Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1...

43
Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ 1 Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” - București Școala Doctorală De Arhitectură Teza de doctorat ARHITECTURA INDUSTRIALĂ Premise, istorie și semnificat Autor / drd. arh. Mihai Constantin Murineanu Coordonator / prof. em. dr. arh. Sorin Vasilescu București 2020

Transcript of Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1...

Page 1: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

1

Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” - București

Școala Doctorală De Arhitectură

Teza de doctorat

ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

Premise, istorie și semnificat

Autor / drd. arh. Mihai Constantin Murineanu Coordonator / prof. em. dr. arh. Sorin Vasilescu

București 2020

Page 2: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

2

„Atunci când ceva se termină, trebuie să ne gândim că ceva începe”. Rudolf Steiner

Page 3: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

3

ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

Premise, Istorie și semnificat

CUPRINS

MOTIVAȚIA ALEGERII SUBIECTULUI ..................................................................... 1

1 PREMISE ALE ARHITECTURII INDUSTRIALE: ARHITECTURA INGINERILOR ............................................................................................. 3

1.1 DEFINIREA TERMENULUI DE ARHITECTURĂ INDUSTRIALĂ ................ 10

1.2 PROIECTUL INTEGRAT ........................................................................... 12

1.3 ARHITECTURA INDUSTRIALĂ - SEMNIFICAT ȘI SEMNIFICANT ........... 15

1.4 ARHITECTUL, COORDONATOR ȘI CREATOR DE TEHNOSTRUCTURI 17

1.5 REDEFINIREA ȘI RECALIFICAREA ROLULUI ARHITECTULUI............... 18

2 CONCLUZII ............................................................................................... 24

2.1 VIITORUL ARHITECTURII INDUSTRIALE ÎN EPOCA POSTINDUSTRIALĂ . .................................................................................................................. 28

3 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ ..................................................................... 31

Page 4: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

1

ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

Credem, parafrazându-l pe Clémenceau1, că industria este ceva prea important pentru

a fi lăsată industriașilor2.

MOTIVAȚIA ALEGERII SUBIECTULUI

Alegerea acestui subiect, considerat de unii ca marginal sau nereprezentativ pentru

marea arhitectură, este rezultatul faptului că sunt angrenat direct în proiectarea și

urmărirea execuției de construcții industriale. De la bun început, am realizat că

arhitectura industrială este un subiect puțin prezent în studiile teoretice și istoriile de

arhitectură din cauza numeroaselor și complexelor aspecte pe care le prezintă.

Arhitectura industrială este mai degrabă prezentă în caietele de sarcini pentru

construirea corectă a clădirilor industriale decât în tratatele de arhitectură. Arhitectura

industrială este discret tratată sau evitată în mod sistematic de majoritatea publicațiilor

importante de specialitate și cel mult se vorbește de proiectare industrială, sau de

arheologie industrială care azi, în epoca postindustrială, este un subiect care succită

un mare interes.

1.Étienne-Louis Boullée, Industrie, Paris 1787; 2.Friederich Gilly, Royal Iron Mill-Coalbrookdale, Anglia 1797; 3.Uzinele Creusot, Saône-et-Loire, Franța, 1855-1860. (sursa: Sorin Vasilescu, Istoria Arhitecturii Moderne, Ed. UAUIM, București 2018)

Lucrarea de faţă îşi propune să ofere un instrument de analiză a devenirii istorice a

arhitecturii industriale, a principiilor de proiectare, a relației dintre formă și funcţiune, a

locului și rolului arhitectului și a modului în care au fost puse problemele de ordin

funcțional, estetic, urbanistic și ergonomic de-a lungul istoriei de două secole a

arhitecturii industriale, precum și de modul de schimbare a acestora în lumea

1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent om politic și jurnalist francez. Ca prim-ministru al Franței (1917-1920) a avut o contribuție majoră la victoria Antantei din primul Război Mondial și a înfluențat stabilirea granițelor Europei după război prin Tratatul de la Versailles. 2 În original: La guerre est une chose trop grave pour être confiée à des militaires (războiul este ceva prea grav pentru a-l lăsa pe seama militarilor)

Page 5: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

2

contemporană în care edificiile destinate producției și-au schimbat semnificatul și

semnificantul în noua epocă caracterizată de dezindustrializare. Dezindustrializarea

neînsemnând dispariția industriei ci redefinirea ei în raport cu schimbarea ponderii pe

care o are în societatea postmodernă.

Page 6: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

3

1 PREMISE ALE ARHITECTURII INDUSTRIALE: ARHITECTURA

INGINERILOR

Pentru o cât mai bună înțelegere a arhitecturii industriale este necesară o abordare

critică a acelui prim capitol al arhitecturii moderne, definit de către Giulio Carlo Argan3

„Arhitectura inginerilor”.

Începând din Renaștere, societatea europeană avea să se schimbe profund, iar la

sfârșitul secolului al XVIII-lea s-au produs mari revoluții ce aveau să schimbe material

și spiritual lumea. Noua lume, anunțată de Iluminism și Enciclopedism, nu mai rezona

cu vechile structuri feudale și va profita de noile cunoștințe tehnico-științifice care vor

fi cunoscute sub numele de Revoluție Industrială4, care se va manifesta plenar în

întregul secol al XIX-lea. În acest sens, Viollet-Le-Duc avea să afirme: Puţine secole

sunt pline ca al nostru de o serie de progrese ştiinţifice de o atât de incontestabilă

valoare5. În arta de a construi alături de arhitect avea să apară și să se impună în

realitatea practică inginerul, definit de același ilustru arhitect, restaurator și teoretician

ca cel care va porni de la cunoştinţe pur ştiinţifice pentru a compune o artă dedusă din

aceste cunoştinţe şi din necesităţile impuse de epoca noastră6.

1.Frații Mongolfier, „Globe Aerostatique”,1783; 2.Denis Papin, Motor cu aburi „Machine de l'électeur”, 1700; 3.Nicolas Joseph Cugnot, „Le fardier”,1771. (sursa: - arhiva Musée des Arts et Métiers, Paris); 4.Alessandro Volta, Bateria electrică cupru-zinc, 1799 (sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Pil%C4%83_voltaic%C4%83)

Revoluția Franceză din 1789 și epopeea napoleoniană de la începutul secolului al

XIX-lea au fost evenimentele care au dat lovitura de moarte feudalismului, ele creând

premisele lumii capitaliste. Această perioadă este marcată de un rapid proces de

industrializare care se va reflecta şi în arhitectură, determinând majore schimbări atât

3 Giulio Carto Argan, L'Arte Moderna, Ed. Sansoni, Firenze 1970 4 Revoluția Industrială a început la sfârșitul secolului al XVIII-lea și în primele decenii ale secolului al XIX-lea mai întâi

în Anglia, care a reușit să se mențină ca lider mondial până la sfârșitul secolului al XIX-lea. În Franța, Revoluția Industrială a început în perioada napoleoniană și a atins apogeul spre finele secolului. Industrializarea Germaniei și Italiei, a început mai târziu, spre mijlocul secolului al XIX-lea, din cauza fărâmițării politice. În aceeași perioadă a început și dezvoltarea industrială a SUA, favorizată de sosirea masivă de emigranți după 1865, iar în perioada primului Război Mondial a devenit prima din lume. 5 Eugène Emmanuel Viollet-le-Duc, Entretiens sur l'Architecture, Ed. A.Morel et Cie Editeurs, Paris 1863 6 ibidem

Page 7: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

4

pe plan constructiv cât şi pe plan estetic. Noi materiale, cum ar fi oţelul şi sticla,

produse pentru prima oară în mari cantităţi şi la preţuri reduse, vor conduce la

schimbarea direcţiei devenirii arhitecturii. Recomandarea lui Haussmann7 făcută lui

Victor Baltard8 privitor la proiectul Halelor Centrale din Paris poate fi considerată

emblematică: Fier, fier, nimic altceva decât fier 9.

1.Camus de Mezières, La Halle au Blé, 1762; 2.François-J. Bélanger, Cupola de la La Halle au Blé, Paris 1809-1812; 3.Plan de situație, Paris 1762 (sursa: https://en. wikipedia.org/wiki/Nicolas_Le_Camus_de_M%C3%A9zi% C3%A8res)

În afara mutațiilor semnificative la nivel filosofic, cultural și social, coroborate cu

schimbările tehnico-constructive generate de apariția de noi materiale au generat

forme noi de arhitectură şi aceste noi forme vor marca şi vor fi marcate de revoluţia

din domeniul vizualității apărute o dată cu apariția fotografiei10, datorată lui Nicéphore

Niépce11 și Louis Daguerre12 în anii ’30 ai secolului al XIX-lea și a mișcărilor

revoluționare din artele plastice, pe prim plan fiind impresionismul.

Un veritabil ideolog al modernismului, Viollet-le-Duc13, afirma în Entretiens sur

l'Architecture: Avem la îndemână un material preţios de construcţie: fierul laminat sau

forjat. În trecut era folosit doar pentru elemente de dimensiuni reduse: cârlige şi

reazeme; astăzi i s-au descoperit noi calităţi care sunt folosite cu rezerve de arhitecţi

7 Georges-Eugène, Baron Haussmann (Paris, 1809 - Paris, 1891) a fost un om politic francez, prefect al Parisului, al cărui nume este asociat cu reconstrucția Parisului. 8 Victor Baltard, (Paris, 1805 - Paris, 1874) a fost un important arhitect francez din perioada celui de-al Doilea Imperiu. A fost autorul unei vaste opere, dar una dintre cele mai iportante lucrări ale sale au fost cele 12 Pavilioane ale Halelor din Paris (1852-1872). După demolarea Halelor din anii ’70, doar Pavilionul no 8 a fost remontat la Nogent-sur-Marne. 9 Georges Eugène Haussmann, Grands travaux de Paris, Tome 3, Éd. Adamant Media Corporation 2001 10 Fotografia este un ansamblu de tehnici, procedee și de materiale care permit înregistrarea de imagini. 11 Joseph Nicéphore Niépce (Chalon-sur-Saône, 1765, Franța - Saint-Loup-de-Varennes, 1833) a fost un inventator francez.). În 1813 a început experimentele în domeniul litografiei. Este cunoscut pentru experimentele sale fotografice, pe care a numit-o heliografie. Între 1826 și 1827, a realizat o imagine pe care a imprimat-o pe o placă din aliaj de staniu și plumb, care a constituit prima imagine din natură fixată permanent. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Joseph_Nic%C3%A 9phore_Ni%C3%A9pce). 12 Louis Jacques Mandé Daguerre (Cormeilles-en-Parisis, 1787 - Bry-sur-Marne, 1851) decorator de teatru, apoi pictor de decoruri, considerat unul dintre părinții fotografiei prin invenția sa numită daghereotipie În anul 1826 îl cunoaște pe Joseph Nicéphore Niépce, punând împreună la punct procedeul care se va numi daghereotipie. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Louis_ Daguerre). 13 Eugène Emmanuel Viollet-le-Duc, (Paris, 1814 - Lausanne, 1879) a fost un arhitect francez renumit mai ales pentru restaurarea edificiilor medievale. Este unul dintre cei care au pus bazele arhitecturii moderne, lucrarea sa Entretiens sur l'architecture influențând direct pe mulți dintre arhitecții modernismului.

Page 8: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

5

şi în loc să se obţină economii, deseori se cheltuieşte mai mult... Problema clădirilor

înalte este obţinerea unui înveliş de zidărie, evitând încărcările excesive şi punctele

de sprijin incomode prin utilizarea fierului pentru structura clădirii. El permite anularea

împingerilor arcelor şi întăreşte punctele de sprijin fragile, dar trebuie să rămână

independent de zidărie pentru că are proprietăţi particulare de rezistenţă, elasticitate

şi dilatare, diferite de cele ale zidăriei. Această cămaşă va avea doar un rol de înveliş

care să se autosusţină, fără să se sprijine sau să fie sprijinită de structura de fier.14

1.2.3.Eugène Viollet-Le-Duc, Construcție, (sursa: Entretiens sur l'Architecture, Paris 1865; http://paristeampunk. Canalblog.Com /archives/p36-6.html); 4.Eugène Viollet-Le-Duc 1814-1879 (foto Félix Nadar)

Noua arhitectură apărută după Revoluția Industrială, denumită și Arhitectura

Inginerilor, realizată din metal şi sticlă, s-a născut, pentru francezi, odată cu realizarea

celor douăsprezece pavilioane ale Halelor din Paris, proiectate de către Victor Baltard

și realizate între 1852-1872, iar pentru britanici odată cu Crystal Palace de la Londra,

realizat de Joseph Paxton în 1851. Aceste prime și revoluționare realizări se consideră

că sunt mai curând manifeste decât opere pur arhitecturale deoarece criteriile clasice

ale lui Vitruvius de judecare a arhitecturii - firmitas (trăinicia), utilitas (utilitatea),

venustas (frumuseţea) - sunt, cel puţin la capitolul frumuseţe, atât de diferite de cele

ale trecutului, încât nu este hazardată afirmația că 1851 este anul de naştere al

arhitecturii moderne15.

Arhitectura Inginerilor a apărut în condiţiile unei profunde crize de identitate a

arhitecturii, generatoare de forme eclectice, adeseori lipsite de un veritabil semnificat

arhitectural. Ea nu își datorează apariţia doar din cauza utilizării de noi tehnici și

materiale, ci de noul mod de a gândi arhitectura în funcţie de aceste materiale. Aceste

schimbări au fost posibile nu doar grație arhitectului, ci binomului arhitect-inginer.

14 Eugène Emmanuel Viollet-le-Duc, Entretiens sur l'Architecture, Ed. A.Morel et Cie Editeurs, Paris 1863 15 Sorin Vasilescu, Istoria Arhitecturii Moderne, Ed. UAUIM, București 2018

Page 9: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

6

Cum spunea Argan, arhitectura făcea: un salt revoluţionar, servindu-se de materiale

şi tehnici ale construcţiilor edilitare, pentru construcţia unor edificii reprezentative, deci

făcând arhitectură cu mijloacele ingineriei16, ceea ce demonstrează faptul că ne aflăm

nu numai în prezenţa unei noi conformaţii arhitectonice, cât în faţa unui nou principiu

constructiv17.

Barlow & Ordis, Gara Saint Pancras, Londra 1863-1867 (sursa: http://londonist.com/london/weirdfacts-about-st-pancras-0)

Acoperirea de deschideri mari, fără suporţi intermediari a fost una dintre cerințele

noilor edificii industriale ale secolului al XIX-lea și a fost generată în special de gări,

un nou program de arhitectură apărut o dată cu apariţia căilor ferate. Cele mai

importante realizări ale acestui nou program de arhitectură au fost gările londoneze

King's Cross de Barlow și Ordis (1842) și Euston Station de Philip Charles Hardwick

(1846), Gara de Nord din Paris de Jacques Ignace Hittorff (1862), Gara Filaret din

București (1869), realizată de către John Trevor Barkley și John Staniforth, sau

Anhalter Bahnhof de la Berlin de Franz Schwechten (1878).

Barlow & Ordis, Gara King's Cross, Londra 1842-1852 (sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gara_Londra_King% 27s_ Cross)

Un alt capitol al arhitecturii inginerilor l-au reprezentat construcția marilor piețe

acoperite, care au beneficiat și ele de noile structuri metalice și de mari suprafețe

vitrate, precum piața La Madeleine din Paris (1824), piaţa Hungerford de la Londra

(1825).

Marile Hale din Paris au fost o realizare deosebită. În anul 1841 s-a propus relizarea

unei piețe acoperite, unul dintre proiecte aparținând lui Hector Horeau, dar concursul

16 Giulio Carto Argan, L'Arte Moderna, Ed. Sansoni, Firenze 1970 17 Renato De Fusco, l’Idea di Architettura, Gruppo editoriale Fabbri, Bompiani, Sonzogno, Etas S.p.A. 1988

Page 10: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

7

a fost câștigat de către Victor Baltard18, asociat cu Félix Callet, care au realizat între

1851-1853 un complex de 12 pavilioane modulate și standardizate, considerate

deschizătoare de drumuri pentru o nouă arhitectură, expresie de vârf a unei arhitecturi

de metal și sticlă, realizate cu mijloacele inginerilor.

Victor Baltard, Halele centrale, Paris 1851 (sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Les_Halles)

După marile edificii ale piețelor acoperite s-a trecut imediat la mari magazine

universale, precum opera arhitectului Louis-Charles Boileau și a inginerilor Armand

Moisant și Gustave Eiffel, magazinul Bon Marché din Paris (1876). Primul magazin a

fost realizat în 1838, dar această construcție a fost mărită de către arhitectul Alexandre

Laplanche în 1869 și transformat radical apoi de către familia de arhitecți Louis-

Auguste, Louis-Charles și Louis-Hippolyte Boileau, devenind, cum spunea Émile

Zola, catedrala comerțului modern19. Importanța acestui magazin nu constă doar în

faptul că a fost precursorul marilor magazine universale, ci prin faptul că s-au folosit

pentru costrucția lui structuri metalice complexe, expresie a revoluției industriale care

recalifică binomul arhitect-inginer.

Louis-Charles Boileau, Armand Moisant și Gustave Eiffel, Magasins au Bon Marché, Paris 1876 (sursa: httpsen.wikipedia.orgwiki Louis-Charles_Boileau)

Marile magazine universale au avut o extraordinară difuziune în întreaga lume, și

pentru a fi realizate repede și cât mai spectaculos au fost realizate cu mijoace tehnice

puse la dispoziție de ingineri. Ele pot fi considerate ca strămoșii mallurilor de azi.

18 Victor Baltard, (Paris, 1805 - Paris 1874), a fost un arhitect și restaurator francez care a profesat în timpul celui de-al Doilea Imperiu. A studiat la Paris și a beneficiat de Gran Prix de Rome. A fost membru al Academiei Franceze. 19 Émile Zola, Au Bonheur des Dames, Ed. Charpantier, Paris 1883

Page 11: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

8

Louis-Charles Boileau, Armand Moisant și Gustave Eiffel, Magasins au Bon Marché, Paris 1876 (sursa: httpsen.wikipedia.orgwiki Louis-Charles_Boileau)

Maxima realizare a construcţiilor de metal și sticlă au fost pavilioanele marilor expoziții

internaționale, precum cel construit de către Joseph Paxton20 pentru Expoziția

Universală de la Londra din 1851, cunoscut sub numele de Crystal Palace, operă de

metal și sticlă, realizată de către un constructor de sere care avea să facă o primă

demonstrație practică a ce înseamnă prefabricarea, iar activitatea de pe şantier să fie

redusă doar la un rapid montaj. Prin originalitatea lui, Crystal Palace, construit în Hyde

Park din Londra, a marcat profund întreaga societate britanică, devenind pentru multă

vreme nu doar locul de expunere a performanțelor industriale din întreaga lume, ci și

un loc de socializare, unde, pentru prima oară ierarhizatele clase sociale britanice

puteau socializa. Când, în 1936, a fost distrus de un incendiu, Winston Churchill21

avea să spună: Este sfârșitul unei epoci.

Joseph Paxton, Cristal Palace, Londra, 1851, (sursa: http://www.archdaily.com/ 397949/ad-classic-the-crystal-pa-lace-joseph-paxton)

Tot pentru o mare expoziție universală, cea de la Paris din 1889, ce celebra un secol

de la Revoluția Franceză, arhitecții Ferdinand Dutert și Charles Léon Stephen

Sauvestre, împreună cu inginerul Victor Contamin, au realizat în cartierul parizian

Grenelle cea mai mare hală industrială din lume, care a fost inițial folosită pentru

expunerea diveselor mașini a marilor producători de echipamente mecanice. La

20 Sir Joseph Paxton (Milton Bryan, 1803 - Sydenham, Londra, 1865) a fost un constructor și peisagist britanic. Opera sa cea mai cunoscută a fost Crystal Palace, construit la Londra în 1851 pentru Marea Expoziție Universală. Realizat din elemente standardizate, Crystal Palace anunță tehnica folosirii prefabricatelor în construcții. 21 Sir Winston Leonard Spencer Churchill (St James’s Palace, Londra, 1874 - Kensington Palace, Londra, 1965) a fost un om politic, prim-ministru al Marii Britanii (1940-1945) și (1951-1955), laureat al Premiului Nobel pentru literatură (în 1953)

Page 12: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

9

Gallerie des machines-galeria mașinilor a impresionat atât prin dimensiunile gigantice

(lungimea de 420 de metri, lățime de 115 de metri și cu înălțimea de 48 de metri), cât

și prin modul de articulare la sol a elementelor portante.

Dutert & Contamin, Gallerie des machines, Expoziția Universală de la Paris 1889, (sursa: http://www.alamy.com/ stock-photo-paris-exposition-1889-view-of-the-gallery-of-machines-exposition-107184065.html)

Operă a unui inginer - Gustave Eiffel, turnul de 300 de metri, cea mai înaltă construcție

din lume, realizată pentru Expoziţia Universală de la Paris din 1889 - poate fi

considerat cea mai reprezentativă realizare a arhitecturii inginerilor, care a fost privită

cu entuziasm de către unii, și cu neîncredere de către alții, printre care unele dintre

cele mai importante figuri ale culturii franceze, precum Fraţii Goncourt care afirmau:

monumentele de fier nu sunt monumente umane, adică monumente ale vechii

umanităţi care a cunoscut lemnul şi piatra pentru a construi. Suprafeţele

monumentelor de fier sunt înfiorătoare: priviţi prima platformă a turnului Eiffel, cu acea

defilare de duble galerii: nu poate exista ceva mai urât pentru ochiul unui bătrân

civilizat22.

1. Gustave Eiffel, Turnul de 300 m, Expoziția Universală de la Paris 1889 (sursa: arhiva personală)

Noua arhitectură a inginerilor stabilește noi rapoarte între mijloacele tehnice şi

redefinește finalitatea reprezentativă şi expresivă a edificiului23. Prin aceste lucrări

arhitectura inginerilor îşi crează un propriu limbaj ce exprimă și conformează o nouă

și proprie expresie spaţială care nu se mai limitează doar la acoperire şi la structură,

22 Frères Goncourt, Journal VIII, 25, 1889 23 Leonardo Benevolo, Storia dell’Architettura moderna, Gius. Ed. Laterza & Figli SpA, Roma-Bari 1987

Page 13: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

10

ci se transferă și asupra aspectului exterior, ajungându-se la o simbioză între

arhitectura inginerilor şi arhitectura eclectică, iar când, vice versa, conformaţia

structurală internă se exprimă în exterior cu francheţe, nu se mai poate vorbi de

arhitectură şi inginerie, ci de o arhitectură ce şi-a făcut proprii unele cuceriri ale ştiinţei

şi tehnicii construcţiilor24.

1.Claude Monet, Gare Saint-Lazare, l'arrivée d'un train, 1877 (sursa: Harvard University, Fogg Art Museum); 2. Claude Monet, Déchargeurs de charbon à Clichy, 1873-1875, (sursa: Musée d’Orsay, Paris); 3.Georges Seurat, La tour Eiffel, Paris (sursa: Fine Arts Museums of San Francisco, San Francisco, USA)

Concluzia este, cum spunea Argan, că paralelismul nu înseamnă simplă analogie:

paradoxala arhitectură a inginerilor, maxima expresie a structuralismului constructiv al

epocii moderne, realizează în domeniul artei de a construi o operaţiune de acelaşi tip

cu cea realizată, în domeniul reprezentării, de către artele vizuale, iar între artele

vizuale, pictura revoluţionară ce pleacă de la premise impresioniste are un rol

preponderent25.

1.1 DEFINIREA TERMENULUI DE ARHITECTURĂ INDUSTRIALĂ

Arhitectura industrială este compusă dintr-o multitudine de discipline ce interferează

în procesul de elaborare a proiectului, precum: tehnologia structurală, organizarea

producţiei şi a muncii, prevenţiunea accidentelor şi a poluării, ergonomia, igiena muncii

etc.

Arhitectura industrială asigură spațiile în care se desfășoară procesul de producție

industrială. Apărută după a doua decadă a secolului al XVIII-lea, arhitectura industrială

a fost și a rămas unul dintre cele mai controversate subiectele ale istoriei arhitecturii.

24 Sorin Vasilescu, Istoria arhitecturii moderne, Ed. UAUIM, București 1984 25 Giulio Carlo Argan, L'Arte Moderna, Ed. Sansoni, Firenze 1970

Page 14: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

11

Încă de la începutul mecanizării, prin folosirea energiei hidraulice în Evul Mediu,

construcțiile destinate activităților de producție au început a avea o proprie expresie și

un vocabular arhitectural specific. Noile edificii au trebuit să răspundă atât la

constrângerilor tehnologiei, cât și ale organizării muncii.

Jules Saulnier și ing. Armand Moisant, Moara fabricii de ciocolată Menier, Noisiel-sur-Marne, Franța 1842, (Sursa: http:// jacques. Vouillot. Free.fr/histoire/histoire4.htm)

Experiența arhitecturii inginerilor în proiectarea și realizarea de structuri metalice, de

poduri metalice şi de gări, a început a fi folosită şi la spaţiile uzinale, precum la filatura

de bumbac multietajată Philip & Lee din Salford26, Manchester (1801-1805), sau

fabrica de ciocolată Menier27 construită la Noisiel-sur-Seine (Franţa), între anii 1869-

1872, de către arhitectul Jules Saulnier şi de către inginerul Armand Moisant.

Jules Saulnier și ing. Armand Moisant, Moara fabricii de ciocolată Menier, Noisiel-sur-Marne, Franța 1842, (sursa: http:// jacques. Vouillot. Free.fr/histoire/histoire4.htm)

Noile sisteme constructive, fie metalice, fie de beton armat, sau mixte, au fost asociate

cu sticla din motive funcționale.

Funcționalismul arhitecturii industriale era, în prima sa fază, în contradicție profundă

cu academismul promovat de arhitectura oficială. Se poate afirma că această

arhitectură poate fi definită ca arhitectură singulară, mai degrabă decât ca un stil

arhitectural propriu-zis. Arhitectura industrială va statuta de la bun început noi rapoarte

fizice cu oraşul şi peisajul, între oameni și mașini.

26 The Salford Cotton Mill of Philips and Lee, a fost realizată de către Boulton & Watt pentru George Augustus Lee (1761-

1826), un industriaș britanic. Filatura de bumbac din Salford, a fost o clădire multietajată cu structură metalică, cu mașini cu abur și prima construcție industrial integral iluminată cu gaz de către William Murdoch, în 1805. 27 Fabrica de ciocolată Menier este unul dintre primele exemple de arhitectură cu structură metalică aparentă atât la interior cât și la exterior.

Page 15: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

12

1.2 PROIECTUL INTEGRAT

În încheierea discursului asupra proiectului industrial, este cazul să rezumăm și să

menționăm în ce constă optimizarea procesului de proiectare, și care trebuie să fie

parcursul normal abordat de proiectanți.

S-a afirmat de mai multe ori că pe acest drum, direcția de mers nu a fost, în general,

niciodată încredințată arhitectului, nici nu i-au fost date sarcini deosebite, în afară de

acelea legate pur și simplu de proiectul arhitectonic al exteriorului, mai bine spus al

decorării cutiei de producție, și de cele mai multe ori, absența sa - dorită sau impusă

- este totală, iar rezultatele se văd în toată evidența lor, denunțând lipsa totală a

coordonării în proiectare.

Este necesară o abordare analitică asupra iter-ului proiectării, adică asupra schemei

secvențiale a fazelor operative, care începe de la decizia antreprenorului de a iniția o

activitate de transformare, până la executarea materială a proiectului ultim, adică până

la construirea și darea în folosință a clădirii.

Modul cel mai corect și obiectiv de a obține o orientare metodologică constantă și de

a se referi la o situație ideală, înțelegând prin ideală o condiție în care să se plece de

la decizia unică a antreprenorului, fără a fi limitați geografic și politic în alegerea locului,

să se ajungă la o definiție a proiectului în care să nu graveze excesiv influențe

personale, antreprenoriale, manageriale, politice. Cu aceste premise, întreg parcursul

poate fi împărțit în trei faze: în prima, se definesc obiectivele specifice întreprinderii;

în a doua, se stabilește locul definitiv prin studiul ipotezelor de localizare evaluate din

punct de vedere urbanistic; în a treia, se definitivează proiectul real integrat, servindu-

se de toate elemente specifice ce există și de toate structurile de colaborare necesare.

Caracteristica primei faze constă în absența tehnicienilor, factorul antreprenorial este

preponderent deoarece el decide crearea unei industrii, cu idei generice asupra

finalității, asupra potențialului pieței, asupra alegerii produsului finit. Sunt foarte

puternice condiționările macroeconomice (politice) și microeconomice (ambientale), și

este momentul unei evaluări comparative a riscurilor și beneficiilor (cost-benefits

analysis), a naturii și importanței condiționărilor, de fezabilitatea operațiunii la diverse

nivele. În mod corect se încredințează unei structuri acreditate cu o solidă experiență

evaluarea analitică a pieței potențiale, astfel încât să se înțeleagă distribuția cererii pe

arii geografice, pe vârstă etc., în raport cu oferta ipotetică a pieţei.

Page 16: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

13

Se trece acum la definirea obiectivelor specifice, cu transformarea gradată a cerințelor

calitative în rezultate cantitative, adică de la datele inerente obiectului producției,

calității sale, aspectului său tipologic, la date referitoare la cantitatea de produse

considerate utile, convenabile sau acceptabile ca să fie produse și, în consecință, la

dimensiunile ce urmează a fi date instalației industriale. În această etapă, cu decizii

manageriale, sunt stabilite cantitățile fundamentale ce se află în joc, pe baza cărora

se poate discuta cu o marjă limită de modificabilitate, și care constituie variabilele

independente ale sistemului informativ de bază.

A doua fază începe cu intervenția arhitectului-coordonator în legătură cu alegerea

definitivă a locului destinat fabricii; premisa pentru o alegere corectă este formularea

mai multor ipoteze de localizare, simularea lor în interiorul unor modele teritoriale

gestionabile prin sisteme computerizate, verificarea lor în funcție de scopurile și

obiectivele urmărite și de efectele ipotetice și reale determinate. Printr-un constant

proces de retroacțiune (feedback) simulările se repetă până la atingerea unei ipoteze

echilibrate față de conținutul atribuit, astfel încât să garanteze succesul întregii

operațiuni. Factorii cu pondere la acest nivel sunt: posibilatea aprovizionarii cu materie

primă, posibilatea aprovizionarii cu energie; accesibilitatea la rețeaua de transporturi;

accesibilitatea și disponibilitatea mâinii de lucru calificată sau, oricum, adecvată

necesităților productive. Este vorba despre factori geografici, economici, sociali care

condiționează localizarea întreprinderii și care, uneori, sunt greu de conectat între ei;

în orice caz, în mod paradoxal, astfel se simplifică procesul decizional deoarece sunt

repede abandonate ipotezele mai puțin congruente sau cele evident cu probleme.

În această fază, pe lângă arhitectul-coordonator, intervin alți tehnicieni specializați,

care vor desfășura o muncă destul de autonomă și responsabilă chiar dacă sub

supravegherea sa; sunt indispensabili urbaniști, tehnicieni în transport, geologi,

sociologi, tehnicieni în economie energetică, merceologi, toți în strânsă colaborare și

utilizând computerul cu care verifică teoriile lor și ipotezele lor pe modelele de

simulare. Această tehnică, denumită de modelare, permite formularea rapidă de

ipoteze de lucru și verificarea lor imediată. Astfel că, imaginând un cadru ambiental,

cu factorii condiționatori enumerați, se poate construi un scenariu ipotetic, facând

posibilă înțelegerea a ce se poate întâmpla dacă se intervine într-un anumit fel decât

în altul, ce reacții pot avea loc, ce beneficii (sau daune) pot deriva.

Page 17: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

14

Pe baza acestor verificări, dacă ipoteza de lucru se reduce la una singură, va fi

asumată ca localizare definitivă; dacă va exista o incertitudine între mai multe ipoteze,

va putea fi adoptată procedura analizei costuri-beneficii, într-o evaluare încrucișată

între fezabilitate și conveniențele cu caracter economic.

Alegerea amplasării este a treia fază a proiectului, în care gama experților se mărește,

și structura echipei de proiectare devine din ce în ce mai complexă.

Funcția arhitectului este, în acest moment, decisivă pentru coordonarea sistematică a

tuturor contribuțiilor necesare și pentru dominarea complexității proiectului, iar

arhitectul trebuie să echilibreze toate componentele fără a permite ca una să

prevaleze față de o alta.

În principal, proiectantul trebuie să țină sub control programe fundamentale: programul

funcțional, programul estetico-semiologic (adică forma și semnificatul) și programul

tehnologic. Primul este compus din briefing-ul complex de proiectare, dictat de

management și are ca scop prevalența organizării productive față de celelalte

componente; se pornește de la enumerarea caracteristicilor specifice ale liniilor de

producție și de la cerințele de flexibilitate, polifuncționalitate, simplitatea montării

elementelor de construcție, de la organizarea interioară a spațiilor la definirea specifică

a relațiilor dintre ele, de la definirea fluxurilor de trafic la cuantificarea mobilității interne

și externe. Este vorba, deci, despre o listă de funcțiuni care, în cazul acestei cantități

de cerințe, capătă aspectul unui sistem structural în care fiecare element-funcțiune

implică repercusiuni relevante asupra celorlalte și generează probleme de interpretare

și control ce necesită o conducere managerială cu o înaltă pregătire profesională.

Programul estetico-semiologic este cel specific și delegat arhitectului deoarece

încadrează toate problemele inerente determinării formei, aspectul morfologic intern

și extern al cutiei edilitare, semnificatul final (publicitar sau oricum perceput ca atare)

al imaginii întreprinderii. Chiar se poate considera că în această fază, arhitectul,

considerat estetician și decorator al fațadelor, trebuie să se implice inclusiv în faza

incipientă de proiectare, având majore implicații și în organizarea însăși a muncii ca

mediator între cerințele diverselor categorii. Deci arhitectul trebuie să recalifice

arhitectonic și urbanistic ambientul, înțeles în sensul mai larg, de mediu.

Al treilea și ultimul element de bază al proiectării, la nivelul actual, este programul

tehnologic, adică definirea suporturilor tehnologico-structurale ale proiectului

Page 18: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

15

arhitectonic. Este indispensabilă contribuția experților în proiectarea structurală, în

planificarea și programarea intervențiilor pe șantier, în definirea elementelor modulare

și prefabricate, deoarece sunt indispensabile cunoștințele specifice și aprofundate în

aceste sectoare pentru optimizarea alegerilor morfologice și funcționale ale edificiului

și pentru a ajunge în mod simultan și cu o perfectă coordonare la alegerea finală, într-

un perfect echilibru de formă, funcțiune, semnificat și tehnologie.

Este foarte important de subliniat că în acest cadru, cele trei grupări programatoare

trebuie să fie corelate în mod egal, adică nici una nu trebuie să prevaleze față de

celelalte. Acesta și pentru că trebuie să fie în măsură să se coordoneze, adăugând

permanent verificărilor succesive factorii condiționatori care, deși sunt din punct de

vedere ierarhic cu o treaptă mai jos față de faza de impostare a proiectului, gravează

asupra alegerii finale și ar putea, la limită, activa un limitat feed back și deci o ulterioară

verificare a tuturor factorilor.

1.3 ARHITECTURA INDUSTRIALĂ - SEMNIFICAT ȘI SEMNIFICANT

Semnificatul arhitecturii industriale, adică impactul semantic al imaginii întreprinderii

asupra publicului, este o altă îndatorire pe care proiectantul trebuie să o înfrunte în

paralel cu elaborarea morfologică și dezvoltarea celorlalte componente, ținând sub

control obiectivele speciale pe care fabrica și-a propus să le atingă. În rolul de director

artistic, așa cum l-a avut Peter Behrens la AEG, trebuie să dezvolte un design total

care să potențeze unitar calitatea producției, dar înainte de toate trebuie să permită

decodificarea imediată a semnificatului grafic al industriei și o asociere mentală a

mărcii, a edificiului, a produselor, printr-o intervenție care să-și asume din ce în ce mai

mult conotațiile unei persuasiuni oculte decât simpla conotație publicitară.

În timp ce experții în management și în organizarea muncii verifică cu arhitectul-

coordonator congruența instalației proiectată după schemele lor predefinite, intervin

alte două elemente pentru temperarea și modificarea cererilor lor: organizarea

ambientului intern de lucru și impactul pe care îl are întreprinderea asupra mediului

extern, adică problema ecologică. În această fază, o importanță deosebită o are

colaborarea cu muncitorii și tehnicienii și mai ales cu locuitorii din zonă.

Page 19: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

16

Dacă organigrama operativă a fazelor de producție concepute de managementul

întreprinderii ajută la definirea din ce în ce mai precisă a organizării producției, analiza

condițiilor ambientale de lucru conduce către complexitatea studiilor ergonomice, în

timp ce analiza consecințelor asupra mediului extern se traduc în fezabilitate

ambientală. Din acești trei factori condiționatori, sistemul de proiectare coordonat

apare cu primele impostări programatice, supuse constant verificării și confruntării cu

următorii trei factori: optimizarea conținutului energetic al edificiului; cercetarea

științifică, tehnologică și structurală; impostarea publicitară, relațiile publice în

contextul imaginii sociale a întreprinderii.

Primul se traduce prin necesitatea confruntării conținuturilor fizice ale proiectului, cu

prescrierile, limitările impuse de criza energetică și urmărind o rațională exploatare a

calităților sale energetice, a formelor și a materialelor folosite.

Un alt punct de referință al proiectării și execuției întreprinderii este cercetarea

științifico-tehnologică și structurală, în care putem regăsi una dintre rațiunile

fundamentale ale prezenței arhitectului în calitate de coordonator: dacă lui îi sunt

delegate intervențiile decizionale, putem considera că motivele experților în structuri

sau materiale sunt acum supuse examinării cercetării inventive și inovative a

arhitectului. O inteligentă exploatare a capacităților energetice a materialelor sau a

formelor structurale poate duce la rezultate importante chiar și din alte puncte de

vedere: s-a verificat, de exemplu, că în multe cazuri folosirea lemnului (și a structurilor

lamelare) a răspuns în mod adecvat celor trei factori pe care i-am menționat, fiind

semnificativ din punct de vedere al inovării structurale; al conținutului publicitar al

acestor structuri, astăzi neobișnuite pentru o fabrică sau uzină; al optimizării

energetice, acustice și ambientale, din moment ce ne sugerează un ambient mai uman

și o raționalitate mai puțin rece decât oțelul sau betonul armat.

În sfârșit, trebuie să luăm în considerare și consecințele publicitare ale imaginii fabricii

sau uzinei, pentru a prezenta conținutul proiectului și pentru a-l corobora coerent cu

obiectivele specifice prestabilite.

Aportul diferitelor sectoare profesionale constituie deci factorul comun, determinant în

procesul de proiectare a industriei. Această proiectare coordonată de către arhitect

poate fi definită ca integrată, condiționată, la rândul ei, de supravegherea generală,

de controlul și de coordonarea globală ce trebuie să aibă loc continuu la toate nivelurile

Page 20: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

17

și în toate fazele. Mijloacele pe care arhitectul le are pentru aceasta sunt cele oferite

de tehnologia contemporană, în primul rând de computerizare care le pune la

dispoziție sistemele integrate de gestiune electronică a datelor, arhivele de date ale

societăților specializate, rețelele de software de mare capacitate.

1.4 ARHITECTUL, COORDONATOR ȘI CREATOR DE TEHNOSTRUCTURI

Un examen complex al problematicilor legate de arhitectura industrială și proiectării ei

nu poate evita problema spinoasă definirii și clarificării rolului arhitectului în cadrul

societății industriale și apoi postindustriale.

Acea marginalizare a rolului arhitectului în prima și a doua fază a societăţii industriale

este de domeniul trecutului. Dezastrele ecologice și schimbările sociale sunt categoric

rezultatul dezvoltării haotice a industriilor care continuă să fie marcate de dorința

profitului evolutiv permanent. Conștientizarea acestei situații de criză cu consecințe

planetare, oferă figurii profesionale a arhitectului o nouă poziție în cadrul actului

complex de proiectare a edificiilor industriale.

În fața vicisitudinilor politice, culturale și economice ale secolului XX arhitectul a

considerat, pe drept, că trebuie să se erijeze ca intelectual, adică să desfășoare un rol

de conștiință critică a societății și în cadrul domeniului său specific, a rămas în esență

un umanist într-o lume puternic tehnologizată, dominată de științele exacte.

Absența arhitecților de la gestiunea puterii (în care avuseseră ceva de spus cu câteva

secole înainte), parțial dorită de ei, parțial impusă, a condus în secolul XX la forme de

dezechilibru teritorial, prin alterarea uneori ireversibilă a țesăturii urbane, rurale și

costieră de mare interes și frumusețe: este adevărat că în multe cazuri

responsabilitatea dezastrului ecologic se datorează nechibzuinței și asentimentului

unor arhitecți corupți de puterea economică și politică, dar și în acest caz se poate

spune că este vorba de o altă consecință a crizei profesionale, de lipsa conștientizării

rolului său în societate. Nu-i putem culpabiliza atât de ușor pe acei arhitecți care

datorită mirajului avantajelor economice sau sociale au abdicat de la cultura lor

umanistă, de la viziunea lor asupra lumii pentru a crea fără nicio formă de autocritică

complexe industriale, adesea de joasă calitate arhitectonică, pe lângă relativa calitate

urbanistică. Un tot negativ de circumstanțe, o serie de erori de evaluare din partea

chiar a arhitecților, au favorizat agravarea unei crize de care trebuia să ne dăm seama

mai devreme, pentru a evita consecințe și mai grave.

Page 21: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

18

1.5 REDEFINIREA ȘI RECALIFICAREA ROLULUI ARHITECTULUI

În secolul XXI, este categoric necesară redefinirea și recalificarea rolului arhitectului

în exploziva dezvoltare a societății post industriale.

Arhitectul privit ca umanist sau artist este prima excepție ce caracterizează această

activitate poliedrică profesională, dar și cea mai durabilă, cea mai greu de eradicat,

din păcate, din gândirea lumii normale, pentru care arhitectul nu este altceva decât un

simplu decorator sau cel ce mobilează sau proiectează pentru diverși comanditari, mai

mult sau mai puțin inteligenți, culți sau bogați.

Unii consideră necesar ca arhitectul să fie un artist, înțelegând arta în sens literal, așa

cum a făcut-o Ignazio Gardella28: Pentru a indica cu un singur cuvânt care este zestrea

esențială a arhitectului, care le include pe toate celelalte, aș spune că arhitectul trebuie

să fie un artist. Folosesc în mod polemic acest cuvânt care are astăzi un renume prost,

un cuvânt pe care mulți se jenează să-l pronunțe, gândindu-se la semnificația secolului

al XIX-lea romantică, oleografică29, a artistului înțeles ca o ființă inspirată nu se știe de

cine sau de ce, închis în grădina sa particulară, separat de lume. (...) Nu se propune

aici forma de neconceput artă pentru artă (...), dar în cuvântul artă se află dedesubtul

semantic al cuvantului „ars” (din limba latină) care era și tehnică, așa cum viceversa

în cuvântul tehnică se află dedesubtul semantic al „techné”, care pentru greci era și

artă. Arhitectura totuși nu este tehnică, ci artă care, ca orice artă, are în spatele său și

rezolvă prin sine faptul tehnic, economic și mai ales social și uman30. Continuă cu o

paralelă imaginară demnă de un umanist: Ca o floare ce-și afundă rădăcinile în

pământul îngrășat din care extrage frumusețea interioară, dar este floare, nu mai este

pământ sau gunoi; fără aceste rădăcini ar fi o floare falsă, floare de hârtie, așa

arhitectura este artă, dar devine cel mai rău estetism, arhitectură falsă dacă nu are

rădăcinile în viață31. Și în continuare insistă: Arhitectura ca artă este condiția

28 Ignazio Gardella, (Milano, 1905 - Oleggio, 1999) a studiat la Politecnico di Milano și a fost arhitect, inginer, designer și profesor la Istituto d'Architettura di Venezia (1962-1975), una dintre figurile marcante ale arhitecturii și designului italian. Vasta sa operă a fost marcată de Raționalismul interbelic italian. Principale opere: Extinderea Vilei Borletti, Milano 1933-1936; Concurs pentru Torre Littoria, Piazza del Duomo, Milano; 1934; Dispensar antituberculos, Alexandria 1934-1938; Milano verde, împreună cu Franco Albini, Giuseppe Pagano și Giovanni Romano 1944; Casa del Viticultore 1944-1947; Pavilion de artă contemporană, Milano 1947-1954; Casele Borsalino, Alexandria 1952; Casa alle Zattere, Veneția 1953-1958; Mensa Olivetti, Ivrea 1958; Birouri Alfa Romeo, Arese 1969; Proiect pentru teatru la Vicenza 1969; Planuri de sistematizare pentru San Donato și San Silvestro, Genova 1969-1975; Facultatea de Arhitectură, Genova 1975-1989; Teatrul comunal Carlo Felice, Genova 1981-1990. 29 Oleogarfie - Cromolitografie care reproduce o pictură în ulei, cu ajutorul unor coloranți speciali, executată pe hârtie cu ner-vuri, imitând pânza,. Din fr. oléographie. 30 ibidem 31 cf: Antonio Monestiroli, L'architettura secondo Gardella, in: architetti.com. 1995.

Page 22: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

19

indispensabilă la care trebuie să ajungă construcția. (...) Trebuie deci recuperat

momentul contemplativ, valoarea formală pe care o solicităm spațiilor și obiectelor

existenței noastre, pentru a depăși alienantul, halucinantul și dezolantul mediu al

habitatului nostru32.

Cealaltă extremă a concepției umanistice a arhitecturii se află în acea încrengătură de

poziții contemporane în care se mai discută despre rolul arhitectului în raport cu

societatea definită palingenetic după apocaliptica revoluție postindustrială. Este vorba

și în acest caz de o poziție umanistică, în sensul că arhitectul este văzut ca o instanță

capabilă de reînnoire socială și economică, și apoi ca intelectual, în același timp fiind

minimalizat conținutul tehnic al profesionalismului său, considerat ca o componentă

străină sistemului socio-politic.

Pe lângă implicarea dialectică, arhitecții și intelectualii au irosit multă energie în

prefigurarea utopiilor, în așa numita arhitectură desenată, mai precis în pop-

architecture și în arhitectura radicală, în tentativa apreciabilă de a da un nou conținut

arhitecturii, în intenția de a afirma calitatea și demnitatea umanistă a arhitectului

artist, care refuză compromisul inerent acceptării mecanismelor societății post

industriale, guvernată, ca și cea industrială, de aceeași lege a profitului.

Tomas Maldonado consideră că la momentul actual este nevoie de o sinteză

inteligentă și atentă, care să recupereze timpul pierdut și care să restituie efectiv

arhitectului deplina conștiință a muncii și artei sale: Alternativa la utopia abstractă a

modelelor ideale nu poate fi capitularea realistă, ci depășirea acestei false alternative

printr-o teorie generală a praxis-ului de proiectare, sau o praxisologie a proiectării...

Acest tot organic de criterii ce au scopul unei acțiuni inovatoare ar trebui să ne ajute

să generăm, în contextul specific al societății postindustriale, un raport fructuos între

conștiința critică și conștiința proiectării, cu alte cuvinte, pe de o parte între exigențele

conștiinței critice care nu poate renunța a fi critică fără a înceta să fie conștiință, pe de

altă parte exigențele conștiinței proiectării, care nu poate abdica față de voința de a

acționa în mod executiv fără a înceta de a fi de proiectare; între pozitiva negativitate

a criticii și negativa posibilitate a proiectării33.

32 ibidem 33 Tomas Maldonado, La speranza progettuale. Ambiente e società, in Nuovo Politecnico no. 35, Ed. Einaudi, Torino 1970

Page 23: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

20

O direcție indiscutabil mai pragmatică o are Serge Chermayeff34 care, printr-o analiză

socială atentă a vieții profesionale a arhitectului și a spiritului arhitecturii așa cum este

înțeleasă azi, se inspiră pentru modele noi de comportament, mai participative față de

colectivitate. Viziunea sa este esențial naturalistică - în sensul că el vede arhitectura

ca rezultat aproape natural al unor impulsuri sociale, umanistice și tehnologice -și

implică adeziunea la pragmatism, nu în mod diferit față de cum gândeau Locke,

Berkeley și Hume în secolul al XVIII-lea. Perceperea stimulilor externi și traducerea

lor fidelă și aproape discretă în proiect, devine pentru Chermayeff zestrea esențială a

arhitectului-specialist-tehnolog, interpret al sentimentelor, al dorințelor oamenilor

obișnuiți, fără nicio formă de violență intelectuală din partea sa față de utilizatorii

clientelă. Suntem în fața uneia din multele viziuni umanistice ale profesiunii care, din

anumite puncte de vedere, apare fascinantă: a sugera soluții, a nu le impune de sus,

a planifica și proiecta împreună cu lumea, a folosi părerea publicului spre a le traduce

în forme și structuri. Arhitectul este pentru Chermayeff un tehnolog al spațiului. Iar

arhitectura este un catalizator, adică o ocazie pentru confluenţa ideilor, și nu o știință

abstractă și indiferentă față de realitate.

Este clar că arhitectura - prin extensie și desenul urban și planificarea regională - este

potențial un catalizator; de aceea este un ingredient important în procesul de integrare.

În punctul de întâlnire al tuturor vectorilor intelectuali se află artele și științele ce

creează forme inteligibile și acceptabile. Filosofia, matematica, disciplinele

umanistice, știința, tehnologia, sociologia trebuie să reconformeze actul de proiectare,

care se îmbogățește prin cunoștințele ce-i sunt transmise de alte discipline.

Proiectarea de arhitectură are rolul de a da formă și de a introduce ordinea: de a da

amploare și profunzime procesului de construcție a ordinii. De aceea, proiectarea ar

trebui să influențeze direct procesul decizional și nu doar să fie fundalul său

panoramic, decorațiunea valorilor sale pasagere.

Spre deosebire de Chermayeff, Renzo Piano35 este partizanul unei alte poziții: în loc

să umanizeze tehnologia, propune tehnologizarea științelor umane. Cu alte cuvinte, și

34 Serge Ivan Chermayeff (Grozny, Cecenia 1900 - Wellfleet, Massachusetts 1996) a fost un arhitect și scriitor de origine evreiască rusă, care a activat în Marea Britanie și Statele Unite, fiind co-fondatorul unor societăți profesionale de arhitectură, printre care The American Society of Planners and Architects și Institute of Design din Chicago. Principale scrieri: Community and Privacy (împreună cu Christopher Alexander), 1964, și The Shape of Community (împreună cu Alexander Tzonis) 1971. 35 Renzo Piano, (Genova, 1935) architect și om politic italian. A studiat arhitectura la Politecnico di Milano. Principale lucrări: Birourile societății B&B, Como 1971; Locuințe individuale, Cusago, Milano 1974; Centrul Pompidou, Paris 1977 (împreună cu Richard Rogers); Menil collection, Houston, 1982-1986; Centrul cultural Tjibaou, Nouméa, Noua Caledonie 1997; Muzeul Științelor NEMO, Amsterdam; Fundația Beyeler Basel 2000; Centrul commercial Il volcano buono 2007; Nola-Napoli 2007; Turn de birouri, Sydney; Centrul Paul Klee, Berna 2005; Extinderea High Museum of Art, Atlanta 2005; Morgan Library, New York

Page 24: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

21

el se consideră un tehnolog al spațiului în serviciul comunității. Punând la dispoziția

oamenilor un evident patrimoniu de cultură tehnologică în permanentă dezvoltare,

este posibilă urmărirea schimbărilor socio-ideologice și traducerea în tehnologii din ce

în ce mai adecvate ale cererilor societății. Părerea lui Piano față de arhitecții tradiționali

este clară: Majoritatea trăiește în mitul falsei creativități; sunt niște senzitivi, dar nu au

nicio putere contractuală față de societate. Sunt solicitați pentru satisfacerea unor

dorințe superficiale sau marginale. Medicul, cel puțin, trebuie să rezolve probleme

reale: să ajute oamenii să se însănătoșească, să supraviețuiască. Dar un arhitect la

ce este bun? Se poate foarte bine renunța la el36.

Este fundamentală alegerea lui în ceea ce privește civilizația industrială și a

mijloacelor pe care industria le solicită, le implică și le pune la dispoziție, ceea ce-i

permite experiențe structurale sau metodologice adesea de răsunet, precum

laboratorul de cartier pentru recuperarea structurală a edificiilor industriale. Obiectivul

era acela de a recupera elemente ale patrimoniului industrial în pericol, prin intervenții

nedureroase la nivelul țesutului urbanistic și cu consecințe benefice istorice și sociale.

În viziunea lui Piano, arhitectura în general și arhitectura industrială în special, în noua

lume postindustrială, trebuie să se bazeze pe continua diversificare a cunoștințelor

științifice și tehnologice și mai ales pe permanenta cercetare și experimentare de noi

materiale de construcție și conceperea de structuri inovative.

În mod similar gândește și Reyner Banham37 care afirmă: Arhitectul care își propune

să meargă la pas cu tehnologia are un tovarăș care merge foarte repede și care,

pentru a păstra pasul, va trebui poate să concureze Futuriștii și să lase de o parte

bagajul său cultural, inclusiv ținuta sa profesională prin care poate fi recunoscut ca

arhitect. Pe de altă parte, dacă decide să nu facă acest lucru ar putea să descopere

că cultura tehnologică a decis să meargă înainte fără el. Este o alegere pe care

maeștrii perioadei 1920-1930 nu au știut să o descopere, până când nu au făcut-o din

întâmplare, dar este un caz în care arhitectura ar putea să nu mai fie în stare să

2006; Institutul de artă, Chicago 2009; City Gate, sediul Parlamentului și al Operei, La Valletta, 2016; Piața Fabrizio De André, Tempio Pausania 2015; Centrul cultural al Fundației Stavros Niarchos, Atena 2016; Tribunal, Paris 2018. 36 Renzo Piano, La Désobéissance de l'architecte, Ed. Arléa-poche, Paris 2009 37 Peter Reyner Banham (Norwich, 1922 - Londra, 1988) a fost un critic de artă și teoretician britanic al arhitecturii, Principale scrieri: Theory and Design in the First Machine Age, Ed. Praeger. 1960. Theory and Design in the First Machine Age, Ed. Praeger 1967; Guide to Modern Architecture, Ed. Architectural Press 1962; The New Brutalism, Ed. Architectural Press. 1966; Architecture of the Well-tempered Environment; Ed. Architectural Press. 1984; Los Angeles: The Architecture of Four Ecologies, Harper and Row. 1971; Megastructure, Ed. Thames and Hudson, 1976; Scenes in America Deserta. Thames and Hudson. 1982; A Concrete Atlantis: US Industrial Building and European Modern Architecture, Ed. MIT Press. 1989.

Page 25: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

22

supraviețuiască; noi am putea crede că arhitecții din prima Etapă a Mașinilor au greșit,

dar noi cei din a doua Etapă a Mașinilor nu avem până acum nici un motiv să ne simțim

superiori lor38.

Alegerea tehnologică nu epuizează conținuturile noului profesionalism, deoarece,

chiar dacă este un element necesar în definirea noilor îndatoriri ale arhitectului, nu

este suficient pentru a determina saltul de calitate de care este nevoie. Mai mult decât

de noi elemente, noul profesionalism cere un nou mod de grupare, examinare,

confruntare a diverselor componente, unele deja prezente în bagajul cunoștințelor

arhitectului, altele, importante, pe care trebuie să și le însușească cât mai repede

posibil. Este vorba despre însușirea capacității de coordonare pentru a putea

desfășura rolul de îndrumător și supracontrol, fără a abdica în fața tradiționalelor

competențe de proiectare ale arhitectului, dar adăugând controlul factorilor ce erau

delegați în afară, precum structurile, instalațiile, organizarea întreprinderii, scopurile

întreprinderii, și în ultimă analiză obiectivele proiectării.

Către o funcție interdisciplinară a arhitecturii - și al rolului arhitectului - converg astăzi

profesioniștii cei mai implicați și valoroși și criticii cei mai atenți la evoluția societății

industriale sau mai puțin legați de o viziune restrictivă a umanismului în arhitectură.

Arhitectul-artist trebuie să se transforme în arhitect-general manager; umanismul său

trebuie să consiste în armonizarea și coordonarea diverșilor factori, uneori contrastanți

pe fondul unei idei-ghid care trebuie să fie unicul punct fix al proiectării.

Lodovico B. Belgiojoso39 ne confirmă că atitudinea umanistică de a concilia opușii este

o tipică și meritorie calitate a arhitectului:... în orice temă în care trebuie să se

ordoneze spațiu sau materie care să permită supraviețuirea umană, rezolvând

necesități practice și exigențe cu caracter estetic, atitudinea critică și creativă a

arhitectului este unitară. Cred că elementul unității este moștenirea cea mai importantă

a fondatorilor Mișcării Moderne40.

În mod special, el înclină să creadă că activitatea de coordonare este viitorul profesiei,

măcar la acel nivel la care complexitatea intervenției o cere, în timp ce - pe drept

38 Peter Reyner Banham, Theory and Design in the First Machine Age, Ed. Praeger 1967 39 Lodovico Barbiano di Belgiojoso (Milano, 1909 - Milano, 2004) a fost un arhitect, designer, poet și profesor universitar italian. Împreună cu Gian Luigi Banfi, Enrico Peressutti și Ernesto Nathan Rogers, a făcut parte din prestigiosul birou de arhitectură BBPR, care a avut o înflurnță majoră asupra arhitecturii italiene. 40 în: Guya Bertelli e Marco Ghiotti (a cura di), Lodovico Belgiojoso Architetto 1909-2004, Edizioni Skira, Milano 2013.

Page 26: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

23

cuvânt - consideră lipsită de posibilități figura arhitectului-specialist într-o anumită

ramură (cum ar fi, viceversa pentru tehnicieni și ingineri).

Cu siguranță concentrarea propriei experiențe în limitele tematicii celei mai restrânse

poate îmbunătăți calitatea produselor. Nu trebuie să uităm că extinderea competenței

în confruntarea cu noi teme, rămânând însă în cadrul disciplinei, poate fi atinsă

integrând-o cu aportul experților, nu neapărat arhitecți, de la care arhitectul poate

obține informațiile necesare operei sale, în diferite cazuri, exercitând pe lângă funcția

creativă și rolul esențial de coordonator între diversele componente care converg către

definiția unei opere arhitectonice. Gropius, nu întâmplător, a definit arhitectul

coordonator prin vocație.

Page 27: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

24

2 CONCLUZII

Arhitectura industrială oferă o nouă și necesară perspectivă asupra întregului fenomen

de devenire a arhitecturii dar și asupra noului urbanism. Considerând structuralist41

diversele fenomene și fără a pierde din vedere tabloul istoric (care este mereu

spiritual, socio-politic și economic), chiar și arhitectura sub aspectul arhitecturii

industriale ne apare semnificativă și plină de sine.

Concluziile care pot fi trase după studierea problematicii ridicate de arhitectura

industrială pot fi sintetizate astfel:

1. Astăzi termenul arhitectură industrială a înlocuit, în majoritea cazurilor, pe cel de

construcție industrială.

Această afirmație nu pune în discuție legitimitatea termenului de arhitectură

industrială, dat fiind faptul că termenul este unanim utilizat și nu numai în literatura de

specialitate. Mulți dintre istoricii și criticii de arhitectură au folosit în trecut în mod

diferențiat termenul de construcție industrială în locul celui de arhitectură industrială,

generând confuzii evidente și contribuind într-un fel la neacordarea de valențe artistice

și simbolice arhitecturii industriale.

Pentru înțelegerea trecerii de la construcții industriale la arhitectură industrială am

prezentat o serie de exemple de clădiri industriale remarcabile, unele realizate de

către arhitecți importanți, ele nefiind decât sporadic și sumar prezentate în cele mai

bune reviste, cărți sau tratate de arhitectură modernă și contemporană. Motivele lipsei

de interes a istoricilor și criticilor sau chiar a publicului larg s-ar putea explica, în prima

etapă de după Revoluția Industrială, viziunii academice a epocii. Dar păstrarea

aceleiași distanțe față de arhitectura industrială în modernismul care a clamat constant

caracterul său antiacademic este mai greu de înțeles și de acceptat de către

societatea industrială și postindustrială care datorează totul progresului industrial.

41 Structuralismul este o orientare teoretică și metodologică interdisciplinară care studiază structura, funcțiile și sistemele de relații ce caracterizează obiectele și procesele în științele contemporane, punând în prim plan totalitatea în raport cu individul și sincronicitatea faptelor în raport cu evoluția. Unele discipline, sub influența pozitivismului, tind să se emancipeze de tute-la filosofiei, adoptând puncte de vedere specifice. Astfel, psihologia devine marcată de behaviorism și configurațio-nism, sociologia de funcționalism, lingvistica mai ales de semantică. De aceea structuralismul nu este unitar, ci alcătuit din diverse puncte de vedere structuraliste în funcție de obiectele cercetate. Înțelegerea unui obiect rezultă astfel din compararea cu alte obiecte și din considerarea poziției sale într-un sistem de relații reciproce. Cunoașterea structurii clarifică formarea și transformarea obiectului cercetat (cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Structuralism)

Page 28: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

25

2. Arhitectura industrială reinterpretează însuși conceptul de artă arhitecturală, deși

printr-o abordare umanistă reală trebuie, în primul rând, să se înțeleagă proiectarea

industrială ca expresie a alienării pe care o produce în lumea de azi civilizația

tehnologică, dominată de știință și tehnologie. Deși edificiile industriale nu mai sunt

disprețuite public, totuși, chiar când sunt realizate de nume mari ale arhitecturii, nu se

bucură de totala apreciere ca operele de arhitectură. Și acesta a fost remarcată chiar

imediat după depășirea, la începutul secolului XX, academismului stilistic și tipologic

caracteristic sfârșitului de secol al XIX-lea, când discursul arhitectural era incert și

șubred din punct de vedere estetic, nefiind abordate critic problemele ridicate de

complexitatea temelor și de indubitabilele conținuturi umaniste și tehnologice prezente

în arhitectura industrială, după cum nu s-au conștientizat gravele implicații ecologice

pe care aceasta le produce.

3. Odată admis că există o arhitectură industrială în sine, concluzia logică este că

prezența arhitectului este obligatorie. Rolul arhitectului în proiectarea arhitecturii

industriale este acela de a modifica și reconsidera în mod critic specificul temei.

Dacă inițial beneficiarul-investitor nu își ascundea neîncrederea și uneori ostilitatea

față de arhitecți, atunci când au realizat totuși un nivel de calitate complet

nesatisfăcător al edificiilor industriale, au înțeles că problemele construcțiilor

industriale sunt indisolubil legate de urbanism și lucrări publice, iar cei ce puteau

rezolva aceste probleme nu mai erau doar inginerii - simpli tehnicieni, ci arhitectul

capabil a înțelege problemele în ansamblul lor, pentru a înțelege toate implicațiile de

natură socială, psihologică sau culturală. Astfel arhitectul ajunge a fi implicat în

proiecte majore pe care le poate face profitabile, contribuind la realizarea unor

complexe productive care combină complexitatea structurală și organizațională cu o

nouă viziune asupra exploatării resurselor disponibile, și chiar dacă costurile sunt mai

mari inițial, ele pot fi amortizate în perioade rezonabile și având costurile de întreținere

sensibil mai mici. Acest lucru este fundamental în lumea industrializată în care profitul

este legea și propriul său motiv de a fi.

Prin urmare, arhitectul trebuie să fie demiurgul care face posibilă această sinteză

cognitivă și proiectuală, care mediază toate aceste nevoi și, prin urmare, oferă un

serviciu suplimentar umanității și, prin urmare, justifică mai eficient propria ei existență

Page 29: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

26

care ca operator terțiar, devine un optim furnizor de servicii pentru comunitate. În acest

domeniu, arhitectul poate găsi cea mai bună oportunitate de a-și reconsidera rolul și

funcția sa de proiectant, datorită capacităților și vocației sale de a coordona, de a lua

decizii alături de tehnicienii-experți incluși în echipa de proiectare.

4. O altă concluzie este că arhitectura industrială are o proprie istorie și, prin urmare,

și o proprie problematică. Proiectarea mediilor industriale, este un proces care este

mai mult decât o simplă abordare tipologică, este mai mult decât o simplă ramură a

compoziției arhitecturale: este un subiect în sine, cu propria sa metodologie de

proiectare, cu propria sa istorie - clar delimitată - nu e doar o simplă enumerare de

tipuri de construcții și de distribuții de fluxuri tehnologice și umane. Demnitatea istorică

a arhitecturii industriale este indiscutabilă, deși astăzi avem tendința de a confunda

ideile despre trecutul său cu termenul de arheologie industrială care urmărește istoria

industriei, la fel cum locuința urmărește istoria umanității.

5. Altă concluzie a acestui studiu este că arhitectura industrială nu este antieconomică,

adică nu mărește inutil costul investițiilor, și în consecință, prețul de producție.

Industriașul nu mai comite azi greșeala de a considera că problema estetică reprezintă

o cheltuială inutilă, deoarece a început a fi clar că o imagine remarcabilă confirmă

adeseori eficiența tehnică. O imagine corectă din punct de vedere estetic, coroborată

cu cea tehnică amplifică semnificativ publicitatea companiei. Nu trebuie trecut cu

vederea și faptul că o întreprindere bine tehnologizată, bine și frumos construită, care

oferă personalului optime condiții de lucru reprezintă un capital ferm, care duce la

profit superior, dar și la creșterea prestigiului firmei și la o apreciere mai mare pentru

liderii ei.

6. Proiectarea contemporană a arhitecturii industriale trebuie să fie o proiectare

integrată pentru industrie, cu coparticipare publică, iar în proiectarea contemporană în

general și în cea industrială în special a devenit indispensabilă utilizarea BIM - Building

Information Modeling, care se referă la toate lucrările de construcții, inclusiv

construcțiile industriale cu toate infrastructurile și rețelele aferente. BIM se referă la

întregul ciclu de viață al unei structuri, de la proiectare până la deconstrucția,

refolosirea, reciclarea sau recuperarea edificiilor și a ceea ce rezultă din procesul de

producție. BIM reprezintă un proces de structurare, creare, producție, schimb,

Page 30: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

27

integrare, analiză, gestionare, vizualizare și exploatare de date; un model al unei

structuri construite (care se poate încadra într-un fișier digital, care include toate

informațiile tehnice necesare proiectării, construcției sale, operațiunilor anterioare

acceptării (integrare, teste, verificări, certificare), întreținerea acesteia, reparațiile sale,

orice modificări sau extinderi și deconstrucția acestuia). Fișierul nu este doar un

catalog de obiecte poziționate în spațiu; include, de asemenea, o descriere a relațiilor

dintre obiecte și proprietățile acestora (de exemplu: joncțiuni de perete, tipul de

deschidere sau traversare a unui perete sau a unei plăci și a punților termice); BIM

facilitează fezabilitatea proiectelor proiectate dintr-o structură. Este un set de procese

care au ca scop orientarea implementării către anumite procese și facilitarea

comunicării, schimbului și gestionării datelor în jurul unui proiect de construcție42.

Modelarea convențională a informațiilor de tip BIM și personalizarea software-lor

permit un nou mod de abordare a proiectării asistate de calculator a edificiilor

industriale. Pentru aceasta este necesară o complexă examinare a fluxurilor de lucru

digitale ale cazurilor, precum și identificarea și compararea în vederea unei programări

funcționale, programări vizuale și programări vizuale distribuite. Programarea

orientată spre arhitectura industrială necesită o nouă și complexă analizare a datelor

și operațiilor, precum și o nouă structurare și ierarhizare a lor. Pentru a crește

performanțele programelor orientate pe arhitectura industrială ar trebui să fie reținute

doar datele și funcțiile care sunt diferite de cele convenționale din arhitectură și design.

În comparație cu programarea funcțională, construcțiile astfel rezultate tind să fie

optimizate, indiferent de complexitatea lor. Mediile de programare vizuale permit

utilizatorilor să nuanțeze și să creeze programe de computer prin glisarea și plasarea

operațiunilor predefinite și conectarea lor într-un grafic reglat, aciclic43.

Programarea fluxului de date vizuale distribuite combină mai multe programe vizuale

într-o rețea mai mare, urmărindu-se identificarea algoritmilor și a structurilor de date

ca factori cruciali pentru viabilitatea practică a modelelor parametrice complexe și ca

aspecte cheie ale noii gândiri de proiectare.

42 cf : https://en.wikipedia.org/wiki/Building_information_modeling 43 cf. Janssen și Chen, 2011.

Page 31: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

28

2.1 VIITORUL ARHITECTURII INDUSTRIALE ÎN EPOCA POSTINDUSTRIALĂ

Epoca postindustrială este caracterizată de un fenomen denumit dematerializa-

re sau decuplare și a fost prezentat pentru prima dată în 2015 de către Jesse H.

Ausubel44. Recent, Andrew McAfee, de la MIT Sloan School of Management, a

publicat o extinsă analiză a dematerializării, cu semnificative exemple și concluzii noi.

De-a lungul istoriei umane, prosperitatea a fost cuplată strâns cu abilitatea de a

extrage și a folosi resursele naturale. Pe măsură ce populația a crescut și a devenit

mai prosperă, în mod inevitabil s-au folosit: mai multe minerale, mai mulți combustibili

fosili, mai mult teren agricol, mai multă apă etc.

De la începutul Revoluției Industriale până la începutul perioadei postmoderne

economii avansate: europene, japoneze și americane s-au dezvoltat direct

proporțional cu consumul de energie și emisiile de bioxid de carbon. Apoi, creșterea

consumului de energie s-a încetinit, devenind chiar negativă, deși economiile au

continuat să crească, acest fenomen constituind premisa dematerializării. Cutumele

Epocii Industriale au început a se schimba, remarcându-se o decuplare a creșterii

economice versus consum de energie și emisii de gaze cu efect de seră.

Cu excepția informației, în anii anteriori perioadei postmoderne consumurile aproape

ale oricăror resurse au atins un maxim, după care s-au plafonat, dar nu din cauză că

resursele s-au epuizat, cauza constând în modul în care consumatorii au schimbat

modul de consum, iar producătorii au schimbat modalitățile de producție. Se poate

afirma că perioada postindustrială a întrat în faza de maximă utilizare a resurselor

naturale, iar de schimbările de comportament și tehnologie va beneficia și mediul

înconjurător.

Progresul tehnologic este astăzi mai rapid ca niciodată în istorie. În mai puțin de o

generație, s-a trecut de la o lume deconectată la una puternic interconectată digital

prin internet, rețele de socializare, inteligență artificială, cloud computing, senzori

44 Jesse H. Ausubel, (New York, 1951) este un om de știință american, director al Programului pentru Ecologie Umană de la Universitatea Rockefeller, New York și consultat științific al programelor fundației „Alfred P. Sloan”, elaborând suporturi pentru cercetarea fundamentală în domeniul biodiversității și ecologiei. Principale scrieri: La liberazione dell'ambiente, Di Renzo Editore, 2014; Technological Trajectories and the Human Environment, National Academy of Engineering, 1997; Technology and Environment, National Academy of Engineering, 1989; Cities and Their Vital Systems: Infrastructure Past, Present, and Future, National Academy of Engineering, 1988; Lasers: Invention to Application, National Academy of Engineering, 1987.

Page 32: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

29

miniaturali și puternici, GPS, dispozitive de stocare a datelor cu capacități

impresionante, procesoare din ce în ce mai rapide, mai puternice și mai ieftine.

Precum în timpul revoluției industriale, noile tehnologii transformă fundamental lumea,

dar acum o fac cu o viteză amețitoare. Arhitectura industrială va avea un viitor în

măsura în care pentru a deveni ea însăși se va schimba în concordanță și armonie cu

progresul tehnologic.

În această nouă epocă postindustrială, proiectarea de edificii industriale poate fi

considerată o nouă ipostază a proiectării, de a doua generație. Dacă în ceea ce se

consideră a fi proiectarea modernă, din secolul XX, de arhitectură industrială, creionul,

planșeta, teul, echerul și rigla de calcul ca instrumente specifice ale procesului de

proiectare au fost elementele definitorii, începând cu ultima decadă a secolului XX, în

majoritatea cazurilor, proiectarea, în general, și proiectarea de edificii industriale, în

special, au beneficiat de proiectarea asistată de calculator, care constă din

coroborarea de diferite tehnici de software și de modelare geometrică. Astfel pentru

proiectarea edificiilor destinate producției au fost utilizate diferite programe și

instrumente electronice de simulare. Principalul program dezvoltat de industria

electronică și utilizat de către proiectanți fost CAD45, program complex care permite

organizarea și reprezentarea virtuală a volumelor și spațiilor, precum și a rezultatului

producției, la început în 2D și azi și în 3D.

Proiectarea CAD este completată prin implementarea sistemelor BIM, capabile să

eficientizeze consumul de resurse de către birourile de proiectare, urmărind constanta

eficientizare a procesului de proiectare. Dacă până acum, prin proiectarea tradițională

sau asistată de calculator se putea concepe un volum în care fiecare element

îndeplinea o nevoie de operare, progresele din domeniul electronicii ne pun în fața

unei noi etape de abordare a procesului de proiectare, iar arhitectura industrială este

una dintre principalele beneficiare în această perioadă postindustrială, în care forma

și funcțiunea sunt imerse într-o altă formă de realitate, realitatea virtuală.

45 CAD (Computer-Aided Design) este un software de proiectare complexă, care permite proiectarea virtuală și aprecierea globală a formei și comportamentului obiectului creat înainte ca acesta să existe, deci permite construcția virtuală a unui obiect capabil să reacționeze în spațiul său non-real.

Page 33: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

30

Privitor la aceasta, filosoful francez Pierre Lévy46 vorbește despre legăturile complexe

care unesc realitatea arhitecturii cu virtualitatea calculului afirmând: Timpul nostru

preferă modele față de obiecte deoarece imaterialul este lipsit de inerție47.

46 Pierre Lévy, fiosof, sociolog și cercetător francez, născut în Tunisia (1956). Studiază impactul internetului asupra societății, a noii umanități numerice și realitatea virtuală. A teoretizat noțiunea de inteligență colectivă și a căutat să elaboreze un metalimbaj denumit IEML (Information Economy Meta Language). 47 Pierre Lévy, La Sphère sémantique. Computation, cognition, économie de l'information, Ed. Hermès-Lavoisier, Paris et Londres 2011.

Page 34: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

31

3 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

A

«Aa. Vv.», Buildings for Industry, Emerson Goble, 1957.

«Aa. Vv.», voce Architettura industriale, nel D.A.U., Ed. Istituto Editoriale Romano, Roma 1968-69.

«Casabella-Costruzioni», n. 175 & 177 (1942).

«L’Architecture d’Aujourd’hui», n. 133.

«R.I.B.A. Journal, The Hook Study», 11/1962.

«Zodiac», n 9

Accornero A., La fabbrica c’è, ma non si vede più, Casabella, n.651/652, 1997.

Achim I. Estetica locului de muncă (Estetica vieţii cotidiene). Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966.

Acs Z.J., Boardman M.C., McNeely C.L., The social value of productive entrepreneurship, Ed. Small Business

Economics, vol. 40, 2013.

Adler Ladislau, Arhitectura şi economia, Editura Tehnică, București, 1963.

Adler Ladislau, Eficienţa economică în sistematizarea zonelor industriale. În: Arhitectura R.P.R., 1964.

Adler Ladislau, Importanţa economiei de teren în realizarea construcţiilor industriale. Viaţa Economică, 1967.

Adler Ladislau, Enescu Mircea, Băiculescu Emilian, Arhitectura industriei contemporane, probleme economice,

Editura Tehnică, București 1972.

Adler Ladislau, Probleme ale arhitecturii industriale, C.D.C.A.S., 1968.

Adler Ladislau, Solomon Z., Chiţulescu T., Spiride C., Amplasarea şi proiectarea industriilor. Editura tehnică, 1961.

Adler Ladislau, Solomon Z., Popovici M. Arhitectura industrială în România. Editura tehnică, 1964.

Agent R., Adler L. Posibilitatea reducerii greutăţii construcţiilor industriale. C.D.C.A.S. 1969.

Aloi G., Architetture industriali contemporanee, Ed. Hoepli, Milano 1967.

Angelescu St., Băiculescu E., Metoda modelelor, metoda elementelor. Comunicare la Federaţia internaţională a

precomprimării. Berlin, 1958.

Angeli R.G., Edifici industriali, Ed. Vallardi, Milano 1949.

Argan G.C., Walter Gropius e la Bauhaus, Ed. Einaudi, Torino 1951.

Arnoth L., Automatizarea şi arhitectura industrială. În: Magyar Epitoipar X/1968. Traducere C.D.C.A.S., 7636/d.

Attlee T.S., The influence on Architecture of the condition of the worker, in «Riba Journal», XXI, 1914.

Aurian J., Mircea M., Giurea I, Curtov V., Poenaru Bordea M., Posibilităţi şi metode de calcul matematic.

I.N.C.E.R.C., 1968.

B

Baccarani C., Golinelli G.M. Rullani E., Le BCC banche di territorio, Cedam, Padova 2013.

Baccarani C., Golinelli G.M., L’imprenditore tra imprenditorialità, managerialità, leadership e senso del futuro,

Sinergie, n. 71. 2006.

Baccarani C., Golinelli G.M., Per una rivisitazione delle relazioni tra impresa e territorio, Sinergie, n. 84, 2011.

Baccarani C., Meditazioni di un tecnico industriale perplesso, in Giaretta E., Alle origini della tecnica industriale e

commerciale, Giappichelli, Torino 2003.

Baccarani C., Qualità e governo dell’impresa, Sinergie, Quaderno, n. 7, 1991.

Balmer J.M.T., GRAY E.R., Corporate Identity and Corporate Communications: Creating a Strategic Advances,

Corporate Communications: An International Journal, vol. 4, n. 4. 1999

Banham R. Arhitecure de Clip-on. În: Bauen und Wohnen. 5, 1967.

Banham R., Theory and Design in the First Machine Age, Bologna 1960.

Barney S., Canberra a Fast Growing Capital. În: Town Country Planing 5/67. (Anglia)

Page 35: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

32

Bartholmè R.H., Melewar T.C., Adding New Dimensions to Corporate Identity Management and Corporate

Communication: Exploring the Sensory Perspective The Marketing Review, vol. 9, n. 2, 2009.

Battisti E., Archeologia industriale, Jaca Book, Milano 2001.

Battisti E., Il fascino dell’archeologia industriale, Italia Nostra, n. 185, 1978.

Battisti E., Intorno all’architettura. Scritti dal 1958 al 1989, Ed. Jaca Book, Milano 2009.

Bălan Şt. Dicţionar tehnic român. București 1987

Băloiu C. Economia sovietică după 5 decenii. În: Lupta de clasă X/1967.

Belhoste Jean-François & Smith Paul, Architectures et paysages industriels: l'invention d'un patrimoine, La

Martinière, 2012, illustrations de Pierre-Olivier Deschamps

Benevolo Leonardo, Le origini dell’urbanistica moderna, Ed. Laterza, Bari 1974.

Bernstein D., Company Image, Ed. Guerini & Associati, Milano 1988-2005.

Biji M. Informarea şi Documentarea. În: Lupta de clasă V/1967.

Blachere B. Concluzii la construcţia industrializată. Tehnici moderne de construcţii. Paris, 1964.

Blaha J. Un element important în sistematizarea oraşelor: depozitele. În: Investicni vystavba IV/1968 (Praga).

Traducere C.D.C.A.S., 7442.

Bonazzi G., Storia del pensiero organizzativo, FrancoAngeli, Milano 1991.

Bonfanti A., Brunetti F., Pisani E., Il valore dello store design nel settore grocery: le scelte differenzianti della catena

distributiva MPreis, Mercati e Competitività, n. 3, 2012.

Bonicelli E., L’architettura industriale, Torino 1930.

Borsi F. e altri, Le paysage de l’industrie, Editions des Archives d’Architecture Moderne, Bruxelles 1975.

Bossaglia R., Il Liberty in Italia, Ed. Il Saggiatore, Milano 1968.

Bracegirdle B. (1973), The archaeology of the Industrial Revolution, Ed. Heinemann Educational, Portsmouth.

Bradley, Betsy Hunter, The Works: The Industrial Architecture of the United States, Ed. Oxford University Press,

New York, 1999.

Broto Carles, Architecture industrielle contemporaine, Ed. Links Books, 2008

Bruni S. Orientări moderne în tehnica iluminatului artificial în industrie. (Milano) C.D.C.A.S., Traducere 6942.

Bruno D. Raumordnungs politik in Frankreich.

Buddensieg T. e Rogge H., Cultura e industria: Peter Behrens e la AEG 1907-1913 (catalogo mostra), Ed. Electa,

Milano 1979.

Burckhardt Lucius, The Werkbund. Ed. Hyperion Press 1987.

Bykov V. Arhitektural Kibernetika. În: Arhitectura S.S.S.R. 1/1968.

C

Georgel, C., La jeunesse des musées, catalogue d’exposition, Musée d’Orsay, Paris 2000

Cadariu Gh., Grădină C., Ursoiu C. Zgomotul şi trepidaţiile ca factori nocivi în mediul industrial. Comunicare la

Simpozionul de acustică al Academiei R.S.R., Ed. Academiei, București 1963.

Calderara G. e Savini A., Indagini tipologiche di studenti, Ed. Politecnico di Milano, 1960-1961.

Calderara G., Architettura delle industrie, Ed. Grassi e Donati, Milano 1963.

Carbonara P., Architettura pratica, vol. IV, tomo II, Ed. UTET, Torino 1962.

Carles Broto, Architecture industrielle contemporaine, Links Books, 2008

Caselli L., Il bene oltre il benessere, Impresa progetto - Electronic Journal of Management, n. 1. 2011.

Castaldo S., Mauri C., Innovazione, Experience, Partnership. Casi di innovazione nel retail, Ed. Franco Angeli,

Milano 2007.

Cavallotti C., Architettura industriale, Ed. Görlich, Milano 1969.

Choay Fr., Urbanisme - Utopies et realitees. Editura Seuli, Paris, 1965.

Page 36: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

33

Ciappei C., Pellegrini M., Facility management for global care. Economia e gestione dell’accudimento, Firenze

University Press, Firenze 2009.

Ciribini G., Architettura e Industria, Milano 1958.

Coleman J., Social capital in the creation of human capital, American Journal of Sociology, n. 94, 1988.

Cotts D., Lee M., The facility management handbook, Ed. American Management Association, New York 1992.

Courtney D, The Trouble with Computers. În: World Hospitals, vol. 2. nr. 2, 1967

Cristescu V., Adler L., Constructions in Roumania. Editura Meridiane, 1969.

Csikszentmihalyi M., Good Business, Ed. Viking Penguin, New York 2003.

Czarniawska B., Narratives in Social Science Research, Ed, Sage, London, 2004.

D

Damian Ascanio, Le Corbusier. Editura Meridiane, București 1969.

Darley G., Fabbriche. Origine e sviluppo dell’architettura industriale, Edizioni Pendagron, Bologna 2007.

De Benedetti M., Pracchi A., Antologia dell’architettura moderna: testi, manifesti, utopie, Ed. Zanichelli, Bologna

1988.

De Fusco R., Storia dell’architettura contemporanea, Ed. Laterza, Bari 1974.

De Sy Hubert, La valeur sociale de l’environnement humai, în: La Maison VII/1968.

De Toni A.F., Open facility management. Modelli innovativi e strumenti applicativi per l'organizzazione e la gestione

dei servizi esternalizzati, Ed. Il Sole 24 Ore, Milano 2007.

Defour D., Dobrea A. Dezvoltarea construcţiilor şi economia de teren agricol. Editura Ceres, 1970.

Del Bufalo L., Architettura, Urbanistica, Industria, Ed. Officina, Roma 1969.

Denning S., The Springboard. How Storytelling Ignites Action in Knowledge-Era Organizations, Ed. Butterworth-

Heinemann, Boston, MA. 2000.

Derek S. The Anatomy of the Factory. În: Architectural Deiign, XX/1968

Desmireanu I., Veiner P. Eficienţa economică a investiţiilor. Institutul de Cercetări Economice, București 1967.

Dohnalek R. Projektorani a vystavba chmickych vyroben, Praga, Editura SNTL, 1964.

Donovan R.J., Rossiter J.R., Store Atmosphere: An Environmental Psychology Approach, Journal of Retailing, vol.

58, n. 1, 1982.

Durker R.F., Conducătorul de întreprindere și calculatorul electronic. În: Management Review, 7/1967. Traducere

I.D.T. 13/68.

E

Eisenhardt K.M., Building Theories from Case Study Research, Academy of Management Review, vol. 14, n. 4,

1989.

Eisenhardt K.M., Graebner M.E., Theory Building from Cases: Opportunities and Challenges, Academy of

Management Journal, vol. 50, n. 1, 2007.

Emmanuel de Roux, Patrimoine industriel, Éditions Scala, 2000

Enescu M., Angelescu Şt., Probleme de sistematizare industrială. În: Arhitectura V/1967.

Enescu M., Arhitectura şi industria de mâine. Lucrare de doctorat, București 1970.

Enescu M., Influenţa arhitecturii industriale asupra omului şi mediului său înconjurător. În: Arhitectura V/1968.

Enzman M., Der industrielle Standort. in: Industrielle Organisation, n.V/1964. (R.F.G.)

F

Fabbris L., L’indagine campionaria, Carrocci Editore, Roma 1989.

Fisenko A. Dezvoltarea arhitecturii industriale sovietice. În: Arhitectura S.S.S.R. n.VII/1967. Traducere C.D.C.A.S.

Florian Böllhoff, Jörg Boström, Bernd Hey (Hrsg.): Industriearchitektur in Bielefeld. Geschichte und Fotografie.

Bielefeld 1986.

Forti G., Architetture industriali, Görlich, Milano 1964.

Page 37: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

34

Frederic J. Schwartz, The Werkbund: Design Theory and Mass Culture Before the First World War. New Haven,

Conn.: Yale University Press, 1996.

G

Gabetti R., Architettura Industria Piemonte negli ultimi cinquant’anni, Cassa di Risparmio, Torino 1977.

Georgescu Şt. Profilul industrial al localităţilor. C.D.C.A.S., București 1968

Georgescu T. Condiţii de lucru în industria textilă. Referat de teza de doctorat, 1970. Biblioteca Institutului de

Arhitectură Ion Mincu.

Gerstner H. K., Klamann Th. Industriebauten der D.D.R., Berlin 1962.

Ghinea F. Recomandări privind economia terenului agricol. Redacţia revistelor agricole Bucureşti, 1967.

Giedion S., Mechanization takes Command, Ed. Feltrinelli, Milano 1967.

Golinelli G.M., L’approccio sistemico al governo dell’impresa. Cedam, Padova 2008.

Gropius Walter, Die Kunst in Industrie und Handel, Jahrbuch des Deutschen Werkbundes, 1913.

Gurland A.R.L., Economia e società, in Propyldet Weltgeschichte, 1960

H

Hammond I.B., The rise of Modern Industry, London 1925.

Hauptner W. Der Industriearchitektund die Optimalprojektierung. În: Deutsche Architektur, n.XII/1966.

Henn W. Bürogrossraum und Architekt. In: Baumeister, VII/1962 (R.F.G.)

Henn W. Industriebau. Vol. II şi III, Editura F. Callwey, Miinchen, 1966.

Henn, Bauten der Industrie, Ed. Callwey & Georg, München 1955-62.

Henn, Industriebau, Ed. Callwey & Georg, München 1961.

Henn, Sozialbauten der Industrie, Callwey & Georg, München 1966.

Heß/Guth/Krüger und Hans Christian Schink: Industriearchitektur in Leipzig. Hrsg. V. Deutschen Werkbund

Sachsen, Leipzig 1998.

Hilberseimer L., Entfaltung einer Plannungsidee, în: Industriebau, Editura Ulstein, 1963.

Hoffmann Otto, Im Auftrag des DWB: Der Deutsche Werkbund -1907, 1947, 1987. Verlag Wilhelm Ernst & Sohn,

Frankfurt 1987.

Hrustalev A. Raioane industriale în oraşe noi din Anglia. În: Arhitectura: S.S.S.R. Traducere C.D.C.A.S. 4510.

Hubert Krins u. a.: Brücke, Mühle und Fabrik. Technische Kulturdenkmale in Baden-Württemberg. Theiss,

Stuttgart. Bd. 2 Industriearchäologie. Hrsg. Landesmuseum für Technik und Arbeit, Mannheim. 1991.

Hudson K., Industrial Archaeology, Ed. John Baker, London 1963.

Hudson K., World Industrial Archaeology, Cambridge University Press, Cambridge 1979.

Hugon A. et Travase R., Le complexe usinier. Paris, Editura Eyrolles, 1962.

Huisman D. et Patrix G., L'estéthique industrielle, Ed. PUF, Paris 1961.

I

Ingrid Ostermann: Fabrikbau und Moderne in Deutschland und den Niederlanden der 1920er und 30er Jahre,

Gebrüder Mann, Berlin 2010.

Ioanid V. Utilizarea metodelor matematice şi aritmetice în urbanism. C.D.C.A.S., 1967.

Isard W. Location and Space Economy. New York, 1956.

ISTAT, L’innovazione nelle imprese, Statistiche report, 7 XI 2012.

J

Jefferies, Matthew. Politics and Culture in Wilhelmine Germany: The Case of Industrial Architecture, Ed. Berg,

Washington, D.C., 1995.

Jevremović, Ljiljana; Turnšek, Branko A. J.; Vasić, Milanka; and Jordanović, Marina, Passive Design Applications:

Industrial Architecture Perspective, Facta Universitatis Series: Architecture and Civil Engineering, Vol. 12, n.2/

2014.

Page 38: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

35

Jodidio Philip, Architecture Now! L'architecture d'aujourd'hui, Ed. Taschen 2002.

Jones, Edgar. Industrial Architecture in Britain, 1750-1939. Ed. Facts on File, New York 1985.

K

Karl-Ernst-Osthaus-Museum Hagen und Kaiser-Wilhelm-Museum Krefeld: Das Schöne und der Alltag - Deutsches

Museum für Kunst in Handel und Gewerbe. Ausstellungskatalog. Ed. Pandora Snoeck-Ducaju & Zoon, Gent 1997.

Kartasov K.I., VsakovI. A., KimI I. Calea perfecţionării soluţiilor arhitecturale a construcţiilor industriale. Moscova,

1967.

Kedrov B. Bociarov T., Sergheev K. Ştiinţa modernă şi problemele organizării centrelor ştiinţifice. Arhitectura

S.S.S.R. 1/1969. Traducere C.D.C.A.S.

Kendall M.G. Rank correlation methods. Londra, 1948.

Kenzo Tange. Entwurffür die planung der Stadt Tokio. În: Bauen Und Wohnen VII/1962.

Kerstin Renz: Industriearchitektur im frühen 20. Jahrhundert. Das Büro von Philipp Jakob Manz, Deutsche Verlags

Anstalt, München 2005.

Ketoff S. L'homme et la machine, in: L'Architecture d'aujourd'hui. IX/1967.

Kim I. Problemele calitative ale arhitecturii industriale. În: Arhitectura S.S.S.R., n.VII/1967. Traducere C.D.C.A.S.

Kofman F., Conscious Business, Sounds True, Colorado, 2006.

Krasnicov M. Iluminatul dinamic în culori (U.R.S.S). Traducere C.D.C.A.S. 1966.

Krüder W. Consecinţe constructive ale tehnicii de calcul, București

L

Laborde Marie-Françoise, Architecture industrielle, Ed. Parigramme, 2003

Lambert A., Corporate Identity and Facilities Management, Facilities, vol. 7, n.12/1989.

Laverty K.J., Economic Short-Termism: The Debate, the Unresolved Issues, and the Implications for Management

Practice and Research, Academy of Management Review, vol. 21, n.3/1996.

Le Corbursier. Les trois etablissements humains. Les Editions de Minuit, Paris, 1965.

Le Corbusier, Urbanisme, Editura Cres, Paris 1924.

Leontiev A. N., Psihologia muncii în producţia modernă. Factorul psihic în ansamblul sistemelor automate. În:

Scînteia, 23 X 1968.

Lord Bowden, Unele probleme legate de dezvoltarea ştiinţei în lumea modernă. În: Le Progres Scientifique

111/1967. Buletin I.D.T. 3/1968.

Lutov N., Retinski V. Sistemul automatizat al proiectării. În: Arhitectura S.S.S.R., VI/1968, TraducereC.D.C.A.S.

M

Maizza A., Iazzi A., Trio O., Gravili S., La fiducia nelle relazioni Impresa-Banca: quali conseguenze sullo sviluppo

territoriale?, Sinergie Referred Conference Proceeding 2012.

Maizza A., Impresa, territorio, competitività: riflessioni e prospettive di ricerca, Sinergie, n. 90. 2013.

Mantengoli V., Nardini al fianco dell’arte. «Un dovere sostenere la cultura», 2013.

Marginson D., Mcaulay L., Exploring the Debate on Short-Termism: A Theoretical and Empirical Analysis, Strategic

Management Journal, vol. 29, n.3/2008.

Mari C., Metodi qualitativi di ricerca: i casi aziendali, Giappichelli, Torino 1994.

Marie-Françoise Laborde, Architecture industrielle, Parigramme, 2003

Mark Jarzombek, Joseph August Lux: Werkbund Promoter, Historian of a Lost Modernity, Journal of the Society of

Architectural Historians 63/1, June 2004.

Markus Otto, Karl Plastrotmann, Lars Scharnholz, Ilija Vukorep: Industriebau als Ressource, Jovis, Berlin 2009.

Maroy J. P., Courtieux G., Billon R., Levasseur C., Camboulive M. Studii şi articole. În: Techniques et architecture,

n.4, mai 1971.

Page 39: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

36

Martens S. Metodă simplificată de determinare a eficienţei economice. În: Buletin Tehnic R.P.R. n1/1965.

Traducere C.D.C.A.S., 5783.

Martin Henry B. L'evolution de l'ilumination industrielle. În: Electricite, n.243/1957.

Masi F., Fabbricati industriali, in Casabella, n.110/1937.

Mathieu, C., Les Établissements Schneider et les Expositions universelles, Paris, Éd. Fayard et RMN, 1995.

Maurer H. und Maurer T., Neue Industriebauten, Verlag Otto Maier, Ravensburg 1954.

Mauss M., Saggio sul dono, Einaudi, Torino 2002.

Mănescu M. Preocupări cu privire la tehnica de elaborare a metodelor cibernetice în economie. În: Probleme

economice.

McGowan, F.; Radosevic, S.; and Tunzelmann, N. von. Emerging Industrial Architecture in Europe. Hoboken:

Taylor and Francis, 2004.

Mehrabian A., Russell J.A., An Approach to Environmental Psychology, MIT Press, Cambridge, 1974.

Melewar T.C., Karaosmadoglu E., Paterson D., Corporate Identity: Concept, Components and Contribution,

Journal of General Management, vol. 31, n.1/2005

Melewar, T.C., Jenkins E., Defining the Corporate Identity Construct, Corporate Reputation Review, vol. 5, n.1/

2002.

Melis A., Gli edifici per le industrie, Ed. Lattes, Torino 1953.

Middleton R. e Watkin D., Architettura dell’Ottocento, Ed. Electa, Milano 1977.

Milliman R., Fugate D., Atmospherics as an Emerging Influence in the Design of Exchange Environments, Journal

of Marketing Management, vol. 3, n.1/1993.

Mills E. D. Industrial Buildings. Editura Leonard Hill, Londra, 1967.

Mills E.D., The Modern Factory, Architectural Press, London 1959.

Minnucci G., Architettura industriale, in «Architettura e Arti decorative», anno V (1925).

Minnucci G., Architettura Industriale, in Architettura e arti decorative, anno V (1925).

Miron Mislin: Industriearchitektur in Berlin 1840-1910, Wasmuth, Tübingen 2002

Moisescu Anton, Estetica localităţilor. (Estetica vieţii cotidiene). Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966

Morandi C. (a cura di), Alla scoperta dell’archeologia industriale, Ed. Cleup, Padova 2010.

Morasso V. e Guarneri L., Architettura industriale, Ed. Görlich, Milano 1958.

Morris W., Architecture, Industry & Health, London 1902.

Mosco V.P., Ecco la nuova era della corporate architecture: dall’edificio-monumento all'edificio-paesaggio, Edilizia

e Territorio, 20 marzo 2012.

Mumford L., The City in History, Ed. Etas Kompass, Milano 1967.

Munce F. J. Industrial Arhitecture, Editura F. Dodge, New York, 1960.

Munce J.F., Industrial Architecture, Dodge Corp., New York 1960.

Murgescu S., Ştiinţa contemporană şi cooperarea internaţională, în: Lupta de clasă, 5,1967.

N

Nagel S. und Linke S., Industriebauten, Bertelsmann Fachverlag, Gütersloh 1972.

Nagel S., Limke S. D.B.Z. Industriebauten, Gutersloh, 1969.

Negri A., Negri M., L’archeologia industriale, Casa Editrice G. D’Anna, Messina-Firenze 1978.

Nekrasov N. Eficacitatea economică a amplasării forţelor de producţie. Economicescaia gazeta, 1966. Traducere

C.D.C.A.S.

Neupert R. Teoria localităţilor centrale. În: B.I.T., IV/1969.

Nicolaev I. Fonction-forme. În: Architecture, Formes, Fonctions. Ed. Krafft, Lausanne 1966.

Nicolaev I. Oraşul şi industria. În: Arhitectura S.S.S.R. Traducere C.D.C.A.S., T 2364. Osborn F., W. Wittek A. The

New Towns. Ed. Thames and Houston, London 1962.

Page 40: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

37

Nicolaeva V. I. Organizarea din punct de vedere arhitectural a locului de muncă. Traducere C.D.C.A.S., 6704/1.

Novara F., Rozzi R., Garruccio R., Uomini e lavoro alla Olivetti, Mondadori, Milano 2005.

O

Ory, P., L’expo universelle, Bruxelles, Éd. Complexe, 1989.

Osipov G. L. Combaterea zgomotului în încăperile de producţie. Traducere C.D.A.C.S., 6704/g

Ossenberg H. und Elsässer K., Bauten der Lebensmittel Industrie, Hoffmann, Stuttgart 1954.

P

Pagano G., Civiltà industriale, in: Casabella-Costruzioni, n.175/1942 a.

Pagano G., Decalogo agli industriali, in: Casabella-Costruzioni, n. 175, 1942 b.

Palmer M., Neaverson P., Industrial Archaeology: Principles and Practise, Ed. Routledge, New York 2012.

Parisi R., Fabbriche d’Italia. L’architettura industriale dall’Unità alla fine del Secolo breve, Ed. Franco Angeli, Milano

2011.

Pawlowski C., Tony Garnier: le radici del funzionalismo, Faenza 1976.

Pelissier, Reichen et Robert, Architectures contextuelles, Paris, Éd. Le Moniteur, 1993.

Pentland B.T., Building Process Theory with Narrative: From Description to Explanation, Academy of Management

Review, vol. 24, n. 4, 1999.

Peredo A.M., Mclean M., Social entrepreneurship: A critical review of the concept, Journal of World Business, vol.

41, 2006.

Peter Schirmbeck (Hrsg.): Route der Industriekultur. 40 Stationen zwischen Bingen und Aschaffenburg, Nest,

Frankfurt am Main 2003.

Petrov P., Cu privire la unele probleme legate de amplasarea întreprinderilor industriale din Bulgaria. Traducere

C.D.C.A.S., VIII/1967.

Petz R., Amplasarea concentrată a întreprinderilor industriale. Magyar Epitoipar, X/1968. Traducere C.D.C.A.S.,

7636/c.

Pevsner Nikolaus, L’architettura moderna e il design, Ed. Einaudi, Torino 1969.

Philip Jodidio, Architecture Now! L'architecture d'aujourd'hui, Ed. Taschen 2002.

Portoghesi Paolo, Dizionario di Architettura e Urbanistica, Istituto Editoriale Romano, Roma 1969.

Posohin N. V., Baranov l.M., Rodin B. S. Arhitekture za 50 let - Moscova 1968.

Powell, K., L’architecture transformée: réhabilitation, rénovation, réutilisation, W.O. Desmond (trad.), Paris, Éd. Du

Seuil, 1999.

Pradel, J-L., La réinvention d’un lieu, Connaissance des Arts, hors série n.65/2001.

Puglisi M., Archeologia industriale e letteratura, in Archeologia industriale e scuola, Manzuoli Editore, Firenze 1989.

Pradel, J-L., La réinvention d’un lieu, Connaissance des Arts, hors série n.65/2001

Putnam R., Bowling alone, Ed. Simon & Schuster, New York 2000.

Putnam R.D., Making democracy work, Princeton University Press, Princeton, 1993.

Rados K., Ipartelepelek ipitlszte, R.P.U., 1967.

R

Radoş C. Epiteszeti szempontok az ipartelepelek telepitesenel es tervezesenel. Budapesta, 1967.

Ragon Michel. Ou vivrons nous demain? Paris 1963.

Raistrick A., Industrial Archaeology: An Historical Survey, Eyre Methuen, London 1972.

Raja R., Architettura industriale, Edizioni Dedalo, Bari 1983.

Read H., Art and Industry, London 1934.

Remmert I. Condiţii de lucru igienice în construcţiile industriale. (R.P.U.). Traducere C.D.C.A.S., 7636/n.

Richard Schindler: Landschaft verstehen. Industriearchitektur und Landschafts-ästhetik. Modo, Freiburg im

Breisgau 2005.

Page 41: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

38

Riegl Alois, Le culte moderne des monuments. Son essence et sa genèse, Paris, Éd. Du Seuil, 1984.

Riessman C.K., Narrative Methods for the Human Sciences, Sage Publications, Los Angeles, 2008.

Rix M., Industrial Archaeology, in: The Amateur Historian, vol. 2, n.8/1955.

Rogers E.N., Auguste Perret, Ed. Il Balcone, Milano 1955.

Ronchetta C., Trisciuoglio M., Progettare per il patrimonio industriale, Ed. Celid, Torino 2008.

Rotems V. Planned Industrial Parks. În: B.I.T. VII/1967.

Roux Emmanuel de, Patrimoine industriel, Éditions Scala, 2000

Rudolf Fischer: Licht und Transparenz. Der Fabrikbau und das Neue Bauen in den Architekturzeitschriften der

Moderne, Verlag Gebrüder Mann, Berlin 2012.

Ruller I. Industrial Noise Control, în: The Builder, X/1962.

Ruller l. Sunetul şi arhitectura, în: Projekt, VII/1961. (R.S.C.S.). Traducere C.D.C.A.S.

S

Skvarikov V. Teoretische Grundlagen der Sovietische Stadte, în: Deutsche Architektur n.11/1968.

Saphier I., Topală E., Investiţiile şi calculul economic. Editura ştiinţifică, București 1969.

Schilling M.A., Izzo F. Gestione dell’innovazione, Ed. McGraw-Hill, Milano 2013.

Schmidt K., The Quest for Identity. Corporate Identity, Strategies, Methods and Examples, Ed. Cassell, Londra

1999.

Schmitt B.H., Customer Experience Management, Ed. Wiley & Sons, New Jersey 2003.

Schmitt B.H., Experiential Marketing, in: Journal of Marketing Management, vol. 15, n.1-3/2018.

Schmitt B.H., Experiential Marketing: How to Get Customers to Sense, Feel, Think, Act And Relate to Your

Company and Brands, The Free Press, New York 1999.

Schreiber J. J. S. Le defi americain. Ed. Denoel, Paris 1967.

Schrœder-Gudehus, B. et Ramussen, A., Les fastes du progrès: le guide des expositions universelles 1851-1992,

Paris, Flammarion, 1992.

Schwartz K. Consideraţii asupra prognozelor de populaţie. Raumforschung und Raumordnung Köln. C.D.C.A.S.D.

6865.

Schweitzer P. Orientări noi în proiectarea birourilor. Berlin, 1968. Traducere C.D.C.A.S., 4067.

Sciarelli S., Economia e gestione dell’impresa, Cedam, Padova 1997.

Semplici S. (a cura di), Un’azienda e un’utopia: Adriano Olivetti 1945-1960, Ed. Il Mulino, Bologna 2001.

Siggelkow N., Persuasion with Case Studies, Academy of Management Journal, vol. 50, n. 1/2007.

Sirmunski M. M. Geografia economică ca ştiinţă. Moscova 1968.

Solomon Z. Caractere specifice ale arhitecturii industriale, Editura tehnică 1960.

Solomon Z., Adler L., Enache C., Culoarea in arhitectură, Editura tehnică 1960.

Spangenberg E., Crowley A., Henderson P., Improving the Store Environment: do Olfactory Cues Affect

Evaluations and Behaviors?, Journal of Marketing, vol. 60, n.2/1986.

Stake R.E., Multiple Case Study Analysis, The Guilford Press, New York 2006.

Steinbrich K. Planificarea în viitor ca sarcină politică. În: Bauen und Wohnen, III/1968. Traducere C.D.C.A.S.

Sumnaia I., Smolar I., Problemele proiectării noilor oraşe ale ştiinţei. În: Arhitectura S.S.S.R., XI/1969. Traducere

C.D.C.A.S.

Svitel M., Vasko J., Projekt R. În: R.S.C.S. Investicni vystavba, XI/1968.

T

Tafuri Manfredo e Dal Co Francesco, Architettura contemporanea, Ed. Electa, Milano 1976.

Takacs G. Concepţia clădirilor monobloc şi universale. M. Epitoipar, X/1968.

Tardivo G., L’evoluzione degli studi sul Knowledge Management, Ed. Sinergie, n. 76/2008.

Page 42: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

39

Tardivo G., Miglietta N., Schiesari R., Battisti E., Il sistema finanziario locale come fattore di competitività e sviluppo

delle imprese. L’esperienza della Banca d’Alba, Sinergie Referred Conference Proceeding, 2006.

Taylor F.W., The Principles of Scientific Management, Harper, New York 1911, & Ed. Etas Kompass, Milano, 1967

Tilmann Buddensieg, Henning Rogge, Gabriele Heidecker, Karin Wilhelm, Sabine Bohle, Fritz Neumeyer:

Industriekultur. Peter Behrens und die AEG. Verlag Gebrüder Mann, Berlin 1979.

Tilo Richter und Hans Christian Schink: Industriearchitektur in Chemnitz. Hrsg. V. Deutschen Werkbund Sachsen,

Leipzig 1995.

Tilo Richter und Hans Christian Schink: Industriearchitektur in Dresden. Hrsg. V. Deutschen Werkbund Sachsen,

Leipzig 1997.

Toint J. Zones industrielles et urbanisme. În: La Maison, VII/1968.

Trinder B., The Blackwell Encyclopaedia of Industrial Archaeology, Blackwell, Oxford 1992.

Turley L.W., Chebat J.C., Linking Retail Strategy, Atmospheric Design and Shopping Behaviour, Journal of

Marketing Management, vol. 18, n. 1/2, 2002.

Turley L.W., Milliman R.E., Atmospheric Effects on Shopping Behavior: A Review of the Experimental Evidence,

Journal of Business Research, vol. 49, n. 2, 2000.

U

U.N. Departament of Economic and Social Affairs, The Physical planningof Industrial Estates. New York, 1963.

UNIDO. Seminar Minsk, în: Regional Industrial Planning, 1968.

Ustinov A. G. Estetica industrială şi stadardizarea culorilor. (U.R.S.S.) Traducere C.D.C.A.S, 1966.

Utz e Campazzi, Fabbricati e impianti industriali moderni, Milano, 1926.

V

Vasilescu Sorin, Dicționar al arhitecțior moderni și contemporani, Ed. UAUIM, București 2004

Vasilescu Sorin, Istoria arhitecturii moderne, Ed. UAUIM, București 2018

Vieira V.A., Stimuli-Organism-Response Framework: A Meta-Analytic Review in the Store Environment, Journal of

Business Research, vol. 66, n. 9, 2013.

Voce: Architettura Industriale di Roberto Marino, nella Enciclopedia Treccani (ediz. 1935).

Voce: Peter Behrens nel D.A.U., Ed. Istituto Editoriali Romano, Roma 1968-69.

W

Weawer R. C. Criza mondială a urbanizării. Situaţia în ţările în curs de dezvoltare și în U.S.A. IFHP, S.U.A. nr. 3-

4/1968. B.I.T. 4/1969.

Whitney Fr. Proiectarea clădirilor de cercetare în industrie. În: Engineering News Record, 22/1960. Traducere

C.D.C.A.S.

Wild F., Factories, Van Nostrand, New York 1972.

Winter John. Industrial Architecture: A Survey of Factory Building. London: Studio Vista, 1970.

Sabine von Bebenburg (Projektleitung): Route der Industriekultur Rhein-Main, hrsg. Von «Kulturregion Frankfurt

Rhein-Main», Societäts-Verlag, Frankfurt am Main 2006.

Woodside A.G., Wilson E.J., Case Study Research Methods for Theory Buildin, Journal of Business & Industrial

Marketing, vol. 18, n. 6/7, 2003.

Wright Frank Lloyd, The Dissapearing City, When Democracy Build, Living City. În: Horizon Press, New York1955.

Y

Yin R.K., Case Study Research. Design and Methods, Ed. Sage, Thousand Oaks 2003.

Yuko Ikeda, Vom Sofakissen zum Städtebau. Hermann Muthesius und der Deutsche Werkbund. Modern Design

in Deutschland 1900-1927. Ausstellungskatalog. The National Museum of Modern Art, Kyoto 2002.

Z

Zahra S., Gedajlovic E., Neubaum D., Shulman J., A typology of social entrepreneurs: Motives, search processes

Page 43: Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București … · 2020. 10. 22. · 1 George Clémenceau, „Tigrul”, (Mouilleron-en-Pareds 1841 - Paris 1929) proeminent

Arh. Mihai-Constantin Murineanu - ARHITECTURA INDUSTRIALĂ

40

and ethical challenges, Journal of Business Venturing, vol. 24, n.5/2009.

Zevi Bruno, Aprendre a voir l'architecture, Les Editions de Minuit, Paris, 1966.

Zevi Bruno, Cronache di architettura, n.701, Ed. Laterza Bari 1970.

Zevi Bruno, Erich Mendelsohn, attualità del suo messaggio, Officina, Roma 1972.

Zevi Bruno, Storia dell’architettura moderna, Ed. Einaudi, Torino 1950.