DREPTUL AFACERILOR

surse1. “Bazele statului şi dreptului a Republicii Moldova”, Negru, Avornic, Chibac,

Chiriac, Chişinău, 1996-1997.2. “Dreptul afacerilor” Roşca N., Baieş S., Chişinău, 1996.3. “Dreptul afacerilor” Roşca N., Baieş S., Chişinău, 20054. “Dreptul afacerilor” Mărgineanu G.Mărgineanu A., Chişinău, 20045. Baieş S. Roşca N “Dreptul civil-parte generală persoană fizică şi persoană

juridică”, Chişinău, 20046. Bloşenco A. “Drept civil – parte specială – contracte”, Chişinău, 20037. Cimil Dorin “Drept civil – contractele speciale” Chişinău, 2003.8. Гришаев «Гражданское право», Москва, 1997.9. Толстой, Васильев «Гражданское право», Москва, 1997. 10. Гринько «Внешнеторговые сделки», Сумы, 1996. 11. Dreptul www.justice.md - baza legislativa a RM- Codul civil 2002 in vigoare 2003

Tema 1 : Noţiuni generale despre dreptul afacerilor1. Noţiunea şi caracteristica generală a dreptului afacerilor 2. Relaţiile juridice care fac obiectul de studiu al dreptului afacerilor 3. Izvoarele dreptului afacerilor4. Subiecţii dreptului afacerilor

1.Dreptul – nişte norme de comportare care sunt elaborate de stat, care reglementează

relaţiile din societate pentru executare, iar în caz de necesitate pot fi aplicate sancţiuni.

Sistema dreptului oricărui stat numit dreptul pozitiv se împart în 2 categorii: drept public şi drept privat.

Drept public – totalitatea de ramuri ce reglementează relaţii care apae în legătură cu interesul societăţii în general şi interesul statului.

Dreptul public include:- drept constituţional;- drept administrativ;- drept penal;- drept internaţional public.

Drept privat – totalitatea de ramuri ce reglementează relaţii care apar între persoane particulare, unde fiecare îşi are interesul său privat.

Include:- drept civil - drept comercial;- drept familial;- dreptul muncii;- drept internaţional privat;- drept afacerilor- drept comercial internaţional;- drept bancar.

Dreptul afacerilor este o subramură a dreptului civil, adică este de natură privată, care în acelaşi timp nu are o independenţă totală, deoarece conţine elemente din mai multe ramuri de drept, inclusiv publice. Dreptul economic este o ramură interdisciplinară, adică conţine norme din mai multe discipline juridice. În acelaşi timp dreptul economic mai mult se evidenţiază ca o disciplină de studiu şi nu ca o ramură de drept.

Pentru a realiza o afacere comercială orice persoană este nevoită să intre în diferite relaţii de natură diferită, atît publică, cît şi privată.

Spre exemplu pentru a desfăşura o afacere economică este necesar de trecut mai multe etape printre care:

- mai întîi se înregistrează la Camera Înregistrări de stat – relaţii de natură administrativă bazate pe subordonarea agenţilor economici faţă de organul de stat.

- încheierea contractelor cu viitorii parteneri care este o tranzacţie civilă, de natură privată.

- executare condiţiilor contractuale prin livrarea mărfurilor (încheiem contract de transport, executare de lucrări şi achităm contravaloarea mărfurilor prin bănci. Sunt obligaţiuni de natură privată.)

- achităm impozitele şi salariile la salariaţi. Dreptul afacerilor este o disciplină de studii interramurală care conţine norme

juridice ce reglementează relaţiile de natură privată din domeniul comerţului în sens larg în special relaţii ce ţin de organizarea, activitatea şi lichidarea întreprinderilor, precum şi relaţii privind încheierea tranzacţiilor economice şi altor relaţii cu organe statale şi persoane fizice.

2.Obiectul de studiu al dreptului economic constă din totalitatea de relaţii ce sunt

reglementate şi studiate de această disciplină. Toate relaţiile din dreptul economic trebuie să posede următoarele particularităţi:

- relaţia se caracterizează prin egalitate juridică a părţilor (nici una din părţile contractate nu se supune celeilalte.)

- în unele cazuri în dreptul economic este prezent principiul subordonării în faţa organelor de stat .

- scopul tranzacţiilor economice este obţinerea profitului . - în cadrul tranzacţiilor din dreptul economic este prezentă echivalenţa prestaţiilor (fiecare

parte dă şi ia ceva în loc.)Relaţiile care fac obiectul de reglementare a dreptului economic sunt:Relaţii dintre asociaţii, întreprinderi privind organizarea, activitatea, gestionarea şi

lichidarea întreprinderii.Relaţiile dintre toate categoriile de agenţi economici ce ţine nemijlocit de activitatea

comercială privind încheierea contractelor şi executare lor. Aceste relaţii sunt reglementate de dreptul civil şi se bazează pe egalitatea juridică a părţilor.

Relaţiile dintre agenţii economici şi organele statale în ceea ce priveşte necesitatea înregistrării, obţinerea licenţei, autorizaţiei ect. Se bazează pe subordonarea în faţa organelor de stat .

Relaţiile dintre agenţii economici şi organele de control fiscale în legătură cu necesitatea achitărilor impozitelor şi altor plăţi, prezentarea dărilor de seamă, efectuarea controalelor etc. Aceste relaţii la fel sunt bazate pe subordonarea şi se reglementează de dreptul fiscal, vamal.

Relaţiile dintre agenţii economici şi persoanele fizice în ceea ce priveşte tranzacţiile civile dintre acestea (contracte de vînzare-cumpărare, împrumut, arendă), precum şi relaţiile ce apar în legătură cu încălcarea drepturilor consumatorilor.

Relaţiile ce apar între administraţiile agenţiilor economici şi salariaţi, în legătură cu încheierea şi desfacerea contractului de muncă, reglementate aceste relaţii de dreptul muncii.

3.Prin izvor de drept se înţelege forma de exprimare a normelor juridice. În dreptul afacerilor

sunt următoarele categorii de izvoare: a. Legile. b. Acte subordonate legilor.

c. Conventiile internationale d. Obiceiul juridic.

e. Uzanţele comerciale uniforme. f. Practica judiciară şi arbitrală.

a) Legile sunt izvoarele principale in dreptul afacerilor. Conform Constitutiei legile sunt: -fundamentale - organice- ordinare

Dreptul afacerilor este reglementat de următoarele principale legi:- Codul civil întrat în vigoare în 2003.- Codul fiscal,vamal.- Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi.- Legea cu privire la lesing,- Legea cu privire la Societăţile pe acţiuni, - Legea insolvabilităţii.- Legea cu privire la contractul de vînzare a mărfurilor. b) Actele subordonate legilor: hotărâri de guvern, parlamente, decrete, regulamente,

instrucţiuni care sînt elaborate, în concordanţă cu legile în scopul executării şi interpretării legilor.

c) Convenţiile internaţionale constituie unul din cele mai importante izvoare a Dreptul afacerilor. Convenţia internaţională este un acord de voinţă a două sau mai multe state prin care se reglementează anumite raporturi dintr-un anumit domeniu şi se stabilesc drepturile şi obligaţiile participanţilor. Convenţiile internaţionale ca izvoare pot fi numite în mod diferit: acorduri, tratate, pacte, acte finale etc.

Convenţia privind vinzarea Internaţională de mărfuri (Viena 1980) Convenţia europeană privind arbitrajul comercial Internaţional (Geneva 1961) Convenţia de la Berna privind transportul Internaţional de mărfuri pe cale ferată (1896)O convenţie Internaţională se va aplica pe teritoriul unui stat atunci cвnd acesteia vor deveni

norme internaţionale pe una din două căi: 1- prin aderare sau ratificare; 2- prin adoptarea normelor interne cu acelaşi conţinut.

Aderarea este actul de voinţă a organelor supreme a unui stat prin care se alipeşte la o convenţie deja semnată.

Ratificarea la fel este un act de alipire la o convenţie semnată de reprezentantul statului şi parlamentul o aprobă ca normă.

Conform Constituţiei RM la noi se aplică principiul supremaţiei convenţiilor internaţionale la care Moldova este parte faţă de legislaţia naţională. Atunci cind normele naţionale contravin normelor internaţionale se aplică cele internaţionale

a) Obiceiul juridic – constă din nişte norme de comportare statornicite pe un anumit teritoriu şi aplicate de o anumită populaţie în virtutea utilizării îndelungate şi repetate (periodic) şi care reglementează nişte relaţii din societate (“batem palma”).

Obiceiul – cel mai vechi izvor de drept nescris.Uzanţele comerciale uniforme au apărut în rezultatul studierii diferitor obiceiuri juridice

din diferite localităţi şi care din necesitate au fost unificate(au devenit unice pentru toţi). Uzanţele au fost unificate de către organizaţii comerciale speciale -“Camera internaţională de Comerţ de la Paris.” Ea a elaborat uzanţa ca INCOTERMS .

Alt organ este “Institutul internaţional pentru unificarea Dreprtului Privat”.

Astfel cele mai răspîndite uzanţe uniforme se cunosc sub denumirea "INCOTERMS" care au fost elaborate sub egida Camerei Internaţionale de Comert de la Paris (CIPS). I-a ediţie a fost în 1934; - în 1990 care conţine 13 conditii de livrare in editia 2010 se contin -11 conditii de livrare aplicabile la derularea contractelor de vînzare Internaţională de mărfuri în zona europeană.

Pentru zona Americană analogic INCOTERMS-ului se utilizează regulile RAFTD, care conţin 7 termeni. La fel sub egida Camerei Inemaţionale de Comerţ de la Paris au fost elaborate:

Reguli şi uzanţe uniforme privind accreditivul documentar, "publicaţia 500" din 1995; Reguli uniforme privind incasoul documentar, publicaţia 522 din l995; Reguli şi uzanţe privind garanţiile contractuale.Altă uzanţă unificată a fost elaborată de către Institutul Internaţional privind unificarea

dreptului internaţional (UNIDROIT) care a elaborat Principiile privind contractele de comerţ Internaţional.

Uzanţele uniforme ca izvoare au următoarele particularităţi:- nu sunt obligatorii pentru părţi, înafară de cazul cînd părţile indică aplicarea acestora

direct în contract.- totodată prin contract părţile au posibilitatea să modifice conţinutul uzanţelor comerciale

în dependenţă de situaţia juridico-economică pe piaţă.A doua cale de unificare a uzanţelor este înfapruită de către organizaţiile comerciale

internaţionale în special Comisia Economică Europeana a ONU care a elaborat contracte model privind livrarea de mărfuri standardizate. Specificul acestor contracte şi a condiţiilor lor exprimînd particularităţile de livrare a produsului concret. Spre exemplu, contracte tip privind livrarea citricelor, lemnului, cărbunelui, petrolului, bumbacului etc. La fel ca şi uzanţe contractele tip pot fi modificate de către părţi prin înţelegerea reciprocă.

b) Practica judiciară – un izvor de drept suplimentar care include hotărârile judecătoreşti, adoptate de către instanţele uni stat. În republica moldova practica judiciară apare sub forma de hotărâri explicative ale Curţii Supreme de Justiţie, pe anumite categorii de cauze. Hotărârile au apărut în rezultatul existenţei divergenţelor la înţelegerea legislaţiei, mai ales când se referă la cazuri similare cu hotărâri finale diferite. Astfel, Curtea supremă explică modul de aplicare şi interpretare al legislaţiei şi dă recomandaţii cum ar trebui să se procedeze. În sistemul de drept american-englez, practica judiciară, numită precedent juridic, este obligatoriu, adică la emiterea unor hotărâri de judecată judecătorul se bazează nu numai pe legi scrise, ca la noi, dar şi pe hotărâri de judecată pronunţate anterior pe cazuri asemănătoare.

3.Subiectele dreptului afacerilorÎn Dreptul afacerilor sunt subiecte toate pesoanele care participă la relaţii juridice

economice.Cunoaştem următoarele categorii de subiecte ale dreptului economic:

Persoana fizica ca subiect individual; Persoana juridică ca subiect colectiv; Statul ca subiect special prin intermediul organelor şi organizaţiilor sale;

Persoana fizica este omul, privit individual. Ca persoane fizice sunt: cetăţenii RM, apatrizii, cetăţenii străini.Conform Codului civil al RM – pentru ca să fie recunoscută ca subiect al dreptului

orice persoană fizică trebuie să posede capacitate juridică, care include capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu.

Capacitatea de folosinta a persoanei fizice este posibilitatea acesteia de a avea drepturi si obligatii economice.

Ea apare din momentul naşterii şi îl însoţeşte pe om toată viaţa, înceteaza odata cu moartea.

Capacitaea de folosinţă include dreptul la viaţă, dreptul de proprietate asupra bunurilor, dreptul de a se deplasa liber, dreptul de a se ocupa cu orice activitatea ect.

Nimeni nu poate fi lipsit de această capacitate, dar poate fi limitat numai în condiţiile legii şi de organele competente în cazul: - privării de libertate şi nterzicerii de a se ocupa cu o profesiune (după legea penală sau administrativă) , şi lipsirea de drepturi părinteşti (după legea civilă).

Capacitate de exercitiu este aptitudinea persoanei fizice ca prin acţiunile sale să obţină drepturi economice, şi să-şi asume personal obligatii.

Aceasta include posibilitatea de a semna acte juridice economice (de valoare importantă), inclusiv contracte de orice gen şi alte acţiuni care generează drepturi şi obligaţii.

Capacitatea deplina de exercitiu survine la virsta de 18 ani. În cazul căsătoriei minorul poate dobîndi capacitate deplina de exercitiu din acest moment. Desfacerea casatoriei nu afecteaza capacitatea deplina de exercitiu a persoanei.

Persoanele care au împlinit virsta de 16 ani poat fi recunoscute ca avind capacitate de exercitiu deplina daca lucreaza în baza unui contract de munca sau, cu acordul parintilor, adoptatorilor sau curatorului, practica activitate de intreprinzator.

Minorii in virstă de la 14 ani pot încheia acte juridice cu incuviintarea parintilor, adoptatorilor sau a curatorului. Ei au dreptul fara consimtamintul acestora:

sa dispuna de salariu, bursa şi de alte venituri proprii; sa exercite dreptul de autor asupra unei lucrari stiintifice, literare sau de arta, asupra

unei inventii sau unui alt rezultat al activitatii intelectuale aparate de lege; sa faca depuneri in bănci si sa dispuna de ele conform legii;

Limitarea persoanei fizice in capacitatea de exercitiu poate avea loc, în urma

consumului abuziv de alcool sau consumului de droguri si de alte substante psihotrope, care înrautatesc starea materiala a familiei sale Această limitare se face la fel de catre instanta de judecata. Asupra acestei persoane se instituie curatela. Această persoana are dreptul sa incheie acte juridice cu privire la dispunerea de patrimoniu, sa primeasca si sa dispuna de salariu, de pensie sau de alte tipuri de venituri doar cu acordul curatorului.

Persoana fizică poate fi lipsită de capacitatea de exerciţiu (declarata ca incapabila ) numai de către instanţa de judecată în urma unei tulburari psihice (boli mintale sau deficiente mintale) cînd nu poate constientiza sau dirija actiunile sale . Asupra ei se instituie tutela, care are

grijă de persoană şi gestionează bunirile sale. Actele juridice in numele persoanei fizice declarate incapabile se incheie de catre tutore.

Orice persoana fizica are dreptul la numele stabilit sau dobindit potrivit legii. Numele cuprinde numele de familie si renumele, iar in cazul prevazut de lege, si patronimicul.

În acelaşi timp persoana are dreptul la respectul numelui sau. Cel care utilizeaza numele altuia poartă raspundere de toate prejudiciile care rezulta din aceasta .

Domiciliul persoanei fizice este locul unde aceasta îsi are locuinta statornica sau principala. Se considera ca persoana isi pastreaza domiciliul atita timp cit nu si-a stabilit un altul.

Resedinta persoanei fizice este locul unde isi are locuinta temporara sau secundara.Domiciliul minorului in virsta de pina la 14 ani este la parintii sai sau la acel parinte la

care locuieste permanent. Persoana fizica poate fi declarata disparuta fara veste daca lipseste de la domiciliu

cel putin un an din ziua primirii ultimelor stiri despre locul aflarii ei. Disparitia se declara de instanta de judecata la cererea persoanei interesate.

În cazul cînd persoana lipseşte mai mult de 3 ani de la domiciliul sau lipsesc stiri despre locul unde se afla sau dupa 6 luni daca a disparut in imprejurari ce prezentau o primejdie de moarte sau dacă sunt motive a presupune ca a decedat in urma unui anumit accident atunci ea poate fi declarata decedata la fel prin hotarire a instantei de judecata.

Persoana fizica are dreptul sa practice activitate de intreprinzator, fara a constitui o persoana juridica, din momentul inregistrarii de stat in calitate de intreprinzator individual sau in alt mod prevazut de lege.

2.Persoana juridică este considerat în esenţă un subiect colectiv al dreptului afacerilor, cu toate că în legislaţie deja este reglementată posibilitate înfiinţării persoanelor juridice unipersonale, adică ca unic fondator şi proprietar este o persoană fizică.

Persoana juridica este organizaţia care are un patrimoniu distinct si raspunde pentru obligatiile sale cu acest patrimoniu, poate sa dobindeasca si sa exercite in nume propriu drepturi patrimoniale si personale nepatrimoniale, sa-si asume obligatii, poate fi reclamant si pirit in instanta de judecata.

Din definiţie putem deduce elementele constitutive ale persoanei juridice şi anume: are un patrimoniu distinct de cel al proprietarilor în relaţiile cu alte persoane pentru obligatiile sale poartă raspundere cu întreg

patrimoniul, adică activitatea o desfăşoară pe riscul şi contul propriu; activează din nume propriu (sub denumirea sa de firmă) obţinînd drepturi şi

obligaţii patrimoniale si personale nepatrimoniale, poate fi reclamant si pirit in instanta de judecata.

Se cunosc mai multe categorii de persoane juridice:- de drept public, la care se referă organele stataele şi alte organizaţii cu caracte public sau - de drept privat, la care se referă societăţile comerciale şi orgsanizaţiile obşteşti Toate acestea in relaţiile economice, sint situate pe pozitii de egalitate.Persoanele juridice de drept privat pot avea: -- scop comercial si - scop necomercial. Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se dobindeste la data inregistrarii de stat si

inceteaza la data radierii ei din registrul de stat. Persoana juridica cu scop comercial poate desfasura orice activitate neinterzisa de lege,

chiar daca nu este prevazuta in actul de constituire.

Persoana juridica cu scop necomercial poate desfasura numai activitatea prevazuta de lege si de actul de constituire.

Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice este exercitată de la data constituirii, drepturile si isi executa obligatiile prin administrator. Au calitatea de administrator persoanele fizice care, prin lege sau prin actul de constituire, sint desemnate sa actioneze, in raporturile cu tertii, individual sau colectiv, in numele si pe seama persoanei juridice.

Persoana juridica activeaza in baza actului de constituire sau in baza contractului de constituire si a statutului, sau doar in baza statutului.

Persoana juridica se considera constituita in momentul înregistrării ei de stat. In actul de constituire al societăţii comerciale trebuie sa se indice: a)numele, locul si data naşterii, domiciliul, cetatenia si datele din actul de identitate al

fondatorului persoana fizica; denumirea, sediul, naţionalitatea, numărul de înregistrare al fondatorului persoana juridica;

b) denumirea societăţii; c) obiectul de activitate; d) participatiunile asociatilor, modul si termenul lor de varsare; e) valoarea bunurilor constituite ca participatiune in natura si modul de evaluare, daca au

fost facute asemenea aporturi; f) sediul; g) structura, atribuţiile, modul de constituire si de funcţionare a organelor societatii; h) modul de reprezentare; i) filialele si reprezentantele societăţii; j) alte date, stabilite de lege pentru tipul respectiv de societate.

Persoana juridica participa la raporturile juridice numai sub denumire proprie, stabilita prin actele de constituire si înregistrată in modul corespunzator.

Persoana juridica nu poate fi inregistrata daca denumirea ei coincide cu denumirea unei alte persoane juridice inregistrate deja.

Persoana juridica are un sediu, indicat in actele de constituire. Stabilirea si schimbarea sediului sint opozabile tertilor din momentul inregistrarii de stat.

Adresa postala a persoanei juridice este cea de la sediu. Persoana juridica poate avea si alte adrese pentru corespondenta. Persoana juridica raspunde pentru obligatiile sale cu tot patrimoniul ce ii apartine.

Statul si unitatile administrativ-teritoriale participa la raporturile juridice economice pe pozitii de egalitate cu celelalte subiecte de drept.

Tema 2 : Activitatea de Antreprenoriat în RM

1. Noţiunea şi caracteristica antreprenoriatului în RM2. Activitate individuală de antreprenoriat3. Întreprinderile cu statut de societate comercială4. Alte forme de întreprinderi5. Organizarea şi procedura înregistrării întreprinderilor6. Încetare activităţii întreprinderilor7. Procedura de insolvabilitate

1.Antreprenoriat este activitatea de fabricare a producţiei, executare a lucrărilor şi

prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri.

Antreprenor poate fi: -orice cetăţean al Republicii -orice cetăţean străin sau apatrid, - grupuri de cetăţeni

- orice persoană juridică sau fizică . Statul şi organele administraţiei public locale sînt antreprenori speciali.

Forma organizatorico-juridică a activităţii de antreprenoriat este întreprinderea. Activitate de antreprenoriat e reglementată de :

- Codul Civil din 2002 întrat în vigoare la 12.06.2003 - Regulamentul societăţilor economice aprobat prin Hot Guv nr 500 10.09.1991- Lege cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor 1265/

05.10.2000 Monitorul Oficial 31-34/109, 22.03.2001 - LEGE Nr. 220 din  19.10.2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor 

juridice şi a întreprinzătorilor individuali: 30.11.2007 în Monitorul Oficial Nr. 184-187     art Nr : 711 Data intrarii in vigoare : 30.05.2008

LEGEA RM cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi Nr.845-XII din 03.01.92 Monitor Oficial nr.2/33 din 28.02.1994.

Întreprinderea, conform legii menţionate, are statut de persoană juridică sau de persoană fizică, intreprinderea-persoană juridică şi întreprinderea-persoană fizică au aceleaşi drepturi şi obligaţii, cu excepţia răspunderii patrimoniale pentru obligaţiile lor.

Formele organizatorico-juridice ale înreprinderilor: a) întreprindere individuală; b) societate în nume colectiv; c) societate în comandită; d) societate pe acţiuni; e) societate cu răspundere limitată; f) cooperativă de producţie; g) întreprindere de stat şi întreprindere municipală.Însă Codul Civil nou nu mai conţine această clasificare şi denumeşte toate formele de

întreprinderi (înafară de întreprinderile individuale) – societăţi comerciale.

Codul civil defineşte societatea comerciala ca o organizaţie comerciala cu capital social constituit din participatiuni (cote părţi) ale fondatorilor (membrilor).

Deoarece Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi poate fi aplicată în măsura în care nu contravine Codului civil în continuare vom analiza esenţa juridică şi formele de întreprinderi prevăzute de această lege cu concretizările făcute de Cod.

Întreprinderea devine subiect de drept din momentul înregistrării de stat în Registrul comerţului detinut de Camera Inregistrarii de Stat de pa linga Departamentul Tehnologiilor Informationale .

Întreprinderea, are dreptul: să practice orice activitate de antreprenoriat cu excepţia celor interzise de lege.; să procure de la alte persoane bunuri în scopul desfăşurării activităţii comerciale; să deschidă conturi la bancă să angajeze în bază de contract şi să concedieze lucrătorii; să fie agent al relaţiilor economice externe.

Întreprinderea este obligată: să asigure calitatea cuvenită a mărfurilor fabricate (a lucrărilor şi serviciilor prestate); să obţină, după caz, licenţe de stat pentru genul de activitate; să încheie contracte de muncă cu angajaţii, să se achite cu bugetul public naţional, angajaţii, creditorii, să asigure condiţii normale de muncă, respectarea tehnicii securităţii etc ; să efectueze asigurarea socială şi alte tipuri de asigurare obligatorie a lucrătorilor

angajaţi;

Antreprenorul poate transmite, pe bază de contract atribuţiile de gestionare a întreprinderii - managerului-şef (director)

Contractul dintre aceştia conţine: - drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor, relaţiile de ordin financiar, răspunderea pentru ne executarea obligaţiilor asumate.

Pentru desfăşurarea activităţilor interzise pe teritoriul RM sau a activităţii fără licenţă, întreprinderea răspunde în mărimea profitului realizat în timpul cît a durat această încălcare şi i se aplică amendă în aceeaşi mărime.

2.Întreprinderea individuală este întreprinderea care aparţine persoanei fizice, cu drept

de proprietate privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună.

Patrimoniul Î.I. se formează pe baza bunurilor cetăţeanului si este inseparabil de bunurile persoanele ale antreprenorului.

Întreprinderea individuală are statut de persoană fizică, dar este subiect deplin al activităţii de antreprenoriat.

Pentru obligaţiile sale Î.I. răspunde patrimoniul său, iar Fondatorul răspunde nelimitat cu averea personală, cu excepţia bunuri care, conform legislaţiei în vigoare, nu fac obiectul urmăririi (anexa 1 din Codul de Procedură Civilă redacţia a. 1964).

Membrii familiei antreprenorului dacă sunt fondatori ai aceste întreprinderi răspund nelimitat si solidar pentru obligaţiile întreprinderii cu întreg patrimoniul lor, exceptându-se acele bunuri care, nu pot fi urmărite.

Î.I. se constituie şi activează în baza Deciziei de fondarea întreprinderii, semnată de către fondator.

Decizia de fondare trebuie să conţină: a) Denumirea de Firma a întreprinderii, ea trebuie să includă cuvintele "întreprindere

individuală" sau "Î.I.", precum şi numele fondatorului. b) numele, prenumele data naşterii, cetăţenia, domiciliul cetăţeanului-fondator; c) sediul întreprinderii; e) data înfiinţării întreprinderii; f) genurile principale de activitate a întreprinderii(de obicei se indica cinci genuri); g) condiţiile reorganizării şi lichidării întreprinderii.

Persoana fizică ca antreprenor particular poate desfăşura activitate de antreprenoriat şi fără înregistrarea de Stat , adică poate activa în baza patentei de antreprenor.

Activitaea dată este reglementată de LEGEA cu privire la patenta de intreprinzator Nr.93-XIV din 15.07.98, MO al R.M. nr.72-73 din 06.08.1998

Patenta de intreprinzator, este un certificat nominativ, ce atesta dreptul de a desfasura genul de activitate de intreprinzator indicat in ea in decursul unei anumite perioade de timp.

Patenta contine urmatoarele elemente:– seria si numarul patentei;– numele, domiciliul, codul fiscal şi fotografia titularului patentei;– genul de activitate, locul de desfasurare a activitatii;– durata patentei si mentiunile despre prelungirea ei;– cuponul, ca dovada a achitarii taxei pentru patenta.

Titular de patenta poate fi orice persoană fizică cu capacitate de exercitiu, si are dreptul sa desfasoare activitate de intreprinzator.

Patenta se elibereaza pentru unul din genurile de activitate indicate în lege şi este valabila numai pentru titularul ei si nu poate fi transmisa altei persoane.

Activitatea în baza patentei nu necesită inregistrarea de stat si primirea licentei. Titularului patentei nu prezentă darile de seama financiare si statistice, tinerea evidentei contabile si financiare, efectuarea operatiilor de casa si decontarilor.

În relatiile legate de activitatea sa titularul patentei actioneaza în numele sau şi raspunde pentru obligatiile sale cu averea personală.

Deţinătorul patentei este obligat:– sa respecte normele sanitare, normele de protectie contra incendiilor, – sa aiba documentele primare de provenienta a marfii: factura de expeditie,

chitanta de percepere a taxei vamale sau actul de achizitie a marfurilor;– sa activeze numai în locurile permise;– sa respecte drepturile si interesele consumatorilor;

– sa afiseze patenta sau copia ei, autentificata de notar, intr-un loc vizibil la locurile unde activeză.

Titularul patentei nu este in drept:– sa angajeze lucratori;– sa incheie tranzactii cu intreprinderea individuala al carei fondator este el sau

careva dintre membrii familiei sale, cu societatea in nume colectiv ori in comandita, al carei asociat cu raspundere deplina este el sau careva dintre membrii familiei sale.

Doi sau citiva titulari de patente se pot asocia in scopul desfasurarii in comun a activitatii de intreprinzator, in baza contractului de activitate in comun.

Durata activitatii desfasurate in baza patentei se include in vechimea in munca a titularului patentei.

Solicitantul patentei depune cerere la inspectoratul fiscal teritorial unde isi are domiciliul sau la locul activitatii preconizate. In anumite cazuri solicitantul depune cererea la primaria respectiva.

Împreuna cu cererea, pentru activitatea ce necesită cunoştinţe speciale solicitantul prezinta copii de pe certificat, diploma, alte acte ce confirma nivelul de calificare.

În anumite cazuri pentru desfasurarea unor genuri de activitate este necesara autorizatia autoritatii administratiei publice locale.

Patenta se elibereaza pe o durata de o luna sau, la dorinta solicitantului, pe o durata mai mare.

Impunerea fiscala a titularului patentei se efectueaza sub forma de taxa pentru patenta, care include impozitul pe venit, impozitul pentru folosirea resurselor naturale taxa pentru amplasarea unitatilor comerciale, taxa pentru amenajarea teritoriului, taxa pentru dreptul de a presta servicii la transportarea calatorilor, precum si defalcarile in bugetul asigurarilor sociale de stat.

Alte impozite, taxe si incasari se platesc de titularul patentei pe principii generale.Taxa lunara pentru patenta este prevazuta in anexa la prezenta lege si se percepe in

cuantumul stabilit pentru localitatea unde se va desfasura activitatea de intreprinzator.

3. Deoarece Codul civil numeşte întreprinderile societăţi comerciale vom analiza statutul

acestora , dar cu referire la Legea privind întreprinderile şi antreprenoriatul. În categoria societăţilor se atribuie : societate în nume colectiv, societate în comandita, societate cu răspundere limitata si societate pe acţiuni.

1. Societatea în nume colectiv reprezintă o întreprindere fondată de două şi mai multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice care şi-au asociat bunurile în scopul de a obţine profit.

Societate in nume colectiv se fondează si activează în baza actului de constituire încheiat între fondatori.

Actul de constituire conţine: numele, domiciliul fondatorului persoana fizica şi/sau denumirea, sediul, numărul de

înregistrare al fondatorului persoana juridica; denumirea societăţii; genurile de activitate; mărimea şi conţinutul capitalului social al societăţii si modul depunerii aporturilor;

termenul lor de vărsare; valoarea bunurilor depuse în capitalul social în natura şi modul de evaluare;

sediul; structura, atribuţiile, modul de constituire si de funcţionare a organelor societăţii; mărimea şi modalitatea de modificare a cotelor de participare a fondatorilor; răspunderea membrilor pentru încălcarea obligaţiilor de depunere a aporturilor; procedura de adoptare a hotărârilor de câtre asociaţi; procedura de admitere a noilor asociaţi; temeiurile si procedura de retragere si excludere a asociatului din societate.

Pentru obligaţiile societăţii toţi asociaţii poartă răspundere solidară şi nelimitată cu întreg patrimoniul lor, cu excepta bunurile care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.

Societatea în nume colectiv nu poartă răspundere pentru obligaţiile asociaţilor care nu sînt legate de activitatea acesteia.

Conducerea societăţii în nume colectiv se exercită prin acordul tuturor membrilor. Dreptul de a reprezenta societatea in nume colectiv îl au toţi membrii ei unul sau mai

mulţi. Veniturile si pierderile SNC se repartizeză între membrii ei proporţional cotelor depuse.

2. Societatea în comandită (SC) reprezintă o întreprindere fondată de două şi mai multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice care desfăşoară comercială în baza actului de constituire.

Actul de constituire al SC conţine aceleaşi menţiuni ca şi actul Societăţii în nume colectiv. Societatea în comandită are în componenţa sa cel puţin un comanditat şi un comanditar. Pentru obligaţiile societăţii comanditaţii poartă răspundere solidară nelimitată cu întreg

patrimoniul lor, iar comanditarii răspund cu numai cu capitalul investit. Conducerea SNC se exercita de către comanditaţi.Comanditarii nu au dreptul sa participe la conducerea si administrarea SNC,.Comanditarul are dreptul: a) sa primească venituri proporţional cu cota investită; b) sa cunoască dările de seama financiare ect; Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii în

comandită sînt reglementate de legislaţia privind societăţile comerciale (Regulamentul societăţilor economice 10.09.1991), Codul Civil precum şi de actul de constituire (de societate).

3. Societatea pe acţiuni (SA) este întreprinderea capitalul social al cărei este împărţit pe acţiuni.

Acţiunile societarii care se înfiinţează vor fi plasate numai intre fondatori.Numărul acţionarilor societăţii, nu poate fi mai mic decit 50.Societatea este în drept sa desfăşoare orice activitate ne interzise de legislaţie.Activitate SA este reglementată de Legea RM privind societăţile pe acţiuni Nr.1134-XIII

din 02.04.97Pentru obligaţiile sale SA poartă răspundere cu toată averea sa iar acţionarii răspund numai

în limitele acţiunilor la care sau abonat.În procesul de activitate SA emite hîrtii de valoare : acţiuni şi obligaţiuni.Acţiunea este documentul, ce atesta dreptul proprietarului (acţionarului) de a participa la

conducerea societăţii, de a primi dividende, precum si o parte din bunurile societăţii în cazul lichidării acesteia.

Acţiunile pot fi : ordinare si preferenţiale. Acţiunea ordinara conferă proprietarului ei dreptul la un vot in adunarea generala a

acţionarilor, dreptul de a primi o cota-parte din dividende si o parte din bunurile societarii in cazul lichidării acesteia.

Acţiunea preferenţiala da proprietarului ei drepturi (privilegii) de primi dividende fixate Acţiunea preferenţiala nu da drept de vot proprietarului ei, daca statutul nu prevede altfel.

Obligatiunea atesta dreptul proprietarului lui (obligatarului) de a primi suma depusă si dobînda fixa în mărimea si în termenul stabilit. Obligatarii apar in calitate de creditori ai societăţii.

Ca document de constituire ale societarii este actul de constituire al societăţii care va cuprinde:

a) numele fondatorilor, domiciliul, cetăţenia b) denumirea societăţii, tipul si sediul ei; c) scopul si genurile de activitate al societăţii; d) mărimea capitalului social; e) clasele si numărul de acţiuni plasate la înfiinţarea societăţii; f) suma, modul si termenele de plata a acţiunilor achiziţionate de fondatori; h) modul si termenele de pregătire si de tinere a adunării generale d) clasele si numărul de acţiuni; e) drepturile si obligaţiile acţionarilor; g) structura, atribuţiile, modul de constituire si de funcţionare a organelor de conducere h) modul de luare a hotărârilor de către organele de conducere ale societăţii, i) modul si termenele de pregătire si tinere a adunării generale a acţionarilor; j) modul de creare si de utilizare a capitalului de rezerva; q) temeiurile si modul de reorganizare sau lichidare a SA.

Organele de conducere ale SA sint: a) adunarea generala a acţionarilor; b) consiliul directorilor sau consiliul observatorilor, c) organul executiv; d) comisia de cenzori sau cenzorul, Adunarea generala este organul suprem de conducere al societarii si se tine cel puţin o

data pe an. Ea are următoarele atribuţii exclusive:a) aprobă statutul societarii sau modificările si completările b) hotărăşte cu privire la modificarea capitalului social, c) aproba regulamentul consiliului, comisiei de cenzori şi alege membrii lui d) confirma organizatia de audit e) aproba darea de seama anuala a consiliului si a comisiei de cenzori; f) hotărăşte repartizarea profitului anual, inclusiv plata dividendelor anuale,g) hotaraste reorganizarea sau lichidarea SA ect;Consiliul societăţii reprezinta interesele acţionarilor în perioada dintre adunările generale

si, in limitele atribuţiilor sale, exercita conducerea generala si controlul asupra activităţii societăţii. Consiliul societăţii este subordonat adunării generale a acţionarilor.

Consiliul societăţii are următoarele atribuţii : a) decide convocarea adunării generale a acţionarilor; b) confirma registratorul societăţii c) decide repartizarea profitului net, folosirea capitalului de rezerva si a celui suplimentar; d) aproba fondul sau normativele de retribuire a muncii personalului societăţii; e) decide in orice alte probleme prevazute de prezenta lege si destatutul societăţii.

De competenta organului executiv ţin toate chestiunile de conducere a activităţii curente a societăţii, cu excepţia chestiunilor ce ţin de competenta adunării generale a acţionarilor sau ale consiliului societăţii.

Organul executiv al societăţii asigura îndeplinirea hotaririlor adunării generale a actionarilor, deciziilor consiliului societăţii

Comisia de cenzori a societăţii exercita controlul activitatii economico-financiare a societăţii si se subordonează numai adunării generale a acţionarilor.

4.Societatea cu răspundere limitată (SRL) este întreprinderea fondată de una sau mai multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice, care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă.

În SRL numărul asociaţilor nu poate fi mai mare de 50. Capitalul statutar (social) (minimm 5400 lei ) subscris al societăţilor este divizat în cote

(părţi) ale asociaţilor. Drept documente ce confirmă drepturile asociaţilor asupra cotelor subscrise sînt - adeverinţa cotei de participaţie.

SRL poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul său. Asociaţii societăţii poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderii numai în limitele cotelor care le aparţin.

Documentul de constituire ale societăţii este actul de constituire al societăţii. Actul de societate va cuprinde: – numele, (fondatorilor, domiciliul (sediul) lor, cetăţenia – denumirea SRL, si sediul ei; – scopul si genurile de activitate al societăţii; – mărimea capitalului social; – suma, modul si termenele de plata a cotelor de participare; – drepturile si obligaţiile asociaţilor; – structura, atribuţiile, modul de constituire funcţionare şi luare a hotărîrilor la organele de

conducere – modul si termenele de pregatire si tinere a adunarii generale – modul de creare si de utilizare a capitalului de rezerva; – temeiurile si modul de reorganizare sau lichidare a SRL,

Organele de conducere ale societăţii sunt: a) adunarea generala a acţionarilor – fiecare asociat votează cu numărul de voturi

proporţional cu cota de participare b) organul executiv – director - reprezintă interesele SRL în relaţiile cu terţii; c) comisia de cenzori sau cenzorulSRL este obligata sa formeze un capital de rezerva de cel puţin 10% din cuantumul

capitalului social. Capitalul de rezerva al SRL poate fi folosit doar la acoperirea pierderilor sau la

majorarea capitalului ei social.

4. Cooperativa este asociaţia benevola de persoane fizice si juridice, organizata pe

principii corporative in scopul favorizării si garantării, prin acţiunile comune ale membrilor săi, a intereselor lor economice si a altor interese legale.

Cooperativa poate fi înfiinţată de cel puţin 5 membri. Calitatea de membru de cooperativa o poate avea persoana fizica de la vârstă de 16 ani si persoana juridica.

Membrul cooperativei poartă răspundere materială pentru obligaţiile COOP în limita cotei de participare deţinute în patrimoniul ei, inclusiv partea nevarsata.

Cooperativa se înfiinţează şi activează în baza contractului dintre cooperatori şi statutului. In statutul cooperativei trebuie sa se indice:

a) denumirea; b) obiectul de activitate si scopul; c) sediul; d) aporturile membrilor in capitalul social, modul si termenul de vărsare a acestora; e) prestaţia in bani sau in alte bunuri la care pot fi obligaţi membrii, precum si

natura si valoarea acestor prestaţii; f) structura, atribuţiile, modul de constituire si de funcţionare a organelor de

conducere ale cooperativei; g) modul de reprezentare; h) regulile de convocare a adunării generale a membrilor; i) filialele si reprezentantele societăţii; j) alte date stabilite de lege.Cooperativa are un capital social variabil. El reprezinta suma tuturor participatiunilor

membrilor cooperativei in conformitate cu statutul ei.Organul suprem de conducere al cooperativei este adunarea generala a membrilor ei. In

cooperativa cu peste 50 de membri poate fi creat un consiliu de observatori, care va exercita controlul asupra activitatii organelor ei executive. Membrii consiliului de observatori nu au dreptul

sa activeze in numele cooperativeiOrganele executive ale cooperativei - consiliul de administratie si presedintele

cooperativei - exercita administrarea curenta si se subordoneaza consiliului de observatori si adunarii generale.

Competenta organelor de conducere ale cooperativei si modul de emitere a deciziilor se stabilesc de lege si de statutul cooperativei.

De competenta exclusiva a adunarii generale tin: a) modificarea statutului;b) formarea consiliului de observatori si ridicarea imputernicirilor membrilor lui,

atribuirea si ridicarea imputernicirilor organelor executive ale cooperativeic) aprobarea darilor de seama anuale si a bilantului contabil anual, repartizarea

pierderilor; d) deciderea asupra reorganizarii si lichidarii cooperativei.

Întreprinderea de stat se înfiinţează şi se dotează cu bunuri de Guvern sau de organul administraţiei de stat împuternicit pentru acest lucru.

Întreprinderea de stat şi întreprinderea municipală sînt persoane juridice şi poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul lor.

Autorităţile administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale nu poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderii de stat şi ale întreprinderii municipale. Aceste întreprinderi nu poartă răspundere pentru obligaţiile autorităţilor administraţiei publice şi ale autorităţilor administraţiei publice locale.

5.Antreprenorul este obligat să înregistreze întreprinderea, filialele şi reprezentanţele

(denumite în continuare întreprinderi), înfiinţate de către acesta pe teritoriul Republicii Moldova, pînă la începerea activităţii lor economice.

Întreprinderile se înregistrează de Camera înregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale la locul unde se află sediul acestora.

Întreprinderile se înregistrează în mod obligatoriu la organele fiscale pentru a li se atribui coduri fiscale în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Pentru înregistrare întreprinderea prezintă următoarele acte: a) cererea cu informaţia necesară pentru înscrierea în Registrul de stat al comerţului,

semnată de către fondatorul (fondatorii) întreprinderii;

b) documentele de constituire a întreprinderii; c) documentul care confirmă achitarea taxei pentru înregistrare. Decizia privind înregistrarea sau respingerea înregistrării întreprinderii se adoptă în

termen de cincisprezece zile de la data prezentării tuturor actelor şi se comunică fondatorului (fondatorilor) în scris în termen de trei zile.

6.Reorganizarea şi lichidarea întreprinderiiReorganizarea întreprinderii se efectuează la decizia fondatorilor (asociaţilor) ei.Reorganizarea întreprinderii se efectuează prin fuziune, asociere, divizare, separare,

transformare. La fuziunea întreprinderilor, toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile fiecăreia din

ele trec, potrivit actului de transfer, la întreprinderea înfiinţată în urma fuziunii. La asocierea unei întreprinderi cu alta, la cea din urmă trec, în conformitate cu actul

de transfer, toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii asociate. La divizarea întreprinderii, la întreprinderile înfiinţate în urma divizării trec, potrivit

actului (bilanţului) divizării, drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii reorganizate. La separarea din întreprindere a unei sau a cîtorva întreprinderi, la fiecare din acestea

trec, potrivit actului (bilanţului) divizării, părţile respective din drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii reorganizate.

La transformarea întreprinderii în întreprindere cu altă formă juridică de organizare, la întreprinderea recent înfiinţată trec toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii transformate.

Actul de transfer sau bilanţul divizării aprobat de către persoana(organul) care a luat decizia de reorganizare va cuprinde prevederi referitoare la succesiunea de drept asupra tuturor obligaţiilor întreprinderii reorganizate faţă de toţi creditorii şi debitorii ei , inclusiv obligaţiile contestate de părţi.

Întreprinderea se consideră reorganizată, cu excepţia cazurilor de reorganizare prin asociere, din momentul înregistrării de stat a întreprinderii recent înfiinţate.

Antreprenorul sau organul care a luat decizia de reorganizare a întreprinderii este obligat, cu

o lună înainte de reorganizare, să informeze în scris despre aceasta creditorii întreprinderii.

Creditorul întreprinderii reorganizate este în drept să ceară încetarea sau executarea înainte de termen a creanţelor întreprinderii, ca debitor, şi repararea prejudiciilor.

Lichidarea întreprinderii Întreprinderea se lichidează prin hotărîrea: a) fondatorilor (asociaţilor), b) instanţei de judecată în caz de: 1) insolvabilitate al întreprinderii 2) declarare a documentelor de constituire ale întreprinderii ca fiind nule; 3) încălcare a cerinţelor, stabilite de legislaţie, privind desfăşurarea unui anumit gen de activitate, prin care se explică lichidarea întreprinderii; 4) expirare a termenului pentru care a fost înfiinţată întreprinderea respectivă 5) neprezentare a dărilor de seamă contabile, fiscale şi statistice privind activitatea

întreprinderii pe o perioadă ce depăşeşte un an.

Procedura de lichidare benevolă a întreprinderii1. Fondatorii iau Hotărîre de lichidare. Ea conţine: procedura şi termenele în care se va

efectua lichidarea, termenul de înaintare a creanţelor de către creditori, (nu mai mic de 6 luni din momentul publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului despre lichidare).

În caz de insolvabilitate întreprinderea se lichidează prin hotărîre a instanţei de judecată în conformitate cu Legea cu privire la insovabilitate.

Lichidarea întreprinderii se efectuează de comisia de lichidare sau de lichidator, numiţi de fondatori sau, după caz, de instanţa de judecată.

2. Comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii) - publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova informaţie d espre lichidarea

întreprinderii, procedura şi termenele în care se va efectua lichidarea,- termenul limită de înaintare a creanţelor de către creditori, precum şi- evaluează activele întreprinderii (bunurile şi toate obligaţiile patrimoniale faţă de

întreprinderea care se lichidează), - stabileşte creanţele creditorilor, comunicîndu-le acestora despre lichidarea

întreprinderii, ia măsuri pentru perceperea datoriei de debitor.3. după expirarea termenului de înaintare a creanţelor, comisia de lichidare (lichidatorul

întreprinderii) prezintă spre aprobare organului care a înfiinţat-o Procesul-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, lista creanţelor înaintate de creditori şi suma acestora, precum şi rezultatul examinării lor care se aprobă de către fondatorii întreprinderii şi se aduc la cunoştinţa fiecărui creditor.

Dacă în procesul lichidării întreprinderii se stabileşte că datoriile acesteia depăşesc activele, din care cauză întreprinderea nu este în stare să execute creanţele creditorilor, fondatorii (asociaţii) sînt obligaţi să acţioneze în judecată cu privire la deschiderea procedurii de insovabilitate .

Creanţele creditorilor faţă de întreprinderea ce se lichidează se execută din contul bunurilor acestei întreprinderi în următoarea ordine:

a) creanţele cetăţenilor faţă de care debitorul este răspunzător de prejudicierea sănătăţii lor sau în legătură cu moartea, pe calea capitalizării plăţilor respective pe unitate de timp;

b) creanţele lucrătorilor din întreprinderea ce se lichidează privind plata salariului pentru perioada de pînă la 6 luni precedente luării hotărîrii de lichidare;

c) achitarea cu bugetul public naţional pentru perioada de pînă la un an precedent luării hotărîrii de lichidare;

d) alte creanţe ale creditorilor.

Comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii), după executarea tuturor creanţelor creditorilor, întocmeşte bilanţul de lichidare şi îl prezintă, odată cu predarea bunurilor rămase ale întreprinderii, fondatorilor (asociaţilor) acesteia, instanţei de judecată, prin a căror decizie a fost înfiinţată.

Executarea creanţelor creditorilor din fiecare rînd se face proporţional cu suma creanţelor fiecărui creditor din rîndul respectiv.

Executarea creanţelor creditorilor din rîndul următor se face după executarea în întregime a creanţelor creditorilor din rîndul precedent.

Creanţele creditorilor asigurate prin gaj se execută indiferent de rîndul stabilit pentru executarea creanţelor altor creditori şi de termenul de înaintare a creanţelor.

Creanţele neexecutate din cauza insuficienţei de bunuri ale întreprinderii persoană juridică (cu excepţia cooperativelor de producţie) se consideră stinse. Creanţele faţă de întreprinderea persoană fizică ce se lichidează şi faţă de cooperativa de producţie se execută de către fondatorii (asociaţii) întreprinderii în modul stabilit de lege.

Bunurile rămase după executarea creanţelor creditorilor se utilizează conform indicaţiilor proprietarului sau persoanei împuternicite de acesta.

În toate cazurile de reorganizare şi lichidare a întreprinderii, pentru efectuarea înscrierii respective în Registrul de stat al comerţului, proprietarul, în termen de 3 zile de la data aprobării bilanţului de lichidare şi închiderii conturilor bancare ale acesteia, va prezenta organului teritorial al Camerei Înregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale următoarele documente:

a) cerere cu privire la radierea întreprinderii din Registrul de stat al comerţului; b) certificatul de înregistrare a întreprinderii (în original); c) actul de confirmare a achitării în întregime cu bugetul public naţional, eliberat de

inspectoratul fiscal din teritoriu; d) actul de confirmare a faptului că întreprinderea şi-a închis contul (conturile)

bancar, eliberat de banca (băncile) deserventă; e) documentele de constituire (în original); f) actul despre predarea spre nimicire a ştampilelor întreprinderii, eliberat de organul

de poliţie în a cărui rază îşi are sediul întreprinderea; g) copia de pe avizul publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova despre

lichidarea întreprinderii. h) documentul eliberat de arhiva de stat privind predarea spre păstrare a

documentelor ce fac parte din Fondul Arhivistic al Republicii Moldova şi a documentelor personalului scriptic, conform nomenclatorului

7.Procedura de insolvabilitate Insolvabilitatea este situaţia financiara a debitorului caracterizata prin

incapacitatea de a-si onora obligaţiile de plata. Procedura de insolvabilitate este reglementată de Legea insolvabilităţii din 14.11.2001

MO R.M nr.139-140/1082 din 15.11.2001 . Procesul de insolvabilitate se intentează în Curte de Apel economică doar in baza cererii

de intentare a procesului de insolvabilitate denumita - cerere introductivaDreptul de a depune cerere introductiva il au debitorul, creditorii si alte persoane. Debitorul este in drept sa depună cerere introductiva in situaţia in care exista pericolul

intrării lui in incapacitate de plata cind nu-si va putea executa obligaţiile la scadenta. Cererea introductivă a debitorului cuprinde:a) codul fiscal si conturilor bancare ale debitorului; b) valoarea creanţelor creditorilor, inclusiv dobinzi si penalitaţ; c) temeiul creanţelor si termenele de executare a acestora, d) suma datoriilor la bugetul public national; e) motivarea temeiului insolvabilităţii ; f) date despre acţiuni de judecata a debitorului, titlurile executorii; g) Lista bunurilor debitorului, mijloacele băneşti si creanţele lui. La cererea introductiva a debitorului se anexează: a) copia de pe contractul şi statutul debitorului; b) lista membrilor debitorului; c) bilanţul contabil la data ultimului raport financiar; d) documentele care atesta valoarea bunurilor debitorului persoana fizica e) datele din registrele publice despre bunurile debitorului, inclusiv despre bunurile

lui gajate; f) ultimul raport de audit si/sau al cenzorului referitor controlului activitatii financiare

a debitorului; g) lista creditorilor si debitorilor, cu specificarea datoriilor ;

Daca cererea introductiva este admisa spre examinare, instanţa de judecata este datoare sa-l audieze pe debitor.

Creditorul va depune cerere introductiva numai după notificarea prealabila a debitorului.

informat despre pretenţiile creditorului.In cererea introductiva a creditorului (creditorilor) trebuie sa fie indicate:denumirea creditorului si a debitorului, sediul, (adresa) si alte date ,suma creanţelor creditorului, dobinzi si penalitaţ; c) temeiul creanţelor si termenul executării lor; La cererea introductiva a creditorului se anexează:documentele ce adeveresc existenta obligaţiilor debitorului fata de creditor, dovada notificării prealabile a debitorului de către creditor.

Prin încheierea de admiterea cererii introductive, instanţa de judecata ia toate masurile necesare pentru a preveni modificarea stării bunurilor debitorului:

a) numeşte un administrator provizoriu; b) înlătură debitorul de la gestionarea patrimoniului, dispune ca toate deciziile de

administrare sa fie luate doar cu acordul prealabil al administratorului provizoriu; c) pune sub sechestru toate bunurile debitorului; d) suspenda executarea silita asupra bunurilor debitorului; Debitorul este obligat sa pună la dispoziţie administratorului provizoriu

documentele activitatii economice si documentele de evidenta contabila.În cazul in care cererea introductiva este înaintata de creditor, debitorul prezintă

instanţei de judecata referinţa la cererea introductiva.În baza aprecierii temeiului insolvabilităţii instanţa de judecata hotărăşte asupra intentării

procesului de insolvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive. Instanţa de judecata publica dispozitivul hotaririi de intentare a procesului de

insolvabilitate in termen de 10 zile din data adoptării. În hotărîre e necesar sa se contina apelul catre creditori de a-si depune creanţele pina la adunarea de validare.

Prin hotarirea de intentare a procesului de insolvabilitate se desemnează administratorul insolvabilităţii care are dreptul de a administra bunurile incluse in masa debitoare.

Administrator - persoana numită de instanţa de judecata pentru supravegherea si administrarea patrimoniului debitorului in cadrul procesului de insolvabilitate.

In calitate de administrator al provizoriu se desemnează o persoana cu studii superioare, domiciliata in Republica Moldova, care poseda cunostinte si experienta pentru cazul respectiv, este înregistrata in calitate de întreprinzător individual si este independenta fata de creditori si debitor.

Administratorul are următoarele atribuţii principale: a) inventarierea patrimoniului debitorului; b) colectarea datoriilor fata de debitor si recuperarea bunurilor debitorului aflate in

posesiunea unor terti; c) administrarea intr-o banca a unui cont bancar special pentru acumularea sumelor

de bani obtinute in procesul de insolvabilitate; d)elaborarea proiectului de plan la solicitarea adunarii sau a comitetului creditorilor; g) prezentă catre judecata, adunarea creditorilor sau comitetul creditorilor rapoarte

lunare despre indeplinirea atributiilor sale; h) tine registrele de evidenta a datoriilor creditoare si debitoare; i)asigurarea integrităţii bunurilor; k)contestarea in instanţa de judecata, a creanţelor creditorilor si a oricaror tranzactii sau

transferuri;

n) sesizarea instanţei de judecata despre orice alte probleme care apar pe parcursul exercitării atribuţiilor sale;

o) distribuirea către creditori a sumelor de bani rezultate din valorificarea masei debitoare, conform prevederilor prezentei legi.

Pentru îndeplinirea funcţiilor, administratorul are dreptul la remuneraţie ce se calculează in cuantum de cel mult 3% din sumele distribuite creditorilor in contul executării creanţelor. si la restituirea cheltuielilor aferente.

Interesele tuturor creditorilor sint reprezentate de adunarea creditorilor si de comitetul

creditorilor. Adunarea creditorilor are urmatoarele atributii:alege si dizolva comitetul creditorilor, solicita instantei de judecata aplicarea fata de debitor a procedurii planului; c) supravegheaza activitatea administratorului examinind rapoartele lui,;Adunarea creditorilor poate cere administratorului explicaţii, informaţii sau rapoarte

despre starea de lucruri si despre administrarea masei debitoareLa adunarea creditorilor, dispun de drept de vot numai creditorii care au creanţe

chirografare. Creditorii chirografari de rang inferior nu au drept de vot.Daca creditorul are o creanta fata de debitor la data intentării procesului de

insolvabilitate, îşi înaintează in scris creanţa, instantei de judecata şi anexeaza copiile de pe documentele din care confirmă creanţa.

Administratorul înregistrează intr-un tabel special fiece creanţa înaintata, indicind temeiul, valoarea si rangul ei.

In sedinta de validare se examineaza creanţele conform cuantumului si rangului lor. O creanta este considerata valabilă daca in şedinţa de validare nu a fost contestata de administrator sau de un creditor chirografar.

Executarea creanţelor creditorilor chirografari poate incepe doar dupa sedinta generala de validare.

Masa debitoare - toate bunurile debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, precum si cele pe care el le dobindeste si le recuperează pe parcursul procesului, inclusiv proprietatea soţilor.

Debitorul răspunde pentru obligaţii doar cu partea sa din proprietatea comuna in devălmăşie, urmind ca instanţa de judecata sa separe cota corespunzătoare din proprietatea comuna.

Achitarea cu creditorii are loc în următoarea ordine: 1. Sint satisfacuţi prioritar creditorii garantati - cei care au dreptul de gaj asupra unui bun

din masa debitoare în mărimea capitalului imprumutat, a dobinzii si a cheltuielilor aferente din contul bunului gajat.

2. Se achita în prealabil cheltuielile procesului de insolvabilitate care includ: a) cheltuielile de judecata;remuneraţia si cheltuielile administratorului provizoriu si ale administratorului, daca au

fost prevăzute.3. Creditori chirografari sunt creditorii negarantaţi care au, la momentul intentării

procesului de insolvabilitate, o creanta patrimoniala fata de debitor.Aceştea se împart in următoarele ranguri: 1) creanţe din dăunarea sănătăţii sau cauzarea morţii. 2) creanţele fata de angajaţi si remuneraţia conform drepturilor de autor; 3) creanţele pentru impozite si alte obligaţii de plata la bugetul de stat; 4) alţi creditori care nu sint de rang inferior;

5) creanţele chirografare de rang inferior care au următoarele clase: a) dobinda la creanţele creditorilor chirografari calculata dupa intentarea procesului; b) cheltuielile unor creditori chirografari suportate in procesul de insolvabilitate; c) amenzile, penalitatile si recuperarea prejudiciilor, inclusiv a celor cauzate de

neexecutarea obligatiilor sau din executarea lor necorespunzatoare; d) creanţele din prestatiile gratuite ale debitorului; e) creanţele legate de rambursarea creditelor de capitalizare aleunui asociat si alte asemenea creanţe. Creanţele chirografare se executa conform rangului acestora.Creanţele urmatorului rang se executa numai dupa executarea in totalitate a

creanţelor rangului precedent. In caz de insuficienţă a mijloacelor, distribuirea bunurilor in cadrul aceluiasi rang se efectueaza proportional.

Dupa terminarea distribuirii finale, instanta de judecata hotaraste incetarea procesului de insolvabilitate.

Administratorul prezinta Registrului de stat al intreprinderilor si Registrului de stat al organizatiilor hotarirea instantei de judecata care serveste drept temei pentru radierea debitorului din aceste registre.

Procedura simplificata In cazul in care se constata ca debitorul nu dispune de bunuri sau ca bunurile lui nu

permit acoperirea cheltuielilor procesului de insolvabilitate, instanta de judecata respinge cererea introductiva si hotaraste lichidarea debitorului.

Comisia de lichidare (lichidatorul) intocmeste bilantul de lichidare a debitorului si il prezinta instantei de judecata spre aprobare.

Instanta de judecata aproba bilantul de lichidare si adopta o hotarire de lichidare a debitorului, al carei dispozitiv se publica in Monitorul Oficial al Republicii Moldova in termen de 10 zile din data adoptarii.

Dupa ce primeste hotarirea instantei de judecata, Camera inregistrarii de Stat radiaza imediat debitorul din Registrul de stat al intreprinderilor sau din Registrul de stat al organizatiilor la data emiterii hotaririi. Daca, dupa intentarea procesului de insolvabilitate, se stabileste ca masa debitoare nu este suficienta pentru a acoperi cheltuielile procesului, instanta de judecata trebuie sa inceteze procesul. Daca creditorii sau un tert achita cheltuielile procesului de insolvabilitate, incetarea procesului nu se dispune.

Satisfacerea creanţelor creditorilor garantaţi si chirografari, responsabilitatea debitorului după încheierea procesului de insolvabilitate pot fi reglementate printr-un plan.

Procedura a planului - procedura aplicabila debitorului in cadrul procesului de insolvabilitate, prin realizarea unui plan complex de masuri de remediere financiara si economica a debitorului în scopul de satisfacerii creanţelor creditorilor .

Procedura planului se aplica de instanta de judecata in temeiul hotaririi adunarii creditorilor.

Instanţa de judecata nu va admite aplicarea procedurii planului daca este evident ca creanţele creditorilor, conform parţii organizatorice a planului depus de catre debitor, nu pot fi executate;

Planul poate fi depus de catre debitor o data cu cererea introductiva sau cu referinta la cererea introductiva a creditorilor, ori intr-o cerere expresa adresata instantei de judecata pina la sedinta de distribuire.

Planul poate sa prevadă:

a) restabilirea solvabilităţii si continuarea activităţii debitorului; b) lichidarea patrimoniului întreprinderii; c) transmiterea întreprinderii sau a unei pârti din ea câtre un alt titular. Proiectul planului de lichidare va prevedea in mod expres: a) masurile de stingere sau compensare in alt mod a creanţelor creditorilor; b) despagubirile ce urmeaza a fi oferite tuturor claselor de creditori in comparatie

cu ceea ce ar primi prin distribuire in cazul lichidarii; c) modul si persoana careia vor putea fi vindute - partial sau total, separat sau in

bloc - bunurile debitorului, efectele obtinute prin aceasta. Transmiterea intreprinderii catre un nou titular are loc in baza unui contract de

vinzare-cumparare sau de arenda. In acest caz, noului proprietar sau arendas i se transmit si obligatiile debitorului.

Intr-un termen de cel mult 30 de zile din data depunerii planului, instanta de judecata convoaca adunarea creditorilor pentru examinarea si votarea planului.

Dupa acceptare de catre creditori si debitor, planul trebuie sa fie confirmat de instanta de judecata.

Dupa confirmarea planului, activitatea debitorului se reorganizeaza in modul corespunzator. Creanţele si drepturile creditorilor si ale celorlalte parti interesate sint modificate conform prevederilor planului.

Debitorul este obligat sa efectueze fara intirziere schimbarile de structura preconizate in plan.

Dupa ce hotarirea de confirmare a planului devine definitiva, instanta de judecata dispune, printr-o hotarire, incetarea procesului de insolvabilitate.

De la data hotaririi privind incetarea procesului de insolvabilitate, inceteaza si atributiile administratorului si a membrilor comitetului creditorilor. Debitorul reintra in dreptul de administrare a masei debitoare.

Daca, pe parcursul derularii procedurii planului, debitorul nu respecta prevederile lui sau planul nu este realizat in termen, fiecare creditor poate inainta o noua cerere introductiva, care va avea ca efect lichidarea patrimoniului debitorului fara a mai fi necesara dovada insolvabilităţii lui.