde si ne trece cu vederea pacatele marturisite, caci nu ne judeca dupa multimea lor, ci dupa indelungata Sa indurare.

In schimbul acestui Har, ne cere sa fim induratori cu aproapele nostru, sa ne iertam si sa ne iubim unii pe altii, dovedind cu tarie faptele bune ca in adevar suntem fiii Lui cei buni. De asemenea ne cere cu staruinta sa adeverim bunatatea noastra, facand mila cu cei in suferinta, caci mila este prisosul inimilor alese. Vom cauta insa ca facand mila cu cei care merita, sa nu le jignim simtul demnitatii umane. Vom fi cu mare bagare de seama in indeplinirea acestui lucru, caci daca prin milostenia noastra vom rusina pe cel miluit, paguba morala va fi mai mare decat castigul material. Aceasta cu atat mai mult cu cat stim ca ceea ce dam, nu e al nostru, decat in masura in care ni l-a dat Dumnezeu.

Indeplinind, deci, porunca milosteniei, dobandim neindoios binecuvantarea Parintelui Ceresc si recunostinta celui ce-a primit in dar. Pe langa aceasta mai dobandi si acea satisfactie la care s-a gandit cu siguranta Sf. Pavel, cand s-a adresat corintenilor dupa cuvantul nescris al Domnului : ,, Mai fericit este a da, decat a lua’’.

O, cat de fericit esti frate crestin, daca poti fi darnic, caci prin darnicia ta te asemeni lui Dumnezeu cel ce daruieste fara cantar. Cat de fericit esti daca din izvorulinimii tale tasneste mila calda care topeste raceala nepasarii si a iubirii de sine. Cat de fericit esti frate, daca prin mila ta vei darama zidurile despartitoare dintre oameni, sporind latirea Imparatiei lui Hristos pana la granita infratirii universale.

Incearca deci de mergi pe aceasta cale pe care au calatorit samariteanul milostiv si toti tovarasii lui de drum, caci la capatul ei vei afla deschise portile cerului, precum si pe Mantuitorul care te asteapta incurajandu-te ; ,, Bine sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost pusa, peste multe te voi randui. Intra in bucuria Parintelui Meu !’’

Amin !

PACATELE CAPITALE

Pregatirea aperceptiva: 1) Pacatul : - stramosesc - personal ; a) pacate usoare ; b) pacate grele : capitale, impotriva Duhului Sfant, strigatoare la cer. Anuntarea : Astazi voi vorbi despre pacatele capitale. Tratarea : - Pacatele capitale sunt : mandria, iubirea de arginti, desfranarea, pizma, lacomia, mania, lenea – pacate iesite din inima omului (Matei VII, 21-23). - Caracterizarea si urmarile acestor pacate. - Sf.Scriptura contra acestor pacate. Scapam de aceste pacate iubind pe Dumnezeu si aproapele pentru mantuirea noastra prin : smerenie, darnicie, infranare, iubire de oameni, cumpatare, blandete, harnicie, darnicie. Asocierea : Sunt doua cai : 1) Calea intunericului, a diavolului, a gheenei, prin care cauza fiind cele sapte pacate capitale, pierdem mantuirea. 2) Calea luminii, fericirii, mantuirii prin smerenie, harnicie, infranare, iubire de oameni, cumpatare, blandete. Generalizarea : Cei mandri, iubitorii de arginti, desfranatii, zavistnicii, lacomii, maniosii, lenesii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu. (Gal. V, 21) Aplicarea : Sa parasim cele sapte pacate capitale, insusindu-ne roadele Duhului si implinind Legea Domnului nostru Iisus Hristos. (Gal. V, 25-26 ; VI, 3 ; V, 16)

PACATELE CAPITALE

Frati crestini,

V-am spus Duminica trecuta ca pacatul este de doua feluri : stramosesc si personal. Pacatele personale sunt pacate usoare si pacate grele. Pacatele grele sunt acelea prin care omul cu multa rautate a voiei sale face lucruri oprite lamurit de poruncile lui Dumnezeu. Ele racesc in omdragostea de Dumnezeu si de aproapele. Pacatele grele sau pacatele de moarte de bunavoie sunt de trei feluri :

1) Pacatele capitale sau pacatele de moarte, cele mai de capetenie ;

2) Pacatele impotriva Duhului Sfant ;

3) Pacatele strigatoare la cer.

Astazi va voi vorbi despre pacatele capitale. Ele sunt in numar de sapte : mandria, iubirea de arginti, desfranarea, pizma, lacomia, mania, lenea.

Omul e facut de Cel Atotputernic pentru preamarirea lui Dumnezeu in tot timpul vietii lui pamantesti, prin faptele lui cele bune. Totusi, cand traieste, omul pacatuieste. Cadein mandrie, lacomie, iubire de bani, isi intineaza trupul in desfranare, uraste pe aproapele si pe Dumnezeu. Omul se aprinde de manie si cauta sa traiasca in nepasare de cele sfinte si lancezeste fara de lucru. Toate acestea sunt pacate iesite din inima omului. Aceasta ne adevereste insasi Sf. Evanghelie, cand spune : ,, pentru ca dinauntru, dininima oamenilor, ies cugetele cele rele, preadesfranarile, desfranarile, uciderile, furturile, lacomia, rautatea, viclesugul, netrebnicia, privirea zavistnica, hula, mandria, nebunia. Toate relele acestea ies dinauntru si spurca pe om’’ (Marcu VII, 21-23).

Omul se trufeste ; cel mandru isi da lui pret peste masura, pe nedrept. Doreste pe orice cale sa ajunga la marirea si cinstirea pe care n-o merita. Cei mandri vor sa fie laudati de oameni si se bizuie numai pe puterile lor. Nu baga in seama pe nimeni. Ba mai mult. Omul alearga dupa banul ce suna ispititor, cautand in zornaitul lui nesatios saturarea poftei de imbogatire. Aduna avere prin orice mijloace urate de Dumnezeu si de oameni.

Rau gandeste omul, pentru ca traind asa isi lasa si trupul tarat cu totulin voia poftelor care se atata in el prin simturile lui. Si ce nenorocire este, ca acest pacat al desfranarii se face in insusi trupul nostru, trecand peste randuielile firii puse de Dumnezeu – Tatal nostru. Mai am vazut unii oameni care se manie, se intristeaza si simt durere in inimile lor cand vad ca ii merge bine aproapelui. Se bucura multumiti cand aproapele sufera, cade in nenorocire. Ce marsavie ! Sa-ti para rau de cinstea si numele bun al oricarui om. Si cat de nedreapta si lacoma este firea omului ! Se imbuibeaza cu mancare si bautura impotriva firii. Este pacatul trupului (Gal. V, 19).

Omul pacatos vrea sa traiasca fara Dumnezeu si iubirea de aproapele. Nu-i pasa de mantuirea sufletului si nici pe altul nu-l lasa sa se mantuiasca. Se dezgusta de munca cinstita fie cu bratele, fie cu mintea. Fratilor, greu este de oamenii de felul acesta, pentru ca mare e rautatea acestor pacate zise capitale. Din aceste pacate de capetenie izvorasc, ca dintr-o fantana otravitoare, alte pacate, care departeaza harul lui Dumnezeu de la noi oamenii, aduc moartea sufletelor, ducandu-le in chinurile iadului (Iacov I, 15). Omul mandru uita ca tot ce are e de la Dumnezeu. Nesocoteste poruncile lui Dumnezeu, ba de mai multe ori se ridica si contra randuielilor obstesti. Cel mandru e fatarnic si graitor de rau. Dar iubitorul de argint ? Cel lacom de bani inseala, fura, minte, jura stramb, nedreptateste pe semeni, napastuieste pe saraci, departandu-se de Dumnezeu. Uita binele aproapelui, isi atata poftele nesatioase si traieste in zgarcenie. Este contra dreptatii si indurarii lui Dumnezeu.

Sa cunoastem si pe desfranat, ce face ? Isi spurca trupul, care e locasul Duhului Sfant, se cearta si uraste pe cel ce il impiedica sa cada in acest pacat greu. In mintea lui nascoceste ganduri de curvie, se framanta, vorbeste de rau pe cel ce nu vrea sa-l ajute la acest pacat. Desfranatul distruge familia altuia, necinstind Sfanta Taina a Cununiei. In sufletul lui nu este umilinta, ci e indraznet si obraznic. Unii isi sleiesc si trupurile si mintea si ajung nebuni. Iata podoaba si comoara desfranatului.

Dar omul care invidiaza, cleveteste, uraste si vicleneste cu rautate asupra aproapelui sau, care inseala si chiar ucide, ce plata va lua de la Tatal nostru, Dumnezeu ? Este frate cu lacomul. Lacomul nu se mai satura de petreceri necuviincioase. Strange numai pentru el (egoist) fara cinste si cu inselaciune. Nu-i pasa de cele sfinte, de vaduvele cinstite, de saraci si de orfani. Vrea palate scumpe mari si multe, herghelii, mosii si aur, vrea hambare noi, incapatoare. Se cearta ca sa ia cu nedrept si se bucura pana isi pierde mintea. Moare cu pantecele pe aur. Asupra lacomului, saracii flamanzi si goi, slugile si muncitorii neplatiti, striga razbunarea nedreptatilor lui. Cel manios se cearta, se invrajbeste cu oamenii si e in stare sa omoare, n-are temere de Dumnezeu si nici de oameni nu se rusineaza.

Lenesul este altfel decat lacomul. Pentru ca nu munceste n-are ce sa manance. Trupul ii slabeste, iar sufletul e napadit de ganduri si pacate multe. Lenesul e gata sa insele, sa minta, sa fure ca sa se sature pe sine si pe familia sa. Vointa de munca si spre bine i-a slabit. Lenea duce pe om la lipsuri, saracie, foame, mizerie, boalasi moarte. Eu cred, fratilor, ca nu e vreunul intre noi care sa creada ca-i face cinste careva din aceste pacate. Daca noua oamenilor nu ne place, cu atat mai mult lui Dumnezeu nu-i place. Deci, se cuvine sa parasim aceste pacate. De ce ? Pentru ca Insusi Dumnezeu ne porunceste asa. Dumnezeu este de-a dreptul si intru totul impotriva lor. Iata ce spune Sf. Scriptura : Mantuitorul infiereaza cu toata taria pacatul mandriei cand spune ,, Tot cel ce se inalta, se va umili’’(Luca XIV,11). SF. Ap. Iacob graieste :,, Dumnezeu mandrilor le sta impotriva, iar celor smeriti le da har’’(Iacob IV,6). Proverbele lui Solomon graiesc : ,, Domnul prabuseste casele celor mandri, intareste hotarul vaduvei’’ ( XV, 25). Ingerii buni au cazut din cauza mandriei ca si cei dintai oameni. Urata e inaintea Domnului si a oamenilor mandria (Sirah X, 7).

Iubitorilor de argint le striga tare Sf. Ap.Pavel : ,, Celor bogati de acum, porunceste sa nu se inalte cu gandul, nici sa nadajduiasca spre avutia cea nestatatoare, ci intru Dumnezeul cel viu, care ne da toate de prisosit spre desfatare’’ (I Tim. VI, 17). Tanarului bogat, care vrea sa mosteneasca viata vesnica, Mantuitorul i-a recomandat sa vina dupa Sine dupa ce isi va vinde averile si le va imparti saracilor. El a plecat intristat ca-si lipise inima de avutie si asa si-a pierdut mantuirea. Lacomia de bani a lui Anania si Safira a fost pedepsita cu moarte de Domnul. ,, Radacina tuturor rautatilor e iubirea de argint, pe care unii poftind-o, au ratacit din credinta si s-au patruns cu dureri multe’’ zice Sf. Pavel ( I Tim. VI, 10). ,, Nebune, i-a zis bogatului caruia i-a rodit tarina si se gandea numai la sine si nu la altii, cautati sa va paziti de lacomie, caci viata cuiva nu atarna de multimea avutiei lui ’’( Luca XII, 15), a mai spus Mantuitorul. Ca si iubirea de argint, desfranarea e oprita cu desavarsire de Legea Veche (Exod XX, 14 ; Lev. XVIII, 20 ; Deut. V, 8) si cu atat mai mult de Mantuitorul, care a zis : ,, Ati auzit ca s-a zis celor de demult : sa nu

faci desfranare ! Eu insa va zic, ca tot cel ce se uita la femeie cu pofta, a si facut desfranare in inima sa cu ea’’ (Mat. V, 27-28). Desfranatilor le graieste Sf. Ap. Pavel : ,, Fugiti de desfranare. Caci tot pacatul care face omul e afara de trup, iar cel ce se desfraneaza, intr-al sau trup pacatuieste’’ ( I Cor.VI, 18). ,, Preamariti dar pe Dumnezeu in trupul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu’’( I Cor. VI, 20). Pentru desfranarea sa Irod a fost mancat de viu de viermi, dandu-si sfarsitul in chip groaznic, ca si concubina sa Irodiada. Celor pizmasi, care prin acest pacat calca dreptatea fata de Dumnezeu si de aproapele, Sf. Scriptura le spune : ,, Nu te aprinde asupra celui ce sporeste in calea sa’’ ( Ps. XXXVI, 7). Arhiereii, carturarii si fariseii, cu ceilalti iudei, din ura au rastignit pe cruce pe Iisus Fiul lui Dumnezeu. Pilda lucratorilor viei ne-a spus aceasta. Dumnezeu pedepseste pe cei ce sunt stapaniti de ura. ,, Pe cel rau il ucide rautatea si cei ce urasc pe dreptul, vor gresi’’ (Ps. XXXIII, 21). Iar pe cel lacom il cearta Sf. Scriptura zicand : ,, De vei da ochii tai spre ulcioare si pahare, la urma vei umbla mai gol decat pilugul. Si apoi te vei tavali ca cel muscat de sarpe’’ (Pilde Solomon XXII, 30-31). Iar Sf. Casian spune : ,, De bucate numai atat sa ne slujim, cat sa traim, nu ca sa ne facem robi poruncilor poftei. Primirea hranei cu masura si socoteala da trupului sanatate si nu ii ia sfintenia’’ (Filocalia vol. I, pg.39). Sf. Ap. Iacov indeamna pe credinciosi sa fie : ,, Zabavnici spre manie, ca mania nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu’’(I, 19-20). Din manie a ucis Cain pe fratele sau Abel (Facere 48). Tot cel ce se manie pe fratele sau este vrednic de osanda. ,, Cel ce va zice fratelui sau netrebnicule, va fi vinovat de dat gheenei’’(Matei V, 22). Pe lenesi Sf. Pavel ii indeamna : ,, Nu fiti lenesi, ci urmatori celor ce mostenesc fagaduintele prin credinta si indelunga rabdare’’(Evrei VI, 22). ,, Daca nu voieste cineva sa lucreze, nici sa nu manance’’ (II Tes. III, 10). ,, In sarguinta sa fiti neobositi, duhul aprindeti-l, slujiti Domnului’’(Rom. XII, 11). Tesalonicenilor, care umblau fara randuiala nelucrand, ci se tineau de iscodiri, Sf. Pavel le spune : ,, Pe unii ca acestia ii sfatuim si indemnam in numele Domnului nostru Iisus Hristos sa-si manance painea muncind in tacere’’ (II Tes. III, 11). Asadar, fratilor, sa bagam de seama ca aceste pacate sunt o mare piedica in calea mantuirii noastre. Trebuie sa scapam de ele, pentru ca sunt in paguba noastra. Prin pacate ne stricam chipul lui Dumnezeu in trupurile noastre, pentru ca ele ne fac fiii diavolului. Faptele bune ne fac fiii lui Dumnezeu. Omul trebuie sa tinda spre Dumnezeu prin faptele sale cele bune, pentru ca El este binele cel mai mare. Cel ce nu face binele, ci face pacate, in viata pierde timpul de mantuire. Ca sa te mantuiesti trebuie sa iubesti pe Dumnezeu si pe aproapele, ferindu-ne de pacate. ,, De ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu si Tatal Meu il va iubi, si vom veni la dansul si vom face salas’’ (Ioan XIV, 23).

Cine iubeste pe Dumnezeu leapada mandria si se imbraca cu smerenie ca vamesul, isi intareste sufletul in rugaciune. Nu iubeste banul amagitor, nu este zgarcit, ci darnic. E cumpatat si drept si mereu cauta indurarea lui Dumnezeu pentru sine si pentru aproapele. Cine iubeste pe Dumnezeu fuge de desfranare si de intovarasirea cu desfranatii. Cine iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele sporeste in bine pentru aproapele, nu-l pizmuieste, traieste in pace cu toti, nu se cearta, nu se manie, nu e nepasator de cele sfinte, ci lupta contra lacomiei prin cumpatare si post. Crestinul bun iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele, punand in locul maniei blandetea, dragostea si smerenia. Asa a facut Mantuitorul, care in loc sa se manie pe cei ce-l chinuiau, se ruga pentru ei zicand : ,, Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac’’. Trebuie sa te manii cu manie sfanta contra gandurilor rele, a patimilor si a pacatelor, precum si impotriva lenei. Iata, dragii mei, doua cai : -Una este calea intunericului, a diavolului, care ne duce la pierzare in gheena focului. E calea mandriei, a iubirii de arginti ca Iuda, calea lacomiei, a desfraului, invidiei, maniei si lenei, pacate

care sunt roadele trupului. Aceasta e calea prin care ne pierdem mantuirea. -A doua este calea luminii, a adevarului, este calea vietii, calea lui Dumnezeu, care prin smerenie, prin cumpatare si iubire de Dumnezeu si de oameni, calea care prin credinta, bunatate, blandete si infranarea poftelor, calea care prin rugaciune unita cu munca cinstita duce la Dumnezeu, la fericirea vesnica. Tu pe care o urmezi, frate crestine ? Desigur, pe care vrei ! Dar, tine minte totusi o invatatura : ,, Nici cei mandri, nici iubitorii de arginti, nici desfranatii sau cei zavistnici si nici lacomii, maniosii si lenesii- Va atrag luarea aminte cum v-am atras si inainte, ca cei ce fac unele ca acestea, nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu’’(Gal. V, 21).

Frati crestini,

Parasiti mandria, lacomia si iubirea de arginti. Lasati lenea, desfranarea si invidia, ca numai asa aratati ca vreti sa fiti fiii lui Dumnezeu, inca din lumea aceasta. Aceste pacate ne fac sa pierdem mantuirea sufletelor. Fiti smeriti si darnici catre cei saraci, flamanzi si goi. Iubirea de Dumnezeu aratati-o prin iubirea si binefacerea fata de aproapele. Faptele bune ne fac sa ne asemanam cu Dumnezeu, care e prea bun cu noi toti. Aceasta e voia lui Dumnezeu, care e iubitor de oameni, bland, indelung rabdator, si mult milostiv cu totii. Cel ce nu asculta voia lui Dumnezeu si nu implineste poruncile Sale, acela nu iubeste pe Dumnezeu. Mantuitorul ne invata : ,, Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela Ma iubeste, iubit va fi de Tatal Meu si-l voi iubi si Eu si Ma voi arata lui’’ (Ioan XIV, 21).

Feriti-va de pacatele ce v-am spus, caci ele sunt roadele trupului. ,, De traim cu duhul,sub povata duhului sa si umblam. Sa nu alergam dupa marire desarta, unii pe altii intaratand, unii pe altii pizmuind’’ (Gal. V, 25-26) . ,, Caci de se socoteste cineva ca e ceva, nimica fiind, acela se amageste pe sine insusi’’ (Gal. VI, 3). Asadar, fiecare sa-si cerceteze faptele sale. ,, De aceea va zic : urmati duhului si nu veti mai implini faptele trupului’’ (Gal. V, 16). Asa sa impliniti Legea lui Hristos, Caruia se cuvine cinste si marire in vecii vecilor, Amin !

PACATELE STRIGATOARE LA CER

Pregatirea aperceptiva : Felurile pacatului : - stramosesc ; - personale ; usoare, grele ( capitale, impotriva Duhului Sfant si strigatoare la cer) Anuntarea : Astazi vom vorbi despre pacatele strigatoare la cer. Tratarea : 1/ Ce se intelege prin pacate strigatoare la cer. 2/ Cate pacate strigatoare la cer avem : a) uciderea – omor cu premeditare ;

b) sodomia – impotriva firii ; c) asuprirea vaduvelor, orfanilor si saracilor – munci istovitoare ; d) oprirea platii lucratorilor – furtul muncii ; e) batjocorirea parintilor – contra poruncii aV-a din Decalog. Asocierea: - Ce fel de pacate sunt pacatele strigatoare la cer. - Ce alte pacate din aceasta grupa mai cunoastem : a) contra Duhului Sfant, b) capitale. Aplicarea : - Pacatul este moarte. - Pacatul suprima viata. - Prin pacat se calca poruncile lui Dumnezeu. - Cum sa fie crestinul ? - Ce trebuie sa faca crestinul adevarat ?

PACATELE STRIGATOARE LA CER

Iubitii mei frati,

Nu-i asa ca ori de cate ori ne aflam aici in Biserica, ne simtim mai departe de pacat ? Si aceasta pentru ca suntem mai aproape de Dumnezeu ; suntem doar in Casa Lui si aici toti, toti care ne-am strans laolalta in Casa Domnului, nu avem nici un gand strain, ci cu o gura si o inima slavim numele Lui. Spun aceasta pentru ca precum stiti, de catva timp noi vorbim despre pacat, pacatul – marele dusman al vietii noastre. Si v-aduceti aminte, cum in ultimele noastre convorbiri duhovnicesti noi am staruit pe larg asupra pacatului. Spuneam ca pacatul e calcarea cu deplina stiinta si cu voie libera a voii lui Dumnezeu, fie prin gand, cuvant sau fapta. Am aratat ca pacatul e de doua feluri : stramosesc de la Adam si Eva – nasterea noastra dupa fire – si personal. Pacatul personal se poatesavarsi de fiecare din noi in parte. Pacatul personal este de doua feluri : usor si greu.

Pacatele usoare sunt acele pacate care nu atrag dupa ele pierderea Harului Divin. Pacatele grele insa sunt acelea care tind catre pierderea Harului Divin si sunt impartite in trei grupe mari : capitale, impotriva Duhului Sfant si strigatoare la cer. Despre pacatele capitale si impotriva Duhului Sfant am vorbit in lectiile trecute. Astazi vom vorbi despre pacatele strigatoare la cer. Prin pacatele strigatoare la cer intelegem acele pacate din categoria pacatelor grele care tind sa nimiceasca imboldurile puse de Dumnezeu in firea noastra. Ele se savarsesc cu precugetare si izvorasc dintr-o vadita rea vointa a celui in cauza. Ele sunt urmatoarele: uciderea savarsita cu voie, sodomia, asuprirea vaduvelor, orfanilor si saracilor, oprirea platii lucratorilor si lipsa de respect fata de parinti. Sa luam pe fiecare in parte: 1/Uciderea savarsita cu voie. Un astfel de pacat a savarsit Cain impotriva fratelui sau Abel. "Sa iesim in camp! Iar cand erau ei in campie, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele sau si l-a omorat" (Facere IV,8). "Si a zis Domnul: de ce ai facut aceasta? Glasul sangelui fratelui tau striga catre Mine din pamant" (Facere IV,10). "Si acum esti blestemat de pamantul, care si-a deschis

gura sa, ca sa primeasca sangele fratelui tau din mana ta". In porunca a-VI-a din Decalog (V. Testament), data de Moise, poporului evreiesc, se opreste uciderea: "Sa nu ucizi" (Exod XX,13). Dupa invatatura sfintei noastre Biserici, viata pamanteasca fiind cel mai mare bun al omului si temelia tuturor celorlalte bunuri de care se poate invrednici omul pe pamant, numai Dumnezeu - fiind Creatorul vietii omenesti - are drepturi nemarginite asupra vietii noastre. Fiind un dar a lui Dumnezeu si avand un pret atat de mare, desigur ca pastrarea si ingrijirea vietii este o datarie si un drept al oricarei fiinte umane. Cum fiinta umana se compune din trup si suflet, uciderea este si ea de doua feluri: trupeasca si sufleteasca. Uciderea trupeasca inseamna ridicarea vietii aproapelui cu orice fel de arma, sau lovirea si ranirea lui care-i aduce mai tarziu moartea. Tot uciderea mai poate fi socotita:

a) supunerea la munci istovitoare care ii intrec puterile trupesti si ii grabeste sfarsitul; b) purtarea cu asprime fata de cel supus la munci istovitoare si lasarea lui sa moara de foame; c) orice fapta care primejduieste si nimiceste viata, deci si avortul pe care-l practica unele femei pentru a socoti ca sunt mai libere, invocand de mute ori greutatile vietii, lucru ce nu le indreptateste cu nimic, cand ne gandim la unele mame care cresc cate sase-zece copii, ajungand fiecare cu rosturile lor in campul activitatii sociale. Uciderea sufleteasca inseamna indemnurile rele care se dau aproapelui, facandu-l sa se abata din calea cea buna si a pacatui, ceea ce ii aduce moartea sufletului, caci Sf. Ap. Iacob zice: "Oricine va sminti pe unul din acestia mici, care cred intru Mine, mai bine ar fi lui de si-ar lega o piatra de moara imprejurul grumazului lui si sa se arnce in mare" (Marcu II,42). De asemenea uciderea sufleteasca poate fi socotita marirea, pizma, clevetirea si ura aproapelui, caci "Cel ce uraste pe fratele sau, ucigas de oameni este"(I Ioan III,15). 2/ Sodomia este desfraul impotriva firii, precum si impiedicarea cu stiinta a zamislirii de prunci si lepadarea lor. Desfraul impotriva firii si-a primit numele de sodomia, dupa locuitorii Sodomei, care pentru acest pacat au fost aspru pedepsiti de Dumnezeu(Facere XVIII,20). Sf. Ap. Pavel ne indeamna ca astfel de fapte nici chiar nu trebuie sa fie amintite printre crestini(Efeseni V,3).

3/ Asuprirea vaduvelor, orfanilor si saracilor, este un pacat impotriva simtului firesc de dreptate al omului. In Sf. Scriptura se gasesc multe mentionari impotriva celor ce se fac vinovati de acest fel de pacate. "Invatati-va a face binele. Cautati dreptatea, ajutati pe cel apasat. Faceti dreptate sarmanului si faceti dreptate vaduvei" (Isaia I,12), iar Mantuitorul striga: "Vai voua carturarilor si fariseilor fatarnici, caci mancati casele vaduvelor, facand rugaciuni lungi intru fatarie, pentru acesta multa osanda veti lua"(Matei XXIII,12). Dupa invatatura Bisericii, bunurile materiale fiind darurile lui Dumnezeu, ele nu sunt date omului decat numai pentru o buna administrare, chivernisire si folosire, avand a da socoteala dupa cum au fost agonisite. Bunurile materiale fiind neaparat trebuitoare vietii, de buna seama ca fiecare om are dreptul la ele, in masura in care-i sunt necesare. Ele trebuiesc sa fie castigate prin munca proprie, cinstita, iar nu prin exploatarea muncii altora, caci spune Sf. Ap. Pavel: "Daca nu voieste cineva sa lucreze,nici sa nu manance"(I Tesaloniceni III,12).

Ca urmare a pacatului stramosesc, oamenii abatandu-se de la legea lui Dumnezeu, impartirea bunurilor pamantesti intre oameni nu s-a facut niciodata cu dreptate. Unii mai puternici, asuprid

pe semenii lor mai slabi, si-au adunat averi, socotindu-le ca proprietate a lor deplina, iar altii, mai slabi, au ramas asupriti si in suferinta. Fata de acestia, Biserica ia atitudine de aspra condamnare, caci Mantuitorul spune: "Mai lesne este a trece camila prin urechile acului, decat bogatul a intra in Imparatia lui Dumnezeu"(Matei XIX,24). Sfintii Parinti au cuvinte foarte aspre nu atat fata de bogatie, cat fata de bogatii nemilostivi. Dupa invatatura Bisericii, bogatia trebuie socotita numai un mijloc pentru aratarea dragostei catre aproapele in suferinta si pentru lucrarile de folos obstesc. Sf.Vasile cel Mare spune intr-una din cuvantarile sale: "Cum poti tu sa ai paturi de argint, scaune de fildes, cand curtea locuintei tale este plina de saraci fara numar, al caror plans il auzi? Cate datorii s-ar putea plati din pretul unui inel de al tau? O singura lada de a ta, cu haine, cuprinde atat cat ar incalzi intreaga populatie care tremura de frig". 4/Oprirea platii lucratorilor este un alt pacat strigator la cer. De acest pacat tin: specula ce se face cu bratele muncitorilor, asuprirea pentru diferite pricini nedrepte a unei parti din plata, scumpirea tezaurului, falsificarea alimentelor. Biserica condamna cu asprime acest lucru si ia atitudine aspra impotriva tuturor celor ce savarsesc acest lucru, caci Sf. Ap. Iacob zice: "Iata plata lucratorilor celor ce au secerat tarinile voastre, care o opriti voi, striga si strigarile seceratorilor in urechile Domnului Savaot au intrat"(Iacob V,4).

5/Batjocura si necinstirea parintilor este al cincilea pacat strigator la cer, caci stim ca Dumnezeu, prin porunca a V-a a Decalogului zice: "Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie tie bine si sa traiesti mult pe pamantul cel bun, pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l da tie"(Iesire XX,12). "Blestemat este cel ce nu cinsteste pe tatal sau si pe mama sa"(Deuteronom XXVII,16). "Cu toata inima cinsteste pe tatal tau si de durerile maicii tale sa nu uiti"(Isus Sirah VII,28). "Adu-ti aminte de tatal tau si de mama ta, cand sezi intre cei mari"(Isus Sirah, XXIII,16). Lipsa de cinstire si de multumire fata de parinti este condamnata de Biserica, caci Sf. Ap. Pavel in cartea catre Efeseni zice: "Ascultati de parintii vostri intru Domnul ca aceasta este cu dreptate"(Efeseni VI,4). Datoria noastra este de a ne iubi parintii, a-i asculta, a-i ajuta la nevoie, ingaduindu-i la necazuri si inseninandu-le batranetile. "Fiule, sprijineste pe tatal tau la batranete si nu-l mahni pe el in viata lui"(Inteleptul Solomon III,12). Pilda in aceasta privinta este insusi Mantuitorul Iisus Hristos, cand de pe Cruce a incredintat pe Sfanta Sa Maica, ucenicului Sau prea iubit Ioan, ca sa aiba grija de ea.

Suntem datori, deci, a ne ruga lui Dumnezeu pentru ajutorarea parintilor nostri cand sunt in viata, iar dupa ce au raposat, sa le cinstim amintirea, rugandu-ne pentru odihna sufletelor lor, implinindu-le toate dorintele care sunt dupa voia lui Dumnezeu.

Frati crestini,

Pacatele strigatoare la cer, sunt pacate grele. Noi am mai invatat si despre alte pacate grele. Acestea sunt: cele impotriva Duhului Sfant si capitale. Pacatele contra Duhului Sfant nu se pot ierta niciodata. Cele strigatoare la cer si capitale, desi tind la pierderea harului lui Dumnezeu, totusi dupa o cainta indelungata si marturisirea a tot ceea ce acesti oamni au savarsit, pot fi din nou fiii Bisericii.

Exemplu in aceasta privinta avem pe talharul de pe cruce, rastignit impreuna cu Mantuitorul, care s-a cait amarnic de faradelegile care le savarsise.

Care sunt pacatele strigatoare la cer? Asa dupa cum le-am vazut si descris in lectia de astazi, ele sunt urmatoarele: uciderea, sodomia, asuprirea vaduvelor, orfanilor si saracilor, oprirea platii lucratorilor si batjocorirea si asupirea parintilor, in total cinci pacate strigatoare la cer.

Frati crestini,

Pacatul aduce moarte. Pentru aceasta a venit Mantuitorul nostru Iisus Hristos ca sa nu mai fim noi oamenii, robi ai pacatului. Pacatul merge pana acolo, pana la suprimirea vietii aproapelui, ceea ce este impotriva poruncii lui Dumnezeu. Primejdia pacatului este mare. El schimba fata si starea omului. Din om frumos si sanatos face bolnav si urat; din bogat il face sarac si din om cinstit o faptura batjocura lumii si de rasul diavolilor. Crestinul adevarat este omul nou(Coloseni III,9-10), faptura renascuta si eliberata de robia pacatului(I Ioan III,9; V,18), este omul lui Dumnezeu, luptatorul pana la sange impotriva pacatului(Evrei XII,3-4), ostasul incredintat,ca cine lupta pana la moarte primeste cununa vietii Apocalipsa II,10). Amin!

PACATELE IMPOTRIVA SFANTULUI DUH

Pregatirea aperceptiva:

In cuvintele noastre din trecut am vorbit despre pacat si am vazut ca Biserica le imparte in: usoare si grele, iar pe cele grele in:capitale, impotriva Sf. Duh si strigatoare la cer. In incheiere la pacatele capitale am raspuns la intrebarea de ce uraste Dumnezeu si Biserica, pacatul? Pentru ca el ne strica si ne ucide pe noi.

Anuntarea: Astazi cand vom vorbi despre "Pacatele impotriva Sf. Duh" vom vedea cum duce pacatul la distrugerea noastra.

Tratarea: Intrucat toata lucrarea de sfintire si mantuire se implineste de Duhul cel trimis de la Tatal de Mantuitorul, atunci acelea vor fi pacatele impotriva Sf.Duh, care se impotrivesc lucrarii Lui, mai ales impotriva credintei, nadejdii, dragostei.

Cel dintai pacat impotriva Sf. Duh este nepocainta pana la moarte cu indreptatirea indrazneata ca Dumnezeu este iubire si trebuie sa ierte. Credinta slabeste, fatele bune lipsesc si sfarsitul te gaseste in pacat si asa te fixeaza in aceasta stare - despartit de Dumnezeu. Impietrirea in pacat duce la o asa intunecare, incat oricat de limpede ti se descopera adevarul lui Dumnezeu - atat in viata Mantuitorului cat si in viata Bisericii Sale - dar pacatul fie trandavie, fie lacomie, mandrie, pizmuire, face zid intre tine si Dumnezeu izvorul vietii. Exemple: cersetorii, Anania si Safira, fariseii si carturarii.

Dupa ce ti-a slabit puterile sufletului si te-a lipsit de harul lui Dumnezeu, te arunca in desnadejde. Exemplu : Iuda - el a pacatuit impotriva lui Iisus prin aceea ca L-a vandut si pentru acest pacat putea fi iertat prin cainta. A pacatuit impotriva Sf. Duh - spanzurandu-se, distrugand viata, cel mai pretios dar al Sf. Duh.

Asocierea: Comparatia intre un crestin in care straluceste puternic harul Sf. Duh prin credinta, nadejde, dragoste - si un nefericit pacatos, care e despartit prin pacat de Dumnezeu, moare in desnadejde. Generalizarea: Astazi, asadar am invatat ca pacatele impotriva Sf. Duh sunt: nepocainta, lipsa faptelor bune, impietrirea in rau incat nu mai vezi adevarul si desnadejdea pana la sinucidere. Aplicarea: Pacatul ne desparte intai de Dumnezeu si apoi ne ucide. "Lemnele fac focul si apoi el le mistuie" - Asa face pacatul cu noi. Sa veghem la toate partile sufletului ca sa nu intre inauntru - aprinzand lumina credintei, nadejdei, iubirii - asa precum talharii nu vor intra intr-o casa in care este lumina.

PACATELE IMPOTRIVA SFANTULUI DUH

Iubitii mei frati,

Nu-i asa ca ori de cate ori ne aflam aici in Biserica, ne simtim parca mai departe de pacat? Si aceasta pentru ca suntem mai aproape de Dumnezeu, suntem doar in Casa Lui si aici toti, toti care ne-am strans laolalta in Casa Domnului, n-avem nici un gand strain, ci "cu o gura si cu o singura inima" slavim numele Lui. Spun aceasta, pentru ca precum stiti, de catva timp noi vorbim despre pacat, pacatul - marele dusman al vietii noastre. Si va aduceti aminte cum in ultimele noastre convorbiri duhovnicesti noi am staruit pe larg asupra pacatului. Am vazut ca unele pacate sunt mai usoare, dar altele sunt grele, grele de tot, incat pot aduce si moartea sufletului. Pe aceste pacate grele Biserica le imparte in trei feluri: pacatele capitale, pacatele impotriva Sf. Duh si pacatele strigatoare la cer. Si dupa ce rand pe rand am cunoscut noi pacate capitale-cu multe din urmarile lor triste-ca de pilda: mandria, desfranarea, mania, lacomia, zgarcenia, invidia, lenea - la urma, ca un fel de incheiere, am raspuns la intrebarea pe care unii oameni foarte adesea si-o pun, chiar crestinii: De ce uraste Dumnezeu pacatul? De ce lupta Biserica impotriva pacatului? "De ce urasti Doamne pacatul - zic ei - cand noua ne este atat de dulce, atat de drag? "

V-am raspuns in numele Bisericii Domnului, in numele unui cuget care iubeste adevarul: Dumnezeu uraste pacatul si l-a pus pe cruce, pentru ca pacatul strica frumusetea noastra, a fapturilor Lui, pentru ca pacatul ne sluteste, ne desfigureaza, mai mult ne ucide, ne aduce moartea. "Prin pacat a intrat moartea". Pacatul arunca in om samanta descompunerii, a putreziciunii, inca inainte de a muri.

Ganditi-va cum intipareste pacatul - al betiei, al desfraului, al maniei - pe fata omului: in locul unui chip de inger, un chip de fiara...

Am vazut noi aceasta cand am vorbit de pacatele capitale, dar fratii mei, vom vedea mai adanc, mai puternic, cum pacatul strica si chiar nimiceste viata noastra-astazi, cand vom vorbi despre "pacatele impotriva Sf.Duh".

Frati si surori crestine,

Mantuitorul a spus odata acest greu cuvant: "Orice pacat si orice hula vor fi iertate oamenilor, dar pacatul impotriva Duhului Sfant nu va fi iertat"(Matei XII,31). Totdeauna cand citesc sau aud aceste cuvinte ale Domnului, simt ca patrund ca o sageata in inima si ma intreb: care sa fie aceste pacate atat de grele incat sa raneasca asa, de adanc inima lui Dumnezeu, sa nu fie iertare pentru ele? Sf. Ev. Marcu adauga la cuvantul Mantuitorul de mai sus, un amanunt care arunca deodata lumina si anume: "Domnul a spus acest lucru, pentru ca fariseii si carturarii ziceau despre El, despre Mantuitorul, ca "are duh necurat" - ca toate faptele Lui minunate, vindecari, izbaviri de duhuri necurate, invieri din morti s.a. le savarsea nu cu Duhul cel Sfant al lui Dumnezeu care locuia intr-Insul, ci - auziti hula - cu duhul necurat. Doamne ce batjocura!Prin aceasta huleau ei impotriva Sf. Duh, adica impotriva intregii lucrari dumnezeiesti pe care o implinea Mantuitorul prin Duhul Sau cel Sfant.

Si de aceea noi credem, credem ca acelea sunt pacatele impotriva Sf. Duh, care se impotrivesc lucrarii Sf. Duh in viata Mantuitorului ca si in Biserica Mantuitorului nostru Iisus Hristos, care este intemeiata de El, care este trupul Lui, prelungirea vietii Domnului in lume. Precum atunci fariseii si carturarii pacatuiau amarnic neincrezand ca Domnul facea lucruri minunate cu Duhul Sfant - ei ziceau - are duh necurat, tot la fel intotdeauna s-au gasit sarmani oameni care n-au crezut in lucrarea sfintitoare si mantuitoare a Sf. Duh prin Sf. Taine in Biserica Mantuitorului nostru.

Au tagaduit puterea dumnezeiasca a Sf. Duh in Biserica, adica invatatura, darurile Sfinte, Tainele Sfinte, viata cereasca pe care ni le impartaseste.

Poate, ca sa intelegem mai bine acest lucru, ar trebui sa patrundem putin mai adanc, sa ne mai aducem aminte si din cele invatate despre lucrarea Sf. Duh in Biserica Domnului si atunci vom putea descoperi mai bine care sunt si pacatele care se impotrivesc acestei lucrari dumnezeiesti.

Prin urmare, ce lucreaza Sf. Duh in Biserica? Dar oare poate fi ceva bun pe lume si sa nu fie savarsit de Duhul lui Dumnezeu? Mai intai, prin Sfantul Sau Duh ne da Dumnezeu viata : "Duhul este care face viu", spune Mantuitorul Noi il marturisim in Crez: "Domnul de viata facatorul", iar la Imparate Ceresc ne rugam: "Datatorule de viata, vino si te salasluieste intru noi", Duhul Sfant ne-a trezit, ne-a chemat la viata. El ne-a adus aici in Biserica, El ma indeamna sa va vorbesc, El ne aprinde inima sa credem in Dumnezeu. "Prin har sunteti mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu" (Efeseni,II,8).

Vedeti, credinta, dorul, setea de a capata viata vesnica, de a invata, vin de la Sf. Duh. El este scanteia aruncata in inima care arde si ilumineaza, navodul, undita lui Dumnezeu care ne-a prins si ne atrage.

El inaripeaza nadejdea sufletelor noastre, aprinde focul viu al rugaciunii in noi, "caci noi nu stim cum sa ne rugam. Insusi Duhul se roaga in noi cu suspinuri negraite"(Romani VIII,26) si ne face sa strigam lui Dumnezeu "Tata" (Romani VIII,25), iar Fiului Sau prea iubit "Doamne Iisuse Hristoase"(I Corinteni XII,5) miluieste-ne.

Si mai mult, cine incinge cu lantul iubirii sufletele noastre, cine a incalzit pe sfintii apostoli, martiri si cuviosi, cine a infocat inima Sf. Pavel ca sa strige: "Nici o faptura nu va fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu care este in Iisus Hristos Domnul nostru"(Romani VIII,39)daca nu Sf.Duh? De aceea Biserica striga sarbatoreste: "Prin Sf. Duh vine bogatia cunostintei de Dumnezeu...Duhule Sfinte, Tu esti viata, dorinta, lumina, mintea, Tu bunatatea, Tu imparatesti in veci. Si de sufla El spre cineva, curand il ridica din cele de pe pamant, il inaripeaza, il creste si sus il aseaza" (antifoane).

Atat de minunata este lucrarea Sf. Duh in Biserica Mantuitorului nostru, incat un mare sfant al ortodoxiei noastre, Serafim de Sarov, zice ca insasi scopul vietii crestine, toata osteneala noastra este sa dobandim pe Duhul Sfant, adica harul prea Sfantului Duh. Si acum, dupa ce in putine cuvinte am vazut noi lucrarea Sf. Duh,vom intelege si pacatele care se impotrivesc acestei dumnezeiesti lucrari. Bunaoara stim ca Duhul Sfant aprinde in noi credinta, nadejdea, iubirea lui Dumnezeu, in El ne-am botezat, ne rugam venim in Casa Lui Dumnezeu, ne impartasim cu Sfintele Taine. Dar cate unul isi zice: frumoasa, inalta este religia, credinta, lucrarea Bisericii, dar pare ca prea-i aspra. De ce pedepseste atat de aprig pacatul? Se intreaba ca si parintele nostru Adam - de ce este oprit pacatul? Dulceata lui mincinoasa il atrage, cade in desfrau, betie, lacomie, trufie si-i aduce aminte si de Dumnezeu, dar isi zice: Dumnezeu este iubire, iarta, trebuie sa ierte. Si David, proorocul David, a fost ispitit de un asemenea pacat. Cine - in vremea lui - cunostea mai bine decat el voia lui Dumnezeu si totusi a cazut in desfrau si ucidere, precum stiti, dar a fost trezit de Dumnezeu printr-un alt prooroc Natan, s-a cait si-a strigat: "Miluieste-ma Dumnezeule dupa mare mila Ta. Nu ma lepada de mine de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfant, nu-l lua de la mine". Si la un asemenea om trimite Dumnezeu pe preotul lui, dar el e cuprins, e stapanit de pacat. Harul Sf. Duh prin slabe licariri de credinta e inabusit, aproape stins de furtuna patimilor. Ii aduce aminte cate cineva de Dumnezeu, dar el raspunde: apoi, nu cred eu in Dumnezeu? - "Da, arata-mi insa credinta ta din faptele tale". Atunci el spune

cu indrazneala: - "Nu-i Dumnezeu chiar asa de aspru. El este bun! Si-apoi, am ucis pe cineva?" Imi zic in suflet: Doamne, ce curaj la unii oameni. Nu numai ca pacatuiesc, dar sunt si obraznici. Isi fac singuri dreptate. - "Dumnezeu ma iarta" isi zic. Si-mi aduc atunci aminte de cuvantul Scripturii: "Daca pacatuim cu voie dupa ce am primit cunostita adevarului, nu mai ramane nici o jertfa pentru pacate, ci doar o asteptare infricosata a judecatii". Intr-un asemenea pacat cade omul care nu vrea cu nici un chip sa se pocaiasca. Duhul il cheama neincetat si...moartea il fixeaza in pozitia in care l-a gasit: cu fata spre Dumnezeu sau despartit pe veci de El. "In ce te vei fi aflat, in aceea vei fi judecat", zice Domnul. Iata un pacat impotriva Sf. Duh. Nepocainta pana la moarte, pentru ca este fara fapte, fara pocainta. Dar sa trecem la un alt pacat, tot atat de grav, impotriva Sf. Duh. Ati vazut cum orice ispita si pacat ne departeaza de Dumnezeu. Ati vazut de asemeni cum dupa o stapanire indelungata a pacatului, in locul harului Sf. Duh, pune pacatul stapanire pe suflet. Omul pierde aproape complet dulceata harului lui Dumnezeu si se hraneste numai din dulceata amagitoare pacatului. Am auzit de istoria a niste cersetori infirmi dintr-un oras, care umplusera lumea de mila. Ei bine, acesti cersetori, auzind ca prin orasul lor se va face o sfanta procesiune cu moastele unui sfant, de teama ca nu cumva sa fie tamaduiti prin puterea lor dumnezeiasca, au fugit, au parasit orasul fara urma. Vedeti, atat de mult se invatasera, devenisera incremeniti in infirmitatea, mizeria, cersetoria lor pierdusera simtul, gustul sanatatii si n-au vrut sa mai fie vindecati. Asa se intampla cu toti sarmanii pacatosi, impietriti, invartosati in rau. Dumnezeu vrea sa le dea sanatate si viata sufletului. Omul vede adevarul - cum isi dadeau cersetorii seama de pretul sanatatii - dar a incremenit in rau. De un asemenea pacat s-au facut vinovati si Anania si Safira sotia lui, care precum stiti din Faptele Sf. Apostoli, vazand pamantul lor, au ascuns o parte din pret, iar de partea cealalta au pus-o la picioarele apostolilor, mintind prin aceasta inaintea adevarului, inaintea lui Dumnezeu, stapaniti de invechitul lor pacat -lacomia. -"Anania pentru ce ti-a umplut satana inima ca sa minti pe Duhul Sfant? -a spus Sf.Petru catre el. N-ai mintit pe oameni, ci pe Dumnezeu". Anania cand a auzit cuvintele acestea, a cazut jos si si-a dat sufletul. La fel a murit si femeia lui(Fapte V,1-2).

De aici intelegem noi ca minciuna, impotrivirea fata de adevar, impietrirea in rau este un pacat fata de Duhul Sfant. Dar cei ce au cazut si mai rau intr-un asemenea pacat, au fost fariseii si carturarii. Ei s-au impotrivit cu cea mai mare indarjita vrajmasie adevarului, adica Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Pana acolo au mers, precum a-ti vazut, sa huleasca Duhul lui Dumnezeu, zicand despre Domnul ca re duh necurat si -"cu domnul demonilor scoate pe demoni". Doamne, ma intreb: ce pacat pusese stapanire pe ei ca sa nu mai poata vedea de loc adevarul? Pe cersetorii despre care am amintit pusese stapanire lenea; pe Anania si Safira lacomia; dar pe farisei si carturari, invidia, pizmuirea. Da, asta le imbolnavise inima. Nu vi s-a intamplat? Ia ganditi-va: sunt oameni care iti iarta orice - sa fii lacom, betiv, desfranat. Nu te vor lovi. Un singur lucru nu-ti va ierta niciodata: sa fii mai bun ca ei. Bunatatea ta ii arde mai mult ca orice. Ei bine, asta ii ardea pe farisei si carturari si nu putea suferi bunatatea Lui, intelepciunea, puterea, dumnezeiasca Lui. De aceea Domnul le-a zis: "Daca n-asi fi facut intre ei lucrari, pe care nimeni altul nu le-a facut si M-au urat si pe Mine si pe Tatal Meu"(Ioan XV,2-9). Iar Sf. Stefan ii infrunta astfel:"Oamenii tari la cerbice, voi totdeauna va impotriviti Duhului Sfant"(Fapte VII,58).

Iata dar, iubitii mei, un alt mare pacat impotriva Sf. Duh. Sa vezi adevarul si viata, sa vezi

stralucind Duhul lui Dumnezeu, stralucind in Mantuitorul Hristos si in Biserica Lui si totusi sa nu crezi - nici in Hristos, nici in Biserica. Te desparti de Duhul cel Sfant, de adevar si viata, caci "duhul da viata".

In sfarsit, vom mai face cunostinta acum cu un pacat fata de Duhul Sfant, care dupa marturia Sf. Scripturi Domnul l-a numit chiar de-a dreptul-sa ascultam: "Oricine va vorbi (pacatui) impotriva Fiului Omului nu va fi iertat nici in in veacul de acum, nici in cel viitor"(Matei XII,32). La ce oare s-a gandit Mantuitorul cad a rostit asemenea hotarare atat de grava? Noi credeam ca a avut in vedere fapte precise si mai mult chiar o anumita fiinta omeneasca. Ia sa ne amintim: cunoastem noi oare vreun suflet care sa fi pacatuit si impotriva Mantuitorului prin aceea ca L-a vandut si impotriva Sf. Duh, pentru ca s-a spanzurat, si-a luat viata, viata care este cel mai de pret dar al Sf. Duh, datatorul de viata.

Da, iata cel mai cumplit pacat impotriva Sf. Duh, sinuciderea, nimicirea vietii tale, care nu este a ta, ci este darul lui Dumnezeu.

De multe ori ne-am intrebat: oare, daca de la Dumnezeu a fost randuit sa se jertfeasca Fiul Sau pentru noi, iar Iuda ca unealta a vanzarii, a rastignirii, a drumului spre jertfa, nu era cu putinta sa capete si el iertare? Ba da! Mantuitorul a stiut ca mai inainte raspunsul. Acesta este: "Tot pacatul impotriva Fiului-Omului, impotriva SF. Duh nu va fi iertat niciodata". Parca Iisus ar zice: "Iudo, tu vei pacatui impotriva Fiului-Omului, impotriva Mea, Ma vei vinde. Ei bine, Eu te iert, te-am iertat de pe acum, inainte chiar de a fi facut pacatul. Dar tu vei pacatul. Dar tu vei pacatui si impotriva Sf. Duh. De aceasta Eu nu te mai pot ierta, ste un pacat facut de tine impotriva ta, a vietii tale".

Auziti, noiam al iubirii dumnezeiesti: Iudo, de iei viata Mea, Eu te iert...dar nu-ti lua singur viata ta - impotriva voiei tale, nici Eu si nici nimeni nu te poate mantui. Teribil pacat! Toate se mai pot ierta, daca cel putin in pragul sfrasitului se trezeste constiinta si intra in lumina pocaintei. Sinuciderea nu se mai poate ierta. Nu mai este timp de pocainta, moartea vine deodata cu pacatul, trece din intunericul deznadejdii, in intunericul vesnic. Iata, dragii mei frati, asa se strecoara usurel pacatul in sufletul omului si-l momeste: "Gusta si tu nitel din dulceata lui, n-o fi foc!" Si dulceata lui te cucereste, pune stapanire pe tine, te desparte de Dumnezeu, de Duhul Lui cel datator de viata si putere, de Biserica Lui, te ruineaza si in cele din urma, slabit, istovit, cazi in deznadejde si in pieire vesnica. Doamne, ce putere de viata, ce siguranta, ce tinta luminoasa iti dau credinta, nadejdea, dragostea, aceste chemari ceresti a lui ale Sf. Duh. "Alerg la tinta pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu in Hristos Iisus"(Filipeni III,14) striga Sf.Pavel. Sa putem fata de fata, daca vreti sa ne convingem mai puternic, darurile Duhului Sfant impartasite in Biserica Domnului si cumplitele urmari ale pacatelor impotriva Sf. Duh. Sa ascultam: voi aduce marturia unui om al lui Dumnezeu, care desi era bolnav de patul zacerii tintui, dar patruns adanc de credinta, de nadejde si iubire fata de Domnul, se simtea coplesit de bucuria darurilor dumnezeiesti.

"Eram bolnav - zice el - si simteam o mare nevoie sa ma impartasesc. Dupa impartasirea cu Sf. Taine, duhul meu se inaripa cu o nadejde negraita in Dumnezeu, iar inima mea se umplea de o multumire catre Domnul nostru Iisus Hristos. Iubirea Lui parca vorbea intru mine, inauntru fiintei mele cu atata putere, ca eu nu mai simteam nici o suferinta. Rugaciunea, aducerile aminte de viata Mantuitorului produceau in mine un cutremur plin de bucurie si inoiau inima mea. Domnul era aproape, il simteam duhul, dragostea Lui cea nemarginita, sufletul meu traia prin El. Intelegeam cum Domnul a sfintit totul pentru mine: si aerul ce ma inconjoara, si apa care am baut-o, si patul pe care zaceam si mormantul in care ma pregateam sa cobor...Eram coplesit de dragostea lui Dumnezeu.

Iata ce face Duhul Sfant al lui Dumnezeu in inima omului. Si fata de un suflet atat de daruit, imbunatatit prin Duhul Domnului, iata si icoana unui alt suflet, despartit de Dumnezeu: Am auzit de un om care o viata intreaga n-a trait decat robind pacatului-betie, desfrau, jocuri de noroc, placeri, nopti pierdute, ca fiul risipitor. Puterea, toate incheieturile vietii i-au slabit inainte de a imbatrani. Cazu la pat. Nici un reazim. Pe Dumnezeu il parasise el, pe dansul il parasesc prietenii fatarnici. In sfarsit, se gaseste totusi unul din ei, vine, incearca sa-l intareasca: -"Ai curaj frate, curaj, ai nadejde!"...

- “As vrea sa am nadejde, sa nadajduiesc, raspunse nefericitul, - dar in cer?”…

- “Nadejdea” celui necredincios va pieri”, zice Psalmistul. Deci, iubiti mei frati, as vrea sa pun la inima noastra cu mult apas cele ce am invatat astazi: a te impotrivi Sf. Duh, inseamna a lupta impotriva propriei tale vieti, propriei tale mantuiri. - Nepocainta, lipsa a cat de putine fapte bune, te despart de Dumnezeu care este chipul a toata bunatatea. - Impotrivirea la chemarea lui Dumnezeu, a Bisericii, a adevarului (ca fariseii) fie dintr-o impietrire a inimii in lacomie, lene, fie dintr-o trufie, pizmuire, ura, fac din tine un vrajmas al adevarului, al Duhului Sfant.

- In sfarsit, deznadejdea, sa te lasi doborat de norii negri ai ispitelor- dupa ce pacatul ti-a supt toate puterile – sa pierzi increderea, nadejdea in iubirea cea fara margini a lui Dumnezeu, iata cel mai cumplit pacat impotriva Sf Duh.

Dar, sa nu fie niciodata, fratilor! Departe de noi. Mult doresc si ma rog lui Dumnezeu pentru aceasta, sa invatam ceva din cuvantul nostru de astazi. Toti pacatuim, dar cel putin sa nu cadem atat de adanc si grav incat sa pierdem harul lui Dumnezeu, sa nu pierdem pe Duhul Sfant, sa nu pierdem adica credinta, nadejdea, dragostea. Caci, un lucru sa-l cunoastem bine: noi singuri ne pierdem indepartandu-ne de harul lui Dumnezeu, de viata. “ pe cel rau, rautatea lui il ucide”(Ps.XXXIII,21). Aceasta mai ales ne invata pacatele impotriva Sf Duh. “Pacatul isi cauta vinovatul”, zice poporul. Si nepocainta si impietrirea in rau, in pizmuire bunaoara, si deznadejde, noi le odraslim, le crestem la san si apoi ele ne otravesc si ne ucid.

“Lemnul nu are din fire viermi, ci numai prin putrezire i se intampla sa nasca si apoi acesti viermi il mananca precum fierul din sine face rugina care il roade, iar moliile strica hainele din care s-au facut, asa si sufletul face rautatea” (Sf.Dorotei) care apoi il macina si il nimiceste. “Lemnele fac focul si apoi el le mistuieste asa cum mistuieste pacatul pe cel rau”, zice si Sf. Grigore. Asa lucreaza tot pacatul, dar mai ales pacatele impotriva Sf. Duh. De aceea sa nu-l lasam de loc sa patrunda momeala pacatelor oricare ar fi, in noi: mandrie, pismuire, desfrau, lacomie. Daca a intrat, sa ne izbavim de ele repede, aruncandu-le la picioarele duhovnicului, in Taina Sf.Pocainte, repede, pana ce ele nu au pus stapanire pe noi. Si oricat de greu am fi cazut poruncii lui Dumnezeu, sa nu ne pierdem niciodata nadejdea. Dar mai presus de toate, Mantuitorul ne invata: “privegheati si va rugati ca sa nu cadeti in ispita”. In veghe, in atentie continua fata de ispita, in rugaciune sta lupta impotriva acestor pacate. Sfintii Parinti ne invata astfel despre asemenea veghe, ca pacatul sa nu intre inauntru. Cand intr-o noapte talharii se apropiau de casa cuiva si daca vad lumina in casa aceea, aud si soapta, se departeaza, zicand intre dansii: oamnei acestia sunt trezi, lumina este aprinsa si vorbesc intre ei. Daca este intuneric dau navala sparg casa si o prada de tot avutul ei. La fel se petrece si cu casa sufletului. Cand se aproprie ispitele, duhurile si gandurile rele de noi, daca inauntru in casa inimii este semn si intuneric lesne suntem jefuiti de credinta, nadejde, iubire, de tot darul Sf.Duh. Dar, daca dimpotriva inauntru noastru s-a aprins lumina credintei, a harului lui Dumnezeu si inauntru sunt treze puterile sufletului, mintea cu inima vorbesc in rugaciune, atunci niciodata pcatul nu ne va putea birui.

IUBIREA DE ARGINT SI LACOMIA

Pregatirea aperceptiva: Se repeta pe scurt invatatura din cateheza de duminica trecuta. S-a vorbit despre pacatul mandriei, primul dintre pacatele de moarte. Anuntarea: In continuare, va voi vorbi despre alte doua pacate de moarte: “iubirea de argint si lacomia”. Tratarea: Iubirea de argint este tendinta de a agonisi necinstit cat mai multe bunuri pamantesti. - iubirea de argint arata prin: a. ravna nestapanita dupa avere b. pastrarea averilor cu zgarcenie - Lacomia este implinirea peste masura a trebuintelor trupului. - poftele trupesti sunt la fel de idol pentru cei lacomi - lacomia poate lua diferite forme: la imbracaminte, hrana etc. Urmarile acestor pacate sunt: pofte nedrepte, furt, razboi, etc. Pericolul acestor pacate consta in aceea ca aduce nepasarea fata de suflet si chiar pierderea lui. Asocierea: Iubirea de argint are la inversul ei dreptatea, iar lacomia cumpatarea, deoarece dreptatea si cumpatarea sunt doua virtuti prin care putem distruge cele doua pacate grele. Generalizarea: Lacomia si iubirea de argint sunt doua patimi cu urmari sociale dezastruoase, caci aseaza dezechilibrul in relatiile dintre oameni.

Aplicarea: Indemn sa tamaduim pacatele iubirii de argint si lacomia pintr-o viata cumpatata si plina de munca cinstita si dreapta.

IUBIREA DE ARGINTI SI LACOMIA

In cuvintele de invatatura din Duminica trecuta, am inceput sa vorbim despre pacatele grele sau pacatele de moarte, cand am si insistat asupra celui mai mare si mai primejdios din aceste fel de pacate, anume pacatul mandriei.

Spuneam atunci ca din pacatul mandriei, omul aseaza persoana mai presus decat orice, chiar si decat Dumnezeu. Este un fel de egoism care tinde sa atraga spre el, mai ales lauda si pretuirea pe orice cale. Cel mandru, va spuneam cu aceasta ocazie, ca are inima roasa de o dorinta neinfranta si nedreapta, de a fi pretuit de oameni, de a fi considerat impodobit cu toate virtutile. Si adaugam ca mandria n-ar fi fost un pacat asa de greu daca ea n-ar fi intr-un fel sau altul inceputul oricarui pacat, deci radacina altor pacate si daca n-ar adduce dupa ea urmari atat de grave, fie pentru sufletul celui ce o savarseste, fie pentru societate.

Va sfatuiam atunci ca tamaduirea mandriei sa nu se faca decat prin virtutea smereniei, care nefiind lipsita de demnitate, este starea de adevar a omului crestin, stare pe care Mantuitorul a recomandat-o fiind plina de inaltime duhovniceasca, caci “cel ce se smereste pe sine, se va inalta” (Luca XIV, 11).

Astazi as vrea sa facem un pas mai departe in expunerea capitolului inceput, vorbind despre alte forme ale pacatelor de moarte. Dupa cum am spus si alta data in pacat exista tendinta de a atrage totul spre tine, fie laude, fie averi, fie bogatii. Si poate ca aceasta tendinta n-ar fi socotita pacat, daca ea nu s-ar infaptui pe cai necinstite si daca in realizarea ei n-ai pagubi pe aproapele si n-ai nesocoti pe Facatorul tuturor.

Doua din aceste pacate in care omul tine sa aiba pe asemenea cai cat mai multe bunuri sunt “iubirea de argint si lacomia”. Despre aceste doua pacate de moarte vreau sa va vorbesc eu astazi. Iubirea de argint sau iubirea de avutie este o pofta nesocotita si nedreapta dupa bunurile pamantesti, pe care cel stapanit de ea le considera adevaratul scop al vietii sale. Patima aceasta se caracterizeaza prin aceea ca averea sau bunurile de orice fel devin o nazuinta principala in gandul omului. Din aceasta cauza omul stapanit de patima iubiriii de argint, umbla prin orice mijloc ca sa agoniseasca cat mai multa bogatie, chiar daca aceasta trece cu mult peste nevoile sale. Aceasta dorinta de castig, aceasta pornire de lacomie este primul semn al pacatului de moarte ce se cheama iubire de argint. In al doilea rand, el se arata printr-o ravna nebuneasca de a pastra cu indaratnicie cele adunate, adica prin zgarcenie. Pacatul iubirii de argint scoate la iveala toate pornirile urate din om. Pe de o parte omul se deschide pentru a primi, pentru a acapara cat mai mult; pe de alta parte se inchide pentru a nu risipi, pentru a nu face milostenie sau alte fapte de ajutor.

In acest fel iubitorul de bani n-are alt prieten mai scump in aceasta viata decat argintul, pe care il doreste neincetat. Si daca el isi lipeste asa de mult inima de argintul ce trebuia sa il aiba, scop pe care de cele mai multe ori si-l implineste pe cai necinstite, pe cai nedrepte. Daca iubirea de argint este pacatul care urmareste in special bunurile pamantesti de orice fel, exista si un alt pacat care are in vedere in special agonisirea nestapanita celor necesare intretinerii vietii.Acest pacat este lacomia.

Lacomia este pofta de a manca si a bea peste masura. Este o libertate a poftelor trupului din care cauza omul devine rob al acestei pofte. In aceasta robie omul uita ca este chemat sa realizeze in viata alte scopuri superioare: punandu-se in grija numai de a manca si de a bea, uita ca acestea sunt mijloace pentru a intretine viata. De aceea Sf. Ap. Pavel ne spune ca “lacomia este o slujire de idoli” (Coloseni III, 5)

Iubirea de argint si lacomia sunt ca doua radacini din care rasar diferite pacate, doua tovarase din care rasar multe rautati. De aceea au fost combatute atat in V.Testament cat si in N. Testament, aratandu-se ca scopul urmarit de ele nu este adevaratul scop al omului pe pamant. Sf. Ap. Pavel ne da ca exemplu de munca cinstita si cumpatata: “argintul sau aurul, sau haina nimanui n-am poftit. Bogatia si rangurile inalte atata duhul Luciferic, care ca o fiara pandeste pe cine sa inghita”: Sf. Ioan Gura de Aur zice: “nimic nu staruieste repede trufia, lipsa de minte si aroganta ca banul”.

Nestatornicia sau desertaciunea iubirii de avutie o descrie unul din scriitorii V.Testament: “omului caruia Dumnezeu i-a dat averi bunuri, iar sufletul lui nu-i lipseste numic din ceea ce ar putea sa doreasca, insa Dumnezeu nu-i ingaduie sa se bucure de ele, ci un strain le va manca. Daca un om ar fi sa aiba 100 de fii si sa traiasca ani multi si numeroase sa fie zilele anilor sai, daca nu s-a saturat sufletul lui de bine si el nu are loc de ingropaciune, zic : chiar si pruncul aruncat e mai fericit decat el. A venit in zadar si se duce in intuneric si in intuneric numele lui va fi invaluit” ( Eclesiast VI, 2-4)

Daca viata pamanteasca a omului este trecatoare bogatiile lui de care bogatul isi leaga inima, sunt trecatoare. Mantuitorul in Predica de pe Munte ne-a indemnat sa fugim de patimile iubirii de argint si a lacomiei: “nu va adunati comori pe pamant…” (Matei VI, 16-27). “De aceea bogatii sa tinda spre cele ce nu se vad, sa faca ce e bine, sa se imbogateasca cu fapte bune, caci banii ii vei lasa aici chiar fara sa vrei, dar cinstea din fapte bune o vei lua cu tine catre sfarsitul vietii, atunci cand un intreg popor, fiind drept cu tine, la judecata Tatal tuturor te va numi hranitorul si binefacatorul Lui” zice Sf.Vasile cel Mare.

Lacomia dupa cele ale trupului ca si iubirea de argint sunt cauza multor rele. Din cele mai vechi timpuri s-a constatat ca poftele nesatioase din om constituie cauza celor mai multe conflicte dintre oameni si popoare. “De unde vin luptele si certurile intre voi, oare nu de-aici din poftele voastre care se lupta in madularele voastre? Poftiti sa nu aveti, ucideti si pizmuiti si nu puteti

dobandi, va sfaditi si va razboiti si nu aveti, pentru ca nu cereti, cereti si nu primiti ca cereti rau, ca sa cheltuiti intru dezmierdarile voastre”(Iacob IV, 1-3).

Lacomia are urmari dezastroase atat asupra persoanei care-i cuprinsa de aceasta patima, cat mai ales asupra vietii sociale: unii cauta mese foarte bogate, alti cuprinsi de pofta de a avea mosii sau avutii. Lacomul ca si avarul are ca preocupare permanenta de a aduna avere cat mai multa, indiferent pe ce cai, ceea ce ii fac sa ajunga la exploatarea altor oameni, la certuri, la faradelegi, necredinta, pierderea cinstei. De aceea Sf.Ap.Pavel zice ca “radacina tuturor rautatilor este in iubirea de arginti, pe care unii poftind-o au ratacit din credinta si s-au patruns cu multe dureri” ( I Tim. VI, 10)

Dorinta de imbogatire, pofta nebuna dupa indestularea trupului, aduc lupte, dusmanii, omoruri. Indeparteaza, deci, iubirea de arginti si a incetat razbunarea, a incetat lupta, a incetat dusmania. “Unii ca acstia ar trebui alungati ca niste lupi rapitori”, zice Sf.Ioan Gura de Aur. Lacomia este un sarpe care se cuibareste in inimile noastre inveninandu-le cu otrava mortii sufletesti. Iubirea de argint si lacomia sunt doua pacate de moarte, fiindca aduc moartea sufletului nostru. Acesta este pericolul cel mare care urmareste pe bogatii lacomi: pierderea sufletului lor. Isi salveaza trupul cu bunurile agonisite, dar isi omoara sufletul cu nepasarea. Iata de ce constituie o piedica in calea mantuirii.

A iubi averea, a iubi trupul mai mult decat sufletul, mai mult decat pe Dumnezeu, inseamna ca esti legat numai de pamant. Si zice Sf.Ap.Pavel ca “lacomia nu este semnul omului noi, ci al celui vechi pamantesc” (Rom. I, 24)

Lacomia nu are ce cauta in sufletul omului duhovnicesc innoit, caci acesta iubeste pe Dumnezeu si sufletul sau mai mult decat orice in lume.

Dar aceste pacate mai au si alta fata rea. Unii sunt lacomi, imbogatiti pe seama altora, nedreptatind si nerespectand bunurile si drepturile altora. Asadar ele au o influenta asupra societatii dupa cum am vazut.

Iubiti crestini,

Daca iubirea de argint si lacomia constituie un obstacol in obtinerea mantuirii, cu ce putem sa luptam impotriva lor si sa le tamaduim? Impotriva lacomiei si a iubirii lor de argint avem de luptat cu virtutea cumpatarii, prin care omul pune masura in faptele sale, in mancare, bautura, in vorbe, in toata puterea sa. Virtutea cumpatarii aduce stapanirea poftelor de imbogatire, ea ne ingaduie strangerea bunurilor care sa depaseasca trebuintele noastre. Cumpatarea contribuie la o viata morala imbunatatita, folositoare trupului si sufletului, datori suntem sa facem sa dispara orice urma de lacomie sau bogatie necinstita si sa sadim in el aceasta virtute, pe langa aceasta se tamaduieste cu dreptate si milostivire. Caci dreptatea crestina ne cere

sa respectam dreptul si bunul altuia, sa dam fiecaruia ce este al sau, iar milostivirea ne indeamna catre suferintele altora pe care sa le acoperim din prisosul nostru. Astazi am vorbit despre pacatul iubirii de arginti si al lacomiei, doua din cele sapte pacate grele sau de moarte. Dupa cum ati retinut, acestea aduc in inima omului o pofta nestapanita dupa bunurile pamantesti, pe care o achita uneori pe cai necinstite. De aceea ele aduc urmari sociale dezastruoase, deosebind intre oameni inegalitate si dezechilibru. Numai asa se nasc bogati si saraci, satui si infometati, stapani si slugi. Iubitorul de avutii isi poate implini pofta lui de castig exploatand sau nimicind pe altii.

De aceia, iubiti frati, sa cautam sa fugim de aceste patimi, ducand o viata plina de cumpatare, dreptate si ajutor fata de aproapele nostru.

Sa muncim cinstit si sa agonisim bunul nostru fara a neindreptati pe altcineva. Grija noastra cea mare sa fie mantuirea sufletului, grija care nu lasa o parte si castigarea celor de trebuinta vietii pamantesti, dar acestea intr-o masura chibzuita, care sa nu pericliteze nici sufletul nostru si nici viata celor din jurul nostru. In acest fel ne putem numi crestini cu adevarat, adica crestini bogati in comori in cer, nu pe pamant.

Amin!

PORUNCILE DECALOGULUI: I – IV

Pregatirea aperceptiva: 1. Care porunca este mai mare din Lege? 2. Cele doua mari indatoriri ale noastre, ce reies din raspunusl Mantuitoarului. Anuntarea: Astazi vom vedea numai indatoririle ce le avem fata de Dumnezeu, care indatoriri se cuprind in pimele patru porunci din Decalog. Tratarea: - Se citesc cele patru porunci din Decalog. - Cinstirea ce se cuvine lui Dumnezeu - Impodobirea sufletului cu cele trei virtuti :credinta, nadejdea si dragostea - Cine calca porunca cinstirii lui Dumnezeu. - Cinstirea ce se cuvine ingerilor si sfintilor. - Idolatria din trecut si aceea de astazi. - Cum intelege Biserica, cultul Sf.Cruci si al icoanelor - De ce trebuie sa ne ferim, spre a nu cadea in pacatul luarii in desert a numelui lui Dumnezeu. - Cum priveste Biserica juramantul si fagaduinta. - Munca in conceptia crestina. - Temeiuri pentru serbarea Duminicii, in locul Sambetei. Asocierea: Crestinul are datorii catre Dumnezeu, caruia trebuie sa-I slujeasca cu credinta, nadejde si dragoste cum si prin implinirea constiincioasa a tuturor actelor de cult, dupa randuiala Sfintei noastre Biserici Ortodoxe.

Generalizarea: Primele patru porunci depsre care am vorbit, fac parte din Decalog, care este prima Lege scrisa din V.Testament si totodata cea mai inalta Lege scrisa din V.Testament si totodata cea mai inalta Lege Morala data pana la Mantuitorul. Aplicarea: 1. Sa iubim pe Dumnezeu sis a ne ferim de tot ce ne face nevrednici de El 2. Ce se cuvine a face crestinul fata de Sfinti, de Ingeri, Sf.Cruce, icoane si atitudinea lui in Biserica 3.Munca imperativ social, dar si bisericesc. 4. Sa serbam Duminica cum se cuvine.

PORUNCILE DECALOGULUI : I – IV

Iubiti crestini,

In Evanghelia de Duminica trecuta am vazut cum un invatator de lege, vrand sa-l faca de rusine pe Domnul nostru Iisus Hristos, in fata oamenilor invatati din acea vreme, L-a intrebat care porunca din Lege este mai mare. De asemenea, am vazut cum Domnul Hristos i-a rusinat, prin minunatul sau raspuns : ,, Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta si cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta e intaia si cea mai mare porunca, iar a doua, asemeni acesteia : sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. In aceste doua porunci, se cuprinde toata Legea si proorocii’’ (Matei XXII, 37-39).

Prin urmare, toata invatatura V. Testament, se rezuma la aceste doua porunci, date de Dumnezeu si recomandate de Domnul Hristos : ,, Iubirea de Dumnezeu si de aproapele’’. De aici reies pentru noi crestinii doua indatoriri si anume:

- Datoriile fata de Dumnezeu si

- Datoriile fata de aproapele.

Astazi vom vedea care sunt datoriile noastre fata de Dumnezeu, datorii cuprinse in primele patru porunci din Decalog ( se citesc poruncile ).

Iubiti crestini,

Dumnezeul cel din ceruri, este cu adevarat singurul Dumnezeu caruia i se cuvine slava si caruia sa-I slujim, nu idolilor (chipuri facute de mana omeneasca) cum faceau paganii in vremuri mai vechi.Noi, crestinii, trebuie sa cinstim numai pe Dumnezeu si aceasta cinstire o facem in doua feluri :

launtric, adica numai lui Dumnezeu sa-I inchinam si sa-I incredintam toate gandurile si dorintele noastre si

-vazut, adica sa-L marturisim si sa nu ne lepadam de El, orice necazuri am intampina si luand parte la sfintele slujbe randuite de El si de Sf.Biserica. Pentru a cinsti pe Dumnezeu cum se cuvine, trebuie sa impodobim sufletele cu cele trei virtuti crestinesti: credinta, nadejdea si dragostea, singurele in stare sa ne pastreze in legatura stransa si continua cu Dumnezeu. Spre a ne feri sa calcam porunca lui Dumnezeu si de a-L cinsti numai pe El, este bine sa vedem si care sunt cei ce calca aceasta porunca. Iata care sunt cei ce calca aceasta porunca: -cei care se inchina la idoli;

-cei care cu stiinta si cu vointa, cred altfel de cum invata Biserica Ortodoxa(ereticii); -cei care se leapada de intreaga invatatura crestina (apostatii); -cei care spun ca oricat de mult ar gresi , Dumnezeu ii va ierta, chiar de n-ar da semne de interpretare (cei ce-si pun prea mare nadejde in Dumnezeu), cum si cei ce-si pierd nadejdea ca Dumnezeu ii poate ierta vreodata pentru pacatele facute si de aceea nu se mai ostenesc pe calea binelui; -cei ce se iubesc pe ei mai mult decat pe Dumnezeu, cum sunt ingamfatii, zgarcitii, cei ce injura pe Dumnezeu si altii.

Poate ca cineva din nou ar zice ca, spre a nu calca aceasta porunca, nu trebuie sa mai cinstim pe ingeri si pe sfinti. Dar Biserica noastra ne invata ca pe acestia nu-i cinstim ca pe Dumnezeu, ci ca pe unii care fiind aproape de el, mijlocesc pe langa El, prin rugaciunile lor bine primite pentru sufletele noastre. Ei nu sunt dumnezei si deci nu-i adoram ca pe Dumnezeu, ci numai ii veneram, adica le aratam respect, cum aratam si oamenilor in viata. La lucrul mainilor lui Dumnezeu si alor noastre, nu trebuie sa ne inchinam si Dumnezeu ne cere aceasta in a doua porunca a Decalogului. Prin urmare, nu trebuie sa ne inchinam la nimic in afara de Dumnezeu caci altfel cadem in marele pacat numit idolatrie, cum faceau unele popoare cand Dumnezeu a dat aceasta porunca.

Desi noi nu ne mai gandim la idoli, cum credeau acele popoare, totusi, parte din noi avem si astazi idolii nostrii si ei sunt:

1/ iubirea de argint (avere), pe care Sf. Ap. Pavel o numeste "slujire la idoli" (l Corinteni lll, 5); 2/ lacomia la mancare si bauturi, caci "dumnezeul lacomului este pantecele" (Filipeni,lll,19). Prin urmare, acestea, cum si trufia, credinta in ursita, descantecele, vraji etc., sunt toti atatia idoli carora inchinam toata viata noastra. De aceea, crestinul trebuie sa iubeasca pe Dumnezeu, mai presus de orice.

Dar nu cumva prin aceasta porunca este oprita cinstirea icoanelor si a Sf.Cruci? Nu, fiindca noi nu ne inchinam lemnului sau metalului din care sunt facute si nici chipul zugravit pe ele. Ele sunt pentru noi numai un indemn ca sa ne putem ridica mai usor mintea la sfintii cei alesi si bineplacuti lui Dumnezeu, spre a lua indemn de la ei si a-i ruga sa mijloceasca pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sa fim si noi vrednici de faptele lor, iar Sf.Cruce sa ne aminteasca pururea de Cel care pentru noi si a noastra mantuire a fost rastignit pe ea. Porunca a lll-a din Decalog, ne indeamna ca asa trebuie sa cinstim pe Dumnezeu, incat numele Lui sa-L cinstim cu toata cinstea cuvenita. Sunt cuvinte care ne amintesc ceva frumos, ceva care ne face o deosebita placere.Astfel, cuvintele "mama" sau "tata" trezesc in inima celui care le rosteste, o mare bucurie si pretuire. Cu cat mai frumos si mai de pret este insa pentru adevaratul crestin, numele Tatalui ceresc, care i-a dat viata si binecuvantarile ceresti?! Deci, numele lui Dumnezeu este sfant, asa cum Insusi El e sfant. Si ca nu cadem in pacatul de a nu cinsti cum se cade numele lui Dumnezeu, adica spre a ne feri de a-I lua numele in desert, este bine sa stim ca trebuie sa ne ferim de mai multe fapte: 1/Sa nu ne purtam necuviincios in Biserica, caci ea este casa lui Dumnezeu, in care El se afla permanent, in Sf.Impartasanie. Fiind necuviinciosi in Biserica, suntem si fata de Dumnezeu cel ce locuieste in ea.

2/Sa ne ferim de necinstirea lucrurilor sfinte, caci toate sunt de la Dumnezeu, spre mantuirea noastra. 3/Sa nu cartim impotriva randuielilor lui Dumnezeu. Nici un necaz, nici o nenorocire cat de mare ni se intampla, sa nu ne indemne a carti impotriva lui Dumnezeu, caci El in dreapta-I judecata, stie ce face. In necazuri mari, sa ne purtam asa cum stim toti ca s-a purtat dreptul Iov si rasplata nu va intarzia.

4/Sa ne ferim a lua bataie in joc numele lui Dumnezeu. 5/Sa ne dezbracam de uratul obicei al injuraturilor si blestemelor, care-i o adevarata molima (plaga). 6/Sa ne ostenim a nu ne calca fagaduielile facute in numele lui Dumnezeu. 7/Sa ne ferim de juramantul mincinos, adica acela in care il luam pe Dumnezeu ca martor, pentru ceea ce nu-i adevarat, cum si de calcarea juramantului cu stiinta si cu vointa. In sfarsit sa ne ferim a lua pe Dumnezeu ca martor pentru orice lucru neinsemnat. Pentru ca printre toate acestea am pomenit de juramant si de fagaduinta, trebuie sa lamurim ca: a)Juramantul nu-i oprit de Biserica, atunci cand se face dupa voia lui Dumnezeu. El este un act sfant, caci luand pe Dumnezeu ca martor, recunoastem ca El este Adevarul insusi, atotstiutor, si atotprezent. Deci, juramantul este ingaduit cand este drept si facut pentru lucruri inalte. Gasim in cartea sfanta ca Insusi Dumnezeu s-a jurat pe sine (Evrei Vl,13; Matei XXVl, 63-64; Romani I,23 si Galateni I,20). Numai calcarea juramantului si juramantul mincinos si pentru orice nimic, este pacat si de oprit de Dumnezeu (Zaharia V,4).

b)Fagaduinta este o indatorire cu care crestinul se leaga de bunavoie in fata lui Dumnezeu, sa faca o fapta de o deosebita vrednicie morala, ca o multumire pentru binefacerile primite. Exemple de fagaduinte sunt multe in Sf. Scriptura: Facere XX,20-22; Fapte XXI,23-27; XVIII,18 s.a.

Fagaduinta facuta trebuie implinita, caci astfel inseamna lipsa de credinta si de ascultare ce datoram lui Dumnezeu. (Deuteronom XXIII,32). "Deci, mai bine este a nu fagadui, decat a fagadui si nu da" (Eclesiast V,4).

In ultima porunca privitoare la indatoririle noastre catre Dumnezeu, ni se cer doua lucruri de mare importanta: a munci si a serba ziua a-7-a.

Iubiti crestini,

Problema muncii, dupa cum bine stiti, are o mare insemnatate in vremea noastra. Sa vedem insa, ce insemnatate a avut si are inca in crestinism. Viata crestina este munca. Cine nu munceste nu este crestin. Domnul nostru Iisus Hristos, de mic ajuta pe batranul teslar Iosif. De la 30 de ani, incepe munca spirituala, adica propovaduirea invataturii Sale, prin care voia sa faca o omenire mai buna si mai fericita pe pamant. "Tatal meu lucreaza si Eu lucrez", spune El (Ioan V,17). Deci, viata Lui, a noastra nu poate fi altfel. Viata lui Iisus se prelungeste in a noastra. Apostolii sunt oameni ai muncii manuale si spirituale. Ei se propoveduise peste tot si trudise ca sa-si tina existenta. Sf.Ap.Pavel era impletitor de corturi, iar ceilalti mai toti pescari (Fapte XX,33-35; II Tesaloniceni III,7-10). Pilda lui Iisus si a celorlalti Sf. Apostoli a tras brazda adanca in comunitatile crestine. Porunca Sf.Ap.Pavel "cine nu munceste nici sa nu manance" a devenit o regula. Munca de orice fel, era obligatorie si de onoare, atunci ca si acum. Ea face ca sa se nasca si sa cresca in om virtutile, alunga trandavia, disciplineaza pornirile patimase, oteleste vointa, inalta sentimentele, purifica trupul. Crestinismul combate dispretul ce-l aveau cei vechi si burghezia fata de munca manuala sau intelectuala este la fel de nobila, este un eroism in slujba poporului, in formarea unei lumi mai bune si mai fericite. Nedreptatirea muncitorului si exploatarea lui, le socoteste pacate mari(Iacob,V,4). Dar, in munca noastra neobosita sa nu uitam de suflet (Matei VIII,36). Munca este o datorie sfanta in viata, dar grija de mantuirea sufletului este cea mai mare datorire a crestinului. Deci, dupa zilele de oboseala a bratului si a mintii pentru castigarea in mod cinstit a celor trebuincioase vietii, sa ne oprim o zi , in care mergand la biserica, sa cautam si hrana sufletului, iar dupa slujba se cuvine sa ne odihnim trupeste si sufleteste, impodobindu-ne cu fapte bune in slujba aproapelui. In ceea ce priveste ziua ce trebuie tinuta ca zi de odihna, stiti ca sunt deosebiri. Noi crestinii tinem Duminica, iar unii oameni Sambata. Aceasta se baza pe faptul ca in aceasta zi poporul ales lui Dumnezeu- evreii- a fost scos din robia egipteana (Deuteronom V,15). De la Mantuitorul insa, crestinii au serbat Duminica, pentru ca:

1/ In aceasta zi a inviat Domnul nostru Iisus Hristos, scotandu-ne dintr-o robie mai mare decat cea trupeasca a evreilor, adica din robia sufletului, din ghiarele pacatului. Cuvintele Sf. Scripturi: "Prima a Sambetelor", "Intr-una a Sambetelor", "Ziua-intaia a saptamanii" (Matei XXVIII, 1-7; Marcu XVI,2; Luca XXIII, 54-56 si Ioan XX ), inseamna Duminica (explicatia?). 2/ Este ziua in care Mantuitorul, in dese randuri dupa Invierea Sa si pana la Inaltare, S-a aratat ucenicilor si la altii (Luca II,10-11; Marcu I,9-11; Ioan XX, 14-17, XX, 19-20,26-29, XXI,4 si 14; Fapte I,1-3).

3/ Este ziua in care Dumnezeu Sf.Duh s-a pogorat peste Apostoli (Cincizecime- Rusalii) si s-au pus 60 de zile Bisericii crestine.

4/ Este ziua in care s-a oficiat inca de la inceput in Biserica crestina "frangerea painii"= Sf.Liturghie (Fapte XX 7; I Corinteni XVI, 1-2; Apocalipsa I,10). 5/Sf.Ap.Pavel cearta pe unii crestini din Galatia, ca mai tin sarbatorile vechi (Galateni IV, 9-11), iar Colosenilor le spune ca sambata a fost umbra Duminicii (Coloseni II,16-17). 6/ Marturia lui Pliniu cel tanar, la 110.

Din toate cele de pana acum, vedem ca noi crestinii avem datorii catre Dumnezeu, caruia trebuie sa ii slujim cu credinta, nadejde si dragoste, precum si prin implinirea constiincioasa a tuturor actelor de cult, dupa randuiala Sf. noastre Biserici ortodoxe. Toate aceste indatoriri se cuprind in primele patru porunci din Decalog, care este prima lege scrisa din Vechiul Testament si ce mai inalta Lege Morala data pana la Mantuitorul. - se cuvine deci, sa cinstim numele lui Dumnezeu, laudandu-L cu cuget curat, pentru iubirea si bunatatea Lui fata de noi, ferindu-ne de a ne robi poftelor noastre. - sa ne ferim de tot ce ne face nevrednici de Dumnezeu, ca: injuraturi, betie, juraminte false s.a. - sa dam cinstea cuvenita Sf. Ingeri, Sfintilor, Sf. Cruci si Sf. Icoane, ca unii ce mijlocesc la Dumnezeu pentru noi.

- in Biserica sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte la Sf. Jertfa, asa cum ne indeamna cantarea bisericeasca.

- munca noastra sa fie facuta cu drag, stiind ca ea este un mijloc al existentei noastre stiind ca astfel vom fi folositori noua si societatii si vom primi rasplata si de la lume si de la Dumnezeu. Sa nu ne bucuram de munca altuia, ci sa dam fiecaruia ce este al sau. - Duminica sa mergem cu totii la Biserica, sa multumim lui Dumnezeu pentru toate binefacerile ce le revarsa asupra noastra.

Amin!

PORUNCILE DECALOGULUI: V-X

Pregatirea aperceptiva: -Privire asupra celor 4 porunci ale Decalogului invatate in lectia trecuta: indatoriri fata de Dumnezeu. -Indatoririle fata de Dumnezeu nu se pot implini fara implinirea datoriilor fata de aproapele nostru. Anuntarea: - in lectia de astazi vom invata ultimele 6 porunci, care cuprind datorii fata de aproapele nosru. Tratarea:

-Parintii sunt cei mai apropiati noua. Ei ne-au dat viata, ne ingrijesc. Sacrificiile lor pentru copii. - cea dintai Porunca din cele cu privire la aproapele este de "a cinsti pe tatal si pe mama noastra". - cum ii cinstim? Prin ascultare si respect (Efeseni VI,1; Pilde VI, 20). - Parintii sa fie ajutati la nevoie (Proverbe III,12). Exemplul Mantuitorului care lasa pe Maica Sa in grija Evanghelistului Ioan (Ioan XIX, 26). Ne rugam pentru parintii in viata, iar dupa moarte sa ne rugam pentru odihna sufletelor, facandu-le randuielile crestinesti. Cinstirea preotilor, invatatorilor, batranilor. Porunca a VI-a "Sa nu ucizi". Explicarea Sf. Ioan Gura de Aur. Viata este un dar al lui Dumnezeu. Pacatul uciderii si al sinuciderii, uciderea trupeasca. Uciderea sufleteasca (Iacob I,15; Marcu IX,47).

Porunca a VII-a "Sa nu fii desfranat". Ce inseamna aceasta? Legaturi nepermise cu femei, calcarea fidelitatii conjugale; cuvinte, fapte si atitudini necuviincioase; cantece si citirea cartilor cu continut pornografic care netezesc calea spre desfranare. Pacatul este aratat de Sf. Ap. Pavel in I Corinteni VI,16.

Porunca a VIII-a "Sa nu furi". Ce inseamna a fura? -Luarea pe ascuns a lucrurilor straine, luarea cu sila a lucrurilor altuia; luarea prin viclenie a lucrurilor altuia; exploatarea omului de catre om; mita, neconstiinciozitatea in serviciu;

Porunca a IX-a "Sa nu fii marturie mincinoasa"; minciuna se savarseste cu vorba; cu fapta, cu atitudinea; intuneca chipul lui Dumnezeu in om; dezbina oamenii; cuvantul Sf. Ioan Gura de Aur despre minciuna;" Minciuna este de la diavol"

Porunca a X-a "Sa nu poftesti nimic din ceea ce este al aproapelui tau". Pofta naste pacatul. (Matei XV, 19). Luptam impotriva poftelor prin post, rugaciune si impartasirea cu Sf. Taine (II Corinteni VII, 1).

Asocierea: Poruncile acestea toate se cuprind in porunca Mantuitorului: "Sa iubesti pe aproapele tau". Generalizarea: Cine iubeste pe aproapele sau, cinsteste parintii, nu va ucide, nu va fi desfranat, nu va fura, nu va fi marturie mincinoasa.

Aplicarea: Poruncile Decalogului au o fata catre cer (datorii fata de Dumnezeu), o fata spre pamant (datorii catre aproapele).

Amandoua sunt cuprinse in iubirea aproapelui poruncita de Mantuitorul. Dragostea fata de aproapele se cultiva prin legatura cu Dumnezeu, prin rugaciune, prin post. Din

ele izvorasc faptele indurarii sufletesti si trupesti, care este criteriul dupa care vom fi in fericire sau osanda vesnica (Matei XXV,34).

Implinind legea dragostei, implinim si poruncile Decalogului.

PORUNCILE DECALOGULUI: V-X

Data trecuta ne-am ocupat indeaproape de cele dintai patru porunci din Decalog. Din ele noi am inteles ca trebuie sa credem intr-un singur Dumnezeu, sa nu ne inchinam la idoli, sa nu luam in desert numele Domnului si sa respectam sarbatorile. Daca facem o privire asupra celor 4 porunci vedem ca ele cuprind indatoriri fata de Dumnezeu. Indeplinirea lor insa nu se poate face decat dupa ce mai intai ne-am indeplinit datoriile noastre fata de aproapele nostru asa cum spune Cartea Sfanta: "Daca zice cineva: iubesc pe Dumnezeu iar pe fratele lui il uraste, mincinos este, pentru ca cel ce nu iubeste pe fratele sau pe care il vede, nu poate sa iubeasca pe Dumnezeu pe care nu-L vede" (Ioan IV,20).

Daca data trecuta am invatat despre datoriile fata de Dumnezeu, cuprinse in cele patru porunci dintai ale Decalogului, in lectia de astazi vom invata si explica rostul poruncilor V-X din Decalog, care se ocupa de legaturile si datoriile noastre fata de aproapele nostru.

Iubiti credinciosi,

Parintii sunt cei dintai si mai de aproape ai nostri, pentru ca ei ne-au dat viata, ne intretin si poarta grija de noi. Care dintre noi nu stie dragotea si sacrificiul pe care-l fac parintii pentru copii lor? Cine poate spune sacrificiile pe care le face tatal si cu ce s-ar putea asemana dragostea unei mame pentru copii ei? Nu este jertfa prea mare pe care sa n-o indeplineasca si s-o cuprinda dragostea si duiosia mamei. Fiecare dintre voi ati avut prilejul sa vedeti lucrurile acestea la parintii vostri in nenumarate randuri. La dragostea lor, se cuvine sa raspundem cu dragoste, cu recunostiinta. De aceea cea dintai porunca din cele cu privire la aproapele este:"Cinsteste pe mama si pe tatal tau". Cinstea fata de parinti se arata prin ascultarea si respectul ce trebuie sa li-l aratam. Sf. Scriptura spune: "Ascultati de parintii vostri intru Domnul ca aceasta este cu dreptate" (Efeseni VI,1). Inteleptul Solomon spune cu privirea ca aceasta: "Fiule, pazeste legile tatalui si nu lepada invataturile maicii tale" (Pilde VI,20). Parintii trebuie ajutati la nevoie, mangaindu-i in necazuri, cum spune Sf. Scriptura ,, Fiule, sprijineste tatal tau la batranete si nu-l mahni pe el in viata lui" (Proverbe III,12). Cea mai graitoare pilda de ascultare, supunere si ajutorare a parintilor este Mantuitorul nostru Iisus Hristos care, cand era pe Cruce, s-a ingrijit ca pe Maica sa s-o lase in grija iubitului sau ucenic si evanghelist Ioan (Ioan XIX,26). Pe parinti sa-i ascultam, sa ne rugam pentru dansii si cand sunt in viata si dupa moarte pentru odihna sufletelor lor, facandu-le toate randuielile crestinesti. Necinstirea parintilor este pacat strigator la cer. De asemenea, avem datoria de a cinsti cu toata cuviinta si pe ceilalti oameni, dupa rangul si dupa meritele lor: pe preoti, pe invatatori, pe oamenii batrani, etc. Porunca a VI-a din Decalog spune: "Sa nu ucizi". De ce opreste aceasta porunca cu uciderea? La aceasa intrebare raspunde foarte frumos Sf. Ioan Gura de aur in Omiliile sale catre poporul

Antiohian, cand zice: "Vrei sa stii pentru ce este de pret aceasta viata? Fiindca este pentru noi temelia vietii viitoare si prilej si loc de lupta si alergare pentru cununile ceresti". Viata este un dar al lui Dumnezeu si de aceea se pune mare pret pe pastrarea ei, oprindu-se uciderea altuia, sau a sa, care este sinucidere. Dar uciderea nu este numai trupeasca, ci si sufleteasca, dupa cum spune Sf. Ap. Iacob:" Pacatul savarsindu-se, naste moartea", iar Mantuitorul spune lamurit: "Oricine va sminti pe unii din acestia mici care cred intru Mine, mai bine ar fi lui de si-ar lega o piatra imprejurul grumazului si sa se arunce in mare. Tot ucidere sufleteasca si sinucidere prin pacat sunt cuvintele si faptele necuviincioase, atitudinile nelalocul lor, imbracamintea necuviincioasa, necumpatarea in mancare si bautura, jocuri si cantece necuviincioase, betia, citirea cartilor pornografice, calcarea juramantului de fidelitate intre soti si altele. Acestea toate sunt oprite prin porunca a VII-a din Decalog, care zice : ,,Sa nu fii desfranat’’(IesireXX,14).Greutatea pacatului desfranarii este aratata de Sf. Ap. Pavel prin cuvintele:,,Fugiti de desfranare, caci tot pacatul care va face omul afara de trup este, iar cel ce desfraneaza in al sau trup pacatuieste’’(I Corinteni VI,18) Am ajuns la Porunca a VIII-a, care zice: "Sa nu furi". Ce se intelege prin aceste cuvinte? Cuvantul "furt","a fura" are mai multe intelesuri, din care amintim:

-a lua lucruri straine pe ascuns:

-a lua cu sila lucrul altuia;

-a lua prin viclenie lucrul altuia.

La acest din urma fel de furt se refera inteleptul Solomon cand zice: "Uraciune este Domnului cantarul indoit si cumpana vicleana, nu este buna inaintea Lui" Tot furt se considera specula ce o fac unii fata de altii, exploatarea omului de catre om, oprirea platii lucratorilor, camata, apasarea celui slab, mita, nerestituirea lucrului imprumutat, neimplinirea cu constiinciozitate a serviciului pe care-l ai, trairea in cersetorie,- cand poti munci- etc. Acestea toate sunt piedici in drumul spre imparatia Lui Dumnezeu, caci zice Sf.Carte: ,, Nici hotii, nici cei lacomi…, nici hraparetii, nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu’’ ( I Corinteni VI, 10). Pacatul acesta al furtului se combate prin munca cinstita. Porunca a IX-a zice: "Sa nu marturisesti stramb asupra aproapelui, marturie mincinoasa" Cu vorba spunand lucruri neadevarate, cu fapta, savarsind lucruri contra adevarului si cu atitudinea prin tacere sau prin gesturi care confirma lucruri neadevarate in loc sa confirme lucruri adevarate, cum e de exemplu: viclenia, prefacatoria, lingusirea, barfirea, etc. Minciuna e un mare pacat, caci graiul pe care Dumnezeu ni l-a dat ca sa spunem adevarul e folosit nu pentru a exprima ganduri curate, ci necurate, intunecand prin aceasta chipul lui Dumnezeu in om. Minciuna alunga linistea si pacea dintre oameni, face sa-si piarda increderea unul in altul, ii face sa se urasca. ,, Omul mincinos e ca o fiara prefacuta care tulbura judecatile, face dezbinari, intarata pe unii contra altora, desparte prieteni, varsa sange, pagubeste, rapeste si nedreptateste’’, spune Sf. Ioan Gura de Aur. Cea din urma porunca, a X-a, a Decalogului, este : ,, Sa nu poftesti nimic din ceea ce este al aproapelui tau’’. Prin porunca aceasta se opreste dorirea lucrurilor aproapelui, pentru ca prin

aceasta dorire se naste pacatul, dupa cum zice Mantuitorul : ,, Din inima ies ganduri rele, ucideri, furtisaguri, curvii, marturii mincinoase, hule…’’ ( Matei XV, 10 ). Potrivit poruncii acesteia, noi trebuie sa ne straduim ca sa starpim din radacini pricinile raului. Aceasta o putem face prin post, rugaciune si primirea Sf.Taine, precum zice Sf. Ap. Pavel : ,, Sa ne curatim pe noi de toata spurcaciunea trupului si a sufletului, facand sfintenie intru frica lui Dumnezeu ’’ ( II Cor. VII, 9 ). Din cele ce am aratat pana acum, rezulta ca ultimele 6 porunci din Decalog privesc legaturile pe care le avem noi cu aproapele, datoriile ce le avem fata de ceilalti oameni. Toate aceste porunci ale Decalogului (Vechiul Testament), Mantuitorul le cuprinde intr-una singura : iubirea aproapelui : ,, Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti’’. In adevar, cine iubeste pe aproapele sau, va iubi, va cinsti, va respecta pe parintii sai care-i sunt cele mai apropiate fiinte de pe lume, departe de dansul gandul de a fura, ci din contra va ajuta, nu va fi desfranat, nu va minti, nu va pofti nimic din ceea ce este al aproapelui sau. Poruncile Decalogului au o fata indreptata spre cer, cuprinzand primele 4 porunci cu datorii fata de Dumnezeu si o fata indreptata spre pamant, cuprinzand restul de sase. Si unele si altele sunt cuprinse in porunca Mantuitorului de a iubi pe aproapele nostru. Virtutea dragostei se cultiva prin tinerea neintrerupta a legaturii cu Dumnezeu, prin rugaciune si post. Din ele vor rasari si vor creste ca mladitele dintr-o tulpina faptele de milostenie, faptele indurarii trupesti si sufletesti care vor fi criteriul potrivit caruia vom primi fericirea vesnica ( Matei XXV, 34-46).

Implinind legea dragostei de aproapele, vom implini poruncile Decalogului.

DESPRE PORUNCILE BISERICESTI

Pregatirea aperceptiva: -Mantuitorul a intemeiat Biserica crestina pentru a propovadui invatatura Sa. - Biserica e oranduita pentru binele credinciosilor. -Crestinii au anumite indatoriri fata de Biserica. Anuntarea : Astazi va voi vorbi despre poruncile bisericesti. Tratarea : 1/ Se arata ca sunt noua porunci bisericesti. 2/ Se enumera fiecare porunca in parte si se explica continutul fiecareia in parte. 3/Se face asocierea intre poruncile bisericesti si legile statului. Generalizarea : Astazi am invatat care sunt poruncile bisericesti si ce ne invata fiecare dintre ele. Aplicarea: Inedmnuri de a implini poruncile bisericesti, pentru a ne agonisi ,, comoara in ceruri ’’

DESPRE PORUNCILE BISERICESTI

Frati crestini,

Va spuneam intr-una din duminicile trecute ca Mantuitorul Hristos a intemeiat Biserica crestina ca ea sa continue propovaduirea invataturii Sale, in asa fel ca oricine va crede in El, sa ajunga la cunostinta adevarului si sa se mantuiasca. Sfanta noastra Biserica e oranduita deci, pentru binele credinciosilor, pentru cunoasterea adevarurilor credintei si pentru desavarsirea morala a lor. Dar pentru acest fapt, toti crestinii au anumite indatoriri fata de Biserica, care se numesc porunci bisericesti. Despre poruncile bisericesti vreau sa va vorbesc astazi.

Frati crestini,

Poruncile privitoare la indatoririle credinciosilor fata de Biserica se numesc asadar porunci bisericesti si ele sunt in numar de noua.

- Prima porunca bisericeasca este : ,, Sa ascultam cu evlavie Sf.Liturghie in fiecare Duminica si sarbatoare ’’.

Aceasta porunca cere ca fiecare credincios sa se roage lui Dumnezeu, asa cum ne indeamna Sf. Ap. Pavel cand zice : ,, Neincetat va rugati ’’ ( I Tes. V, 17), pentru ca rugaciunea e mijlocul cel mai potrivit de a infatisa inaintea lui Dumnezeu gandurile si simtamintele noastre religioase, de a-i multumi pentru binefacerile primite si a-i cere ajutorul pentru feluritele trebuinte cinstite ale vietii. Rugaciunea sa o facem cu infrangerea inimii si smerenie (Ps.L, 18). Aceasta porunca cere deci, fiecarui credincios sa se roage zilnic, iar in zilele de sarbatoare sa ia parte la slujbele randuite de Sf. noastra Biserica Ortodoxa. - A doua porunca bisericeasca este : ,, Sa tinem toate posturile de peste an ’’. Porunca postului o gasim in Sf.Scriptura : Timpul in care sa postim il hotaraste insa Biserica prin porunca aceasta : ,, Postind, noi ne infranam poftele rele, biruim ispitele si pacatele’’. - A treia porunca bisericeasca este : ,, Sa cinstim fetele bisericesti ’’. Aceasta porunca ne invata ca toti credinciosii sunt datori sa cinsteasca persoanele din starea preoteasca, pentru ca sunt slujitori ai altarelor, propovaduitori ai cuvantului dumnezeiesc si rugatori catre Dumnezeu. Indeosebi se cuvine aceasta cinstire duhovnicului, care ne povatuieste in scaunul Sf. Marturisiri si care cu puterea primita de la Dumnezeu, ne da dezlegare de pacate. ( Indemnuri in aceasta privinta gasim la Sf. Pavel in I Tes. V, 12-13 ; I Tim. V, 17 si Evr. XIII, 17). A patra porunca bisericeasca cere ,, sa ne Spovedim si sa ne Impartasim in fiecare din cele 4 posturi mari de peste an, ori- daca nu putem- cel putin o data pe an, in postul Sf. Pasti’’. Stiti ca prin Taina Botezului omul se curata de pacatul stramosesc si de orice alt pacat savarsit pana atunci. In timpul vietii insa ispitele ne fac sa pacatuim. Prim Taina Marturisirii insa, noi avem putinta sa ne curatim de pacatele savarsite dupa Botez, pentru a ne impartasi cu vrednicie cu Sf. Trup si sange al Mantuitorului.

De scaunul marturisirii ne putem apropia oricand simtim trebuinta sa ne usuram sufletul de pacate. Biserica ne cere totusi sa ne marturisim in cele 4 mari posturi de peste an, sau cel putin o data in postul Sf. Paste.

-A cincea porunca bisericeasca cere ,, sa ne rugam pentru ocarmuitorii nostri’’. Aceasta porunca ne invata ca avem datoria sa ne rugam luiDumnezeu pentru toti cei care se ingrijesc de binele nostru vremelnic si vesnic. Astfel Biserica cere sa ne rugam pentru conducatorii Bisericii si pentru conducatorii Statului. -A sasea porunca bisericeasca este ,, sa tinem posturile pe care le-ar oranduit Episcopul sau Mitropolitul locului, in vreme de primejdii, de boli sau necazuri ’’. In timpuri grele ( seceta, foamete, boala , razboaie), cel mai potrivit mijloc pentru a intoarce dreapta manie a lui Dumnezeu, este postul si rugaciunea. De aceea, in astfel de timpuri, Episcopul locului hotaraste zile deosebite de post si rugaciune, iar noi avem datoria sa respectam aceste zile.

-A saptea porunca bisericeasca cere ,, sa nu citim cartile ereticilor’’. Prin aceasta porunca, Biserica cer acelora care nu sunt intariti in cunoasterea si talmacirea cuvantului dumnezeiesc, sa se fereasca de citirea cartilor potrivnice adevaratei credinte, pentru a nu fi amagiti spre invataturi pierzatoare de suflet (I Tim. IV, 7). -A opta porunca bisericeasca este ,, sa nu instrainam, nici sa folosim spre scopuri straine,

lucrurile bisericesti sau averea Bisericii, pentru ca aceste lucruri folosesc la savarsirea Sf. Slujbe si la facerea de fapte bune’’ (Acta, XI, 29-30).

-In sfarsit, a noua porunca bisericeasca ne invata ,,sa nu facem nunti si ospete sau alte petreceri in timpul posturilor’’.

Biserica ne cere, deci, ca in zilele de intristare, aratate de ea prin zilele de post, sa nu luam parte la bucurii si placeri, pentru ca numai asa va spori evlavia si dragostea noastra fata de Dumnezeu.

Frati crestini,

Dupa cum Statul da legi si porunci pentru buna carmuire si inflorirea poporului, tot asa si Biserica a adt porunci care sa ne duca la desavarsire – daca le respectam. Dar spre deosebire de poruncile Statului, care privesc viata aceasta trecatoare, poruncile Bisericii privesc viata noastra vesnica si ele trebuie respectate cu sfintenie. Deci, azi am invatat care sunt poruncile bisericesti si ce ne invata fiecare dintre ele.

Frati crestini,

Cunoscand acum care sunt indatoririle noastre fata de Biserica si stiind ca implinindu-le noi nu facem altceva decat sa ne agonisim ,, comoara in ceruri ’’, sa ne straduim sa respectam poruncile bisericesti, pentru ca Mantuitorul sa ne poata spune tuturor la sfarsitul lumii : ,, Veniti,

binecuvantatii Tatalui Meu, de mosteniti Imparatia care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii’’ (Matei XXV, 34)

Amin !

DATORIILE CRESTINILOR FATA DE BISERICA

(Poruncile bisericesti)

Frati crestini,

Pentru a-i izbavi pe oameni din catusele pacatului si a-i aduce pe caile de lumina ale cerului, Iisus Hristos-Fiul lui Dumnezeu S-a coborat in lume. A propavaduit o invatatura noua, invatatura dragostei si a aratat un chip de viata cum altul nu s-a mai vazut. A adus o jertfa de care ingerii s-au cutremurat, jertfa Sangelui Sau. Si aceasta jertfa se aduce si astazi in chip tainic, nesangeros, in Biserica noastra Crestina Ortodoxa.

Biserica a fost intemeiata de Mantuitorul si ea va dura pana la sfarsitul veacurilor, fiindca “nici portile iadului n-o va birui”, dupa cuvantul Mantuitorului. Mantuitorul Iisus a intemeiat Biserica crestina ca ea sa continue propavaduirea invataturii Sale, in asa fel ca oricine va crede in El sa ajunga la cunostinta adevarului si sa se mantuiasca. Pentru acest fapt, toti credinciosii au datoria s-o pretuiasca, s-o iubeasca si sa-si indeplineasca cu sfintenie datoriile fata de Biserica.

Astazi vom invata despre unele din datoriile ce le avem fata de Biserica si anume despre “implinirea poruncilor bisericesti”.

Frati crestini,

Prin Biserica intelegem si locas de inchinare si adunarea tuturor oamenilor care au crezut, cred si marturisesc pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Mantuitor al lumii. Scopul Bisericii este de a conduce pe oameni la mantuire. In afara de Biserica nu este mantuire.”Nu poate avea pe Dumnezeu de tata, cine n-are Biserica de mama” zice Sf. Ciprian. Si pentru a ne mantui trebuie sa indeplinim poruncile, caci zice Mantuitorul: ”Acela Ma iubeste care tine poruncile Mele”, iar in alt loc zice:” Nu tot cel ce-Mi zice Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce va face voia Tatalui Meu care este in ceruri”. Sa vedem pe rand poruncile bisericesti si ce ne spun ele sa facem. - Porunca a I-a: ”Sa ascultam Sf. Liturghie in fiecare duminica si sarbatoare”. Deci, noi care ne numim crestini, avem datoria sa aratam cu fapta mergerea la Biserica si sa

ascultam rugaciunile ce se fac la Sf. Liturghie, care se face pentru noi si in numele nostru prin mijlocirea preotilor.

-Porunca a II-a: ”Sa tinem posturile de peste an.” Postul este infranarea de toate mancarile, este o fapta de virtute, un exercitiu de infranare a poftelor trupului si de intarire a vointei, o forma de pocainta, deci un mijloc de mantuire. Fiind de folos, Biserica ne porunceste sa tinem posturile. -Porunca a III-a: ”Sa cinstim fetele bisericesti”.

De ce sa le cinstim? Fiindca sunt detinatorii Harului lui Dumnezeu. Ei slujesc lui Dumnezeu in numele nostru, propovaduiesc cuvantul lui Dumnezeu si se roaga lui Dumnezeu pentru nevoile noastre. Preotul vorbeste in numele Mantuitorului, il reprezinta pe El, de aceea trebuie sa fie respectat. -Porunca a IV-a: ”Sa ne spovedim si sa ne impartasim in fiecare din cele patru posturi de pe an, ori daca nu putem, cel putin o data pe an, in postul Sf. Pasti”. Aceasta porunca ne arata datoria crestinului de a-si marturisi pacatele inaintea duhovnicului, pentru a fi dezlegat de ele si pentru a se putea impartasi cu vrednicie cu Sf. Trup si Sange al Mantuitorului, cel putin odata pe an la Pasti, spre dobandirea fericirii vesnice. -Porunca a V-a: ”Sa ne rugam pentru ocarmuitorii nostri”. Aceasta porunca invata ca-i de datoria crestinului sa se roage lui Dumnezeu de ajutor pentru toti cei ce se ingrijesc de binele sau vremelnic si vesnic. Astfel, Biserica cere sa ne rugam pentru Patriarh, Mitropolit sau Episcopul eparhiei si intreg clerul, pentru ocarmuitorii tarii, pentru oaste si pentru cei ce fac bine Sf. Biserici si se straduiesc sa intareasca credinta ortodoxa. -Porunca a VI-a: ”Sa tinem posturile pe care le-ar orandui Episcopul sau Mitropolitul locului, in vreme de primejdii, boli sau de necazuri”.

In timp de seceta, foamete, razboaie, episcopul locului poate sa randuiasca zile deosebite de post si rugaciune, iar crestinii au datoria sa le tina cu toata curatia inimii, fiind spre folosul lor. -Porunca a VII-a: ”Sa nu citim cartile ereticilor”.

Prin aceasta porunca Biserica le cere celor care nu sunt intariti in cunoasterea si talcuirea cuvantului dumnezeiesc, sa se fereasca de citirea cartilor potrivnice credintei adevarate, cum sunt cele ale ereticilor, spre a nu fi amagaiti de invataturi pierzatoare de suflet, ci sa se hraneasca cu cuvintele credintei si ale bunei invataturi”.

-Porunca a VIII-a: ”Sa nu instrainam, nici sa folosim spre scopuri straine, lucrurile bisericesti sau averea bisericii”.

Biserica foloseste bunurile sale materiale ce le poseda la facerea de fapte bune. Instrainarea sau intrebuintarea lor spre folosul propriu inseamna furt si deci un mare pacat. Daca nu putem da ceva la biserica atunci sa nu luam.

-Porunca a IX-a: ”Sa nu facem nunti si ospete sau alte petreceri in timpul posturilor”. Posturile sunt asezate pentru a ne pregati sufleteste si a ne apropia de Dumnezeu. Zilele de post sunt zile de intristare, de pocainta, deci nu se cade sa facem nunti care-s prilej de veselie. Prin implinirea acestei porunci sporim evlavia si dragostea fata de Dumnezeu. Iata cele noua porunci bisericesti pe care ar trebui sa le implinim cu totii, fiindca mai sunt unii care nu le implinesc.

Dupa cum in statul in care traim trebuie sa respectam legile civile in buna oranduiala, tot astfel trebuie sa indeplinim si poruncile bisericesti ca sa fim bine placuti de Dumnezeu. Noi crestinii suntem fii ai Bisericii noastre crestine ortodoxe, dar in acelasi timp si cetateni ai statului nostru. Ca sa fim bine placuti de Dumnezeu si oamenilor, trebuie sa indeplinim atat poruncile bisericesti cat si legile civile.

Pentru a ne putea numi adevaratii fii ai Bisericii si pentru a fi fericiti in viata aceasta cat si in cea viitoare, trebuie sa pazim poruncile bisericesti pe care le-am auzit astazi. Prin implinirea constiincioasa a datoriilor fata de Biserica, noi crestinii lucram cat mai rodnic pentru binele intregii obsti crestine si pentru binele fiecaruia dintre noi.

DATORIILE CRESTINULUI CATRE SINE INSUSI

Frati crestini,

Ati ascultat in cuvantarea de invatatura pe care am tinut-o data trecuta, despre datoriile crestinului in Biserica Ortodoxa, datorii izvorate din Legile Morale dupa care el trebuie sa se calauzeasca in viata. Ati invatat ca de asemeni prin implinirea datoriilor sale de crestin, acesta isi intocmeste viata potrivit voiei lui Dumnezeu, si poate dobandi mantuirea sufletului. Insusi Mantuitorul a aratat care sunt aceste datorii ale crestinului, raspunzand unuia din ispititorii sai, care vroia sa cunoasca cea mai mare porunca din lege si a zis: ”Sa iubesti pe bunul Dumnezeul tau cu toata inima ta si cu sufletul tau si cu cugetul tau”. Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca, iar a doua, asemenea acesteia: ”Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Asadar, dupa cum reiese din raspunsul dat de Mantuitorul, crestinul are datorie catre Dumnezeu, catre sine insusi si catre aproapele.

Ati vazut care sunt datoriile crestinului catre Dumnezeu, adica sa se straduiasca sa Il cunoasca si sa recunoasca in El Creatorul, Binefacatorul, Sfintitorul si Judecatorul sau si numai Lui sa ii slujeasca cu toate puterile sale. Ati vazut de asemeni, in ce chip ii slujeste crestinul lui Dumnezeu prin insusirea si punerea in lucrare a celor 3 virtuti teologice : credinta, nadejdea si dragostea, precum si implinirea constiincioasa a tuturor actelor de cult dupa randuiala Sfintei noastre Biserici Ortodoxe.

Dar pentru a-si indeplini menirea sa morala si datoriile fata de Dumnezeu, crestinul are nevoie de pregatire sufleteasca si trupeasca. Aceasta pregatire este prilejuita tocmai de datoriile fata de sine

insusi, caci prin mijlocirea lor puterile si insusirile credinciosului, ajutate de harul sfintilor, rodesc si infloresc binefacator in viata lui. Astazi am sa vorbesc despre “datoriile crestinului fata de sine insusi”. Dar de cate feluri sunt datoriile crestinului catre sine insusi? Acestea sunt de doua feluri: unele privesc fiinta intreaga a credinciosului iar altele, fiecare parte alcatuitoare a fiintei sale, adica sufletul si trupul.

-Datoriile catre fiinta sa intreaga sunt : cinstirea de sine, dragostea de sine si smerenia. Crestinul isi arata cinstirea de sine prin fericirea de fapte rele, prin savarsirea faptelor bune si prin pastrarea onoarei sale.

Dragostea de sine este cuprinsa in imboldul firesc de a-si pastra viata.Ea lucreaza la pastrarea, sporirea si buna intrebuintare a darurilor primite de la Dumnezeu. Smerenia cere ca fiecare om sa isi recunoasca slabiciunile sale, dar dupa cum cere sa recunoasca si partile bune ale aproapelui. Dar, pentru a nu fi fatarnicie si mandrie tainuita, smerenia trebuie sa fie curata, pentru a nu fi slabiciune vinovata, sa fie unita cu adevarata cinste si dragoste de sine si cu incredere in Dumnezeu; pentru a avea pret moral, ea trebuie sa se arate prin fapte si sa fie statornicita in toate imprejurarile.

Dupa ce am vazut care sunt datoriile crestinului catre fiinta sa intreaga sa vedem acum care sunt: -Datoriile crestinului fata de sufletul sau.

Sfanta noastra Biserica ne invata ca partea cea mai de pret a fiintei umane este sufletul, adica partea spirituala si nemuritoare, care il deosebeste pe om de celelalte fapturi. Datoriile fata de suflet se cuprind in grija pentru luminarea si intarirea puterilor sufletesti, cu care l-a inzestrat Dumnezeu pe om, spre a trai viata pamanteasca potrivit legilor morale si a dobandi fericirea cereasca. Puterile sufletesti sunt mintea, vointa si simtirea.

Cu ajutorul mintii omul cunoaste si intelege lucrurile fiindca in ea Dumnezeu a sadit nazuinta dupa adevar, de a patrunde tainele lumii create si insusirea a cat mai multe cunostinte. Datoriile fata de minte sunt cuprinse in grija crestinului de a inlesni luminarea si inzestrarea mintii sale cu invatatura propavaduita de Biserica Ortodoxa.

Cu ajutorul vointei omul aduce la indeplinire gandurile si dorintele sale, fiindca Dmunezeu a sadit in ea nazuinta spre bine, dar in urma pacatului ea s-a indreptat mai mult spre rau, crestinul este dator sa staruie pe calea binelui, oricate greutati si ispite ar intalni. Omul pornit pe o astfel de cale tine seama de drepturile semenilor sai, si cauta sa fie folositor obstii, iar prin viata si faptele sale el isi da silinta sa fie pilda buna si altora.

Cu ajutorul simtirii, omul trebuie sa-si dea seama de ceea ce este normal, bun, frumos si placut in

adevaratul inteles al cuvantului, calauzit fiind de celelalte puteri sufletesti, mintea si vointa si ajutat de harul sfant. Fiindca simtirea omeneasca este cea care poate fi supusa mai usor ratacirii, ea trebuie indrumata si intarita in binele moral prin infranarea patimilor, prin admirarea frumusetilor naturii, prin muzica aleasa, pictura etc.

Dupa ce am vazut si datoriile crestinului catre suflet, sa trecem la analiza : - Datoriilor catre trupul sau.

Acestea se cuprind in in grija fata de viata si sanatatea lui. Crestinul se ingrijeste de de viata sa pe care o pastreaza si o apara atat pentru el, cat si pentru obste, precum cere porunca dumnezeiasca: ”Sa nu ucizi”, iar de sanatatea trupului se ingrijeste prin hrana potrivita si cumpatare, imbracaminte trebuitoare pentru ocrotirea si infatisarea cuviincioasa, locuinta sanatoasa pentru adapostire, curatenie in imbracaminte si locuinta, precum si curatenia trupului, munca si exercitii fizice( caci a trai inseamna a munci), vindecarea sanatatii zdruncinate de o boala si prin odihna, drept cerut de datoria muncii pentru reimprospatarea puterilor si sustinerea sanatatii . Acum sa vedem de ce crestinul trebuie sa isi implineasca datoriile fata de fiinta sa intreaga si datoriile fata de sufletul si trupul sau? Implineste el astfel voia divina? Credinta crestina invata ca omul e creat ”dupa chipul lui Dumnezeu “, ca este scapat din robia pacatului prin jertfa de pe Sfanta Cruce a Mantuitorului, ca este “locasul Duhului Sfant” si chemat la fericirea vesnica. Faptul acesta trebuie sa fie crestinului indemn puternic de a pretui dupa cuviinta darurile si vrednicia cu care l-a inzestrat Dumnezeu numai pe el, adica indemn puternic de a se respecta pe sine.

De aceea, injosirea prin fatanicie, lingusirea si vietuirea pacatoasa, precum si nepasarea fata de cinstea proprie, alcatuiesc pacate impotriva cinstirii de sine. Iar prin impotrivirea pacatului, staruirea si inaltarea in virtute prin dragostea si multumirea catre Dumnezeu si aproapele, care este facut “dupa chipul lui Dumnezeu”, ea arata foloasele cinstirii de sine. Prin dragostea de sine omul are nazuinta de a-si desavarsi viata, de a ajunge la unirea cu Dumnezeu. Dragostea de sine care se manifesta prin grija de luminarea si inaltarea puterilor sufletesti si de mantuirea sufletului si prin grija de sanatatea trupeasca si de intrebuintarea lui spre slujba lui Dumnezeu si a aproapelui, duce la inlaturarea pacatului si la impodobirea cu virtutile crestinesti. Ura de sine prin savarsirea faptelor rele, precum citim in Sf. Scriptura: ”De vietuiti dupa trup, aveti sa muriti, iar de veti omora cu duhul faptele trupului, veti fi vii”. In nici o virtute nu se vede lucrarea harului sfintilor daca nu este si smerenie. Prin ea crestinul recunoaste ca toate darurile si insusirile sale bune le-a primit de la Dumnezeu si de aceea nu se mandreste cu ele. ”Celor mandri le sta Dumnezeu impotriva, iar celor smeriti le da har”. Caci pe cand mandria este moartea virtutilor si viata pacatelor, smerenia este moartea pacatelor si viata virtutilor. Cinstirea de sine, dragostea si smerenia sunt virtutile crestinului, privind datoriile catre fiinta sa intreaga: trup si suflet.

Sufletul care este chipul lui Dumnezeu in om si puterile sufletesti: mintea, vointa si simtirea dau nastere la datoriile cele mai sfinte pentru crestini. De aceea implinirea lor prin activitatea mintii, educarea vointei si indrumarea sentimentelor in nazuinta spre bine, sunt datorii bine intemeiate.

Trupul - zidirea lui Dumnezeu, locuinta si slujitorul sufletului, ia parte la primirea Sf. Taine si-i menit pentru invierea si preamarirea in viata cea de dupa moarte. De trup este legata insa si viata pamanteasca. Viata nu este cel mai mare bun al credinciosului, caci sunt imprejurari care cer primejduirea si chiar jertfirea vietii pentru bunuri de pret inalt si din dorinte curate, asa dupa cum Sf. Apostoli si Sf. Mucenici au implinit cuvantul Domnului: ”Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida, ci sa va temeti mai vartos de acela ce poate sa piarda si trupul si sufletul in gheena”. Dar, in afara de astfel de imprejurari deosebite, datoria crestinului este de a-si pastra viata trupului si de a ingriji de sanatatea lui, caci cu cat trupul este in mai buna stare, cu atat slujeste mai bine sufletului.

’’ Datorii catre sine insusi’’: omul a fost chemat la mantuire in intreaga sa faptura psiho-fizica. Dreptul acesta care are obarsia in vointa divina, a atras omului si datorii privind faptura sa integrala psiho-fizica, dar si datorii catre partile care-l compun: sufletul si trupul. De aici rezulta ca datoriile catre sine insusi sunt necesare, fiind cerute de Dumnezeu si confirmate de constiinta, potrivit Legii Morale.

Dar se pune intrebarea care dintre datoriile crestinului catre sine insusi sunt mai importante, sau ele au valoare morala identica intre ele?

Privind scopul pentru care a fost creat omul, datoriile crestinului catre sine insusi au aceeasi valoare, toate privind castigarea mantuirii, care este inceputa aici pe pamant in colaborarea sufletului cu trupul. Dar intrucat trupul este supus mai usor caderii si actiunile sale trebuiesc supuse actiunilor sufletesti, crestinul trebuie sa dea intaietate datoriilor sale catre suflet si catre puterile sufletesti si apoi celor trupesti.

Deci, ce a rezultat ca sunt datoriile crestinului catre sine insusi?

Datoriile crestinului catre sine insusi exprima forma psihologica ce o imbraca in constiinta sa Legea Morala, potrivit careia omul isi intocmeste viata din punct de vedere sufletesc si trupesc in conformitate cu voia divina, pentru dobandirea desavarsirii sale. Intru cat omul a fost creat ”dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu”, crestinul este dator fata de sine insusi, ca fata de chipul lui Dumnezeu. De aceea datoriile fata de sine insusi ale crestinului sunt absolut reale pentru toti crestinii care doresc sa se mantuie, deci si pentru noi crestinii aflati in fata.

DATORIILE OMULUI CATRE APROAPELE

Pregatirea apercetiva: Am invatat despre datoriile crestinilor fata de Dumnezeu si fata de noi insine. Anuntarea:

Astazi vom invata despre “Datoriile crestinului fata de aproapele” Tratarea: -Cine este aproapele meu? -Cinstirea sau respectarea aproapelui. -Dragostea catre aproapele. -Dreptatea fata de aproapele. -Datorii fata de sufletul aproapelui. -Datorii fata de trupul semenului nostru. Asocierea: Cum iubim pe Dumnezeu si pe noi insine, asa suntem datori sa iubim pe aproapele nostru. Generalizarea: Indeplinirea datoriilor catre aproapele este dovada dragostei fata de Dumnezeu. Aplicarea: Indemnuri in vederea implinirii datoriilor fata de aproapele.

DATORIILE OMULUI CATRE APROAPELE

Iubiti credinciosi,

Am invatat in lectiile trecute despre datoriile pe care le avem fata de Dumnezeu si fata de noi insine. Am invatat atunci cum crestinul slujeste lui Dumnezeu prin cele trei virtuti religioase: credinta, nadejdea si dragostea, si prin implinirea constiincioasa a tuturor actelor de cult dupa randuiala Sfintei noastre Biserici Ortodoxe.

De asemenea, intre datoriile prin care crestinul isi arata cinstirea de sine, am invatat despre ferirea de fapte rele pe de o parte, iar pe de alta parte despre savarsirea faptelor bune, pastrarea cinstei si a numelui celui bun.

Astazi vom invata despre datoriile pe care noi le avem fata de aproapele nostru.

Iubitii mei credinciosi,

Omul, asa cum a iesit din mana lui Dumnezeu, a fost inzestrat cu darul vorbirii, cu grai si cu nevoia de a trai impreuna cu semenii sai. Datorita acestor insusiri omul are anumite indatoriri fata de aproapele sau. Cineva insa ar putea intreba: Cine este aproapele meu? Raspunsul la aceasta intrebare l-a dat insusi Domnul nostru Iisus Hristos in frumoasa parabola a Samarineanului milostiv.

Va aduceti sigur aminte de calatorul cazut pe mana talharilor, a fost ridicat si transportat la o casa de oaspeti, legandu-i-se ranile si purtand grija de sanatatea acestuia. Acestea toate le-a facut un om oarecare, un calator, strain de neamul si tinutul celui cazut pe mana talharilor. De fel din Samaria, samarineanului i s-a facut mila de dansul, i-a legat ranile, l-a ridicat si l-a dus la cea mai

apropiata casa de oameni, fara ca sa cerceteze cine este el, ci numai datorita faptului ca a vazut ca este om ca si dansul.

Raspunsul, deci, la intrebarea “cine este aproapele meu? este acesta: aproapele nostru este orice om, fara nici un fel de deosebire in ce priveste starea lui sociala, cultura lui, credinta lui, neamul caruia apartine etc. Sf Ap Pavel, scriind galatenilor, spune in legatura cu acest adevar: ”Nu mai este nici iudeu, nici elin, nu mai este nici rob, nici slobod, nu este parte barbateasca nici femeiasca, ci voi toti sunteti una intru Iisus Hristos”(Gal. III, 28) Sa vedem acum care sunt datoriile omului fata de aproapele sau.

Iubitii mei,

Datoriile omului catre aproapele sau sunt cuprinse in urmatoarele trei virtuti mai de seama si anume: cinstirea sau respectarea aproapelui arata ca noi recunoastem vrednicia si calitatile sau meritele pe care le are fiecare seaman al nostru. Prin aceasta recunoastem si marturisim ca toti oamenii sunt creati “dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, avand aceeasi fiinta si avand fiecare datoria de a recunoaste unul altuia vredniciile si meritele cu care a fost inzestrat de Dumnezeu. Ce reprezinta dragostea catre aproapele si cum se realizeaza ea? In primul rand, dragostea catre aproapele este virtutea prin care crestinul doreste si voieste aproapelui sau numai bine si-si da silinta sa ii faca acest bine.

Referindu-se la aceasta datorie a omului, Mantuitorul spune:’’Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Tot referindu-se la aceasta datorie a omului fata de aproapele sau, Sf. Ap. Ioan spune: ”De va zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, dar pe fratele sau uraste, mincinos este, ca cel ce nu-l iubeste pe fratele sau pe care l-a vazut, pe Dumnezeu pe care nu l-a vazut cum poate sa-L iubeasca? Si aceasta porunca avem de la Dansul, ca cel ce iubeste pe Dumnezeu, sa iubeasca si pe fratele sau” Mai mult decat atat, dragostea crestina cuprinde pana si pe dusmanii nostri, iar pilda cea mai sublima despre aceasta ne-a dat-o insusi Mantuitorul, care a rostit asupra rastignitorilor Sai cuvinte pline de indurare: ”Parinte iarta-le lor ca nu stiu ce fac” Sfanta Biserica ne indeamna sa ne purtam fata de vrajmasii nostrii cu ingaduinta, sa fim iertatori, nu razbunatori, intemeiandu-se pe invatatura Mantuitorului care a zis: ”Ati auzit ca s-a zis: sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau. Iar eu zic voua: iubiti pe vrajmasii vostrii, binecuvantati pe cei ce va blesteama, faceti bine celor ce va urasc pe voi, si va rugati pentru cei ce va supara si prigonesc pe voi”. Aceasta purtare a noastra fata de vrajmasii nostri, presupune o mare tarie a sufletului nostru de a infrange pornirile noastre spre intoleranta si razbunare. Aceasta purtare a noastra necesita o nesfarsita dragoste pentru semenul nostru, dupa cuvinte Sf. Ap. Petru, care a spus: ”Nu rasplatiti raul cu rau, sau ocara prin ocara, ci dimpotriva binecuvantand, stiind ca spre aceasta sunteti chemati, ca sa mosteniti binecuvantarea”.

Roadele care izvorasc din dragostea catre aproapele sunt: rabdarea, bunatatea, ingaduinta, blandetea, mila, recunostinta, cinstea si dreptatea.

Sa vedem acum, ce inseamna dreptatea fata de aproapele.

Dupa invatatura Bisericii Ortodoxe, dreptatea este marturia dragostei fata de aproapele si se arata in respectul vietii, sanatatii, cinstei, libertatii si al tuturor bunurilor lui. Cu alte cuvinte, dreptatea fata de aoroapele este recunoasterea cu fapta a tuturor drepturilor ce se cuvin aproapelui si ocrotirea lor cu sfintenie. Deci, dreptatea cere sa dam fiecaruia ce este al sau si sa nu pagubim pe nimeni cu nimic.

Dar, iubitii mei credinciosi, omul mai are unele datorii si fata de viata sufleteasca si trupeasca a aproapelui sau. Intre datoriile fata de viata sufleteasca a aproapelui nostru putem socoti : a) rugaciunea, b) exemplul cel bun, c) povatuirea duhovniceasca sau certarea frateasca pentru calcarea poruncilor. De asemeni, intre datoriile fata de viata sufleteasca a aproapelui socotim datoria de a spune totdeauna numai adevarul, ferindu-ne de minciuna, de a ne tine cuvantul dat si fagaduinta ce am facut, precum si recunostinta fata de semenul nostru. Numai purtandu-ne astfel, pot exista intre oameni legaturi dupa voia lui Dumnezeu iar viata poate inflori, poate progresa. Intre datoriile fata de viata trupeasca a aproapelui nostru, amintesc cuvintele Mantuitorului : ,,Precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor asisderea’’. (Luca VI, 31). Cu alte cuvinte, tot ceea ce pretindem sa ne fie facut de aproapele nostru, noi insine suntem datori sa facem acestuia. Va amintiti desigur, totin legatura cu datoriile fata de viata trupeasca a aproapelui nostru, de cuvintele Mantuitorului rostite cu privire la Judecata de Apoi :,, Veniti binecuvantatii Tatalui Meu si mosteniti Imparatia care este gatita voua de la intemeierea lumii. Ca am flamanzit si Mi-ati dat de am mancat, am insetat si Mi-ati dat de am baut, strain am fost si M-ati primit, gol si M-ati imbracat, bolnav am fost si M-ati cercetat, in temnita am fost si ati venit la Mine’’. Iar, la nedumerirea celor carora se adreseaza, Mantuitorul spune : ,, Amin zic voua, intrucat ati facut unuia dintre acesti frati ai Mei, Mie ati facut’’ (Matei XXV, 34 si urm.). Asadar, faptele de dragoste sunt cele cu totul dezinteresate, cele lipsite de egoism, sunt mai ales cele facute fata de oamenii necajiti si lipsiti, nebagati in seama si de la orice semen al nostru de la care nu asteptam nimic in schimb, nici rasplata materiala, nici ajutor, nici lauda.

Iubiti credinciosi,

Parabola samarineanului milostiv a fost incheiata de Mantuitorul cu urmatoarele cuvinte :,, Mergi si fa si tu asemenea ’’. Din aceste cuvinte rezulta ca si noi suntem indatorati sa implinim cu toata dragostea porunca iubirii si datoriile ce decurg din aceasta, fata de aproapele nostru. Crestinul trebuie sa iubeasca pe aproapele sau, care e orice om, ca pe sine insusi, fiindca toti oamenii sunt facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si sunt frati intre ei, deopotriva iubiti de Dumnezeu, care pentru mantuirea lor si-a jertfit pe unicul Sau Fiu, pe Domnul nostru Iisus Hristos.

Amin !

DATORIILE CRESTINULUI CATRE FAMILIE

Pregatirea aperceptiva : 1/ Se fixeaza in timp si spatiu ideea de familie. Se face evocarea imaginii mamei, a bunicii. 2/ Am venit la Biserica sa ne rugam pentru trupuri, suflete, sanatate, casa, copii etc. Aici stam putin. Cea mai mare parte a vietii o petrecem in familie. 3/ Daca suntem crestini, cum e familia noastra ? Crestina ? 4/ Avem datorii catre familia crestina ? Ne spune ceva Biserica dsepre aceasta ? Anuntarea : Astazi voi vorbi despre indatoririle crestinuli catre familie. Tratarea : 1/ Viata omeneasca incepe cu familia. Prima familie : Adam si Eva. 2/ Veacurile si randuielile sociale au privit familia fiecare in genul lor. 3/ Mantuitorul Iisus Hristos se naste intr- o familie. El sfinteste familia. Cana Galileii. Familia Martei si Mariei pe care o iubeste. 4/ Pretuieste pe membrii familiei ; fiul unei vaduve, fiica lui Iair, fiul risipitor, tatal etc. 5/ Invatatura Sa e continuata de Apostoli, mai ales de Sf. Pavel. 6/ Familia este asezamant divin. Taina Cununiei pentru ajutorarea reciproca, nastere de copii si infranare trupeasca. 7/ Prima forma de viata de obste e familia, primul asezamant de viata morala. 8/ Propasirea familiei se face prin iubire. ,, Din aceasta vor cunoaste oamenii ca sunteti ucenici ai Mei, de veti avea dragoste intre voi ’’. 9/ Daca aceasta e familia, carea sunt indatoririle noastre catre ea ? Carea sunt membrii ei mai apropiati : tata, mama, copii, bunicii, unchii, rudele mai indepartate ; prietenii, cunoscutii, orice crestin in genere. 10/ Datorii trupesti fata de familie : - acordarea unei bune existente ; bune conditii de viata ; - crearea posibilitatilor pentru munca, odihna, etc. - grija pentru sanatate, igiena, etc. 11/ Datorii sufletesti fata de familie : -iubirea si cinstirea familiei ; - ajutorarea cu credinta, cumpatare ; - grija pentru nasterea de prunci. a) Celibatul si monahismul au la baza un sfat apostolic. b) Casatoria si familia au la baza o porunca, o taina. c) Lipsa intentionata a copiilor e pacat strigator la cer. 12/ Datorii asupra copiilor : - a-i crestina prin Botez ; - a le da educatie generala si crestina; - a-i invata sa se inchine, sa se iubeasca, sa ia parte la slujbele Bisericii, sa se impartaseasca, sa citeasca sfintele carti ;

- a-i pune in legatura cu Biserica; - sa le intareasca vointa ;

- sa le dea exemplu bun, asa cum au facut Parintii Sf. Biserici. Asocierea :

Aspectul diferential intre familia pagana si cea crestina. Generalizarea :

Familia crestina e sfintita de Biserica. In ea trebuie sa se realizeze poruncile Bisericii. In viata familiei sa pulseze iubire crestina, caci familia crestina nu poate fi in afara Bisericii. Sa ne hotaram a indeplini toate poruncile Bisericii, date prin conducatorii ei, izvorate din Sf.Scriptura si Sf.Traditie, ca viata si lumea sa devina crestine.

DATORIILE CRESTINULUI CATRE FAMILIE

Frati crestini,

Este primavara afara si este frumos. Amintirile vin si se infiripa ca intr-un caier. Suntem aici, tineri si mai in varsta, batrani cu parul carunt si copii cu zambetul pe fata. Ca dintr-un tablou se desprinde chipul bunicii, al mamei care poate a adormit, al tatalui si al celor iubiti. Ce chipuri dragi ! Ce chipuri sfinte ! Cine n-a avut sau nu mai are inca o bunica iubitoare ? Cine nu a simtit si poate ca mai simte azi caldura si mangaierile unei maini de mama ? Cine nu pretuieste chipul unui tata bun si iubitor ? Toti ! Toti acestia formeaza cuibul vietii noastre, in care se tese fericirea, in care rodeste iubirea si peste care Dumnezeu trimite binecuvantarea Sa. Am venit cu totii azi in Biserica sa ne rugam pentru sufletul, trupul, casele, copii, grijile noastre din viata, pentru bunul rost al familiei noastre. Ducem cu totii o viata crestina. Nu? Dar unde se petrece cea mai mare parte a vietii noastre? Acasa, in familie. Prin urmare, daca noi ne numim si suntem crestini, trebuie ca si familia noastra sa fie crestina. Cum ne purtam noi in familie ? Crestineste ?

Avem noi, sau n-avem datorii catre familia crestina ? Ne spune oare ceva Biserica, izvoarele noastre de credinta despre aceasta ? Ne spune, de buna seama. Sa vorbim astazi despre indatoririle crestinului fata de familie. Fratilor, Viata omului pe pamant nu e cu putinta fara de familie. Viata omeneasca a inceput in familie. Ce este familia ? Daca ne uitam bine- si fiecare dintre noi traieste in familie- sa ne dam seama ce inseamna familia.Vedem ca e viata cea dimpreuna a doi soti uniti prin iubire. Vedem in jurul lor copii cei binecuvantati de Dumnezeu si o atmosfera de multumire, de incredere, de pace. Daca ne amintim primele afirmatii ale credintei noastre, observam ca prima familie a fost Adam

si Eva. V-am vorbit altadata despre scopul Creatorului in zidirea oamenilor si despre pacatul si sfarsitul dureros al primei familii.

Dar viata si-a urmat drumul ei, in familie. Veacurile si epocile cu randuielile lor felurite de viata au privit-o cu specificul lor fiecare. De aceea, familia a ramas si va ramane pana la sfarsit, caminul de pace si fericire a vietii, celula vietii sociale si morale din lume. Domnul nostru Iisus Hristos S-a nascut intr-o familie. Nasterea Lui a fost supranaturala : Iisus Se naste dintr-o Fecioara. In invatatura Sa, El nu uita familia, ci o inalta si o sfinteste. Cand incepe familia ? Cu ocazia unei casatorii in fata oamenilor si in fata lui Dumnezeu, prin Taina Nuntii.Cat a fost mic, Iisus traieste in familie langa Maica Sa. Cand iese la propovaduire, prima minune pe care o savarseste a fost cu ocazia unei nunti, cu ocazia intemeierii unei familii in Cana Galileii. Iubeste mult casa si familia Martei si a Mariei, surorile prietenului Sau Lazar, la a carui moarte a lacrimat si pe care l-a inviat. Cat de bine S-a simtit Iisus in mijlocul lor ! De asemenea Mantuitorul pretuieste nespus de mult pe fiecare membru al familiei, si-i aseaza in pozitiile cele mai inalte.

Ia aduceti-va aminte de minunea cu invierea fiului vaduvei din Nain, de Iair, mai marele sinagogii pe a carui fiica o inviaza, de femeia cananeanca etc. Si daca ne aducem bine aminte de parabolele cu lucratorii viei, vedem, cred, si mai bine iubirea lui Hristos pentru familia noastra. Aceasta minunata invatatura a Sa a fost continuata de Apostoli, care in predica si scrierile lor, au intarit aceasta invatatura.

Ridicarea familiei de catre crestinism e o realitate nezdruncinata. Dupa invatatura noastra crestina, familia nu e un asezamant omenesc, ci unul dumnezeiesc, care se infaptuieste prin unirea a doi soti in fata Sf.Altar – prin Sf.Taina a Cununiei, pentru ajutorare reciproca, nastere de prunci si infranare trupeasca.

S-a spus ca omul e zidit ca sa traiasca in lume, in societate, in mijlocul semenilor sai. ,, Si a zis Dumnezeu : Nu este bine sa fie omul singur pe pamant, sa-i facem ajutor asemenea lui ’’ ( Fac. II, 18). Prin urmare, daca cea dintai forma de viata sociala este familia, apoi tot ea este si cel dintai asezamant de viata morala a omului, neaparat trebuitor pentru viata in societate, adica in viata. Cartea noastra de invatatura ne lamureste foarte bine, aratandu-ne ca familia e o rasadnita de virtuti si izvor de intarire morala. Primele indrumari de morala aici le capata crestinul si acestea se intiparesc asa de bine in suflet, incat nu se poate uita niciodata. Toata ravna crestinului pentru respectarea si sprijinirea familiei porneste din marea porunca a iubirii. ,, Din aceasta vor cunoaste oamenii ca sunteti ucenici ai Mei, de veti avea dragoste intre voi’’, ne spune Mantuitorul Hristos. In orice miscare, in orice fapta, in orice gand, sa fie dragostea cea mare, dragostea de Dumnezeu si de semenul nostru. Din dragostea aceasta netarmurita se oglindeste in viata fiecarui crestin chipul lui Iisus Hristos, care creste din ce in ce mai mult in noi si noi in el. Locul in care ne adapam sufletul nostru insetat este Biserica Sa. ,,De inseteaza cineva sa bea’’.Deci familia crestina este camara vietii, a fericirii si locul unde rasuna mantuirea, ca un ecou al dragostei ca virtute crestina. Sa vedem acum care sunt indatoririle noastre fata de familie. Trebuie sa precizam ca astazi traim

intr-un mediu crestin. Toti membrii mai apropiati sau mai departati ai familiei sunt crestini. Care sunt principalii membri ai familiei ?- tata, mama, copiii, unchii, bunicii, rudele mai indepartate. Dar cei mai de departe ?- prietenii, cunoscutii, orice crestin, in genere. Din aceste doua categorii vom vedea ca indatoririle sunt mai mari sau mai mici- cu cat membrii despre care este vorba sunt mai departe sau mai aproape de familia propriu-zisa, de soti. Va trebui sa indeplineasca urmatoarele indatoriri :

1/ Din punct de vedere al vietii trupesti :

- Sa lucreze la creatia unei mai bune existente, adica sa oranduiasca mai bune conditii de viata in societate, sa agoniseasca un camin sanatos, corespunzator cu nevoile membrilor familiei, sa creeze posibilitati favorabile muncii si odihnei s. a. Ar putea spune cineva si ci drept cuvant : bine, dar aceste datorii le poate avea orice fel de oameni, ,,Chiar necrestin’’.

- Da, este adevarat, dar acolo in familia unde este prezent Mantuitorul Iisus Hristos, toate aceste fapte si realizari sunt incalzite si luminate puternic de dragostea crestina. 2/ Din punct de vedere al vietii sufletesti, crestinul are urmatoarele datorii: - Sa-si iubeasca si cinsteasca familia si pe membrii ei, ,,precum Hristos si-a iubit Biserica’’( Romani XIII).

- S-o ajute cu credinta curata si cumpatare, adica sa traiasca in chip desavarsit, impartasind grijile si nevoile si cautand sa traiasca poruncile lui Dumnezeu . - Sa-si dea toata silinta pentru a indeplini porunca data omului de la inceput, de la zidire, cand i-a zis : ,,Cresteti si va inmultiti si stapaniti pamantul’’( Facere I, 27). Este prima porunca data de Dumnezeu omului, cand l-a asezat in starea desavarsita din rai- prima si cea mai veche porunca. Este, daca vreti, formula divina de instituire a familiei si a prelungirii vietii in lume, familie care nu se poate inchipui fara copii. Daca ar fi asa, lumea - ca oameni vorbind – ar inceta, prin neimplinirea acestei datorii. Si daca a venit vorba acum despre aceasta, putem spune cat de putin este respectata, azi, aceasta porunca ! Toti o cunoastem !

Daca este asa, apoi macar noi crestinii, macar noi cei care ne-am mantuit prin nasterea, prin moaretea si invierea unui Fiu, Fiul Tatalui Ceresc, Mantuitorul Iisus Hristos, cel mai sfant dintre fii, sa stim ca nu ne putem desavarsi fara aceasta. Masura desavarsirii pentru intrarea in paradis, o dau pruncii : ,,Lasati pruncii sa vina la Mine’’, ,,Cine nu va fi ca unul ca acestia nu va intra in Imparatia cerurilor’’ . Casatoria si nasterea de prunci asigura familiei dreptul la mantuire, caci zice Sf. Scriptura : ,,Femeia se mantuieste prin nasterea de prunci’’, iar mamei ii da putinta de a se lauda ca a nascut si a purtat in bratele lor pe sfinti.

Celelalte forme de viata, celibatul si monahismul, sunt bazate pe sfaturi apostolice, pe o experienta a Bisericii ; ele n-au taria unei porunci directe a lui Dumnezeu. Noi respectam si ne plecam in fata unei straluciri ca a Sf. Maxim Marturisitorul, care slujea la un loc cu ingerii, sau a Sf. Grigorie Palama,-chipuri care au ridicat monahismul la inaltimi nebanuite, dar nu putem pune mai prejos munca si suferintele unei mame care a nascut zece copii, si i-a dat societatii, sau – dupa cum a procedat Vrancioaia, oferind lui Stefan Cel Mare pe cei sapte fii, sapte brazi ai sai ale caror nume le poarta astazi sapte munti din partile Moldovei. 3/Datorii fata de copii.

- Prima este datoria de a-i crestina, a-i boteza pe copii, cu grija, sa nu moara nebotezati. Aceasta o poate face preotul si in caz de boala, orice crestin. - A-i invata carte, dar mai ales a le da o educatie crestina. - A-i pune in legatura cu Sf. Biserica, invatandu-i sa se iubeasca, sa se inchine, sa se roage, sa ia parte la Sf. Slujbe, sa cante, sa se impartaseasca cu Sf. Taine, sa citeasca sfintele carti, sa respecte mormintele s.a.

- Sa-i indemne la savarsirea virtutii, invatandu-i sa fie milosi. - Sa le dea o pilda buna pentru viata lor. Mare lucru este pilda in familie, pilda de credinta si de dragoste fata de Dumnezeu si de oameni. Asa s-au faurit sfintii si eroii Bisericii noastre, in pepiniera familiei crestine. Istoria ne arata cum au putut mamele si bunicile – parintii familiei- sa daruiasca Bisericii pe un sfant ca Ioan Gura de Aur, sau ca Vasile cel Mare, pe un Grigorie de Nyssa sau Ambrozie, pe un Constantin cel Mare sau Augustin, sau daca vreti mai aproape de noi, pe mama lui Stefan cel Mare sau Anastasia Saguna, mama marelui Vladica din Ardeal.

Sau, ce sa mai spunem mamele si bunicile noastre, care ne-au invatat sa ne inchinam, sa iubim Biserica si tara si care au invatat pe crestinii Bisericii si neamului nostru sa iubeasca pe Dumnezeu si pe oameni.

La cresterea vietii familiei crestine si a noastra, pe langa darul haric daruit de Sf. Biserica, pe langa invatatura data de preoti, in cea mai buna parte contribuie familia si mai ales mama crestina la mantuirea sufletului. Pe bratele ei cresc ,, Hristoforii ’’ – purtatorii de Hristos si pionierii culturii si civilizatiei de maine a lumii, pe care noi o dorim cat mai crestina. Fratii mei,

Familia mai inainte de a fi crestina a fost pagana. Istoria ne e martora la atatea aspecte triste ale vechii familii. Acolo tatal era stapan absolut, un tiran, ce putea sa vanda sau sa –si ucida copii sau sotiile. Respectul de familie era relativ si in functie de starea sociala. Rostul femeii era minor – copii la fel. Poligamia desfiinta acea aureola a familiei crestine. Subordonata pornirilor si intereselor politice si sociale, chiar in casa unor imparati ca Nero, Deciu sau Iulian Paravatul,

mamele au ramas celebre in paganism. Dar daca amintim pe Cornelia, mama Grahilor, pe Andromaca sau pe Penelopa, acestea au ramas in istorie pentru cu totul alte motive decat pentru Dumnezeu. Familia pagana deci era nedreapta, aspra, imorala. Casatoria era un simplu contract, de cele mai multe ori nerespectat.

Familia crestina e dreapta, morala, sfintita de Biserica. Ea nu poate fi in afara Bisericii si in ea trebuie sa se implineasca si sa se traiasca poruncile lui Dumnezeu. Prin urmare, familia ramane ca prima si cea mai necesara celula a vietii sociale si crestine. Prin implinirea indatoririlor aratate fata de ea, noi o intarim si-i dam rolul ei adevarat. In duhul dragostei si al credintei crestine vom ajunge in momentul ca fiecare membru al familiei sa ajunga un bun membru al Bisericii, un om cinstit in viata sa si corect in raporturile sale cu aproapele, un desavarsit implinitor al cuvintelor Sf. Ap.Pavel : ,, Nu eu, ci Hristos, este cel ce traieste in mine ’’ . Sa ne hotaram ca fiecare dintre noi, in casa, in familia si in caminul sau, sa caute a-si indeplini toate indatoririle aratate pentru intarirea vietii, a familiei si a Bisericii noastre Ortodoxe. AMIN !

DATORIILE CRESTINILOR DE A IMPODOBI SI A INTRETINE SF. LOCAS

Pregatirea aperceptiva : Duminica trecuta v-am vorbit de Sf.Locas de inchinaciune si insemnatatea lui. Scurta amintire a ideilor amintite. Anuntarea : Astazi voi vorbi despre datoriile crestinilor de a impodobi si a intretine Sf.Locas si care sunt acestea. Tratarea : 1/ Dupa cum omul isi ingrijeste si-si impodobeste casa lui pamanteasca, cu atat mai mult e chemat sa-si impodobeasca si sa intretina locuinta lui sufleteasca – casa Tatalui Ceresc. 2/ Dumnezeu a inzestrat pe om cu puteri sufletesti alese si suficiente ca sa traiasca bine si sa-L preamareasca pe El. 3/ Insusi Dumnezeu a poruncit sa I se faca locas de inchinaciune. -Sf.locasuri in Legea V.Testament. -Sf. locasuri in Legea N.Testament. 4/ Dumnezeu a poruncit sa I se faca locasuri de inchinaciune : -nu numai pentru preamarirea Sa, cat mai ales pentru folosul nostru. 5/ Din insemnatatea si folosul Bisericilor rezulta marea datorie a credinciosilor de ale impodobi si intretine. 6/ Impodobirea si intretinerea Casei Domnului impune o atentie deosebita ; nu orice lucru sau podoaba sunt vrednice de sfintenia ei. 7/ Care sunt cele mai de seama podoabe ale Bisericii. Asocierea : Dupa cum avem datoria crestineasca de a cerceta cat mai des Sf.locas si a participa la inchinaciunea lui cu toata vrednicia, tot asa suntem datori sa ne ingrijim de buna lui stare si de

infrumusetarea lui. Cine zice ca pe Dumnezeu il iubeste, iar Casa Lui o nesocoteste mincinos este. Aplicarea : -Sa luam aminte la Biserica noastra si sa vedem daca ea marturiseste ca ne-am facut pe deplin datoria fata de ea. -Pictura afumata si gardul in darapanare asteapta pe credinciosii Sf. Biserici sa-si faca datoria. -Dumnezeu binecuvinteaza si sfinteste pe cei ce iubesc podoaba Casei Sale.

DATORIILE CRESTINILOR DE A IMPODOBI SI A INTRETINE SF. LOCAS

Iubiti credinciosi,

In duminica trecuta v-am vorbit despre Sf. Biserica in care iata-ne si astazi adunati laolalta in numele Domnului nostru Iisus Hristos. Nadajduiesc ca ati inteles si v-ati patruns de inalta menire si de marea insemnatate a acestui sfant asezamant pentru viata noastra crestineasca. Va mai reasmintesc totusi pe scurt din cele ce v-am spus ca sa va intre mai bine in minte si la inima si ca sa auda si cei care din binecuvantate sau nebinecuvantate pricini n-au fost de fata Duminica trecuta. Va spuneam ca Biserica e locasul care cuprinde inauntrul sau un loc sfintit, despartit de tot ce este necurat si hotarat numai pentru savarsirea lucrarilor sfinte ; ca e locul tainic unde ne separam, ne retragem din grijile si necazurile vietii, de grija cea lumeasca, ca sa traim duhovniceste macar cateva clipe, intr-o lume curata si inalta, in lumea cea cereasca. Biserica este Casa Tatalui ceresc in care noi fii Sai cei pamantesti venim sa-L cinstim, sa luam de la El binecuvantarea si intelepciunea pamanteasca si sa-L rugam sa ne impartaseasca si din darurile Sale cele bogate. Prin forma ei, prin oranduiala ei, prin slujbele ei si prin atmosfera ei, va spuneam dupa vorba unui adanc si evlavios ganditor crestin, ca Biserica este si trebuie sa fie un colt din cerul lui Dumnezeu, imitat sau readus pe pamant !

De aceea va atragem atentia sa intelegeti de cata cinstire si pretuire suntem datori noi crestinii fata de Sf. Locas de inchinare si cat folos sufletesc au cei ce-l cerceteaza cat mai des si cu vrednicie. Astazi va voi vorbi despre acele datorii care marturisesc cel mai mult despre cinstirea si pretuirea Sf. Locas si anume despre ,, datoriile tuturor crestinilor de a impodobi si intretine Sf. Locas ’’ ca atare, adica potrivit menirii, insemnatatii si sfinteniei sale.

Iubiti credinciosi,

Stiti bine ca in casele in care locuim, fiecare dintre noi se ingrijeste si se straduieste sa fie casa lui cat mai incapatoare, mai solida, mai curata, cat mai bine inzestrata cu toate cele de trebuinta si cat mai bine impodobita, atat pe dinafara, cat si pe dinauntru. Toate aceste stradanii ale omului servesc pentru atingerea celor doua mari scopuri ale vietii sale pamantesti: satisfacerea traiului sau de viata si pentru cinstea sau demnitatea sa de om. Omul insa nu are trebuinta numai de cele necesare vietii trupesti si societatii in care traieste, ci si de

multumirea sufletului sau. Cea mai inalta cinste si aleasa mandrie a omului este ca e fiul lui Dumnezeu creat dupa chipul Lui.

Prin faptura sa omul este o fiinta cu o dubla cetatenie; cu trupul este cetatean al pamantului, iar cu sufletul este cetatean al cerului. Spre deosebire de animale, omul a fost inzestrat de Dumnezeu cu alese simtiri. Domnul i-a daruit lui puteri sufletesti cu care sa cunoasca si sa realizeze in viata binele, frumosul si adevarul.De asemenea Dumnezeu l-a asezat pe om in locuri frumoase si imbelsugate, in gradina Edenului. Prin urmare a cunoscut omul maretia si puterea lui Dumnezeu si s-a impartasit din ele .De aceea el n-a uitat ‘modelul’, caci dupa ce a fost alungat din paradis, a cautat si el sa faureasca cu sudoarea fruntii sale din pamantul gol o gradina frumoasa si imbelsugata, dar mai presus de toate a cautat sa-si dobandeasca frumusetea cea din rai si sa se impace cu Dumnezeu Tatal.

De atunci si pana astazi omul a framantat pamantul in fel si chip si a reusit sa-si indulceasca cat de cat viata. Si-a facut adaposturi cat mai bune si durabile care sa-i ocroteasca viata si tot felul de mijloace de trai care de care mai bune si mai inlesnitoare pentru trebuintele lui trupesti si pamantesti .Dar ceea ce a faurit el mai frumos, mai inalt si mai de valoare, au fost tocmai acele locuri sfintite si deosebite de asprimea si rautatea zilei – bisericile in care a pus toata ravna, priceperea si nazuinta lui pentru multumirea si inaltarea sufletului lui. Dupa cum omul isi ingrijeste si-si impodobeste casa lui pamantesca, cu atat mai mult s-a simtit chemat sa-si impodobeasca si sa intretina casa sufleteasca – Casa Tatalui ceresc. Asa s-a facut ca locasurile de inchinaciune ale crestinilor au fost totdeauna si continua sa fie si astazi din cele mai impunatoare si admirate, atat prin proportiile lor cat si prin podoabele lor. Lui Dumnezeu i-a inchinat omul toata forta si tot ce a produs mai minunat, geniul sau. I-a facut omul lui Dumnezeu in pustietatea sufletului sau oaza de lumina, adica loc vrednic si curat asternut picioarelor Lui pe care sa coboare si sa-l cerceteze pe el. Va intrebati pe buna dreptate ; oare Dumnezeu are nevoie de casa facuta de maini omenesti si de podoabe pamantesti ?

Despre trebuinta de a avea locasuri de inchinare si despre sfintenie cu care sa fie intretinuta si impodobite aceste locasuri sau biserici ne vorbeste –direct sau indirect –cuvantul Sf. Scripturi in care ne spune clar ca insusi Dumnezeu a poruncit sa i se faca locasuri sfinte. Asa, i-a zis Dumnezeu lui Moise, conducatorul poporului Israel : ,,Sa-mi faci locas sfant si voi locui in mijlocul lor ’’ ( Ies. XXV, 8) ,adica in mijlocul poporului. Imparatul si psalmistul David a primit de asemenea o astfel de porunca : ,, Ingerul Domnului zice lui Gal proorocul ca acestea sa-i spuna lui David : Sa vina David si sa faca jertfelnic Domnului lui in aria lui Ornan Iubuseul’’ (I Cronici XXI, 18) .Dar David, tot din porunca Domnului –pana la urma n-a facut el templul ,,ca a varsat inaintea lui Dumnezeu mult sange pe pamant ’’ ( I Cronici XXI, 18) , ci l-a insarcinat pe fiul sau Solomon. Acesta a zidit un templu maret, impodobit cu aur, argint, arama si pietre scumpe si l-a inchinat lui Dumnezeu, destinandu-l rugaciunii obstesti.

Si mai stim din Sf. Scriptura ca alcatuirea cortului sfant de catre Moise in pustiu, precum si a

templului din Ierusalim zidit de imparatul Solomon, s-au facut dupa planul dat de Insusi Dumnezeu si dupa gustul Sau in toate amanuntele. (Evr. VIII, 5 ; Ies. XXV, 9-40) Cei care vreti sa stiti in amanunt cum au fost construite acestea si cum au fost impodobite, cititi cap 25-40 din cartea Exodul sau Iesirea si va veti minuna. Este adevarat ca toate acestea se refera la credinciosii din Testamentul Vechi.Totusi, acelasi Dumnezeu este si al nostru al credinciosilor, iar poruncile date acolo privitoare la zidirea templului n-au fost revocate sau nascocite de Domnul nostru Iisus Hristos. Dimpotriva, au fost mentinute de Mantuitorul si de Sf. Apostoli care au cinstit templul ca locas sfant, destinat cultului public. Sunt numeroase locurile din Sf. Scriptura unde se arata ca au participat la cultul de la templu. A fost adus pruncul Iisus ca sa fie inchinat lui Dumnezeu ca orice intai nascut din parte barbateasca al lui Israel ( Luca II, 21-24)

In templu a zabovit Iisus la varsta de 12 ani cand a zis parintilor Sai care-L mustrau fiindca il cautasera vreme de 3 zile : ,, Oare nu stiati ca trebuie sa fiu in Casa Tatalui Meu ?’’ (Luca II, 49) Pe zarafii si negustorii care vindeau si cumparau in templu animale de jertfa (oi, boi, porumbei) si altele, Hristos ii mustra si-i biciuieste, zicandu-le : ’’oare nu e scris ?Casa mea se va chema casa de rugaciune pentru toate neamurile , iar voi ati facut-o pestera de talhari’’ ( Marcu XI, 17) Retineti, deci ,ravna cu care Domnul nostru Iisus Hristos a aparat cinstea si bunacuviinta a Sf .Locas de inchinare a tatalui Sau.

Apostalul Pavel graieste :’’M-am suit in Ierusalim ca sa ma inchin. Si nu m-am gasit nici in templu pricindu-ma cu cineva sau fiind rascoala in norod, nici in sinagogi, nici in cetate ’’ ( Fapte XXIV, 11-12) .Intelesul care reiese din intreaga povestire in legatura cu aceasta, ne lamureste Sf. Ap. Pavel a venit la Ierusalim dintr-o indepartata calatorie misionara anume in acest scop. Tot Sf. Ap. Pavel ne spune altadata : ’’Cand m-am intors la Ierusalim si ma rugam in templu , mi sa intamplat o rapire de mine insumi.’’ (Fapte XXII, 17). Este momentul cand Domnul i se arata lui Pavel in vedenie si-l vesteste ca-l va trimite departe la neamuri. Prin urmare Domnul i se arata lui Pavel in templul unde se inchina si deducem ca locul de inchinare publica al apostolilor era tot in templu.

De asemenea in multe locuri din Sf. Scriptura locasul de inchinare, Biserica, se cinsteste cu numele de ‘’Biserica lui Dumnezeu ‘’ ( Lev.XI) , ,,Casa lui Dumnezeu ‘’, ,,casa de rugaciune’’ , ‘’locas sfant’’, ‘’biserica sfanta ‘’,si ,,sfintitoare’’. (Mat.XIII, 16-17) Din atitudinea Mantuitorului, a Sf. Apostoli si din aceste nume rezulta marea insemnatate si pretuire ce o are locasul de inchinare sau Biserica. Nu ne putem lasa lipsiti de astfel de locasuri, deoarece astfel am cauta sa ne lipsim de sfintenia lui care a fost restabilita de Insusi Mantuitorul nostru, de sfintenia rugaciunii in comun si de prezenta lui Dumnezeu in mijlocul nostru. Daca ne gandim mai bine, dragii mei, Dumnezeu n-a vrut Bisericile numai pentru marirea Sa, ci mai mult pentru folosul nostru. Fara indoiala ca la maretia lui Dumnezeu nimic nu-i adauga, nici zidurile groase, curate si zugravite ale Bisericilor, nici turlele inalte si lucitoare, nici altarele impodobite cu aur, argint si pietre scumpe nici policandrele incarcate cu lumini. Mai inainte de a fi lumea, Dumnezeu era tot asa de mare fara Biserici ca si acum cu Bisericile. Sf.Ap.Pavel zice :,, Dumnezeu care a a facut lumea si toate cele ce sunt intr-insa, nu locuieste in locasuri facute de maini, nici de maini omenesti nu se slujeste , ca si cum ar avea trebuinta de ceva’’ (Fapte XVII,

24-25) Ceea ce El a vrut a fost spre folosul oamenilor, ca sa aiba pe pamant un loc unde candi si vor arunca privirea sa se faca mai curati si mai buni. Adica Bisericile care oglindesc maretia lui Dumnezeu sa aminteasca omului de puterea Lui si sa-l faca sa-I pazeasca poruncile. Dumnezeu este in tot locul in acelasi timp, dar este mai ales acolo unde este asteptat si preamarit, acolo unde omul s-a pregatit sa-L primeasca ca pe un stapan a toate. Din cele spuse pana acum rezulta cat de necesare sunt pentru mantuirea sufletelor noastre Bisericile si de aici datoria credinciosilor de a le impodobi si a le intretine ca pentru Imparatul Slavei. Aceasta datorie a credinciosilor izvoraste din insasi porunca lui Dumnezeu adresata lui Moise pentru facerea cortului :``Vorbeste copiiilor lui Israel sa-mi aduca un dar ,sa-l primiti pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inima`` (Ies. XXV, 1) .Iar cortul sfant si templul din Ierusalim s-au facut din darurile tuturor fiilor lui Israel. Dumnezeu nu este multumit cu jertfa si recunostinta unuia, ci a tuturor fiilor Sai :’’Au cei noua unde sunt ?’’ zis Mantuitorul leprosului care venise sa multumeasca din cei 10 pentru tamaduirea Sa. La fel si in Legea Noua a lui Hristos, Biserica, adunarea sau comunitatea crestinilor, isi zidea locasuri de rugaciune si jertfa prin obolul tuturor membrilor ei. Dar, impodobirea si intretinerea Bisericii nu este un lucru usor, superficial si ieftin, ci este o grija scumpa si o atentie deosebita potrivit inaltei sale meniri de a fi Casa a lui Dumnezeu. In cartea Iesirii ni se arata clar ce daruri si podoabe sunt bine placute Domnului cand ii spune lui Moise :’’Iata ce veti primi de la ei ca dar :aur,argint si arama ; materii vopsite albastru, purpuriu si carmeziu ; panza de in subtire si piei de berbec vopsite rosu ; pietre scumpe, pietre onix , undelemn pentru sfesnic , mirodenii pentru undelemn si pentru tamaia mirositoare. (I Cronici 29) Prin urmare, pentru Casa lui Dumnezeu trebuie aduse cele mai scumpe si mai rare lucruri, prin care sa se poata marturisi cinstire ce I se aduce Lui si sfinteniei Lui. -Cea dintai datorie a credinciosilor este sa zideasca lui Dumnezeu o cladire mareata si solida, care sa depaseasca prin maretia si cucernicia aspectului ei pe toate celelalte asezaminte omenesti din jurul ei.

-A doua datorie este de a impodobi pe dinauntru si pe dinafara cu Crucea cea zguduitoare a Mantuitorului si cu picturi care sa redea pe cat posibil toata istoria si drama mantuirii noastre inconjurata de chipurile celor placuti ai Domnului , de corturile proorocilor, sfintilor, mucenicilor, si cuviosilor Lui, care sa destepte in noi toata frica si respectul. -A treia datorie fata de bunastarea Bisericii este ca credinciosii ei sa o inzestreze cu sfinte odoare si sfinte vesminte din cela mai distinse si mai stralucitoare. Indeosebi odoarele de pe Sf. Masa care se ating de cele sfinte, daca e posibil, sa fie din aur si argint asa cum se gaseau atatea in templul lui Solomon .

-A patra datorie a credinciosilor este ca Locasul Domnului sa fie tinut intr-o curatenie perfecta. Dupa Sf. Cruce si minunatele ei picturi, curatenia este podoaba cea mai aleasa a Bisericii. In ea se oglindeste curatenia cerului si il predispune pe credincios la curatire sufleteasca si trupeasca. -A cincea mare necesitate a Sf. Locas de rugaciune care tine de datoria credinciosilor este inzestrarea ei cu obiecte de cult cum sunt cartile de ritual, policandrele ,sfesnicele, covoarele,presurile, acoperamintele si alte mici obiecte strict folosite in Biserica. -A sasea mare datorie a credinciosilor este de a asigura si conserva bunastarea, podoaba si sfintenia Casei Domnului cu o imprejurare buna, care s-o fereasca de umbletul animalelor si

raufacatorilor. Toate aceste datorii enumerate sunt impuse fiecarui credincios numai de constiinta lui. Nici n-ar avea dealtfel nici o valoare daca indeplinirea lor nu s-ar face cu toata inima cum a dorit Domnul. Iar credinciosii care cu dragoste au raspuns acestor datorii, cu adevarat au zidit casa vrednica de Dumnezeu.

Iubiti credinciosi,

Ati inteles, cred, ca dupa cum avem datoria de-a cerceta Sf.Locas si a participa la rugaciunea lui cu toata vrednicia, tot asa suntem datori sa ne ingrijim de buna lui stare si impodobire. Dumnezeu asteapta de la noi darul sau ofranda sufletului nostru curat si impodobit cu virtutiile bineplacute Lui, dar si darurile noastre pamantesti aduse Bisericii slavei Sale impreuna cu tot felul de fapte bune care pun in lumina sau dovedesc tocmai frumusetea sufletului nostru. Toti cei ce au pretentia de a se mandri cu demnitatea numelui de crestin, au datoria de a se ingriji de bunastarea si infrumusetarea Casei Domnului. Cine zice ca pe Dumnezeu iubeste, iar Casa Lui o nesocoteste, mincinos este. Constructia, curatenia, bunastarea si podoabele ei graiesc fara rastalmacire despre credinta si cinstirea pe care inchinatorii acelui Sf. Locas o daruiesc lui Dumnezeu. Iata Biserica noastra este acum in ochii nostri. Sa luam aminte la bunastarea si podoabele ei. Oare marturisesc ele ca ne-am facut deplin datoria fata de sfintenia Sf.Locas ? Va fi multumit Domnul de casa care I-am zidit-o noi si in care ii aducem rugaciunile noastre ? Este ca pe masura credintei si a puterilor noastre ?

Eu ma grabesc sa marturisesc doua lipsuri care stirbesc cinstea noastra inaintea Domnului. Este adevarat ca nici o podoaba si nimic nu este deajuns pentru slava Domnului, dar sunt doua lucruri care acuza grija si dragostea noastra pentru Domnul : pictura care abia o mai vedem de fum si gardul de la curtea Bisericii care a inceput sa se darapane. N-aveam bogatiile lui Solomon si poate nici credinta lui, dar pentru inlaturarea acestor lipsuri care stirbesc bunastarea si frumusetea Bisericii noastre, socotesc ca suntem vrednici.

Pentru cititorii, ostenitorii, miluitorii, facatorii de bine ai Bisericii si pe toti care au iubit podoaba Casei Domnului, crestinii s-au rugat totdeauna sa fie binecuvantati si sfintiti de Domnul. Si Dumnezeu primeste si indeplineste aceste rugaciunii caci a zis lui Solomon dupa ce I-a zidit si I-a inchinat maretul templu :``Ochii mei vor fi deschisi si urechile mele vor asculta rugaciunile aceluia care se va ruga in acest loc ``(II Cronici VII, 15) Fie ca asa sa simtim si noi ca ne graieste Domnul privind la Biserica noastra in care-L proslavim si-I cerem indurare.

Amin !

OBIECTELE DIN SFANTUL ALTAR

Iubiti crestini,

Locasul de inchinare crestineasca, adica Sf. Biserica, este alcatuita din trei parti : tinda, sanul si altarul. Dintre aceste trei parti alcatuitoare, cea mai de seama este Sf. Altar. Toate lucrarile sfintitoare se savarsesc aici si de aceea se gasesc aici obiecte de mare si hotaratoare insemnatate.Sa multumim Bunului Dumnezeu ca astazi avem prilejul sa ne ocupam mai de aproape de toate aceste obiecte laolalta si de fiecare in parte. Este bine ca mai intai sa ne deslusim asupra cuvantului Altar. Mai toate Bisericile sunt asezate pe inaltimi si de aceea cuvantul Altar se intrebuinteaza pentru intreaga cladire a Bisericii, fiindca ea nu inseamna altceva decat inalt. Cea mai inalta parte a Bisericii este Altarul, asa incat din sanul bisericii trebuie sa ridici cateva trepte ca sa intri in Altar. De altfel cele mai inalte acte de sfintenie si sfintire se savarsesc aici, asa ca si din acest punct de vedere, numele de Altar este foarte potrivit pentru aceasta parte a Bisericii. Nenumarate sunt sfintele obiecte ce-si au locul lor deosebit in Sf. Altarsi anume : Sfanta Masa, care este facuta din piatra si preinchipuie Insusi mormantul Mantuitorului de unde tasnesc toate izvoarele de sfintire. In piciorul acestei Sf. Mese se gasesc asezate cu evlavie moaste sfinte, ca o temelie neclintita a Bisericii, pe care nici portile iadului nu o vor birui. Peste aceasta masa de piatra sunt asezate mai multe acoperaminte de diferite panzeturi alese si brodate frumos , preinchipuind ofrandele cele mai pioase ale credinciosilor aduse la mormantul Domnului Iisus Hristos.

Pe aceste panzeturi scumpe este asezata o bucata de stofa deschisa , ce se impacheteaza in patru parti si anume : de sus , de jos, de la dreapta si de la stanga. Pe aceasta stofa este desemnata asezarea Mantuitorului in mormant. In cele patru colturi ale ei sunt chipurile celor patru Sfinti Evanghelisti : Matei, Marcu , Luca si Ioan.

Nu este mai mare ca un metru patrat. In partea de sus sunt cusute mici bucati de moaste sfinte. Bucata aceasta de stofa se numeste ,, Antimis’’.

La vremuri de prigonire sau in vremuri de razboi, preotii merg oriunde sub bolta cerului cu Sf. Antimis, il aseaza pe o masa de scanduri si savarsesc Sf. Liturghie. O Biserica poate sa fie o cladire monumentala si daca nu are Sf. Antimis pe Sf. Masa in Altar, este o simpla cladire ca orisicare alta, dar nicidecum Biserica. Cea mai mare pedeapsa pe care un episcop poate s-o dea unui preot oarecare, este ridicarea Sf. Antimis din Sf. Altar, ca sa nu mai poata savarsi Sf. Liturghie.

Deasupra Sf. Antimis, strans dupa cuviinta, sta Sf. Evanghelie, ca un izvor nesecat de daruri si de invataturi. Tot pe Sf. Masa se gaseste si o cruce mica de metal, pretios adesea, care preinchipuie Rastignirea Domnului. Tot un obiect de mare insemnatate si care se pastreaza pe Sf. Masa, este o cutie de metal in forma

de bisericuta, in care se pastreaza Sf. Impartasanie pentru cei bolnavi, peste tot timpul anului si pe care preotul o pregateste in ziua a treia de Paste. Aceasta se numeste Sf. Chivot. In partea de rasarit a Sf. Mese se afla o Cruce mare de lemn pe care sta rastignit Insusi Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos. In fata acestei Sf. Cruci sta pe Sf. Masa un sfesnic din metal sau chiar din lemn, frumos lucrat, care poate sa aiba doua, trei sau sapte brate. Daca are doua brate, preinchipuie cele doua firi ale Mantuitorului si anume firea dumnezeiasca si firea omeneasca. Daca are trei brate, preinchipuie cele trei fete ale Sf. Treimi : tatal, Fiul si Sf. Duh. Daca are sapte brate, preinchipuiecele sapte zile ale saptamanii, in care Dumnezeu sa fie mereu laudat, dar mai ales sapte Sf. Taine ca izvor al sfinteniei si sfintitoare ale Sf. Duh. In stanga Sf.Mese se afla o mare scobitura in zid, care preinchipuie pestera Betleemului, unde s-a nascut Mantuitorul si care se numeste Proscomidiar. Aici gasim urmatoarele obiecte sfinte : Sf. Potir, preinchipuie potirul de la Cina cea de Taina, in care se pune vinul pentru Impartasanie, discul pe care se aseaza cu mare evlavie particelele din Sf. Prescure, pentru Mantuitorul, Maica Domnului, Sfinti si pentru toti cei vii si morti.

Aceste particele se scot cu un cutitas ce are varful in forma de trunchi si se numeste Sf. Copie. Ea preinchipuie lancea ostasului cu care Mantuitorul a fost impuns in dumnezeiasca Sa coasta. Deasupra particelelor se aseaza pe Sf. Disc steluta de argint preinchipuind steaua magilor de la Rasarit. Atat deasupra Sf. Potir, cat si deasupra Sf. Disc se aseaza pentru fiecare cate un mic invelis din doua bucati de stofa frumos lucrate si cu cruce pe ele, iar peste ele se aseaza o bucata de stofa mult mai mare decat cele doua dintai, tot din stofa scumpa. Aceste invelisuri se numesc Acoperaminte sau Procovete. Cel mai mare se numeste Sf. Altar si preinchipuie bolta cerurilor. Tot in Altar la proscomidie gasim doua sticle ; una pentru vin si alta pentru apa, precum si cadelnita cu care se tamaiaza Sf. Daruri, Sf. Aer si intreaga Biserica. Aici se mai gaseste o faclie mare cu care se iese inaintea Sf. Evanghelii si a Sf. Daruri, precum si un sfesnic cu faclie mica, care sta aprins in tot timpul Sf. Liturghii. Aceste lumini preinchipuie lumina lui Hristos : ,, Eu sunt lumina lumii ’’.

Aici se mai pastreza un ibric si un paharut metalic pentru Sf. Caldura, pe care preotul o toarna in Sf. Potir peste Sf. Daruri, preinchipuie caldura credintei. Tot in Altar se gasesc doua dulapioare : unul pentru sfintele carti si altul pentru sfintele vesminte, numit Diaconion.

Iata acum care sunt Sf. Odajdii sau vesminte:

-Stiharul, care preinchipuie haina ingereasca ;

-Epitrahilul, care preinchipuie jugul lui Hristos si izvorul harului divin.

-Braul, care este semnul puterii.

-Manecutele, care preinchipuie catusele cu care a fost legat Insusi Mantuitorul. -Sfita, preinchipuie hlamida cu care a fost imbracat Mantuitorul. Am uitat sa va spun ca pe Sf. Masa se mai gaseste o carte frumos legata in piele sau panza care se numeste Sf. Liturghier. Fara el preotul nu poate savarsi Sf. Liturghie. Chipurile celor patru Evanghelisti sunt pictate pe cele patru colturi ale Sf. Mese, ca niste carmaci dumnezeiesti ai corabiei lui Hristos pe valurile infuriate ale marii. Tineti minte, va rog, ca cel mai important obiect din Sf. Altar e Sf. Antimis care e o adevarata biserica purtatoare si cuprinde in sine toata sfintenia Sf. Altar. Frati crestini,

Sa ne apropiem cu evlavie de Sf. Altar. Nu este ingaduit orisicui sa intre in Sf. Altar. Pot intra preotii, diaconii si episcopii, dar si acestia cu toata evlavia si cucernicia. Copiii de asemenea pot intra, dar si ei cu cumintenie si evlavie.

Mai pot intra si unii barbati, dar numai in stare de desavarsita curatenie trupeasca si sufleteasca si numai cu binecuvantarea preotului, intre acestia desigur ca este si cantaretul si ingrijitorul Sf. Locas-daca este.

Cu frica si cu cutremur sa ne apropiem de Sf. Impartasanie, de Sf. Daruri, cand preotul iese cu ele in mijlocul credinciosilor. Sa ne ferim a saruta Sf. Odajdii, ci sa le apropiem numai cu evlavie de fruntile noastre, deoarece prin desele sarutari se pot produce vatamari fireturilor si stofelor lor scumpe. Se cuvine ca si preotii sa pastreze cu toata Sfintele Vase odajdiile si cartile de slujba, iar noi credinciosii sa le aratam adanca pretuire.

Aceste sfinte lucruri, care se gasesc in Sf. Altar, pe deoparte servesc la savarsirea serviciului divin, iar pe alta parte impodobesc Casa Domnului.Se cuvine ca sa contribuim cu toti pentru

inlocuirea celor vechi, stiind ca "Lui Dumnezeu ii plac podoabele Casei Sale".

OBIECTELE DIN NAOS SI PRONAOS

Pregatirea aperceptiva :

Duminica trecuta v-am vorbit despre obiectele ce se gasesc in Sf. Altar si v-am spus ce inseamna fiecare. Acum cand le stim rostul ne dam seama cu cata grija trebuie sa fim cand intram in

Sf.Altar. Anuntarea : Acum mergem mai departe si vom invata ce obiecte se gasesc in naos sau in sanul bisericii, in pronaos sau tinda femeilor, ce insemnatate au si ce foloase ne aduc.

Tratarea: In naos sau sanul bisericii, pentru ca aici stam in Biserica asa cum pruncii stau la sanul mamei, avem urmatoarele obiecte:

1/ Tampla sau catapeteazma, este acest perete cu usi si cu mai multe randuri de icoane, care desparte Sf.Altar de naos. Aici in mijlocul tamplei avem aceste doua usi numite "imparatesti" pentru ca prin ele intra Iisus Imparatul Slavei si slujitorii sfintiti ai altarelor. Pe aceste usi se zugraveste intotdeauna"Buna-Vestire", vestea venirii in lume a Imparatului Slavei. Cele doua usi inguste din dreapta si stanga sunt numite "diaconesti" sau "ingeresti" si sunt inguste pentru ca "stramta este calea care duce la viata". Aici se zugravesc cele doua capetenii de ingeri: Mihail si Gavriil.

Priviti aceste icoane mari: a Domnului Iisus si a Maicii Domnului. Sunt icoanele imparatesti.In randul lor, aici, este icoana hramului nostru: Sf-tii Arhangheli Mihail si Gavriil, dincolo este icoana Sf.Nicolae.

In randul de jos, aici, este "jertfa lui Manoe", tatal lui Samson; aici este Domnul Iisus cu un miel in spate, semnul blandetei, dincoace este icoana lui Sf.Nicolae ce arunca pungi cu bani sa scape fetele de la pierzare.

In randul de deasupra icoanelor imparatesti sunt icoanele praznicare, avand la mijloc "Sf. Naframa". Celalalt rand este cu sfintii ucenici, iar randul de deasupra are profetii Legii Vechi. Deasupra tuturor este Crucea Rastignirii cu Maica Domnului in dreapta si Sf.Ioan Botezatorul in stanga. Asa ca numai cand privim "tampla", fara sa stim carte, ni se infatiseaza minunat toate faptele mari ale Mantuitorului si ale vietii crestine. Tampla este o adevarata carte cu poze, pentru cei ce nu pot citi in Cartea Sfanta.

2/ In fata tamplei avem aceste doua sfesnice mari cu cate 3 lumini: sunt sfesnicele imparatesti si inchipuie lumina Sf.Treimi.

Candelele si celelalte sfesnice inseamna lumina cereasca ce se revarsa peste crestinii ce stau in sanul Bisericii.

3/ Acesta este "iconostasul", locul unde sta icoana praznicului; Invierea, Sfant, praznic

imparatesc. 4/ Strana arhiereasca este locul lasat pentru episcopul care ar veni la noi si de unde ne da invataturi. 5/ Analogul sau tetrapodul pe care se aseaza Sf.Evanghelie cand este scoasa in sanul Bisericii, arata locul unde se propavaduia la inceput Evanghelia. Inainte vreme nu stateau in sanul Bisericii decat barbatii crestini botezati.

"Tinda femeilor" sau pronaosul este locul unde stateau inainte numai femeile si cei nebotezati. Obiectul principal de aici este"cazanul de botez". Aici se botezau crestinii si tot aici se boteaza si astazi. Botezul, deschizandu-ne raiul, tinda femeilor se mai numea inainte si "raiul". Steagul de aici este semnul luptei crestine pentru bine. Sfesnicele au aceeasi insemnatate ca si in naos. Peretele pe care l-am inlocuit cu acesti 2 stalpi despartea tinda femeilor de naos. Femeile inainte ascultau slujba numai aici.

Aprofundarea: 1/ Biserica este ca o carte in care putem citi toata viata crestina, prin chipurile si obiectele pe care ni le infatiseaza. Este in acelasi timp ca o casa, impartita in mai multe parti, fiecare parte spunandu-ne ceva deosebit, dar toate la un loc aratandu-ne ca este Casa Domnului, spre deosebire de casa noastra parinteasca.

2/ Bisericile noastre sunt "Casa Domnului". In toate vom gasi aceleasi despartituri principale si aceleasi obiecte principale. Prin aceasta se deosebesc Bisericile de celelalte case omenesti. Aplicarea: Daca in casele noastre gasim odihna si bucurii omenesti, in Biserica gasim odihna si bucurii ceresti. Sa respectam Biserica, "Casa Domnului", care ne primeste in sanul ei ca o mama. Este mama mantuirii noastre.

Amin!

VESMINTELE PREOTILOR

Pregatirea aperceptiva :

Cultul nostru divin n-a fost la inceput ,asa cum este acum. Imbogatindu-se, din ce in ce, Biserica a randuit ca si vesmintele preotesti sa fie cat mai portivite de slujirea sfanta . Dupa cum in relatiile omenesti ne imbracam cateodata cu hainele cele mai bune, tot asa si preotul, cand se infatiseaza Stapanul lumii, se cade sa imbrace vesminte cat mai frumoase. Daca preotii Legii Vechi imbracau vesminte cat mai potrivite cu sfintenia slujbelor ,cu atat mai mult preotii Legii Noi se cuvine sa faca aceste lucru.

Anuntarea: Voi vorbi despre vesmintele preotesti.

Tratarea: 1/Ce este stiharul si ce inseamna ?

Este cel dintai vesmant, in forma de camasa, pe care il imbraca preotul. Inchipuie hainele stralucitoare ale ingerilor sai, camasa Mantuitorului cea necusuta de mana. Este vesmantul de bucurie, de aceea preotul se roaga: ”Bucura-se-va sufletul meu…” (Liturghierul). 2/ Ce sunt manecutele si ce inseamna ?

Sunt niste mansete ce strang manecile stiharului. Inchipuie: -puterea lui Dumnezeu care intareste mainile preotului ; -legaturile de la mainile Mantuitorului (Gradina Ghetsimani );

-puterea mainilor in zdrobirea vrajmasilor Mantuitorului ; -participarea Mantuitorului la facerea lumii. De aceea preotul zice cand le imbraca: “Dreapta ta

Doamne…”(Liturghier). “Mainile Tale M-au facut…”(Liturghier).

3/ Ce este epitrahilul si ce inseamna ?

Este vesmantul cel mai intrebuintat. Inchipuie:

-funia cu care a fost legat Mantuitorul ;

-jugul cel mai buna al preotiei;

-harul sfintilor al Duhului Sfant. De aceea ,cand il imbraca ,preotul zice: ”Binecuvantat este

Dumnezeu…” 4/ Ce este braul si ce inseamna ?

Braul incinge mijlocul preotului si inseamna :

-puterea harului Duhului Sfant care insoteste pe preot. De aceea preotul se roaga :”Binecuvantat

este Dumnezeu Cel ce ma incinge…”

5/ Ce este felonul si ce inseamna ?

Este vesmantul ce acopre pe toate celelalte.Inseamna: -camasa rosie din timpul patimilor;

-harul lui Dumnezeu si sfintenia preotului obtinuta prin hirotonie. De aceea, cand o imbraca , zice : “Preotii Tai Doamne…”(Liturghier). 6/ Vesmintele preotesti se fac din stofe fine si in diferite culori. Culorile inseamna : albul-curatenia sufleteasca si trupeasca ; rosu-sangele varsat de Mantuitorul si Sf Apostoli ; verde-nadejdea in fericire ; negru-cainta, intristare .

Asocierea :

Vesmintele preotesti se aseamna cu cele ale preotilor Legii Vechi, cu cele ale altor confesiuni crestine, cu cele ale diaconului nostru.

Generalizarea :

Prin sfintire vesmintele preotesti devin obiecte de cult.

Aplicarea : Sa cinstim vesmintele preotesti, apropiindu-ne de ele cu cucernicie. Sa contribuim din toata inima la infrumusetarea lor, indeplinind prin aceasta porunca dragostei catre Dumnezeu, intaia si cea mare porunca a legii noastre crestine.

VESMINTELE PREOTESTI

Iubiti credinciosi,

Din catehezele trecute stim ca toate slujbele religioase pe care noi preotii le savarsim in Biserica si in casele credinciosilor, poarta numele de cultul divin.

In vremea de demult cultul divin al Bisericii noastre a fost mult mai simplu fata de cel de astazi. Din ce in ce el s-a imbogatit cu noi si noi rugaciuni si cantari pana a ajuns la starea infloritoare de astazi. Infrumutesandu-se astfel cultul divin, Biserica noastra a randuit ca si slujitorii sai preotii sa imbrace in timpul slujbelor religioase vesminte bisericesti vrednice de respectul acestor slujbe si de slava stapanilor caruia ii slujesc.

Cand preotul se infatiseaza la Sf.Altar si in casele credinciosilor nu se infatiseaza ca un simplu om, ci ca “un slujitor al lui Dumnezeu si ispravnic al Tainelor lui Dumnezeu”(I Corinteni IV,1), iar slujirea lui nu este omeneasca, ci ingereasca.

Cand ne ducem in casa vreunui om mare, ne imbracam in cele mai bune haine, cu atat mai mult se cade ca cel ce slujeste lui Dumnezeu sa se infatiseze Stapanitorului lumii imbracat in vesminte bisericesti cat mai impodobite. Daca preotii Legii Vechi slujeau lui Dumnezeu imbracati in vesminte vrednice de aceasta slujba, cu atat mai mult preotii Legii Noi trebuie sa faca acest lucru. La aceasta ne indeamna Sf. Ap. Pavel, cand zice : “iar daca slujirea cea de moarte aducatoare, sapata in litere, pe lespezi de piatra, s-a facut intru slava, cum nu va fi mai vartos slujirea Duhului, plina de slava”(II Corinteni III,7-8).

De aceea, astazi am sa va vorbesc despre vesmintele preotesti. Frati crestini,

Vesmintele preotesti sunt in numar de 5 si anume: stiharul, manecutele, epitrahilul, braul (incingatoarea), felonul (sfita).

-Ce este stiharul si ce inchipuie el?

Stiharul este un vesmant lung, in forma de camasa, care se incheie pe gat. Este primul vesmant pe care il imbraca preotul cand slujeste Sf. Liturghie, sau alte slujbe mari, cum este de exemplu slujba Sf. Patimi. Cand este facut din stofa de culoare deschisa, inchipuie hainele stralucitoare ale ingerilor care s-au aratat la Invierea si Inaltarea Mantuitorului Hristos. Inchipuie si camasa Mantuitorului ce a fost tesuta in intregime de Sf. Sa Maica, pentru care inainte de rastignire, s-au aruncat sortii care sa se hotarasca a cui va fi.

Stiharul este vesmant si de bucurie, dupa cum am vazut, de aceea cand preotul il imbraca se roaga asa: “bucura-se-va sufletul meu intru Domnul, ca m-a imbracat in vesmantul mantuirii, si cu haina veseliei m-a impodobit; ca un mire mi-a pus cununa si ca pe o mireasa m-a impodobit cu podoaba.”(Liturghier) -Ce sunt manecutele si ce inseamna?

Manecutele, 2 la numar, sunt niste mansete, niste legaturi, care strang manecile stiharului, pentru a nu-l impiedica pe preot cand slujeste. Una se leaga la mana dreapta, iar cealalta la mana stanga. Manecutele inseamna puterea lui Dumnezeu care intareste mainile slujitorilor bisericesti, pentru a putea savarsi cu vrednicie toate slujbele randuite de Biserica. Ele ne aduc aminte de legaturile pe care ostasii si slugile capeteniilor iudeilor le-au pus pe mainile Mantuitorului Iisus Hristos, in Gradina Ghetsimani. Ele ne amintesc si de putea dumnezeiasca a Mantuitorului, care a zdrobit pe toti potrivnicii Sai, precum si de partasia Sa la facerea lumii.

De aceea, cand pune prima manecuta, preotul zice ,, Mana Ta cea dreapta, Doamne, s-a preaslavit intru tarie, dreapta Ta , Doamne, a sfaramat pe vrajmasi si cu multimea slavei Tale ai zdrobit pe cei potrivnici’’ (din Liturghier) ; iar cand pune pe cealalta in mana stanga, zice : ,, Mainile Tale m-au facut si m-au zidit ; intelepteste-ma si voi invata poruncile Tale’’. -Ce e epitrahilul si ce inseamna ?

Epitrahilul e al treilea vesmant pe care preotul il foloseste, mai mult ca pe celelalte. Il imbraca dupa manecute. E lat ca de doua palme si de lungimea stiharului. Se pune dupa gat, peste stihar. Nu este crestin care sa nu stie ce este epitrahilul, intrucat el nu poate lipsi niciodata dupa gatul preotului, atat la slujbele mari, cat si la slujbele mici.

Il puteti vedea chiar si in aceasta clipa. El inchipuie funia care a fost pusa pe gatul Mantuitorului, cand a fost legat de ostasii si slugile capeteniilor poporului iudeu, cand L-au prins in gradina Ghetsimani. Inchipuie si jugul cel lin al preotiei lui Hristos si harul sfintitor al Sf. Duh care se pogoara asupra preotului cand slujeste si asupra credinciosilor pentru care slujeste. De aceea, cand il pune de gat, preotul se roaga : ,, Binecuvantat este Dumnezeu , Cel ce varsa harul Sau peste preotii Sai, ca mirul pe cap ce se pogoara pe barba, pe barba lui Aaron, ce se pogoara pe marginea vesmintelor lui’’.

Peste epitrahil se pune braul sau incingatoarea.

- Ce este braul si ce inseamna ?

Dupa nume se vede ce este si intelegem ca nu poate fi lat. Braul inseamna puterea harului Sf. Duh, de care slujitorii bisericesti s-au invrednicit spre a-si infrange poftele trupesti si a savarsi cu vrednicie Sf. Slujbe. De aceea cand il ia, preotul zice : ,, Binecuvantat este Dumnezeu, Cel ce ma incinge cu putere si a facut fara prihana calea mea. Cel ce intocmeste picioarele mele ca ale cerbului si peste cele inalte ma pune’’.

A mai ramas al cincilea vesmant :

- Felonul sau sfita. Ce este si ce inseamna ?

Este un fel de haina lunga, fara maneci, care acopera celelalte vesminte spuse pana aici. Se aseamana cu vesmantul pe care l-a purtat Mantuitorul si Sf. Sai Apostoli. Sfita inseamna camasa rosie care i-a fost data Mantuitorului, in semn de batjocura, in curtea lui Pilat. Ne aduce aminte de imparatia cereasca pe care a intemeiat-o in lume, in opozitie cu credinta iudeilor ca Mesia intemeiaza o imparatie pamanteasca. Felonul sau sfita e semnul puterii lui Dumnezeu si al sfinteniei de care s-a invrednicit preotul prin Taina Hirotoniei. De aceea, cand il imbraca, preotul zice : ,, Preotii Tai Doamne se vor bucura intru dreptate si cuviosii Tai intru bucurie se vor bucura’’. Sfita se imbraca de cate ori se imbraca si stiharul, incingatoarea si manecutele.

Toate vesmintele preotesti se fac din stofe cat mai fine, cat mai frumoase, cu fir de matase, de argint si chiar de aur. Culoarea lor e diferita.

In primele veacuri ale crestinismului culoarea lor era alba, ca semn al curateniei sufletesti si trupesti a celui ce le imbraca si al luminii harului ce se pogoara asupra celui ce slujeste si asupra celor pentru care se slujeste. Cu vremea s-au introdus si alte culori : rosie, verde, mohorata, neagra. Culoarea rosie inchipuie sangele varsat de Mantuitorul pe Crucea de pe Golgota, precum si sangele Sf. Apostoli si al tuturor martirilor Bisericii noastre ; culoarea verde e semnul nadejdii in fericirea cea vesnica de care ne-am facut partasi si Moartea si Invierea lui Hristos ; culoarea cea mohorata si neagra e semnul caintei pentru pacatele noastre si al durerilor noastre de tot felul. Vesmintele preotesti nu pot fi folosite daca nu sunt sfintite si nu pot fi folosite decat in cultul divin. Ele se aseamana cu vesmintele preotilor Legii Vechi, dar sunt mai superioare acestora asa dupa cum Legea Noua, legea crestineasca este superioara Legii Vechi, Legea Veche fiind umbra Legii Noi. Ele se aseamana cu vesmintele preotesti a unor confesiuni crestine, mai in mica parte, dar vesmintele noastre prin ceea ce ele inchipuiesc, sunt cu mult superioare, asa dupa cum si intregul nostru cult divin este neintrecut fata de cultul acelor confesiuni Apoi stiharul, manecutele si braul preotului, sunt la fel cu cele ale diaconului nostru. Indiferent de materia si culoarea din care sunt facute, prin sfintire vesmintele preotesti devin obiecte de cult, ca si Sf. Cruce si Sf. Evanghelie si altele.

Sa cinstim dar, fratilor, vesmintele preotesti ca si pe celelalte obiecte de cult. Sa ne apropiem de ele cu sfieala. Sa fim ravnitori cu toti pentru a inzestra sfanta noastra Biserica cu vesminte cat mai frumoase, dandu-ne obolul nostru ori de cate ori nevoia cere si cu toata dragostea, stiind ca Dumnezeu binecuvanteaza pe cei ce iubesc podoaba Casei Sale.

Inzestrarea cultului nostru divin prin procurarea de vesminte preotesti cat mai vrednice de slava Celui caruia ii slujim, este spre folosul nostru sufletesc, intru cat prin aceasta fapta iubim pe

Dumnezeu, iar iubirea de Dumnezeu este cea dintai si cea mai mare porunca a legii noastre crestine.

CUVANT DESPRE FOLOSUL

CANTARII IN COMUN

Bun lucru este venirea la Biserica unde slujba ne uneste pe toti credinciosii, spre mai multa putere a rugaciunilor noastre, ravna unora implinind lipsurile altora (Iacob V, 16). Cand ne rugam laolalta, ne apropiem mai mult de Dumnezeu, care se gaseste in mijlocul nostru, ca sa ajute viilor si mortilor (Matei XVIII, 19-20). Indeosebi la Sf. Liturghie ne invrednicim sa traim Sf. Jertfa a Mantuitorului, pe care o pomenim si o repetam spre iertare de pacate si sfintire (Ioan VI, 56;I Corinteri XI, 24-25). Cu acest prilej auzim cantarile si citirile de la strana, care cuprind cuvinte din Sf. Scriptura, dogmele dreptei credinte, precum si talcurile Sf. Parinti in Cazaniile si Predicile noastre. Ele ne lumineaza mintea pentru o deplina intelegere a mantuirii sufletului si ne cuprinde cu aleasa placere ascultarea acelor melodii frumoase, atat de potrivite cugetului nostru, in smerenie sau multumire, in tanguire sau izbavire. Am fi si mai castigati sufleteste daca noi, pe langa venirea la Biserica si ascultarea Sf. Slujbe, am lua parte si la cantarile de la strana. Spre aceasta voi cauta sa va induplec, vorbindu-va despre ,,folosul cantarii in comun”. De demult inca a aratat Dumnezeu, ca o treapta mai inalta de inchinare, cantarea cu trupul si cu sufletul, pe care omul s-o aduca in Sf. Locas:

Ps. 149,1:”Cantati Domnului cantare noua, cantati laudele Lui in adunarea credinciosilor”

Ps. 150,1:”Laudati pe Domnul in locasul sau cel sfant”.

Toti credinciosii sunt chemati la aceasta inchinare:

Ps. 133,1:”Iata acum binecuvantati pe Domnul toate slugile Lui”. Ps. 134,1:”Laudati numele Domnului, laudati-L toate slugile Lui”. Ps. 150,5:”Toata suflarea sa laude pe Domnul”.

Mai ales pentru mantuire slujeste aceasta inchinare:

Ps. 49,15:”Eu te voi mantui, iar tu Ma vei lauda”. Ps. 115,4:”Paharul mantuirii voi lua si numele Domnului voi chema”. Mantuitorul Hristos a inceput a canta cu ucenicii Sai psalmi, precum si multumita catre Dumnezeu, cum a facut la Cina cea de Taina (Matei 26,30; Marcu 16,26). El a unit cantarea cu Cina, trecand obiceiul si chiar melodia la Apostoli. (Luca 22,39). Acestia l-au statornicit ca slujba

de pomenire a Mantuitorului, in adunarile crestinilor unde clerul si credinciosii se rugau si cantau impreuna.(Efeseni 2,47).

Cantarea obsteasca a credinciosilor foloseste omul ca sa-si arate legatura cu Dumnezeu, prin

aceea ca ea este ”o jertfa a buzelor”.

Ps. 49,14:”Ada lui Dumnezeu jertfa de lauda”.

Ps. 49,23:”Cel ce-Mi aduce jertfa de lauda, acela Ma cinsteste”

Ps. 50,6:”Doamne buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta”.

Ps. 149,6:”In gura sa fie lauda lui Dumnezeu”.

Cantarea obsteasca este de asemenea ”o jertfa a inimii” si ”a mintii”:

Efes. 5,19:”Laudand in mainele voastre pe Domnul”.

I Cor, 14,15:” Sa cant cu duhul, sa cant si cu mintea”.

Cantarea obsteasca foloseste omul ca sa-si zideasca duhovniceste sufletul,”prin bucurie”:

Fap. 2,47:”Toti au inima vesela… laudand pe Dumnezeu”.

Col. 3,16:”Cantand cu bucurie in inimile noastre Domnului prin impacare” cu sine, cu oamenii si cu Dumnezeu:

Iacov 5,13:”De are cineva inima buna sa cante” si ”prin intarirea puterilor sufletesti”. I Cor. 14,26:”De are cineva o cantare..., sa fie spre intarire”. Efes. 5,19:” Intarindu-va sufleteste prin psalmi, prin slovoslovii si prin cantari duhovnicesti”. Col. 3,16:”Sa va intariti unul pe altul prin psalmi si prin laude si prin cantari duhovnicesti”. In sfarsit, cantarea obsteasca foloseste pentru a arata, prin glas, ’’unirea frateasca a credinciosilor”, dupa spusa Apostolului ‚ ” intr-un cuget si o gura sa slaviti pe Domnul”(Romani

15,6).Acesta unire a glasului nu aduce ca sa cantam o singura melodie in aceeasi Biserica, sa fie la fel in toate Bisericile tarii si mai cu seama sa se pastreze din neam in neam aceeasi curata si straveche cantare.

Cu adevarat cantarea in comun nu numai ca este placuta lui Dumnezeu, dar de aceea si este ea sfatuita, pentru ca este de folos credinciosului. Daca venirea la biserica te face sa crezi in Hristos, iar ascultarea slujbei iti da invatatura si inviorare, apoi partasirea la cantarea laolalta te foloseste ca-ti inlesneste o jertfa personala catre Dumnezeu, iti da o intarire a sufletului si aduce inchegarea unei amintiri cu credinciosii Bisericii tale de peste tot locul si din toate timpurile.

Cantarea obsteasca vadeste unirea credintei intr-un duh si o inchinare. Pentru ca sa folosim din acest prilej de inchinare si jertfa prin cantare , trebuie sa ne unim glasurile la sfintele slujbe. Sf. Sinod al Bisericii noastre a hotarat ca preotii sa invete pe credinciosi cantarea in comun. Ne-a tiparit carti de cantari si ne-a indrumat cu scoala anume, precum am urmat si eu.

Ramane ca dvs. sa raspundeti cu dragoste si cu rabdare, ascultand catehezele de cantari si invatandu-le, iar cu tineretul vom face si repetitii aparte. Izbutind sa va aduc cat mai multi, barbati, femei si tineri, caci ’’toata suflarea sa laude pe Domnul”, noi vom avea mangaierea ca aducem o jertfa placuta lui Dumnezeu si rodnica pentru dvs. Cine va veni la Biserica, nu numai ascultand slujbele, dar si cantand, acela sa stie ca:

a/ Ia parte cu intreaga faptura la jertfa lui Hristos.

b/ Traieste in mireasma duhovniceasca a stramosilor.

c/ Si se va intoarce mai indreptat la casa sa.

Amin!

Cateheza

CANTAREA: BOGATII AU SARACIT SI AU FLAMANZIT, IAR CEI CE-L CAUTA PE DOMNUL,

NU SE VOR LIPSI DE TOT BINELE

Pregatirea aperceptiva: Se aminteste credinciosilor ca in afara de raspunsurile Sf. Liturghii, stiuta de credinciosi, Duminica trecuta am invatat si cantarea ’’Nadejdea mea este Tatal…” Anuntarea: Astazi vom invata o noua cantare ’’Bogatii au saracit si au flamanzit, iar cei ce-L cauta pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele”. Tratarea: -Se canta cantarea in intregime de preot. -Explicarea textului. -Pentru insusirea cantarii se imparte textul in doua parti si anume: 1)Bogatii au saracit si au flamanzit. 2)Iar cei ce-L cauta pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele. -Canta preotul prima parte (o data sau de doua ori), apoi impreuna cu credinciosii. -Se procedeaza la fel cu a doua parte a cantarii. -Executam cantarea in intregime. -Se face educatia estetica a cantarii. Aplicarea: Se precizeaza locul si timpul cantarii, cu indemnuri pentru credinciosi. Se mai canta odata.

BOGATII AU SARACIT SI AU FLAMANZIT, IAR CEI CE-L CAUTA PE DOMNUL NU SE VOR LIPSI DE TOT BINELE

-cantare-

Frati crestini,

Dupa cum stiti, din repetitiile pe care le-am facut la Biserica in fiecare Duminica si sarbatoare, am reusit sa invatam pe langa raspunsurile ce se dau la Sf. Liturghie, si anumite cantari religioase care impodobesc cultul nostru, cantari prin care ne simtim mai aproape de Dumnezeu si ne arata recunostinta noastra pentru toate binefacerile pe care El le revarsa asupra noastra. Una dintre aceste cantari pe care am invatat-o Duminica trecuta a fost ’’Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant, Treime Sfanta, marire Tie”,cantare prin care crestinul isi pune toata nadejdea in puterea dumnezeiasca. In putinul timp ce ne-a mai ramas, doresc sa invatam o alta cantare, tot atat de frumoasa ca si celelalte, pentru care va rog sa aratati aceeasi ravna si dragoste ca si pana acum. Aceasta cantare este:’’Bogatii au saracit si au flamanzit, iar cei ce-L cauta pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele”.

Si acum am sa v-o cant intai eu, dupa care o s-o invatam cu totii (Canta catehetul). Inainte de a o invata sa o cantam cu totii, este bine sa ne oprim putin si sa vedem ce insemnatate au pentru noi cuvinte care alcatuiesc aceasta cantare. Raspunsul ni-l da insusi Mantuitorul Iisus

Hristos prin cuvintele: ’’Nu va adunati comori pe pamant, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura, ci va adunati comori in cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica si unde furii nici le sapa, nici le fura. Caci unde-i comoara voastra, acolo va fi si inima voastra” (Matei VI,19-21).

Deci, grija noastra in aceasta viata este sa nu ne lipim de bogatiile acestei lumi, care sunt trecatoare, ci sa ne straduim sa ne imbogatim sufletele noastre cu comoara faptelor bune, care ne asigura fericirea si in viata aceasta si in viata viitoare. Dupa ce am vazut insemnatatea acestei cantari, sa incercam acum sa o invatam cu totii. Pentru usurinta, impartim cantarea in doi parti si anume:’’Bogatii au saracit si au flamanzit” (va cant eu prima parte).Mai cant eu odata . Sa incercam cu totii.(Se canta pana se invata). Va cant si partea a doua:’’iar cei ce-L cauta pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele”. Cantati cu mine. Inca o data. Bine. (Se canta pana se invata). Acum s-o cantam in intregime. Bine. Se face educatia estetica a cantarii.

Frati crestini,

Aceasta cantare- este bine sa stiti- se canta la sfarsitul Litiei, care se savarseste in ajunul sarbatorilor mari, cand dvs. aduceti la Biserica seminte din roadele pamantului si preotul sfinteste painea, graul, vinul si untdelemnul cu binecuvantarea Bisericii pentru inmultirea lor. Si pentru ca Duminica viitoare Biserica noastra sarbatoreste pe Sf. Ierarh Nicolae, cand este s i hramul bisericii, avem minunatul prilej sa cantam cu totii aceasta frumoasa cantare, pentru care va rog ca Sambata la slujba de seara acnd se face si Litia sa luati parte cat mai multi, pentru invatarea ei ca mai bine.

S-o mai cantam odata!

Amin!

CATEHEZA-CANTARE

CE VA VOM NUMI, PE VOI SFINTILOR

Pregatirea aperceptiva: -Recapitularea lectiei trecute despre sfinti. -Biserica ii cinsteste prin cantari Anuntarea: Astazi vom invata o noua cantare: ’’Ce va vom numi pe voi sfintilor”. Tratarea: -Rostirea cantarii. -Impartirea cantarii in trei parti. -Explicarea fiecarei parti din cantare. Invatarea cantarii, intai pe parti, apoi in intregime. Asocierea:

Datorita vietii lor nepatate , noi cinstim sfintii prin imn de lauda. Aplicarea: Indemnuri de a cinsti pe sfinti si a invata si pe altii cantarea nou invatata.

Amin!

CE VA VOM NUMI PE VOI SFINTILOR

-cantare- Dupa cum am vazut in lectiile de pana acum, sfintii sunt aceea care au patimit pentru Hristos si Biserica, dandu-si viata in chinuri, munci si dureri, in felul acesta sa castige mantuirea si sa atinga cele mai inalte culmi ale desavarsirii. Pentru acest fapt, biserica noastra ii cinsteste ca pe niste prieteni ai lui Dumnezeu, asemanandu-i cu ingeri si inaltandu-le cantari de lauda si rugaciuni de multumire sau cerere.

De aceea astazi vom invata o noua cantare si anume: ’’Ce va vom numi pe voi sfintilor”. Pentru ca dvs. nu cunoasteti cantarea, sa v-o rostesc eu odata: ’’Ce va vom numi pe voi sfintilor. Heruvimi- ca intru voi s-a odihnit Hristos, Serafimi- ca neincetat L-ati preamarit pe El, Ingeri- ca de trup v-ati lepadat, Puteri- ca lucrati cu minunile, multe sunt numirile voastre, dar mai multe darurile, rugati-va sa se mantuiasca, sufletele noastre”. Si acum, cunoscand cuvintele, vedem sfintii pentru binefacerile lor sunt ca si Heruvimii in care s-a odihnit Hristos si ca Serafimii care neincetat il preamaresc pe Dumnezeu (Isaia VI,1-3; Daniil VII,9). La fel ei sunt ingeri fara trup din vrednicia lor, dupa cum citim la Luca XX, 36, puteri care lucreaza cu minunile. Din cauza acestor vrednicii, ei au multe numiri si daruri- motiv pentru care noi ii rugam sa mijloceasca pentru mantuirea noastra. Si acum sa v-o cant eu o data: ’’Ce va vom numi pe voi sfintilor? Heruvimi ca intru voi s-a odihnit Hristos, Serafimi ca neincetat l-ati preamarit pe El,Ingeri, ca de trup v-ati lepadat, Puteri, ca lucrati cu minunile. Multe sunt numirile voastre, dar mai multe darurile, rugati-va sa se mantuiasca sufletele noastre.”. Dar, pentru a fi mai usor de invatat, sa impartim cantarea in 3 parti: I.- ’’Ce va vom numi pe voi sfintilor, Heruvimi, ca intru voi s-a odihnit Hristos, Serafimi, ca neincetat l-ati preamarit pe El”.

II.- ’’Ingeri, ca de trup v-ati lepadat, Puteri, ca lucrati cu minunile”.

III.-’’Multe sunt minunile voastre, dar mai multe darurile, rugati-va sa se mantuiasca sufletele noastre”. Dupa ce am impartit-o, va cant eu prima parte: ’’Ce va vom numi pe voi sfintilor…”.

Acum sa-ncercam cu totii.

Asa, bine!

Inca odata si mai incet. Bine!

Mai bine si de la capat. Bine!

Va cant eu acum partea doua:’’Ingeri, ca de trup v-ati lepadat, Puteri...”.

Inca odata cu-

Acum toti.

Mai incet- bine!

De la inceput, adica si partea intai si a doua.

Foarte bine!

Partea trei- eu.

Ziceti incet cu mine:’’Multe sunt numirile voastre, dar mai multe…”

Dumneavoastra singuri. Asa, bine!

Inca odata.- De la capat. Bine!

Sfintii, desi oameni prin viata, faptele si sfintenia lor, au ajuns asemenea ingerilor din cer, de aceea noi oamenii le cantam imne de lauda- prin care ii cinstim. Aceasta cantare se numeste Podobie si o gasim in cartile noastre bisericesti, alaturi de alte cantari. Prin ele noi preamarim pe sfinti, dar mai mult pe Dumnezeu care i-a invrednicit de aceasta cinste. Sfintii fiind alaturi de Dumnezeu, se cade ca si noi sa-i rugam sa mijloceasca pentru mantuirea sufletelor noastre. De aceea dvs. mergand acasa, invatati si pe ceilalti, frati, surori si parinti aceasta frumoasa cantare, ca Duminica viitoare sa dam cu totii prinos de lauda lui Dumnezeu.

Cateheza- cantare

DUMNEZEU ESTE DOMNUL (Gl.1.)

Pregatire aperceptiva: Prin rugaciuni si cantari se slaveste numele lui Dumnezeu de catre crestini. Am invatat pana acum toate cantarile Sf. Liturghii. Unul dintre imnurile de slava ale lui Dumnezeu este si prima cantare de la Utrenie. Anuntarea: Astazi vom invata cantarea: „Dumnezeu este Domnul”. Tratarea: Propunatorul canta odata aceasta cantare pentru a trezi interesul. Se rosteste textul cantarii in intregime. Se explica textul cantarii: a)Face parte din Psalmul 117,V.26-27 b)Se aminteste crestinilor despre descoperirea lui Dumnezeu, prin nasterea lui Iisus Hristos, pentru mantuirea lumii. c)Planul din eternitate a lui Dumnezeu, Efeseni I, 4-5. - Se imparte cantarea in doua unitati melodice: 1/ Prima unitate melodica: Dumnezeu este Domnul si s-au aratat noua . Se canta de catehet si o repete unul sau doi credinciosi care o prind mai bine. Se canta de toti. 2/ A doua unitate melodica: Bine este cuvantat cel ce vine intru numele Domnului.- Se procedeaza ca si la prima unitate melodica. Se executa intreaga cantare de catre toti. Asocierea: Aceasta cantare -inversata- se mai canta si la Sf. Liturghie, dupa Cazanie, atunci cand preotul arata Sf. Daruri credinciosilor. Generalizarea: Prin aceasta cantare il slavim pe Dumnezeu care s-a aratat noua. Prin ea marturisim pe Dumnezeu, descoperit noua in Sf. Scriptura si permanent in Sf. Impartasanie, de la care cerem mantuire. Aplicarea: Sa o invatam si s-a cantam bine la orice prilej, acasa, la munca, dar mai ales cand primim binefaceri de la Dumnezeu. Se mai canta odata spre a o intipari mai bine.

DUMNEZEU ESTE DOMNUL

Cantare (Gl.I)

Iubiti credinciosi,

In toate actele noastre de cult il cinstim si preamarim pe Dumnezeu prin rugaciuni, cantari si imne frumoase de slava. Iar de la nasterea Sa, Mantuitorul Iisus Hristos a fost primit cu imn de slava. Ingerii din ceruri au coborat pe pamant, cantand impreuna cu pastorii: ’’Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace intre oameni bunavoire”.

La intrarea Sa in Ierusalim- aproape de incheierea activitatii de pe pamant –batranii si copiii, cu ramuri de finic in maini ii canta: ’’Osana, bine este cuvantat imparatul lui Israil, Cel ce vine pentru numele Domnului”.

Iata de ce noi crestinii il preamarim pe Dumnezeu in cantari, caci ’’toata suflarea sa laude pe Domnul” zice Psalmistul. Pana acum am invatat sa cantam toate raspunsurile la Sf. Liturghie, care este jertfa suprema a Mantuitorului Hristos, in care El jertfeste si se jertfeste pe Sine pentru mantuirea noastra.

In Sf. Liturghie savarsim Sf. Euharistie, adica insusi Sf. Trup si Sange al Domnului: „Aceasta o faceti intru pomenirea Mea” (Luca XXII,19). In Sf. Euharistie este prezent Mantuitorul in chip real, iar noi credinciosii ne cuminecam din adevaratul Lui Trup si Sange care s-a jertfit pe Golgota. Deci, e limpede ca Mantuitorul Hristos este de fata in Sf. Liturghie, aducandu-se pe Sine lui Dumnezeu-Tatal, prin Preot.

Vedeti dvs. cei ce cantati in cor toate cantarile Sf. Liturghii, ce placuta este inaintea lui Dumnezeu fapta acesta pe care o faceti in fata fiind Insusi Mantuitorul. Incepand de astazi vom incepe cu cantarile de la slujba de dimineata, slujba pregatitoare a Sf. Liturghii ce se numeste Utrenia- si anume vom incepe cu prima cantare a acestei slujbe liturgice. Deci, astazi vom invata cantarea „Dumnezeu este Domnul”, Gl.1. Iubiti credinciosi, pentru ca sa cunoasteti cantarea, am sa o cant eu odata: Deci, fratilor aceasta este cantarea:’’Dumnezeu este Domnul si s-a aratat noua. Bine este cuvantat cel ce vine in numele Domnului” (Se invata textul cu tot poporul). Cantarea aceasta care este un imn de slava adus lui Dumnezeu, este luat din Sf. Scriptura si anume din psalmul 117- care in intregime este o frumoasa cantare de lauda adusa lui Dumnezeu- versetele 26 si 27.

Ne aminteste tuturor de planul din eternitate al lui Dumnezeu de a trimite lumii pe Mantuitorul, pe Fiul Sau. Dupa ce primii oameni –prin neascultare au gresit si prin neascultare a venit in lume pacatul si moartea, Dumnezeu din iubirea pentru fapturile mainilor Sale, a fagaduit ca va trimite oamenilor ca Rascumparator din pacat, pe Mesia.

Cine ne incredinteaza pe noi ca Iisus Hristos este Mesia, Fiul lui Dumnezeu? Insusi Tatal L-a botezat cand zicea: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit intru care bine am voit” (Matei III, 17). Sf. Ioan Botezatorul, care simtindu-se nevrednic nu vrea a-L boteza, marturiseste zicand: ’’Am vazut Duhul pogorandu-se din cer, ca un porumb, si ramanand peste Dansul” (IoanI,32). Sf. Ap.Toma ii zice: ’’Domnul meu si Dumnezeul meu”, Iar noi incredintati pe marturia si cercetarea lui ii cantam ca’’ este Domnul si s-a aratat noua”. Deci, cantarea aceasta reprezinta bucuria noastra a tuturor pentru Intruparea Fiului lui Dumnezeu care a venit in lume pentru mantuirea neamului omenesc (Efeseni I,5). Iata, deci, ce inseamna si frumoasa este cantarea pe care o invatam astazi. Pentru invatarea ei mai bine, vom imparti-o in doua parti. Am sa va cant eu prima parte (Canta propunatorul). O canta

dupa aceea toata lumea de doua sau de mai multa ori. Se procedeaza la fel cu cea de a doua unitate melodica. Se executa intreaga cantare cu tot poporul din Biserica de mai multe ori pana se invata bine cantarea. Aceasta cantare –inversata- se mai canta si la Sf. Liturghie –dupa ce a fost citita Cazania. Acum

sa-ncercam cu totii.

Asa, bine!

Inca odata si mai incet. Bine!

Mai bine si de la capat. Bine!

Va cant eu acum partea doua:’’Ingeri, ca de ania- atunci cand preotul aratand Sf. Daruri zice: ’’Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati’’. La Utrenie ea se canta tot anul, afara de Postul Mare cand in locul ei se canta ’’Aliluia” si de Saptamana Luminata cand se canta’’ Hristos a inviat”.

Iata, deci, fratilor caci prin aceasta cantare marturisim pe Mantuitorul Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu care s-a aratat noua. Marturisim prin ea pe Mantuitorul ca pe Dumnezeu descoperit noua in Sf. Scriptura – cum am vazut- si care este permanent in Sf. Evanghelie cu care trebuie sa ne impartasim cel putin la cele patru posturi de peste an.

Frati crestini,

Aceasta cantare sa o invatam si sa o cantam cu totii in orice prilej. Cand mergem acasa sa-i invatam pe cei ce n-au fost astazi la Biserica. Sa cantam cand suntem la munca pe ogoare, dar mai ales sa o cantam atunci cand avem si primim binefaceri de la Dumnezeu. Pentru aceasta eu va rog sa o mai cantam odata.

(O mai canta odata cu credinciosii):

’’Dumnezeu cel care a venit in lume sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca pe toti”.

Amin!

Cateheza- cantare TROPARUL INVIERII

(Glas VII)

Credinciosii canta doua bucati cantate mai inainte: 1/ „Mare mai este puterea Crucii Tale, Doamne”. 2/ „Sfintilor mucenici, care bine v-ati nevoit”. Cantarile invatate sunt rugaciuni cantate, ca atare trebuie executate corect, nuantat si cu duh de rugaciune. (Se mai repeta odata, pana se executa dupa cerinte). Astazi vom invata o noua cantare si anume: „Troparul Invierii” –glasul VII. Cantam troparul Invierii gl. VII, in intregime, avand grija de pronuntarea exacta a cuvintelor, de mersul melodiei, pe fraze si nuante. Distribuind textul troparului pe nuanta lineara tuturor credinciosilor, dand urmatoarele explicatii: a) Textul in redactarea aceasta a fost cules si prins in lucrarea :Octoihul de Sf. Ioan Damaschinul (+ 842). b) Melodia textului se afla in Vecernierul publicat de Sf. Sinod, cu binecuvantarea Prea Fericitului Patriarh Justinian, in anul 1953, pg. 261. Melodia este omofona si sa se canta in toata Biserica Ortodoxa Romana. c) Explicarea cuvintelor necunoscute si scoaterea in relief a ideilor principale, pe care le scriem pe tabla. -Domnul a stricat moartea, cu Crucea (I Petru II, 21-24). -A deschis talharului, raiul (Luca XXIII, 40-43). -Plangerea mironositelor ai schimbat-o ; Mironositele au fost:Maria Magdalena ,Maria lui Iosie (Matei XXVIII,1), Maria mama lui Iacob si mama fiilor lui Zevedei (Matei XXVII,56-57), Salomeea (Marcu XVI,1), Suzani ,..,Marta si Maria surorile lui Lazar? Sinaxar la Duminica mironositelor ? Schimbarea plangerii in bucurie (Ioan XX,13-17 ; Matei XXVIII,6 si 8 ). -Apostolilor le-a poruncit sa propovaduiasca Invierea Sa din morti, daruind lumii mare mila. (Matei XXVVIII,19;Marcu XVI ,15;Luca XXIV,47; Ioan XV,16;Fapte II ,38; I Ioan V,7; Romani X,18;Coloseni I,23). Se memoreaza textul de propozitii, se leaga, pana se stie pe dinafara in intregime. Se mai citeste si se canta pe note lineare melodia, impartita in urmatoarele fraze muzicale: Fraza I: Stricat-ai cu Crucea Ta moartea; Deschis-ai talharului raiul. Fraza II: Plangerea mironositelor ai schimbat-o ; Si apostolilor a propovadui le-ai poruncit. Legatura intre fraza I si fraza II. Fraza III: Ca ai inviat Hristoase, Dumnezeule Daruind lumii, mare mila . Se canta toata caintarea in intregime. Se face asocierea troparului invierii gl. VII, cu cele doua cantari:”Mare este puterea Crucii Tale “ si “Sfintilor mucenici, care bine v-ati nevoit”. Au comun melodia, glasul VII. Se asociaza troparul gl. VII, cu troparul Sf.Mucenici. Au comun felul de compunere, care caracterizeaza troparul. Cum se numeste cantarea bisericeasca, ce exprima in putine cuvinte, caracterul sarbatorii ? Cantarea bisericeasca ce exprima in putine cuvinte caracterul sarbatorii, se numeste “tropar”.

Dupa caracterul sarbatorii, troparele sunt : -tropare ale Invierii, care se schimba cu fiecare din cele 8 glasuri. Exemplu troparul invatat; -tropare ale sfintilor. Exemplu troparul Sf. Mucenici; -tropare ale praznicelor imparatesti. Exemplu : troparul ’’Hristos a inviat’’ . Timpul cand se canta troparul in Biserica : la Vecernie, la Utrenie, la Sf. Liturghie etc. Se va canta de mai multe ori troparul Invierii, glasul VII, pe grupe mai mari , spre a se corecta greselile melodice sau de text, apoi cu toti credinciosii spre a se obtine o cantare omogenizata si nuantata, o cantare-rugaciune. Se da acasa textul troparului pe notatia lineara, ca sa-o exercite si in timpul saptamanii.

Cateheza-cantare COLIND DE PASTI

Pregatirea aperceptiva: Scurta introducere pentru cantarea troparului”Hristos a inviat”. Se canta “Hristos a inviat”. Anuntarea: Astazi vom invata cantarea intitulata ”Colind de Pasti”. Tratarea: Cateva cunostinte referitoare la colindul ce se va canta. Se procedeaza la invatarea cuvintelor. Se citeste odata in intregime, apoi strofe, se repeta pana se invata. Se trece la invatarea melodiei dupa ce se explica textul. Se canta de propunator. Se apeleaza la dirijor si cantaret. Se imparte pe masuri muzicale si se repeta-apoi in intregime. Asocierea: Comparative intre continutul ambelor cantari si apoi a melodiei. Aplicarea: Sa se respecte interpretarea justa a melodiei –sa invete si pe altii.

COLIND DE PASTI

(Cantare) Iubiti credinciosi, Ne gasim in plin Praznic al Invierii Domnului nostru Iisus Hristos, cand toata faptura salta de bucurie.Acest lucru se observa din cantarile de la strana Bisericii, care se canta pentru proslavirea Mantuitorului care a calcat moartea si prin Invierea Sa, ne-a dat vointa. Noi cantam de altfel bucuria Invierii in troparul “Hristos a inviat”.Sa-l cantam cu totii (se canta “Hristos a inviat”). Astazi vom invata o noua cantare, care se numeste”Colind de Paste”. Iubiti credinciosi, Acest colind nu se canta pe la noi, se canta prin alte parti ale tarii. Noi il vom invata pentru continutul sau plin de mireasma duhovniceasca si pentru melodia lui frumoasa. Inainte de a-l canta, sa-i invatam cuvintele; sa-l rostesc eu (se rosteste colindul in intregime): 1) Cinstiti crestini prea iubiti, Poftiti ca sa ne primiti. La dumneavoastra venim Ca sa ne propovaduim. 2) Cuvinte de Inviere,

Sa va facem mangaiere Si cantari cu voie buna, Zicem cu totii impreuna. 3) Hristos a inviat din morti, Ca sa ne scape de toti, Cu moartea, moartea calcand, Tuturor viata dand. Vedeti, aceasta cantare cuprinde intocmai ceea ce invata Sfanta noastra Biserica despre Invierea Domnului nostrum Iisus Hristos. Iata, dupa intristarea ce ne cuprinsese in Saptamana Patimilor, ne vesteste bucurie, ca Iisus Hristos a inviat din morti. Acum sa trecem sa-i invatam cuvintele. Invatam mai intai prima strofa si tot pe aceasta o vom deprinde sa o cantam. Ne va veni usor sa invatam si pe celelalte strofe, pentru ca au aceeasi melodie cu prima strofa. Va rog sa fiti atenti, ca vi-l cant eu (canta prima strofa). Vedeti ce melodie placuta are? Vi-l mai cant odata. Dirijorul nostru deja il stie; fiind de fata, il rugam sa ni-l cante si in acelasi timp sa ne dea si ajutor. Il mai canta odata si cine a inceput sa-l deprinda, poate sa zica odata cu noi (canta impreuna dirijorul si ceilalti). Vad ca nu prea merge! Sa-l impartim in doua, -cantam numai cuvintele: ”Cinstiti crestini prea iubiti, poftiti ca sa ne primiti”. Cantand cu totii, rugandu-va ca dvs. sa cantati mai usor, ca sa auziti melodia de la noi (Il repeta pana il deprind bine). Mergem mai departe: ”La dumneavoastra venim, sa va propovaduim”. Facem cum am invatat prima parte, cantand noi (eu cu dirijorul), apoi ne insotiti si dvs., dar tot asa de usor. Observ ca l-ati invatat. Acum sa-l cantam in intregime. Sa mai cantam odata (Pune pe vreo doi-trei credinciosi sa-l cante si ei). Fiindca am invatat bine prima strofa si pentru ca celelalte doua strofe au aceeasi melodie, incercam sa-l cantam mai departe. Melodia o stiti, fiti atenti la cuvinte. Vad ca merge destul de multumitor. Iata ca l-am invatat. Am cantat la inceput “Hristos a inviat”. Observati ca si troparul “Hristos a inviat” si Colindul invatat astazi au aproape acelasi cuprins. Amandoua amintesc despre Invierea Mantuitorului Hristos, cu deosebire ca in Colind minunea Invierii Domnului Hristos este infatisata cu alte cuvinte. Ca melodie se deosebesc. Troparul “Hristos a inviat” se canta mai repede, pe cand Colindul invatat se canta mai rar. Melodia se aseamana cu cea a cantarilor bisericesti. Este un semn ca poporul nostru traieste invataturile Bisericii si in colinde. Stim ca aveti sa-l cantati si singuri sau poate invatati si pe altii. Fiti atenti la melodie, respectati cele ce am invatat aici, asa cum l-am cantat in sfantul locas al Domnului din prisosul inimii, asa sa-l cantati. Multumindu-va tuturor pentru dragostea si staruinta ce ati depus la invatarea acestui colind, va spun tuturor “Hristos a inviat !”.

Amin!

PREDICI, CATEHEZE, OMILII SI PANEGIRICE LA SFINTI

PANEGIRIC

NASTEREA SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL

Introducerea: 1/ Orice evenimente se pregatesc si se anunta mai dinainte, atat in societate cat si in natura. 2/ Toti profetii V.Testament au pregatit calea Domnului, anuntand cu mii de ani mai inainte venirea : din ce neam se va trage , in ce timp va veni etc. 3/ Acela care a fost chiar Inainte Mergatorul Domnului, de la care a primit si Botezul , a fost Ioan Botezatorul , a caruia nastere Sfanta Biserica o praznuieste astazi.

Tema: Nasterea si viata Sf. Ioan Botezatorul.

Tratarea: 1/ Din nasterea Sf. Ioan Botezatorul se desprinde intai evlavia si staruinta in credinta si rugaciune a preotului Zaharia si Elisabeta.

2/ Viata ascetica a Sf Ioan: retras in pustiul Iordanului, se hranea cu acride si miere salbatica . Imbracamintea ii era din par de camila .

3/ Predica sa era drepta si aspra nelingusind pe nimeni, ci spunand oricui adevarul in fata .Ex: lui Irod “Nu ti se cade tie”, iar fariseilor “Pui de naparca,cine v-a spus sa fugiti de mania Domnului” (Luca III,7).

Se remarca credinta si ravna cea tare cu care propovaduia mai ales umilinta si smerenia cu care se arata fata de Iisus: ”dupa mine vine Cel caruia nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintei Lui”.(Luca III,16).

Incheierea : Din nasterea Sf. Ioan Botezatorul avem exemplu de felul cum trebuie privita si asteptata nasterea de prunci in familia crestina: nu cu sila, ci cu dragoste, caci este o cinste si un har al lui Dumnezeu . Cea mai mare lauda ce putem sa o aducem Sf Ioan Botezatorul, este sa cautam a ne confrunta viata noastra dupa viata si invataturile lui de unde invatam taria in credinta, desavarsita curatenie trupeasca si sufleteasca, postul cel adevarat , umilinta etc.

PANEGIRIC NASTEREA SF IOAN BOTEZATORUL

“Si tu pruncule vei fi chemat prooroc al Celui prea Inalt, caci vei merge inaintea Domnului ca sa pregatesti caile Lui” (Luca I ,76)

Iubiti credinciosi,

Marile evenimente totdeauna sunt mai dinainte anuntate si pregatite. Cand se anunta venirea unei capetenii oranduita pentru conducere, totul este pregatit si infrumusetat pentru a primi cat mai cu cinste pe oaspeti: strazile, casele locuitorilor, localurile publice se curatesc, totul trebuie sa ia o infatisare cat mai placuta .

In natura chiar o furtuna prevesteste schimbarea vremii, iar razele soarelui intr-o dimineata frumoasa de vara anunta ca in curand ca apare si soarele care incalzeste si lumineaza toata firea. Daca in cele ale lumii si ale firii, toate marile evenimente sunt anuntate si pregatite , cu atat mai mult venirea Domnului nostru Iisus Hristos care trebuia sa mantuiasca lumea de pacate , trebuia anuntata si pregatita cu toata grija si evlavia.

Si in adevar, toti profetii V. Testament au fost aceia care sub inspiratia Duhului Sfant au anuntat si pregatirea omenirii cu mii de ani mai inainte pentru venirea Mantuitorului: din ce neam se va trage, in ce timp si rolul Sau de Mantuitor al lumii. Dintre profetii V.Testament, cel mai mare care, intocmai ca un luceafar a stralucit pe cer instelat al lumii crestine, a fost Sf Ioan Botezatorul Inainte Mergatorul Domnului a carui nastere Sf.Biserica in cantarile de lauda o sarbatoreste astazi . Despre nasterea minunata si viata neprihanita a acestuia Inainte Mergator al Domnului va voi vorbi astazi.

Iubiti credinciosi,

La poporul evreu nenasterea de prunci era socotita ca un blestem din partea lui Dumnezeu. Erau asa de disperati de lume, incat la altar trebuiau sa-si aduca darul in urma tuturor. Sotii fara copii erau rau vazuti ca unii care nu se bucura de harul lui Dumnezeu. Spre a incerca credinta oamenilor, Sf. Scriptura ne spune ca Dumnezeu a lipsit de acest dar al nasterii de prunci pe unele femei. Astfel a fost Sara –sotia lui Abraham, Ana-mama Sf. Fecioare Maria etc., care desi erau drepte si tematoare de Dumnezeu, totusi n-au avut prunci decat la batranete, in urma unei indelungate staruitoare rugaciuni catre Dumnezeu. O minune dumnezeiasca este si si nasterea Sf. Ioan Botezatorul. Dupa cum ati auzit la Sf. Evanghelie de astazi, erau drepti si tematori de Dumnezeu. Intreaga lor viata a fost exemplu stralucit de virtute, de dragoste, de frica de Dumnezeu, Zaharia fiind slujitor al altarului. Elisabeta era prea inaintata in varsta si nu si nu mai era in legea firii ca la adanci batranete sa mai aiba prunc. Dar Creatorul, care, atunci cand doreste trece peste randuiala firii, vazand credinta cea tare a acestor oameni tematori de Dumnezeu, vazand rabdarea si nadejdea lor, se indura de ei si le face cunoscut ca vor avea un copil. Ingerul Gavriil se arata dreptului preot Zaharia in timp ce slujea Domnului in Sf. Altar, aducandu-i la cunostinta dumnezeiasca veste. Batranul Zaharia vazand stralucirea ingerului se infricoseaza si gandea intru sine: ce lucru poate fi acesta ce vad? Inger poate fi, sau alt preot fara mine slujeste? Legea invata preotul singur sa slujeasca, dar acesta

de unde a intrat aici? Inger poate fi, iar nu om. Dar ingerii cum voi sluji? Ce voi face? Fugi-voi de aici sau inchina-ma-voi lui? Ca-l vad minunat si bland, dar nu stiu de este venit cu veste buna ori cu rau si cu manie? Isaia sezand a vazut pe Dumnezeu, Iezechiil si Daniil au vazut pe Dumnezeu, iar aceasta sta ca si cum ar cere socoteala pentru pacatele mele si ale oamenilor si in loc de cinste pentru preotie, voi lua munca!

Acestea a gandit Zaharia si fiind spaimantat, cu blandete ingerul ii raspunde: ”Nu te teme Zaharia, ca buna veste am venit sa-ti spun: Dumnezeu a auzit ruga ta si femeia ta Elisabeta va naste fiu, si-i vei pune lui numele Ioan si multi pentru nasterea lui se vor bucura” (Luca I, 13-14). La auzul acestor ingeresti cuvinte, batranul preot Zaharia ramane uimit, caci nu putea intelege aceasta minune dumnezeiasca si plin de umilinta el raspunde: ”Ce semn imi arati ca sa pot crede?” (Luca I,12), la care ingerul ii raspunde: ”Iata, vei fi mut si nu vei putea grai pana se vor implini acestea si pentru ca nu ai crezut cuvintele mele care se vor implini la vremea lor” (Luca I,20). Si in adevar, batranul Zaharia ramane mut din ceasul acela, dar voia Domnului se implineste intocmai. Si pe cand se afla in a sasea luna, Elisabeta se invredniceste de marea cinste, de a fi vizitata de insasi Sf.Fecioara Maria, care purta in pantece si in ea prin puterea Sf.Duh pe Mantuitorul lumii. La vederea Sf. Fecioare, plina de bucurie duhovniceasca, Elisabeta striga: ”De unde mie acesta, ca sa vie Maica Domnului meu la mine? Tu care porti pe Imparatul si eu pe ostasul, tu care tii pe Datatorul Legii si eu pe aducatorul Legii, tu care ai zamislit pe Stapanul si eu pe sluga, cum sa vii tu , zic, la mine, ca iata cum ai rostit cuvintele de salutare , saltat-a pruncul cu bucurie in pantecele meu.” (Luca I ,36,39-40).

Ioan Botezatorul, deci, fiul lui Zaharia, inainte de a vedea lumina zilei isi indeplineste rolul pentru care fusese chemat de a saluta pe Acela pe care avea sa-L recunoasca, de Mielul lui Dumnezeu care va ridica pacatele lumii.

Venind apoi vremea sorocita, Elisabeta naste un prunc si dupa obiceiul Iudeilor –la opt zile dupa nastere s-au adunat toate rudele pentru a-i pune numele. Atunci batranul Zaharia, fiindca nu putea vorbi, lua o tablita si scrie pe ea: ”Ioan va fi numele lui’’ si din acea clipa i-a venit iarasi glasul. Si ce clipe de bucurie, ce fericire umple sufletul batranului Zaharia, mai intai pentru marea milostivire a lui Dumnezeu care S-a indurat de rugaciunile lor si le-a ridicat ocara, dandu-le fiu. Se bucura si mai mult batranul, caci fiul sau Ioan, dupa profetiile V.Testament, va fi acela care se va invrednici de marea cinste de Inainte Mergator al Domnului caruia ii va pregati calea. Si in culmea bucuriei duhovnicesti, iluminat de puterea Duhului Sfant, adresandu-se pruncului ii spune : ,, Si tu pruncule vei fi chemat prooroc al Celui prea Inalt, caci vei merge inaintea Domnului ca sa pregatesti calea Lui’’ (Luca I,76 ).

Si, in adevar minunata a fost nasterea Sf. Ioan, dar si mai mare a fost misiunea lui de Inainte Mergator al Domnului. Care dintre cei nascuti din femei s-a putut ridica prin viata lui curata, prin ravna lui pentru Hristos la acel grad de curatenie duhovniceasca la care s-a ridicat Sf. Ioan Botezatorul ?

Se retrage din lume in pustiul Iordanului, nu pentru ca ura lumea, ci din contra pentru ca voia sa prefaca aceasta lume stapanita de conceptii gresite si macinata de patimi lumesti, aratandu-i calea si facand-o vrednica pentru a primi pe Mantuitorul. Retras in pustietatile Iordanului, s-a distins prin viata sa ascetica si prin predica sa. Modest si aspru cu sine insusi, era imbracat in haina din par de camila si brau de curea imprejurul mijlocului sau. ,, Se hranea cu miere salbatica, iar vin si bauturi ametitoare n-a gustat’’ (Luca I, 1-15).

Ca si imbracamintea, predica sa era aspra si dreapta. ,, Pocaiti-va, caci s-a apropiat Imparatia Cerurilor’’ (Matei III, 2), striga celor ce venisera la el. Ii boteza apoi cu botezul pocaintei in apa Iordanului care era numai pregatitorul pentru Hristos. Insusi Mantuitorul vrand sa plineasca Legea, S-a supus de bunavoie si a fost botezat de el in Iordan. Statornic in sustinerea adevarului, nimeni n-a putut sa-l corupa, nimeni n-a putut sa-l amageasca prin lingusiri. ,, Pui de naparci, cine v-a spus voua sa fugiti de mania Domnului ?’’ (Luca III, 7), se adresa el fariseilor fatarnici, iar pe Irod la curte caruia domnea cel mai ingrozitor desfrau, in repetate randuri il mustra in fata zicandu-i : ,, Nu ti se cade tie sa traiesti cu sotia fratelui tau’’ (Matei XIV, 4), fapt care i-a atras martiriul.

Viata sa sfanta, predica sa dreapta si adevarata il face atat de recunoscut, incat multi dintre iudei si chiar dintre conducatorii lor, socotind ca el este insusi Mesia cel fagaduit, veneau sa-si marturiseasca pacatele si sa se boteze la el (Luca VII, 12, 14, 18 ; Marcu I, 5-8). El insa in sfintenia adevarului nu vrea sa insele lumea si sa se faleasca, ci le raspundea : ,, Eu va botez pe voi cu apa, dar vine dupa mine, Cel mai mare decat mine caruia nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintei Lui. Acela va va boteza pe voi cu Duhul Sfant’’ (Luca III , 16). Iata exemplu stralucit de umilinta si modestie ; iata un om care stie sa arate o dezinteresare neprefacuta ! Dar tocmai aceasta modestie si umilinta il inalta asa mult, incat chiar Mantuitorul aratandu-i personalitatea impodobita de frumoasele virtuti crestine – in adevarata sa stralucire, il recomanda poporului, zicand : ,, Dar ce ati iesit sa vedeti prooroc, adevar graiesc voua mai mult decat prooroc’’ . Sf. Ioan Botezatorul intruneste toate conditiile pe care le-au putut atinge in parte numai, adevaratii urmasi ai lui Hristos. El e stalp nedespartitor intre V. si N. Testament. El este prooroc, dascal, pustnic, iubitor de curatenie fecioreasca, e primul martir al Bisericii intemeiate de Iisus Hristos. Si mai presus de acestea, el este Botezatorul Mantuitorului si martor ocular al aratarii Sf. Treimi. Iubiti credinciosi,

Astazi cand Sf. Biserica praznuieste nasterea Sf. Ioan Botezatorul, mintea noastra ramane uimita privind la acest luceafar al crestinatatii si nu gasim cuvinte ca sa exprimam cu adevarat toata lauda ce i se cuvine. Nasterea si viata Sf. Ioan Botezatorul sunt buchet frumos, format din florile virtutilor crestine, din care nu stii pe care sa le admiri mai mult. Din viata dreptilor parinti Zaharia si Elisabeta, atat de credinciosi, de drepti, de tematori de Dumnezeu si staruitori in rugaciune, fiecare crestin trebuie sa ia exemplu de cum trebuie asteptata nasterea de prunci de o familie crestina. Nu cu sila si cu dezgust, ci cu dragoste si umilinta sa primim nasterea unui prunc, care e o cinste si un dar de la Dumnezeu.

Privind la viata Sf. Ioan Botezatorul ii e greu mintii si graiului omenesc sa-i aduca lauda dupa cum se cuvine. Mintea nu se pricepe, limba tace fata de lauda ce i-a facut-o Insusi Mantuitorul, rezumata de Biserica noastra in frumoasa cantare : ,, Tie proorocule iti ajunge marturia Domnului, caci esti cu drept cuvant decat toti proorocii mai cinstit. Caci, te-ai invrednicit a boteza in repejunile Iordanului pe Rascumparatorul lumii, iar luptandu-te pentru adevar, ai mers inaintea Lui de L-ai binevestit si celor din iad’’ . Privind icoana vietii lui neprihanite, ce vom admira mai mult ?

Credinta lui cea tare ? Predica lui cea dreapta si aspra ? Viata lui de ascet si neprihanita petrecuta in pustie, sau umilinta cu care prezenta el sfesnicul in fata luminii celei adevarate – Mantuitorul. Pentru noi crestinii cea mai mare cinste, cea mai desavarsita lauda o putem aduce acestui stalp al crestinismului este sa ne nevoim sa-i urmam viata si a-i tine invataturile. Cand viata aceasta de mancare, de imbuibare si plceri lumesti ne copleseste, sa ne ridicam ochii mintii la chipul neprihanit al Sf. Ioan Botezatorul si sa invatam de la el taria in credinta, cumpatarea, postul, rugaciunea si toate virtutile care fac podoaba adevaratului crestin, caci zice Sf. Ap.Pavel : ,, Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu, la a caror savarsire a vietii privind, sa le urmati credinta’’ (Evrei XIII, 7). Amin !

Panegiric TAIEREA CAPULUI SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL

“Glasul celui ce striga in pustie, gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Dumnezeului nostru, toata valea se va umple si tot muntele si dealul se va pleca; si vor fi cele strimbe drepte si cele colturoase cai netede”(Isaia 40,4)

Iubiti frati intru Domnul,

Veniti sa coborim de pe inaltimile Ierusalimului sfint, prin trecatoarea ingusta ce duce la Ierihon,

sa pasim printre stincile colturoase de piatra alba, sau sa urmam calea Iordanului din zimbitoarea Galileea neamurilor si sa poposim o clipa pe lespedele de piatra alba, tocita de vremuri, ca sa admiram cu ochii gindului nostru minunata si mareata priveliste ce se desfasoara inaintea noastra. Lin serpuind in vale, coboara Iordanul apele sale inmiresmate de verdeata Galileei si parca se incrunta si el trecind prin posomorita si grozava pustie a Ierihonului. Ici pasind, dai de o trecatoare cu stinci care atirna de parca asteapta vreunui dusman, gata sa-l doboare ; este trecatoarea prin care se scurgeau multimile de la Ierusalim spre Iordan: fariseul si saducheul, carturarul si ostasul, preotul si vamesul care alergau sa asculte glasul Inainte Mergatorului si Botezatorului Ioan.

Colo se vede o scorbura in stanca, iar o lespede mare de piatra in fundul scorburii, oare n-o fi pestera in care Sf.Ioan Botezatorul, departe de lume, cuprins in singuratatea tainica a fiintei sale,

comunicand numai cu propria sa inima aprofundandu-se in aceste cuvinte tainice pe care le auzea el in sunetele muntilor si a marii, invata cuvintarea inflacarata, primea revelatiile dumnezeiesti, nu in scolile filosofilor vremii, ci in scoala lui Dumnezeu. Orice coltisor de stinca, orice mladiere de trestie ne aminteste de pasii “ luceafarului” ce ne-a vestit pe “soarele” Hristos.

In vale este Iordanul… O, acest maret nume! Aceste ape care au cuprins pe Cel necuprins, oare prin cine s-au invrednicit de atita sfintire? Care inima de crestin, pomenind numele Iordanului, nu are in fata ochilor sai chipul sfint al Botezatorului Ioan? Fratii mei, parca-l vad aevea…

Urcat pe un piedestal stralucitor al pacii si al pacii si al curateniei, neorbit de negura ce acoperea ochii concetatenilor sai, netulburat de maruntisurile si grijile de nimica ale lumii inconjuratoare figura sfintului cu fata aprinsa, buzele strinse, ochii scinteietori, haina din par de camila, o figura de om adevarat in toata maretia naturii sale si cu putere nebiruita…adresandu-se popoarelor de atunci , adresindu-se noua astazi: “Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor” Glasul lui, cuvintele lui inflacarate cu limba de foc, asemenea ciocanului care sfarima cea mai incremenita piatra, asemenea unei flacari care patrunde in cele mai tainice cugete…, mustra, dojeneste si strangatorii de dari pentru lacomia lor, pe bogatii saduchei si vestitii farisei - ,, Vipere si pui de naparci’’- pentru falsitatea lor, pe imparati si conducatori, irozii vremurilor, pentru nelegiuirile lor.

S-a adeverit proorocia de demult : “Glasul celui ce striga in pustie” prin tine Sfinte Ioane, proorocule si Botezatorule al Mintuitorului nostru! “Tu glasul cuvintului inainte ai mers si ca un luceafar ai rasarit, mai devreme vestind Mergatorule Inainte aratat, pe Soarele Dreptatii”. Cu adevarat ai gatit calea Domnului, pentru ca dupa cuvintul proorocului Isaia -“toata valea” s-a umplut de glasul cuvintelor tale ; tot muntele si dealul “cutremurindu-se” cand te-ai atins de crestetul Stapanului si L-ai botezat si toate “cele strimbe” drepte le-ai facut si cele “colturoase” “cai netede” caci – ca un ravnitor al Duhului si al Darului – randurea de Dumnezeu graitoare randuiala imparatului celui ce a rasarit luminat neamului omenesc din Cea Curata, spre innoirea oamenilor chiar ai aratat-o, Mergatorule Inainte. Si care ca sa ia viata cea pururea vesnica, indreptand inimile celor ce se boteaza intru pocainta, fericite de Dumnezeu primite! Dar… cum voi incepe lauda mea pentru pomenirea sarbatorii de astazi, iubitorule de praznuire? Ce flori sa aleg ca sa impletesc o cununa de lauda a Dumnezeului Cuvint, ce a grait prin tine Sf.Ioane Proorocule si Mergatorule Inainte? Pentru ca te-ai “aratat din pintece sterp prooroc” si “cu adevarat n-a mintit intru tine dumnezeiescul Glas: ca tu esti mai presus de prooroci, ca cel ce te-ai invrednicit proorociei din pantece, intru nesavarsirea trupeasca fiind si pe Dumnezeu Cuvantul cel proorocit de tine, L-ai si vazut in trup si L-ai si botezat”. “Prin pustietati vietuind, cu par de camila acoperit fiind, intru acelea ca intr-o polata luminoasa ai vietuit, iara pe acestia ca o podoaba imparateasca purtindu-i peste patimi ai imparatit”.

“Pusu-te-a pe tine Domnul sfesnic prea adevarat al lui Hristos, ca sa luminezi pe toti, iara numai pe cei ce vrajmuiesc impacindu-i intru rusine ca intr-o haina si pe Fiul Cuvintul lui Dumnezeu

fara minciuna propovaduindu-L”. “ Glasul Celui ce striga ai fost Botezatorule, ca prooroc din prooroci stralucind, in pustie tuturor ai strigat: Pocaiti-va… si pe Irod, cel ce lucra fara de cale lucruri de ocara, l-ai mustrat”

“Cum te vom numi, dar, proorocule? Inger, apostol sau mucenic? Inger, ca ai vietuit ca un fara trup ; apostol, ca ai invatat pe pagani si mucenici, ca s-a taiat capul tau pentru Hristos, pe care roaga-L pentru sufletele noastre”.

In pustiul Iordanului, zice Sfintitul Graitor, cu fiarele salbatice vietuia viata minunata fara hrana lumeasca, fara bautura, fara paine, fara masa, fara asternut, fara blid, fara pahar, atit numai mugur de copaci si miere salbatica manca, cu pumnul apele izvoarelor il racoreau ; pat si asternut pamintul, acoperamant cerul…

O, de trei ori fericite Ioane! Cu adevarat nu ai putut rabda atita nelegiuire alaturi de vietuirea ta dumnezeiasca, atita dezmat fata de curatenia ta, atita mindrie fata de smerenia ta! Pentru ca, frati crestini, Sf.Ioan Botezatorul invata pe oameni, pregatindu-i pentru venirea Mintuitorului, ii boteza in apele Iordanului gatindu-le suflet luminat ca sa primeasca pe Hristos si ii mustra pe cei mari si pe cei mici, pe vrajmasi si pe prieteni si chiar insasi pe Irod – ce se zicea imparat ocarmuitorul partilor Galileei si Pereii de atunci – pentru greselile lor. Acesta era Irod Antpa, fiul lui Irod I, cel ce a ucis pruncii in Betleem , la fel de crud, desfranat si corupt ca si tatal sau, pentru ca – lasindu-si femeia sa legitima, a rapit pe Irodiada, femeia fratelui sau care era inca in viata.

Pe acesta il mustra Sf.Ioan zicand: “Nu ti se cuvine sa nu aibi pe femeia fratelui tau” . “Iara Irodiada – zice Sf.Evanghelie de azi – il pismuia lui si vrea sa-l omoare si nu putea: ca Irod se temea de Ioan, stiindu-l pe dansul om drept si sfant… si ascultandu-l pe dansul, multe facea si cu dragoste il asculta pe el” (Matei XIV, 9). Si iata ca prilejul s-a ivit… Dar sa pasim, cinstiti ascultatori, si dincolo de apa Iordanului, sa poposim o clipa si in cetatea Maheron, sa indraznim a intra si in curtea lui Irod ”imparatul” si chiar sa cutezam a deschide usile palatului domnesc. O, ce ne vad ochii?... Sute de mese intinse, imprejurul meselor numai fete laminate, conducatori de cetati, boieri, osteni cu imbracaminte stralucitoare si-mprejurul meselor forfota de slugi, care nu mai conteneau a duce din bunatatile pamintului, spre indulcirea mesenilor. Dar ce o fi oare cu atita veselie?

Irod Antipa, ticalosul conducator al Galileei, isi serbeaza ziua nasterii sale. Bautura ametitoare curge, limbile s-au dezlegat, numai rasete sint in auritele sali ale luxosului palat. Si-n toiul veseliei, cind oaspetii sunt imbuibati cu mincaruri si ametiti de vin, apare Salomeia, fiica Irodiadei, tinara printesa si danseaza inaintea adunarii. “Juca si placu lui Irod si celor ce se ospatase cu dinsul”, zice Sfintitul Graitor si in entuziasmul betiei se jura fermecatoarei dantuitoare, in prezenta oaspetilor sai, ca-i va da tot ce-i va cere, pana la jumatate din regatul sau. “Nu darnice Irod! Nu puternice ocarmuitor, nu-ti cer atat de mult, ma multumesc cu foarte, foarte

putin: Da-mi numai… capul lui Ioan ce se zice Botezatorul, dar da-mi-l chiar acum!” Ametit Irod se cutremura… Acu isi da seama ca a fost prostit si lipsit de vointa prin uneltirea vicleana a concubinei sale, pentru ca “de mama sa Irodiada, indemnata fiind fata cea fara rusine, a cerut sa se taie sfintitul cap al Botezatorului”.

Mustrat de constiinta, superstitios din fire, fricos peste masura, Irod ezita, poate cuprins si de slaba scinteiere a celor mai bune sentimente ce se mai pastrau in inima lui sub cenusa patimilor, pentru ca om drept si prooroc mare il stia pe Ioan Botezatorul. O… Iroade nebune, daca ai fi avut atunci macar un pic de barbatie,ai fi putut inlatura aceasta cerere, pentru ca, cum poti cere in dar capul cuiva? Sau daca aceasta este alegerea nerusinatei, atunci prin calcarea juramantului tau i-ai fi facut mai multa cinste decat prin indeplinirea lui! Dar…, “cu pofta desfranata si cu rea betie intrarmat fiind”, gandindu-se poate si la neplacerile si nelinistea ce-i produceau cuvintele Sf.Ioan Botezatorul care-l mustra pentru desfranarea lui, Irod plin de mindrie uracioasa si rusine fiindu-i de vorbele mesenilor sai, da porunca unuia din calai sa-i aduca pe un taler capul lui Ioan. Si in intunericul temnitei din porunca unui fricos corupt spre plecarea capriciului josnic al unei nerusinate fete, securea cazu pe grumazul celui mai nobil din prooroci, celui mai scump dintre mucenici… Calaul iese din temnita si tinand de par nobilul cap, ce poarta inca semnele ingrozitoarei morti de abia primita, stropind cu sange nevinovat pardoseala pe care a dantuit desfranata, il aseaza pe un taler de aur chiar pe masa oaspetilor. Si atunci ,,cu bucurie s-a impreunat intristarea si cu rasul s-a amestecat amara plangere’’.

Capul Sfantului si Dreptului Ioan, cu trasaturile aspre, la care adesea cu frica privise Irod, inca se zbatea de grozava agonie a mortii.

Oare nu mult mai tare si mai grozav iesea din aceste buze moarte mustrarea , pe care o rostisera cand erau vii ? Oare a amutit acel glas care spunea :,,nu ti se cuvine sa ai pe femeia fratelui tau’’ si nu se auzea el oare si mai tare de la fantoma muta a mortii ? ,,O, nebune Irod ! Ai taiat capul de la trup, dar sufletul cel ce stapanea peste trupul sau s-a despartit de dansul, dar dumnezeirea nu s-a despartit ; ai taiat capul cu viclesug, iara mustrarile limbii lui nicicum nu le-ai putut taia’’, pentru ca ele au strabatut peste veacuripana in zilele noastre, iubitilor mei frati intru Domnul, oare nu auziti ?

,,Iata si securea sta la radacina pomilor, tot pomul care nu aduce roade bune, se taie si se arunca in foc’’(Matei III, 10), rasuna cuvintele sfintitului graitor in toate Bisericile noastre. ,, Nu ti s-a cazut tie, o, Irod, pe vaditorul desfranarii sa-l osandesti la moarte !Nu ti s-a cazut tie sa dai cu greseala femeii celei faradelege pe prea cinstit capul lui, pentru juramantul jucarii ! O cum ai indraznit a face o ucidere ca aceasta ? Si cum nu s-a ars spurcata jucatoare, aducandu-l pe acesta in tipsie in mijlocul ospatului ?’’

Ai indraznit Irod ,,de betie vatamatoare de suflet si de infierbantare de desfranare imbolnavindu-

te, cel defaimat ucigator de prooroc te-ai facut, ca ai zamislit betia care este mama desfranarii si cumplita faradelege a nascut’’.

Da, fratilor, patima betiei ne omoara si sufletul si trupul. Ea este indemnatoare la toate rautatile si nelegiuirile. Sa luam aminte de fapta lui Irod, ca daca nu era cuprins de ameteala bauturii, poate nu-si osandea sufletul la pierzare si trupul la pieire ticaloasa. Pentru ca nu dupa multa vreme, dupa ce s-a taiat sfantul si dreptul Ioan, Irod si Irodiada au fost surghiuniti intr-o cetate a Frantei, anume Lugdun, de catre imparatul Romei, unde in multa saracie si ticalosie si-au sfarsit zilele. Insa trupul Sf. Ioan a fost luat de ucenicii lui, printre care era chiar Manail, colegul de scoala al lui Irod, si cu mare cinste a fost ingropat. Si de atunci numele Sf. Ioan Botezatorul toate neamurile il slavesc, si Taierea Capului Sfant – astazi – toate Bisericile crestine il cinstesc. Irod si cei impreuna cu dansul n-au cunoscut minunata zamislire a ta ; ei n-au cunoscut proorociile tale, el n-a putut suferi mustrarile tale, pentru ca ,,ai taiat cu securea propovaduirii, neinteleptia cea stearpa a norodului evreiesc’’, noi insa te stim, ca ,, o faclie ce ai stralucit si mai inainte te-ai trimis ca un inger, ca un prooroc ce ai propovaduit pe Hristos Mielul lui Dumnezeu, ca unui mucenic cu sabia capul ti s-a taiat, mai inainte propovaduindu-l pe El si mortilor celor din iad’’ Sfinte Ioane al lui Hristos Botezatorule, de aceea ,, cu gand binecredincios, intru Taierea Mergatorului Inainte, cu haine albe imbracandu-ne ca in ziua cea binevestita’’ , rugaciune aducem tie, pentru mantuirea sufletelor noastre.

Sfinte si Mare Proorocule, Inainte Mergatorule si Botezatorule Ioane, ,, cel ce esti mai ales dintre prooroci, cu rugaciunile tale mantuieste pe cei ce savarsesc cu dragoste, luminata si de lumina purtatoare pomenirea ta’’, cauta spre oamenii ce s-au adunat in acest sfant locas, ca sa proslaveasca si sa laude pe Dumnezeu intru praznuirea ta ; trimite noua ajutorul tau si ne acopera pe noi de nevoi si de primejdii trupesti si sufletesti, cel ce esti mijlocitor cu indrazneala catre Dumnezeu, pentru neamul omenesc, caci pentru Dansul si capul ti-ai pus si sangele ti-ai varsat. Ajuta celor ce sunt in nevoi si primejdii : pe mare, pe uscat, in inchisori si temnite si in robii si ne slobozeste de legatura pacatelor, ca sa te slavim pe tine in veci. Amin !

AFLAREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZATORUL

Introducerea : 1/ Viata Sf. Prooroc Ioan Botezatorul – sfanta, curata. 2/ Sfarsitul vietii pamantesti a Sf. Ioan Botezatorul. Tema : Aflarea capului Sf. Ioan Botezatorul. Tratarea: 1/ Cum s-a aflat capul Sf. Ioan Botezatorul. 2/ Doi monahi il gasesc in Ierusalim in palatul lui Irod. 3/ Olarul din Emesa si sora lui.

4/ Ereticul Eustatie – al doilea detinator al capului sfant. 5/ A doua aflare a capului, asezarea in Biserica, ducerea la Constantinopol si Franta. 6/ Motivele cinstirii sfantului cap : - a fost inchinat de mic templului sfant. - a botezat pe Mantuitorul. - a luptat impotriva pacatului. - a murit pentru credinta sa, pentru invatatura sa si pentru Domnul nostru Iisus Hristos. 7/ Lauda ce i se cuvine Sf. Ioan Botezatorul. Incheierea : Invataturi pentru viata noastra : - sa urmam viata sfantului, credinta si curatia lui. - sa ne rugam lui, ca sa mijloceasca pentru noi. - sa laudam cinstitul cap, facator de minuni. - cerand de la Domnul, sa dobandim printr-ansul la judecata, curatire de pacate si mare mila.

Predica

AFLAREA CAPULUI SF.IOAN BOTEZATORUL

Iubiti credinciosi,

Sf. Ioan Botezatorul, prin viatasa sfanta si prin lucrarea sa, s-a facut vrednic cu adevarat de a se numi mai presus decat proorocii si decat toti oamenii, in afara de Mantuitorul. ,, Drept va spun : dintre cei nascuti din femei nu s-a ridicat niciunul mai mare decat Ioan Botezatorul, insa cel mai mic in Imparatia Cerurilor este mai mare decat el’’ (Matei XI, 11). Ne amintim cu totii care a fost sfarsitul marelui prooroc ; fiind inchis de Irod si Irodiada, care traiau in mod rusinos, pentru ca Ioan il mustra zicandu-i :,, Nu ti se cuvine sa ai de sotie pe femeia fratelui tau’’ (Marcu VI, 18). Si pentru acest lucru si-a aflat moartea taindu-i-se capul. Capul lui a fost dat pe tipsie Salomeei, fiica Irodiadei – iar ea l-a dat mamei sale. In urma au venit ucenicii lui, au luat trupul, l-au ,, inmormantat si s-au dus sa dea de stire Mantuitorului’’ (Matei XIV, 11-12). Despre Capul Sf. Ioan niciunul din Evanghelisti nu ne spune nimic. Totusi a fost aruncat pe undeva in palatul lui Irod, mai ales ca in timpul acela era un mare ospat la curtea regelui.

Pentru taierea capului Sf. Ioan Botezatorul, Dumnezeu n-a lasat nepedepsiti pe cei trei mari raufacatori: pe Irod, Irodiada si Salomeea. Pedeapsa meritata au primit, suferind chinurile cele mai grele, caci Irod si Irodiada mor in exilul departat al Galiei, iar Salomeea a pierit, mergand pe gheata miscatoare, ii reteaza capul.

Astazi sarbatorim Aflarea Capului Sf. Ioan Botezatorul, despre care vreau sa va vorbesc.

Iubiti credinciosi,

Aflarea capului Sf. Ioan Botezatorul s-a facut prin minune dumnezeiasca. Iata cum ne descriu cartile noastre sfinte ca s-a aflat: Cinstitul si de ingeri laudatul cap, s-a gasit tarziu de tot, dupa voirea si aratarea Sfantului Ioan Mergatorul Inainte, de doi monahi care mergeau la Ierusalim, sa se inchine purtatorului de viata Mormant al Domnului. In aceasta calatorie s-au invrednicit de cinstea de a afla Capul Sfantului, intr-una din camerele palatului Maherus, unde Irod facuse ospatul. Capul Sf. Ioan a stat mult in aceasta camera.

De la ei l-a luat un om anume olarul din cetatea Emesa, din Siria, care l-a dus acasa si prin minunile sfantului cap, avea mult folos, cinstindu-l foarte mult. Cand era sa moara, l-a lasat surorii sale, zicandu-i : ,, Sa nu-l miste de la locul lui, nici sa-l descopere, ci numai sa-l cinsteasca’’. Dupa moartea acestei femei, sfantul cap a ajuns sa rataceasca de la unii la altii. In urma a ajuns la un oarecare preot si monah Eustatie, care facea parte din erezia lui Arie. Cinstitul cap continua sa faca multe minuni si la acest eretic, care avea folos dupa urma lui, in special bani si mai ales ca el, le punea pe seama credintei sale gresite. Din cauza ca facea multa negustorie cu tamaduirile, care se faceau de sfantul cap, le trecea erezia lui si fiind des vizitat de credinciosii care aflasera ca aici se produc tamaduiri – a fugit din pestera lui in care traia, iar capul Sf. Ioan Botezatorul a ramas acolo. A stat cinstitul cap in aceasta pestera mica, pana in vremea arhimandritului Valentin cel Tanar si a episcopului Uranie al Emesei.

De atunci descoperindu-se multora cinstitul cap, adica aratandu-li-se multor crestini, locul unde este el, s-a aflat a doua oara, fiind asezat intr-o cutie de lut. Astfel s-a adus si s-a asezat in biserica de catre episcopul Uranie, facand multe tamaduiri si multe minuni – se face praznuirea acestui sfant cap in biserica din Forachia. A stat aici pana in 954, cand a fost adus la Constantinopol. In timpul razboaielor cruciatilor purtate pentru descoperirea Locurilor Sfinte, francezii intrand in Constantinopol, la anul 1204, au luat o parte din capul sfantului si au dus-o in Franta, asezand-o intr-o biserica din Amiens, unde se afla si astazi.

In amintirea aflarii capului celui ce a fost Inainte Mergator al Domnului, Sf. noastra Biserica a randuit praznuirea de azi.

Este bine, fratilor, sa cercetam putin si sa staruim de ce cinstim noi aflarea capului Sf. Ioan si mai ales de ce cinstim pe Sf. Ioan atat de des ?

- la 7 ianuarie ziua Sf. Ioan Botezatorul.

- la 24 februarie, adica azi, ,, a doua aflare a capului Sf. Ioan Botezatorul’’.

- la 24 iunie, ,, Nasterea Sf. Ioan Botezatorul’’.

- la 29 august, ,, Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul’’.

Daca n-am sti multe despre viata si lucrarea Sf. Ioan Botezatorul, din aceste repetate praznuiri, ne dam seama ca nu fara temei a oranduit Biserica aceste sarbatori. Urmarind viata sfantului, vedem ca nu e ca a celorlalti :

- Nasterea e prin putere dumnezeiasca, deoarece parintii lui erau batrani. - El a fost inchinat templului sfant inca din copilarie ;

- Iar cand era in varsta, a fost ales de Dumnezeu ca inger inaintemergator al Domnului. Cuvintele sale, predica sa plina de foc si intelepciune, vestea noua, o noua lume curatita de zgura pacatului, prin baia Duhului Sfant. ,, Nu era ca o trestie ce se pleaca la bataia vantului’’ (Matei XI, 7) . El e sfarsitul profetilor, deoarece toti profetii si Legea pana la Ioan au fost. Botezul sau, al pocaintei, avea drept scop pregatirea Botezului Mantuitorului prin apa si foc. El a dus o viata de inger in trup, de aceea s-a invrednicit sa fie alesul care sa boteze pe Imparatul imparatilor, Stapanul sau si al nostru, pe Mantuitorul Hristos. Iata-l pe Inainte Mergatorul care s-a invrednicit sa se atinga de crestetul Stapanului si sa-L boteze, cand si Iordanul s-a cutremurat si s-a intors inapoi.

Chemat de Dumnezeu ca prooroc, Sf. Ioan a dus o viata de adevarat prooroc. Era om sarac, iubea pustia, nu ura pe oameni, manca acride si-si inalta sufletul, se hranea cu miere salbatica, se imbraca cu haine din par de camila si se arata pe sine exemplu de infratire. Traind in lipsuri, dupa cum zice Mantuitorul : ,, Ce ati reusit sa vedeti in pustie ? Sa vedeti un om imbracat in haine moi ? Iata cei ce poarta haine moi sunt in casele imparatilor. Atunci de ce ati iesit ? Sa vedeti un prooroc ? Da, va zic voua, si mai mult decat un prooroc. Ca el e acela despre care s-a scris : Iata Eu trimit inaintea fetei Tale pe ingerul Meu, care va pregati calea Ta, inaintea Ta’’ (Matei XI, 8-10).

Dar moartea sa ? Cata maretie si cata invatatura nu se desprinde din ea ! El a urat pacatul si l-a infierat,chiar daca el se ascundea in luxul si desfranarea de la curtea atotputernicului rege. Nu s-a sfiit sa acuze de desfranare pe Irodiada cea frumoasa si ingamfata, care traia in legaturi desfranate cu fratele sotului sau. Cata darzenie in moartea sa ! El a pecetluit invatatura sa si purtarea sa inalta si morala cu viata sa. Iar dupa moarte, cate minuni n-a savarsit atat trupul, cat si capul Sf. Ioan !

,, Caci din pamant rasarind, capul Mergatorului Inainte, razele nestricaciunii de tamaduiri, stralucesti credinciosilor. De sus aduna multimea ingerilor, jos cheama neamul omenesc, cu un glas se inalta slava lui Hristos Dumnezeu’’.

Se descopera azi ca o dumnezeiasca comoara ascunsa, fiind de mult in vas de lut, Capul Botezatorului, ca o bogatie varsand din sine izvoare de tamaduiri, vindecand bolile si luminand sufletele. Laudam si cinstim sfintitul cap al Botezatorului Ioan, pentru ca a deschis portile pocaintei celei de mantuire dumnezeiasca si s-a facut mijlocire intre Legea Veche si cea Noua – mijlocind ca un dar imparatesc.

Il laudam pentru cinstea de care s-a invrednicit de a fi botezat pe Domnul nostru Iisus Hristos spre plinirea Scripturii Sfinte.

Il marim pentru curajul sau de a infrunta mania desfranatei si a lui Irod, primind pentru aceasta pedeapsa cu moartea. Trupul fiind ingropat, iar capul trecand de la unii la altii, facand foarte multe minuni. Ne bucuram si cinstim aflarea capului sfant, pentru ca s-a dovedit a fi Capul Botezatorului Ioan.

Iubiti credinciosi,

Se cuvine, acum dupa ce v-am facut cunoscut imprejurarile aflarii cinstitului cap si motivele pentru care il preamarim astazi, sa tragem cateva invataturi pentru viata noastra: Sa fim curati cu inima ca Sf.Ioan Botezatorul, care-i cunostea pe cei ce veneau la el, in pustie, ce fel de oameni erau, buni sau rai.

Sa-l primim pe Domnul cum L-a primit Ioan pe malul Iordanului, cu inima smerita si cu gandul ca sta in fata lui Dumnezeu.

Sa nu acoperim pacatul, acolo unde se afla, sa spuneam cu tarie ca sa afle toti, chiar daca ne-am da viata pentru adevar. Pilda vie avem pe Sf.Ioan Botezatorul, care mustra pe Irod pentru viata lui desfranata cu Irodiada, zicandu-i: "Nu ti se cade sa ai de sotie pe femeia fratelui tau"(Marcu Vl, 18). Si pentru acest lucru l-au intemnitat si i-au taiat capul. A fost grozava crima lui Irod, care pentru gustul a doua desfranate a ucis pe cel mai mare din profeti. Sa cinstim sfantul Cap al Botezatorului Ioan cu evlavie, sa ne rugam ca sa mijloceasca la bunul Dumnezeu pentru pacatele noastre, dandu-ne ajutor pentru a-L mari dupa vrednicie. Iata un exemplu stralucit ce ne da Sf. Ioan prin viata sa cea virtuoasa, barbatie si curajul cu care s-a impotrivit minciunii si desfraului, ca sa pregateasca lumea pentru primirea Mantuitorului. Capul acela care a propovaduit lumii pe Mielul lui Dumnezeu Cel ce ridica pacatele lumii si Care s-a aratat in trup.

Capul acela ce cu atata darzenie a mustrat necuratia si faradelegea si care pentru aceasta a fost taiat de la trup, se aseaza astazi inaintea celor ce vin la dansul, cu credinta si cu dragoste, izvorand, izvoare de tamaduiri! Amin!

Panegiric

SF.40 DE MUCENICI

Introducerea: Maretia sarbatorilor este prilej de a arata in mod solemn mistica celor 40 de mucenici,prin: -darurile cu care au fost inzestrati si pe care le-au folosit pentru cununa muceniciei; -credinta, nadejdea si dragostea crucii si a credintei;

-barbatie de care au dat dovada;

-marturisirea credintei in fata dusmanilor care le-au adus veselie si fericire,iar pentru noi cinstire. Tratarea: 1.Viata celor 40 de mucenici (batuti cu pietre, aruncati in Iezerul Sevastei, moartea lor). 2.Rasplata chinurilor prin proslavirea Bisericii in cantari de lauda si veselie. 3.Virtutile acelor sfinti: statornicie in credinta si contopirea credintei lor prin marturisirea si trairea intru Domnul. 4.Virtutile su fost incalzite de dragostea crestina care aduce rod cand are ca suport jertfa si daruirea pentru Iisus Hristos.

Incheierea: -Viata si sfarsitul celor 40 de mucenici incalzesc inimile credinciosilor de astazi. -Sunt stele si raze pentru negura pacatelor si gheata inimii si sufletului. -Rugaciune catre cei 40 de mucenici pentru maintuirea sufletelor de viforul pacatelor.

Panegiric SF.40 DE MUCENICI

Frati crestini,

Astazi sfanta noastra Biserica praznuieste pe acei ce cu zaua credintei imbracandu-se si cu insemnarea crucii inarmandu-se, s-au aratat viteji ostasi tiranilor, barbateste stand impotriva. Astazi sfanta noastra Biserica pomeneste dupa cuviinta pe acei ce cu credinta intarindu-se, cu nadejdea adeverindu-se si cu dragostea pacii sufleteste unindu-se, au stricat tirania vrajmasului, dobandind cununile, stralucind in lume ca niste luceferi. Astazi sfanta noastra Biserica cinsteste pe acei ce, desi au fost pamanteni, s-au sarguit a ajunge la vrednicia ingereasca, de trupuri neingrijindu-se si prin patimiri cinstei cele fara de trupuri invrednicindu-se. Astazi sfanta noastra Biserica ne indeamna sa laudam ceata ucenicilor de

Dumnezeu aleasa, care foarte s-au nevoit rabdand vitejeste munci de la cei fara de lege, pe Hristos marturisind inaintea tiranilor, frica lepadand-o si spre ceruri barbateste indraznind, ramanand nebiruiti de toate mestesugurile vrajmasului. Astazi glasul Bisericii ne cheama sa savarsim pomenirea celor 40 de Mucenici din Sevastia, care de ingrozirile tiranilor nu s-au inspaimantat, ci cu chinurile fiind chinuiti s-au veselit pentru ca sa ne impartasim maririi acelora, laudand nevointele lor.

Frati crestini, Pomenirea Sfintilor 40 de Mucenici a ramas inscrisa pe vecie in calendarul nostru ortodox pentu faptele marete pe care le-au savarsit. Acesti Sfinti Mucenici patimesc pe la anul 320, la Sevastia, un orasel in Armenia. Sunt din tari diferite, dar toti crestini botezati in Domnul nostru Iisus Hristos si toti ostasi tineri, bine facuti la corp si frumosi la infatisare si viteji in toate serviciile lor. Intr-una din zile vine porunca de la stapanire sa aduca jertfe idolilor; toti acesti 40 de tineri crestini, cu toate fagaduintele si amenintarile comandantilor, ei nu se supun: "Amenintarile voastre nu ne inspaimanta. Aveti putere asupra trupului pe care ne-am deprins sa-l dispreuim, dar sufletul nu poate suferi nimic de la oameni", marturisesc ei intr-un glas. Sunt chinuiti, sunt batuti cu pietre, dar pietrele cu care sunt inproscati se intorc asupra celor ce le arunca, mucenicii fiind paziti de Sf.Duh. Vazand guvernatorul ca nu ii poate indupleca se gandeste la o munca si mai aspra. Era o iarna destul de geroasa si vantul ce sufla adauga la asprimea gerului. In apropiere era un lac inghetat si guvernatorul porunci sa se sparga gheata si noaptea sa se arunce in apa. Pentru a-i ispiti si mai mult, porunci ca alaturi sa se faca o baie calda pentru acei ce ar voi sa aduca jertfe sa intre acolo si sa se incalzeasca. Se dezbraca repede, intra in apa rece si cand gheata le strangea trupurile, ei se imbarbateaza la lupta si suferinta. "Din pricina gonacilor fara de mila, mucenici au patimit toata noaptea in ger fara a se tulbura si slabi in credinta, ci dimpotriva cantand lui Dumnezeu cantari de multumire, pentru care s-au invrednicit de primirea cununilor care mult i-au intarit. Unul, insa mai slab in credinta, a fost ispitit de baia calda si a iesit din ceata celor 40, dar Dumnezeu a aratat ca unde lipseste dragostea prisoseste leacul si un altul i-a luat locul si s-a invrednicit de cununile ce veneau din er peste toti". Si-au dat obstescul sfarsit in chinuri groaznice dar s-au luminat in ceruri cu razele stralucirii dumnezeesti si ne incazeste si pe noi cei ce suntem inghetati pe pamant de iarna pacatelor si indoielilor noastre pentru care noi trebuie sa ii laudam. Faptele acestor 40 de Mucenici proslaviti si incantarile duioase ale Bisericii sunt fapte de vitejie, de eroism crestin, de tarie in credinta si care merita sa fie cinstite dupa cuviinta si sa fie un indreptar pentru noi. Statornicia lor in credinta, barbatie de care au dat dovada, le-au adus cununa cea nepieritoare a mantuirii.

"Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui" , spune Domnul Iisus. Cununi cu raze stralucitoare ce incalzesc de veacuri sufletele celor ce-i cinstesc. Cununi cu raze prea luminoase ce lumineaza caile mantuirii pentru acei ce le cauta. Intreaga lor fiinta fusese patrunsa de taria si convingerea fierbinte si tinereasca de a marturisi pe Domnul: "Tot cel ce Ma va marturisi inaintea oamenilor, il voi martrisi si Eu inaintea Tatalui Meu, care este in ceruri" (Matei X,32).

O sete cumplita cuprinsese intreaga lor fiinta de a trai numai in Domnul si pentru Domnul.

Barbatie, curajul, statornicia de care au dat dovada erau incalzite de dragostea in Domnul Iisus care s-au contopit intr-o prea frumoasa traire in Domnul.

Dupa cum cerbul doreste izvorul rece si limpede in arsita dogoritoare a verii, dupa cum vulturul zboara spre inaltimile pe care nici o pasare nu le poate atinge, asa si sufletele acestor 40 de Mucenici si-au aflat odihna in Domnul. O neliniste cuprinde sufletul atunci cand nu are unde sa se salasluiasca.

Fericitul Augustin ca nimeni altul ne-a lasat pagini intregi unde ne arata acest lucru. Intr-o seara senina cu cerul instelat, statea cu buna sa mama Monica, la geamul larg deschis al odaii sale ce dadea spre largul marii azurii. Munca zilei, atmosfera calda a caminului sau, incalzita de dragostea unei mame ca a Fericitului Augustin, maretia si splendoarea privelistii de afara, toate pareau ca aduce multumire in sufletul sau, dar deodata spune: "Ne-ai facut pe noi Doamne, dar nelinistit este sufletul meu pana ce se va odihni in Tine".

Odinha aceasta in Domnul, trairea aceasta este contopirea intregii noastre fiinte intr-o prea aleasa "vedere" a darurilor dumnezeiesti, de care se invrednicesc acei care dezbracati de tot ce este omenesc, "gusta" din dulceata leacului dumnezeiesc. De aceste daruri s-au invrednicit cei 40 de Mucenici si ei ne indeamna astazi si ne cheama: Veniti si "gustati si vedeti ca bun este Domnul", caci: "Este mai bine o zi in curtile Tale, decat o mie departe de Tine". Au trait pentru Domnul, dar au trait si pentru noi. Daca religia noastra a cuprins mii de suflete si inimi in data dupa Inaltarea Domnului, aceasta a fost nu pe alta cale decat aceea a trairii primilor crestini in Domnul nostru Iisus si pentru Iisus, fiind tari si avand mijlocul incins cu adevarul, cum spune Sf.Pavel. Trairea aceasta intru Dmonu era incalzita de dragostea crestina care daruieste din "ale sale" pentru semenul sau. Dragostea aceasta ne da adevarata sanatate sufleteasca, adevarata multumire de unde izvoraste tot binele si ne odihnim in Domnul. Sfintii 40 de Mucenici s-au unit intr-o prea frumoasa marturisiresi lauda a lui Dumnezeu.Suferinta si chinurile celor 40 de Mucnici arata in orice clipa idealul inalt pentru care ei s-au jertfit pentru noi spre a ne fii pilde de urmat.Suferinta uneste si incalzeste sufletul care este cuprins de dragoste pentru cele ale sufletului, care au ca tinta desavarsirea si mantuirea noastra.

Frati crestini

Viata si sfarsitul acestor 40 de Mucenici ne umple sufletul de admiratie. Inimile noastre sunt incalzite de pilda tariei in credinta, de curajul ce l-au avut, de trairea lor intru Domnul si pentru Domnul. Pentru noi, cei ce traim departe de Domnul, ei ne sunt stele stralucitoare ce lumineaza si imprastie negura pacatelor noastre, raze ce incalzesc sufletul si topesc gheata inimi noastre. Sa ne cercetam fiecare faptele noastre si atunci vom avea cuvant de lauda, preamarind cu cuviinta pe acei ce Biserica ii proslaveste in cantari de slava.

Prea laudatilor Mucenici voi, pe care pamantul nu v-a tainuit, ci cerul v-a primit deschizandu-vi-se usile raiului, indulcindu-va de pomul vietii si ca purtatori de cununi stand inaintea Stapanului, rugati pe bunul Dumnezeu sa ne mantuiasca de viforul pacatelor si sa ne scoata din "iezerul patimilor".

Amin!

Panegiric

SF.40 DE MUCENICI

Introducerea: Astazi luminata pomenire a Sf.40 de Mucenici, care au murit pentru Hristos. Astazi pomenim pe sfintii care au plinit cuvintele Domnului (Marcu Vlll, 35). Astazi ne insufleteste nadejdea lor pentru Hristos, pentru Imparatia Sa. Tema: Sa slavim pe Sf.40 de Mucenici purtatori de inalta treapta si de netrecatoare frumusete duhovniceasca. Tratarea: 1.Persecutiile crestinilor. 2.Chinurile celor 40 de Mucenici: -in temnita o zi; Mantuitorul imbarbateaza; iar in temnita 3.In ziua a noua a au fost aruncati in iezer: -unu iese si se topeste in baia calda, -cununi din cer peste sfinti, -sefu garzii ce-i pazea, Aglaie se crestineaza, intrand in numarul lor, -se sfarama fluierele. 4.Cei 40 de Mucenici au sfintit cele 40 de zile ale Pastelui. 5.Sangele martirilor, samanta crestinilor. Incheierea: -Bucurate ceata Sf.40 de mucenici care ati luat cununi. Bucurate sfanta noastra Biserica cu sfintii care alcatuiesc Biserica triumfatoare. -Sa ne aducem aminte de mai-marii nostri de a caror savarsire a vietii privind, sa le urmam credinta si faptele.

Panegiric SF.40 DE MUCENICI

"Toata ostirea lumii lasand-o, de Stapanul cel din ceruri v-ati lipit, purtatori de chinuri, cei 40 de mucenici" (Condacul zilei)

Frati crestini,

Astazi este luminata pomenire a Sf.40 de mucenici ai lui Hristos, care au iubit pe Stapanul lumii cu dragoste fierbinte, marturisint in priveliste pe Hristos si cu barbatie rusinand idolii inselaciunii, ne-au aratat calea mantuirii, murind moarte muceniceasca pentru Hristos. Dupa cum pe bolta cereasca stralucesc mii de stele luminoase, care incanta ochiul, tot asa in Sf. noastra Biserica stralucesc mii de sfinti care au urmat pe Mantuitorul si prin viata lor, prin faptele lor si prin lupta lor pentru Hristos, impodobesc Biserica si viata crestinilor. Astazi facem pomenirea Sf. 40 de mucenici, care au plinit cuvantul lui Dumnezeu prin fapte, plini de inflacarata credinta, patrunsi de adevarul nestramutat al cuvintelor Domnului: "Cine va voi sa isi piarda sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va mantui". Astazi ne insufleteste nadejdea lor pentru Hristos care ii indeamna sa indure cele mai grele chinuri, in liniste, cu zambetul bucuriei duhovnicesti, agonisandu-si marirea cea de sus si prin lupte si chinuri infricosate, s-au facut partasi Imparatiei lui Dumnezeu. Cum voi putea cuprinde in slabele mele cuvinte barbatia lor, lepadarea lor de bunurile materiale, de slujbele lor, chinurile groaznice si moartea lor pentru Hristos? Dumnezeu, care pe cele neputincioase le intareste, sa imi dea si mie putere sa slavesc pe Sf.40 de Mucenici ca pe purtatorii de prea inalta treapta si de netrecatoare frumusete duhovniceasca.

Iubiti crestini,

Mult au suferit crestinii din partea pagannilor timp de aproape 300 de ani, persecutii crude si neomenoase, pe tot intinsul imperiului roman.

Crestinii nu aduceau jertfa statuilor imparatilor - cum se obisnuia la romani -pentru ca socoteau aceasta idolatrie, adica inchinare la idoli.

Astfel de prigonire a fost si in zilele imparatului Luchian, asupra celor ce credeau in Mantuitorul. Crestinii erau siliti sa se lase de Hristos si sa se inchine idolilor. Cine aduce jertfa idolilor, isi tinea slujba ce-o avea, iar cei ce se inchinau si credeau in Mantuitorul Hristos, li se lua slujba si apoi ii dadeau sa fie omorati in chinuri groaznice.

Erau atunci 40 de tineri voinici din diferite locuri - slujitori de oaste toti la o ceata - si erau crestini. Pentru credinta lor in Mantuitorul, au fost prinsi si siliti sa se inchine si sa aduca jertfa zeilor, prin cuvintele: ”Cu vitejia voastra biruiati toate ostile cand mergeati la razboi; Aratati acum credinta zeilor nostri, inchinati-va si aduceti jertfa lor, ca sa nu munciti!” Sfintii au raspuns cu inflacarare :”Daca ne-am batut pentru un imparat muritor si tot am biruit, cu atat mai mult pentru Imparatul cel fara de moarte se cade sa ne nevoim, ca sa biruim”! Le-au zis atunci:”Una din doua alegeti: sau va inchinati zeilor sau veti fi omorati!” Sfintii au raspuns: ”De folosul nostru Dumnezeu se ingrijeste!” Apoi au fost aruncati in temnita pana a doua zi. In temnita cu credinta fierbinte in Dumnezeu

sfintii isi plecau genunchii la pamant si se rugara: ”Izbaveste-ne, Doamne, din ispita si de sminteala celor ce fac faradelege!”

In clipa acea li s-a aratat Mintuitorul imbarbatandu-I; ”Indrazniti, ca nevointa voastra este buna. Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui!”

A doua zi, fiind adusi inaintea stapanirii, au fost ademeniti ca le da slujbe inalte, numai sa-si lase credinta si sa jertfeasca zeilor. Dar sfintii raman tari in credinta si nu primesc. Au fost aruncati iarasi in temnita -doar-doar se vor lasa de Hristos si se vor inchina zeilor. Acolo au stat sapte zile. A opta zi au fost adusi la judecata inaintea craiului din Cezareea la Sevastia. Stand ei inaintea judecatorului, acesta le zise:

“Care vrea sa se plece mie si legii mele, ii voi darui cinste multa si cu alte daruri. Cel ce va adduce jertfa zeilor nostri, mare cinste va dobandi, iar care nu se va pleca, I se va lua slujba, se va da chinurilor si I se va lua viata”.

Sfintii au raspuns ca nu le trebuie alta cinste, decat pe Hristos. Judecatorul a poruncit sa-I bata cu pietre peste gura si peste fata. Dar ...o, minume! Puterea lui Dumnezeu intorcea pietrele impotriva celor ce ii loveau. Judecatorul maniindu-se foarte, a luat o piatra si a aruncat-o sa loveasca pe unul din sfinti, dar piatra s-a intors spre el si i-a lovit fata.

Prigonitorii i-au aruncat din nou in temnita. Sfintii au cantat psalmi si alte rugaciuni pana la miezul noptii, cand a stralucit o lumina puternica, apoi li s-a aratat Domnul graind: ”Cine va crede in Mine, de ar si muri, viu va fi. Indrazniti si nu va temeti!” Dimineata, in ziua a 9-a, sfintii au fost scosi din temnita si batuti toata ziua. Seara au fost aruncati intr-un iezer ce era in afara de cetatea Sevastiei. Era un ger cumplit iar sfintii…goi! Au pus sa fie paziti de ostasi. Aproape de iezer au facut si o baie calda, pentru ca cine dintre dansii se va lepada de Hristos, sa intre in baie.

Unul dintre cei 40 a iesit din apa iezerului si a intrat in baie ca sa scape; dar, daca s-a incalzit indata s-a topit, ca ceara la para focului, pentru ca s-a despartit de Stapanul lui ceresc si pamantesc Dumnezeu, de care s-a lepadat.

Sfintii au rabdat pana la sfarsit in rugaciuni catre Dumnezeu.

Nu s-au temut vitejii de chinuri, castigand crucea, biruitoare arma. Printr-insa pe vrajmasul ca niste tari l-au biruit, de unde si cununile Darului au luat, pana la sfarsit. Spre ziua, a stralucit soarele imprejurul lor, gheata s-a topit si apa s-a incalzit.

Strajerii adormisera. Numai seful garzii, Aglaie, era treaz si-I auzea pe sfinti rugandu-se. Vazand lumina la dansii, Aglaie s-a uitat spre cer sa vada de unde vine lumina. A vazut cununi pogorandu-se din cer peste Sfintii 40 de Mucenici si s-au asezat pe capetele sfintilor 39, iar una umbla pe apa iezerului.

Aglaie, comandantul garzii, a desteptat strajerii care erau cu dansul, s-a dezbracat si-a aruncat hainele spre dansii, apoi a sarit in iezer strigand: ”Si eu de acum sunt crestin!” Cu dragoste fierbinte pentru Hristos, a intrat in mijlocul sfintilor si a zis: ”Doamne, Dumnezeule, Iisuse Hristoase, miluieste-ma ca si eu cred si marturisesc ca Tu esti Fiul lui Dumnezeu au crezut acestia si eu cred. Insemneaza-ma cu dansii si invredniceste sa iau munci si ispite, ca puterea satanei sa o biruiesc!”

Iata rasplata de la Dumnezeu fata de increderea inimii lui, ca il face mucenic! Venind cei ce ii chinuiau si afland despre fapta sefului garzii, s-au maniat foarte, i-au tras pe toti la mal si le-au sfaramat oasele picioarelor.

Unul dintre sfinti care era mai tanar decat toti, Meliton, era imbarbatat de maica lui ce era de fata si care se temea sa nu cumva de frica sa se lepede de Hristos: ”Rabda, maica, si castigi tu Imparatia lui Dumnezeu!” Si a primit si el moarte muceniceasca. Asa au sfarsit in chinuri groaznice Sfintii 40 de Mucenici. Iezurul ca o baie din rai si gerul ca o dulceata mucenicii le-au socotit, canta Sf. noastra Biserica. Aparatori nebiruiti ai bunei credinte si stalpi nemiscati ai Bisericii, chemarea cea de Dumnezeu numita de 40, goliti pentru Hristos, cu pietre improscati, au rabdat frigul, inghetarea apei si sfaramarea madularelor.

Purtatori de chinuri ai lui Hristos, pe cinstitul post mai luminat l-ati facut, cu pomenirea maritei voastre patimiri.

Ca 40 fiind, aceste 40 de zile le sfintiti patimii celei mantuitoare urmand cu chinuirea voastra cea pentru Hristos.

Cum va vom numi pe voi sfintilor ca intru voi s-a odihnit Hristos? Prin vitejia voastra ati luminat toate, iar acuma in santurile lui Avraam va incalziti si cu cetele ingeresti daintuiti, mucenicii cei 40!

Mare este puterea Crucii Tale, Doamne, ce s-a infipt in noi si lucreaza in lume. Credinta s-a intarit, Evanghelia s-a propovaduit.

Cu cat ii omorau paganii, cu atat se inmulteau crestinii, de unde si iesise vorba in toata lumea de atunci:”Sangele martirilor, samanta crestinilor!”

Frati crestini,

Veniti sa laudam cu cantari tabara cea muceniceasca, care cu gerul ca cu niste foc s-a ars si cu frigul inselaciunii cu ravna arzatoare l-au stins, oastea cea prea viteaza si sa zicem: Bucura-te adunarea cea tare si sfintita, tabara cea purtatoare de biruinta, turnurile bunei credinte, ostasii lui Hristos, vitejii cei tari si nebiruiti, cei la minte prea puternici si la suflet prea barbate, cei dumnezeiesti cu adevarat si de Dumnezeu iubiti, adunarea cea de Dumnezeu aleasa, Mucenici 40, cei intocmai cu patima si intocmai cu gandul si intocmai si cununi ati luat!

PANEGIRIC

SFANTUL GRIGORIE PALAMA

Introducerea: 1.Sfintii lui Dumnezeu inconjoara tronul slavei, rugandu-se neincetat pentru noi. 2.Printre ei straluceste chipul placut al Sfantului Palama. Tratarea: 1.Viata Sf.Grigorie Palama si luptele sale pentru apararea Ortodoxiei. 2.Sf.Grigorie Palama se arata puternic luptator cu cuvantul si fapta. 3.Raul de foc al cuvintelor sale aduce consolodarea Bisericii si invataturii ortodoxe. 4.Lauda Ortodoxiei sfantului. 5.Cinstea ce se cade a-i aduce pentru ostenelile sale. 6.Viata si nevointele sale, indemn si pilda in straduintele noastre pentru mai bine. Incheierea: Indemn la imitarea avantului ortodox al Sf.Grigore Palama, caruia i se inalta neincetat rugaciuni de mijlocire.

PANEGIRIC SFANTUL GRIGORIE PALAMA

Iubiti credinciosi,

Minunata este cununa sfintilor randuiti in jurul tronului slavei lui Dumnezeu,care dau neincetata cinstire si adorare Parintelui Ceresc.

Ca niste nestemate stralucesc cu lumina credintei si a dragostei,mijlocind pentru noi indurare si ajutor,ridicand bineplacutul miros al tamaiei rugaciunii,din potirele de aur al inimilor lor.De aceea si Biserica se roaga fara incerare sa mijloceasca pentru noi ca unii ce s-au invrednicit prin jertfa si credinta lor de mai multa dragoste si fericire dumnezeiasca.Printre acesti mijlocitori

straluceste ca un luminator aprins de ravna si dragoste,Sf. Arhiepiscop al Tesalonicului,Grigore Palama,randuit de sf. noastra Biserica, a fi cinstit in cer de a doua Duminica a marelui post.

Iubiti credinciosi,

Sf. Grigorie Palama a vazut lumina zilei acum vreo 650 de ani in partile Asiei Mici, dintr-o familie plina de credinta fata de Dumnezeu.

Socotind linistea manastirii mai placuta maditarii si rugaciunii, de tanar se indreapta spre Muntele Athos, voind sa isi inchine viata slujiri lui Dumnezeu. Iata, ca aici credinciosul si iubitorul de Dumnezeu,Grigorie intalneste batrani calugari, care-i dezvaluie taina rugaciunii inimii, a neincetatei rugaciuni adresate Mantuitorului, prin care acestia faceau sa se pogoare asupra lor linistea -"Isihia"- si lumina lui Dumnezeu de pe Muntele Taborului. Dar ca un vant puternic de furtuna stricatoare, se abate asupra linistitilor si induhovnicitilor calugari, glas plin de ura si necredinta a unui fals credincios, Varlaam din Calabria, care cu furie incepe a striga impotriva calugarilor atoniti. Mare zarva a produs in tot imperiul si la imparateasca cetate Constantinopol, tipetele acestui neintelept crestin, imparati si ierarhi stau sa se gandeasca de partea cui se afla adevarul. Cuvintele mestesugite ale lui Varlaam au inceput sa insele pe multi, ridicandu-i impotriva celor ce credeau ca printr-o rugaciune neincetata si printr-un post aspru se poate gasi lumina cea necreata ce a stralucit pe Muntele Taborului in jurul Mantuitorului Iisus Hristos. Lucru greu de inteles pentru mintea multora, dar lamurit si de unii Sfinti Parinti ca si de practica unor calugari cu viata adevarat ascetica. In fata atacurilor lui Varlaam si a partidei sale, se ridica asemenea unui leu, cuviosul Grigorie Palama, aratand in cuvinte de foc, induhovnicita viata a calugarilor atoniti si neincetata lor rugaciune catre Mantuitorul Hristos. Ca o trambita de arama rasuna glasul aparatorului Ortodoxiei. Ca dintr-un izvor tamaduitor se raspandeste raul cuvintelor sale datatoare de liniste si incredere.

Ca unul ce s-a aratat adevarat propovaduitor al Darului dumnezeiesc, coborat asupra iubitorilor de Dumnezeu, Grigorie, tematorul aparator al dreptei credintei, este inaltat la cinstea de intaistatator si arhiepiscop al scaunului Tesalonicului. Dupa odihnirea sa in Domnul, petrecuta in anul 1362, frumusetea vietii sale, adancimea credintei si a cunostintelor sale, ca si minunile savarsite in prejma sa, indeamna pe ierarhii si credinciosii din Bizant sa-l proclame sfant al Bisericii Ortodoxe.

Vazand ravna lui pentru Biserica cea adevarata, adancimea gandurilor sale, si dragostea nemincinoasa catre Dumnezeu, ne intrebam si noi cei ce incercam a-i aduce cuvant de lauda astazi : ’’ Cu ce cuvinte vom lauda noi pamantenii pe ierarhul, pe invatatorul Bisericii, pe vestitorul dumnezeiestii lumini, pe tainuitorul cel ceresc al Treimii ? ’’ Cu ce flori de lauda vom incununa pe ierarhul ce a raspandit bineplacuta mireasma a florii iubirii nevestejite fata de Dumnezeu ?

Cum vom putea noi sa laudam pe acesta trambita a Ortodoxiei, gura insuflata de Duhul Sfant, sfesnic al luminii dumnezeiesti, nepricepandu-ne a-l cinsti cu gura si adevarul Ortodoxiei sale, ingreunand nepriceperea mintii noastre ?

Cu adevarat, invatata limba si adanca gandire se cere celui ce va sa incerce a lauda pe acest aparator, invatator al adevarului, pe acest Grigorie care a stralucit ca o puternica lumina aprinsa la flacara dragostei de Dumnezeu. Credinta cea adevarata pastrata ca o zestre ascunsa in inimile credinciosilor, este aparata de acest leu al Ortodoxiei, si tot ea ne este noua sprijin in incercarea de a-l cinsti dupa cuviinta.

Darul lui Dumnezeu s-a coborat asupra sa in urma rugaciunii si meditatiei, Darul lui Dumnezeu arata ca Sf. Grigorie Palama s-a invrednicit de fericirea vesnica in preajma vesnicului parinte. Ravna cea puternica de adevar si ortodoxie a parintelui nostru Grigorie s-a vadit in nenumaratele-i scrieri. De aceea canta Biserica: ’’Cu secera cuvintelor tale ai taiat eresurile cele spinoase si ai semanat semintele Ortodoxiei celei de buna credinta’’ .

O, neinfricata iubire de Dumnezeu marturisita in fata invatatilor dusmani ai adevarului. Cata ravna pentru Casa lui Dumnezeu si cata adancime de gandire pentru a putea raspunde dupa cuviinta adversarilor Ortodoxiei! Neintarziind in locurile departate unde cauta linistea sufletului, Grigorie alearga marturisind pe Dumnezeu atunci cand desertul Varlaam, risipea neghina diavolului in ogorul lui Dumnezeu.

Nici teama de mai-marii pamantului si nici mania falsilor cunoscatori ai adevarului, nu opresc inflacarata inima a cinstitului Grigorie, sa bata pentru Hristos. Cinstirea Bisericii se indreapta cu multa dragoste spre aceasta dumnezeiasca alauta a Duhului, trambita ce a vestit luminat tainele lui Dumnezeu si povatuitor al poporului credincios pe drumul cunoasterii adevarului dumnezeiesc. Multa lumina a adus in teologhisirea ortodoxa cuvintele intelepte si adanci adapate la izvorul Sf. Scripturi si a Sf. Parinti, ale Sf. Grigorie Palama. Pavaza cuvintelor iubitorului de Dumnezeu ierarh, apara pe credinciosi de loviturile dusmanilor adevaratei credinte. Rau de foc si sabie cu doua taisuri, s-au aratat cuvintele si limba parintelui nostru Grigorie . Iata pentru ce Mantuitorul, l-a inaltat pe el la cea mai inalta cinstire ce se poata da unui pamantean, aceea de a putea sta si a se bucura de lumina cea vesnic datatoare de viata, care izvoraste din preajma tronului iubitorului de oameni Dumnezeu. Din viata lui plina de ravna pentru Dumnezeu si Biserica se desprind pentru noi numeroase invataminte, chiar fara a adanci teologhisirea sa profunda. Sf.Grigorie Palama se arata plin de zel in apararea credintei celei adevarate, atunci cand valurile falsilor credinciosi lovesc corabia Bisericii. Oare am fi noi in stare sa aparam pe Hristos si Biserica Sa, care e si a noastra atunci cand loviturile satanei incearca sa clinteasca stanca adevaratei credinte ? Desigur ca da, frati crestini, dar pentru aceasta se cere ca si noi sa fim inflacarati de dragostea mereu fierbinte, de care au dat dovada aparatorii cuvantului lui Dumnezeu si ravna pentru apararea casei lui Dumnezeu. Pentru aceasta avem ajutorul Harului lui Dumnezeu si al sfintilor

care bine i-au placut. Rugaciunea sfintilor si legatura noastra cu ei, ne intareste in viforul ispitelor si al amenintarilor din aceasta lume. Sf. Grigorie Palama care a stiut sa deosebeasca pe vrajmasi de adevaratii credinciosi ai adevaratului Dumnezeu ne sta si noua pilda si ajutor in framantarile noastre. Lui, ca si celorlalti sfinti ai lui Dumnezeu se cade sa ne rugam pentru a mijloci de la Dumnezeul cel atotputernic, darurile si indurarile Sale. Laudandu-L pe El, se cade sa il cantam pe acest inger, intru care a luminat prin adancimea mintii pe cei necunoscatori, rusinand cu ajutorul Duhului dumnezeiesc pe vrajmasii inraiti in ganduri necrestinesti. Adevarurile cu sabia cuvantului sau si in duhul cel viu de care era cuprins au indreptat pe cei sovaielnici si au intarit pe cei cuviosi. O, mult adevar se afla in cuvintele pe care i le adreseaza Sfanta noastra Biserica atunci cand spune : ’’ Bucura-te vestitorule al dumnezeirii celei nezidite ! Bucura-te cel ce ai mustrat parerile facatorilor de rele ! Bucura-te pahar al bauturii nemuritoare ! Bucura-te invatator al darului ! Caci stalpul de foc al credintei sale a luminat ca odinioara in pustiu multimile cele neinvatate care stateau gata a cadea in ghearele inraitului Varlaam ’’. Voia sa puternica a chemat la adevaratul Dumnezeu pe toti cei ce se lasasera ispititi de amagirile celui invechit in rele. Glasul sau rasuna ca o trambita ce cheama la lupta pe aparatorii dreptei credinte. In jurul sau se strang fortele Ortodoxiei in lupta cu cei ce negau puterea lui Dumnezeu. De aceea cuviosul parintele nostru Grigorie se veseleste acum in adunarile celor fericiti in raiul cel dumnezeiesc, imbogatindu-se de la Dumnezeu cu darul minunilor pe care le da celor ce-l cinstesc dupa cuviinta.

Incercand a repeta neincetat ca si Sf. Grigorie Palama, cuvintele aducatoare de liniste ale rugaciunii scurte si plina de umilinta : ’’Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul’’, sa-i aducem si noi cinstire, unindu-ne glasurile si spunand :’’ Bucura-te lauda parintilor, gura teologilor, salasluirea tacerii, casa intelepciunii, capetenia invatatorilor, ogorul lucrarii, tamaduitorule al bolilor omenesti’’.

Cinstindu-l pe el, ii aducem lauda si marire Celui de la care s-a invrednicit a primi darurile sfintitoare ale cuvantului adevarat si al faptelor bine facute. Cinstindu-l pe el, Il laudam si marim pe Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, care a binevoit sa-si arate marirea prin Sfintii Sai. Din cuvintele pline de roua cereasca ale Sf.Grigorie ne hranim duhovniceste ca dintr-un izvor de apa vie, noi toti credinciosii.

Unindu-ne glasurile intru laudarea celui ce s-a invrednicit de alegerea dumnezeiasca, sa zicem impreuna cu cantarea bisericeasca : ’’Luminatorule al dreptei credinte, intarirea Bisericii si invatatorule, podoaba monahilor, aparatorule cel nebiruit al teologilor, facatorule de minuni Grigorie, lauda Tesalonicului, propovaduitorule al darului, roaga-te pururea, sa se mantuiasca sufletele noastre’’. Amin !

PLAN DE PREDICA - ’’ SF.GRIGORIE PALAMA ’’

Introducerea : Se vorbeste despre importanta duminicii trecute, sarbatoarea introducerii icoanelor in Biserica. Se

arata importanta pentru crestini, rolul lor. Tema: Sfantul Grigorie Palama. Tratarea : 1) Sf.Grigorie Palama – invatator de seama al Bisericii noastre in veacul al XIV-lea. 2) Viata si insusirile lui. 3) Lupta sa cu ereticul Varlaam pe care-l invinge in privinta invataturii obarsiei luminii de pe Tabor. - Varlaam spunea ca e creata ; Sf.Grigorie sustine ca e necreata de obarsie dumnezeiasca. 4) Prin mijlocirea harului se poate infaptui unirea cu Dumnezeu a crestinului. 5) Invatatura sa. 6) Postul si pocainta, mijloace pentru transformarea sufletului. Incheierea : -Reinnoirea firii pacatoase. -Nimicirea pacatului. -Curatirea sufletului.

PREDICA - SFANTUL GRIGORIE PALAMA

Iubiti credinciosi,

Duminica trecuta Biserica noastra a sarbatorit Duminica Ortodoxiei, Duminica biruintei credintei ortodoxe asupra invataturilor eretice ale celor ce erau impotriva icoanelor. Sfintii Parinti au aratat cu ocazia acestei lupte ca icoanele Mantuitorului, ale Maicii Domnului si ale tuturor sfintilor trebuiesc cinstite, fiindca ele reprezinta chipul lui Dumnezeu cel intrupat sau chipul celor ce s-au invrednicit de harul sfinteniei in aceasta viata. Mai mult, icoanele au avut si continua sa aiba un mare rol in ravna pentru zidirea sufleteasca a noastra a credinciosilor, pentru ca ele ne pun in fata adevarate chipuri sau modele de vrednicie sau sfintenie pe care noi credinciosii avem datoria de a le urma. Nu la intamplare Biserica noastra a oranduit aceasta sarbatoare in Duminica trecuta. Stim cu totii ca ne aflam in Postul Mare la sfarsitul caruia ne asteapta marele praznic al Invierii Domnului. Dar, ca sa ajungem sa gustam bucuria Invierii trebuie sa pasim pe drumul pe care a mers Mantuitorul Hristos, ca sa ne facem partasi de Invierea Sa, trebuie sa ne facem partasi de Patimile si Rastignirea Sa. Cine vrea sa invieze cu Mantuitorul Hristos trebuie sa moara impreuna cu El. Cine vrea sa se imbrace in omul cel nou, trebuie sa se lepede de omul cel vechi. Primul pas pe acest drum l-am facut Duminica trecuta cand am cinstit biruinta credintei ortodoxe. Astazi incercam sa facem un pas mai departe, invatand din viata si sfaturile unui mare Sfant Parinte si anume Sf.Grigorie Palama.

Apropierea de Dumnezeu, intrarea noastra in viata Duhului Sfant nu se poate infaptui daca insusi Dumnezeu nu coboara la noi ca sa ne ridice, sa ne invete si sa ne dea putere. Urcusul nostru duhovnicesc, inaltarea sufleteasca neincetata e totdeauna sprijinit de aceasta putere de sus, care coboara in sufletul nostru si ne inalta. Toti sfintii si ascetii Bisericii ortodoxe ne invata ca fara aceasta venire sau coborare a lui Dumnezeu la sufletul pacatos- fara ajutorul lui Dumnezeu si mila Lui, nu e posibila nici o inaltare sufleteasca.

Iubiti credinciosi,

Sf.Grigorie Palama e invatatorul cel mai de seama pe care Biserica noastra l-a avut in epoca de inflorire duhovniceasca, care cuprinde veacul al XIV-lea. Sf.Grigorie Palama se tragea din Asia, din parinti de neam si slaviti. Stia multa carte. Si-a impartit averile la saraci si s-a dus la muntele sfinteniei supranumit Athos. De aici pleaca si imbratiseaza pustia, duce o viata aspra petrecand in rugaciune. Adeseori avea vedenii dumnezeiesti. Dupa multi ani a primit marele har al preotiei si apoi silit de Sf.Sinod si de imparat s-a urcat pe scaunul arhiepiscopal, ca sa fie pastorul Sf.Biserici a Tesalonicului. A luptat vitejeste cu cuvantul de la inceput impotriva ereticului Varlaam-alungand departe de Biserica pe eretici-infatisand limpede in cuvantari si in scrieri credinta ortodoxa. Era bland si smerit, fara ura, ingaduitor, era rabdator si cu suflet mare in greutatile ce veneau asupra lui. Era mai presus de orice placere si slava desarta, era simplu in toate trebuintele trupului. Iubiti credinciosi,

Sf.Grigorie Palama e dascalul trairii unei vieti duhovnicesti ortodoxe. Invatatura lui cea mai de seama e aceea a Harului- temelia vietii duhovnicesti.Intre modul cum intelegea el fiinta acestei puteri dumnezeiesti si felul cum o intelegea un calugar catolic Varlaam, era o mare diferenta. Din aceasta cauza intre ei au avut loc discutii mari si lupte continue din care a iesit invingator Sf.Grigorie Palama.

Cautand sa afle in ce consta lumina in care Mantuitorul a fost invaluit pe muntele Taborului, Varlaam sustinea ca aceasta lumina e creata si nu izvoraste din fiinta dumnezeiasca. Sf.Grigorie si-a dat seama de primejdia unei asemenea invataturi si a inceput sa propovaduiasca adevarata invatatura a Bisericii.

Sprijinindu-se pe toti Sfintii Parinti si mai ales pe ascetii si marii traitori ai monahismului ortodox, el a aratat in ce consta lumina de pe Tabor. El a invatat ca aceasta lumina este necreata, de obarsie dumnezeiasca si vine din dumnezeire, dar nu e totuna cu fiinta dumnezeiasca. Desi este o lumina dumnezeiasca, tousi nu este chiar fiinta lui Dumnezeu. Sf .Ioan Evanghelistul spune in Evanghelia sa ca pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut- ceea ce inseamna ca Dumnezeu dupa fiinta Lui nu poate fi vazut de nici o faptura. El a observat ca stradaniile duhovnicesti ale sfintilor sunt incununate cu o vrednicie de-a dreptul dumnezeiasca. Culmea luminoasa pe care se pot inalta cei curati cu inima este indumnezeirea, dar aceasta indumnezeire nu se poate face cu o putere creata, fiindca atunci ramanem tot faptura fara nici o legatura cu Dumnezeu.

Sf.Grigorie ne arata ca prin mijlocirea harului putem infaptui unirea cu Dumnezeu. Asadar, pe calea puterilor dumnezeiesti, a Harului nezidit, Dumnezeu sta in lume si se comunica tuturor celor ce doresc indumnezeirea firii lor.

Iubiti credinciosi,

Sporirea noastra duhovniceasca nu se poate infaptui decat cu ajutorul Harului dumnezeiesc. El e puterea care ne ridica la viata de sfintenie. Pe drumul care merge la indumnezeire omul are absoluta nevoie de har. Omul intra in legatura cu Dumnezeu pe aceasta cale. Prin puterea Sf.Duh, omul e intr-o continua prezenta si unire cu cele dumnezeiesti. Dumnezeu voieste sa ridice pe om la El, sa-l introduca in prietenia Lui, sa-l faca partas la desavarsirea Lui. Dumnezeu ne cere si ne vrea sfinti. Sfantul Grigorie n-a nascocit aceasta invatatura. El a invatat din viata si credinta sfintilor si din insasi trairea lui duhovniceasca. El s-a facut astfel aparatorul Bisericii, glasul Sf.Duh, organul dumnezeiesc al teologiei. El a propovaduit intelepciunea lui Dumnezeu, care salasluia in inima sa si a secerat cu cuvintele sale eresurile care incercau sa semene neghina in ogorul lui Hristos, in ogorul Bisericii. Importanta Sf.Grigorie Palama sta mai ales in invatatura sa. Biserica l-a cinstit ca pe unul din marii sai invatatori si a asezat invatatura sa printre dogmele de capetenie. De fapt, el a descoperit dogma pe care o are Biserica noastra- dogma indumnezeirii noastre. Si desavarsirea firii noastre, nu poate fi inteleasa numai ca o lucrare omeneasca, ci ea e o lucrare dumnezeiasca, fiindca fara descoperirea lui Hristos, nici nu ne putem inalta duhovniceste. Adevarata curatire a inimii este cu putinta numai prin ajutorul harului si cu cat omul primeste si creste mai mult in har cu atat simte pe Dumnezeu mai aproape.

Dar putem noi crestinii de azi sa punem in practica (in lucru) invatatura Sf.Grigorie ? Putem oare sa ne apropiem de Dumnezeu si sa ne impartasim de razele dumnezeirii Sale ? Iata intrebari si altele mai sunt, la care ar trebui sa raspundem prin fapte, nu prin cuvinte. Postul Sf.Pasti este drumul pocaintei, al schimbarii noastre la fata. In acest post trebuie sa ne prefacem firea noastra cea omeneasca, ca sa dobandim viata cea dupa har, impreuna cu Hristos. Sunt multe trepte pe care putem sui pe Muntele Taborului, ca acolo sa ne schimbam la fata. Biserica ne-a pus la indemana in acest timp postul si pocainta, doua din caile puternice cu care putem transforma sufletul nostru.

Mijloacele prin care ne putem invrednici de unirea cu razele intelepciunii dumnezeiesti sunt Tainele Sfinte. Asadar, viata noastra in Hristos este legata de Biserica. La sfarsitul postului stim ce ne asteapta, daca vom fi gasiti vrednici, rasplata impreunarii cu Hristos prin Taina Sfintei Impartasanii cu cinstitul Trup si Sange al Domnului. Dar pana a ajunge aici trebuie sa ne straduim neincetat printr-o jertfa launtrica. Ca sa putem invia cu El, trebuie sa patimim impreuna cu El. Sf.Ap.Pavel spune ca trebuie sa sadim pe Hristos in inima noastra, incat sa zicem : ’’ Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine’’( Galateni II, 26 ). Astfel lucrarile noastre sunt lucrarile lui Hristos, lucrarile Harului sadit in noi la Botez. Datoria noastra este sa facem sa rasara in viata noastra aceasta putere data prin apa Botezului, sa rasara si sa impodobeasca fiinta noastra duhovniceasca. Pentru a fi prinsi de simtirea noastra launtrica, pentru a simti pe Hristos in noi trebuie sa avem la indemana o inima sanatoasa, curata. Iubiti credinciosi,

Pentru a simti patrunderea lui Dumnezeu in noi trebuie sa avem sanatoase simturile sufletului nostru. Pentru a vedea pe Dumnezeu, trebuie sa avem un suflet luminat, curatit de patimi. Postul si pocainta sunt mijloacele cele mai bune pentru a indrepta si pregati firea noastra, ca sa simta pe Dumnezeu. El coboara la noi asa cum a aratat Sf.Grigorie prin Harul necreat si vrea sa ne umple de razele firii sale, dar pentru aceasta trebuie ca si noi sa reinnoim firea noastra cea ticsita. Schimbarea noastra la fata se datoreste Harului, dar depinde si de straduintele noastre.De aceea si noi sa cautam sa nimicim pacatul, sa nu-l mai savarsim, sa rupem legatura noastra cu lumea patimilor. Sa fim blanzi, smeriti, fara ura, ingaduitori, sa facem bine celor ce ne fac noua rau, pentru ca numai asa vom gusta bucuriile si bunatatile vietii de dincolo, pregatindu-ne aici. Sa fim statornici in credinta noastra Ortodoxa, neascultand de invataturi ratacite. ’’ Pentru aceasta, Sfinte Grigorie, minunea Tesaliei, nu inceta a te ruga lui Hristos sa lumineze cu dumnezeiasca lumina pe cei ce te cinstesc pe tine ’’.

AMIN !

Plan de predica

Viata Sfantului Mucenic Policarp

Introducerea: Fericita intamplare de a face pomenirea unui implinitor al celor de mai sus - Sf.. Mc. Policarp, Episcop al Smirnei - in pragul inceperii Postului celui Mare, al Sfintelor Pasti. Tema : Viata lucrarea si martiriul Sf. Mc. Policarp, Episcopul Smirnei. Tratarea : -Nasterea la anul 70 in Smirna. -Ucenic al Sf. Ioan Evanghelistul. -Martor, marturisitor, urmas al Sfintilor Apostoli. -Episcop al Smirnei. -Scrierile Sf. Mc. Policarp. -Calatoria la Roma – intalnirea cu Papa Anicet si ereziarhul Marcion. Sf. Policarp; -Martiriul Sf. Mc. Policarp la anul 156: apostazierea unui tanar ; urmarirea si prinderea, intalnirea cu prefectul orasului; judecarea si condamnarea ; arderea pe rug. Incheierea : -Caracterizarea Sf. Policarp: figura luminoasa; martor si marturisitor al credintei; exemplu de crestin si de episcop; martir pentru Hristos; implinitor al cuvintelor Mantuitorului. -Aplicatie :pilda vietii si martiriul Sf. Mc. Policarp, exemplu si indemn pentru implinirea cu ravna a indatoririlor impuse de Postul cel Mare. -’’Multe roduri ai adus lui Hristos, intelepte Policarpe, care esti intocmai cu ingerii si impreuna-locuitor cu apostolii, cu care pomeneste-ne ,Parinte, pe cei ce te cinstim cu dragoste.’’ ( Svetilna 23, II ).

Predica Viata Sf. Mucenic Policarp

’’Nu va adunati comori pe pamant unde moliile si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura, ci va adunati comori in cer, unde nici moliile, nici rugina nu le strica si de unde furii nu le sapa , nici le fura’’( Matei VI, 19-20).

Frati crestini,

Cuvintele de mai sus, pe care le-ati auzit si in Sf. Evanghelie ce s-a citit astazi, au gasit rasunet aproape 1900 de ani in sufletul celui ce avea sa fie mai tarziu, in urma mortii sale martirice pentru Hristos, Sf. Mc. Policarp.

Este, socotesc, o fericita intamplare aceea ca astazi, zi din care crestinii pasesc la drumul – nu usor – al Postului cel Mare al Sfintelor Pasti, Biserica noastra praznuieste pe acest implinitor al cuvintelor Mantuitorului, model de viata si de jertfa crestina. Ma bucur nespus ca mi s-a oferit acest prilej, prin randuiala pomenirii sfintilor, ca astazi sa va pot vorbi despre Sf. Mc. Policarp, Episcopul Smirnei.

Frati crestini,

Pe coastele insorite ale Asiei Mici, in orasul Smirna, vecin peste mare cu frumoasa Atena, a fost randuit sa vada lumina zilei, la anul 70 dupa Hristos, cel mai cunoscut de istoria bisericeasca sub numele de Sf. Mc. Policarp, Episcopul Smirnei.Asa cum ni-l arata si numele, dupa o ucenicie fericita ascultand cuvantul si primind binecuvantarea Sf. Ap. si Evanghelist Ioan, a fost randuit episcop al comunitatii crestine din orasul in care vazuse lumina zilei, Smirna, urmas al Episcopului Vucol.

Traind intre anii 70-156, a fost contemporan, martor si marturisitor al Sfintilor Apostoli, contactul cel mai strans tinandu-l, asa cum am aratat mai inainte, cu Sf. Ioan Evanghelistul, de la care a si primit invatatura nealterata predata de Mantuitorul, invatatura si predanie la care a tinut atat de mult incat nu a sovait atunci cand a avut de ales intre moarte si invatatura crestina,preferand moartea martirica, decat lepadarea scumpei sale mosteniri. Ca episcop al Smirnei este cunoscut si sub numele de ’’Parintele Asiei’’, nume dat de crestinii vremii pentru credinta-i puternica si calda, pentru pietatea-i adanca, pentru marea-i bunatate si pentru viata-i de deplina sfintenie,fiind iubit si respectat de toti, chiar si de pagani, atat pentru cele de mai sus, cat si pentru activitatea-i catehetica. Se spune ca, batran fiind si in neputinta,cei din jurul lui se intreceau sa-i lege sau sa-i dezlege sandalele, sa-l ajute sa se imbrace sau sa se dezbrace, socotindu-se fericiti a se atinge de un om sfant ca el.

Sf. Policarp ne este cunoscut si ca scriitor bisericesc, autor a multe epistole catre Biserici si frati, prin care a dat felurite sfaruri : pentru bunul trai in familie, pentru educatia copiilor in frica de

Dumnezeu, pentru castitatea tinerilor si infranarea de la orice rau, pentru un mod superior de viata al vaduvelor crestine, pentru cler, epistole-scrisori foarte frumoase si folositoare, scrise in limbajul si stilul predaniei Sf.Evanghelii, din care insa nu s-a pastrat decat una singura : ’’ Scrisoarea catre Filipeni ’’, in Istoria Bisericeasca a lui Eusebiu. Ca urmas al Sf.Apostoli si-a spus cuvantul si in chestiuni de doctrina crestina : ca de exemplu sustinand Intruparea Mantuitorului impotriva invataturii gresite a dochetilor sau sustinand Invierea din morti a Mantuitorului impotriva necredintei filosofilor pagani. Desi in varsta inaintata, atunci cand a vazut ca interesele mari ale Bisericii o cer, nu a ezitat a merge chiar pana la Roma, unde s-a intalnit cu papa Anicet, cu care a purtat discutii asupra pregatirii, serbarii si datei Sf.Pasti; la Roma fiind, a avut intalniri cu ereziarhi ai vremii aceleia, ca de pilda Marcion, pe care i-a combatut cu vehementa si competenta. Acest sfant parinte insa, desi o viata intreaga s-a bucurat de liniste marturisind pe Hristos, a fost randuit ca si la sfarsitul vietii, mai mult poate ca in timpul vietii, sa devina un model de virtute crestina. Prin moartea sa muceniceasca a facut dovada nestramutatei sale credinte crestine ; si iata cum i-a fost dat sa-si sfarseasca zilele : intr-o prigoana pornita impotriva crestinilor in provincia Asia la anul 155, sub imparatul Antoniu Piul, au fost arestati si condamnati la moarte 12 crestini, dintre care unul- sub chinurile calaului- s-a lepadat de credinta, a apostaziat. Indignati ca numai pe unul din cei 12 a reusit calaul a-l determina sa apostazieze, nebun gand le-a venit sa strige a fi adus si judecat chiar episcopul crestinilor, Sf.Mucenic Policarp. Auzind despre acest gand ucigas, crestinii l-au anuntat pe sfantul parinte, rugandu-l sa fuga din calea primejdiei, impotrivindu-se, l-au silit sa se refugieze la casa unui crestin din afara hotarelor Smirnei. Cautandu-l la locuinta sa si negasindu-l, asupritorii au luat ostatic pe un tanar slujitor al Sf. Policarp si pe care supunandu-l groznicelor chinuri la care erau mari mesteri, au smuls din gura lui taina adapostirii vremelnice a aceluia. Crestinii au aflat si despre aceasta si l-au vestit pe Sf. Mc. Policarp ca e vremea sa se refugieze din nou, noul adapost urmand a-i fi mai sigur, aici urmand a veni urmaritorii, ca unii ce au aflat taina. De data aceasta insa Sf. Policarp refuza a mai pleca si ramane pe loc, asteptand senin cele ce aveau sa urmeze. Nu a avut mult de asteptat si s-au ivit chipurile cele pline de ura si doritoare de spectacol sangeros ; nu au gasit insa decat un batran blajin, plin de toata demnitatea care, asemenea Mantuitorului in gradina Ghetsimani, i-a intrebat ce vor, lucru pe care aflandu-l, ca pe el il cautau, i-a pofti ca mai intai sa stea sa manance, ca unii ce vin de pe drum, timp in care el sa se roage ; fiindu-i ascultata rugaciunea, ca jinduosi la mancare si surprinsi de gestul celui urmarit, Sf. Policarp si-a plecat genunchii la rugaciune, rostind dupa cum ne-a lasat istoria, o minunata rugaciune pentru toti cei pe care i-a cunoscut, prieteni sau vrajmasi ai sai.

In drum spre oras, in mijlocul celor ce-l arestasera fiind, fost-a sa se intalneasca cu prefectul politiei orasului, insotit de tatal sau, care vazandu-l, l-au luat in trasura lor straduindu-se a-l determina sa jure pentru binele imparatului, prin aceasta salvandu-si viata. Nereusind a-l face cu nimic a se lepada de credinta sa, indarjindu-se chiar, vazand atata darzenie, l-au aruncat nemilos din trasura lor, provocandu-i in cadere o rana grea la picior. Ajungand cu greutate in oras, a fost supus judecatii, judecata simpla : lepadarea de Hristos. Simpla ca forma, dar nu ca continut, caci nu era simplu si usor sa-l faci pe Sf. Policarp sa se lepede de Hristos. La insistentele repetate si la amenintarile judecatorului, Sf. Policarp a rspuns cu cuvinte memorabile: ’’ De 86 de ani slujesc lui Hristos si nu mi-a facut nici un rau.Cum as putea acum sa hulesc pe Imparatul meu, pe Cel care m-a mantuit ? Nereusind incercarea de a-l face sa se lepede de Hristos, judecatorul l-a amenintat cu moartea ce

amai groaznica : arderea pe rug ! Sf. Policarp i-a raspuns ca ’’ nu se teme de focul care arde un ceas si se stinge, ci de focul cel vesnic, care asteapta pe cei ce se leapada de Hristos ’’. Biruit de statornicia Sf. Policarp, judecatorul a pus sa se anunte multimii ca Episcopul Policarp a marturisit ca este crestin. Gloatele pagane si iudeii, setosi de sange au cerut sa fie dat mortii, hotarare ce s-a si luat pe loc, sortit fiind sa fie oferit fiarelor salbatice. Dar intrucat jocurile cu fiarele se terminasera, pedeapsa s-a schimbat in ardere pe rug. Este greu ca mintea noastra sa priceapa spectacolul ce a avut loc : mii de oameni s-au din amfiteatru, in oras, cautand lemne pentru rugul ce avea sa arda trupul Sf. Policarp, lemne uscate care sa arda cat mai bine. Au facut un rug mare, in mijlocul lui au pus un stalp puternic, vrand sa-l tintuiasca de el pe Sf. Policarp. Cu acelasi calm de intotdeauna, batranul aproape nonagenar, i-a rugat sa-l lase liber, asigurandu-I ca Cel ce i-a dat putere sa sufere toate cele ce i se facusera pana atunci, ii va da taria necesara sa rabde chinurile focului, netintuit. L-au legat totusi de stalp si au dat foc rugului. Flacarile s-au ridicat si-l inconjurau pe batranul episcop ca o panza de corabie umflata de vant, fara a-l arde. Vazand aceasta, paganii s-au mirat si s-au infuriat, cerand sa fie strapuns cu sabia. S-a gasit indata calaul care sa implante nemilosul fier in pieptul sfantului lipsit de aparare, focul desavarsind opera calaului.

Nu le-a fost dat crestinilor sa-i culeaga nici oasele din cenusa, deoarece iudeii de teama ca nu cumva sa fie cinstit in locul lui Hristos, au poruncit sa-i fie arse si oasele ;abia cenusa acestora au putut-o culege si ingropa cu cinste si cu toata evlavia,ca amintire de nepretuit a aceluia ce le fusese tot timpul zilelor o pilda vie de viata crestineasca, iar prin moarte un si mai puternic exemplu. Asa s-a sfarsit bunul parinte Policarp!

Frati crestini,

Sunt in inimile voastre si simt durerea care v-a cuprins; la amintirea acestui trist si dureros sfarsit,dar iubitii mei, nu trebuie sa uitati ca Sf. Policarp nu a facut prin acesta decat sa implineasca cuvintele Mantuitorului pe care le-ati auzit la inceputul acestei predici, si-a adunat singura comoara, cea din ceruri, ’’pe care nici moliile , nici rugina nu o strica, nici furii nu le sapa, nici le fura’’.

Figura luminoasa a celei mai vechi literaturi crestine, martor si marturisitor al credintei si vietii apostolice, model de viata crestina, de episcop crestin, si-a desavarsit viata jertfindu-se pentru Hristos si pentru Legea Lui.

Se cuvine ca acum, cand cu totii purcedem pe drumul Postului celui Mare al Sfintelor Pasti, cand fiecare dintre noi se straduieste mai mult decat in alta vreme in indeplinirea poruncilor Mantuitorului si Bisericii, acum cand- asa cum spuneam la inceput – o fericita intamplare a facut ca Biserica sa praznuiasca pe Sf. Mc. Policarp - Episcopul Smirnei, model de viata crestina si mucenicie, viata si jertfa acestuia sa ne fie noua indemn si pilda pentru implinirea cu cat mai multa ravna a indatoririlor ce ne revin ca fii ai Bisericii, mai ales azi cand climatul vietii crestine

nu mai e acelasi din vremea Sf. Mc. Policarp, cand liberi a ne marturisi credinta, nu temandu-ne de asuprire, ramanandu-ne numai a ne stradui cat mai mult si cat mai constient pentru mantuirea sufletelor noastre.

’’ Multe roduri ai adus lui Hristos intelepte Sf. Policarpe, care esti intocmai cu ingerii si impreuna locuitor cu Apostolii, cu care pomeneste-ne parinte, pe cei ce te cinstim cu dragoste’’. AMIN !

Predica La 100 de ani de la moartea Sf. Calinic

( + 11aprilie 1868-1968 )

’’Spre sfintii din pamantul tau si spre cei cuviosi ai tai zboara dorirea mea’’(Ps.XV,3)

Iubiti credinciosi,

Se implinesc astazi 100 de ani de cand, aici, intr-o chilie modesta si saracacioasa de calugar, trecea la cele vesnice floarea cea mai aleasa care a rasarit si a crescut in gradinile Sf. Antonie din ostrovul manastiresc al Cernicai : Sf. Ierarh Calinic Cernicanul. Multimile credinciosilor din cetatea de scaun a Tarii si din imprejurimi se aduna astazi spre a aduce lauda aceluia care, nascut in orasul lor si botezat cu numele de Constantin, a urcat aici, sub numele calugaresc de Calinic, treptele desavarsirii si ale sfinteniei, devenind ’’lauda Bucurestilor’’ si ocrotitorul in ceruri al acestor pamanturi binecuvantate de Dumnezeu. Cetele calugarilor se aduna si astazi, ca in fiecare an, spre a lauda pe monahul Calinic, cel care continuand stradaniile pururea pomenitilor sai inaintasi, staretii Gheorghe si Timotei, a dus asezamantul manastiresc al Cernicai la maxima stralucire pe care a cunoscut-o de la intemeierea lui pana astazi. Corul prea sfintilor arhierei ai Bisericii noastre dreptmaritoare face azi cinstita pomenire a aceluia care, inaltat fara voia lui la vrednicia de grea raspundere a conducerii Eparhiei Olteniei din veacul trecut, si-a cheltuit puterile ultimilor ani din viata spre a face din ea gradina inflorita a Bisericii noastre stramosesti.

Salta astazi de bucurie cetatea de scaun a tarii ca a odraslit din sine mladita atat de bine roditoare a butucului vitei care este Hristos ! Se bucura ostrovul pustnicesc al Cernicai, ca mult a fost iubit de staretul Calinic, care l-a inflorit cu truda lui si, ca un nou Nicodim de la Tismana, a facut din el gradina prea infrumusetata a florilor ingerescului chip, ceata vietuitorilor a inmultit-o si intelepteste a calauzit-o ! Se mandreste acum, impreuna cu noi, Oltenia intreaga, ca intre pastorii ei prea sfantul Ierarh Calinic ca un luceafar a stralucit, cu invataturile lui a luminat-o si cu faptele lui a impodobit-o ! Se veseleste Biserica noastra intreaga, ca sfant bine placut lui Dumnezeu a rasarit dintr-insa si s-a adaugat ca sol, mijlocitor si ocrotitor al neamului nostru, sfintilor din toate neamurile, care au aflat izvorul vietii si usa raiului !

Dar ce lauda vrednica vom aduce in cuvantul nostru de astazi, celui ce a fost chip desavarsit al calugarilor, chivernisitor iscusit al vietii de obste, pilda vrednica de cinstire a pastorilor si

arhiereilor ? Ca mintea noastra e neputincioasa si buzele nevrednice a-l lauda si a-l cinsti dupa cuviinta. Ci nadajduind la milostivirea lui cea bogata si cazand cu smerenie la sicriul sfintelor sale moaste, cutez a-mi indeplini greaua sarcina cu care am fost cinstit, rugandu-l sa-mi ajute ca in putine si sarbede cuvinte, sa desprind cateva pilde, invataturi si indemnuri de folos pentru noi cei de azi, din viata si lucrarea sa, cea atat de bogata si de pilduitoare. Iubiti credinciosi,

Cand eram copil si pururea pomenita mea mama ma ducea de mana la bisericuta modesta din satul natal, chipurile sfintilor zugraviti pe peretii sfantului locas trezeau in mine simtiri ciudate si nedeslusite. Mi-i inchipuiam ca pe niste fiinte asezate de Dumnezeu dintru inceput in slava cerului, facand parte din ’’lumea cealalta’’, adica dintr-un taram indepartat, fara nici o legatura cu pamantul si cu oamenii pacatosi. Erau pentru mine atat de sus, incat abia indrazneam sa-i ating cu privirea in inaltimile astrale, unde tronau ca niste luceferi reci, care lumineaza fara sa incalzeasca.A cugeta la putinta apropierii de ei sau la imitarea lor ar fi fost o cutezanta fara seaman, pasibila de pedeapsa divina. Intre slavitii locuitori ai cerului si noi, bietii pamanteni- gandea copilul de atunci – s-a pus hotar care nu se poate trece in veac. Dar crescand cu varsta si cu priceperea, putina teologie cata am invatat pana acum si o noua intelegere a vietii, m-au facut sa-mi schimb din temelie vechile inchipuiri despre sfinti si sfintenie. Distanta incomensurabila pe care sfanta inocenta a copilariei o punea intre cer si pamant, intre paradisul intangibil al sfintilor si lumea oamenilor vii, a inceput sa se micsoreze treptat, fara ca respectul meu fata de sfinti sa descreasca cu ceva. Am aflat ca sfintii, pe care noi suntem obisnuiti sa-i vedem numai in fericirea netulburata a raiului, au fost si ei oameni nemuritori si neputinciosi ca si noi, care insa au biruit si slabiciunile trupului si puterea mortii, castigand Imparatia cerurilor si viata vesnica prin incordarea suprema a vointei lor, prin virtute sau prin pocainta, prin iubirea fata de Dumnezeu si fata de oameni, prin efortul lor supraomenesc de a se asemana lui Hristos-Dumnezeu, Cel intrupat pentru noi si ajutat de puterea Duhului Celui de viata datator. Ceva mai mult, am inteles ca sfintii nu apartin numai trecutului indepartat si pierdut intr-o aura de legenda, ci ca adumbrirea continua a harului Duhului Sfant, coborat peste Biserica inceputurilor de Cincizecime, a odraslit si sfintit foarte apropiati de vremurile noastre si poate ridica si acum si in viitor sfinti dintre noi sau dintre cei ce vor veni dupa noi. Mai mult decat oricare ne dovedeste acest lucru Sf. Ierarh Calinic, pe care il praznuim astazi. Dintre sfintii care s-au nascut , s-au nevoit si s-au proslavit pe pamantul romanesc, Sf. Calinic Cernicanul este cel din urma in timp si cel mai apropiat de noi. Abia 100 de ani ne desparte de fericita lui adormire in Domnul. Pe la inceputul veacului nostru traiau inca multi dintre cei ce il cunoscusera in tineretea lor sau chiar traisera in preajma lui. Ceva mai mult, el este inca prezent nu numai cu duhul intre noi, ci chiar trupeste, prin sfintele sale oseminte pe care ni le-a lasat ca mangaiere si sprijin dupa moartea sa cu duhul in corturile ceresti. Totul aici ne aduce aminte de el. Cernica intreaga este opera mainilor si sufletului sau. Rareori o mare personalitate s-a identificat atat de mult cu institutia pe care a creat-o sau a dezvoltat-o. Aici a venit el de la varsta de 20 de ani, aici a trait si s-a nevoit 43 de ani in sir, aici si-a trait ultimul an din viata dupa retragerea de la conducerea eparhiei Olteniei, aici si-a dorit si si-a pregatit salasul de veci al trupului. Ne inchinam in Biserica zidita de el, vedem alaturi chilia modesta de calugar in care a trait si in care si-a dat duhul, respiram aici aerul pe care si el l-a respirat. Sf. Calinic spune copilului sfios de odinioara din mine cel de acum, ca oarecand Mantuitorul putin credinciosului Toma : ’’Apropie-

te si pune degetul tau, atinge trupul meu si te vei incredinta ca nu sunt naluca si inchipuire, ci am fost om adevarat ca si tine. ’’

Da, Sf. Calinic a fost om, slab si muritor, ca si noi. Dar cum s-a ridicat el pe culmile sfinteniei ? -Mai intai prin curatia fara pata a vietii sale dobandita prin supunere fara cartire voii lui Dumnezeu si pastrata prin necurmatele sale nevointe pustnicesti, prin rugaciunea neincetata, prin post si prin infranare. Ne minunam astazi de sobrietatea si asprimea vietii cu adevarat suprafiresti, pe care o traia acest strasnic pazitor al pravilelor si nevoiuntelor pustnicesti. Imbracamintea lui?

-A purtat toata viata o rasa groasa de siac calugaresc si se incingea cu o curea lata de piele, pe care nu le-a lepadat nici dupa ce a ajuns episcop. Mancarea lui ? - Incepand de la anul 1820 si pana la sfarsitul vietii n-a pus in gura lui carne, nici peste, ci numai verdeturi si legume fara untdelemn si aceasta o singura data pe zi; numai sambata gusta putin lapte, unt sau branza, ca sa-si franga mandria. Uneori prelungea posturile pana peste limitele puterilor omenesti : intr-un an n-a mancat nimic tot timpul postului Pastilor decat o jumatate de prescura in Joia Canonului cel Mare. Intr-o vara n-a mancat timp de 40 de zile, nimic altceva decat seara cate o felie de pepene, ca sa-si astampere setea. Odihna lui ? Toata viata a muncit necontenit ziua, indeplinind cu buna voie ostenelile monahale cele mai grele la inceput, apoi indatoririle multiple ale staretiei si in urma pe cele mai grele, ale conducerii episcopiei. N-a lipsit niciodata de la rugaciunea zilnica din biserica a obstei ; noaptea se ruga singur in chilia sa si citea, odihnindu-si truditu-i trup doar doua sau cel mult trei ceasuri pe noapte, dar fara sa se culce in pat ca altii, ci numai sezand imbracat si rezemat cu mainile pe bratele unui jet tare de lemn. In ultimul an al vietii, cand puterile-i slabite nu-i mai ingaduiau sa-si faca singur pravila rugaciunii zilnice, punea pe altul sa i-o citeasca langa patul zacerii. -Din pricina atator nevointe si infranari, trupulsau si asa de firav, era subtiat si slabit, fata ii era totdeauna galbena si ochii dusi in orbite. Parintii ii duceau vesnic grija sa nu se imbolnaveasca, dar el nu s-a vaitat niciodata de greutatea ostenelilor pe care si le lua singur si le indeplinea totdeauna cu bucurie. Fata lui era vesnic deschisa si senina, luminata de stralucirea ochilor si de focul launtric al sufletului eliberat si intarit de flacara Duhului, care sustinea firavul sau trup si-l ajuta sa biruiasca greutatea ostenelilor, somnul si boala.

Om prin nastere, el s-a facut astfel inger in trup prin chipul trairii. A urat pacatul si s-a ferit de el, facand din trupul sau muritor salas luminat al Duhului si arc din care sageata sufletului sau a tasnit drept spre cerul sfinteniei.

Am gresi insa daca ni l-am inchipui pe Sf.Calinic izolat de lume ca intr-un turn de fildes in manastirea lui draga si indeletnicindu-se acolo numai cu asceza, rugaciunea si contemplatia prin care ravnea la desavarsirea sa sufleteasca. Nu ! Spiritul contemplativ, dorul desavarsirii duhovnicesti si iubirea de singuratate au fost admirabil unite la el cu un puternic spirit practic si gospodaresc, cu iscusinta sa de conducator si de organizator, cu munca productiva si utila, pusa in slujba ridicarii materiale si spirituale a aproapelui. La el rugaciunea si gandirea la cele inalte, preocuparea pentru desavarsirea duhovniceasca si pentru mantuirea sufletului, care sunt

indeletnicirile de capetenie ale monahilor, s-au imbinat in chip minunat cu munca manuala si intelectuala, pe care el a socotit-o totdeauna ca parghie de capetenie a progresului individual si social. Asa se explica alegerea lui mai intai ca staret la Cernica si apoi ca episcop la Craiova –Ramnic, intr-una dintre eparhiile cele mai lasate in paragina. A fost un bun gospodar, spirit intreprinzator si practic, un iscusit organizator, animator si ctitor. Din aceste insusiri au iesit numeroasele sale infaptuiri si ctitorii presarate prin toate locurile pe unde a trecut : terminarea picturii de la biserica Sf.Nicolae dinostrovul mare al Cernicai, zidirea bisericii Sf.Gheorghe si a chiliilor inconjuratoare, a bisericii de la manastirea Pasarea si de la Ghighiu, a doua biserici si doua scoli la Campina, a bisericilor din satele Cernica, Buiesti Baragan si Branesti, zidirea bisericii-catedrale, a caselor episcopale, bolnitei si seminarului de la Ramnic, biserica manastirii Frasinei, restaurarea schitului Popanzalesti din Valcea si multe altele. La Cernica a marit obstea monahala pana la 354 de vietuitori cati a lasat cand a plecat la Craiova, a marit si a inflorit gospodaria manastirii, a intarit disciplina monahala si a facut din aceasta manastire o vatra de spiritualitate ale carei raze si ecouri s-au rasfrant peste intreaga viata religioasa a ortodoxiei romanesti din veacul trecut. Ca episcop a strabatut, pe jos sau in trasura si adesea pe drumuri impracticabile, toata mica Valahie care alcatuia pe atunci Episcopia Ramnicului (despartita azi in doua ) si peste tot a indreptat si a zidit, cu sfatul, cu indemnul, cu invatatura si cu ajutorul material ; a asezat preoti in parohii si i-a indemnat la invatatura si la vietuire curata, a vegheat la zidirea de noi biserici si la repararea sau intretinerea in buna stare a celor vechi si lasate in parasire, a reorganizat si a readus la Ramnic seminarul pentru pregatirea preotilor, care pribegea vegetand prin diferite locuri si i-a facut local nou. A reinfiintat la Ramnic tipografia si a dat la lumina carti de slujba si de invatatura pentru luminarea preotimii, continuand astfel lucrarea nobila a vestitilor sai inaintasi, Antim Ivireanul, Damaschin, Inochentie si Filaret.

Era un mare iubitor si cititor de carti bune. Si la Cernica si la Ramnic a adunat carti cu care a pus bazele bibliotecilor din aceste doua asezaminte. Era plin de talente. La Cernica, inainte de a fi ales staret, in putinul sau timp liber facea iconite sapate in lemn ; ca staret a infiintat ateliere manastiresti de postav si potcape calugaresti, formand mesteri ucenici pe care i-a trimis- la cerere- si la Neamtu in Moldova. A intocmit singur planurile celor mai multe dintre bisericile ctitorite de el si obisnuia ca pietrele sau caramizile de la cheile de bolta din varful turlelor sa le puna el insusi, imbracand sortul de zidar si suindu-se pe schele cu mistria in mana, cum a facut de pilda aici la Sf.Gheorghe ca si la Pasarea sau la Catedrala Episcopala de la Ramnic. Aceasta neobosita si rodnica activitate gospodareasca si organizatorica pusa in serviciul obstei alcatuieste una din trasaturile distinctive ale monahismului cernican din scoala staretului Gheorghe, prin care el se deosebeste de cel sinaitic, preocupat exclusiv de contemplatie si de desavarsirea spirituala si il apropie pe Sf.Calinic de Sf.Vasile cel Mare si de Sf.Nicodim de la Tismana. Prin opera sa constructiva, amintind aici numai pe scurt, Sf.Calinic pune in lumina si o a doua latura a monahismului romanesc. El arata ca viata calugareasca nu inseamna numaidecat retragerea in singuratate, fuga de lume si izolarea in pustie si ca sfintenia se castiga mai degraba prin pastrarea legaturilor cu lumea, pe care, din cetatea nevointelor tale duhovnicesti, esti dator s-o ajuti sa propaseasca pe caile virtutii si sa-si capete mantuirea, oferindu-i pentru aceasta pilda propriei tale vietide virtute, munca si jertfelnicie in slujba oamenilor. Sfintii nu sunt niste persoane ideale si abstracte, cu un chip si mod de vietuire uniform in eternitate si peste tot, ci personalitati vii si reale care se incadreaza perfect in vremea si locul in care au trait.

Sf.Calinic si-a impletit viata atat de strans cu lumea si cu vremea lui, incat cu greu ni l-am putea inchipui traind si activand in alta lume si in alt veac ; el e un sfant roman al veacului al XIX-lea. Este nascut din glia noastra, a purtat chipul si firea noastra, a vorbit dulcea limba romaneasca, a trait, a muncit si s-a pristavit intre strabunicii si bunicii nostri si e atat de apropiat de vremea si lumea noastra, incat n-a avut inca timpul necesar spre a trece in legenda, ci ramane ancorat in istorie. Viata lui coincide cu cea mai agitata epoca din istoria moderna a patriei noastre, epoca de razboaie, de tulburari, revolutii si schimbari sociale epocale, care au pus temeliile Romaniei de astazi si pe care Sf.Calinic le-a trait, participand chiar activ la unele din ele. El vede mai intai sfarsitul umilitoarelor domnii fanariote si inceputul domniilor pamantene ; e apoi martorul revolutiei lui Tudor Vladimirescu, cand salveaza de la prapad, datorita prestigiului si rugaciunilor lui, manastirea Cernica si toata populatia refugiata in Bucuresti, pe care o mangaie, o incurajeaza si o hraneste ; vede revolutia din 1848 si participa activ, in calitate de deputat al poporului, la Unirea Principatelor, bucurandu-se de venirea lui Voda Cuza la carma tarii unite, pentru ca apoi sa se intristeze pentru detronarea acestuia, pe care a si proorocit-o cu cativa ani mai inainte. Un sfant in care a fost in acelasi timp un mare patriot, care si-a iubit tara si neamul, a impartasit sperantele, bucuriile si durerile poporului sau, luptand pentru idealurile sale nationale si mergand astfel pe urmele altor calugari si sfinti romani din trecut ca Daniil Sihastrul, in chilia caruia Stefan Voda al Moldovei gasea nu numai refugiu si consolare in vreme de infrangeri, ci si indemn si puteri pentru continuarea luptei impotriva cotropitorilor tarii sale, sau ca sfintii din Ardealul secolului al XVIII-lea, care au pierit ca martiri si marturisitori ai luptei pentru libertatea nationala si pentru apararea credintei fratilor lor asupriti. Sf.Calinic a fost un sfant al timpului si al neamului sau. Cand a intrat in Panteonul Bisericii triumfatoare din ceruri, unde salasluiesc in lumina cea pururea-fiitoare sfinti din toate neamurile pamantului si din toate epocile istoriei universale, el s-a adaugat inaintasilor lui din acelasi neam- ierarhului misionar Nichita Romanul, asprului pustnic Daniil Sihastrul, facatorului de minuni Vasilie de la Radauti, blandului mitropolit Iosif cel Nou de la Partosul Banatului, tanarului si frumosului mucenic Ioan Valahul si atator altora, aducand cu sine in gradinile pururea inverzite ale raiului, mireasma livezilor inflorite din ostrovul Cernicai, albastrul cerului care bolteste deasupra Olteniei si urmele zbuciumului si framantarilor pe care le-a trait intregul popor roman in veacul trecut.

El a putut spune atunci Dreptului Judecator, cu constiinta impacata : ’’ Iata eu si fratii (pruncii) pe care mi i-ai dat (sa-i pastoresc) !’’ Da ! Pe fratii acestia ai lui, fiii lui de pastorie, sfantul i-a iubit ca nimeni altul. El apretuit omul din convingerea adanca si crestina ca omul e coroana creatiei, faptura mainilor lui Dumnezeu si ca el si fericirea lui constituie telul ultim al tuturor stradaniilor noastre. Avand pururea in minte cuvintele Sf.Ioan Evanghelistul, ca Dumnezeu este iubire si ca nu putem spune ca iubim pe Dumnezeu daca nu iubim pe oameni ( I Ioan IV, 7 si urm. ), marele staret a iubit pe Dumnezeu slujind pe oameni, facandu-se tuturor pilda de smerenie, de daruire, de fratietate si de milostivire. Se straduia sa imite in aceasta privinta mai ales pe Sf.Nicolae, marele prieten al saracilor din Mira Lichiei, pe care l-a avut totdeauna ca model si patron.

N-a iesit nimeni de la el vreodata nemangaiat, nepovatuit, neajutorat ; casa, inima si punga i-au fost vesnic deschise la suferinta, nevoile si lipsurile altora. Una din marile lui mahniri era aceea

de a nu a fi avut atat cat i-ar fi trebuit ca sa ajute pe toti cei ce ii cereau ajutor. Din tot ce a castigat ca staret si ca episcop n-a pastrat nimic pentru sine, ci a impartit totul altora, pana si modestul sau salariu de episcop. Asa si-a indeplinit el cel de-al treilea vot al disciplinei monahale : saracia de buna voie, ultima dintre trasaturile caracteristice ale chipului marelui ierarh, pe care vrem s-o amintim azi si prin care el se apropie si mai mult de idealurile societatii vremurilor noastre. A fost si a vrut sa ramana pururea un sarac, care a imbogatit pe altii, nu pentru ca ar fi dispretuit bunurile pamantesti, ci din convingerea ca acestea ne-au fost date de bunul Dumnezeu nu ca sa le strangem pentru huzurul personal, ci pentru ca toti sa se bucure de ele, asa cum ne bucuram de aerul pe care-l respiram, de apa, de caldura si de lumina soarelui. ’’ Cred eu ca este mai placut lui Dumnezeu sa nu las nimic dupa mine, decat sa se imparta mare stransura dupa moartea mea ’’, zicea el in dieta sa. A murit atat de sarac, incat si cheltuielile de inmormantare, in suma de 80 de lei, au trebuit sa fie sustinute de Stat. Atitudinea aceasta a lui fata de bunurile pamantesti il arata ca pe un sfant cu adevarat ’’ progresist ’’, fiind pilduitoare pentru noi cei de astazi. Asa se explica marea admiratie si pretuire de care s-a bucurat Sf.Calinic inca din timpul vietii lui. El a dobandit, ca si Sf.Nicolae, ’’ cu smerenia pe cele inalte si cu saracia pe cele bogate ’’. Era iubit de toti cei ce l-au cunoscut, mari si mici, pentru curatia vietii lui, pentru modestia si virtutile lui, pentru munca lui titanica pusa in slujba Bisericii si a neamului. Pentru toate acestea Dumnezeu l-a rasplatit, inca din viata aceasta, cu darul proorociei si al facerii de minuni, iar contemporanii si urmasii l-au venerat ca pe un sfant ; pana si turcii pagani l-au respectat si l-au cinstit in felul lor, sfantul stiind adesea sa prefaca cruzimea si urgia lor in privinta pentru manastirea si tara lui, precum sta marturie pana azi fantana numita ’’ a turcului ’’, de langa manastire. De aceea ucenicul sau Atanasie Baldovin, care i-a scris si viata, scrie despre el : ’’ Ii cunosteam de aproape viata sa cea sfanta, desi eram calugar tanar, ma minunam de asa viata supranaturala, ma minunam, zic, mai mult pentru ca citisem vietile tuturor sfintilor parinti si acumvedeam ca servesc un sfant viu in fiinta’’. Si tot el spunea ca ’’ toti chiriarhii Bisericii romane il aveau si-l stimau ca pe un om extraordinar, ca pe un sfant’’ (Istoria manastirii Cernica, in rev. B.O.R., an XXII, 1898-1899). Iar marele nostru istoric Nicolae Iorga incheie astfel portretul pe care i-l face, inca din 1909 : ’’ Traind in sfintenia muncii si a infranarii,…socotit ca sfant de credinciosii din eparhie,…venerat pentru o varsta ca a sa si pentru o astfel de viata, chiar si cei mai mici antireligiosi din noul curent apusean care stapanea Statul cel nou, el incheie cu vrednicie sirul curatilor calugari fara arginti, al ctitorilor de carti si lacasuri de inchinare, al sufletelor de arhierei care o clipa nu si-au inchipuit ca fapta ori gandul lor scapa de sub ochiul privighetor al lui Dumnezeu ’’ (Istoria Bisericii Romane, ed.II, vol.2, p.237-238). In constiinta si pietatea poporului dreptcredincios staretul si arhiereul Calinic de la Cernica trecuse de mult in randul sfintilor indreptatiti la sfintire, fiind venerat ca atare chiar dinainte de sfarsitul vietii sale pamantesti. Pe piatra mormantului sau de la Cernica, astazi gol, maini pioase scriau adesea : ’’ Sfinte ierarhe Calinic, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi ’’, iar pomenirea lui se facea de multa vreme la Cernica in fiecare an in ziua de astazi. Asa incat in octombrie 1955, cand Sf.Sinod a organizat solemnitatile neuitate ale inceputului cinstirii publice a Sf.Calinic, alaturi de a altor sfinti romani, pe temeiul hotararii din 28 februarie 1950, conducerea Bisericii noastre nu facea decat sa recunoasca oficial un fapt deja implinit si sa aduca la indeplinire vrerea credinciosilor, mai dinainte exprimata.

Prea sfinte starete si ierarhe Calinic, Cernica, manastirea ta cea atat de draga, in lacasurile careia ti-ai zidit sufletul si inima ca

odinioara neintrecutul mester Manole in manastirea cea fara seaman de frumoasa de la Arges, imbraca in zilele noastre straie de sarbatoare, din vrerea ocarmuitorilor nostri, care o doresc pe dansa tot atat de infrumusetata cum ai lasat-o la plecarea ta in lumea vesniciei. In episcopia ta de odinioara pastoresc azi ierarhi vrednici, care se straduiesc pentru inflorirea mostenirii pe care le-ai lasat-o. Iar tara, pe care atata ai iubit-o si la a carei inflorire ti-ai dat obolul neprecupetit, a crescut si a propasit mereu dupa mutarea ta in ceruri, izbavindu-se mai intai de robia turceasca, intregindu-se apoi dupa marele razboi a toata lumea, pe care tu l-ai prevestit, iar acum, la 100 de ani dupa cinstita ta adormire, fiii ei muncesc in liniste si libertate pentru propasirea si inflorirea ei. Din cerul in care salasluiesti, tu le vezi pe toate. Ajuta cu rugaciunile tale catre Dumnezeu, tuturor celor ce se ostenesc pentru mai binele Bisericii si al patriei noastre dragi, pe care si tu le-ai slujit cu atata credinta si ravna ! Pe Hristos Dumnezeu roaga-L sa pazeasca in pace sfintele tale manastiri, Biserica si tara noastra si lumea intreaga ! Tinde mana de ajutor tuturor celor ce ingenuncheaza cu credinta la sfant sicriul moastelor tale, cautand tamaduire de boli, alinare de necazuri, mangaiere in durerile lor! Ajuta-ne pe toti sa fim curati cu trupul si sufletul, sa fim buni si harnici ca tine, sa iubim ca tine si sa slujim pe Dumnezeu, pe oameni, pacea si adevarul! Pentru ca toti sa dobandim, impreuna cu tine, rasplata lucratorilor celor buni si sa intram, la vremea sfarsitului nostru, intru bucuria Domnului tuturor!

Amin!

Sfantul si Marele Mucenic Gheorghe Panegiric

Introducerea: Sarbatorile sfintilor sunt prinosul nostru de lauda si cinstirea unor vieti care au atins culmi inalte pe scara desavarsirii morale. a) Pe inaltimi de munti cresc brazi mereu impodobiti in verdele vesmant. b) Pe inaltimi morale stau sfintii, pilda de vietuire neinfranata de duhul pacatului. Tratarea: 1) Unul dintre sfintii Bisericii care s-au inaltat pe culmile vietii de mucenic pentru Hristos este Sfantul Gheorghe. a) Cine a fost Sf. Gheorghe. El cunoaste destrabalarile de la curtea imperiala- totusi se apropie mai mult de Hristos. b) La un consiliu imparatesc in care se hotaraste prigoana crestinilor, Sf. Gheorghe marturiseste cu indrazneala credinta sa in Hristos si-i apara pe crestini. c) Vin chinurile : temnita, bataile cu vergi, papuci inrositi in foc etc., totusi el raspunde ca pana la moarte este rob al lui Dumnezeu. 2) Icoana sfantului, icoana barbatiei, a curajului in lupta cu raul. In fata curajului aratat de sfant in timpul chinurilor, insasi imparateasa Alexandra se crestineaza. 3) Sfantul e zugravit in unele icoane infigand sulita in gura balaurului care e infatisarea diavolului biruit de puterea lui Dumnezeu, in numele caruia lupta sfantul. 4) Viata Sf. Gheorghe e pentru crestini pilda de urmat in calatoria vietii acesteia, pilda de credinta, de barbatie, de iubire a lui Hristos si a bunurilor nepieritoare. Incheierea : -Avem de luptat cu balaurul care a inghitit si inghite sufletele multora : diavolul.

-Credinta, iubirea, nadejdea in Iisus Hristos formeaza taria noastra. -Sa inchinam viata noastra lui Hristos dupa chipul sfintilor mucenici.

Panegiric – Sf. Mucenic Gheorghe

Iubiti credinciosi,

Sarbatorile sfintilor sunt prinosul nostru de lauda si cinstire a unor vieti care au atins culmi inalte pe scara desavarsirii morale. Pe inaltimile de munti cresc brazi mereu impodobiti cu verde vesmant. Pe inaltimile morale stau sfintii, pilde de vietuire neinfranta de duhul pacatului. Pe inaltimile muntilor e aer curat cum curata si sanatoasa e atmosfera vietii morale in care au trait sfintii. Unul dintre sfintii Bisericii care s-a inaltat pe culmile vietii de mucenici pentru Hristos este Sf. Gheorghe. Cine a fost Sf. Mare Muceni Gheorghe ? Capetenie de osti si dregator imparatesc. Asa cum il vedem zugravit in icoane are infatisarea razboinicului. Nascut din neam bun si ales, ca si Sf.Dimitrie, cu care in acelasi timp a patimit (Locul lor in iconografie : cu ei incep model de sfinti zugraviti in Biserica)

Primind de a face parte din garda imperiala, cunoaste destrabalarile de la curtea imparateasca, se apropie si mai mult de Hristos. Dupa moartea mamei sale, isi imparte averea saracilor. La un consiliu imparatesc in care se hotaraste prigoana impotriva crestinilor, Sf. Gheorghe marturiseste cu indrazneala credinta sa in Hristos si-i apara pe crestini. Iata cum a vorbit sfantul :

- Pana cand, o imparate si voi cruzi judecatori, veti porni mania voastra asupra crestinilor ? Pentru ce ii prigoniti ? Unul singur este Dumnezeu si adevarat, Dumnezeul crestinilor. - Cine te-a indemnat la o vorbire atat de indrazneata ?

Sfantul raspunse :

- Adevarul !

- Care adevar ?

- Iisus Hristos Cel rastignit de voi !

- Esti si tu crestin ?

- Sunt robul lui Iisus si nadajduiesc in El.

Vin chinurile : temnita, bataile cu vergi, papuci inrositi in foc, varnita, roata cu cuie si cutite, otrava… Cand imparatul ii fagaduieste, dupa atatea munci, iertare si onoruri imparatesti daca se leapada de Hristos, Sfantul raspunde :

- Nu-mi trebuiesc toate cinstirile si bunatatile tale. Ele nu ma vor putea desparti de Stapanul meu Hristos, Caruia pana la moarte ii sunt rob.

Si moartea pune capat suferintelor, Sfantul luand cununa muceniciei. Icoana sfantului, icoana barbatiei, a curajului in lupta cu raul.

Era destinat sa stapaneasca peste cetati, sa carmuiasca tari din intinsul Imperiu Roman si sa porunceasca asupra provinciilor supuse, cinste si slava ii punea in fata Diocletian- numai sa urmareasca pe crestini si sa slujeasca idolilor. Dar inaintea tanarului pagan Gheorghe statea un maret exemplu : statea pilda vie a fruntasului intre iudei : Saul. Stim ca Saul, desi fusese crescut in litera legii iudaice si in paza severa a parintestilor obiceiuri, desi avea pregatirea sa fie invatator de lege, deodata in chip minunat se produce o schimbare in sufletul lui si deveni marele Pavel, Apostol al neamurilor, gloria Bisericii lui Hristos. Crestinul gaseste in aceasta icoana puteri launtrice in lupta cu raul, cu pacatul, cu uneltiril ispitele, ademenirile viclene. In fata curajului aratat de Sf. Gheorghe in timpul chinurilor, insasi imparateasa Alexandra se face crestina.

Sf. Gheorghe e zugravit in unele icoane infigand sulita in gura balaurului, care este infatisarea diavolului biruit de puterea lui Dumnezeu, in numele Caruia lupta Sfantul. Dupa o veche traditie acest balaur a si existat in apropierea cetatii parintesti a mucenicului (Lida –Palestina), iesind dintr-un iezer ce se afla acolo. Balaurul inghitea oameni si infecta aerul cu rasuflarea sa cea rea, cauzand boli. Locuitorii tinutului se inchinau balaurului ca unui Dumnezeu, impacandu-l cu sacrificii de oameni date cu randul.

Venind la rand insasi fiica imparatului si stand la marginea iezerului in asteptarea balaurului care trebuia s-o inghita, a venit dupa purtarea de grija a lui Dumnezeu, Sf. Gheorghe in chip de ostas. Afland despre ce e vorba, Sfantul linisteste pe fiica imparatului si la aparitia balaurului, isi face cruce si-i infige sulita in gatlej calcandu-l cu picioarele calului si omorandu-l. Balaurul e tarat in cetate, unde Sf. Gheorghe marturiseste spunand :’’ Nu va temeti, aveti nadejde in Domnul Iisus Hristos ! El m-a trimis sa va scap de balaur !’’

Viata Sf. Gheorghe este pentru crestini pilda de urmat in calatoria vietii acesteia, pilda de barbatie, de iubire a lui Hristos si a bunurilor nepieritoare.

Iubiti credinciosi,

Avem de luptat cu balaurul care a inghitit si inghite sufletele multora : diavolul. Credinta, iubirea si nadejdea in Iisus Hristos formeaza taria noastra. Sa inchinam viata noastra lui Hristos, dupa chipul sfintilor mucenici.

Din maretul exemplu ce-l pune in fata Sf. Gheorghe, sa inteleaga crestinul ca virtutile sunt podoaba si comoara lui si ca numai prin ele invinge puterea ’’ celui rau ’’ dinauntrul inimii si din jurul lui. In practicarea statornica a virtutilor sta calea ce duce la cer. Daca pe Sf. Gheorghe il sarbatorim din dragoste si cuget curat, atunci sa-l si urmam. Amin !

Plan de predica Sfintii Constantin si Elena

Introducerea : 1. Toate neamurile au fost chemate la mantuire. 2. Mantuirea se obtine prin biserica. 3. Cei ce au murit si au luptat pentru sustinerea, raspandirea si apararea credintei sunt sfintii. 4. Voi vorbi despre Sfintii Constantin si Elena. Tratarea : 1. Sf. Constantin se naste la 27 febr. 274 d. Hr. 2. In anul 306 ajunge stapanitor la o parte din imperiu. 3. Supusii erau impartiti in doua parti: bogati-pagani; saraci-crestini. 4. Sf. Constantin ia apararea celor saraci. 5. Lupta Sf. Constantin cu Maxentiu – vedenia cu Sf. Cruce. 6. Edictul de la Milan, anul 313 – crestinismul tolerat in Stat. 7. Invinge pe Maxentiu si Liciniu – zideste Constantinopolul. 8. Convoaca Sinodul de la Niceea in 325 – care combate pe Arie. 9. A sprijinit puternic crestinismul; a dat pamant, bani, grau, a facut inlesniri pentru crestini, a dat drept episcopilor sa judece procesele intre impricinati. 10. A luptat pentru pace, a respectat libertatea de credinta. 11. A fost ajutat de mama sa Sf. Elena care a gasit Sfanta Cruce si a ziidit biserici. 12. Pentru ajutorul dat crestinismului, Sf. Biserica i-a trecut in randul sfintilor. Incheierea : - Astazi nimeni nu mai este persecutat pentru credinta. - Sa raspandim cu toata caldura invatatura Sf. Biserici bazata pe iubirea de Dumnezeu si iubirea aproapelui, care aduce pacea. - Istorioara demna de urmat. - Urare.

Predica

Sfintii Constantin si Elena

’’ Slava, cinste si pace va veni peste oricine face binele’’ ( Romani II, 10 )

Iubiti crestini,

Dupa Invierea Sa din morti, Domnul Iisus Hristos a trimis pe sfintii Sai ucenici si apostoli in lume ca sa propovaduiasca Evanghelia, zicand : ’’ Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura. Cine va crede si se va boteza se va mantui, si cine nu va crede se va osandi ’’ (Marcu XVI, 15-16).

Deci, pentru mantuire, Domnul n-a facut nici o deosebire intre neamuri , rase sau chiar intre un fel de oameni sau altul, ca : bogati sau saraci, batrani sau tineri, invatati sau mai putin invatati ; liberi sau robi, menirea oricaruia in lume fiind sa vina la cunostinta adevarului si sa se mantuiasca (I Timotei II,4).

Asadar, cu drept cuvant Biserica Domnului Iisus Hristos, in care se predica spre traire invatatura cea dreapta, poate fi asemanata cu o corabie ce transporta de la pamant la cer pe oricine crede in Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu si prin viata sa traieste zi de zi sfanta Sa invatatura, bazata pe dragostea catre Dumnezeu si catre aproapele.

Cei care au ajuns sa se rastigneasca pe Cruce, sau lumea cu placerile ei sa fie rastignita pentru dansii (Galateni VI, 14) sunt sfintii, din numarul carora in aceasta zi frumoasa de mai in 21, praznuim cu toata cinstea pe Sfintii Constantin si Elena. Dupa cuvantul dumnezeiescului apostol Pavel (Evrei XIII, 7), sa le privim viata pentru a le urma credinta.

Iubiti crestini,

Sf.Constantin se naste la 27 feb. 274 d.Hr. Parintii sai se numeau Constantin Clor si Elena. Dupa acte de vitejie petrecute pe campul de lupta, ajunge la tronul imparatesc la anul 306 d.Hr. La suirea sa pe tron locuitorii vastului Imperiu Roman era impartit in doua lumi bine distincte: de o parte lumea pagana, cu credinta in zei, carora le aduceau jertfe de animale si adesea si oameni, traind in bogatie, lux si lene,asuprind pe cei saraci si neputinciosi, pentru aceasta fiind protejati de legile romane. De cealalta parte era lumea crestina asuprita, mereu gata de moarte la orice

invinuire, care socotea pe oricine ce purta chip de om, frate sau sora, cinsteau pe imparat cu toata bunacuviinta, fara insa a-l socoti zeu ,isi achita darile catre Stat cu toata constiinciozitatea si adorau pe Dumnezeu, traind viata bazata pe munca pe care nu o socoteau o rusine, ci o datorie si cerand respectarea demnitatii umane.

Sf. Constantin isi da seama ca o imparatie dezbinata inauntrul ei, nu poate dainui (Matei XII, 25).Deci urma sa se hotarasca : sa sprijine pe crestini sau pe pagani ?Si privirile lui se intorc catre crestini si nu de mica insemnatate a fost aceasta. Caci, care dintre noi, ar fi renuntat la slava lumeasca pe care i-o dau paganii, socotindu-l si zeu si sa le socoteasca pe toate acestea mai prejos decat Crucea lui Hristos ? Si mai ales sa socotesti un rob, a carui viata era de multe ori mai prejos decat a celorlalte animale, frate ca tine ?

Deci, pacea in imperiu trebuia stabilita prin acordarea libertatii religioase crestinilor, ceea ce marele Constantin si face.

Dar iata ca la Roma era alt stapanitor al imperiului roman, era crudul Maxentiu, care persecuta pe crestini si ii omora.

Dumnezeu, vazand frumoasele ganduri si infaptuiri ale Sf. Constantin pentru dreapta credinta, il alege ca sa-l faca imparat peste tot imperiul, cum vom vedea mai departe. Se razboi intre marele Constantin si Maxentiu. Sf. Constantin avea armata mai putina si mai putin inarmata decat Maxentiu. Dar, inainte de a incepe lupta, Sf. Constantin se roaga lui Dumnezeu sa-i ajute si iata ca pe cer ziua-n amiaza mare, apareo Cruce ca de foc, imprejurul careia erau scrise cuvintele : ’’ Prin acest semn vei invinge !’’ Noaptea i se arata Mantuitorul in vis si ii talmaceste aceasta vedenie. A doua zi da ordin sa se puna pe steaguri si pe arme semnul Sf. Cruci, la a carei vedere se inscriu de buna voie multi crestini in oastea marelui Constantin, sprijinitorul credintei si aparatorul lor si plecand la lupta, Maxentiu este invins, inecat in raul Tibru, iar Sf. Constantin intra triumfator in Roma, cu Crucea in frunte. La anul 313 da Edictul din Milan, prin care crestinii nu mai sunt persecutati, li se da averea inapoi, sunt primiti in functii publice, iar Duminica, ziua de sarbatoare a crestinilor, o decreteaza ca zi de odihna pentru toti supusii imperiului. Mai tarziu biruie si pe Maxim, tot stapanitor in imperiul roman si in cele din urma si pe Liciniu, cumnatul sau, care devenise conducator al imperiului de rasarit, dar care nesocotise edictul de la Milan si persecuta pe crestini.

Ramas singur stapanitor peste imperiu muta capitala din Apus la Rasarit, adica la Roma, infiintand orasul Constantinopol.

Dar, iata daca marele Constantin ajunge sa redea pacea in imperiu, pin acordarea libertatii de credinta crestinilor, care la randul lor l-au ajutat sa fie singur imparat, alti dusmani se ridica impotriva crestinismului, de data aceasta nu cu persecutiile, ci cu mintea. Este Arie, care invata

pentru a darama dreapta credinta, ca Domnul Hristos nu este Dumnezeu din veac si ca, deci nu i se cuvine cinstea ce trebuie data numai lui Dumnezeu si multa dezbinare s-a facut in imperiu in aceasta privinta.

Ca sa restabileasca unitatea de credinta in Biserica, Sf. Constantin convoaca Sinodul de la Niceea la anul 325 d.Hr. unde sfintii parinti adunati combatura falsa invatatura a lui Arie si intocmira, spre dreapta propovaduire a credintei noastre ortodoxe, primele sapte articole al Simbolului Credintei si care pana azi impreuna cu celelalte cinci, intocmite mai tarziu, se rostesc cu toata cinstea in timpul Sf.Liturghii si la alte slujbe religioase. Sf. Constantin n-a incetat niciodata de a sprijini pe crestini. A luat totdeauna apararea celor persecutati si asupriti. Celor saraci le-a dat grau, bani, pamant pentru cultura, iar celor ce treceau la crestinism le-a facut inlesniri, Bisericilor le-a dat dreptul de a primi donatii, pe clerici i-a scutit de prestatie si corvezi, crestinilor le-a dat functii de seama, iar episcopilor le-a dat dreptul de a judeca pe cei impricinati.

Desi a lucrat pentru raspandirea dreptei credinte, el a tolerat si celelalte culte, respectand cu sfintenie sacrul principiu al libertatii de credinta si ca sa nu fie piatra de scandal pentru supusii sai, desi crestin cu faptele, a ramas pana la capatul vietii sale ’’ Pontifex Maximus ’’ (Cel mai mare preot pagan).

Pentru noi el e strajerul care a vegheat la propasirea vietii crestine, dand pacea Bisericii, ai carei credinciosi timp de 300 de ani au murit cu miile, arsi de vii, ziditi de vii si mai ales sfasiati de lei si alte fiare salbatice si multe alte chinuri, care mai de care mai infioratoare. In munca sa, zi de zi, Sf. Constantin a fost ajutat de mama sa Elena, care a stiut sa insufle fiului sau dragostea de adevar, sa iubeasca frumusetea vietii crestine, iar bogatia s-o puna in slujba celor saraci si oropsiti ai vietii.

Sf. Elena a mers la Ierusalim, a gasit Crucea pe care a fost rastignit Domnul nostru Iisus Hristos, pe care a inaltat-o cu mare cinste ca semn al impacarii intre cer si pamant. Si-a petrecut viata in sfintenie, dandu-si obstescul sfarsit la inaintata varsta de 80 de ani. Cu adevarat nu e mama cine naste copii, ci cine ii creste in frica lui Dumnezeu. Sf. Constantin a trecut si el in lumea sfintilor la 21 mai 337. Figurile acestor doi sfinti sunt cu atat mai mari, cu cat ei sunt primii imparati crestini, care au rupt definitiv cu paganismul, bazat pe asuprire si robire, au luptat pentru pace, pentru dreptatea sociala si pentru respectarea demnitatii umane. De aceea si Sf. Biserica ii cinsteste cu cantari ca acestea: ’’ Cu adevarat fericit este sanul si sfintitul pantece, care te-a purtat, imparate al lumii dorite, bucuria crestinilor, Constantine de Dumnezeu incununate, marirea romanilor, bogatia si scutitorule al saracilor si al vaduvelor, acoperamantule al celor smeriti si al celor ce nu se pricep, indreptatorule dupa adevar al celor necajiti si mantuitoarea celor robiti’’ (stihira II de la stihoavna Vecerniei din Mineiul lunii mai in 21 de zile).

Frati crestini,

V-am aratat in putine cuvinte ce au facut acesti doi mari sfinti pentru triumful crestinismului. Astazi persecutia contra crestinismului a incetat de mult. Cu atat mai mult, avem si noi datoria de a o raspandi si mai ales de a o trai, caci crestinismul se bazeaza pe dragostea fata de Dumnezeu si de aproapele. Si atunci cand avem dragoste catre aproapele, inceteaza toate relele in societate, triumfa pacea.

Suntem si noi chemati lucratori in via Domnului. Dar cum vom lucra ? Ascultati aceasta mica istorioara : Un preot crestin misionar, a plecat intr-o tara pagana sa predice pe Domnul Iisus Hristos. Ajuns la locul hotarat, a tras sa locuiasca tocmai la seful acelor pagani. Acesta l-a primit nu cu prea multa caldura sufleteasca, mai ales cand a inteles despre scopul venirii acestui preot, ba mai mult i-a poruncit ca cel putin lui niciodata sa nu-i vorbeasca de Hristos, caci el nu paraseste credinta strabunilor, parintilor si chiar a lui in care s-a nascut si a trait, ceea ce preotul crestin misionar a primit.

Si acest preot crestin misionar, cu linistea pescarului care arunca in liniste navodul in apa, s-a apucat sa predice prin vorbe si prin fapte pe Domnul Hristos.Au trecut saptamani, luni chiar, cand intr-o buna zi, acel pagan ii spune preotului cu inima plina de cereasca bucurie :’’Parinte, vreau sa fiu si eu crestin !’’ S-a mirat preotul si i-a zis :’’Bine, dar niciodata nu ti-am vorbit de Domnul Iisus Hristos, cum se face aceasta ?’’

’’Nici nu era nevoie sa-mi vorbiti de Hristos, parinte, L-am vazut in tine, in viata ta de toate zilele si in purtarea ta’’.

Va inchipuiti cat de mare a fost bucuria acelui preot, caci indata dupa aceasta au trecut foarte multi de partea dreptei credinte.

Ma gandesc, iubiti crestini, daca nu cumva acest preot a luat ca model al lui pe Sf. Constantin, care desi pana aproape de sfarsitul vietii sale a ramas cu titlul onorific de ’’ Pontifex Maximus’’, dar in tacere a lucrat pentru sustinerea, apararea si raspandirea Asa sa lucram si noi, ca la sfarsitul vietii noastre sa putem spune ca Sf.Pavel :’’Lupta cea buna m-am luptat, alergarea am terminat, credinta am pazit’’(II Timotei IV, 7), iar de partea Domnului sa auzim dulcile cuvinte :’’Intra in Imparatia Mea’’.

Ca umil slujitor al Domnului, doresc tuturor si mai ales acelora care poarta numele de Constantin sau Elena, ca Dumnezeu sa va dea aceeasi ravna, ca celor praznuiti azi, pentru Evanghelia Sa, ca sa va invredniciti de acelasi har.

Amin !

Plan de predica

Sfintii Ierarhi Iorest si Sava , Mitropolitii Ardealului

Introducerea : Sfintii sunt o binecuvantare a lui Dumnezeu. Patria noastra a odraslit vlastare placute lui Dumnezeu, care solesc pentru noi la Tatal Ceresc. Canonizarea unor Sfinti romani. Tema : Despre viata Sf. Ierarhi Iorest si Sava si invatatura ce se poate scoate din ea pentru folosul sufletelor noastre. Tratarea : 1) iata Sf. Ierarh Iorest : locul nasterii ; calugar la Putna ; tipograf la Balgrad ; Mitropolit al Ardealului ; conflictul cu calvinii ; depunerea ; temnita ; calator in Moldova si Moscova ; Episcop de Husi ; moartea. 2) iata Sf. Ierarh Sava Brancovici : parintii, prima invatatura de carte ; la Manastirea Comana ; Protopop la Inau ; Mitropolit la Balgrad ; activitatea ; calator in Rusia ; cearta cu calvinii ; scoaterea din vladicie ; chinurile (Balgrad, Iernut, Vint) ; moartea. 3) Sf. Iorest si Sava au fost adevarati carmuitori ai bisericii ortodoxe din Ardeal, stand langa popor. 4) Sf. Iorest si Sava au fost plini de credinta si iubire pentru Hristos. 5) Marturisitori neinfricati ai Ortodoxiei. Incheierea : Sa ne aducem aminte de Sf. Iorest si Sava. Sa intarim credinta si dragostea noastra pentru Hristos, marturisindu-L cu taria lor. Sa ne aparam legea strabuna. Sa preamarim pe Hristos pentru aceste faclii luminoase harazite neamului nostru. Sa cerem ajutorul celor doi sfinti in rugaciunile noastre.

Predica

Sfintii Ierarhi Iorest si Sava Mitropolitii Ardealului

Frati crestini,

Candva proorocul David, inspirat de Duhul Sfant, a strigat : ’’ Minunat este Dumnezeu intre sfintii sai (Ps. 67, 36).Purtand in minte aceste cuvinte si gandind mereu la viata aleasa a placutilor lui Dumnezeu si noi sa strigam : ’’Minunati sunt sfintii lui Dumnezeu intre oamenii pamantului’’ si ’’ Minunat este pamantul care odrasleste pe sfintii cerului’’. Caci peste acest pamant se va pogori binecuvantarea Domnului si va fi inmiresmat de balsamul mantuitoarelor fagaduinte.

Istoria marturiseste ca multe parti ale lumii s-au invrednicit sa dea cerului alesi, care petrec

pururea la dreapta Mantuitorului, impartasindu-se de neinserata Lui lumina. Si iarasi istoria este marturie nedezmintita, ca nici pamantul patriei noastre n-a fost sarac in odrasliri de vlastare placute Domnului. Din duhul neamului nostru au izvorat suflete ce au marit ceata sfintilor. Din sangele lui s-au plamadit trupuri, care n-au suferit stricaciune. Langa sfintele lui altare au strajuit marturisitori statornici ai drepte credinte. Prin vagaunile muntilor lui s-au mantuit pustnici, ce si-au topit trupul cu post si rugaciune. Pe unele scaune vladicesti s-au nevoit ierarhi cu viata imbunatatita, in timp ce altii au patimit prin temnita pentru marturisirea curatei Ortodoxii. Sa dam slava lui Dumnezeu ca nu ne-a lasat mai prejos decat alte semintii, ci ne-a binecuvantat cu rugatori apropiati, care, impreuna cu toti sfintii, mijlocesc pentru noi la Domnul, pomenindu-ne in graiul nostru, in care aici au marturisit pe Hristos. (Cu toate ca ei se desfata in cetatea luminii, cea mai presus de orice imparatie, cu osebire privesc spre noi, ca niste strajeri neadormiti ai cetatii lor de pamanteasca obarsie).

Pentru aceasta sa ne plecam cu evlavie genunchii si sa multumim lui Dumnezeu ca si pe pamantul tarii noastre a revarsat imbelsugata ploaie de har, din care au rodit madulare alese pentru Biserica triumfatoare.

Parte din acestea, prin hotararea Sf. Sinod din 28 februarie 1950, au fost inscrise in calendar, iar in toamna anului 1955 in chip sarbatoresc au fost canonizate, stabilindu-se deocamdata cinstire locala. Printre ele se numara si Sf. Ierarhi Iorest si Sava din Ardeal, marturisitori ai drepte credinte, a caror pomenire se face in aceasta zi de 24 aprilie. In cele ce urmeaza voi cauta sa arat, pe scurt, viata acestor doi ierarhi, ca sa vedem ce invataturi se pot scoate din ea pentru folosul nostru sufletesc.

Frati crestini,

Acesti doi sfinti ierarhi au fost, in viata pamanteasca, mitropoliti in tara Ardealului si au trai in secolul XVII. Amandoi au marturisit dreapta credinta si au povatuit turma cuvantatoare pe calea mantuirii. Insa viata si traiul lor, pe scurt, au fost :

Sf. Ierarh Iorest a vazut lumina zilei intr-un sat din tara Ardealului, numindu-se ca mirean, Ilie. De timpuriu a fost trimis la manastirea Putna din Moldova, ctitoria lui Stefan cel Mare. Aici a invatat mestesugul scrierii frumoase, al zugravelii si chiar al tiparului. Dar mai presus de acestea, a deprins de la duhovnicestii sai dascali, mestesugul cel mare al trairii calugaresti. Hotarandu-se sa ramana in manastire, a intrat in monahism, schimbandu-si - dupa randuiala- numele in Iorest. Dupa primirea ingerescului chip, a inceput a adauga nevointa peste nevointa, ducand viata de adevarat monah.

Vestea traiului sau imbunatatit s-a dus pana la curtea voievodului Vasile Lupu, care a inceput a se interesa de el in chip deosebit. Si cand ortodocsii din cetatea Balgradului (Alba Iulia) i-au cerut un carmuitor iscusit pentru tipografia lor, voievodul le-a trimis pe Sf. Iorest. Cam in timpul cand el vine la Alba Iulia, stapanirea calvina de aici se straduia sa atraga pe

ortodocsi la ratacirea lor.Pe langa aceasta, curand s-a intamplat ca mult incercatii romani sa ramana si fara pastor, caci in septembrie 1640 s-a pristavit mitropolitul Ghenadie. Toata suflarea romaneasca si-a indreptat privirile catre destoinicul monah, a carui aleasa invatatura, viata induhovnicita si credinta ortodoxa ii intarea in apararea dreptei credinte. Si astfel, prin randuiala dumnezeiasca, ieromonahul Iorest e ales mitropolit al Ardealului. Intors de la Targoviste, unde fusese hirotonit, sfantul n-a voit sa tina seama de nici una din conditiile puse de calvini la alegerea sa. Dimpotriva, el s-a aratat in tot timpul un neinfricat aparator al Ortodoxiei.

Aceasta atitudine a sa a facut ca el sa nu mai poata ramane vreme indelungata pe scaunul vladicesc. Dar in cei trei ani cat a pastorit, a facut multe pentru credinta si credinciosii ortodocsi. Ca asa sunt faptele sfintilor, nu se masoara cu lunile sau anii, ci cu inima si cu vointa. Si a avut sfantul inima de adevarat crestin si vointa de mucenic. A slujit dupa pravila si cu evlavie duminicile si sarbatorile, asa cum invatase la Putna. A tiparit carti ortodoxe si a mers in eparhie, cercetand sat cu sat. A propovaduit neobosit cuvantul lui Dumnezeu si a dezvaluit in fata credinciosilor sai, ratacirile cele pierzatoare de suflet ale eresului calvinesc, povatuindu-i si invatandu-i sa se fereasca de el ca de foc. In aceasta lupta nu l-au infricosat nici amenintarile si nici oprelistile craiului Ardealului si ale capeteniilor calvinesti. Acestia vazand ca incercarile lor nu dau rezultatul dorit, curand au nascocit impotriva lui pari mincinoase, au adunat sobor si l-au scos din scaun, aruncandu-l in temnita. Aici s-a vadit vointa de mucenic a Sf. Iorest. A aratat credinta neclintita si glas neinfricat. A iubit mai mult chinurile pentru Hristos, decat desfatarea cea cu dulceata a necredintei si pacatului.

Luni intregi a stat sfantul in temnita, legat cu lanturi grela la maini si la picioare. Din cand in cand era scos si dus inaintea bisericii din Balgrad si acolo, in privelistea lumii, era despuiat de haine si batut cu nuiele pe trupul gol. Spre mai mare chin, Craiul Rakoczy l-a pus, legat cu lanturi, sa-i infrumuseteze palatul cu chipuri si podoabe zugravite. Sfantul a indurat toate cu tarie de mucenic si cu nadejde tare in Acela, care a zis : ’’ Fericiti veti fi cand va vor ocari pe voi si va vor goni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind pentru Mine’’ (Matei, V, 11). Si Dumnezeu l-a aparat. Dupa noua luni de chinuri si suferinte a fost slobozit din temnita in schimbul a 1000 de taleri. Cum el nu avea acesti bani, a pus 24 de chezasi si apoi a plecat in Moldova si mai tarziu, in 1645, in Rusia, de unde s-a intors cu suma necesara despovararii chezasilor sai.

Dupa aceasta sfantul trece in Moldova unde prin anul 1656, a fost randuit sa pastoreasca Eparhia Husilor, insa numai pentru putina vreme, caci curand s-a mutat la Domnul. Iubiti credinciosi,

Indreptam acum cuvantul spre celelalt sfant praznuit azi, vom spune iarasi pe scurt ca fericitul intru pomenire parintele nostru Sava Brancovici s-a nascut din parinti de bun neam si tematori de Dumnezeu: Ioan si Maria in Inaul Ardealului, pe la inceputul sec.XVII. Din Botez s-a numit Simeon.

Inca din frageda varsta, prin purtarea de grija a tatalui sau, a facut cunostinta cu cuprinsul cartii sfinte. Faptul ca tatal alege fiului sau drept hrana sufleteasca slova Sf.Scripturi, precum si imprejurarea ca mama sa, spre batranete, a luat ingerescul chip, ne ingaduie sa patrundem in duhul vietii crestinesti, in care mitropolitul de mai tarziu, si-a petrecut anii copilariei. Acest duh a inraurit sufletul aceluia care mai tarziu se va jertfi pentru credinta dreptmaritoare. Ceva mai tarziu, tanarul Simeon s-a adancit in cercetarea Sf.Scripturi si a deprins pravila vietii calugaresti pe langa unchiul sau Longhin arhiereul, care vietuia in manastirea Comana de pe Neajlovul Vlascei. Intamplari nefericite din sanul familiei sale il fac sa paraseasca acest locas si sa vina acasa, unde in urma rugilor mamei se casatoreste. Scurt timp dupa aceasta, e ales protopop al Ineului si astfel primeste darul preotiei, fiind sfintit la Targoviste de insusi Stefan mitropolitul Tarii Romanesti.

Randuiala lui Dumnezeu insa hotaraste altfel. Chiar in ziua hirotoniei sale, la Ineu i se inmormanta sotia. Dupa o scurta zabovire in Tara Romaneasca langa unchiul sau, parintele Simeon se intoarce la cei ce i se incredintasera spre pastorie, povatuindu-i spre cele placute Domnului. Viata sa nepatata si frumoasele sale insusiri sufletesti il impun in ochii celor de atunci. Si in anul 1656 cand, prin mutarea catre Domnul a mitropolitului Ardealului Simion Stefan, s-a vaduvit scaunul vladicesc din Balgrad, soborul clericilor si mirenilor a ales intr-un glas, pe tanarul protopop mitropolit al ortodocsilor de pe munti.

Din nou sfantul trece in Tara Romaneasca unde, dupa ce e tuns in monahism, numindu-se de acum Sava, e sfintit arhiereu in ziua praznicului Inaltarii Sf.Cruci din anul 1656, de un sobor de ierarhi in frunte cu mitropolitul Stefan. Dupa aceasta slavitul Sava se intoarce acasa, stabilindu-se in cetatea Balgradului, de unde mai bine de un patrar de veac a pastorit, cu neinfricata barbatie si mare vrednicie, Biserica Ortodoxa din Ardeal.

In vremuri de grea cumpana pentru tara a stat langa pastoritii sai si in tot timpul s-a straduit sa trezeasca gustul de citit in cler, sa lateasca folosirea limbii romane la slujbe si mai ales sa ridice Biserica Ortodoxa si s-o tina in albia dreptei credinte a Rasaritului, ferind-o de uneltirile eresului calvinesc, pierzator de suflet. Dar, ceea ce era de asteptat, ravna sa pentru Ortodoxie i-a adus dusmania capeteniilor calvine si a Craiului Ardealului. Acestia cautau doar prilej potrivit pentru a-si da pe fata pornirile contra sfantului. Au ales pentru aceasta, vremea cat el a lipsit din mijlocul turmei sale, in 1688 cand era calator in Rusia pravoslavnica, ca sa ceara tarului sa ajute pe ortodocsi sa scape de asupritorii pagani si eretici.

In timpul lipsei sfantului, dusmanii sai au inceput a urzi intrigi contra lui, tinzand fie a-l castiga de partea lor, fie a-l scoate din vladicie. Cativa ani s-a aparat cu barbatie. Dar Craiul, atatat de calvini, porunceste aspra prigoana impotriva lui. Slavitul Sava insa nu se lasa doborat, ci sta neclintit ca o stanca in mijlocul valurilor marii. Nimic nu-l poate infrange si abate de la dreapta credinta. Pentru aceasta vrajmasii sai au hotarat sa-l scoata din scaun prin judecata stramba si marturii mincinoase. In 1680 sfantul a fost trimis in judecata unui sobor de clerici si mireni, ca sa fie osandit pentru niste vini nascocite. In acel timp el zacea bolnav si nu putu sa se apere.

Soborul, adunat la Balgrad, impotriva canoanelor, a osandit cu silnicie si defaimari miselesti pe Sf. Sava, scotandu-l din scaun si depunandu-l din treapta arhieriei. Sfantul a fost dat Craiului, spre pedeapsa. A fost ridicat din patul suferintei si aruncat cu mare batjocura in temnita palatului craiesc din Alba Iulia. Mutandu-se Craiul in orasul Iernut, a luat pe sine si pe sfant, care era tot suferind si l-a azvarlit in temnita de acolo.

Spun marturiile vremii ca, facandu-se mai bine, sfantul era indemnat sa se lepede de legea sa si sa treaca la eresul calvin.I se fagaduiau mariri lumesti, dar el a ales mai bine patimirea pentru credinta, decat marirea desarta.Se insemneaza iarasi in cronicile acelui timp ca nevinovatul vladica de mai multe ori a fost scos din temnita si biciuit pana ce i-a cazut camasa si carnea de pe dansul. Mai apoi a fost mutat in temnita din Vint si aici era batut cu toiege in fiecare vineri. In celelalte zile era supus in temnita la atat de multe, de infricosate si cumplite chinuri, incat cineva nu sa le patimeasca, ci numai sa le gandeasca s-ar inspaimanta si s-ar ingrozi cu adevarat. Toate aceste suferinte,patimiri si batjocoriri le-a indurat sfantul cu tarie sufleteasca si lepadare de sine.Dupa indelungate chinuri si umilinte, el a fost scos din temnita numai prin mijlocirea voievodului Tarii Romanesti, dar slabit din pricina patimirilor, s-a mutat curand catre Domnul, in primavara anului 1683.

Frati crestini,

Acesta este, pe scurt, cursul vietii Sfintilor Ierarhi Iorest si Sava, pe care ii praznuim astazi. Privind peste el, vom intelege ca ei au fost adevarati carmuitori ai bisericii, identificati cu dreapta credinta si cu sufletele credinciosilor. S-au aratat statornici in pastrarea credintei ortodoxe si au stat mereu langa popor, calauzindu-l o pe calea predaniilor stamosesti, stiind ca Biserica este a poporului asuprit si osandit.

Si unul si altul a fost plin de credinta adevarata, care este izvor de putere duhovniceasca, izvor de bucurie cu nimic asemanatoare si faclie calauzitoare spre viata vesnica. Amintim ca inainte de moarte, Sf. Sava cu deosebire, isi indemna pe unul dintre frati, scriindu-i : ’’Niciodata sa nu te lepezi de credinta dreapta a stramosilor nostri’’, adica de credinta ortodoxa, pentru care el patimise atat de mult.

Ei au fost inflacarati de iubire pentru Hristos, care i-a facut sa indure cu seninatate patimiri si chinuri. Aceasta credinta si iubire pentru Hristos si pentru dreapta lui invatatura au marturisit-o cu barbatie, rabdand temnita si lanturi, chinuri si batai. Nimic nu i-a putut desparti de Cel ce si-a dat sangele pentru rascumpararea noastra.Nimeni si nimic nu i-a putut face sa-si lepede credinta stramoseasca si aceasta le-a arvunit cununa cea nevestejita a sfinteniei, gatita de Domnul in cer pentru cei ce-L marturisesc si pstimescpentru El. Frati crestini,

Sf. Ap. Pavel ne indeamna undeva sa ne aducem aminte de mai marii nostri si sa le urmam credinta (Evrei XIII, 7). De aceea astazi cand cu cantari de lauda si slavoslovii cinstim amintirea Sf. Ierarhi Iorest si Sava, sa privim cu ochii mintii la viata lor si sa ne legam a intarii credinta noastra in Hristos, Aparand-o ca si ei, cu barbatie; orice sacrificiii ni s-ar cere pentru aceasta. Sa daruim toata iubirea noastra lui Hristos Dumnezeu, fiind gata a-L marturisi ca si ei, cu toata taria fiintei noastre.

Sa ne impodobim sufletele ca si ei cu dragoste crestinesca, iubindu-ne unii pe altii, caci facand astfel, vor disparea dintre noi si dintre popoare neintelegerile si se va salaslui pe pamant pacea, dupa care nazuieste azi omenirea .

In vremurile grele sa ne aratam statornici in credinta ortodoxa si sa ramanem ca si ei, langa pastoritii nostri, calauzindu-i pe calea mantuirii si imbarbatandu-i in primejdii. Sa tinem, ca si ei, la legea strabuna, caci ea ne-a pastrat peste veacuri neamul si ne-a inmanunchiat in jurul sfintelor altare.

Sa preamarim intr-un gand si intr-o inima pe Hristos, Cel ce a impodobit Biserica si poporul romanesccu astfel de faclii stralucitoare si iarasi sa ne legam ca – pentru suferintele si taria credintei lor – vom fi mereu una : una in Bisericamosilor si stramosilor nostri, una in dreptmaritoarea credinta, una in munca si lupta po[porului nostru pentru pace si pentru o viata mai buna.

Numai asa vom cinsti cu adevarat pe Sfintii Ierarhi Iorest si Sava si vom implini legea lui Hristos, care este dreptate, pace si iubire.

Sfarsind, sa ne rugam cu caldura Sf. Ierarhi Iorest si Sava sa mijloceasca la milostivul Dumnezeu ca sa trimita peste noi binecuvantarea Sa potolindu-ne durerile, domolindu-ne nenorocirile, stergandu-ne lacrimile, vindecandu-ne bolile si mai ales intarindu-ne pe drumul crestinesc, pe care, cu ajutorul lor, sa mergem in veci.

Amin !