Libera circulaţie a mărfurilor în Uniunea Europeană Privită din toate unghiurile, Uniunea Europeană prezintă, în primul

rând, toate caracteristicile unei Uniuni vamale. Un teritoriu vamal definit în raport cu statele terţe, cu reguli uniforme la intrarea mărfurilor în statele membre.

Uniunea vamala a contribuit in primul rând la edificarea unei politici comerciale comune la nivelul Comunitatilor Europene, determinand elaborarea si adoptarea unei legislatii vamale proprii (Codul Vamal intrat in vigoare la 23 aprilie 2008).

Libera circulatie a marfurilor presupune realizarea unei uniuni vamale care:-priveşte toate categoriile de marfuri-interzice între statele membre, taxele vamale asupra importurilor si exporturilor ori a altor taxe avand efect echivalent, -priveşte adoptarea unui tarif vamal comun in relatiile cu tarile terte si-elimină restrictiile cantitative sau a masurile cu efect echivalent intre statele membre.

Interzicerea taxelor vamale şi a taxelor cu efect echivalent. Interzicerea taxelor vamale şi a taxelor cu efect echivalent. Interzicerea taxelor vamale are o sfera mai larga, aplicandu-se nu numai marfurilor care

sunt originare dintr-un stat membru, ci si celor care provin dintr-o ţară terţă, care se vor afla in liberă circulatie intre statele membre odata intrate in circuitul comercial comunitar.

Scopul instituirii uniunii vamale îl constituie:-asigurarea unor conditii egale de concurenta intre participantii la circuitul comercial si

productiv,-stimularea producţiei si a varietatii sortimentale a marfurilor, -impunerea pe piata a celor mai competitive produse, tinandu-se seama si de costul lor de

productie.

Tariful vamal comun Tariful vamal comun este obligatoriu pentru toate statele membre, acestea nemaiavând

dreptul să intervină pentru a reglementa taxele vamale sau taxele echivalente acestora pentru mărfurile provenind din statele terţe .

Tariful vamal comun este impus la granitele comunitare. Orice marfa care urmeaza sa intre pe teritoriul comunitar va fi supusa acestui tarif, indiferent de ţara de intrare.

În acest sens, se impune stabilirea valorii vamale a unui produs, valoare asupra căreia urmează să se aplica tariful vamal.

Valoarea vamală a unui produs este valoarea tranzacţională, respectiv preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri, atunci când sunt vândute pentru export în teritoriul vamal comunitar.

Tariful vamal se stabileşte în funcţie de poziţiile tarifare care cuprind aproape 3.000 de taxe, exprimate, în genere, prin procente (ad valorem).

Există excepţii care permit acordarea unei taxe reduse la intrarea pe teritoriul comunitar, având în vedere destinaţia specială a produselor în cauză, de ex., produse destinate anumitor categorii de aeronave, nave sau platforme de foraj-Regulamentul CEE 4141/87 care determină condiţiile de admitere a produselor destinate anumitor categorii de nave, aeronave sau platforme de foraj.

Deşi tariful vamal instituit este unul comun, aceasta nu înseamnă că el este şi uniform. TVC diferă în funcţie de ţara de origine şi de scopul importării produsului.

Tariful vamal comun nu se aplica de o autoritate comunitara distincta, de sine statatoare, ci de catre autoritatile nationale ale statelor pe teritoriul carora intra marfurile, actionand, deci, in numele Comunitatilor atunci cand ele fac incadrarile tarifare.

Avand in vedere ca un produs, odata intrat pe teritoriul comunitar, va dobândi, din punct de vedere al impunerii de taxe, regimul unui bun ca si cum ar fi fost fabricat intr-unul dintre statele membre, fiind, deci, in libera circulatie, principiul nediscriminarii va fi aplicabil.

Domeniul de aplicare în spaţiu a tarifului vamal comun:-în cadrul limitelor geografice in care statele membre isi exercita suveranitatea, dar si intr-o serie de

alte teritorii (de ex, Insulele Feroe);-teritorul principatului Monaco si cel al Republicii San-Marino sunt integrate in teritoriul vamal, desi

aceste state nu apartin UE;

Domeniul material de aplicare a tarifului vamal comun.Tariful vamal comun nu este aplicabil decât acelor produse provenind din state terţe. Prin marfă înţelegem orice bun apreciabil în bani, susceptibil să formeze obiect al unei tranzacţii

comerciale. Conform art. 23 Cod vamal sunt considerate mărfuri originare dintr-o ţară, mărfurile obţinute sau

produse în ţara respectivă.

Sunt considerate marfuri: - bunurile destinate consumului;- medicamentele;- electricitatea;- deseurile care nu au valoare comerciala, generand anumite costuri pentru intreprinderi;- materialele si suporturile de sunet care sunt folosite in domeniul audiovizualului. Emisiunile,

compozitiile muzicale, mesajele publicitare sunt incluse in categoria prestarilor de servicii;- piesele din metal pretios devin marfuri in momentul in care nu mai au curs legal in statul membru.

In caz contrar, ele sunt supuse regulilor privitoare la libera circulatie a capitalurilor.

Sunt considerate mărfuri originare din statele membre (art. 23 parg. 2 TCE):

- marfurile obtinute in intregime in cadrul teritoriului vamal al comunitatii fara a fi folosite marfuri care sunt importate din tari care nu sunt incluse in teritoriul vamal (de ex., produsele minerale, extrase in intregime din acea tara; produsele vegetale care sunt recoltate de pe teritorul unei astfel de tari; animalele existente pe teritoriul unui astfel de stat si produsele provenite din aceste animale);

- marfurile importate din tari sau teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Comunitatii si care se afla in libera practica, adica marfurile care provin din tari terte pentru care au fost indeplinite formalitatile de import si au fost percepute taxele vamale si taxele cu efect echivalent exigibile in acel stat membru, daca nu au beneficiat de rambursarea totala sau partiala a respectivelor taxe;

- marfurile obtinute in cadrul teritoriului vamal al Comunitatii prin prelucrarea unor bunuri care sunt in libera practica sau din bunuri fabricate in intregime in Comunitate;

În cadrul Uniunii Europene, operaţiunile de asamblare pot fi considerate insuficiente pentru a putea oferi rezultatului asamblării calitatea de produs comunitar, dacă valoarea adăugată prin asamblare este mică, ceea ce înseamnă că nu putem vorbi de o prelucrare substanţială.

Art. 24 din Codul vamal dispune că o marfă a cărei producţie implică mai mult decât o ţară, este considerată a proveni din ţara în care a fost supusă celei mai recente transformări substanţiale şi din care a rezultat un produs nou sau care reprezintă un stadiu important al fabricaţiei.

Taxele cu efect echivalent

Taxele cu efect echivalent sunt acele taxe care, oricare ar fi denumirea sau tehnica lor, se adresează specific şi exclusiv produselor importate sau exportate, influenţând astfel dreptul de vamă.

Nu prezintă relevanţă natura taxei: taxă fiscală, impozit, taxe pentru controale tehnice, sanitare, veterinare şi nici modul de percepere de către servicii vamale, financiare sau de către un alt organism de drept public sau momentul perceperii: la momentul intrării în comunitate sau ulterior.

Caracteristicile taxelor cu efect echivalent. - sunt taxe pecuniare;- nu este relevant cuantumul, denumirea sau modul de aplicare a taxei;-nu este necesar ca perceperea să aibă efecte discriminatorii sau ca produsele să fie în concurenţă

cu cele naţionale. - sunt impuse in mod unilateral de catre un stat membru, de catre o autoritate publica sau ca

efect al unei conventii incheiate intre particulari; nu sunt considerate taxe cu efect echivalent acele taxe percepute cu prilejul controalelor sanitare stabilite de catre comunitate sau stabilite printr-un tratat international aplicat de catre toate statele membre sub conditia ca marimea acestor taxe sa nu depaseasca costul real al controalelor efectuate;

- sunt solicitate pentru ca marfurile trec o frontiera; nu prezinta insemnatate cine este beneficiarul taxei (statul sau o alta persoana juridica), nici scopul in care taxa a fost constituita

Excepţii:-când taxa reprezintă contravaloarea unui serviciu prestat, facultativ.Ex., Curtea a admis că taxa italiană percepută unei societăţi italiene care gestionează un oleoduc,

care debarcă petrol brut într-un port italian care apoi este dirijată spre Germania şi Italia. În acest sens, pentru a proceda la debarcare, societatea italiana foloseşte instalaţiile portuare.Constituie taxa cu efect echivalent permisa plata depozitarii temporare a marfurilor, la cererea importatorului, în conditii speciale datorate naturii marfurilorCurtea a calificat ca taxe cu efect echivalent sumele de bani percepute de state pentru controale tehnice, veterinare, sanitare efectuate de state pentru verificarea mărfurilor străine şi care doar în acest mod, potrivit reglementărilor naţionale ar putea fi puse în circulaţie.

Costul serviciului trebuie însă să fie unul proporţional cu valoarea serviciului prestat. Acest serviciu trebuie cuantificat, şi nu indicat ad valorem. Perceperea unei taxe uniferome, în funcţie de valoarea declarată a mărfii şi fără nicio legătură cu serviciul prestat conferă taxei un caracter ilicit.

Procedura recuperarii taxelor incasate in mod ilicit se stabileste de catre statele membre; fiecare stat membru desemneaza organele jurisdictionale competente in acest sens si adopta normele procedurale aplicabile;

Statele membre sunt abilitate sa limiteze restituirea taxelor incasate daca acestea au fost impuse de catre agentii economici in preturile platite de catre cumparatori.

D. Reglementari comunitare in domeniul vamal-în scopul aplicarii taxelor vamale, marfurile care fac obiectul operatiunilor de

import sunt clasificate cu ajutorul nomenclatorului tarifar; - marfurile dobandesc urmatoarele situatii la intrarea pe teritoriul unui stat

UE:- ajung in libera practica (vanzare-cumparare) dupa ce a fost

parcursa procedura administrativa a vamuirii care presupune:- plasarea marfii in cadrul nomenclatorului tarifar;- identificarea originii marfii;- calcularea valorii in vama;- determinarea drepturilor de vama datorate;- verificarea respectarii de catre importator a obligatiilor pe care le

subsumeaza etapele precedente;- sunt depozitate intr-un antrepozit liber (parti din teritoriul vamal

al Comunitatii).

În cazul Arta italiana, Curtea a definit atât notiunea de marfuri, cât si faptul ca interdictia taxelor vamale nu depinde de scopul pentru care sunt create si aplicate acele taxe, ci de efectul acestora.

Italia a impus o taxa pe exportul bunurilor artistice, istorice si arheologice. Comisia a considerat ca taxa reprezinta o încalcare a liberei circulatii a marfurilor si a introdus actiune în fata Curtii împotriva Italiei.

Italia s-a aparat sustinând ca aceste bunuri nu trebuie sa fie considerate drept marfuri pentru scopul regulilor uniunii vamale si ca adevaratul scop al acelei taxe nu era de a creste veniturile statului, ci de a proteja mostenirea artistica si istorica a tarii.

Curtea a respins argumentele Italiei, definind marfurile ca fiind produsele cu valoare monetara si care pot forma obiectul unor tranzactii comerciale. Desi natura bunurilor prevazute de legea italiana era distincta de alte tipuri de bunuri, acestea aveau valoare monetara si erau subiectul tranzactiilor comerciale.

Acest argument era întarit si de faptul ca legea italiana impunea taxa în discutie proportional cu valoarea bunurilor. Tratatul nu face distinctie între scopurile taxelor impuse de state, spune doar ca taxele sunt interzise.