TEHNICĂ FARMACEUTICĂ

CURS NR 7

I. Soluţia diluată de peroxid de hidrogen (apă oxigenată) 3%.

Este o soluţie oficinală de uz extern. Se numeşte apă oxigenată deoarece prin descompunerea totală a unui mililitru de soluţie se degajă 10 mililitri de oxigen. Farmacopeea Română IX oficializează 2 monografii:

1. Soluţia concentrată de perhidrol (apă oxigenată concentrată) – este o soluţie care conţine 33 grame la 100 de perhidrol, prin descompunerea unui mililitru de soluţie se degajă 100 mililitri de oxigen.

2. Soluţia de apă oxigenată – se prepară prin diluarea perhidrolului cu apă distilată (nu se utilizează apă potabilă deoarece conţine mici cantităţi de fier, cantităţi ce catalizează descompunerea apei oxigenate).

Preparare:Se cântăresc 10 grame de perhidrol care se diluează cu 90 grame de apă

distilată. Se amestecă uşor (se clatină recipientul).Precauţii la preparare:Prepararea nu se face la temperaturi ridicate, în prezenţa luminii

puternice, în prezenţa substanţelor oxidante sau reducătoare. Se condiţionează în flacoane de sticlă neutră.

Buşonul – nu se înfiletează până la capacitatea maximă deoarece există pericolul explodării.

Aspectul soluţiei – soluţie limpede, incoloră, cu gust slab metalic şi cu reacţie slab acidă.

Conservarea – se păstrează în sticle de 100 mililitri, la loc răcoros şi cu capacul nefixat total. Soluţia concentrată (perhidrolul) nu se păstrează în recipiente pline şi închise deoarece pericolul de explozie este mult mai mare. Se transportă fără agitare, de regulă în vase de material plastic. Nu se utilizează dopuri din plută sau cauciuc deoarece perhidrolul le distruge.

Acţiune şi întrebuinţări:Apa oxigenată este un antiseptic şi un bactericid. Apa oxigenată în

prezenţa sângelui se descompune în apă obişnuită şi oxigen datorită unei enzime din sânge numită catalază. Ca urmare în prezenţa sângelui sau a puroiului din răni deschise se formează o spumă abundentă, spumă cu acţiune bactericidă. Se utilizează ca dezinfectant al cavităţii bucale în asociaţie cu infuzie de muşeţel, folosită ca atare este cariogenă. Ajută la dezlipirea pansamentelor prin efervescenţă pe care o produce. Dizlocă puroiul şi curăţă ţesuturile. Este bine tolerată şi nu are acţiune iritantă.

Incompatibilităţi:Nu se asociază cu soluţii acide bazice, apă de var, glicerină, iod, taninuri

şi substanţe organice. Când pe o reţetă se prescrie apă oxigenată fără nici o altă specificaţie se v-a elibera apă oxigenată 3%.

1

II. Soluţia de lactat de etacridină 1 gram ‰ sau 2 grame ‰ (soluţie de rivanol sau de acriflavină).

Rivanolul este o pulbere cristalină, galbenă, inodoră, cu gust amar şi fotosensibilă. Este solubilă în apă în proporţia de 1 : 9 şi se foloseşte în concentraţie de 1‰ sau mai rar 2‰.

Preparare:Se cântăreşte substanţa, se dizolvă într-o mică cantitate de apă distilată

fierbinte, după care se completează cu apă rece până la 1000 grame. Soluţia se poate prepara şi cu ajutorul apei reci, dar după un timp soluţia devine portocalie deoarece se formează precipitate.

Conservare:În vase de culoare brună, ferită de lumină. Soluţia se prepară la nevoie.Acţiune şi întrebuinţări:Dezinfectant mai ales în ginecologie. Se mai utilizează în răni şi arsuri.Dezavantaje:Soluţia produce cruste (usucă plăgile sub care nu mai pătrunde o altă

soluţie, sub aceste cruste se formează colecţii purulente care întârzie vindecarea). Pătează lenjeria (petele se pot scoate cu acid acetic diluat, fierbinte sau cu pergament de potasiu care se decolorează cu meta – bisulfit de sodiu).

Incompatibilităţi:Nu se asociază cu cloruri, cloramina B, iod, taninuri şi săruri de argint.

III. Soluţia de clorură de calciu 50%.Clorura de calciu este o substanţă cristalizată (CaCl2 * 6H2O) sub formă

de cristale, incolore, fără miros, gust amar → sărat → arzător. Este o substanţă delicvescentă (absoarbe puternic apă). La temperaturi mai mari de 300 C se dizolvă în apă de cristalizare. Industria condiţionează substanţe în borcane de sticlă de capacitate de 250 – 500 grame, bine închise şi obligatoriu parafinate. Clorura de calciu nu se păstrează în farmacie sub formă de substanţă solidă. Ea se transformă în soluţie concentrată 1 : 1 din care se va folosi o cantitate dublă celei prescrisă în reţetă.

Preparare:Clorura de calciu se dizolvă în apă, se completează la 100 grame şi se

filtrează.Conservare:Flacoane bine închise, ferite de lumină.Acţiune şi întrebuinţări:Se foloseşte în terapia cu calciu, alergii, în prurit şi intoxicaţii (indiferent de

natura intoxicaţiei). Se mai utilizează ca hemostatic uterin (reduce sau chiar stopează hemoragia la nivelul mucoasei uterine). Se utilizează şi în compoziţia preparatelor magistrale. Datorită gustului se asociază cu corectori de gust şi aromatizanţi (de preferinţă citrice). În alergii şi intoxicaţii se asociază cu vitamina C indiferent de formă şi cu un histaminic (clorfeniramin, cloritine, ciptroheptadină, nilfan, aerius). Pentru acţiunea hemostatică clorocalcinul se asociază cu ergometul (sub formă de fiole), 3 – 4 fiole de ergomet şi o fiolă de clorocalcin se agită pentru uz oral, se administrează 2 linguriţe de 4 – 5 ori / zi înainte de masă.

2

Incompatibilităţi:Tamponaţi, borax, citraţi, oxalaţi.

IV. Soluţia de borat fenil mercuric 0.2%.Se mai numeşte soluţie de fenosept sau mercasept. Boratul de fenil mercur este o substanţă formată dintr-un amestec de

borat şi hidroxid fenil mercuric. Este o substanţă cristalină, albă, greu solubilă în apă rece, uşor solubilă în apă caldă (1 : 100) şi uşor solubilă în alcool (1 : 50).

Preparare:Substanţa se dizolvă în apă caldă şi se completează cu apă până la 100.

Se obţine o soluţie limpede, incoloră, inodoră, cu reacţie neutră sau slab acidă.Conservare:La loc uscat, ferită de lumină. Soluţia se prepară în industrie, nu are

specificat termenul de valabilitate. După deschiderea flaconului soluţia trebuie păstrată în condiţii aseptice fiind valabilă 5 zile.

Acţiune şi întrebuinţări:Se utilizează ca substanţă dezinfectantă pentru plăgi superficiale,

mucoase, gargarisme, soluţii oftalmologice. Se utilizează pentru dezinfecţia instrumentarului cu excepţia acului din aluminiu. Se mai utilizează pentru conservarea soluţiilor medicamentoase de uz extern şi a unguentelor în concentraţie de 1%.

Mecanism de acţiune:Boratul de fenil mercuric acţionează ca dezinfectant datorită blocărilor

grupărilor –SH (grupări triolice) a enzimelor bacteriene. Este bacteriostatic şi fungicid.

Incompatibilităţi:Bromuri şi ioduri alcaline – reacţionează cu puţine substanţe, este folosit

des pentru proprietăţile conservante.V. Soluţia de clorhidrat de bromhexin.

Se prepară în concentraţie de 0.2%. Clorhidratul de bromhexin se dizolvă prin încălzire într-o cantitate de apă. Se completează cu apă până la 100. Soluţia obţinută este limpede, incoloră, fără miros, cu gust amar.

Conservare:Ferită de lumină.Acţiune şi întrebuinţări:Este un expectorant.Mecanismul de acţiune:Fluidifică secreţiile traheeo – bronşice.

VI. Soluţia de cloroform 0.5% (apa cloroformică).Cloroformul este un lichid limpede, incolor, volatil, cu miros caracteristic şi

gust dulceag arzător. Este mai greu decât apa. Este solubil în 150 părţi de apă. Soluţia obţinută

este o soluţie saturată, cantitatea de 0.5 grame fiind limita coeficientului de solubilitate.

Dificultatea de a amesteca apa cu cloroformul se datorează diferenţei mari de densitate. Ca urmare la începutul preparării cloroformul se agită puternic cu o cantitate de apă (are loc dispersarea cloroformului în apă şi se împiedică aglomerarea sub formă de picături care atingându-se ar forma o

3

picătură mare, sar depune pe fundul flaconului care ar duce la separarea fazelor).

Prepararea:Cântăresc cloroformul cu picurătorul normal. Se agită puternic cu 10

grame de apă după care se adaugă treptat sub agitare restul de apă. Soluţia obţinută este o soluţie limpede care se lasă în repaus timp de 1 – 2 ore. Sub acţiunea luminii şi a oxigenului din aer soluţia poate suferi alterări. Ca urmare se conservă în sticle brune de capacitate mică, întotdeauna pline şi ferite de lumină. Nu se păstrează la temperaturi mai joase de 40 C deoarece cloroformul se descompune.

Acţiune şi întrebuinţări:Este un bun antiseptic, se foloseşte ca anestezic al mucoasei gastrice în

doză de o lingură la o oră sau 3 – 4 linguri / zi. Se foloseşte contra durerilor, greţurilor şi cu proprietăţi antivomitive. Pentru mascarea gustului se asociază cu ulei de mentă sau ulei de melisă (roiniţă). Datorită acţiunii antiseptice se regăseşte în formula multor ape de gură.

VII. Soluţia conservantă.Este un amestec de nipa – esteri în proporţie de 3 : 1 (nipagin : nipasol).Nipagin = para hidroxi benzoat de metil.Nipasol = para hidroxi benzoat de propil.Nipagin – este o pulbere cristalină, albă, cu miros caracteristic,

persistent, gust slab arzător ce produce pe limbă o slabă anestezie. Este greu solubil în apă rece, mai solubil în apă caldă.

Nipasol – este o pulbere cristalină, albă, fără miros, cu gust slab amar şi cu o solubilitate în apă mai mică decât nipaginul.

Soluţia conservantă are următoarea formulă: Nipasol 0.25 grameNipagin 0.75 grameApă distilată până la 100 gramePreparare:Se dizolvă substanţele prin încălzire în cantitatea de apă. După răcire se

filtrează şi se completează la 1000 grame.Acţiune şi întrebuinţări:Acţiune bacteriostatică (mai ales bacterii Gram pozitive) şi fungistatică.

Se utilizează la conservarea:- formelor farmaceutice de uz intern: soluţii, siropuri, ape aromatice,

mucilagii, soluţii extractive;- formelor farmaceutice de uz extern: alimente, colire, unguente;- cosmetice;- conservarea alimentelor.Incompatibilităţi:Săruri de Fe+3, substanţe tensio – active, medicamente (micşorarea sau anularea activităţii antimicrobiene).

VIII. Soluţia Burow (acetotartrat de aluminiu 10%).Acetotartratul de aluminiu – se obţine în 2 etape:1. Se prepară acetatul bazic de aluminiu.2. Acetatul bazic de aluminiu trece în acetotartratul de aluminiu.

4

Reacţiile se produc în timp cu o viteză mică.Sulfatul de aluminiu se dizolvă la rece în 100 grame de apă şi se filtrează.

În soluţie se adaugă acidul acetic diluat şi o soluţie de carbonat de calciu (sub agitare continuă). Se lasă în repaus la temperatura camerei cel puţin 24 ore agitând din când în când pentru degajarea de bioxid de carbon. Se filtrează şi se adaugă la fiecare 100 grame soluţie 3.5 grame de acid tartric.

Conservare:În vase bine închise, la loc răcoros.Acţiune şi întrebuinţări:Decongestionant şi antiseptic în tratamentul inflamaţiilor tegumentare,

lipsite de exudaţie, plăgi închise, contuzii. Soluţia se aplică sub forme de comprese. Acţiunea decongestionantă se

explică prin precipitarea albuminei din ţesuturi. Industria condiţionează preparatul sub forma a 2 comprimate (2 plicuri cu

pulbere care se dizolvă fiecare într-o cantitate de apă, iar apoi se unesc soluţiile).

Primul comprimat conţine componentele necesare formării acetatului bazic de aluminiu, iar cel de-al doilea comprimat conţine acid tartric. Pliculeţele sunt colorate diferit: unul roşu şi unul albastru.

5