Tartuffe este o satira violenta, indreptata impotriva ipocritilor si a ipocriziei (in special, a celei clericale,

bigote). Subiectul acestei comedii care ataca religia intr-o societate profund crestina a declansat la acea

vreme un mare scandal, incheiat cu interzicerea piesei.

In aceasta operă, Moliere prezintă omul clasic oscilând între datoria de tată, soț, persoană publică și

pasiunea, sau chiar nebunia, obsesia, făcută pentru un necunoscut în care a avut încredere deplină.

Orgon a refuzat să își creadă familia și a preferat să dea ascultare unui străin; a fost nechibzuit,

imprudent, dar el a ales să își urmeze instinctul decât să sencreadă în valorile acelei epoci care puneau

totuși familia pe primul plan. Cu toate că Orgon l-a crezut pe Tartuffe -un reprezentant al Divinitatii– o alta

mare valoare a vremii – el și-a renegat propriul fiu, fără ca măcar să îl asculte; el a procedat așa cum îl

îndemnase cel care pentru el reprezenta religia și îl ghida în tot.

Se spune deci că personajul lui Moliere a ales initial pasiunea – având încredere totala într-un străin – iar

apoi datoria, ascultând ce a spus reprezentatul bisericii.

Creata in 1664, comedia Tartuffe sau Impostorul este una dintre capodoperele lui Molière, satira violent la

adresa ipocritilor care vor sa para piosi. Recunoscandu-se in personajul principal, mai multe personae

influente la Curte l-au acuzat pe scriitor ca batjocoreste religia si au obtinut de la Ludovic al XIV-lea

interzicerea piesei. Totusi Molière si trupa lui o reprezinta de cateva ori in fata unor personae de vaza

precum ambasadorul Papei, Printesa Palatina sau Conde. Biserica ameninta cu excomunicarea pe

oricine reprezinta, asculta sau citeste piesa. Abia in 1669, la cinci ani dupa impunerea interdictiei, regale

o anuleaza si permite reprezentarea poeziei. Comedia este specia genului dramatic, in versuri sau in

proza, care satirizeaza intamplari, aspecte sociale, moravuri (conduita morala a unui popor, a unui grup

social) prin intermediul personajelor ridicole, intre care se nasc conflicte puternice, avand insa un final

fericit. . Comedia are scopul de a indrepta defectele umane si sociale prin ras, avand, asadar, rol

moralizator. Principalele modalitati artistice de realizare a comicului sunt ironia, satira si sarcasmul.

Principalul mijloc artistic este comicul. Acesta este o categorie estetica ce include situatii si personaje

ridicole, vicii si moravuri, fiind sanctionate prin ras si urmarindu-se, astfel, indreptarea acestora. Comicul

ilustreaza contrastul dintre esenta si aparenta. dintre vechi si nou, dintre iluzie si realitate, dintre efort si

rezultatele lui, dintre scopuri si mijloace. Comicul presupune superioritatea subiectului fata de obiect.

REZUMAT

Familia lui Orgon este dezbinata deoarece Orgon si mama lui au cazut sub influenta lui Tartuffe, un hot

religios, un vagabond inainte de a fi ajutat de Orgon. Tartuffe pretinde ca este pios si ca vorbeste cu

autoritatea divina, si Doamna Pernelle si fiul ei nu mai iau nicio decizie inainte de a-l intreba pe sfetnicul

lor.

Restul familiei si regele lor nu sunt pacaliti de sireteniile lui Tartuffe si il detesta. Mizele se maresc cand

Orgon anunta ca il va insura pe Tartuffe cu fata lui Mariane(deja logodita cu Valer). Mariane este desigur

foarte suparata la aflarea acestor vesti, iar restul familiei realizeaza cat de adanc este Tartuffe infiltrat in

familie.

In efortul de a-l demasca pe Tartuffe in fata lui Orgon, familia concepe un plan prin care acesta sa ii

marturiseasca Elmirei ( sotia lui Orgon) ca o doreste. Ca un om pios si oaspete, el nu ar trebui sa aibe

astfel de sentimente pentru doamna casei si familia spera ca dupa o astfel de confesiune, Orgon il va da

afara pe Tartuffe. Intr-adevar, musafirul incearca sa o seduca pe Elmira, dar conversatia lor este

intrerupta cand Damis, baiatul lui Orgon, nu mai poate suporta situatia si iese din ascunzatoare pentru a-l

pali pe impostor.

Tartuffe este initial socat, dar isi revine foarte repede. Cand Orgon intra in camera si Damis ii spune

triumfator ceea ce s-a intamplat, mincinosul foloseste psihologia inversa si se acuza pe el insusi : “Da,

frate, sunt nevrednic, sunt vinovat in toate / Un biet batut de patimi si de pacate plin”.

Orgon este convins ca baiatul lui minte si il izgoneste din casa. Tartuffe reuseste sa il convinga pe Orgon

ca pentru a-l invata pe Damis o lectie, el, preotul, trebuie sa stea mai mult ca niciodata in preajma Elmirei.

Ca un cadou pentru Tartuffe si o pedeapsa ulterioara pentru copilul lui, Orgon trece toate proprietatile pe

numele “prietenului sau”.

Apoi Elmira se ocupa din nou de demascarea impostorului si ii cere lui Orgon sa fie martor la o intalnire

intre ea si "prietenul" lui. Orgon , usor de convins, decide sa se ascunda sub o masa in aceeași cameră,

cert fiind ca sotia sa nu are dreptate. El aude desigur cum nevasta lui rezista avansurilor directe din

partea lui Tartuffe. In momentul in care Tartuffe este aproape gata sa o violeze pe Elmira, Orgon iese de

sub masa si ii ordona acestuia sa plece.

Dar oaspetele siret intentioneaza sa ramana si isi arata in sfarsit adevarata fata, deoarece Orgon ii

marturisese lui Tartuffe ca se afla in posesia unor scrisori incriminatorii ( scrise de un prieten). Tartuffe il

ameninta acum pe Orgon ca daca nu va pleca din Propria lui casa, va fii expus deoarece impostorul se

afla acum in posesia scrisorilor. Mincinosul pleaca temporar , iar familia se gandeste ce e de facut.

Ulterior Tartuffe se intoarce cu un ofiter de politie pentru a incepe evacuarea. Dar spre surpriza lui ,

Ofiterul il aresteaza in schimb pe el. Luminatul rege a auzit nedreptatile intamplate in casa si a decis sa il

aresteze pe Tartuffe. Chiar si Doamna Pernelle este acum convinsa de cum de fapt protejatul ei si

intreaga familie este recunoscatoare ca a scapat de un criminal in serie care isi schimba adesea numele

pentru a nu fi prins.

Personajele:

Doamna Pernelle, mama lui Orgon: Louis Bejart, şchiopul

Orgon, soţul Elmirei: Moliere, atunci în vârsta de 47 de ani

Elmire, soţia lui Orgon: Armande Bejart (Mademoiselle Moliere) soţia lui Moliere, ce avea atunci 24 sau

25 de ani

Damis, fiul lui Orgon: Hubert

Mariane, fiica lui Orgon: Mademoiselle de Brie

Valerie, iubitul Marianei: Lagrange

Cleante, cumnatul lui Orgon: La Thorilliere

Tartuffe, evlavios făţarnic: Du Croisz, un bărbat cu trăsături frumoase

Dorine, fata-n casă a Marianei: Madeleine Bejart, 50 de ani, o roşcată frumoasă ce juca de obicei rolurile

de confidente sau subrete

Domnul Lozal, portărel: De Brie

Un Căpitan al Gardei

Flipote, servitoarea doamnei Pernelle

Dar care e lucrul din lume care să nu fie zilnic pervertit? Nu e niciunul, oricât de inocent, pe care oamenii să nu-l poată mânji de păcat; nicio artă oricât de binefăcătoare, căreia ei să nu-i poată răsturna intenţiile; nimic aşa de bun în sine, încât să nu poată fi întors spre o rea întrebuinţare. Medicina este o artă de folos, oricine o cunoaşte ca pe unul din cele mai excelente lucruri ce avem; şi cu toate astea au fost timpuri când s-a făcut odioasă şi adesea a ajuns în mâna unora o artă de-a otrăvi oamenii.

Moliere în Tartuffe, PrefaţăEste o piesa originala, cu putine imprumuturi nesemnificative, stiind faptul ca era o moda a scriitorilor de a te inspira din scrierile vechi, in general antice.

Analiza psihologica, frumusetea literara, rasturnarile de situatii, rolul dificil al lui Tartuffe si fascinantele, splendidele personaje ale piesei au facut sa fie cea mai jucata piesa a lui Moliere la Comedia Franceza.

E o piesa "de tinuta", plina de spirit, o scriitura maiastra, placuta, vulcanica, care te atrage s-o citesti.

Prezenta lui Tartuffe domina intreaga piesa, desi nu apare decat foarte tarziu initial fiind descris de altii.

In finalul ei intrigantul Tartuffe este demascat de politie.

Un alt personaj important e Dorine, fata in casa. E inima, liantul actiunii, nu-i tace gura, are uimitoare tirade, e adorabila, descurcareata, cea mai comica prezenta.

Madame Pernelle, dezlantuita, ce credea in nevinovatia lui Tartuffe are una din scenele cele mai bune din piesa.

Jupanul casei este Orgon. Toata familia tremura in fata lui. Lui ii apartine celebra replica "pouvre homme!" (bietul om - vorbind despre Tartuffe).

Personajele intalnite in opera reprezinta tipologii social-umane:

• Orgon: proprietarul casei si sotul este orbit de admiratie pentru Tartuffe- credulul;

• Tartuffe: oaspetele lui Oegon, adept religios ipocrit care incearca sa o seduca pe Elmira-ipocritul;

• Valère: tanarul romantic care se lupta pentru a castiga mana Marianei, fiica lui Orgon, adevarata lui dragoste;

• Elmira: sotia lui Orgon;

• Dorina: slujnica care incearca sa il demaste pe Tartuffe si il ajuta pe Valère

Comic

• In actul I scena I, inversunarea doamnei Pernelle este comica in antiteza cu ceea ce sustin celelalte personaje.

• Interesandu-se de Tartuffe cu o grija considerabila, Orgon foloseste sintagma "ei, bietul om" (functia repetitiva verbala cu rol comic) cum face de altfel si doamna Pernelle catre final pentru a-l repune in drepturi pe" sfant" cand este discreditat

• Comicul din antiteza creata la nivelul imaginii lui Tartuffe: "sfant", "mutra de dihor", "pupa cruci","saracie din sfanta renuntare" , "panglicarie" este atotprezent pe parcursul piesei.

• Apare situatia omului incornorat, Orgon, care este inselat chiar de protejatul sau, in cele doua intalniri ale "piosului" cu Elmire.Traducerea nepetrecandu-se in fapt, dar comicul se afla in disponibilitatea lui Tartuffe de a comite asemenea act "Oricat as fi de pustnic,/ sunt om intai de toate"; instiga la "placere fara teama,/ amor fara scandal" si e capabil de "ravna fierbinte".

• Un moment de comic este si atunci cand Damis il demonteaza pe Tartuffe in fata lui Orgon, iar "pupa cruci "este de acord cu tot ce I se aduce impotriva ba isi aduce si mai multe acuzati siesi iar Orgon insista in naivitate si il urca pe Tartuffe pe un piedestal mai inalt al virtutii, de aici T. se dovedeste a fi un manipulator exceptional

• Revelatia de sub masa a lui Orgon asupra careia nu o sa starui.

• Orgon incearca sa o convinga pe doamna Pernelle de maleficitatea lui Tartuffe si intampina aceleasi dificultati in persuasiune cum au avut si celelalte personaje in convingerea sa: " Ei, domnule, e roata rasplatii pe pamant/ n-ai vrut sa crezi si acu nu afli creazamant."

Editura Albatros continua traditia acestei edituri, cunoscuta si inainte de 1989. Fata de colectiile vechi (dictionare, Lyceum), editura a lansat dupa 1989 colectiile: "Memorii si jurnale" , "Historia"' "Lectura" , "Eseu", "Critica si istorie literara". Preocauparea editurii Albatros este de a publica literatura si cultura romana.

L'avare (1980)

RegiaJean Girault

CuLouis de Funès