CHIŞINĂU-2014

CUPRINS

Introducere.................................................................................................................................3

I.Apariția și evolutia succesiunii testamentare........................................................................5

1.1 Sinteză istorică asupra instituției succesiunii testamentar……..........................................5

1.2 Evoluția testamentului pe scara istoriei...............................................................................8

1.3 Noțiuni generale privind testamentul ………………………………………….. ……......9

II. Analiza juridică a succesiunii testamentare.........................................................................17

2.1 Deschiderea succesiunii.......................................................................................................17

2.2 Condiţiile cerute pentru a putea moşteni.............................................................................18

2.3 Executarea testamentului.Împărţirea moştenirii şi

confirmarea dreptului la moştenire......................................................................................21

Concluzii............................................................................................................................................29

Bibliografie........................................................................................................................................30

Introducere

Actualitate și importanța temei. Instituţia succesiunii in dreptul civil este menită să

asigure o continuitate a raporturilor patrimoniale, mai ales a celor cu privire la dreptul de

proprietate in condiţiile in care subiecţii de drept, persoane fizice nu au o existenţă veşnică.

Instituţia succesiuni, mai ales a celei legale vine să reglementeze modul şi ordinea de

transmitere a patrimoniului persoanei fizice care se va stinge din viaţă succesorilor ei conform

gradului de rudenie şi claselor de moştenitori legali, vine să stabilească responsabilitatea acestora

faţă de datoriile defunctului astfel incat să se asigure o siguranţă juridică pentru creditorii care au

intrat în raporturi patrimoniale cu persoana care lasă moştenire.

Legea civilă reglementează şi situaţiile in care nu există moştenitori, nici legali, nici

testamentari, astfel incat patrimoniul succesoral vacant să nu rămină fără stăpan – acesta va

deveni statul in cazul moştenirii vacante, care va răspunde şi el, in limitele activului succesoral,

pentru datoriile defunctului.

Dreptul succesoral roman este temelia fundamentală a vechiului drept testamentar

romanesc. Chiar dacă acest drept a avut şi influenţe slave sau bizantine, lumea romanească a

cunoscut o organizare juridică proprie ca urmare firească a dezvoltării istorice a romanilor.

In cadrul acesteia, testamentul este una din cele mai importante instituţii de drept civil, in

legătură cu fundamentul căreia au existat mai multe opinii in literatura juridică.

Astfel, succesiunea testamentară, ca şi instituţie specială a dreptului succesoral, exprimă

libertatea fiecărei persoane de a dispune de bunurile sale pentru cauză de moarte la discreţia sa,

fără vreo limitare decat cu exceptia unor restricţii legale menite să protejeze interesele unor

persoane apropiate ca grad de rudenie sau afiliate cu defunctul şi care se află intr-o stare de

vulnerabilitate.

Scopul şi obiectivele propuse în teză. In abordarea prezentei teme realizez o deosebire

netă intre dreptul persoanei de a dispune prin testament de moștenirea sa și libertatea de a testa.

Intr-adevăr, dacă persoana dispune de bunurile aflate in patrimonial său in timpul vietii, este

normal ca acest drept de dispozitie să ii apatină și cu privire la intregul său patrimoniu, după

moartea sa. Dreptul de dispune iși are, așadar, temeiul in chiar ratiunea și existenta dreptului de

proprietate, fiind recunoscut incă din antichitate.

2

Prin intermediul testamentelor persoana care lasă moştenire va putea să pună in sarcina

moştenitorilor indeplinirea unor gratuităţi, acţiuni sau activităţi in favoarea unor anumite

persoane sau in scopuri general utile. Aceste ultime doleanţe ale testatorului au căpătat

denumirea de legate in dreptul succesoral. Dar vom vedea că testamentele nu au neapărat ca şi

scop transmiterea averii, patrimoniului testatorului, ele pot conţine şi alte dispozioţii, de

exemplu, de dezmoştenire sau de recunoaştere a unui fapt.

Practic vorbind, testamentul este o excepţie de la moştenirea legală, in sensul că se aplică

mai rar. Totodată, testamentul ca şi act juridic unilateral se deosebeşte de actul juridic de drept

comun.

Lucrarea de faţă nu admite că a epuizat absolut toate resursele existente către cercetarea

in aprofunzime a acestei teme, dar reprezintă o deschidere către acest subiect şi un punct de

plecare pentru o perfectare a legislaţiei noastre in materia testamentară.

Cuvintele-cheie ale tezei. Succesiune, testament, succesiune testamentara, succesiune

legala, moștenitori, legat, testator, testament olograf, testament mistic, testament autentic,

rezerva succesorală, de cujus, dezmoștenire, capacitate succesorală, vocație succesorală,

defunctul.

3

4