Testul Pedagogic

Neacşu-Stănescu Gabriela - Anul III - PÎPP - Alexandria

TESTUL - METODA DE CERCETAREŞI CUNOAŞTERE A COPILULUI

Literatura care tratează probleme de metodologie a cercetării în ştiinţele socio-umane abundă în definiţii ale testului (în engleza proba, examinare, încercare), de la definiţii de dicţionar până la definiţii asociate unor nume mari ale psihologiei (L. Cronbach sau A. Anastasi). În lucrările de metodologie a cercetării educaţionale testul este definit ca „o proba de evaluare a unei persoane în raport cu o serie de criterii, cu scopul de a obţine informaţii despre raportul dintre acea persoana şi aria de referinţa”(Karmel si Karmel, 1978, p.5) sau ca „instrument care presupune rezolvarea unui set de întrebări/sarcini standard, aceleaşi pentru fiecare subiect. Răspunsurile la întrebări se traduc în expresii/valori numerice, suma lor reprezentând o forma de caracterizarea a subiectului în ceea ce priveşte anumite procese si abilităţi” (McMillan, 1992, p.114).

Daca aceste definiţii ne pot lamuri cu privire la accepţiunea testului în spaţiul educaţional, nu putem afirma ca maniera de clasificare a acestora este la fel de clara. În mod evident, testul pedagogic s-a dezvoltat în strânsa legătură cu testul psihologic, iar toate criteriile de clasificare, precum si exigenţele de elaborare sunt aceleaşi ca în cazul acestuia. Practic, în cercetarea educaţională se utilizează atât teste psihologice, cât si teste pedagogice, iar acestea din urma trebuie sa răspundă aceloraşi exigenţe de construcţie si de elaborare ca şi cele dintâi. Cele doua categorii de teste diferă doar în ceea ce priveşte obiectul evaluării: în timp ce testele psihologice vizează procese cognitive, trăsături de personalitate etc., testele pedagogice (de randament si de cunoştinţe) vizează cunoştinţe sau achiziţii şcolare.

Testele pedagogice, ca şi cele psihologice pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii (McMillan, 1992; Radu, 2000; Moise, 2003; Gall, Gall, si Borg, 2007):

În funcţie de modalitatea de interpretare a rezultatelor distingem testele normative de testele criteriale. Testele normative implica compararea rezultatelor unui subiect cu rezultatele grupului de referinţă. Ele permit realizarea unui „clasament” al subiecţilor, fiind valorizata posibilitatea de comparare interindividuala. Testele criteriale presupun raportarea rezultatelor unui subiect la un nivel prestabilit al performanţei în domeniul de interes. Scorurile obţinute de un subiect sunt interpretate în raport cu un criteriu, nu în contextul rezultatelor grupului de referinţa. Distribuţia scorurilor la testele criteriale este asimetrica, rezultatele concentrându-se la polul negativ.

În funcţie de rigurozitatea procedurilor de administrare si de calculare a scorurilor, testele pot fi standardizate si nestandardizate. Testele standardizate au o procedura de administrare riguroasa: sunt stabilite cu precizie limitele de timp pentru rezolvarea fiecărui item, materialele care trebuie utilizate (inclusiv ordinea itemilor şi forma de prezentare). Ele sunt elaborate de specialişti şi sunt însoţite de manuale de utilizare care specifica condiţiile de administrare, modalităţile de calculare a scorurilor, precum si detalii privind fidelitatea si validitatea instrumentului. Avantajul testelor standardizate consta în aria larga de aplicabilitate, de unde decurge însa si cea mai evidenta limita: ele nu pot fi utilizate în cercetări foarte focalizate, deoarece se refera la cunoştinţe sau achiziţii generale. Testele nestandardizate, cunoscute si ca teste elaborate de profesor (teacher-made tests), sunt aplicabile doar unei situaţii particulare sau unui anumit grup de subiecţi şi nu permit comparaţii cu alte grupuri.

În funcţie de natura caracteristicilor măsurate, testele pot fi de aptitudini sau abilităţi şi de achiziţii. Testele de aptitudini sau abilitaţi pot servi în predicţia unor performanţe şcolare/academice viitoare, în timp ce testele de achiziţii surprind nivelul cunoştinţelor în momentul măsurării;

În funcţie de scopul aplicării lor si a volumului conţinuturilor vizate, testele pot fi formative şi sumative: primele contribuie la determinarea nivelului si deficitului elevului şi la orientarea sa în procesul învăţării, în timp ce ultimele sunt aplicate pe


secvenţe mari(capitole, semestre, ani şcolari, cicluri de învăţământ) şi au ca scop notarea şi clasificarea elevilor(Stoica s.a., 2001);

După modul de prezentare a răspunsului se disting teste obiective si teste subiective (eseu). Testele obiective solicita răspunsuri stricte, iar testele subiective implica răspunsuri formulate diferit de către fiecare subiect (Stoica s.a., 2001);

În funcţie de momentul în care sunt aplicate (Radu, 2000) testele pot fi iniţiale (administrate înainte ca orice intervenţie educaţionala sa fi avut loc), de progres (administrate în timpul desfăşurării intervenţiei educaţionale) şi finale(administrate după încheierea intervenţiei educaţionale).

Obiectivitatea unui test pedagogic se refera la caracterul explicit si la claritatea itemilor, care trebuie sa permită obţinerea de scoruri comparabile în cazul unor evaluatori competenţi.

Aplicabilitatea se refera la adecvarea itemilor la conţinuturile vizate, la volumul de timp si resurse materiale necesare aplicării, la claritatea modalitaţii de calculare a scorurilor.

Fidelitatea si validitatea sunt adesea folosite în mod eronat ca sinonime, însa cele două concepte au accepţiuni diferite – în timp ce fidelitatea se refera la consistenţa sau stabilitatea unui test, validitatea indica măsura în care un test surprinde ceea ce si-a propus sa investigheze. Un instrument de cercetare poate avea o fidelitate ridicata, fără a fi valid, însă un test valid are cu siguranţă o fidelitate ridicata.

Avantajele şi limitele testului în general, şi a celui pedagogic, în special, au fost îndelung dezbătute: în timp ce unii au subliniat faptul ca ele constituie mijloace eficiente de cunoaştere a performanţelor subiecţilor, de selecţie a acestora(atunci când acesta este scopul aplicării lor) şi poate contribui la luarea deciziei de tratare diferenţiată, alţii au invocat lipsa de rigoare în elaborarea si administrarea unora dintre teste. Testele normative au fost adesea criticate pentru raportarea la rezultatele unui grup de referinţă, care nu întotdeauna este potrivită(vezi situaţia persoanelor din minorităţi etnice, care vorbesc alta limba decât cea în care este administrat testul).

Testele standardizate care includ prea multe răspunsuri închise au fost criticate pentru faptul că evaluează mai degrabă capacitatea de memorare a subiecţilor, în timp ce testele cu itemi de tip eseu sunt considerate prea subiective. Valoarea testelor depinde în mare măsură de competenţa celor care le elaborează şi de pregătirea celor care le aplica şi calculează scorurile, de unde şi nevoia de pregătire riguroasa a acestora. Este incontestabilă contribuţia testelor nu doar în reglarea activităţii educaţionale(elaborarea programelor de recuperare sau accelerare), ci şi în realizarea unor cercetări educaţionale credibile. În ciuda acestui fapt, testul trebuie utilizat cu precauţie, în condiţiile respectării tuturor etapelor şi condiţiilor de elaborare, de administrare si de calculare a scorurilor.

În contextul general al dezvoltării sistemului şcolar românesc, învăţământul preşcolar se dezvoltă şi se perfecţionează în unitate organizată. În grădiniţă, copilul îşi însuşeşte un volum de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, însă nu sunt suficiente pentru a asigura pregătirea omului de mai târziu.

Complexitatea vieţii sociale moderne prezintă mereu aspecte noi, variate. Pentru a face faţă la cerinţele societăţii noastre, omul trebuie să posede un volum de cunoştinţe, dar şi capacitatea de a gândi corect şi creativ. Tineretul trebuie pregătit temeinic pentru a face fata cerinţelor. La vârsta copilăriei se pot imprima bine anumite probleme. În acest sens, un rol important îl are educabilitatea, ”posibilitatea sistemului nervos de a forma reflexe condiţionate”. Pentru a-l educa pe copil, trebuie în primul rând să-l cunoaştem din toate punctele de vedere(fizic,psihic). În acest sens, educatorul este acela care are un mare rol în educarea copiilor, care observa copilul îndeaproape, care contribuie la dezvoltarea unor trăsături morale, intelectuale şi estetice ale copiilor, la îndreptarea unor trăsături negative sau pentru formarea lor corecta, pentru că aşa cum sublinia Comenius ”pomul care a crescut strâmb, greu se mai poate îndrepta”.


În cadrul procesului instructiv-educativ se urmăreşte dezvoltarea senzaţiilor, percepţiilor, reprezentărilor, memoriei şi a celorlalte procese psihice. Pentru dezvoltarea proceselor psihice, trebuie să-i cunoaştem pe copii, iar pentru a-i cunoaşte trebuie sa aplicam diferite metode de cercetare psihologică, în vederea realizării sarcinilor impuse în munca lor curentă. Educatoarea este aceea care trebuie să folosească diferite metode de cercetare în cunoaşterea copilului. Una din aceste metode de cercetare este metoda testelor.

Testele sunt probe de măsurare a nivelului de dezvoltare a unui proces psihic sau al personalităţii. Măsoară gradul de inteligenţă. Aceste probe scurte denumite teste sunt de fapt rafinarea sistematică a observaţiei,a evaluării şi a experimentului. Sunt instrumente practice ce răspund unor cerinţe particulare şi imediate.

Practica pedagogică desfăşurată în grădiniţa de copii ne ajută să aplicăm aceste teste şi să interpretăm concluziile. Prima treaptă de cunoaştere este strâns legată de aplicarea testelor legate de procese psihice ca senzaţiile şi percepţiile. Testele sunt aplicate la preşcolari, în principal celor din grupa mică şi grupa mare.

Senzaţiile sunt procese psihice elementare care reflecta o însuşire a unui obiect sau a unui fenomen in mod direct; sunt primele care se dezvoltă; copilul are capacitatea încă de la naştere de a-şi forma senzaţii, apoi percepţii.

Percepţiile sunt procese psihice care constau în reflectarea obiectelor şi fenomenelor ca atare atunci când acţionează asupra analizatorilor noştri. Nu putem avea niciodată percepţii decât pe baza senzaţiilor. Ca să se producă percepţia este necesar ca la nivelul scoarţei cerebrale să se realizeze analiza si sinteza.

Analiza constă în desfacerea obiectului în părţile componente pe plan fizic si mintal.Sinteza constă în refacerea obiectului din părţile componente şi se realizează pe plan

fizic şi mintal.Perfecţionarea percepţiilor şi senzaţiilor se realizează prin introducerea copiilor în

activităţi organizate, activităţi obligatorii(jocuri didactice), activităţi la libera alegere. Perfecţionarea percepţiilor este legată şi de apariţia celui de-al doilea sistem de semnalizare care permite fixarea însuşirilor.

Copilul poate face comparaţie între diferite însuşiri ale unui obiect, precum şi între două sau mai multe obiecte. In acest proces de comparaţie predomină deosebirile şi mai puţin asemănările. Copilul remarcă însuşirile mai pronunţate: forma, mărimea, culoarea, dar volumul mai puţin. La această vârstă, percepţiile copilului ajung să treacă de la un stadiu neorganizat la un stadiu de observare a obiectelor şi fenomenelor.

Primul test a fost aplicat la 2 grupe: grupa de 3-4 ani si grupa de 4-5 ani.Testul 1.: Raport formă-culoare în percepţia copilului.Materialul didactic folosit: obiecte de forme diferite(cuburi, jetoane rotunde,

triunghiulare, pătrate, beţe colorate în albastru şi roşu).Pentru aplicarea testului se cere copiilor(individual sau în grup) să claseze obiectele. Se urmăreşte dacă copiii până la 4-5 ani domină culoarea(dacă se face clasamentul după culoare sau se ţine seama de forma) sau treptat, cu vârsta, interesul pentru culoare scade şi îi ia locul forma.

Pentru aplicarea testului au fost date copiilor obiecte de forme si culori diferite. Copiii din grupa mare clasează obiectele după formă şi culoare, iar copiii din grupa mica clasează obiectele numai după culoare. De aici reiese că sensibilitatea senzaţiilor şi a percepţiilor este mai bine dezvoltata la copiii de grupa mare decât la copiii de grupa mica(3-4 ani). În general, copiii denumesc obiectele, cunosc forma obiectelor şi ştiu culoarea obiectelor.

Concluzii. Proba s-a realizat pe doua grupe: 3-4 ani şi 4-5 ani. Copiii de la grupa de 4-5 ani, clasează obiectele după forma şi culoare: deci sensibilitatea senzaţiilor şi percepţiilor este mai bine dezvoltată la grupa de 4-5 ani decât la grupa de 3-4 ani, care clasează obiectele numai după culoare. Testarea a fost aplicata şi individual la un copil de 2 ani şi 5 luni si am observat că acesta clasează obiectele după culoare, dar un copil de 4 ani clasează obiectele


după forma şi culoare, ceea ce arată că acest copil cunoaşte foarte bine forma şi culoarea obiectelor.

În general, copiii cunosc culoarea şi forma obiectelor şi ştiu sa le denumească corect.

Testul 2.: Măsurarea timpului mediu de reacţie motrică la diferite vârsteMaterial didactic: un ceas cu secundar sau un cronometru.Pentru desfăşurarea probei, se aleg 10 copii de aceeaşi vârstă şi împreună cu

educatorul se ţin de mână formând un cerc. Se spune copiilor: ”Atunci când veţi simţi că vecinul din stânga va strânge mână stângă, veţi strânge mână colegului din dreapta”. Semnalul este dat de educator copilului din dreapta sa. Educatorul declanşează cronometrul sau un ceas care sună, în clipa în care a strâns mâna copilului din dreapta sa şi continuă să ţină mâna copilului din stânga până va simţi că mâna sa stânga este strânsă, în acest moment opreşte cronometrul. Experimentul se repeta de două ori. Numărul de secunde obţinut în cele 2 serii se împarte la 20 pentru a avea timpul mediu de reacţie.

La final, se compară timpul obţinut de fiecare grupă de vârstă şi se degajă semnificaţia rezultatelor sub aspect evolutiv.

Concluzii. Proba a fost aplicată la grupa mica. Grupa a fost împărţită şi s-au ales 10 copii mai buni de aceeaşi vârstă. S-au dat explicaţiile necesare şi copiii au înţeles ceea ce au de făcut. S-a aplicat proba de 2 ori. Prima dată s-a obţinut timpul de 19”. Timpul mediu de reacţie motrica pentru fiecare copil fiind de 1,09”. La a doua probă s-a obţinut timpul de 15”. Timpul mediu de reacţie motrica pentru fiecare copil a fost de 1,05”. S-a observat că nu la toţi copiii este dezvoltată senzaţia tactilă. Însă, în general, rezultatul obţinut este bun şi aceasta se datorează dezvoltării memoriei, gândirii, atenţiei.

Testul 3.: Determinarea orientării în spaţiuÎn perioada preşcolară se realizează progrese importante pe linia experienţei logicii

relaţiilor spaţiale, mărimea, forma, culoarea rămân constante.Pentru desfăşurarea probei se cere copilului: să-şi arate mâna dreaptă, mâna stângă, piciorul drept, piciorul stâng; să arate mâna dreaptă şi stângă, piciorul drept şi stâng al educatorului. Pentru început, pe masa, se pun aliniate în faţa copilului: o monedă şi un creion. Este întrebat care dintre obiecte este la stânga şi care la dreapta corpului său. Copilul stă în faţa educatorului, care are în mâna dreaptă o monedă şi în stânga un şi i se pun aceleaşi întrebări menţionate mai sus. Apoi, pe masă se pun aliniate: un creion la stânga, o cheie la mijloc, o monedă la dreapta şi i se cere copilului să spună cum este aşezat creionul faţă de cheie, faţă de monedă, cheia faţă de monedă, moneda faţă de cheie şi creion. O varianta puţin mai dificilă pentru cei mici este aceea de a arăta obiectele doar un timp foarte scurt, după care să spună cum sunt plasate.

Concluzii. Testul s-a desfăşurat la un grup restrâns de copii cu vârsta de 5 ani. Aceştia au fost atenţi la explicaţii şi au trecut testul orientării în spaţiu, dar având mici scăpări la varianta mai dificilă, aceea cu acoperirea obiectelor. În urma testului, a rezultat că reprezentările despre corpul uman sunt formate, la fel ca memoria şi percepţia.

Calificativul pentru grupa este “foarte bine”.

Testul 4.: Determinarea capacităţii de a-şi reprezenta propriul corpPercepţia stă în strânsă legătura cu reprezentarea. Reprezentarea este reflectarea în

formă de imagini concrete a obiectelor şi fenomenelor percepute anterior. Nu tot ce se percepe însa poate deveni reprezentare, ci numai acelea realizate în condiţiile unei anumite intensităţi a proceselor nervoase. Etapele prin care se realizează percepţia sunt: sinteza globală, discriminarea şi sinteza superioara. Sinteza superioară nu apare la toţi copiii,de aceea educatorul trebuie sa-i activeze pe copii cu material concret în jocurile efectuate cu ei.

Testul a fost aplicat la grupa mica,la test participa 20 de copii.Material didactic necesar: creion şi hârtie.


Se cere copiilor să deseneze o fetiţă şi un băiat şi să facă asta cât mai frumos.În urma aplicării testului se costată următoarele:

7 copii nu au realizat nimic la aceasta proba; 10 de copii au desenat numai capul şi picioarele ; 3 copii au desenat bine.

Concluzii. Testul a fost aplicat la grupa mică. 7 dintre copii nu au realizat mai nimic, de unde rezultă că percepţia spaţială este foarte slab dezvoltată şi aceşti copii nu-şi pot reprezenta propriul corp, 10 au reuşit să deseneze un singur copil care reprezenta atât fata cât şi băiatul, căruia ia raportat numai cap şi picioare, deci, acestor li s-a format o reprezentare mai mult a genului masculin, iar 3 copii au desenat atât capul, gâtul, corpul, picioarele şi la cap au adăugat ochii şi părul. În concluzie, la aceşti copii este dezvoltată imaginaţia creatoare, ştiu să-şi reprezinte propriul corp. Aşa cum am arătat mai sus, există o mare legătură între percepţie şi reprezentare. 10 de copii au desenat un singur copil care reprezenta şi fata şi băiatul(deci la el şi fata şi băiatul sunt la fel) căruia ia raportat numai cap şi picioare; acestor copii li s-a format o reprezentare mai mult a genului masculin; 3 copii au desenat atât capul, gâtul, corpul, picioarele, la cap au adăugat şi ochii şi părul. La aceşti copii este dezvoltată imaginaţia creatoare, ştiu să reprezinte propriul corp.

Testul 5.: Determinarea raportului percepţie-reprezentareMaterial didactic: o farfurie, o lingura, o cheie, o cană, o prismă, un con, un paralelipiped, o piramida, un cub.

Testul a fost aplicat la grupa de 3-4 ani.Desfăşurare: un copil este legat la ochi. Educatorul oferă copilului săculeţul cu obiecte

şi acesta are sarcina să le scoată şi să le denumească. Se aşează toate figurile geometrice pe masă. Copilul este legat la ochi şi i se da sa pipăie cubul, apoi este dezlegat şi i se cere să recunoască în grupul de pe masa, figura pe care a pipăit-o. Se procedează la fel cu prisma şi conul. Copilul este lăsat să privească figurile geometrice pe rând: cubul, prisma, conul. Sarcina sa este ca după fiecare percepere vizuală să recunoască prin pipăit obiectul dintre cele 5 forme de pe masa(va fi legat la ochi). Se hotărăşte reuşita sau nereuşita.

I se cere copilului sa recunoască aceste obiecte pe rând prin pipăire, atunci când se află în săculeţ, cu ochii închişi şi recunoaşterea piesei pipăite şi prin recunoaşterea figurilor geometrice. După ce s-a aplicat testul, s-a constatat că perceperea formei obiectului s-a efectuat pe baza senzaţiilor tactile si vizuale. Ceea ce permite copilului ca la simpla atingere a obiectului să realizeze reactualizarea imaginilor obiectelor percepute anterior. S-a observat în mod deosebit că, copiii percep bine mărimea obiectului. Copiii au reuşit să deosebească o farfurie mare de una mica, o cana mare de una mică. Perceperea obiectelor s-a făcut conform cerinţelor pedagogice, au participat mai mulţi analizatori. Perceperea a fost realizata pe baza contactului direct cu obiectele, pe baza intuiţiei.

Se urmăreşte pe grupe de vârste: evoluţia activităţii perceptive; trecerea de la percepţie la reprezentarea intuitivă; concluzia că motricitatea intervine în construirea spaţiului perceptiv însuşi şi este componenta necesară elaborării imaginii reprezentative şi spaţiului intuitiv.

Testul 6: MemoriaMaterial didactic: planşe cu poveşti, fişe evaluarePovestire: Amalia şi Cristi sunt colegi de banca. Lor le place foarte mult să deseneze şi

să modeleze din plastilina. Educatorul le-a spus că dacă vor să înveţe bine desenul şi modelajul, ar fi bine să se înscrie la cămin. Ei au discutat cu părinţii lor, care s-au bucurat şi au fost de acord cu înscrierea la cursul de desen şi modelaj. După câtva timp, la acest cămin s-a ţinut un concurs. Amalia a desenat pentru concurs un peisaj foarte frumos pe care l-a văzut la Marea Neagră. Peisajul reprezenta o barcă de culoare verde cu pânză de culoare alba care plutea pe mare. Pe cer zburau pescăruşi.


Povestirea se citeşte la prima ora de curs, in clasă, de către educator. Nu trebuie să se atragă atenţia ca a doua zi vor fi întrebaţi de povestire. A doua zi, la prima ora, se dă fiecărui elev o foaie pe care este scris următorul program cu lacune pe care copiii au sarcina să-l completeze.

Întrebările care au fost puse:1. Amalia si Cristi s-au dus la…2. Amalia si Cristi sunt…3. După câtva timp la acest cămin, s-a ţinut un…4. Amalia a desenat pentru concurs un…foarte frumos, pe care l-a văzut la….5. Peisajul reprezintă o…de culoare…cu pânze de culoare…care plutea pe…6. Pe cer zburau…

Se notează pentru fiecare elev numărul de cuvinte memorate. Se încadrează rezultatele într-un total statistic pentru a stabili diferenţele individuale pe cele doua grupe de vârstă. Testul s-a aplicat in bune condiţii. Testul a fost aplicat la doi copii. Li s-a cerut copiilor să repete propoziţiile formate din 6,10,12,16,20 silabe.

În urma aplicării testului s-a constatat următoarele: în primul rând s-a observat că particularităţile memoriei(plasticitatea, durata scurta a păstrării etc.) domină la copiii de aceasta vârstă. Copiii au gândit repede, precişi in reproducerea propoziţiilor formulate de educator. Cei doi copii care au fost testaţi au reprodus cu uşurinţă, fără să mai fie nevoie de repetarea propoziţiilor. În reproducerea propoziţiilor cu 20 silabe au întâmpinat greutăţi. Astfel, în urma aplicării testelor, s-a constatat că percepţia, senzaţia, reprezentările şi memoria sunt suficient de dezvoltate pentru pregătirea copilului pentru şcoală.

Concluzii. Testul a fost aplicat la grupa mare la un număr de 5 copii: Militaru Felix, Jercan Tania, Onea Samuel, Sârbu Hermina, Aron Rupert.

În urma testării, s-au observat următoarele:- la prima întrebare, Felix,Tania şi Hermina au răspuns corect, iar Rupert si Samuel au

înlocuit cuvântul “cămin” cu cuvântul “şcoală”.- la a doua întrebare, Rupert şi Tania au răspuns corect, iar Samuel şi Felix au înlocuit

cuvântul “colegi” cu cuvintele: şcolari, elevi.- la întrebarea a treia, cei patru au răspuns corect, iar Felix a înlocuit cuvântul “concurs”

cu cuvântul “spectacol”.- la întrebarea a patra, Rupert a răspuns corect, iar ceilalţi au înlocuit “peisaj” cu

“tablou”. - la întrebarea a cincea şi a şasea au răspuns, toţi, corect.

Nr.crt.

Nume şi prenume

Numărul întrebărilor1 2 3 4 5 6

1. Militaru Felix + - - - + +2. Jercan Tania + + + - + +3. Onea Samuel - - + - + +4. Sârbu Hermina + - + - + +5. Aron Rupert - + + + + +

Testul Pedagogic

Documents

Transcript of Testul Pedagogic