1. Etapele de dezvoltare a tiinei economice.

ETAPE IN FORMAREA SI DEZVOLTAREA STIINTEI ECONOMICE

Stiinta economica, asemanatoare celorlalte stiinte, a parcurs un lung proces de

formare si dezvoltare, ce cunoaste momente sau perioade de varf.

Evolutia stiintei economice, ordonarea sistemelor de gandire si conturarea

directiilor ei de dezvoltare pot fi intelese pe baza filiatiei de idei si a situatiei clasice.

Filiatia de idei reprezinta procesul prin care sunt puse in evidenta eforturile

oamenilor pentru intelegerea fenomenelor economice; creeaza, reconsidera si perfectioneaza

structurile analitice intr-un proces neintrerupt de investigare a realitatii.

Situatia clasica apare in anumite momente ale analizei economice si se

caracterizeaza printr-o consolidare, ordonare si sinteza a progreselor de pana atunci

inregistrate de stiinta economica. Ea se concretizeaza 424j97e intr-o opera sau printr-un

autor, ale caror rationamente se extind in timp asupra intregii sau a unei parti importante a

teoriei si care prin aceasta evolueaza.

Tinand seama de filiatia de idei si de situatii clasice, se pot distinge mai

multe faze importante in evolutia cunoasterii stiintifice a activitatii economice:

Faza prestiintifica incepe cu antichitatea si se incheie in secolul al 18-lea.

Gandirea economica antica a fost ilustrata de Xenofon, Platon, Aristotel. Acesta din urma da

in antichitate cea mai mare stralucire stiintei economice pe care o defineste drept stiinta a

bogatiei. El face distinctie intre economia domestica si hrematistica, care se intemeiaza

pe schimb si urmareste acumularea bogatiei sub forma de bani. Totodata formuleaza ideea

dupa care legea schimbului este egalitatea: schimbul este imposibil fara egalitate si

egalitatea nu este posibila fara masurare.

Gandirea economica antica a aparut si a ramas in buna masura neautonoma.

Asa si cat a fost, ea a reprezentat un varf al cugetarii economice ce nu a fost depasit aproape

doua mii de ani. In epoca moderna, prima interpretare a activitatii economice este

reprezentata de teoria economica mercantilista, care reflecta politica economica de asezare a

comertului in centrul economiei, identifica bogatia cu metalele pretioase, iar balanta

comerciala activa reprezinta mijlocul prin care se asigura un aflux crescand de bogatie spre

tarile in cauza.

A doua faza (1750 - 1870) este cea in care se constituie stiinta economica.

Elementul caracteristic este reprezentat de mutarea centrului analizei avutiei din sfera

circulatiei in sfera productiei, la inceput in agricultura, de catre fiziocrati, si apoi in industrie,

de catre reprezentatii scolii clasice. Fiziocratii, in special prin Fr. Quesnay, au contribuit cu

cateva idei de mare insemnatate la afirmarea stiintei economice: existenta unei ordini

naturale si a interdependentelor dintre activitatile economice; suprematia agriculturii ca

singura ramura producatoare de venit net; concretizarea bogatiei si in produse agricole, nu

numai in metale pretioase.

Scoala clasica, reprezentata prin A.Smith (1723 - 1790) D.Ricardo (1772 -

1823), T.R.Malthus (1766 - 1834), J.S.Mill (1806 - 1873), J.B.Say (1767 - 1832), a contribuit

decisiv la formarea economiei politice ca stiinta si la fundamentarea liberalismului economic.

Scoala clasica are o viziune statica asupra preturilor. A.Smith a adoptat teoria obiectiva a

valorii dupa care bunurile au valoarea muncii consumata pentru producerea lor. Totodata

promoveaza o viziunea dinamica asupra activitatii economice fundamentata pe principiul

populatiei enuntat de Malthus, principiul acumularii care sporeste capitalul si legea

randamentelor descrescande a terenurilor agricole. A.Smith este considerat fondator al

doctrinei liberalismului economic, conform careia intr-un cadru institutional caracterizat

printr-o interventie a statului redusa la maximum, mecanismul impersonal al pietei, mana

invizibila, permite cea mai buna armonizare a intereselor individuale. El considera ca exista

o ordine naturala in virtutea careia daca indivizii sunt lasati sa actioneze liber, urmarindu-si

propriile interese, se asigura prosperitatea generala, superioara, tuturor aranjamentelor

artificiale care ar putea fi obtinuta cu ajutorul legilor umane.

Impotriva scolii clasice aveau sa apara reactii doctrinare: interventionismul lui

Sismondi, industrialismul lui Saint Simon, sistemul national de economie politica a lui Fr.

List, socialismul utopic al lui Fourier si Proudhon, liberalismul optimist a lui Bastiat etc. Tot

o reactie critica in raport cu scoala clasica este si teoria economica a lui K.Marx. Ceea ce

considera Marx ca fiind esenta contributiei sale la teoria economica se refera la urmatoarele:

a) munca are un dublu caracter; munca concreta si munca abstracta. Aceasta creeaza

valoarea si plusvaloarea; b) plusvaloarea , creata de munca, este tratata independent de

manifestarile sale concrete; c) salariul reprezinta valoare a fortei de munca. El continua, dar

se si rupe de economia politica clasica. Continuitatea priveste teoria valorii, accentul pus pe

munca salariata, viziunea pesimista asupra sistemului capitalist si abordarea problemelor

economice in termenii unor clase sociale antagoniste. Ruptura se refera la teoria exploatarii,

relativitatea legilor economice care sunt specifice capitalismului; la faptul ca piata nu poate

juca rolul regulator care ii era atribuit de clasici; la accentul pus pe importanta luptei de

clasa si la aceea ca legea acumularii trebuie sa duca la disparitia sistemului capitalist.

In cea de a treia faza a evolutiei sale (1870 - 1930), stiinta economica este

asezata pe fundamente noi prin contributia neoclasicilor sau marginalistilor grupati in

Scoala de la Viena, Scoala de la Lausanne si Scoala de la Cambridge care reconsidera

unele teze clasice si incearca transformarea economiei politice intr-o stiinta pozitiva, o

stiinta a rationalitatii bazata pe utilizarea aparatului matematic.

Scoala de la Viena a elaborat, prin Carl Menger, F.Wieser si E.Bohm -

Bawerk, teoria subiectiva, marginala, a valorii bazata pe utilitate si a dezvoltat ideea lui

J.B.Say dupa care veniturile formate in societate (salariul, profitul, dobanda si renta)

reprezinta pretul factorilor de productie folositi.

Scoala de la Lausanne, prin L.Walras si V.Pareto, a formulat teoria

echilibrului general si a definit interdependenta pietelor aratand ca legatura acestora este

asigurata, pe de o parte, prin actiunea intreprinzatorului care cumpara factori de productie si

vinde bunuri economice, iar pe de alta parte, prin faptul ca incasarile totale provenind din

vanzarea de factori de productie trebuie sa egaleze incasarile totale obtinute din vanzarea

bunurilor de consum.

Scoala de la Cambridge s-a format in jurul lui Alfred Marshall si a elaborat

teoria echilibrului partial, aplicabil in cea mai mare masura firmelor industriale de

dimensiuni medii.

Gandirea economica neoclasica foloseste calculul marginal si pune accentul

pe microeconomie, pe comportamentul agentilor economici individuali si duce mai departe

analiza proceselor economice in termenii echilibrului economic.

Cea de a patra faza de evolutie a stiintei economice se incadreaza intre 1930 si

anii 70. Este o faza de aprofundare si extindere in care nu sunt respinse marile contributii

anterioare.

Una din directiile importante de evolutie a stiintei economice contemporane

este trecerea de la analiza microeconomica la cea macroeconomica. Analiza

macroeconomica a primit un impuls esential din partea lui J.M.Keynes. Aceasta se face in

termenii cantitatilor globale (venit, consum, economisire, investitii, cerere globala, oferta

globala) si foloseste un model matematic de echilibru. Intrucat echilibrul macroeconomic nu

se realizeaza spontan si exista posibilitatea aparitiei dezechilibrelor si subocuparii, singurul

mijloc pentru evitarea consecintelor acestora este o extindere a functiilor traditionale ale

statului. In felul acesta, Keynes a inlocuit legea pietelor formulata de J.B.Say cu teoria

cererii efective asupra careia statul actioneaza direct prin politica bugetara.

In perioada postbelica, keynesismul se adapteaza la noile conditii economice.

O astfel de evolutie este reprezentata de teoria despre economia mixta. Aceasta implica atat

impletirea analizei microeconomice neoclasice a factorilor de productie cu analiza

macroeconomica bazata pe modelul keynesian, cat si imbinarea mecanismului pietei cu

masuri de interventie statala.

A cincea faza a inceput la sfarsitul anilor 70 cand stiinta economica se afla in

fata unei noi situatii clasice. Spre deosebire de keynesism care pune accentul pe cerere,

noii economisti, respectiv economistii ofertei, muta centrul de greutate al analizei

economice pe stimularea ofertei si cer reducerea drastica a statului. Ei explica

dificultatile din economie nu prin imperfectiunile mecanismului pietei si prin liberalismul

economic, ci prin insuficienta pietei si a libertatii acesteia prin interventia excesiva a statului,

prin manipularea permanenta a masei monetare si a bugetului.

2. Conceptele i legile economice.

CONCEPTE FUNDAMENTALE ALE ACTIVITATII ECONOMICE

Realizarea functiilor sistemului economic are loc prin intermediul activitatii

economice, care, indiferent de nivelul ei de structurare si, concret, de manifestare, se desfasoara

in conditiile si pe baza unor multiple legaturi de interconditionare intre fapte si acte, specifice si

autonome. Relatiile dintre actele, faptele si comportamen-tele agentilor economici sunt

reflectate in procesul gandirii prin termenul de feno-men economic, care in miscare devine

proces economic:

Principalele concepte fundamentale ale activitatii economice sunt:

a) Stiinta Economica este stiinta care studiaza ansamblul activitatilor si relatiilor economice, al legitatilor acestora, urmarindu-se satisfacerea nevoilor crescande ale oamenilor in

conditiile unor resurse limitate prin utilizarea unor structuri si mecanisme economice adecvate.

b) Microeconomia- este acea parte a stiintelor economice care studiaza activitatea

economica la nivl de entitate economica (la nivel de firma).

c) Macroeconomia este acea parte a stiintelor economice care studiaza activitatea economica la nivel de economie nationala

d) Economie mondiala este acea parte a stiintei economice care studiaza activitatile economice la nivel mondial

e) Activitatea economica reprezinta ansamblul actelor prin care oamenii isi satisfac trebuintele prin intermediul productiei de bunuri si servicii. Ea constituie baza existentei si

dezvoltarii societatii

f) Fenomenul economic (starea activitatii economice) reprezinta modalita-tea concreta

de existenta si manifestare a realitatii economice, care se poate consta-tata de oameni pe cale

empirica;

g) Procesul economic exprima transformarile cantitative, structurale si cali-tative

suferite in timp si spatiu de catre fenomenele economice (starea activitatii eco-nomice). Procesul

economic cuprinde un ansamblu de acte si activitati specifice vietii economice: productia si

consumul, exportul si importul; operatiuni de repartitie (salariul, dobanda, impozitul, renta);

operatiuni financiare (credite); operatiuni bursiere.

In planul cunoasterii, atat fenomenele, cat si procesele economice sunt expri-mate prin

notiuni si categorii economice (pret, profit, credit, salarii etc.). Legaturile de suprafata exprimate

de catre fenomenele si procesele economice au la baza o multitudine de alte relatii, profunde,

esentiale, permanente, oglindite de catre legile eco-nomice.

h) Legile economice reflecta legaturile interne, repetabile si relativ stabile din-tre

fenomenele si procesele economice, care izvorasc din insasi natura acestora si reflecta esentialul

cu caracter de generalitate, cauzalitate si functionalitate a sistemelor economice In esenta, legile

economice exprima relatii de profunzime cu caracter trainic si de durata, care se regasesc sau se

impun in activitatea indivizilor participanti la viata economica.

Legile economice (legea cresterii si diversificarii nevoilor economico-socia-le, legea

cresterii productivitatii, legea raritatii resurselor, legea cererii si ofertei), ca si legile naturii au un

caracter obiectiv, insa, spre deosebire de acestea, ele au urma-toarele particularitati:

actioneaza doar ca tendinta, actiunea lor putand fi dejucata de o forta contra;

sunt compatibile cu initiativa si activitatea individului;

sugereaza doar ideea de raporturi stabile intre anumite acte, forte si componente

economice, legaturile exprimate de acestea sunt necesare numai daca sunt indeplinite

anumite conditii prealabile.

3. Coninutul economic i juridic al proprietii. Tipurile i formele de

proprietate n R. Moldova.

Proprietatea, intr-o acceptiune larga, exprima relatiile ce se stabilesc intre oameni in

legatura cu aproprierea (insusirea) bunurilor rare. Studiul acesteia presupune abordarea

urmatoarelor probleme:

conceptul privind proprietatea;

raporturile social-economice privind proprietatea;

formele proprietatii s.a.

Proprietatea exprima unitatea dintre doua elemente esentiale, si anume.

obiectul proprietatii il formeaza bunurile, care se prezinta sub forma unor entitati

identificabile si masurabile economic. In economia de piata prezinta interes deosebit

bunurile economice, adica acelea care intra in circuitul marfar sau cel putin sunt

masurabile in expresie baneasca.

subiectul proprietatii sunt agentii vietii economice, care pot fi persoane fizice, socio-

grupurile si organizatiile nationale (statul) si internationale.

Raporturile actuale de proprietate au o structura complexa, manifestandu-se ca atribute

ale proprietatii, si anume:

dreptul de posesiune a bunurilor;

dreptul de utilizare a bunurilor;

dreptul de administrare si gestionare a bunurilor;

dreptul de dispozitie asupra bunurilor;

dreptul de uzufruct (drept de culegere a roadelor).

Atributele proprietatii, prezentate anterior, reprezinta esenta proprietatii si a

monopolului proprietarului, exercitandu-se potrivit legislatiei fiecarei tari.

Raporturile sociale de proprietate, extrem de complexe, de diverse si de dinamice, se

concretizeaza in pluralismul formelor de proprietate, si anume:

1) Proprietatea privata (particulara) ocupa locul central in tarile cu econo-mie de piata.

In cadrul acestei proprietati se disting mai multe forme de insusire, po-sesiune si folosire a

bunurilor: proprietatea privata individuala si proprietatea privata asociativa.

2) Proprietatea publica prezenta in diferite proportii, in toate tarile, se con-cretizeaza

prin aceea ca bunurile, indeosebi factorii de productie se afla in proprie-tatea organizatiilor

statale, privite ca subiecti de proprietate. Ea se constituie la nivel national si la nivelul

administratiei publice locale. Proprietatea publica este prezenta in ramuri strategice ale

economiei, cum ar fi: industria de armament, energetica, ex-ploatarea miniera, transporturile

feroviare, posta, precum si in domenii ce furnizeaza bunuri materiale si servicii cu destinatie

culturala si sociala.

3) Proprietatea mixta apare prin combinarea in forme si proportii diferite a celor doua

forme de proprietate prezentate anterior.

Una din problemele economiei de piata moderne este restructurarea pro-prietatii.

Necesitatea si identificarea cailor de restructurare a proprietatii reprezinta o cerinta a progresului

economic si social al fiecarei tari. Astfel, dupa criza din 1973-1975 si cea de la inceputul anilor

'80, in tarile cu economie de piata avansata s-a considerat ca una din solutiile iesirii din impas si

asigurarii cresterii si dezvoltarii econo-mice este restructurarea formelor de proprietate prin

dezetatizare, descentralizare, re-privatizare, privatizare si, nu in putine situatii, prin

demonopolizare.

4.Sistemul economic contemporan: esena i elementele structurale. Diversitate modelelor economiei mixte.

Economia mixt i modelele ei contemporane

Sisteme economice pure nu exist.

Atuni cnd se produce mbinarea diferitelor forme de organizare a activitii economice i chiar a unor elemente din diferite sisteme,are loc apariia sistemelor mixte.

Economia mixt contemporan constituie o mbinare organic a sectorului privat cu sectorul de stat,a mecanismelor pieei cu reglementarea proceselor economice de ctre stat,a micilor ntreprinderi cu marile corporaii,caracterizate prin tendine monopoliste i oligopoliste, o mbinare a mecanismelor de difereniere social cu garaniile sociale.

Cele mai cunoscute modele ale economiei mixte sunt: modelul american,modelul german,

modelul suedez,modelul francez i modelul japonez.

Modelul american este un model liberal,cu un nivel nalt al diferenierii sociale i cu o pondere redusa a sectorului de stat n economie.El se caracterizeaz prin crearea de ctre stat a condiiilor optimale de dezvoltare a antreprenoriatului,de stimulare a iniiativei private.Modelul american se definete de asemenea ,printr-un amestec minimal al statului n activitatea economic.n politica economic statul acord prioritate susinerii sectorului privat,ncurajrii concurenei,reglementrii proceselor economice prin mecanismul pieei.

O trstur specific a acestui model este o difereniere enorm a sqalariilor.Un conductor de firm poate aveau un salariu de 110 ori mai mare dect un simplu funcionar al acesteia.

Modelul german,intitulat de obicei economia social de pia, se caracterizeaz printr-o mbinare reuit ntre exigenele pieei cu protecia social a populaiei,politica economic fiind plasat n spaiu ntre un liberalism tradiional i un dirijism statal forat.Sectorul de stat n economie se ridic pn la 30 % .Totodat n modelul german ,spre deosebire de cel american ,asistena medical i nvmntul snt gratuite.Un rol deosebit este acordat sistemului bancar,banca central beneficiind de o autonomie deplin i servind drept mecanism de reglementare a activitii economice.

n fine,n modelul german ntre salariul unui ef de firm i funcionarii acesteia diferena de salariu este relativ mic ,doar pin la la 24 ori.

Modelul suedez se definete prin accentul pus pe politica sociala care urmrete scopul reducerii inegalitii de avere.Acest obiectiv se realizeaz printr-un mecanism special de redistribuire a veniturilor n favoarea pturilor nevoiae.Stabilind o rat nalt a impozitelor,statul acvumuleaz n minele sale pn la 60-70 % din PIB,mai bine din jumtate care este folosit apoi n scopuri sociale.Sectorul de stat joac un rol important.Cea mai mare parte a serviciilor(medicin,nvmnt..) sunt gratuite.

Modelul francez,sau etatist,intermediar ntre modelul american i cel german,se deosebete printr-o pronunat tent dirijist.Sectorul privat se mbin cu un puternic sector public,rezultat n cea mai mare parte din mai multe naionalizri a ntreprindelor de stat.O

alt trastur a acestui model este mbinarea mecanismelor pieei cu un sistem special de planificare indicativ.

Modelul japonez (paternist) s-a format dup cel de-al doilea rzboi mondial,n condiiile cnd statul nipon ,avind nite cheltuieli militare nensemnate,n cuatarea cilor de valorificare a avantajelor sale corporative, a purces la procurarea masiv a patentelor i licenelor noilor descoperiri i tehnologii americane i europene.Acest model se caracterizeaz printr-un rol important jucat n viaa economic de marile coorporaii susinute de ctre stat i aflate ntr-o competiie puternic ntre ele i un rol activ jucat de stat n programarea economic.O trstur deosebit a modelului japonez const n faptul c nivelul salariului rmne mereu n urma creterii productivitii muncii.Acest fapt permite reducerea permanent a costurilor i ca urmare o competitivitate sporit a mrfurilor japoneze pe pieele internaionale.Salariile efilor de corporaii japoneze sint doar de 17 ori mai nalte dect salariile funcionarilor simpli.

5. Economia natural i caracteristicile ei.

Economia natural reprezint acea form de organizare a activitii economice n care nevoile de consum sunt satisfcute din rezultatele propriei activiti

Economia natural are urmtoarele trsturi: n economia natural productorul din punct de vedere economic este izolat; n economia natural pmntul constituie principalul factor de producie; baza economic n economia natural const din cules, vntoare i cultivarea pmntului; economia natural e ntemeiat pe tehnica rutin, ramura principal n economia natural este agricultura mbinat cu meteugul casnic.

6. Apariia i caracteristicile economiei de schimb.

Economia de schimb reprezint acea form de organizare a activitii economice n care agenii economici produc bunuri n vederea vnzrii, obinnd n schimbul lor altele, necesare satisfacerii cerinelor. Economia de schimb reprezint forma universal de organizare i funcionare a activitii economice n lumea contemporan.

Economia de schimb are urmtoarele trsturi:

1) Specializarea agenilor economici n baza diviziunii sociale a muncii, care se caracterizeaz prin separarea diferitor categorii de munc i fixarea lor ca activiti specializate.

2) Autonomia i independena agenilor economici. Autonomia nseamn c agenii economici au dreptul de decizie referitor la volumul de producie i realizarea acestuia.

3) Oscilarea activitii economice n jurul pieei. n cadrul pieei se efectueaz schimburile dintre agenii economici, ntre productor i consumator.

4) Tranzaciile unilaterale i bilaterale de pia. n cadrul economiei de schimb ntre agenii economici se desfoar permanent fluxuri (tranzacii) de bunuri i moned.

5) Bunurile economice mbrac forma de marf. n condiiile economiei de schimb majoritatea bunurilor economice se manifest n form de marf. Marfa reprezint un bun economic care servete produciei sau satisfacerii nevoilor de via ale oamenilor, destinat vnzrii-cumprrii prin tranzaciile bilaterale pe pia.

7. Banii i funciile lor.

Banii servesc ca mijlocitori n relaiile dintre oameni, la fel cum limba servete ca unealt de comunicare ntre oameni.

Procesul de apariie a banilor e legat de etapele de dezvoltare a economiei de schimb i cuprinde patru faze: a) faza n care n calitate de echivalent n procesul de schimb serveau mrfurile mai mult solicitate (sarea, vitele .a.); b) faza n care n calitate de echivalent serveau metalele preioase (lingourile sau obiectele de aur, argint, cupru, aram); c) faza n care n calitate de echivalent serveau monedele btute Aadar, banii n esena lor au fost timp ndelungat o marf specific cu valoare intrinsec, care au ndeplinit funcia de echivalent general. Actualmente, n urma demonetizrii aurului, banii au ncetat de a mai fi marf. Ceea ce numim astzi bani sunt titluri de valoare emise de stat, investite cu putere de cumprare i de plat.

Banii ndeplinesc urmtoarele funcii:

1) msura valorii mrfurilor i serviciilor.

2) funcia mijloc de circulaie.

3) funcia mijloc de plat.

4) funcia mijloc de acumulare (bancuri)

5) funcia de bani universali, care sunt utilizai n relaiile economice dintre ri,

n actuala economie de pia rolul economic al banilor const n urmtoarele: banii servesc ca etalon general de msur a valorilor de mrfuri i servicii.

Atributele principale ale banilor (monedei) sunt:

-moneda trebuie s fie acceptabil

-moneda trebuie s fie durabil

-moneda trebuie s fie convenabil n circulaie

-moneda trebuie s fie divizibil

-moneda trebuie s fie uniform,

-moneda trebuie s aib o valoare stabil

-moneda trebuie s fie aprat de orice falsificri.

Totalitatea instrumentelor bneti de care dispune economia naional la un moment dat contribuie masa monetar. Una din funciile sistemului monetar este reglarea procesului de circulaie a banilor.

14. Piaa capitalului real. Cererea i oferta de capital. Dobnda i factorii ce determin

mrimea ei.

Piaa capitalului real reprezint relaiile bneti care se formeaz n procesul atragerii i plasrii fondurilor bneti, relaii rezultate din confruntarea cererii i ofertei de capital.

Cererea de capital reflect totalitatea nevoilor de capital ale agenilor economici la un moment dat i nivelul dobnzii pe care sunt dispui s-o suporte. Oferta de capital reflect totalitatea mijloacelor bneti disponibile pentru plasament la un moment dat i la un anumit pre

Unul din mecanismele de funcionare a pieei de capital este dobnda. Dobnda reprezint un venit nsuit de proprietarul oricrui capital antrenat ntr-o activitate economic

Tipurile de dobinzi:

Dobnda simpl

Dobnda compus

Rata dobnzii este influenat de urmtorii factori:

rata profitului. Rata dobnzii trebuie s fie mai mic dect rata profitului

cererea i oferta de capital de mprumut. Dac crete cererea de capital, atunci crete i dobnda

riscul pentru cei ce acord capital de mprumut. Cu ct riscul este mai mare, cu att i dobnda este mai ridicat, i invers;

inflaia. Inflaia, de regul, contribuie la majorarea ratei dobnzii;

Rata dobnzii difer de la o ar la alta, ceea ce are ca efect deplasarea capitalurilor disponibile n cutarea celei mai ridicate ratei ale dobnzii i reorientarea fluxurilor de capital pe ri n dependen de mrimea ratei dobnzii.

15. Piaa funciar. Renta economic i formele ei de manifestare. Preul pmntului i evoluia lui.

n economia de pia n rnd cu piaa muncii i piaa capitalului funcioneaz piaa funciar (piaa resurselor naturale). Piaa funciar include aceleai mecanisme ca i restul pieelor: cererea, oferta, preul, concurena.

Renta economic se manifest n urmtoarele forme:Utilizarea raional resurselor naturale aduce la apariia rentei economice. Renta economic reprezint venitul ce revine posesorului oricrui factor de producie neregenerabil. Renta funciar este plata pentru folosirea serviciilor legate de pmnt.

1. Renta funciar (sau renta pmntului). 2. Renta diferenialpot obine i arendaii terenurilor de pmnt

1. Renta de monopol reprezint suma ce se ncaseaz de proprietarii unor suprafee de teren

2. Renta minier apare n ramurile de extracie i exprim plata exercitat de arenda proprietarului pentru terenul arendat i exploatarea zcmintelor aflate n subsolul acestuia.

3. Renta din construcii se formeaz sub influena cererii i ofertei fa de terenurile de construcie i poziia lor n centrele urbane.

4. Renta de raritate reprezint suma de bani ce revine posesorului de factori de producie sau de alte bunuri economice rare, pentru a cror utilizare se pltete un pre mai ridicat.

Evoluia i dinamica preului asupra pmntului depinde de urmtorii factori:

cererea i oferta de terenuri agricole. Creterea cererii duce la ridicarea preului asupra pmntului i respectiv a rentei funciare;

cererea i oferta de produse agricole legate de sporirea numeric a populaiei i a volumului de materie prim necesar pentru industria prelucrtoare

mrimea i evoluia rentei. Creterea rentei funciare inevitabil duce la ridicarea preului la terenurile de pmnt;

posibilitatea folosirii alternative a pmntului (construirea unui stadion, bazin, cazino etc.) poate s aduc proprietarului o rent mai mare dect anterior;

rata dobnzii. Preul pmntului se afl n raport invers proporional cu dinamica ratei dobnzii;

ameliorarea poziiei terenurilor agricole (investirea suplimentar de capital n sistemul de irigare, n ngrminte minerale, n tehnologii noi agricole etc.).

18. Sistemul de credit: esena, funciile, formele i tipurile lui.

Creditul const n transformarea de bunuri, pe un timp limitat, fixat dinainte i numit scaden, contra unei sume de bani, numit dobnd.

Creditul este o activitate de baz nrt-o banc. Aceast activitate poate genera profituri pentru banc, dac este practicat corect, dar care poate duce i la pierderi. Astfel, creditul este unul din elementele de baz a pieei monetare.

O modalitate prin care bncile realizeaz venituri este de a da cu mprumut (sau a plasa) banii depozitai. Bncii i se pltete dobnd pentru sumele date cu mprumut; rata dobnzii percepute pentru mprumuturi va fi mai mare dect rata dobnzii pltite la depozite. Diferena dintre aceste dou rate ale dobnzii se numete marj, i constituie o surs important pentru venitul bncii.

Mrimea i dinamica dobnzii sunt exprimate cu ajutorul a doi indicatori:

masa sau suma absolut a dobnzii

rata dobnzii ca venit anual

Funciile creditului:

1) funcia de distribuire i redistribuire a mijloacelor bneti disponibile;

2) funcia de transformare a banilor acumulai n investiii capitale;

3) funcia de susinere a micului business;

4) funcia de sporire a vitezei de rotaie a monedei i de reducere a masei monetare n circulaie;

5) funcia de accelerare a procesului de realizare a mrfurilor;

6) funcia de mbuntire a consumului;

7) funcia de extindere a activitii economice externe;

8) funcia de reducere a deficitului bugetar.

Formele de credit:

a) credit bancar acordat n form bneasc de ctre instituiile bancare;

credit comercial acordat n form de mrfuri i servicii de ctre agenii

19. Sistemul bancar. Operaiuni bancare. Structura i funciile sistemului bancar n R.

M.

Banca Naional este o persoan juridic public autonom i responsabil fa de Parlament. Acest fapt are o importan crucial, deoarece elimin tentarea Guvernului de a finana cheltuielile publice prin metoda inflaionist, destabiliznd economia.

Funciile BNM sunt urmtoarele:

determin i promoveaz politica monetar i valutar a statului;

acioneaz ca bancher i agent fiscal al statului;

efectueaz analiza economic i monetar i pe baza ei nainteaz propuneri Guvernului i aduce la cunotina publicului aceste rezultate;

liceniaz, efectueaz supravegherea i reglementarea activitii instituiilor financiare;

ofer credite bncilor i statului;

efectueaz supravegherea sistemului de pli n republic i contribuie la funcionarea eficient a sistemului de pli interbancare;

deine monopolul asupra emisiei valutei naionale;

pstreaz i gestioneaz rezervele valutare ale statului;

din numele Republicii Moldova ia asupra sa obligaia executrii operaiunilor, legate de participarea Republicii Moldova la activitile organismelor publice internaionale, n sfera bancar, creditar i monetar n corespundere cu condiiile contractelor internaionale;

elaboreaz balana de pli ale statului.

Bncile comerciale.

Banca reprezint o instituie financiar care atrage de la persoane fizice sau juridice depozite sau echivalente ale acestora, transferabile prin diferite instrumente de pia, i care utilizeaz aceste mijloace total sau parial pentru a acorda credite sau a face investiii pe propriul cont i risc.

Bncile ndeplinesc dou tipuri de operaiuni:

a) operaiuni pasive (formarea mijloacelor proprii, primirea depozitelor, exercitarea operaiunilor de cas a ntreprinderilor i instituiilor);

b) operaiuni active (acordarea de credite solicitanilor, investiiile bancare, operaiunile factoring i leasing, operaiuni de trust; repartizarea hrtiilor de valoare .a.).