Informatie Teza

of 79 /79
. Statutul social al familiei va fi determinat de tată. Dominaţia tatălui va imprimacopilului o viziune fermă asupra vieţii, dar acesta nu va trebui să impună ferm legea, ci şi săpăstreze afecţiunea copilului. Tatăl este cel care conferă familiei, dar şi copilului un sentiment de protecţie şisiguranţă, inspirând copilului dorinţa arzătoare de a deveni ca el. Pentru ca tata este cel care ,,îl aruncă pe copil şi-l prinde fără ca acestuia să-i fie frică, el conduce maşina, el mânuieştesecurea, el îl poartă în braţe când acesta este oboist. Diferenţele dintre bărbaţi şi femei apar cu claritate: în timp ce femeile asigură toatecele trei funcţii independent de prezenţa sau absenţa soţilor, bărbaţii sunt specializaţi exclusivîn funcţia de reconfort; tatăl intră de unul singur în raport cu copilul, numai pentru a se juca, atrăi satisfacţia unor gesturi de tandreţe reciprocă sau pur şi simplu numai pentru a se convingedupă ,, aerul “ senin al copilului, dacă totul este în regulă. Dacă intervine în alte momente, el o face pentru a da o mână de ajutor mamei, dacă nuîntotdeauna în prezenţa acesteia, cel puţin la solicitarea ei. Rolul educativ al tatălui nu este, în cele mai multe cazuri înţeles ca secundar, nici debărbaţi, nici de femei. Deosebirile între rolul masculin şi cel feminin, vizează modul, naturaimplicării, şi nu gradul, mai mic sau mai mare, de implicare , care nici nu poate fi evaluat,întrucât nu pot fi comparate cantitativ comportamente diferite calitativ. Ele relevă în esenţadouă raporturi, cu timpul şi cu spaţiul , două viziuni asupra lumii, două morale. Tatăl munceşte pentru a asigura bunăstarea grupului, întrucât rolul său principal estede a asigura securitatea materială a familiei. În timp ce mama ,,munceşte pentru ceilalţi,alături de ei “, tatăl munceşte singur pentru ceilalţi. De aici, rezultă o mare disponibilitate a mamei, o atitudine atentă, deschisă în oricemoment la problemele copiilor. Familia ca cadrul si factor al dezvoltarii psihice a copilului – Miu alexandru

description

info

Transcript of Informatie Teza

. Statutul social al familiei va fi determinat de tat. Dominaia tatlui va imprimacopilului o viziune ferm asupra vieii, dar acesta nu va trebui s impun ferm legea, ci i spstreze afeciunea copilului. Tatl este cel care confer familiei, dar i copilului un sentiment de protecie isiguran, inspirnd copilului dorina arztoare de a deveni ca el. Pentru ca tata este cel care ,,l arunc pe copil i-l prinde fr ca acestuia s-i fie fric, el conduce maina, el mnuietesecurea, el l poart n brae cnd acesta este oboist.Diferenele dintre brbai i femei apar cu claritate: n timp ce femeile asigur toatecele trei funcii independent de prezena sau absena soilor, brbaii sunt specializai exclusivn funcia de reconfort; tatl intr de unul singur n raport cu copilul, numai pentru a se juca, atri satisfacia unor gesturi de tandree reciproc sau pur i simplu numai pentru a se convingedup ,, aerul senin al copilului, dac totul este n regul. Dac intervine n alte momente, el o face pentru a da o mn de ajutor mamei, dac nuntotdeauna n prezena acesteia, cel puin la solicitarea ei. Rolul educativ al tatlui nu este, n cele mai multe cazuri neles ca secundar, nici debrbai, nici de femei. Deosebirile ntre rolul masculin i cel feminin, vizeaz modul, naturaimplicrii, i nu gradul, mai mic sau mai mare, de implicare , care nici nu poate fi evaluat,ntruct nu pot fi comparate cantitativ comportamente diferite calitativ. Ele relev n esenadou raporturi, cu timpul i cu spaiul , dou viziuni asupra lumii, dou morale. Tatl muncete pentru a asigura bunstarea grupului, ntruct rolul su principal estede a asigura securitatea material a familiei. n timp ce mama ,,muncete pentru ceilali,alturi de ei , tatl muncete singur pentru ceilali. De aici, rezult o mare disponibilitate a mamei, o atitudine atent, deschis n oricemoment la problemele copiilor.Familia ca cadrul si factor al dezvoltarii psihice a copilului Miu alexandruUn studiu realizat de o echipa de cercetatori din Statele Unite a stabilit ca paternitatea reduce drastic nivelul de testosteron din organismul barbatilor, fapt care ii face pe acestia sa fie "mai civilizati", relateaza BBC News Online. Oamenii de stiinta au comparat nivelul testosteronului din organismul barbatilor singuri, a celor casatoriti si a celor care au copii. In urma studiului, cercetatorii au stabilit ca, la barbatii care au devenit tati, nivelul testosteronului este extrem de scazut. Unul dintre experti a declarat ca aceasta scadere este modul in care natura "se asigura" ca barbatii se comporta intr-un mod civilizat si neagresiv cu nou-nascutul. Cercetatorii de la mai multe universitati americane au efectuat studiul cu ajutorul a 126 de barbati cu varste cuprinse intre 21 si 38 de ani, carora le-au cerut sa completeze o serie de chestionare. In plus, subiectilor studiului le-au fost recoltate, dimineata si dupa-amiaza, mostre de saliva pentru analize. Dintre cei 126 de subiecti ai studiului, 66 erau necasatoriti si aveau in organism o cantitate mai mare de testosteron decat cei 30 de barbati casatoriti si fara copii care au facut obiectul cercetarii.Multe femei se intreaba pe buna dreptate, ce fel de tata o sa fie iubitul lor, multi zic ca barbatii nu se schimba, dar totusi studiile spun cu totul altceva, barbatii se schimba atunci cand devin tatici, uneori radical. Paternitatea ii ajuta pe barbati sa devina mai responsabili, renunta sau reduc fumatul si consumul de alcool, comportamentul lor este mai responsabil, isi asuma mai putine riscuri, etc.Afirmatiile de mai sus nu imi apartine, fac parte din concluziile realizate de cativa savanti americani de laOregon State University, intr-un articol dinDaily Mail, astfel au constatat ca barbatii care devin tati pentru prima data, evita infractiunile precum si consumul de alcool si tutun.Si nu a fost un studiu fulger in care concluziile nu sunt bine sustinute de statistici concludente, studiul a durat 19 ani, si au fost implicati peste 200 de baieti si barbati cu varstele intre 12-31 de ani. Cercetatorii din Oregon au monitorizat felul in care comportamentul antisocial si stilul de viata al subiectilor monitorizati s-a modificat pe parcursul anilor.Acest studiu arata ca paternitatea poate fi o experienta care transforma chiar si un barbat care obisnuieste sa adopte comportamente foarte riscante, a declarat David Kerr, coordonatorul studiului.Studiul, publicat initial inJournal of Marriage and Family, mai remarca si faptul ca barbatii care au devenit tatici in jurul varstei de 30 de ani sunt mult mai tentati sa renunte la activitatile riscante din stilul lor de viata, in comparatie cubarbatii care au devenit parintila o varsta mai tanara, probabil are legatura si cu maturizarea psihologica a acestora, si intelegerea mai profunda a implicatiilor vietii de parinte.Un alt studiu a analizatcomportamentul barbatilor fumatorice au devenit parinti, studiul a fost realizat in 2005 de University of Warwick.Acest studiu a analizat un grup de 286 debarbati fumatori, ce aveau copii cu varste inte 8-14 saptamani, acest studiu a aratat faptul ca venirea pe lume a bebelusilor nu a fost asociata curenuntarea totala la fumatpentru cei mai multi dintre tatici, dar acestia au renuntat insa sa mai fumeze in interiorul locuintei sau in apropierea bebelusilor.Mai putin de 20% dintre taticiau incercat sa renunte complet la fumatsi doar 4% dintre acestia au reusitsa se lase de fumat, dupa nasterea bebelusilor lor. Tot odata, 78% dintre proaspetii tatici au incercat, iar 60% chiar au si au reusit, sa renunte la a mai fuma in locuinta si in preajma bebelusilor.

Sursa:http://www.mamicamea.ro/familie/paternitatea-ii-schimba-pe-barbati.html#ixzz3XwPTVfGwAm descoperit chiar ca uneori tatii au mai multa influenta n dezvoltarea celor mici dect mamele, a declarat Ronald Rohner, directorul Centrului pentru Studiul Relatiilor Interpersonale de la Universitatea din Connecticut, citat de LiveScience. Acesta a studiat timp de cteva zeci de ani felul n care copiii si accepta sau si resping parintii. Potrivit acestuia, fiii si fiicele care s-au simtit respinsi de unul dintre parinti sau nu au simtit suficienta dragoste din partea acestora au mai multe sanse sa devina agresivi, ostili si instabil emotional. De asemenea, respingerea poate duce la o slaba stima de sine.Sferele de influentaCercetarea a aratat ca, desi aceste sentimente sunt valabile n cazul ambilor parinti, adesea tatal este factorul decisiv. Totodata, problemele comportamentale, delincventa juvenila, depresia sau abuzul de substante si, n general, problemele de adaptare, sunt mai strns legate de respingerea resimtita din partea tatalui. n aceeasi nota, dragostea tatalui poate fi determinanta pentru starea generala de bine a viitorului adult, a mai precizat Rohner.Un studiu important a confirmat faptul c absena unui tat poate fi duntoare pentru viaa unui copil, i c dragostea unui tat este la fel de important pentru starea emoional a copiilor la fel ca dragostea mame, raporteaz Christian Concern.Studiul a constatat c lipsa de iubire printeasc n viaa unui copil poate avea consecine psihologice destul de grave, care persist la vrsta adult i are un efect puternic asupra persoanei respective.Studiul sugereaz c respingerea tatlui poate provoca probleme pe termen lung pentru copii, care dureaz chiar decenii, i duce la anxietate, nesiguran i stima de sine sczut.De asemenea, studiul a scos la iveal i relateaz c aceti copii au tendina de a se nchide din punct de vedere emoional, i, prin urmare, le este mai greu de a construi relaii mai trziu n via.n Statele Unite, Marea Britanie i Europa, am presupus, n ultimii 300 de ani, c toi copiii au nevoie pentru o dezvoltare sntoas normal, i aceasta este o relaie de dragoste cu mama lor, dar prin faptul c taii sunt prezeni n familie ca un suport pentru mam i un sprijin financiar, nu este destul pentru o dezvoltare sntoas a copiilor. Aceast idee trebuie s o inem departe de noi i s artm tailor c dragostea lor este la fel de important ca dragostea mamei, uneori chiar mai mare dect a mamei, a declarat Profesorul Ronald Rohner.Studiul profesorului Rohner confirm ceea ce a fost cunoscut de zeci de ani prin care doi prini naturali ntr-o cstorie pe via pot oferi condiiile ideale pentru creterea copiilor. Niciun aranjament familial, nici persoanele de acelai sex care adopt copii nu pot oferi aceleai beneficii pe care doi prini naturali (un brbat i o femeie) le pot oferii copiilor lor, a declarat Andrea Williams CEO al Christian Concern.Acest studiu i efectele politicii pe care muli le adopt, i sunt de natur s degradeze cstoria tradiional, ar trebui s se ia n considerare de muli, deoarece efectele negative care i pun amprenta asupra generaiei care se ridic vor fi dezastruoase

Roluri parentale incompleteDes intalnit in randurile cuplurilor si familiilor caracterizate de tensiune este o adaptare a rolului marital incompleta, acest lucru conducand la lipsa de satisfactii reciproce si la un mediu conflictual in care sa creasca un copil. Astfel, avem urmatoarele tipuri de roluri maritale incomplete pe care le poate adopta un tata:1. Tatal partial implicat in casnicieAcest tip de cuplu este denumit, in termeni psihologici, drept semicasnicie, datorita implicarii pe jumatate in viata familiala pe care tatal o exercita. Activitatile sale in cadrul familiei sunt limitate si implicarea sa in educatia copiilor este minima.

Acest tip de sot fie ca desfasoara o viata paralela cu cea a familiei sale (ca de exemplu, o relatie extraconjugala), fie ca refuza sa isi asume anumite atributii in cadrul familial, asa cum isi doreste sotia.

Adeseori, acest gen de sot continua sa participe la bugetul comun, insa refuza sa se implice in mai mare masura in viata familiei, lasand toate acestea pe umerii sotiei sau ai fiilor mai mari. Din aceasta cauza, un tata partial implicat in casnicia din care face parte este, in mare masura, nociv pentru dezvoltarea copilului, rapindu-i o parte a copilariei cu atributii mature.2. Tatal din cuplul imatur dependentDes intalnit in ziua de astazi, este cuplul imatur dependent, ale carui obligatii parentale sau, uneori, casnice, sunt indeplinite de parintii acestora. Cuplul devine, in acest fel, un cuplu copil. Acest fapt impiedica maturizarea relatiei si dezvoltarea familiei ca si grup independent. Astfel, sotul dintr-un astfel de cuplu are un grad de responsabilitate mai mic decat normal, in privinta copilului sau, si nu isi poate indeplini in totalitate rolul parental.

Chiar daca intentiile bunicilor sunt doar bune, iar, uneori, acestea sunt nepretuite, acest fapt poate avea consecinte grave in dezvoltarea nepotilor lor. Frecvent, copiii din astfel de familii au tulburari de personalitate (nevrotism, carcateriopatie, psihoze).

Adeseori, aceste cupluri copii sunt predispusi spre a avea un divort, datorita permanentului conflict intre ei si parintii lor in ceea ce priveste educatia copilului, fapt ce poate avea consecinte negative asupra copilului. Daca doriti sa citit mai multe despre efectele unui divort asupra copilului, va recomandam articolulProblemele copilului fara un parinte. Conflictul intre cele doua generatii de parinti poate avea influente educationale traumatizante pentru tanarul prins la mijloc, datorita caracterului contradictoriu prezent.Roluri parentale inautenticeCel mai bun exemplu de astfel de casnicie este cel in care ambii parinti au vieti paralele. Putem vedea acest exemplu in casniciile incheiate in perioada comunista, atunci cand acestea erau aranjate, fara a implica afectiune din partea mirilor. Acestea se construiesc pe baza unor interese comune, sociale sau economice, insa nu poate fi vorba de iubire conjugala la mijloc.

Intr-o astfel de casnicie, partenerii mentin statutul oficial, insa fiecare are propria sa autonomie, atat intra, cat si extraconjugala. Multe dintre aceste cupluri si-au justificat mentinerea casatoriei datorita aparitiei copiilor. Putem vedea, deseori, acest exemplu in cazul familiilor cu un partener violent, unde justificarea pentru care cuplul inca se afla impreuna este sa aiba copiii un tata/ o mama, deoarece, arareori, mai poate fi vorba despre iubire conjugala in aceste cazuri.

Efectele unui astfel de cuplu asupra vietii psihice a copilului sunt dezastruoase. In cazul simplu, unde pseudocasnicia a fost astfel de la inceput, copiii nu vor simti nici dragostea sau respectul dintre parteneri, primind, astfel, un model gresit pentru viitoarea lor viata de familie, dar nici iubirea si respectul parintilor fata de ei, aparitia lor, in acest caz, fiind doar pentru aparenta sociala sau ca intamplare.

Daca persoanele implicate in astfel de casnicii nu prezinta o patologie individuala semnificativa, influenta lor asupra tinerilor este profund marcanta, distrugand intelesul pe care acestia il vor acorda, pe viitor, institutiei casatoriei sau atitudinilor profamiliale.De ce conteaza ce rol familial adopta tatal sau mama?Rolul parental sau maternal adoptat in familie va fi propagat, prin intermediul copiilor, mai departe. Putem spune, pe buna dreptate, ca felul in care ne comportam astazi, fata de partenerul de viata si copilul nostru, este felul in care se va comporta copilul nostru, in familia sa, si tot asa, pana peste cateva generatii. Putem, astfel, influenta nu doar unul sau doi oameni, ci foarte multi ani de acum incolo. Rolul familial este in permanenta modelat sau amplificat de catre urmasi, transpunandu-se, astfel, peste mai multe generatii.

Aproape toate rolurile familiale prezentate in randurile de mai sus prezinta implicatii patologice, ce necesita o indrumare profesionista pentru a fi rezolvate. Ignorarea lor conduce, adeseori, la frustrari si conflicte interioare, ce se vor revarsa si vor influenta, astfel, copiii nostri si, implicit, nepotii. De aceea, este vital ca, daca va aflati intr-o astfel de situatie, sa cautati un ajutor exterior, ca de exemplu un psiholog. Avem o datorie morala fata de copiii nostri sa nu ii lasam sa fie afectati de conflictele noastre interioare si propriile probleme. Tineti cont ca primul pas spre vindecarea unei situatii care tine de psihic este recunoasterea ei si, de aceea, va aflati pe drumul cel bun.

Sursa:Rolurile asumate de catre tati in familie si influenta asupra copiilorhttp://www.7p.ro/Default.aspx?PageID=1278#ixzz3XwSLDfUfComunitatea 7 Pitici: Despre Alimentatie, Crestere, Educatie Copii

In timp ce relatia dintre mama si bebelusul sau se formeaza inca de cand acesta se afla in pantec, bebelusul nascandu-se cu un atasament mare fata de bataile sau vocea mamei, cea dintre tata si copilul nou nascut trebuie construita cu atentie si rabdare, deoarece acum se pun bazele relatiei de mai tarziu dintre acestia.

Exista, desigur, studii in ceea ce priveste dezvoltarea unei relatii mai rapide si mai trainice intre tata si bebelus si, de asemeni, exista si metode prin care acestea sa fie puse in aplicare si despre ele vom vorbi in articolul ce urmeaza. Tot ceea ce conteaza sa stii, pentru inceput, este carelatia tata bebelus nu este una aflata la concurenta cu cea dintre mama si bebelus ci una complementara, menita sa acopere rolul masculin al familiei. Abordarea competitiva, deseori intalnita in intrebari de tipul Pe cine iubesti mai mult, pe mami sau pe tati?, este una gresita, si poate crea deviatii comportamentale pe viitor.Relatia mama copil este una naturala, spontana, in timp ce relatia tata bebelus este una construita, cu scopul de suport pentru cel din urma.Rolul tatalui in viata copiluluiDaca rolul mamei in viata copilului este unul extraordinar de important, si tatal se bucura de un statut special in dezvoltarea acestuia. Acesta devine un model pentru copil inca din frageda pruncie. In timp ce mama ofera sentimentul de alinare si caldura,tatal este cel ce joaca rolul de protector, oferind siguranta.

Intr-o prima faza, tatal este perceput de catre bebelus ca o a doua mama, insa, pe masura ce acesta inainteaza in varsta si incepe sa cunoasca lumea, figura tatalui capata propriile nuante, contribuind, in primul rand, la intarirea sentimentului de protectie. Tatal primeste, astfel, valoarea de reprezentant pentru familie, de imagine a copilului si a mamei in fata celorlalti, prin el manifestandu-se propria dorinta de prestigiu.

Tatal reprezinta autoritatea, avand un rol foarte important in formarea constiintei si moralitatii copilului. Astfel, adoptarea unui stil parental gresit din partea acestuia (despre care puteti citi in articolul Tu ce stil parental ai adoptat?) sau a unui rol familial incorect (despre care puteti afla mai multe in articolul Rolurile asumate de catre tati in familie si influenta asupra copiilor) pot conduce la efecte nedorite, precum minciuna sau o moralitate slaba, asa cum reise si din concluziile articolului Minciuna, moralitatea si varsta copilului.

Primul punct de referinta prin care copilul se auto evalueaza, atunci cand castiga capacitatea de a face acest lucru, este tatal sau. De aceea, este important, ca tata de nou nascut, sa adopti un rol corect in cadrul familiei, chiar daca bebelusul este inca la o varsta frageda si pare sa nu inteleaga. Acesta percepe tonurile vocilor, supararea sau tensiunea, inca din primele luni de viata, acestea contribuind la dezvoltarea sa.Criza identitara a barbatului care devine tataAstazi tanar si singur, maine casatorit si in asteptarea unui copil, iar poimaine tatic si model pentru un nou om, toate aceste schimbari si noi responsabilitati pot apasa foarte greu pe umerii unui barbat. Criza identitara a barbatului care devine tata a fost semnalata pentru prima oara de psihanaliza, atunci cand se ridicau intrebari asupra unor subiecte precum indoiala paterna, complexul oedipian sau a refularii arhaice. Desigur, psihanaliza a fost demonstrata ca fiind depasita, intre timp, insa, cu siguranta, intr-un domeniu avea dreptate, si anume in tensiunea ce apasa pe umerii unui tata de nou nascut.

Absorbita de grija fata de bebelus, mama isi gaseste rareori timp pentru a petrece momente si cu celalalt parinte al acestuia, tatal vazandu-se intr-o postura de abandonat, de a fi dat la o parte. Asadar, nu este surprinzator ca in astfel de cazuri sa apara o gelozie fata de bebelusul nou nascut care i-a furat grija si atentia nevestei. Insa o criza nu apare doar din acest motiv. In mintea tatalui, cu o astfel de gelozie incoltita, se desfasoara un intreg conflict, intre acest sentiment negativ si iubirea pe care simte ca trebuie sa i-o poarte copilului. Adeseori, tatal este pus in situatia in care nu isi gaseste locul in noul cuplu al familiei, mama copil, si ii vine foarte greu sa construiasca o relatie cu acesta.

Asadar, dupa ce am aruncat o privire asupra a ceea ce se intampla in mintea unui tata de nou nascut, putem concluziona ca, de multe ori, putem afirma cu certitudine ca paternitatea este un statut foarte greu de acceptat pentru acesta si ca, implicit, felul in care acest proces va fi incheiat, va sta la baza formarii unei relatii intre tata si copilul sau.Acceptarea statutului de paternitateDaca simti ca amplitutidinea acestui conflict te depasese, exista psihoterapii ce incearca sa ajute in exact aceste tipuri de probleme. Terapia, atat in cuplu cat si individual, pentru tati, este o metoda ce poate imbunatati mult viata familiala de dupa aparitia unui nou nascut, aceasta ajutand la rezolvarea conflictelor interne, depasirii stadiului de travaliu matern si patern, de prevenire a unor disfunctionalitati familiale ce ar putea aparea datorita nasterii micutului.

Desi, la o prima vedere neavizata, dorinta de a avea un copil pare sa fie doar la femei, aceasta exista si la barbati, paternitatea fiind adanc incrustata in mintea acestora. Asadar, asa cum spune una dintre credintele buddhiste, tot ceea ce trebuie sa faci este sa-ti amintesti, pentru ca tu stii deja aceste lucruri. Un sfat ce, desi la prima vedere pare rupt din cartile cu citate motivationale, ar da rezultate foarte bune daca ar fi aplicat de catre tatii carora abia li s-a nascut primul copil. Adevarul este ca fiecare dintre noi, barbati sau femei, avem adanc incrustata in noi dorinta de a fi parinti, deoarece principalul scop al unei specii este supravietuirea, iar asta se poate face doar prin urmasi.

Asadar, prima etapa in stabilirea unei legaturi intre tata si copilul sau este acceptarea ideei de paternitate, iar acest lucru se face doar cu rabdare si o minte deschisa.Metode de a construi relatia tata bebelusOdata acceptata paternitatea, urmatorul pas natural este incercarea construirii unei relatii intre tata si noul copil. Aceasta etapa incepe inca din perioada pre-natala, atunci cand bebelusul se afla inca in burtica mamei.1. Comunicarea cu fetusul. Copiii pot auzi chiar si atunci cand se afla in uterul mamei lor. De exemplu, copiii nou nascuti se linistesc atunci cand sunt tinuti la piept de catre mama, deoarece, astfel, pot auzi bataile inimii acesteia, la fel cum se intampla atunci cand erau in uterul ei. De aceea, este important ca tatal sa isi faca simtita prezenta inca de cand copilul este nenascut inca.2. Prezenta la nastere. Primul contact al bebelusului cu lumea exterioara uterului se face atunci cand acesta se naste. Prezenta tatalui in sala de nasteri este esentiala pentru intarirea legaturii dintre el si bebelus, copilul simtindu-se vulnerabil si avand nevoie de elemente cunoscute pentru a se simti in siguranta. Astfel, simtindu-i mirosul sau auzind vocea tatalui inca din primele momente de viata, copilul va percepe lumea si prin intermediul acestuia, creandu-se un atasament profund.3. Hranirea si ingrijirea copilului. Multi dintre tati lasa hranirea si ingrijirea copilului pe seama mamei, in special din cauza faptului ca se simt stangaci in prezenta acestuia si se tem sa nu greseasca. Adevarul este ca nimeni nu se naste invatat pentru meseria de parinte si numai exercitiul este cel care ne ajuta sa ne imbunatatim indemanarea. Prin preluarea din activitatile mamei, un tata va atinge doua scopuri: ii va elibera din timp sotiei, ca aceasta sa se poata odihni, recupera dupa nastere sau relaxa psihic, si va crea o legatura mult mai stransa cu bebelusul sau.4. Jucatul impreuna. Jucatul impreuna, citirea povestilor, tinutul in brate, toate acestea vor avea un efect pozitiv asupra relatiei tata copil. Cu cat acestea se repeta mai des, cu atat aceasta va deveni mai puternica pe masura ce timpul trece. Asadar,nu rata nici un moment in care te poti bucura de copilul tau, deoarece acestea sunt, in general, pe perioada determinata, copilul crescand si avand o predispozitie din ce in ce mai mica spre astfel de activitati, iar timpul va trece, fara ca tu sa iti dai seama.

Sursa:Legatura dintre tata si bebelusul sauhttp://www.7p.ro/Default.aspx?PageID=1301#ixzz3XwSuP6HEComunitatea 7 Pitici: Despre Alimentatie, Crestere, Educatie CopiiTocmai din acest motiv copilul are, in prezenta tatalui, un sentiment de siguranta, sentiment care-i va inspira copilului dorinta de a, deveni ca tata``. Negresit, copilul asteapta si de la tata, si de la mama, tandrete, afectiune - acordate cu ocazia jocurilor, a plimbarilor, sau prin intermediul povestirilor. Din pacate intalnim, deseori, familii in care se relateaza cu satisfactie - ``copiii stiu de frica tatalui lor``.Specialistii spun ca relatia tata - copil poate fi una solida inca de la inceput daca tatal participa la nastere, isi imbratiseaza copilul in primele momente si ii sopteste cuvinte, cel mic obisnuindu-se imediat si cu vocea tatalui.In perioada in care bebelusul este sugar, rolul tatalui in relatia cu cel mic este minim, totusi prezent, deoarece prin atingeri si glas micutul ajunge sa se obisnuiasca cu el. Majoritatea tatilor spun ca au ramas muti la momentele magice ale nasterii, iar timpul petrecut cu copiii lor este de neinlocuit. Inca de la nastere trebuie incurajata stabilirea unei legaturi puternice intre tata si copilul sau.Iata cateva moduri simple in care tatal isi poate petrece timpul cu bebelusul sau.Daca copilul nu mai manca la san, acum este momentul ideal sa-i fie prezentat tatal in calitate de persoana care-i ofera hrana. Fie ca este vorba de lapte praf sau formule din lapte, tatal isi poate hrani copilul cu biberonul, simuland pozitia de la alaptare. Baita si masajul bebelusului care urmeaza dupa aceasta reprezinta momente unice ce pot ajuta la cunoasterea reciproca dintre tata si copilul sau. Prin intermediul masajului, tatal ii arata celui mic cat de mult ii pasa de el.Schimbatul scutecului face parte de asemenea din rutina zilnica a bebelusului. Cu ocazia fiecarui scutec schimbat tatal mai castiga putin din afectivitatea micutului sau, fie ca ii canta, rade sau doar ii vorbeste celui mic in timp ce ii schimba scutecul. Bebelusul se va bucura astfel de atentia tatalui sau, iar mamica se va bucura de cateva minute de relaxare dupa o zi obositoare.Primele eforturi de comunicare inseamna mult in ochisorii micutului. De fiecare data cand tatal este cu copilul, el trebuie sa-i vorbeasca, sa-i cante, sa-i citeasca povesti si sa-i spuna poezii, orice pentru a-l determina pe micut sa se obisnuiasca cu vocea sa si sa o poata recunoaste. Daca bebelusul tau este indeajuns de mare ca sa poata sta in picioare, poate ca i-ar placea sa fie aruncat in aer, sau sa il porti cu tine sub brat, lucruri pe care mama nu le face, dar care il vor incanta pe cel mic.Daca tatal are treaba, atunci el isi poate purta copilul oriunde merge intr-un marsupiu special pentru copii. Astfel cei doi petrec timp impreuna, tatal se bucura de activitatile sale in timp ce are contact cu micutul si il supravegheaza.Pentru ca tatal sa-si construiasca o relatie solida cu micutul sau, trebuie ca mama sa se retraga si sa le dea voie celor doi sa petreaca timp in intimitate.Cu cat parintele petrece mai mult timp cu copilul sau si cei doi fac mai multe lucruri impreuna, relatia se va dezvolta mai repede si va fi mai solida.Studiile de specialitate in domeniul psihologiei copilului au evidentiat cateva tipologii de tata.Tatal-mama. El suplineste, uneori, lipsa de afectivitate a unei mame foarte active, precum si absenta unor bunici. Avem in acest caz o persoana care sta mult in preajma copiilor, care este priceputa in organizarea vietii micutilor, de la schimbat scutece la organizarea de jocuri educative si adecvate varstei. Foarte probabil, tatal-mama mai arunca cate o ocheada la telenovele si mai rasfoieste, cand cei mici dorm, cate o revista (nu neaparat pentru barbati) .Tatal traditional. Familia traditionala ii atribuie tatalui mai degraba un rol discret in educatia copiilor. El este cel care trebuie "menajat", care trebuie sa-si citeasca nestingherit ziarul sau sa-si vada in liniste meciul de fotbal, mama fiind un mediator atent, astfel incat copiii sa nu "deranjeze". Tatal este consultat numai atunci cand s-au incalcat principii, cand se pune problema pedepsirii sau indreptarii unei fapte. Exista insa si mutatii - de multe ori, imblanziti de viata, ei devin bunici excelenti, calzi si permisivi pentru nepotei.Tatal de duminica. Daca nu ar exista sfarsitul de saptamana, sarbatorile si concediile, probabil ca acesti tati ar fi de nerecunoscut in ochii copiilor lor. Ei isi propun sa suplineasca absentele prin mici cadouri de duminica. Sunt cei care, cuprinsi de remuscari, iau initiative spontane de a lua toata familia doua zile la munte sau la mare. De cele mai multe ori, rolul acestor tati in educatia copiilor este unul meteoric. Interferenta lor cu persoane care se ocupa constant de educatia copiilor (sub atenta coordonare a mamei, de obicei), da peste cap unele achizitii sau duce la relativizarea unor reguli si comportamente pe care copilul le-a deprins deja.Tatal carismatic. Chiar daca nu au timp intotdeauna sa se dedice cresterii copiilor, exista unii tati care depun eforturi pentru a-si seduce proprii copii - uneori in cadrul unei competitii surde cu mama, de tipul "cine da mai multe dovezi de iubire". Acestia sunt tatii-model, apartinand clasei mijlocii, pe care ii vedem in filmele americane, care le spun povesti copiilor la culcare. Tatal carismatic poate sa fie un bun model de succes pentru copil, cu conditia ca tonusul lui pozitiv si sfaturile impartite cu atata generozitate catre propriile sale progenituri sa fie autentice si nu importate pe nedigerate din cine stie ce discutii cu prietenii.In continuare vom vedea cum influenteaza educatia primita de la tata dezvoltarea personalitatii copilului.Tatal dominator - autoritatea lui este expresia personalitatii puternice, exigente, care stie sa se afirme, sa reuseasca si care se bucura de un prestigiu mare. Acest tip de tata nu accepta sa fie contrazis. El vrea sa fie ascultat, respectat, venerat. Sotia si copiii apar in ochii lui ca fiinte slabe care trebuie protejate si conduse de catre el. Tatal dominator genereaza doua tipuri de copii: copilul timid si supus sau copilul rebel si autoritar. Copilul timid nu intreprinde nimic pe cont propriu, asteptand intotdeauna directive din partea tatalui. Acest copil se maturizeaza foarte greu. Copiii acestui tata intampina dificultati in confruntarile cu viata reala, avand deseori esecuri in viata scolara, sociala sau profesionala.Exista si situatii in care copilul nu accepta autoritatea paterna si se revolta impotriva unui astfel de tata. De aceea au loc ciocniri violente care genereaza o ruptura in relatia tata-fiu. Copiii unor parinti prea autoritari isi critica familia putin, dar disciplina care le e impusa are consecinte traumatice, acest fapt putand fi prezentat in urmatorii termeni: supunerea fata de parinti este egala cu rebeliunea fata de ceilalti.Tatal tiran tot un tata autoritar, dar evolutia sa este sinusoidala si deseori apare ca fiind de fapt timid. Autoritatea si agresivitatea unui astfel de tata sunt, de fapt, reactii in fata propriei slabiciuni. Tatal autoritar da nastere nervozitatii copilului sau. Copilul tatalui tiran este de cele mai multe ori fricos, nervos, are explozii agresive bruste si necontrolate. Relatia tata - copil sufera si in acest caz o ruptura, tatal fiind descoperit in cele din urma, iar imaginea lui in ochii copilului este una deteriorata care cu greu poate fi refacuta.Tatal prieten - cauta sa formeze o relatie bazata pe stima si nu pe autoritate. Acest tip de tata are o mare slabiciune: el nu se comporta de fapt nici ca tata, dar nici ca prieten, ceea ce il aduce intr-o postura de nesinceritate. Tatal prieten este acuzat de copil ori de spionaj, ori de faptul ca vrea sa-si retraiasca tineretea prin intermediul sau, ceea ce duce de asemenea la o relatie precara.Tatal prieten are insa si o serie de avantaje; copilul, desi il critica, are si sentimente de tandrete si recunostinta fata de el. El poate sa discute liber cu copilul sau dar nu trebuie sa devina complicele lui in incalcarea regurilor de comportament. Daca tatal prieten intelege ca a fi aproape de copil nu inseamna a-i permite orice, atunci relatia are sanse reale de reusita.Tatal bomboana - are raporturi afective armonioase si satisfacatoare pentru moment atat pentru copil, cat si pentru parinte. Totusi copiii unor parinti gata sa le satisfaca oricand cea mai mica dorinta tind sa fie rasfatati si intotdeauna nesatisfacuti. Copiii vor fi capriciosi, fara vointa si foarte greu de multumit de catre oricine.Tatal demisionar - se lasa pagubas, este absent, este plecat in calatorii, nu exercita un control asupra copiilor, iar atunci cand are treaba cere cu insistenta sa fie lasat in pace. Copiii unor astfel de parinti tind sa nu accepte regulile si cerintele sociale, nu se supun nici unui control - de aceea le va fi foarte greu sa se adapteze in societate. Totusi copiii prefera un tata autoritar decat un tata absent, care nu e niciodata cu ei sau langa ei.Tatal este si ramane un personaj cu atat mai admirat, cu cat inspira o incredere de care ar trebui sa se arate demn si sa profite, datorita unor imprejurari impuse de viata cotidiana, mai putin apropiat de copil decat de mama. Sentimentul de siguranta pe care il are copilul atunci cand este in preajma tatalui provine din impresia ca tatal domina lumea exterioara. El este cel care inspira copilului dorinta arzatoare de a deveni ca el. Oricarui copil ii lipseste tatal daca nu-l poate admira pe al sau. Absenta tatalui genereaza disconfort, insa ar trebui sa devenim mai constienti si de prezenta nefavorabila a tatalui care poate genera chiar trauma.In realizarea unui proces educativ eficient si pentru dezvoltarea armonioasa a copilului este nevoie de coordonarea celor doua roluri ale parintilor, de indeplinirea de catre fiecare dintre ei a rolului sau educativ, de respectarea reciproca dintre soti a rolului educativ al celuilalt.Coordonarea celor doi parintii presupune si intelegerea dintre ei. Conflictele dintre ei, chiar mascate sau inconstiente, provoaca copilului sentimentul ca este neglijat sau respins.In cazul in care conflictul dintre parinti ia forme clare cu scene de violenta verbala si fizica, apar o serie de tulburari la nivelul comportamentului copilului, acesta manifestandu-se fie prin reactii agresive fie prin reactii de evadare (copilul se ascunde de o lume care nu mai poate fi acceptata), la care se pot adauga stari de tristete, disperare, anxietate pentru ca el nu este doar martor al conflictelor conjugale, ci si al prabusirii propriului sentiment de siguranta.http://www.la-psiholog.ro/cabinet-individual-de-psihologie-/rolul-tat-lui-n-via-a-copiluluiSpecialitii n tiine comportamentale i antropologie au demonstrat c, dup sosirea primului copil, viaa de cuplu este modificat de o mulime de factori. Femeia sufer o serie complex de modificri att pe plan neurohormonal, ct i psihologic, biopsihologic i comportamental. Realitatea este c bebeluul atrage multe schimbri n viaa de cuplu, ce se vor produce inevitabil.Dup natere, atenia mamei este ndreptat n ntregime asupra bebeluului. Venirea pe lume a copilului modific structura ntregii familii. Centrul universului devine copilul i prinii sunt dispui s-i sacrifice relaia pentru a asigura bunstarea copilului. Trecerea de la statutul de cuplu la cel de prini nu este fr consecine.Pe lng satisfacie i mpliniri, exist i aspecte mai puin plcute; multe familii i cupluri au avut de suferit dup naterea copilului din cauza: lipsei de intimitate, neglijrii partenerului, schimbrii complete a programului, instalrii depresiei postpartum, oboselii,lipsei de ajutordin partea familiei, dificultilor materiale i financiare, mariajului conflictual sau tensiunii din cadrul familiei.Odat cu apariia bebeluului, una din schimbrile majore este aceea c partenerii nu mai petrec la fel de mult timp mpreun. Mamele au tendina s devin hiperprotective, s se concentreze asupra copilului care o solicit i are nevoie de atenie acesteia, n timp ce partenerul poate s fie neglijat.Venirea pe lume a unui copil pune la grea ncercare relaia dintre cei doi parteneri.Studiile au demonstrat c cel mai important factor care influeneaz relaia de cuplu dup venirea copilului este calitatea relaiei pe care au avut-o nainte, respectiv problemele din cuplu. Cuplurile care aveau o comunicare deficitar nainte, vor comunica i mai puin, de exemplu.Un alt factor estelipsa nelegerii i a comunicriidintre parteneri. Lipsa de comunicare destram cel mai adesea cuplurile. Grijile i nemulumirile pe care ambii parteneri le inhib i nu reuesc s le mprteasc cu partenerul duc la erodarea relaiei. Cel mai important element este comunicarea, deoarece o relaie tensionat ntre prini poate dauna relaiei pe termen lung. Cuplurile care nainte de venirea copilului au avut o relaie mai puin tensionat, bazat pe comunicare i rezolvarea problemelor s-au declarat mai fericite dup venirea copilului dect nainte.Specialitii atrag atenia supra faptului c, deosebit de important dup natere este somnul.Lipsa odihneipoate deregla comportamentul mamei care devine mai distant, fie fa de copil, fie fa de partener. Tatl, percepnd acest fenomen de distanare poate deveni la rndul su intolerant.Un alt factor care influeneaz viaa n cuplu dup natere estematuritatea afectiv a soilor. Maturitatea afectiva presupune stabilitate emoional, capacitatea de a oferi, altruism, capacitatea de a crea satisfacii i plcere, sociabilitatea, acceptarea unui anumit grad de dependenta afectiv. etc. Soii care n momentul cstoriei sunt maturi emoional vor avea i o relaie de cuplu satisfctoare pe parcursul mariajului.Copilulfur timpul petrecut mpreun, de aceeava fi mai puin sau deloc timp pentru activitile desfurate mpreun. De obicei se ntmpl pentru c mama prefer s doarm cu bebele sau n camera bebeluului. i, bineneles, de dragul lui, cei doi nu vor isca niciun conflict. Sentimentele sunt reprimate, nevoile de cuplu nesatisfcute i relaia ncepe s se destrame. Copiii pot ajunge s fie pretextul nstrinrii soiei de so. Exist i motive reale, cum c femeia se ndrgostete nc o dat, i mai profund, la naterea copilului, i tinde s se ndeprteze din acest motiv de so, ngrijind numai de copil.Din aceasta cauz, tata poate avea sentimente de gelozie, pentru c bebele ia prea mult din timpul mamei. Dar acest sentiment l poate avea i pentru c simte c el petrece prea puin timp cu bebele.https://psihologbun.wordpress.com/2012/09/17/cum-e-afectata-relatia-de-cuplu-dupa-venirea-copilului/Actualitatea temei: Actualitatea studierii paternitaii ca problema tiinific consta n aceea c n plan teoretic nca nu exist concepia paternitii ct i dovezi empirice , care ar perminte aprofundarea studiului la tema data. n general, un timp ndelungat psihologia nu a studiat problema paternitii. Una dintre principalele cauze a fost faptul c infuena tatlui asupra dezvoltarii copilului era considerata mai puin important dect cea a mamei. Astfel s-a format un stereotip social, conform carui, brbatul nu este destinat educaiei copilului. Nencrederea fa de brbatul-educator se manifesta nu numai la nivelul familiei, o dovada a acestei teorii este abundena femeilor-pedagogi ncepnd cu instituiile precolare i finisnd cu universitaile. Rolul tatalui in educatia copiilor

Pana de curand, cercetatorii au studiat cu preponderenta relatia copilului cu mama sa. Parea mult mai firesc sa pui in relatie dezvoltarea copilului cu modul in care mama si copilul isi construiesc interactiunea. S-a constatat insa necesitatea cercetarii influentei relatiei de atasament pe care copilul o are cu tatal sau.

Un tata de succes este acela care a trecut prin toate etapele educative alaturi de copilul sau. Tatal este pentru copilul mic o a doua mama, mai putin prezenta desigur, dar din partea caruia se asteapta la aceleasi manifestari de tandrete si de aprobare, la aceleasi schimburi afective prin intermediul micilor jocuri si uneori chiar la ingrijiri pe care tatal modern le acorda cu mare placere (schimbatul scutecelor, baita).

Este evident ca tatii se ocupa din ce in ce mai mult de copiii lor. Au trecut vremurile cand considerau ca de bebelusi se ocupa numai femeile.

Nu cu mult timp in urma, multi dintre ei se simteau jenati sa se plimbe impingand un landou, sau umiliti cand schimbau un scutec. Astazi, a devenit ceva banal sa treci pe langa un tata tanar care poarta bebelusul intr-un sac-cangur pe burta.

De multe ori tatal, impresionat de bebelus, se simte stangaci: nu stie cum sa-l tina, nici cum sa comunice cu el. Pentru ca mama dobandeste foarte repede experienta prin contactul zilnic cu copilul, se produce o anumita distantare fata de tata, care este ocupat cu activitatile lui profesionale.

In momentul acesta, cercul vicios se inchide: tatal, devenit de fapt mai putin competent decat mama si simtindu-se tinut la distanta, o va lasa pe ea sa se ocupe de tot.

Cu toate acestea, a te ocupa foarte devreme de bebelus, ca tata, este cel mai bun mijloc de a depasi teama si de a crea o buna relatie cu el. Devii tata printr-un exercitiu concret al paternitatii si toti cei care s-au ocupat de bebelusul lor au gasit in aceasta o mare placere.

Chiar daca schimbatul scutecelor de catre tata nu se realizeaza frecvent, chiar daca preparatul laptelui de seara nu se desfasoara in modul cel mai adecvat cu putinta, iar la baita uneori tatal mai mult priveste si da indicatii mamei, totusi participarea la toate etapele educative sporeste sansa unei bune legaturi si unui atasament emotional solid fata de copil.

Faptul ca nu au timp suficient nu este o scuza pentru ca tatii sa nu se ocupe de educatia copiilor, rolul lor fiind esential in dezvoltarea armonioasa a acestora. Daca tatal lasa la indemana altor persoane educatia copiilor, exista momente in care este posibil sa fie depasit de evenimente.

In asemenea momente, tatal poate descoperi ca exista principii educative la care nu adera, dar care au fost folosite pe copilul sau.

Poate regreta ca nu a fost alaturi de copil cand acesta a deprins abilitati-cheie si poate sa incerce sa compenseze absentele printr-o supraimplicare emotionala (care, in momentul in care va fi retrasa, va produce cu siguranta o reactie emotionala puternica din partea copilului).

Educatia copiilor nu inseamna numai informatii si supraveghere. Un element important in educarea copilului este concordanta de mesaje intre persoanele care se ocupa de cresterea lui.

De multe ori, simpla validare din partea tatalui (in termeni de "bravo" sau batai incurajatoare din palme) a unor progrese in educatie raportate de mama, bona sau de bunica are o valoare imensa in intarirea pozitiva a invatarii.

Tatal este cel care ar trebui sa dea o consistenta morala educatiei si care, in momente-cheie, poate introduce conceptele de "nu", "nu ai voie", "sub nici o form". Daca nu devin "sperietoare" pentru copii lor, tatii au sansa sa transmita mesaje clare despre ceea ce este bine si rau, gresit sau corect, permis sau nepermis.

Tatal ar trebui sa fie cel care, cu blandete, dar si fermitate, pune limitele unei explorari a realitatii, debordante si haotice, pe care o efectueaza cei mici.

Autoritatea paterna ar trebui utilizata in momente cheie, pentru insusirea unor principii de viata. Tatal stabileste normele, el este cel care impune regulile, fiind un element important de control al comportamentului copiilor.

Totusi, un tata rece si distant va fi cu siguranta ocolit de catre copii sai, asa cum un tata care "una spune si alta face" va fi discreditat de catre odrasle, oricat de bune ar fi sfaturile sau informatiile sale.

Cercetatorii au concluzionat ca taticii care sunt prezenti mai mult timp in cadrul familiei au copii cu un grad de dezvoltare mult mai mare, sunt mult mai responsabili si mai abili verbal.

Acest fapt deriva din structura nativa a barbatului de a fi mai ferm in anumite situatii, cand mama este coplesita de emotie. Aici, rolul tatalui este important in a asigura fermitatea deciziilor.

Statistic, tatal este persoana care petrece cel mai putin timp cu copilul. De aceea, momentele petrecute impreuna ar trebui sa fie momente extrem de intens traite. Exista insa tati care prefera sa faca mai multe lucruri deodata, mai ales atunci cand se joaca cu copiii.

Unii vorbesc la telefon, altii, mai scriu cate un mail, stau cu un ochi la copil si cu unul la televizor. Bunul simt (dublat de parerea specialistilor) spune ca atunci cand ne jucam cu copiii nostri ar trebui sa nu facem nimic altceva.

S-a constatat ca tatii adopta o functie de "deschidere catre lume" pentru copiii lor. Copilul are nevoie de stimulare intr-un mediu securizant. Prin intermediul interactiunilor cu preponderenta lucide si fizice cu copilul, tatal il ajuta pe acesta sa se consolideze din punct de vedere emotional si cognitiv.

Tatal devine catalizator pentru copil, il ajuta sa invete sa isi asume riscuri, sa aiba initiative, sa exploreze, sa faca fata obstacolelor, sa se afirme ca personalitate in fata celorlalti care-l inconjoara. De exemplu, un "meci de fotbal" cu tatal, pentru un copil prescolar este un mod in care el se poate repera intr-un mediu competitiv, dar intr-un cadru extrem de securizant.

"Simplul" fapt ca tatal sau are incredere in el in asemenea maniera incat fac impreuna o echipa, este valorizat si securizant pentru copil, caci potentialul esec este suportat de amandoi (deci si de un adult care stie si are puterea sa gestioneze esecul), iar reusita este o bucurie pentru amandoi.

S-a emis ipoteza ca absenta sau prezenta discontinua a tatalui in viata copilului poate explica problemele de adaptare sociala a adolescentilor, mai ales a baietilor.

De asemenea, s-a estimat ca exista posibilitatea de a fi o legatura intre relatiile saracacioase in schimburi afective ale copiilor cu tatii lor si dificultatile de interiorizare a unor reguli sociale si incalcarea lor, comportamente deviante si abandonul scolar.

Exista teorii care, pentru a caracteriza rolul tatalui in dezvoltarea copilului, vorbesc despre "relatia de activare". Practic, sunt separate rolurile mamei si al tatalui: mama ofera securitate, pe cand tatal ii ofera sansa de a se activa si autodepasi.

Figura tatalui in peisajul familiei este o parte esentiala dintr-un puzzle care se formeaza in mintea unui copil. Lipsa acestei parti importante creeaza in sufletul celui mic o lacuna majora de dezvoltare psihica. De aceea, prezenta tatalui asigura pilonul pe care anumite trasaturi de caracter ale celui mic trebuie sa se sprijine.

Si aici, vorbim de increderea in sine, de capacitatea organizatorica, de posibilitatea de a relationa cat mai mult cu cei din jur si gasirea unui sprijin puternic. Sigur ca toate acestea pot fi gasite si prin modelul matern, insa aceasta latura tinteste mai mult catre alte aspecte ale personalitatii, precum trairea emotiei, spiritul de organizare si perfectare, perseverenta si abilitati cognitive subtile.

Fiecare tata ar trebui sa petreaca zilnic un moment de intimitate cu copilul lui si sa se ocupe de el, singur, in fiecare saptamana, un timp mai indelungat, o jumatate de zi sau o zi intreaga.

Tatal, mama si copilul nu au decat de castigat. Psihologii accentueaza faptul ca, in dezvoltarea armonioasa a copilului, influentele educative venite pe filiera materna si pe cea paterna sunt la fel de importante, existand o complementaritate a acestora.

Tatal si educarea copilului

Din ce in ce mai des zarim prin parcuri, pe strazi, pe terenuri de joaca tati care isiinsotesc copiii. Si este chiar placut, sa vedem ca tatal, pe langa rolul biologic necontestat, se implica si in educarea si dezvoltarea psihologica a copilului. Astfel, parintii, atat mama cat si tatal au sau ar trebui sa aibaacelasi rol in evolutia si dezvoltarea psihologica a celui mic. Este adevarat ca rolul mamei este mult mai important si mai complex, insa si cel al tatalui este bine definit.

Probabil ca va intrebati ce ar putea face tatal in primele luni de viata ale sugarului. Rolul lui este indirect, mai mult ca suport psihologic pentru mama, pe ai carei umeri cad toate responsabilitatile. Nasterea poate declansa un dezechilibru psihic al femeii, de aceea ea trebuie sustinuta si incurajata in primul rand de tatal copilului.

Implicarea reala a tatalui in educarea copilului ar trebui sa se facasimtita si sa devina din ce in ce mai activa in jurul varstei de 1 an. Aceasta este varsta la care tatalincepe treptat sa obisnuiascamicutul cu regulile jocului, ale familiei si ale societatii. El este cel care trebuie sa impuna limitele sau sa-l invete sa respecte anumite reguli fara sa devina sever sau autoritar. Tatal trebuie sa fie constient ca la acesta varsta copilul imita intr-un fel comportamentul parintilor si pentru a-l intelege are nevoie de explicatii cat mai simple si concrete.

Inaintand in varsta, pe la 3-4 ani, implicarea tatalui in educarea copilului devine mai complexa. El poate initia copilul in practicarea unui sport, a unei activitati fizice sustinandu-l moral in toate incercarile lui fara sa-l critice sau sa facacomparatie cu performantele sau aptitudinile sale. De asemenea tatal este important si in stabilirea identitatii sexuale a copilului. Pentru baieti are rol in validarea propriei masculinitati, pentru fete, iubirea si recunoastereatatalui este un prim pas in recunostareafeminitatii lor.

Relatia cu tatal este foarte importanta atat pentru copil cat si pentru familie. Tatal devine un model pentru copii si un suport pentru mama copiilor sai, ceea ce duce la o armonie in familie si la o dezvoltare psihologica normala a celui mic.

Reactia unui barbat citind toate acestea poate sa nu fie tocmai placuta (atata responsabilitate, atatea sarcini de indeplinit in educarea copilului... adio timp de iesit la o bere cu baietii sau de urmarit un meci...) insa, daca in realitate exista o relatie buna in cuplu, implicit va exista o relatie profunda si cu copilul si lucrurile vor decurge de la sine. Daca parintii se informeaza asupra nevoilor specifice fiecareivarste, ofera copilului dragostea si atentia necesara, atunci sigur vor reusi in procesul de educare si dezvoltare psihologica. Absenta tatalui in procesul de educare si dezvoltare psihologica a copilului

Ce se intampla atunci candtatal nu exista sau, mai rau nu vrea sa se implice in educarea copilului? Nu degeaba pentru conceperea unui copil este nevoie de 2... atunci si pentru cresterea acestuia este nevoie si de mama si de tata, fiecare cunoscandu-siatributiile ca parinte. Din pacate in societatea actuala asistam la tot mai multe separari, divorturi, certuri care nu au cum sa nu influenteze negativ dezvoltarea psihologica a copiilor.

Specialistii au ajuns la concluzia ca neimplicarea sau absenta tatalui din viata copilului duce la interiorizare, la un comportament deviant, la abandon scolar. Intr-un cuvant la aparitia problemelor de adaptare sociala a adolescentilor, mai ales in cazul baietilor. Mai mult copilul devine foarte rasfatat, egocentric si considera ca lui i se cuvine orice fara sa tina cont de cei din jurul sau. Altfel spus devine un copil cu probleme care nu se pot repara usor si care il vor urmari toata viata.

Definitii: rolul si functiatatalui

Rolul reprezinta formele si valorile comportamentale, pe care societatea le impune individului. Functia paterna se constituie din :totalitatea determinarilor care contribuie la structurarea psihicului copilului" (Muldworf). Widlcher a facut deosebirea intre aceste doua concepte.

Dupa el, rolul tatalui este definit in raport cu un anumit context socio-cultural. Astfel ca, fiecare societate si fiecare mediu impun tatalui roluri specifice unor culturi diferite; in timp ce, functia paterna este considerata, de catreacelasi autor, un element important in dezvoltarea normala si maturizarea psiho-afectiva a copilului.

Functia paterna, prin prezenta ei in mediul in care se dezvolta copilul, formeaza o baza solida in constituirea personalitatii copilului. Aceasta functie nu coincide mereu cu o imagine specifica si dependenta de mediul cultural. In contrast cu functia materna, care are o baza bilogica, nu exista nici o legatura intre functia paterna si originea biologica.

Muldworfprezintafunctia materna ca pe o entitate compusa din trei elemente: satisfacerea nevoilor primare, calmarea tensiunilor, nevoia de prezenta si de siguranta. Bineinteles, aceasta functie poate fi indeplinita de tata sau de oricare alta persoana, dar este atribuita mamei, reprezentand astfel o continuitate naturala si necesara dupanastere. Tatal poate sa ia efectiv locul mamei, dar rolul sau nu se opreste aici. Vom defini, in continuare, o serie de elemente specifice functiei paterne.

Functia paterna

Rolul tatalui la nastere

Ziua cea mare se apropie. La exterior exterior pari calm estibarbat, nimic nu te da gata! Dar inauntrusimti cum piciorele ti se inmoaiefara sa stii la ce sa te astepti. Teama de necunoscut este un lucru foarte normal, de aceea, ne-am gandit sa te ajutam si sa raspundem la cateva din intrebarile tale.

Daca nu vreau sa fiu prezent la nastere?

Este normal sa eviti ceea ce te sperie, dar raspunsul la aceasta intrebare este simplu fii acolo. Pur si simplu trebuie sa fii la nasterea copilului tau, indiferent cat de mult ai prefera sa-ti inecianxietatile intr-un pub.

In primul rand, sotia/partenera ta are nevoie de tine. Ea va duce la bun sfarsit partea mai grea iar tu va trebui sa fii puternic pentru ea. In al doilea rand, este nasterea copilului tau. Nu exista nici o experienta mai mununata in lume si vei regreta daca ratezi acest moment.

Voi putea sta cu ea pe toata durata nasterii?

Daca are un travaliu lung si va trebui sa stea sub supravegherea medicilor, va trebui sa te supui orelor de vizite. Dar o data ce copilul e gata sa se nasca, degetele ei te vor strangeatat de tare ca nici sa vrei nu vei putea fugi. Totusi, in cazuri extreme, daca doctorul sau o asistenta iti spune sa iesi, fa-o. Daca sunt complicatii, doctorii iti vor spune ce sa faci.

Cum voi rezista sa o vad in durerile nasterii?

Vei suporta pentru ca trebuie. Fii acolo pentru ea, tine-o de mana, ajut-o sa respire, incurajeaz-o. Daca te vei dovedi slab de inger, ea va ramane de una singura. Asa ca ingroapa-ti sentimentele si ajut-o cat de mult poti. Accepta faptul ca nu-i poti lua durerea, dar o poti ajuta oferindu-i suportul si iubirea ta.

Daca lesin?

Daca lesini, primul lucru pe care ti-l vei aminti va fi ca te vei trezi si te vei simti ciudat. Multibarbati si femei isi fac griji ca nu vor putea trece cu brio prin asta si se vor face de ras, dar aproape toti rezista vitejeste. Totusi, ca sa fii sigur, hidrateaza-te si mananca ceva inainte pentru a-ti mentine nivelul energetic. Daca lesini, asigura-te ca te repui pe picioare cat mai repede. Inca mai ai de munca.

Unde ar trebui sa stau ca sa nu fiu in calea doctorilor sau a sotiei?

Travaliul si sarcina este un proces lung si probabil va fi suficient timp pentru ca moasa sau doctorul sa te mute daca ii stai in cale. Probabil vei sta pe marginea patului (atunci candsotia ta va sta intinsa), o vei urma (cand se va plimba prin camera/pe culoar) si o vei insoti la buda (cand are nevoie). Rolul tau este pur si simplu sa fii acolo, asa ca nu-ti face griji ca va trebui sa faci ceva specific.

Daca are nevoie de cezariana, voi merge cu ea?

Aproape intotdeauna, da. Cu toate astea, tine minte ca este vorba de o operatie chirurgicala importanta iar doctorii si asistentele au o treaba de facut, deci fa exact ce ti se spune. Daca ti se cere sa pleci, pleaca. Cineva iti va explica ce se intampla.

Daca nu pot suporta ca strainii sa se uite la ea?

Barbatii in general nu suporta ca altibarbati sa se uite la partenera lor. E normal. Cu toate astea, nasterea nu este tocmai o situatie normala. Iar atunci cand copilul e gata sa iasa, faptul ca sotia ta are picioarele departate in fata unor straini nici macar nu-ti va trece prin minte.

Poate nu vrei sa stii asta dar o nastere nu e o imagine prea placuta. Va fi sange, vor fi tipete, dar nu este decat un alt lucru prin care va trebui sa treci, la fel ca mii de alti tati in fiecare zi.

Tatal in viatascolarului

Foarte multi tati au fost obisnuiti de catresotiile lor sa se implice putin in viatascolarului sau a scolaritei lor.

Asta deoarece mama este cea care se duce intotdeauna la scoala, pentru a verifica situatiascolara a copilului, cea care participa intotdeauna la sedintele cu parintii sau cea care merge pentru a vorbi cu dirigintii de vreo problema aparuta.

Dar de ce aceasta situatie? De ce se impart astfel responsabilitatile intr-o familie, incattatal unui scolar nu este cunoscut de catre profesorii copilului decat cel mult la serbarea scolara de sfarsit de an?

S-a considerat intotdeauna ca femeile sunt mult mai rabdatoaredecatbarbatii. Probabil de aceea exista foarte putini educatori, fata de numarul educatoarelor.

Femeia a fost vazutaintotdeauna ca avand infinit mai multa rabdaredecatbarbatul, mai multa gingasie in exprimare si o putere de empatie crecuta fata de un barbat.

Insasituatiascolara a unui copil nu se rezuma doar la a stii cum sa vorbesti cu dirigintele sau profesorii. Presupune implicare, indiferent de obiectivul de atins.

Presupune cateva zeci de minute zilnic petrecute cu scolarul, seara, in care sa ilintrebi ce s-a intamplat in ziua respective la scoala.

Presupune interes pentru problemele cu care acesta se poate confrunta la un moment dat, si solutii pentru dilemele sale.

Presupune joc interactiv cu copilul pe notiuni legate de scoala, pentru o mai buna aprofundare a materiei.

Presupune ore petrecute cu copilul in oras pentru achizitionarea echipamentului sportiv necesar la orele de educatie fizica. Carti si caiete la ore, recuzita pentru desen.

Ore petrecute in tribuna sportive, in timp ce copilul participa la meciul de fotbal al vietii sale sau la concursul de inot.

E solicitant sa fii parinte in ziua de azi, stiu

Insa dragi tatici, nu ratati aceste momente doar pentru ca sunteti si voi obositi sau considerati ca mama este persoana mult mai potrivita pentru a se ocupa de scolar.

Veti pierde momente unice din viata copilului vostru, momente care nu se mai intorc si veti privi cu tristete la discutia lui cu mama, peste ani, care va incepe cu :Iti mai aduci aminte cand ai fost cu mine la concursul acela?

Rolul tatalui in formarea copiluluiMulte din comportamentele copiilor sunt un rezultat direct al modului in care copilul a fost educat. Multi nu acorda foarte mare importanta rolului de parinte sau il fac asa cum cred ei ca e mai bine, acest lucru avand uneori consecinte nefavorabile pentru copil. In continuare vom vedea cum influenteazaeducatia primita de la tata dezvoltarea personalitatii copilului.

Tatal dominator - autoritatea lui este expresia personalitatii puternice, exigente, care stie sa se afirme si sa reuseasca si care se bucura de un prestigiu mare. Acest tip de tata nu accepta sa fie contrazis. El vrea sa fie ascultat, respectat, venerat. Sotia si copiii apar in ochii lui ca fiinte slabe care trebuie protejate si conduse de catre el. Tatal dominator genereaza doua tipuri de copii: copil timid si supus sau copil rebel si autoritar. Copilul timid nu intreprinde nimic pe cont propriu, asteptandintotdeauna directive din partea tatalui. Acest copil se maturizeaza foarte greu. Copiii acestui tata intampinadificultati in confruntarile cu viata reala, avand deseori esecuri in viatascolara, sociala sau profesionala.

Exista si situatii in care copilul nu accepta autoritatea paterna si se revolta impotriva unui astfel de tata. De aceea au loc ciocniri violente care genereaza o ruptura in relatia tata-fiu. Copiii unor parinti prea autoritari isi critica familia putin, dar disciplina care le e impusa are consecinte traumatice, acest fapt putand fi prezentat in urmatorii termeni: supunerea fata de parinti este egala cu rebeliunea fata de ceilalti.

Tatal tiran - el este de asemenea un tata autoritar, dar evolutia sa este sinusodiala si deseori apare ca fiind de fapt timid. Autoritatea si agresivitatea unui astfel de tata sunt, de fapt, reactii in fata propriei slabiciuni. Tatal autoritar da nasterenervozitatii copilului sau. Copilul tatalui tiran este de cele mai multe ori fricos, nervos, are explozii agresive bruste si necontrolate. Relatia tata - copil sufera si in acest caz o ruptura, tatal fiind descoperit in cele din urma, iar imaginea lui in ochii copilului este una deteriorata care cu greu poate fi refacuta.

Tatal prieten - cauta sa formeze o relatie bazata pe stima si nu pe autoritate. Acest tip de tata are o mare slabiciune: el nu se comporta de fapt nici ca tata, dar nici ca prieten, ceea ce il aduce intr-o postura de nesinceritate. Tatal prieten este acuzat de copil ori de spionaj, ori de faptul ca vrea sa-si retraiascatineretea prin intermediul copilului, ceea ce duce de asemenea la o relatie precara.

Tatal prieten are insa si o serie de avantaje; copilul, desiil critica, are si sentimente de tandrete si recunostinta fata de el. El poate sa discute liber cu copilul sau dar nu trebuie sa devina complicele lui in incalcarearegurilor de comportament. Daca tatal prieten intelege ca a fi aproape de copil nu inseamna a-i permite orice, atunci relatia are sanse reale de reusita.

Tatal bomboana - are raporturi afective armonioase si satisfacatoare pentru moment atat pentru copil, cat si pentru parinte. Totusi copiii unor parinti gata sa le satisfacaoricand cea mai mica dorinta tind sa fie rasfatati si intotdeaunanesatisfacuti. Copiii vor fi capriciosi, faravointa si foarte greu de multumit de catre oricine.

Tatal demisionar - se lasapagubas, este absent, este plecat in calatorii, nu exercita un control asupra copiilor, iar atunci cand are treaba cere cu insistenta sa fie lasat in pace. Copiii unor astfel de parinti tind sa nu accepte regulile si cerintele sociale, nu se supun nici unui control - de aceea le va fi foarte greu sa se adapteze in societate. Totusi copiii prefera un tata autoritar decat un tata absent, care nu e niciodata cu ei sau langa ei.

Tatal este si ramane un personaj cu atat mai admirat, cu cat inspira o incredere de care ar trebui sa se arate demn si sa profite, datorita unor imprejurari impuse de viata cotidiana, mai putin apropiat de copil decat de mama.

Sentimentul de siguranta pe care il are copilul atunci cand este in preajma tatalui provine din impresia ca tatal domina lumea exterioara. El este cel care inspira copilului dorintaarzatoare de a deveni ca el. Oricarui copil ii lipsestetatal daca nu-l poate admira pe al sau.Lipsatataluigenereaza disconfort insa ar trebui sa devenim mai constienti si de prezenta nefavorabila a tatalui care poate genera chiar trauma.

Gelozia o incercare pentru atractia interpersonala.Una dintre problemele cu cel mai sever risc de provocare si transformare a atractiei, fie independenta emotionala, fie in respingere, ura, si ostilitate este gelozia. Ea poate otraviviata unui cuplu, in asemenea masura, incat le poate bloca in evolutie sau le poatepredispune la disolutie.Uneori, gelozia desi s-ar putea manifesta ca o forma exagerata de atractie fata de partenercombinata cu un sentiment nelinistitor de respingere din partea acestuia ( hranit de fapt deo imagine de sine negativa si de un mai vechi sentiment de autorespingere, originat inexperentiele traumatizante din copilarie ), poate deveni un joc interactional consumatorde energie.Daca in formele mai benigne gelozia este doar sacaitoare, anxiogena si culpabilizanta, informele cronice sau acute, ea devine un factor blocant al atractiei sexuale si emotionale,creind haos si suspiciune generalizata in viata de cuplu.Knox (1984) o defineste ca fiindun set de emotii care apar cand o persoana priveste relatia erotica cu persoana iubita cafiind amenintata.In acest caz, sentimentele specifice sunt : teama de pierdere sau de abandon, anxietate,durere, aparare, vulnerabilitate si lipsa de speranta.Gelozia poate apare in orice tip derelatie si este dificil de evitat.La fel ca si dragostea, gelozia poate apare in variate forme.Mazur 1973 descrie sasetipuri:1.Gelozia invidieeste strans legata de nivelul de autoestimare;ea apare cand o persoanasimte ca partenerul este mai bun si ca aceasta superioritate ameninta relatia.Acest tip degelozie conduce la preocuparea exagerata pentru sine, autocompatimire sau depresie.2.Gelozia posesivase dezvolta in baza simtului posesiunii si a nerecunoasterii faptuluica partenerul are o identitate separata.Adesea persoana care manifesta forma de gelozieposesiva cauta sa obtina putere asupra partenerului.3.Gelozia excludereporneste din sentimentul de a fi exclussau neglijat si poate sacreasca datorita timpului pe care partenerul il consuma in cadrul preocuparilorprofesionale, al activitatilor de recreere sau in cadrul relatiilor intretinute cu altepersoane.

4.Gelozia competitieeste de asemenea legata de autocunoastere, autoestimare si denepotrivirile cu partenerul percepute.Adesea realizarile si afirmarile unui partener suntpercepute ca o amenintare pentru imaginea de sine a celuilalt partener, conducand laconturarea unor sentimente de inadecvare si neliniste.5.Gelozia egocentricaeste strans legata de roluri si apare cand un partener esueaza ina-l valoriza pe celalalt si a-i permite sa-si exprime individualitatea, desi se asteapta sipretinde ca acesta sa-si indeplineasca rolul traditional.6.Gelozia neliniste si teamaapare cand relatia interpersonala este perceputa ca fiindamenintata, cand un partener traieste sentimentul temerii de a fi respins si al nelinistii cacelalalt partener se implica foarte putin in mentinerea relatiei.Acest tip de gelozie rezultadin sentimentul de insecuritate personala si este acompaniat de o stare de anxietatesevera.Gelozia otraveste viata conjugala, conferindu-i uneori dimensiuni patogene.Subminareaincrederii si a respectului reciproc prin manifestarea trairilor si a atitudinilor de geloziefragilizeaza consistenta morala si psihologica a uniunii maritale, chiar si atunci candinfidelitatea nu s-a produs, insa posibilitatea producerii ei proiectata fantasmatic deanxietatea si suspiciunile sotului gelos devine o dominanta a interactiunii conjugale.Gelozia nu este innascuta, ci este experimentata si invatata in cadrul procesuluisocializarii.Cercetarile efectuate au aratat faptul ca modul de manifestare a geloziei depinde inprimul rand de modelele culturale si comportamental relationale acceptate si promovatede societate.Depresia post partumNumeroase cercetri efectuate pe viitori prini care nu prezentau tulburri psihologice au artat c ntr-o anumit msur aceste simptome depresive i de anxietate sunt normale de-a lungul acestei perioade de tranziie, sunt prezente aproape pe tot parcursul sarcinii i au o evoluie similar la majoritatea cuplurilor. n majoritatea cazurilor se raporteaz niveluri crescute de anxietate att la femei ct i la brbai pe parcursul sarcinii (Andersson et al., 2006) ns acestea sunt mai accentuate n anumite perioade dect n altele (Teixeira et al., 2009). Astfel, s-a observat c anxietatea este mai accentuat n primul i al treilea trimestru de sarcin i mai sczut n al doilea trimestru. De asemenea, este interesant de observat c perioada prenatal pare s fie nsoit de mai multe simptome de anxietate dect perioada postnatal, dei aceasta din urm a fost n mai mare msur obiectul investigaiilor legate de adaptarea psihologic la sarcin. Aspecte similare au fost constatate i n cazul simptomelor depresive, acestea prezentnd niveluri crescute la ambii parteneri, att n perioada prenatal ct i dup natere (Andersson et al., 2006).Pattern-urile evoluiei problemelor afective sunt destul de similare ntre brbai i femei, sugernd c sarcinile developmentale i dificultile psihologice cu care sunt confruntai n aceast perioad nu sunt foarte diferite pentru cele dou sexe, dei exist desigur i specificiti legate de gen. Nu exist numeroase studii care s cerceteze diferenele ntre cei care sunt prini pentru prima oar i cei care au mai avut copii, ns cele care exist prezint rezultate contrastante. n timp ce unele raporteaz distres crescut la prinii care ateapt primul copil, altele au surprins efectul opus. Aceste rezultate s-ar putea s se datoreze i faptului c puine studii au fost interesate de investigarea distresului la tai, cu att mai puin la cei care nu sunt prini pentru prima oar.Simptome ale PPD1. Dispoziie depresiv cea mai mare parte a zilei, aproape n fiecare zi, indicat fie prin relatare personal (de ex. se simte trist sau inutil), ori observaie fcut de alii (pare nlcrimat). La copii i la adolesceni, dispoziia poate fi iritabil. 2. Diminuare marcat a interesului sau plcerii pentru toate sau aproape toate activitile, cea mai mare parte a zilei, aproape n fiecare zi (fie prin relatare personal, fie prin observaii fcute de alii). 3. Pierdere semnificativ n greutate, dei nu ine dieta, ori luare n greutate (de ex., o modificare de mai mult de 5% din greutatea corpului ntr-o lun) ori scdere sau cretere a apetitului aproape n fiecare zi. 4. Insomnie sau hipersomnie aproape n fiecare zi. 5. Agitaie sau lentoare psihomotorie aproape n fiecare zi (observabila de ctre alii, nu numai senzaiile subiective de nelinite sau lentoare). 6. Fatigabilitate sau lips de energie aproape n fiecare zi. 7. Sentimente de inutilitate sau de culp excesiv ori inadecvat (care poate fi delirant) aproape n fiecare zi (nu numai autorepro sau culpabilizare n legtur cu faptul de a fi suferind). 8. Diminuarea capacitii de a gndi sau de a se concentra ori indecizie aproape n fiecare zi (fie prin relatare personal, fie observat de alii). 9. Gnduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideaie suicidar recurent fr un plan anume, ori o tentativ de suicid sau un plan anume pentru comiterea suicidului. Cu debut postpartum (poate fi aplicat episodului curent sau celui mai recent episod depresiv major, maniacal sau mixt din tulburarea depresiv major sau din tulburarea bipolar I, tulburarea bipolar II, sau tulburrii psihotice scurte).Andersson, L., Sundstrom-Poromaa, I., Wulff, M., Astrom, M., Bixo, M. (2006), Depression and anxiety during pregnancy and six months postpartum: a follow-up study. Acta Obstet. Gynecol. Scand. 85, 937944. Beardslee WR, Versage EM, Gladstone TRG. Children of affectively ill parents: a review of the past 10 years. Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry 1998; 37: 11341141. [PubMed: 9808924] Beck, C.T., 1996. A meta-analysis of predictors of postpartum depression. Nurs. Res. 45, 297303. Beck, C.T., 2001. Predictors of postpartum depression: an update. Nurs. Res. 50, 275285. Beck, C.T., 2002. Revision of the Postpartum Depression Predictors Inventory. J. Obstet. Gynecol. Neonatal Nurs. 31, 399400. Cox, J. L. (1983). Postnatal depression: a comparison of African and Scottish women. Social Psychiatry, 18, 25-28. Dennerstein, L., Leherr, P., & Riphagen, F. (1989). Postpartum depression-risk factors. J Psychosom Obstet Gynaecol, 10, 53-67III.2. DEPRESIA POSTPARTUM LA BRBAI

Depresia postpartum este o form a tulburrii depresive majore i a fost definit ca avnd loc la femei ntre 3 luni i un an de la natere. Cu toate acestea, acest fenomen a fost observat i la brbai dup ce soiile sau partenerele lor au nscut. Terminologia utilizat pentru a descrie depresia la brbai dup naterea copilului nu a fost nc standardizat. Unele fraze includ depresie postpartum patern i tulburare psihiatric postpartum, dispoziie depresiv i distres. Dei cercetrile pe brbai dureaz de puin timp i pe mai puini subieci dect n cazul femeilor, totui s-a ajuns la rezultate apreciabile.[footnoteRef:2] [2: Breese McCoy,S. J. (2012), Postpartum Depression in Men, n Dr. Mara GracielaRojas Castillo (Ed.), Perinatal Depression, ISBN: 978-953-307-826-7, InTech, Available from:http://www.intechopen.com/books/perinatal-depression/postpartum-depression-in-men accesat n data de 20.05.2013]

n orice an, aproximativ 3,3% dintre brbai au depresie clinic real sau depresie major. Au fost conduse mai multe ncercri de a estima rata depresiei postpartum patern. O meta-analiz a 43 de studii din 16 ri au estimat depresia postpartum patern la 10,4%, cu cea mai mare rat la 3-6 luni postpartum. Acest procent este suspicios de ridicat, deoarece unele analize estimau depresia postpartum matern la 23,8%, mult sub rata acceptat de 13%. Aceste valori ridicate se datoreaz probabil includerii cazurilor de depresie minor, fr suficiente simptome care s le clasifice ca i depresie major. De fapt, rata real a depresiei postpartum patern ar putea fi apropiat de 5%. Dac depresia postpartum patern nu ar fi un fenomen real, legat specific ntr-un fel de naterea copilului, rata brbailor care au depresie la un an de la natere nu ar depi 3,3%, aceasta fiind incidena anual a depresiei majore pentru brbai. Cu alte cuvinte, orice depresie prin care trec brbaii n perioada postpartum ar fi independent i ar fi considerat doar o coinciden naterea copilului.[footnoteRef:3] [3: Paulson, J.F, Bazemore, S.D. (2010), Prenatal and postpartum depression in fathers and its association with maternal depression: a meta-analysis, n JAMA 303(19):1961-9.]

Civa factori s-au dovedit a fi predictori independeni ai depresiei postpartum patern: istoric de depresie sever, depresie prenatal, anxietate prenatal, nivel de educaie sczut, ali copii n familie i depresie matern prenatal.[footnoteRef:4] [4: Ramchandani, P.G., Stein, A,, OConnor, T.G., Heron, J., Murray, L., Evans, J. (2008), Depression in Men in the Postnatal Period and Later Child Psychopathology: A Population Cohort Study, nJournal of the American Academy Child and Adolescent Psychiatry, 47(4):390-398.]

Mai mult, o descoperire n particular pare foarte clar depresia postpartum la femei influeneaz depresia postpartum la brbai. De fapt, atunci cnd depresia matern este moderat spre sever, prevalena depresiei postpartum la brbai este peste 40%. [footnoteRef:5] [5: Veskrna, L. (2010), Peripartum depression - does it occur in fathers and does it matter? n Journal of Modern History 7(4):420-430.]

Autorii meta-analizei menionate anterior au ajuns la cteva concluzii: 1) depresia postpartum patern este o problem real semnificativ, 2) Ratele sunt mai mari n Statele Unite dect n oricare alt ar, poate datorit diferitelor ateptri sau norme sociale, 3) depresia postpartum patern este corelat cu depresia postpartum matern.Condon i colaboratorii si (2004) au efectuat un studiu n dou spitale din Australia pe 204 brbai care urmau s fie tai pentru prima dat. Brbaii erau evaluai prin administrarea unor scale de dispoziie i de sntate mental, la 23 de sptmni de sarcin i la 3, 6 i 12 luni de la naterea copilului. n mod interesant, cea mai mare vulnerabilitate la depresie a tailor n perioada perinatal era la nceputul celui de-al treilea trimestru de sarcin al partenerelor, mai degrab dect imediat dup natere. Dei autorii au admis posibilitatea unui bias al eantionului, rezultatele lor artau c era mai probabil ca taii n devenire s fie depresivi i iritai, aveau mai multe simptome fizice i chiar consumau mai mult alcool n perioada postpartum. Motivul pentru stresul i depresia tailor era aparent legat de anticiparea declinului vieii sexuale. Simptomele erau relativ stabile ntre 3 i 12 luni postpartum. O alt descoperire important a fost c n primul an postpartum, toate schimbrile n relaii erau ntr-o direcie negativ ntre so i soie, probabil din cauza punctului de vedere al brbatului, c numrul de contacte sexuale sczuse. Totui, n general, sarcina a fost o perioad mai stresant pentru brbai dect perioada postnatal.[footnoteRef:6] [6: Condon, J.T., Boyce, P., Corkindale, C.J. (2004), The First-Time Fathers Study: a prospectivestudy of the mental health and wellbeing of men during the transition to parenthood, Australianand New Zealand Journal of Psychiatry 38:56-64.]

Depresia major la brbai i depresia postpartum patern se manifest diferit fa de depresia la femei i pot include sentimente de ostilitate, conflict i furie, mai degrab dect universala recunoscut tristee i apatie. Simptomatologia depresiei la brbai include: 1. Atacuri de furie,2. Rigiditatea afectelor (eec n a exprima emoiile),3. Auto-criticism,4. Abuz de alcool sau droguri,5. Relaii sexuale nesntoase sau infidelitate,6. Comportament nesbuit, cum ar fi condusul imprudent,7. Comportament abuziv,8. Comportament evazionist, cum ar fi privitul n exces la televizor,comportament ce se poate manifesta i la serviciu.n plus, brbaii se pot auto-trata pentru depresie prin consumul de alcool i se pot retrage sau angaja n activiti de evitare cum ar fi munca n exces, sport, sex sau jocuri de noroc.[footnoteRef:7] [7: Veskrna, L. (2010), Peripartum depression - does it occur in fathers and does it matter? n Journal of Modern History 7(4):420-430.Importanta tatalui in dezvoltarea individualadeCONSTANTA VASILE Joi Iun 10, 2010 3:39 pmRelatia cu parintii poate fi vazuta ca un prim canal prin care energia se revarsa inapoi cand se loveste de piedici si, astfel, reactiveaza continuturi psihice de mult uitate ale copilariei.Asa se intampla intotdeauna atunci cand omul da inapoi in fata unei dezamagiri sau a cuteazantei unei decizii de prea mare anvergura, energia care se acumuleaza pentru rezolvarea sarcinii se reversa inapoi si umple din nou vechile albii ale raului.De exemplu, cel caruia, intr-un mod descurajant, norocul nu-i surade in dragoste se intoarce la surogatul prieteniei exaltate sau la religiozitatea figurata; iar daca cel dezamagit este nevrotic, atunci merge si mai mult in trecut, recurgand la relatiile din copilarie, neabandonate niciodata in totalitate: la relatia cu tatal si cu mama.

Alaturi de mama, tatal are intotdeauna o influenta deosebita asupra configurarii destinului copilului sau. Influenta lui este de o natura specifica si este tipic diferita de cea a mamei.Miotologia greaca antica a creatiei ne aduce in prim plan o fateta dura si abuziva a paternitatii. Astfel, este scoasa in evidenta problema evolutiei de la stadiile infraumane, la cele umane, inspre umanizarea instinctelor:- Cronos, care isi trimite propii copiii inapoi in pantecul care i-a nascut;- Uranos isi devora propriii copii, punand in joc o data cu devorarea si ecuatia de care ii era frica, aceea de a nu fi ucis de ei- Oedip este primul care, dupa ce savarseste incestul biologic, si-l asuma si pleaca inapoi in lumea zeilor pentru a duce constiinta omenirii un pas inainte.Relatiile arhetipale de tipul tatal tiranic si devorator apar in contextul disjunctiei din cuplul parental unde rolul femininului maternal este eclipsat si exclus. Warren Colman, demonstreaza ca acest lucru isi are originea intr-o defensa omnipotenta impotriva dependentei infantile de mama. Eliberarea cu succes de tirania tatalui cere restaurarea reciprocitatii intre cuplul intern, imagoul matern si imagoul patern.In epoca moderna, mai cu seama incepand cu anii 70, apare o schimbare, o transformare in constiinta de sine a barbatului: nu mai este stanjenit sa fie perceput ca sensibil si nesigur, ii este mai putin teama sa-si expuna sentimentele si simtirile si, implicit, vrea sa joace un rol mai activ in cresterea copiilor.CONSTANTA VASILEPsihologImplicarea tatlui n ngrijirea copilului iefectele sale asupra stimei de sine a copilului iatitudinile asupra rolurilor de genFrancine M. Deutsch, Laura J. Servis, Jessica D. PayneArticol prezentat de Bani Ana-Maria i Olaru AlexandraAceast cercetare a pornit de la valorificarea rezultatelor unor studii anterioare. S-a studiat foarte mult despre implicarea prinilor n educarea copiilor, mai ales despre implicarea mamelor; mai puin despre implicarea tailor.Dac egalitatea sexelor ar fi realizat n interiorul familiei la fel cum este n afara ei, care ar fi efectele asupra copilului? n acest studiu, sunt examinate consecinele implicrii tailor n educarea colarilor, conceptual lor de gen, calitatea relaiilor lor cu prinii i stima lor de sine. Spre deosebire de multe studii anteriore despre implicarea tailor n educarea copiilor, includem tai care mpart n mod egal munca n educarea copilului. Calitatea de tat este foarte puin privit ca o problem echitabil ntre brbai i femei fr a se face referire la consecinele acesteia asupra copilului. Cantitatea de timp i energie pe care taii o investesc n ngrijirea copiilor n comparaie cu mamele indic caracterul acceptabil al mpririi sarcinilor pentru educarea copilului. Dac mama are un loc de munc, este nedrept ca munca pentru educarea copilului s cad tot pe umerii ei i acas. n acest sens, numeroase studii atest faptul c femeilor le revine o parte disproporiont din atribuiile printeti i din cele casnice chiar i atunci cnd acestea au un loc de munc. n ceea ce privete abordarea problemei echitii, Ross i Van Willigen (1996) au descoperit c cu ct proporia de implicare n creterea copiilor este mai mare, cu att femeile sunt mai nervoase. Conform acestor cercettori femeile sunt nervoase deoarece ele contientizeaz inechitatea mpririi atribuiilor. Aceast cercetare examineaz care ar trebui s fie imaginea tailor, ce anume fac taii pentru copiii lor, ce influen au asupra acestora. Majoritatea studiilor referitore la implicarea tailor sunt mai puin axate pe munca acestora, dect sunt axate studiile din literatura de specialitate (munca din familie) care ncearc s foloseasc msuri pe care Pleck(1997) le numea implicri paternale pozitive care l vor ajuta pe copil s nvee, s fie deschis, s comunice, s fie sensibil, s aib o atitudine pozitiv afectiv. Tatl este mai puin implicat n viaa copilului lui decat mama(Pleck, 1997). Un volum mare de studii axate pe efectele implicrii paternale examineaz consecinele care se observ la copii n urma implicrii mai multor tipuri de tai: implicarea tailor divorai, a tailor vitregi, a tailor care nu au fost niciodat cstorii i a tailor gay (Lamb 1997). Aceast cercetare se concentrez pe participarea tailor din familii intacte. n mod specific, acest studiu examineaz efectele implicrii tailor asupra stimei de sine a copiilor, preferinele i ideele lor despre gen. Se examineaz efectele implicrii tailor comparativ cu implicarea mamelor.Taii care interacioneaz cu copii lor par s intensifice dezvoltarea lor cognitiv. Dintr-un studiu a reieit c dac tatl se ocup de copil n prima lun de la natere atunci copilul e mai competent din punct de vedere cognitiv la un an (Nugent, 1991). De asemenea, timpul pe care l petrece tatl cu copilul su acas, la teme duce la mbuntirea performanei academice al copilului. Pentru adolesceni, faptul de a comunica cu taii lor, de a-i petreace timpul liber mpreun, de a mpri activitile casnice au fost asociate cu o mai bun dezvoltare cognitiv (Cooksey i Fondell, 1996).(Vezi Biller i Kimpton, 1997, pentru a-i aminti efectele implicrii paternale n dezvoltarea cognitiv i realizarea academic a copiilor de vrst colar). Totui, cteva dovezi despre efectele cognive ale copiilor n urma implicrii tailor reies, subtil i accidental, din contextul social (Lewis, 1997).Numeroase studii arat c implicarea tailor poate conduce la sporirea dezvoltrii sociale i emoionale ale copiilor nc din copilrie. Cox, Owen, Henderson i Margand (1992) au artat c atunci cnd taii interacioneaz cu cldur, sensibilitate n primele trei luni de la natere, acei copii vor fi n siguran, ataai de taii lor la vrsta de un an. Esternbrooks i Goldberg (1984) au descoperit c acei copii ai cror tai manifest o atitudine pozitiv i afectiv fa de ei, sunt mai competeni i mai siguri pe ei n rezolvarea unei probleme. n studiul lor despre implicarea paternal n educarea copiilor de vrst colar, Biller i Kimpton (1997) au ajuns la concluzia c taii ai cror copii sunt educai, activi, au o via academic, social i emoional mai de succes.Stima de sine este un aspect foarte important n dezvoltarea emoional a copilului. Teorii despre stima de sine n mod obinuit subliniaz importana relaiilor dintre copii i prinii lor pentru dezvoltarea unei nalte stime de sine. De exemplu, numeroase cercetri arat c stima de sine pozitiv a copilului este influenat de implicarea tailor: interaciune, cldur, apropiere, suport (Burnett, 1996; Coopersmith, 1967; Growe, 1980; Mruk, 1995; Rosenberg, 1965). n plus, o sntoas dezvoltare a stimei de sine este asociat cu autoritatea prinilor n care ngrijirea i cldura sunt n balan cu disciplina i controlul (Baumrind, 1972). Adesea, atunci cnd cercettorii folosesc sintagma prini, ei se refer la mame. Contribuia tailor asupra stimei de sine nu a fost destul de des studiat.n cteva din studii, n care s-a considerat influena ambelor pri, att a mamelor ct i a tailor la dezvoltarea stimei de sine, Coopersmith (1967) a descoperit c taii ce au copii cu o nalt stim de sine sunt mai ateni, mai preocupai dect cei care au copii cu stim de sine sczut. Amato (1986) a cercetat relaiile care exist ntre copii i taii lor, stima lor de sine n mijlocul copilriei sau adolescenei. n cazul a dou familii intacte, copiii de opt nou ani au afirmat c taii comunic cu ei i c sunt mulumii de ajutorul pe care l primesc din partea tailor; stima lor de sine este destul de ridicat. Pentru bieii din ambele familii stima de sine a fost ridicat datorit ncrederii i susinerii pe care au avut-o din partea tailor. Pentru fete stima de sine a crescut chiar dac taii nu s-au implicat n mod constant. Numeroase cercetri examineaz rezultatele copiilor, stima lor de sine, axndu-se pe calitatea implicrii paternale dect pe cantitate. Un tat care nu se implic prea des n educarea copilului dar care atunci cnd o face, interacioneaz cu copilul lor cu cldur, afectivitate, poate fi considerat un printe care este interesat de educarea copilului su. Dac tatl i asum anumite responsabiliti pe care n mod obinuit, tradiional, mama le avea, ce consecine se vor vedea asupra copilului? Copii sunt foarte ateni la calitatea de gen n viaa unui adult. ntr-un studiu privind dezvoltarea sex-rolului la precolari, Lewis (1997) a raportat c precolarii sunt contieni de rolurile distincte dintre mam i tat, iar concepiile lor sunt doar puin modificate, dac se poate pune astfel problema, cnd mama are un loc de munc. tim c munca efectuat de mame nu schimb dramatic mprirea muncii casnice. Aderarea copiilor la stereotipurile despre gen-rol al adultului, chiar i atunci cnd mama are un loc de munc, poate reflecta ceea ce ei vd n cas.Ce se ntampl atunci cnd mama i tatl i mpart n mod egal responsabilitile casnice? Un studiu n ceea ce privete precolarii, a comparat copii ai cror prini i mpart n mod egal atribuiile pentru educarea lor i un grup de familii tradiionale (Fagot i Leinbach, 1995). La 28 de luni, mediana vrstei pentru etichetarea corect a genului, puini copii din familiile care i mpart n mod egal responsabilitile fa de familiile tradiionale, au putut identifica corect din perechi genul. De asemenea, la vrsta de 4 ani, copii ce nu provin din familii tradiionale tiu mai puine lucruri despre stereotipurile de gen din perechi, dect copiii din familiile tradiionale.ntr-un alt studiu s-au comparat copii din Israel i Statele Unite care provin din familii care i mpart munca n mod egal i familii tradiionale (educarea maternal); copiii din familiile egalitare difer puin fa de copiii din familiile tradiionale, scorul lor pe o scal IT, o msur a masculinitii/feminitii lor, scorul masculin al fetelor din familiile egalitare era mai mare dect cel al fetelor din familiile tradiionale (Radin,1981; Radin & Sagi, 1982). Carlson (1984) a comparat precolarii din familiile ce primesc o educaie n mod egal din partea prinilor cu cei ce provin din familiile cu o educaie din partea mamei i a observat c bieii din familiile egalitare au mai puine stereotipuri n ceea ce privete rolul tatlui. . Un studiu a demonstrat c copiii ai cror tai s-au ocupat de educarea lor n copilrie, la adolescen acetia nu aveau idei preconcepute despre munc i rolul familiei fa de perechile de copii ai cror tai s-au implicat mai puin n educarea lor (Williams, Radin, & Allegro, 1992).colarii sunt de asemenea influenai de prinii lor n ceea ce privete rolurile de gen din familiile lor. De exemplu, adolescenii care sunt singuri la prini nu prevd ndeplinirea unui dublu rol n familie, fa de adolescenii care au crescut n familii de acest fel (familii duale - n care prinii i mpart timpul pentru educarea copiilor) (Stephan & Corder, 1985). Acei ce fac parte din familiile duale au, de asemenea, atitudini mai liberale pe Scala Atutudinilor Femeii. ntr-un alt studiu, fetele ale cror tai i-au petrecut mai mult timp interacionnd cu ele, dect mamele, au performane la tiinele exacte, matematic i tiine (Updegraff, McHale, & Crouter, 1996). ntr-un studiu axat n mod special pe implicarea paternal n educarea copiilor, Baruch i Barnett (1986) au descoperit c acei copii care sunt n clasa a patra au mai puine stereotipuri atitudinale fa de aitudinile de gen-rol, msurate chiar de activitile lor preferate, aspiraiile lor ocupaionale i imaginea lor despre rolurile din familie, daca taii lor s-au implicat mai mult n treburile gospodreti feminine i n educarea copiilor; iar mamele lor aveau un loc de munc sau nu aveau stereotipuri privind rolul brbatului.Risman i Myres(1997) sunt cei care au publicat singurele studii despre efectele mpririi n mod egal al muncii prinilor n educarea copiilor n ce privete atitudinea de gen rol. Ei au intervievat 21 de copii, cu vrste ntre 4 i 18 ani, care au crescut n ceea ce cercetarea o numea familii cinstite/corecte. Prinii din aceste familii petreceau aproximativ un numr egal pe sptmn, n munca pltit, munca de acas, i educarea copiilor a fost msurat sarcin cu sarcin pn la 60/40, i au descris relaiile lor ca fiind corecte pe acea dimensiune. Aceast stim de sine contient a prinilor feminini a ncercat s i creasc copiii lor fr stereotipuri de gen. Ei au reuit s i influeneze copiii s adopte ideologii egalitare despre gen la maturitate. Majoritatea copiilor au crezut c femeia i brbatul trebuie s i mpart treburile casei, s aib oportuniti egale la locul de munc. Aceti copii au adoptat stereotipurile de gen cnd vorbeau despre copii. Bieii i fetele sunt diferii. Bieii sunt activi, cu sporturile, ri, sarcastici, cool, agresivi, atletici, ncpnai, mai puternici dect fetele, care fac probleme, btui, competitivi (p.244). Identitile lor au fost generate de preferina bieilor pentru activitile masculine i a fetelor pentru cele feminine. Majoritatea copiilor au trasat o linie a genului, dar pentru c nu a fost nici un grup de comparare, este dificil de aflat dac acele linii trasate reprezint educaia primit de la prini. Cteva studii despre familiile egalitare au msurat sistematic efectele mpririi egale a muncii prinilor, social i/sau emoional i s-au limitat la familiile cu copii foarte tineri. Taii care se ocup de educarea copiilor lor de foar