SUBSISTEME INFORMATICE MANAGERIALE APLICABILE ÎN UNITĂŢILE ECONOMICE

SUBSISTEME INFORMATICE MANAGERIALE APLICABILE ÎN UNITĂŢILE ECONOMICE

1.1. SUBSISTEME INFORMATICE DE PRODUCŢIE

Subsistemele informatice de productie sunt un suport al activitatii de productie care includ activitatile care se ocupa de planificarea, realizarea si controlul proceselor de productie.

Subsistemele informatice de productie integrate evidentiaza ca scopul utilizarii computerelor în automatizarea unei firme trebuie sa aiba urmatoarele consecinte:

integrarea proceselor de productie, utilizând computere si retele de telecomunicatii;

simplificarea si regândirea proceselor de productie, a design-ului produselor si adaptarea acestora standardelor de calitate certificate;

automatizarea proceselor de productie cu ajutorul robotilor si computerelor.

Prin implementarea unor subsisteme informatice de productie managerii sunt ajutati în:

planificarea proceselor de productie;

planificarea necesarului de materii prime si materiale si corelarea acesteia cu programul de productie;

controlul proceselor de productie;

controlul utilajelor de productie;

utilizarea masinilor înzestrate cu inteligenta artificiala;

proiectarea produselor în conformitate cu specificatiile de produs;

Sistemele informatice sunt dotate cu tehnologii care detecteaza anumite fenomene fizice sau schimbarile care au loc în procesele de productie. Masurarea acestor fenomene este efectuata în mod continuu pentru în vederea mentinerii eficientei în productie si a se elimina riscurile producerii accidentelor de munca. Soft-urile de control a proceselor utilizeaza modele matematice pentru a analiza datele furnizate de procesele de productie si a le compara cu standardele si previziunile facute. Sistemele informatizate de control al proceselor transmit mesaje si prezinta stadiul de realizare a proceselor. Ele pot furniza rapoarte periodice sau la cerere referitoare la performantele proceselor de productie.

Principalele avantaje ale implementarii subsistemelor informationale de productie integrate sunt:

cresterea eficientei prin simplificarea sarcinilor de munca si automatizare;

o planificare mai buna a programului de productie;

productivitate crescuta;

un mai bun control al calitatii productiei prin observarea continua a productiei si a feed-back-ului primit si controlul echipamentelor si robotilor industriali;

reducerea investitiilor pentru stocarea produselor finite prin utilizarea tehnicilor "just in time";

îmbunatatirea service-ului acordat clientilor, reducerea situatiilor de rupturi de stoc si producerea unor bunuri de calitate superioara, etc.

1.2. SUBSISTEME INFORMATICE ALE ACTIVITĂŢII DE CERCETARE DEZVOLTARE

Realizarea unor produse sau servicii cu un nivel calitativ cât mai înalt, valorificarea cât mai buna a resurselor interne, retehnologizarea fabricatiei, reprezinta obiective ce impun producatorilor o noua optica ce are în vedere în primul rând satisfacerea cerintelor consumatorilor.

Produsul sau serviciul oferit trebuie sa reprezinte ansamblul elementelor care genereaza cererile exprimate de consumator pe piata. Aceasta depinde de creatia tehnica, precum si de modul de prezentare a produsului, canalele de distributie utilizate, pretul, calitatea, prestigiul pe care îl ofera utilizatorului etc.

Succesul activitatii de cercetare-dezvoltare se concretizeaza prin înnoiri tehnologice, prin cresterea ritmului de dezvoltare si a productivitatii, mentinerea nivelului de competitivitate pe piata, prin realizarea unui grad ridicat al profitului etc.

Utilizarea informaticii în activitatea de cercetare -dezvoltare a unitatii economice duce la ridicarea eficientei economice a unitatii respective, concretizata prin cresterea productivitatii, reducerea costurilor, micsorarea consumului de materii prime si materiale prin cresterea profitului firmei.

Directiile principale la care se apeleaza la subsistemul informatic de cercetare-dezvoltare sunt:

previzionarea functionarii si dezvoltarii firmei;

organizarea evidentei capacitatilor de productie si analiza folosirii acestora;

elaborarea de solutii privind cresterea gradului de utilizare a capacitatilor de productie;

conceperea si implementarea de tehnologii noi si modernizate;

gasirea de solutii pentru cresterea functionalitatii organizarii managementului;

reproiectarea sistemului de management al firmei prin prisma cerintelor de adaptare la economia de piata;

normarea stiintifica a muncii;

elaborarea normelor de consum de materiale, combustibil si energie;

dezvoltarea capacitatilor de productie;

organizarea manageriala, etc.

Prin informatizarea activitatii de cercetare dezvoltare din cadrul firmei sa actioneaza în mod direct asupra eficientei economice prin:

progres tehnic;

progres organizatoric;

ridicarea calificarii;

îmbunatatirea conditiilor Naturale;

cresterea vânzarilor;

modificari structurale;

dezvoltarea de noi capacitati, etc.

O caracteristica a perfectionarii si managementului unitatii economice îl constituie faptul ca necesita cheltuieli foarte mici în raport cu cheltuielile pentru progresul tehnic si nu presupun aproape de loc cheltuieli directe, ci un simplu efort organizatoric.

1.3. SUBSISTEME INFORMATICE ALE ACTIVITĂŢII COMERCIALE

Succesiunea logica în fundamentarea activitatii întreprinderii trebuie sa fie : desfacere - aprovizionare - productie - desfacere (figura 1.1).

Initial trebuie sa se identifice cererile nesatisfacute ale pietei. Produsele realizate de firma trebuie sa satisfaca necesitatile consumatorului, sa fie cumparate de acesta. D 21421r1718v esfacerea este activitatea prin care se asigura livrarea si vânzarea produselor firmei. Piata cererii trebuie studiata în vederea determinarii nevoilor si dorintelor consumatorilor, a gradului de satisfacere a lor. De asemenea trebuie stabilita valoarea pentru consumator a produselor si serviciilor oferite de firma. Pe baza datelor culese de pe piata se stabileste felul si nivelul productiei precum si necesarul de productie.

Ordinea operatiilor care se fac în activitatea unei întreprinderi conform celor prezentate în figura 6.1. sunt:

1. Studierea pietei din aval în vederea determinarii necesitatii consumatorilor;

2. Lansarea de oferte consumatorilor;

3. Masuri în vederea influentarii comportamentului consumatorului;

4. Primirea de cereri de produse sau servicii din partea beneficiarilor, negocierea si contractarea lor;

5. Planificarea productiei si a desfacerii pe baza cererilor sau potentialelor cereri din partea beneficiarilor sau potentialilor beneficiari;

6. Solicitarea la compartimentele comerciale de asigurare cu materii prime, materiale, combustibil pentru realizarea produselor si serviciilor si întocmirea planurilor si programelor de aprovizionare;

7. Studierea pietei din amonte, primirea de informatii legate de aceasta;

8. Lansarea de cereri de oferte si comenzi la furnizori;

9. Influentarea pietei furnizorilor;

10. Primirea ofertelor, negocierea lor, contractarea produselor, primirea si receptionarea bazei materiale necesare;

11. Depozitarea materiilor prime, materialelor si combustibilului, alimentarea productiei cu cele necesare bunei desfasurari a proceselor;

12. Realizarea productiei;

13. Trecerea produselor finite în sfera desfacerii,

14. Desfacerea produselor catre consumatori sau distribuitori;

15. Urmarirea pe piata din aval a gradului de satisfacere a consumatorului.

Figura 6.1.

Succesiunea logica în fundamentarea

activitatii întreprinderii

Se poate afirma ca activitatea de productie se afla la intersectia activitatilor comerciale.

Desfacerea, aprovizionarea si marketingul sunt componentele de baza ale activitatii comerciale. Aceste trei componente sunt conditionate de factorii economico - sociali din mediul în care îsi desfasoara activitatea firma.

1.3.1. SUBSISTEM INFORMATIC AL ACTIVITĂŢII DE MARKETING

În cadrul subsistemului informatic al activitatii de marketing sunt luate în considerare:

analiza, evaluarea si controlul macro -mediului de marketing:

mediul cultural;

mediul politic si juridic;

mediul economic;

mediul demografic, religios, natural, etc.

analiza, evaluarea si controlul micro-mediului de marketing;

clientii;

furnizorii;

intermediarii;

bancile;

concurentii;

detinatorii de interese;

evaluarea componentelor mix-uli de marketing;

Produsul:

elaborarea unei strategii pe termen lung pentru produsele firmei;

pregatirea planurilor de marketing;

stimularea sustinerii produsului de catre distribuitori si forta de vânzare;

actiunile clientilor fata de produsele firmei si a cauzelor care determina nemultumirile clientilor;

întretinerea actiunilor de îmbunatatire a produsului pentru a-l face sa satisfaca deplin doleantele si exigentele clientilor.

Pretul:

determinarea pretului functie de piata si costuri;

adaptarea pretului la conditiile de moment ale pietei;

Piata:

identificarea principalelor variante de distributie;

evaluarea variantelor de distributie;

analiza si evaluarea nevoilor consumatorilor.

Promovarea:

aplicatii soft pentru conceperea materialelor grafice;

aplicatii soft pentru prelucrarea imaginilor;

aplicatii pentru procesarea video;

cercetarea de marketing:

determina cine este consumatorul, ce doreste el si în ce cantitate, la ce pret, în ce loc si în ce timp, cum poate fi manipulat consumatorul.

Sistemul informational de marketing poate fi definit în general ca un ansamblu de persoane, masini, echipamente si proceduri care actioneaza în vederea culegerii, analizei si prezentarii de fluxuri informationale destinate sa serveasca ca baza pentru activitatea de decizie în domeniile specifice de marketing.

În figura 6.2 se prezinta schematic un sistem informational de marketing.

Figura 6.2. Sistemul informational de marketing

Pentru a-si putea îndeplini sarcinile referitoare la analiza, planificare, implementare si control, unitatea economica are nevoie de informatii privind evolutia si tendintele mediului în care ea actioneaza.

Rolul sistemul informational de marketing este de a evalua nevoile de informatii, de a obtine informatiile necesare si de a le distribui la timp catre utilizatori.

Cercetarile de marketing constau în proiectarea, culegerea, analiza si raportarea sistematica a datelor si concluziilor referitoare la o situatie cu care unitatea economica se confrunta pe piata.

Analizele facute în sprijinul adoptarii deciziilor de marketing constituie o parte componenta a sistemului informational. Se mai cunoaste sub numele de "Sistem Suport al Deciziilor de Marketing" (S.S.D.M.)

Sistemul suport al deciziilor de marketing reprezinta un ansamblu coordonat de date, sisteme, instrumente si tehnici înzestrat cu tehnologia necesara (calculatoare si programe) care ajuta o organizatie sa culeaga si sa interpreteze informatiile relevante referitoare la activitatea sa si la mediul în care opereaza, facând din aceasta temelia actiunilor de marketing

1.3.2. SUBSISTEM INFORMATIC AL ACTIVITĂŢILOR DE COMPĂRARE sI VÂNZARE

Subsistemele informatice ale activitatilor de cumparare si vânzare au în vedere activitatile desfasurate de unitatea economica pe piata în amonte si pe cea din aval.

Pentru realizarea acestui obiectivelor de pe piata în amonte se desfasoara mai multe activitati:

identificarea si stabilirea volumului si structurii materiale si energetice necesara activitatii de ansamblu a unitatii economice;

dimensionarea pe baza documentatiei tehnico-economice a consumurilor materiale;

dimensionarea pe criterii economice a stocurilor;

elaborarea bilanturilor materiale si energetice;

alegerea resurselor care:

corespund cel mai bine caracteristicilor cererilor pentru consum;

prezinta cele mai avantajoase conditii de livrare;

reprezinta substituenti eficienti pentru materialele deficitare;

prospectarea pietei de resurse materiale în vederea depistarii si localizarii surselor reale si potentiale de furnizare;

fundamentarea tehnico-economica a planului si programelor de aprovizionare;

alegerea furnizorilor a caror oferta prezinta:

cele mai avantajoase conditii economice;

asigura certitudine în livrarile viitoare pe termen lung sau scurt;

testarea credibilitatii furnizorilor selectati;

elaborarea strategiilor în cumpararea de resurse în raport cu piata de furnizare;

negocierea si concretizarea relatiilor cu furnizorii;

urmarirea si controlul derularii contractelor;

asigurarea conditiilor normale de primire - receptie;

stabilirea anticipata a spatiilor de depozitare;

organizarea rationala a subsistemului de alimentare ritmica cu resurse a subunitatilor de consum ale întreprinderii;

evidentierea modului de folosire a resurselor precum si a formei concrete de regasire a acestora pe parcursul prelucrarii;

analiza periodica a asigurarii bazei materiale si corectarea operativa a abaterilor de la situatia normala;

controlul sistematic al evolutiei stocurilor efective în raport cu limitele estimate pentru a se evita consecintele economice nefavorabile pe care le poate genera suprastocarea sau lipsa de materiale asupra activitatii întreprinderii;

urmarirea si controlul utilizarii resurselor materiale si energetice pe destinatii de consum.

Activitatile de pe piata în aval au în vedere urmatoarele tipuri de sisteme suport :

sisteme informatice de management al vânzarilor;

sisteme informatice de automatizare a fortei de vânzare;

sisteme informatice de previzionare a vânzarilor;

sisteme informatice de modelare matematica a negocierilor, etc.

Un subsitem informatic de management al vânzarilor furnizeaza rapoarte care analizeaza vânzarile:

grupe de produse;

agenti de vânzare;

zonele arondate agentilor de vânzare;

tip de clienti, etc.

Un subsistem informatic de management a vânzarilor faciliteaza structurarea fortei de vânzare a unei firme prin programe informatice, care determina:

segmentarea clientilor, în functie de volumul vânzarilor previzionate;

frecventa de contactare a clientilor;

volumul de munca necesar pentru îndeplinirea obiectivelor;

numarul mediu de vizite pe care le poate face într-o perioada de timp un agent de vânzari;

numarul de agenti de vânzari necesari, etc.

Noile tehnologii ale informatiei ofera numeroase posibilitati de automatizare a fortei de vânzare. Aceasta presupune:

primirea si transmiterea mesajelor cu o mare rapiditate;

agenda pentru întâlnirile de afaceri;

programe e calcul tabelar;

pachete soft de grafica pentru prezentari;

informatii privind ofertele firmelor concurente, etc.

În vederea previzionarii vânzarilor pe termen lung, mediu sau scurt se utilizeaza produse soft care utilizeaza modele matematice care opereaza cu extrapolarea analitica, fenomenologica sau modele matematice speciale.

În cazul negocierilor de tip rationale, în luarea deciziilor referitoare la alegerea unei anume strategii sau tactici ce urmeaza a se aplica se poate apela la ajutorul calculatorului în acest sens. Utilizarea informaticii în luarea deciziilor privitoare la activitatea de negociere presupune modelarea matematica a activitatii de negociere.

Modelarea matematica se bazeaza pe utilizarea teoriilor matematice în vederea determinarii strategiilor si tacticilor celor mai potrivite de aplicat pentru finalizarea optima a negocierii.

In scopul clarificarii mecanismelor negocierii si determinarii factorilor ce pot interveni se apeleaza la teoria jocurilor strategice, teoria deciziilor, analiza factoriala, analiza sistemelor etc.

Aplicarea modelelor matematice pleaca de la ipoteza ca participantii la masa tratativelor adopta o comportare rationala.

Prin utilizarea jocurilor matematice se pot construi decizii în conditii de risc si incertitudine.

Scopul lor este în esenta de a transforma o situatie de incertitudine într-una de certitudine.

Situatia conflictuala dintre cele doua parti antrenate în negociere se prezinta ca un joc strategic.

Notiunea de joc strategic aplicabila în teoria negocierii este reprezentata printr-o schema model, în care participantii la procesul de negociere au calitatea de jucatori. Acestia, tinând cont de o serie de reguli precise si clare vor cauta sa ia acele decizii care sa-i duca la câstig.

Desfasurarea jocului strategic poate avea loc în mai multe etape, runde de negociere si se realizeaza pe baza cantitatii de informatii pe care jucatorul (partenerul de negociere) le are despre posibilitatile sale si ale partenerului de afaceri.

sirul de reguli alese de un anumit jucator în desfasurarea jocului la care participa (a negociatorului în procesul de negociere) constituie strategia aleasa.

Fiecare dintre strategiile determinate de regulamentul jocului este numita strategie pura. Fiecare din parteneri îsi va lege o anumita strategie, care pentru el este cea mai favorabila. Aceasta reprezinta strategia optima si corespunde câstigului maxim.

O partida de negociere poate avea loc prin folosirea de catre fiecare participant-jucator a mai multor strategii pure; fiecare din ele este utilizata cu o anumita frecventa care arata avantajul aplicarii strategiei pure respective. O astfel de partida se spune ca se desfasoara printr-o strategie mixta ponderat.

Fiecare partener îsi alege strategia din multimea tuturor strategiilor ce-i stau la dispozitie fara a dispune de nici o informatie suplimentara asupra strategiei partenerului.

Daca numarul strategiilor pure este format dintr-un numar finit de strategii, atunci jocul este considerat joc finit. In caz contrar jocul este numit joc infinit.

Din punctul de vedere al câstigului realizat la terminarea jocului, sunt jocuri cu suma constanta, când fiecare jucator participa la împartirea unei anumite sume proportional cu rezultatele obtinute în urma participarii la joc, si jocuri cu suma nula, ce reprezinta un caz particular al primelor.

In situatia jocurilor cu suma constanta exista posibilitatea ca nimeni sa nu piarda, suma câstigurilor reprezentând chiar suma constanta. Exista însa în acest caz si posibilitatea ca un participant sa aiba un câstig cu valoare negativa, adica o pierdere.

Un joc cu suma nula si cu un numar finit de strategii poarta numele de duel.

De asemenea, sunt jocuri cu suma neconstanta în care pot câstiga ambii parteneri sau pot fi cazuri când un partener înregistreaza pierderi, în functie de rezultatele sale în cadrul jocului.

Dupa numarul participantilor la joc putem deosebi jocuri cu doi participanti sau jocuri cu mai multi participanti, caz în care fiecare jucator actioneaza contra tuturor celorlalti. Este cazul tipului de negociere cu mai multi parteneri de afaceri.

In situatia jocului cu doi parteneri, cu suma nula sau nenula, presupunem ca partenerul A dispune de m strategii pure posibile, iar adversarul lui, partenerul B, dispune de n strategii pure posibile.

Jocul se poate prezenta sub forma unei matrici dreptunghiulare de tipul m x n în care multimea strategiilor pure ale jucatorului A sunt: A1 , A2 , A3 ...... Am, iar multimea strategiilor pure ale jucatorului B sunt: B1, B2, B3, ......... Bn..

Jocul va avea regulamentul determinat de matricea:

,

ale carei elemente ij fixeaza câstigurile celor doi jucatori.

In cazul în care este un joc cu suma nula si A aplica strategia pura A i , iar B , aplica strategia pura Bj, atunci primul jucator va câstiga ij, iar al doilea jucator va câstiga (-ij ). Avem:

ij + (-ij ) = 0

In situatia unui joc cu suma nenula dar constant de valoare C, în conditiile aceleiasi strategii ca mai sus, câstigul jucatorului A este ij, iar câstigul jucatorului B este: C - ij.

Daca ij > 0 , atunci ij reprezinta un câstig pentru A, iar (-ij ) o pierdere pentru B, iar daca ij < 0 atunci este o pierdere pentru A si (-ij) un câstig pentru B.

In cazul unui joc matricial (m x n) de matrice J = [ij] , functia de câstig f este o functie cu doua variabile xi si yj , care sunt elemente ale matricei J, adica:

f(xi , yj ) = ij ;

Comportarea celor doi jucatori A si B în aplicarea strategiilor constituie un fapt deosebit de important. In rezolvarea unui joc în care fiecare partener îsi cunoaste propriile strategii ce le poate folosi, dar nu cunoaste strategia ce va fi folosita de partenerul lui, trebuie luate în considerare urmatoarele situatii:

cei doi parteneri se comporta irational si dezordonat în luarea unei decizii;

unul dintre parteneri se comporta rational, celalalt irational si dezordonat în luarea deciziei;

ambii parteneri se comporta irational.

Aplicarea teoriei jocurilor în determinarea strategiilor si tacticilor de negociere pleaca de la ipoteza ca ambii jucatori se comporta rational si fiecare, cunoscând acest fapt, va aplica acea strategie care îi va asigura avantajul optim (câstig maxim si pierdere minima) si nici un risc în aplicarea strategiilor respective (strategie pura optima).

Valoarea unui joc, data de functiile de câstig f(xi, yj) depinde de strategiile alese.

Jucatorul A, la alegerea strategiilor Ai, trebuie sa se astepte ca jucatorul B sa raspunda cu aceea dintre strategiile Bj care îi stau la dispozitie, pentru care pierderea pentru el sa fie cât mai mica:

,

(cel mai mic element de pe linia i, relativ la coloanele j = 1,2,3,......n).

Cum jucatorul A cunoaste pozitia logica a jucatorului B, din cele m strategii A i care îi stau la dispozitie (fiecare asigurându-i un câstig i ) va alege strategia de câstig maxim adica:

Aceasta valoare reprezinta valoarea inferioara a jocului, asigurând jucatorului A fara nici un risc câstigul maxim. Tactica de joc a jucatorului A este numita maximin.

Jucatorul B are interesul sa piarda cât mai putin, reducând la minimum posibil câstigul lui A.

La alegerea strategiei Bj, B este sigur ca va pierde cel mai mult:

; i = 1,2,3,....m

Din cele j = 1,2,3....n strategii posibile, jucatorul B o va alege pe aceea care îi asigura fara risc pierderea cea mai mica, adica valoarea:

Aceasta valoare reprezinta valoarea superioara a jocului, ce îi asigura lui B fara nici un risc pierderea minima. Tactica de joc a jucatorului B este numita minimax.

In orice joc de doua persoane cu suma nula, jucatorul A este considerat jucatorul maximizant, aplicând drept strategie optima strategia maximin, iar jucatorul B este considerat jucatorul minimizant, aplicând drept strategie optima strategia minimax.

Valorile inferioare si superioare exista pentru orice joc matricial, satisfacând relatiile:

Determinarea valorilor inferioare si superioare ofera celor doi jucatori posibilitatea sa cunoasca câstigurile asigurate fara nici un risc în desfasurarea jocului.

Abaterea unuia dintre jucatori de la strategia minimax, respectiv maximin, face ca valoarea de câstig sa descresca daca B respecta strategia minimax, iar valoarea sa creasca daca A respecta strategia maximin.

Se numeste valoarea jocului matricial valoarea V, data de relatia:

,

când aceasta valoare comuna exista.

Orice alta strategie aleasa de A, în afara strategiei maximin, îi va da un câstig mai mic decât , iar orice alta strategie aleasa de B, în afara strategiei minimax, îi asigura o pierdere mai mare decât . Evident astfel de situatii nu pot aparea decât în cazul imprudentei sau al neinteligentei.

Daca jocul cu suma nula are o valoare V a jocului, se spune ca el poseda un punct de echilibru sau punct sa determinat de valoarea:

ij = V

Un joc matricial cu valoarea jocului zero este numit joc "echitabil" si se considera rezolvat o data cu determinarea valorii jocului si a strategiei optime ce determina punctul sa. Punctul sa devine pozitia obiectiv a negocierii si, în acest caz, ea este egala cu pozitia de ruptura.

Un joc matricial poate prezenta situatii în care unele din strategiile A i ale negociatorului A sau Bj ale negociatorului B sa apara evident dezavantajoase negociatorului respectiv.

Astfel, daca o strategie pura Ak a jucatorului A are toate elementele kj mai mici decât toate elementele analoage ij ale altei strategii Ai, jucatorul A dorind un câstig maxim nu va utiliza niciodata o astfel de strategie, deci, prezenta ei în matricea jocului este inutila. In mod analog daca o strategie pura Bh a negociatorul B are toate elementele ih mai mari decât elementele analoage ij ale unei alte strategii Bj, jucatorul B, care urmareste un minim de pierdere nu o va utiliza niciodata, astfel ca prezenta ei în matricea jocului de negociere devine inutila.

Eliminând strategiile dominate (net dezavantajoase) din matricea jocului se obtine o matrice echivalent a unui joc echivalent.

Rezultatul rezolvarii unui joc echivalent obtinut prin înlaturarea strategiilor dominate este identic cu al jocului initial, dar dimensiunea matricei jocului fiind mai redusa decât a jocului initial, face ca rezolvarea ei sa fie mai putin complicata.

In cele mai multe situatii de negociere partenerii se confrunta cu imposibilitatea aplicarii unei strategii pure. In aceasta situatie comportarea partenerilor consta în aplicarea aleatoare a strategiilor pure de care dispun, cu anumite frecvente, astfel ca în medie sa existe un punct de echilibru, acesta determinând valoarea V a jocului.

Determinarea strategiei optime pentru un asemenea joc se reduce la determinarea frecventelor relative a folosirii aleatoare a strategiilor pure ale jocului. Valoarea jocului este valoarea medie a câstigurilor respective realizate.

In cele prezentate mai sus s-a considerat ca cei doi parteneri, în baza informatiilor ce le aveau, se comportau în mod rational, alegându-si fiecare strategiile respective cele mai avantajoase.

Criteriile de maxim, respectiv de minim erau criterii reciproc cunoscute în mod integral, iar aplicarea strategiilor alese nu prezenta nici un risc pentru nici unul dintre jucatori.

In situatia reala în care se desfasoara o negociere matricea jocului nu reprezinta o informatie completa a "conflictului" dintre cei doi parteneri. Mai mult, unul dintre parteneri îsi

poate alege strategiile nu numai dupa criteriul logicii curente, ci dupa legitati care sunt dictate de factori conjuncturali cu un grad de incertitudine mai mare sau mai mic.

Sa presupunem ca partenerul A ramâne tot rational în comportare, dar va trebui sa ia în considerare faptul ca partenerul B va avea o comportare determinata de o legitate conjuncturala care aparent nu este rationala. Hotarârea negociatorului A nu va mai fi în acest caz, în mod obligatoriu o strategie pura ci o decizie luata pe baza unei ipoteze facute asupra legitatii comportamentului partenerului B. Spunând ca partenerul B reprezinta "natura", aceasta reprezentând prototipul legitatii cunoscute si necunoscute care determina comportamentul lui B, partenerul A va practica un "joc contra naturii".

Un element important, dar nu singurul, în cunoasterea legitatilor de comportament ale partenerului B este statistica, luându-se în considerare toate antecedentele cunoscute despre el.

In jocurile contra naturii deciziile partenerului A (rational) vor fi luate în baza unor ipoteze, care în general sunt facute asupra comportarii posibile a partenerului, ipoteze care de obicei au drept suport fie o analiza subiectiva a situatiei respective, fie asumarea unui anumit risc al decidentului.

Pentru partenerul A, conform teoriei deciziilor exista posibilitatea aplicarii urmatoarelor criterii de comportament:

criteriul pesimist - minimax (Wald - von Neumann);

criteriul prudent - maximin;

criteriul optimist - maximax;

criteriul regretelor (al lui Savage);

criteriul lui Laplace;

criteriul riscului minim (Bayes);

criteriul lui Hurwicz.

Criteriul pesimist - minimax (al lui Wald von Neumann)

Acest criteriu recomanda luarea acelei decizii care sa asigure minimizarea maximului de pierdere care poate fi obtinut. Cu alte cuvinte acest criteriu exprima o maxima prudenta, permitându-i partenerului A sa se protejeze contra celei mai defavorabile situatii.

Se rationeaza astfel: daca se alege strategia Ai (1 i m) atunci în functie de strategiile B1 , B2 , B3 ,...... Bn , aplicate de partenerul B se pot "pierde" pi1, pi2, pi3, ......, pin, situatia cea mai nefavorabila corespunzând cazului în care s-ar pierde:

Rezulta ca oricarei strategii Ai i se poate asocia cea mai mare pierdere posibila :

Se recomanda alegerea acelei strategii Ai, pentru care aceasta pierdere maxima posibila sa fie minima, adica pentru care are loc relatia:

Criteriul prudent - maximin

Considerând Ai (1 i m) strategiile partenerului A, în orice situatie datorata aplicarii strategiilor Bj ale partenerului B, masuram printr-o functie de utilitate efectul aplicarii celor doua strategii (ale partenerilor A si B) si obtinem matricea:

în care unitatea u reprezinta "câstig" pentru partenerul A.

Un rationament analog cu cel prezentat la criteriul pesimist recomanda alegerea de catre partenerul A, a acelei strategii pentru care are loc relatia:

Criteriul optimist

Se aplica în situatia în care partenerul A mizeaza pe diferenta dintre puterea de negociere, personalitatea si pregatirea negociatorilor proprii fata de cei ai partenerului B cu care urmeaza sa aiba confruntarea.

In aceasta situatie se vizeaza cel mai avantajos câstig, alegându-se varianta:

Prin utilizarea acestui criteriu se asuma de catre partenerul A coeficientului de risc cel mai mare.

Criteriul regretelor

Pornind de la matricea câstigurilor U= [uij] se construieste matricea regretelor:

în care rij reprezinta abaterea dintre câstigul efectiv care se poate realiza si câstigul maxim ce l-ar fi putut obtine prin aplicarea strategiei pure Ai.

Diferenta masoara în mod subiectiv regretul de a nu fi câstigat valoarea maxima posibila prin aplicarea strategiei Ai.

Matricea regretelor defineste la rândul ei un nou joc asociat jocului initial de matrice U = [uij], joc care de obicei se rezolva astfel încât regretul maxim posibil sa fie minim, adica:

Criteriul lui Laplace

Conform acestui criteriu se presupune ca strategiile B1 , B2 , B3 ,...... Bn, ale partenerului de afaceri au probabilitati egale de aparitie:

j = 1,2,3,.....n

In acest caz pentru fiecare strategie A i , în functie de utilizarea strategiilor B1, B2, B3 ,...... Bn, se pot obtine utilitatile ui1, ui2, ui3, ..... uin, cu probabilitatile pj, j=1,2,3,4,.....n.

Utilitatea medie va fi deci:

Plecând de la ideea ca aceasta utilitate reprezinta un câstig se recomanda alegerea acelei strategii Ai pentru care se atinge:

In cazul în care se cunosc probabilitatile p1, p2, p3,....... pn, de utilizare a strategiilor B1, B2, B3, ....... Bn, se va alege acea strategie Ai, pentru care se atinge:

Criteriul riscului minim a lui Bayes

Se pleaca de la matricile:

,

în care pij reprezinta probabilitatea conditionata de aparitie a unei perechi (i, j) de strategii, iar cij reprezinta costul strategiei Ai în conditiile raspunsului prin strategia Bj .

Marimea costurilor cij împreuna cu probabilitatile conditionate pij definesc o variabila aleatoare xi.

Valoarea medie a acestei variabile aleatoare se numeste risc conditionat si este data de relatia:

Cele m valori ale riscului conditionat, împreuna cu posibilitatile P(xi) ale lui Ai, definesc o noua variabila aleatoare, a carei valoare medie reprezinta riscul afacerii:

Criteriul lui Bayes sau al riscului minim consta în alegerea strategiei de decizie care minimizeaza riscul:

Criteriul lui Hurwicz

Fie Ui si ui, cel mai mare si respectiv cel mai mic element al liniei i din matricea [uij], i = 1,2,3,....m, j = 1,2,3,...n, deci:

Marimile Ui si ui reprezinta, în acest caz, câstigul cel mai mare posibil, respectiv, câstigul cel mai mic posibil, asociat strategiei Ai (1 i m).

Fie coeficientul de optimism (0 1), un numar ce reprezinta probabilitatea pe care o considera partenerul A ca ar avea-o posibilitatea realizarii utilitatii U i. Coeficientul de optimism este un factor cu un caracter subiectiv (el poate fi determinat de exemplu prin anchete de tip Delphi).

Se poate presupune ca partenerul A va câstiga U i cu probabilitatea si va câstiga ui cu probabilitatea (1- ). Deci partenerul A poate obtine un câstig mediu viitor:

Ui + (1- ) uI

Este natural atunci sa fie aleasa strategia Ai pentru care câstigul mediu viitor sa fie maxim, deci aceea strategie pentru care se atinge:

[ Ui + (1- ) ui]

In jocurile contra naturii partenerul A încearca sa gaseasca solutii plecând de la niste ipoteze asupra comportamentului partenerului B, comportament pe care nu îl cunoaste. In acest sens, în scopul aflarii secretului intentiilor partenerului B si formularii legi de probabilitate mai mult sau mai putin acceptabile se apeleaza de regula la statistica, analizând comportarea trecuta a partenerului.

De cele mai multe ori analiza statistica a faptelor este foarte greu, daca nu imposibil de efectuat. Totodata, nu întotdeauna viitorul poate fi prevazut pe baza cunoasterii trecutului.

In acest sens, se va proceda la "sondarea naturii" pentru aflarea unor informatii cu valoare prezenta care sa completeze ipotezele determinate statistic. Se va sonda partenerul si pe baza rezultatelor obtinute se va transforma jocul initial contra naturii într-un joc cu spionaj unilateral.

Cum însa studiul pietei sau al comportarii partenerului de afaceri nu este gratuit, la alcatuirea jocului, a determinarii strategiilor trebuie avute în vedere si costurile informatiilor.

Un caz particular al utilizarii jocurilor contra naturii cu spionaj este realizarea unor negocieri formate din mai multe runde. In acest caz, prima runda o constituie un joc contra naturii pur. In situatia celei de a doua runde volumul informatiilor creste si posibilitatea determinarii unor ipoteze mai apropiate de adevar creste la rândul ei.

Cu fiecare runda de negociere creste volumul informatiilor despre partener. In acest sens, cel putin în primele doua runde de negociere nu se decide nimic.

1.3.3. APLICAREA SISTEMULUI EXPERT ÎN ACTIVITATEA COMERCIALĂ

Sistemul expert pentru activitatea comerciala prezinta patru subsisteme:

subsistemul de fundamentare al planului de productie si aprovizionare;

subsistemul de asigurare tehnico-materiala;

subsistemul de desfacere;

subsistemul de pregatire a negocierilor.

FIRMA COMANDA FURNIZOR MATERIAL FACTURA

NIR

Înregistrare furnizori

Verificare furnizori

Emitere comanda

Înregistrare

Comanda

Anunta inexistenta

Anunta inexistenta

Elibereaza

materialul Receptioneaza materialul

Emite factura

Înregistreazafactura

Intrare material

Înregistrare NIR

Determinare stoc

Plata factura

Figura 6.3. Diagrama evenimentelor la nivelul activitatii

de asigurare a necesarului de materiale

In cazul subsistemului expert pentru asigurarea bazei materiale, prin program se are în vedere urmatoarele aspecte:

alegerea si verificarea furnizorului;

emiterea comenzii;

realizarea receptiei materialelor sosite si întocmirea Notei de Intrarea Receptie (NIR);

înregistrarea si urmarirea facturii furnizorului;

intrarile, iesirile si stocurile de materiale.

In figura 6.3. se prezinta diagrama evenimentelor si în figura 6.4. diagrama de comunicare a claselor la nivelul asigurarii necesarului de materiale.

Principalele date ale evenimentelor se refera la:

materiale : cod material, denumire material, descriere si aspecte calitative, unitati de masura, cantitati necesare, termene, etc.;

furnizor: cod furnizor, denumire, date de identificare, apreciere;

comenzi;

NIR: modalitati de receptie, aspecte cantitative si calitative;

miscari de stoc, etc.

In cazul subsistemului expert la nivelul desfacerii, prin program se are în vedere:

eventualele întelegeri si contracte cu beneficiarul;

datele referitoare la client (beneficiar);

posibilitatile de onorare totala sau partiala a comenzilor;

facilitati oferite clientilor precum si conditiile si modalitatile de acordare;

livrarea si facturarea;

înregistrarea si miscarile de stoc.

In figura 6.5. s-a prezentat diagrama evenimentelor, iar în figura 6.6. diagrama de comunicare a claselor la nivelul activitatii de desfacere a produselor.

Principalele date ale evenimentelor se refera la:

produse: cod produs, denumire produs, descriere si aspecte calitative;

beneficiari: cod, denumire, date de identificare, aprecieri;

comenzi beneficiari;

facturi, modalitatea de plata;

miscarile de stoc.

Din descrierea fiecarui eveniment al aplicatiei se identifica obiectele relevante, se verifica criteriile pe care trebuie sa le îndeplineasca, se determina importanta lor, dupa care se realizeaza scenariile de evenimente prin intermediul diagramelor de trasare, diagramelor de comunicare între clase si se modeleaza fiecare eveniment al aplicatiei transformând evenimentele din diagramele de trasare a evenimentelor în mesaje.

Pentru definirea modelului obiectelor este necesar a se parcurge urmatorii pasi:

determinarea claselor necesare;

specificarea atributelor si operatiilor;

determinarea asocierilor dintre clase;

iterarea si verificarea claselor.

Figura 6.4. Diagrama de comunicare la nivelul

asigurarii necesarului de materiale

FIRMA COMANDA BENEFICIAR

PRODUS FACTURA

Scrie comanda

Înregistreaza

comanda

Verifica beneficiar

Verifica existenta

produs

Înregistreaza onorare / neonorare

Anunta onorare /

neonorare

Livreaza produs

Emite factura

Înregistreaza scoatere din stoc

Plateste factura

Figura 6.5. Diagrama evenimentelor la nivelul

activitatii de desfacere a produselor

Figura 6.6. Diagrama de comunicare a claselor la

nivelul activitatii de desfacere a produselor

Clasele utilizate sunt:

comanda furnizor;

comanda beneficiar;

furnizori;

beneficiari;

materiale ;

produse;

factura furnizor;

factura beneficiar;

NIR.

În figura 6.7. sunt ilustrate specificarea atributelor claselor mentionate.

CLASA COMANDĂ FURNIZOR

Starile majore ale clasei COMANDĂ FURNIZOR sau comanda de materiale sunt:

existenta unei necesitati de materiale;

înregistrarea emiterii comenzii;

verificarea furnizorilor:

furnizorul nu exista;

furnizorul nu convine;

furnizorul exista si convine;

înregistrare furnizor;

emitere comanda;

înregistrare comanda;

înregistrare onorare comanda.

COMANDA FURN.

COMANDA BENEF.

FURNIZOR BENEFICIAR

Numar Numar Cod furnizor Cod beneficiar

Data Data Nume Nume

Cod furnizor Cod beneficiar Date identificare Date identificare

Cod material Cod produs Nr. contract Nr. contract

Cantitate material Cantitate produs Date contract Date contract

Stare Nr. comenzi Nr. furnizori Nr. furnizori

Nr. comenzi Anunta inexistenta Înregistreaza comanda

Verificare furnizor Înregistrare furnizor

Verificare beneficiar

Emite comanda

Anunta inexistenta

Listeaza comanda

Scrie comanda

Înregistrare beneficiar

Înregistreaza comandaÎnregistreaza starea

Listeaza comanda

Listeaza starea

FACTURA MATERIAL PRODUSNr. Cod material Cod produs

NIR Data Denumire material Denumire produs

Nr. NIR Cod furnizor / beneficiar

Descriere material Descriere produs

Data NIR Date factura Pret unitar lista Cost unitar

Nr. factura Date produse Pret unitar achizitie Pret unitar

Cantitate facturata Valoare produse Cod furnizor Cod beneficiar

Cantitate receptionata

Valoare factura Stoc Stoc

Deficiente Emite factura Intrare stoc Iesire stoc

Înregistrare NIR Analiza factura Iesire stoc Intrare stoc

Figura 6.7. Specificarea atributelor claselor

Clase externe cu care are loc o identificare:

FURNIZOR;

MATERIALE.

Figura 6.8. Modelarea evenimentelor si actiunilor

ce apartin clasei COMANDĂ

Modelarea evenimentelor si actiunilor ce apartin clasei COMANDĂ FURNIZOR sunt prezentate în figura 6.9.

Modelul obiectual se poate completa si cu alte atribute si operatii precum:

numarul comenzii si al facturii;

scrierea sau listarea comenzii;

urmarirea si determinarea starii comenzii, etc.


care apartin clasei FURNIZOR


ce apartin clasei MATERIALE

CLASA FURNIZORILOR

Starile majore ale clasei FURNIZORI sunt:

verificarea furnizorilor

înregistrarea furnizorilor;

emiterea facturii;

livrarea materialelor.


COMANDA:

MATERIAL:

FACTURA

Modelarea evenimentelor si actiunilor care apartin clasei FURNIZOR sunt prezentate în figura 6.9.

CLASA MATERIALE

Starile majore ale clasei MATERIALE sunt :

cerere de materiale

verificare cerere

verificarea existenta material

înregistrare material;

incrementare stoc;

emitere comanda;

receptionare material;


COMANDA FURNIZOR

NIR

FURNIZOR

Modelarea evenimentelor si actiunilor ce apartin clasei MATERIALE sunt prezentate în figura 6.10

CLASA PRODUSE

Modelarea evenimentelor si actiunilor care apartin clasei PRODUSE sunt prezentate în figura 6.11

Starile majore ale clasei PRODUSE sunt:

cerere produse;

verificare cerere;

verificare existenta produse;

verificare beneficiar;

decrementare stoc;

livrare produse;

emitere factura;


COMANDA BENEFICIAR;

FACTURA

BENEFICIAR


care apartin clasei PRODUSE

Figura6.12. Modelarea evenimentelor

si actiunilor care apartin clasei NIR

CLASA NIR

Starile majore ale clasei NIR sunt:

înregistrare NIR;

verificare diferente;


FACTURA

MATERIALE;

FIRMA.

Modelarea evenimentelor si actiunilor care apartin clasei NIR sunt prezentate în figura 6.12.

În figura 6.13. se prezinta o retea neuronala aplicabila în managementul activitatii comerciale.

Primul strat reprezinta firmele furnizoare de materii prime si materiale.

Stratul al doilea reprezinta diversele materiale oferite de diversii furnizori.

În stratul trei se gaseste firma avuta în studiu () si firmele ce apeleaza la aceeasi furnizori, utilizeaza aceleasi materii prime sau materiale. De asemenea aceste firme pot avea aceleasi activitati productive, au aceeasi piata tinta, aceeasi beneficiari si aceleasi unitati distribuitoare. În acest strat se gasesc firme care concureaza firma avuta în studiu pe piata ofertei si/sau pe piata cererii.

Figura 6.13, retea neuronala aplicabila în

managementul activitatii comerciale

Urmeaza straturile de activitati productive, unitatile proprii si alte unitati de distributie a produselor firmei avute în studiu si a firmelor concurente.

Ultimul strat reprezinta beneficiarii finali atât a firmei avute în studiu cât si a firmelor concurente ale acesteia.

De asemenea se reprezinta beneficiarii finali ai furnizorilor din primul strat si al materialelor din stratul al doilea.

1.4. SUBSISTEME INFORMATICE ALE ACTIVITĂŢILOR FINANCIAR - CONTABILE

Subsistemele informatice financiar - contabile sunt cele mai vechi si totodata cele mai frecvent utilizate sisteme informatice manageriale

Deciziile financiare au în vedere în principal:

solicitarea de credite;

rambursarea creditelor;

constituirea depozitelor bancare;

investitii în mijloace fixe;

titluri de valoare, etc.

În activitatea contabila deosebit de importanta este elaborarea balantelor de verificare, a bilantului contabil si evidenta contului de profit sau pierderi.

Principalele directii vizate de subsistemele financiar - contabile sunt:

managementul lichiditatilor si a titlurilor de valoare;

alocarea capitalului;

previziuni financiare;

management financiar;

procesarea comenzilor;

controlul inventarului;

evidenta conturilor de creante;

evidenta conturilor de datorii;

evidenta statelor de plata, etc.

Subsistemul informatic de management a lichiditatilor si a titlurilor de valoare are rolul de a colecta informatii referitoare la:

încasarile în numerar ale firmei;

actiunile emise pentru obtinerea de lichiditati,

fluxul de numerar,

cheltuielile cash ale firmei;

investitiile în titluri de valoare (actiuni, obligatiuni), etc.

Aceste informatii permit managerului:

sa ia decizii rapide privind investirea unor fonduri;

gestionarea veniturilor generate de fondurile investite;

sa previzioneze cash-flow-ul zilnic, saptamânal, lunar;

sa evidentieze deficitul sau surplusurile de lichiditati;

determinarea cash-flow-ul optim;

determinarea strategiilor de finantare pentru acoperirea deficiturilor de lichiditati sau de investitii;

gestionarea portofoliului titlurilor de valoare;

optimizarea deciziei de minimizare a riscurilor financiare si de maximizare a veniturilor, etc.

Subsistemul informatic de alocare a capitalului implica evaluarea profitabilitatii si a impactului financiar asupra cheltuielilor de capital si programelor de investitii.

Cu ajutorul acestui subsistem informatic se pot analiza cheltuielile pe termen lung în echipamente si crearea de noi locatii si determina valoarea prezenta sau viitoare a unei investitii precum si riscurile implicate de aceasta.

Subsistemul informatic de previziuni financiare furnizeaza date referitoare la:

rate ale dobânzilor;

niveluri ale preturilor;

niveluri ale salariilor;

conditiile mediului la un anumit moment, etc.

Subsistemele informatice de management financiar utilizeaza modele de planificare financiara, care pot evalua performanta prezenta si cea viitoare a unei afaceri.

Acest subsistem ajuta la:

determinarea necesarului de finantare;

analizarea metodelor alternative de finantare a afacerii;

generarea planului de finantare optim; etc.

Subsistemul informatic de procesare a comenzilor reprezinta un instrument important de colectare si procesare a comenzilor clientilor si furnizarea de facturi acestora, precum si analize a vânzarilor.

Subsistemele de control a inventarului reflecta schimbarile în cadrul operatiunilor e inventariere.

Subsistemele informatice de evidenta a conturilor de creante tin evidenta sumelor datorate de clienti prin achizitiile facute. Aceste sisteme genereaza situatii lunare a datoriilor clientilor si furnizeaza managerilor evidenta creantelor firmei în vederea maximizarii vânzarilor pe credit profitabile si minimizarii pierderilor din datorii neachitate.

Subsistemele informatice de evidenta a conturilor de datorii înregistreaza date privind achizitiile si sumele aferente acestora, datorate furnizorilor. Ele furnizeaza managerilor, rapoarte privind platile efectuate pentru diverse achizitii.

Subsistemele informatice de evidenta a statelor de plata înregistreaza informatii privind salariile angajatilor, taxele datorate de acestia, precum si taxele datorate de firma statului. Ele genereaza statele de plata, rapoarte de analiza a muncii prestate, rapoarte destinate managerilor. Prin analiza acestor rapoarte se poate analiza productivitatea muncii si corelatia acesteia cu salariile acordate.

1.5. SUBSISTEME INFORMATICE

DE RESURSE UMANE

Scopul managementului resurselor umane îl reprezinta utilizarea eficienta din punct de vedere cantitativ si calitativ a resurselor umane.

Gestionarea cantitativa a resurselor umane presupune:

previzionarea necesarului de personal;

evaluarea resurselor umane disponibile;

analiza disponibilitatilor cantitative ale resurselor umane existente;

analiza posibilitatilor de asigurare cu resurse umane din interiorul si din exteriorul organizatiei;

planificarea propriu zisa a numarului de personal;

Gestionarea calitativa a resurselor umane are în vedere:

urmarirea calitatii resursei umane din punct de vedere fizic:

urmarirea calitatii resursei umane din punct de vedere psihic;

urmarirea calitatii resursei umane din punct de vedere cognitiv,

În subsistemul informatic al resurselor umane se are în vedere:

miscarea de personal (angajari, disponibilizari);

modul de utilizare a personalului în diverse operatiuni de afaceri;

evaluarea performantelor personalului,

analiza si corelarea recompenselor cu activitatea prestata;

trening-ul si activitatea resurselor umane;

securitate si sanatate în munca, etc.

Sistemele informatice pot fi dezvoltate pe diferite orizonturi: strategic, tactic, operational.

Un subsistem informatic de resurse umane poate fi organizat:

pe probleme privind angajarea de personal:

strategic:

planificarea resurselor umane;

planificarea recrutarii fortei de munca vizate;

planificarea necesarului de calificare a personalului si a surselor de personal calificat;

tactic:

analiza fortei de munca vizate pentru recrutare;

alocarea sumelor necesare angajarii

operational:

selectia resurselor umane;

recrutarea resurselor umane;

încadrarea resurselor umane.

pe probleme de trening si dezvoltarea resurselor umane:

strategic:

planificarea evaluarii performantelor;

planificarea programelor de trening;

planificarea carierei.

tactic:

alegerea programelor de trening;

evidenta privind pregatirea profesionala a salariatilor;

analiza planului de cariera.

operational:

analiza atitudini celor instruiti fata de formele si calitatea programului de pregatire,

evaluarea performantelor realizate ca urmare a pregatirii si a rezultatelor ce se obtin;

evaluarea abilitatilor si competentelor;

analiza comportamentului celor instruiti.

pe probleme de gestionare a recompenselor:

strategic:

previziunea fondurilor de salarii;

planificarea recompenselor;

tactic:

analiza starilor de echitate si inechitate;

analiza recompenselor;

operational:

nevoile personalului

administrarea recompenselor;

controlul platii salariilor;

pe probleme de securitate si sanatate în munca:

strategic:

planificarea prevenirii si protectiei bazate pe evaluarea riscurilor;

planificarea asigurarii cu materiale si echipamente necesare securitatii si sanatatii muncii;

planificarea instruirii personalului pe probleme de securitate si sanatate;

planificarea controalelor medicale si a testarilor psihologice.

tactic:

evaluarea riscurilor;

evidenta zonelor de risc ridicat;

evidenta sistemelor si dispozitivelor si echipamentelor de protectie

evaluarea cunostintelor de securitate si sanatate în munca de catre personal si a modului de respectare a acestora;

analiza si evidenta incidenteloe, evenimentelor si accidentelor de munca;

evidenta si analiza bolilor profesionale;

evidenta si analiza concediilor medicale;

alegerea programelor de instruire în domeniul securitatii si sanatatii;

evidenta privind instruirea;

urmarirea planurilor de masuri;

operational:

analiza atitudinii personalului fata de problemele de securitate si sanatate în munca;

evaluarea personalului din punct de vedere al securitatii si sanatatii în munca;

evaluarea starii de fapt privind riscurile.

Subsistemul informatic privind evidenta personalului înregistreaza datele referitoare la resursele umane dintr-o organizatie în scopul maximizarii eficientei utilizarii lor. Cu ajutorul acestui subsistem se pot realiza simulari asistate de calculator pentru a evalua planurile alternative de recrutare si promovare.

Subsistemele informatice de trening ajuta managerii în elaborarea unor modele de programe de trening si dezvoltare si în evidentierea unor succese sau insuccese a unor astfel de programe.

Cu ajutorul acestui subsistem managerul are posibilitatea:

de a cunoaste cât mai exact cererea de pregatire profesionala si evolutia acesteia;

sa motiveze si sa sprijine salariatii care doresc sa-si îmbunatateasca pregatirea profesionala;

sa realizeze un control asupra actiunilor de pregatire profesionala;

sa realizeze coordonarea actiunilor de pregatire profesionala, fara a frâna initiativele;

sa se stabileasca obiectivele pe total organizatie, pe componente structurale si pe fiecare salariat;

sa stabileasca noile cunostinte care sunt necesare salariatilor pentru a-si îndeplini sarcinile în mod eficient;

sa stabileasca metodele de pregatire, a institutiilor la care va apela si inventarierea resurselor disponibile;

sa elaboreze programele de pregatire, etc.

Subsistemele informatice de resurse umane ajuta managerii sa organizeze si sa distribuie recompense angajatilor în concordanta cu performantele lor. Sistemele informatice pot sa determine în mod obiectiv nivelul recompenselor, controlând în acelasi timp costurile implicate de recompensarea resurselor umane.

Totodata pot aparea situatii în care sistemul informatic al firmei sa furnizeze informatii privind necesitatea dispensarii de o parte din personalul firmei din diferite motive.

Subsistemul informatic al firmei constituie un instrument important în mâna managerului pentru a-si onora obligatiile pe care le are privind asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor în toate aspectele legate de munca.

1.6. SUBSISTEME INFORMATICE JURIDICE

Subsistemele informatice juridice au rolul de a pune calculatorul în serviciul juristului depasit de masa de surse formale ale dreptului.

Cu ajutorul subsistemului informatic juridic se poate regasi rapid informatiile stocate. Principalele operatii care se executa asupra documentelor sunt:

introducerea documentelor (legi, reglementari, articole de doctrina, ordonante, jurisprudenta,etc.)

catarea documentelor

Spre deosebire de alte discipline, dreptul nu utilizeaza un limbaj stiintific, adica descriptiv precis. Cuvintele care alcatuiesc documentele juridice nu pot fi considerate unitati fundamentale care au un sens si numai unul, fiecare document fiind caracterizat prin cuvinte care sunt utilizate datorita stilului, sintaxei si vocabularului juridic.

Stilul juridic (maniera de utilizare a mijloacelor de expresie) recurge deseori la o serie de comparatii sau la efecte care face sa se sugereze o notiune sau o situatie fara ca termenul care desemneaza de obicei aceasta notiune sau aceasta situatie sa apara.

Sintaxa juridica prezinta, de asemenea dificultati de alotaxie si aranjarea termenilor. Alotaxia este fenomenul care permite formularea aceluiasi concept cu ajutorul unor temeni distincti, morfologic asemanatori sau nu, sau între care exista o relatie de antinomie tipica structurii de drept. Ordinea termenilor poate conduce, de asemenea, dupa cum se modifica, la acceptiuni foarte diferite. (Exemplu puterea legii cu legea puterii).

Vocabularul juridic este, el însusi, de o natura particulara, anumite cuvinte sunt de aproape exclusiv juridice, alte cuvinte sunt împrumutate din limbajul curent dar preiau o semnificatie speciala într-un anume context juridic. Cel mai adesea, mai multe sensuri juridice coexista pentru un acelasi cuvânt.

Cele mentionate mai sus, fac ca realizarea subsistemelor informatice juridice sa fie cu totul deosebite fata de celelalte subsiteme informatice.

Cele mai cunoscute programe de documentare juridica cunoscute sunt:

LEGIS - este o aplicatie pentru consultarea bazei de date creata din documentele oficiale românesti, având ca prima sursa de informatii Monitorul Oficial;

LEGE Net - ofera posibilitatea consultarii bazei de date legislative prin intermediul Internet-ului;

TC-LEX;

PC Jurist;

PC Lex;

Agenda Legislativa, etc.

Subsistemul informatic juridic mai poate fi utilizat pentru luarea unei decizii în probleme juridice sau ca ajutor în redactarea unor documente.

Utilizarea ca asistenta în luarea unei decizii consta în analiza tuturor textelor care au legatura cu o problema pentru a degaja mecanismul logic al regulilor de drept privitoare la aceea problema, astfel încât un dialog informatic sa fie posibil între utilizator si calculator, acesta indicând pentru fiecare caz în parte, în functie de conditiile si drepturile introduse, consecintele care se ivesc.

Utilizarea subsistemului ca ajutor la redactare consta în furnizarea unui ajutor informatic în momentele conceperii textului dorit, act autentic, statut de societate, text de lege, etc.

Diferite propozitii ale textului în timpul elaborarii apar pe monitor dupa un decupaj care corespunde logicii interne ale textului.

Subsistemul informatic juridic este utilizat si pentru verificarea armonizarii legislative (abrogari, înnoiri, etc.) si coerenta textului.

Un pas înainte în realizarea subsistemelor informatice juridice îl constituie trecerea de la informatica clasica la utilizarea sistemelor expert si neuro-expert, care presupune trecerea de la baze de date la baze de fapte, cunostinte si reguli.

SUBSISTEME INFORMATICE MANAGERIALE APLICABILE ÎN UNITĂŢILE ECONOMICE

Documents

Transcript of SUBSISTEME INFORMATICE MANAGERIALE APLICABILE ÎN UNITĂŢILE ECONOMICE