Robert Thomas Malthus şi teoria sa demo-economică

{ Robert Thomas Malthus (1776 - 1834), cleric şi profesor de colegiu, îşi desăvîrşeşte studiile la Universiatea Cambrige. În 1798, la 32 de ani publică lucrarea "Eseu asupra principiului populaţiei" ( Lucrarea care l-a consacrat drept reprezentant marcant al liberalismului classic) , iar în 1820 îi apar şi lucrarea intitulată "Principii de economie politică", aceasta din urmă fiind precedată de numeroase studii privitoarea la legea grîului, a rentei şi a săracilor.}

Faţă de gînditorii vremii, el are o optică aparte în ceea ce priveşte analiza realităţilor economico-sociale existente la acea dată. Teoria malthusiană asupra creşterii populaţiei a avut consecinţe analitice ce au facut-o să devină parte integrantă a economiei clasice.

Malthus oferă o bază de pornire a salariilor de subzistenţă şi pregăteşte terenul pentru David Ricardo în analiza influenţelor exercitate de utilizarea fondului funciar asupra progresului economic, prin explicarea sărăciei în termenii unei adevărate "curse" dintre populaţie şi mijloacele de subzistenţă.

"Avuţia naţiunilor" a lui Smith va reprezenta şi pentru Malthus opera de referiţă de la care a plecat în dezvoltarea propriilor postulate. Unele idei sunt comune cu cele smithiene în ceea ce priveşte teoria avuţiei, a valorii şi repartiţiei veniturilor, dar pînă la un punct.

Spre exemplu:

* Dacă la Smith creşterea avuţiei naţiunii este calea spre îmbogăţirea unora şi bunăstarea tuturor membrilor societăţii, la Malthus acest proces este însoţit de o accelerare a creşterii numerice a populaţiei sărace şi, de aici, a privaţiunilor.

* La Smith, creşterea producţiei de bunuri şi a ofertei este însoţită de sporirea automată a cererii în aceeaşi măsură. Malthus consideră că echilibrarea automată a cererii cu oferta nu se realizează, deoarece ea este subminată de procesul acumulării de capital.

* Chiar şi modul de concepere a economiei politice este diferit.

La Smith, şi mai ales la David Ricardo, ştiinţa economică are un caracter preponderent abstract. La Malthus ea apare ca o ştiinţă, a concretului istoric, cu funcţii practice bine definite şi a căror împlinire implică într-o anume măsură şi participarea statului.

Potrivit lui Mark Blaug, schimbarea analitică a lui Malthus ce stă la baza propriului "Eseu asupra principiului populaţiei" ar arăta astfel:

CAPACITATEA DE CRESTERE

PIEDICI IN CALEA CRESTERII

INDICELE REPRODUCERII

PREVENTIVE: SCADEREA NASTERILOR

POZITIVE: CRESTEREA

MORTALITĂTII

RETINERI MORALE

VICII VICII MIZERIE

MIJLOACE LIMITATE DE SUBSISTENTA

Teoria malthusiană, continuă Blaug, se rezumă în esenţă la trei propoziţii: 

(1) capacitatea biologică a omului de a se reproduce depăşeşte capacitatea sa fizică de a creşte rezervele de hrană;

(2)  totdeauna acţionează fie piedicile pozitive, fie cele preventive; (3) (ultima piedică a capacităţii de reproducţie rezidă în limitarea rezervelor de

hrană. Prin urmare, conchide Blaug, tot ceea ce a realizat Malthus a fost de a strînge la un loc o serie de fapte familiare, deducînd consecinţele acestora.

Putem spune că Malthus pune în evidenţă aici, "limita economică" a pămîntului, generată de costurile sporite, solicitate de creşterea în ritm rapid a producţiei şi care însă nu pot fi acoperite eficient.

Malthus susţinînd că "economia politică are mai mult relaţii cu morala şi politica decît cu ştiinţele matematice". El va susţine ca economia politică a devenit ştiinţă atunci cînd a putut fi în măsură să explice avuţia naţiunilor, sursele acesteia, modul de întrebuinţare, de reproducere şi sporire.

Potrivit concepţiei malthusiene, avuţia cuprinde acele bunuri şi servicii materiale şi imateriale care pot servi omului şi care au valoare de schimb.

Avuţia este creată de către munca productivă. Munca productivă poate fi estimată prin cantitatea şi valoarea obiectului produs. Serviciile personale "sunt acel gen de muncă sau de activitate care, în ciuda marii sale utilităţi şi marii sale importanţe nu poate intra în estimarea avuţiei naţionale".

Malthus adoptă concepţia, potrivit căreia, avuţia trebuie să crească continuu şi în acelaşi mod să se consume. Malthus sesizează că, prin acumularea accentuată de capital pot apărea şi se pot manifesta o serie de nepotriviri între creşterea cererii şi cea a ofertei.

Acumularea accentuată de capital stimulează oferta generală de mărfuri şi servicii, concomitent cu limitarea cererii solvabile, fapt care pregăteşte terenul pentru crize şi şomaj. El caută să explice şi să găsească posibile soluţii la problema sărăciei şi a lipsei de locuri de muncă în condiţiile creşterii avuţiei şi a capitalului; la problema supraaglomerării pieţelor cu mărfuri şi crizelor prin intermediul teoriei demo-economice.

Malthus recunoaşte meritul lui Ricardo de a fi arătat că valoarea, ca substanţă socială, este creată de muncă, în timp ce avuţia este rezultatul conlucrării omului cu natura, ajutat de capital.