TIGRUL Text Final

- “Tigrul” de Murray Schisgal -

[ Brusc usa e data de perete. Ben intra, purtand-o pe Gloria pe umar, unde si-a aruncat-o ca pe un sac; capul si partea de sus a corpului sunt acoperite cu impermeabilul lui. ]

GLORIA (in vreme ce da din picioare incercand sa scape): Ar fi mai bine sa-mi dati drumul… Dati-mi drumul !

BEN (ducand-o catre pat ): Gata! Termina! Crezi ca ne jucam? Asta crezi ?Ha! Ma faci sa rad. Ce simti acum, doamna, e forta, forta primitiva si animalica. Si cu asta nu te joci ! (dupa ce o aseaza pe marginea patului, aprinde veieuza.)Stai aici ! Nu misti. Nu clipesti. Vin imediat. Intr-un minut…un minut… (da fuga la usa o inchide, apoi trage perdeaua. Gloria se ridica, orbecaind prin camera. Ben pune mana pe ea si o taraie pana la scaunul din stanga.) Treci inapoi. Misca imediat inapoi. (O aseaza cu forta, legandu-i la spate inchieturile mainilor, peste spatarul scaunului, cu cordonul de la impermeabilul lui.)

GLORIA (inabusit): Ce-mi faceti? Dati-mi asta jos. Va rog. Nu pot sa respir, ma sufoc…

BEN (striga): Tipa! Tipa cat vrei! Iti dau voie. Sa stii totusi ca nu te ajuta cu nimic. Oricum nu te aude nimeni. Suntem singuri…tu si eu. Asa ca nu-mi pune conditii. Insist san u-mi pui conditii de nici un fel. Sa-ti intre bine in cap. ( A legat-o de scaun si trece in fata ei) Asa. Asta e! Fiecare are locul pe care il merita. ( da la o parte impermeabilul, descoperind-o) Va place sa flirtati, nu, doamna? Ati face orice pentru putina distractie, nu? Am mai avut eu parte de avansuri din astea. Stiu eu perfect ce va poate pielea…(ia de pe franghie un prosop si isi sterge fata)

GLORIA: Dar eu n-am flirtat cu dumneavoastra niciodata... Chiar nu! Va jur! Asta e adevarul. E absurd! Va rog sa-mi dati drumul.

BEN: Sa pleci ? Sa-ti dau drumul dupa ce m-am spetit carandu-te pana aici pe toate stradutele dosite? Dupa ce mi-am facut fleasca pantalonii noi ?! Oh, nu! Nici gand ! In seara asta nu, doamna. Avem alte planuri cu dumneavostra.

1


GLORIA: Chiar nu-mi dau seama ce vreti de la mine. Dar eu promit sa nu spun nimanui. In ce ma priveste nimic din toate astea nu s-au intamplat. Nici nu v-am vazut. Mi-am tinut ochii inchisi. Uitati. Inca ii am inchisi. Habar n-am cum aratati. Dati-mi drumul. Va rog lasati-ma sa plec… (izbucneste in plans)

BEN: Plangi. Da, plangi. Lacrimile tale ma bucura. As sta toata noaptea sa te privesc cum plangi. E in natura ta sa plangi, asa cum natura tigrului este sa-si haituiasca prada si sa si-o devoreze. Plangi. Hai. Intreaga istorie a omenirii nu e nimic altceva decat o vale a plangerii. GLORIA: Dar de ce eu? De ce din toata lumea aia m-ai ales tocmai pe mine?

BEN: Fiecare lucru isi are ratiunea de a fi in propria- i existenta, conforma cu predestinarea lui. Nu intelegi, nu ?Am stat in usa magazinului ala tampit din statie timp de trei ore. Ba nu ! Mai mult de trei ore..naiba stie cate ore am stat. Am lasat sa treaca pe langa mine sase, sapte, opt din astea ca tine si apoi ai aparut tu tupa-tupa pe cataligele alea de tocuri si atunci am stiut. Tu trebuia sa fii! TU! La inceput am avut asa…aproape un implus incontrolabil sa te sfasai acolo pe loc, sa te devorez rapid cu totul. Dar cand te-am atins, cand degetele mele te-au insfacat ceva din mine mi-a spus: “ Nu. Nu asa. Asteapta. Ia-o. Sa fie ceva special si… si sacru chiar. Cu ritual, ritual de…” GLORIA: Nu se poate sa fiti atat de inuman.

BEN: Atat de uman, poate! (isi pune ciorapii la uscat) Nimeni nu intelege. Nici macar Schopenhauer sau… sau Nitzsche. Ei iti vand utopii - “ Fii mai presus decat esti, fii mai mult decat om, fii Supraom, transcede, mergi mai departe , mai sus, sus, sus, tot mai sus…” Fals! Eu vin si zic. “Fii mai prejos decat esti, ca sa fii ceea ce esti. Terfeleste-te pana ajungi jos, jos, jos de tot”. (sterge tabla .)

GLORIA: Nu stiu ce sa zic... Sunteti…

BEN: Ce? Ce sunt?

2


GLORIA: Nimic, nimic.

BEN: Nebun? (ia de pe franghie un prosop si isi sterge fata) Asta ai vrut sa spui?Sper. Doamne chiar sper sa fie asa. Sunt nebun, nu ? Tu ai zis-o. Nu eu. Eu nu ti-am sugerat nimic. Tu ti-ai dat singura, sigurica seama, ai intuit. Sunt complet de acord cu tine! M-ai intuit bine! Oameni ca mine nu cunosti in fiecare zi. Oameni cu ideile mele, cu curajul opiniei si cu valoarea mea chiar sunt o exceptie abatuta de la regula. Sunt nebun,spune-o!

GLORIA: Daca m-ati asculta …

BEN: Vorbesti cand iti dau eu voie, clar ?. Raporturile noastre, intre mine si tine, se bazeaza pe un singur lucru: putere, forta, superioritatea mea fizica,pumnul meu si bicepsii mei. Aici in seara aceasta ca sa fiu om iti recunosc ca sunt nebun! Vezi cum totul capata logica? Nu intelegi nimic,nu ? Conceptele lingvistice coplesesc micul tau creieras de pasarica. Nu-I nimic. Tu ai alte atuuri. Presupun ca esti placuta la pipait. Esti frageda. Sangele tau e cald si viu. … (incearca sa o sarute. Ea intoarce capul. El, perseverand, isi indeasa nasul in obrazul ei.) Sa fie acum ? Sa pun acum capat vietii tale nefericite ? Nu dureaza mult. O secunda si…Bine!. (priveste in jur) Tu stai acolo. Stai asa. O facem acum si o facem in mod corespunzator. (ia un disc, si il pune la gramafon. Muzica: Ceaikovski- Concertul nr.1) Dupa toate regulile artei. Sunt un virtuos, doamna mea… ( Gloria intoarce capul spre el. O saruta elegant, pe obraz si opreste gramofonul.) Mult mai bine. Uneori tigrul trebuie sa scarmene tigroaica pentru ca ea sa priceapa.

GLORIA: Sa va explic…

BEN: Ti-am dat eu voie sa vorbesti? Ti-am dat eu permisiunea?

GLORIA: Imi permiteti ?

BEN: Asa, da.Vad ca inveti. Acum daca vrei poti sa mi te adresezi.

GLORIA: Eu… Eu sunt casatorita. De sase ani. Sotul meu e… E un om cinstit si muncitor. Avem casa noastra, inca n-am platit toate ratele. Avem doi copii mici, doua feitite. Toata lumea din

3


Staten Island ne cunoaste. Puteti intreba pe oricine despre noi…

BEN: Ajunge! Gata cu vorbaraia. Nu suport femeile care trancanesc. Poti sa plangi cat vrei da nu-mi trancani. Clar ? O femeie care isi lasa copii singuri ca sa iasa noaptea la agatat este o tarfa si merita, ipso-facto, sa o tratezi ca atare.

GLORIA: Eu n-am…

BEN: Poftim?

GLORIA: Imi permiteti, va rog, sa spun ceva ?

BEN: Ei, vezi ! Asa-mi place .

GLORIA: Eu, in fiecare joi …Fac parte dintr-un club de bridge si impreuna cu niste prietene cu care am fost colega de serviciu inainte sa ma casatoresc…Toate castigurile le donam pentru o opera filantropica!

BEN: Continua. Nu ti-am dat eu voie sa te opresti, nu?

GLORIA: E vorba doar de o seara pe saptamana. Celelate seri stau in casa. Ies atat de rar din casa, incat atunci cand am ocazia…

BEN (din spatele ei, in picioare, mangaindu-I gingas parul ) Sotul tau te scoate sambata. Toti sotii isi scot nevestele sambata seara in oras.

GLORIA: De un timp incoace, nu. Va jur, pe cuvant. E atat de obosit la sfarsit de saptamana… O bona costa foarte mult, asta daca gasesti pe cineva… de incredere. Va rog, nu!

BEN (a trecut in fata ei): Iti ordon sa ma saruti.

GLORIA: Nu, nu…

BEN: Am spus ca vreau sa ma saruti.

GLORIA: Nu pot, va rog… (lasa capul in jos.)

4


BEN: Ridica-ti capul ! Ridica-l ! (ea ridica capul, dar el n-o saruta.) Momentan ma multumesc cu atat . Dar te sfatuiesc sa fii fata desteapta si sa nu ma mai contrazici. N-am voie sa fiu contrazis. Nici cu vorba, nici cu fapta, nici cu gandul. In seara asta eu sunt tot universul tau. Baga bine la cap, doamna.

GLORIA: Ganditi-va va rog nu la tortura la care ma supuneti pe mine. Mie mi-e indiferent. Dar eu am un sot si o familie. Ei vor suferi. Nu e vorba doar de mine. De ce nu va ganditi la ei ? De ce nu….

BEN: Nu am ascultat nici un cuvant pentru ca…pentru ca nu ti-am permis sa vorbesti! Poti sa plangi cat vrei, in schimb. Iti dau voie pentru ca esti femeie…

GLORIA: Nu mai plang. N-am de ce. Vad in dumneavostra o mare bunatate. Vi se citeste in ochi. Oare nu exista cineva, o fiinta pe care s-o iubiti mult, mult de tot?

BEN: Inafara de mine?

GLORIA: Inafara de dumneavostra.

BEN: Nimeni.

GLORIA: Nu se poate. Doar aveti o mama…

BEN: Ma faci sa rad.

GLORIA: O sotie?

BEN: Ma crezi atat de tampit?

GLORIA: Atunci prieteni. Sigur ai prieteni.

BEN: Nimeni. Absolut nimeni. N-am pe nimeni inafara de mine si asta-I tot ce conteaza.Eu, eu singur si nevoia mea de a ma realiza carnal si spiritual in adancul sufletului meu animalic. Uneori dau tarcoale noaptea pe strazi si in timp ce pasesc imi simt picioarele ca niste labe mari, cu pernite moi si luna, luna straluceste deasupra capului meu , asa de puternic, incat imi

5


vine sa-mi ridic capul si … si sa dau drumul din launtrul meu unui urlet salbatec, primitiv …un sunet care n-a mai fost auzit de sute de ani, dar zace in noi, undeva in strafundurile fiintei noastre… In seara asta nu mai trebuie sa-mi reprim nimic. In seara asta te am pe tine. Sa ma joc cu tine. Sa te distrug. Sa fac cu tine fix ce vreau eu. Si dupa aia, nu-mi pasa. Vreau sa ma saruti. Acum.

GLORIA: Simt ca inebunesc.

BEN: Nu vrei? (ea il saruta pe obraz) Nu-I de ajuns.

GLORIA: Lasati-ma in pace. Lasati-ma in pace.

BEN (da drumul gramofonului, muzica): Asa deci. Atunci pregateste-te. De aici incolo cuvintele sunt de prisos. O sa stam muti si nemiscati amandoi si o sa ascultam bataile inimilor noastre, ca niste lovituri de gong… Pregateste-te! (“Simfonia Destinului”) Intreaga esenta a fiintei noastre o sa se inalte din adancuri si se va dezlantui intr-un moment de pasiune animalica , primitiva…Atunci o sa fim cu adevarat noi insine, esenta noastra, fiarele din presitorie, eliberati de ipocrizie, de conventionalism, de parsa bunului simt si a…(Gloria il mai saruta odata, scurt ) Nesatisfactor… o sa-ti tii buzele strans lipite de ale mele pana iti zic eu “gata”. Acum. (pocneste din degete. Gloria il saruta. El opreste gramofonul) E ceva mai bine. Ma bucur sa vad ca faci progrese.

GLORIA: Ma dor mainile. Puteti sa ma dezlegati ?

BEN: Ai articulat niste sunete sau mi s-a parut mie?

GLORIA: Imi cer scuze. Pot sa va cer o favoare?

BEN (incruntat) Bine. Zi.

GLORIA: Simt ca mi s-a oprit circulatia sangelui. V-as fi profund recunoscatoare daca m-ati dezlega. Nu voi incerca sa fug.

BEN: Nu te cred. Nu te cred nici atatica. Dar … nu ma opun. (o dezleaga.) In seara asta tie trebuie sa-ti fie frica, nu mie .

6


Bineinteles, realizezi ca daca vei incerca sa fugi o sa fiu obligat sa te pedepsesc. Poate chiar sa te omor aici pe loc. Nu se stie cand imi pierd controlul. Asa ca ai grija! (o ameninta cu cordonul impermeabilului.)

GLORIA: Multumesc. Vedeti ? Totusi exista urme de bunatate in dumneavoastra. Puteti fii rational.

BEN: Scoate-ti fusta.

GLORIA: Dumnezeule, nu exista nici un argument prin care sa va conving.

BEN: Nu. Fa cum iti zic! (pocneste in aer cordonul ca o biciusca) Tu auzi ce-ti spun? (Gloria isi scoate fusta, ramand intr-un jupon de o culoare tipatoare.) Splendid, splen-did! Da-o incoace. Aseaza-te pe scaunul ala. Misca! (se aseaza la loc. El examineaza fusta si o pune pe scrin. Apoi isi o tigara, chibrituri si asezandu-se pe trepte, si-o aprinde)

GLORIA: Pot indrazni sa va cer si eu una?

BEN: Nu.

GLORIA: E frig aici. Inghet. (el n-o ia in seama.) Daca m-ati lasa sa plec ati castiga usor o suma frumoasa. Sotul meu ar fi foarte generos. De ce nu-I sunati? Ati putea sa-i cereti …cinci, zece mii de dolari. Face el rost. Nu v-ar prinde bine banii nostri?

BEN: Omul nu locuieste sub un acoperis, omul locuieste sub zodia sa spirituala. Dar degeaba iti explic tie. Imi pierd vremea. Cretini. O lume de cretini si agramati prea ingusti ca sa priceapa cele mai elementare dintre regulile care le guverneaza existenta Le spune ceva numele lui Platon? Sau Bethoveen sau Spinoza, sau Rembrandt? Idioti, asta sunteti.. Va luati unii dupa altii, ca oile…ora 9, drepti ! Iesirea din casa, fuga la metrou, fuga pe strazi, munca pana la 12, suna de pranz, hai la masa, fuga la portioare. Molfaie, molfaie, molfaie toata turma. Molfaie, molfaie sa-si umple burdihanele. Rumega, rumega, rumega.Suna sfarsitul pauzei, fuga inapoi la lucru. Inca patru ore si iar fuga pe strazi, fuga la metrou, fuga inapoi acasa, la 10 inapoi in patut si la T.V. In coloane ca oile….milioane de oi !

7


GLORIA: In Staten Island, unde locuiesc eu ….

BEN: Ti-am cerut eu parerea?

GLORIA: Voiam sa spun …

BEN: Voiai sa spui ceva ce nu ma intereseaza . Scoala mea nu functioneaza pe principii democratice. Altfel de curs tin eu aici, cucoana. (se ridica) Toata lumea are ceva de zis, toti isi dau cu parerea. Au pregatirea, experienta, disciplina mentala pentru a emite o opinie asupra realitatii obiective si stiintifice? Toti macane! Am dreptate?

GLORIA: Da.

BEN: Consideri ca am dreptate?

GLORIA: Da. Sunt intru totul de acord cu dumneavoastra.

BEN: Dar in ce privinta am dreptate stii? Implicatiile, ramificatiile, astea le sesizezi ? (trece la tabla si scrie aici trei majuscule: A,B,C) Repeta rationamentul meu si prezinta-mi intr-un scurt rezumat punctele principale. Incepe acum.

GLORIA: N-as putea…

BEN: Daca am spus sa incepi, incepi in secunda asta !

GLORIA: Am sa incerc. Da. Dupa parerea mea, spuneati ca intr-un regim democratic, unde toata lumea isi poate spune parerea asupra modului de guvernare in ciuda inteligentei si a capacitatilor individului, se ajunge la ideea falsa ca…

BEN ( sterge tabla cu un gest brusc, furios): Asta-i tot ce-ai inteles?

GLORIA: Nu e vorba…

BEN: Cine a scris “Divina Comedie” ?

GLORIA: Dante.

8


BEN: Razboiul de Seccesiune cand a avut loc?

GLORIA: 1861-1865

BEN: Cand a avut loc Primul Razboi Mondial ?

GLORIA: 1914-1920. Cum scrii pulchritudine?

BEN: Pulchritudine. Glande mamare sau glande mamale ?

GLORIA: Glande mamare. Care e pluralul de la zahar ?

BEN: Zahar e defectiv de plural. Ce inseamna fortuit ?

GLORIA: Fortuit…predestinat.

BEN (scrie pe tabla ): Fortuit = eveniment independent de culpa debitorului. Esti o gasca. N-as vrea sa mai fii obraznica decat daca esti gata sa suporti consecintele. (o ameninta cu degetul.) Asta sa-ti intre bine in cap.

GLORIA: Ma voi stradui. Va promit… Sunteti bun ? As vrea un pahar cu apa.

BEN: Nu-s servitorul tau. Poate maine dar nu in seara asta, doamna.

GLORIA: Ma pot duce singura sa-mi iau…

BEN: Stai acolo jos si taci ! (trece in bucatarie inchizand usa in urma lui. Gloria se ridica isi ia poseta fusta si urca repede primele trepte. Usa de la intrare se deschide brusc. Gloria coboara intr-un salt) Pleci undeva?

GLORIA: Nu,vroiam doar …

BEN: Lasa, lasa, stiu eu ce vroiai”. Sa-I vinzi gogosi din astea lu barbata-tu, nu mie. Clar? Eu stiu pe ce lume traiesc si sunteti toate o apa si-un pamant. Asteptati sa plece la munca si apoi primul sosit, primul servit. Il invite la o cescuta de cafea. “Vai dar nu va grabiti. De ce nu mai stati ? Nu-I nimeni acasa,

9


sunt singurica. Am avut parte de avansuri din astea de o multime de ori.

GLORIA: E nu mi-am inselat niciodata sotul. Va jur!

BEN: Mars la locul tau !

GLORIA (se aseaza ): N-am sa mai incerc sa fug. Credeti-ma. As vrea o tigara, va rog!

BEN (scoate niste ciorapi dintr-un sertar al scrinului): Drace, iar sunt in criza de ciorapi! Daca mai incerci odata sa fugi, are sa fie ultima tentativa. Tentativa! Nu-ti trebuie facultate ca sa intelegi sensul. Apropos tu ai facut facultatea ?

GLORIA: Probabil n-o sa ma credeti, dar chiar am studii superioare. Sotul meu la fel. De altfel, la facultate ne-am cunoscut. Eram in aceiasi grupa. Stateam amandoi in aceiasi banca.

BEN: Asa se explica de ce ai ramas o ignoranta. Tin minte ca am intrat sa vad si eu ce-I aia cursuri la o universitate. Ma asteptam sa sorb intelepciunea secolelor, sa aud din gura unui intelectual rafinat glasul profetilor! Cand colo, la catedra un mucos si pe deasupra sasiu. Cu o mana in buzunar, cu cealalta in aer, parca dirija o orchestra. “Doamnelor si domnilor, zice, complexa problema a ambalajului marfii depaseste sfera unor reguli elementare. Ea trebuie examinata nu numai in lumina articolului ce trebuie ambalat, dar si a conditiilor in care acest articol urmeaza sa fie vandut ….” Am izbucnit in ras ca un nebun. Nu m-am putut abtine. Mi-am pus batista pe fata si am fugit afara. (sumbru) Astfel,doamna, mi-am luat eu gandul de la studiile mele universitare.

GLORIA: Vreti sa spuneti ca nu aveti o diploma?

BEN: Ti-am spus eu ca am ?

GLORIA: Nu, bineinteles ca nu. Dar … vocabularul dumneavoastra, felul de a vorbi. Puteam sa jur ca….

10


BEN: Universitatea e pentru imbecili, pentru “bee, bee” si “mee,mee”. Eu tot ce stiu am invatat de unul singur…. (ridica un teanc de carti de pe jos.) Am citit, am buchisit, am tocit: profetii, filosofii, antropologii, poetii, savantii. In fiecare seara am citit tot ce mi - a picat in mana, ani si ani in sir am studiat pana cand…pana cand mi-am oferit singur o diploma. M-am proclamat doctor in ontologia cunosterii (pune cartile la loc pe dusumea.) Am inteles atunci , am vazut dincolo de valul ipocriziei si minciunilor, adevarul, limpede ca cristalul. Voiau sa ma dezumanizeze . Da, da. Asta voiau dumnealor, sa ma transforme si pe mine intr-un “mee-mee”, o oita. Dar nu…Aveam datoria sa ma salvez, sa ma rascumpar, sa smulg din lanturi:eu-ul” in stare pura, fiara,ceea ce nu fusese corupt in mine, salbaticia primitiva. Si tocmai pentru asta, pentru dreptul meu de a fi om, ca sa pot trai pe acest altar te voi sacrifice pe tine, in seara aceasta de 22 mai .

GLORIA: De ce trebuie neaparat sa sacrificati o fiinta umana ?

BEN: Tu, sarman creieras de pasarica! Ce cunosti tu despre fiinta? Fiinta! HA! Ce cunosti despre propriul tau corp, despre procesele fiziologice elementare din corpul tau? Sa-ti dau un exemplu. Ti-ai pus vreodata intrebarea de ce-l ai atat de mic? (ii arata de departe cu degetul, sanul)

GLORIA (cauta din privire): Ce? Ce am mic?

BEN: Acolo! Acolo! Asa, acum te uiti bine. Glandele mamare. Bag mana-n foc, nici maica-ta nu le avea mai dezvoltate! Ereditate. Evolutia speciilor… E un domeniu fascinant. Fascinant. Darwin, Lisenko, Dobzansky. Peste o suta de ani nu o sa le mai ai deloc. Nici n-are sa se mai stie ce-s alea. Nimeni n-are sa mai aiba.Asculta-ma pe mine (deseneaza o schema pe tabla.) Punctul unu: gatul la girafa. Punctul doi: coada la maimuta. Punctul trei: sanul la femeie. (se intoarce spre ea) Toate astea sunt pe cale de disparitie. Un, doi, trei si gata! (pocneste din degete) Explicatia ? Lisenko! Iata explicatia. Dar bineinteles si in domeniul asta esti de o ignoranta totala.

GLORIA : Ba nu, ma intereseaza . De ani de zile sunt abonata la o revista stiintifica, unde in fiecare luna apare un studiu din alta specialitate. Din biologie, de exemplu…sau…

11


BEN: Da-mi incoace si pantofii.

GLORIA : Pantofii mei ?

BEN: Dar ai cui ? Esti surda?

GLORIA: Ce vreti sa faceti cu ei ? (ii da)

BEN: Treptat-treptat ne apropiem de acel capat al drumului care-i un inceput de drum. Orice sfarsit cuprinde in sine un inceput si orice inceput, un sfarsit. Timpul e ca un ou iar viata… viata e ca gaina care-l oua.

GLORIA: Asta…Asta ati spus-o dumneavostra?

BEN: Dar cine credeai ca a spus-o ?

GLORIA: Imi place. Serios, imi place.

BEN ( se aseaza in fotoliu) : Nopti intregi, singur intre peretii astia, studiind, citindu-I pe maestrii, privind adanc, adanc, inauntrul meu…

GLORIA: In ciuda celor petrecute cand va ascult am, fara sa vreau, o reala placere. Inainte de a ma marita am lucrat la Departamentul Sanatatii, ca asistenta sociala. Printre sarcinile mele era si aceea de a indruma oamenii catre o profesie care ca temperament si ca studii sa li se potriveasca…Eram foarta pasionata…am renuntat foarte greu la ea, credeti-ma. Dar cum de nu v-ati dus la facultate ? Dupa parerea mea ati fi fost un profesor excelent.

BEN: Odata, da, si eu ma visam profesor. Profesor universitar ! Profesor de epistemologie si lingvistica! M-au sapat leprele, doamna! Nu merita nici sa-i scuip. N-am nevoie de ei. N-am nevoie de nimeni.

GLORIA: In fond, ce s-a intamplat?

BEN: Ti-am dat eu voie sa vorbesti ? (pauza) Am picat la afurisita de admitere fiindca… fiindca nu pot sa vorbesc

12


frantuzeste. Iar ei nu te admit decat daca stii o limba straina. (aproape urland.) Si ce n-am facut! Ce n-am facut! Degeaba. Absolut degeaba! Ei hai! Nu te sfii! Razi! Nu-i asa ca-i de ras ?

GLORIA: Din contra. Pur si simplu e de neinteles. Dumneata nu pari deloc omul care sa intampine greutati la o limba straina.

BEN(scoate carti dintr-un sertar al scrinului si i le da): Vezi toate cartoaiele astea? Manuale de franceza! Le-am studiat lectie cu lectie. Am facut meditatii, am invatat dupa ele cu francezi si cu cine se nimerea. Degeaba. Nu-mi vine pe limba si pace. Blocaj emotional , zi-i cum vrei, dar nu-mi mai pasa de porcaria asta.Am lucruri mai importante de facut. Sa-mi traiesc viata. Fara diplome, para aplauze, fara s-ajung laolata cu turma! Le reneg pe toate. Pricepi ? Le reneg!

GLORIA: Dar nu e prea tarziu. Inca mai poti sa…

BEN: Sa ce ? Stii dumneata cati ani am eu ?

GLORIA: La prima vedere, asa…treizecisisase, treizecisisapte.

BEN: Patruzecisidoi, in august. Nu. Nu ma mai intereseaza.

GLORIA: Dar la patruzecisidoi de ani omul este inca tanar. Vezi ? In privinta asta gresesti dumneata. Esti in floarea varstei. Ce te impiedica sa-ti completezi studiile?

BEN: Esti surda? Ti-am spus doar ca m-au respins.

GLORIA: Da, dar numai pentru ca nu vorbeai franceza. Daca ai sti ce dureri de cap imi dadeau si mie examnele la franceza. N-am uitat nici pana in ziua de azi.

BEN: Tu stii frantuzeste?

GLORIA (modesta): Oui, un petit. (Ben sare enervat ii ia cartile din mana si le arunca in sertar.)

BEN: Mars! Treci la locul tau. Hai!

GLORIA: Dar aici e locul meu ….aici.

13


BEN: Nu (arata catre scaun) Pe scaunul ala ! Pe scaunul ala! Hai, misca! Sa nu mai aud o vorba. Ai inteles? Vreau liniste…liniste desavarsita. Daca imi pierd controlul tu o patesti. Asa ca ai grija. Vorbesti cam mult. Toata lumea are ceva de spus. Da stie cineva ce scoate pe gura? (scoate un mic sunet pentru ca intr-o doara a pus mana pe teava de apa calda si s-a fript) Nimeni. Da bine ca toti dau din gura. Oamenii nu vorbesc unul cu altul. Vorbesc cu egoul lor stricat.

GLORIA: Da. Remarca dumitale este foarte patrunzatoare. Oamenii au incetat sa mai comunice intre ei.

BEN: Nu ti-am zis eu sa taci ? Asculta . Poate inveti ceva.(o pauza scurta) Da oamenii au incetat sa mai comunice intre dansii. Fiecare traieste numai inaluntrul sau, in propria carapace egocentrista. Te intalnesti cu unul pe strada si te intreaba “Ce mai faci ?” Crezi ca le pasa? Ha! Imi vine sa rad. Nu fac decat sa vomite vorbe. Sentimente, preocupare reala pentru soarta ta, omenie ? Nimic! ”Ce mai faci ?” Teatru ! Tu raspunzi “multumesc, bine.” Iar ei nici nu stau sa te asculte.

GLORIA: Nu, nici nu stau sa te asculte.

BEN: Asta ma inebuneste pe mine….

GLORIA: Toata lumea-i la fel. Omul in sine nu intereseaza pe nimeni. Toti au o singura grija: sa faca bani, bani si dupa bani, casa,masina, frigiderul….standardul de viata !

BEN:Ai de gand sa taci? Ti-am cerut liniste desavarsita. Concentreaza-te. (scurta pauza) Omul in sine nu intereseaza pe nimeni. Tot ce-l intereseaza e sa-I ajunga din urma pe ceilalti cu casa, masina, frigiderul, standardul de viata! Si s-apuce fiecare cat mai mult. Asta-I singura lor grija. Banul, zeul curvelor! Toti I se inchina lui.

GLORIA: Si raman orbi la ce-I mai important: cunoasterea de sine. De aceea nu exista in ziua de azi caractere adevarate.

BEN: Exact.

14


GLORIA: Toata lumea se imbraca la fel, are acelasi fel de activitate si aceleasi, aceleasi subiecte de conversatie.

BEN: Parc-ar fi iesit cu totii din hala de asamblare a lui Ford, la Detroit. Fabricati in serie.

GLORIA: Ce-ati nimerit-o! Tocmai la asta se refera discutiile care au loc despre conformism .

BEN: Stiu, stiu. Nu-mi spune tu mie. Am ajuns atat de rau, incat oamenii au inceput sa-si semene intre dansii. La propriu vorbesc. Fizic. Ideea e ca am inceput sa ne confundam unii cu altii! Iata ce ne rezerva viitorul.Ce crezi ca o sa se intample din moment ce explozia demografica e in continua crestere. Ah! Imagineaza-ti cum o sa fie sa astepti autobuzul in statie, alaturi de trei milioane de oameni, aratand la fel, toti cu aceiasi palarie si aceleasi haine.

GLORIA: Daca ploua nici n-ai sa ai loc sa-ti deschizi umbrela.

BEN: Bineinteles ca nu.

GLORIA: Nimeni nu asculta.

BEN: Haos! Haos complet!

GLORIA: Dar asculta cineva?

BEN: Milioane, milioane de oameni, milioane de oi.

GLORIA: Nimeni nu asculta.

BEN: Poftim?

GLORIA: Am zis ca nu asculta nimeni.

BEN: Ai pus punctul pe “I”.

GLORIA: Asta-I situatia. Abia cand va fi prea tarziu se va gandi cineva sa ia masuri.

15


BEN: Cine stie ? Deocamdata e o situatie in care se complac toti. Asta ma inebuneste pe mine. Ca se complac !

GLORIA: Abia in cartierul nostru de vile poti sa-ti dai seama de ce se petrece. E incredibil ce existenta cenusie duc oamenii astia si cat de plicticos traiesc toti, dupa acelasi tipic. Cand se muta cineva nou ai impresia ca-I un om deosebit cu multe preocupari. Dar dupa sase luni… N-ai sa-l vezi discutand decat despre gradinarit, popice si ce face nevasta vecinului. In asta consta pericolul. La urma urmei nu-I vorba atat de faptul ca semanam fizic, dar avem si acelasi fel de a gandi, acelasi fel de a ne comporta in societate, da pur si simplu ma obsedeaza acelasi comportament social. Adevaratul pericol in asta consta !

BEN: Mie-mi spui? De ani de zile ma lupt cu fenomenul, doamna.

GLORIA : Foarte bine! Cu totii ar trebui sa ne batem !Aveti idée de cate paturi dispunem pentru fiecare bolnav care e sa fie spitalizat? N-o sa-ti vina sa crezi! Trei bolnavi la un pat ! Si nimeni nu face nimic. Eu si fetele, partenerele mele de bridge am hotarat: ca asa nu se mai poate. Am trecut la actiune. Am organizat o tombola. In ce scop ? Pentru ca fiecare spital sa aiba numarul de paturi corespunzator, iar fiecare bolnav patul sau, chiar daca pentru asta a trebuit sa facem imposibilul. (scoate din poseta un carnet de bilete de tombola. Se ridica.) Numai un dolar biletul sau prêt redus nouasprezece dolari carnetul de douazeci. (o pauza apoi retrage carnetul. Ben o contempla impasibil.) Poti…Puteti castiga un televizor, un casteofon… sau un aspirator …..

BEN: Doua sute de ani de civilizatie! Doua sute de ani de civilizatie si singura cale de a supravietui este sa ne sapam barloage si sa traim o existenta larvara.

GLORIA: Probabil isi inchipuie despre noi ca suntem o adunatura de fraieri. Chiar discutam intr-o zi cu cineva problema asta. El…persoana respectiva sustinea ca defapt n-avem nici un motiv serios sa ne temem. Dar incerc sa discut serios cu cineva in timp ce el taie iarba. La noi in cartierul de vile totul e luat in gluma.

16


BEN: Asa de rau este, ah?

GLORIA: Nici nu-ti imaginezi. Uneori pur si simplu nu stiu incotro sa o apuc. Trec zile intregi si nu am cu cine discuta.Nu am pe nimeni care sa ma stimuleze intelectual, care sa iubeasca arta…Nimic! Am senzatia ca-s rupta de lume. Ca sa respir un pic de aer curat trebuie sa vin aici, in oras.

BEN: Eu nici nu as putea trai in alta parte!

GLORIA: Am stat cativa ani mai aproape de centru dar a trebuit sa facem planuri pentru cand vor incepe copii scoala. Stii cum sunt scolile in oras…

BEN: Idioti. Tot sistemul e plin de idioti. Eh! Parca are vreun rost daca vorbim.

GLORIA: Are. Sa stii ca are rost. Discuti si parca te simti usurat. (scurta pauza) Dupa parerea mea faci o greseala. Te-as putea invata eu franceza. Nu vad nici un motiv pentru care…

BEN: Esti surda? Ti-am explicat ca-I prea tarziu.

GLORIA: Dar nu e tarziu deloc. Cum sa te conving ca nu e?

BEN: Pe dracu! Stii cati ani am ?

GLORIA: Ti-as da…42.

BEN: Exact. Cum ti-ai dat seama ?

GLORIA: Pentru ca citesc si eu oamenii. Te-am citit si pe tine si imi dau seama de ce esti capabil. Uite. Ia loc. Doar nu ne grabeste nimeni, nu-I asa? Avem tot timpul. Sotul meu, la noua fix, e-n pat. Nu sta niciodata sa ma astepte si nici nu intreaba la ce ora m-am intors. Care manual il vrei ? (ia o carte din sertarul scrinului apoi revine la fotoliu.) Asta pare tocmai bun. Incercam cu el, da? Ia loc. Te rog. Incepem cu prima lectie. (a adus scaunul mai aproape de fotoliu: lectia e una pentru incepatori, citita prost de o incepatoare) Bonjour, monsieur. (nici un raspuns) Esti de acord sa inveti cu mine sau nu ?

17


BEN (se aseaza pe scaun si citeste complet lipsit de entuziasm): Bonjour, mademoiselle.

GLORIA: Foarte bine. A fost foarte bine. Je màppelle Gloria. Comment vous appellez-vous?

BEN: Je màppelle Benjamin.

GLORIA: Nu, nu asa. Tine buzele asa si lasa cuvintele sa curga. Uite asa! “Je màppelle Benjamin.”. Incearca.

BEN: Je màppelle Benjamin.

GLORIA: Perfect. Ai reusit! Comment allez-vous, monsieur Benjamin?

BEN (citeste): Tres bien, merci .et vous?

GLORIA: Pas trop mal, merci. Mais mon frere est malade.

BEN: Cèst dommage. Je regrette beaucoup.

GLORIA: Minunat. Pur si simplu minunat!

BEN: A, ce zici n-a sunat rau, nu ?

GLORIA: Rau? Dar a fost perfect, crede-ma. Cum sa-ti spun ? Parca eram un cuplu de parizieni care stau la o sueta in apartamentul lor de pe Champs- Elysees. Cred ca ti-ai batut joc de mine cand mi-ai spus ca nu poti invata franceza.

BEN: Acum mi se pare simplu, de o mie de ori mai simplu, dar…(se ridica) Ce dracu facem? Stii tu ce viata duc eu ? Cum imi castig banii?Afla ca lucrez la posta. Da. Sunt factor postal, car scrisori. (trece in bucatarie de unde revine imediat cu o punga cu mandarine si incep amandoi sa manance.) Viata mea e ca merg din usa in usa, sun si deschid cutiile postale. Eu, cu cultura mea, cu cunostiintele pe care le posed! Ma rog asta-I situatia si gata. De altceva nu-s bun zic dumnealor.Si cuvantul dumnealor este lege. Asta sunt.Uite la ce trebuie sa te pretezi. Ei bine, eu reuz conditiile astea. Eu le strig “ nu”.

18


GLORIA: Nu-I pacat sa renunti acum la tot ?Uita-te cat de departe ai ajuns fara ajutorul nimanui. Eu sunt absolut sigura ca ai toate calitatile sa ajungi profesor. Nu te da batut!

BEN: Nu e atat de simplu cum spui tu.

GLORIA: N-am spus ca e simplu, dar de ce sa suferi, cand ai curajul de a-ti trai viata asa cum vrei tu , fara sa faci compromisuri si fara sa inghiti minciunile altora? Cand ma gandesc cui i-e dat azi sa ajunga cineva…Imi vine sa iau foc. Sa-l luam de exemplu, pe sotul meu, care nu are nici un talent. Absolut nici unul. Sincer vorbind, nu tin minte sa fi auzit sau vazut vreodata la dansul ceva…asa…original. Ce sa mai zic sa citeasca o carte…Convinge-l sa citeasca o carte. Daca n-ar fi copii…Dar asta-I alta poveste. Stii unde lureaza? Pregateste-te! Este director executive. Director executiv la una din cele mai mari fabrici de textile din oras si castiga pe an, fii atent, 12.000 $ pentru ca sta toata ziua la birou si-si face papusele din mostre de material !

BEN: Pun pariu ca are si o diploma.

GLORIA: Stii cum a pus mana pe diploma? Eu stiu.Intreaba-ma pe mine, care am fost de fata. In timp ce profesorii isi tineau cursul, el statea in banca, asa teapan c-o fata ca de sfinx. Nu I se clintea un muschi, auzi? Statea si facea ochii mari de parca asculta preotul din amvon, in schimb avea vata in urechi, de altfel nici azi nu suporta sa vorbeasca cineva inafara de el. La sfarsitul fiecarui curs ce crezi ? Se ducea la profesor si se recomanda ”William Hamelin. Tin sa va spun, domnule profesor, ca rareori mi-a fost dat sa aud un curs atat de sclipitor.”

BEN: Ce le pasa lor de valoarea omului, de capacitatile individului? Nu-I intereseaza decat cate puncte ai la un subiect sau altul. Afla ca fara un doisprezece la psihologia sociala, nici gand sa devii supravehetor la posta. Eu si la asta am dat chix.

GLORIA: Atunci lupta pentru o diploma, Ben ! Dovedeste-le ca esti de o mie de ori mai capabil, de o mie de ori ma destept decat ei. Stiu ca poti..

19


BEN: De unde dracu esti tu atat de sigura ?

GLORIA: Am incredere in tine, Ben.

BEN: Vorbesti serios?

GLORIA: Da, Ben. (dupa un schimb de priviri cu el, ia cartea si citeste) Bonsoir, monsieur !

BEN (citeste acum plin de élan): Comment vous portez-vous ce soir?

GLORIA: Bravo! Je me porte tre bien, merci.

BEN: Comment va votre soeur?

GLORIA(il corecteaza): Comment va votre soeur?

BEN: Comment va votre soeur?

GLORIA (incuviinteaza din cap ): Elle a mal a la tete .

BEN: Cèst tres desagreable.

GLORIA: Excelent! Excellent, Ben.

BEN (privind-o tinta pe ea si fara sa se mai uite in carte): Mademoiselle?

GLORIA ( pune cartea la o parte): Monsieur?

BEN: Comment vous appelez-vous?

GLORIA: Je màppelle Gloria, monsieur. Et vous?

BEN : Je màppelle Benjamin.

GLORIA: Comment allez-vous, monsieur Benjamin ?

BEN: Tres bien, merci. Et vous ?

20


GLORIA: Tres bien.

BEN (stangaci o strange de brat): Mademoiselle…

GLORIA (timida, se ridica): Monsieur?

BEN (se ridica fierbinte): Mademoiselle!

GLORIA ( pierduta): Monsieur!

BEN (strangand-o in brate): Oh, mademoiselle, ma cherie, mademoiselle…

GLORIA (raspunzandu-I patimas la imbratisare) Monsieur, mon magnifique monsieur !

BEN (luand-o in brate si ducand-o triumfator in pat): Oh, mademoiselle, ma cherie, ma cherie…..

GLORIA (da din picioare, mimand cea mai strasnica impotrivire): Oh, non, monsieur. Non, non, non. Monsieur, monsieur !

BEN: Oui, mademoiselle. Oui, oui, oui, oui… (ea stinge veieuza. Ben pune gramofonul.

Intuneric complet. Peste cateva clipe, Gloria aprinde lumina.Ben lipseste din scena Gloria isi imbraca fusta si isi pune pantofii . Ben vine din bucatarie. Amandoi sunt oarecum stanjeniti)

GLORIA: O sa ne mai vedem ?

BEN; De tine depinde.

GLORIA: Mi-ar placea tare mult. (in timp ce se machiaza) Tot ce ti-am spus a fost adevarat. O sa incerci,da?

BEN: Poate. E ceva ce mi-am dorit dintotdeauna.

GLORIA: Atunci precis ai sa reusesti. Sunt sigura ca ai sa reusesti. Stii ce? Daca vrei, pot sa vin in fiecare joi seara ca sa te ajut la franceza. Putem invata impreuna. De data asta ai sa treci examenul fara probleme. (cu cartea in mana.) Pentru saptamana viitoare te rog sa citesti de aici pana aici…si sa faci

21


exercitiile unu si doi de la pagina cinci si sase. E prea mult pentru tine?

BEN: Nu, pot. Dar sotul tau ?

GLORIA ( sezand pe un brat al fotoliului): Ei! Poti sa tai lemne pe el si nu observa. Are sa ma creada la bridge cu fetele. Ne vedem in acelasi loc.

BEN: In fata papetariei ?

GLORIA: La sapte jumate.

BEN: La sapte jumate.

GLORIA: Cine-I da fetitei un pupic? (Ben, concentrat o saruta.) Insuficient (o mai saruta odata) E ceva mai bine. (o saruta si a treia oara) Asa…Asa da. Faci progrese. Data viitoare sa stii ca fac eu ordine pe aici. E o harababura la tine! (de pe ultima treapta) Bonsoir, my darling!

BEN: Bonsoir!

~~~ The End ~~~

22

TIGRUL Text Final

Documents

Transcript of TIGRUL Text Final