TEZA DIMINUAREA SARACIEI

INTRODUCERE

Actualitatea temei: Tranziţia a Republicii Moldova de la economia planificată la economia de

piaţă a condiţionat un dezechilibru în economie, cultură şi în alte domenii sociale.

Transformările sistemului de dezvoltare economică au agravat problemele sociale şi a plasat o

parte însemnată a populaţiei în sărăcie. Atenţia deosebită asupra problemelor sărăciei este condiţionată

de extinderea dimensiunii şi apariţia unor noi forme ale sărăciei. Problema sărăciei este actuală şi prin

faptul că afectează eficienţa şi durabilitatea sistemului economiei de piaţă. În condiţiile influenţei

multitudinii de factori şi apariţiei noilor forme de sărăcie, sunt necesare abordări noi de cercetare a

fenomenului şi promovarea a noilor căi pentru dezvoltarea economică.

Sărăcia şi subdezvoltarea culturală sunt fenomene sociale aflate într-o profundă corelaţie şi

interacţiune, în sensul că sărăcia determină subdezvoltarea culturală, iar aceasta, la rândul ei, adânceşte

sărăcia. Raporturile dintre ele nu este, desigur, liniară, ci mult mai complexă, sărăcia neavând

întotdeauna ca efect automat subdezvoltarea culturală, după cum nici subdezvoltarea culturală nu se

asociază automat numai cu sărăcia. Viaţa demonstrează că sunt indivizi, grupuri şi chiar comunităţi care

trăiesc în sărăcie, dar încearcă s-o depăşească prin cultură, învăţătură, ştiinţă de carte şi informare

continuă, după cum sunt indivizi, grupuri şi comunităţi umane cu înalte standarde economice. În

condiţiile actuale de trecere a ţării noastre spre relaţiile de piaţă şi democratizare a societăţii, problema

analizei şi cercetării obiective a influenţei sărăciei asupra vieţii sociale cotidiene a populaţiei, bunăstării

acesteia, oportunităţile, consumul final şi posibilităţile satisfacerii necesităţilor vitale, nivelului de trai şi

a stilului de viaţă, calităţii vieţii în ansamblu, devine din ce în ce mai actuală.

Gradul de cercetare a temei: Drept bază pentru lucrarea de faţă a servit o bogată şi imensă

colecţie de monografii ale specialiştilor. Spre deosebire de alte teme, fenomenul sărăciei s-a vorbit şi se

vorbeşte foarte mult. În cercetarea temei date, un aport considerabil l-a adus diferiţi specialişti atât din

ţară cât şi din străinătate. În Republica Moldova, studiile cu privire la sărăcie au începutul în anii 90.

Conturarea particularităţilor specifice a fenomenului sărăciei din ţara noastră sunt abordate în lucrările

autorilor: M. Bulgaru, L. Bălănescu, O. Levinţchi, D. Moldovan, G. Ulian, N. Şişcan etc.

3

Scopul şi obiectivele investigaţiei: În prezenta lucrare mi-am propus scopul de a face o analiza

complexă a fenomenului sărăciei în Republica Moldova şi elaborarea strategiilor şi politicilor de

combaterea sărăciei în baza evaluării dimensiunilor economice şi culturale. Pentru a realiza scopul

propus, au fost stabilite următoarele obiective:

Analiza conceptelor teoretice privind fenomenul sărăciei;

Specificarea principalelor elemente de măsurare şi evaluare a sărăciei;

Prezentarea particularităţilor modelării şi monitorizării sărăciei în Republica Moldova la etapa

actuală;

Analizarea cauzelor privind dezvoltarea fenomenului sărăciei în Republica Moldova;

Analizarea politicilor sociale privind diminuarea sărăciei în Republica Moldova.

Realizarea acestor obiective este importantă atât din punct de vedere teoretic, deoarece asigură o

complexitate sporită a investigaţiilor efectuate, cât şi din punct de vedere aplicativ, întrucât contribuie la

extinderea arealului de soluţii pentru combaterea sărăciei în Republica Moldova.

Baza metodologică a cercetărilor ştiinţifice. Este constituit din concepţiile moderne ale

elaborării unui studiu ştiinţific, ce oferă un suport suplimentar de credibilitate. Pentru a obţine rezultatul

dorit în cadrul investigaţiei propuse, am utilizat o paletă largă de metode: metoda analizei şi sintezei

prin care am efectuat sinteza, conceptele şi abordările teoretico-metodologice a fenomenul sărăciei.

Metoda comparativă şi metoda analogiei le-am utilizat pentru factorii care influențează asupra

fenomenului sărăciei în Republica Moldova ţinând cont de specificul ţării noastre. De asemenea, pentru

accentuarea ideilor şi pentru o redare logică a subiectelor am folosit metoda inducţiei şi deducţiei, iar

pentru a face o corelaţie dintre teorie şi practică am utilizat metoda studiului de caz şi interviului.

Noutatea ştiinţifică a investigaţiei Problema tratată în această lucrare se deosebeşte de celelalte

prin însuşi actualitatea şi importanţa subiectului ales. Lucrarea prezintă o relatare structurată a

fenomenului sărăciei din punct de vedere psihologic, cultural şi economic. În lucrare s-a abordat şi rolul

asistentului social în diminuare şi ajutarea familiilor care au un venit de subexistenţă.

Structura şi volumul tezei: Teza de licenţă este alcătuită conform cerinţelor şi practicilor în

domeniul analizei, cuprinzând următoarele elemente: introducere, două capitole divizate în trei

subcapitole, concluzii şi bibliografie, urmărind ca din acest punct de vedere să ofer posibilitatea unei

4

înţelegeri cât mai realiste şi profunde a problematicii analizate. Toate acestea se încadrează într-un

volum de 53 pagini.

În primul capitol „Principii metodologice privind studierea fenomenului sărăciei” sunt

analizate conceptele privitor la sărăcie şi abordările teoretico-metodologice, şi specificarea procedeelor

şi indicatori în măsurarea evaluării şi monitorizarea sărăciei în Republica Moldova.

În al doilea capitol „Probleme şi politici de diminuare a sărăciei în Republica Moldova” se va

da o analiză mai amplă în dezvoltarea fenomenului sărăciei în Republica Moldova, care este stratificarea

socială a populaţiei după dimensiunile sărăciei şi ce politici sociale sunt implementate în diminuarea

sărăciei în Republica Moldova.

Cuvinte cheie: sărăcie, fenomen, subnormă, economie, șomaj, cultură, eradicare, combatere,

subdezvoltare, societăți de caritate, instituții internaționale, evaluare, diminuare, stratificare, excluziune,

severitatea sărăciei, ş.a.

5

CAPITOLUL I. PRINCIPII METODOLOGICE PRIVIND STUDIEREA

FENOMENULUI SĂRĂCIEI

1.1. Sărăcia: concepte şi abordări teoretico-metodologice

Sărăcia este starea socio-culturală şi psihologică, în care individul simte lipsa mijloacelor

materiale necesare existenței, precum deprivarea socială, stare nesatisfăcătoare de inegalitatea

veniturilor, lipsa posibilităților și a performanței.

Sărăcia poate fi privită din numeroase unghiuri, faţeta principală a acestui termen îşi are rădăcinile

adânc înfipte în relaţiile bio-psiho-sociale ale individului.

Din punct de vedere social, sărăcia o putem defini ca fiind acel fenomen în care individul sau

grupul din care face parte (familia) nu are potenţa necesară atât intelectuală cât şi economică de a-şi

satisface nevoile primare astfel situându-se pe o scară socială inferioară.1

Fiecare individ este înzestrat de la natură cu un bagaj genetic, cu un potenţial intelectual. Încă de

la naştere acest bagaj începe să se manifeste în diferite moduri reacţionând diferit în funcţie de context.

Se poate de evidenţiat două axe ale cauzalităţii sărăciei: cauzalitate internă (neadaptarea, lenea

etc.) şi cauzalitate externă (lipsa locurilor de muncă, zonă geografică, mediu social etc.), mai poate fi

determinată ca o trăsătură culturală - la nivelul individului, la nivelul familiei și la nivelul comunităţii.

Nu individul e sărac, dar societatea nu i-a dat șansa să iasă din sărăcie.

Pe parcursul vieţii capacitatea intelectuală şi aptitudinile încep să schimbe şi să modeleze fiinţa

umană dându-i o personalitate cu care să interacţioneze cu mediul schimbându-l şi modelându-l după

propriile nevoi.

Capacitatea lui de adaptare la mediu, interferenţele care au loc la nivel social poate crea un tablou

care să reflecte poziţia socială a individului, relaţii pe care individul prin abilităţile sale le sintetizează, le

ierarhizează în funcţie de nevoi, principii şi primordialitate.2

Dar se ştie că lucrurile nu stau întotdeauna aşa, gradul de inteligenţă al individului nu poate de

unul singur să joace mai multe roluri, chiar dacă individul este destul de inteligent nu putem afirma că el

nu poate fi sărac, dimpotrivă el poate conştientiza faptul în sine dar dacă nu există acea motivaţie

intrinsecă de a se desăvârşi ca individ el se poate complace în situaţie rămânând un latent social.

1 A Better World for All. Progress Towards the International Development Goals. UN, IMF, WB, OECD, 2000, p. 212 Alcock P., Understanding Poverty. London: Macmillan, 1997, p. 16

6

Societatea la rândul ei prin politica pe care o duce ar trebui să creeze şanse egale fiecăruia, dându-

le posibilitatea de a trăi şi a-şi conduce propriul destin prin intersecţii de legi și norme sociale care să

producă acel efect de bunăstare întregii populaţii.

Sărăcia este un fenomen des întâlnit. Peste tot în lume există ţări sărace care au bogăţii dar şi ţări

bogate care îşi au săracii lor, astfel nu putem avea un etalon al sărăciei şi nici nu există un termen de

comparaţie în interiorul ei, în esenţă putem însă afirma că socialul este principala componentă pe care o

putem compara, astfel nivelul de sărăcie (în cazuri particulare) dintr-o ţară bogată, probabil că s-ar afla

pe un alt nivel social-ierarhic faţă de o ţară săracă, cu alte cuvinte ţările sărace au săraci autentici (vezi

Somalia - ținut în continentul Africii).

Sărăcia, ca şi bogăţia, sunt fenomene instabile şi greu de definit în studiile longitudinale fiecare

individ având suişuri și coborâşuri, succese și insuccese fenomene care nuanţează viaţa de zi cu zi a

individului, în funcţie de cum percepe realitatea, în funcţie de relaţiile cu ceilalţi de abilităţi, inteligenţa

şi creativitatea, individul poate găsi breşe şi căi care să-i asigure condiţiile necesare de a duce un trai

decent atât pentru propria persoană cât şi a familiei din care face parte.3

Ţinând cont că omul în primul rând este înainte de toate o fiinţă socială el acţionează şi

reacţionează în funcţie de feed-back-ul pe care îl primeşte din exterior calitatea acestuia face ca în timp

individul să-şi creeze propriile strategii de gândire, să poată discerne iar cu timpul să aibă putere

anticipativă vis-a-vis de informaţia nouă primită astfel putând găsi soluţii optime, în timp cât mai scurt,

care să-i asigure succesul şi să se îndepărteze cât mai mult de fenomenul numit sărăcie.4

Sărăcia, ca şi bogăţia, metaforic putem spune că se ‘’învață’’ depinde de educaţia care ţi se dă, de

nivelul de socializare a grupului din care faci parte, de condiţiile de trai care ţi le oferă grupul, în

procesul propriu de educaţie şi dezvoltare, în acest caz chiar dacă potenţialităţile tale biologice nu sunt

foarte înalte, această diferenţă se poate compensa cu o bună educaţie şi cu ajutor din partea familiei,

familia fiind primul factor extern care poate interveni şi care poate oferi modele de viaţă, privind din

cealaltă latură şi creionând un tablou virtual putem afirma că, chiar dacă potenţialul este ridicat iar

procesul de educabilitate este precar se poate ajunge în cazuri extreme până la genii ratate deoarece nu

se găseşte acel mediu propice în care individului să i se valorifice potenţialul propriu astfel acel potenţial

să rămână latent şi să nu se mai manifeste iar individul să urmeze modele greşite şi să ajungă în acea

3 Anuarul Statistic al Republicii Moldova. Chişinău, 20084 Atkinson A.B., Poverty аnd Social Security. N.Y., 1989, p. 11

7

situaţie în care în mod paradoxal ar putea să răzbească în viaţă dar nu va putea deoarece i s-a cristalizat

o mentalitate urmând acele modele.5

Motivaţiile puternice a unora şi lentoarea altora pot crea acele dezechilibre profunde în care

oamenii în toată splendoarea lor se împart în bogaţi şi săraci.

Din păcate în orice societate oricât de avansată sau de decăzută ar fi, manifestările

comportamentale sunt preponderent aceleaşi. La noi în ţară sărăcia din rândul comunităţilor de rromi se

datorează mai multor cauze, ce au anumite consecinţe, uneori destul de dramatice. Marginalizarea,

excluderea, sărăcia gravă, discriminarea – reprezintă atributele dominante care caracterizează

comunităţile de romi.

Sărăcia trebuie să posede unele satisfacții altfel nu văd cum de sunt atâtea persoane sărace

(Don Herold - scriitor american, umorist).

Sărăcia, de regulă, este analizată din perspectivă multidimensională şi este definită ca o cumulare

de lipsuri, deprivări și nevoi nesatisfăcute, care conduc spre excluziunea sociala a segmentului de

populaţie sărac. Lipsa resurselor materiale şi financiare este cumulată cu alţi factori precum:6

lipsa accesului la servicii de sănătate şi educaţie,

condiţiile improprii sau chiar lipsa condiţiilor de locuit,

neparticiparea la viaţa socio-politică a comunităţii în care trăiesc.

Sărăcia reprezintă, aşadar, un set de deprivări și nevoi nesatisfăcute, care diferă în funcţie de

contextul social, de perioada la care se face referire și de specificul cultural al comunităţilor analizate.7

În procesul evaluării fenomenului sărăciei trebuie neapărat luat în consideraţie caracterul ei

multilateral, care se manifestă atât printr-un aspect economic, cât şi printr-un aspect social,

comportamental, cultural etc. Aspectul economic al sărăciei este reflectat nemijlocit de evoluţia

economiei ţării, de nivelul veniturilor populaţiei, de gradul de diferenţiere, de structura consumului,

nivelul ocupării forţei de muncă etc., în timp ce aspectul social se axează în special pe fenomenele

sociale ce însoţesc sărăcia şi anume:8 criminalitatea; alcoolismul; narcomania; demoralizarea

populaţiei; analfabetismul; morbiditatea; corupţia.

5 Atkinson A.B., op.cit., p. 1106 Danii T., Spătaru T. Calitatea vieţii populaţiei: procese sociale. // Politica social şi problemele ameliorării calităţii vieţii. Materialele conferinţei practico-ştiinţifice republicane din decembrie 2001. Institutul de Filosofie, Sociologie şi Drept al AŞRM, Chişinău: Ed. Tipografia Centrală, 2002, p. 117 Bălănescu L., Accesul la educaţie al copiilor aflaţi in sărăcie extremă. // ICCV Sesiunea de comunicate ştiinţifice, Bucureşti, 2002, pag 38 Тевено Л., Рациональность или социальные нормы: преодоленное противоречие? Экономическая социология (электронный журнал) Том 2, № 1, 2001, pag 88-122

8

Vorbind despre aspectul psihologic, sărăcia, în special cea cronică, condiţionează anumite

comportamente deviante determinate, în primul rând, de valori socio-umane apărute în rezultatul unei

vieţi mizerabile. Toate aceste aspecte ale sărăciei se întrepătrund, condiționându-se una pe alta.9

Experienţa mondială de formare a aparatului conceptual a problemei sărăciei permite de a

determina sărăcia ca lipsă de mijloace financiare necesare pentru asigurarea vieţii omului conform

standardelor acceptate în societate. În acelaşi timp identificarea sărăciei se bazează pe două concepţii

diferite: concepţia sărăciei absolute şi concepţia sărăciei relative, fiecare din ele poate fi privită din

numeroase unghiuri ale relaţiilor bio-psiho-sociale ale individului.

Concepţia sărăciei absolute. Primul care a introdus conceptul de sărăcie absolută a fost

cercetătorul englez Seebohm Rowntree, încă la începutul secolului XX. Conceptul de sărăcie absolută

prevede că, săracă este acea parte a societăţii, reprezentanţii căreia nu sunt în stare să se asigure cu o

totalitate de bunuri, absolut necesare pentru menţinerea sănătăţii şi unui nivel moderat de activitate.

Conform acestei concepţii, nivelul sărăciei se determină ca suma de mijloace necesare numai pentru

susţinerea sănătăţii omului, şi sărăcia poate avea loc atunci, când veniturile nu ajung nici pentru

susţinerea capacităţii fizice de muncă. Estimarea valorică a volumului minimal a mijloacelor de

existenţă ale omului determinată astfel reprezintă „minimul de existenţă”. Cu ajutorul lui se stabileşte

pragul sărăciei, care permite de a stabili caracteristicile cantitative ale sărăciei ca fenomen social.

Aceasta permite nu numai de a efectua identificarea sărăciei, dar şi de a pune bazele formării sistemului

protecţiei sociale a păturilor sărace.10

Concepţia sărăciei relative. Este abordarea conceptuală redată în lucrările cercetătorului englez

Peter Townsend, care defineşte sărăcia ca ”absenţa sau inadecvarea dietei, dotărilor, standardelor,

serviciilor şi activităţilor care sunt comune sau obişnuite în societate”.11 Conceptul asociat acestei

definiri este noţiunea “ deprivare” ce exprimă dezavantaj sau varietate de condiţii experimentate de

oameni cărora le lipsesc anumite resurse în comparaţie cu alţii din comunitate. Prin acumularea şi

persistenţa dezavantajelor, sărăcia definită în termeni relativi este ca o situaţie de deprivare relativă

multiplă: materială, socială, culturală (educaţională), politică, de mediu fizic de viaţă.

Indivizii, în aceste condiţii, ajung să fie excluşi din societatea în care trăiesc. Prin abordarea dată

se consideră săraci cei a căror venituri nu depăşesc o jumătate din mărimea venitului median per

capita.12 9 Moldova în tranziţie. Privire economică, nr. 6. Centrul de Investigaţii Strategice şi Reforme, Chişinău, iulie 2000, p. 49-5010 Atkinson A.B., op.cit., p. 11611 Townsend P., Тhе Concept of Poverty. Еd. bу. L., 1979, p. 5112 A Better World for All. Progress Towards the International Development Goals. UN, IMF, WB, OECD, 2000, p. 21

9

În ultimul timp, alternativ cu deprivare şi sărăcie, se utilizează noţiunea “excluziune socială”, care

este de fapt definiţia sărăciei în Uniunea Europeană. Ea exprimă dezavantaj multidimensional care este

de durată semnificativă şi care implică disocierea de mediul social şi ocupaţional major al societăţii. În

documentele de politici ale U.E., excluziunea socială ce desemnează sărăcia relativă, este asociată

deseori cu lipsa locului de muncă. Corespunzător cu această definiţie, eradicarea sărăciei poate fi

realizată prin asigurarea indivizilor cu locuri de muncă.

Considerăm că sărăcia, definită ca excluziune socială, reprezintă dezavantaj multidimensional de

durată semnificativă şi care implică disocierea de mediul social şi ocupaţional major al societăţii. Este

legată nu doar de lipsa locului de muncă, ci de fenomene precum şomajul, discriminarea, lipsa

calificărilor, veniturile reduse, condiţii proaste de locuire, rată mare a criminalităţii şi dezmembrare a

familiei.

În concepţia cercetătorilor contemporani sărăcia este calificată drept „nouă”, apărută în anii 80,

diferită faţă de „marea sărăcie” (caracterizată de foamete şi mizerie), evidentă după al doilea război

mondial. Este în legătură cu fenomene de excluziune socială: 13

Şomaj de lungă durată;

Instabilitatea relaţiilor sociale (divorţuri, familii monoparentale);

Scăderea solidarităţii de clasă (sindicate, locuri de muncă, reţele de întrajutorare).

Astăzi preocupările cercetătorilor vizează: Cum este posibil ca sărăcia să subziste, după trei

decenii de creştere economică, în ţări bogate care dispun de cele mai dezvoltate sisteme de protecţie

socială? Cum este posibil ca o societate democratică şi de drept să accepte o populaţie exclusă de la

viaţa economică, socială, culturală şi politică?

Studii efectuate sub auspiciile Oficiul Statistic al Comunităţii Europene (EUROSTAT), într-un

amplu program de cercetare statistică privind sărăcia în ţările Comunităţii Europene,14 pornesc de la o

definiţie adoptată prin Decizia Consiliului din 19 decembrie 1984, în care se precizează: „săracii sunt

acele persoane, familii şi grupuri ale căror resurse (materiale, culturale şi sociale) sunt atât de reduse

încât le exclud de la un nivel de viaţă minim acceptabil în statele în care trăiesc.” Această formulare

defineşte sărăcia în termenii lipsei de resurse, care din motive practice, nu se extinde în sensul includerii

componentelor culturale şi sociale, motiv pentru care definiţia ia în considerare numai resursele

materiale. Cu cât mai mari sunt resursele individuale, cu atât familia şi membrii ei sunt mai predispuşi

13 Şişcan N., Economia politică contemporană, Chişinău: Ed. ASEM, 2001, p. 11514 Rojco A., Instrumentele de măsurare a sărăciei şi particularităţile de utilizare a lor în programele asistenţei sociale. În: Economie şi sociologie. 2004, nr. 1, p. 33

10

să cheltuiască pentru a atinge nevoi de rang superior în ierarhia sistemului de nevoi (incluzându-le pe

cele culturale).15

Evoluţia tuturor abordărilor referitoare la sărăcia şi eradicarea ei argumentează relativitatea

definirii sărăciei în dependenţă de timpul şi locul la care se referă. Fiecare etapă arată şi o varietate de

variabile caracteristice, forme de manifestare şi cauzele de apariţie.

Definiţia contemporană a sărăciei - ca dimensiune cumulativă a unor dezavantaje şi privaţiuni cu

care se confruntă persoane sau grupuri de persoane – presupune situaţii şi stări privind aspect ale

limitării resurselor (materiale, culturale, sociale) şi a statutului ocupaţional, astfel încât acestea sunt

excluse de la un mod de viaţă cu un anumit nivel minim acceptat.

În concluzie vom spune că, sărăcia poate fi considerată drept o boală a societăţii, deoarece ea

prejudiciază nu numai grupurile afectate de flagelul sărăciei, dar şi pe cei care nu pot fi consideraţi

săraci. Ca dramă umană, sărăcia compromite mersul reformelor şi democratizarea societăţii, este o sursă

de dezorganizare a societăţii, degradare morală şi comportamentală, de aceea nu mai poate fi ignorată

dacă se doreşte evitarea unui conflict social de amploare şi constituirea statului bunăstării pentru toţi

cetăţenii.

1.2. Măsurarea şi evaluarea sărăciei: indicatori şi procedee

Complexitatea fenomenului de coeziune socială presupune diferite niveluri de analiză. Punerea în

aplicare a acestor niveluri de analiză depinde de timpul disponibil, de nivelul de profunzime cerut şi de

numărul de cercetători implicaţi în efectuarea studiului.

15 Leviţchi O., Eradicarea sărăciei: concept, dimensiuni, strategii. Autoreferat al tezei de doctor în economie, Chişinău 2010, p. 77

11

Nivelul de analiză a coeziunii sociale

Scopul analizei

1. Analiza tendinţelor generale în coeziunea socială.

Analiza teritorială şi evaluarea tendinţelor în cadrul fiecărei componente a coeziunii sociale.

2. Evaluarea coeziunii sociale în ansamblu

Evaluarea generală a bunăstării şi a legăturilor cu acţiunile realizate în sfera publică (organele administraţiei publice şi societatea civilă).

3. Evaluarea detaliată a coeziunii sociale: evaluarea după domenii ale vieţii.

Analiza coeziunii sociale după domenii ale vieţii (ocuparea, veniturile, locuinţa, alimentaţia şi consumul, ocrotirea sănătăţii, învăţământul, informaţia, cultura, etc.).

4. Testarea coeziunii sociale în cadrul analizei pe grupuri vulnerabile.

Analiza coeziunii sociale pe grupuri vulnerabile (copii, persoane vârstnice, persoane cu dezabilități, femei, familiile lucrătorilor migranţi, etc.).

Deoarece problema coeziunii sociale în cadrul raportului dat se studiază în contextul incluziunii

sociale, este recomandată efectuarea analizei coeziunii sociale numai la cel de-al patrulea nivel:

evaluarea coeziunii sociale prin intermediul grupurilor vulnerabile.

Drept bază pentru studiul coeziunii sociale. Cu toate acestea, este necesar de a dispune de anumite

instrumente metodologice de prelucrare a datelor, care ar permite scoaterea în evidenţă a celor mai

relevante informaţii care merită a fi luate în consideraţie. Aceste instrumente ar trebui să ne ajute să

înţelegem golul care există între coeziunea socială ca scop care trebuie atins şi coeziunea socială în

calitate ca capital/valoare (drepturile sociale instituite într-o unitate geografică sau într-un anumit

context), precum şi să asigure acţiuni de dezvoltare continuă a coeziunii sociale (dezvoltarea de noi

procese). Matricea indicatorilor statistici de monitorizare a coeziunii sociale în Republica Moldova,

inclusiv definiţiile şi formulele de calcul ale acestora, sunt prezentate în Anexa 6 la prezentul raport.16

În acest context pot fi menţionate două tipuri de instrumente: întrebări şi indicatori. întrebările

permit de a specifica nevoia de cunoaştere şi tipul de informaţii care ar trebui căutat. Cu alte cuvinte,

întrebările transformă nevoia de cunoaştere în nevoia de informare. Formularea corectă a întrebărilor

este obligatorie pentru a purcede la selectarea indicatorilor. La rândul lor, indicatorii determină

răspunsurile la întrebări, precizând ce fel de date ar trebui să fie colectate, cât de des, din ce surse, etc.

Abordări metodologice privind formularea întrebărilor. întrebările se referă la situaţia din

sfera socială în raport cu obiectivele de coeziune socială, pentru a prezenta decalajul posibil dintre scop

şi proces. Pentru fiecare dintre elementele-cheie incluse în definiţia coeziunii sociale (acces egal la

16 Danii T., Spătaru T., op.cit., p. 11

12

drepturi, demnitate, umană, autonomie, dezvoltare individuală; participare şi obligaţii), se propune

aplicarea unui şir de patru tipuri de întrebări:17

întrebare cu privire la existenţa condiţiilor potrivite: există condiţii pentru a atinge idealul dorit?

întrebare cu privire la relevanţa şi sau eficacitatea condiţiilor existente: în ce măsura aceste

condiţii sunt relevante eficiente în ceea ce priveşte idealul urmărit?

întrebare cu privire la testarea relevanţei condiţiilor circumstanţelor existente pentru cele mai

sensibile situaţii: sunt acestea relevante şi în cazul celor mai vulnerabile sau expuse riscului excluziunii

grupuri?

întrebare cu privire la durabilitate: condiţiile/circumstanţele existente sunt nesigure sau trezesc

dubii (expun la riscuri şi pericole), sau, dimpotrivă, sunt suficient de stabile ca să asigure durabilitatea

lor în timp.

Urmând aceste reguli metodologice pot fi elaborate întrebări pentru fiecare grup social vulnerabil.

Elaborarea şi selectarea indicatorilor. După elaborarea întrebărilor, este necesar de a le corela

cu unul sau mai mulţi indicatori care în analiza coeziunii sociale se utilizează trei tipuri de indicatori:18

- indicatori cantitativi şi obiectivi, valoarea cărora poate fi măsurata nemijlocit (de exemplu:

numărul de persoane pentru prima dată recunoscute ca invalizi sau numărul de copii rămaşi

fără îngrijire părintească) sau prin valori nondiscrete (de exemplu numărul de medici-

pediatri la 10 mii de locuitori);

- indicatori calitativi şi obiectivi care nu pot fi măsuraţi, dar care presupun întrebări de

verificare obiectivă a situaţiei (de exemplu existenţa sau lipsa mecanismului de indexare a

pensiilor în Republica Moldova, legislaţiei privind protecţia socială a persoanelor cu

dezabilități);

- indicatori calitativi subiectivi care reflectă o evaluare sau o opinie (de exemplu atunci când

oamenii sunt întrebaţi despre gradul lor de satisfacere), în particular, aceasta se referă la

componentele de bază cum sunt încrederea, satisfacţia, valorile, conştiinţa colectivă,

relaţiile sociale, etc.

Definirea indicatorilor şi scala de răspuns. Definiţia indicatorului poate uneori reieşi din

denumirea sa.19

17 Deaton A., Measuring poverty in a growing world (or measuring growth in a poor world). Research Program in Development Studies, Princeton University, 2004, p. 1818 Danii T., Spătaru T., op.cit., p. 6619 Alcock P., op.cit., p. 79

13

Pentru indicatorii cantitativi obiectivi ar trebui elaborată o unitate de măsură iniţială pentru a se

asigura că aceasta este cu adevărat reprezentativă în contextul întrebării puse. Revenind, de exemplu, la

o astfel de problemă acută pentru Republica Moldova precum este sărăcia în rândul copiilor, menţionăm

că numărul de cupluri familiale sărace cu copii nul oferă o imagine completă a acestui fenomen. Este

necesar să se determine rata lor de sărăcie, numărul de cupluri familiale cu copii situate sub pragul

sărăciei trebuie să fie comparat cu numărul total de gospodării de acest tip. Şi dacă se pune întrebarea

despre evaluarea situaţiei sărăciei familiilor cu un singur părinte, atunci rata sărăciei acestor familii are

sens să fii evaluată doar în comparaţie cu rata sărăciei cuplurilor familiale cu copii Prin urmare, în acest

caz este necesar de a elabora o dublă corelaţie:20

- numărul familiilor monoparentale situate sub pragul sărăciei numărul total de familii

monoparentale;

- numărul cuplurilor familiale cu copii situate sub pragul sărăciei numărul total de cupluri

familiale cu copii.

Pentru un indicator calitativ obiectiv este necesar de a stabili spectrul de răspunsuri posibile.

Acesta depinde de nivelul dorit de detaliere al privire la pensiile de asigurări sociale de stat în Republica

Moldova) sau chiar nivelul de aplicare a legii. Prin urmare, trebuie să se stabilească o scală a valorilor

care ar include unul sau mai multe aspecte ale întrebării în cauză. Acest tip de scală se numeşte „scală de

evaluare actuală" pentru că aceasta stabileşte opţiunile de răspuns în baza faptelor verificabile obiectiv.

De exemplu, legea există sau nu există, legea prevede sistemul de control sau nu, există un sistem de

apel sau nu, etc.

De menţionat că indicatorul întotdeauna poate fi exprimat în cifre, fie el cantitativ sau calitativ,

obiectiv sau subiectiv. Acest lucru este important nu numai din punct de vedere al simplităţii, dar şi

pentru că aceasta permite efectuarea de calcule statistice sau derivate care îmbunătăţesc relevanţa

indicatorului şi acurateţea datelor.

Analiza şi îmbunătăţirea semnificaţiei prin surse încrucişate la corectarea cu alţi indicatori,

compararea datelor şi/sau utilizarea indicatorilor derivaţi.21 Analiza semnificației indicatorului este o

etapă importantă decisivă în ceea ce priveşte evitarea ambiguităţii şi îmbunătăţirea relevanţei

indicatorului. Uneori este nevoie de a compara doi indicatori. De exemplu, sentimentul de izolare din

societate poate avea două sensuri: în funcţie de caz, poate fi sau un indicator al lipsei de încredere în

20 Munteanu T., Repere de analiză a veniturilor populaţiei în diferite regiuni ale globului. În: Revista Economică, 2006, nr. 3(28), p. 6221 Munteanu T., op.cit., p. 99

14

organele puterii publice sau un indicator al sărăciei. Această ambiguitate poate fi parţial sau complet

eliminată dacă vom compara acest indicator, de exemplu, cu un indicator de venit.

În afară de aceasta, indicatorul capătă o importanţă deosebită în cazul în care este localizat în timp.

Acest lucru permite de a elabora indicatori derivaţi, care, la rândul lor, completează indicatorii de bază:22

- indicatori de comparaţie în timp, de exemplu, raportul dintre valoarea indicatorului la un anumit

moment de timp şi valoarea acestuia în perioada anterioară. Indicatorii de comparaţie în timp sunt

deosebit de utili pentru analize de context şi de impact, precum şi pentru înţelegerea proceselor;

- analiza tendinţelor de evoluţie în timp poate fi îmbunătăţită prin încercarea de a analiza nu doar

tendinţa generală a situaţiei studiate, dar, de asemenea, şi schimbările de la un individ la altul prin

elaborarea de indicatori longitudinali, meniţi să măsoare valoarea unui fenomen de-a lungul

timpului, astfel descriind evoluţia acestuia în timp. De exemplu, în baza unui indicator de stare (aşa

ca numărul persoanelor care trăiesc sub pragul sărăciei la o anumită perioadă de timp), e posibil de

a crea un indicator longitudinal care ar corespunde:

- pot fi determinate, de asemenea, rapoarte între diferiţi indicatori. Aceasta este deosebit de util

pentru realizare de evaluări. Astfel, pot fi elaboraţi indicatori de eficacitate (raportul dintre

rezultate şi obiective), indicatori de eficienţa (raportul dintre rezultate şi eforturi) şi indicatori de

relevanţă (raportul dintre impact şi obiective);

- indicatori derivaţi pot fi elaboraţi pe baza a mai mult de doi indicatori de bază. Acest lucru, în

special, îşi găseşte expresia în elaborarea valorilor medii aritmetice şi medii geometrice, precum şi

mediilor ponderate, etc.

Sporirea acurateţa datelor: prelucrarea statistică. Valoarea numerică a indicatorului reprezintă

rezultatul prelucrării statistice a unui anumit volum de date ce se referă la acesta. Cel mai frecvent se

utilizează valorile medii. În acest sens, cu cât mai mare este volumul de date, cu atât mai exactă este

media obţinută. Majorarea volumului de date colectate contribuie, aşadar, la sporirea credibilităţii sau

acurateței indicatorului. Acest lucru este în deosebi important în cazul indicatorilor subiectivi.23

Adiţional la valorile medii, pot fi adăugaţi şi indicatorii de dispersie a datelor (abaterea medie

liniară, abaterea medie pătratică, dispersia etc). Excluziunea socială este generată în mod direct de lipsa

posibilităţilor de angajare în muncă, de veniturile mici obţinute din angajare, care la rândul lor conduc la

starea de sărăcie urmată de toate consecinţele negative ale fenomenului. în corespundere cu unul din

22 Deaton A., op.cit., p. 10523 Moldova în tranziţie. Privire economică, nr. 6. Centrul de Investigaţii Strategice şi Reforme. Chişinău, iulie 2000, pag 49-50

15

obiectivele de bază ale Strategiei de la Lisabona, nivelul de ocupare a Forţei de Muncă către anul 2010

trebuie să atingă 70%. Aceasta implică nu numai promovarea ocupării Forţei de Muncă prin crearea

locurilor noi de muncă în general, dar şi îmbunătăţirea calităţii ocupării, asigurarea securităţii sociale,

integrarea în muncă a persoanelor care, din diverse motive, nu au un loc de muncă, dezvoltarea

resurselor umane în scopul asigurării unui nivel corespunzător şi durabil al ocupării Forţei de Muncă,

acestea toate conducând la combaterea marginalizării şi excluziunii sociale.24

Necesitatea de a evalua coeziunea socială în raport cu grupurile vulnerabile se datorează faptului

că monitorizarea eficienţei oricărei strategii presupune cunoaşterea situaţiei celor mai vulnerabile

persoane acestea fiind şi cei mai sensibili la lipsa coeziunii sociale în societate Situaţia grupurilor

vulnerabile necesită o atenţie sporită, deoarece aceştia pot fi expuşi riscului excluziunii sociale mai uşor

decât altei grupuri ale populaţiei. În funcţie de istoria drepturilor şi evoluţia dezvoltarea acestora,

evaluarea coeziunii sociale se efectuează în baza a: grupuri vulnerabile, şi anume: copiii, persoanele

vârstnice, persoanele cu dezabilități, femeile, familiile lucrătorilor migranţi. Evaluarea se efectuează

prin prisma coeziunii sociale (bunăstarea generală) şi componentele datelor bază ale vieţii (integritate).

Informaţia cu privire la fiecare din grupurile vulnerabile poate fi obţinută prin corelarea informaţiilor

relevante cu; privire la fiecare din aceste grupuri, pentru a compara situaţia privind; bunăstarea

cetăţenilor conform celor patru dimensiuni/elemente ale bunăstării

1.3. Modelarea şi monitorizarea sărăciei în Republica Moldova la etapa actuală

Noţiunea de vulnerabilitate este conexă unor „concepte negative„ şi presupune astfel de

calificative precum dependenţa, neajutorarea, expunerea, pericolul, iar excluziunea socială este înţeleasă

ca marginalizare, lipsa posibilităţilor de participare la viaţa socială din diverse motive. Prin urmare,

analiza situaţiei în acest context impune definirea grupurilor de persoane care sunt cele mai expuse

riscului marginalizării în „ingroup„ sau „out-group„ şi automarginalizării, adică cele mai vulnerabile

excluziunii sociale. La apariţia fenomenelor de orice natură, inclusiv de ordin social, există anumite

precondiţii, de aceea este strict necesară determinarea factorilor corespunzători de risc. 25

Anume factorii de risc reprezintă în sine procesele care conduc la excluziune socială ca rezultat.

De regulă, factorii sunt multidimensionali implicând în sine mai multe cauze conexe care tind a fi

24 Mircea B., Alianţe regionale în Orientul Mijlociu Extins // broşură editată în cadrul centrului românesc de securitate, Bucureşti 1999, p. 10125 Danii T., Spătaru T., op.cit., p. 116

16

unidimensionale şi imediate în cazul rezultatului. Aceşti factori pot fi de natură: (i) instituţională (modul

în care sunt structurate anumite sisteme limitând accesul anumitor grupuri); (ii) atitudinală (modul

comportamental care respinge), (iii) sistemică, legată de transformare (modul în care se autoidentifică

indivizii pe ei înşişi în cadrul tranziţiei când sistemele vechi de socializare şi suport social sunt

redefinite). Legătura dintre factorii de risc şi rezultatele generate de aceştia este dinamică. în cele mai

multe cazuri, un rezultat într-un anumit domeniu reprezintă un factor de excluziune pentru altul. De

menţionat că această legătura nu este liniară, ea având o elasticitate diferită pentru rezultate multiple ale

proceselor specifice.26

La rândul lor, rezultatele la fel sunt diferite, în unele cazuri, acestea sânt imediate, iar în altele este

nevoie să treacă câţiva ani pentru ca ele să se materializeze.

Astfel, monitorizarea situaţiei în domeniul excluziunii şi evaluarea impactului politicilor asupra

redresării riscurilor impune aplicarea indicatorilor relevanţi şi metodologiilor specifice de grupare şi

analizarea acestora. La constituirea matricei cu indicatori naţionali de excluziune socială în Republica

Moldova s-a ţinut cont de lista indicatorilor de monitorizare utilizaţi în acest context de alte ţări, lista

indicatorilor structurali stabilită de Comisia Europeană (indicatorii Laeken 21), dar şi de indicatorii de

monitorizare a SND şi ODM în context naţional.

În selectarea fiecărui indicator s-a ţinut cont de un set de criterii, şi anume:27

să fie relevant, să desene un domeniu specific şi să măsoare o anumită formă a excluziunii

sociale şi deprivării cât se poate de direct;

să aibă o interpretare simplă, dar fundamentală;

să fie actual şi posibil de a fi actualizat continuu;

să fie robust în sens statistic, să aibă aceeaşi semnificaţie în timp;

să reflecte performanţele politicilor sociale de stat şi/sau sectoriale;

să fie transparent şi accesibil;

să asigure comparabilitate în timp şi spaţiu.

Indicatorii incluşi în matricea respectivă descriu într-un sens sau altul excluziunea socială,

posibilitatea evaluării incluziunii sociale ca rezultat al politicilor promovate de către stat, dar şi

26 Rojco A., op.cit., p. 10827 Bulgaru M., Mileniul III, disperare şi speranţă. O nouă paradigmă a dezvoltării, Editura Revista Română de Statistică, Bucureşti, 2003, p. 215

17

coeziunea socială, care este privită şi ca un efect al promovării incluziunii sociale. Indicatorii menţionaţi

permit efectuarea monitorizării fenomenului prin prisma politicilor sectoriale implementate, precum şi

efectuarea analizei complexe a impactului acestora atât asupra nivelului de trai al persoanelor,

gospodăriilor, cât şi asupra dezvoltării comunităţilor în ansamblu.

Excluziunea socială este asociată cu sărăcia, iar indicatorii de monitorizare şi evaluare a sărăciei

sunt unii de bază în determinarea păturilor vulnerabile ale populaţiei şi a evaluării efectelor promovate

în contextul incluziunii sociale a acestora.

Pragul sărăciei extreme se bazează pe minimul necesar de calorii pe zi, iar pragul sărăciei absolute

adaugă un supliment pentru cheltuielile privind bunurile nealimentare şi servicii la pragul sărăciei

extreme începând cu anul 2006, sunt incluşi şi indicatori axaţi pe metoda relativă, fiind utilizat pragul

sărăciei determinat ca 60% din mediana distribuţiei consumului pe adult echivalent. Adiţional, au fost

incluşi indicatori care caracterizează condiţiile de trai prin prisma accesului la viaţa economică şi

politică, acestea fiind, de asemenea, asociate cu sărăcia şi excluziunea socială.28

În cadrul acestei cercetări au fost supuşi unei analize complexe un număr impunător de indicatori,

respectiv şi sursele de date ale acestora (inclusiv strategiile naţionale globale, cele sectoriale şi

programele specifice) în scopul recomandării lor pentru monitorizarea şi evaluarea periodică a

excluziunii sociale în Moldova. Excluziunea socială s-a impus a fi analizată multidimensional, astfel

setul de indicatori de monitorizare a excluziunii sociale a fost grupat pe 10 domenii principale ale

calităţii vieţii populaţiei (viaţa economică şi socială): (1) Sărăcie şi inegalitate, (2) Locuinţă şi condiţii

locative, (3) Piaţa muncii, (4) Educaţie, (5) Sănătate, (6) Protecţie socială, (7) Justiţie şi securitate, (8)

Cultură, sport şi petrecerea timpului liber, (9) Participare la viaţa socială şi acces la informaţii, (10)

Mediul29. În cadrul fiecărui domeniu au fost identificaţi indicatori maxim şi mediu reprezentativi

care au fost definiţi ca primari şi secundari, în conformitate cu metodologia de monitorizare a incluziunii

sociale, propusă de Comisia Europeană (indicatorii Laeken). Indicatorii naţionali primari şi secundari se

propune a fi monitorizaţi anual. Ceilalţi indicatori care vin să aducă o valoare adăugată pentru o claritate

mai bună a unei sau altei situaţii, au fost definiţi ca terţiari, periodicitatea monitorizării cărora se

propune a fi o dată la 3 ani. Analiza sărăciei şi inegalităţii este strict necesară în scopul monitorizării

situaţiei privind nivelul de trai, evaluării impactului politicilor de incluziune socială promovate de către

stat.30

28 Atkinson A.B., op.cit., p. 10629 Leviţchi O., op.cit., p. 18830 Moldova Evaluarea Sărăciei. Studiu de ţară a Băncii Mondiale. Washington, D.C., 2000, p. 122

18

Pentru a descrie situaţia privind excluziunea socială prin prisma indicatorilor de monitorizare a

sărăciei au fost definitivaţi 14 indicatori, evaluaţi în contextul naţional.

Indicatorul „Ponderea populaţiei sub pragul sărăciei absolute", poate fi considerat un indicator

de iniţiere în determinarea riscului sărăciei grupurilor vulnerabile la sărăcie şi excluziune socială în

contextul resurselor disponibile pentru existenţă. Indicatorul dat permite, de asemenea, evaluarea şi

analiza în dinamică a sărăciei. 31

În situaţia când resursele statului, care pot fi direcţionate pentru susţinerea grupurilor vulnerabile

sunt limitate, este necesară determinarea celor mai marginalizaţi în acest context. Astfel, indicatorul

„Ponderea populaţiei sub pragul sărăciei extreme" permite identificarea acestora, fiind evaluată

ponderea în totalul populaţiei a persoanelor din gospodăriile în care cheltuielile totale de consum pe

adult echivalent sunt mai joase decât pragul sărăciei extreme.

Aceşti indicatori însă nu sunt relevanţi în ceea ce priveşte evaluarea proporţiei şi gravităţii

fenomenului, a modificărilor produse în nivelul general de bunăstare a populaţiei. În acest context, este

necesar de a evalua distanţa celor săraci până la prag, precum şi cuantumul monetar necesar unei

gospodării de a depăşi starea de sărăcie. Astfel, indicatorii „Profunzimea sărăciei absolute„ şi „Deficitul

median al resurselor„ sunt indicatorii relevanţi în cazul evaluării resurselor necesare pentru protecţia

socială, măsurând deficitul mediu de consum al populaţiei în raport cu pragul sărăciei. Indicatorul

„Profunzimea sărăciei absolute„ permite evaluarea sumei de bani cu care este necesar să contribuie

fiecare persoană pentru ca un grup sau altul să depăşească pragul respectiv de sărăcie. „Deficitul median

al resurselor" este un indicator de profunzime a sărăciei, care reprezintă mediana diferenţelor dintre

pragul de sărăcie şi nivelul resurselor pe adult echivalent ale persoanelor considerate sărace, exprimat în

procente. Deci, acestea sunt resursele necesare celor săraci pentru a se situa la nivelul pragului respectiv.

Acest indicator poate fi deosebit de util în fundamentarea şi elaborarea programelor de protecţie socială

a grupurilor vulnerabile. Indicatorul poate fi măsurat atât în raport cu mediana, cât şi cu media

cheltuielilor sau veniturilor, fiind întâlnit şi sub denumirea de "distanţa medie/mediană" sau "indicele

deficitului mediu/median" a resurselor necesare sau a veniturilor. În context naţional, în republică se

utilizează „Profunzimea sărăciei absolute„, însă în contextul excluziuni sociale este recomandată

utilizarea indicatorului „Deficitul median al resurselor" care este mai explicit în abordarea politicilor

privind incluziunea socială.32

31 Molnar M., Aspecte metodologice ale evaluării sărăciei, prezentare la Cursul de consolidare a cunoaşterii în domeniul măsurării sărăciei, CASPIS, Universitatea din Bucureşti, decembrie 2002, p. 6732 Popescu I., Bondrea A., Mădălina Constantinescu, Globalizarea, mit şi realitate, Editura Economică, Bucureşti, 2004, p. 78

19

Autoaprecierea şi percepţia stării de sărăcie este deosebit de importantă percepţiei populaţiei

privind starea de sărăcie pot fi utilizaţi indicatorii „Rata sărăciei subiective (autoaprecierea)" şi „Rata

sărăciei subiective în raport cu minimumul necesar".33

Comparabilitatea internaţională, absolută şi relativă, este strict necesară în contextul evaluării

situaţiei într-o ţară sau alta. În acest scop, în matricea indicatorilor naţionali sunt incluşi indicatorii

„Ponderea populaţiei sărace sub pragul de 4 dolari SUA pe zi (ajustat la PPC)„ şi „Ponderea

populaţiei sub pragul sărăciei relative".34

De o deosebită importanţă în contextul excluziunii sociale este analiza gradului de polarizare a

populaţiei în ceea ce priveşte nivelul de trai şi posibilităţile de a obţine resurse şi venituri pentru a-şi

asigura un consum adecvat. Astfel, pentru Moldova sunt recomandaţi doi indicatori de măsurare a

inegalităţii populaţiei. Indicatorul „Raportul dintre chintila superioară şi chintila inferioară S80/S20"

este un indicator al inegalităţii veniturilor, întâlnit şi sub denumirea de "raportul inegalităţii veniturilor".

în contextul naţional, acest indicator se calculează în baza cheltuielilor de consum şi arată de câte ori

sunt mai mari cheltuielile de consum ale persoanelor cele mai înstărite faţă de cheltuielile de consum ale

persoanelor celor mai sărace, în cadrul distribuţiei după consumul pe adult echivalent. Un alt indicator,

utilizat în evaluarea inegalităţii este „Coeficientul Gini pe cheltuieli de consum", acesta fiind un

indicator care caracterizează inegalitatea distribuirii resurselor între membrii societăţii.35

Respectivul indicator permite evaluarea riscului sărăciei în dinamică şi prezintă ponderea

persoanelor care au avut consumul pe adult echivalent sub nivelul pragului absolut de sărăcie în anul

curent şi în cel puţin 2 ani din ultimii 3 anteriori. Acest indicator pune în evidenţă starea cronică de

sărăcie, evaluată după 4 cazuri:36

Tabelul 1

Evaluarea stării de sărăcie cronică

Față de anul curent (t)

t t-1 t-2 t-3

Cazul 1 Sărac Sărac Sărac Sărac

Cazul 2 Sărac Sărac Nesărac SăracCazul 3 Sărac Sărac Sărac Nesărac

33 Rojco A., op.cit., p. 19934 Munteanu T., op.cit., p. 9935 Popescu I., Bondrea A., op.cit., p. 10536 Bălănescu L., op.cit., p. 133

20

Cazul 4 Sărac Nesărac Sărac Sărac

Sursa: Abordări ale excluziunii sociale în Republica Moldova

Indicatorul este specific şi necesită existenţa unui studiu panel, în care gospodăriile analizate

trebuie să facă parte din eşantionul cercetării minimum 4 ani consecutiv. În cazul CBGC, datele

necesare vor fi disponibile după anul de cercetare 2010. Pentru studiul respectiv a fost evaluată sărăcia

repetată (o parte din cazul 1, Tabelul 1). În acest context, a fost evaluată sărăcia în cazul când

gospodăria a fost supusă cercetării 2 ani, iar persoanele din aceste gospodării au avut în ambele perioade

de cercetare un consum pe adult echivalent mai jos decât pragul absolut.37

„Lipsa reţelelor de suport" presupune evaluarea gradului de marginalizare şi automarginalizare a

grupurilor de persoane, fiind evaluat ca pondere în totalul populaţiei a persoanelor care au afirmat că nu

au pe nimeni la care pot apela pentru ajutor în situaţii problematice.

În context naţional, sunt estimate patru derivate ale acestuia, respectiv: (i) asistenţa necesară pe

lângă casă în caz de îmbolnăvire; (ii) un sfat necesar cu privire la o problemă personală sau familială

serioasă; (iii) necesitatea de a discuta cu cineva în caz de stare de deprimare; (iv) necesitatea de a

împrumuta o sumă pentru a soluţiona o anumită situaţie de urgenţă. Existenţa reţelelor de suport este

importantă, îndeosebi coeziunea socială, în cazul diverselor grupuri influențând diferit (sfat, suport

material, oferire a posibilităţii de a obţine resurse, etc).38

Indicatorii „Gradul de concentrare a populaţiei sărace faţă de pragul sărăciei" şi „Gradul de

concentrare a sărăciei persistente" permit evaluarea dispersiei populaţiei în jurul pragului sărăciei, fiind

indicatori deosebit de utili în cazul evaluării impactului asupra populaţiei, a schimbărilor produse în

societate. Indicatorul „Gradul de concentrare a populaţiei sărace faţă de pragul sărăciei" se recomandă

să fie calculat în 2010, deoarece atunci vor fi disponibile datele CBGC pentru 3 ani în urmă pentru

aceleaşi gospodării. 39

Locuinţa şi condiţiile locative ale gospodăriilor Setul respectiv de indicatori complementează

indicatorii de măsurare a sărăciei, deoarece se presupune că menţinerea unor condiţii locative improprii

se datorează în mod frecvent insuficienţei veniturilor persoanelor care ocupă locuinţa, deci stării de

sărăcie. Se consideră că fiecare persoană trebuie să dispună de locuinţă şi condiţii de locuit care să-i

37 Republica Moldova – Evaluarea cheltuielilor publice şi a răspunderii financiare – Raportul privind performanţele managementului finanţelor publice, Banca Mondială, Chişinău, Moldova, 2006, p. 2438 Mircea B., op.cit., p. 11639 Bălănescu L., op.cit., p. 128

21

asigure un trai decent. Accesul persoanelor şi gospodăriilor la locuinţă determină vulnerabilitatea

acestora privind excluziunea socială, generând marginalizarea lor şi, în special, autoexcluderea.

Pentru monitorizarea situaţiei în acest context au fost definitivaţi 10 indicatori care permit

evaluarea excluziunii sociale prin prisma indicatorilor care descriu condiţiile locative ale gospodăriei,

accesul la comodităţi şi servicii de bază. Toţi aceşti indicatori sunt de context, exprimând starea de

confort a persoanelor în locuinţa pe care o ocupă.

Supraaglomerarea locuinţei determină situaţia când persoanele din gospodărie nu dispun de

condiţii necesare pentru a-şi asigura dreptul la intimitate. Acest aspect este descris de doi indicatori :

„Numărul de persoane într-o cameră" şi „Spaţiul locativ la un membru al gospodăriei", aceştia fiind

indicatori ai deprivării care măsoară accesul la locuinţe adecvate pentru un trai decent.40

Excluziunea socială este generată în mod direct de lipsa posibilităţilor de angajare în muncă, de

veniturile mici obţinute din angajare, care la rândul lor conduc la starea de sărăcie urmată de toate

consecinţele negative ale fenomenului. În corespundere cu unul din obiectivele de bază ale Strategiei de

la Lisabona, nivelul de ocupare a Forţei de Muncă către anul 2010 trebuie să atingă 70%. Aceasta

implică nu numai promovarea ocupării Forţei de Muncă prin crearea locurilor noi de muncă în general,

dar şi îmbunătăţirea calităţii ocupării, asigurarea securităţii sociale, integrarea în muncă a persoanelor

care, din diverse motive, nu au un loc de muncă, dezvoltarea resurselor umane în scopul asigurării unui

nivel corespunzător şi durabil al ocupării Forţei de Muncă, acestea toate conducând la combaterea

marginalizării şi excluziunii sociale.41

În contextul celor expuse, în matricea indicatorilor naţionali au fost incluşi 14 indicatori de

monitorizare a ocupării Forţei de Muncă.42

Securitatea socială pe piaţa muncii poate fi evaluată prin intermediul a doi indicatori. Indicatorul

"3.1. Rata de activitate (BIM)" măsoară povara economică asupra Forţei de Muncă, prezentând raportul

între populaţia activă din punct de vedere economic (sau forţa de muncă) şi populaţia totală.

Fenomenul menţionat este unul complex, fiind generat de mai mulţi factori. Lipsa locurilor de

muncă, în general, este o abordare simplistă care nu poate reflecta aspectul real al situaţiei. Aceasta este

explicată în mare parte prin necorespunderea între cerere şi ofertă privind posibilităţile de angajare,

inclusiv nivelul de instruire şi gradul de corespundere (calitatea şi specializarea), domenii şi sectoare

social-economice, precum şi aspectele de gen, vârstă.

40 Bulgaru M., op.cit., p. 7941 Deaton A., op.cit., p. 15542 Centrul de Analiză şi Monitorizare Strategică, http://www.mdn.md – accesat 14.02.2010, p. 22

22

http://www.mdn.md/

Educaţia.43 Cercetările privind sărăcia au demonstrat că nivelul de bunăstare al gospodăriilor,

respectiv şi al persoanelor din componenţa acestora, corelează direct cu nivelul lor de educaţie.

Excluziunea educaţională poate fi măsurată din diverse perspective, incluzând capitalul educaţional

Capitalul educaţional este definit prin abilităţile dobândite de indivizi în procesul de instruire şcolară,

dar şi în afara acestuia, rezultând în două forme: (i) abilităţile dobândite în urma participării la sistemele

educaţionale formale, cunoştinţe atestate prin diplome şi (ii) cunoştinţe şi abilităţi dobândite în cursul

vieţii, prin eforturi proprii şi/sau în urma asimilării informaţiilor primite prin interacţiunea cu experţi în

diverse domenii. La estimarea primei forme a capitalului educaţional sunt utilizate diferite metode:

măsurarea prin ani de şcoală, grade de instruire, etc. A doua formă, educaţia neformală, rezultă în capital

educaţional dificil de a fi evaluat, în mare parte estimarea acestuia fiind redusă la capacitatea de a

colecta şi a folosi informaţii din materiale scrise. În contextul excluziunii educaţionale în Moldova este

propusă măsurarea capitalului educaţional prin intermediul a 2 indicatori, care sunt caracteristici primei

forme a acestuia. Astfel, este evaluat nivelul de instruire a populaţiei prin intermediul indicatorului "4.2.

Ponderea persoanelor de 25-64 ani cu nivel scăzut de instruire" care exprimă proporţia persoanelor

încadrate în grupele de vârsta 25-64 ani care au absolvit cel mult gimnaziul în totalul persoanelor din

aceleaşi grupe de vârsta. Perspectivele educaţionale ale societăţii se pot analiza utilizând indicatorul

"4.1. Rata de părăsire timpurie a sistemului educaţional de către tineri", fiind calculat ca raportul

populaţiei în vârsta de 18-24 ani cu nivel inferior de studii (cel mult gimnazial) care nu se înscriu la

cursuri de instruire sau educaţie, la numărul total al populaţiei de aceeaşi vârsta. Ambii indicatori pot fi

utilizaţi pentru evaluarea situaţiei în dinamică, dar şi comparativ pe medii de reşedinţă şi dezagregat

după dimensiunea de gen.

Sănătatea.44 Pentru analiza excluziunii de la sănătate au fost definitivaţi 13 indicatori, din care 2

primari, 1 secundar, ceilalţi indicatori vin să completeze analiza situaţiei în domeniul respectiv, fiind

determinaţi ca terţiari, de context.

Calitatea sănătăţii. În cadrul politicilor UE în domeniul incluziunii sociale, unul dintre indicatorii

principali şi reprezentativi ai calităţii sănătăţii este „5.1. Speranţa de viaţă la naştere" care exprimă

numărul de ani pe care în medie îi va trăi o generaţie de la naştere, cu condiţia că pe parcursul vieţii ce

urmează, la trecerea de la o grupă de vârstă la alta, coeficientul de mortalitate pentru fiecare grupă de

vârstă va rămâne sub denumirea "durata medie a vieţii", iar variaţia valorilor sale are o semnificaţie

43 Popescu I., Bondrea A., op.cit., p. 11344 Liviţchi O., Direcţii de perfecţionare a scalelor de echivalenţă utilizate la analiza sărăciei în Republica Moldova. În: Economica, 2008, nr.2 (62), p.14

23

importantă şi în studiile privind calitatea vieţii populaţiei. Principalii factori care determină variaţia

speranţei de viaţă la naştere pe plan global sunt: (i) nivelul de dezvoltare economică (condiţiile de viaţă,

alimentaţia); (ii) sistemul de îngrijire medicală; (iii) nivelul de instruire a populaţiei; (iv) structura pe

grupe de vârstă şi sexe.45

Aceste abordări metodologice au fost utilizate la elaborarea indicatorilor, prelucrarea datelor

statistice şi analiza coeziunii sociale în Republica Moldova (ce urmează în raport în continuare), în baza

datelor statistice disponibile.

Evaluarea coeziunii sociale pe fiecare din cele 5 grupuri vulnerabile identificate mai sus include:

(1) analiza situaţiei bunăstării, prin prisma celor 4 dimensiuni ale acesteia şi (2) analiza componentelor

de bază ale vieţii.

Lista completă a indicatorilor propuşi pentru monitorizarea coeziunii sociale şi a efectelor

politicilor corespunzătoare, conform grupurilor vulnerabile, este prezentată în Anexa 1. Valorile

numerice ale indicatorilor respectivi, care au fost posibile de estimat în baza datelor modulului ad-hoc

cu privire la excluziunea socială, desfăşurat în primul trimestru al anului 2009. Anexa respectivă nu

include alţi indicatori, calculaţi în baza altor surse decât modulul ad-hoc privind excluziunea socială,

inclusiv şi din motiv că au fost deja utilizaţi în analiza excluziunii sociale.

45 Leviţchi O., op.cit., p. 102

24

CAPITOLUL II. PROBLEME ŞI POLITICI DE DIMINUARE A SĂRĂCIEI

ÎN REPUBLICA MOLDOVA

2.1. Cauzele privind dezvoltarea fenomenului sărăciei în Republica Moldova

Punctele de sprijin ale formulării unei strategii ca cea a ocupării forţei de muncă sunt fără îndoială

piaţa actuală a muncii din Republica Moldova şi politica actuală de ocupare a forţei de muncă, alături de

coordonatele lor definitorii. În încercarea de a contura cu o cât mai mare fidelitate strategia de ocupare a

forţei de muncă elaborată de Ministerul Economiei al Republicii Moldova, vom încerca mai întâi să

identificăm pe rând coordonatele celor două elemente.46

În ceea ce priveşte piaţa forţei de muncă există o serie de indicatori care pot construi o imagine

fidelă a acesteia: reducerea forţei de muncă, creşterea salariului mediu, diversificarea structurii

ocupaţionale şi a surselor de venituri, scăderea populaţiei apte de muncă şi a celei ocupate, apariţia şi

extinderea unor forme atipice de ocupare, angajarea unei părţi însemnate a populaţiei active în economia

subterană, emigrarea şi imigrarea forţei de muncă. Evoluţia actuală a pieţei forţei de muncă se datorează

fluctuaţiilor economice (aşa cum reiese şi din introducerea capitolului), acestea generând prin

46 Danii T., Spătaru T., op.cit., p. 174

25

inconsecvenţă o piaţă rigidă, tensionată, marcată de puternice dezechilibre structurale, teritoriale,

ocupaţionale şi profesionale. Ţinându-se cont de factorii ce au influenţat de-a lungul timpului piaţa

muncii din Republica Moldova, precum şi evoluţia economică viitoare (se preconizează creşterea PIB cu

un ritm anual de 6-7% şi reducerea ratei inflaţiei, pe fondalul extinderii procesului investiţional),

există şanse pentru o ameliorare a situaţiei în perioada 2004-2009, ceea ce va crea condiţii favorabile

creării unor noi locuri de muncă. 47

Caracteristicile actuale ale pieţei muncii din Republica Moldova se prezintă după cum urmează:48

Diminuarea numărului persoanelor ocupate pe economie. În ultimii 10 ani acesta a scăzut

cu circa 190 mii persoane. Ponderea cetăţenilor ocupaţi în totalul populaţiei a constituit în

anul 2009 41,3%;

Creşterea numărului persoanelor disponibilizate faţă de numărul celor angajate;

Intensificarea proceselor de disponibilizare a lucrătorilor - lichidarea şi reorganizarea unor

întreprinderi au condus la reduceri considerabile de personal;

Scăderea numărului persoanelor ocupate incomplet;

Creşterea numărului de persoane ocupate în sectorul neformal;

Intensificarea migraţiei forţei de muncă;

Utilizarea insuficientă a potenţialului intelectual, condiţionată de scăderea cererii la forţa

de muncă de înaltă calificare.

Un alt indicator care poate ilustra elocvent situaţia pe piaţa forţei de muncă este bineînţeles

şomajul, care în cazul Republicii Moldova nu este definit conform normelor internaţionale şi Biroului

Internaţional al Muncii. Pe plan naţional definiţia acceptată a şomerilor stipulează că acestea sunt

persoanele care sunt înregistrate în această calitate la oficiile forţei de muncă, în timp ce definiţia mult

mai completă a organismelor de mai sus stipulează că şomeri sunt persoanele care nu au un loc de

muncă ce le poate asigura un venit, sunt în căutarea unui loc de muncă şi sunt disponibili să se angajeze.

O asemenea diferenţă în interpretarea unui indicator atât de important nu poate conduce decât la o

viziune distorsionată asupra realităţii, iar eventualele comparaţii cu situaţiile existente pe plan

internaţional nu pot fi puse în discuţie.

Acest indicator rămâne deosebit de important datorită impactului pe care generarea lui îl are

asupra cetăţeanului. Astfel, ca subiect al şomajului persoana respectivă suportă pe rând pierderea

47 Atkinson A.B., op.cit., p. 15648 Sărăcia în Moldova, 2000. Unitatea de Monitorizare a Sărăciei şi Politicii, Ministerul Economiei / PNUD, Chişinău, 2003, p. 16

26

venitului şi a situaţiei sale sociale, reducerea nivelului de trai al familiei, limitarea posibilităţilor de

educare a copiilor, sărăcie, agravarea sănătăţii, etc. Se poate observa că impactul şomajului în nivel

social este devastator. Cele mai frecvent întâlnite forme de şomaj în Republica Moldova sunt cel

teritorial, fricţional, latent şi critic, de asemenea apar forme de şomaj diferenţiat în funcţie de sexul şi

vârsta persoanei.

Ca o consecinţă a situaţiei de pe piaţa forţei de muncă din Republica Moldova a apărut fenomenul

de migraţie a populaţiei în afara graniţelor acesteia, în căutarea unui loc de muncă, instituindu-se în timp

necesitatea luării unor măsuri de reducere a acestui fenomen. Republica Moldova a luat în considerare

printre principalele măsuri formarea unui Serviciu de Stat de Migraţiune în vederea dirijării proceselor

migraţioniste şi a ameliorării situaţiei existente. Au fost semnate în acelaşi context diferite acorduri

privind activitatea de muncă şi protecţia socială a cetăţenilor angajaţi provizoriu în alte state.49

Dezvoltarea sistemului de învăţământ general şi profesional, în vederea unei mai bune

pregătiri din punct de vedere profesional;

Restabilirea şi dezvoltarea sistemului de instruire internă a personalului, inclusiv la locurile

de muncă, crearea condiţiilor pentru auto instruire;

Garantarea dreptului fiecărei persoane adulte (peste 18 ani) de a utiliza o formă de

pregătire profesională (calificare, recalificare, specializare, perfecţionare, alta decât cea

dobândită prin şcoală sau formare iniţială);

Dezvoltarea serviciilor prestate de structurile de angajare în câmpul muncii pentru

pregătirea profesională a persoanelor neangajate, susţinerea şi organizarea instruirii

prealabile a lucrătorilor;

Dezvoltarea sistemului de instruire neîntreruptă, orientat spre reproducerea, menţinerea şi

perfecţionarea forţei de muncă;

Dezvoltarea şi perfecţionarea sistemului de orientare profesională şi susţinere psihologică a

şomerilor şi cetăţenilor fără ocupaţie, precum şi a celor ocupaţi, dar care tind să-şi schimbe

profilul de muncă.

În ceea ce priveşte strategia de ocupare a forţei de muncă, aceasta are la bază abordări conceptuale

în domeniul angajării şi utilizării forţei de muncă care urmăresc soluţionarea problemelor cu caracter

economic, social şi psihologic specifice economiei de piaţă a Republicii Moldova. Obiectivele avute în

vedere de strategia de ocupare a forţei de muncă prevăd după cum urmează:50

49 Şişcan N., Economia politică contemporană. Chişinău: Ed. ASEM, 2001, p. 10350 Zamfir C., Dimensiuni ale sărăciei’94. Bucureşti: Ed. Expert, 1994, p. 88

27

Implementarea elementelor de stabilizare a economiei şi relansare a procesului

investiţional prin crearea noilor locuri de muncă;

Implementare unor instrumente de stimulare a ocupării şomerilor, inclusiv de încurajare şi

pregătire a acestor, pentru a desfăşura activităţi pe cont propriu;

Anticiparea efectelor restructurării şi retehnologizării asupra ocupării şi organizarea din

timp a procesului de recalificare şi redistribuire a forţei de muncă disponibilizate.

Calcularea şi supravegherea sistematică a ratei şomajului prin prisma obiectivelor, măsurile

stipulate de mai sus-numita strategie sunt:51

Sporirea investiţiilor în învăţământul profesional şi formarea profesională;

Creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă rezultat din creşterea economică, prin

reorganizarea timpului de lucru;

Creşterea moderată a salariilor şi încurajarea apariţiei unor noi domenii ocupaţionale;

Reducerea costurilor indirecte ale forţei de muncă;

Creşterea eficienţei politicilor active promovate pe piaţa muncii.

Punerea în aplicare a strategiei de ocupare a forţei de muncă se va realiza în două etape, prima în

perioada 2004 – 2006, în care este se are în vedere implementarea pe termen lung în toate domeniile cu

influenţă directă asupra gradului de instruire a populaţiei a unor programe moderne de formare, ţinându-

se de asemenea cont de ridicarea la standardele internaţionale, prin prisma unor măsuri privind

egalitatea şanselor, măsuri vizând direct dezvoltarea regională, etc. În cea de-a doua etapă, în perioada

2007 – 2010 se preconizează aducerea integrală la îndeplinire a Strategiei urmărindu-se ridicarea

calităţii resurselor umane, combaterea fenomenului de excludere socială, etc.

În condiţiile în care obiectivele stabilite sunt realiste şi măsurile luate pentru ducerea lor la

îndeplinire sunt cele recomandate de situaţia social-economică a Republicii Moldova, efectul pe care

Strategia de ocupare a forţei de muncă l-ar putea avea este de creştere a flexibilităţii pieţei muncii şi a

nivelului de ocupare, de reorientare a populaţiei economic active către alte domenii de muncă, de

ameliorare a consecinţelor sociale pe care le generează disponibilizarea forţei de muncă, de creştere a

numărului noilor locuri de muncă, de prevenire a creşterii şomajului la nivel teritorial, de dezvoltare a

potenţialului resurselor umane prin perfecţionarea sistemului de calificare, recalificare, de creştere a

mobilităţii resurselor de muncă.

51 Popescu I., Bondrea A., op.cit., p. 180

28

Studiul de caz nr. 1

I. Prezentarea beneficiarului:

Beneficiara este Ala C. vârsta de 19 ani înregistrată la evidenţa Centrului de ocuparea forţelor de

muncă din r-nul Ialoveni. Familia biologică a acestuia este alcătuită din patru membri: mama Natalia

C., în vârstă de 53 de ani și Tatăl Ion C., în vârstă de 65 de ani, și au 3 copii, mama nu este angajată în

câmpul muncii, tatăl lucrează hamal la un Magazin, mama era alcoolic cronic, își bătea foarte des copii

când soțul era plecat la serviciu.

II. Istoria problemei:

În ziua de 10 noiembrie decembrie 2008 s-a pus la evidenţă la Centrul de ocuparea forţelor de

muncă, din data de 20 iulie-01 octombrie 2008 a lucrat ca vânzătoare la o tarabă în or. Chişinău, dar

în urma inventarierii directorul a depistat unele lipsuri, ceea ce i s-a cerut demisia, pe o perioadă de

două luni a cătat serviciu din reviste şi a participat la ne numărate convorbiri, dar nu a putut să-şi

găsească un loc de muncă, şi nu a avut din ce deja să achite chiria şi serviciile de cazare, între timp i

s-a furat actele în transport public şi a fost nevoită să se întoarcă acasă, unde nu era aşteptată cu mare

bucurie, deoarece sura de existenţă în familie era al ei şi al tatălui.

III. Metodele de selecţie a informaţiei:

29

Informaţia a fost selectată prin aplicarea unui ghid de interviu, observaţie directe şi indirecte, la

selecţia căreia a fost implicat, asistentul social şi psihologul de la centrul de ocuparea forţelor de

muncă din r-nul Ialoveni.

IV. Problemele identificate:

Din examinarea cazului au fost identificate următoarele probleme asupra adolescentei:

Însăşi ca problemă principală asupra adolescentei este faptul, că are un comportament dificil,

făcând crize puternice, având momente de agresivitate cu toate persoanele din jur, iar în altă situaţie

fiind foarte închis fără dorinţa de a discuta cu cineva.

Ala necesită o angajare în câmpul muncii şi lucru cu un specialist în problema adolescenţilor în

dificultate.

V. Modalităţi de investiţie:

În soluţionarea cazului ca obiective primordiale pe care trebuie să le urmărească asistentul social

sunt următoarele:

— Evaluarea stării familiale şi situaţia de siguranţă a celorlalţi copii aflaţi acasă;

— Evaluarea respectării drepturilor copilului în familie;

— Discutarea cu toţi membrii familiei, inclusiv cu fiecare membru în parte;

— Angajarea în câmpul muncii.

VI. Rezultatele obţinute:

În vederea diminuării impactului asupra adolescentul şi diminuarea sărăciei din familia C. am

realizat:

1. Explicarea mame situaţia gravă care s-a întâmplat cu Ala.

2. Încadrarea Alei în câmpul muncii.

3. Studierea suplimentar a unei noi profesii.

4. Soluţionarea problemelor de cazare pe moment într-o casă.

I s-a comunicat Alei necesitatea de a face buletinul de identitate şi celelalte acte care au fost

pierdute.

VII. Concluzie.

Este necesar ca situaţia adolescentului să fie monitorizat în continuare, pentru a avea nişte efecte

ce ar duce la viaţa mai bună a lui.

VIII. Sugestii şi propuneri:

30

În calitate de sugestii se propune să i se determine statutul adolescentului, pentru a se crea o

şansă de a avea o familie şi tot odată părinții să fie pregătiți pentru a putea reintegra în mediul

familial copilul.

S u r s a: Agenția Teritorială / Oficiul Forței de Muncă raionului Ialoveni

Studiu de caz nr.2


Mama Dorina 22 ani, necăsătorită, se află în concediu de maternitate, fiica - Mădălina - 1,5 ani,

bunica Valentina 50 ani, casnică cu gradul II de invaliditate, bunelul - Constantin 55 ani, lucrător

privind curăţenia publică (măturător), moşul Ion 30 ani, divorţat, deţinut.

În continuare vom prezenta genograma familiei:

I I . I s t o r i a p r o b l e m e i .

Mama Dorina locuia cu familia biologică, având condiţii grele de trai. Lipsa surselor financiare,

certurile dese în familie, lipsa unui loc de muncă, a determinat-o să plece din satul său şi să vină în

capitală pentru a-şi aranja viaţa desinestătător. Problema principală în viaţa ei s-a ivit când în urma

unor relaţii extraconjugale, s-a născut fetiţa Mădălina. Tatăl copilului a dispărut eschivându-se de la

obligaţiile de părinte, toată greutatea pentru creşterea copilului le suporta doar mama.

Bugetul financiar din indemnizaţiile concediului de maternitate erau insuficiente pentru a

întreţine un copil şi de a achita chiria. În aceste condiţii a apelat la serviciile de asistenţă socială

solicitând ajutor, pentru a ieşi din acest impas.

III. Metodele de selecţie a informaţiei.

Informaţia a fost culeasă prin intermediul aplicării unui ghid de interviu cu mama şi bunica.

IV. Problemele identificate.

Lucrând asupra cazului s-a identificat următoarele probleme. Existenţa relaţiilor conflictuale în

familie biologică, din cauza bunelului care consumă băuturi alcoolice.

Mama Dorina s-a îndepărtat de familia biologică care putea să fi fost totuşi un punct de sprijin în

aceste situaţii, deoarece creşte şi întreţine singură pe fiica să Mădălina. Lipsa unui spaţiu locativ, fiind

nevoită să achite chirie. Necesitatea de a se angaja la un post de muncă pentru a-şi întreţine copilul.

31

Necesitatea identificării unei grădiniţe, pentru siguranţa fetiţei pe parcursul zilei cât mama va fi la

serviciu.

V. Modalităţi de intervenţie.

În soluţionarea problemei create este necesar de aţine cont că mama îşi iubeşte mult fetiţa, încât

trebuie de identificat acele obiective, ce se vor finaliza cu rezultate de succes. Astfel i s-a propus mamei

ca copilul să fie plasat pentru o perioadă scurtă de timp. Perioadă care ar favoriza rezolvarea

problemelor ce ţin de aranjarea la un post de muncă, identificarea unei locuinţe cu un preţ mai

rezonabil, identificarea unei grădiniţe pentru copii de vârstă fragedă, acţiuni ce vor fi efectuate cu

ajutorul asistenţei sociale.

VI. Rezultatele obţinute.

Dorina a plasat copilul pentru o perioada scurtă de timp (2 luni), pentru a clarifica cele mai

problematice lucruri, oferindu-i fetiţei un trai decent. În toată această perioadă mama a dat dovadă de

responsabilitate conlucrând cu asistenţa socială care i-a oferit un post de muncă prin intermediul

oficiului forţei de muncă, o locuinţă cu un preţ de chirie mult mai redus, o cameră într-un cămin

familial. În apropiere a găsit o grădiniţă, înaintând actele pentru a-şi înscrie fetiţa în cadrul instituţiei,

iar prin intermediul organelor de tutelă şi curatelă a fost posibilă reducerea taxei pentru achitarea

grădiniţei.

VII. Concluzii

Mama Dorina şi-a creat un trai modest dar care permite creşterea fetiţei Mădălina alături de ea

şi nu abandonată într-o casă de copii.

VIII. Sugestii, propuneri.

În calitate de sugestii, propunem ea familia să tic susţinută în continuare, oferindu-i ajutor

material, juridic informaţional.

Aceste acţiuni sau efectuat în colaborare directă cu mama copilului, prin intermediul întocmirii

contractului individual ( vezi anexa 5) de intervenţie cu familia, în care se obligă de a colabora intens

cu specialiştii în protecţia drepturilor copilului, pentru a ieşi din impas.

Reintegrarea în familia de origine a copilului instituţionalizat se realizează treptat, prin


32



Beneficiara este Elena, o adolescentă de 22 ani, dintr-o suburbie a oraşului Chişinău. Familia

biologică a acestuia este alcătuită din trei membri: mama solitară Vera R.., în vârstă de 29 și 2 copii și

la moment ei locuiesc cu bunica, mama este plecată peste hotare.


După plecarea fetei peste hotare, au apărut diverse probleme, bunica nu era în stare să le

întreţină din pensia lor, fata cea mai mare făcea studiile la colegiul pedagogic Al. Mateevici, după

finisarea nu a dorit să-şi continue studiile dar să se angajeze în câmpul muncii nu avea unde. Mama

fetelor le trimetea lunar o sumă, dar după finisarea studiilor fiicei mai mari s-a agravat situaţia

deoarece mama lor s-a îmbolnăvit şi tratamentul peste hotarele republicii a costat-o foarte costisitor, şi

deja banii care-i făcea îi ajungea doar pentru achitarea datoriei faţă de persoanele care i-au acordat

un ajutor material la momentul cela.

Elena l-a moment sa angajat ca bonă într-o familie, dar banii care-i făcea mergeau doar pe

alimentarea şi tratamentul bunicii, deoarece nu era angajată oficial în câmpul muncii deseori nu

primea salariul la timp. În unele de zile familia a refuzat serviciile ei motivând că copilul deja va pleca

la şcoală şi poate doar să vină pe câteva ore dacă doreşte, ceea ce nu era convenabil pentru că banii

care îi primea îi ajungea doar pe drum.

După o perioadă de un an în căutarea unui nou servici, care a eşuat, ea a solicitat susţinerea de

la stat ca să primească ajutor de şomaj şi angajarea la serviciu conform diplomei obţinute.


Informaţia a fost culeasă prin intermediul aplicării unui ghid de interviu cu adolescenta.


Lucrând asupra cazului s-a identificat următoarele probleme. Situaţia materială foarte alarmantă,

din cauza că bunica şi surioara mai mică, care învăţa în clasa IX-a. unica sursă de întreţinere a lor era

doar pensie minimală a bunicii şi banii obținuți din orele de meditaţie a Elenei.


În urma intervievării tuturor celor implicaţi: bunica, sora, Elena şi vecinii s-a constatat:

1. Elena avea îndatoriri, de a întreţine familia;

33

2. Elena a mai încercat să caute un lucru mai bine plătit dar planurile eşuau când era vorba ca ea

trebuia să locuiască separat, bunica nu aproba condițiile ei;

3. Elena spunea că nu mai vrea să trăiască, că viaţa e grea, că nimeni nu o înţelege. Că este greu

să plece dimineaţa tare şi să vină târziu acasă unde o aştepta bunica cu răceală şi dispreţ

învinuind-o că se ocupă cu lat lucru, de vine aşa de târziu;

4. Vecinii auzise deseori certuri dintre nepoată şi bunică, dar nu se implicau, deoarece ştiau că

bunica este o femeie foarte agresivă;

5. Vecinii au sfătuit-o ca totuşi să se pună la evidenţă la Centrul de plasare în câmpul muncii în

raion, că aşa poate îşi va găsi un job mai bine plătit şi mai aproape de casă.


Adolescenta s-a pus la evidenţă la Centrul de plasare în câmpul muncii în Ialoveni. Se adapta cu

greu, se simţea foarte singură. Îi era frică de ceea ce va urma, de necunoscut;

2. Psihologul i-a propus un test: să spună ce crede despre ea însăşi şi apoi – ce crede bunica

despre ea. Se subaprecia, descriindu-se negativ. Cum altfel, dacă bunica o umilea, numind-o cu nume

de animale? „Dar tot am eu ceva bun în mine şi bunica nu ar trebui să se poarte aşa cu mine, să mă

bată şi să mă numească aşa”, repeta Elena;

3. Mama fetei a sunat de mai multe ori acasă. A insistat repetat ca Elena să fie mai indulgentă,

până soluţionează ea problema financiară.

4. Adolescenta a urmat niște cursuri de croitoreasă în perioada cât îşi căuta un job.

VII. Concluzie.

Este necesar ca situaţia adolescentei să fie monitorizat în continuare, pentru a avea nişte efecte ce

ar duce la viaţa mai bună a ei.


În calitate de sugestii se propune să i se determine statutul adolescentei, pentru a se crea o şansă

de a avea o nouă viaţă şi un statut social.


34



Beneficiara este Valeria B, o tânără în vârstă de 29 ani, care lucrează ca bibliotecară la o un

liceu din or. Chişinău, locuieşte împreună cu mama sa într-o garsonieră primită din partea Primăriei,

mun. Chişinău. Valeria este în rezultatul căsătoriei dintre doamna Valentina B şi domnul Valeriu B care

a decedat înainte ca aceasta să se fi născut. Mama are grad de invaliditate II, nu are în prezent un loc

de munca şi resurse financiare suficiente.


Valeria a dorit să îşi continue studiile la facultate de economie, dar din cauza lipsei de resurse

financiare a fost nevoită ca după școală să lucreze pentru a ajuta-o pe mama, în urma unor crize de

sănătate Valeria a beneficiat de un concediu medical şi de un concediu ne plătit pe o perioadă de 4 luni,

la întoarcerea ei, directorul a anunţat-o că postul ei de muncă a fost deja ocupat temporar de o

persoană care are studii în domeniu, s-a eliberat din funcţie din propria iniţiativă şi a început să caute

un job, dar deoarece nu avea decât liceul finisat cu note foarte bune şi un stagiu într-o profesie care

este mai puţin solicitată, a recurs la ajutorul Centrului de ocuparea forţelor de muncă, pentru a-şi căuta

un job şi de a face nişte cursuri în contabilitate, ceea ce şi-a dorit de foarte mult timp, dar nu a avut

posibilitate financiară.

În perioada cât a făcut studii a beneficiat de un şomaj şi de pensia mamei, care o susţinea.


Informaţia a fost culeasă prin intermediul aplicării unui ghid de interviu cu mama şi adolescenta.


Lucrând asupra cazului s-a identificat următoarele probleme. Existenţa unei surse materiale

stabile a adus familia B într-o sărăcie.


În soluţionarea cazului ca obiective primordiale pe care trebuie să le urmărească lucrătorul din

centru sunt următoarele:

2. . Împreună cu asistentul social al Centrului am evaluat starea şi condiţiile de trai ale familiei;

2. Am evaluat starea financiară şi modul de trai a familiei date;

3. Am depistat că familia are nevoie de un ajutor de şomaj şi de acordarea unui job tinerei;

Condiţiile de trai ale acestei familii erau mizerabile din cauza financiară.

35


În vederea diminuării sărăciei în familia B am realizat:

Am sesizat Centru de ocuparea forţelor de muncă din r-nul Ialoveni, să ajute angajarea tinerei în

câmpul muncii.

VII. Concluzie.

Este necesar ca situaţia familiei să fie monitorizat în continuare, pentru a avea nişte efecte ce ar

duce la viaţa mai bună a lor.


În calitate de sugestii se propune să i se determine statutul fetei, pentru a se crea o şansă de a

avea o nouă viaţă şi statut social şi tot odată să fie pregătit pentru a se putea angaja în câmpul muncii

într-un domeniu nou.


Centrului Forţelor de plasare în Câmpul muncii a cuprins realizarea unui şir de măsuri de

angajare şi de preîntâmpinarea şomajului şi sărăcia populației.

În baza analizei studiilor de caz, putem menţiona că în Republica Moldova oamenii se implică

doar atunci, când populaţia beneficiază de ajutor în mod direct. În condiţiile în care politica de ocupare a

forţei de muncă reprezintă un sistem de principii, obiective, direcţii care determină caracterul ocupării

forţei de muncă la o anumită etapă a dezvoltării social economice a societăţii, iar strategia de ocupare a

forţei de muncă presupune realizarea unui sistem de măsuri de intervenţie activă în vederea creării

premiselor juridice şi economice în domeniul ocupării forţei de muncă, e importantă o delimitare

conceptuală a celor două noţiuni.

Astfel, politica de ocupare a forţei de muncă are ca principal obiectiv crearea premiselor

economice favorabile ocupării locurilor de muncă, iar măsurile urmărite în realizarea acestui obiectiv

sunt în primul rând susţinerea investiţiilor şi relansarea industriei, precum şi activizarea politicilor

statului. (vezi Anexa nr. 6)

Ţinându-se cont de faptul că resursele investiţionale sunt limitate, este necesară abordarea din

punctul de vedere al unei expertize social-economice a proiectelor şi programelor investiţionale pentru a

fi surprinsă influenţa acestora asupra extinderii ariei de încadrare a forţei de muncă. În principal statul

36

va întreprinde măsuri privind susţinerea ramurilor economice în proces de restructurare, privind

sprijinirea programelor de angajare a populaţiei în diferite ramuri, de creare şi păstrare a locurilor de

muncă sau a programelor de restructurare a ramurilor, precum şi privind promovarea măsurilor comune

ale Guvernului, patronatelor şi sindicatelor. În ceea ce priveşte susţinerea investiţiilor se consideră că

această măsură poate fi detaliată în mai multe sensuri.

2.2. Stratificarea socială a populaţiei Republicii Moldova după dimensiunea sărăciei

Acest subcapitol îşi propune să prezinte situaţia actuală a politicilor publice din Republica

Moldova, impactul pe care implementarea acestora îl are în rândul populaţiei. Informaţiile şi

comentariile prezentate în continuare se bazează exclusiv pe feedback-ul pe care acţiunile de natură

socială l-au primit din partea cetăţenilor. Neta departajare între aspectele pozitive şi cele negative este

destul de greu de efectuat în unele cazuri, atunci când există păreri pro şi păreri contra, concluzia

bazându-se atât pe cumulul de păreri cât şi pe statisticile existente referitoare la subiectul în cauză.

Pentru a contura situaţia socialului din Republica Moldova de astăzi vom prezenta o scurtă

statistică realizată de Institutul de Politici Publice, care reuşeşte să realizeze o schiţă veridică a

acesteia:52

1. Principalele temeri ale populaţiei sunt: sărăcia, de care se tem 53% din persoanele chestionate;

viitorul copiilor - 15%, preţurile - 11% şi şomajul, 10% dintre persoane.

52 Sleptsova E., Devenind un nou vecin al Europei: impactul pentru Moldova şi migranţii săi. // Institutul de Politici Publice, Conferinţa Internaţională „Republica Moldova şi Uniunea Europeană – parteneri pentru o Europă lărgită”, Chişinău, 2003, p. 14

37

2. Din totalul celor chestionaţi 52% nu sunt mulţumiţi de felul în care trăiesc, iar 32% sunt

mulţumiţi de unele aspecte şi nu sunt mulţumiţi de alte aspecte. 85% este procentul celor pentru care

banii reprezintă o reală problemă, asistenţă medicală - 84%, curăţenia şi îngrijirea localităţii - 74%, viaţa

politică din ţară - 52% şi de transporturi - 52%.

3. 52% consideră că nu s-a schimbat aproape nimic anul acesta comparativ cu anul trecut; 29%

consideră că viaţa este mai bună, iar 18% - că este mai proastă, de asemenea 36% dintre cei chestionaţi

consideră că peste un an vor trăi mai bine.

4. Pentru 45% veniturile familiilor ajung doar pentru strictul necesar, iar pentru 34% dintre ei

acestea nu ajung nici măcar pentru strictul necesar.

5. 56% consideră că nu le este deloc asigurată securitatea personală, acelaşi lucru este afirmat de

56% dintre chestionaţi, însă în legătura cu securitatea socială, 50% - securitatea economică, 47% -

securitatea sănătăţii, 38% - securitatea publică, 27% - securitatea alimentară, iar 22% din respondenţi

sunt de părere că nu le este deloc asigurată securitatea politică.

Dacă statistica de mai sus prezintă opinia publică referitoare la calitatea vieţii şi problemele

sociale, putem afirma cu certitudine că în acelaşi timp Republica Moldova se confrunta cu o situaţie

socio-demografică alarmantă, cauzată pe de o parte de reducerea substanţială a natalităţii, precum şi

datorită nivelului sporit al mortalităţii infantile. În aceeaşi categorie de indicatori se încadrează speranţa

de viaţă care este mult inferioară speranţei de viaţă din Uniunea Europeană (77 de ani), aflându-se de

asemenea în urma speranţei de viaţă din România, respectiv 69 de ani. Este de remarcat de asemenea

numărul în creştere al şomerilor (cca. 25000 şomeri înregistraţi) care nu beneficiază de venituri ce le pot

permite un trai decent. În plus, peste 90% din populaţie dispune de un venit lunar care nu acoperă coşul

de consum oficial stabilit. Acestea toate în condiţiile în care moneda naţională e relativ stabilă, fiind însă

menţinută din mijloacele FMI.53

Se poate observa deci cu uşurinţă că feedback-ul oferit de populaţie prin intermediul sondajului

realizat de Institutul de Politici Publice este realist şi obiectiv. Acestea fiind spuse, se vor înfăţişa în

continuare aspecte pozitive şi cele negative ale situaţiei sociale actuale.

Aspecte pozitive:

1. Se acordă o importanţă din ce în ce mai mare protecţiei copilului şi familiei . În acest spirit,

Republica Moldova şi-a propus un optimist obiectiv major, respectiv reconsiderarea statutului copilului.

53 Sleptsova E., op.cit., p. 100

38

În acest spirit se va proceda la elaborarea şi implementarea unei „Strategii Naţionale privind Protecţia

Copilului şi a Familiei”. Proiectul strategiei în cauză este elaborat de Guvernul Republicii Moldova

susţinut de donatori internaţionali ca UNICEF, DFID, SIDA, EVERYCHILD, care oferă asistenţă

tehnică, precum şi de societatea civilă.

În cadrul Strategiei se va ţine cont de faptul că familia este veriga cea mai importantă a societăţii.

În situaţia în care familia nu se poate susţine din veniturile câştigate i se vor pune la dispoziţie alimente

şi alte astfel de ajutoare care să împiedice instituţionalizarea inevitabilă a copiilor. Scopul reformării

sistemului existent de protecţie a copilului este de a efectua o redirecţionare a fluxurilor financiare şi o

distribuire clară a responsabilităţilor între administraţia centrală şi cea locală. De asemenea în cadrul

reformei sistemului de protecţie a copilului urmează să fie elaborate standardele de calitate pentru toţi

subiecţii sociali. Astfel, toţi furnizorii de servicii, indiferent de forma de proprietate, (de stat, private sau

ONG-uri) vor trebui să treacă procesul de acreditare şi să obţină licenţă pentru serviciile prestate.

2. În condiţiile în care astăzi peste 80% din populaţia Republicii Moldova trăieşte cu mai puţin de

un dolar pe zi, oamenii nu par să mai creadă că o reformă în sănătate sau noile proiecte implementate în

acest domeniu ar putea schimba lucrurile în bine, iar mulţi dintre ei nici nu ştiu că în Moldova se

desfăşoară anumite reforme ce vizează sănătatea.

Reuşind să înfrunte realitatea dezarmantă este lăudabil faptul că în Republica Moldova se află în

curs de realizare numeroase programe destinate sănătăţii şi relansării sistemului de ocrotire a sănătăţii,

însă, după părerea specialiştilor, aceste măsuri sunt insuficiente până când fiecare membru al societăţii

nu-şi va schimba atitudinea şi nu va avea grijă de propria sănătate.54

Acesta este şi motivul pentru care principiile de bază pe care le propagă Ministerul Sănătăţii şi

organizaţiile internaţionale ce implementează proiecte în domeniul medicinii este că fiecare cetăţean

trebuie să conştientizeze că responsabilitatea pentru protejarea propriei sănătăţi îi aparţine în totalitate.

Cu titlu de exemplu menţionăm două campanii în curs de desfăşurare în Republica Moldova:55

”Promovarea sănătăţii şi prevenirea maladiilor”, proiect care are scopul bine definit de a stabili

clar rolul şi obligaţiile statului cu privire la stimularea ocrotirii sănătăţii propriilor cetăţeni.

”Oameni sănătoşi - viitor sănătos”. Având deviza ”Alege să fii sănătos”aceasta este a doua etapă a

proiectului Băncii Mondiale ”Fondul de Investiţii în Sănătate” (FIS), care se desfăşoară în colaborare cu

Ministerul Sănătăţii. Campania se va desfăşura pe tot parcursul anului 2008 şi va include discuţii cu

populaţia, spoturi publicitare în mass-media şi o serie de traininguri pentru medici. Obiectivul principal

54 Sleptsova E., op.cit., p. 10455 Şişcan N., op.cit., p. 107

39

al campaniei este combaterea bolilor provocate de sărăcie: informarea publicului larg privind priorităţile

din domeniul sănătăţii şi reformele care se desfăşoară în prezent (în special sistemul de asigurări

medicale obligatorii), combaterea bolilor SIDA, TBC şi sensibilizarea populaţiei în privinţa riscurilor pe

care acestea le comportă, responsabilitatea individuală pentru protejarea propriei sănătăţi, determinarea

publicului pentru respectarea unui mod de viaţă sănătos.

Este lăudabil faptul că se fac eforturi pentru a aduce la cunoştinţa populaţiei fenomenul violenţei

împotriva femeii, în vederea sensibilizării acesteia. Ţinând cont că violenţa împotriva femeii este un

fenomen care a luat amploare în Republica Moldova,

Aspecte negative:

1. Tinerii constituie segmentul social cel mai afectat de şomaj. Conform datelor Serviciului de

Stat pentru Utilizarea Forţei de Muncă, în anul 2009 tinerii între 18-30 de ani reprezentau 46,6% din

şomerii înregistraţi la acea dată. De asemenea, potrivit estimărilor Ministerului Educaţiei, în fiecare an

aproximativ 18000 dintre elevii care termină învăţământul obligatoriu nu-şi continuă studiile, îngroşând

rândurile şomerilor. Numai fiecare al 8-lea absolvent al învăţământului universitar de lungă durată este

integrat în câmpul muncii, comparativ cu fiecare a 6-a persoană care absolvă învăţământul universitar de

scurtă durată (colegiile) şi fiecare al 2-lea absolvent din învăţământul profesional. 66,7% din tineri au

temeri în legătură cu situaţia de permanentă instabilitate a societăţii moldovene şi a economiei

Republicii Moldova. 56

Este de remarcat faptul ca o abordare legislativă coerentă în această privinţă s-a înregistrat odată

cu „Legea cu privire la tineret”, care reglementează crearea condiţiilor speciale, economice şi

organizatorice pentru dezvoltarea tineretului şi direcţiile prioritare de promovare a acestei politici, care

fost adoptată abia în 1999, în 2000 a fiind aprobat şi „Programul de acţiuni prioritare” pentru realizarea

respectivei legi. Totuşi, chiar dacă demersurile legislative au început, este de remarcat faptul că statul se

confruntă cu multiple probleme, printre care lipsa de pregătire adecvată a specialiştilor, insuficienţa

fondurilor necesare pentru lucrul cu tinerii, absenţa unui parteneriat viabil între funcţionarii publici şi

tineri etc.

Îngrijorător de elocventă este următoarea statistică, conform căreia dorinţa predominantă a

tinerilor se reduce la părăsirea ţării. 61,3% dintre tineri doresc să plece peste hotare în căutarea unui loc

de muncă bine plătit; 17,5% ar migra pentru un loc permanent de trai şi numai 12,4% - la studii.

56 Sen A., Inequality reexamined. Russell Sage Foundation, New York, 1992, p. 81

40

În concluzie nu doar problema spinoasă a şomajului în rândurile tinerilor trebuie să atragă atenţia

autorităţilor, ci şi consecinţele extrem de grave ale acestuia, printre care una dintre cele mai importante

este migraţia, care coroborată cu natalitatea scăzută şi o rată a mortalităţii în creştere nu poate decât să

afecteze negativ populaţia Republicii Moldova.57

2. Societatea civilă. Aceasta este expresia dreptului cetăţenilor la libera asociere şi se

materializează în formarea ONG-urilor, partidelor, asociaţiilor, sindicatelor. Aceste formaţiuni au în

vedere un spectru larg de interese care în final condiţionează continuitatea procesului de dezvoltare

socială. La baza societăţii civile sunt persoanele care doresc să trăiască într-un mediu social mai bine

organizat. Aşadar, rolul primordial al societăţii civile este preluarea multora dintre problemele

comunitare, statului revenindu-i doar rolul de observare şi asigurare a condiţiilor pentru atingerea

acestui scop.58

Până în momentul de faţă societatea moldoveană nu a devenit conştientă de faptul că statul este

doar o parte a sistemului social care nu poate garanta buna desfăşurare a existenţei sociale. Majoritatea

populaţiei nu realizează faptul că pentru o mai bună funcţionare a societăţii propriile lor eforturi sunt

extrem de importante (42,5% dintre cetăţeni nu cunosc practic nimic despre sectorul non-

guvernamental). Aceştia consideră încă în mod eronat că statul este singurul care poate juca rolul

garantului în probleme sociale. 87% dintre cetăţenii chestionaţi consideră că statul ar trebui să asigure

nivelul necesar de decenţă socială şi doar 7% au încredere în activităţile desfăşurate de acesta.59

Pornind de la premisa că existenţa unei pături sociale mijlocii conduce inevitabil la apariţia

societăţii civile, şi că cetăţenii ce aparţin clasei mijlocii sunt gata să folosească surplusul de bani, timpul

liber şi să depună eforturi pentru a contribui la îmbunătăţirea vieţii lor, soluţionând problemele

comunităţii cu forţele proprii ajungem la concluzia că societatea civilă din Republica Moldova n-a

acumulat încă acea “masă critică” pentru a exercita continuu şi consecvent monitorizarea activităţii

puterii. Putem adăuga aici şi gradul scăzut de educaţie a populaţiei în domeniul apărării drepturilor

omului şi inhibiţia în ceea ce priveşte spiritul de iniţiativă şi încredere în forţele proprii. Cetăţeanul este

obişnuit să aştepte soluţionarea tuturor problemelor de către autorităţile de stat.

57 Popescu I., Bondrea A., op.cit., p. 15558 Ulian G., Şişcan N., Metodologia cercetării ştiinţifice. În: Analele US, Chişinău, 2006. p. 13259 Zamfir C., op.cit., p.

41

2.3. Politici sociale privind diminuarea sărăciei în Republica Moldova

Reducerea sărăciei a fost şi este un obiectiv major al puterilor guvernamentale în primul rând la

nivel naţional, cuprins în diverse Programe de Guvernare adoptate în ultimii ani, fiind puse în practică

mai multe măsuri care să conducă la prevenirea acesteia. Prin intermediul Obiectivelor de Dezvoltare

ale Mileniului, comunitatea internaţională abordează majoritatea dimensiunilor dezvoltării umane,

inclusiv reducerea cu jumătate până în anul 2015 a proporţiei persoanelor care trăiesc în sărăcie extremă.

În Republica Moldova, integrarea Obiectivelor s-a realizat în strategiile naţionale, în primul rând -

Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei (SCERS).60

Prima Strategie de reducere a sărăciei pregătită de autorităţile Republicii Moldova a reprezentat

SCERS care a fost remisă în luna noiembrie 2004, elaborată în consultaţii ample cu societatea civilă şi

reprezentanţii tuturor grupurilor de părţi cointeresate. În cadrul SCERS s-au stabilit trei obiective pe

termen mediu: creştere economică durabilă şi exhaustivă; reducerea sărăciei şi a inechităţilor, plus

sporirea participării celor săraci în dezvoltarea economică; precum şi dezvoltarea resurselor umane. În

scopul realizării acestor obiective, SCERS a presupus măsuri bazate pe trei piloni:61

60 Liviţchi O., Abordări metodologice la determinarea fenomenului sărăciei în Republica Moldova. În: Economic Growth in Conditions of Internationalization. Tezele conferinţei internaţionale. Chişinău: IEFS, 2009, p. 33061 Popescu I., Bondrea A., op.cit., p. 124

42

promovarea unei creşteri economice durabile şi exhaustive;

îmbunătăţirea dezvoltării umane;

fortificarea protecţiei sociale a celor mai vulnerabile categorii.

Măsurile şi acţiunile prioritare întreprinse pentru atingerea realizării SCERS au constituit

premizele elaborării Strategiei Naţionale de Dezvoltare pe anii 2008-2010, stabilind ca obiectiv

fundamental – crearea condiţiilor pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii prin consolidarea fundamentului

pentru o creştere economică robustă, durabilă şi incluzivă.

Însă priorităţile de realizare a SCERS rămân viabile şi astăzi, ţinând cont de dimensiunile sărăciei.

În pofida transferurilor sociale acordate în scopul reducerii sărăciei, numeroase persoane care sunt

vizate de sistemele de asistenţă socială nu beneficiază, de fapt, de acestea. Pentru un management

eficient în realizarea Strategiei de eradicare a sărăciei e necesar şi un plan financiar argumentat şi

eficient direcţionat.

Cheltuielile minime necesare pentru lichidarea sărăciei, prin acordarea transferurilor nominative

direct către cei săraci, au constituit 63,9 mil.lei în anul 2009, 44,28 mil.lei în anul 2009 şi 57,057 mil.lei

în anul 2008 sau circa 0,1% din PIB. Şi mai puţin e necesar a transfera săracilor pentru a eradica sărăcia

extremă: 2,27 lei unei persoane în anul 2009, 2,56 lei unei persoane în anul 2008 sau corespunzător

227,3 mii lei şi 292,2 mii lei în total. Aceasta presupune că Guvernul dispune de un volum mare şi

veridic de informaţii privind sărăcia.

În continuare, analiza dimensiunilor sărăciei în Republica Moldova, demonstrează că realizarea

strategiei de eradicare a sărăciei la nivel naţional trebuie direcţionată către două grupuri ţintă:

beneficiarii de asistenţă socială şi persoanele angajate în economia naţională.62 De aceea se consideră de

importanţă majoră două direcţii componente ale strategiei de eradicare a sărăciei: asistenţa socială şi

remunerarea muncii.63

În Republica Moldova, ca de fapt şi în alte ţări, pentru a asigura o protecţie socială în toate

situaţiile de risc pentru persoane sau grupuri în nevoie sunt utilizate în principal două modalităţi de

sprijin: a) sistemul asigurărilor sociale şi b) sistemul asistenţei sociale. Analiza legislaţiei în domeniu

denotă faptul că protecţia socială a persoanelor în Republica Moldova este reglementată atât de

Constituţia Republicii Moldova, cât şi de alte legi şi acte legislative. Astfel, în articolul 47 din

Constituţia ţării este stipulat că “statul este obligat să ia măsuri pentru ca oricare om să aibă un nivel de

62 Munteanu T., Repere de analiză a veniturilor populaţiei în diferite regiuni ale globului. În: Revista Economică, 2006, nr. 3(28), p. 6263 Rojco A., op.cit., p. 55

43

trai decent care să-i asigure sănătate şi bunăstare lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea,

locuinţa, îngrijirea medicală precum şi serviciile sociale”.64

Rezultatele sondajului realizat de CBS-AXA în noiembrie - decembrie 2009 în cadrul Programului

Comun „Sprijin pentru elaborarea şi evaluarea politicilor strategice în Republica Moldova”

PNUD/UNICEF/SDC au arătat că 40,2% din pensionari declară că veniturile de care dispun nu le ajung

nici de strictul necesar, iar 43,4% - le ajung numai pentru strictul necesar.

De asemenea, datele studiului denotă că puţini cetăţeni înţeleg cum funcţionează sistemul de

pensii. Am putea admite că este vorba de o slabă informare a angajaţilor din partea angajatorului, dar şi

a Casa Naţională de Asigurări Sociale (CNAS), despre însemnătatea contului personal de asigurări

sociale (CPAS).

În conformitate cu legislaţia Republicii Moldova în vigoare, întru susţinerea puterii de cumpărare

a veniturilor beneficiarilor de prestaţii de asigurări sociale, anual la 1 aprilie se efectuează indexarea

mărimii acestor plăţi. La calcularea coeficientului de indexare se ţine cont de creşterea anuală a IPC şi

creşterea anuală a salariului mediu pe ţară în anul precedent.65

Astfel, în anul 2008, reieşind din creşterea anuală a indicelui preţurilor de consum de 11,9% şi

creşterea anuală a salariului mediu pe ţară în anul precedent de 19,5%, coeficientul de indexare a

constituit mărime de 15,7%, în anul 2009, reieşind din creşterea anuală a indicelui preţurilor de consum

de 12,7% şi creşterea anuală a salariului mediu pe ţară în anul precedent de 28,7% - 20,7% şi în anul

2008, corespunzător 12,3% şi 21,7% - în mărime de 17%.66 Însă nici aceste ajustări anuale nu corespund

necesarului minim a cheltuielilor de consum ale pensionarilor ce beneficiază de pensii pentru limită de

vârstă.

Pentru înlăturarea acestor inechităţi sociale a fost legiferat un program de eficientizare a sistemului

de asigurare socială ce prevede un sistemul de asistenţă socială direcţionată unificat treptat, iar alocaţiile

vor fi stabilite pe baza unui singur criteriu - venitul lunar minim garantat în funcţie de venitul global

mediu lunar raportat la o familie.67 Dar totuşi, realizarea acestuia în practică nu demonstrează eficienţă.

De aceea este necesar de a revedea principiul de acces la sistemul direcţionat spre persoanele

64 Deaton A., op.cit., p. 14465 Hotărărea Guvernului Republicii Moldova nr.297 din 21.03.2006, nr.325 din 21.03.2009, nr.316 din 17.03.2008 cu privire la indexarea prestaţiilor de asigurări sociale şi a unor prestaţii sociale de stat Monitorul Oficial Nr.047 din 24.03.2006, Nr.039 din 23.03.2009, Nr.57-60 din 21.03.200866 Centrul de Analiză şi Monitorizare Strategică, http://www.mdn.md – accesat 14.02.201067 Legea Republicii Moldova cu privire la ajutorul social nr.133 din 13.06.2008. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 30.09.2008, nr.179

44

http://www.mdn.md/

socialmente vulnerabile şi de acordare a asistenţei sociale băneşti, evidentă şi în baza datelor privind

ponderea veniturilor din prestaţii sociale în venitul total disponibil al populaţiei pe grupe de quintile.68

Se prevede că alocaţiile vor fi stabilite pe baza unui singur criteriu - venitul lunar minim garantat

în funcţie de venitul global mediu lunar raportat la o familie, dar nu există o definire clar determinată în

conceptualizarea noţiunii, a metodologiei de calcul, o decizie, constatare şi aprobare legislativă a acestei

mărimi.

E necesar de prevăzut stabilirea obiectivelor, etapelor şi acţiunile concrete necesare pentru

eficientizarea sistemului actual de asistenţă socială şi direcţionarea financiară a acestuia. Accent trebuie

pus pe redistribuirea eficientă a mijloacelor alocate pentru asistenţa socială, cu atragerea mijloacelor

speciale. Astfel, considerăm necesare următoarele sarcini:69

de a stabili clar cine sunt păturile socialmente vulnerabile şi familiile defavorizate pentru a

direcţiona corect şi direct a asistenţei sociale către familiile defavorizate;

de a asigura realizarea principiului echităţii sociale la acordarea asistenţei sociale sub

forma de mijloace financiare din partea statului;

de a amplifica monitorizarea realizării măsurilor de asistenţă socială în scopul sporirii

eficienţei utilizării mijloacelor financiare în sistemul de asistenţă socială şi de a ajusta

legislaţia naţională în domeniul asistenţei sociale la cea a Uniunii Europene.

de a atrage şi alte mijloace decât cele ce revin de la stat în asigurarea asistenţei sociale

păturilor socialmente vulnerabile;

modificarea sistemului de acordare a pensiilor prin considerarea contribuţiilor individule

lunare în fondul social şi revizuirea modului de acordare a pensiilor pentru limita de vârstă

lucrătorilor din agricultură;

indexarea trimestrială – ca factor de acţiune psihologică.

Pentru realizarea unui sistem eficient de protecţie socială pe următorii ani e necesar de a revizui

politica în domeniul asistenţei sociale. În acest scop obiectivele strategice trebuie să cuprindă

următoarele direcţii: perfecţionarea cadrului legislativ şi normativ, dezvoltarea sistemului informaţional,

măsuri organizatorice concrete pentru un sistem eficient, dezvoltarea unui sistem de asistenţă socială

prin redistribuire corectă a mijloacelor financiare.

Implementările fundamentale şi apriori trebuie să ţină de:70

68 Danii T., Spătaru T., op.cit., p. 2269 Leviţchi O., op.cit., p. 14470 Rojco A., op.cit., p. 110

45

argumentarea ştiinţifico-practică a mărimii venitului lunar minim garantat prevăzut pentru

determinarea cuantumului ajutorului social în conformitate cu Legea Republicii Moldova

nr.133-XVI din 13 iunie 2008 cu privire la ajutorul social;

organizarea campaniei informativ-explicative privind reformarea sistemului de asistenţă

socială prin intermediul mass-media şi promovarea noului cadru legislative şi normativ în

domeniul sistemului de asistenţă socială direcţionată către familiile defavorizate;

redirecţionarea mijloacelor bugetare şi înlocuirea treptată a unor prestaţii sociale cu noua

prestaţie - ajutorul social, trecerea de la sistemul categorial de prestaţii la cel bazat pe

testarea veniturilor;

crearea sistemului informaţional şi a bazei de date unice privind beneficiarii de asistenţă

socială;

eficientizarea sistemului de asistenţă socială şi de plată a prestaţiilor sociale;

elaborarea şi promovarea măsurilor de incluziune socială a păturilor vulnerabile.

În Republica Moldova se realizează Proiectul „Susţinere în prestarea unor servicii de asistenţă

socială eficiente şi durabile” (DFID) – proiecte ale organismelor internaţionale. La nivel naţional întru

susţinerea realizării cu succes a acestui proiect de importanţă naţională e necesar de a perfecţiona cadrul

legislativ şi normativ prin stabilirea cuantumului venitului lunar minim garantat adecvat şi monitorizarea

eficienţei acordării ajutorului social.71

Asigurarea accesului la informaţie a persoanelor socialmente vulnerabile înregistrate în organele

de asistenţă socială de diferite niveluri ar permite, monitorizarea procesului de implementare a noului

sistem de acordare a ajutorului social; evaluarea costurilor serviciilor sociale şi determinarea costului

mediu pe tip de serviciu în baza unui studiu al sistemului de servicii sociale, axat pe analiza şi evaluarea

serviciilor comunitare şi instituţionale la nivel naţional şi local.

Importanţa eficientizării cheltuielilor în domeniul asistenţei sociale rezidă şi din nivelul

cheltuielilor de ordin social din bugetul naţional pentru protecţia socială deţin cea mai mare parte şi sunt

în creştere comparativ cu prevederile în perioadele precedente, şi pentru a. 2009 constituie 13,1%, a.

2010 – 13,5%.72 Analiza sistemului de asistenţă socială relevă necesitatea unei noi orientări în politica

socială a statului, pentru a asigura persoanele şi familiile care se confruntă cu condiţii de trai dificile, pe

care nu le pot depăşi prin propriile mijloace şi capacităţi. De aceea, la acordarea asistenţei sociale e

71 Moldovan D., Economia Moldovei în capcana globalizării şi tranziţiei. Chişinău: ARC, 2004, p. 8572 Legea Republicii Moldova pentru aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare pe anii 2008-2011 nr. 295-XVI din 21.12.2009. În: Monitorul Oficial, 29.01.2008, nr.18-20/57

46

necesar de a lua în consideraţie şi capacitatea de muncă, serviciile comunale accesibile şi existente,

mijloace de transport, imobil, etc., precum şi necesitatea solicitanţilor de asistenţă socială. Aceste măsuri

ar permite eficientizarea sistemului de asistenţă socială, şi în final reducerea sărăciei.73

O dovadă în plus, care demonstrează importanţa protecţiei sociale a populaţiei pentru eradicarea

sărăciei, este nivelul înalt al ratei sărăciei gospodăriilor care au ca principala sursă de venit prestaţiile

sociale. Întrebarea deseori adresată este în ce măsură acestea au un efect pozitiv asupra reducerii sărăciei

în ţară. Pentru aceasta propunem următorul model de analiză.

În continuare, pentru a evalua impactul prestaţiilor sociale asupra nivelului sărăciei acordate

populaţiei ţării vom utiliza un model ce are la bază metoda de simulare. Elaborarea lui se fundamentează

pe imitarea situaţiei virtuale, în care gospodăriile casnice sunt private de toate prestaţiile sociale. Ipoteza

modelului propus este: prestaţiile sociale influenţează asupra reducerii sărăciei. Metoda simulării

aplicată asupra datelor bugetelor gospodăriilor casnice din Moldova permite de a verifica veridicitate a

acesteia.

Ca rezultat, a fost efectuată evaluarea „contribuţiei” prestaţiilor sociale asupra reducerii nivelului

sărăciei în Republica Moldova. Această metodologie este una utilă atât pentru stabilirea direcţiilor de

acţiune la elaborarea politicilor statului, cât şi pentru monitorizarea realizării lor. Domeniul de aplicare

poate fi unul general sau un segment mai îngust.74

În problematica eradicării sărăciei, un subiect cheie este sărăcia copiilor. Existenţa ei menţine şi

regenerează sărăcia. Una din măsurile sistemului de prestaţii sociale orientate spre protecţia familiilor cu

copii este acordarea anumitor mijloace băneşti, inclusiv indemnizaţii pentru copii. Prin aplicarea

metodologiei modelului prezentat mai sus putem verifica importanţa acestor prestaţii asupra sărăciei.

Pentru a evalua impactul alocării indemnizaţiei pentru copii asupra nivelului sărăciei gospodăriilor

casnice cu copii se utilizează un model special de simulare. La baza elaborării lui a fost pusă imitarea

situaţiei virtuale, în care gospodăriile casnice cu copii sunt private de toate indemnizaţiile pentru copii.

Ipoteza modelului propus este: indemnizaţiile pentru copii influenţează asupra reducerii sărăciei,

mai cu seamă în gospodăriile cu copii. Algoritmul de realizare a modelului de simulare presupune

următoarele etape:75

- selectarea gospodăriilor casnice cu copii, în structura veniturilor disponibile cărora sunt

indemnizaţii pentru copii;

73 Zamfir C., op.cit., p. 10074 Moldovan D., op.cit., p. 11075 Ulian G., Şişcan N., op.cit., p. 58

47

- determinarea tuturor tipurilor de indemnizaţii pentru copii de care beneficiază gospodăriile

cu copii, atât cu caracter de asigurare, cât şi neasigurare;

- însumarea mărimilor tuturor acestor indemnizaţii pentru fiecare gospodărie casnică cu

copii, în structura veniturilor disponibile cărora sunt indemnizaţii pentru copii şi calcularea

valorii totale a lor;

- scăderea din mărimea cheltuielilor de consum, pentru fiecare gospodărie casnică cu copii,

a mărimii egale cu valoarea totală a indemnizaţiilor pentru copii;

- calcularea nivelului sărăciei gospodăriilor cu copii în baza noilor date privind cheltuielile

de consum a gospodăriilor casnice;

- analiza modificării nivelului sărăciei diferitor tipuri de gospodării casnice cu copii, în baza

imitării situaţiei virtuale de privare a acestor gospodării de toate indemnizaţiile pentru

copii.

Sub un alt aspect, realizarea strategiei de eradicare a sărăciei la nivel naţional mai trebuie

direcţionată şi către persoanele angajate în economia naţională. În Republica Moldova, dirijarea

fondurilor de salarizare este reglementată de stat şi prevede stabilirea mărimii salariului minim,

salariului tarifar pentru categoria I de calificare a angajaţilor, tarifelor de stat de salarizare, altor norme

şi garanţii, a sistemului şi condiţiilor de salarizare a angajaţilor din instituţiile şi organizaţiile finanţate

de la buget. Normativul nivelului salarizării angajaţilor este salariul tarifar pentru categoria I de

calificare (de salarizare), stabilit în mărime egală sau care depăşeşte mărimea salariului minim pe ţară.

Creşterea costului vieţii este una din prevederile de reexaminare a salariului tarifar pentru categoria I de

calificare (de salarizare) conform Legii salarizării.76 Cum şi când se respectă aceasta? Cum se explică

faptul că nivelul salariului minim este de 2 ori mai scăzut comparativ cu pragul sărăciei? Se impune

efectuarea unor studii mai profunde pentru a întreprinde măsuri privind perfecţionarea politicii sociale, a

componentelor acesteia, a mecanismelor active, cât şi a celor pasive.77

Un prim aspect în acest sens este revizuirea mărimilor salariului minim, salariului pentru I

categorie de calificare din cele 25 privind salarizarea sau a revizui mecanismul în vigoare – Reţeaua

Unică de salarizare, discutându-se deseori şi propunerea de a se dezice de aceasta. Analiza evoluţiei

diferenţierii salariale ar permite de a evalua influenţa politicii salariale asupra repartiţiei veniturilor

populaţiei, importantă atât din punct de vedere economic, cât şi social.

76 Anuarul Statistic al Republicii Moldova, Chişinău, 2008, p. 6877 Bălănescu L., op.cit., p. 66

48

Cea mai veridică situaţie privind salarizarea în Republica Moldova este reflectată de datele

înregistrate pe anii 2001-2009, ţinând cont de sezonalitatea nivelului remunerării muncii a angajaţilor în

economia naţională (în special a celor ocupaţi în agricultură). (vezi Anexa nr. 2) Astfel, cel mai înalt

nivel de remunerare a muncii e caracteristic celor care lucrează în activităţi financiare, depăşind media

pe economie de 1,8 ori, iar nivelul celei mai puţin remunerate - pescuit – de 3,2 ori, agricultură – de

2,98.78 Se observă o concentrare spre partea de jos a distribuţiei salariaţilor după nivelul remunerării

muncii. Însă repartizarea fondului salarial este direcţionat opus.

Considerând valoarea pragul sărăciei absolute şi excluzând caracterul sezonier al veniturilor,

inclusiv celor salariale, putem concluziona că în Republica Moldova se manifestă clar fenomenul

„sărăciei ocupaţionale” sau „ocupaţi – săraci” confirmate de faptul că fiecare al cincilea angajat în

economia naţională are un salariu la nivelul pragului sărăciei.79 (vezi Anexa nr. 1)

În cazul angajatului în Republica Moldova, situaţia este mai dură dacă are familie, copii sau alte

persoane în întreţinere. Statutul ocupaţional al părinţilor determină mijloacele financiare disponibile în

familie, iar prezenţa unei ocupaţii ar trebui să fie un factor care diminuează riscul sărăciei copiilor. (vezi

Anexa nr. 4) Însă, contrar aşteptărilor, în familiile unde ambii părinţi sunt ocupaţi, incidenţa sărăciei la

copii este mai mare comparativ cu familiile, unde doar un singur părinte lucrează. În familiile, unde doar

un singur părinte este angajat sunt frecvente cazurile, când al doilea părinte de fapt este plecat peste

hotare la muncă şi care respectiv trimite bani acasă. Riscul sărăciei la copiii din familiile cu migrați este

de 2 ori mai mic faţă de riscul sărăciei în cazul copiilor fără migrați (36%).

Incidenţa sărăciei la copiii din familiile cu migrați este şi mai mică atunci când ambii părinţi sunt

plecaţi peste hotare (13.0%). Evident că numărul celor în căutarea unui loc de muncă peste hotare, fie

persoane calificate sau fără calificare să fie în creştere. Datele oficiale statistice demonstrează

importanţa tot mai mare a altor surse de venit în gospodăriile casnice din Moldova.

78 Liviţchi O., op.cit., p. 13179 Zamfir C., op.cit., p. 119

49

CONCLUZII ŞI RECOMADĂRI

Concluzii: Sărăcia este una din preocupările constante ale societăţii moderne, ea a devenit o

problemă prioritară ce trebuie rezolvată. Acest fenomenul colectiv pune la zid paradoxul inadmisibil al

societăţii moderne supra numită democratică, în care egalitatea condiţiilor care stau la baza drepturilor

elementare, a valorilor şi a formelor de conştiinţă colectivă, ar trebui să devină o realitate pusă în

practică, unul dintre elementele constitutive oricărui stat democratic.

Justificarea preocupării actuale pentru rezolvarea acestei probleme rezidă, deci, în valoarea

principiului egalităţii. Acest este reprezentat ca un instrument de coeziune socială şi stă la baza

politicilor sociale care încearcă să pună în evidenţă legătura cu societate. Conflictul care există, deci,

între societăţile contemporane reprezintă de fapt, discrepanța reală între valori şi fapte între principii şi

realitatea socială.

Sărăcia a devenit un subiect de dezbateri sociale atât de actual în legătură cu care un număr mare

de personalităţi publice pot să-şi exprime părerea, printre ei aflându-se intelectuali, filantropi, politicieni,

preoţi, societăţi de caritate, instituţii internaţionale. Trebuie să remarc faptul că unul dintre actorii

principali este totdeauna absent, cei săraci, cei care suferă de sărăcie nu sunt niciodată ascultaţi. Acest

aspect deosebit de important pentru analiza fenomenului sărăciei, constituie obiectivul principal al

societăţii noastre.

Sărăcia preocupă astăzi pe toată lumea, pe guvernanţi şi politicieni, pe analiştii vieţii economici şi

socialei, dar şi pe omul obişnuit, care suportă efectele acestui fenomen generalizat. Lupta împotriva

sărăciei a devenit cuvânt de ordine, chiar şi în ţările dezvoltate.

50

În concluzie menţionez că pentru atenuarea fenomenului sărăciei nu există soluţii miraculoase.

Această problemă trebuie abordată cu responsabilitate morală, socială şi politică.

Se impune o precizare semnificativă în viziune noastră, şi anume că vis-a-vis de dimensiunile

social economice ale sărăciei reflectate parţial în acest articol, pauperizare în RM mai are două laturi –

una naţională şi alta spirituală. Latura naţională denotă faptul că sărăcia este constituită în special din

locuitorii zonelor rurale, ori aici predomină populaţia sub nivelul de dezvoltare. (vezi Anexa nr.3)

Latura spirituală a fenomenului constituie a faptului că din cauza condiţiilor economice pe care

majoritatea intelectualilor părăsesc ţara plecând peste hotare, pedagogi pleacă din şcoli absolvenţii

universităţilor se ocupă cu afacerile ceea ce a adus la o adevărată sărăcie spirituală a populaţia efect

care, este deja resimţit în momentul de faţă Moldova se află în faţa unui colaps economic.

În temeiul concluziilor expuse se impune imperios recomandările:

- promovarea în societate a valorilor naționale și cele bazate pe cultura generală;

- extinderea capacităţilor de responsabilitate ale statului pentru protecţia socială ale persoanelor

sărace;

- întreprinderea măsurilor necesare dezvoltării economice şi sociale a statului întru stoparea

sărăciei;

- adoptarea legii privitoare la ajutorarea oamenilor pauperi;

- dezvoltarea sistemului serviciilor de susţinere, consiliere şi reabilitare a persoanelor care

locuiesc sub norma existenței;

- deschiderea oficiilor private pentru angajarea în câmpul muncii;

- colaborarea cu statele în care sunt create proiecte de intervenţie comunitară în vederea preluării

şi adaptării la condiţiile Republicii Moldova a politicilor şi procedeelor instituite prin intermediul

acestor proiecte;

- respectarea nondiscriminării în societate a persoanelor sărace;

- majorarea resurselor economice pentru ameliorarea coșului minim de consum a populației;

- implementarea politicilor pentru încadrarea în câmpul muncii şi lupta cu şomajul;

- întocmirea raporturilor statistice privind gradul de extindere a fenomenului sărăciei ca proporție.

Consider că evoluţia evenimentelor depinde numai de viaţa clasei politice, de unitatea socială

internă, ci şi de ajutorul tehnico – material şi financiar extern, combinat cu un control internaţional

51

pricina redistribuirii împrumuturilor acordate cu reformarea şi reorientarea economiei spre comunitatea

europeană, ar putea transforma Moldova într-un stat prosper.

BIBLIOGRAFIE

Legi şi hotărâri

1. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.297 din 21.03.2006, nr.325 din 21.03.2007, nr.316

din 17.03.2008 cu privire la indexarea prestaţiilor de asigurări sociale şi a unor prestaţii sociale

de stat Monitorul Oficial Nr.047 din 24.03.2006, Nr.039 din 23.03.2007, Nr.57-60 din

21.03.2008.

2. International Comparison Program (ICP), Development Economics Data Group (DECDG), The

World Bank http://www.worldbank.org/data/icp - accesat 12.01.2010.

3. Legea Republicii Moldova cu privire la ajutorul social nr.133 din 13.06.2008. În: Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, 30.09.2008, nr.179.

4. Legea Republicii Moldova pentru aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare pe anii 2008-2011

nr. 295-XVI din 21.12.2007. În: Monitorul Oficial, 29.01.2008, nr.18-20/57.

Literatura română

5. Bălănescu L., Accesul la educaţie al copiilor aflaţi in sărăcie extremă. // ICCV Sesiunea de

comunicate ştiinţifice, Bucureşti, 2002.

6. Bulgaru M., Mileniul III, disperare şi speranţă. O nouă paradigmă a dezvoltării, Editura Revista

Română de Statistică, Bucureşti, 2003.

7. Leviţchi O., Eradicarea sărăciei: concept, dimensiuni, strategii. Autoreferat al tezei de doctor în

economie, Chişinău 2010.

52

http://www.worldbank.org/data/icp%20-%20accesat%2012.01.2010

8. Liviţchi O., Abordări metodologice la determinarea fenomenului sărăciei în Republica Moldova.

În: Economic Growth in Conditions of Internationalization. Tezele conferinţei internaţionale.

Chişinău: IEFS, 2007.

9. Liviţchi O., Inegalitatea salariilor ca factor generator al sărăciei. În: Revista Economică. Ediţia

specială, decembrie 2008, vol. III.

10. Mircea B., Alianţe regionale în Orientul Mijlociu Extins // broşură editată în cadrul centrului

românesc de securitate, Bucureşti 1999.

11. Moldovan D., Economia Moldovei în capcana globalizării şi tranziţiei. Chişinău: ARC, 2004.

12. Molnar M., Aspecte metodologice ale evaluării sărăciei, prezentare la Cursul de consolidare a

cunoaşterii în domeniul măsurării sărăciei, CASPIS, Universitatea din Bucureşti, decembrie

2002.

13. Samuel H., Ciocnirea Civilizațiilor și refacerea Ordinii Mondiale, Antet, București, 2002.

14. Şişcan N., Economia politică contemporană. Chişinău: Ed. ASEM, 2001 Zamfir C., Dimensiuni

ale sărăciei 94. Bucureşti: Ed. Expert, 1994.

15. Ulian G., Şişcan N., Metodologia cercetării ştiinţifice. În: Analele USM. Chişinău, 2006.

16. Patrick O’S., Doctrina Brejnev, Bucureşti 1994.

17. Popescu I., Bondrea A., Mădălina Constantinescu, Globalizarea, mit şi realitate, Editura

Economică, Bucureşti, 2004.

Literatura străină

18. A Better World for All. Progress Towards the International Development Goals. UN, IMF, WB,

OECD, 2000.

19. Alcock P., Understanding Poverty. London: Macmillan, 1997.

20. Atkinson T., Cantillon B., Marlier E. Social Indicators. The EU and Social Inclusion. oxford:

University Press, 2002.

21. Walker R., Poverty Dynamics: Issues and Examples. Aldershot: Avebury, 1994.

22. Даний T., Время и люди: актуальные продлемы социальной жизни. Moldoscopie

Проблемы политического анализа. Часть V, Государственный Университет Молдовы,

Кишинев, 1995.

Reviste şi ziare

53

23. Anuarul Statistic al Republicii Moldova. Chişinău, 2008.

24. Danii T., Spătaru T. Calitatea vieţii populaţiei: procese sociale. // Politica social şi problemele

ameliorării calităţii vieţii. Materialele conferinţei practico-ştiinţifice republicane din decembrie

2001. Institutul de Filosofie, Sociologie şi Drept al AŞRM, Chişinău: Ed. Tipografia Centrală,

2002.

25. Danii T., Spătaru T., Calitatea vieţii populaţiei rurale din jud. Lăpuşna. // Ameliorarea sănătăţii

şi modului de viaţă al populaţiei: probleme sociale. Materialele conferinţei practico-ştiinţifice

republicane din noiembrie 2007. AŞM, Chişinău, Ed. Paragon, 2008.

26. Liviţchi O., Direcţii de perfecţionare a scalelor de echivalenţă utilizate la analiza sărăciei în

Republica Moldova. În: Economica, 2008, nr.2 (62).

27. Moldova Evaluarea Sărăciei. Studiu de ţară a Băncii Mondiale. Washington, D.C., 2000.

28. Moldova în tranziţie. Privire economică, nr. 6. Centrul de Investigaţii Strategice şi Reforme.

Chişinău, iulie 2000.

29. Munteanu T., Repere de analiză a veniturilor populaţiei în diferite regiuni ale globului. În:

Revista Economică, 2006, nr. 3(28).

30. Raport privind sărăcia şi impactul politicilor 2006, Ministerul Economiei şi Comerţului al

Republicii Moldova, Chişinău, noiembrie, 2007.

31. Raport privind sărăcia şi impactul politicilor 2007, Ministerul Economiei şi Comerţului al

Republicii Moldova, Chişinău, noiembrie, 2008.

32. Ravallion M., Poverty lines in theory and practice. LSMS Working Paper 133, Washington, D.C.

The World Bank, 1998.

33. Republica Moldova – Evaluarea cheltuielilor publice şi a răspunderii financiare – Raportul

privind performanţele managementului finanţelor publice, Banca Mondială, Chişinău, Moldova,

2006.

34. Rojco A., Instrumentele de măsurare a sărăciei şi particularităţile de utilizare a lor în programele

asistenţei sociale. În: Economie şi sociologie. 2004, nr. 1.

35. Rojco A., Liviţchi O., Evaluarea sărăciei în gospodăriile casnice cu pensionari. În: Economie şi

sociologie, 2009, nr.1.

36. Sărăcia în Moldova, 2000. Unitatea de Monitorizare a Sărăciei şi Politicii, Ministerul

Economiei / PNUD, Chişinău, 2003.

54

37. Sleptsova E., Devenind un nou vecin al Europei: impactul pentru Moldova şi migranţii săi. //

Instituul de Politici Publice, Conferinţa Internaţională „Republica Moldova şi Uniunea

Europeană – parteneri pentru o Europă lărgită”, Chişinău, 2003,

38. Questionnaire on Statistical Capacities for the Monitoring of the Millennium Development

Goals, UNECE, 2005.

39. UNICEF, Issues facing children in Moldova //

http://www.unicef.org/infobycountry/moldova_background.html - accesat 18.01.2010 World

Development Report 2000-2001, World Bank, 2001.

40. Кобринская И.Я., Политика США в центральной и восточной Европе, // США-Канада:

экономика, политика, культура. Nr. 2, 2000.

41. Подузов А., Кукушкин Д., Шкала эквивалентности как инструмент измерения уровня

жизни. În: Проблемы прогнозирования, 2007, №4.

42. Рожко А.А., Основные положения методики измерения бедности. În: Economie şi

sociologie. 2001, nr. 1.

43. Рожко А.А., Стременовская З.И. Формирование системы государственных мини-мальных

социальных стандартов в Республике Молдова. În: Economie şi sociologie, 2001, nr. 1.

44. Тевено Л., Рациональность или социальные нормы: преодоленное противоречие?

Экономическая социология (электронный журнал) Том 2, № 1, 2001.

45. Всемирный Банк, Годовой отчет 2009 Обзор деятельности за год, www.worldbank.org –

accesat 14.01.2010.

46. Centrul de Analiză şi Monitorizare Strategică, http://www.mdn.md – accesat 14.02.2010

47. Deaton A., Measuring poverty in a growing world (or measuring growth in a poor world).

Research Program in Development Studies, Princeton University, 2004.

55

http://www.mdn.md/

http://www.worldbank.org/

http://www.unicef.org/infobycountry/moldova_background.html%20-%20accesat%2018.01.2010

ANEXE

56

Anexa nr. 1

2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

57

Diagrama 1: Indicele prețurilor produselor agricole relativ cu preţurile la resurse

S u r s a: Moldova – actualizarea asupra saraciei

Anexa nr. 2

58

2001

T

rim

estr

u 4

2002

T

rim

estr

u 2

2002

Tri

mes

tru

4

2003

Tri

mes

tru

2

2003

T

rim

estr

u 4

2004

Tri

mes

tru

2

2004

Tri

mes

tru

4

2005

Tri

mes

tru

l 2

2005

Tri

mes

tru

4

2006

Tri

mes

tru

2

2006

Tri

mes

tru

4

2007

Tri

mes

tru

2

2007

Tri

mes

tru

4

2008

Tri

mes

tru

2

2008

Tri

mes

tru

4

2009

Tri

mes

tru

2

2009

Tri

mes

tru

4

Diagrama 2: Masurile MEC (date neoficiale ) şi ale Băncii Mondiale pentru rata sărăciei rurale

(fără ajustare la variațiile sezoniere)


Anexa nr. 3

0

5

10

15

20

25

30

35

populaţia săracă populaţia generală

Cuplu familial cu copii sub 18 ani Părinte singuratic cu copii sub 18 aniAlte GC cu copii sub 18 ani GC formata dintr-un singur membruCuplu familial fără copii Alte GC fără copii

Diagrama 3: Structura populaţiei sărace şi generale după tipul gospodăriei casnice

59

S u r s a: Sărăcia copiilor în Republica Moldova

Anexa nr. 4

Tabelul 1

Rata sărăciei în funcţie de principalele activităţi economice ale capilor gospodăriilor casnice (în

unităţi procentuale)

2004 2005 2006 2007 2008 T1-T3 2009Producător agricol 50,4 74,3 53,9 35,7 41,8 47,7

Angajat în agricultură

55,1 80,7 66,4 53,2 47,0 50,5

Angajat în afara agriculturii

43,5 65,6 40,5 31,7 28,3 30,5

Activitate pe cont propriu

35,7 51,7 32,1 21,2 22,5 17,1

Pensionar 47,3 72,8 47,4 32,4 33,0 35,1Alt 41,4 67,9 25,8 34,1 20,4 NAȘomer 62,5 74,0 64,3 54,3 24,1 NA


Tabelul 2

Rata sărăciei pe nivelul de educaţie al capului gospodăriei casnice

(în unităţi procentuale)

2004 2005 2006 2007 2008 T1-T3

60

2009Studii superioare 30,2 49,7 23,8 17,8 15,2 19,9Studii profesionale tehnice

50,2 69,9 44,3 30,4 25,7 39,9

Studii secundare generale

52,0 76,1 53,9 39,7 36,6 49,9

Studii primare 52,7 79,1 54,8 41,0 44,5 43,6

Agramat 47,5 75,1 52,9 33,8 37,7 34,9


Tabelul 3

Rata sărăciei în funcţie de vârstă capului gospodăriei casnice

(în unităţi procentuale)

2004 2005 2006 2007 2008 T1-T3 2009

<30 ani 48,2 72,3 44,3 32,7 26,7 35,430-39 ani 49,2 77,0 54,6 37,2 36,1 38,040-49 ani 50,0 71,1 50,5 38,4 36,7 42,050-59 ani 47,7 66,1 43,7 34,7 34,3 39,060-69 43,4 68,0 44,1 31,5 30,5 28,7

>=70 ani 49,2 73,3 47,9 30,4 33,7 32,8


Tabelul 4

Ratele sărăciei în regiunile rurale în funcţie de vârsta capului

gospodăriei casnice (în unităţi procentuale)

2004 2005 2006 2007 2008 T1-T3 2009

<30 ani 52,3 88,2 65,3 46,5 43,7 53,5

61

30-39 ani 52,2 82,3 63,3 40,9 41,5 43,240-49 ani 52,9 75,6 52,8 38,6 38,0 43,9

50-59 ani 52,7 71,9 42,7 35,6 36,9 43,360-69 41,7 69,6 42,3 29,3 31,5 31,9


Tabelul 5

Rata sărăciei în funcţie de numărul de copii din gospodăria casnică (în unităţi procentuale)

2004 2005 2006 2007 2008 T1-T3 2009

Fără copii 36,2 60,8 36,0 24,1 24,7 28,91 copil 47,5 72,6 51,2 38,8 35,2 38,12 copii 55,4 80,6 61,4 46,3 47,9 48,23 copii 61,9 88,5 74,8 60,9 55,2 67,1

4 și mai mulți copii 76,6 89,1 84,1 64,5 66,4 72,0


Tabelul 6

Rata sărăciei în funcţie de genul capilor gospodăriilor casnice (în unităţi procentuale)

2004 2005 2006 2007 2008 T1-T3 2009

Bărbați 48,5 73,2 49,7 35,8 35,8 39,5Femei 47,6 67,9 46,1 33,9 31,1 33,3

62

S u r s a: Moldova – actualizarea asupra saracie

Anexa nr. 5

Tabelul 1

Evaluarea coeziunii sociale a grupurilor vulnerabile în raport cu accesul lor la drepturi

Grupurile Vulnerabile

Patru dimensiuni ale bunăstării populaţiei

Egalitatea în realizarea drepturilor/ interzicerea discriminării

Demnitatea/ aprecierea

Autonomia/ dezvoltarea personală

Participarea/ obligaţiile

Copii Accesul la educaţie, la locuinţă, la ocrotirea sănătăţii

Drepturile copilului

Dezvoltarea personală a copiilor

Participarea la viaţa civică. Legătura dintre şcoală şi societate

Persoane vârstnice

Accesul la serviciile sociale.Nivel decent al veniturilor

Recunoaşterea rolului persoanelor vârstnice

Posibilitatea de a trăi de sine stătător. Lipsa izolării

Participarea la viaţa asociaţiilor şi viaţa comunităţii şi activităţi de grup/ socializare

Persoane cu dezabilități

Adaptarea serviciilor. Accesul la ocupare

Statutul de persoană cu dezabilități

Accesul la pregătire profesională, posibilitatea de a obţine calificări

Participarea în organizaţiile de profil şi la viaţa publică

63

Femei Accesul la necesităţi specifice: egalitate în atitudini şi trata-ment fată de femei

Demnitate şi apreciere la serviciu şi în viață civică

Egalitatea şanselor Participarea în organizaţiile de femei şi participarea în viaţa publică

Familiilelucrătoriloremigranți

Accesul la instituţii publice

Integrarea în societate

Soluţionareaproblemelorprivinddestrămareafamiliilor

Participarea în viaţa publică

S u r s a: Abordări ale excluziunii sociale în Republica Moldova

Anexa nr. 6

GHID INTERVIU NR. 1

1. CARE ESTE SITUAŢIA REALĂ A POPULAŢIEI DIN R. MOLDOVA

Situaţia actuală în R. Moldova ca şi în alte state este destul de încordată, oamenii sunt cu mult mai

dezamăgiţi şi pesimişti, deoarece problemele actuale şi instabilitatea economico –politică îi face pe

oameni ca să fie derutaţi atât psihic cât şi moral.

2. CARE PĂTURI SOCIALE SUNT ÎN PRAGUL SĂRĂCIEI

Astăzi există „două tabere” în R. Moldova, una foarte bogată altă săracă ca prin sec. XIX-lea în

occident, dar atât pătura săracă cât şi cea foarte bogată sunt foarte precauţi la ziua de mâine din cauza

instabilităţii atât la noi cât şi peste hotarele ţării.

3. CARE SUNT MOTIVELE SĂRĂCIEI ÎN R. MOLDOVA

Deci sunt foarte mulţi factori care totuşi prevalează asupra situaţiei reale, un factor primordial este

problema educaţiei şi psihologică. Oamenii astăzi nu pun accent pe valorile culturale şi asta este un

factor care duce la sărăcirea culturală a unei generaţii şi a viitorului nostru, goana după bani şi

nemotivarea de investire la fel este un motiv care îi face pe oameni să fie săraci cu duhul şi psihic, chiar

daca ar avea milioane, nepregătirea pentru a gândi altfel pe oameni, duce şi la ceea ce vedem.

4. CUM ESTE ABORDATĂ TEMA SĂRĂCIEI ÎN MASS MEDIA

64

Astăzi mass media tratează sărăcia ca o problemă, dar ca orişice problemă trebuie să posede şi căi de

soluţionare, care din păcate nu este tratată, cuiva îi convine să abordeze această temă într-o nuanţă mai

roşie.

5. ENUMERAŢI PROBLEMELE CARE ÎI AFECTEAZĂ PE OAMENI

Problemele primordiale care îi afectează pe oameni este şomajul, locuinţa, şi viitorul copiilor.

6. CE SOLUŢII PROPUNEŢI PENTRU ACEST FENOMEN

Eu aşi propune ca mai întâi să ne uitam la esenţa apariției acestui fenomen şi mai întâi să educăm o

generaţie care să fie bogată moral şi să fie mai pregătită pentru o viaţă reală şi de a promova totuşi

cultura şi ştiinţa, că doar asta ne va salva şi ne va promova în tot ce vom face în viitor

S u r s a: Primăria raionului Ialoveni

GHID INTERVIU NR. 2


Situaţia actuală în R. Moldova eu aşi caracteriza ca o perioadă de trecere de la o mentalitate la alta, o

perioadă de trecere de la un mod de viaţă la altul, doar că mi se pare că prea mult durează şi deja

perturbează masele şi mentalitatea oamenilor.


În pragul sărăciei suntem toţi, doar depinde unde suntem mai săraci.


65

Motivaţia oamenilor de astăzi este că se consideră săraci fiindcă le este frică să recunoască

adevărul, doar sărac se consideră omul care se subestimează, deci această problemă le convine şi

conducere-i statului să abordeze ca ceva primordial, fiindcă este mult mai uşor să spui că eşti sărac şi să

cerşeşti, decât să promovezi o politică pentru ieşirea din impas.


Presa de astăzi se împarte în trei categorii, cei care tratează enorm tema doar ca un fapt, altă

categorie dă soluţii cum să fie soluţionată prin comunicate scrise şi interviuri cu oameni care deja au

ieşit din acest impas şi a treia categorie nu abordează această temă.




Soluţia este în noi înşine să ne întrebăm ce putem face şi ce dorim să facem pentru a ne promova

interesul şi a ne realiza visurile.


GHID INTERVIU NR. 3


Cred că problema dată este trată şi este evidentă odată cu ieşirea în stradă sau vizionarea ştirilor.


În pragul sărăciei este populaţia care au un minim de existenţă şi la care le convine să se

mulţumească cu ceea ce au.


Motivele sărăciei sunt ne prognozarea viitorului şi investirea incorectă a banilor.


66

Mass media ca şi alte canale de informare tratează tema variat şi foarte superficial anumite probleme

ale acestui fenomen.




Propun ca între timp să gândim şi să acţionăm cum să ieşim din ea, cred ca deja îi destul să ne

umilim, că oricum nu soluţionăm această problemă cât doar deja trezim un dezgust şi o milă la

organizaţiile internaţionale şi păcat că sub aşa mască ne face ca să fim umiliţi toţi în faţă occidentului,

eu cred ca îi timpul să ne deşteptăm deja şi să scoatem masca de pe faţă, că noi putem multe doar una e

să avem o conducere care să mai gândească şi deja să înceapă a pune interesul naţional pe primul plan.


ABREVIERI:

B.N.S. – Biroul Naţional de Statistică;

C.N.A.S. – Casa Naţională de Asigurări Sociale;

C.S.I. – Comunitatea Statelor Independente;

G.C. – gospodărie casnică;

M.E. – Ministerul Economiei;

M.ED. – Ministerul Educaţiei;

M.M.P.S.F. – Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei;

O.D.M. – Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului;

O.N.U. – Organizaţia Naţiunilor Unite;

O.C.D.E. – Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică;

P.N.U.D. – Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare;

S.C.E.R.S. – Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei;

U.M.S.P. – Unitatea de Monitorizare a Sărăciei şi Politici.

67

TEZA DIMINUAREA SARACIEI

Documents

Transcript of TEZA DIMINUAREA SARACIEI