Teoria generala a dreptului

Dreptul – desemneaza un ansamblu de reguli asigurate si garantate de catre stat si care au ca scop organizarea si disciplinarea comportamentului uman.In mod curent notiunea de drept se utilizeaza in 2 sensuri:

1) Dreptul = drept pozitiv: ansamblul normelor juridice in viguare dintr-o tara.2) Dreptul = drept subiectiv: ansamblul posibilitatilor fiecarei persoane de asi formula scopuri sau interese si de a si le realiza daca

sunt legale cu sprijinul statului.In privinta originii dreptului se confrunta 2 conceptii:

a) O conceptie majoritara potrivit careia dreptul a aparut odata cu statul fiindca numai statul ia putut pune la dispozitie organe specializate de creare si aplicare a legilor.

b) O conceptie minoritara potrivit careia dreptul a aparut inaintea statului.Crearea si aplicarea dreptului sunt influentate de mai multe categorii de factori:

Prima categorie de factori care influenteaza asezarea si aplicarea dreptului sunt factorii care influenteaza cadrul natural. Dreptul este influentat de factori geografici,demografici biologici.

O alta categorie de factori de influentare ii reprezinta cei care formeaza cadrul social politic (avem in vedere domeniul economic, politic, anumite structuri, organizatorice cum ar fi grupurile de interese, presiune sau sindicatele).De asemenea chiar factorul uman este un factor de influentare a dreptului.Esenta dreptului consta in vointa generala oficializata ( esenta dreptului consta in vointa majoritatilor cetatenilor exprimata in legi).Tipuri de drept:

o In functie de specificul oranduirilor sociale in istorie au existat:- Dreptul sclavagistDreptul feudal,Dreptul capitalist- Dreptul socialist

o Din punc de vedere ai nivelului si specificului culturii juridice avem:- Familia dreptului romano-german- Dreptul statelor europene cu axceptia Mari Brinanii- Dreptul anglo-saxon (specifice Mari Brotanii si SUA)- Familia dreptului musulman- Familia dreptului din extremul orient, dreptul comunistilor europeni.

Principiile generale ale dreptului – sunt ideile conducatoare ale continentului tuturor normelor juridice. Aceste principii coordoneaza aplicarea si crearea dreptului si mai ales perfectionarea acestora.Interprincipiile dreptului enumeram:

- Democratia,Egalitatea,Libertatea,- Responsabilitatea

Prin aceste principii sunt importante pentru dreptul civil si pentru ca ele inlocuiesc „ tacerea legii” in formularea hotararilor.

Functiile dreptului

Functiile dreptului sunt acele directii fundamentale de actiune ale mecanismului juridic.1) Functia de institutionalizare (asigura cadrul de functionare legal a statului).2) Functia de conservare, aparare si garantare a valorilor fundamentale ale societatii (acest sens ocroteste dreptul si garanteaza ordinea

constitutionala, proprietatea si in general individual si rolul lui in societate).3) Functia de conducere a societatii (dreptul este mijlocul de eficace de conducere a societatii deoarece beneficiaza de avantajul

constrangerii).4) Functia normativa este functia cea mai importanta a dreptului aceea de a normei juridice.

Norma juridica- este o regula generala si obligatorie de conduita al carui scop este sa asigure ordinea sociala si care poate fi aplicata chiar si

prin constrangere.Trasaturile normei juridice:

- norma juridica are caracter general si impersonal ( deoarece norma juridica trebuie sa reprezinte un etalon de conduita si trebuie sa se adreseze difuz tuturor).Mentionam:

a) In ciuda caracterului general si impersonal sunt posibile norme care nu se aplica pe tot teritoriul tarii. O alta exceptie de la caracterul general si impersonal o constituie normele juridice care reglementeaza conduita unor organe unipersonale.

Ex: legea care reglementeaza presedentia Romaniei,legea curtii constitutionale.b) Normele au caracter tipic (normele juridice se adopta intr-o forma standardizata).c) Norma juridica este un raport intersubiectiv ( norma juridica este de fapt un raport intre oameni).

d) Obligativitatea ( toate normele juridice sunt obligatorii la fel de obligatorii indiferent de domeniul in care se aplica sau de forta juridica a normelor respectiv).

1

Strctura normei juridice:In privinta normelor juridice vorbim de 2 tipuri de structuri:

- o structura logica (formala)- o structura tehnica ( redactionala)

Structura logica a normei juridice reprezinta partea interna a unei norme, partea statica si stabila a ei. Din punct de vedere a structurii logice norma are: - ipoteza

- s1) Ipoteza. In ipoteza sunt descrise imprejurarile in care norma intra in actiune precum si persoanei careia se adreseaza. Ipotezele sunt

fie determinate sau relativ determinate (subanteles).2) Dispozitia - reprezinta continentul normei juridice, drepturile si obligatiile pe care norma le impune.

In functie de continentul sau o norma poate:Sa ordone un comportamentSa interzicaSa permita.

3) Sanctiunea – reprezinta urmarile nefavorabile ce survin ca urmare a nerespectarii ipotezei sau dispozitiei. De regula sanctiunea este negativa.

Societatea nu urmareste insa aplicarea unei norme cu ajutorul sanctiunii ci mai curand prin executarea de buna voie a normei.Clasificarea sanctiunilor: Dupa gradul de determinare avem:

- Sanctiuni determinate,Sanctiunea relativ determinate,Sanctiuni alternative- Sanctiuni cumulative

Dupa ramura de drept careia apartin, sanctiunile sunt:- Civile,Disciplinale ( dreptul muncii),Administrative,Financiare,Penale

Dupa natura lor, sanctiunile sunt:- Privitoare la patrimoniul persoanei- Privitoare la drepturile persoanei ( decaderea din drepturi)- Privitoare la actele persoanei (nulitatile)- Privitoare la persoane ( privarea la libertate).

Structura tehnico legislativa a normeiStructura tehnico legislativa e structura externa a normei si are in vedere modul in care a fost redactata.In acest sens normele pot fi redactate bine sau defectos iar calitatea redactarii depinde de:- talentul si componenta autorilor- de contextul special- de evenimentele neprevazute ce se petrec in timpul redactarii.Clasificarea normelor juridice se face in functie de urmatoarele criterii:

A) In functie de criteriul ramurii de drept avem urmatoarele tipuri de norme juridice: Norme de drept civil Norme de drept penal Norme de drept administrativ Norme de drept comercial etc.

B) In functie de criteriul fortei juridice ( adica a puterii modificatoare ) avem urmatoarele tipuri de acte normative: Legile (sunt actele normative cu forta juridica suprema). Ordonantele de guvern (sunt acte normative delegate cu forta egala cu a legii). Hotararile de guvern ( sunt acte de executare a legii). Decretele prezidentiale. Ordinele si instructiunile ministrilor. Hotararile consiliilor locale. Ordinele prefecturii . Dispozitiile primarului.

C) Dupa criteriul structurii logice avem 2 tipuri de norme juridice: Norme complete ( marea majoritate a normelor juridice sunt complete) Norme incomplete care la randul lor sunt de 2 feluri:

o Norme incomplete de trimitere(ele se completeaza cu norme preluate din acte normative existente).o Norme incomplete in alb (ele trebuie sa fie complete cu dispozitii din alte acte normative care urmeaza sa apara, dar nu

au aparut inca).

2

D) Conform criteriilor sferei de aplicare avem urmatoarele tipuri de norme: Norme generale (au sfera cea mai larga de aplicatibilitate pentru domeniul respectiv). Unele norme juridice dintr-o ramura devine chiar

prin generalitatea lor dreptul comun si pentru alte ramuri de drept.ex: codul civil este drept comun si pentru dreptul comercial, dreptul familiei, dreptul muncii etc.

Norme speciale sunt valabile pentru sfera restransa de relatie derogand de la dreptul comun. In domeniul aplicarii normele speciale au prioritate in fata normelor generale.

Normele de exceptie le completeaza pe primele 2 fara ca exceptie sa aduca atingerii de drept. Din punct de vedere al aplicarii ele au un regim restructiv ( ele sunt normele de stricta interpretare).

E) In conformitate cu criteriul gradului incidentei (intensitatii) reglementarii distingem 2 categorii de norme: Norme-principii (cardinale). Celelalte norme considerate drept mijloace normative de aplicare a normelor – principii.

F) Conform criteriului modului de reglementare a conduitei avem urmatoarele categorii de norme juridice: Norme cu enerative ( sunt norme care ordona , care obliga subiectul sa savarseasca o anumita actiune. Norme prohibitive ( obliga subiectul sa se abtina de la savarsirea unor actiuni). Norme permisive ( ele nici nu obliga, nici nu interzic o anumita conduita ci o lasa la aprecierea subiectului. Aceasta nu inseamna ca

permisiunea legii da dreptul la incalcarea ordinii juridice). Exista o categorie speciala de norme numite norme supletive. Acestea la origine au fost norme permisive dar care sau transformat in

norme obligatorii deoarece subiectul nu sa folosit de permisiunea si sa acordat.Mentionam ca normele onerative si prohibitive se mai numesc si norme imperative si ele sunt specifice dreptului public in vreme ce normele permisive sunt specifice dreptului privat. Normele organizatorice – sunt o categorie speciala de norme care reglementeaza organizarea institutiilor publice. In continutul lor

ele cuprind reglementari , ele privind modul de infiintare a institutiilor, scopurile si incompetentele institutiile relatiile acestora cu alte institutii.

Norme de pedepsire si de stimulare – aceste norme se datoreaza faptului ca sanctiunile pot fi negative (cele mai multe cele care pedepsesc) si sau pozitive (cele care prevad mijloace de cointeresare cum at fi premile in bani, medaliile etc.)

Actiunea normei juridice

Normele juridice sunt adoptate in vederea aplicarii. Coordonatele actiunii normei juridice vor fi deci timpul, spatiul si persoana.Asadar in principiu o norma actioneaza:

- pe timp nedeterminat- intr-un spatiu dominat de teritoriul de stat- actioneaza asupra persoanelor care se afla pe teritoriul de stat.

Actiunea in timp a normei juridiceTimpul defineste durata normei, rezistenta ei pentru ca oricat de bine ar fi construita orice norma juridica se uzeaza si trebuie inlocuita. Asadar normele juridice se succind in timp si coexistenta.Succesiunea in timp a normei juridice precum si coexistenta lor in spatiu sunt coordonate de anumite reguli.Actiunea in timp a normei juridice are 3 momente importante:

- intrarea in viguare a normei juridice- actiunea normei juridice- iesirea din viguare a normei juridice.

A) Intrarea in viguare a normei juridice - este importanta deoarece din momentul intrari in viguare norma este obligatoriu de respect. Normele intra in viguare:a) Cele mai multe la 3 zile de la publicarea in monitorul oficial.b) Norma intra in viguare la o data ulterioara publicarii ci data prevazuta expres in textul normei.c) Unele norme intra in viguare la data comunicarilor.

De la regulile intrarii in viguare ale normei exista 2 exceptii:Normele se considera ca nu intra in viguare pe acea parte a teritoriului care din motivele de forta majora a ramas izolata de restul

tarii.Exceptie mai fac si unele conventii comericiale sau civile.

B) Principiile actiuni in timp a normei juridice.Din momentu intrarii in viguare norma devine activa si actioneaza numai pentru viitor. Prin urmare principiile actiuni in timp a normei juridice sunt: Norma juridica nu retroactiveaza (nu-si extinde efectele asupra raporturilor nascute inaintea intrarii sale in viguare). Normele juridice nu ultraactioneaza (nu-si extinde efectele si dupa iesirea sa din viguare).

Principiul nerotroactivitatii legii este de obicei prevazut expres in coduri, legi chiar constitutii. Exista 3 exceptii de la acest principiu: Principiul legi penale mai favorabile (mitior Lex):infractorului i se aplica norma penala cea mai favorabila. Normele juridice cu caracter interpretativ fac corp comun cu norma juridica interpretata. Exista si o retroactivitate expresa a normei juridice (utilizata in general in legile preparatorii).

3

Si de la principiul neultraactivitatii legii exista o exeptie: normele juridice cu caracter temporar sau exceptional produc efecte si dupa iesirea lor din viguare tocmai pentru ca faptele sa nu ramana nepedepsit iar cel vinovat sa nu se sustraga de la pedeapsa terciversand produsul.

C) Iesirea din viguare a normei juridice. In principiu normele sunt elaborate pe termen limitat numai ca trecerea timpului determina invechirea normelor in inlocuirea lor cu altele noi.

Sunt 3 modalitati de iesire din viguare a normei: Ajungerea la termen unele norme sunt adoptate doar pentru un termen anume. Cand se ajunge la acest termen legea iese din

viguare. Deseutudinea este situatia unei norme care desi formal este in viguare nu se mai aplica fiindca sau schimbat conditiile. Abrogarea legii : este cea mai importanta si utilizata modalitate de iesire din viguare.

Abrogarea este de 2 feluri:1) Ablogarea expresa

Expresia directa. In noul act normativ se prevede in mod explicit cea ce actele normative se abroga prin intrarea in noul act normativ.

Expresia indirecta. Se face prin prevederea in noul act normativ ca prin intrarea lui in viguare se abroga orice alta dispozitie contrara.

Tacita sau implicita. Noul act normativ nu prevede nimik cu privire la vechiul act normativ dar da o reglementare diferita (reiese implicit vechiul act normativ iese din viguare).

Un rol important il are uneori suspendarea unui act normativ ; aceasta are loc insa pe o durata determinata si pentru cauze strict determinate si in dreptul international functioneaza institutiile abrogarii tratatelor.

Institutia abrogarii tratatelorAbrogarea tratatelor poate fi:

- Expresa (fie prin acord abrogativ al partilor , fie prin retragere unilaterala dintr-un tratat)- Tacita (cu ocazia sucesiunii tratatelor).

Actiunea normelor juridice in spatiu siasupra persoanelor

O lege actioneaza in principiu asupra teritoriului statului care a adoptat-o, exista o exceptie de la acest principiu si anume extrateritoritalitatea legii. Legea isi prevede efectul si dincolo de granitele tarii in urmatoarele situatii:

Se aplica pe teritoriul misiunilor diplomatice si consulare ale Romaniei din strainatate.Legea nationala isi prelungeste actiunea si la bordul navelor si acronavelor tarii respective, aflate in ape teritoriale straine. Legea

nationala se aplica asupra tuturor persoanelor aflate pe teritoriul tarii.Cetatenii acelei tari precum si cetatenii straini aflate pe teritoriile tarii.

Persoanele straine aflate pe teritoriul unei tari li se poate aplica urmatoarele regimuri juridice: Regimul juridic national (persoanei straine li se recunosc aceleasi drepturi ca si ale cetatenilor tarii straine). Regimul juridic special (strainilor li se acorda doar anumite drepturi prevazute in acorduri nationale si este un regim restrictiv). Regimul natiunii celei mai favorizate.

Statul acorda cetateanului strain aceleasi drepturi pe care le-a acordat cetatenilor unui stat favorit.

Partile constitutive ale unui act normativ(legea)

O lege este alcatuita din urmatoarele parti componenete:1) Expunerea de motive – nu este o componenta obligatorie. Ea se utilizeaza doar pentru actele normative de mare importanta. In

expunerea de motive legiuitorul prezinta actul normativ respectiv, conditiile care au dus la adoptarea lui precum si scopurile actului normativ.

2) Titlul – este componenta obligatorie u unei legi pentru ca este elementul de identificare. Aceasta trebuie sa fie scurta si sugestiva.3) Preambulul – nu este obligatoriu. Reprezinta o introducere in legaturi cu motivatia social politica a adoptarii legii respective. Se

foloseste doar la legile de importanta deosebita.4) Formula introductiva – este obligatorie si cuprinde temeiuri constitutional sau legal pe baza caruia s-a dat respectiva lege precum

si institutia care a adoptat-o.5) Dispozitiile generale- cuprind prevederile prin care determina obiectul legii,scopul legii, domeniul pe care legea il urmeaza sa il

reglementeze; uneori in dispozitiile generale sunt definiti anumiti termeni din lege.6) Dispozitiile de continut – ele reprezinta continutul propriu al actului normativ in care sunt cuprinse:

- Comportamentul cerut de norma- Sanctiunea datorita nerespectarii comportamentului

7) Dispozitiile finale si tranzitorii – ele cuprind prevederi referitoare la :- Intrarea in viguare a normei

4

- Modalitatea de punere in aplicare a legii- Relatiile cu alte legi deja existente.

8) Anexele – ele nu sunt obligatorii dar atunci cand exista factor comun cu legea respectiva si au aceasi forta juridica.Anexele pot sa cuprinda:

- Organigrama,Tabele,Schite,Statistici.

Elementele de structura a actului normativ

Elementul structural de baza al carui act normativ este articolul. Continutul unei legi este redat in articol. De regula articolul contine o dispozitie de sine statatoare (o norma daca actul normativ este bine facut). Sunt insa si situatii in care continutul unei norme este cuprins in mai multe articole. Articolele unei legi trebuie sa se afle intr-o legatura stransa iar structurarea pe articole sa se faca intr-o ordine de expunere logica.Mentionand urmatoarele:

a) Uneori articolele se subdivid in paragrafe si alineate.b) Articolele se numeroteaza cu cifre arabe; de obicei paragrafele si alineatele nu se numeroteaza.c) Pentru actele normative care modifica reglementari din alte acte normative se utilizeaza numerotarea cu cifre romane.d) Pentru actele normative de mare importanta cum sunt constitutiile si codurile, articolele au si note marginale care redau sintetic

continutul articolului respectiv.e) Introducerea de articole noi fara schimbarea numerotarii se face prin utilizarea de indici.f)Pentru o mai buna sistematizare se pot grupa in sectiuni, capitole,titluri. Unele coduri se organizeaza si pe parti(parte speciala si

generala). Sectiunile,capitolele si titlurile au domenii.

Tehnica sistematizarii actelor normativeVarietatea actelor normative impune sistematizarea lor adica organizarea lor prin criterii precise. In acest fel sistematizarea realizeaza o simplificare adica o reducere si o concentrare a reglementarilor.Sunt utilizate 2 forme de sistematizare:

A) Incorporarea – este forma inferioara de sistematizare in care sunt utilizate criterii exterioare precum:- Criteriul cronologic (anul aparitiei)- Criteriul alfabetic- Criteriul ramurii de drept

Incorporarea este de 2 feluri: Incorporarea oficiala este realizata de organele de stat. De ex: colectiile sau culegerile de acte normative pentru elaborarea carora se

combina criteriul cronologic cu criteriul fortei juridice a actului. Incorporarea neoficiala care este realizata de persoanele particulare in forma indrumarilor legislative.

Precizam ca in continutul incorporarilor nu se prelucreaza materialul normativ si nu se opereaza modificari juridice colectate. Se admite doar corectarea erorilor materiale si a greselilor de ortografie.

B) Codificarea este forma superioara de sistematizare care presupune reunirea intr-un singur cod (o mega lege) a tuturor normelor juridice apartinand aceleasi ramuri de drept. Prin urmare codificarea implica o activitate complexa de prelucrare indepartarea normelor perimate completarea lacunelor, inovatie legislativa, ordonare logica a materialelor normative.

Codul astfel realizat are forta juridica a unei legi. Din punct de vedere istoric sistematizarea a inceput in dreptul roman, ca incorporare. Primul cod civil a fost adoptat in Franta in 1804. In Romania primul cod civil a fost in 1865.

Realizarea dreptului

Desemneaza procesul de transpunere in viata a continutului normelor juridice in care normele fie se executa de buna voie de catre cetateni (marea majoritate) fie se aplica prin constrangere celor ce nu vor sa execute benevol de catre organele special abilitate.

a) Realizarea dreptului prin executarea de buna voie a legilor si respectarea acestora:- Inseamna conformarea fata de conduita fixata prin lege- Statul are obligatia sa popularizeze legea- Este modalitatea cea mai simpla si cea mai utilizata de realizare a dreptului.

b) Realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de catre organele de stat. Organele de stat care aplica legea sunt purtatoare ale puterii de stat, asadar actele de aplicare a legi sunt acte de putere cu caracter individual, utilizate asupra celor care nu vor sa respecte benevol legea.

Procesul de aplicare a legii are urmatoarele faze:

5

1) Stabilirea starii de fapt insemna cunoasterea circumstantelor cauzei respective. Pentru a se adopta un act de aplicare intemeiat organul de aplicare trebuie sa posede informatii veridice,drept pentru care:

- Consulta documente oficiale- Asculta martorii- Recurgeri la reconstituiri- Se utilizeaza rezultatele unei cercetari stiintifice.

2) Alegerea normei de drept. Dupa stabilirea imprejurarilor trebuie stabilita si legea care sa permita incadrarea juridica a faptei respective. La identificarea legii aplicabile trebuie verificate totodata:

- Autenticitatea legii- Forta juridica a normei- Verifica raporturile legii respective cu alte legi determina continutul exact al legii in cauza.

3) Interpretarea normelor juridice – lamurirea si concretizarea continutului normei care urmeaza sa fie utilizata.4) Elaborarea si emitarea actului de aplicare – aceasta se refera intodeauna la un caz concret si trebuie sa indeplineasca anumite

conditii de forma.

Interpretarea normelor juridice

Interpretarea normei juridice - are in vedere stabilirea intelesului exact al normei .Felurile interpretarii normelor juridiceExista 2 feluri de interpretari:

- Una oficiala (obligatorie)- Una neoficiala care este facultativa (neobligatorie).

1) Interpretarea oficiala este realizata de catre organele de stat care au atributii fie in domeniul elaborarii legii fie in domeniul aplicarii ei.Sunt 2 tipuri de interpreatari oficiale:a) Interpretarea autentica : actele normative sunt uneori interpretate prin acte interpretative elaborate de acelasi organ care a

elaborat si actul normativ interpretat.b) Interpretarea cazuala: este o interpretare de caz, realizata fie de organele judecatoresti fie de organele administrative . Aceasta

interpretare este obligatorie numai pentru cazul dat.2) Interpretarea neoficiala se numeste si interpretare doctrinara deoarece de obicei este cuprinsa in doctrina. Ea ne fiind facultativa ,ea

nu are forta juridica ( reprezinta opiniile specialistilor ce pot fi evocate in procesul aplicarii legii dar nu sunt obligatorii. Tot interpretarea neoficiala este si pleduaria avocatului care poate fi luata in considerare sau respinsa de organul de aplicare fara vro motivare.

Raportul juridic- Este o legatura sociala (o relatie intre 2 parti) reglementate de norma juridica

Trasaturile raportului juridic: Raportul juridic este un raport social (deoarece se stabileste intre oameni) Raportul juridic este un raport de supra strctura (se afla in componenta supra structurii juridice) Raportul juridic este un raport de vointa: raportul juridic determina intalnirea a 2 vointe:

- Vointa statala (exprimata in legi)- Vointa subiectilor participanti).

De regula in ramurile de drept civil raportul juridic exprima vointa partilor care sunt pe pozitii egale. In ramurile de drept public esentialul vointei de stat. Raportul juridic este un raport valoric in raporturile juridice isi gasesc concretizarea valorilor esentiale ale societatii. Raportul juridic este o categorie istorica deoarece el poarta amprenta oranduirii in care este utilizat.

Subiectele raportului juridicSubiectele raportului juridic sunt subiectele de drept, sunt oamenii considerati fie individual fie grupati in forme organizate. Evident subiectul de drept poarta amprenta oranduirii sociale in care oamenii isi duc existenta.Capacitatea juridica – este premiza a calitatii de subiect de drept care desemneaza aptitudinea, recunoscuta de legile omului de a avea drepturi si obligatii publice. Prin urmare legea este acea care fixeaza legea aparitiei capacitatii juridice,intinderea capacitatii precum si continutul raportului juridic. Desigur persoanele care dispun de capacitate juridica nu se manifesta continuu ca detinator de drepturi si obligatii;ei sunt doar titularii posibilitatii (facultatii) recunoscute de lege de a avea drepturi si obligatii in viitor.

6

Capacitatea juridica este de 2 feluri:o Capacitatea juridica generala este aptitudinea de a participa ca titular de drepturi si obligatii in principiu in toate raporturile

juridice.o Capacitatea juridica speciala este posibilitatea recunoscuta de lege de a participa ca subiecte de drept in raporturi in care trebuie

indeplinite anumite conditii.Clasificarea subiectelor raportului juridic:

1) Persoana, subiect de drept – persoana ca subiect de drept este omul ca fiinta biologica. Prin urmare persoana este subiect de drept in conditii prevazute de legi. In anumite limite conform legii sau conventilor internationale, pot participa intr-o tara ca subiect de drept si cetatenii straini sau apatrizii.

2) Subiectele colective ca subiect de drep.I)Statul subiect colectiv de drept . In dreptul intern statul apare ca subiect de drept in urmatoarele situatii:

a) In raporturi de drept constitutional, statul apare ca subiect de drept- In problema cetateniei,In probleme de cetatenie

- In probleme de creare a unei federatii,In raporturile statului cu unitatile administrative teritoriale.b) In rapoturiile de drept civil statul apare ca persoana juridica; de asemenea statul apare ca persoana juridica in raporturile de

comert exterior. De asemnea statul este subiect de drept si in urmatoarele situatii:- Cu la bunurile in desherenta(mosteniri nerevendicale)- In cazul donatiilor in favoarea statului

- In cazul bunurilor fara stapan si confiscate.

II) In dreptul international: Orice stat este subiect de stat international indiferent de intindere Poporul este si el considerat subiect de drept international Organizatiile internationale pot fi considerate subiecte de drept dar cu caracter secundar si numai ca statele secundare sunt de

acord cu ei Persoanele fizice nu pot fi subiecte de drept international.

A) Organele statului – subiecte de drept - Aceste organe sunt cele ale puterii legislative, are puteri executive(administratia publica si organele justitiei).

B) Persoanele juridice- subiecte de drept O persoana juridica are o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui scop legal.Sunt pesoane juridice:

Societatile comerciale (filmele,companiile) Institutiile (institutile de invataman, sanatate si stiinta culturala); ele presteaza activitatile fara caracter economic si

functioneaza pe baza finantarii de la buget Organizatiile economice statale(organizatiile cooperative, mestesugaresti, de consum si de credit) Sunt persoane juridice si celelalte organizatii nestatale care fac parte din sistemul organizarii social politice si care in

principiu au scop nepatrimonial (sindicatele, organizatiile de tineret,uniunile de creatie).

Continutul raportului juridic- ansamblul drepturilor si obligatiilor subiectelor intr-un raport juridic determinat , drepturi si obligatii prevazute de norme

juridice.

Obiectul raportului juridic- desemneaza actiunile pe care titularul dreptului subiectiv fie le executa, fie le solicita in procesul desfasurarii raportului

juridic.

Faptul juridic- desemneaza o imprejurare care are efecte juridice. Prin urmare nu orice imprejurare este fapt juridic ci numai aceea de

existenta careia normele juridice leaga consecinte juridice. Prin urmare anumite imprejurari sunt incurajate si ocrotite de lege, altele sunt interzise.

Clasificarea faptelor juridice:Criteriul de clasificare este interventia sau neinterventia vointei umane. Astfel avem:*Evenimentele: sunt imprejurari ce nu depind de vointa umana dar ale caror rezultate produc consecinte juridice ( daca norma juridica

produce acest lucru).Ex: fenomene naturale (cum ar fi: calamitati,nasterea,moartea, curgerea timpului) si unele evenimente sociale.

*Actiunile: sunt manifestari de vointa ale omului si care produc efecte juridice pe baza legii.

7

Actiunile sunt: - licite →prevazute de lege- ilicite→neprevazute de lege

Actiunile licite savarsite in scopul producerii de efecte juridice se numesc acte juridice. Actiunile licite sunt fie obligatii ale subiectului fie permisiuni.

*Starile : sunt si ele considerate fapte juridice atat starile ca manifestare a vointei(casatoria,starea de neutralitate) cat si starile care nu sunt manifestari de vointa(starea de rudenie).

Raspunderea juridica- Este obligatia persoaneai de a suporta consecintele nerespectarii unor reguli de conduita. Fiecare ramura a dreptului

cunoaste o forma de raspundere specifica. De aceea avem :a) Raspunderea civila este prevazuta de codul civil. Este fie contractuanta fie delictuala.b) Raspunderea penala se naste intre stat si infractor (reprezinta dreptul statului de a sanctiona si obligatia infractorului de a

raspunde pt fapta sa).Forme de raspundere penala:

Privarea de libertate(inchisoarea) Amenda penala Interzicerea unor drepturi Confiscarea etc.

Raspunderea disciplinara- Este valabila pentru functionarea de stat care-si incalca obligatiile de serviciu.

Se numesc iar sanctiunile sunt: Mustrarea Avertisment Reduceri de salariu Retrogradari este din functie Suspendarea din functie (perioada de ancheta) Transfer disciplinar Destituirea din functie.

Prin urmare aceste forme de raspundere au urmatoarele trasaturi:o Legalitatea raspunderii(conformarea cu legea)o Principiul raspunderii pentru vinao Prezumtia de nevinovatieo Principiul proportionalitatii (sanctiunea sa fie proportionala cu gravitatea faptei si cu circumstantele savarsirii faptei).

Conditiile (elementele) raspunderii juridice- Pentru ca raspunderea juridica sa se declanseze este necesara intrunirea urmatoarelor 3 conditii:

1) Conduita ilicita aceasta inseamna un comportament care nesocoteste o prevedere legala. Raspunderea se declanseaza nu doar in cazul unei actiuni ilicite ci si in cazul unei inactiuni cu caracter ilicit. Asadar orice conduita ilicita prezinta pericol social, dar gradul de pericol determina forme diferite de sanctionare.

2) Vinovatia este atitudinea psihica a celui ce comite o fapta ilicita fata de fapta sa si fata de consecintele acesteia. Vinovatia presupune deci libertatea vointei subiectului, caracter intentionat al actiunii sale, asumarea riscului a acestui comportament.! Prin urmare atunci cand factoru natural sau uman exclud posibilitatea subiectului de a actiona cu discernamant raspunderea juridica nu se declanseaza. Adica raspunderea juridica se exclude in cazul savarsirii unui act ilicit dar fara vinovatie.Astfel de cazuri de exceptari sunt de raspundere:

Starea de minoritate (minorul are discernamant insuficient) Donatia mentala (iresponsabilitatea) Legitima aparare Starea de necesitate Cazul fortuit Constrangerea morala (sondajul) Betia involuntara.

3) Legatura cauzala intre fapta vinovata si faptuitor trebuie sa existe o legatura cauzala directa. Insa cand evolutia stiintei si tehnicii este o legatura cauzala o insemnatate tot mai mare o au conditiile,imprejurarile care o influenteaza.

8