Teoria jocurilor la facultate (Partea I)

Am inceput sa scriu la indemnul unui prieten. Ma supuneam pe atunci des unei critici personale dure, iar indulgenta ocazionala a unor prieteni, dar si a unor proaspeti necunoscuti imi compensa viata inspre echilibru prin aprecierile lor interesate sau dezinteresate. Acord o atentie deosebita echilibrului fara sa ii urmez des linia comfortabila. Mai important decat pastrarea echilibrului este arta de a simti metodele de a reveni la acesta in timp util, asa ca voluntar il tulbur deseori multumit. Starea de zen, de suspendare in reflectie mi se pare insuficienta. Sunt un tip care mai ofera ocazional trepidatii pe unde merge insa fara sa ajunga vreodata la vreo inregistrare in vreun catastif al autoritatii. Am auzit multe impresii despre scris in general, unii spun ca e un act de curaj, o oarece victorie, altii il vad ca o stanjenitoare lasitate. Eu cred ca e un amestesc din cele doua si l-as numi victorie lasa. In ultima vreme ma tenteaza sa fac diferite modelari sau prognoze ale diferitelor situatii. E un capriciu care nu-mi trece de ceva timp si care mai imi aduce cu un drum o serie de victorii lase. Sa cunosti starea lucrurilor dinainte reduce putin din cutezanta pentru ca nu mai e asa mare nevoie de ea, asemeni fotbalistilor care cunosc rezultatul prin eventualul aranjament sau blat. Si fotbalistii au parte de victoriile lor lase si inca multi altii din diferite medii profesionale le experimenteaza sub o forma sau alta. Sunt de parere ca cei care cunosc starea lucrurilor, fie asta prin vizionarism, intuitie sau statistici au parte de o supraestimare si prea multe valuri de admiratie. Calitatile lor sunt de fapt la indemana multora daca isi vor acorda timp de focalizare si reflectie. Am gasit vreo patru piedici principale in calea stimularii acelor calitati: gandirea liniara, necunoasterea fenomenului de camuflare sociala, lipsa unei discipline emotionale si neintelegerea presiunii conformismului. Interpretarile liniare sunt foarte limitative si nu pot cuprinde un fenomen in ansamblul sau. Istoria este inteleasa din nefericire de foarte multi ca o succesiune de evenimente fixate in timp ce au insotit evolutia umana. La o privire mai atenta se poate observa ca istoria este ciclica, practic in esenta ei se repeta, cu profile asemanatoare insa cu schimbari de dcor si cu o moda diferita. Fenomenul camuflarii sociale daca e inteles iti ofera abilitatea de a privi reactiile oamenilor putin in revers. Orice incercare de camuflare se face putin in exces, iar atunci poti miza pe contrariu cand tragi anumite concluzii. Se poate miza deseori cu impacare pe revers cand observati o reactie umana excesiva. Lipsa unei discipline emotionale ii poarta pe multi oameni surescitati si bezmetici prin viata nereusind sa invete nimic substantial pana la varste inaintate. Hiperemotionalitatea le va oferi o agitatie interioara ce ii va impiedica deseori sa isi alinieze logic elementele unei experiente si astfel sa nu poata invata aproape nimic. Oamenii au tendinta sa se increada in grupuri mari si se aliniaza la majoritari cu opiniile lor. Fiecare om cade victima zi de zi in fata presiunii conformismului si este oarecum firesc. Cred ca este esential sa poti sa iti desprinzi intr-o zi opinia de grupuri, fara sa intri neaparat intr-o contradictie cu aceste grupuri. Imbinand aceste lucruri si exersand perseverent orice om poate face o simulare a viitorului, pentru ca suntem inzestrati cu abilitati vizionare in primul rand din stringenta nevoii de supravietuire, iar ciclicitatea fenomenelor ne ajuta si ea la randul ei. Legat de aranjamente vreau sa mai adaug ca sunt mai prezente decat ne imaginam pentru ca aranjamentul are o trasatura fixa pe cand competitie libera sau loiala este mereu trepidanta din ambitia prea mare a competitorilor. Pentru echilibrul sistemului este nevoie de strategii care sa determine multi actori la renuntarea la ambitii puternice. Competitia bezmetica creste agresivitatea umana si dorinta de revansa ce poate fi mai periculos chiar decat niste victorii lase sau aranjamente. E o dilema subtila careia ii vedem in cele mai multe cazuri doar fatada.

Teoria jocurilor Teoria jocurilor este conceptul sau teoria cea mai putin statica dintre teorii tocmai de aceea este apreciata foarte mult si de practicieni. Aceasta teorie a jocurilor a fost gaselnita lui John Nash profesorul universitar a carui viata a fost ecranizata in filmul 'A beautiful mind'. Teoria in general este liniara, teoreticienii au discursuri in marea lor majoritate descriptive pe cand teoria jocurilor incearca sa inteleaga totul dintr-o perspectiva dinamica. Cand ii auzi pe teoreticieni vorbind despre un eveniment simti parca ca l-au fixat pe o plansa cu niste agrafe. Abilitatea lor impresionanta de a descrie lucruri pe multi ii incremeneste in admiratia ce le-o poarta, fara sa realizeze ca le stimuleaza pasivitatea, pe un scaun de scoala si nu numai. La cea mai mica trosnitura sunt pe cale sa isi piarda firul ideii, tocmai din faptul ca orice aspect dinamic sau oscilant ii nelinisteste profund. Educatia moderna trebuie sa genereze miscare pentru ca viteza de reactie, rezistenta la rotire si schimbarea tacticoasa a vitezelor este cheia succesului in lumea contemporana. Teoria jocurilor nu este altceva decat miscarea adusa spre cititorii avizi si transpunerea ei pe intelegerea acestora. Teoria jocurilor este studiul luarii deciziilor intr-un mediu mereu framantat de schimbare. Aceasta teorie se invarte in jurul a doua strategii principale in luarea deciziilor: strategia dominanta si strategia cooperanta. Prin strategia dominanta decidentul este manat mai mult de egoism si convingerea superioritatii sale pe cand prin strategia cooperanta decidentul este manat de empatie, acesta regansindu-se in partenerul sau iar prin acest lucru il va considera un fel de egal al sau, eventual o dedublare. Exista doua dileme foarte populare in teoria jocurilor mai precis 'dilema prizonierului' si 'dilema lui Rousseau' Desi prima se potriveste mai bine fenomenelor din tara voi evidentia dilema lui Rousseau care este mai pozitiva. Dilema lui Jean Jaque Rousseau autorul faimoasei scrieri denumita 'Contractul Social' a vorbit despre cooperare. Dilema arata cam asa: doi vanatori dintr-un sat francez doreau sa vaneze in padurea din apropiere. Padurea respectiva era populata numai de iepuri si cerbi. Pentru a vana un cerb vanatorii aveau nevoie sa coopereze mai ales pentru dificultatea de a-l transporta. In cazul iepurilor puteau fiecare sa alerge dupa cate unul si sa il duca singuri la familiile lor. Au doua variante , prima ar fi sa fie dominanti, adica sa isi vada fiecare de iepurele sau si sa nu fie nevoiti sa imparta cerbul, deci sa nu coopereze. A doua varianta si spun a doua si din cauza ca oamenii statistic au tendinta sa urmeze varianta care ar evita impartirea bunurilor cu ceilalti. Aceasta a doua varianta presupune cooperarea in vanarea cerbului si transportarea sa impreuna la familiile vanatorilor. Evident ca un de cerb are de cateva ori mai multa carne decat doi iepuri. Prin cooperare se arata in acest exemplu ca familiile vanatorilor sau comunitatea este per ansamblu mult mai castigata pe cand prin strategia dominanta familiile(comunitatea in sens larg) se vor alege cu mai putin, in cazul nostru doi iepuri.Lumea a inceput sa ia tot mai clar forma unui joc, jocul la bursa , jocul la pariuri sportive, jocul politic, toate aspectele vietii umane au forma unui joc. Un mare avantaj al acestui stari a lucrurilor ar fi faptul ca jocul poate fi mereu prelungit si restartat in functie de situatie si astfel povestea poate continua la nesfarsit. Am observat ca una dintre cele mai mari angoase a fiintei umane este sa observe ca povestea a ajuns la final sau ca jocul s-a incheiat. Toate masurile politice de anvergura sunt de fapt incercari de prelungire sau de restartare a unui joc din marea frica ca jocul ar fi posibil sa se incheie.

Profilele si starea lucrurilor: Am citit la un moment dat o carte despre aplicatii ale teoriei jocurilor in viata profesionala. Aceasta teorie a jocurilor este destul de universala si se poate aplica in orice mediu competitiv inclusiv in viata studenteasca. Intr-un articol precedent am facut o incursiune in relatiile dintre profile si l-am denumit harjoana profilelor. Acord foarte mare atentie profilelor si incerc sa le observ dincolo de numele care il poarta. Cine imi parcurge articolele a putut observa ca folosesc rareori nume. Un nume cu rezonanta poate sa iti distraga atentia de la conturul sau psihologic fin si de aici ai drumul deschis spre numeroase erori de judecata. Ma bucur ca exista posibilitatea birocratica de ati schimba numele pentru ca numele are o nuanta subliminala importanta prin sonoritatea lui si semnificatie . Un domn Morar va arata cel putin un suras cand va vedea o moara daca nu cumva ii va starni o sensibilitate. Un domn pe numele sau Boier va afisa poate o mica tendinta de superioritate si asa mai departe. Un lucru putin exploatat de mintile curioase este incidenta profilelor de parinti care isi dau mai departe stafeta profilelor lor intocmai copiilor . Schimbarea profilelor pe scara ascendenta este descurajata subliminal in general si se poate citi foarte mult despre asta in teoriile stratificarii sociale. Am facut intr-o zi o modelare a acestor teorii a stratificarii sociale pe orasele mici si comune, ajungand la concluzia ca raporturile de stratificare sunt atat de rigide, incat copiii acelor orase au o sansa enorm de mare de a prelua profilele parintilor lor. Comunitatile mai mici au o presiune a conformismului foarte mare. La sate orice zvon lansat ia amploare pe tot intinsul localitatii, iar urgenta unitatii nu permite pendulari ale statusului social sau al profilului profesional. Copiii medicului, al preotului sau al profesorului vor fi foarte avantajati in asi transmite profilele lor mai departe copiilor lor pentru ca se bucura deja de atuul acceptarii de comunitate. Acceptarea daca este solida se va extinde si asupra copiilor lor. Istoria profund religioasa a popoarelor a oferit un argument hotarator transmiterii mai departe a functiilor importante catre apartinatori pentru ca nasterea intr-o familie influenta precum si primul nascut erau privite ca fiind voia lui Dumnezeu. Nasterea era vazuta ca o intamplare divina pe care ceilalti oameni nu ar trebui sa o contesteze prin eventuale asalturi ierarhice sau de putere. In mentalul colectiv au fost introduse subliminal cuvinte care descurajeaza schimbarea profilului ierarhic prin destule cuvinte incarcate emotional ca de exemplu tradare, parvenire si arivism. Dificultatea schimbarii profilului ierarhic vine si din faptul ca statusul pe care se doreste a fi cucerit necesita de multe ori si acceptarea celor care sunt pozitionati pe acel strat ierarhic. Cei pozitionati pe acel strat deja se afla in amabilitati generoase cu familiile celor care iti sunt competitori generationali directi. O incercare prea viguroasa poate sa atraga stigma si de aici o baricada robusta in fata statusului ravnit. Au trecut vremurile prin care un statut ierarhic sa poata fi cucerit doar prin ambitie si vitejie. Sociologul Vilfredo Pareto spunea ca traim in vremurile vulpilor, vremurile leilor fiind azi desconsiderate datorita violentelor care le-au iscat in trecut. Aceasta rigiditate a statusurilor sociale este o situatie milenara. In India chiar si in zilele noastre casatoriile intre clase este descurajata aprig. Fiind situatia atat de veche au aparut in diferite culturi sub o forma sau alta mitul profetului. La arabi se numeste 'Hegira' in traducere exilul si se preia exemplul profetului Mahomed care a plecat din orasul natal Mecca fiind subestimat si desconsiderat de catre cei apropiati. Dupa cativa ani se va intoarce din Medina orasul de adoptie inspre orasul sau natal Mecca pe care il va cuceri si asa va incepe influenta islamica in lume. Iisus din Nazaret va fi si el desconsiderat de catre cei apropiati, mai precis poporul evreu pe un scenariu asemanator. Cavalerii cruciati vor cuceri ulterior Ierusalimul orasul sfant al evreilor care se afla deja sub dominatia arabilor islamisti. Paradoxal, imprejurarile sunt mult mai favorabile pentru indivizi departe de cei apropiati decat acasa in mijlocul acestora. Explicatia survine din faptul ca in strainatate raporturile de comparatie si implicit de competitie sunt mai mici pentru un temerar. Strainii au si ei raporturile lor vechi de comparatie si competitie cu cei apropiati, iar pe abia-sositul cutezator l-ar putea privi ca pe un potential partener in raporturile vechi cu cei apropiati. Este cel putin suspect ca in istorie clasa micilor comercianti de foarte multe ori are o nuanta etnica diferita decat majoritarii. Exemple sunt numeroase, evreii din Germania Nazista, negustorii sasi din Transilvania, georgienii din Moscova sau armenii din Turcia, indienii din Africa si nu numai. Evident ca exista si o nuanta de discriminare dar asta de abia dupa ce se profita de imprejurarile concurentionale favorabile de care pomeneam mai sus. Orice exil sau retragere prin exemplul anului sabatic evreiesc de pilda poate sa fie o ocazie buna de restartare a raporturilor de echilibru pe care le ai in grupul de care apartii. Orice restartare a jocului in agitatia creata te poate ajuta sa faci mai usor un salt de status social. Acest salt de status de care vorbeam insa nu va fi recunoscut ca metoda de marea majoritate ca fapt in sine, dar asta totusi nu ii neaga defel existenta.