Teza License

of 74 /74
Ministerul Educaţiei şi Tineretului din Republica Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării Catedra Jurnalism Specialitatea Activitate Editorială Teză de licenţă NEGOCIEREA CONTRACTULUI DE EDITARE

Transcript of Teza License

Page 1: Teza License

Ministerul Educaţiei şi Tineretului din Republica MoldovaUniversitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale ComunicăriiCatedra Jurnalism

Specialitatea Activitate Editorială

Teză de licenţă

NEGOCIEREA CONTRACTULUI

DE EDITARE

A licenţiatei anului IIISpecialitatea Activitate Editorială

FROSINEAN VioletaConducător ştinţific

doctor conferenţiar universitarLESCU Mihai

Chişinău 2009

Page 2: Teza License

Cuprins

Introducere ...........................................................................................................

. 3

Capitolul I Dreptul asupra creţiei intelectuale

§1. Dreptul de autor, extinderea şi ocrotirea sa ......................................................... 6

§2. Dreptul editorial şi contractul de editare ........................................................... 17

Capitolul II Studiu de caz: Dreptul de autor şi contractul de

editare ............ 20

Concluzii ...............................................................................................................

39

Bibliografie ..........................................................................................................

42

Anexe ....................................................................................................................

43

2

Page 3: Teza License

Introducere

Actualitatea temei.

Astăzi întâlnim tot mai multe cazuri de încălcare a dreptului de autor. Un motiv

întemeiat din cauza căruia se reproduc operele este faptul că piaţa Republicii

Moldova nu este asigurată cu întregul spectru de producţii editoriale, muzicale,

cinematografice. Respectiv se recurge la metoda multplicării, care este cu mult mai

uşoară decât cea a creării. Iar pentru a păstra, dezvolta operele de artă autohtone va

fi necesar să le protejăm prin lege. Oamenii de artă recurg la diferite metode pentru

a-şi apăra drepturile de autor, ajungând până la instanţa de judecată. Aceasta îţi va fi

de folos doar în cazul în care opera a fost înregistrată după momentul creării sale.

Însă din cauză că instanţele locale de judecată funcţionează destul de greu şi

durează mult timp, majoritatea dintre autori renunţă, astfel nu mai poţi da de urma

celui ce a creat opera în original.

Încălcarea dreptului de autor devine un subiect tot mai accesat şi mai des

întâlnit. Tocmai din acest motiv îmi propun să studiz această temă.

Gradul de investigaţie a temei.

Dreptul de autor este reprezentat în forma scrisă sub sigla de © - copyright.

Copyright-ul este elementul care asigură oricării producţii siguranţa şi protecţia de

„piraterie”. Noţiunea de „copyright” a intrat în jargonul local în perioada post-

comunistă şi a devenit mai ales un pretext pentru cei alergici la tot ce este

occidental, i-a ajutat să se izoleze de noile realităţi şi să-şi conserve modul de viaţă.

În acea perioadă, cultura era cenzurată şi izolată de restul lumii, acum însă odată cu

apariţia noilor ideologii situaţia s-a schimbat, autorii au posibilitatea să-şi realizeze

pe deplin potenţialul creator. Această temă devine tot mai accesată, interesând din

ce în ce mai mult nu doar autorităţile, oamenii de artă dar şi persoanele fizice.

Împotriva „pirateriei” se luptă cu multă violenţă, în special în afara ţării. Drept

3

Page 4: Teza License

consecinţă muzica occidentală de calitate este eliminată de pe piaţa locală, filmele

sunt importate selectiv fiind disponibile în traducerile cu replicile originale profund

denaturate, iar ceea ce priveşte producţiile editoriale se întâmplă acelaşi lucru.

Scopul investigaţiei.

Moldovenii încearcă să multiplice, să traducă, să improvizeze lucrările de peste

hotare. Se pare că s-ar face un lucru de calitate, totuşi diferenţa este mare. Şi toate

se dovedesc a fi la preţuri exagerate. Acest fenomen nu face decât să contribuie la

procesul de asfixiere culturală şi informaţională a Basarabiei, proces ale cărei

consecinţe sînt evidente, în special se observă bine paralela dintre „protejarea

cpyright-ului” în Moldova şi aşa-zisa „promovare a valorilor autohtone”. Trebuie să

fim conştienţi de faptul că există anumite limite, ce trebuie strict respectate, în ceea

ce priveşte accesul la informaţie, chiar dacă în majoritatea cazurilor autorul nu ştie

cine îi apără copyright-ul. E de remarcat faptul că opera autorului trebuie să fie

protejată cu orice preţ, pentru a nu face haos în arta autohtonă şi pentru a nu

dezichilibra procesul de dezvoltare a culturii. Autorul este persoana fizică prin a

cărei muncă a fost creată o operă. Aceasta din urmă trebuie să-şi păstreze numele şi

conţinutul exact cum l-a conceput autorul şi va fi protejată de o serie de legi:

„Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe”; „Legea cu privire la

activitatea editorială”, de Constituţia Republicii Moldova, Codul cu privire la

contravenţiile administrative art. 51 „Încălcarea dreptului de proprietate asupra

produselor muncii intelectuale”, de Codul penal art. 141 „Încălcarea dreptului de

autor”, Codul Civil art. 1607 „Drepturile personale nepatrimoniale”.

Volumul şi structura tezei.

Pentru a studia care este efectul şi nivelul de protecţie a dreptului de autor,

teza va cuprinde toate aspectele legate de autor dar şi de drepturile acestuia.

Lucrarea este alcătuită din două capitole fiind precedate de o introducere. Primul

4

Page 5: Teza License

capitol Dreptul asupra creţiei intelectuale cuprinde două paragrafe, intitulate

„Dreptul de autor, extinderea şi ocrotirea sa” şi respectiv „Dreptul editorial şi

contractul de editare”. Cel de-al doilea capitol intitulat Dreptul de autor şi

contractul de editare reprezintă Studiul de caz care are ca obiect încălcarea

dreptului de autor a unui fotograf renumit din Republica Moldova. Urmează mai

apoi concluzii, lista bibliografică şi anexele. Volumul tezei constituind 43 de pagini

şi 15 anexe.

5

Page 6: Teza License

Capitolul I

§1. Dreptul de autor, extinderea şi ocrotirea sa

Atât timp cât Republica Moldova a făcut parte din Uniunea Sovietică, legislaţia

privind dreptul de autor era subordonată celei din metropolă, fiind inclusă în Codul

Civil. De altfel, situaţia la noi în ţară, era similară cu cea din celelate republici

unionale, care aveau la bază cerinţele dictate de centru: reglementarea modului de

remunerare a scriitorilor, atriştilor plastici, muzicienilor, interpreţilor etc., care

aveau specificate seturi de tarife pe grila de lucrări artistice.

După obţinerea independenţei, Republica Moldova a adoptat Legea privind

dreptul de autor şi drepturile conexe (1994), care a intrat în vigoare în februarie

1995. Ulterior ea a mai fost modificată, fiind pusă în aplicare în 2003.1

Un eveniment important privind protejarea dreptului de autor şi a drepturilor

conexe a fost crearea, în baza Decretului preşedintelui Republicii Moldova din 25

noiembrie 1991, a Secţiei Moldoveneşti a Agenţiei Unionale pentru Drepturile de

Autor, care ulterior a fost reorganizată în Agenţia de Stat pentru Drepturile de Autor

a Republicii Moldova cu statut de departament de stat.2 Ea asigură apărarea

drepturilor de autor şi a drepturilor conexe ale autorilor Republicii Moldova peste

hotare, conform convenţiilor internaţionale, conlucrând cu agenţii sau cu alte

organizaţii şi structuri de stat similare pe bază de contracte şi acorduri bilaterale.

Republica Moldova a aderat la următoarele convenţii:

– Convenţia pentru constituirea Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii

Intelectuale (OMPI) (Stockholm, 14 iulie 1967), data aderării – 25

decembrie 1991;

– Convenţia de la Berna cu privire la apărarea drepturilor asupra operelor

literare şi artistice (Paris, 24 iulie 1971, modificat la 28 seprembrie 1979),

data aderării – 2 noiembrie 1995;

1 Mihai Lescu. Activitate editorială. Chişinău 2008, p. 58.2 Ibidem, p. 59.

6

Page 7: Teza License

– Convenţia Internaţională pentru ocrotirea drepturilor interpreţilor, ale

producătorilor de fonograme şi ale organizaţiilor de difuzare (Roma, 26

octombrie 1961), data aderării – 5 decembrie 1995;

– Convenţia Universală cu privire la dreptul de autor (Geneva, 6 septembrie

1952), data aderării – 18 aprilie 1997.

Din păcate, aderarea la aceste convenţii nu reprezintă garanţii depline ale

respectării dreptului de autor, pirateria este tot mai fecventă în multe ţări din fostul

bloc comunist, inclusiv în Republica Moldova.3

Dreptul reprezintă totalitatea normelor juridice, generale şi impersonale, strict

determinate şi obligatorii, stabilite sau sancţionate de către stat. De aici urmează că

dreptul este o normă juridică care aparţine populaţiei şi respectarea căruia este

garantată de către stat, putând fi impusă, la nevoie, prin forţă de constrângere a

acestuia.4 Autorul este persoana care depune forţă şi muncă pentru a crea o operă.

Opera poate fi audiovizuală, colectivă sau derivată.

Operă audiovizuală – care constă dintr-o serie de cadre coerente  (însoţite  sau nu

de sunet), ce creează impresia  mişcării  şi sînt  destinate perceperii  vizuale  şi

auditive (în  cazul  cînd  sînt însoţite de sunet);

Operă colectivă – operă creată de două sau mai multe persoane fizice

din  iniţiativa şi sub conducerea unei persoane fizice sau juridice,  cu condiţia ca

această operă să fie publicată de ultima sub numele său;

Operă derivată – produs al creaţiei intelectuale bazat pe altă operă (traducere,

adaptare, înscenare, prelucrare etc.);5

Constituţia Republicii Moldova garantează libertatea creaţiei literare şi

ştiintifice. Articolul 33 din Constituţie apără dreptul cetăţeanului la proprietatea

intelectuală, interesele lor materiale şi morale ce apar în legătură cu diverse genuri

de creaţie intelectuală.6 “Legea cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe”

protejează operele creaţiei intelectuale în domeniul literaturii, artei şi ştiinţei 3 Mihai Lescu. Activitate editorială. Chişinău 2008, p. 60.4 Gheorghe Avornic. Teoria generală a dreptului. Chişinău 2004, p. 153.5 Legea cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe, Nr. 293 din 23.11.94, în vigoare din 01.01.95, M.O. nr. 18 din 08.02.2003. Cap. I, art. 3.6 Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29.07.1994, M.O. nr.1 din 12.08.1994, art.33.

7

Page 8: Teza License

exprimate într-o anumită formă obiectivă ce permite a le reproduce, atât publicate

cât şi nepublicate, indiferent de formă, destinaţia şi valoarea fiecărei opere, precum

şi de procedeul de reproducere a ei. Autorul beneficiază de un drept exclusiv asupra

operei sale doar prin faptul că a creat-o. Autorul este unicul deţinător al dreptului de

autor şi este protejat prin lege. Lucrarea sa este protejată încă din momentul scrierii,

deci nu poate fi folosită integral sau parţial decât cu asentimentul autorului. Pentru

apariţia şi exercitarea dreptului de autor nu se cere inregistrare, alte proceduri

speciale sau respectarea altor formalităţi.7

Dreptul de autor face parte din dreptul de proprietate intelectuală care vizează

protecţia operelor spiritului uman. Dreptul de autor e dreptul care protejeajă operele

literare şi artistice. Este vorba, în special, de scrieri, opere muzicale, opere de artă,

şi anume opere de picturi şi sculptură şi operele utilizatoare de tehnici

informaţionale, cum sunt de exemplu, programele de calculator şi bazele de date

electronice.8 Dreptul de autor este caracterizat în două sensuri – în cel obiectiv şi cel

subiectiv. În sens obiectiv “dreptul de autor” reprezintă un ansamblu de norme

juridice care reglementează relaţiile ce apar în legătură cu valorificarea obiectelor

de artă, literatură sau ştiinţă.9 În sens subiectiv dreptul de autor este dreptul exclusiv

de a fi recunoscut în calitate de autor al operei, precum şi de a efectua, permite sau

interzice valorificarea operei sale în orice mod şi sub orice formă.10

Dreptul de autor reprezintă în sine totalitatea normelor de drept care

reglementează relaţiile personale nepatrimoniale şi cele patrimoniale legate de

crearea şi folosirea operelor ştiinţifice, literare şi de artă deasemenea sunt

reglementate în cadrul acestei instituţii şi relaţiile obşteşti ce se stabilesc între autori

sau licenţiaţii acestora şi alte persoane, inclusiv folosirea operelor.

Principiile de bază ale dreptului de autor sunt: libertatea creaţiei artistice şi

ştiinţifice prezumţia de autor, care înseamnă că autorul se foloseşte în exclusivitate

7 Legea cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe, Nr. 293 din 23.11.94, în vigoare din 01.01.95, M.O. nr. 18 din 08.02.2003. Cap. II, art. 4.8 D. Chiroşca, M. Rojnevschi. Probleme actuale ale protecţiei dreptului de autor şi drepturile conexe în R.M.. Chişinău 2006, p. 5.9 Ibidem, p. 13.10 Oleg Rotaru. Protecţia dreptului de autor asupra prgramelor pentru computer. Chişinău 2005, p. 14.

8

Page 9: Teza License

de dreptul de autor al creaţiei sale, acest drept decurge din însăşi faptul creării lui.

Un alt principiu este îmbinarea intereselor personale ale autorului cu interesul

societăţii, ceea ce ar însemna ca de exmeplu folosirea operei autorului de către alte

persoane plătindu-se o remuneraţie sau chiar fără aceasta, dacă folosirea se

efectuează în interesul societăţii sau către biblioteci, instituţii asemenea lor. Alte

principii ar fi aşa ca, oferirea autorilor largi drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale,

remunerarea muncii de creaţie intelectuală în conformitate cu volumul şi calitatea

muncii, procedeul juridic de apărare a dreptului de autor, şi altele.

Există două tipuri de drepturi incluse în dreptul de autor: dreptul patrimonial,

care permite titularului de a primi o remunerare datorată utilizării operei sale de

către terţi, şi dreptul moral, care permite autorului de a întreprinde anumite măsuri

pentru a apăra legătura personală ce există între el însuşi şi opera sa.11

Ca instituţie a dreptului civil, dreptul de autor reprezintă în sine ansamblul

normelor de drept, care reglementează relaţiile personale nepatrimoniale şi cele

patrimoniale, legate de crearea şi folosirea operelor ştiinţifice, literare şi de artă.

Drepturile personale nepatrimoniale şi alte valori nemateriale sînt apărate în

cazurile şi în modul prevăzut de Codul Civil şi de alte legi, în limita în care

folosirea modalităţilor de apărare a drepturilor civile reiese din esenţa dreptului

încălcat şi din caracterul consecinţelor acestei încălcări.12

Dreptul de autor ocroteşte operele editate şi needitate. Se consideră apărută,

publicată opera, dacă a fost editată, transmisă la radiou şi televiziune, interpretată în

public.

Dreptul de autor se extinde asupra:

a. operele, indiferent de locul primei lor publicări, titularii dreptului de

autor ai cărora sînt persoane fizice sau juridice din Republica Moldova;

b. operelor publiate pentru prima dată în Republica Moldova, indiferent de

cetăţenia titularului dreptului de autor;

c. altor opere în corespundere cu tratatele internaţionale, la care Republica

11 Agenţia de Stat pentru Protecţia Intelectuală. Probleme actuale ale dreptului de autor şi drepturile conexe în Republica Moldova. Chişinău 2006, p. 7.12 Codul Civil al republicii Moldova. Nr. 98 - XV din 18 aprilie 2002, M.O. nr. 128 – 129 din 13 septembrie 2002. editura: Cartier. Chişinău 2008.

9

Page 10: Teza License

Moldova este parte.

Opera se consideră de asemenea publicată pentru prima dată în Republica

Moldova, daca ea a fost publicată în cadrul ţării în decurs de 30 de zile de la data

primei ei publicări peste hotare.

Dreptul de autor se extinde asupra operelor literare, de artă sau ştinţifice

exprimate în formă: scrisă, orală, audio, video, imagine, volumetrico-spaţială

(sculptură, machetă etc.).

Trebuie făcută distincţia între obiectul dreptului de autor, care reprezintă creaţia

intelectuală însăşi, şi obiectul dreptului de proprietate ca bun corporal, acesta fiind

reprezentat de bunul corporal propriu-zis în care s-a concretizat conţinutul de idei.13

Obiecte ale dretului de autor sînt:

a) operele literare (cărţi, broşuri, articole, programe pentru computer etc.);

b) operele dramatice şi muzical-dramatice, scenariile, proiectele de scenarii,

libretele, sinopsisul filmului;

c) operele muzicale cu sau fără text;

d) operele coregrafice şi pantomimele;

e) operele audiovizuale (cine-, tele-, videofilme, filme cu diapozitive etc.);

f) operele de pictură, sculptură, grafică şi alte opere de artă plastică;

g) operele de arhitectură, urbanistică şi de artă horticolă;

h) operele de artă aplicată;

i) operele fotografice şi operele obţinute print-un procedeu analogic fotografiei;

j) hărţile, planurile, schiţele şi operele plastice referitoare la geografie,

topografie, arhitectură şi alte ştiinţe;

k) operele derivate şi integrante (traducerile, adaptările, prelucrările şi orice alte

prelucrări ale operelor literare, de artă, ştiinţifice, aranjamentele operelor muzicale,

precum şi enciclopediile, antologiile, culegerile, bazele de date etc.). Operele

derivate şi alcătuite sînt ocrotite de dreptul de autor, indiferent de faptul dacă

operele pe baza cărora acestea au fost create sau pe care le includ sînt sau nu obiecte

ale dreptului de autor;

13 Ligia Dănilă. Protejarea dreptului de autor. Bucureşti 2005, p. 43.10

Page 11: Teza License

l) alte opere.14

Creaţiile care nu constituie obiecte ale dreptului de autor:

a. documenetele oficiale (legile, hărţile, alte documente), precum şi

traducerea lor oficială;

b. simbolurile şi semnele statului (drapelele, stemele, ordinele, semnele

monetare etc.);

c. expresiile folclorice;

d. noutăţile zilei şi faptele cu caracter de simplă informaţie.15

Deşi capacitatea creativă a omului este nelimitată, totuşi opera autentică se va

baza pe anumite criterii. Opera constituie creaţia autorului, tocmai din acest punct

de vedere de ce nu am putea spune că documentele oficiale nu ar fi şi ele o creaţie.

Doar şi ele au fost elaborate de cineva. De asemenea ele ar putea fi clasate ca fiind

creaţia a mai multor autori, adică o operă colectivă, în cazul în care mai mulţi

funcţionari au elaborat-o. La fel se poate spune şi în cazul simbolurilor şi semnelor

statului. Aici întradevăr este vorba despre o persoană creativă, pentru că elaborarea

unei steme simbolice a unui stat presupune multă muncă şi talent. Doar ambele

genuri de opere sunt remunerate pentru munca sa. Cu toate acestea ele sunt

menţionate în lege separat de operele ce constituie obiecte ale dreptului de autor.

Totuşi aceste opere sunt atribuite ca fiind ale poporului, dar totodată ale nimănui.

Informaţia din presă poate constitui şi ea în unele cazuri obiect al dreptului de

autor. Între Legea presei şi Legea dreptului de autor observăm o strânsă legătură.

Regimul articolelor de ziare este influenţat şi de faptul că în general ele sunt

realizate în cadrul obligaţiilor de serviciu. Dreptul de autor al ziaristului este limitat

în exercitarea dreptului de divulgare, a dreptului ca integritatea operei, a dreptului la

nume, articolele din ziar putând fi publicate fără semnătura autorului. De asemenea

nu pot beneficia de protecţia oferită de dreptul de autor: fotografiile unor scrisori,

acte, documente de orice fel, desene tehnice şi altele.16

14 Legea cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe, Nr. 293 din 23.11.94, în vigoare din 01.01.95, M.O. nr. 18 din 08.02.2003. Cap. II, art. 6 al. (2).15 Ibidem, Cap. II, art. 7 al. (1).16 Ligia Dănilă. Protejarea dreptului de autor. Bucureşti 2005, p. 63 - 64.

11

Page 12: Teza License

Autorul este pesoana care beneficiază de mai multe drepturi asupra operei create.

El are următoarele drepturi persoanle (morale):

o la paternitate – dreptul de a se considera autor şi de a cere o atare

recunoaştere, inclusiv prin indicarea numelui său pe fiecare exemplar de operă

publicată sau la interpretarea în public a operei, dacă aşa ceva este posibil;

o la nume – dreptul autorului de a decide cum va figura numele său în

timpul valorificării operei (numele adevărat, pseudonimul său anonim);

o la integritatea operei;

o la stima reputaţiei – la apărarea operei împotriva oricărei denaturări,

schimonosiri sau alte modificări a operei, care poate prejudicia onorarea şi

demnitatea autorului;

o de a da publicităţii opera sa sau de a permite (interzice) publicarea ei în

orice formă, inclusiv dreptul la retragerea ei. Retragerea operei din reţeaua de

comercializare în legătură cu schimbarea convingerilor autorului se permite cu

condiţia că acesta va acoperi în prealabil pagubele deţinătorului dreptului de

folosinţă a operei.

Autorul este unicul deţinător al dreptului de autor şi este protejat prin lege.

Lucrarea sa este protejată încă din momentul scrierii, deci nu poate fi folosită

integral sau parţial decât cu asentimentul autorului.

Drepturile personale (morale) ale autorului nu pot fi înstrăinate şi sînt

impresciptibile în caz de cedare a drepturilor patrimoniale.17

Dreptul la paternitatea operei sau dreptul la calitatea dreptului de autor se

întemeiază pe necesitatea de a respecta legătura firească dintre creator şi opera sa.

Recunoaşterea dreptului la paternitatea operei are ca obligaţie corelativă datoria

tuturor celor care folosesc opera de a indica numele autorului. Astfel, persoana

fizică sau juridică, ce valorifică opera trebuie să indice numele autorului pe coperta

operei, la începutul sau la sfârşitul articolului, când acesta apare într-o culegere sau

publicaţie periodică.18

17 Legea cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe, Nr. 293 din 23.11.94, în vigoare din 01.01.95, M.O. nr. 18 din 08.02.2003. Cap. II, art. 9 al. (2).18 Sergiu Mămăligă. Dreptul de autor şi drepturile conexe. Chişinău 2000, p. 61 – 62.

12

Page 13: Teza License

Obligaţia de indicare a numelui există şi în cazurile în care, potrivit legii, opera

sau fragmente din ea pot fi folosite fără consimţământul autorului. Voinţa autorului

cu privire la modul de a scrie numele trebuie respectată întocmai. Astfel, autorul

unei opere poate reliefa numele său indicând fie numele cu prenumele întreg, fie

numele cu iniţială. Dacă sunt indicate numai iniţialele autorului şi a prenumelui,

opera este considerată anonimă.19

Dreptul la integritatea operei înseamnă inadmisibilitatea oricăror modificări ale

operei. Astfel, citarea de opere străine este licită numai dacă fragmentul din opera

citată este reprodus fidel şi într-un context care să nu-i denatureze sensul iniţial.20

Autorul este persoana care deţine tot dreptul asupra operei sale. Nimeni înafară

de autor, nu are dreptul să efectueze o anumită schimbare asupra operei. Orice

prejudiciu cauzat autorului în urma implicării terţei persoane în spectrul creaţiei

sale, va fi depistat şi sancţionat în conformitate cu legea.

Anual se depistează multe cazuri în care dreptul de autor este încălcat. Violarea

dreptului de autor presupune contrafacerea exemplarelor operei sau fonogramei,

confecţionarea sau difuzarea lor. Contrafăcute nu sunt doar operele autorilor dar şi

exemplarele operelor şi fonogramelor ocrotite de stat care au fost importate în ţară

fără consimţământul titularilor drepturilor de autor şi a drepturilor conexe din

statele în care aceste opere sau fonograme nu au fost ocrotite sau termenul de

ocrotire a lor a expirat. Printr-o hotărâre a instanţei judecătoreşti, exemplarele

contrafăcute cât şi materialele, echipamentele folosite pentru reproducerea lor

urmează să fie confiscate, luându-se în considerare caracterul violării drepturilor de

autor şi a drepturilor conexe.21

Deobicei exemplarele contrafăcute ale operei sunt ridicate de către autor. În

cazul în care titularul drepturilor de autor nu face acest lucru, exemplarele sunt

comercializate sau nimicite prin hotărârea instanţei judecătoreşti competente. Nu se

19 Ibidem, p. 63.20 Ibidem, p. 65.21 Legea cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe, Nr. 293 din 23.11.94, în vigoare din 01.01.95, M.O. nr. 18 din 08.02.2003. Cap. VII, art. 37 al. (3), (4).

13

Page 14: Teza License

confiscă exemplarele contrafăcute de operă sau fonogramă care au fost procurate în

condiţiile legii de către terţe persoane.22

Prin Hotărîrea nr. 1143, din 18 septembrie 2003, Guvernul Republicii Moldova a

aprobat Strategia de dezvoltare a sistemului naţional de protecţie şi utilizare a

obiectelor de proprietate intelectuală pâna în anul 2010. Scopul Strategiei constă în

promovarea unei politici coerente de stat în domeniul proprietăţii intelectuale,

compatibile cu mecanismele Uniunii Europene, ale CSI şi altor state ale lumii,

asigurarea unei protecţii eficiente a drepturilor asupra obiectelor de proprietate

intelectuală şi integrarea sistemului naţional de protecţie a proprietăţii intelectuale

în dezvoltarea economică, socială şi culturală a Republicii Moldova.

Încălcările legislaţiei Republicii Moldova privind dreptul de autor şi drepturile

conexe se sancţionează în condiţiile Codului cu privire la contravenţiile

administrative şi Codului penal.

Deseori opera autorului este multiplicată fără consimţământul său. În prezent

multe ţări din lume, inclusiv şi R.M. se confruntă cu problema aşa-zisei „piraterie”.

Nu se mai ţine cont de legislaţie, nu se mai ţine cont de riscul pe care şi-l asumă cei

ce încalcă legea, crezând că nu vor putea fi prinşi. De multe ori aşa şi se întâmplă.

Puţine cazuri de „piraterie” au fost descoperite oficial, deşi neoficial toată lumea

ştie că reţeaua de copiere este foarte mare şi practic imposibil de a lupta cu ea. Cum

se explică faptul că stăm prost la acest capitol? Simplu! Producţia care vine de peste

hotare sau poate chiar este produsă la noi în ţară, vine pe piaţă cu un preţ exagerat

de mare. Reeşind din faptul că trăim într-un stat sărac şi că populaţia nu prea are de

unde să dea un pumn de bani pe producţia editorială sau audiovizuală, lucrările

„pirat” sunt bine venite pe piaţa moldavă. Apar diferite firme care propun acelaşi

produs, cu o calitate asemănătoare sau poate chiar aceeaşi, dar la un preţ cu mult

mai accesibil. Plus la asta mai există şi internetul care oferă practic orice. Logic

gândind ce ar fi mai uşor: să cumperi un produs la un preţ ridicat, sau să beneficiezi

de acesta fără ambalaj, însă, gratis?

22 Legea cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe, Nr. 293 din 23.11.94, în vigoare din 01.01.95, M.O. nr. 18 din 08.02.2003. Cap. VII, art. 37, al. (6).

14

Page 15: Teza License

În ceea ce priveşte scrierile, actualmente nimeni dintre producători nu indică

preţul nominal al cărţii pe copertă. Adesea producţia de carte nu are indicată nici

tirajul şi nici adresa tipografiei unde a văzut lumina tiparului. De aceea se impune

necesitatea ca toate segmentele ce configurează sistemul de editare a cărţii să fie

strâns unite între ele. Numai pe această cale sistemul editoarial îşi poate menţine

viabilitatea, propunând cititorului cărţi de o înaltă ţinută artistică, diverse ca

tematică şi interesante prin conţinutul lor. Cărţi ce ar da naştere la noi idei,

materializate în noi opere, care vor contribui continuu la culturalizarea omului în

sensul larg al acestui cuvânt. 23

Încălcarea dreptului de autor mai include şi protecţia asupra programelor de

calculator. Ultima modificare în Convenţia de la Berna cu privire la protecţia

operelor literare şi artistice au fost introduse în anul 1979, când programele pentru

computer au fost recunoscute deja în calitate de obiecte ale proprietăţii intelctuale,

dar aceste modificări nu conţin prevederi cu privire la protecţia programelor. Din alt

punct de vedere, Convenţia de la Berna stabileşte că termenul “opere literare şi

artistice cuprinde toate operele din domeniul literaturii, ştiinţei şi artei, indiferent de

modul şi forma lor de exprimare”. Conform acestei prevederi, programele pentru

computer pot fi recunoscute în calitate de obiecte ale dreptului de autor, deoarece

programele pentru computer dispun de toate semnele caracteristice ale operelor “din

domeniul literaturii, ştiinţei şi artei”.24 Astfel violarea dreptului de autor asupra

programelor de calculator va fi şi ea sancţionată în conformitate cu legea.

Producţia editorială este rezultatul final al muncii autorului, al operei

intelectuale. Astfel pentru a nu leza dreptul de autor, difuzarea acesteia se va

efectua conform legii, pentru că în caz contrar, editorul poate multiplica opera fără

cunoştinţa autorului şi respectiv o poate realiza pe piaţă, ceea ce-i va aduce un venit

în plus, nestipulat în contract.

Pentru a evita astfel de cazuri, legislaţia vine în ajutor prin intemediul art. 16 din

„Legea cu privire la activitatea editorială”, în care se specifică modul de difuzare a

producţiei editoriale. Astfel producţia editorială se difuzează de către editor,

23 Mihai Lescu. Activitate editorială. Chişinău 2008, p. 100.24 Oleg Rotaru. Protecţia dreptului de autor asupra prgramelor pentru computer. Chişinău 2005, p. 14 - 15

15

Page 16: Teza License

tipograf, autor precum şi de către organizaţiile de comecializare a cărtii, de către

alte pesoane juridice sau persoane fizice, în baza acordului sau contractului încheiat

ori în baza altor acte legitime.25 Difuzarea producţiei editoriale se poate efectua prin

schimb pe bază contractuală.26

În final producţia editorială ajunge în mâinile citiorului. După care autorul îşi va

primi feedback-ul în formă bănească dar şi sub formă de recenzie sau laude privind

calitatea operei. Puţini dintre noi se vor găsi care vor da un ban bun pentru o ediţie

de caliate. Republica Moldova mereu se va lupta cu problema violării dreptului de

autor, pentru că stăm prost la promovarea producţiei autohtone în condiţiile de piaţă

pe care ni le oferă economia.

§2. Dreptul editorial şi contractul de editare25 Legea cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe, Nr. 293 din 23.11.94, în vigoare din 01.01.95, M.O. nr. 18 din 08.02.2003. Cap. V, art. 16 al. (1).26 Ibidem, art. 16 al (2).

16

Page 17: Teza License

Activitatea editorială este domeniul de activitate care are o legătură nemijlocit

directă cu dreptul de autor. Prin intermediul editurii se publică operele scrise ale

autorilor. Editura are un număr de drepturi de care beneficiază dar şi un număr de

drepturi ale autorului pe care trebuie să le respecte. Autorul apelează la editură

pentru publicarea operei sale de orice gen, fie proză, poezie, gen muzical etc.

Activitatea editoarială reprezintă totalitatea activităţilor editurii (organizatorice,

de creaţie, economice) şi constă în pregătirea pentru tipar, editarea diverselor genuri

de tipărituri: cărţi, ziare, reviste, note, calendare, ediţii de artă etc.27

În Republica Moldova există edituri de stat şi edituri private. În domeniul

activităţii editoriale, politica statului se bazează pe principiile neadmiterii

monopolizării, respectării deplinei libertăţi, consolidării şi modernizării bazei

tehnico-materiale, organizatorice, juridice şi ştiinţifice în acest domeniu.mAstfel

statul este obligat să păstreze transparenţa în acest domeniu şi să ofere libertate

deplină. Totuşi situaţia din ţară este un pic diferită. Editura de stat se supune numai

statului şi execută tot ceea ce comandă guvernarea. În cazul în care la comanda unei

edituri private va ieşi de sub tipar o ediţie ce nu corespunde mentalităţii sau formei

de guveranare a puterii, editura privată va avea de suferit, nemaivorbind de autorul

care a avut curajul să publice opera. Deşi legile sunt bine scrise şi întocmite, ele nu

sunt chiar întocmai respectate de către cei care le semnează.

Conform articolului 14 din Legea cu privire la activitatea edotorială, editorul are

dreptul la proprietate intelectuală, cu beneficiarii producţiei editoriale, cu alţi

parteneri de afaceri, cu autorităţile publice. Tot aici se menţionează faptul că nimeni

nu are dreptul să impună editorului publicarea unui manuscris sau a altor materiale,

pe care acesta le-a respins, cu excepţia cazurilor de încălcare a obligaţiilor

contractuale, stabilite în instanţa judecătorească. Astfel de cazuri nu prea au fost

întâlnite în Moldova, dat fiind faptul că nici un editor, deşi nu este obligat, nu va

avea curajul să respingă un manuscris ce vine din partea guvernării. Cum rămâne în

acest caz cu drepturile editorului care nu sunt respectate?

27 Legea cu privire la activitatea editorială, Nr. 939 - XIII din 20.04.2000, M.O. nr. 70-72/511 din 22.06.2000. Art. 1.17

Page 18: Teza License

Cu scopul de a evita cazurile de încălcare a dreptului de autor, legea stipulează

faptul că editorul este obligat să solicite permisiunea autorului sau titularului de

drepturi asupra obiectelor de proprietate intelectuală în cazul în care activitatea

editorială presupune multiplicarea originalului editorial ce conţine obiectul

proprietăţii intelectuale.28

Pe lângă raporturile morale şi culturale care se stabilesc între autor şi editor,

publicarea operei autorului implică şi formalitatea încheierii unui contract de

editare, prin care sunt stabilite o serie de detalii financiare şi editoriale legate de

cedarea dreptului de autor. Negocierea contractului este purtată parţial sau integral

de către editor. Contractul de editare constituie o convenţie încheiată între titularul

dreptutlui de autor sau beneficiarul producţiei editoriale şi editură, în temeiul căreia

editurii, în schimbul unei remuneraţii, i se transmite dreptul de a edita şi difuza

opera. Contractul de editare se perfectează în formă scrisă.

Contractul de editare trebuie sa stipuleze:

a. natura exclusivă sau neexclusivă a drepturilor transmise;

b. tirajul ediţiei;

c. termenul pentru care sunt transmise drepturile;

d. drepturile transmise, tehnologia de reproducere;

e. remuneraţia ce urmează a fi achitată de editura titularului de drepturi,

cuantumul, termenul şi modul de achiatre a ei;

f. termenul de predare către editură a manuscrisului şi a altor materiale;

g. termenul de editare a operei;

h. numărul de exemplare pe care editura le va transmite gratis titularului de

drepturi;

i. numărul de exemplare de cărţi, editate din mijloace bugetare, destinate

comercializării de către editură;

j. forma şi modul de distribuire şi comercializare a tirajului;

k. alte condiţii prevăzute de legislaţia în vigoare.29

28 Legea cu privire la activitatea editorială, Nr. 939 - XIII din 20.04.2000, M.O. nr. 70-72/511 din 22.06.2000. Art. 6, al. (2).29 Legea cu privire la activitatea editorială, Nr. 939 - XIII din 20.04.2000, M.O. nr. 70-72/511 din 22.06.2000. Art. 9.

18

Page 19: Teza License

În cazul în care contractul nu prevede transmiterea drepturilor exclusive, acesta

permite celui care l-a semnat cu autorul să valorifice opera specificată în contract,

însă titularul are dreptul de a permite, tot prin contract, şi altor persoane să facă

acest lucru concomitent. Dreptul exclusiv al autorului semnifică faptul că acesta

este împuternicit de lege să permită sau să interzică valorificarea operei de către

terţi.30 Transmiterea dreptului de autor în bază de contract poate fi înfăptuită într-un

termen convenit şi editorului şi autorului. Dacă un asemenea termen nu este

prevăzut în contract, atunci el poate fi declarat nul după expirarea a cinci ani de la

întocmire.

Ar fi de accentuat că stipularea în contract precum că drepturile se transmit

valorificatorului pentru un termen nelimitat contravine legislaţiei. Dreptul de autor

asupra operei create este valabil pe tot parcursul vieţii autorului ei şi în decurs de 50

de ani după plecarea lui în nemurire. După expirarea acestui termen drepturile de

autor asupra operei îşi pierde valabilitatea şi creaţia devine un bun al întregii

societăţi. Atare creaţii pot fi valorificate de orice persoana fără a achita onorarii.31

Contractul se încheie cu scopul de a păstra o legătură cât de cât amicală între

autor şi editură, şi pentru ca editura să nu poată întreprinde vre-o schimbare în operă

sau să nu poată acţiona cu opera cum doreşte el. În contract vor fi menţionate

aspectele legate de protejarea dreptului de autor şi nu numai. În cazul în care

prevederile din contract au fost încălcate de către editură/editor, autorul are tot

dreptul să ceară de la editor rectificarea daunelor provocate operei.

Capitolul II

Studiu de caz: Dreptul de autor şi contractul de editare

30 Dorian Chiroşca. Conţinutul şi Natura juridică a dreptului ubiectiv de autor. Chişinău 2007, p. 76.31 Mihai Lescu. Activitate editorială. Chişinău 2008, p. 63.

19

Page 20: Teza License

Pentru a înţelege mai bine cum funcţionează legislaţia în vigoare, ce ţine de

apărarea drepturilor de autor, am hotărât să studiez un caz aparte. Acest caz a

constituit o adevărată experienţă. În continuare voi încerca să analizez procesul de

protecţie a dreptului de autor în cadrul Republicii Moldova.

Dl Pavel Bălan, cetăţean al Republicii Moldova, născut în 1938, locuitor al

oraşului Chişinău, a intentat un proces în instanţa de judecată pentru că drepturile

sale de autor i-au fost încălcate. Din cauză că nu i s-a făcut dreptate în instanţele

judecătoreşti locale, acesta a apelat la Curtea Supremă de Justiţie, cum de altfel fac

majoritatea cetăţenilor disperaţi.

Dar să începem de la rădăcina problemei.

În 1985 dl Bălan a primit dreptul de autor asupra fotografiei publicate în albumul

Moldova Politică. Fotografia conţinea imaginea cetăţii Soroca (Anexa nr. 1).32 din

Republica Moldova. Cetatea apare în documente de la sfârşitul domniei lui Ştefan

cel Mare. Pe atunci era construită din lemn şi pământ, iar în anii 1543 – 1545 Petru

rareş o reface din piatră.

Autorul fotografiei avea dreptul de autor stabilit odată ce aceasta a fost

publicată, constituind o dovadă a acestui fapt. Ministerul Afacerilor Interne (MAI.)

al R.M., în urma unei hotărâri din 1996 a Guvernului, a folosit această fotografie ca

logotip al buletinelor de identitate a cetăţenilor moldoveni. Fotografia a fost

utilizată fără acordul autorului, ceea ce l-a determinat să solicite o recompensă de la

MAI, însă cererea i-a fost respinsă. Trecând printr-o serie de judecăţi, iar pentru că

nu i s-a făcut dreptate, avocatul dlui Bălan a intentat cazul la Curtea Europeană

pentru Drepturile Omului (CEDO).

Procedura de la CEDO s-a înregistrat sub cazul cu cererea (nr. 19247/03)

împotriva Republicii Moldova şi intră în legătură cu Curtea sub Articolul 34 al

Convenţiei pentru protecţia Drepturilor Omului şi Libertăţii Fundamentale iniţiată

de dl Pavel Bălan, pe data de 27 februarie 2003.32 Pavel Bălan, Vlad Druc. Poliptic Moldav. Chişinău 1985, p. 26 – 27.

20

Page 21: Teza License

Reclamantul a fost reprezentat de către dl V. Nagacevschi, preşedintele

Asociaţiei „Juriştii pentru Drepturile Omului”. Republica Moldova a fost

reprezentată de avocatul său V. Grosu.

Cererea a fost depusă din motivul că autorităţile locale nu i-au acordat

reclamantului dreptatea de care beneficiază în ceea ce priveşte compensarea pentru

folosirea ilegală a operei sale protejată de lege.

Dl Bălan nu a fost anunţat şi nici consultat privind folosirea operei sale. În 1998

el a solicitat Ministerului să i se achite o compensaţie pentru folosirea ilegală a

fotografiei sale, şi ca în viitor să se încheie un contract pentru a stipula termenii

folosirii ulterioare a fotografiei. Când cererea i-a fost respinsă, reclamantul a iniţiat

proceduri judiciare împotriva Ministerului la 10 noiembrie 1998. Pe data de 24

martie 1999, Tribunalul Chişinău a admis parţial pretenţiile reclamantului şi a

declarat că dl Bălan întradevăr este autorul acestei fotografii. În urma procesului s-a

hotărât să i se achite o compensaţie de 4.050 lei moldoveneşti. Însă a respins cererea

reclamantului de a obliga Ministerul să încheie cu el un contract pentru folosirea

ulterioară a fotografiei. Dl Bălan ar fi putut să ceară retragerea buletinelor deja

eliberate cetăţenilor. Dar el nu a făcut-o pentru că asta ar fi cauzat costuri

irezonabile şi probleme nu doar ministerului ci şi deţinătorilor de buletine. Tot ce a

făcut a fost doar să ceară încheierea unui contract.

Pe data de 16 septembrie 1999 Curtea de Apel a casat hotărârea instanţei

inferioare şi a respins pretenţiile reclamantului. Pe 22 decembrie 1999 Curtea

Supremă de Justiţie a casat decizia Curţii de Apel a Republicii Moldova şi a

menţinut hotărârea Tribunalului Chişinău în partea referitoare la prejudiciile

acordate, dar totodată a respins cerinţa reclamantului în ceea ce priveşte ca acuzatul

să-şi ceară scuze în public pentru prejudiciul cauzat. Deasemenea, instanţa a

considerat că reclamantul avea dreptul la încheierea unui contract pentru folosirea

ulterioară a fotografiei făcute de el şi a decis rejudecarea cauzei în partea referitoare

21

Page 22: Teza License

la acest aspect. Din 1 mai 2000 MDI (Ministerul Dezvoltării Informaţionale) a

încetat folosirea fotografiei în calitate de fundal pentru buletinele de identitate.

Într-o nouă procedură iniţiată de solicitant a cerut o remuneraţie pentru pierderile

materiale cauzate în continuare de folosirea ilegală a fotografiei între data de

judecată - 24 martie 1999 şi 1 mai 2000. Mai mult de 260.000 de buletine de

identitate au fost eliberate în timpul acelei perioade, dl Bălan a solicitat 10 % din

suma achitată statului de către posesorii buletinelor de identitate (MDL 2,403,137).

De asemenea, el a cerut MDL 200,000 cu titlu de daune morale. Pe 6 noiembrie

2001 Tribunalul Chişinău a hotărât ca reclamantului să i se achite 180.000 MDL ca

compensaţie pentru daunele materiale şi 3.600 lei pentru daună morală şi din nou a

respins cererea de a obliga Ministerul să încheie un contract cu el. La 26 martie

2002 Curtea de Apel a Republicii Moldova a casat hotărârea din 6 noiembrie 2001

şi a respins pretenţiile reclamantului. Instanţa a constatat că, deoarece dreptul de

autor al reclamantului asupra fotografiei relevante a fost stabilit, el a primit

compensaţii în urma adoptării hotărârii din 24 martie 1999. Odată ce tribunalul nu a

interzis folosirea în viitor a fotografiei şi pâna reclamantul nu a solicitat o asemenea

cerinţă, buletinele de identitate deja eliberate în viitor nu erau acoperite de Legea nr.

293-XIII din 23 noiembrie 1994 privind drepturile de autor şi drepturile conexe.

Conform acestei hotărâri reclamantul nu mai poate pretinde asupra încălcării

drepturilor sale. La 16 octombrie 2002, Curtea Supremă de Justiţie a respins

recursul reclamantului, reproducând în esenţă motivele invocate de Curtea de Apel

a Republicii Moldova. În timp ce a confirmat drepturile de proprietate intelectuală a

reclamantului asupra fotografiei făcute de el, instanţa a adăugat că un buletin de

identitate era un document oficial care nu putea constitui subiect al al copyright-

ului.

Legea cu privire la drepturile de autor şi drepturile conexe 293 – XII din 23

noiembrie 1994 M.O. din 08.02.2003, în baza art. 19 al.(1), spune că valorificarea

operei autorului de către alte persoane fără a o schimba sau într-o formă modificată,

precum şi în traducere, se admite în baza unui contract încheiat cu autorul sau cu

22

Page 23: Teza License

succesorii lui în drepturi, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 20 – 23, limitarea

drepturilor autorilor se aplică cu condiţia că ele nu aduc prejudicii valorificării

normale a operei şi nu lezează drepturile şi interesele legitime ale autorilor. Astfel

oricare fiind opera autorului acesta are dreptul la un contract pentru folosirea în

continuare a operei sale. Însă articolul 7 al aceleeaşi legi spune că documetele

oficiale nu constituie obiect al dreptului de autor. Buletinul de identitate al

cetăţeanului, considerându-se act oficial în cadrul statului, nu poate constitui obiect

al dreptului de autor. Prin urmare dl Bălan nu poate pretinde asupra drepturilor de

autor. Urmează că aceeaşi lege convine dar totodată contravine ambelor părţi.

Guvernul a specificat faptul că solicitantul a apelat la legea care nu trebuia. Şi

anume că Legea cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe din 1994 nu este

valabilă în acest caz din motivul că fotografia a fost înregistrată în 1985, înainte de

a ieşi aceasta în vigoare. Mai mult decât atât, legea nu stipulează nici un punct cu

privire la operele făcute înaintea intrării sale în vigoare. Prin urmare, instanţele de

judecată urmau să aplice vechiul Cod Civil, care a fost în vigoare între 1964 şi

2003. Guvernul s-a referit şi la faptul că cererea din 1999 a judecăţii de a interzice

folosirea fotografiei de Minister, protejată de legea menţionată prin art. 38 al. (1) b),

şi anume de faptul că titularul drepturilor poate să ceară de la persoana care le-a

încălcat restabilirea situaţiei existente pînă la violarea dreptului şi încetarea

acţiunilor care comportă violarea dreptului sau crează pericolul violării lui.33

Guvernul consideră că nu a fost nici o încălcare a dreptului dlui Bălan când

tribunalul a respins cererea pentru compensaţie şi atunci când Curtea de Apel a găsit

că trecutul sau viitorul fotografiei în folosirea ca fundal al buletinelor de identitate

nu vine sub protecţia Legii cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe din

1994 M.O. nr. 13/124, ulterior modificată şi publicată în M.O. nr. 18 din

08.02.2003.

33 Legea cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe. Nr. 293 - XIII din 23.11.94, M.O. nr. 13/124 din 02.03.1995. Art. 38, alin 1(b).

23

Page 24: Teza License

Mai mult decât atât, din motivul că buletinele sunt acte de identitate oficiale, nici

o lege cu privire la protecţia dreptului de autor nu poate afecta activitatea lor. Astfel

compensaţia pe care a primit-o reclamantul în 1999 constituie una deplină.

Autorul fotografiei consideră că termenul de posesie a dreptului asupra operei,

specificată în lege, se acordă şi în cazul său. Opera sa a fost folosită neautorizat şi

ca posesor a drepturilor de autor asupra operei, primite în 1985, beneficiază de

câteva avantaje din folosirea ulterioară a operei sale de către terţe persoane, din

moment ce există Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe, care îi apără

drepturile.

Autorităţile locale nu determină nici un drept asupra proprietatăţii intelectuale ci

au doar funcţia de a determina compensaţia exactă. Refuzul de a i se achita

recompensa a constitutit un amestec cu dreptul său la proprietate, odată ce aceasta i-

a fost achitată în 1999 în condiţii identice. În opinia dlui Bălan, aceasta confirmă că

el are tot dreptul să primească recompensa pentru încălcările drepturilor sale. Deşi

Curtea de Apel consideră că legea specificată nu protejează operele apărute înaintea

intrării ei în vigoare, totuşi reclamantul vine cu argumentul că legea nici nu

limitează drepturile sale. Odată ce Guvernul a emis decizia de a folosi fotografia el

putea să nu ceară interzicerea publicării fotografie pe buletinele de identitate, pentru

că potrivit legii un individ nu poate ataca decizia guvernului în judecată pâna ce

aceasta nu are o legatură directă, nu e înrudită cu însăşi persoana dată. Se specifică

faptul că decizia emisă de Guvern se referă la respectul pentru actele naţionale şi

poporul care le foloseşte şi nu are nici o legătură cu solicitantul în special, nici

măcar oricare alt cetăţean al Republicii Moldova nu are dreptul să ceară Curţii

Constituţionale revizuirea încălcarii legii. Solicitantul a concluzionat că el a fost

victima unei nelegiuri, având în vedere faptul că opera sa a fost multiplicată fără

acordul său, ba mai mult chiar, deşi are dreptul de autor stabilit asupra pozei,

acuzatul pretinde asupra faptului că acest drept nu are nici o legătura cu opera sa

odată ce aceasta este folosită pe actele de identitate.

24

Page 25: Teza License

Totuşi autorităţile locale au declarat că drepturile asupra fotografiei îi aparţin pe

deplin autorului. Trebuie de specificat că solicitantul a cerut să i se achite doar o

compensaţie pentru încălcarea drepturilor sale, ci nu să i se confirme faptul că

drepturile sale deja odată stabilite sînt valabile. Tribunlul subliniază faptul că Curtea

Supremă de Justiţie a decis pe data de 16 octombrie 2002, că actele de identitate

sunt documete oficiale în cadrul §7 din Legea cu privire la dreptul de autor şi

drepturile conexe şi nu poate fi subiectul proprietăţii intelectuale. Conform art. 4

din aceeaşi lege, în respectul fotografiei făcute de autor, dreptul autorului se

distinge de dreptul la prioritate intelectulă asupra obiectelor materiale întruchipate.

Urmează că declaraţia Curţii Supreme de Justiţie, că buletinele de identitate nu pot

fi subiect al copyright – ului, nu are nici o legătură cu drepturile reclamantului.

Acest lucru este confirmat de tribunalul local şi anume că drepturile autorului au

fost violate.

Curtea de Apel specifică că nu ţine de competenţa lor acest caz. Ei trebuie doar

să examineze toate probele şi să-şi expună motivele în deciziile luate. În cazul

prezent Curtea nu vede nici un motiv pentru a cere tribunalului local să rezolve

acest caz. În continuare Guvernul vine cu motivele intentate pentru prima dată în

proces în faţa Curţii de Apel, care sunt irelevante.

Cazul ajuns la această etapă, fără sorţ de izbândă în cadrul judecătoriilor locale,

va fi examinat de Curtea Europeană pentru Drepturirle Omului în baza legislaţiei

Republicii Moldova. Curtea subliniază faptul ca nici guvernul, nici tribunalul local

nu poate încălca drepturile autorului. Art. 38 – din Legea cu privire la dreptul de

autor şi drepturile conexe se referă la faptul că nimeni nu are dreptul să folosească

opera fară autorizaţia autorului. Iar ministerul nu se exclude din această listă. O altă

notificare pe care o face Curtea este diferenţa dintre modul în care autorităţile locale

au interpretat legea menţionată în primul şi al doilea proces. Guvernul consideră că

această lege nu poate fi aplicată în cazul solicitantului, contrar poziţiei tribunalului

local.

25

Page 26: Teza License

Chiar dacă solicitantul a încercat să prevină intentarea unui proces prin

propunerea de a încheia un contract, Guvernul nu comentează asupra acestui fapt.

Curtea acceptă fără îndoială importanţa actelor de identitate pentru popor, totuşi

putea fi evitată prin diferite metode încălcarea dreptului de autor. Din punctul de

vedere al CEDO, putea fi folosită o altă fotografie sau putea fi încheiat un contract

cu autorul. Întradevăr, faptul că de la 1 mai 2000 buletinele în cauză nu au mai fost

expuse în circulaţie dovedeşte că cazul putea fi rezolvat fără o încălcare a legii.

Tribunalul local a ratat în acest caz, el putea să stabilească o balanţă echilibrată în

interseul ambelor părţi fără a se cauza un prejudiciu autorului. Astfel se confirmă

faptul că drepturile autorului au fost violate. Solicitantul a pretins la o remunerare

de 20.267 Euro pentru daunele materiale şi 5.000 Euro pentru daune nemateriale. Dl

Bălan a specificat şi faptul că i s-a produs o frustrare cauzată de folosinţa operei

fără acordul său şi refuzul de a i se acorda o compensaţie. Văzând că Guvernul îi

foloseşte fotografia el s-a aşteptat la o compensaţie corectă dar a fost dezamăgit de

refuzul acestuia. Guvernul subliniază că recompensa din 6 noiembrie 2001 a fost

irelevantă, odată ce hotarârea a fost atacată şi solicitantul nu şi-a mai primit banii.

Mai mult decât atât, hotărârea din 24 martie 1999, care a fost emisă în favoarea şi

respectul solicitantului a constituit o compensaţie deplină pentru orice daună

cauzată. Argumentând astfel că nu a fost cauzat nici un prejudiciu, care ar putea

justifica profitul pe care l-a cerut. Curtea de Apel consideră că întradevăr a fost o

încălcare a dreptului de autor, chiar dacă se neagă acest lucru. Curtea de Apel

găseşte că recompensa acordată în 1999 compensează reclamantului doar daunele

aduse drepturilor sale şi nu pentru consecutivitaea folosirii fotografiei facută de el.

În urma acestor circumstanţe CEDO hotărăşte să i se acorde solicitantului 5.000

Euro pentru daune morale şi materiale. Reclamantul a solicitat 2.872 Euro pentru

cheltuieli, dintre care 2.812 Euro pentru reprezentarea legală în faţa tribunalului.

Avocatul reclamantului a prezentat un contract alături de o schiţă în care se explică

amănunţit cum a cheltuit 37,5 ore pentru clauza cazului. Unde fiecare oră se

26

Page 27: Teza License

raportează la 75 Euro. Guvernul nu a acceptat acest lucru considerând că cererea

este aberantă şi că această sumă nu putea fi achitată avocatului de către solicitant. S-

a discutat asupra numărului de ore lucrate la caz. De asemenea s-a argumentat

faptul că ratele recomanadate de Asociaţia Avocaţilor din Moldova sunt prea mari

în comparaţie cu vârful salariului din Moldova, raportând la standartele Organizaţiei

Avocaţilor pentru Drepturile Omului.

În urma acestor argumente Curtea de Apel decide o recompensă de 2.000 Euro

pentru reclamant. Curtea de Apel declară că întradevăr au fost încălcate drepturile

autorului. Timp de trei luni de la data finală a judecăţii statul este obligat să-i achite

solicitantului, conform art. 44 §2 din Convenţie, 5.000 Euro pentru daune morale şi

materiale, 2.000 Euro pentru costuri şi cheltuieli. Valuta europeană se va raporta la

valuta naţională.

Astfel cazul, notificat la 29 ianuarie 2008, racordat la Regula 77 §2 şi §3 din

Regulile Curţii, cetăţeanului Pavel Bălan i s-a făcut dreptate. Moldova a rămas cu

încă un caz pierdut la CEDO. Totuşi şi acum găsim pe buletinele de identitate

fotografia cetăţii Soroca, doar că aici în prim–plan apare o imagine de proastă

calitate, iar pe lângă intrarea centrală şi cele două turnuri istorice, mai are încă un

"turn", inexistent în realitate care, în opinia istoricilor, a fost "ataşat vădit

intenţionat de corpul real al cetăţii" (Anexa nr. 2). Istoricul Nicolae Bulat afirmă că

din 2001 şi până astăzi MDI imprimă pe buletinele de identitate fotografia unui

monument istoric inexistent pe teritoriul Republicii Moldova. "Sunt convins sută la

sută că imaginea Cetăţii Soroca a fost deformată intenţionat. Pur şi simplu,

"originalul" a fost suplimentat cu un turn. Teza unor pseudoexperţi, potrivit căreia

poza este făcută dintr–un alt unghi, astfel încât un perete "se transformă" în turn,

poate fi uşor combătută printr–un simplu experiment", susţine istoricul. Bulat s–a

angajat să realizeze câteva fotografii ale Cetăţii Soroca din unghiul în care aceasta

apare în noile buletine. Rezultatele au combătut ipoteza experţilor MDI. Dacă

27

Page 28: Teza License

comparaţi foto 1 (Anexa nr.3) cu foto 2 (Anexa nr. 2), atunci, fără îndoială, îi veţi

da dreptate lui Nicolae Bulat. 34

Cazul dlui Bălan a provocat multe discuţii în presă dar şi în rândul cetăţenilor. În

zadar presa a încercat să aducă o claritate în acest caz. Pentru că investigaţia

efectuată de mai mulţi jurnalişti a condus doar spre nişte uşi închise. Fiecare

departament al Ministerului Dezvoltării Informaţionale (MDI) solicitat, pentru a

răspunde la întrebările jurnaliştilor în ceea ce priveşte cazul dlui Bălan, te trimitea

de la o secţie la alta. Situaţia creată seamănă foarte mult cu o vizită la medic, care te

direcţionează dintr-un cabinet în altul, şi totul fără nici un rezultat. Acesta

demonstrează că nu există nici o un fotograf al pozei de pe buletine, cu atât mai

mult fotografia cu turnul adăugat.

Vitalie Nagacevschi, preşedintele Asociaţiei "Juriştii pentru Drepturile Omului",

avocatul dlui Bălan în acest caz, presupune că MDI a hotărât să schimbe "poza

veche" pentru a se eschiva de la plata drepturilor de autor. Deşi reclamantul a avut

câştig de cauză, hotărârea judecătorească nu a fost executată. "MDI susţine că

imaginea a fost schimbată în baza unei hotărâri de Guvern. Însă această decizie nu

este de găsit nicăieri. Dacă hotărârea menţionată nu există în realitate, atunci

flagrant este încălcată o altă decizie a Executivului prin care a fost aprobată vechea

mostră", susţine Vitalie Nagacevschi. Din moment ce nu există un act care să

confirme schimbarea fotografiei din buletine, şi nici măcar un autor al fotografiei cu

cetatea ce va conţine un turn auxiliar, este evident că suntem duşi de nas de însăşi

autorităţile moldoveneşti. Adăugând astfel turnuri auxiliare monumentelor istorice,

cu timpul vom distruge tot ce avem mai scump. MDI putea pur şi simplu să încheie

un contract cu dl Bălan, nefalsificând astfel fotografia. Este cu totul aberant şi lipsit

de sens să falsifici tezaurul şi istoria neamului tău.

Situaţia în care s-a aflat dl Bălan poate fi asemănătoare cu multe alte cazuri,

diferenţa este că în rol de acuzat s-a aflat Ministerului Dezvoltării Informaţionale, o

autoritate publică în Republica Moldova. Putem spune că dl Pavel Bălan a dat

34 Irina Codrean. Articolul: Cetatea Soroca Trucată. Ziarul de Gardă nr. 82, 4 mai 2006.28

Page 29: Teza License

dovadă de mult curaj. Un avantaj de care a beneficiat a fost faptul că şi-a înregistrat

opera făcută şi că şi-a dobândit dreptul de autor asupra acesteia. Ceea l-a ajutat să-şi

apere drepturile, totuşi vedem cât este de greu să obţii dreptatea, aproximativ 10 ani

a durat cazul dlui Bălan. Timpul nu este unicul lucru pe care îl poţi pierde apărându-

ţi drepturile, pe lângă asta cheltui mulţi bani dar şi nervi, diferenţa este că banii se

pot restabili în cazul în care câştigi procesul, însă nervii nu.

Părând că totul se opreşte aici, însă nu, pentru că aceeaşi fotografie a dlui Bălan,

ce are ca subiect Cetatea Sorocii a fost imprimată şi cea de pe bancnotele de 20 de

lei moldoveneşti (Anexa nr.4). Se observă foarte clar că poza din albumul Poliptip

Moldav (Anexa nr.1) şi bancnota de 20 de lei sunt identice, nu e nevoie de nici un

expert. Însă nu doar pe bancnota de 20 lei va fi reprezentată cetatea, pentru că şi

transnistrenii au reprodus-o pe moneda sa, în acest caz cu mici greşeli de

interpretare. Aici mai apre un zid în dreapta monedei, inexistent în realitate, iar

podul de la poartă cetăţii dispare ca prin minune (Anexa nr.5). Moneda face parte

din seria Vechi cetăţi de pe Nistru, care cuprinde mai multe monede de 100 de

ruble, cu cetăţile Tiraspol (2006), Tighina sau Bender (2006), Cameniţa (2007),

Soroca (2007) şi Cetate Albă (2008). Aşadar nu m-aş mira dacă fotografia dlui

Bălan va fi imprimată şi pe alte bancnote, monede sau orice alt obiect sau

document. De fapt cetatea este un monument ce aparţine ţării, iar orice cetăţean al

Republicii Moldova poate beneficia de imaginea acesteia, doar că trebuie făcută

diferenţa între a beneficia de o imagine făcută personal şi una reprodusă. Opiniile

asupra acestui subiect se împart în două categorii. Presa este de partea dlui Bălan,

considerând că el are dreptate. Însă sunt opinii care spun că odată ce cetatea Sorocii

face parte din tezaurul ţării, ea este o proprietate a tuturor cetăţenilor, astfel oricine

se poate folosi de fotografia ei, chiar dacă aceasta a fost publicată în albumul

Poliptic Moldav şi fiind astfel stabilite drepturile de autor. Cu atât mai mult că

albumul îl poţi găsi la biblioteca Naţională din Chişinău, la care oricine dintre noi

are acces. În acest caz pentru ce au mai fost întocmite legile care protejează

proprietatea intelectuală dacă sunt încălcate în flagrant.

29

Page 30: Teza License

O altă poză făcută de acelaşi fotograf, Pavel Bălan, de data aceasta cetatea

Hotin, publicată în albumul Timpul, a fost folosită ca fon pe buletinele de identitate

a apatrizilor şi permisul de şedere a cetăţenilor străini. În acest caz acuzatul va fi

acelaşi, adică M.D.I. (Ministerul Dezvoltării Informaţionale). Nu cred că este de

mirare acest lucru, dacă în primul proces au pierdut cazul de ce să nu-l piardă şi pe

al doilea.

Aflând despre faptul că fotografia sa din nou este multiplicată fără acordul său,

încă în anul 2008, dl Bălan a intentat cauza în instanţa de judecată, procesul luând

amploare la începutul anului 2009. Nu a fost îndeajuns că s-a falsificat cetatea

Soroca, acum au preluat alta. Reclamantul a prezetat în instanţă pelicula ce conţine

poza originală a cetăţii. Ca şi în cazul precedent, pentru folosirea ulterioară ca

fotografiei era nevoie de permisiunea autorul, conform art. 9 a Legii cu privire la

Drepturile de Autor. Dl Bălan nu a încheiat nici un contract cu M.D.I., din această

cauză acuzatul susţine că nu poate pretinde asupra unei sume de bani în urma

folosirii fotografiei reclamantului. Iar unicile venituri pe care le are sunt valorile

operelor sale. Pentru lezarea drepturilor sale dl Bălan a cerut prejudiciu moral în

sumă de MDL 500.000.

Ideea este că pe partea verso a permisului de şedere a cetăţenilor străini cetatea

este reprezentată în complexitate (Anexa nr. 6), însă pe buletinul pentru apatrizi

aceasta se arată mai îndeaproape doar că îi mai este adăugat un turn (Anexa nr. 7),

care de facto nu există. O altă falsificare a monumetului naţional. Această

schimbare nu a fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în legea,

nr. 266-XVI din 7 decembrie 2007, se modifică şi se completează doar anumite

articole (Anexa nr. 8)35, pe când despre turn nici urmă. Pe lângă turnul adăugat,

podul cetăţii Hotin a fost schimbat dintr-o direcţie în alta. Asta ar însema că MDI

falsifică monumentele istorice, creând astfel o confuzie nu doar în rândul cetăţenilor

străini dar şi între cei localnici. O pesoană care nu a vizitat niciodată această cetate

nu-şi va da seama despre nelegiuirea comisă.35 Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Nr. 203-206 din 28 decembrie 2007, p. 11-12.

30

Page 31: Teza License

În a doua şedinţă de judecată acuzatul încearcă să facă presiuni asupra

reclamantului, întrebându-l dacă a fost remunerat pentru pozele pe care le-a făcut.

Dl Bălan, fiind remunerat de către stat, nu consideră că acesta ar fi un motiv pentru

ca să fie folosite ulterior lucrările sale fără a fi anunţat sau plătit. În sala de judecată

se simte o presiune foarte negativă din partea avocatului MDI (Radu Maxian)

asupra dlui Bălan şi a avocatului său Nagacevschi Fadei. Acuzatul pune la îndoială

cum că pozele dlui Bălan nu au nimic deosebit, şi prin ce s-ar evidenţia ele de

pozele aceloraşi monumente a altor fotografi, doar dacă nu foloseşte metode

speciale. Dl Bălan fiind specialist în acest domeniu, activând de mult timp, are

mijloacele sale proprii, cum de altfel fiecare fotograf le stăpâneşte. Atunci când face

poza ţine cont de optică, lumină – pentru că în diferit moment sau oră a zilei

fotografia se evidenţiază, mai apoi se aplică şi un unghi special pentru ca imaginea

să ia o formă perfectă. Deci nu mai încape îndoială că poza este a lui, fiecare

fotograf îşi identifică opera, cum de altfel fiecare om şi-ar cunoaşte lucrurile pe care

le face. Este exact ca atunci când scrii un manuscris şi cineva ţi-ar fura gândurile.

Evident că ai cunoaşte ceea ce ai scris din milioane de tipărituri.

O astfel de fotografie, pe acele timpuri, costa în jur la 10 dolari americani

preculcrarea iar pelicula de 12 cadre – 15 dolari americani. Ar fi foarte complicat să

faci o fotografie identică ca a dl Bălan, pentru că fiecare zi are o poziţie anumită a

soarelui, ar fi fost posibil să faci doar una asemănătoare.

Logic gândind fotografia cu monumentul falsificat ar fi trebuit să aibă un autor.

Numele căruia era să fie anunţat în şedinţa de judecată, astfel constituind o dovadă

pentru partea acuzată cum că fotografia nu a fost falsificată. Încercând să se scuze,

MDI, argumentează prin faptul că ei nu dipsun de informaţia privind provienenţa

sau autorul fotografiei. Iar prejudiciul cerut nu este întemeiat, pentru că nu au fost

prezentate cheltuielile suportate. Reclamantul nu a demonstrat pierderile şi nu a

argumentat de ce anume 500.000 lei cere pentru prejudiciul moral. Cât priveşte

31

Page 32: Teza License

prejudiciul material, conform articolului 25 alineatul 7, din Legea cu privire la

dreptul de autor şi drepturile conexe, se achită conform contractului, iar din

moment ce acesta nu are unul, nu i se va plăti nimic. Aici avocatul MDI se

contrazice, pentru că cerând de la reclamant un contract în baza căruia s-ar fi obligat

să-i achite prejudiciul, totodată spune că nu a încheiat un contract cu dânsul din

cauză că nu avea temei, fotografia constituind un bun al societăţii. Un alt argument

pe care îl aduce avocatul acuzatului este că imagini cu monumente istorice se

găsesc în orice bibliotecă, oricine se poate folosi de ele. Iar din moment ce aceste

poze devin publice dl Bălan nu poate pretinde asupra unei remcompense.

În instanţa de judecată, dar şi nu numai, fiecare parte trebuie să se respecte una

pe alta. Reclamantul, dl Bălan, a răspuns la toate întrebările puse de avocatul MDI

dar şi de judecător. Dl Maxian, însă, nu a considerat de cuviinţă să răspundă clar

interogărilor, el oferea doar explicaţii şi răspunsuri vagi, ca de exemplu: „La

moment nu pot răspunde”, „Aceasta face parte din alt compartiment MDI”, „Nu pot

răspunde”. Se observă o nepăsare şi o atitudine deloc serioasă din partea acestuia.

De parcă ar veni la proces nu doar să-şi îndeplinească funcţia, ci să-şi mai bată joc

de reclamant şi avocatul său. Considerându-i inferiori, chiar le râde în faţă. Ceea ce

constituie o batjocură şi lipsă de respect faţă de partea vătămată.

Avocatul dlui Bălan prezintă în instanţă concluzia tehnică a doi experţi în

domeniul fotografic. Unul dintre ei fiind dl Potârniche, maestru, fotograf vestit în

Republica Moldova. Concluzia acestuia este refuzată de avocatul MDI, din motiv că

dl Potârniche este prietenul dlui Bălan, respectiv persoană cointersată ca acesta să

câştige cazul. Totodată partea acuzată cere să i se prezinte o copie la cererea de

chemare în judecată a martorului, expertului în domeniul fotografic. Avocatul

vătămatului replicând, la rândul său, că nu este obligat conform articolului 123 al

Codului Civil. Astfel respingând demersul va cere efectuarea unei expertize

judiciare, ceea ce constituie un mijloc legal de probă, constând în efectuarea unei

investigaţii, lucrări, analize, calcule, aprecieri şi concluzii, de către un specialist. Iar

32

Page 33: Teza License

pentru că în Republica Moldova nu avem specialişti în domeniul fotografic urmează

că nu este posibil efectuarea acesteia. Adică încearcă să împiedice orice demers sau

acţiune a părţii vătămatului cu scopul de extinde procesul pe o durată mai mare de

timp, ceea ce-l va putea face pe dl Bălan să renunţe la proces. Însă nici de această

dată nu va renunţa la apărarea autenticităţii operei sale.

Procesul în cauză se desfăşoară în incinta Curţii de Apel a sectorului Botanica,

oraşul Chişinău. Asistând la una din şedinţe, pe data de 4 martie 2009, am fost

martoră la o altercaţie între avocaţii ambelor părţi. Judecătorul a cerut să i se acorde

15 minute pentru a analiza probele şi cererea adusă de acuzat. În timpul acestei

pauze se iscă o ceartă puternică între avocaţi, după care, la intrarea în sala de

judecată avocatul MDI depune o cerere de suspendare a şedinţei. Se observă clar

ura între apărătorii părţilor dar şi tensiunea dintre aceştia doi. Nu este posibil ca o

şedinţă să parcurgă liniştit. Şi totul din cauza avocatului MDI, pentru că de fiecare

dată prezintă diferite cereri, înaintează demersuri pentru fiecare element ce poate

încurca la proces. De fapt acest lucru îi este în drept din punct de vedere legal, însă

există şi un motiv personal, şi acesta constituind, după părearea mea, faptul că

avocatul dlui Bălan este fiul unui vestit avocat în Republica Moldova, Vitalie

Nagacevschi.

Avocatului dlui Bălan i-a fost încredinţat, printr-o procură notificată la notar,

să fie reprezentatul său legal, având dreptul să semneze orice document oficial în

locul sau lipsa acestuia, să îndeplineacsă toate sarcinile ce ţin de procedura

judiciară. Conform Codului Civil acest lucru este interzis, obiectează acuzatul,

odată ce avocatul anterior a dlui Bălan, dl Efrim, nu îl mai reprezintă legal. Astfel

toate drepturile sale trec automat avocatului actual. Avocatul MDI susţine că

reprezentantul legal al reclamantului, conform Codului Civil, nu are dreptul să

semneze orice act în locul clientului său. Judecătorul va examina cererea dlui

Maxian pentru a stabili care dintre părţi are dreptate.

33

Page 34: Teza License

Reeşind din circumstanţele primului proces a dlui Bălan, pot spune că şi acesta

poate dura aproape 10 ani. Pentru că de data aceasta MDI nu prea este gata să-i mai

achite reclamantului o altă sumă enormă de bani. Tot din acest motiv nu se înţelege

pentru ce s-a preluat şi această fotografie ştiind bine cui îi aparţine. MDI probabil a

considerat că odată ce i se va mai adăuga un turn cetăţii nimeni nu va observa

diferenţa. Nu a fost să fie de această dată, iar MDI s-a trezit cu încă un caz

împotriva lor.

Însă judecăţile dlui Bălan nu se opresc aici, pentru că alte fotografii i-au fost

multiplicate, de data aceasta este vorba de Vasile Stati şi lucrarea sa „Ştefan cel

Mare. Voievodul Moldovei”. În anul 2004 acesta a editat lucrarea cu un tiraj de

5000 exemplare şi a fost tradusă în limba rusă, editată cu acelaţi tiraj. În lucrările

date sînt utilizate reproduceri ale fotografiilor realizate de el, Pavel Balan şi anume

– reproducerea fotografiei lui Ştefan cel Mare pe coperta din faţă (Anexa nr. 9), la

pagina 166 (Anexa nr. 10) a cărţii şi la pagina 103 (Anexa nr. 11) publicată pe un

calendar din 2004, reproducerea fotografiei Steagul lui Ştefan cel Mare, pe coperta

din spate (Anexa nr. 12) şi la pagina 162 a cărţii (Anexa nr. 13) publicată în cartea

Ştefan cel Mare şi Sfînt, coperta din spate, Editura Uniunii Scriitorilor, 1997,

reproducerea fotografiei Broderiei executate de Elena Voloşanca „Purtarea crucii”

la pagina 104 a cărţii (Anexa nr. 14) publicată în cartea Poliptic Moldav 1985

(Anexa nr. 15) şi Icoana Sufletului Nostru, de Pavel Balan, 1992, pagina 97.

Reproducerea fotografiilor a fost realizată în lipsa acordului său, unele din ele

în formă prelucrată şi fără indicarea numelui autorului, mai mult ca atât, pârâtul şi-a

însuşit dreptul de autor, indicând în dreptul numelui său semnul © (copyright).

Prin valorificarea operelor fotografice ce-i aparţin, prin prelucrarea şi ne

indicarea numelui autorului, în lipsa unui contract, dl Bălan consideră că i-au fost

încălcate drepturile de autor fiindu-i cauzate prejudicii morale şi materiale.

Solicitând de la acuzat încasarea sumei de 35.000 lei compensaţie şi 35.000 lei

34

Page 35: Teza License

prejudiciu moral, acţiunea fiindu-i admisă parţial. Prin hotărârea din 3 martie 2008,

i s-a acordat 25.000 lei compensaţie şi 25.000 lei prejudiciu moral.

Vasile Stati a casat hotărârea judecătoriei considerând-o fără temei.

Reclamantul Pavel Balan şi reprezentantul său, Fadei Nagacevschi, în şedinţa

instanţei de recurs, au cerut respingerea recursului şi menţinerea hotărârii primei

instanţe, pe care o consideră întemeiată şi legală. Audiind şi studiind materialele

dosarului, Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de

Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea

hotărârii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 417

al. (1) lit. a) a Codul de Procedură Civilă, instanţa de recurs, după ce judecă

recursul, este in drept să respingă recursul şi să menţină hotărârea primei instanţe.

Conform cu art. 4 al. (2) al Legii privind dreptul de autor şi drepturile conexe,

autorul beneficiază de dreptul exclusiv de autor asupra operei sale, acesta rezultând

din însuşi faptul creării ei. Conform art. 8 al. (1) al Legii menţionate, paternitatea

aparţine persoanei (persoanelor), sub al cărei nume a fost publicată opera, dacă nu

există alte dovezi.

Pentru a informa publicul despre drepturile sale, titularul are dreptul să

folosească simbolul ocrotirii dreptului de autor, care se imprimă pe fiecare exemplar

al operei şi constă din trei elemente - litera latină C inclusă intr-un cerc – C (©),

numele (denumirea) titularului drepturilor exclusive de autor şi anul primei

publicări a operei. Conform art. 10 al. (1) al aceleiaşi legi, autorului sau altui titular

al dreptului de autor îi aparţine dreptul exclusiv la valorificarea operei în orice

formă şi prin orice procedeu. S-a constatat că lui Pavel Balan îi aparţine dreptul de

autor asupra fotografiei monumentului lui „Ştefan cel Mare”, drept confirmat în

calendarul jubiliar creat în cinstea lui „Ştefan cel Mare” pentru anul 2004, a

fotografiei color (tipărită cu acordul său) de pe prima pagină a revistei „a” MIC” nr.

1 (123) ianuarie 2004 şi alb-negru la pagina 2 a revistei „a”MIC” nr. 2 (124)

februarie 2004.

35

Page 36: Teza License

Dreptul de autor al lui Pavel Bălan asupra acestor fotografii se confirmă prin

adeverinţa magazinului ilustrat pentru copii şi adolescenţi „a”MIC” din 28 februarie

2007, prin imaginile filmului original developat la studioul EURO-FOTO-ART,

prezentate în şedinţa de judecată şi anexate la materialele cauzei.

S-a constatat că, fotografia lui Ştefan cel Mare, autorul căreia este Pavel Balan,

reprodusă de Vasile Stati şi aplicată pe coperta din faţă, la paginile 103 şi 166 a

cărţii sale, întitulată „Ştefan cel Mare”, tradusă în limba rusă cu denumirea

„Штефан Beликий”, editată la Chişinău în anul 2004, a fost amplasată în ediţia

menţionată în lipsa acordului cu autorul la valorificarea operei. În instanţa de

judecată a fost audiat în calitate de specialist-expert în domeniul fotografiei Mihai

Potîrniche, fotograf, Maestru în Artă, membru al Uniunii Artiştilor Plastici. La

efectuarea expertizei tehnice a imaginii, tipărită pe coperta cărţii „Штефан

Beликий” – autor Vasile Stati, a folosit cinci imagini ale monumentului „Ştefan cel

Mare”, încercând să găsească deosebirile şi asemănările dintre ele. După analiza lor

vizuală şi comparaţia prin suprapunere la calculator, s-a constatat că, imaginile

monumentului „Ştefan cel Mare” sînt absolut identice, dimensiunile generale şi

elementele lor constitutive corespund, precum şi compoziţia, direcţia luminii, forma

şi lungimea umbrelor de asemenea sînt identice. În circumstanţele menţionate,

Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră

că prima instanţă corect a ajuns la concluzia că, datele descrise confirmă cu

certitudine apartenenţa drepturilor de autor şi a drepturilor conexe ale lui Pavel

Bălan referitor la fotografia monumentului „Ştefan cel Mare”. De asemenea, din

actele cauzei urmează că, drepturile de autor ale lui Pavel Bălan se răsfrâng şi

asupra fotografiei „Steagul lui Ştefan cel Mare” şi fotografia broderiei „Purtarea

Crucii”, executată de Elena Voloşanca, confirmate prin negativele fotografiilor

menţionate şi prin lucrările sale, care conţin aceste opere, printre care cartea „Ştefan

cel Mare şi Sfânt”, (Editura Uniunii scriitorilor, Chişinău, 1997); cartea „Poliptic

Moldav”, (Chişinău, 1985) şi „Icoana Sufletului Nostru” (Chişinău, 1992).

36

Page 37: Teza License

Fotografia „Steagul lui Ştefan cel Mare” şi fotografia broderiei „Purtarea

Crucii” au fost folosite de către recurent în cartea sa pe coperta din spate, la paginile

104 şi 162, fapt confirmat prin concluzia specialiştilor Iurie Foca, artist fotograf,

membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova şi Mihai Potîrniche. În

rezultatul cercetărilor s-a stabilit, că imaginea broderiei din cartea lui Vasile Stati

este o reproducere fotografică de pe imaginea efectuată de Pavel Bălan. Astfel, prin

utilizarea operelor fotografice la editarea lucrării „Ştefan cel Mare” şi tradusă în

limba rusă „Штефан Beликий” fără acordul lui Pavel Bălan (titularului drepturilor

de autor şi a drepturilor conexe) şi în lipsa unui contract în formă scrisă, Vasile Stati

a încălcat drepturile exclusive de autor ale intimatului, iar prin neindicarea numelui

autorului lucrărilor folosite în această carte, au fost adusă o atingere dreptului de

paternitate ale intimatului, care include dreptul de a se considera autor şi de a cere o

atare recunoaştere, inclusiv prin indicarea numelui său pe fiecare exemplar de

operă. Sau prin publicarea operelor fotografice ale reclamantului în lucrarea sa,

pârâtul şi-a însuşit dreptul de autor prin înserarea semnului © şi prin

comercializarea lucrării, încălcând astfel drepturile patrimoniale de autor la

reproducerea operei.

Conform art. 38 alin (1) lit. e) al Legii privind drepturile de autor şi drepturile

conexe, titularul drepturilor exclusive de autor şi al drepturilor exclusive conexe

este în drept să ceară de la persoana care le-a violat achitarea unei compensaţii în

mărime de la 500 la 500.000 de lei în locul recuperării pierderilor sau perceperii

venitului. La determinarea mărimii compensaţiei materiale, prima instanţă corect a

luat în consideraţie următoarele circumstanţe. Acuzatul a utilizat fraudulos

imaginile contestate în cartea care a fost editată cu un tiraj de 5.000 exemplare în

limba de stat şi 5.000 exemplare în limba rusă, obţinând un profit considerabil.

Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră

că mărimea compensaţiei materiale în sumă de 25.000 lei este echitabilă şi

rezonabilă. Conform art. 38 al. (1) lit.c) al Legii privind drepturile de autor şi

drepturile conexe, titularul drepturilor exclusive de autor şi al drepturilor exclusive

37

Page 38: Teza License

conexe este în drept să ceară de la persoana care le-a violat recuperarea materială a

prejudiciului moral.

Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie

concluzionează că prima instanţă corect a determinat cuantumul prejudiciului moral

în mărime de 25.000, care corespunde suferinţelor fizice şi psihice suportate de

către intimat. Nu poate fi considerat drept temeinic argumentul recurentului precum

că Pavel Balan nu este autorul fotografiei în cauză, deoarece la materialele cauzei

lipsesc concluziile expertului în domeniul care ar aproba acest fapt. Pe parcursul

examinării cauzei recurentul nu a înaintat demers privind efectuarea unei astfel de

expertize, acceptând probele prezentate de intimat. Astfel, din considerentele

menţionate şi având în vedere faptul că, hotărârea primei instanţe este întemeiată şi

legală, iar temeiurile invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul Civil şi

de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a

respinge recursul şi de a menţine hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 417 al. (1) lit. a), art. 419 CPC, Colegiul Civil şi de

contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie decide să respingă recursul

declarat de către Vasile Stati şi să menţină hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 03

martie 2008, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Pavel Bălan

împotriva lui Vasile Stati cu privire la apărarea dreptului de autor. Decizia se

considră irevocabilă.

Dl Bălan a mai câştigat un proces cu privire la încălcarea dreptului de autor.

Luptând paralel în două procese, a reuşit să câştige unul. Toate greutăţile întâlnite

nu-l împiedică să lupte mai departe. Dimpotrivă apar tot mai multe argumente care

îl determină să-şi apere drepturile de autor. Rămâne de văzut care va fi hotărârea în

cazul cu MDI, privind încălcarea dreptului de autor a cetăţii Hotin pe buletinul de

identitate a apatrizilor şi permisul de şedere a cetăţenilor străini.

38

Page 39: Teza License

Concluzii

În urma studiului efectuat am încercat să aduc o claritate cât mai complexă, să

fac cunoştinţă şi să analizez modul de funcţionare a dreptului de autor în Republica

Moldova. Astfel apărarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe, răspunderea

pentru violarea lor este reglementată de Constituţia Republicii Moldova,

Convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte: Convenţia

mondială cu privire la drepturile de autor încheiată la 6 septembrie 1952 la Geneva,

Convenţia de la Berna încheiată la 9 septembrie 1886 cu ulterioarele modificări

privind protecţia operelor literare şi artistice, Convenţia internaţională pentru

ocrotirea drepturilor interpreţilor, ale producătorilor de fonograme şi ale

organizaţiilor de difuziune, semnată la Roma la 26 octombrie 1961, de Legea

Republicii Moldova nr. 293-XIII din 23 noiembrie 1994 "Privind dreptul de autor şi

drepturile conexe" pe parcurs modificată şi publicată în M.O. 18 din 08.02.2003, de

prevederile Codului civil în măsura în care nu contravine actelor menţionate mai

sus, precum şi de alte acte normative.

Cea mai importantă misiune pe care îl au toate aceste acte oficiale este să

protejeze dreptul la proprietatea intelectuală. Autorul beneficiază de o serie de

avantaje ce reies din aceste legi. Opera autorului, oricare nu ar fi ea, este protejată

de lege. Titularul operei are tot dreptul să apeleze la instanţa de judecată în cazul în

care drepturile, menţionate în legile cuvenite, i-au fost încălcate.

Ceea ce ţine de Republica Moldova pot spune că dreptul de autor este puţin

respectat. Problema principală în acest caz o constituie nivelul ridicat al corupţiei şi

nivelul scăzut al funcţionării organelor de drept. Acest lucru este direct demonstrat

prin cazul cercetat, în care pe post de acuzat s-a aflat Ministerul Dezvoltării

Informaţionale al Republicii Moldova. Iar în calitate de reclamant dl Pavel Bălan, în

cazul cu privire la încălcarea dreptului de autor a mai multor opere. Argumentez

faptul că justiţia Republicii Moldova este oarbă, sau pur şi simplu nu doreşte să

39

Page 40: Teza License

vadă adevărul, toate astea se observă prin faptul că procedurile judciare au durat

foarte mult până şi-au văzut finalul.

Pe teritotiul Moldovei se înregistrează multe cazuri de încălcare a dreptului de

autor. Cât de mic şi neânsemnat nu ar fi cazul, aceasta constituie totuşi o încălcare a

legii. Pentru a evita astfel de situaţii este necesar ca atunci când intenţionezi să

creezi şi ulterior să publici o oarecare operă, trebuie să fii la curent cu drepturile

tale. Exact cum a făcut dl Bălan, şi-a înregistrat opera, şi-a angajat un avocat

competent care a reuşit să-i apere drepturile, având câştig de cauză.

Mulţi oameni se confruntă cu faptul că nu pot să-şi recupereze dreptul de autor

din cauză că nu ştiu cum. În astfel de situaţii ar fi bine să apelezi la un avocat

priceput şi cu experienţă. Un alt motiv pentru care autorii nu apelează la instanţa de

judecată este faptul că nu au timp sau chef. Tocmai din ignoranţa acestor oameni,

operele mereu vor fi multiplicate şi fabricate. Acest lucru ne conduce din nou la

faptul că organele de drept nu funcţionează bine. Pentru că aplearea la instanţa de

judecată îţi ia mult timp şi bani. Este trist că această situaţie a pus stăpânire pe ţara

naostră. Moldova ar trebui să ia exemplu de la ţările europene, unde astfel de cazuri

se întâmplă rar. Iar dacă se întâmplă atunci legile se respectă întocmai, iar cei ce le

încalcă sunt pedepsiţi pe bună dreptate. Pentru a nu cădea victimă „pirateriei” opera

odată creată trebuie înregistrată. Astfel poţi oricând să ceri atentificarea drepturilor

de autor ştiind că îţi aparţin pe deplin dar şi că sunt protejate de lege.

Dreptul de autor este un sistem de norme juridice stabilite prin lege care

protejează operele creaţiei intelectuale din domeniul literaturii, artei şi ştiinţei,

exprimate într-o formă obiectivă ce permite a le reproduce, atât publicate, cât şi

nepublicate, indiferent de formă, destinaţia şi valoarea fiecărei opere, precum şi

drepturile analogice cu cele de autor: drepturile interpreţilor, producătorilor de

fonograme, organizaţiilor de difuziune (drepturile conexe). Dreptul de autor asupra

proprietăţii intelectuale este un drept fundamental şi protejat. Încălcarea acestuia va

40

Page 41: Teza License

fi pedepsit conform legii, iar parametrii de pedeapsă pentru astfel de cazuri se

stabilesc în conformitate cu gravitatea cazului.

Autorul beneficiază de un drept exclusiv asupra operei sale doar prin faptul că a

creat-o. Autorul este unicul deţinător al dreptului de autor şi este protejat prin lege.

Lucrarea sa este protejată încă din momentul scrierii, deci nu poate fi folosită

integral sau parţial decât cu acordul autorului.

Creaţia intelcuală a autorului este considerată ca o invenţie pentru că reprezinţă

un lucru unic. Iar pentru că fiecare om îşi are metodele şi caracterul propriu de a

crea ceva, foarte uşor poţi depista dacă opera îţi aparţine ţie sau nu. Totuşi nu este

necesar doar faptul de a recunoaşte, mai este nevoie de un şir de probe care vor

demonstra autenticitatea acesteia. Pentru aceasta va fi necesar ca opera odată creată

să fie înregistrată, astfel ea va fi protejată de lege, purtând semnul copyright (©).

Următorul pas care ar trebui făcut în cazul în care ţi s-au încălcat drepturile va fi

încercarea de a analiza situaţia creată cu cel ce le-a încălcat. Iar doar dacă pe cale

paşnică nu ajungi nici la un compromis judecata va fi ultima şansă de a-ţi recăpăta

drepturile.

Cu scopul de a proteja operele ar fi de dorit ca legea să fie mai dură cu cei ce o

încălca. Amenzile trebuie mărite astfel ca cei ce vor dori să multiplice operele să se

răzgândească imediat. Totdată cred că ar trebui de implementat o educaţie în acest

sens încă de pe băncile şcolii. Astfel ca copiii odată cresuţi, deveniţi maturi, să

înţeleagă că nu este bine să preiai ceva ce nu-ţi aparţine. Pentru că din şcoală se

începe fenomenul de plagiere, atunci când ai copiat la un obiect, ai văzut că ţi-a

mers şi aşa merge mai departe. De atunci începi să realizezi faptul că este mai uşor

să copii decât să faci de unul singur. Trebuie să înţelegem că oricând ne putem afla

în situaţia unui autor a cărui operă a fost plagiată.

41

Page 42: Teza License

Bibliografie.

1. Agenţia de Stat pentru Protecţia Intelectuală. Probleme actuale ale dreptului

de autor şi drepturile conexe în Republica Moldova. Chişinău 2006.

2. Codul Civil al republicii Moldova. Nr. 98 - XV din 18 aprilie 2002, M.O. nr.

128 – 129 din 13 septembrie 2002. Editura: Cartier. Chişinău 2008.

3. Codul de Procedură Civilă cu ultimele modificări şi completări 2008. Nr.

255-XV din 30.05.2003, M.O. nr. 111 – 115/451 din 12.06.2003.

4. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29.07.1994, M.O. nr.1 din

12.08.1994.

5. Dorian Chiroşca. Conţinutul şi Natura juridică a dreptului ubiectiv de autor.

AGEPI, Chişinău 2007.

6. D. Chiroşca, M. Rojnevschi. Probleme actuale ale protecţiei dreptului de

autor şi drepturile conexe în R.M.. AGEPI, Chişinău 2006.

7. Irina Codrean. Articolul: Cetatea Soroca Trucată. Ziarul de Gardă nr. 82, 4

mai 2006.

8. Legea cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe. Nr. 293 din

23.11.94, în vigoare din 23.11.94. M.O. nr. 18 din 08.02.2003.

9. Legea cu privire la activitatea editorială. Nr. 939 - XIII din 20.04.2000, M.O.

nr. 70-72/511 din 22.06.2000.

10. Ligia Dănilă. Protejarea dreptului de autor. Editura: AllBeck. Bucureşti

2005.

42

Page 43: Teza License

11. Mihai Lescu. Activitatea editorială. CCRE „Presa”, Chişinău 2008.

12. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 203 – 206 din 28.12. 2007, art.

790.

13. Oleg Rotaru. Protecţia dreptului de autor asupra prgramelor pentru

computer. AGEPI, Chişinău 2005.

14. Pavel Bălan, Vlad Druc. Poliptic Moldav. Editura: Timpul. Chişinău 1985.

15. Sergiu Mămăligă. Dreptul de autor şi drepturile conexe. Legea nr. 293 –

XII/1994 comentată. Editura: ARC. Chişinău 2000.

16. Василе Стати. Штефан Великий. Воевода Молдовы. Серии Библиотека

”ПРО МОЛДОВА”. Кишинев 2004.

43