Argumentare Enigma OtilieiGeorge CalinescuGeorge Calinescu este o personalitate culturala romaneasca de tip enciclopedic. El isi desfasoara activitatea la sfarsitul perioadei interbelice si inceputul celei contemporane, fiind deopotriva critic si istoric literar, biograf, monografist,eseist, romancier, poet , dramaturg. Opera sa de capatai ramane insa Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent. , o lucrare ampla de referinta a culturii romanesti.Enigma Otiliei este un roman citadin , o fresca a burgheziei bucurestene de la inceputul secolului trecut. El apare in 1938, la sfarsitul perioadei interbelice si prezinta, in maniera realista, viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea , dezvoltand problema mostenirii si pe cea a paternitatii. El se claseaza pe coordonatele tematice ale realismului balzacian: motivul mostenirii, al paternitatii, al familiei, al casatoriei si al parvenirii. Dintre acestea, doua motive sunt dezvoltate in mod deosebit in romanul lui George Calinescu : motivul mostenirii si cel al paternitatii.Ca specie literara a genului epic , Enigma Otiliei este un roman, cu personaje numeroase, actiune coplexa, desfasurate pe mai multe planuri narative, avand spatii temporale bine conturate si conflicte puternice. In centrul actiunii se situeaza lupta pentru mostenirea averii unui batran avar. Confruntarea se disputa intre doua familii: pe de o parte Costache Giurgiuveanu si fica lui vitrega , Otilia, iar pe de alta parte clanul Tulea. Conflictul aduce la lumina pasiuni oarbe, rautate, avaritie si porniri rudimentare. Telul final , acela al obtinerii mostenirii , devine treptat o adevarata obsesie, pentru o parte din personajele cartii.Initial , Calinescu intentiona sa-si intituleze romanul Parintii Otiliei , dar a renuntat din cauzainterventiei editorului sau. Critica literara a remarcat faptul ca aproape toate personajele cartii pot fi considerate parinti ai Otiliei, pentru ca atitudinea lor depinde intr-un fel sau altul destinul tinerei fete. Tot de inspiratie balzaciana este si descrierea amanuntita a cadrului, utilizata ca mijloc de descriere a personajelor. Un exemplu elocvent este ampla expozitiune a romanului, in care cadrul se restrange treptat de la strada la casa, la interioare, la fizionomia si gesturilor personajelor aceasta fiind tehnica focalizarii. Alte doua particularitati de inspiratie balzaciana sunt : situatia exacta a aciunii in timp si spatiu si concentrarea vocatiei pentru realizarea scopului propus.Enigma Otiliei poate fi considerat romanul unei familii si istoria unei mosteniri. Din punct de vedere structural, lucrarea este construita pe mai multe planuri narative care urmeaza destinul unor personaje. Astfel primul plan surprinde eforturile clanului Tulea pentru obtinerea averii lui Giurgiuveanu, iar al doilea plan urmareste destinul tanarului Felix sosit la Bucuresti pentru a studia medicina. Acestor planuri narative principale li se adauga mai multe planuri secundare, ce completeaza imaginea societatii bucurestene din acea vreme.Competitia pentru mostenirea batranului avar este un bun prilej de a observa efectele degraduate ale obsesiei banului. Alaturi de avaritate si parvenitism, romanul infatiseaza si alte aspecte ale familiei burgheze: relatia dintre parinte si copii, relatia dintre soti, casatoria, conditia orfanului.Relatia dintre parinti si copii este surprinsa din doua perspective prima dintre acestea , urmareste atitudinea ezitanta a lui Costache Giurgiuveanu de a legaliza infierea Otiliei din cauza avaritiei. A doua perspectiva surprinde relatiile din cadrul familiei Tulea din care Aglaie conduce cu autoritate destinele copiilor sai.Banul este cel care erodeaza si relatia dintre soti. Astfel , Stanica Ratiu se insoara pentru a-si face o situatie materiala, dar nu isi asuma serios nici rolul de sot , nici cel de tata. Pentru Aglaie, sotul ei, Siman, este doar un batran ramolit de care se debaraseaza usor, abandonandu-l intr-un sanatoriu.Casatoria este privita ca un aranjament social. Atunci cand nu produce benificii materiale acceptabile , ea se destrama sau devine o preocupare obsesiva pentru cei incapabili sa se realizeze altfel de exemplu cazul Auricai si a lui Titi.Conditia orfanului este strict legata de influenta nefasta a unei societati degradate moral. Felix si otilia sunt amandoi orfani , dar au doi protectori: mos Costache si Pascalopol. Ceilalti insa ii privesc cu ostilitate din cauza mostenirii batranului avar.Cel de-al doilea fir narativ urmareste formarea si maturizarea tanarului Felix, experientele de viata traite in casa unchiului sau si in mod special iubirea adolescentina pentru Otilia. Desi este convins de profunzimea sentimentelor sale, eroul nu este capabil sa ia o decizie , fiindca interesul sau dominant este legat de cariera medicala. Dupa moartea lui mos Costache, Otilia , Chair daca il iubeste pe Felix, ii lasa libertatea de a-si desavarsi cariera si se marita cu Pascalopol, barbat matur, care-i poate oferi intelegere si protectie. In epilog aflam ca Pascalopol i-a redat libertatea de a-si trai tineretea iar Otilia a devenit sotia unui conte dintr-o tara exotica. Ea ramane pentru Felix o imagine a eternului feminin iar pentru Pascalopol o enigma.Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea strazii si a casei lui mos Costache, din perspectiva lui Felix, strainul din familia Giurgiuveanu, in momente diferite, ale existentei sale (adolescenta si aproximativ zece ani mai tarziu dupa razboi ). Simetria este sustinuta si de replica pe care i-o adreseaza lui Felix, in momentul in care tanarul pare in poarta casei sale si pe care doctorul Sima de mai tarziu si-o aminteste in finalul romanului: nu-nu sta nimeni aici, nu cunosc.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii De Lucian BlagaLucian Blaga este unul dintre marii poeti interbelici modernisti a carei opera se incadreaza in expresionism. Modernismul reprezinta un curent in arta si literatura secolului al XX-lea , caracterizat prin negarea valorilor traditionale si conservatoare . In sens larg , se poate spune ca toate curentele post-romantice inovatoare au trasaturi moderniste : simbolismul , expresionismul , avangardismul , suprarealismul etc. Principiul de baza al modernismului se regaseste in afirmatia lui William Fleming : Singurul lucru permanent este schimbarea. Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii deschide volumul Poemele luminii (1919) si reprezinta o veritabila arta poetica in care L . Blaga isi expune viziunea asupra menirii poeziei si a poetului . Tema lucrarii o reprezinta atitudinea ( contemplativa) eului liric in fata marilor taine ale Universului . Titlul reluat in incipit ca prim vers , este constituit dintr-o metafora ce semnifica ideea cunoasterii luciferice . Blaga isi exprima atitudinea fata de tainele universale , alegand descoperirea lor prin contemplare si nu prin cunoasterea rationala . Atitudinea eului liric fata de procesul cunoasterii trebuie legata de conceptia lui filosofica . Blaga face distinctie intre cunoasterea paradisiaca (rationala) si cunoasterea luciferica (contemplativa si poetica) . Daca prima forma de cunoastere risipeste misterul , inlocuindu-l cu forma impersonala si rece a deductiei logice , cea de-a doua forma il adanceste si il amplifica prin poezie . Pentru Blaga creatia poetica este un mediator intre sine insusi si lume , avand rolul de a converti misterul . Din punct de vedere compozitional , lucrarea este realizata in trei secvente poetice . Prima secventa exprima atitudinea eului liric fata de tainele lumii al caror mister nu il doreste descoperit .Eu nu strivesc corola de minuni a lumii si nu ucid cu mintea tainele ce le intalnesc in calea mea in flori , in ochi , pe buze ori morminte . Este evidenta opozitia fata de gandirea rationala vinovata de destramarea farmecului lumii . Marile taine ale existentei precum viata , sufletul sau moartea nu pot fi intelese in profunzime decat prin iubire . Aceasta se arata omului intruchipata in flori , ochi , buze , ori morminte . Fiecare dintre aceste patru simboluri devin un arhetip . Astfel , cuvantul flori sugereaza frumosul vegetal absolut , ochii devin expresia cunoasterii , buze sugereaza atat rostirea cat si sarutul iubirii , iar mormintele duc cu gandul la eternitate . Se poate spune ca cele patru simboluri au valoare duala , apartinand atat lumii materiale cat si a lumii spirituale . Fiecare devine astfel o diferentiala divina , un fragment al Marelui Anonim , care este suma tuturor diferentialelor divine si misterul ultim. In viziunea lui Blaga , lumea este o corola de mistere ascunse sub aparenta cotidiana . Din subiect cunoscator , omul poate deveni subiect creator daca va alege iubirea ca unica modalitate de cunoastere . Aceasta va fi numita de Blaga in scrierile sale filosofice drept minuscunoastere. A doua secventa poetica se structureaza pe baza unei relatii de opozitie Eu-altii si lumina mea-lumina altora. In acest context lumina mea semnifica o cunoastere poetica de tip intuitiv (luciferica) , in timp ce lumina altora semnifica o cunoastere de tip rational ( paradisiaca) . Cunoasterea luciferica sporeste , mareste , imbogateste si iubeste , taina lumii in opozitie cu cealalta forma de cunoastere paradisiaca , ce sugruma vraja nepatrunsului ascuns. In relatia eu-altii , eul liric se defineste pe sine ca fiinta solitara , opusa celorlalti . Blaga sugereaza o forma de cunoastere prin care tainele lumii sunt induse fiintei umane prin iubire . Poetul stie ca inteligenta , in absenta emotiei , are efecte profanatoare asupra corolei de minuni a lumii . Refuzul cunoasterii rationale si aderarea la cunoasterea contemplativa reprezinta atitudinea ce garanteaza eului liric statutul de fiinta creatoare . Cea de-a treia secventa a poeziei are valoare conclusiva : Caci eu iubesc / si flori si ochi si buze si morminte , confirmand optiunea eului liric pentru cunoasterea luciferica . De altfel , ideile exprimate in poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii se vor regasi ulterior in Cunoasterea luciferica , volumul integrat in Trilogia cunoasterii.

Caracterizare Harap-Alb

Ion Creanga este unul dintre marii clasici alaturi de Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale si Ioan Slavici. Ion Creanga a scris povesti , povestiri si Amintiri din copilarie.Povestea lui Harap-Alb a fost publicata pentru prima data in 1877 in revista Convorbiri literare, din 1866 basmul capata circulatie internationala. Tema este lupta dintre bine si rau finalizata cu victoria binelui.Basmul este opera literara in proza , uneori in versuri in care personajele cu puteri supranaturale dar si personaje reale trec prin intamplari fabuloase pentru a impune ordinea valorica a binelui.Despre basm, George Calinescu spunea ca acesta este o oglindire a vietii in moduri fabuloase. In Povestea lui Harap-Alb Ion Creanga preia anumite caracteristici ale basmului popular. Astfel, din tiparul narativ caracteristici ale basmului popular. Astfel, din tiparul narativ al acestuia, autorul pastreaza conflictul dintre fortele binelui si cele ale raului precum si tipologia dintre fortele binelui si cele ale raului precum si tipologia generala a personajelor pozitive si negative. Astfel aproape toate categoriile de personaje mentionate de Vladimir Propp in Morfologia basmului se regasesc si in naratiunea lui Creanga: protagonistul Harap-Alb, ajutoarele si donatorii Sfanta Duminica, Calul nazdravan, Craiasa furnicilor, Craiasa albinelor, cei cinci tovarasi de drum, antagonistul Spanul, personajul cautat fata imparatului Ros.Titlul in care Harap-Alb este un personaj eponim, intrucat da numele operei. Harap inseamna sluga iar Alb nobil, de unde rezulta sluga nobila.Fat-Frumos din basmele populare ilustreaza un ideal de frumusete, putere si curaj. Spre deosebire de acesta , Harap-Alb din basmul lui Creanga nu are puteri supranaturale, compotindu-se ca un om obisnuit : poarta caciula taraneasca, vorbeste in graiul moldovenesc si se plange ori de cate ori trebuie sa treaca una din probele Spanului. Autorul dezvolta o relatie de complicitate cu cititorul, stand de vorba cu aceste despre defecte omenesti si despre lipsa de experienta a fiului de Crai.Chiar de la inceputul basmului este subliniata naivitatea protagonistului, fiul craiului fiind boboc in felul sau la treburi de aistea. Sfanta Duminica remarca si ea calitatile si defectele mezinului, apreciind milostenia si inima cea buna, dar reprosandu-i faptul ca este slab de inger si mai fricos decat o femeie. Tot Sfanta Duminica este cea care justifica ritualul de initiere, necesar pentru ca atunci cand fiul de crai va ajunge mare si tare sa creada in suferinta celor asupriti si necajiti.La fel ca in basmele populare , este subliniata superioritatea mezinului. El este singurul dintre frati care se rusineaza de reprosurile tatalui si tot el este singurul care trece de proba curajului. Fiind neinitiat, mezinul se rataceste in padurea-labirint si este nevoit sa-l ia pe Span ca sluga uitand de sfaturile parintesti. Tot din naivitate accepta sa intre in fantana racoroasa cazand astfel in capcana Spanului. Acesta ii da numele de Harap-Alb, ceea ce sugereaza dublul statut al eroului. In limbajul popular, Harap inseamna rob cu tenul masliniu. Tot spanul ii ia armele, pentru ca nu de forta fizica are nevoie ,fiul de crai ci sa mai prinda la minte.Odata ajuns la Curtea imparatului Verde, Harap-Alb este supus la trei probe, prin care trebuie sa dovedeasca primele semne de maturitate: rabdare si curaj (proba aducerii salatilor), prezenta de spirit si loialitate (proba in care aduce capul cerbului), tarie de caracter (proba petitului fetei imparatului Ros). Aceasta ultima proba consemneaza maturitatea deplina a protagonistului desi singurul sau rol este acela de a coordona actiunile ajutoarelor si donatorilor.Desavarsirea maturizarii lui Harap-Alb se petrece odata cu parcurgerea ultimelor doua experiente ale vietii: dragostea si moartea. Invierea miraculoasa inseamna trecerea intr-o alta etapa a existentei, aceea a barbatului vrednic sa-si intemeieze a familiei o familie si sa conduca imparatia unchiului sau. Intregul proces de initiere este legat de conflictul fundamental al basmului, acela dintre conditia obisnuita a fiului de crai si destinul sau de a ajunge imparat. In consecinta tensiunea majora nu apare intre protagonist si Span ci intre natura sa umana si incercarea de a-si depasi limitele. Reactiile naivului fiu de crai sunt uneori cosmice, daca le comparam cu vitejia si curajul lui Fat-Frumos din basmele populare. Defapt, Creanga isi concepe eroul dupa modelul unui tanar taran care, conform traditiei stravechi, inainte de a-si intemeia o familie si-a deveni gospodar la casa lui, trebuie sa demonstreze comunitatii din care face parte ca este om vretnic, curajos, bun si intelegator cu cei slabi, ca are cuvant si asculta de sfaturile parintilor si ale celor invarsta.Drumul initierii lui Harap-Alb reprezinta un model de urmat pentru ca omul tanar sa fie capabil sa recunoasca diferenta dintre bine si rau, dintre adevar si minciuna.Povestea lui Harap-AlbIon Creanga Eseu despre particularitatile basmului cult, prin referire la o opera literara studiata.

Ion Creanga este unul dintre marii clasici alaturi de Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale si Ioan Slavici. Ion Creanga a scris povesti , povestiri si Amintiri din copilarie.Povestea lui Harap-Alb a fost publicata pentru prima data in 1877 in revista Convorbiri literare, din 1866 basmul capata circulatie internationala. Tema este lupta dintre bine si rau finalizata cu victoria binelui.Basmul este opera literara in proza , uneori in versuri in care personajele cu puteri supranaturale dar si personaje reale trec prin intamplari fabuloase pentru a impune ordinea valorica a binelui.Despre basm, George Calinescu spunea ca acesta este o oglindire a vietii in moduri fabuloase. In Povestea lui Harap-Alb Ion Creanga preia anumite caracteristici ale basmului popular. Astfel, din tiparul narativ al acestuia, autorul pastreaza conflictul dintre fortele binelui si cele ale raului precum si tipologia generala a personajelor pozitive si negative. Astfel aproape toate categoriile de personaje mentionate de Vladimir Propp in Morfologia basmului se regasesc si in naratiunea lui Creanga: protagonistul Harap-Alb, ajutoarele si donatorii Sfanta Duminica, Calul nazdravan, Craiasa furnicilor, Craiasa albinelor, cei cinci tovarasi de drum, antagonistul Spanul, personajul cautat fata imparatului Ros.Titlul in care Harap-Alb este un personaj eponim, intrucat da numele operei. Harap inseamna sluga iar Alb nobil, de unde rezulta sluga nobila.Basmul lui Creanga isi demonstreaza caracterul cult si prin modalitatea ingenioasa a constructiei subiectului. Astfel, autorul limiteaza spatiul fabulos, incercand sa creeze o lume cat mai apropiata de universul taranesc al Humulestiului. Formulele tipice sunt adaptate si ele pentru a sublinia factorul social. De exemplu , formula traditionala de inceput: A fost odata ca niciodata .. este inlocuita cu: Amu cica era odata, care, prin limbajul regional, ancoreaza cititorul intr-o realitate rurala. Aceeasi particularitate o are si formula finala in care Creanga satirizeaza societatea contemporana lui: Si a tinut veselia ani intregi si acum mai tine inca ; cine se duce acolo bea si mancanca iar pe la noi, cine are bani bea si mananca, iar cine nu se uita si rabda.Modul de expunere al basmului este si el original, pentru ca imbina naratiunea cu descrierea si dialogul, creand iluzai vietii reale. Astfel realismul in Povestea lui Harap-Alb este completat de o serie de simboluri mai putin intalnite intr-un basm popular. Astfel, apare ca noutate simbolul ursului, care ne trimite cu gandul la casta razboinicilor. Numele imparatului Verde este si el simbolic, dar sugereaza in mod ironic ofilirea , pentru ca personajul este batran si nu are urmasi la tron. Un simbol relevant este cel al fantanii, interpretat atat ca loc al unei morti ritualice (coborarea in infern), cat si ca loc de botez, atunci cand fiul de crai primeste numele de Harap-Alb.Un alt aspect original al povestii lui Ion Creanga se refera la statutul abiguu al personajului. De exemplu : Calul nazdravan nu estedoar o aparitie miracoloasa, ce indeplineste rolul de ajutor, ci si un complice al spanului. El ar fi putut interveni de la bun inceput in favoarea lui Harap-Alb, dar prefera sa-l lase sa infrunte primejdiile vietii pentru a se maturiza. Chiar si fiintele fabuloase (Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila) isi depasesc statutul pentru ca intruchipeaza defecte omenesti intalnite destul de des la taranii din comunitatea humulesteana. Remarcam de asemenea relatia ambigua dintre protagonist si antagonist ( Harap-Alb si Spanul), care nu se afla in termenii unei opozitii depline. Spanul nu este doar personaj negativ, ci si mijlocul prin care fiul de crai ajunge sa parcurga etapele initierii. Chiar calul nazdravan ii spune stapanului ca: SI unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata, pentru ca ii fac pe oameni sa prinda la minte. In acelasi timp, tovarasia cu spanul il face pe Harap-Alb sa-si constientizeze defectele.Avand in vedere aceste particularitati ale naratiunii lui Creanga, se poate afirma ca principala trasatura a acestui basm cult este formula inovatoare a miraculosului imbinat cu ralitatea, ceea ce este in evidenta opozitie cu fantasticului tipic basmelor populare.

Eseu despre lumea basmului refelctata intr-un basm cult studiat.

-Se incepe cu introducerea de mai sus....

Actiunea in Povestea lui Harap-Alb urmareste formarea unui tanar care trebuie sa infrunte greutatile vietii inaintate de a cunoaste avantajele maturitatii. Eroul este chemat sa devina mostenitorul unchiului sau dar nu inainte de a dovedi ca merita aceasta cinste. Se poate spune ca basmul lui creanga este un bildungsroman ce urmareste un traseu al devenirii morale. Harap-Alb parcurge succesiv trei etape: etapa naivitatii( cand este doar meziunl) etapa drumuli initiatic (cand eroul este un ucenic al vietii) si rasplata ( atunci cand eroul este deja initiat si matur.Basmul incepe prin valorificarea motivului imparatului fara urmas. Craiul primeste carte de la imparatul Verde care cere un fiu sa-l urmeze la tron. Ce-i trei feciori ai craiului au de trecut o proba a curajului, care se dovedeste prea grea pentru doi dintre ei, doar mezinul reusind sa-si infrunte curajos tatal deghizat in urs.Odata plecat la drum , fiul de crai se rataceste cu usurinta in padurea-labirint si dupa ce Spanul ii iese de trei ori in cale, il accepta ca sluga, incalcand astfel sfatul parintesc. La fel de naiv, eroul accepta sa intre in fantana racoroasa si devine robul spanului. Din momentul in care jura credinta noului stapan, el primeste o alta identitate (este numit Harap-Alb) si incepe un anevoios drum al initierii.Ajuns la curtea imparatului Verde, Spanul isi asuma identitatea fiului de crai, pe care incearca sa-l trimita la pieire supanandu-l la trei probe. Primele doua (aducerea salatilor din gradina ursului si a capului de cerb) sunt incercari pe care eroul le trece cu teama si ezitari, ajutat insa de sfaturile Sfintei Duminici. Prima dintre probe ii solicita curajul, iar cea de a II-a ii incearca rabdarea si puterea de a-i respecta juramantul.Cea de-a III a proba reprezinta cea mia complexa etapa a initierii tanarului erou. Drumul spre imparatul Ros incepe cu un pod ( simbol al trecerii intr-o alta etapa a cunoasterii). Rasplatit pentru bunatatea sa, atunci cand nu striveste alaiul furnicilor si atunci cand gaseste adapost albinelor, Harap-Alb dovedeste si intelepciune, intelegand ca in viata pana si cele mai ninemnate fiinte pot fi de folos. Pentru ca este prietenos, eroul isi gaseste cu usurinta tovarasi de drum si astfel, ceata celor cinci monstrii simpatici il insoteste galagioasa si vesela pana la curtea imparatului Ros.Petitul fetei de imparat, despre care se auzise ca este o farmozoana nu pare a fi o treaba usoara. Harap-Alb este supus unor probe grele , pe care nu le-ar fi putut trece fara puterile supranaturale ale tovarasilor sai. Abia scapati din casa de arama inrosita de foc, eroii sunt invitati la un ospat fabulos, apoi trebuie sa identifice adevarata fata de imparat si sa o pazeasca pana dimineata. Numai dupa ce calul nazdravan aduce apa vie, apa moarta si cele trei smicele de mar ducle, fata imparatului se invoieste sa-l insoteasca pe Harap-Alb.Odata ajunsa la curtea imparatului Verde , fata il demasca pe Span iar acesta ii reteaza capul lui Harap-Alb semn ca-l dezleaga de juramant. Cel ce readuce echilibrul pedepsindu-l pe rau facator este calul nazdravan, care-l arunca pe Span din inaltul cerului. Reinvierea miraculoasa a lui Harap-Alb pune in lumina un alt motiv popular frecvent in basm, acela al mortii ca stare de somn. Este un mod de a demonstra ca binele invinge raul, chiar si dincolo de viata. Actiunea basmului se desfasoara linear, prin succesiunea secventelor narative. Momentul subiectului sunt adaptate la structura tipica basmului popular: o situatie initiala de echilibru (expozitiunea), un element ce deregleaza echilibrul initial (intriga), actiunea reparatorie (conflictul), refacerea echilibrului initial (punctul culminant) si rasplatirea eroului (deznodamantul) . Creanga urmeaza acest tipar narativ al basmului popular, dupa cum urmeaza si tiparul personajelor.Povestea lui Harap-Alb pastreaza numeroase atribute al modelului popular, dar se diferentiaza de acesta prin: implicarea subiectiva a autorului, complexitatea personajelor, nuantelor suptile ale umorului, particularitatile de limbaj si bogatia de proverbe si zicatori.

In gradina Ghetsemani De Vasile Voiculescu

Vasile Voiculescu este unul din reprezentantii traditionalismului iar ortodoxismul sau la precedat pe acel al revistei.Poezia In gradina Ghetsemani apare in 1921 si este cuprinsa in volumul Parga publicata in 1923. Tema poeziei este religioasa , ruga lui Isus in gradina maslinilor. Traditionalismul cuprinde totalitatea tendintelor literare conservatoare ce isi propune sa apere sufletul national in fata influentei accidentate. Din vechile doctrine traditionaliste a fost preluata ideea ca istoria , folclorul si natura patriei sunt domenii relevante ale specificului romanesc . La acestea se adauga si credinta ortodoxa considerata un element esential al sufletului national. In gradina Ghetsemani este o poezie de inspiratie religioasa relevanta pentru latura traditionalista a liricii lui V. Voiculescu . G. Calinescu il incadra pe poet in capitolul ortodoxisti , alaturi de Nechifor Crainic , precizand ca ortodoxismul sau este aceluia de la Gandirea. Sursa de inspiratie a poemului este motivul biblic al rugaciunii lui Iisus pe Muntele Maslinilor , dupa Cina cea de taina . Scena este mentionata in Evangheliile dupa Matei , Marcu si Luca . Numele Ghetsemani provine din limba ebraica , in care Gat shemen inseamna gradina unde se preeaz maslinele . Aici conform Bibliei si-a petrecut Iisus ultima noapte de libertate si tot aici a primit sarutul lui Iuda inainte de a fi arestat. Din punct de vedere compozitional poezia este alcatuita din patru strofe . Primele trei suprind planul subiectiv dominat de suferinta lui Iisus iar ultima strofa rasfrange durerea asupra planului exterior al naturii. Prima strofa suprinde impotrivirea in fata destinului : Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul. Imaginea christica si tragica : Cazut pe branci in iarba se-mpotrivea intruna . Gestul ingenunchierii nu semnifica atitudinea unui invins ci invocarea prin rugaciune a spiritului divin , pentru a-si putea depasi slabiciunea omeneasca . Versul Curgeau sudori de sange pe chipu-i alb ca varul , sublineaza contrastul dintre albul fetei si rosul sangelui . Acestea sunt simboluri biblice unul al puritatii chipului christic si celalalt al suferintei trupesti . Textul pune in evidenta metafora-simbol a paharului , care are doua semnificatii . Prima dintre ele este cea de Cupa a Graalului , considerata izvorul tuturor adevarurilor . Este vorba despre cupa din care a baut vin Iisus si ucenici sai la Cina cea de taina . Cuvintele Sale acesta este sangele Meu care pentru multi se varsa intru iertarea pacatelor confera cupei atribute sacre . Cea de a doua semnificatie a cupei se refera la simbolul patimilor ce aveau sa vina . Strofele a II-a si a III-a formeaza impreuna o secventa poetica realizata in jurul metaforei-simbol : grozava Cupa . Dramatismul este sugerat printr-o enumerare de sintagme cu valoare simbolica : mana neindurata (semn al destinului) , sete uriasa (simbol al dorintei de jertfa) , infama bautura . Trairile devin intense iar lupta impotriva ispitei pacatului are valoarea unei personificari : Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa / Dar nu voia s-atinga infama bautura . Alternanta dintre benefic si malefic are rolul de a sublinia jocul amagitor al ispitei pacatului : In apa ei verzuie jucau sterlici de miere / Si sub veninul groaznic simtea ca e dulceata . Strofa a IV-a alcatuieste ultima secventa poetica , in care suferinta interioara este proiectata asupra naturii inconjuratoare . Imaginea este apocaliptica iar miscarile sunt contorsionate : Deasupra , fara tihna , se framantau maslinii / Pareau ca vor sa fuga din loc , sa nu-l mai vada . Textul este dominat de impresia unui haos general (vraistea gradinii) iar bataile de aripi sugereaza prezenta mesagerilor divini-ingerii . Ultimul vers intareste ideea de moarte : Si ulei de seara dau roate dupa prada . Poemul valorifica ideea cunoasterii adevarului printr-un act de sacrificiu , in care refuzul ispitei pacatului inseamna alegerea credintei in Dumnezeu chiar si dincolo de moarte.

Argumentare Ionde Liviu RebreanuLiviu Rebreanu este intemeietorul romanului romanesc modern si unul din scriitorii interbelici. Debuteaza in 1912 cu nuvela Framantari, iar in volum mai apar nuvelele Rafuiala , Catastrofa. Romanele sale se incadreaza in rumatoarele tipologii sociale Ion Rascoala Craisorul. Romane psihologice Padurea spanzuratilor Adam si Eva.Romanul Ion a aparut in 1920, este considerat , primul nostru roman modern apartinand realismului obiectiv. Lucrarea surprinde universul rural transilvanean de la inceputul secolului trecut. Despre acest roman, Eugen Lovinescu afirma ca Ion e cea mai puternica creatie obiectiva a literatiroo romane .Tema o reprezinta problema pamantului in comunitatea rurala transilvaneana. Romanul cuprinde doua volume ce urmaresc doua coordonate simbolice opuse: Glasul pamantului si Glasul iubirii . Apeland la tehnica planurilor paralele, autorul prezinta aspecte fundamentale din viata taranimii ardelenesti si a intelectualitatii rurale.Titlul este dat de numele personajului eponim si este un substantiv propriu des intalnit in lumea satului, astfel sugerandu-se faptul ca personajul ar putea fi unul reprezentativ pentru feciorii de tarani.Ca specie literara a genului epic , Ion este un roman, cu personaje numeroase, actiune coplexa, desfasurate pe mai multe planuri narative, avand spatii temporale bine conturate si conflicte puternice.Romanul se caracterizeaza prin simetria incipitului cu finalul, realizata prin descrierea drumului care intra si iese din satul Pripas. Asemenea ramei unui tablou, el delimiteaza viata reala de viata imaginara a personajelor.Romanul pune in evidenta puternice antagoniste sociale dezvoltate pe fundalul unui univers ruralAdanc diferentiat. In afara conflictului principal, generat de lupta apriga pentru pamant, lucrarea urmareste cu obiectivitate aspecte specifice satului romanesc. Stfel, Rebreanu evoca ceremonii stravechi legate de cele trei mari momente din viata omului: nasterea, nunta si moartea. La acestea se adauga scene obisnuite surprinse la hora, la biserica , ori la muncile campului. In afara legilor oficiale, satul traditional ardelenesc isi duce existenta dupa propriile legi stravechi si nescrise.Timpul, spatiul si personajele principale sunt prezentate inca de la inceput. In satul Pripas sunt doar cativa oameni bogati si numerosi taranii saraci care trudesc fara spor pe loturi mici de pamant. Hora duminicala infatisata in primele scene surprine o realitate sociala in care ierarhiile sunt foarte clar delimitate. La mijlocul horei sunt tineri care joaca dupa muzica lautarilor. De o parte stau fruntasii satului: primarul, preotul si bogatanii, care sunt separati de taranii mijlocasi, asezati pe prispa casei. De cealalta parte sunt oamenii saraci, care nu indraznesc sa intre-n vorba cu cei avuti. Hora are rolul de a aduna laolalta membrii comunitatii si de a facilita cunoasterea tinerilor necasatoriti. Totul se desfasura insa in deplinul respect al stratificarii sociale. Pe fondul acestei realitati are loc un conflict tragic intre tarani si o forta mai presus de el: pamantul.Ion, personaj principal din roman, intruchipeaza drama taranului fara pamant in conditiile satului transilvanean de la inceputul veacului trecut. Eroul este un flacau harnic si dornic sa ajunga gospodar respectat in satul sau (Era harnic si istet ca ma-sa! Unde punea el mana punea si Dumnezeu mila.) Destinul ii este potrivnic, pentru ca tatal sau Alexandru Glanetasul desi casatorit cu o fata bogata isi pierduse toata averea din cauza lenei si a bauturii. Cu timpul, dorinta lui Ion de a avea pamant devine o adevarata obsesie. Autorul precizeaza: Iubirea pamantului la stapanit de mic copil De atunci , pamantul i-a fost mai drag ca o mama.Umilit in fata satului de catre Vasile Baciu care-l numeste fleandura , hot si talhar Ion reactioneaza mai apoi inpulsiv dar se stapaneste si mai tarziu, pune la cale un plan viclean, prin care o seduce pe Ana pentru a-i lua pamanturile. Intre cele doua glasuri care ii definesc destinul (glasul pamantului si glasul iubirii) , el il alege pe primul , urmarindu-l cu o vointa iesita din comun. Nimic nu i se poate impotrivi: nici atitudinea ostila a lui Vasile Baciu, nici uratenia Anei, nici dragostea pentru Florica. Grabit de patima, eroul isi indreapta intreaga energie pentru implinirea casatoriei necinstite. Inteligenta este inlocuita de viclenie, tenacitatea se transforma in cruzime, iar sentimentele omenesti sunt calcate in picioare cu cinism.Dupa ce obtine pamanturile, ion isi schimba atitudinea, simtind ca a intrat in randul celor avuti. Acum calca mai apasat, iar in privire i se citeste o adevarata betie a fericirii. Toate gandurile si faptele lui se concentreaza intr-un singur gest simbolic, atunci cand, fara sa-si dea seama, se lasa in genunchi si saruta pamantul. Se petrece astfel un ritual aproape mistic, care-i trezeste o trufie fara margini. Posesia pamanturilor ii multumeste orgoliul ranit candva, dar pretul platit este prea mare. Glasul pamantului se razbuna, impingandu-l pe erou spre violenta. Ion devine brutal cu parintii, cu nevasta si chiar cu vecinii. Ana ajunge un adaos jalnic la zestre, iar nefericirea o impinge la spanzuratoare. Dupa ce se prapadeste si copilul, Ion traieste drama esecului. Conform intelegerii initiale pamanturile revin acum bisericii, ceea ce aduce eroul la conditia de la care plecase: aceea de om sarac.O ultima tresarire a glasului iubirii dovedeste evidenta stare de ratacire si de rupere fata de realitate. In cercarea tardiva de a se intoarce la Florica il duce catre un sfarsit tragic. Pedepsit pentru trufie, Ion este repede uitat de oamenii din sat, care-si duc mai departe existenta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.Personajul principal al romanului dobandeste si pierde pamantul in imprejurari violente, calcand in picioare sentimente si principii, urmarind doar pornirile primare, instinctuale. Moartea lui tragica nu face decat sa consfinteasca implinirea unui destin previzibil.

Argumentare si caracterizare IonaMarin Sorescu

Marin Sorescu este un scriitor surprinzator. Apreciat si tradus in strainatate , considerat mai ales de catre antologiile franceze, unul dintre cei mai importanti romani, preocupat in permanenta sa se reinventeze.Teatrul lui Marin Sorescu prezinta un ameste surprinzator de absurd, existentialism, expresionism si suprarealism. Creatiile sale se impart in doua categorii : drame istorice si piese parabola.Trilogia : Setea muntelui de sare contine parabola: Iona; Paracliserul; Matca. Dintre acestea Iona are un pronuntat caracter existentialist ilustrand un conflict frecvent in teatrul modern confruntarea omului cu moartea.Tema piesei o constituie libertatea individului de a-si infrunta destinul. Geneza porneste de la mitul biblic al pescarului Iona, pedepsit pentru ca a ignorat porunca divina. El este inchis patru zile in burta unui peste urias unde se roaga si se caieste. In cele din urma este eliberat si isi asuma menirea de profet al cuvantului divin. Dramaturgul nu a intentionat sa scrie o drama crestina ci sa reactualizeze un vechi mit biblic intr-o perspectiva moderna.Structura piesei , subintitulata Tragedie in patru acte, este constituita din patru tablouri ce contin un lung monolog. Lucrarea este o parabola despre conditia umana iar textul reproduce monologul personajului principal cu sine insusi.Primul tablou prezinta personajul inca de la inceput in gura pestelui. Iona este un pescar ghinionist care nu a prins niciodata un peste mare. De multe ori se intoarce din larg fara sa prinda nimic. Atunci pentru a-si infrunta ghinionul, pescuieste dintr-un acvariu pestii care au mai fost prinsi odata. Lipsa lui de sansa culmineaza cu momentul in care este este inghitit de un peste urias.Tabloul al doilea se petrece in interiorul Pestelui I in intuneric. Pentru a-si infrange teama de intuneric si singuratate eroul vorbeste tot timpul. La un moment dat, incearca sa se opreasca, dar renunta repede: Fac ce vreau. Vorbesc. Sa vedem daca pot sa si tac,,, Nu mi-e frica! ratacind in burta pestelui gaseste un cutit si se mira de imprudenta vietatii care i-a lasat la indemana un obiect taios. In cele din urma devine visator, gandindu-se ca ar putea sa construiasca o banca de lemn in mijlocul marii(un simbol al stabilitatii intr-o lume aflata in permanenta miscare). Aici s-ar putea odihni pescarii si vantul, dar si omul rezemat cu capul in maini , in mijlocul sufletului.Tabloul al treilea se desfasoara in interiorul Pestelui II . Langa personaj se afla o mica moara de vant, simbol al iluziilor zadarnice, al trecerii si macinarii timpului. Constanta surprins ca scena este traversata de doua personaje, care duc in spate cate o barna grea (simbol al efortului zadarnic). Iona se bucura sa-i vada, incearca sa vorbeasca cu ei, dar cei doi raman surzi si muti. Brusc devine increzator (O scot eu la capat intr-un fel!) si sfinteca burta pestelui. Constata insa surprins ca se gaseste in burta unui al III-lea peste mai mare: Altul! Ma miram eu sa se termine asa de repde.Cuprins de deznadejde , Iona simte ca are nevoie de ajutor si ii scrie mamei sale pe un ton umoristic: Mama, mi s-a intamplat o mare nenorocire... mai nastema odata! sugestie a unei noi existente care sa-l scape de destinul ghinionist.Tabloul al patrulea il prezinta pe Iona in gura ultimului peste. Aparent se afla din nou afara aproape de marea pe care nu o vede dar o simte, din nefericire insa la orizont zareste burtile altor pesti uriasi. Iona pare resemnat atunci cand spune : Traim si noi cum putem inauntru. Eroul incearca sa se refugieze in trecut amintindu-si de parinti, de scoala si de lucrurile familiare. Este un prilej pentru a incerca sa defineasca metaforic viata: Dracia aceea frumoasa si minunata si nenorocita si caraghioasa formata prin om.Descoperirea propriei identitati echivaleaza cu gasirea solutiei pentru iesirea din labirint, iona intelege ca este prizonierul propriului destin si spera ca a gasit modalitatea de a-l infrunta (Razbim noi cumva la lumina) dupa care isi sfinteca burta incheindu-si tragic calatoria prin lume. Tragicul nu consta doar in moartea sa ci si in faptul ca odata intrat fara voie in labirintul existentei, singura libertate care-i mai ramane este gestul sinuciderii. Moartea este astfel asumata ca destin individual si ca afirmare a revolutiei. Prabola dramei prezinta individul ca prizonier al conditiei sale. Viata apare ca o succesiune de lumini inchise, un spatiu sufocant din care singura iesire o reprezinta moartea. Iona ca personaj, este o metafora si un simbol al omului carui voce se aude din neant. Spre deosebire de teatrul clasic personajele se initiaza in maorte nu in viata.

Joc secund ( Din ceas dedus) De Ion Barbu

Modernismul reprezinta un curent in arta si literatura secolului al XX-lea , caracterizat prin negarea valorilor traditionale si conservatoare . In sens larg , se poate spune ca toate curentele post-romantice inovatoare au trasaturi moderniste : simbolismul , expresionismul , avangardismul , suprarealismul etc. Principiul de baza al modernismului se regaseste in afirmatia lui : William Fleming : Singurul lucru permanent este schimbarea. Ion Barbu , alaturi de Tudor Arghezi si Lucian Blaga a contribuit fundamental la definirea prin creatie a conceptului de poezie modernista . Joc secund face parte din etapa ermetica a creatiei lui Ion Barbu si deschide volumul cu acelasi titlu. Acest poem este considerat o arta poetica prin care Ion Barbu isi defineste propria modalitate de a scrie versuri. Asezand lucrarea in fruntea volumului sau , poetul intentioneaza sa il initieze pe cititor in descifrarea versurilor sale. Titlul element de paratextualitate format dintr-o sintagma, primul lexem Joc avand sens de transformare iar cel de-al doilea sugerand catharsisul. Tema acestei arte poetice exprima convingerea ca poezia reprezinta o lume ideala , rezultat al reflectarii lumii reale in oglinda adica in constiinta poetului . In felul acesta constiinta devine act de autocunoastere . Lucrarea este construita din doua strofe . In prima strofa apare ideea cautarii frumosului artistic in realitatea imediata . Aceasta se resfrange in constiinta poetului si genereaza o alta lume mai pura . Noua realitate este sugerata prin structura inecarea ciresilor agreste / In grupurile ape , iar rezultatul transformarii sale este creatia un joc secund mai pur . Poezia (adancul acestei calme creste) nu se poate realiza decat prin iesirea din timp ( din ceas , dedus ) si prin reflectarea realitatii in constiinta (intrata prin oglinda in mantuit azur). In strofa a doua poezia este vazuta ca un nadir latent , reprezentand rasfrangerea lumii exterioare (in mantuit azur). Poetul incearca sa dea coerenta acestei lumi noi , mai pure prin adunarea harfelor rasfirate ce-n zbor invers le pierzi . Poezia se obtine nu prin coborarea in real (In zbor invers) ci prin inaltarea in imaginar (in nadir latent) . Ion Barbu sugereaza ideea ca orice creatie artistica este supusa riscului risipirii mesajului (cantec istoveste) daca autorul ei nu reuseste sa transmita cititorului trairile interioare profunde . Textul valorifica simboluri des intalnite in literatura romana si in cea universala al oglinzii , al zenitului , al nadirului si al apei . La Ion Barbu oglinda sugereaza arta ca reflectare a realitatii si patrunderea intr-o lume ireala . Zenitul simbolizeaza realitatea iar nadirul simbolizeaza poezia . Apa ca simbol , apare in ambele strofe , insemnand in prima strofa oglindirea , iar in strofa a doua fiind asociata cu geneza creatiei poetice . Poezia se remarca prin concizie si prin densitatea de idei fara a elimina insa profunzimea trairilor interioare , manifestate prin subiectivitate si muzicalitate .

Luceafarul De Mihai Eminescu

Eseu despre trasaturi ale romantismului reflectate intr-un text poetic apart. lui Eminescu.

Mihai Eminescu este unul dintre marii clasici ai literaturii romane alaturi de Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale si Ion Creanga. Mihai Eminescu este considerat centrul canonului literar romanesc. Romantismul a aparut la sfarsitul secolului al XVIII-lea si s-a dezvoltat in prima jumatate a secolului al XIX-lea . Curentul se manifesta ca reactie impotriva clasicismului si a promovat libera expresie precum si innoirea limbajului artistic . Romantismul este caracterizat prin urmatoarele trasaturi si anume ca el promoveaza originalitatea si libertatea expresiei artistice. De asemenea acesta valorifica specificul national , limbajul popular , promoveaza tipul eroului exceptional surprins in imprejuriri exceptionale si desigur cultiva misterul si legendele . O alta caracteristica este natura care devine cadru sugestiv pentru trairile interioare , totodata manifesta atractie spre absolut , spre spatiu si timp infinite si nu in ultimul rand procedeul artistic dominant este antiteza . Poemul Luceafarul a aparut in 1883, reprodus in revista Convorbiri literare. Luceafarul este o creatie lirica remarcabila ce poate sta alaturi de marile lucrari ale perioadei romantic . Dupa aprecierea lui T. Ghianu , Luceafarul este un poem filosofic , o sinteza a categoriilor lirice pe care poezia lui Eminescu le-a produs mai inainte . Recunoastem in aceasta meditate filosofica teme si motive romantice familiare marelui poet : timpul si spatiul , natura si dragostea , vis si realitate , inger si demon . Geneza poemului releva doua coordonate ce confirma apartenenta la romantism . Prima coordonata romantic este cea mitologica si folclorica . La originea capodoperei eminesciene a stat basmul popular Fata in gradina de aur , din care poetul a pastrat cadrul feeric , motivul frumusetii unice si alegoria iubirii dintre o pamanteanca si un nepamantean . Mitul Zburatorului este prelucrat in poem ca element ce declanseaza visarea si aspiratia catre ideal . El innumeaza natiuni contrarii : viata-moarte ; inger-demon , trecator-etern . In mitologia greaca Hyperion insemna cel care merge deasupra . Dupa Heiad el era fiul cerului , tatal Soarelui si al Lunii , iar dupa Homer era Soarele insusi . Filosofia populara se contopeste in poem cu filosofia mitica referitoare la nasterea lumii si la originea elementelor primordiale . Astfel la chemarea fetei de imparat Luceafarul apare mai intai intr-o ipostaza neptunica (intrupandu-se din cer si mare) si apoi intr-o ipostaza demonica (intrupandu-se din noapte si soare) . Tot pe linia romantica a inspiratiei din folclor se incadreaza si formula de descantec stilizat : Cobori in jos , luceafar bland / Alunecand pe-o raza / Patrunde-n casa si in gand / Si viata-mi lumineaza . A doua coordonata romantic este cea filosofica avandu-si originea in lucrarile ganditorilor germani : Kant , Schopenhauer si Hegel . Eminescu nu face insa filosofie pura , ci valorifica teoria schopenhaueriana referitoare la conditia omului de geniu , singurul capabil sa aspire la adevarul absolut . Geniul intruchipat de luceafar nu este inzestrat doar cu atributele cunoasterii rationale , ci si cu cele ale cunoasterii afective . De factura romantica este si motivul marilor calatorii , figurat in poem de zborul luceafarului plecat in cautarea demiurgului . Tot romantic este si motivul visului sugerat de comunicarea dintre fata de imparat si luceafar . La toate aceste elemente romantice mai adaugam : alternanta planului terestru cu cel cosmic , folosirea antitezei si amestecul speciilor literare ( elegie , meditatie , idila , paste)

LuceafarulEseu in care sa prezinti tema si viziunea despre lume si viata reflectate intr-un text eminescian!

Romantismul a aparut la sfarsitul secolului al XVIII-lea si s-a dezvoltat in prima jumatate a secolului al XIX-lea . Curentul se manifesta ca reactie impotriva clasicismului si a promovat libera expresie precum si innoirea limbajului artistic . Romantismul este caracterizat prin urmatoarele trasaturi si anume ca el promoveaza originalitatea si libertatea expresiei artistice. De asemenea acesta valorifica specificul national , limbajul popular , promoveaza tipul eroului exceptional surprins in imprejuriri exceptionale si desigur cultiva misterul si legendele . O alta caracteristica este natura care devine cadru sugestiv pentru trairile interioare , totodata manifesta atractie spre absolut , spre spatiu si timp infinite si nu in ultimul rand procedeul artistic dominant este antiteza . Poemul Luceafarul este inspirat din basmul romanesc Fata in gradina de aur cules de calatorul german Richard Kunisch . Lucrarea este o alegorie pe tema conditiei omului de geniu , dar si o meditatie asupra conditiei umane in general . Fiind o creatie de inspiratie romantica poemul este realizat prin amestecul genurilor ( epic , liric si dramatic ) si al speciilor literare . Remarcam de asemenea opozitia planurilor cosmic si terestru precum si antiteza dintre omul de geniu si omul comun. Simetria compozitionala se realizeaza prin cele patru tablouri ale poemului . Planul terestru si cel cosmic se interfereaza in primul si ultimul tablou , in timp ce in al II-lea si al III-lea tablou ele apar distinct . Incipitul poemului se deschide cu formula traditionala a basmului popular A fost odata ca-n povesti / A fost ca niciodata. Urmatoarele versuri au rolul de a sublinia frumusetea unica a fetei de imparat definita mai intai prin superlativul prea frumoasa. Ea este unicul copil al perechii imparatesti si se distinge prin perfectiune fizica si morala : mandra-n toate cele. Pentru a fi si mai convingator poetul o compara cu imaginea crestina a fecioarei intre sfinti si cu stralucirea lumii pe bolta instelata . In primul tablou este surprinsa povestea de iubire , ce se infiripa intre fata de imparat si Luceafarul ce scanteiaza pe bolta cereasca . Tanara fata de imparat isi doreste iubirea astrului si in cele din urma il cheama in vis printr-un descantec magic : Cobori in jos , luceafar bland Alunecand pe-o raza Patrunde-n casa si in gand Si viata-mi lumineazaLuceafarul-entitate superioara-are puterea de a se metamorfoza , astfel ca la prima chemare el capata o infatisare neptunica intruchipandu-se din cer si mare . Esenta lui astrala il face sa apartina concomitent timpului profan si celui sacru astfel incat el ii apare fetei ca un mort frumos cu ochii vii , a carui privire o ingheata . La cea de a doua chemare , astrul noptii capata o infatisare demonica intrupandu-se din soare si noapte . De data aceasta fata este suprinsa de privirea lui arzatoare . Fiind doar un om obisnuit ea este incapabila sa-si depaseasca propria conditie . Nedorind sa renunte totusi la iubirea ei ii cere luceafarului sa renunte el la nemurie : Dar daca vrei cu crezamant Sa te indragesc pe tine Tu te coboara pe pamant Fii muritor ca mine . Iubirea traita in vis este defapt o manifestare a presimtirilor dragostei . Fata de imparat tinde catre ideal , dar atunci cand aceasta capata forma materiala si ii cere un sacrificiu , spiritul ei de conservare este mai puternic decat chemarea inimii . Al doilea tablou suprinde idila neasteptata dintre fata de imparat , numita acum Catalina si tanarul paj Catalin . Intruchipare a mediocritatii , baiatul din flori si din pripas isi incearca norocul intr-un joc de-a iubirea aparent copilaros . Catalina se prinde cu usurinta in acest joc , recunoscandu-si cu inocenta mediocritatea : Inca de mic Te cunosteam pe tine Si guraliu , si de nimic Te-ai potrivi cu mine . Fire romantica , fata de imparat , chiar daca accepta dragostea lui Catalin ,mai poarta inca in suflet nostalgia povestii de iubire neimplinite : In veci il voi iubi si-n veci / Va rmnea departe . Al treilea tablou surprinde calatoria Luceafarului prin spatiul sideral . Este defapt o calatorie regresiva in raport cu timpul material , caci astrul parcurge in sens invers istoria creatiunii : Si din a haosului vi Jur imprejur de sine Vedea ca-n ziua cea dintai Cum izvorau lumine Zborul vertiginos in haos , asemanator unui fulger neintrerupt reprezinta o metafora plastica a dorului : El zboara , gand purtat de dor / Pn piere totul , totul . Odata ajuns in abisul uitarii , Hyperion isi regaseste parintele , caruia ii cere ceea ce nu se poate : renuntarea la nemurire . Cu intelepciune , Demiurgul ii reaminteste astrului indragostit ca el este o parte a echilibrului primordial , iar disparitia lui ar duce la dezintegrarea armoniei universal : Noi nu avem nici timp ,nici loc / Si nu cunoastem moarte . In intoarcerea de a-i schimba hotararea Demiurgului ii ofera diferite ipostaze ale puterii : intelepciunea (Cere-mi cuvantul meu dintai / Sa-ti dau intelepciune ? ) , grandoarea ( Ti-as da , pamantul in bucati / Sa-l faci imparatie) si orgoliul cuceritorului (Iti dau catarg langa catarg / Ostici spre a strabate / Pamantu lung si mare-n larg / Dar moartea nu se poate ) . Nereusind sa-l convinga cu argumente logice Demiurgul ii cere luceafarului sa-si indrepte privirea catre pamant si sa vada pentru cine vrea sa devina muritor . Al patrulea tablou readuce in prim plan spatiul terestru . In timp ce Hyperion este gata sa-si sacrifice nemurirea , perechea Catalin-Catalina se bucura de clipe tandre dint-un crng de tei . Imaginea lor inocenta de copii cu plete lungi , balaie , contrasteaza cu dezamagirea incremenita a astrului ce se vede tradat . Chemarea nostalgica a fetei , care ii cere , de data aceasta sa-i lumineze norocul nu mai are efectul de altadata . Raspunsul rece si distant al Luceafarului delimiteaza pentru totdeauna cele doua lumi incompatibile : Traind in cercul vostru stramt Norocul v petrece Ci eu in lumea mea , ma simt Nemuritor si rece. Izolat prin geniul sau Hyperion ramane nemuritor prin forta gandirii , dar rece in plan afectiv.

Argumentare nuvela: Moara cu noroc,,de Ioan Slavici

Ioan Slavici este unul dintre marii clasici ai literaturii romane alaturi de Mihai Eminescu, Ion Creanga si Ion Luca Caragiale. Ioan Slavici este deschizator de drumuri prin: crearea romanului realist obectiv si prin integrarea elementelor de analiza psihologica in proza.Slavici este creatorul romanului romanesc traditional prin "Mara". El a mai scris nuvele precum "Popa Tanda", "Gura satului", memorii si anume "Amintiri", basme, "Doi feti cu stea in frunte" si nu in ultimul rand romanul "Mara"."Moara cu noroc" este publicata in 1881 in "Novele din popor". Tema este dezumanizarea generata si accelerata de dorinta de imbogatire cu orice pret.Titlul este format din numele unui han pe locul unei mori iesita din uz adica un taram in care timpul nu mai actioneaza, iar material isi pierde semnul devenirii.Ca specie literara a genului epic , Moara cu noroc este o nuvela de intindere medie cu un fir epic bine stabilit, cu personaje complexe si conflicte puternice. Rema este formula specifica in care un autorul alege sa-si construiasca opera. Nuvela are saptesprezece capitole, primul fiind un scurt prolog care anticipa fortele tensiunii conflictului interior si anume linistea si bogatia , iar ultimul un epilog cu rol moralizator. Celelalte 15 capitole au o compozitie de tip clasic, unitara, cu actiune gradata , o lume cladita pe puterea banului, lipsita de onestitate, dar bantuita de coruptie, pana si in justitie.In nuvelistica lui Slavici, viziunea despre lume este configurata conform principiilor scriitorului ardelean, pornind de la tezele morale traditionale. Actiunea nuvelei Moara cu noroc se desfasoara in spatiul transilvanean, la sfarsitul secolului al XIX-lea.Incipitul nuvelei are statutul unui prolog si surprinde relatiile din familia lui Ghita, personajul principal. Acesta duce un trai modest, fiind cizmar sarac intr-un sat in care oamenii se incalta doar atunci cand merg la biserica. Primele pasaje ale nuvelei surprind dialogul dintre Ghita si soacra sa referitor la arendarea carciumii de la Moara cu noroc. Debutul dialogului ii apartine soacrei si cuprinde un sfat pornit din intelepciunea omului trecut prin viata: Omul sa fie multumit cu saracia sa , caci, daca e vorba, nu bogatia , ci linistea colibei tale te face fericit.. Aceasta fraza cuprinde teza morala care fundamenteaza intreaga lucrare. Saracia este asociata cu linistea si fericirea, in timp ce bogatia ete vazuta ca sursa de nefericire.Raspunsul autoritar al lui Ghita sugereaza statutul traditional al barbatului, considerat capul familiei. Argumentele sale sunt legate de meseria de cizmar care il impinge la saracie si la lipsa de demnitate, Ghita este un om harnic cu spirit practic si pentru el schimbarea traiului de pana atunci nu reprezinta o infruntare a destinului ci doar o incercare de a gasi o viata mai buna. Incipitul surprinde de asemenea mutarea intregei familii la maora cu noroc, urmata de o perioada linistita si prospera. Harnicia lui Ghita schimba faima proasta a locului, iar drumetii incep sa se opreasca mai des la carciuma de la rascruce. Primele semne ale bunastarii nu intarzie sa apara, iar banii numarati in fiecare sambata aduc multumire si liniste hangiului, care isi vede familia la adapost de saracie.Tocmai cand incepe sa se bucure de bunastare, se produce evenimentul perturbator. La carciuma apare Rica Samadaul capetenia porcarilor, stapanul luncilor si padurilor din jur. Desi ii starneste de la inceput banuiala , pentru ca sosise la carciuma pe o carare ascunsa, ghita se lasa amagit de aparenta bunavoita a Samadaului. Ana in schimb ii atrage atentia asupra noului venit pe care-l vede om rau si primejdios.Daca la inceput carciumarul incerca sa-l infrunte pe Samadau treptat este coplesit de influenta demonica a acestuia si de castigurile usoare optinute pentru servicii marunte si aparent nevinovate. In scurta vreme, Ghita intelege ca la Moara cu noroc nu paote ramane nimeni fara voia Samadaului.Din momentul in care accepta primele foloase, carciumarul incepe sa aiba mustrari de constiinta. Omul linistit de alta data devine acum suspicios si irascibil. Autorul urmareste cu atentie lupta interioara dintre fondul cinstit al eroului si ispita banului. Uneori , carciumarul ar dori sa-si ia familia si sa fuga, dar tentatia castigului este mai mare decat vointa si cinstea. In cele din urma se resemneaza, considerandu-se o victima a sortii, obligat sa-si poarte crucea pacatului.Drama interioara a carciumarului se consuma paralel cu drama din propria familie. Ana, care l-a inceput se temea de Lica se simte acum tulburata in preajma lui. Reactia femeii este motivata de atitudinea rece si lasa a sotului. Tacerea si lacomia il fac pe carciumar complice la jaf si crima. In ochii oamenilor si ai judecatorilor in fata carora jura strab, el devine la fel de vinovat ca si Samadaul.Fianlul nuvelei surprinde scene dramatice, ghita se hotaraste sa-l dea in vileag pe Lica si pune la cale un plan de razbunare. Preocupat sa-si ascunda intai partea lui din banii furati de Samadau , carciumarul ajunge prea tarziu ca sa-si mai surprinda dusmanul. Vazandu-l pe lica in momentul in care parasea grabit in zori Moara cu noroc, el intelege ca Ana la tradat. Furios, isi ucide nevasta si este la randul lui, ucis de omul lui Lica, cel care mai apoi a foc hanului. Samadaul nu scapa nici el, pentru ca nevrand sa cada viu in mana autoritatilor, isi pune capat zilelor.Scena finala o readuce in prim plan pe batrana soacra, ceea ce incheie simetric nuvela. Avertismentul initial se confirma pentru ca destinul nu iarta. Flacarile mistuiesc trupurile celor doi soti si hanul, impreuna cu agoniseala obtinuta necinstit. Scapa cu viata doar copii nevinovati si batrana care constata cu resemnare: Asa le-a fost dat!.

Argumentare Morometiide Marin Preda

Marin Preda este unul din marii prozatori realisti postbelici. A debutat cu nuvele precum Desfasurarea, Ana Rosculet. Remarcabile sunt insa romanele sale dintre care mentionam : Morometii, Delirul, Marele singuratic.Volumul I apare in 1955 iar volumul al II-lea apare in 1967. Morometii poate fi considerat primul roman analitic cu tema taraneasca din literatura romana. Actiunea se petrece cu trei ani inaintea celui de-al II-lea Razboi Mondial cand timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare. Undeva in Campia Dunarii, in satul Silistea-Gumesti, viata se scurge linistita, fara mari conflicte. Aici traieste familia numeroasa a lui Ilie Moromete, figura dominanta a cartii.Titlul este un substantiv propriu ce denumeste o familie reprezentativa pentru lumea taranilor din Campia Duanari. Ca specie literara a genului epic , Morometii este un roman, cu personaje numeroase, actiune coplexa, desfasurate pe mai multe planuri narative, avand spatii temporale bine conturate si conflicte puternice.Primul volum al romanului este structurat in trei secvente, marcate simbolic de trei ipostaze ale familiei: mai intai scena cinei, apoi imaginea prispei pe care sunt insirati Morometii la adapost de ploaie si in cele din urma, scena ceserisului. Cina saracacioasa evocata in primele pagini este memorabila si prefigureaza locul cel mai inalt , baietii mai mari arata de parca ar fi gata sa fuga, mama si cele doua fete stau in jurul vetrei iar meziunul nu are scaun. Peste aceasta atmosfera familiala domina impresia ca locul este prea stramt pentru toti.Micul univers al Morometilor se incordeaza in universul mai mare al satului de campie, unde lupta pentru existenta este neiertatoare. Viata comunitatii se inscrie intr-un ciclu repetabil: oamenii se nasc, trec prin intamplari fericite sau triste si in cele din urma mor, lasand locul lor celor ce vin din urma. Pe acest fundal , gospodaria Morometilor pare solida: saisprezece pogoane de pamant, brate destule de munca , casa cu doua odai, cai , caruta si o gradina mare. Grija lui Moromete este sa pastreze ceea ce are si sa tina laolalta membrii familiei. El isi conduce treburile cu autoritate si rareori se oboseste sa explice celorlalti ce are de gand sa faca.Treptat , linistea familiei este erodata de mai multe conflicte aparent minore, nesolutionate la timp de orgoliosul tata. Baietii mai mari , crescuti de Catrina cu greu, inca de mici, se intorc impotriva ei cu o ura greu de explicat. Nemultumirea lor absurda este alimentata de intrigile surorii lui moromete, Maria, zisa si Guica. Considerandu-se nedreptatiti si exploatati, cei trei fii se razvratesc impotriva autoritatii tatalui iar conflictul se amplifica pe fondul neajunsurilor din gospodarie.Fuga lui Achim la Bucuresti zdruncina serios socotelile lui Moromete, inglodat in datorii ajunse la scadenta. Pentru ca nenorocirea sa fie completa Paraschiv si Nila fug si ei la Bucuresti lasand astefel gospodaria fara sprijin. Ca sa iasa din impas , Ilie, este nevoit sa vanda o parte din pamant , dupa care isi cumpara doi cai, plateste impozitul, rata la banca, datoria catre Aristide si taxa de internat pentru Niculae. Momentan lucrurile sunt rezolvate , dar Moromete stie ca toate darile vor trebui platite din nou in conditiile in care bratele de munca si loturile de pamant sunt mai putine.Cel care alta data era bucuros de vorba petrecea ore in sir pe prispa sau la drum , trece acum printr-o lunga stare de amaraciune. Pentru prima data se simte vinovat de cele intamplate , desi nu-i place sa recunoasca. Drama lui anunta drama colectivitatii din care face parte si ii pune sub semnul intrebarii toate valorile ce alcatuiesc civilizatia rurala traditionala. Volumul al II-lea surprinde satul romanesc ravasit de timpul in care nu mai avea rabdare. Increderea lui Moromete in rezistenta gospoderiei romanesti se spulbera, macinata de evenimente, pline de viclenie. In Silistea- Gulesti oamenii vad cu surprindere ca noua oranduire comunista este impusa cu forta. Nimic din vechea traditie rurala nu se mai potriveste acum cu ideea nefireasca a proprietatii colective asupra pamantului.Moromete pune schimbarile din sat pe seama vesnicei schimbari a lumii si isi urmareste cu incapatanare visul mai vechi de a-si reuni familia. Icearca sa-i aduca inapoi pe batii fugari promitandu-le casa si o parte din pamant, dar demersul lui se dovedeste zadarnic. Exasperata de refuzul barbatului de a trece casa pe numele ei, Catrina il paraseste la batranete. Singuratatea eroului devine deplina, pentru ca vechii prieteni ori murisera ori l-au parasit, iar cei noi i se par mediocrii.Satul traditional intra intr-un accelerat proces de disolutie, iar cei care ii grabesc sfarsitul sunt oameni fara capatai, sustinatori ai colectivizarii. Printre ei il descoperim si pe Niculae, revenit in sat ca activist de partid pentru a supraveghea predarea cotelor agricole. In scurta vreme el intra in conflict cu nucleul comunistilor din Silistea fiind obligat sa se intoarca la Bucuresti in asteptatea unor vremuri mai bune. Discutiile dintre tata si fiu, numeroase si contradictorii pun in evidenta opozitia dintre doua mentalitati , una care apara vechile traditii si alta care vrea sa impuna fortat ideea proprietatii colective. Singuratatea lui Moromete este deplina si dramatica. Familia, altadata numeroasa, trece acum prin grele incercari: moartea lui Nila pe front si a lui Paraschiv, lovit de o boala de piept, plecarea Catrinei si a lui Niculae, iar in final destramarea gospodariei lipsita de brate de munca. Apropiindu-se de 80 de ani, slabit si trist , Moromete rataceste prin sat ori pe camp. Cu ultimele puteri, el mai are trufia sa spuna pe patul de moarte: Domnule eu totdeauna am dus o viata independenta. Disparitia lui reprezinta defapt, disparitia simbolica a unei intregi civilizatii rurale traditionale.

Caracterizare O scrisoare pierdutaZoe Trahanache

Ion Luca Caragiale este unul dintre marii clasici ai literaturii romane alaturi de Mihai Eminescu, Ion Creanga si Ioan Slavici. Caragiale este considerat reprezentatul cel mai de seama al dramaturgiei romanesti, dar opera sa cuprinde si schite, nuvele, momente , fiind unul dintre creatorii de tipologii ale personajelor care fac concurenta starii civile.Comedia O scrisoare pierduta este a III-a dintre cele patru piese comice (Dale carnavalului , O noapte furtunoasa, Conu Leonida fata cu reactiunea). De asemenea Ion Luca Caragiale este autorul dramei Napastra. O scrisoare pierduta a fost publicata in 1884 si este jucata pe scena Teatrului National in toamna aceluias an.Titlul denumeste obiectul santajului si este format dintr-un substantiv articulat nehotarat si un adjectiv care accentueaza tensiunea dramatica. Articolul nehotarat generalizeaza ipoteza santajului prin scrisori de amor, ca o practica obisnuita printre politicieni. Pierderea si regasirea scrisorii semnifica faptul ca niciunul dintre personaje nu este demn sa o pastreze si numerita puterea conferita de scrisoare.Comedia este specie a genului dramatic in versuri sau in proza, cu personaje tipologice care intruchipeaza defecte omenesti, specie cu final fericit construita cu ajutorul tipurilor de comic.O scrisoare pierduta, de Ion Luca Caragiale este o comedie in care sunt satirizate aspecte ale societatii contemporane autorului. Sunt astfel surprinse momente din viata de familie, ce urmeaza modelul specific intregii societati. Toate acestea se desfasoara pe funalul luptei pentru puterea politica, in care se folosesc, intrigi, aranjamente, si instrumente de santaj si in care atat aliatii cat si adversarii isi inverseaza oricand rolurile daca cere intresul.Zoe Trahanache este singurul personaj feminin din comedia O scrisoare pierduta. Ea are un statut social privilegiat, fiind sotia celui mai influent om al judetului si amanta celui care detine puterea executiva: prefectul Tipatescu. Desi la vremea aceea politica era o preocupare strict barbateasca, Zoe este profund implicata in toate intrigile si conflictele momentului. De aceea, pare inexplicabila neglijenta care duce la pierderea scrisorii de amor de la Tipatescu. Avalansa de conflicte ce urmeaza acestui moment o aduce pe Zoe in prin-plan si ii pune in valoare abilitatile.Cea mai grava preocupare a doamnei Trahanache nu este reactia sotului care se preface ca nu crede in autenticitatea scrisorii, ci reactia impulsiva a lui Tipatescu, care ordona ca santajistul sa fie arestat. Pentru Zoe, toate disputele politice ale barbatilor sunt doar mofturi . Atunci cand in joc este propria reputatie. In consecinta ea foloseste to arsenalul feminitatii (rugaminti , lacrimi, lesinuri, santaj sentimental) pentru a-l convinge pe Tipatescu sa opreasca ?represaliile? impotriva lui Catavencu. Atunci cand este clar ca scrisoarea nu poate fi gasita, ea hotaraste singura ce trebuie facut: Avocatul Catavencu va fi sprijinit in alegeri cu voia sau fara voia celorlalti.Desi nu detine nici o calitate oficiala , Zoe este adevaratul centru de putere al judetului. Ea isi manipuleaza cu usurinta barbatul, il temporeaza pe agresivul Tipatescu si impune respect neconditionat celor din jur. Astfel, Pristanda ii executa cu prioritate ordinele indiferent ce i se spune sa faca, de catre sefii sai. La randul lor Farfuridi si Branzovenescu oricat de furiosi ar fi, se grabesc sa o asigure de tot respectul, chiar daca stiu si ei de legatura amoroasa cu prefectul.Coana Joitica nu este deloc o femeie slaba chiar daca atunci cand se afla sub presiunea situatiei , declanseaza adevarate stari de isterie trecand repede de la plans la atitudine sfidatoare. Teama ca-si va pierde pozitia onorabila odata cu publicarea scrisorii o aduce la disperare, pentru ca pozitia ei de prima-doamna a judetului a fost castigata cu greu iar benificiile sunt de nepretuit. Defapt, adevarata ei pasiune nu este Tipatescu ci dorinta de a conduce din umbra toate treburile judetului.Finalul piesei nu aduce numai triumful candidatului Dandanache ci si triumful coanei Joitica care se bucura de izbanda cu o superioritate greu stapanita.

Argumentare O scrisoare pierdutaDe Ion Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale este unul dintre marii clasici ai literaturii romane alaturi de Mihai Eminescu, Ion Creanga si Ioan Slavici. Caragiale este considerat reprezentatul cel mai de seama al dramaturgiei romanesti, dar opera sa cuprinde si schite, nuvele, momente , fiind unul dintre creatorii de tipologii ale personajelor care fac concurenta starii civile.Comedia O scrisoare pierduta este a III-a dintre cele patru piese comice (Dale carnavalului , O noapte furtunoasa, Conu Leonida fata cu reactiunea). De asemenea Ion Luca Caragiale este autorul dramei Napastra. O scrisoare pierduta a fost publicata in 1884 si este jucata pe scena Teatrului National in toamna aceluias an.Titlul denumeste obiectul santajului si este format dintr-un substantiv articulat nehotarat si un adjectiv care accentueaza tensiunea dramatica. Articolul nehotarat generalizeaza ipoteza santajului prin scrisori de amor, ca o practica obisnuita printre politicieni. Pierderea si regasirea scrisorii semnifica faptul ca niciunul dintre personaje nu este demn sa o pastreze si numerita puterea conferita de scrisoare.Comedia este specie a genului dramatic in versuri sau in proza, cu personaje tipologice care intruchipeaza defecte omenesti, specie cu final fericit construita cu ajutorul tipurilor de comic.O scrisoare pierduta, de Ion Luca Caragiale este o comedie in care sunt satirizate aspecte ale societatii contemporane autorului. Sunt astfel surprinse momente din viata de familie, ce urmeaza modelul specific intregii societati. Toate acestea se desfasoara pe funalul luptei pentru puterea politica, in care se folosesc, intrigi, aranjamente, si instrumente de santaj si in care atat aliatii cat si adversarii isi inverseaza oricand rolurile daca cere intresul.Actiunea comediei este plasata in capitala unui judet de munte la sfarsitul secolului al XIX-lea, in timpul unei campanii electorale. Aici se infrunta doua tabere politice: cei aflati la putere (prezidentul Trahanache, prefectul Tipatescu) si cei aflati in opozitie, condusi de ambitiosul avocat Nae Catavencu.Intriga piesei porneste de la o intamplare aparent banala, Zoe Trahanache pierde din greseala o scrisoare de amor trimisa e prefectul Stefan Tipatescu. Scrisoarea este gasita de Cetateanul turmentat, de la care este sustrasa prin viclenie de catre Nare Catavencu. Acesta intuieste repede valoarea practica a documentului si il foloseste ca instrument de santaj. In consecinta il invita pe Trahanache la el si aratandu-i scrisoarea cere in schimbul ei sa fie sprijinit in alegeri. Un refuz la acesta cerere ar atrage dupa sine publicarea scrisorii in ziarul Racnetul Carpatilor . Trahanache crede ca scrisoarea este defapt o plastografie si comunica aceasta convingere presupusilor impricinati, Zoe si Tipatescu. Acestia insa stiu foarte bine ca documentul este autentic si intra in panica. Fire impulsiva, prefectul ordona politaiului Pristanda sa-l aresteze pe Catavencu si sa-i perchezitioneze casa pana cand va gasi scrisoarea. Cu toata straduinta politaiului, obicetul santajului nu este gasit asa ca Zoe mai inteleapta, accepta conditiile lui Catavencu si ii promite sprijinul la alegeri. Cand totul parea rezolvat se primeste de la Bucuresti o telegrama in care se cere partidului local aflat la putere sa sprijine cu orice pret candidatura unui necunoscut Agamemnon Dandanache. Pentru ca adunarea electorala de numire a candidatilor tocmai trebuie sa aiba loc Zoe si Tipatescu intra din nou in panica, temandu-se de reactia lui Catavencu. Singurul personaj linistit este Trahanache care a avut puternica rabdare si a descoperit o polita falsificata de Catavencu ceea ce-l face vulnerabil pe avocatul santajist.Spiritele se linistesc, dar de teama unei reactii violente a opozitiei, politaiul pune la cale un scandal ce urmeaza sa se declanseze in momentul anuntarii candidatului. In incaierarea produsa Catavencu isi pierde palaria, iar cel care o gaseste este Cetateanul turmentat. Vrand sa si-o puna pe cap constata ca este prea mica asa ca ii rupe captuseala sub care descopera cu uimire scrisoarea pierduta. De in data acesta nu mai cedeaza nici unei ispite si se duce cu documentul direct la andrisant adica la Zoe. Bucuria regasirii scrisorii este umbrita de faptul ca onorabilul Catavencu dispare fara urma. Speriata ca avocatul pune iar la care ceva, Zoe nu isi gaseste linistea decat atunci cand santajistul vine pe ascuns ca sa-si ceara iertare. Femeia abila, Zoe il iarta, dar ii cere in schimb sa conduca el insusi manifestatia populara organizata in cinstea noului ales- Agamemnon Dandanache.Finalul comediei este unul fericit, taote personajele imbratisandu-se intr-o sincera euforie, bucuroase ca au scapat cu fata curata. Atmosfera festiva reface starea initiala a protagonistilor fara sa aduca vreo modificare statutului lor anterior. In O scrisoare pierduta apar mai multe tipuri de comic intre care cel de moravuri si cel de caracter. Comicul de moravuri are ca scop satirizarea moravurilor vremii in cele doua dimensiuni ale vietii sociale: politica si familia. In ceea ce priveste viata politica, perioada alegerilor dezvaluie ipocrizia, lipsa de caracter, coruptia si santajul, folosit ca procedee eficiente pentru obtinerea voturilor. Referitor la viata de familie, comedia lui Caragiale pune in lumina imoralitatea celor care sunt subordonate exclusiv enteresului . Pentru acestia familia se cladeste pe avantaje materiale si pe criteriul pozitiei sociale, punand in umbra sentimentele si onoarea.Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri de personaje din literatura romana. Astfel comicul de caracter pune in lumina o diversitate tipologica suprinzatoare. Despre lumea personajelor lui Caragiale, Garbet Ibraileanu spunea ca ea constituie pictura prostiei, a pretentiei infinite in suflete prea finite.

Plumb De George Bacovia

George Bacovia este considerat un mare reprezentat al simbolismului romanesc, opera sa cuprinde cinci volume de poezie si proza si abordeaza un univers poetic marcat de motive literare si de simbolul care sugereaza nelinistea, angoasa, depresia, nebunia, dementa. Simbolismul apare in Franta la sfarsitul secolului al XIX-lea, ca reactie impotriva romantismului si parnasianismului. In lirica franceza s-au manifestat doua scoli simboliste una decadenta care a insistat asupra alienarii fiintei citadine si alta care a promovat o poezie invaluita in mister si muzicalitate interioara a versului. Poezia Plumb deschide volumul omonim publicat in 1916.Titlul, element de paratextualitate, format din substantivul nearticulat Plumb, este un simbol ce semnifica prin cromatica , cenusiul existential, iar prin pondere, apasarea sufleteasca, senzatia de claustrare intr-un univers limitat si starea de solitudine a poetului intr-un targusor de provincie. Tema poeziei Plumb de George Bacovia o reprezinta conditia poetului intr-o lume ostila. Din punct de vedere structural, textul este alcatuit din doua catrene, ce evoca doua planuri ale realitatii: unul exterior-obiectiv si unul interior-subiectiv.Strofa I suprinde un dcor apasator in care eul liric se regaseste claustrat intr-un cavou, inconjurat de sicrie si de flori de plumb. Cavoul devine astfel un spatiu al somnului vecin cu moartea , o anticamera a neantului. Elementele decorului sunt banalele artificii funerare: sicrie de plumb, flori de plumb,funerar vestmant si coroane de plumb. In aceasta realitate grava singurul element care sugereaza miscarea este vantul ce produce efecte sinistre : Si scartaiau coroanele de plumb. Termenul cavou poate avea mai multe semnificatii. El ar putea reprezenta camera poetului, orasul sau universul insusi. Acestea se constituie in cercuri concentrice care amplifica singuratatea eului liric alungandu-l intru-un spatiu intunecat apasator si rece, invecinat cu moartea. Strofa a II-a amplifica nemiscarea echivalenta cu somnul de plumb: Dormea intors amorul meu de plumb / Pe flori de plumb. Cuvantul intors sintetizeaza misterul intregii poezii sugerand intoarcerea cu fata spre moarte, intr-o resemnare dramatica. Lipsa de aspiratie catre ideal (simbolizata prin aripile de plumb) impinge eul liric spre deznadejde , pentru ca vecinatatea mortii ii incremeneste simturile Stam singur langa mort si era frig. Evadarea din spatiul claustrant este imposibila , pentru ca speranta insasi s-a transformat intr-o pasare cu aripi de plumb , ce nu se mai poate desprinde de inclestarea pamantului. Iesirea din acest spatiu concentric nu se poate face decat printr-un strigat disperat (si-am inceput sa-l strig) , dar natura impietrita deja nu mai poate raspunde chemarii. Nucleul central al poeziei il reprezinta cuvantul plumb. Cuvantul cheie se regaseste in imagini surprinzatoare : flori de plumb, sicrie de plumb, coroane de plumb, amor de plumb, aripi de plumb. Se contureaza astfel o stare depresiva adanca si o apasare interioara tulburatoare prin dramatismul trairilor. Plumbul este un determinant folosit obsesiv(de 3 ori in fiecare strofa) pentru a sugera sentimentul strivit si impresia de univers inchis , ca si cavoul in care se afla izolat eul liric.Prin culoarea gri , plumbul simbolizeaza o existenta cenusie si monotona , in care orasul provincial devine spatiul unde se risipesc toate sperantele. Prin greutate , plumbul induce o stare sufleteasca impovaratoare ce il adanceste pe poet in golul Nefiintei, care subliniaza impresia de impietrire intr-un tipar metalic greu si cenusiu. La conturarea atmosferei sumbre contribuie si cuvintele din sfera semantica a mortii : sicrie, cavou, funerar, coroane. Discursul poetic evoca o experienta halucinanta , o emotie de mare intensitate , traita de eul liric intr-o adanca solitudine . Atmosfera sugestiva , prezenta simbolurilor si a corespondentelor , precum si starea dominanta de neliniste , fac din poezia Plumb o creatie reprezentativa pentru estetica simbolista.

Testament - Modernismde Tudor Arghezi

Tudor Arghezi este unul dintre marii poeti modernisti care produc o inovatie lexicala in limbajul poetic. Anterior acesta se produsese prin lirica eminesciana, iar mai tarziu se realizeaza prin necuvintele lui Nichita Stanescu. Tudor Arghezi realizeaza armonia perfecta intre traditional si modern, de aceea George Calinescu vorbeste despre fenomenul arghezian.Poezia Testament de Tudor Arghezi este o lucrare ce defineste conceptia despre rolul poeziei si al poetului , fiind considerate o adevarata arta poetica. Gandita pentru a deschide volumul Cuvinte potrivite, poezia lui Arghezi se dezvolta intre un monolog solemn rostit de eul liric catre fiul sau. El apare in postura unui exponent al primei generatii de carturari care a schimbat ,, acum, ntia oar/ Sapa-n condei i brazda-n calimara. Metafora central a poeziei este cartea sinonima cu poezia insasi. Ea reprezinta unicul bun material lasat mostenire fiului: Nu-i voi lsa drept bunuri, dup moarte,/ Dect un nume adunat pe o carte, . Versurile devin un amplu discurs, organizat in jurul unei succesiuni de echivalente ale catii : cartea-treapta , cartea hrisov , cartea cuvinte potrivite,cartea-Dumnezeu de piatra,cartea-slova de foc si slova faurita. ,,cartea-treapta reprezinta veriga de legatura intre eul liric si inaintasii sai, care au urcat prin rapi si grop adanci pe o simbolica Golgota a vietii.Suferinta stramosilor legitimeaza drepturile urmasilor pentru care cartea devine hrisovul cel dintai sugerand un privilegiu intarit de o pecete voievodala. Indemnul poetului catre fiu de a aseza cartea cu credinta capatai este legat de imaginea simbolica a cunoasterii cu act fundamental in evolutia umana.Cartea, trecuta in proprietatea urmasului nu este una obisnuita ci un ace intemeiaza o noua estetica a cuvantului :cartea-cuvinte potrivite. Poetul preia un mat linvistic arhaic si rudimentar pe care il slefuieste cu talent: Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/Eu am ivit cuvinte potrivite.. In viziunea lui Arghezi , poezia este un process de purificare a cuvintelor si de modelarea lor intr-o noua substanta. Uratul poate devein esthetic pentru ca si frumusetea are uneori radacini urate pe care insa arta le poate transpune intr-o noua configuratie.Valorificarea uratului este principalul element inovator al liricii argheziene capabila sa transforme in frumusete tot ce atinge. Din aceasta perspectiva, viziunea lui Arghezi despre poezie se aseamana cu cea a poetilor simbolisti blestemati, ce alcatuiau nucleul simbolismului european. Este evidenta influenta poetului francez Charles Baudelaire, autorul volumului sugestiv intitulat Florile rului. Opozitia artistic-nonartistic, manifestata in poezie trebuie sa aminteasca mereu izvoarele din care s-a intrupat cartea. Astfel limbajul poetic arghezian aduna laolalta cuvinte ce apartin registrului artistic, dar si cuvinte ce sunt considerate prin traditie , nonartistice. In Testament se vorbeste despre cuvinte potrivite,leagane,versuri si icoane,muguri si coroane dar si despre zdrente,venin,cenusa mortilor,bube,mucegaiuri si noroi. Aceste metafore asociate in mod reprezentator confera textului o deosebita forta de sugestie. Se poate spune ca odata cu publicarea poeziei Testament, lirica modernista exclude traditionala propozitie dintre frumos si urat.O alta ipostaza metaforica a cartii este cea justitiara. Cenusa mortilor din vatra devine in poezie Dumnezeu de piatra eternizand trecutul si cinstind memoria inaintasilor. Creatia poetica devine astfel un martor ce pastraza echilibrul intre trecut si prezent , intre profan si sacru. Cartea concentreaza durerea surda si amara a stramosilor intr-un singur glas,cel al poetului, adunata acum pe o singura vioara.Ultima diferenta metaforica a cartii subliniaza harul divin al artistului, pentru care Slova de foc si slova faurita/ Imperecheate in carte se marita.. Este sugerata astfel ideea ca la originea actului creator se afla laolalta inspiratia si lumea neobisnuita. Poetul este deopotriva artist talentat dar si mestesugar al cuvantului, primul din generatiile de strabuni plugari, a carui carte Robul a scris-o,Domnul o citeste.

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboide Camil Petrescu

Camil Petrescu este unul din scriitorii interbelici care promoveaza romanul de tip nou, si realizeaza sincronizarea cu literatura universala. Scriitorul abordeaza toate genurile literare. Genul epic, romanele: Ultima noapte.. , Un om intre oameni , nuvele Turnul de fildes. Genul liric Ideea , Versurile. Genul dramatic Danton.Romanul apare in 1930, temele sunt razboiul si iubirea. Razboiul este vazut ca o experienta traita dar razboiul nu mai este vazut drept creator de eori ci este considerat un devorator de oameni si destine, tragic si absurd.Ca specie literara a genului epic , Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un roman, cu personaje numeroase, actiune coplexa, desfasurate pe mai multe planuri narative, avand spatii temporale bine conturate si conflicte puternice.Titulul este amplu format din doua secvente despartite , si constituie un motiv anticipativ pentru cele doua teme : iubirea si razboiul.Camil Petrescu a innoit romanul romanesc interbelic prin sincronizarea cu literatura universala. Romanul modern , de analiza psihologica , promovat la noi in deceiul al treilea, deplaseaza interesul spre estetica autenticitatii, iar naratiunea se concentreaza asupra vietii interioare.In conferinta Noua structura si opera lui Marcel Proust Camil Petrescu teatreaza romanul modern tip proustian si respinge romanul de tip traditional, in care naratorul este omniprezent si omniscient. Romancierul alege ca solutie estetica autenticitatea, declarand: Sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile mele.Romanul Ultima noapte.. este scris la persoana I sub forma unei confesiuni a personajului principal, Stefan Gheorghidiu care traieste doua experiente fundamentale: precizate inca din titlu, care indica si tema romanului legata de cele doua experiente ale cunaosterii. Prima parte este in intregime subiectiva si cuprinde rememorarea unei iubiri esuate. A doua parte, obiectiva reproduce jurnalul de front al eroului, la care se adauga articole si documente din epoca, ceea ce confera autenticitate.Romanul realizat sub forma de jurnal surprinde de la inceput imaginea eroului principal, sublocotenent in rezerva aflat pe front. O discutie banala la popota ofiterilor , ii rascoleste ranile nevindecate ale unei iubiri destramate si il determina sa adopte o pozitie intransigenta: Orice iubire e ca un monoteism, voluntar la inceput, patologic pe urma. Gheorghidiu nu este un om al compromisului si al jumatatilor de masura, asa incat pentru el aceia care se iubesc, au dreptul de viata si de moarte unul asupra celuilalt. Atitudinea sa isi are explicatia in starea de incertitudine evocata la inceputul capitolului al doilea : Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la universitate si banuiam ca ma inseala.Primul volum se dezvolta in jurul dramei e constiinta a eroului principal. Student sarac, Stefan Gheorghidiu se casatoreste din iubire cu o colega starnind admiratia si invidia celor din jur. Sentimentul se consolideaza in timp prin discutii prelungite , prin plimbari romantice si prin iluzia unei profunde intelegeri. Aceasta este etapa dragostei paradiasiace, care induce sentimentul trairii in absolut.O mostenire neasteptata determina evolutia surprinzatoare a vietii celor doi. Banii le schimba statutul social si ii impinge intr-o lume straina , guvernata de lux, intrigi, afaceri si petreceri. In timp ce Gheorghidiu nu se poate adapta acestui mediu superficial, Ela pare ca renaste. Gustul el pentru lux si petreceri reprezinta o latura ascunsa a eroinei, care-l surprinde pe sot, obisnuit sa nu imparta cu nimeni fericirea ei. Conduita frivola a Elei il irita la inceput pe Stefan, dar cu timpul ii induce o gelozie greu de suportat. Atunci cand ii reproseaza atitudinea prea lejera , Ela ii raspunde cu detasare ca Toate fac la fel. Replica femeii iubite genereaza eroului o grava incertitudine si ii declanseaza o profunda criza interioara.Realitatea este ca Gheorghidiu si-a creat de la bun inceput o imagine ideala despre lume si despre dragoste. El incearca sa puna totul intr-un tipar al absolutului, dar constata surprins ca nimic nu se potriveste cu idealul sau. Obiectul pasiunii lui este o femeie frumoasa, care ascunde un caracter comun, mancat de egoism si suficienta. Simtind ca pierde lupta cu un adversar ascuns si perfid, eroaul se inchide in sine. El reconstituie cu rabdare momentele dificile ale casniciei sale, incercand sa audune dovezi care sa probeze infidelitatea sotiei, dar descopera de fiecare data contraargumente care il nedumeresc.Dupa atata timp in care crezuse ca toate bucruiile si durerile nevestei nu pot veni decat de la el, Stefan se vede detronat brutal de pe postamentul de idol. Ela nu poate sa incapa in tiparul ideal si abstract gandit de sotul ei, dar lucrul acesta se vede greu din cauza iubirii obsesive. Eroul incearca sa se desprinda treptat de imaginea sotiei sale. Mai intai isi reaminteste suferintele traite odinioara sub presiunea geloziei, apoi o inlocuieste temporar cu alta femeie, pentru ca in cele din urma sa se retraga in universul sau, departe de vulgaritatea realitatii.Iesirea din noaptea dragostei se face prin noaptea razboiului. In fata realitatii frontului , framantarile erotice de pana atunci devin ridicole. Gheorghidiu descopera ce inseamna camaraderia si solidaritatea in fata mortii. Razboiul este privit ca o manifestare absurda si irationala a fiintei umane. Tanarul sublocotenent nu vede nici fapte eroice, nici atacuri entuziaste si nici victoriei glorioase, dar descopera ingrozit incompetenta conducatorilor, suferinta imensa si frica ce terorizeaza combatantii. Frontul nu este o scuza a curajului si a patriotismului, ci o jalnica reprezentare a fiintei umane, redusa la nivelul supravietuirii biologice. Prin aceasta cunoastere brutala a realitatii, Gheorghidiu intelege destul de repde ca drama lui sentimentala este ridicola in fata dramei intregii colectivitati. Constiinta lui se lipezeste, memoria afectiva refuza sa-i mai aduca imagini dureroase din trecut si in consecinta eroul pune capat unui capitol trist din existenta lui. Stefan se desparte de Ela, avand grija sa renunte la tot ceea ce i-ar fi amintit de trecut. Marturia lui din finalul este edificatoare: I-am spus ca-i las absolut tot adica tot trecutul.

In dulcele stil clasic De Nechita Stanescu

Drumul spre modernism este deschis in 1941 cand apare revista Albatros condusa de Geo Dumitrescu in care se contureaza o noua directie a literaturii noastre caracterizata prin revolta impotriva formelor deja consacrate . A doua etapa a evolutiei spre neomodernism a inceput in 1943 , cand a luat fiinta Cercul literar de la Sibiu. Neomodernismul in forma sa consacrata a inceput odata cu generatia anilor 60, asa numita generatia Labris care a redat poeziei libertatea de a alege modalitatile de exprimare . Mai tarziu s-au adaugat acestei generatii poeti ca Nechita Stanescu , M. Sorescu , Ana Blondiana , Constanta Buzea , Ion Alexandru si altii . Poezia acestora se remarca prin : metafore subtile , imagini insolite , limbaj ambiguu si ironie . Poezia In dulcele stil clasic a fost asezata in fruntea volumului cu acelasi titlu . Sintagma stil clasic sugereaza intentia de revenire