Tema 4. Contabilitatea Instrumentelor Financiare_2014
-
Upload
gurita-andrei -
Category
Documents
-
view
3 -
download
0
description
Transcript of Tema 4. Contabilitatea Instrumentelor Financiare_2014
1
Tema 4. Contabilitatea instrumentelor financiare
1. Caracteristica şi clasificarea instrumentelor financiare (patru categorii de instrumente financiare)
2. Particularităţile recunoaşterii insrumentelor financiare
3. Evaluarea la recunoaşterea iniţială a activelor financiare şi datoriilor.
4. Evaluarea ulterioară a activelor şi datoriilor financiare
5. Reevaluarea instrumentelor financiare la valoarea justă şi contabilitatea rezultatelor acesteea
6. Publicitatea informaţiilor privind instrumentele financiare în situaţiile financiare
1. Caracteristica și clasificarea instrumentelor financiare.
Modul de recunoaștere, evaluare și contabilizare a instrumentelor financiare este reglementat
de Standardul Internaţional de Contabilitate 39 „Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare”
Un instrument financiar este orice contract care dă naştere la un activ financiar la o întreprindere
şi la un pasiv financiar (datorie) sau la un instrument de capitaluri proprii la o altă întreprindere.
Un activ financiar este un activ care reprezintă: -trezoreria (lichidităţi);
-un drept contractual de primi de la o altă entitate elemente de trezorerie sau un alt activ financiar;
-un drept contractual de a schimba instrumente financiare în condiţii potenţial favorabile; sau
-un instrument de capitaluri proprii ale unei alte întreprinderi.
Un pasiv financiar (datorie) este o obligaţie contractuală:
-de a oferi unei alte entităţi trezorerie sau un activ financiar; sau
-de a schimba instrumente financiare în condiţii potenţial defavorabile;
Un instrument de capitaluri proprii este orice contract ce constituie un drept rezidual asupra
activelor întreprinderii, după deducerea tuturor pasivelor (datoriilor).
Instrumentele financiare cuprind instrumente primare precum creanţele, datoriile şi titlurile de
capitaluri proprii, cât şi instrumentele derivate, ca de exemplu: opţiunile, contractele la termen, swaps-
urile de rată a dobânzii şi de devize.
Elemente ce nu sunt instrumente financiare:
-stocurile, imobilizările corporale, activele închiriate, imobilizările necorporale (controlul acestor
feluri de active fizice şi necorporale furnizează o oportunitate de a genera o intrare de trezorerie sau de
alte active, dar ele nu generează un drept actual de a primi elemente de trezorerie sau alte active
financiare).
-cheltuielile plătite în avans pentru care avantajul economic viitor este mai degrabă recepţia de bunuri
sau de servicii decât dreptul de a primi elemente de trezorerie sau alte active financiare;
-veniturile înregistrate în avans pentru care ieşirea probabilă de avantaje economice este asociată mai
degrabă cu furnizarea de bunuri şi servicii decât decontarea prin elemente de trezorerie sau printr-un
activ financiar;
-pasivele sau activele care nu sunt de natură contractuală, ca de exemplu impozitele asupra rezultatului
ce rezultă din obligaţii legale impuse de către puterea publică, nu sunt pasive sau active financiare;
2
-drepturile şi obligaţiile contractuale care nu implică transferul unui activ financiar nu intră în câmpul
de
aplicare al definiţiei unui instrument financiar.
Distincţia datorii/capitaluri proprii
Un instrument financiar trebuie să fie clasificat în capitaluri proprii sau datorii în funcţie de
substanţa economică a acordului contractual şi nu de forma sa juridică. Totuşi, de cele mai multe ori,
cele două aspecte, economic şi juridic, corespund.
De exemplu, o acţiune sau o obligaţiune ordinară constituie un instrument de capitaluri proprii,
respectiv un pasiv financiar, atât din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere juridic. Cu
toate acestea, inovaţiile financiare, care au caracterizat economiile diferitelor ţări, în special cele
dezvoltate, au generat titluri care combină caracteristicile celor două categorii.
Unele instrumente financiare sunt compuse din mai multe elemente. Cazurile cele mai tipice
sunt cele ce privesc obligaţiunile cu bonuri de subscriere de acţiuni (OBSA) şi obligaţiunile
convertibile în acţiuni. Într-adevăr, astfel de titluri comportă o componentă datorie (obligaţiunea) şi o
componentă (dreptul de subscriere sau de conversie).
IAS 32 impune ca fiecare din aceste elemente să facă obiectul unei evaluări şi al unei clasificări
separate în bilanţul emitentului.
Evaluarea componentei de capitaluri proprii se efectuează prin eliminarea componentei de
datorie din valoarea justă a instrumentului financiar compus. Evaluarea componentei datorie se
efetuează prin actualizarea fluxurilor monetare ale datoriei la rata dobânzii efectivă a unui împrumut
ordinar cu acelaşi risc şi scadenţă (rata efectivă a unui împrumut la emitere este rata de actualizare
pentru care valoarea actuală a plăţilor legate de împrumut – dobânzi şi rambursări – este egală cu
preţul de emisiune).
Exemplul 1
O întreprindere A emite, în anul 2013, un împrumut obligatar, în condiţiile următoare:
Valoare: 10.000.000 um (10.000 obligaţiuni de 1000 um).
Rata dobânzii: 7%;
Rambursarea se face la 10 ani după emisiune;
Preţul de emisiune 970 um;
Începând cu anul al 5-lea, subscriptorii vor avea posibilitatea să schimbe obligaţiunile lor în
acţiuni existente ale întreprinderii emitente, în raport de două obligaţiuni pentru o acţiune. În
momentul emisiunii, cursul unei acţiuni este de 400 € şi se estimează că dacă obligaţiunile nu ar fi fost
însoţite de un drept de conversie, întreprinderea ar fi trebuit să acorde o rată a dobânzii de 8%.
Evaluarea componentei datorie se efectuează prin actualizarea plăţilor prevăzute în absenţa
conversiei, la o rată a unui împrumut ordinar echivalentă cu:
7.000.000/1,08 + 7.000.000/(1,08) 2 + + 107.000.000/(1,08) 10 = 9.328.992 um
Prin rotunjirea acestei sume la 9.330.000 um, se deduce că valoarea dreptului de subscriere este de:
(1.0000 oblig x 970 um/oblig ) – 9.330.000 um = 370.000 um
Ca atare, instrumentul în cauză va fi descompus în:
- datorii 9.330.000 um;
- capitaluri proprii 370.000 um.
3
Înregistrarea contabilă este următoarea:
Debit Conturi la bănci 9.700.000
Credit Împrumuturi din emis de oblig. 9.330.000
Credt Capitaluri proprii 370.000
(drepturi de conversie a obligaţiunilor)
Acţiunile proprii
Pot să apară situaţii când întreprinderle răscumpără propriile acţiuni pentru diminuarea
capitalului social, pentru a le remite salariaţilor sau managerilor în cadrul unui plan de cointeresare sau
cu scopul de a asigura conversia obligaţiunilor convertibile. Aceste caţiuni proprii (treasury shares) nu
trebuie să fie prezentate în active, ci deduse din capitalurile prprii.
Nici un câştig sau pierdere nu este contabilizat (contabilizată) atunci când ele sunt date în plată,
revândute su anulate. Într-adevăr, eventuala diferenţă constatată între pretul de vânzare sau de
conversie şi preţul de cumpărare al acţiunilor nu afectează valoarea întreprinderii în ansamblul său,
deoarece este vorba de un simplu transfer de patrimoniu între vechii şi noii acţionari.
Exemplul 2
Capitalul societăţii X este format din 100.000 de acţiuni cu o valoare nominală de
100um/acţiune. În exerciţiul N, societatea a cumpărat de la bursă 5.000 de acţiuni la cursul de 400
um/acţiune. În exerciţil N+1, 80% din aceste acţiuni sunt anulate. Celelalte, 1000 de acţiuni, sunt
vândute la 380 um/acţiune. Înregistrările contabile sunt următoarele:
-cumpărarea propriilor acţiuni:
Debit Credit
Acţiuni proprii Conturi curente la bănci 2.000.000 (5.000 x 400)
-anularea şi vânzarea acţiunilo proprii:
Debit Credit
Capital
Coturi la bănci în lei
Rezerve
Acţiuni proprii 2.000.000 (5.000 x 400)
400.000
380.000
1.220.000
2. Evaluarea la recunoașterea iniţială a activelor și datoriilor financiare
În momentul contabilizarii iniţiale, întreprinderea trebuie să includă:
a)activele financiare într-una din următoarele categori:
-active sau pasive financiare evaluate la valoarea justă prin intermediul contului de rezultate;
-activele financiare (plasamentele) deţinute până la scadenţă;
-împrumuturi acordate şi creanţe;
-active financiare disponibile pentru vânzare.
b) si pasivele financiare într-una din următoarele categorii:
-pasive financiare evaluate la valoarea justa prin intermediul contului de rezultate:
-celelalte pasive financiare.
Aparţin categoriei de active si pasive financiare evaluate la valoarea justa prin contul de rezultate:
4
-toate derivatele, cu excepţia celor care servesc operaţiilor de acoperire;
-activele şi pasivele financiare destinate să fie vândute sau răscumpărate într-un viitor apropiat;
-activele sau pasivele care fac parte dintr-un portofoliu de instrumente financiare adminstrat cu scopul
de a realiza un profit pe termen scurt.
O societate poate să includă, de asemenea, în această categorie oricare alte active sau pasive
financiare, cu excepţia instrumentelor de capitaluri proprii care nu sunt cotate pe o piaţă activă şi a
căror valoare justă nu poate să fie determinată cu fiabilitate.
Activele financiare (plasamentele) deţinute până la scadenţă sunt active care au o scadenţă fixă
şi plăţi fixe sau determinabile, şi pe care întreprinderea are intenţia şi capacitatea de a le deţine până la
scadenţă (în general, este vorba de obligaţiuni). Scadenţa fixă şi plăţile fixe sau determinabile fac ca
instrumentele de capitaluri proprii (acţiuni şi titluri asimilabile) să nu fie incluse în această categorie.
Împrumuturile acordate şi creanţele sunt active financiare care au plăţi fixe sau determinabile,
şi care nu sunt cotate pe o piaţă activă.
În ceea ce priveşte activele financiare disponibile pentru vânzare, sunt acele active financiare
care nu sunt încluse în cele trei categorii prezentae mai sus.
Indiferent de situaţie, instrumentul financiar este contabilizat, in momentul recunoasterii
initiale, la valoarea sa justă, care corespunde, în general, cu contrapartida plătia sau primia.
Eventualele costuri de tranzacţionare sunt încluse în suma contabilizată (cu excepţia instrumentelor
financiare care aparţin categoriei activelor şi pasivelor financiare evaluate la valoarea justă prin
intermediul contului de rezultate).
3. Evaluarea ulterioară a activelor financiare
Evaluarea activelor financiare depinde de categoria din care acestea fac parte.
Plasamentele deţinute până la scadenţă
Aceste active financiare sunt evaluate la costul amortizabil, care se determină astfel:
1.suma contabilizată iniţial
2.-rambursările efectuate
3.+/- amortizarea cumulată a eventualei prime de emisiune sau de ramburasre
4.-deprecierea eventuală
În cazul primei de emisiune sau de rambursare, aceasta este etalată pe baza ratei efective a
dobânzii împrumutului sau, altfel spus, pe baza ratei de actualizare pentru care valoarea actuală a
tuturor încasărilor şi plăţilor viitoare aferente împrumutului este egală cu valoarea sa contabilă.
Exemplul 3
Întreprinderea X deţine 1.000 de obligaţiuni ale societăţii E. Aceste obligaţiuni sunt emise pentru 93
um şi au o valoare nominală de 100 um şi o rată a dobânzii fixă de 6%. Ele vor fi rambursate, în
totalitate, la 10 ani de la data emiterii. Aceste obligaţiuni deţinute de X au fost achiziţionate de la data
emiterii, respectiv 1 ianuarie N. Costurile de tranzacţionare au fost de 2 um/obligaţiune.
1.Calculul ratei efective a împrumutului
5
95.000 = t
t
k)1/(60009
1
+ 106.000/(1+k) 10 , unde rezultă un k = 6,7%
2.Această rată este utilizată pentru calculul costului amortizat al activului:
Venit financiar total
(I) = (IV) x 6,7%
Dobânzi
(II)
Amortizarea primei de
emisiune şi a costurilor
de tranzacţie
(III) = (I) – (II)
Costul amortizat
(IV)
Începutul
anului N
N
N+1
N+2
N+3
N+4
N+5
N+6
N+7
N+8
N+9
6.365
6389
6416
6443
6473
6505
6539
6575
6613
6682
6.000
6.000
6.000
6.000
6.000
6.000
6.000
6.000
6.000
6.000
365
389
416
443
473
505
539
575
613
682 (sumă determinată
prin rotunjire)
95.000
95.365
95.754
96.170
96.613
97.086
97.591
98.130
98.705
99.318
100.000
5.000
3.Înregistrări contabile
-Înregistrare la 1.01.N
Debit Credit
Obligaţiuni Conturi la bănci 95.000 um (inclusiv
cheltuielile cu achizitia
obligatiunilor)
-Înregistrare la 31.12.N
Debit Credit
Conturi la bănci
Obligaţiuni
Venituri din plasamente 6.365
6.000
365
- Înregistrare la 31.12.N
Debit Credit
Conturi la bănci
Obligaţiuni
Venituri din plasamente 6.389
6.000
389
Valoarea contabilă a activului financiar va creşte în fiecare an astfel încât la scadenţă va ajunge la
valoarea ce va trebui să fie încasată (100.000 um).
Împrumuturi acordate şi creanţe
Aceste active, de asemenea, vor fi contabilizate la costul amortizat (in situatia in care nu sunt
considerate active financiare evaluate la valoarea justa prin contul de rezultate).
Exemplul 4
6
Pe data de 1 ianuarie, întreprinderea X a acordat cu împrumt uneia dintre filialele sale suma de
1.000.000 um. Contractul prevede rambursarea acestui împrumut în cinci tranşe anuale de
200.000um. Rata dobânzii este de 7%.
1.Tabloul de rambursare a împrumutului se prezintă astfel:
Dobânzi Rambursări Anuităţi Suma rămasă de
încasat
Începutul anului N
N
N+1
N+2
N+3
N+4
70.000
56.000
42.000
28.000
14.000
200.000
200.000
200.000
200.000
200.000
270.000
256.000
242.000
228.000
214.000
1.000.000
800.000
600.000
400.000
200.000
0
1.000.000
2.Calculul ratei efective a împrumutului (k)
1.000.000= 270.000/(1+k) + 256.000 /(1+k) 2 + 242.000 /(1+k) 3 + 228.000 /(1+k) 4 +
214.000/(1+k) 5 , unde rezultă un k = 7%
Deoarece nu există nici prime de emisiune şi nici costuri de tranzacţie, rata efectivă coincide cu
rata dobânzii. Astfel, venitul financiar total va fi egal cu dobânzile, iar costul amortizat va fi egal
cu suma rămasă de încasat.
3.Înregistrări contabile
Debit Credit
-Înregistrare la 1.01.N
Împrumuturi acordate Conturi la bănci 1.000.000
-Înregistrare la 31.12.N
Conturi la bănci
Venituri din plasamente
Împrumuturi acordate
270.000
70.000
200.000
-Înregistrare la 31.12.N:
Conturi la bănci
Venituri din plasamente
Împrumuturi acordate
256.000
56.000
200.000
Alte active financiare (active financiare evaluate la valoarea justa prin contul de
rezultate si activele financiare disponibile pentru vanzare)
Alte active financiare, decat cele doua categorii prezentate mai sus, sunt evaluate la valoarea
justă. Pentru instrumentele cotate pe o piaţă activă, cursul reprezintă valoarea justă. Dacă activul nu
este cotat, valoarea justă trebuie să fie determinată pe baza unei metode recunoscute. De asemenea, în
funcţie de atura activului, se poate utiliza ca bază:
-preţul folosit în tranzacţii cu active asemănătoare;
-valoarea obţinută din actualizarea fluxurilor de trezorerie aşteptate de la activul respectiv;
-un model de evaluare a opţiunilor.
7
În ceea ce priveşte variaţiile valorii, tratamentul acestora diferă în funcţie de activ:
-dacă acesta aparţine categoriei de active financiare evaluate la valoarea justă prin contul de
rezultate, variaţiile de valoare sunt înregistrate sub formă de cheltuială sau venit;
-dacă activul este considerat disponibil pentru vânzare, variatiile de valoare sunt contabilizate
direct în capitalurile proprii.
Exemplul 4 (continuare)
Presupunem că împrumutul acordat filialei este inclus de întreprinderea X în categoria activelor
financiare evaluate la valoarea justă prin contul de rezultate.
Deoarece împrumutul nu este cotat, valoarea justă a acestuia poate să fie determinată prin
actualizarea fluxurilor aşteptate la rata dobânzii de pe piaţă. Presupunem că la sfârşitul anului N, rata
dobânzii pe piaţă entru un împrumut de acelaşi risc şi cu aceeaşi scadenţă este de 8%. Valoarea justă a
împrumutului este următoarea:
256.000 /(1,08) + 242.000 /(1,08) 2 + 228.000 /(1,08) 3 + 214.000/(1,08) 4 = 782.803
Înregistrările contabile care se vor efectua la sfârşitul anului N sunt următoarele:
Debit Credit
Conturi la bănci
Venituri din plasamente
Împrumuturi acordate
270.000
70.000
200.000
Pierderi din active
financiare evaluate la
valoarea justă (cont de
cheltuiala)
Împrumut acordat
(800.000 – 782.803)
17.197
Există o excepţie pentru instrumentele de capitaluri proprii care nu sunt cotate pe o piaţă activă
şi a căror valoare justă nu poate să fie determinată cu fiabilitate. Aceste active (şi derivatele
corespondente) sunt menţinute in contabilitate la costul lor.
Evaluarea ulterioară a pasivelor financiare
La închiderea exerciţiului financiar, pasivele financiare ce aparţin categoriei evaluate la
valoarea justă prin contul de rezultate sunt, aşa cum denumirea acestora o indică, la valoarea justă şi
variaţiile acesteia fiind contabilizate sub formă de cheltuială sau venit.
Celelalte pasive financiare sunt evaluate la costul amortizat.
Exemplul 3 (continuare, contabilizarea ulterioara a unui pasiv financiar la costul amortizat)
Exemplul prezentat îl privim din punctul de vedere al societăţii E, care a emis împrumutul
obligatar şi presupunem că aceasta efectuează cheltuieli cu emisiunea împrumurului de 3 um/
obligaţiune.
1.Calculul ratei efective pe baza încasărilor şi plăţilor prevăzute
90.000 = t
t
k)1/(60009
1
+ 106.000/(1+k) 10 , unde rezultă un k = 7,45%
8
90.000 um reprezinta suma incasata din emisiunea imprumutului obligatar diminuata cu
cheltuielile generate de emisiunea imprumutului obligatar ( 1.000 oblig. X 93.um / oblig. – 1.000
oblig. X 3 um / oblig.)
2.Calculul costului amortizat al împrumutului
Cheltuială financiară
totală
(I) = (IV) x 7,45%
Dobânzi
(II)
Amortizarea primei de
emisiune şi a costurilor
de tranzacţie
(III) = (I) – (II)
Costul amortizat
(IV)
Începutul
anului N
N+1
N+2
N+3
N+4
N+5
N+6
N+7
N+8
N+9
6.705
6.758
6.814
6.875
6.940
7.010
7.085
7.166
7.253
7.394
(sumă determinată
prin rotunjire)
6.000
6.000
6.000
6.000
6.000
6.000
6.000
6.000
6.000
6.000
705
758
814
875
940
1.010
1.085
1.166
1.253
1.394 (sumă determinată
prin rotunjire)
90.000
90.705
91.463
92.277
93.152
94.092
95.102
96.187
97.353
98.606
100.000
3.Înregistrări contabile
Debit Credit
-Înregistrare la 1.01.N (emisiunea imprumutului)
Conturi la bănci Datorie (Imprumut
obligatar)
90.000
-Înregistrare la 31.12.N (inregistrarea platii sumei de 6.000 um)
Cheltuieli cu imprumutul
obligatar ( de exemplu, contul
666)
Conturi ala bănci
Datorie (Imprumut
obligatar)
6.705
6.000
705
- Înregistrare la 31.12.N+1 (inregistrarea platii sumei de 6.000 um)
Cheltuieli cu imprumutul
obligatar
Conturi la bănci
Datorie (Imprumut
obligatar)
6.758
6.000
758