1

Muzica mă inspirăde Tudor Buligoanea, cls. a V-a

nu îmi mai amintesc exact, dar cred că am început să cânt la pian când aveam vreo cinci ani. Mama m-a întrebat dacă vreau să încerc să cânt la un instrument. Am întrebat-o la ce instrument şi ea mi-a spus: pianul. Era un cuvânt nou pentru mine, aşa că am fost entuziasmat să încerc. Aşa m-am înscris la o academie multiculturală, unde se studia şi pianul. Profesoara mea era destul de „rea”. A ţipat la mine din prima zi, când abia atingeam clapele. Dar asta m-a ajutat să învăţ cum se cântă fiecare notă! Iar acum, iată, pot să cânt Enescu, Beethoven,

Haendel şi câţi alţi compozitori... Preferatul meu rămâne, însă, Chopin. Este cu totul diferit de ceilalţi, compune într-o altă natură, are un stil propriu, rapid şi... inspiră. Muzica, în general, mă inspiră foarte mult. Îmi place să cânt, deoarece mă face să fiu eu însumi. Cântând, poţi fi creativ şi poţi transmite sentimente prin milioane de feluri.

Avenor este a treia şcoală la care am ajuns. Deşi nu mai sunt elev la Liceul „George Enescu”, merg des acolo să studiez ca extern. De la Avenor, însă, nu cred că o să mai plec niciodată. Mă simt bine aici, este mediul meu, îmi place tot ceea ce fac şi, în acelaşi timp, pot să cânt şi la pian. Ştiu că mai e mult timp până atunci şi încă nu ştiu ce o să fac în viaţă, dar sunt convins că o să fac ceea ce îmi place. Visez să-mi creez propria companie de instrumente, pentru că există milioane de instrumente care n-au fost inventate încă. Atunci când cânt, mă simt complet altfel. Simt că nimeni nu mă poate opri şi că sunt liber. Muzica îmi dă un mare sentiment de libertate. Şi mai ştiu că, dacă faci lucrurile cu pasiune, nimic nu te poate opri.

De sărbători, mă gândesc doar la acasăde Vlad Popescu, cls. a IV-a

Se apropie Crăciunul. Şi trebuie cu toţii să fim darnici. Ce înseamnă asta? Înseamnă să fii bun, să dăruieşti, să oferi acel ceva, oricât de mic, nu doar pentru că aşa trebuie, ci ca să faci

pe cineva fericit. Şi, de ce nu, să te simţi şi tu fericit.De sărbători mă simt foarte en-tuziasmat. Bine, recunosc, eu de felul meu sunt o fire entuziastă în fiecare zi. Singurele momente când mă simt altfel sunt ocaziile speciale, cum ar fi o zi în care iau un avertisment sau o notă mai puţin bună. Amintirile mele despre Crăciun sunt pline de întâmplări hazlii. Una, însă, nu a fost aşa de amuzantă. Eram în Miami, la un Aqua Park, şi m-am pierdut. M-am panicat şi mă gândeam să caut poliţia, dar în minte îmi spuneam într-una: „Vlad, calmează-te!”, „Vlad, calmează-te!”. Şi m-am cal-mat. Am mers la o doamnă şi i-am spus ce mi s-a întâmplat, apoi i-am dat numărul de telefon al ma-mei mele. Doamna a sunat-o şi mama m-a găsit. E cu happy-end, dar întâmplarea m-a marcat. De sărbători mă gândesc la... acasă. Noi ne întâlnim cu toţi prietenii. Se strânge toată lumea, apoi copiii mănâncă la o masă şi adulţii la o masă separată. Copiii se joacă prin toată casa, mai puţin în living unde sunt adulţii. Iar la sfârşit, vine Moş Crăciun şi dă cadouri fiecăruia în parte. Şi celor mici şi celor mari. Aşa cred că sunt majoritatea oamenilor de sărbători. Şi chiar cred că oamenii sunt generoşi şi că îşi amintesc de cei apropiaţi lor (fraţi, părinţi, prieteni) şi ştiu încă să mai sărbătorească aceste momente unice alături de cei dragi.

Satul simte altfel Crăciunul

de Teodor Călin, cls. a IV-a

Ţin minte şi acum acel Crăciun. Cred că aveam vreo cinci ani. M-am trezit devreme ca să văd ce am primit. M-am dus pe hol, am deschis uşa şi am auzit nişte schelălăituri venind dintr-o cutie cu găuri. Am deschis-o cu o uşoară teamă şi din ea a apărut un căţel mic şi pufos. Era ca o pernă de moale când am pus mâna pe el. L-am numit Arthur. Din păcate, acum el nu mai este, dar aceea a fost una dintre cele mai frumoase sărbători din viaţa mea.De obicei, de sărbătorile de iarnă merg împreună cu familia mea la bunici, unde stăm o săptămână. Acolo, împodobim bradul şi mergem la un târg de Crăciun. Oameni de peste tot aduc mâncăruri tradiţionale, cum ar fi sarmale şi şorici. Există şi spectacole de colinde populare oferite de formaţii de colindători din zonă. Îmi place tare mult, pentru că, acolo, satul simte altfel Crăciunul. Spre deosebire de oraşele mari, unde sărbătorile înseamnă goana după cadouri şi petreceri, la sat întâlneşti foarte multe tradiţii şi obiceiuri. Dacă ar fi să mă gândesc la un Crăciun neconvenţional, mi-ar plăcea să-l petrec în Maldive, unde nu există zăpadă. Şi eu aş sta în apă şi aş înota şi aş primi cadourile chiar acolo.

REVISTĂ LUNARĂ DE CULTURĂ ŞCOLARĂ - DECEMBRIE - 2013

Nr. 3

“Iat

ă, v

ine

Moş

Cră

ciun

” - C

atin

ca P

ance

a, c

ls. a

II-a

del

ta

2

În fiecare an, la Avenor College, există tradiţia de a vizita târgul de carte Gaudeamus. Un loc unde pasiunea pentru lectură se îmbină cu o „goană nebună” după cele mai râvnite titluri. Fiecare a plecat cu traista plină de cărţi şi cu neastâmpărul de a le răsfoi cât mai repede paginile.“Mie îmi plac cărţile de acţiune, mister şi cele cu umor. Ultima mea carte citită a fost “Jocurile Foamei. Sfidarea” de Suzzane Collins. Este o carte care cuprinde toate aspectele enumerate mai sus. Cel mai mult la această autoare îmi place faptul că descrie fiecare acţiune cât mai precis şi te simţi ca şi cum ai fi chiar tu în carte. De asemenea, seria mea preferată de cărţi este tot aceasta. Cred că aloc cam 40% din timpul meu liber pentru a citi, deoarece, în felul acesta, mă simt ca şi cum aş căpăta experienţă mai multă.” (Vanessa Voiculescu, cls. a VI-a)

“Lectura??? Eu nu prea citesc cărţi. Însă citesc pe internet tot ceea ce mă interesează despre tehnică, biologie, fenomene ale naturii, fenomene supranaturale, polo, fotbal. Când citesc, îmi place să citesc cărţi cu aventuri şi crime. Printre ultimele cărţi citite au fost “Flori pentru Algernon“ şi “Ivan cel fără de seamăn”. Au fost chiar interesante. Serios, când o carte mă interesează o citesc foarte repede. Când citesc, îmi place să ajung cât mai rapid la punctul culminant, să trec mai uşor prin desfăşurarea acţiunii. Toată lumea spune că cititul ajută la îmbunătăţirea vocabularului. Cu asta sunt de acord. Mama insistă să citesc în fiecare zi şi nu mă lasă până nu fac acest exerciţiu timp de o oră. Chiar şi aşa, însă, tot prefer să mă uit mai degrabă la un film bun decât să citesc o carte! J (Rareş Vîju, cls. a VI-a)

Cum am ajuns să citesc cărțide Petra Valmar, cls. a IV-a

Urăsc să citesc! Pur și simpu urăsc asta... A, apropos, mă numesc Anca, sunt în clasa a IV-a și, cum v-am spus mai înainte, urăsc din tot sufletul meu cititul! Mama mă tot obligă să fac asta și crede că, dacă mă încuie în bibliotecă, voi citi...Offf!

”Ana, mergi la bibliotecă, va fi foarte frumos...” Eu intru acolo, obligată, și stau. Pur și simplu stau. Într-o zi, am luat o carte, așa, la nimereală, ca să văd ce poate fi acolo. Am început să citesc. Prințese, prinți, zmei, balauri, acțiune și iar acțiune...ei, dar era chiar interesant ce am găsit acolo! Ia să mai citesc un pic...

Ce vă spuneam la început? Nu-mi amintesc... dar știu sigur că, de atunci, citesc în fiecare zi și vă invit şi pe voi să faceți la fel!

RADIO AVENORTop 10

Răzvan Taliu, coordonator al Radio Avenor, vine în întâmpinarea dorinţei elevilor noştri de a alcătui un top al melodiilor preferate, în baza topurilor săptămânale de la radioul şcolii:

1. Roar - Katy Perry2. Everybody Talks - Neon Trees 3. Dear Darlin’ - Olly Murs4. Impossible - James Arthur5. Tranquila - J. Balvin6. Story of My Life - One Direction7. Thrift Shop - Macklemore8. Payphone - Maroon 59. Wake Me Up - Avicii10.Just Give Me One Reason - Pink

Curiozităţi miciNectaria Alexa din cls.a II-a o întreabă pe con-

silierul școlii, Gina Bălan, “Este greu sau uşor să rezolvi problemele noastre?”

Nu mi se pare nici greu, nici uşor. Este ceea ce am ales să fac. E me-seria mea şi îmi face plăcere. Şi nu cred că este vorba de probleme. Mie îmi place să lucrez cu copiii, pur şi simplu. Este plăcut să lucrezi cu copiii oricum şi mai ales cu copiii drăguţi.

Tudor Oprea din cls.a III-a o întreabă pe profesoara lui de la clubul Travel Around UK, Ruxan-dra Epure, “Ţi-ar fi plăcut să trăieşti într-una din ep-ocile despre care ne povesteşti la oră?”

Bineînţeles că mi-ar fi plăcut. De exemplu, vorbesc acum copiilor despre epoca victoriană. Ei bine, oamenii de atunci erau altfel, erau mai drăguţi, exista un alt stil de viaţă, iar copiii ştiau să se joace frumos şi îşi construiau singuri jucării. Dar mai ales pentru că atunci s-au inventat foarte multe lucruri frumoase de care noi ne bucurăm azi – cum ar fi jucăriile. La începutul epocii oamenii aveau foarte multe neajunsuri, dar acest lucru i-a provocat să in-venteze, să aibă o mulţime de idei. Poate că, dacă n-ar fi existat această epocă, nu am fi avut multe din lucrurile pe care le folosim astăzi.

ACTUALITATEA

3

Povestea oraşului meumaterial realizat de Delia Raț și Adina Vieru, învățătoare cls. a II-a

Elevii claselor a II-a Alfa și Omega, au pornit în descoperirea orașului Bucureşti! Au citit despre obiectivele turistice şi le-au vizitat. Apoi, fiecare dintre ei și-a ales un drum, un muzeu, o poveste a unui loc, pe care le-a pus pe hârtie sau sub formă de machetă! Proiectul s-a terminat, dar copiii știu că, zi de zi, povestea orașului lor continuă.“București, ce bine-mi pare,/Că ești un oraș așa mare!/Tu mă faci chiar fericită/Și un pic cam amețită!/Ești plin de jucării/Și de copilași hazlii,/Eu și noaptea te visez./Când te văd, trebuie să menționez,/Că ești foarte frumos,/Să nu mai spun, uluitor!” (Sânziana Constantinescu)“Eu cred că Bucureştiul este minunat şi poate cel mai frumos loc din lume! Îmi place pentru că are multe muzee, parcuri, străzi şi oameni frumoşi.” (Clara Ciuşcă)

“Aici sunt foarte multe lucruri de vizitat. Eu cred că, pentru fiecare copil, casa şi oraşul lui sunt cele mai importante.” (Sara Gheorghiu)“Mă bucur că ești, București!/Ești tare și mare, ești bun și măreț,/Cum nimeni nu mai e de mare./Tare mare și frumos,/Ești plin de viață./Te iubesc, București!” (Ariana Pop)“Mi se pare că Bucureştiul este un oraş plin de bogăţii. Sunt mândră că am un oraş frumos! Aici m-am născut eu. Nu aş pleca şi nu m-aş muta niciodată de aici. Eu şi toţi ceilalţi trebuie să reciclăm pentru a avea un oraş curat!” (Nectaria Alexa)“Îmi iubesc foarte mult oraşul şi ţara pentru că aici mă simt ca acasă şi chiar am o casă în care am crescut până acum 8 ani.” (Maria Dudoiu)“Îmi place Bucureştiul pentru că este plin de pace, spre deosebire de anii 1939-1944 când era al doilea război mondial. Singurul lucru care nu-mi place este că nu avem un patinoar frumos.” (Alex Bogdan)“București, tu ești un oraș foarte interesant, un personaj care nu se supără niciodată. Ești vesel, ești un oraș plin de copii și jucării frumoase. Muzeele sunt fantastice. Eu îmi iubesc orașul!” (Victoria Stroe)“Bucureştiul este un oraş cu multe maşini şi multe blocuri şi, într-un cuvânt, nu avem prea mult aer curat. M-aş muta undeva lângă pădure. Şi nu îmi place că animalele sunt lăsate pe stradă. Totuşi, sunt mândră că sunt româncă şi că trăiesc aici.” (Sara Nicolae)“Am văzut aici multe statui şi muzee: Antipa, Militari, Muzeul Ţăranului Român. Bucureştiul este, cu siguranţă, un oraş plin de viaţă.” (Eric Mironescu)“Îmi pare bine că trăiesc în Bucureşti. Dacă ar fi jucăria mea, aș avea grijă de ea, adică aș fi spălat-o, aș fi îmbrăcat-o… Dar nu se poate, pentru că el este un oraș! București, țin foarte mult la tine!” (Sara Chirivilă)“Eu mă simt foarte bine în Bucureşti. Aici sunt multe locuri interesante şi extraordinare,

precum palatele, grădinile, mu-zeele. Când merg în altă parte, mi-e dor de oraşul meu!” (Tu-dor Dan)“București, mă bucur că ești/Și te cheamă București!/Tu ești mare și frumos,/Zici că ești făcut din os!/Ai muzee, mari, frumoase,/Magazine cu de toate.” (Oteea Năstase)

“Mă plimb tot timpul pe străzile Bucureştiului şi cred că este un oraş foarte istoric şi impresionant.” (Eva Bembo)

Domnule profesor, aţi fost vreodată Moş Crăciun?anchetă realizată de Sebi Nicolae, Vlad Popescu,

Ioan Scripcariu, Rareș Enache, Reis Suliman

Victor Surdu (prof. Șah): „Sunt Moș Crăciun, an de an, datorită vouă. Voi îl ajutați pe Moș Crăciun să-și umple sacul și să ajungă la 50 de copii săraci. Este motivul pentru care mi-ar plăcea să fiu Moș mulți ani de acum înainte.”

Dumitru Toma (prof. Franceză): „Am fost Moș Crăciun de mai multe ori și o dată chiar m-am echipat cu costum cu tot. A trebuit să merg la o clasă întâi, căram un sac în spate în care habar n-aveam ce este. Copiii erau emoționați. Mi s-a părut ciudat că ei chiar cred că eu sunt Moș Crăciun! Mi se părea imposibil, aveam un costum sintetic, o barbă falsă. Dar ei mă trăgeau de barbă și credeau tot ce se întâmpla!”

Ionuţ Vodă (prof. Educaţie fizică): “Am fost Moş Crăciun pentru nepoţelele mele şi a fost o experienţă foarte frumoasă că am putut să dăruiesc şi să fac doi copii fericiţi.”

Andrei Hristia (prof. Engleză): “Vreau să cred că sunt Moş Crăciun în fiecare zi pentru persoanele care mă înconjoară, că pot să le ofer câte un zâmbet şi să le schimb dispoziţia prin prezenţa mea. Am fost şi Moş Crăciun pentru colegii mei de la şcoala Avenor când am organizat Secret Santa şi sarcina mea a fost să găsesc destinatarul fiecărui cadou în parte.”

Daniel Berteşteanu (prof. Biologie): “Am fost odată Moş Crăciun cu barbă şi şi cu plete dalbe pentru copiii de la grădiniţa care aparţinea de şcoala unde predam eu. M-am îmbrăcat, evident costumul era pentru un Moş gras, deci atârna pe mine ca nişte pijamale. Am împărţit cadouri, mi-au spus poezii şi ne-am pozat ca vedetele.”

Adrian Florea (prof. Educaţie fizică): “Am fost odată Moş pentru copilul unui prieten şi a fost interesant, m-am bucurat tare mult să văd un copil fericit.”

Răzvan Taliu (prof. Engleză): “Am fost şiam cântat la chitară Moş Crăciun cu plete dalbe şi Jingle Bells. În fiecare seară de Ajun, de altfel, este un obicei la noi în familie să ne întâlnim cu toţi prietenii şi să cântăm împreună.”

DIN ŞCOALĂ

“Moş

Cră

ciun

” - N

ecta

ria

Alex

a, c

lasa

a II

-a a

lfa

4

Prima şcoală pe dosde Luca Anghelache, cls. a VI-a

În primele zile de şcoală la Roneva College, câţiva dintre profesorii noştri de la care aveam mari aşteptări – printre care Dl. Florin Chitic, D-na Ana Maria Nestor şi Dl. Dumitru Toma, au intrat în comisia de disciplină formată din Toma Matei Purcărea, Melania Ciocianu şi, bineînţeles, eu. Ei au ajuns în această situaţie deoarece dădeau prea multe teme, alegându-se, astfel, cu nenumărate warning-uri scrise. Ca pedeapsă, dumnealor au fost suspendaţi trei zile şi nu au mai avut voie să dea teme o lună întreagă! Vă puteţi imagina?Aşa şi-au petrecut profesorii pauzele, până şi-au terminat pedeapsa.De atunci, au ajuns mai rar la comisie.

Am uitat să vă spun de Miss Dumitrescu, care refuza în mod constant să vină în uniformă adecvată! În loc de pantaloni roz şi pantofi verzi, venea în culori care nu sunt premise la noi în şcoală:alb-negru! Aşa ceva este inadmisibil! Nici vorbă să mai vină cu noi în excursia programată în vacanţă.

Cât îmi place la şcoală! Roneva este şcoala ideală!

A doua şcoală pe dosde Melania Ciocianu, cls. a VI-a

Este o zi frumoasă de august.A fost o vară lungă, dar, în sfârșit, ultima zi de școală. Mă duc să mă îmbrac, mănânc micul dejun şi aștept să vină autobuzul să mă ducă la școală. A venit, în sfârșit! Mă urc în autobuz, salut șoferul și mă așez.

- Bună, Rafaela! spun eu fetei de lângă mine.- Salut, Ema! Îți vine să crezi? E duminică, 31

august! Ultima zi de școală!!! Weekend-ul ăsta a trecut foarte greu. Mă întreb ce note am luat! Sper să fie bune, știi că...

- Da, știu! Rafi e foarte drăguță, dar vorbește MULT prea mult... Cu toții suntem entuziasmați să ne aflăm notele. Mă întreb de ce şcoala a fost gândită așa, să ne zică astăzi toate notele de la toate testele și nu pe parcursul anului. Și oare cum s-or fi simțit părinţii noștri, care făceau școală în timpul săptămânii, nu în weekend, așa, ca noi. În fine, am auzit niște zvonuri, deși cred că sunt imposibile, cum că făceau școală din septembrie până în iunie! Noi facem din iunie până în august şi ne e greu! Am ajuns la școală.Intru în clasă și observ că toți copiii își scot caietele de teme la limba arabă. Am uitat! Trebuia să facem un eseu până azi. Profesoara intră în clasă. O, nu!

- Temele! urlă ea isteric, ca de obicei. Îi strigă pe toți în ordine nonalfabetică.Slavă Domnului, numele meu începe cu A, sunt printre ultimii.După ceva vreme, profesoara mă strigă.Ies în față.

- Îmi cer scuze, nu am știut să îmi fac tema, nu am înțeles cerința, mint eu. Dar apoi îmi dau seama că nu trebuia să zic asta.

- Și ce? Crezi că noi profesorii suntem aici ca să vă explicăm vouă? Eu am venit, ți-am spus ce aveam de spus, mi-am luat salariul și am terminat. E datoria ta să înveți! Parcă ți-am explicat, la școală nu trebuie să înțelegi, trebuie să-ți înveți lecția pe de rost și o să-ți fie ușor. Acum, hai la pedeapsă!

În ciuda faptului că nu prea îmi place araba, ea este profesoara mea preferată. Ne dă cele mai ușoare pedepse. Și, de asemenea, este singura care nu își notează absolut tot pe brațele noastre. O face foarte rar.

- Trebuie să vii toată săptămâna viitoare la mine acasă și să îmi speli hainele, urlă ea. Ce simplu! La matematică a trebuit să sar pe geam până am făcut o vânătaie care poate intra în cartea recordurilor, iar când a văzut că am reușit din prima, profesoara m-a pus să sar de la etajul 3, sub supravegherea ei, trei weekend-uri la rând!Noroc că oamenii nu mai sunt la fel de fragili ca pe vremuri. Restul zilei trece repede, notele mele sunt toate de 10 (este incredibil cum de m-au lăsat să trec clasa, de obicei treci cu maxim 8). Rafaela are numai 1, ca de obicei. După cele 13 ore de școală ajung în sfârșit acasă și mă apuc de temele de vacanță, dar mă plictisesc repede și mă bag în pat. Vă vine să credeți că Rafaela încă mai stă cu părinții ei la 12 ani? De obicei te muți la 11! Eu, de exemplu, m-am mutat la 9.Nu-mi vine să cred că am terminat clasa a VI-a!!! Mă întreb unde să merg în vacanță. Cred că în Turkmenistan, este un loc scump și o să le fac în ciudă colegilor.Mai stau trează un pic, iar apoi mă fură, în sfârșit, somnul, cu gândul la următoarea vară…

JOC“I

ncen

diu

în p

ădur

e” -

Sara

Mus

etes

cu, c

lasa

a IV

-a o

meg

a

5

A treia şcoală pe dosde Vanessa Voiculescu, cls. a VI-a

O zi însorită pe planeta Dosia. Pe această planetă, deoarece era foarte mică, nu exista decât un oraș - mai bine spus, un cartier.Ally locuia în cartier.Se trezise devreme și mânca cereale şi lapte.Apoi se îmbrăcă cu hainele ei preferate, își luă IPad-ul și porni spre școală - o școală frumoasă, colorată, fără gratii. Lui Ally îi făcea plăcere să meargă la Școala Nordinary. Era locul ei preferat.

Prima oră: matematica. Ally învăţa bine la toate materiile, dar la mate era extraordinară. Domnul profesor scrise pe IMac-ul din clasă niște calcule grele pe care elevii le vedeau pe pânza atârnată de tavan. Preferata profesorului a făcut, desigur, toate calculele într-un minut.

A doua oră: limba dosiană. Nu e nevoie să mai spun că Ally a făcut și exercițiile de pe site-ul www.exercitiidedosiana.do.

A treia oră: arte tehnologice. Elevii trebuiau să facă niște calculatoare, la care se pricepeau foarte bine. Aici însă, Ally era codașa clasei. Nu înțelegea nimic din ce spunea profesorul care era de pe Terra. Nimeni nu înțelegea cum tocmai preferata profilor duri nu este prima la cea mai simplă oră din lume.

A patra oră era pauza care dura până mâine, deoarece la acea școală se făceau numai trei ore pe zi. Ally plecă spre casă.Se aşeză în patul ei confortabil și începusă se joace pe tabletă. Mai trecuse o zi pe planeta Dosia.

. . .

Aurora polarămaterial de Daniel Berteșteanu,

prof. de Geografie

Aurora polară este o lumină naturală de culoare verde sau roşie ce apare noap-tea pe cer în zonele aflate în vecinătatea

polilor (Arctica sau Antarctica) şi care este produsă de ciocnirea particulelor încărcate electric cu atom-ii de azot din straturile înalte ale atmosferei (80 km înălţime, de 10 ori mai sus decât un avion cu reacţie). Aceste particule provin din Soare şi când ajung în apropierea Pământului sunt deviate de câmpul magnetic al acestuia şi se îndreaptă către poli pierzând un electron (spunem că sunt ionizate). În timpul furtunilor geomagnetice, mai frecvente din 11 în 11 ani, aurorele polare se extind şi la lati-tudini mai joase, putând fi observate chiar şi din Danemarca sau nordul Franţei sau Germaniei. Când se produce la polul nord, fenomenul poartă numele de aurora boreală, iar când apare la polul sud se numeşte aurora australă.

Cuvântul Auroră provine din limba latină, de la zeiţa romană a întunericului numită Aurora. Au-rorele de culoare roşie se produc de la ciocniri în-tre particule încărcate electric şi atomi de oxigen la înălţimi foarte mari, iar cele de culoare verde se pro-duc la înălţimi mai reduse, din ciocnirea particulelor solare cu atomi de azot. Cele mai frecvente aurore sunt cele de culoare verde, deoarece pe măsură ce urcăm în altitudine cantitatea de oxigen scade, iar probabilitatea unei ciocniri particulă-atom de oxi-gen este foarte redusă.

Aurore mai spectaculoase se produc şi în zonele polare ale planetelor Saturn şi Jupiter, care au un câmp magnetic de 10 ori mai mare decât al planetei noastre.

JOC / ŞTIINŢĂ

6

From around the schoolChristmas is almost here and so is the winter break. But before all that, our kids have a lot

more interesting things to show. One of them is a small part of our school monthly topic that just ended, Real stories, imaginary stories. Walking around the school, I have seen plenty of interest-ing projects that students worked on and I thought I would share them with you all.

The 5th grade worked on ads for different products considered not catchy enough. You can see pictures of what they have done and you can find out how hard was the work behind each poster.

“To create an advert means to make people know about you, to want to know more about you and about what you are doing. Usu-ally, it shouldn’t take longer than 2 or 3 hours to make it. Some-how, I think it means to be proud of yourself. An advert must have nice pictures and not a very long message. The message should in-stantly come to you. The product has to look nice and colourful.

It should have the name on it. It must call the attention of the public. The product is like a pop star on the stage! The truth is that adverts nowadays are very noisy. It wasn’t hard for me to make my own ads because I had lots of ide-as. I’m happy when people enjoy them.” (Francesca Lupu)

“Advertisement means you’re trying to persuade somebody to buy your product. I believe it needs to have big photos and some expla-nations, to be convincing. The product should look attractive. Some adverts are very boring because they are very common. Others are in-teresting and fantastic. Some use real facts or characters to convince the public.” (Vlad Muntean)

“It’s not easy to make your own

advert. First of all, you have to think about good things that describe your product. For in-stance, if you have a phone you could say: Do you think you’re your phone is out of fashion? Then try this one! Objects should be very col-ourful. You must spend efficient time to make good ads. Advertisement needs to upgrade every day to survive the competition.” (Emil Todiraşcu)

“Doing your own advert means to have imagination and the will to do it. Otherwise, you will not do it with enthusiasm. Good advertisement need time, it doesn’t come out of the blue. Time depends on the product. If you want good ads, you have to waste some time with it. You have to wait for ideas to come. They will show the product, its advantages and qualities. It needs to be convincing and pretty. The product must be useful. You will present it like it’s the only thing in the world that you need. I think it was a little bit hard for us to do an advert because we had no

idea of what it would look like in the end. I admit, we have some nonsense ads, but also good ones that make you jump in the car and hurry to the shop right away.” (Iris Faţi)

On the same topic, the 4th grade students made up stories about who would they be if they were su-perheroes and also shared some funny experiences they went through. Here are the most interesting ones.

“One day I was at home with my friend Radu. We played Lego and some other games and we ate candies. Then we went outside and jumped on the trampoline. My mother gave us some chocolate and Lola, my dog, took it out of Radu’s mouth. It was a funny moment to me, but scary toRadu. He started to cry, but my mother gave him more chocolate. Then he laughed, too. We had a great day!!” (Cristi Ghinea)

“Last summer I went to Turkey with my par-ents and sister. Next to the restaurant there was an aqua park and, at the entrance, there was a lit-tle pond with frogs and fish. My sister Lotus went on the edge of the pond and I had to super-vise her. She stepped on a wet rock and fell into the pond. I didn’t want to touch her and I quickly went to my parents and told them what happened. It was a fun day!” (Iris Man-galagiu)

Talking about Christmas, it is worth mention-ing a few things about our Christmas show, just to catch your interest. The little kids’ play, up to sec-ond grade, was conceived like a little boy’s dream and everything that happens on the stage is part of the dream. The older students ‘performance is like a rehearsal that shows the audience what is going on behind the stage. We hope that you will enjoy and appreciate the passion and hard work our students put into the show each year.

Merry Christmas to all!

ENGLISH

7

Every year, I was back home for Christmas

interview with Jonathan Shade, English teacher

Have you ever been a Santa Claus?I don’t even want to try! I had to be an elf last year. It was

the only time in my life I did it. It was in the show for the nursery school and, although anybody wouldn’t believe it, there’s video evidence. I was giving presents on the stage, dressed up like an elf. What can I say? Hmmm… humiliating… They were asking me if I was going to help, I said “yes, of course” and, because it was me – a little guy, everybody thought an elf is better than Santa. And I did it but I didnot enjoy that.

Why? Was the feed-back that bad?No, but I’m not confortable on the stage. I mean, playing

quitar is fine but I don’t like talking and acting. I wanted to help but I don’t think I’ll ever be a Santa. The kids lovedit, the parents also said it was a great moment. It certainly was quite an experience! If I should have to repeat that I wouldn’t be that visible.

Well, in a way or another, Santa is invisible!But not that prominent! If it is something that the teachers are doing and, if all the teachers

are doing it and I have to get involved, that’s a different thing. But being there all by myself…Is it scary?Yes, I’d rather not. Because I’m sure there are people who would probably be more suitable

and willing. People who would actually enjoy doing this.I’m not an actor full of that “ho, ho ho!” stuff.

Didn’t you like Santa when you were a little kid?I’ve never believed that. I was the oldest and I was cinical. But Christmas was wonderful

all the time because we are a big family and, to see everybody, required a holiday like that. We live in different parts of the country, like Leeds and Oxford, and people were coming down to London to my father’s or my mother’s parents house. For the first half of the holiday we were gathering in one place and, for the rest, in the other house.

Wow, sounds like a real journey!Yeah, it was the same kind of routine every Christmas. Everybody is looking forward be-

cause you haven’t seen them for a long time and certainly not in that way. We were visiting our cousins and our grandparents but we wouldn’t see them all in the same time. When you share a holiday experience like that it’s… more confortable. It was the only time in the year we had that opportunity. And we’re still doing it. Every Christmas I’m doing it. It’s the same thing except it is a different generation. Now, I’m the uncle. It’s the new generation’s time. When I go back it’s a kind of show again.

Except that now you’re the viewer…I enjoy the second hand pleasure of knowing what it’s like. You know… Christmas morning

when the little ones receive the presents… You enjoy the little ones opening them. It’s great!

Have you spent a Christmas holiday in Roma-nia?

Not an entire Christmas. I’ve spent parts of Christmas once when I came back early and I think I was here for the New Year’s Eve. But, every year, I was backhome for Christmas. That’s actually the reason I’ve moved back to Europe. It is closer and easier to get back. When I taught in Asia it was very difficult. But now, I don’t want to miss the chance to see everyone.

Eu / Ide Petra Valmar, cls. a IV-a

Eu mănânc,Și chiar cânt.Nu pot săzborȘi nici săstaupe un nor.EudesenezȘi chiar pictez.Ce face ca o cioară?Poate o chitară…I eat,And even sing.I can’s flyAnd neither sit on a cloud.I drawAnd even paint.What’s the sound of a crow?Maybe a quitar… Nu suntbună la învățătură,Dar știu ce e o pară.

I’m not good at school,But I know what a pear is.

Rândunicade Alex Umbreș, cls. a IV-a

Era o toamnă târzie, iar prin văzduh cădeau frunze ruginii şi triste.

Rândunica Mica era pierdută și ea prin ... norii cenuşii. ”Va veni iarna,” îşi zise ea-n gând, “iar eu o să rămân pe-aici, în frig și gheață“. Zbura de colo-colo, căutându-și suratele, iar sentimentele ei păreau o floaredrăgălaşă, lăsată să se ofilească.Unstol de cocori se apropie de rândunică, iar liderul îizise:

- Nu vrei să vii cu noi în ţara în care viața e o simfonie de culori?

- Sigur! Spune ea bucuroasă.

Şi merseră împreună, chiar dacă nu aveau aceeași rasă și obiceiuri. Au ajuns cu bine şi au aşteptat cu drag să vină îngrijitorul să-i ia de acoloşi să-i ducă în vară.

PROFILE

“Toamna” - Natalia Dan, clasa a IV-a omega

8

Ce ai face tu dacă ai fi Moș Crăciun? Întrebare complicată, dar nu fără replică, din partea năstrușnicilor spiriduși ai lui Santa de la Pregătitoare Delta!

“Eu aș da cadouri copiilor care nu sunt cuminți, pentru că îmi plac mai mult copiii necuminți. Și eu fac parte din gașca lor uneori… așa, când fac prostii. Moșul nu e de acord cu ceea ce fac eu, așa că aș vrea să-l schimb. Îl iubesc doar atunci când face greșeli.” (Tudor Furdui)

“Aș da și eu cadouri, dar mai frumoase. Astea mi se pare că sunt mai de modă veche pentru că eu, de exemplu, mă joc cu ele câteva zile și apoi le pun la loc. Mă plictisesc. Anul ăsta o să-i scriu să fie mai inventiv, poate să-mi aducă o cremă a invizibilității. Să mă dau cu ea și apoi să fac tot ce vreau.” (Teodora Făgărășan)

“Într-un an aș da jucării la jumătatedin planetă și, anul următor, aș da la restul. În felul ăsta mi-ar fi mai ușorși nu m-aș mai obosi să zbor toată noaptea. Și, ca să nu fie nimeni supărat, aș trimite un bilet celor care nu au primit nimic, să mai aibă răbdare un an.” (Teodora Bostan)

“Le-aș da copiilor răi noroc, ca să fie mai cuminți și data viitoare să primească jucării. Copiii imens de răi nu vor primi decât ghinion, nu mai au dreptul la nici o șansă.” (Anton Mocanu)

“M-aș juca tot anul cu jucăriile pe care le fac spiridușii, ca să le testez. Dacă n-ar fi bune, i-aș pedepsi pe spiriduși. Le-aș spune să plece undeva unde să lucreze mai bine, să capete experiență. Sau să lucreze pentru altcineva, de exemplu, pentru Iepurașul de Paște.” (Sara Dumitrașcu)

“Dacă aș prinde un copil că nu doarme, aș căuta alt traseu să intru în casă. De exemplu, pe ușa de la animale de la bucătărie.Dacă m-ar simți, m-aș ascunde repede în robinetul de la vase, iar jucăriile, ca să încapă și ele, le-aș face mici cât un microb.” (Smaranda Mărculescu)

“Eu aș goni-o pe Crăciuniță și aș rămâne prietenă doar cu elfii.Le-aș da niște pauze de lucru, pentru masă și joacă. La prânz nu au voie să doarmă, cred că ar pierde vremea.” (Sonia Marinoiu)

“Aș merge puțin în Africa, dacă aș fi Moș. Aș sta vreo 2 zile și apoi m-aș întoarce la Polul Nord ca să-mi fac treaba. I-aș lua pe toți elfii și pe Crăciuniță cu mine ca să fie vacanță pentru toți.” (Alexia Dumitru)

“Aș fi mai lent ca să mă vadă toți copiii și să fie și ei fericiți. Aș arăta bine, aș fi mai îndrăzneață. Moșul de acum este prea timid și prea rapid. Nu știu, poate că e fricos.” (Sonia Oros)

“O să mă îngraș, pentru că sunt prea slab acum. Rețeta pentru îngrășare mi-ar face-o Crăciunița și ar trebui să conțină carne de porc și cârnați la grătar cu ardei grași. În plus, ar trebuie să mănânc și dulciuri pe care le-aș lua din pomii de Crăciun ai copiilor. În locul lor, aș confecționa unele false.” (Andrei Ghigea)

“Nu aș face jucării doar pentru copii, aș face

unele și pentru mine ca Moș Crăciun. Și unele pentru oameni mari, dar nu unele normale, unele mai complicate. Niște tatuaje, de exemplu. Adulții nu mai cred în Moșul, dar eu le-aș pune în cadou și un videoclip în care le-aș prezenta viața mea.” (Ian Donțu)

“Aș da jucării la toată planeta și a doua zi le-aș lua înapoi, ca să le zic că i-am păcălit. Să creadă că au visat, că nu mai este Crăciun niciodată, sau că este ultimul Crăciun al secolului. Atunci voi face un singur Crăciun într-un singur secol. Măcar să se mulțumească cu ce au.” (Andrei Boureanu)

“La cei care sunt așa și-așa, aș da o nuia, și la cei care sunt foarte neascultători, le-aș da două nuiele. Nuielele le-ar face jumătate din elfi, cealaltă jumătate s-ar ocupa de jucării.” (Horia Hrisafi)

“Mi-aș pune motor cu reactive la sanie, ca să merg mai repede. Aș păstra și renii și motorul. Am fi ca niște avioane pe cer, într-un film mut. Sau ca de pe altă planetă.” (Vlad Vasilache)

material realizat de Claudia Alexa, profesoară de Drama

Planeta Avenorde Francesca Ventri, cls. a IV-a

Când am aterizat pe planeta Avenor, m-au fascinat decorurile făcute de copii în “Lumea fantastică”. Am vrut să fac parte imediat din această lume. A trebuit, însă, să aștept până în toamnă. Curând, a venit toamna și am făcut cunoștință cu centrul Universului, Miss Nicoleta, și celelalte planete mici care se învârt în jurul ei, colegii mei.

Pe planeta Avenor mă simt minunat. Totul este colorat, vesel și armonios, iar eu, cu fiecare zi ce trece, învăț lucruri noi.

PAGINA CLASEI PREGĂTITOARE DELTA

“Noapte de Crăciun” - Clara Ciusca, clasa a II-a alfa

9

PROFILNumărul de aur mi-a stârnit curiozitatea de a afla mai multe

interviu cu Cristina Calacan, profesor de matematică; de Mirela Mucenic, cls. a V-a

De unde a apărut pasiunea pentru matematică?Am început să fiu pasionată de matematică

în clasa a V-a, după ce am văzut desenul animat Donald Duck in Mathmagic Land. Acolo erau prezentate numerele Fibbonaci, numărul de aur și aplicațiile acestora în natură, fapt ce mi-a stârnit curiozitatea și dorința de a afla mai multe.

Astăzi păreți un magician al numerelor care rezolvă orice ecuație în câteva secunde. Au fost și momente dificile pe parcursul acumulării de cunoștințe?

Nu a spus nimeni că matematica este ușoară. Tot timpul mi s-a părut grea, și când eram studentă, și acum când sunt profesor. Numai că acum provocarea este să gândesc rezolvarea unei probleme la nivelul elevilor mei, cu toate că aș putea să o rezolv imediat cu formule de la clasele mai mari.

Ați avut vreodată un model în viață?Nu am avut un model anume, ci mai multe.

Am încercat să învăț de la fiecare ce am putut și să apreciez fiecare om pentru ceea ce este, pentru adevărata lui valoare.

De unde aveți atâta răbdare cu noi să ne explicați tot ceea ce ni se pare o necunoscută?

În primul rând, am satisfacția de a vedea că elevii au înțeles ceea ce trebuie. În al doilea rând, încerc să-mi cunosc elevii și să ajut cât pot eu de mult.

Matematica este o materie cu reguli destul de clare. Pe Dvs. v-a ajutat să deveniți o persoană organizată?

Sunt o persoană organizată și acest lucru mă ajută foarte mult în activitatea mea. Dacă aș scrie dezordonat pe tablă, fără a avea o ordine în idei, cred că elevii mei nu ar mai putea întelege nimic.

Se apropie sărbătorile de iarnă. Ce vă doriți de la Moș Crăciun?

I-aș cere lui Moș Crăciun multă sănătate, fericire tuturor și să fie la fel darnic cu mine, cum a fost și anul acesta.

TALENTE ȘI PASIUNI

“Noapte de Crăciun” - Clara Ciusca, clasa a II-a alfa

Marți, 10 decembrie 2013, a avut loc la Galeria Galateca, “Recitalul de pian și chitară” la care au participat elevi pasionați de muzică și instrumente clasice. Pianiști și chitariști, deopotrivă, ne-au încântat cu interpretarea unor piese pe care le-au studiat sub îndrumarea profesorilor dedicați: Ioana Cojuharov, Marta Băceanu, Raluca Nicolae, Rodica Broșteanu și Ștefan Constantinescu. Micii muzicieni şi-au făcut timp să exploreze şi o altă lume: o lume frumoasă, care îi ajută să se dezvolte din toate punctele de vedere – memorie, muzicalitate, mişcare, motricitate şi, mai ales, bun gust muzical. De la Beethoven la Haydn, de la Bach până la Verdi, cu ajutorul micilor artiști, am făcut o călătorie muzicală de excepție și ne-am bucurat de o seară reușită.

Ambițioasa noastră pianistă, Natalia (IV omega), a reprezentat Școala Avenor și a obținut Premiul de interpretare, în cadrul concursului “Musica Mundi” organizat de Boem Club. Am întrebat-o ce stă în spatele seriozității și perseverenței cu care își pregătește fiecare proiect:

Elevii claselor I au participat la gala CANTUS MUNDI, care a reunit într-un concert extraordinar de Crăciun, în data de 15 decembrie, 300 de copii din școlile bucureștene, alături de Corul Madrigal dirijat de maestrul Voicu Popescu. Admirăm efortul micilor artiști ai școlii noastre, dar și al profesoarei lor de muzică, Ramona Ungureanu, pentru că au încântat publicul sălii Ateneului Român cu multe colinde şi fragmente din muzicaluri celebre precum Pisicile aristrocrate şi Sunetul muzicii.

Copiii înscriși la clubul de Karate, coordonat de Nicu Stoian, au obținut rezultate remarcabile la concursul “Micii samurai”: Andrei Wencz- locul I, proba Kumite - 8 ani; Ian Andreev și Andrei Boureanu - locul III, proba de Kumite - 6 ani; Victor Vişinescu- locul III, proba de Kumite - 5 ani.

Clubul de șah este unul dintre cluburile cele mai iubite, iar echipa şcolii a ocupat la fiecare concurs locuri fruntaşe. Îi felicităm pe şahiştii noştri şi pe profesorul lor, Victor Surdu, pentru rezultatele obţinute la Festivalul de Şah - Cupa 1 Decembrie: Salia Boncea - locul I, categoria fete -12 ani; Teodora Făgărăşan - locul II, categoria fete sub 7 ani; Petra Pătrănoiu - locul III, categoria fete-8 ani; Felix Lucuţar - locul III, categoria băieţi -10 ani.

10

Care-i faza cu… matematica?Aproape toţi copiii din lumea aceasta, când sunt întrebaţi care este materia la care ar

renunţa cu plăcere la şcoală, răspund: „matematica”. Desigur, nu vrem să nedreptăţim pe cei care nu ar vedea şcoala fără această disciplină, doar că ei sunt, din păcate, în minoritate. Clasa a IV-a Omega a fost foarte inspirată de întâlnirea cu domnul Radu Gologan, preşedintele comisiei naţionale a olimpiadei de matematică, şi a căutat diferite modalităţi prin care ar putea să convingă şi ei, (nu la fel de frumos, ca domnul profesor J), mulţi copii, că matematica este frumoasă. Iată argumentele lor, foarte… literare.

Planeta PlusEra, undeva, departe, o planetă despre care nimeni de pe pământ nu ştia. O, dar trebuie să

închei conversaţia cu voi, că am auzit numărul 10, de la numărătoarea inversă. 9,8,7…iar la unu am simţit un zdrăngănit în interiorul rachetei mele spaţiale. Nu m-am speriat, pentru că aşa se aude de fiecare dată când decolăm. „Ura!!” şi aplauzele s-au auzit de la oamenii pe care îi conduceam prin spaţiu.Totul era perfect, până când ne-am dat seama că pentru spaţiul acesta ne trebuia mai multă motorină decât în mod normal. Am simţit cum ne prăbuşim, dar cam atât, pentru că presiunea ne-a adormit pe toţi. Când ne-am trezit, echipajul şi pasagerii erau legaţi la

mâini şi duşi de nişte numere minuscule, îmbrăcate în soldaţi. Când ne-am dezmeticit, ne-am aruncat o privire prin jur: casele erau în forme geometrice, copaci cu trunchiuri din linii drepte şi curbe, iarba era din minusuri verzi… Eram duşi către un castel uriaş, care avea la intrare nişte statui mici, cu nişte cifre cu coroane pe cap. Am intrat, iar acolo, în sala tronului, pe jilţ era Zero, eroul naţiunii şi regele. Când ne-am apropiat, acesta a spus:

- Ce căutaţi pe planeta noastră?

- Ne-am prăbuşit, zic eu. Suntem paşnici, n-avem gânduri de război.

- Sigur? zise Zero şi apoi se sfătui cu consilierul său, Unu.

- Sigur, Măria Ta! Nu dorim decât să explorăm spaţiul şi să plimbăm pasageri de pe Pământ.

- Dezlegaţi-i şi daţi-le drumul! porunci Zero. Am aflat de la prietenul meu, neutru şi el, că aţi aterizat forţat, iar racheta voastră este avariată serios.

Ne-au dat drumul şi ne-au oferit cazare la familiile impare din şirul crescător cuprins între 43 şi 51. Ne-au oferit şi un ghid local, care ne-a condus către principalele atracţii din capitala Ori: Statuia Radicalului, Locul de judecată în care era împărţit împărţitorul în fiecare zi, Piaţa Adunării sau Teatrul Înmulţirii cu mai mulţi factori.Am cumpărat ziarul local, dar n-am putut citi nimic, pentru că era scris cu cifre şi nu ştiam limba matematică pe deplin, mai trebuia să studiem şirurile sau expresiile. Am înţeles că erau multe de pus la punct dacă voiam să ne înţelegem perfect între noi. Între timp, nişte mecanici mici, de la Service-ul Până în Zece ne-au reparat racheta. Ne-au spus că avea nişte probleme la rezervor.

După ce le-am mulţumit pentru ospitalitate, am decolat către pământ. Am făcut poze din spaţiu, iar Planeta Plus era tot albastră, ca şi a noastră, doar că se vedea un mare Plus galben pe ea. Odată ajunşi acasă, oamenii ne-au felicitat pentru dovezile aduse, dar şi pentru noţiunile matematice foarte logice şi uşoare pe care le-am explicat. Am fost nişte eroi! (Luca Spermezan)

Congresul anual al materiilor de şcoală

An de an, disciplinele şcolare se reunesc la un mare Congres Mondial. Matematica este cea care se ocupă de organizarea evenimentului, pentru că se pricepe cel mai bine la cifre şi ştie mereu ce se petrece, adunând şi scăzând încontinuu pe o tabletă modernă. Anul acesta a suferit o astenie de toamnă şi a ratat toate calculele.Scaunele nu erau suficiente, pixurile nu aveau pastă, numele nu corespundeau

LITERATURĂ“P

eisa

j de

iarn

ă” -

Eva

Bem

bo, c

lasa

a II

-a a

lfa

11

cu materia la masa de după eveniment…şi câte şi mai câte. Geografia, din casa ei de lângă Dunăre, a fost destul de amabilă şi a preluat câteva din sarcinile bietei matematici, care era ameţită de tot. I-a fost, însă, foarte greu, că nu ştia să calculeze, decât să transforme traseele din realitate pe hărţi. La final, chiar matematica a rămas fără scaun şi a trebuit să stea în picioare şi să asculte discursurile materiilor până la final.

Congresul nu a fost însă plictisitor, pentru că fiecare căuta calea de a face ca totul să fie cât mai uşor pentru elevi şi mai ales cât mai distractiv. Aşa i-a venit ideea Matematicii să devină distractivă şi să fie amuzantă la ore. Până la urmă, chiar şi o eroare de calcul poate fi o cale de succes pentru viitor. (Sara Muşetescu, Tudor Segărceanu)

De vorbă cu un caiet de matematicăÎntr-una din zile m-am pomenit cu un caiet cu pătrăţele că îmi vorbeşte. A început să-mi

povestească despre un eveniment din viaţa lui care l-a marcat. Mi-a spus că de-abia a scăpat cu viaţă… Mi-a spus că la o şcoală, într-un oraş, elevii îşi făcuseră un obicei din a rupe foile manualelor şi ale caietelor pentru a face cornete, avioane sau proiectile. Când a venit vremea să dea test, şi-au dat seama că nu mai aveau nici manuale după care să studieze, nici caiete pe care să facă exerciţii. Din cauză că nu studiaseră nimic şi nici nu aveau cum să mai facă asta, acei elevi au rămas repetenţi. Acesta a fost lucrul care i-a trezit la realitate. Ei au făcut o şedinţă şi au ajuns la concluzia că trebuie să facă ceva. Dar ce..?

- Eu zic să luăm manualele din coşul de gunoi şi să încercă să le refacem…

- Bună idee!

Au luat toţi tot ce aruncaseră şi le-au reparat. Nu mai arătau ca înainte, dar se putea citi pe ele. Au învăţat singuri formulele şi expresiile, dar au avut şi un mic ajutor…Noi, caietele de matematică, le-am spus mai multe secrete despre cum să aşeze unul sub altul produsele parţiale, cum să adune corect şi mai ales cum să ordoneze operaţiile unei probleme, astfel încât să poată să ajungă la rezultatul final.

- Bine, dar tu cum de-ai scăpat neatins?

- Ei bine, eu nu eram încă început la vremea aceea, am văzut totul din dulapul învăţătoarei. Am avut noroc atunci, pentru că nu s-au gândit să distrugă şi ce era în dulap. Mai târziu, am fost şi eu dat unuia dintre elevi, care se cuminţise şi care a devenit pilot de avioane. M-a păstrat frumos şi ordonat, exact cum îl învăţaseră prietenii mei. (Alexandru Umbreş)

Supărare mareDa, matematica era foarte supărată când am

cunoscut-o eu. De ce? Pentru că că toţi elevii o consideră cea mai grea dintre toate materiile. Aşa că a luat o decizie extrem de importantă. Dar să mă întorc puţin în timp, mai precis cu o lună, să vă povestec ce mi-a spus.

- Dac-aţi şti ce spun toţi copiii despre matematica! zise Limba Română. Cât de rău o vorbesc!

- Da, ştiu…mereu spune că ea este foarte uşoară când reuşeşti s-o înveţi. De parcă ar fi aşa uşor s-o înveţi, comentă răutăcioasă Geografia.

- La mine totul este aşa de logic, spuse Istoria. Dar la ea tebuie să te gândşti aşa de mult!

- Iar eu, întră în vorbă Ştiinţa Naturii, sunt atât de distractivă şi amuzantă…

Toate materiile tăcură brusc, pentru că atunci au observat că Matematica era şi ea în raftul cu manuale.

- Stop! spuse ea. M-am săturat să tot vorbiţi urât de mine. Şi voi şi elevii din întreaga lume! Lasă, că o vedeţi voi!

Singura prietenă a matematicii era fizica; aceasta, din fericire, avea puteri magice. Orice problemă de matematică o transfera în orice manual, cât ai zice 5x5! Aşa că matematicii i-a venit o idee: să inventeze probleme… Şi de data asta nu matematice! S-a interesat ce ore au elevii, ce materie şi chiar şi de la ce pagină. Noi lucram a doua zi după nefericitul incident, din Mate 2000+, la pagina 29. Matematica a luat problemele de la pagina aceea, le-a transformat în imposibile şi a rugat-o pe Fizică să îşi spună formula magică: Boom-diboom, 5x6,K-boom şi gata! A doua zi, toţi copiii eram speriaţi şi credeam că au înnebunit profesorii! S-a făcut un şir lung până la catedra profesorilor de matematică, dar nici aceştia nu ştiau să rezolve! Cu toţii s-au gândit, până se găseşte soluţia la problemele acestea imposibile, să treacă la Istorie. Erau aceleaşi probleme! Niciuna dintre materii nu scăpase de vraja Fizicii! Peste tot probleme şi iar probleme şi extrem de dificile! Atunci s-au gândit să treacă din nou la matematică; poate dacă învaţă să lucreze acolo, vor putea şi la celelalte materii. Surpriză! Matematica era din nou uşoară, cu formulele studiate la clasă, cu exerciţii normale şi operaţii cunoscute. Dar celelelalte discipline erau tot complicate la maximum. Atunci cu toţii şi-au dat seama că nu este aşa complicată, ba chiar a devenit cea mai îndrăgită materie în preferinţele elevilor! (Natalia Dan)

LITERATURĂ“I

arna

pe

uliţă

” - S

ofia

Nic

olae

scu,

cla

sa a

III-

a al

fa

12

INTERVIUL NUMĂRULUI

© 2013 Avenor College

Redactori: Tudor Buligoanea, Vlad Popescu, Teo Călin, Vanessa Voiculescu, Rareş Vîju, Petra Valmar, Luca Anghelache, Melania Ciocianu, Nectaria Alexa, Tudor Oprea, Francesca Lupu, Emil Todiraşcu, Vlad Muntean, Iris Faţi, Cristi Ghinea, Iris Mangalagiu, Mirela Mucenic, Luca Spermezan, Sara Muşetescu, Tudor Segărceanu, Alex Umbreş, Natalia Dan, Alexia Netcu.

Profesori coordonatori: Claudia Alexa, Liana Ilincescu, Florin Chitic și Ileana Bighiu.Profesori colaboratori: Nicoleta Stanciu, Delia Raț, Daniel Berteşteanu, Ana Nestor, Alexandra Sabău, Jon Shade.Desenul de pe coperta revistei: Catinca Pancea, clasa a II-a delta.

Avenor College = ISSN 2284 – 8622 ISSN-L = 2284 – 8622 Tipãrit la Ubik com srl

Radu Gologan: Matematica este un mod de a privi realitatea

interviu de Alexia Netcu, cls. a VII-a

Cum s-a născut pasiunea Dvs. pentru matematică?

Chiar dacă tatăl meu este cel care m-a condus cel mai mult pe drumul matematicii, eu am descoperit-o dintr-o carte a mamei mele, care era profesor de matematică. În acea carte erai învățat cum să rezolvi probleme de aritmetică, iar după câteva pagini lecturate, mi-am dat seama că rezolv problemele mult mai ușor decât ceilalți. Atunci mi-am dat seama ca nu e suficient să ai talent, trebuie să și citești.În clasa a zecea eram hotărât să fac inginerie de calculatoare. Dar, când am început să am succese la concursurile de matematică, mi-am zis: gata, fac și eu matematică. Tata mi-a spus: „Dar ce, asta e meserie?” Eu, însă, eram așa de pasionat, încât nimic nu mă putea clinti.

Ați afirmat într-un interviu că„matematica este precum o filozofie”. De unde această asociere neobișnuită?

Acesta e o întrebare grea! Aşa ne-a spus profesorul meu de matematică din liceu (cel care m-a influențat cel mai mult), prima oară când a intrat în clasă. El ne-a învățat cămatematica este un mod de a privi realitatea. Până și filozofii au înțeles lucrul acesta!

Nu e un secret pentru nimeni că matematica devine, de la un punct, puțin accesibilă copiilor din ziua de azi. Cum reușiți să stârniți pasiunea elevilor pentru matematică?

M-am gândit foarte mult ce are matematica rău, ce are educația rău, ce are mentalitatea oamenilor greșit. Prima este afirmația părinților: „Nici eu nu am fost bun la matematică!”. Acest lucru este greșit. O a doua cauză este faptul că există un pas care se petrece pe la 11-12 ani:mai ales fetele, care au fost silitoare in clasele primare, descoperă că exista unii (în general băieți) care devin mai iuți în gândire. Acolo intervine greșeala profesorului, care, din comoditate, începe să lucreze doar cu cei rapizi. Rămân unii care sunt extrem de deștepți, dar care judecă mai încet și încep să urască matematica. Manualele sunt rigide, urâte, folosesc termeni care nu pot fi înțeleși de copii. Prin clasa a 12-a, e clar că cei care au pierdut pasul nu mai au nici o șansăde-a prinde filozofia cea mai adâncă a matematicii.

Credeți că orice copil este capabil să obțină performanțe?

Orice copil poate avea acces la o parte importantă din matematică, una care să îl influențeze și să-l ajute în viață. Orice exercițiute ajută să faci niște secvențe logice,pe care le vei folosi în viaţă niște situații care nu au, inițial, nici o legătură cu o problemă. Matematica e oriunde, orice gândire logică e matematică, deci nu se poate trăi fără ea, căci o întâlnești mereu. Un raționament corect este matematică. Moisil spunea că orice gândire logică înseamnă matematică.

Le puteți da câteva sfaturi colegilor mei de la clasa a VIII-a care se pregătesc pentru primul examen serios din viața lor?

Îi sfătuiesc să-și facă antrenamentul pentru tipul de exerciții pe care le au de dat. Deși acest examen este o pregătire formală, care nu cred că este cea mai bună pentru viitorul lor, e bună pentru a accede mai departe. Dar, de exemplu, sistemul american de evaluare cu foarte multe întrebări care sunt pornite din felul în care matematica și științele ajută la a vedea realitatea este mult mai sugestiv. Diferența de rezultate, care se vede la acele examene, se reflectă și în activitatea lor viitoare. La noi, copiii care ajung cu medie maximă la Sava, mai târziu clachează. Notele lor mari nu reflectă aptitudinile pe care și le-au dezvoltat. La noi există concepţia că trebuie să-l punem pe “x” în tot felul de poziții, avem o matematică încifrată, care are la bază o șmecherie pusă special să-i încurce pe toți și numai cel care știe șmecheria rezolvă probleme. În realitate, însă, fiecare trebuie să-și dezvolte, în mod personalizat, judecățile.