1. Teoria generală a dreptului este o ştiinţă: de caracter teoretic general.2. Într-un sistem normativ juridic, totalitatea normelor de drept în vigoare reprezintă: drept pozitiv3. Libertatea individuală există: doar în prezenţa normelor juridice4. Între istoricitatea dreptului şi esenţa sa există un raport de: complementaritate5. Raţionalismul juridic reduce esenţa dreptului la: conţinutul dreptului6. Dacă o trăsătură esenţială a normei juridice este generalitatea ei, atunci mai putem admite că există şi norme speciale şi de excepţie? DA7. Anexele unui act normativ au caracter obligatoriu? DA8. Interpretarea normei juridice se prezintă ca: interpretare a textului normativ9. Interpretarea cauzală este interpretare: oficială10. Este necesară folosirea analogiei în interpretarea juridică? Numai atunci când legea nu este clară sau tace.11. Ca sferă de cuprindere, raportul juridic este: este o parte intrinsecă a sistemului juridic.12. Ce relaţie de cuprindere există între subiectul colectiv de drept şi persoana juridică? - Subiectul colectiv include şi categoria persoanei juridice.13. Există legătură între forma de exprimare a dreptului şi puterea normativă a unui izvor de drept? DA14. Ordonanţa de urgenţă este dată de: Guvern15. Actele normative subordonate legii sunt la fel de obligatorii ca legea? DA16. Ce relaţie există între instituţia juridică şi ramura de drept? Aparţine predilect unei ramuri, dar se poate regăsi şi în altele17. Codificarea creează drept? Creează noi reguli juridice.18. În raport cu legea, legalitatea reprezintă: măsura respectării legii19. Pentru raportul juridic de constrângere, sancţiunea juridică reprezintă: obiectul său20. Capacitatea de a răspunde juridic este: capacitatea subiectului de a suporta constrângerea juridică.1. Drepturile organelor de stat faţă de celelalte subiecte de drept constituie: obligaţii ale acestora faţă de stat ;2. După conţinutul lor distingem: drept patrimonial şi drept nepatrimonial3. Reglementările trebuie: adoptate cu respectarea competenţei organului emitent;4. Faptul că legea reglementează doar pentru viitor este expresia principiului: neretroactivităţii5. Drepturile patrimoniale se împart în: drept real şi drept de creanţă6. Justiţia reprezintă: starea ideală a societăţii realizabilă prin asigurarea pentru fiecare individ în parte şi pentru toţi împreună a satisfacerii drepturilor şi intereselor lor legitime;7. Element constitutiv al calităţii de persoană juridică este: o organizare proprie8. După criteriul subiectelor care realizează interpretarea normelor juridice, sedisting: - interpretarea oficială şi interpretarea neoficială;9. Principiile dreptului se clasifică în: principii fundamentale şi principii specifice fiecărei ramură de drept; 10. Dreptul se împarte în: drept public şi drept privat; 11. Principalul izvor de drept este: Constituţia 12. În cadrul raportului juridic, drepturile si obligaţiile sunt: corelative13. Comparaţia este o operaţie ce urmăreşte: - constatarea unor elemente identice sau divergente între două sau mai multe fenomene;14. Normele juridice ale unui stat acţionează: asupra cetăţenilor statului, străinilor şi apatrizilor;15. Noţiunea de responsabilitate reprezintă: asumarea, de către individ, a răspunderii pentru consecinţele faptelor sale;16. Dreptul îşi întemeiază eficacitatea şi existenţa pe: aparatul de stat; 17. Norma juridică acţionează, în principiu, asupra: teritoriului statului care a adoptat-o.18. Una dintre trăsăturile esenţiale ale dreptului subiectiv este: - subiectul activ poate pretinde o conduită sau poate avea el însuşi o conduită în legăturăcu dreptul său19. Dreptul exercită un rol important în conducerea societăţii prin intermediul: actului normativ juridic;20. Interpretarea este restrictivă atunci când sfera cazurilor la care se referă norma juridică: - este mai restrânsă decât rezultă din formularea ei21. Principiul libertăţii şi egalităţii se află în strânsă legătură cu: principiul responsabilităţii.22. În sens juridic, libertatea reprezintă: posibilitatea unei persoane de a acţiona după propria dorinţă, respectând legile;23. Principiile dreptului constituie: fundamentul sistemului juridic; 24. Dispoziţiile generale cuprind: obiectul, scopul, sfera relaţiilor sociale reglementate de actul normativ 25. Excepţiile de la principiul neultraactivităţii sunt: normele juridice temporare; 26. Justiţia reprezintă: starea ideală a societăţii realizabilă prin asigurarea pentru fiecare individ în parte şi pentru toţi împreună a satisfacerii drepturilor şi intereselor lor legitime;27. Norma juridică este activă: din momentul intrării în vigoare;28. După conţinutul lor distingem: drept patrimonial şi drept nepatrimonial 29. Drepturile organelor de stat faţă de celelalte subiecte de drept constituie: obligaţii ale acestora faţă de stat 30. Este principiu general al dreptului: a) principiul libertăţii şi egalităţii; b) principiul responsabilităţii;c) principiul echităţii şi justiţiei;31. Toate reglementările trebuie să fie: conforme cu Constituţia;32. Dreptul privat are ca obiect de reglementare: interesul privat;33. Actul normativ: conţine norme juridice; 34. Abrogarea este: încetarea acţiunii normei juridice ca urmare a intrării în vigoare a unei norme juridicenoi.35. Contractul normativ: este izvor de drept; 

36. În strânsă legătură cu ştiinţele juridice se află un grup de discipline: ajutătoare.37. Drepturile patrimoniale se împart în: drept real şi drept de creanţă 38. Principiul libertăţii şi egalităţii se află în strânsă legătură cu: principiul responsabilităţii.39. Metode ale interpretării normelor juridice sunt: - a) metoda gramaticală; b) metoda sistematică şi metoda logică; c) metoda teleologică;.40. Locul central în sistemul actelor normative îl ocupă: Legea41. Funcţia normativă este indisolubil legată de: caracterul normativ al dreptului; 42. Contravenţia, comparativ cu infracţiunea, prezintă un grad de pericol social: mai mic 43. Sistemul dreptului reprezintă: structura internă a dreptului dintr-un stat;44. Părţile constitutive ale actului normativ sunt: - titlul, preambulul şi formula introductivă, dispoziţii, dispoziţii de conţinut şi dispoziţiifinale 45. Excepţiile de la principiul intrării în vigoare a normelor juridice este: când se prevede expres în conţinutul normei juridice; 46. O categorie de contracte normative: nu priveşte nemijlocit drepturile şi obligaţiile unor subiecte determinate;47. Analogia este un procedeu: al interpretării constructive; 48. Interpretarea neoficială reprezintă: opiniile avocaţilor.49. Dreptul poate fi cercetat din mai multe perspective: teoretică globală, istorică şi structurală.50. Titlul actului normativ este: modul de încadrare al acestuia în ramuri 51. Organele de stat îndeplinesc funcţia: - de asigurare a constrângerii statale, restabilirea ordinii de drept încălcate şi recuperarea prejudiciilor  52. Principiile dreptului sunt orientate de către: relaţiile sociale; 53. Criteriul dominant al statului contemporan este: teritoriul 54. Sistemul ştiinţelor se caracterizează printr-o structură : trihotomică 55. După gradul de certitudine conferit titularilor distingem: drepturi certe şi drepturi incerte 56. Potrivit raţionamentului „ a pari”: în situaţii identice există soluţii identice;57. Părţile constitutive ale actului normativ sunt: titlul, preambulul si formula introductivă, dispoziţii, dispoziţii de conţinut…58. Noţiunea de responsabilitate reprezintă: asumarea, de către individ, a răspunderii pentru consecinţele faptelor sale;59. Forma de stat exprimă: modul de organizare al conţinutului puterii de stat; 60. Drepturile patrimoniale se împart în: drept real şi drept de creanţă 61. Dreptul relativ este acel drept care pentru a se realiza: are nevoie de concursul altei persoane decât subiectul activ62. Realitatea juridică este parte componentă a : realităţii sociale;63. Sistemul dreptului reprezintă: structura internă a dreptului dintr-un stat;64. „Nemo censetur ignorare legem” înseamnă: nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii ca scuză;65. Excepţie de la principiul neretroactivităţii este: norma juridică cu caracter interpretativ;66. Dispoziţiile de conţinut formează: conţinutul propriu-zis al actului normativ 67. Actele normative mai pot cuprinde: anexe 68. Element constitutiv al calităţii de persoană juridică este: un patrimoniu propriu 69. Una dintre trăsăturile esenţiale ale dreptului subiectiv este: - subiectul activ poate pretinde o conduită sau poate avea el însuşi o conduită în legăturăcu dreptul său 70. „Persona non grata” înseamnă: persoană neagreată; 71. Dreptul este o expresie a : formei statale 72. Funcţia normativă este: o sinteză a celorlalte funcţii73. Funcţiile dreptului reprezintă:  acele direcţii fundamentale ale acţiunii mecanismului juridic la îndeplinirea cărora participă întregul sistem al dreptului şi instanţele sociale special abilitate cu atribuţii îndomeniul realizării dreptului; 74. Element constitutiv al calităţii de persoană juridică este: o organizare proprie 75. Potrivit raţionamentului „ a pari”: în situaţii identice există soluţii identice; 76. Principalul izvor de drept este: Constituţia 77. Statul reprezintă: principala formă de organizare politică a societăţii; 78. Analogia este un procedeu: al interpretării constructive; 79. Formele vinovăţiei sunt: intenţia şi culpa 80. Egalitatea, din punct de vedere juridic, înseamnă: indivizii au aceleaşi drepturi, libertăţi şi obligaţii;81. Element constitutiv al calităţii de persoană juridică este: un patrimoniu propriu82. Conţinutul raportului juridic reprezintă: drepturile şi obligaţiile părţilor dintr-un raport juridic determinat 83. Raţionament logic este: b) raţionamentul „ad absurdum”;c) raţionamentul „per a contrario”; 84. Principiul libertăţii şi egalităţii se află în strânsă legătură cu: principiul responsabilităţii.85. Drepturile nepatrimoniale se divid în: - drepturi care privesc existenţa şi integritatea persoanei, identificarea persoanei şidrepturi ce decurg din creaţia intelectuală 86. Toate reglementările trebuie să fie: conforme cu Constituţia;87. Pentru a abroga un act normativ, noul act: trebuie să aibă o forţă juridică cel puţin echivalentă; 88. Obiectul de cercetare al ştiinţelor despre societate îl constituie: legile generale ale existenţei şi dezvoltării societăţii, formele istorice de organizaresocială şi modalităţile specifice de manifestare a diverselor componente ale realităţiisocial-umane;89. Interpretarea este extensivă: - atunci când sfera cazurilor la care se referă norma juridică este mai largă decât rezultădin formularea ei; 90. Actul normativ: conţine norme juridice;91. Încorporarea este o forma de sistematizare prin care: actele normative se grupează în colecţii sau culegeri

92. În funcţie de structura sistemului ştiinţelor se pot distinge ştiinţe despre: natură, societate şi gândire; 93. Rezultatele interpretării normelor juridice pot fi: interpretarea ad literam, interpretarea extensivă şi interpretarea restrictivă; 94. Ieşirea din vigoare a normei juridice: reprezintă momentul din care activitatea normei încetează; 95. Conţinutul raportului juridic reprezintă: drepturile şi obligaţiile părţilor dintr-un raport juridic determinat 96. Elementele constitutive ale statului sunt: teritoriul, populaţia şi forţa publică.97. Interpretarea este restrictivă atunci când sfera cazurilor la care se referă norma juridică: - este mai restrânsă decât rezultă din formularea ei;98. Norma juridică este activă: din momentul intrării în vigoare;99. Organele de stat îndeplinesc funcţia: - de asigurare a constrângerii statale, restabilirea ordinii de drept încălcate şi recuperarea prejudiciilor  100. Dispoziţiile de conţinut formează: conţinutul propriu-zis al actului normativ 101. Actul normativ: este o formă principală a izvoarelor dreptului; 102. Principiile dreptului se clasifică în: principii fundamentale şi principii specifice fiecărei ramură de drept; 103. În sens juridic, libertatea reprezintă: posibilitatea unei persoane de a acţiona după propria dorinţă, respectând legile; 104. După gradul de opozabilitate distingem: drept absolut şi drept relativ 105. Pentru a abroga un act normativ, noul act: trebuie să aibă o forţă juridică cel puţin echivalentă; 106. Drepturile organelor de stat faţă de celelalte subiecte de drept constituie: obligaţii ale acestora faţă de 107. Forma de stat exprimă: modul de organizare al conţinutului puterii de stat; 108. În cadrul sistemului ştiinţelor juridice se pot distinge trei categorii de ştiinţe: teoretice, istorice şi de ramură; 109. Actul normativ: are întotdeauna forma scrisă; 110. Principiile dreptului sunt orientate de către: relaţiile sociale; 111. Realitatea juridică este parte componentă a : realităţii sociale;112. Preambulul actului normativ reprezintă: o succintă introducere 113. Dreptul se împarte în: drept public şi drept privat; 114. Competenta pentru realizarea codificării revine: organului legiuitor 115. Dreptul public are întotdeauna ca subiect: statul;116. O categorie de contracte normative: nu priveşte nemijlocit drepturile şi obligaţiile unor subiecte determinate;117. Obligaţia juridică poate consta în: a da 118. Statul reprezintă: principala formă de organizare politică a societăţii; 119. Dreptul îşi întemeiază eficacitatea şi existenţa pe: aparatul de stat; 120. În cadrul sistemului ştiinţelor juridice se pot distinge trei categorii de ştiinţe: teoretice, istorice şi de ramură; 121. Norma juridică acţionează, în principiu, asupra: teritoriului statului care a adoptat-o.122. Normele juridice ale unui stat acţionează: asupra cetăţenilor statului, străinilor şi apatrizilor;123. Sistemul ştiinţelor se caracterizează printr-o structură : trihotomică 124. Dispoziţiile generale cuprind: obiectul, scopul, sfera relaţiilor sociale reglementate de actul normativ 125. Interpretarea este restrictivă atunci când sfera cazurilor la care se referă norma juridică: - este mai restrânsă decât rezultă din formularea ei;126. Locul central în sistemul actelor normative îl ocupă: Legea127. Dreptul îşi întemeiază eficacitatea şi existenţa pe: aparatul de stat; 128. Structura de stat desemnează: organizarea de ansamblu a puterii în raport cu teritoriul;129. Dreptul absolut este acel drept care pentru a se realiza: nu are nevoie de concursul altei persoane în afara subiectului activ 130. Dreptul relativ este acel drept care pentru a se realiza: are nevoie de concursul altei persoane decât subiectul activ131. Preambulul: nu poate conţine norme juridice132. Organele de stat îndeplinesc funcţia: - de asigurare a constrângerii statale, restabilirea ordinii de drept încălcate şi recuperarea prejudiciilor  133. Actul normativ: este o formă principală a izvoarelor dreptului;134. Drepturile nepatrimoniale se divid în: - drepturi care privesc existenta şi integritatea persoanei, identificarea persoanei şidrepturi ce decurg din creaţie intelectuală 135. Funcţiile dreptului reprezintă: - acele direcţii fundamentale ale acţiunii mecanismului juridic la îndeplinirea cărora participă întregul sistem al dreptului şi instanţele sociale special abilitate cu atribuţii îndomeniul realizării dreptului;136. Statul s-a constituit în momentul: destrămării orânduirii comunei primitive;137. Ansamblul drepturilor şi obligaţiilor pe care le are cetăţeanul formează: dreptul subiectiv al persoanei 138. Dreptul pozitiv reprezintă: totalitatea normelor juridice în vigoare la un moment dat în societate;139. Desuetudinea este: încetarea temeiului normei juridice, învechire;140. Structura de stat desemnează: organizarea de ansamblu a puterii în raport cu teritoriul; 141. Comparaţia este o operaţie ce urmăreşte: - constatarea unor elemente identice sau divergente între două sau mai multe fenomene;142. Principiile dreptului sunt orientate de către: relaţiile sociale; 143. Dreptul privat are ca obiect de reglementare: interesul public; 144. Analogia este un procedeu: al interpretării constructive; 145. Excepţiile de la principiul neultraactivităţii sunt: normele juridice temporare; 146. Principalul izvor de drept este: Constituţia 147. Care normă juridică penală retroactivează: norma penală mai favorabilă;

148. Ştiinţa este: un ansamblu sistematic despre natură, societate şi gândire;149. Dispoziţiile generale cuprind: obiectul, scopul, sfera relaţiilor sociale reglementate de actul normativ 150. În cadrul sistemului ştiinţelor juridice se pot distinge trei categorii de ştiinţe: teoretice, istorice şi de ramură; 151. Preambulul: precede formula introductivă 152. Dreptul absolut este acel drept care pentru a se realiza: nu are nevoie de concursul altei persoane în afara subiectului activ153. Drepturile organelor de stat fata de celelalte subiecte de drept constituie: obligaţii ale acestora faţă de stat 154. Preambulul: nu poate conţine norme juridice155. O categorie de contracte normative: nu priveşte nemijlocit drepturile şi obligaţiile unor subiecte determinate;156. Dispoziţiile de conţinut formează: conţinutul propriu-zis al actului normativ 157. Statul reprezintă: principala formă de organizare politică a societăţii; 158. Excepţiile de la principiul intrării în vigoare a normelor juridice este: când se prevede expres în conţinutul normei juridice;159. În materia dreptului civil răspunderea juridică are două forme: - răspunderea civilă delictuală si răspunderea civilă contractuală 160. Drepturile patrimoniale se împart în: drept real şi drept de creanţă 161. Sunt funcţii ale dreptului: a) funcţia de conservare, apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale societăţii; b) funcţia de conducere a societăţii;c) funcţia normativă162. În funcţie de structura sistemului ştiinţelor se pot distinge ştiinţe despre: natură, societate şi gândire;163. Excepţie de la principiul teritorialităţii este: raportul juridic cu element de extraneitate;164. Conţinutul raportului juridic reprezintă: drepturile şi obligaţiile părţilor dintr-un raport juridic determinat 165. O categorie de contracte normative: nu priveşte nemijlocit drepturile şi obligaţiile unor subiecte determinate; 166. Actele normative mai pot cuprinde: anexe167. Raţionament logic este: raţionamentul „ad absurdum”;si raţionamentul „per a contrario”; 168. Justiţia reprezintă: starea ideală a societăţii realizabilă prin asigurarea pentru fiecare individ în parte şi pentru toţi împreună a satisfacerii drepturilor şi intereselor lor legitime;169. Contractul normativ: este izvor de drept; 170. După gradul de opozabilitate distingem: drept absolut şi drept relativ 171. În limba română, noţiunea de „drept” comportă o dublă accepţie: drept obiectiv şi drept subiectiv;172. Obiectul de cercetare al ştiinţelor despre societate îl constituie: legile generale ale existenţei şi dezvoltării societăţii, formele istorice de organizaresocială şi modalităţile specifice de manifestare a diverselor componente ale realităţiisocial-umane;173. Forma de guvernământ reprezintă: modul de exercitare al puterii de stat;174. Dispoziţiile finale şi tranzitorii cuprind: - prevederi în legătură cu punerea în aplicare, intrarea în vigoare şi relaţii cu reglementări preexistente 175. Reglementările trebuie: adoptate cu respectarea competenţei organului emitent;176. „Nemo censetur ignorare legem” înseamnă: nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii ca scuză;177. Excepţie de la principiul neretroactivităţii este: norma juridică cu caracter interpretativ;178. Excepţiile de la principiul intrării în vigoare a normelor juridice este: când se prevede expres în conţinutul normei juridice179. Excepţiile de la principiul neultraactivităţii sunt: normele juridice temporare; 180. Norma juridică acţionează, în principiu, asupra: teritoriului statului care a adoptat-o.181. Părţile constitutive ale actului normativ sunt: - titlul, preambulul şi formula introductivă, dispoziţii, dispoziţii de conţinut şi dispoziţiifinale 182. Formele ale răspunderii juridice por fi: toate cele trei răspunsuri sunt corecte183. După corelaţia dintre ele distingem: drepturi principale şi drepturi accesorii184. Obiectul reglementării juridice are în vedere: relaţiile sociale ce cad sub incidenţa normelor juridice; 185. Una dintre trăsăturile esenţiale ale dreptului subiectiv este: - subiectul activ poate pretinde o conduită sau poate avea el însuşi o conduită în legătură cu dreptul său 186. Preambulul: precede formula introductiva 187. Legile pot fi: constituţionale, organice şi ordinare;188. Sistemul dreptului reprezintă: structura internă a dreptului dintr-un stat; 189. Încălcarea prevederilor normelor de drept atrage: răspunderea juridică a persoanei vinovate 190. Egalitatea, din punct de vedere juridic, înseamnă: indivizii au aceleaşi drepturi, libertăţi şi obligaţii; 191. Conţinutul raportului juridic reprezintă: drepturile ăi obligaţiile părţilor dintr-un raport juridic determinat 192. Actul normativ: conţine norme juridice; 193. În societatea primitivă puterea şi autoritatea corespundeau: forţei fizice 194. Dacă actul normativ cuprinde un singur articol, acesta se va numi: articol unic 195. Condiţiile răspunderii juridice sunt:-fapta ilicită, rezultatul faptei ilicite, legătura de cauzalitate, vinovăţia şi să nu existe ocauza care înlătură răspunderea juridică 196. Actul normativ: are întotdeauna forma scrisă; 197. Formula introductivă:conţine denumirea autorităţii emitente şi decizia de a emite sau adopta actul normativrespectiv 198. Ieşirea din vigoare a normei juridice: reprezintă momentul din care activitatea normei încetează; 199. Încorporarea este o forma de sistematizare prin care: actele normative se grupează în colecţii sau culegeri 200. Dreptul patrimonial este acel drept al cărui conţinut: poate fi exprimat în bani 201. Dreptul exercită un rol important în conducerea societăţii prin intermediul: actului normativ juridic;202. Elementul structural de bază al actului normativ este: articolul203. Încorporarea poate fi: oficială sau neoficială

204. Populaţia se raportează la stat prin: puterea de stat 205. Una dintre trăsăturile esenţiale ale dreptului subiectiv este: este o posibilitate recunoscută subiectului activ 206.Prin analogie: pentru soluţionarea unei cauze concrete, atunci când legea este incompletă sauimprecisă, se recurge la norme juridice asemănătoare sau la principiile generale aledreptului;207. Normele juridice intră în vigoare: din momentul publicării în Monitorul Oficial, de regulă;208. În strânsă legătură cu ştiinţele juridice se află un grup de discipline: ajutătoare.209. Abrogarea este: încetarea temeiului normei juridice;210. După gradul de certitudine conferit titularilor distingem: drepturi certe şi drepturi incerte