Studiu rom 3 - gov.mdold2.ms.gov.md/sites/default/files/situatii... · Evaluarea securităţii...

Cu sprijinul

Comisiei Europene

Directoratului General pentru Sãnãtate ºi Consumatori

24 februarie – 5 martie 2008

Evaluarea securitãþii sãnãtãþii ºi capacitãþilorde management al crizelor

Republica Moldova

RezumatProiectul Biroului Regional pentru Europa al OMS “Sprijin pentru securitatea sãnãtãþii ºi planifi carea pregãtirii în þãrile vecine ale UE”, susþinut de cãtre Comisia Europeanã, Directoratul General pentru Sãnãtate ºi Consumatori, are drept obiectiv general evaluarea capacitãþilor naþionale de a rãspunde la situaþiile excepþionale de sãnãtate publicã ºi de a implementa Regulamentul Sanitar Internaþional (RSI) în anumite þãri pentru care se aplicã Politica Europeanã de Bunã Vecinãtate (PEBV), promovînd, în acelaºi timp, o abordare multisectoralã pentru asigurarea interoperabilitãþii planurilor existente de pregãtire cãtre situaþii excepþionale de sãnãtate publicã ºi a coerenþei lor cu politicile ºi strategiile UE. În urma negocierilor cu Ministerele Sãnãtãþii s-a luat decizia de a efectua evaluarea în Armenia, Azerbaidjan ºi Republica Moldova.

În februarie-martie 2008, o echipã multidisciplinarã a OMS, în colaborare cu partenerii locali, a efectuat evaluarea în Republica Moldova, utilizînd instrumentul standardizat de evaluare nou-elaborat pentru analiza riscurilor de sãnãtate, stãrii actuale a planurilor generice pentru situaþii excepþionale ºi a interoperabilitãþii planurilor de pregãtire cãtre situaþii excepþionale de sãnãtate publicã din þarã. Cadrul OMS privind sisteme-le sãnãtãþii a fost utilizat drept bazã conceptualã pentru descrierea ºi analiza sistemului sãnãtãþii. Prezentul raport conþine concluziile echipei de evaluare în privinþa planifi cãrii generice a pregãtirii, RSI, securitãþii chimice, schimbãrilor climei ºi sãnãtãþii în relaþie cu pregãtirea ºi rãspunsul la dezastre

Cuvinte-cheie Mãsuri de securitateErupþii de maladiiDezastre naturaleSituaþii excepþionaleProtecþie civilãRepublica Moldova

Solicitãrile privind publicaþiile Biroului Regional pentru Europa al OMS pot fi trimise pe adresa: Publications WHO Regional Offi ce for Europe Scherfi gsvej 8 DK-2100 Copenhagen Ø, Denmark

În mod alternativ, un formular de solicitare online privind anumite documente, informaþii de sãnãtate sau permisiunea de a face referinþã la ele sau de a le traduce, poate fi completat pe pagina web a Biroului regional (http://www.euro.who.int/pubrequest).

© Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii 2008Toate drepturile sunt rezervate. Biroul Regional pentru Europa al OMS primeºte solicitãri referitor la permisiunea de a reproduce sau traduce publicaþiile sale, parþial sau în întregime.

Denumirile utilizate ºi prezentarea materialului în aceastã publicaþie nu subînþeleg exprimarea unor opinii din partea Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii referitor la statutul legal al oricãrei þãri, a teritoriului ei, oraºelor sau regiunilor ei, sau a autoritãþilor ei, sau referitor la delimitarea frontierelor ei. Liniile punctate de pe hãrþi reprezintã liniile aproximative de frontierã, în privinþa cãrora încã nu a fost atinsã o înþelegere defi nitivã.Menþionarea companiilor specifi ce sau a produselor anumitor producãtori nu subînþelege faptul cã ele sunt aprobate sau recomandate de cãtre Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii ºi sunt preferabile altora, cu caracter similar, dar care nu sunt menþionate. Cu excepþia erorilor ºi omiterilor, denumirile produselor patentate sunt evidenþiate cu litere majuscule.

Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii a urmat toate precauþiile rezonabile în verifi carea informaþiei conþinute în aceastã publicaþie. Cu toate acestea, materialul publicat este distribuit fãrã careva garanþii exprimate sau subînþelese. Responsabilitatea pentru interpretarea ºi utilizarea acestui material îi revine cititorului. În nici un caz Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii nu va purta responsabilitate pentru daunele cauzate de utilizarea lui. Opiniile exprimate de autori, editori sau grupuri de experþi nu reprezintã neapãrat deciziile sau politicile ofi ciale ale Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii.

Evaluarea securităţii sănătăţii şi capacităţilor de managemental crizelor

RE

PU

BLIC

A M

OLD

OV

A

24 februarie – 5 martie 2008

Chişinău 2008

ORGANIZAŢIA MONDIALĂ A SĂNĂTĂŢIIBiroul Regional pentru Europa

Pregătirea şi răspunsul la dezastreSchimbările globale şi sănătatea

Securitatea chimicăSupravegherea şi răspunsul la maladii infecţioase

CONŢINUT

Secţiunea A.CONTEXTUL POLITICILOR INTERNAŢIONALE ....................................................................................................................5

Securitatea sănătăţii – probleme şi tendinţe actuale ..........................................................................................................5Securitatea sănătăţii la nivel global ..................................................................................................................................................... 5Securitatea Sănătăţii în Regiunea Europeană a OMS ...................................................................................................................... 6Regulamentul Sanitar Internaţional ....................................................................................................................................................... 6Uniunea Europeană şi Politica Europeană de Bună Vecinătate ....................................................................................................... 7Asistenţa Europeană pentru Pregătirea şi Răspunsul la Crize ......................................................................................................... 7

Cadrul OMS privind sistemele sănătăţii .............................................................................................................................8

Probleme intersectorale în pregătirea şi răspunsul la dezastre ........................................................................................11Principiul de abordare unică a tuturor pericolelor ..........................................................................................................................11Abordarea multi-disciplinară (intrasectorală) ...................................................................................................................................11Abordarea multisectorală .....................................................................................................................................................................11Abordarea atotcuprinzătoare .............................................................................................................................................................11

Obiective şi metodologie ..................................................................................................................................................12Obiectivele misiunii ..................................................................................................................................................................................12Metodologie ..............................................................................................................................................................................................12Instrumentul Standard de Evaluare ......................................................................................................................................................13Sursele de informare ...............................................................................................................................................................................13Înregistrarea şi analiza rezultatelor .....................................................................................................................................................14Produse ......................................................................................................................................................................................................15

Secţiunea B.CONSTATĂRI GENERALE .................................................................................................................................................17

Evaluarea riscurilor...........................................................................................................................................................18Crizele anterioare şi pericolele potenţiale ........................................................................................................................................18Factorii care afectează vulnerabilitatea Republicii Moldova .........................................................................................................23

Cadrul legal ......................................................................................................................................................................30Protecţia civilă ..........................................................................................................................................................................................30Servicii de sănătate .................................................................................................................................................................................31Regulamentul Sanitar Internaţional (RSI) .............................................................................................................................................31Republica Moldova şi Uniunea Europeană .........................................................................................................................................31Alte Convenţii şi Acorduri Internaţionale .............................................................................................................................................32

Cadrul instituţional şi organizaţional ...............................................................................................................................32Date generale ..........................................................................................................................................................................................32Serviciile Medicale Urgente şi de Management al Crizelor ...........................................................................................................34Servicii de Medicină Preventivă şi Sănătate Publică ........................................................................................................................37

Parteneriate şi coordonare ................................................................................................................................................42Comisia Guvernamentală pentru Situaţii Excepţionale ....................................................................................................................42Comisia Republicană Extraordinară Anti-Epidemică ........................................................................................................................42Serviciul de Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale ........................................................................................................................42Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale .........................................................................................................................................44Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare .....................................................................................................................................45Regulamentul Sanitar Internaţional şi Colaborarea Multisectorală ...............................................................................................45Cooperarea cu ţările vecine ..................................................................................................................................................................46Finanţarea donatorilor internaţionali ...................................................................................................................................................46Alţi parteneri.............................................................................................................................................................................................48

Planifi carea pentru crize ...................................................................................................................................................48Planuri naţionale ......................................................................................................................................................................................48Planurile din Sectorul Sănătăţii .............................................................................................................................................................48Sisteme de comunicare publică .............................................................................................................................................................49Produse farmaceutice şi echipament medical ....................................................................................................................................50Accidente biologice, chimice şi radio-nucleare ..................................................................................................................................50

Iniţiative strategice ...........................................................................................................................................................51

Regulamentul sanitar internaţional ..................................................................................................................................52

Schimbările climei şi sănătatea ........................................................................................................................................54Date generale ..........................................................................................................................................................................................54Efectele schimbării climei asupra sănătăţii .........................................................................................................................................54Adaptarea la schimbările climei ...........................................................................................................................................................55Constatările evaluării în privinţa schimbărilor climei ........................................................................................................................55Concluzii şi recomandări .........................................................................................................................................................................58

Securitatea chimică ...........................................................................................................................................................60Date generale ..........................................................................................................................................................................................60Constatări ..................................................................................................................................................................................................60Subiecte specifi ce legate de substanţele chimice ..............................................................................................................................62Legile şi regulamentele naţionale privind substanţele chimice .......................................................................................................63Convenţii şi acorduri internaţionale privind substanţele chimice.....................................................................................................64Proiectele cu susţinere internaţională în Republica Moldova ..........................................................................................................64Laboratoarele de analiză chimică .......................................................................................................................................................65Concluzii şi recomandări .........................................................................................................................................................................66

Secţiunea C.CADRUL PRIVIND SISTEMELE DE SĂNĂTATE – ANALIZĂ ŞI RECOMANDĂRI .................................................................68

Dirijare şi guvernare .........................................................................................................................................................68Politici şi legislaţie ....................................................................................................................................................................................68Cadrul instituţional ...................................................................................................................................................................................70Funcţii esenţiale de dirijare ....................................................................................................................................................................72Parteneriate şi coordonare ....................................................................................................................................................................75

Generarea resurselor ........................................................................................................................................................78Resurse umane .........................................................................................................................................................................................78Consumabile medicale şi produse farmaceutice ................................................................................................................................80Colectarea, analiza şi raportarea datelor .........................................................................................................................................81

Finanţarea sănătăţii ..........................................................................................................................................................85Finanţarea pregătirii ...............................................................................................................................................................................85Finanţarea de contingenţă .....................................................................................................................................................................86

Prestarea serviciilor ..........................................................................................................................................................87Ghiduri şi protocoale ...............................................................................................................................................................................87Managementul evenimentelor soldate cu victime în masă ...............................................................................................................88Managementul riscurilor în cadrul instituţiilor de sănătate ..............................................................................................................89Aprovizionarea, logistica, telecomunicaţiile şi securitatea ...............................................................................................................90

Referiri ..............................................................................................................................................................................91

Anexa 1. Agenda intervievărilor ...................................................................................................................................................................93Anexa 2. Şedinţă la masa rotundă, Chişinău, 25 februarie 2008 ..........................................................................................................98Anexa 3. Şedinţă de prezentare a constatărilor preliminare, Chişinău, 4 martie 2008 .......................................................................99Anexa 4. Cadrul legal şi normativ privind pregătirea şi răspunsul la crize în Republica Moldova.................................................. 100Anexa 5. Tratatele şi convenţiile internaţionale ....................................................................................................................................... 101Anexa 6. Termeni de referinţă model pentru un program de management al crizelor al Ministerului Sănătăţii ............................ 102Anexa 7. Resursele de reţea europene şi internaţionale .......................................................................................................................... 105

Evaluarea securităţii sănătăţii şi capacităţilor de management al crizelorRepublica Moldova

pagina 5

Secţiunea A: CONTEXTUL POLITICILOR INTERNAŢIONALE

SECURITATEA SĂNĂTĂŢII – PROBLEME ŞI TENDINŢE ACTUALE

Securitatea sănătăţii la nivel global Comisia pentru Securitatea Umană identifi că faptul că între starea bună a sănătăţii şi securitatea umană există o legătură reciprocă strînsă şi că boala, disabilitatea şi moartea evitabilă reprezintă pericole “critice” pentru secu-ritatea umană (1). Ea identifi că ltrei provocări principale în domeniul sănătăţii: confl ictele şi urgenţele umanitare; maladiile infecţioase; sărăcia şi inechitatea.

Statisticile arată o creştere stabilă a numărului de dezastre1 în lume, multe fi ind atribuite tot mai des schimbărilor de climă. În ultimii 20 de ani, dezastrele au omorît peste 3 milioane oameni şi au afectat alte peste 800 milioane.

Maladiile infecţioase nu doar că se raspîndesc mai repede (TB multi-drog rezistentă şi HIV/SIDA devin un pericol din ce în ce mai mare pentru securitatea sănătăţii), dar şi apar mult mai rapid ca înainte. Începînd cu anii 1970, maladiile noi-aparente au început să fi e identifi cate cu o frecvenţă fără precedent: cîte una sau chiar mai multe pe an. În prezent există aproape 40 maladii care nu erau cunoscute cu o generaţie în urmă.

Dezastrele naturale sau cauzate de om, în funcţie de magnitudinea lor şi de vulnerabilitatea populaţiilor pe care le afectează, pot avea un efect devastator asupra stării sănătăţii, atît pe termen scurt, cît şi pe termen lung, dese-ori agravat de către pierderile economice care sporesc impactul negativ asupra stării sănătăţii şi, în mod indirect, povara economică asupra sectorului sănătăţii în general.

Managementul dezastrelor devine o prioritate naţională din ce în ce mai mare deoarece:

• Impactul economic şi politic al dezastrelor, în special al erupţiilor de maladii infecţioase şi al efectelor lor asupra comerţului şi turismului, pot fi enorme. Este evident că ţările cu venituri mici sunt cele mai vulnerabile la aceste efecte negative.

• Efectele schimbării climei au un anumit impact pentru securitatea sănătăţii la nivel global. Pe lîngă con-secinţele asupra sănătăţii indivizilor, schimbările mediului pot cauza migrarea în masă a populaţiilor, concurenţa pentru resursele limitate, ce poate duce la confl icte şi instabilitate politică.

• Statele semnatare au obligaţiunea legală de a răspunde cerinţelor Regulamentului Sanitar Internaţional revizuit (RSI 2005), care a intrat în vigoare la 15 iunie 2007.

Guvernele, în special în ţările cu venituri joase, nu prea doresc să investească în strategii de prevenire a dezastre-lor şi/sau reducere a riscurilor. În plus, există o tendinţă generală de a sub-investi în sectorul sănătăţii. Statisticile ne arată (3) că, în mediu, cu cît este mai mic Produsul Intern Brut (PIB) al unei anumite ţări din regiunea europeană a OMS, cu atît este mai mic procentul din PIB investit în sănătate.

1 Pentru a fi inclus în Baza de date a Situaţiilor Excepţionale (EM-DAT) http://www.emdat.be/ dezastrul trebuie să corespundă unuia sau mai multora din următoarele criterii: 10 sau mai multe persoane decedate; 100 sau mai multe persoane afectate; declararea ofi cială a unei stări excepţionale; solicitarea asistenţei internaţionale.


pagina 6

Securitatea Sănătăţii în Regiunea Europeană a OMS În 2006, trei ţări ale Regiunii Europene a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) se numărau printre primele zece ţări din lume, cele mai afectate de crize (după numărul deceselor), plasîndu-se, respectiv, pe locurile patru (Olanda – canicula din iulie), cinci (Belgia – canicula din iulie) şi opt (Ucraina – temperaturile joase din ianuarie). (4)

Între 1990 şi 2006, 42 milioane de persoane din Regiune au fost afectate în mod direct de dezastre, inclusiv 609 accidente, 344 inundaţii, 112 evenimente legate de temperaturi extreme, 170 furtuni, 102 cutremure de pamînt, 31 secete, 58 incendii masive şi 57 alunecări de teren şi avalanşe, care s-au soldat cu peste 90 000 decese. Aceasta nu include războaiele şi confl ictele violente, are au ucis peste 300 000 persoane în Regiunea Europeană a OMS în ultimii 20 ani (vezi mai jos). Alte evenimente grave din trecutul apropiat includ accidentul de la staţia nucleară de la Cernobîl din 1986, în urma căruia, conform estimărilor ONU, au fost afectate cîteva milioane de persoane, şi cutremurul de pămînt din Spitac, Armenia din 1988, în urma căruia au decedat 25 000 persoane2.

Începînd cu 1990, Regiunea a fost afectată de o serie de războaie şi confl icte violente, cu efecte vaste politice, sociale şi umane. Confl ictele armate din Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Serbia (şi provincia sa Kosovo, administra-tă de Naţiunile Unite), Slovenia şi Fosta Republică Iugoslavă Macedonia, s-au soldat cu circa 125 000 decedaţi şi pînă la trei (3) milioane de persoane dislocate. Destrămarea Uniunii Sovietice a dus la un număr semnifi cativ de episoade violente în Azerbaidjan (Nagorno-Karabakh), Georgia (Abhazia şi Osetia de Sud), Republica Moldova (Transnistria), Federaţia Rusă (Cecenia, Inguşetia, Osetia de Nord şi Daghestan) şi Tadjikistan, cu pierderea a circa 200 000 vieţi omeneşti.

În ultimii cincisprezece ani, în Regiunea Europeană au avut loc un şir de atacuri teroriste inclusiv în Franţa (Paris 1995), Spania (mai multe atacuri cu bombe ale ETA; atacul de tren din Madrid 2004), Turcia (multiple), Marea Britanie (Londra 2005). De cinci ori mai multe atacuri au fost raportate2 ca fi ind preîntîmpinate în Belgia, Franţa, Germania, Italia, Olanda, Spania şi Marea Britanie, iar lista încercărilor nereuşite sau întrerupte este, probabil, mult mai mare decît ne-am închipui vreodată.

Destrămarea fostei Uniuni Sovietice şi a Iugoslaviei, precum şi extinderea recentă a Uniunii Europene (UE) a produs multe schimbări în sectorul sănătăţii într-un şir de ţări cu venituri joase şi mijlocii, acestea deseori fi ind promovate de Banca Mondială şi politicile internaţionale privind fi nanţarea de către donatori şi creşterea economică. Stra-tegiile de decentralizare rapidă şi privatizare a serviciilor de sănătate, de multe ori nu erau precedate de un proces necesar de fortifi care a capacităţilor locale manageriale la nivel sub-naţional şi municipal. De asemenea, nu erau în mod obligatoriu însoţite de direcţionarea necesară a resurselor naţionale. În multe ţări accesul la servicii s-a ameliorat doar pentru păturile privilegiate, în timp ce păturile sărace şi vulnerabile s-au ciocnit cu bariere suplimentare în ce priveşte accesul la asistenţa medicală.

Regulamentul Sanitar Internaţional Necesitatea fortifi cării capacităţilor pentru pregătirea şi răspunsul la situaţii excepţionale, în special în ţările cu venituri joase, este bazată pe actualele tendinţe şi statistici, refl ectate într-o varietate largă de literatură privind încălzirea globală, pericolele din mediul ambiant, bioterorism şi maladiile nou-apărute şi reapărute, în special sindromul respirator acut sever şi gripa aviară. Gradul preocupărilor la nivel internaţional este refl ectat într-o cantitate sporindă de acoperire media şi în crearea diferitelor comisii, comitete şi organe de coordonare inter-naţionale pentru examinarea subiectelor legate de pregătirea şi răspunsul la situaţii excepţionale (de exemplu, Strategia Internaţională a Naţiunilor Unite pentru Reducerea Dezastrelor3, Comisia pentru Securitate Umană4 şi programul OMS Acţiuni de Sănătate în Crize5).

2 http://www.radionetherlands.nl/currentaffairs/region/westerneurope/ter0502183 http://www.unisdr.org4 http://www.humansecurity-chs.org/5 http://www.who.int/hac/en/


pagina 7

Aceste preocupări crescînde de securirizarea sănătăţii publice la nivel naţional, regional şi internaţional au dus în cele din urmă la aprobarea Regulamentului Sanitar Internaţional revizuit de către cea de-a 58-a Asamblee Mondială a Sănătăţii. Acesta oferă un nou cadru legal pentru fortifi carea supravegherii şi o protecţie mai bună contra pericolelor acute pentru sănătatea publică ce se pot răspîndi la nivel internaţional şi au un impact devas-tator asupra sănătăţii umane, precum şi o interferenţă negativă cu comerţul şi călătoriile.

RSI revizuit are limite mult mai largi decît vechiul Regulament din 1969, care se axa doar pe notifi carea inter-naţională a anumitor maladii contagioase. Statele semnatare sunt acum obligate să evalueze şi să notifi ce OMS despre orice eveniment de sănătate care prezintă un pericol potenţial internaţional pentru sănătatea publică, indiferent de cauza lui (biologică, chimică, radio-nucleară) şi originea lui (accidental sau premeditat). Criteriile în baza cărora se evaluează implicările internaţionale pentru sănătatea publică a oricărui eveniment sunt prezen-tate detaliat în algoritmul din Anexa 2 a RSI. Ele includ evenimente de sănătate neobişnuite sau severe, care pot avea un impact semnifi cativ asupra sănătăţii publice, se pot răspîndi peste hotare, şi pot afecta circulaţia liberă (a bunurilor şi persoanelor).

Pentru o implementare efectivă, Statele semnatare (cu sprijinul OMS) sunt obligate la fel să elaboreze un plan naţional de implementare a RSI pînă în iunie 2009 şi să îndeplinească ‘cerinţele privind capacităţile-cheie’ către iunie 2012. Cum se va realiza aceasta, în special în ţările cu venituri joase, ramîne de văzut.

Uniunea Europeană şi Politica Europeană de Bună Vecinătate În prezent, 27 din cele 53 ţări acoperite de Biroul Regional pentru Europa al OMS, sunt membre cu drepturi de-pline ale Uniunii Europene (UE) şi altele trei au statut de candidat (Croaţia, Fosta Republică Iugoslavă Macedonia şi Turcia), iar Albania, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru şi Serbia sunt în proces de negocieri.

În plus, în 2004, în scopul evitării apariţiei noilor linii de demarcare între UE extinsă şi vecinii ei nemijlociţi, cu scopul fortifi cării prosperităţii, stabilităţii şi securităţii tuturor părţilor cointeresate, UE a invitat ţările vecine să participe la Politica Europeană de Bună Vecinătate (PEBV). Această politică este bazată pe angajamentul reciproc faţă de anumite valori comune, precum democraţia şi drepturile omului, supremaţia legii, buna guvernare, principiile economiei de piaţă şi dezvoltarea durabilă, şi diferă de procesul de aderare la UE. Ţările PEBV care aparţin Regiunii Europene a OMS sunt Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Israel, Republica Moldova şi Ucraina. Ele şi-au asumat anumite obligaţiuni în cadrul unui plan de acţiuni convenit, care conţine reforme politice şi economice, cu priorităţile lor pe termen scurt şi mediu. Acestea includ armonizarea legislaţiei naţionale în privinţa suprave-gherii şi răspunsului la maladiile infecţioase; sănătăţii mediului; şi coerenţei planurilor naţionale de management a crizelor de sănătate publică cu politicile şi strategiile actuale ale UE.

Atît RSI (2005) cît şi PEBV sunt nişte acorduri cu valoare juridică. Ele oferă un cadru prin intermediul căruia ţările sunt obligate să-şi fortifi ce pregătirea şi răspunsul la crize, astfel contribuind la fortifi carea securităţii sănătăţii la nivel european şi global.

Asistenţa Europeană pentru Pregătirea şi Răspunsul la Crize În martie 2007, în contextul PEBV şi a RSI, DG SANCO6 (în cadrul priorităţii 2.2 a planului de lucru DG), a ofe-rit fonduri Biroului Regional pentru Europa al OMS, pentru implementarea unui proiect de un an intitulat: Sprijin securităţii sănătăţii şi capacităţilor de planifi care a pregătirii în ţările vecine ale UE (PEBV). Obiectivul general a fost evaluarea capacităţilor naţionale a anumitor ţări PEBV de a răspunde la crize de sănătate publică, in-clusiv capacităţile-cheie pentru implementarea RSI şi pentru promovarea unei abordări intersectorale cu scopul

6 Directoratul General pentru Sănătate şi Consumatori – http://www.epha.org/r/64


pagina 8

asigurării interoperabilităţii planurilor existente pentru situaţii excepţionale de sănătate publică şi a coerenţei lor cu politicile şi strategiile UE.

Obiectivele specifi ce ale proiectului sunt:

• de a coordona elaborarea unui instrument standardizat de evaluare, adaptat sau ajustat pentru evalua-rea (a) riscurilor primordiale pentru sănătate; (b) stării actuale a planurilor generice de pregătire pentru situaţii excepţionale; şi (c) interoperabilităţii planurilor privind situaţiile excepţionale în domeniul sănătăţii publice în anumite ţări;

• de a efectua evaluarea în trei ţări PEBV care aparţin Regiunii Europene a OMS, ţările-candidate fi ind Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Israel, Moldova şi Ucraina şi de a împărtăşi rezultatele evaluării cu celelalte ţări;

• de a produce şi a remite un raport fi nal consolidat care va include recomandări strategice şi operaţionale pentru elaborarea ulterioară a unui plan comun de acţiuni Comisia Europeană/OMS, avînd drept scop ameliorarea nivelului de pregătire în ţările PEBV selectate şi în alte ţări vecine ale UE.

După examinări ulterioare şi consultări cu Ministerele Sănătăţii, Armenia, Azerbaidjan şi Republica Moldova au fost selectate pentru evaluare, utilizînd instrumentul de evaluare nou-elaborat. Toate cele trei ţări au manifestat un interes viu în fortifi carea capacităţilor naţionale ale sectorului sănătăţii în pregătirea şi răspunsul la dezastre şi dorinţa de a primi misiunea de evaluare.

Raportul ce urmează conţine datele celei de-a treia şi ultimei evaluări, efectuate în Republica Moldova în februa-rie-martie 2008.

CADRUL OMS PRIVIND SISTEMELE SĂNĂTĂŢIISistemele sănătăţii sunt defi nite de către OMS drept totalitatea resurselor, organizaţiilor şi instituţiilor cu anga-jamentul de a produce acţiuni independente, al cărui scop principal este de a ameliora, a menţine şi a restabili sănătatea.

În general, este recunoscut faptul că sistemele sănătăţii diferă semnifi cativ la capitolul performanţelor şi că ţările cu un nivel similar al veniturilor, educaţiei şi cheltuielilor pentru sănătate diferă în capacitatea lor de a atinge cele mai importante scopuri ale sănătăţii. Aceste diferenţe sunt atribuite, în primul rînd, variaţiilor în structură, conţinut şi strategiilor de management, care deseori sunt complexe şi difi cil de evaluat atunci cînd sunt privite ca un tot în-treg. Transformînd scopurile de bază ale sănătăţii într-un număr de obiective măsurabile cu evaluarea ulterioară a acestora vis-a-vis de cele patru funcţii-cheie, pe care un sistem de sănătate trebuie să le îndeplinească pentru a-şi atinge scopul, OMS se axează pe Ameliorarea performanţei sistemelor sănătăţii din toate ţările Regiunii. Activînd în acest cadru al sistemelor sănătăţii, OMS poate ajuta factorii de decizie la toate nivelele să analizeze variaţiile în performanţa asistenţei medicale, să identifi ce factorii care o infl uenţează şi să formuleze politici îndreptate spre atingerea unor rezultate mai bune.

Cele patru funcţii-cheie care alcătuiesc Cadrul OMS privind Sistemele Sănătăţii (CSS) includ: 1) dirijare şi guver-nare, 2) generarea resurselor, 3) fi nanţarea sănătăţii şi 4) prestarea serviciilor de sănătate (Fig. 1).


pagina 9

Fig. 1. Cadrul OMS privind sistemele sănătăţii

Dirijare şi guvernare

Generarea resurselor (Investiţii & Training)

Finanţarea sănătăţii (colectarea, crearea unui fond comun & procurare

Prestarea serviciilor (personale şi populaţionale)

FUNCŢIILE UNUI SISTEM DE SĂNĂTATE

SCOPURILE/CRITERIILE DE CALITATE ALE UNUI SISTEM

DE SĂNĂTATE

Sănătate mai bună(nivel şi echitate)

Sensibilitate la aşteptări (la aşteptările non-medicale)

Imparţialitate fi nanciară(echitatea contribuţiilor fi nanciare şi protecţia împotriva riscurilor fi nanciare)

Dirijarea şi guvernarea sistemului sănătăţii sunt atinse printr-un management minuţios şi responsabil care rezultă în infl uenţarea tuturor sectoarelor în privinţa politicilor şi acţiunilor care afectează sănătatea populaţiei. În do-meniul planifi cării pregătirii aceasta înseamnă asigurarea faptului că există o politică naţională ce incorporează pregătirea pentru crize a sistemului sănătăţii. Aceasta, la fel, implică existenţa unor structuri efective de coordo-nare, parteneriate, pledoarie, evaluare a riscurilor, gestionare a informaţiei şi monitorizare şi evaluare.

Generarea resurselor include implicarea tuturor lucrătorilor din domeniul sănătăţii în acţiuni, a căror intenţie pri-mară este de a proteja şi ameliora sănătatea populaţiei. Această funcţie include la fel tehnologiile medicale, in-frastructura şi preparatele farmaceutice. În privinţa gestionării crizelor, planifi carea pregătirii asigură faptul că în condiţiile resurselor disponibile şi ale circumstanţelor existente, există un număr sufi cient de personal califi cat pen-tru a răspunde unei crize. Generarea resurselor mai include instruirea şi pregătirea cadrelor; colectarea, analiza şi raportarea datelor; şi gestionarea consumabilelor şi echipamentului, necesare pentru a răspunde la o criză.

Funcţia de fi nanţare a sănătăţii asigură colectarea veniturilor, crearea ulterioară a unui fond comun şi, în fi nal, procurarea serviciilor de sănătate de la prestatorii de servicii. În privinţa gestionării crizelor, un sistem bun de fi nanţare asigură fonduri adecvate pentru activităţi de prevenire şi atenuare a riscurilor sistemului sănătăţii, pre-gătire şi răspuns. El oferă, de asemenea, protecţie fi nanciară în caz de crize şi asigură accesul la servicii esenţiale pentru victimele crizei, precum şi faptul că instituţiile de sănătate şi echipamentul sunt asigurate împotriva deteri-orării şi distrugerii. Prestarea serviciilor se referă la procesul de efectuare a serviciilor, care în caz de necesitate combină aporturile diferitelor prestatori, transformîndu-le în intervenţii de sănătate efi ciente, sigure şi calitative, şi asigură prestarea lor indivizilor sau comunităţilor în mod echitabil şi cu o pierdere minimă a resurselor. Organizarea şi gestionarea serviciilor sunt revizuite prin prisma managementului crizelor sistemului sănătăţii pentru asigurarea accesului, ca-lităţii, inofensivităţii şi continuităţii asistenţei pentru diferite condiţii de sănătate şi în cadrul diferitelor instituţii în timpul unei crize.


pagina 10

În Tabelul 1 sunt reprezentate componentele-cheie ale celor patru funcţii legate de procesul de gestionare a cri-zelor sistemului sănătăţii.

Tabelul 1. Componentele-cheie legate de managementul crizelor – conform funcţiilor sistemelor sănătăţii

Dirijare şi guvernare Generarea resurselor Finanţarea sănătăţii Prestarea serviciilor

Politici şi legislaţie

Cadrul instituţional

Funcţiile esenţiale de dirijare

Parteneriate şi coordonare

Resurse umane

Consumabile medicale şi produse farmaceutice

Colectarea, analiza& raportarea datelor

Finanţarea pregătirii

Finanţarea de contingenţă

Ghiduri şi protocoale

Managementul evenimentelor soldate cu victime în masă

Managementul riscurilor pentru instituţiile medicale

Aprovizionarea, logistica, telecomunicarea şi securitatea

Performanţa sistemului sănătăţii nu se măsoară în funcţie cît de bine este îndeplinită fi ecare funcţie a cadrului, ci în funcţie de cum se intercalează cu celelalte funcţii. Interacţiunea între funcţii este crucială pentru atingerea unor rezultate mai bune în domeniul sănătăţii.

În 2006, Biroul Regional pentru Europa al OMS a utilizat Cadrul Sistemului Sănătăţii pentru elaborarea documen-tului Un instrument practic de elaborare a planului de pregătire pentru crize a unui spital, cu accent special asupra gripei pandemice (6). Acest document avea drept scop oferirea unui instrument simplu pentru planifi carea măsurilor adecvate, ce urmează să fi e adaptate de către un spital şi/sau, în mod mai general, de către o instituţie de să-nătate pentru a fi pregătit(ă) să facă faţă unei situaţii de criză. Deoarece documentul a fost deosebit de apreciat de către Ţările Membre, Biroul Regional pentru Europa al OMS a decis să extindă acest concept şi să creeze un instrument similar, bazat pe cadrul sistemelor sănătăţii, pentru elaborarea unui plan de pregătire pentru crize a sistemului sănătăţii în general. Aceasta a constituit o parte a proiectului fi nanţat de DG SANCO, şi a servit drept bază pentru elaborarea instrumentului standard de evaluare. Pornind de la aceasta, un atelier de planifi care pentru pregătirea sistemelor sănătăţii a fost organizat în Barcelona (Spania) în martie 2007, avînd drept obiectiv crearea acestui instrument şi convenirea asupra unui instrument de evaluare a capacităţilor naţionale de securitate a sănătăţii.

Instrumentul de evaluare utilizează cele patru funcţii de bază ale Cadrului OMS privind Sistemele Sănătăţii pentru a separa, clasifi ca şi analiza în mod conceptual diferitele componente, esenţiale pentru un proces de management efectiv şi comprehensiv al crizelor.

Informaţia suplimentară cu privire la sistemele sănătăţii poate fi găsită în: Raportul Mondial privind Sănătatea 2000 (5), Strategia Biroului Regional pentru Europa al OMS privind Sistemele Sănătăţii (7) şi Afacerea tuturor: Fortifi carea sistemelor sănătăţii pentru ameliorarea rezultatelor sănătăţii (8).


pagina 11

PROBLEME INTERSECTORALE ÎN PREGĂTIREA ŞI RĂSPUNSUL LA DEZASTREPregătirea şi răspunsul efectiv la dezastre sunt determinate de un şir de principii intersectorale (strategice) şi OMS încurajează Statele Membre să adopte principii respective: abordarea unică a tuturor pericolelor, abordarea multidisciplinară (intrasectorală), abordarea multisectorală şi abordarea atotcuprinzătoare (comprehensivă).

Principiul de abordare unică a tuturor pericolelor Diferite crize rezultă, în probleme similare şi, de aceia, necesită sisteme şi capacităţi similare pentru răspuns. Ne-cesităţile în gestionarea informaţiei şi resurselor (inclusiv a resurselor umane) şi în menţinerea strategiilor efective de comunicare sunt, în esenţă, aceleaşi, indiferent de faptul dacă criza este cauzată de un cutremur de pămînt, o inundaţie sau un atac terorist. De aceia, OMS promovează o abordare generică şi unică a tuturor pericolelor, discurajînd activ dezvoltarea unor mecanisme de planifi care pe verticală, dar continuînd, în acelaşi timp, să recu-noască că fi ecare tip de criză necesită o expertiză specifi că în domeniul respectiv.

Abordarea multi-disciplinară (intrasectorală) Sistemele sănătăţii sunt defi nite ca fi ind totalitatea tuturor organizaţiilor, instituţiilor şi resurselor cu angajamentul de a produce acţiuni, al căror scop principal al cărora este ameliorarea, menţinerea sau restabilirea sănătăţii (7). Aceasta include iniţiative publice şi private (spre exemplu, ale organizaţiilor neguvernamentale (ONG) şi agenţii-lor internaţionale) şi acţiuni la nivel central sau local, civil sau militar – începînd cu asistenţa terţiară şi terminînd cu asistenţa la nivel comunitar – fi ecare avînd rolul său în timpul unei crize. De aceea, OMS încurajează transparenţa şi interoperabilitatea procesului de planifi care, promovînd implicarea tuturor specialităţilor şi nivelelor sistemului sănătăţii pentru asigurarea unui răspuns coordonat şi efectiv, utilizînd efi cient resursele, deseori limitate, şi asigu-rînd faptul că planurile sunt potrivite şi adecvate.

Abordarea multisectorală Planurile sectorului sănătăţii trebuie, la rândul lor, să fi e coordonate, consistente şi interconecte cu planul naţional de pregătire şi răspuns la dezastre, pentru a evita confuziile, a preveni dublarea eforturilor şi a utiliza în modul cel mai efi cient resursele. Acest lucru este important nu doar în timpul crizei, ci şi ca parte componentă a strategiilor de prevenire, reducere şi diminuare. Celelalte departamente ale Guvernului, precum şi întreprinderile private şi orga-nizaţiile comerciale pot avea un rol important în reducerea impacturilor negative asupra sănătăţii, cauzate spre exemplu de planifi carea urbană neadecvată şi utilizarea neadecvată a terenurilor, practicile agricole precare şi procedurile legislative neadecvate. Deşi nu poartă responsabilitate directă, Ministerul Sănătăţii trebuie să asigure faptul că sănătatea nu este trecută cu vederea atunci cînd se iau decizii de sporire a profi turilor şi creştere eco-nomică, şi să pledeze pentru o abordare multisectorală atunci cînd sunt adresate subiecte de sănătate. Mai mult, asigurarea unei planifi cări multisectorale continuă să fi e o provocare serioasă în multe ţări, anumite departamente ale Guvernului preferînd să-şi elaboreze planuri individuale, în paralel cu alţi parteneri-cheie.

Abordarea atotcuprinzătoare Consecinţele economice ale unei crize pot fi enorme şi programele de reducere a riscurilor, prevenire şi diminuare devin tot mai mult domenii prioritare în planifi carea la nivel naţional a pregătirii, diminuării şi răspunsului la crize (9). De aceea, OMS încurajează Statele Membre să elaboreze şi să implementeze strategii pentru diferite aspec-te ale procesului de planifi care pentru crize, ţinînd cont de faptul că ele nu prezintă entităţi separate în sine ci se suprapun în ce priveşte timpul şi sfera de infl uenţă (10). Ele pot fi rezumate în felul următor:


pagina 12

• Prevenire, reducere şi diminuare: aceste activităţi sunt îndreptate spre reducerea probabilităţii sau im-pactului unui dezastru şi, în sectorul sănătăţii, sunt dedicate primordial asigurării funcţionalităţii instituţiilor medicale şi principalelor instalaţii după producerea dezastrului.

• Pregătire: acestea reprezintă procese de planifi care multidisciplinară şi multisectorală pentru fortifi carea capacităţilor şi aptitudinilor sistemelor, organizaţiilor şi comunităţilor de a face faţă situaţilor excepţionale atunci cînd ele apar.

• Răspuns şi restabilire: aceste aspecte cuprind un şir larg de activităţi implementate în timpul şi după o situaţie excepţională, care au obiective specifi ce umanitare şi sociale, legate de scopurile strategice pe termen lung şi dezvoltarea durabilă.

OBIECTIVE ŞI METODOLOGIE

Obiectivele misiunii1. De a acorda asistenţă Ministerului Sănătăţii al Guvernului Republicii Moldova în identifi carea punctelor

forte, punctelor slabe şi lacunelor în actualele planuri de pregătire şi răspuns la dezastre şi a elabora un cadru pentru dezvoltarea capacităţilor ţării şi fortifi carea securităţii sănătăţii în mod general, inclusiv un plan de acţiuni pentru implementarea RSI.

2. De a pilota şi a dezvolta în continuare un instrument fl exibil pentru evaluarea capacităţilor ţării de pre-gătire şi răspuns la situaţii excepţionale, cu accent special asupra:• cadrului legal şi aranjamentelor instituţionale existente pentru prevenirea, diminuarea, pregătirea şi

răspunsul la dezastre potenţiale naturale şi cauzate de om7; • compatibilităţii cadrului legal naţional cu prevederile RSI;• capacităţilor de bază necesare pentru implementarea RSI;• capacităţilor de a face faţă unui dezastru care implică scurgerea de substanţe chimice, fi e vorba de

o scurgere accidentală sau premeditată;• capacităţilor de a face faţă pericolelor care apar în legătură cu schimbarea climei, inclusiv morbi-

ditatea şi mortalitatea sporită legată de temperaturi ridicate şi caniculă, inundaţii, furtuni şi maladii infecţioase (transmise prin vectori, prin apă şi prin alimente);

• gripei aviare şi gripei pandemice.3. De a efectua un schimb de informaţii şi experienţă cu personalul naţional, alte agenţii ONU, organizaţii

donatoare şi ONG-uri naţionale şi internaţionale implicate în activităţile de pregătire şi răspuns la dez-astre pe tot teritoriul Republicii Moldova.

MetodologieEvaluarea a fost efectuată în perioada 25 februarie – 5 martie 2008 de către o echipă multidisciplinară alcătuită din cinci experţi internaţionali, în cooperare cu partenerii locali din Biroul de Coordonare al OMS din ţară. Unul din experţii internaţionali a fost nominalizat să scrie raportul fi nal, în baza contribuţiilor altor experţi, în special secţiunile legate de schimbarea climei şi RSI.

7 Defi niţia dezastrului în acest context include toate evenimentele naturale sau cauzate de om care afectează securitatea sănătăţii şi în cazul cărora resursele şi/sau expertiza locale sunt suprasolicitate, astfel fi ind necesară asistenţa externă pentru reducerea impactului asupra mor-bidităţii şi mortalităţii. Această defi niţie este valabilă pentru dezastre la nivel local, regional şi naţional.


pagina 13

Tabelul 2. Echipa de Evaluare a Capacităţilor de Management a Crizelor în Republica Moldova

Numele Expertului FuncţiaDomeniul de

ExpertizăNr. zile

Dr Nida Besbelli Coordonator, Securitatea Chimică, Maladiile Neinfecţioase şi Mediul, Biroul Regional pentru Europa al OMS

Securitatea chimică şi sănătatea mediului

3

Dl Thomas Hofmann Coordonator, Supravegherea şi Răspunsul la Maladii Infecţioase, Biroul Regional pentru Europa al OMS, Copenhaga

Regulamentul Sanitar Internaţional

5

Dr Franziska Matthies

Coordonator, Schimbările Globale şi Sănătatea, Maladii Neinfecţioase şi Mediul Ambiant, Biroul Regional pentru Europa al OMS, Roma

Efectele Schimbărilor Globale asupra Sănătăţii (inclusiv Schimbările Climei)

3

Dna Barbara Pearcy

Consultant pe Termen Scurt, Programul Pregătire şi Răspuns la Dezastre, Biroul Regional pentru Europa al OMS

Managementul Dezastrelor / Controlul şi Răspunsul la MI, Laboratoare de Sănătate Publică

10

Dr Jukka Pukkila Coordonator, Programul Pregătire şi Răspuns la Dezastre, Biroul Regional pentru Europa al OMS, Copenhaga

Managementul dezastrelor

10

Instrumentul Standard de EvaluareEvaluarea a fost efectuată utilizînd un instrument standard, pilotat anterior în Armenia şi Azerbaidjan şi revizuit continuu şi actualizat în baza experienţei şi necesităţilor de dezvoltare. Instrumentul de evaluare constă la moment dintr-un chestionar ‘principal’, care elucidează toate problemele pertinente legate de managementul crizelor de sănătate în sectorul sănătăţii şi alte chestionare ‘suplimentare’ adaptate la funcţii individuale în cadrul MS şi altor ministere, ONG-uri şi agenţii ONU. Instrumentele suplimentare sunt utilizate pentru a alimenta cu informaţie a chestionarului ‘principal’, a triangula răspunsurile şi a oferi diferite perspective a principalelor subiecte examinate. Trebuie de menţionat că instrumentul de evaluare este în continuare în proces de dezvoltare.

Sursele de informare

Interviuri cu partenerii-cheie

Interviuri structurate şi/sau neformale au fost organizate cu partenerii-cheie, (utilizînd instrumentul de evaluare unde era posibil), aceştia incluzînd:

1. Ministerul Sănătăţii cu direcţiile relevante;2. alte ministere, în special Serviciul de Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale (din cadrul Ministerului de

Interne), Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale şi Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare; 3. agenţii ONU: Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare

(PNUD);4. Delegaţia Comisiei Europene în Republica Moldova;


pagina 14

5. Banca Mondială;6. Biroul de Coordonare a OMS din ţară.

O informaţie mai detaliată referitor la agenda misiunii şi persoanele intervievate poate fi găsită în Anexa 1.

Analiza documentelor şi rapoartelor

Următoarele documente au fost analizate, atît pentru generarea informaţiei de bază, cît şi pentru triangulare şi suplimentarea informaţiei colectate în timpul interviurilor.

1. Raportul privind protecţia mediului în Republica Moldova. Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale, 2007.

2. Ajutor şi asistenţă tehnică pentru răspunsul la secetă în Moldova, Raport Nr. 2 privind Starea Proiectului – 31 ianuarie 2008, Naţiunile Unite, Moldova.

3. Strategia de Dezvoltare a Sistemului Sănătăţii, 2008-2017. Ministerul Sănătăţii, 2007.4. Sisteme de Sănătate în Tranziţie, Republica Moldova (Proiect de document 2008), OMS.5. Productivitatea Rurală în Moldova – Gestionînd Vulnerabilitatea la Factorii Naturali (BM, mai 2007).6. Evaluarea aprovizionării cu produse alimentare, în legătură cu seceta (Organizaţia pentru Alimentaţie şi

Agricultură, Programul Mondial pentru Alimentaţie, august 2007).7. Efectele secetei asupra populaţiei (UNICEF, octombrie 2007).8. Reducerea Riscurilor legate de Dezastre – evaluare şi elaborare de proiect (Naţiunile Unite, noiembrie

2007).9. Strategia de Reformare a Administraţiei Publice Centrale în Republica Moldova.

Şedinţe de familiarizare şi sesiuni feedback

O masă rotundă pentru discuţii pe marginea obiectivelor misiunii a avut loc în prima zi a misiunii (luni, 25 februarie 2008), fi ind moderată de ministrul sănătăţii şi avînd ca participanţi partenerii cheie din sectorul sănătăţii (Anexa 2).

O altă şedinţă, moderată iarăşi de ministrul sănătăţii a avut loc marţi, 4 martie 2008 şi a avut drept scop pre-zentarea rezultatelor preliminare ale misiunii (Anexa 3).

Înregistrarea şi analiza rezultatelor

Pasul 1 – Exactitatea datelor

Transcrierile tuturor interviurilor erau pregătite în mod operativ după interviuri şi împărtăşite cu alţi intervievatori prezenţi pentru suplimentări şi corectări şi pentru a asigura faptul că fi ecare din cei prezenţi a interpretat la fel datele obţinute. Acolo unde era posibil, biroul OMS din Moldova era solicitat să clarifi ce orice informaţie contra-dictorie, şi să ofere informaţie adiţională, în caz de necesitate.

Pasul 2 – Feedback

Şedinţe regulate (zilnice) ale echipei aveau loc la sfîrşitul zilei pentru schimbul de informaţie, discuţia datelor ob-ţinute şi planifi carea următoarelor interviuri. Pe data de 1 martie, sîmbătă, trei membri ai echipei internaţionale care mai erau prezenţi în ţară au revizuit fi ecare întrebare din chestionarul ‘principal’ pentru a ajunge la consens în privinţa (a) informaţiei deja disponibile, (b) informaţiei necesare în continuare, (c) constatărilor-cheie identifi cate la moment şi (d) conţinutului unei prezentări succinte a constatărilor pentru MS, ce urmau a fi prezentate pe data de 4 martie, marţi.


pagina 15

Pasul 3 – Triangularea şi scrierea raportului

După fi nisarea misiunii (cînd toate transcrierile au fost obţinute de către persoana care urma să scrie raportul) informaţia a fost analizată suplimentar. Utilizînd un sistem de triangulare, răspunsurile erau comparate în privinţa diferenţelor în punctele lor de vedere a celor intervievaţi pe marginea subiectelor cheie ale Cadrului privind Sis-temele Sănătăţii, precum şi în interpretarea informaţiei obţinute. Trebuie menţionat faptul că tehnicile de cercetare calitativă, precum analiza textuală a transcrierilor sau analiza tranzacţională a interviurilor, nu au fost utilizate.

Constatările misiunii de evaluare sunt prezentate în următoarele secţiuni ale raportului:

Secţiunea B: Constatări Generale

Aceasta reprezintă un raport narativ care conţine capitole cu privire la:

• Evaluarea Riscurilor • Cadrul Legal• Cadrul Instituţional şi Organizaţional• Parteneriate şi Coordonare• Planifi carea pentru Crize• Iniţiative Strategice• Regulamentul Sanitar Internaţional (RSI)• Schimbările climei şi sănătatea• Securitatea chimică

Secţiunea C: Cadrul Sistemelor Sănătăţii - Analiză & Recomandări

Această secţiune trece în revistă în mod sistematic constatările-cheie în conformitate cu fi ecare funcţie a Cadrului OMS privind Sistemele Sănătăţii. Toate constatările sunt bazate pe un raţionament clar şi sunt urmate de reco-mandările echipei de evaluare.

Unele subiecte legate de metodologie şi problemele întîlnite

Deoarece instrumentul standardizat de evaluare este în continuă dezvoltare, este încă difi cil a verifi ca dacă unele probleme şi goluri în colectarea datelor sunt legate de metodologie sau de inconsistenţa în informaţia obţinută.

Evaluarea este destul de ambiţioasă, încercînd să adreseze un şir de domenii destul de specializate, care deseori pot servi drept bază pentru o evaluare individuală, precum supravegherea şi controlul maladiilor infecţioase (11).

ProduseDeoarece această misiune a avut mai multe obiective, produsele scontate sunt următoarele:

(a) Pentru Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova:1. Un raport comprehensiv, cu accent asupra punctelor forte, punctelor slabe şi golurilor în cadrul actual

naţional de planifi care a pregătirii şi răspunsului la dezastre.(b) Pentru Biroul Regional European al OMS:

1. Date iniţiale cu privire la capacităţile actuale ale Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova de a răspunde la o situaţie de criză, în baza cărora OMS îşi va orienta mai bine viitoarea asistenţă tehnică şi va evalua progresul în privinţa implementării Acordului Bianual de Colaborare.


pagina 16

2. Date iniţiale referitoare la capacităţile de bază actuale pentru implementarea RSI, în baza cărora OMS îşi va adapta asistenţa acordată Ministerului Sănătăţii pentru îndeplinirea cerinţelor RSI către anul 2012.

3. Un instrument de evaluare revizuit care ar putea fi dezvoltat în continuare de către Biroul Regional pentru Europa al OMS pentru utilizare la nivel regional şi, eventual, la nivel global.

(a) Pentru Comisia Europeană1. Un raport privind capacităţile actuale ale Republicii Moldova de a răspunde la situaţii de criză şi

asupra punctelor forte şi punctelor slabe observate.2. O examinare a stării actuale a proiectului fi nanţat de DG SANCO, „Asistenţă pentru planifi carea

securităţii sănătăţii şi pregătirii în ţările vecine ale UE (PEBV)”.


pagina 17

Secţiunea B: CONSTATĂRI GENERALE 1

Fig. 2. Harta Republicii Moldova

Sursa: Harta No. 3759 Rev. 3 octombrie 2006. Naţiunile Unite, Departamentul Operaţiuni de Menţinere a Păcii, Secţia Cartografi ere.

1 Din cele înţelese de autorul prezentului raport, ulterior misiunii de evaluare au avut loc un şir de schimbări în cadrul organizaţional al Mi-nisterului Sănătăţii şi al instituţiilor subordonate, îndreptate spre fortifi carea activităţilor de pregătire şi răspuns la dezastre în Republica Moldova. De aceea textul raportului nu întotdeauna refl ectă situaţia actuală.


pagina 18

Denumirea ofi cială: Republica MoldovaCapitala: ChişinăuPrincipalele grupuri etnice: moldoveni/români, ucraineni, ruşi, găgăuziPrincipalele limbi: moldovenească, rusă, găgăuzăPrincipala religie: Ortodoxă de Est Unitatea monetară: Leul moldovenesc (LM)

Republica Moldova este o ţară continentală situată în Europa de Sud-est, avînd hotare cu România la Sud şi la Vest, şi cu Ucraina la Nord şi la Est. Din cauza poziţiei sale în Europa de Est, ţara a avut o istorie zbuciumată, fi ind în permanenţă obiectul intereselor teritoriale ale austriecilor, românilor, ruşilor şi turcilor, de la înfi inţarea sa ca stat în 1365 (12).

EVALUAREA RISCURILOR

Crizele anterioare şi pericolele potenţiale Baza de date a Centrului de Cercetări în domeniul Epidemiologiei Dezastrelor (CCED) (2) a identifi cat inundaţiile, temperaturile extreme, furtunile şi seceta drept calamităţile naturale care cauzează cea mai mare rată a morta-lităţii şi afectează în mod advers o mare parte a populaţiei din Republica Moldova (vezi Tabelul 3).

Tabelul 3. Cele mai importante calamităţi naturale ce au avut loc în Republica Moldova în perioada 1990 - 2008

Denumirea calamităţii Data Decedaţi Afectaţi a

Inundaţie august 1994 47 25 000

Furtună noiembrie 1994 3 25 580

Inundaţie iulie 1997 9 2 244

Inundaţie martie 1999 0 1 713

Epidemie august 1999 0 1 647

Secetă mai 2000 2 b

Furtună noiembrie 2000 0 2 600 000

Inundaţie iunie 2002 1 500

Inundaţie august 2005 0 6 500

Temperatură extremă ianuarie 2006 13 b

Secetă 2007 0 210 394

TOTAL 75 2 873 578

Sursa: “EM-DAT: OFDA/CRED Baza de date Internaţională a Dezastrelor, Centrul de Cercetări în domeniul Epidemiologiei Dezastrelor (CCED), Universitatea Catolică Louvain, Bruxelles, Belgia.a Defi niţie: Persoanele care necesită asistenţă imediată în perioada unei situaţii excepţionale (de exemplu: care au necesităţi de bază pentru supravieţuire: ca alimente, apă, adăpost, măsuri sanitare şi asistenţă medicală imediată). b Date lipsesc.


pagina 19

Mai jos urmează o trecere în revistă mai detaliată a tipurilor şi frecvenţei dezastrelor cu care s-a confruntat Repu-blica Moldova, cu accent pe viitoarele pericole care trebuie luate în consideraţie în procesul de planifi care.

Maladiile infecţioase

După obţinerea independenţei sporirea incidenţei maladiilor ce pot fi prevenite prin vaccinare a fost cauzată de situaţia economică precară, morbiditatea sporită a populaţiei şi deteriorarea generală a implementării progra-melor de prevenire şi control. Ca şi multe alte ţări vecine, Republica Moldova a fost afectată de o erupţie masivă de difterie între 1994 şi 1996, cu apogeul în 1995 cînd erau raportate peste 9 cazuri la 100 000 populaţie (13) şi cu peste 700 persoane afectate în total în 1994 şi 1995. O erupţie de holeră a avut loc în 1995, o erupţie de rujeolă - în 2002, iar mai recent, în 2007, a fost raportată o erupţie de oreion printre tinerii adulţi, cu aproximativ 1 900 cazuri reportate săptămînal în februarie 2008.

O sporire a incidenţei tuberculozei a fost observată pe întreg teritoriul Fostei Uniuni Sovietice (FUS) începînd cu mijlocul anilor 1980. Republica Moldova s-a confruntat cu această epidemie mai tîrziu decît alte republici, însă începînd cu 1989 incidenţa maladiei în această ţară a sporit rapid şi ireversibil (Fig. 3). Ratele în privinţa HIV au fost distribuite mai neuniform printre ţările FUS, cu epidemii concentrate prezente în Ucraina, Lituania ş.a., dar şi în Republica Moldova se observă o tendinţă de creştere sporită în ultimii ani (Fig. 4).

Fig. 3. Incidenţa Tuberculozei la 100 000

Republica MoldovaŢM UE pînă în mai 2004ŢM UE după mai 2004CSIRACK


pagina 20

Fig. 4. Incidenţa HIV la 100 000


Inci

denţ

a H

IV la

100

000

Cutremurele de pămînt

Afl îndu-se în zona seismică a Munţilor Carpaţi, Republica Moldova înregistrează în mod regulat cutremure de pamînt. Epicentrul lor este localizat cel mai des la sudul Munţilor Carpaţi (Vrancea, România), la o distanţă de 225 km de Chişinău. Pe parcursul ultimilor 200 ani, Moldova a suferit şaisprezece cutremure de pamînt majore, cu o putere cuprinsă între 7 şi 8 puncte după scara Richter, patru din ele fi ind înregistrate în secolul trecut (1934, 1940, 1977, 1986). Impactul cutremurelor a fost documentat insufi cient, cu excepţia cutremurului din 1986, în urma căruia au fost raportate 261 persoane rănite, 1200 rămase fără adăpost, peste 7 000 clădiri deteriorate şi pierderi economice estimate la 510 milioane dolari SUA (13). Pînă în prezent mortalitatea în urma cutremurelor a fost mică, dar se presupune că un cutremur puternic ar putea avea loc în viitor şi ar afecta serios capitala ţării, Chişinău.

Seceta

În Republica Moldova, iernile sunt de obicei moderate şi verile calde, însă temperaturile neobişnuit de înalte şi precipitaţiile foarte joase din ultimii trei ani au condus la secetă în 2007. Au fost afectate semnifi cativ recoltele şi s-a produs deteriorarea rapidă a situaţiei socio-economice. În total, 210 000 persoane au fost raportate ca fi ind afectate (2) iar într-un studiu efectuat de UNICEF (14), 80% din cei intervievaţi considerau că seceta a avut un efect negativ asupra stării sănătăţii lor. Efectele nutriţiei inadecvate au fost exacerbate de către accesul redus la apă potabilă, în special în zonele rurale, unde 45% din populaţie folosesc fîntînile drept sursă principală de apă potabilă.


pagina 21

Inundaţiile

Inundaţii au loc destul de des în anumite părţi ale Republicii Moldova, afectînd în special albiile rîurilor mici, inter-ne, unde se afl ă aproximativ 168 localităţi (160 000 persoane) pe o suprafaţă de 1300 km2. În 1994, inundaţiile masive din r-l Hînceşti au cauzat decesul a 29 persoane, 802 case au fost complet distruse iar peste 2 000 – grav deteriorate. Deoarece inundaţiile sunt cauzate mai des de ploi abundente, adevărata dimensiune a daunei provo-cate de inundaţii nu este cunoscută, deoarece inundaţiile de nivel local nu întotdeauna sunt înregistrate. Ca urmare, nu sunt înregistrate nici victimele individuale şi nici pagubele personale.

În 1960 şi 1970 au fost efectuate lucrări substanţiale de infrastructură. În consecinţă, inundaţiile în albiile rîurilor mari transfrontaliere (Nistru şi Prut) nu mai prezintă un pericol semnifi cativ. Majoritatea evenimentelor grave pot avea loc mai la Nord de Moldova, în munţii Carpaţi. Deci prognozarea potenţialelor pericole devine mai uşoară, în comparaţie cu cele din albiile rîurilor mici interne.

Alunecările de teren

Teritorii mari ale Moldovei sunt afectate de alunecări de teren (în total circa 790 km2 cu 15 000 zone) şi ele sporesc în fi ecare an (15). Deşi alunecările de teren pot fi iniţiate de ploi abundente sau cutremure de pămînt, majoritatea evenimentelor de acest gen în Moldova au avut loc în mod independent, legate probabil de aşezarea solului în timpul lucrărilor masive de construcţie şi de despăduririle în masă. Mişcîndu-se relativ încet, alunecările de teren în Moldova nu contribuie semnifi cativ la sporirea morbidităţii şi mortalităţii (2). Pericolul cauzat de acestea este legat mai mult de dislocările ce pot deteriora clădirile sau alte bunuri. Pe parcursul ultimelor două decenii, două alunecări de teren masive au afectat zone populate: (1) în 1988, raionul Hînceşti, satul Leuşeni, cu 214 case distruse şi 137 deteriorate, şi (2) în 1999, raionul Teleneşti, cu 61 case distruse şi 73 deteriorate.

Condiţiile climaterice nefavorabile

În Moldova se produc numeroase evenimente cauzate de condiţiile climaterice nefavorabile, în special în intervalul mai şi august, cînd pot apărea pe neaşteptate furtuni de caracter local. Aceste evenimente includ ploi torenţiale (care deseori cauzează inundaţii în albiile rîurilor mici, după cum s-a menţionat mai sus), grindină şi vînturi puterni-ce, uneori toate la un loc. Chiar şi atunci cînd nu cauzează inundaţii, în aproape toţi anii, ploile torenţiale de vară din Moldova cauzează pierderi economice mai mari decît orice alt pericol natural cu excepţia eroziunii solului. Sunt afectate drumurile, reţelele de distribuire a energiei electrice, fîntînile, provocînd daune infrastructurii (15). Datorită poziţionării geografi ce, Republica Moldova este afectată în mod deosebit de grindină, care deseori cauzează prejudicii serioase la nivel local. Pentru perioada 1998-2005 aceste prejudicii au fost estimate la circa 5.9 milioane dolari SUA.

Accidentele nucleare

Republica Moldova nu dispune de staţii electrice nucleare, dar în ţările vecine există şapte staţii de acest fel, localizate la o distanţă de aproximativ 400 km: una în Bulgaria, una în România şi cinci în Ucraina. Cu excepţia reactorului din România, toate celelalte sunt bazate pe tehnologii asemănătoare cu cea a reactorului de la Cer-nobîl şi sunt considerate ca fi ind predispuse la producerea dezastrelor.


pagina 22

Fig. 5. Staţii electrice nucleare în ţările vecine cu Republica Moldova

Sursa: Serviciul de Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Republica Moldova, 2008

Accidentele industriale

După obţinerea independenţei, în 1991, nu a fost înregistrat nici un accident industrial major (2), deşi un nivel al poluării ce depăşeşte normativele admisibile poate fi întîlnit destul de des în rîurile mici, în special în timpul verii, cînd nivelul oxigenului e redus. În 2007, şapte cazuri de poluare masivă au fost înregistrate în rîul care traversează oraşul Chişinău. Ambele rîuri mari, Nistru şi Prut, îşi au originea în Munţii Carpaţi, în Ucraina; Prutul se îndreaptă spre Sud pentru a constitui hotarul de 711 km între România şi Republica Moldova, iar Nistrul traversează Repu-blica Moldova, îndreptîndu-se spre Marea Neagră. Ambele ţări vecine au industrii chimice mari, cu un potenţial de precipitaţii şi accidente ce ar putea afecta direct Republica Moldova.

Alte pericole potenţiale includ transportarea periodică a deşeurilor nucleare din Bulgaria în Federaţia Rusă pe teritoriul Republicii Moldova şi necesitatea importării produselor petroliere şi a gazului pe trasee rutiere şi ga-zoducte. Două explozii au avut loc în 24 luni precedente evaluării. O rafi nărie de petrol există deja la Comrat şi un nou port va fi deschis la Giurgiuleşti în iulie 2008, pe o fîşie de 480 metri de-a lungul Dunării, ce traversează sudul Republicii Moldova, asigurînd acces liber la apele internaţionale. Sporirea volumului transportărilor auto şi feroviare a substanţelor potenţial-toxice, dezvoltarea industriei şi mobilitatea transfrontalieră mai intensă a po-pulaţiei reprezintă potenţiali factori de risc.


pagina 23

Problemele mediului

Produsele chimice sunt utilizate pe larg în agricultură, inclusiv pesticidele interzise, precum DDT, care au contaminat solul şi apele subterane. Tehnologiile necorepunzătoare de prelucrare a pămîntului au condus, de asemenea la eroziunea în masă a solului.

Banca Mondială a efectuat în mai 2007 o analiză detaliată a riscurilor legate de pericole, care s-a soldat cu raportul „Productivitatea Rurală în Moldova – Gestionarea Vulnerabilităţii Naturale”(15).

Factorii care afectează vulnerabilitatea Republicii Moldova

Factorii demografi ci

Republica Moldova a fost cea mai dens populată republică din fosta Uniune Sovietică. Populaţia totală a atins numărul maxim de 4.3 milioane în preajma obţinerii independenţei, aproximativ 750 000 (17%) locuind în capi-tală (Chişinău). Totuşi, de atunci, numărul populaţiei s-a redus rapid, atingînd cifra de 3,6 milioane către 2006 din cauza unei combinări a creşterii negative a populaţiei (-0.11%: estimate în 2007) cu emigrarea tinerilor adulţi în căutarea lucrului, în special în Federaţia Rusă şi România. Se estimează că circa 25% a populaţiei economic active a Republicii Moldova a emigrat, iar remitenţele alcătuiesc 20-25% din Produsul Intern Brut (PIB)

Densitatea actuală a populaţiei alcătuieşte 122 persoane pe km2 şi este, de fapt, comparabilă cu densitatea me-die a UE de 112 persoane pe km2 iar Republica Moldova se plasează la moment pe locul 87 în lume în privinţa densităţii populaţiei (16). Totuşi, deşi Rata Totală a Fertilităţii2 a scăzut sub rata de substituire3 de 2.2 în 1993 şi începînd cu anul 2000 a fost aproximativ aceeaşi ca şi în UE pînă în mai 2004 (Fig. 6), trebuie menţionat faptul că proporţia copiilor sub 14 ani rămîne, în continuare, mai mare decît în UE şi egală cu cea a Comunităţii Statelor Independente (CSI) (Fig. 7).

Fig. 6. Rata totală a fertilităţii


Rata

tot

ală

a fe

rtili

tăţii

2 Rata totală a fertilităţii este o estimare a mărimii medii a unei familii complete, în baza ratelor actuale a natalităţii.3 Rata de substituire reprezintă numărul mediu de copii per familie, necesar pentru a menţine populaţia în echilibru.


pagina 24

Fig. 7. Procentul populaţiei de 0–14 ani

Republica Moldova

ŢM UE pînă în mai 2004

ŢM UE după mai 2004

CSI

RACK

Proc

enta

jul p

opul

aţie

i de

0-14

ani

Concluzii

Micşorarea numărului adulţilor tineri cauzată de emigrare în combinaţie cu numărul relativ mare al grupurilor vulnerabile (copii şi bolnavi cronici adulţi) poate conduce la rată înaltă a dependenţei care trebuie luată în consi-deraţie în procesul de planifi care pentru crize. Persistenţa în continuare a fertilităţii reduse poate cauza reducerea serviciilor pentru copii, ceea ce poate avea implicaţii în menţinerea capacităţilor suprasolicitate în timpul situaţiilor excepţionale care afectează copiii.

Factorii economici

Anterior Republica Moldova a reprezentat o mică parte şi foarte integrată a economiei sovietice, cu o industrie uşoară bine dezvoltată în Transnistria. Ţara posedă puţine resurse naturale şi depinde, în mare măsură, de im-porturile de energie şi alte materie prime. Ea ramîne în continuare una din cele mai sărace ţări ale Europei. Cu 54% din populaţie locuind în zonele rurale, economia este bazată mai mult pe agricultură şi industria alimentară. Din toată forţa de muncă de 1.33 milioane, 40.7% lucrează în agricultură, 12.1% în industrie şi 47.2% în sfera serviciilor. În acelaşi timp, din suprafaţa totală a ţării de 33 844 km2 doar 3 000 (9%) sunt irigate, iar circa 50% din populaţie foloseşte fîntînile ca sursă principală de apă potabilă.

Tabelul 4 ne arată, că pînă în 1994, produsul intern brut (PIB) a scăzut la 40% din valoarea sa în 1990. Creşterea economică a reînceput abia în 1998 (mai tîrziu decît în multe alte ţări din Fosta Uniune Sovietică şi Europa de Est şi Centrală), dar chiar şi în 2004 el continua să alcătuiască doar 44% din valoarea sa iniţială din 1990.


pagina 25

Tabelul 4. Produsul intern brut (PIB) real, paritatea puterii de cumpărare (PPC) $ SUA per capita

Anul PIB, PPC $ SUA per capita % faţă de 1990

1990 3896 100.0

1991 3500 89.8

1992 3670 94.2

1993 2370 60.8

1994 1576 40.5

1995 1547 39.7

1996 a a

1997 1500 38.5

1998 1947 50.0

1999 2037 52.3

2000 2109 54.1

2001 2150 55.2

2002 1470 37.7

2003 1510 38.8

a Datele lipsesc.

În 1999, 73% din populaţie era clasifi cată drept săracă4; către 2004 această proporţie a scăzut la 26.5% (17). În paralel, s-a înregistrat o ameliorare în privinţa nivelului inegalităţilor care, refl ectată prin coefi cientul Gini, a scăzut de la 0.38 în 2000, la 0.36 în 20045.

După atingerea celui mai redus nivel în 1999, cheltuielile publice în sectorul sănătăţii ca procent al PIB au atins în prezent un nivel similar cu cel din 1996 şi sunt cam aceeaşi sau chiar mai mari decît în ţările membre ale UE din Europa de Est (Fig. 8 şi 9). Aceasta ne demonstrează angajamentul faţă de cheltuielile pentru sănătate din partea Guvernului. Totuşi, deoarece PIB (PPC) este în prezent atît de redus, trebuie menţionat faptul că Republica Moldova cheltuieşte în realitate mai puţin pentru sănătate în termeni absoluţi decît orice altă ţară din Regiunea Europeană a OMS.

4 În baza limitei absolute a sărăciei.5 Pe o scară de la 0 la 1, valoarea 0 reprezentînd egalitatea perfectă.


pagina 26

Fig. 8. Produsul intern brut real, paritatea puterii de cumpărare în $ SUA per capita

Republica Moldova

ŢM UE pînă în mai 2004

ŢM UE după mai 2004

CSI

RACK

Parit

atea

put

erii

de c

umpă

rare

Fig. 9. Cheltuielile totale pentru sănătate ca procent al produsului intern brut (PIB), estimările OMS


Che

ltuie

lile

tota

le p

entru

sănăt

ate

ca p

roce

nt a

l pro

dusu

lui i

nter

n br

ut


pagina 27

Concluzii

Resursele fi nanciare din sectorul public disponibile pentru sănătate sunt foarte limitate. Nivelul sărăciei continuă să fi e semnifi cativ în Republica Moldova iar sectorul privat al sănătăţii este mic. Mai mult, o parte mare a populaţiei din Republica Moldova îşi bazează existenţa pe agricultură şi are acces limitat la irigare şi apă potabilă. Efectele cauzate de o criză asupra stării sănătăţii, în special secetă sau inundaţiile, ar putea fi deosebit de grave.

Starea sănătăţii

Speranţa de viaţă la naştere în Moldova a cunoscut aceeaşi tendinţă ca şi în celelalte ţări din Comunitatea Sta-telor Independente (CSI), Republicile Asiei Centrale şi Kazahstan, care au trecut prin tranziţia economică din anii 1990, micşorîndu-se de la 69.0 ani în 1989 pînă la 65.9 ani în 1995, şi plasîndu-se ulterior pe o poziţie medie între ţările din acest grup. După atingerea nivelului minim, cifrele s-au ameliorat continuu, atingînd o speranţă medie de viaţă de 68.5 ani (2) în 2007, ceea ce corespunde cu cifrele înainte de obţinerea independenţei, fi ind mai mare decît media pe CSI (Fig. 10). Speranţa de viaţă la 45 ani este însă printre cele mai scăzute în Regiunea Europeană a OMS, cauzele principale ale mortalităţii premature fi ind maladiile cardio-vasculare, cancerul şi, în special, maladiile cronice ale fi catului şi ciroza (Fig. 11). Republica Moldova are cele mai îngrijorătoare statistici în privinţa maladiilor cronice ale fi catului şi cirozei din toată Regiunea Europeană a OMS, asociate cu incidenţa spo-rită a hepatitelor virale şi abuzul de alcool, care la rîndul lor sunt asociate cu stresul social şi sărăcia (Fig. 12).

Fig. 10. Speranţa de viaţă la naştere, în ani


Sper

anţa

de

viaţă

la n

aşte

re, î

n an

i


pagina 28

Fig. 11. Speranţa de viaţă la 45 ani, în ani


Sper

anţa

de

viaţă

la 4

5 an

i, în

ani

Fig. 12. Rata Standardizată a Mortalităţii (RSM) prin patologie cronică a fi catului şi ciroză, toate vîrstele, la 100 000


Rata

sta

ndar

diza

tă a

mor

talităţ

ii, la

100

000


pagina 29

Este încurajator faptul că ratele mortalităţii neonatale şi post-neonatale6 în Republica Moldova sunt în continuă ameliorare şi rămîn comparabile cu datele din celelalte ţări CSI, deşi ţările CSI rămîn încă cu mult în urma mediilor UE (Fig. 13 şi 14).

Fig. 13. Ratele mortalităţii neonatale, la 1000 nou-născuţi vii


Rata

mor

talităţ

ii

Fig. 14. Ratele mortalităţii post-neonatale, la 1000 nou-născuţi vii


Rata

mor

talităţ

ii

6 Mortalitatea neonatală refl ectă preponderent accesul la calitatea serviciilor obstetricale, pe cînd mortalitatea post-neonatală refl ectă mai mult condiţiile din mediul social.


pagina 30

Concluzii

Starea generală a sănătăţii în Republica Moldova se ameliorează continuu, acest fapt fi ind confi rmat de creşte-rea speranţei de viaţă la naştere şi micşorarea ratelor mortalităţii neonatale şi post-neonatale. În acelaşi timp, incidenţa maladiilor cronice este înaltă printre persoanele de peste 45 ani. Menţinerea serviciilor de sănătate de rutină pentru acest grup vulnerabil în timpul unei crize ar putea fi un factor important în reducerea mortalităţii şi morbidităţii.

Probleme de ordin politic

După declararea de către Republica Moldova a independenţei în 1991, în Transnistria au avut loc tulburări civile, care dorea să-şi menţină legăturile strînse cu Uniunea Sovietică şi şi-a autoproclamat independenţa sa faţă de Re-publica Moldova. Deşi autoproclamata Republică Moldovenească Nistreană nu a fost niciodată recunoscută drept stat independent, nici pe plan intern, nici internaţional, la momentul actual ea are parlamentul său, preşedinte, constituţie, un sistem economic al său şi monedă proprie. Sub supravegherea OSCE, Moldova şi Ucraina operează posturi vamale comune pentru a monitoriza tranzitul persoanelor şi bunurilor prin regiune Transnistreană. Date elementare cu privire la sănătatea şi demografi a populaţiei (circa 0.6 milioane de locuitori) nu sunt disponibile din 1997.

Concluzii

Accesul în timp util la date exacte are o importanţă primordială pentru asigurarea unui răspuns rapid şi coordonat la o criză potenţială. Este deosebit de important pentru supravegherea efectivă a riscurilor la care este supusă populaţia, ceea ce reprezintă piatra de temelie a RSI.

CADRUL LEGAL

Protecţia civilăComisia Guvernamentală pentru Situaţii Excepţionale este defi nită prin Legea privind Protecţia Civilă nr.271 din 9 noiembrie 1994 şi constituită prin Hotărîrea Guvernului nr.1340 din 4 decembrie 2001, privind Comisia pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova. Funcţia ei constă în elaborarea politicilor naţionale (multisectorale) şi planifi carea pentru pregătirea, atenuarea şi răspunsul la crize.

Implementarea politicilor şi planurilor se realizează în mare măsură prin intermediul Serviciului de Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale, care se afl ă în subordinea Ministerului de Interne, activitatea lui fi ind reglementată de următoarele acte legislative:

• Legea nr.271 din 9 noiembrie 1994 privind Protecţia Civilă, care stabileşte principiile fundamentale ale protecţiei civile şi cadrul legal în baza căruia trebuie să acţioneze toate autorităţile publice, întreprin-derile, instituţiile şi organizaţiile (independent de tipul de proprietate şi forma de organizare), precum şi cetăţenii de rînd.

• Hotărîrea Guvernului nr.347 din 25 martie 2003, care include defi niţia şi clasifi carea diferitelor tipuri (na-turale, tehnologice, biologico-sociale) şi nivele (locale, teritoriale, naţionale, trans-frontaliere) de situaţii excepţionale. Clasifi carea este bazată pe cauză, dimensiunile zonei afectate şi gravitatea consecinţelor, utilizînd drept criterii numărul de persoane rănite, numărul de persoane afectate şi pierderile economice (în lei). Hotărîrea nr.347 cuprinde metodologia de colectare şi schimb de informaţie pentru prevenire şi răspuns.


pagina 31

• Hotărîrea Guvernului nr.961 din 21 august 2006, care stabileşte reţeaua naţională de laboratoare pentru supravegherea şi controlul mediului în privinţa substanţelor radioactive, otrăvitoare şi foarte toxice, şi a agenţilor biologici.

• Legea nr.93 din 5 aprilie 2007 privind Serviciul de Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale, care înfi inţează Serviciul de Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale, defi neşte rolurile şi responsabilităţile lui la nivel na-ţional şi sub-naţional, precum şi condiţiile de lucru. Conform legii, Serviciul de Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale este responsabil de coordonarea activităţilor tuturor autorităţilor implicate în răspunsul la dezastre, inclusiv a autorităţilor de sănătate.

Servicii de sănătateÎn sectorul sănătăţii pregătirea, atenuarea şi răspunsul la crize este reglementat de două legi-cadru:

• Legea nr.1513 din 16 iunie 1993 privind securitatea sanitaro-epidemiologică a populaţiei, care se referă la prevenirea şi controlul maladiilor infecţioase, neinfecţioase şi profesionale, şi a intoxicaţiilor cu substanţe periculoase provenite din mediul ambiant, industrie, habitat, educaţie şi comportamentul uman.

• Legea nr.411 din 28 martie 1995, care stabileşte cerinţele fundamentale pentru prestarea asistenţei me-dicale populaţiei, inclusiv în situaţii de criză (Articolul 24).

Ministerul Sănătăţii s-a exprimit clar cu privire la politica sa actuală de a fortifi ca pregătirea şi răspunsul la crize în sectorul sănătăţii şi în acest sens a elaborat deja cadrul normativ necesar pentru implementarea Articolului 24 al Legii Ocrotirii Sănătăţii nr.411. Aceasta include: (a) crearea Centrului Medicina Calamităţilor (Ordinul nr.259 din 23 iunie 2006); (b) crearea Serviciului Republican de Medicină a Calamităţilor (Ordinul nr.317 din 2 august 2007; şi (c) nominalizarea actualului consilier al ministrului în calitate de Specialist Principal Netitular în Medicina Calamităţilor (Ordinul nr.98 din 10 martie 2008).

Lista deplină a legilor şi hotărîrilor guvernamentale ale Republicii Moldova legate de pregătirea şi răspunsul la crize poate fi găsită în anexa 4.

Regulamentul Sanitar Internaţional (RSI)După un proces consultativ îndelungat Planul Naţional de Acţiuni pentru implementarea RSI a fost remis Guvernului spre aprobare, la 27 februarie 20087.

În Republica Moldova, RSI nu va fi ratifi cat, deoarece ratifi carea nu este solicitată din partea Statelor Semnatare. Aceasta, însă, înseamnă că RSI nu va fi publicat în Monitorul Ofi cial şi, respectiv, nu va deveni în mod automat cunoscut funcţionarilor publici.

Republica Moldova şi Uniunea EuropeanăPentru prima dată, Republica Moldova a stabilit relaţii cu Uniunea Europeană în 1994 prin semnarea unui Acord de Parteneriat şi Cooperare, a intrat în vigoare în 1998. Odată cu începutul lărgirii Uniunii Europene în mai 2004 şi aprobarea Politicii Europene de Bună Vecinătate, Moldova a pornit pe calea dezvoltării relaţiilor mai apropiate, bazate pe integrare economică şi cooperare politică, prin adoptarea unui Plan de Acţiuni UE-Republica Moldova de 3 ani în februarie 20058. Planul de Acţiuni are drept scop ameliorarea relaţiilor în domeniul politicii externe şi

7 Pe 26 martie 2008 (peste 3 săptămîni după misiunea de evaluare) Guvernul a emis Hotărîrea nr.475 „Privind aprobarea Planului de Acţiuni pentru implementarea RSI în Republica Moldova”, stabilind cadrul formal naţional pentru planifi carea şi petrecerea activităţilor coordonate intersectorale în 2008-2012.8 http://www.delmda.ec.europa.eu


pagina 32

securităţii; soluţionarea problemelor legate de Transnistria; şi promovarea creşterii economice şi reducerii sărăciei. Fiecare minister şi-a creat o sub-diviziune responsabilă de integrarea UE şi a fost iniţiat procesul de ajustare a legilor şi regulamentelor Republicii Moldova la acquis communitaire9 al UE; toate acestea fi ind coordonate de Departamentul Integrare Europeană al Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene.

Alte Convenţii şi Acorduri InternaţionaleRepublica Moldova a aderat la CSI în 1991 şi este membră a Naţiunilor Unite din 1992. Ea a fost unul dintre primele state post-sovietice care a devenit membru al Consiliului Europei şi al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) şi este de asemenea membru al Organizaţiei Internaţionale a Comerţului (OIC) şi al Pactului de Stabilitate în Europa de Sud-Est. Guvernul Moldovei colaborează cu NATO, dar în acelaşi timp ţara a fost proclamată drept una cu statut neutru permanent, ce nu va permite staţionarea trupelor militare străine pe teritoriul său.

Republica Moldova este semnatară a mai multor tratate internaţionale care au un impact asupra sănătăţii, inclusiv Convenţia ONU privind Drepturile Copilului (ianuarie 1993) (18). Ea este parte a unui şir de acorduri în domeniul mediului, inclusiv: poluarea aerului, poluanţii organici persistenţi, biodiversitatea, schimbarea climei, deşertifi ca-rea, speciile pe cale de dispariţie, mediul ambiant, deşeurile periculoase, protecţia stratului de ozon şi protecţia apelor transfrontaliere şi lacurilor internaţionale (Anexa 5).

CADRUL INSTITUŢIONAL ŞI ORGANIZAŢIONALÎn majoritatea cazurilor, pregătirea şi răspunsul la crize implică, într-o măsură mai mică sau mai mare, toate com-ponentele sistemului sănătăţii, fi ecare din ele avînd un rol diferit, dar important pentru rezultatul fi nal. Cadrul or-ganizaţional stă la baza dezvoltării unui sistem de sănătate coerent şi coordonat, care poate asigura pregătirea şi răspunsul la o varietate mare de situaţii de criză. Textul de mai jos oferă o privire generală asupra cadrului instituţional în Republica Moldova, axîndu-se pe rolurile şi responsabilităţile diferitelor parteneri importanţi pentru pregătirea şi răspunsul la crize.

Date generaleÎn 2005, Guvernul a lansat un program de reformare a sectorului public (Hotărîrea Guvernului nr.1402) pentru a asigura faptul că administraţia publică centrală corespunde cu standardele UE şi corespunde necesităţilor popu-laţiei. În linii mari strategia avea drept scop divizarea cumpărătorilor de prestatori în domeniul serviciilor publice şi atribuirea responsabilităţilor şi competenţelor legale într-un mod clar, evitînd în acelaşi timp ambiguitatea şi dublarea funcţiilor între ministere şi în interiorul lor. Acest proces a avut lor ca rezultat în reorganizarea şi restruc-turarea Ministerului Sănătăţii cu crearea noilor direcţii pentru elaborarea politicilor şi planifi carea strategică.

În 1999, Legea despre Administraţia Publică Locală a iniţiat procesul de decentralizare. Au fost create 11 unităţi administrative regionale, cu instituţii de asistenţă medicală primară, spitale şi servicii urgente, fi nanţate din buge-tele locale. Patru ani mai tîrziu, în 2003, această structură a fost înlocuită cu una alcătuită din 37 unităţi adminis-trative, printre care 32 raioane, trei municipalităţi şi două unităţi teritoriale autonome (Tabelul 5).

9 Totalitatea legilor UE care necesită să fi e adoptate de orice ţară care doreşte să devină membră a Uniunii Europene


pagina 33

Tabelul 5. Unităţile de Administrare Publică ale Republicii Moldova

Raioane (32) Municipalităţi (3)Unităţi teritoriale autonome (1)

Unitate teritorială (1)

Anenii-Noi, Basarabeasca, Briceni, Cahul, Cantemir, Călăraşi, Căuşeni, Cimişlia, Criuleni, Donduşeni, Drochia, Dubăsari, Edineţ, Făleşti, Floreşti, Glodeni, Hînceşti, Ialoveni, Leova, Nisporeni, Ocniţa, Orhei, Rezina, Rîşcani, Sîngerei, Şoldăneşti, Soroca, Ştefan-Vodă, Străşeni, Taraclia, Teleneşti, Ungheni

Bălţi, Bender, Chişinău

Gagauzia – cu trei raioane: Comrat, Ceadîr-Lunga şi Vulcăneşti

Transnistria

Deoarece nu există autorităţi sanitare la nivel de raion, medicii-şefi ai celor 37 spitale au fost împuterniciţi să gestioneze serviciile de sănătate locale şi bugetele respective; inclusiv planifi carea şi executarea contractelor cu Compania Naţională de Asigurări în Medicină. Totuşi, responsabilitatea pentru serviciile medicale urgente (ambu-lanţe) şi de sănătate publică la nivel local a rămas pe seama a două instituţii semi-autonome (verticale) – Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic Medicină de Urgenţă şi Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic de Medicină Preventivă (şi în cadrul bugetului central).

Reforma sectorului sănătăţii a început în 1997 cu introducerea medicinei de familie şi reducerea semnifi cativă a numărului spitalelor, paturilor şi personalului medical. În 2001 s-au schimbat mecanismele de fi nanţare, noul sistem fi ind bazat pe numărul pacienţilor şi nu al paturilor. Însă introducerea sistemului de Asigurări Medicale Obligatorii, bazat pe contribuţiile obligatorii ale populaţiei angajate în cîmpul muncii şi a patronilor (aprobat pîn scris în 1998) a fost tergiversat pînă în 2004 din cauza lipsei fondurilor. Compania Naţională de Asigurări în Medicină, înfi in-ţată în 2002 este o instituţie independentă, subordonată Guvernului şi avîndu-l pe Ministrul Sănătăţii în calitate de preşedinte al Consiliului de Administrare. Compania Naţională de Asigurări în Medicină contractează în mod direct instituţiile medicale pentru prestarea pachetului unic de asistenţă medicală. Adiţional, medicii de familie sunt plătiţi per capita şi primesc bonusuri de performanţă pentru atingerea anumitor scopuri specifi ce ale sănătăţii publice (precum ca anumite rate ale imunizării în baza listei pacienţilor înregistraţi). Spitalele sunt plătite în baza numărului de “cazuri tratate” iar serviciile de ambulanţă – în baza numărului „vizitelor”. Contractarea a dus la schimbarea statutului organizaţiilor medicale, transformîndu-le din agenţii dependente de buget în organizaţii publice autonome.

Fondurile colectate prin intermediul sistemului de asigurări medicale obligatorii sunt automat divizate în patru sub-fonduri: Fondul Principal, Fondul de rezervă, Fondul de Prevenire şi Fondul de Administrare. 94% din venituri sunt alocate în Fondul Principal iar Fondul de Rezervă. Fondul de Prevenire şi Fondul de Administrare primesc, re-spectiv, cîte 2% fi ecare. În 2006, 52% din Fondul Principal au fost alocate asistenţei spitaliceşti; 31% – asistenţei primare; 9% – asistenţei urgente; 6.5% – asistenţei specializate de ambulator; 1.4% – asistenţei medicale înalt-performante şi 0.1% – asistenţei medicale la domiciliu.

Legea despre fi nanţele publice locale (nr.397 din 2003, Articolul 18) le permite autorităţilor publice locale să creeze o rezervă de fonduri de pînă la 2% din bugetele lor pentru cheltuieli neprevăzute, inclusiv pentru pre-gătirea, atenuarea şi răspunsul la crize. Spitalele sunt obligate să menţină o rezervă de medicamente şi 5% din bugetul lor în calitate de fond de rezervă. Fondul de contingenţă al Guvernului este administrat de către Comisia Guvernamentală pentru Situaţii Excepţionale.


pagina 34

Serviciile Medicale Urgente şi de Management al Crizelor

Comisia pentru Situaţii Excepţionale a Ministerului Sănătăţii

Comisia pentru Situaţii Excepţionale a Ministerului Sănătăţii (Comisia pentru Crize în Sănătate) este autoritatea publică principală responsabilă de gestionarea crizelor în sectorul sănătăţii. Preşedintele ei este Ministrul Sănă-tăţii, iar membrii – şefi i direcţiilor şi ai instituţiilor medicale relevante. Pe lîngă şedinţele urgente, în caz de crize, comisia este convocată în mod regulat de două ori pe an; prima dată – pentru a planifi ca activităţile în anul curent şi a doua oară – mai tîrziu, pentru a examina progresele obţinute. Însă, spre deosebire de Comisia naţională, cea ministerială nu dispune de un organ operaţional sau secretariat, funcţionînd doar prin intermediul membrilor săi şi al direcţiilor şi organizaţiilor lor din sectorul sănătăţii.

În afară de aceasta, toate instituţiile medicale şi organizaţiile din sectorul sănătăţii au comisiile lor interne.

Medicii-şefi ai spitalelor raionale şi directorii departamentelor sănătăţii municipale (Chişinău, Bălţi şi unitatea teritorială autonomă Gagauzia) sunt în mod automat responsabili de coordonarea pregătirii şi răspunsului la crize la nivel sub-naţional şi sunt obligaţi să participe la şedinţele Comisiilor pentru Situaţii Excepţionale raiona-le/municipale. Necătînd la aceasta, Serviciile de Medicină de Urgenţă şi Centrele de Medicină Preventivă nu sunt totdeauna reprezentate în aceste comisii, şi în calitatea lor de instituţii verticale autonome, nu se afl ă în subordinea (administrativă sau fi nanciară) a medicului-şef al spitalului raional.

Consilierul Ministrului Sănătăţii în domeniul Medicinei Calamităţilor

Consilierul Ministrului Sănătăţii în domeniul Medicinei Calamităţilor a fost angajat în 2007, funcţia sa vizînd for-tifi carea, pregătirea şi răspunsul la crize în sectorul sănătăţii. Dr. Pîsla este unul din cei cinci consilieri permanenţi incluşi în structura Ministerului Sănătăţii. Fiind recent pensionat din serviciul militar, unde a activat ca „şef al servi-ciului medical”, Dr. Pîsla este expert în medicina calamităţilor şi, după ce a fost nominalizat în calitate de consilier, a preluat rolul de Coordonator al Crizelor în Sănătate, deşi competenţa sa nu include controlul maladiilor infec-ţioase. El împărtăşeşte activităţile de coordonare cu Medicul-şef Sanitar de Stat, care este şi Viceministru, şi îşi dedică de la 50 pînă la 100% al timpului său de muncă pregătirii şi răspunsului la crize. Însă, spre deosebire de Medicul-şef Sanitar de Stat, el nu are nici o putere de decizie în poziţia sa şi de aceea ulterior a fost nominalizat prin ordin ministerial drept Specialist Principal Netitular al Ministerului Sănătăţii în domeniul Medicinei Calamită-ţilor. Sistemul de Specialişti Principali este bazat pe experţi cu experienţă în diferite domenii tehnice, ale căror opinii sunt apreciate de colegii lor din domenii. Acest titlu îi oferă D-lui Pîsla autoritatea de a solicita informaţia de la instituţiile subordonate Ministerului Sănătăţii şi de a juca rolul-cheie în elaborarea politicilor şi infl uenţarea procesului de luare a deciziilor.

Deşi nominalizarea consilierului ministrului sănătăţii în domeniul medicinei calamităţilor este un excelent pas înainte spre fortifi carea pregătirii şi răspunsului la crize în sectorul sănătăţii, totuşi situaţia actuală prezintă o serie de probleme:

1. Deoarece responsabilităţile de coordonare sunt divizate între consilierul ministrului sănătăţii în domeniul medicinei calamităţilor şi Medicul-şef Sanitar de Stat, practic nu există un adevărat şi unic Coordonator al Crizelor în Sănătate în aspectul abordării tuturor pericolelor.

2. Obligaţiunile funcţionale ale oricărui consilier al ministrului sănătăţii se pot schimba, în funcţie de priorită-ţile curente ale ministrului în exerciţiu. Astfel, poziţia dată, chiar dacă face parte din structura Ministerului Sănătăţii, nu are atribuţii directe în pregătirea şi răspunsul la crize.

3. Titlul de Specialist Principal este oferit unei persoane individuale şi nu face parte dintr-un cadru instituţio-nal, de aceea el nu asigură o continuitate pe viitor.


pagina 35

Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic Medicină de Urgenţă

Centrul Naţional Ştinţifi co-Practic Medicină de Urgenţă (Centrul Naţional Medicină de Urgenţă) este responsabil de prestarea asistenţei medicale urgente şi serviciilor rutine de ambulanţă. Ca şi Centrul Naţional de Medicină Preventivă, el îşi menţine o structură ierarhică verticală şi este subordonat Ministerului Sănătăţii. Serviciile lui sunt divizate în 5 zone autonome (capitala - Chişinău, zona Centru, zona Nord, zona Sud şi regiunea autonomă Ga-gauzia), care sunt contractate separat de către Compania Naţională de Asigurări în Medicină pentru fi nanţare. În acelaşi timp, însă, zona Chişinău a Centrului Naţional Medicină de Urgenţă joacă rolul unui centru principal de coordonare şi dispecerat şi este responsabil de performanţa generală a serviciilor oferite de Centru.

Pe lîngă cele patru staţii zonale de asistenţă urgentă mai există 41 substaţii şi 84 puncte de asistenţă medicală urgentă mai mici în zonele rurale, fi ecare acoperind o rază de aproximativ 25 km şi asigurînd un timp maxim de răspuns de 25 minute. Oraşul Chişinău este divizat în cinci sectoare, cu o sub-staţie în fi ecare şi, adiţional, patru puncte în suburbii; asigurînd un timp maxim de răspuns de 10 minute.

Deşi subdiviziunile teritoriale ale Centrului Naţional Medicină de Urgenţă îşi coordonează strîns activitatea cu medicul-şef al spitalului raional, serviciile medicale urgente reprezintă nişte entităţi separate din punct de vedere tehnic şi fi nanciar, şi nu se afl ă în subordinea serviciilor de sănătate sau administraţiei locale. Tabelul 6 conţine date generale despre distribuirea serviciilor urgente de ambulanţă în Republica Moldova.

Tabelul 6. Distribuirea serviciilor urgente de ambulanţă în Republica Moldova

ZonaNr. de

raioanePopulaţia Sub-staţii

Puncte de urgenţă

Timpul maxim de răspuns (minute)

Nord 11 1 285 000 11 24 15

Centru 17 1 325 000 17 35 15

Sud 4 269 000 4 14 15

Gagauzia (autonom)

3 169 000 3 7 25

Chişinău 780 000 5 4 10

Sursa: Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic Medicină de Urgenţă, Republica Moldova.

În prezent parcul de automobile numără 303 ambulanţe, dintre care 45 ambulanţe noi, cu echipament nou, au fost primite în 2003. Echipele ambulanţelor sunt alcătuite din medic, felcer10 şi şofer. În orice zi, 230 echipe de urgenţă sunt de gardă, răspunzînd la 2 000 - 3 000 solicitări pe zi. Introducerea sistemului de plată pentru vizite în 2004 a ameliorat semnifi cativ accesul la servicii urgente de ambulanţă, în special în zonele rurale. Chiar dacă metoda de plată a fost ulterior schimbată cu cea bazată pe fi nanţarea per capita, accesul la servicii practic nu a fost afectat.

Toată planifi carea pregătirii pentru managementul evenimentelor soldate cu victime în masă este coordonată cu Serviciul de Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale, iar rolurile şi responsabilităţile diferiţilor actori au fost defi nite în regulamente. Toate cazurile de urgenţe majore sunt raportate Serviciului de Protecţie Civilă şi Situaţii Excep-ţionale şi preşedintelui raionului respectiv. Canalele de comunicare sunt menţinute prin telefon (inclusiv telefonie

10 Felcer – personal medical, al cărui nivel de pregătire este mai înalt decît cel al unei asistente medicale, dar care nu are califi carea de medic.


pagina 36

mobilă) şi Internet. Există şi linii separate de comunicare cu Serviciul de Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale, serviciul hidro-meteo şi poliţia.

Autorităţile locale sunt obligate prin lege să creeze echipe sanitare de prim ajutor (1 015 echipe în total pe ţară) alcătuite din voluntari şi personal nemedical care ar putea conlucra cu echipele de ambulanţă în timpul unei crize. Centrul Naţional Medicină de Urgenţă coordonează cu Centrul Naţional de Transfuzie a Sîngelui problema men-ţinerii rezervelor de sînge.

Medicina de urgenţă în condiţii spitaliceşti şi managementul evenimentelor soldate cu victime în masă sunt incluse în curricula de pregătire a studenţilor medici. În prezent există şi un program de trei ani de pregătire postuni-versitară a specialiştilor în domeniul medicinei de urgenţă. Facultatea de Perfecţionare a USMF “N. Testemiţanu” oferă o serie de cursuri scurte în domeniu care sunt obligatorii şi pregătire postuniversitară în domeniul sănătăţii publice, inclusiv un modul dedicat sănătăţii în relaţie cu schimbările climei. Cu toate acestea, nu există un program de pregătire specifi că în domeniul managementului crizelor.

Cu suportul fi nanciar al Agenţiei pentru Dezvoltare Internaţională a SUA (USAID) Centrul Naţional Medicină de Urgenţă, în parteneriat cu Alianţa Americană Internaţională pentru Sănătate, a creat un Centru Regional de Trai-ning în domeniul Sistemelor de Asistenţă Medicală Urgentă pentru Moldova, Ucraina şi Belarus, care se afl ă în incinta Centrului Naţional Medicină de Urgenţă, la Chişinău. Personalul Centrului de Training a participat la cursuri de instruire a instructorilor în domeniul medicinei de urgenţă, preponderent în SUA, subiectele fi ind: menţinerea parametrilor vitali în cazul traumelor, resuscitarea vitală de bază, asistenţa avansată în caz de probleme cardiace şi securitatea nucleară. Ulterior, Centrul de Training a organizat o serie de programe de training pentru persona-lul local implicat în asistenţa medicală urgentă, inclusiv pentru medicii de urgenţă (care lucrează pe ambulanţe), felceri şi şoferi, precum şi pentru reprezentanţii serviciilor nemedicale (spre exemplu, pompierii).

Centrul de Training a fost susţinut de Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) în organizarea unui training regional în domeniul asistenţei medicale urgente în caz de accidente nucleare la staţiile electrice atomice (în ţările vecine, deoarece Republica Moldova nu dispune de staţii electrice atomice proprii). În prezent Centrul im-plementează un proiect în parteneriat cu ONG-ul din SUA “North-West Medical Teams”, care implică pregătirea continuă profesională a specialiştilor implicaţi în asistenţa urgentă pre-spitalicească.

Serviciul de Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale oferă training în căutare şi salvare la centrele sale de pregă-tire din Chişinău, Bălţi şi Cahul. Personalul serviciului a participat anterior la training-uri internaţionale în Croaţia, România, Rusia şi Ucraina.

Centrul Medicina Calamităţilor

Centrul Medicina Calamităţilor a fost creat în 2007 la recomandarea consilierului ministrului sănătăţii în domeniul medicinii calamităţilor. El este amplasat instituţional ca un departament în subordinea Centrului Naţional Medicină de Urgenţă.

Planurile iniţiale de a amplasa Centrul Medicina Calamităţilor în organigrama Ministerului Sănătăţii au fost aban-donate din cauza procesului de reformare a sectorului public, care limitează numărul şi funcţiile de personal din cadrul Ministerului Sănătăţii. Secţia de Protecţie Medico-Biologică a Serviciului Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţi-onale a fost percepută drept una care deja îndeplinea funcţia legată de medicina dezastrelor, de aceea a fost considerată inutilă crearea unei direcţii cu funcţii similare în cadrul Ministerului Sănătăţii.

Statele de personal ale Centrului Medicina Calamităţilor sunt alcătuite din patru poziţii de profesionişti: coordo-nator managementul dezastrelor (expert în protecţia civilă), specialist în medicina preventivă, farmacist, specialist în medicina de urgenţă. Numai o poziţie este ocupată la moment, din cauza problemelor de fi nanţare şi a spaţiilor inadecvate. Fişele de post ale personalului propus oferă o abordare multidisciplinară a tuturor pericolelor.


pagina 37

Persoana unică, angajată la moment (care în lipsa unui coordonator califi cat a fost desemnată în calitate de vice-director) a lucrat anterior pentru Serviciile de Protecţie Civilă. Sarcinile sale sunt următoarele:

• coordonarea cu Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale (Ministerul de Interne);• revizuirea şi obţinerea aprobării ministeriale pentru planurile de pregătire raionale;• monitorizarea şi evaluarea efectivităţii planurilor prin intermediul organizării exerciţiilor de simulare, în

cooperare cu Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale. În practică, Centrul Medicina Calamităţilor există real doar pe hîrtie şi vicedirectorul activează în subordinea Consilierului ministrului sănătăţii în domeniul medicinei calamităţilor. În acelaşi timp, Consilierul nu poate, în calita-te de funcţionar de stat, să devină director al Centrului Medicina Calamităţilor, care este o structură autonomă, subordonată Ministerului Sănătăţii şi, de fapt, sub autoritatea Centrului Naţional Medicină de Urgenţă. De aceea actuala poziţie a Centrului Medicina Calamităţilor este extrem de slabă, deoarece el are insufi cient autoritate în sine, iar accesul lui la persoanele cu putere de decizie are loc doar prin intermediul Consilierului ministrului sănătăţii în domeniul medicinei calamităţilor, ale cărei funcţii se pot schimba în viitor. Părerea generală este că, în calitate de organ coordonator, Centrul Medicina Calamităţilor trebuie să fi e parte a organigramei Ministerului Sănătăţii, fi ind supus direct Comisiei pentru Crize în Sănătate şi responsabil pentru toate pericolele. Acest lucru nu este posibil în condiţiile procesului actual de reformare a sectorului public, care impune restricţii în privinţa creării noilor posturi în Ministerul Sănătăţii.

Serviciul Operativ al Ministerului Sănătăţii

Serviciul Operativ al Ministerului Sănătăţii pentru comunicare non-stop este localizat în incinta Ministerului Sănătă-ţii dar constituie o parte a Centrului Medicina Calamităţilor, fi ind în subordinea Centrului Naţional Medicină de Ur-genţă. Serviciul este responsabil pentru primirea timp de 24 de ore a adresărilor telefonice din diferite surse, prin intermediul numărului public (721010). El are două roluri principale: (1) preocuparea cu întrebările şi problemele de ordin general din partea populaţiei, ce se referă la subiecte de sănătate şi cu problemele legate de accesul la servicii medicale (cu excepţia adresărilor legate de serviciile urgente de ambulanţă, care sunt direcţionate prin intermediul numărului 903); şi (2) rolul de ‘punct focal’ pentru transmiterea informaţiei importante între Ministerul Sănătăţii şi alte ministere, instituţii subordonate, spitale şi autorităţi raionale, în caz de solicitare.

Personalul Serviciului Operativ are autoritate limitată şi în caz de apariţie a unor probleme serioase este respon-sabil doar de asigurarea faptului că informaţia ajunge la persoanele competente de nivel mai înalt în Ministerul Sănătăţii. Deci practic funcţionează ca o „linie fi erbinte” a Ministrului Sănătăţii.

Serviciul Operativ pare a fi utilizat pe larg, toate persoanele intervievate referindu-se la el. Unica îngrijorare ex-primată a fost că cei cinci angajaţi ai Serviciului (majoritatea - funcţionari ai ministerului, care lucrează prin cumul pentru Serviciul Operativ), avînd un nivel atît de înalt de responsabilitate, ar trebui să benefi cieze de traininguri specifi ce pentru a putea face tuturor scenariilor posibile. Totuşi, serviciul este bine organizat şi deţine Proceduri Standard de Operare bine documentate, cu lista numerelor de contact pentru spitale şi persoane cheie, precum şi un jurnal al adresărilor şi acţiunilor întreprinse.

Servicii de Medicină Preventivă şi Sănătate Publică

Direcţia Protecţia Sănătăţii şi Medicină Preventivă

Direcţia Protecţia Sănătăţii şi Medicină Preventivă a fost creată în cadrul Ministerului Sănătăţii în 2007 şi este la moment responsabilă de colectarea datelor privind sănătatea şi utilizarea lor pentru planifi carea strategică şi elaborarea politicilor în sănătatea publică, precum şi elaborarea normativelor şi ghidurilor în domeniul suprave-gherii şi controlului maladiilor infecţioase şi a sănătăţii mediului. Se prevede că în viitor Direcţia va juca un rol mai


pagina 38

activ în managementul crizelor, îndeplinind funcţia legată de protecţia sănătăţii. Şeful Direcţiei se afl ă în subordi-nea Medicului-şef Sanitar de Stat, care este şi unul dintre cei trei viceminiştri.

Deşi sănătatea publică este în continuare bazată pe modelul sovietic de igienă sanitară şi sănătate a mediului, există planuri de a elabora o nouă lege care va plasa în acelaşi cadru maladiile infecţioase şi cele neinfecţioase.

Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic de Medicină Preventivă

Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic de Medicină Preventivă (entrul Naţional Medicină Preventivă) este responsabil de prestarea de rutină a serviciior de sănătate publică, în cooperare cu o reţea de 40 ramuri teritoriale, în baza modelului sovietic al serviciului sanitaro-epidemiologic. Fiind subordonat Ministerului Sănătăţii şi fi nanţat din bu-getul Ministerului, el rămîne o instituţie totalmente publică. Responsabilităţile sale includ implementarea normelor sanitare în toate instituţiile publice (inclusiv instituţiile medicale), monitorizarea sănătăţii în relaţie cu mediul, su-pravegherea şi controlul maladiilor infecţioase, promovarea sănătăţii şi supravegherea programului naţional de vaccinări.

Centrul este la moment nominalizat drept Punct Focalilizator Naţional pentru RSI. A fost înfi inţat în 1996 şi de atunci a comasat un şir de instituţii de cercetări în domeniul sănătăţii publice. Aceasta s-a soldat cu existenţa a două surse de fi nanţare (1) bugetul regulat al Ministerului Sănătăţii şi (2) granturi de cercetări. Centrul este compus din 35 sub-unităţi şi are cîţiva vicedirectori, responsabili de direcţiile lor individuale, cele mai importante fi ind: Centrul HIV/SIDA; Virusologie (inclusiv supravegherea hepatitelor); Radio-protecţie şi igiena radiaţiilor; Promovarea sănătăţii; Igiena; Epidemiologia/Secţia Boli Extrem de Contagioase şi Combaterea Bioterorismului; şi Monitoringul Socio-Igienic.

Deşi cele 40 ramuri teritoriale îşi coordonează strîns activitatea cu medicul-şef al spitalului raional, serviciile de medicină preventivă sunt entităţi separate din punct de vedere administrativ, fi nanciar şi tehnic, nefi ind subordo-nate serviciilor de sănătate şi administraţiei locale.

Sistemul vechi de colectare a datelor privind supravegherea maladiilor infecţioase, bazat pe un sistem de rapor-tare separat pentru fi ecare maladie pasibilă de notifi care, este revizuit cu suportul fi nanciar al Asociaţiei Inter-naţionale pentru Dezvoltare, ca parte a Proiectului de Control al Gripei Aviare şi Pregătire şi Răspuns la Gripa Pandemică, Sistem de Supraveghere Ameliorat. În afară de aceasta, o misiune a Comisiei Europene a formulat recomandări, conform cărora Republica Moldova trebuie să-şi armonizeze indicatorii de sănătate cu cerinţele UE pentru a facilita schimbul de informaţie cu reţelele UE de supraveghere şi control al maladiilor infecţioase.

Defi niţiile de caz au fost deja aliniate la cele ale UE şi, în prezent, 78 maladii se afl ă în supraveghere, 30 din ele fi ind identifi cate drept prioritare. Ordinul nr.385 din 12 octombrie 2007 stabileşte defi niţiile de caz şi procedurile de raportare pentru cele 78 maladii din listă şi defi neşte noţiunea de situaţie excepţională. Situaţia bolilor este refl ectată prin raportarea cazurilor, instituţiile medicale fi ind obligate să remită datele timp de 24 ore către Cen-trele de Medicină Preventivă raionale. Acestea, la rîndul lor, remit lunar datele confi rmate către Centrul Naţional Medicină Preventivă, pentru cele 72 maladii şi săptămînal pentru PFA (Paralizia Flască Acută). Gripa şi infecţiile respiratorii se afl ă sub supraveghere de santinelă şi se raportează săptămînal sau zilnic, în funcţie de situaţie. Pentru unele maladii rare (ciuma, febra galbenă şi antraxul) şi în conformitate cu anumite criterii, Centrele de Me-dicină Preventivă sunt obligate să raporteze zilnic. Internetul este utilizat pentru comentarii la informaţia primită.

Centrul Naţional Medicină Preventivă are şi un număr de ‘echipe de intervenţie în caz de erupţii’, disponibile în permanenţă. Acestea sunt alcătuite dintr-un specialist de laborator, un medic-infecţionist, un epidemiolog şi expert în igiena alimentaţiei.

Secţia Boli Extrem de Contagioase şi Combaterea Bioterorismului, creată în 2006, în baza personalului Secţiei de Boli Extrem de Contagioase şi a “Staţiei Anti-Ciumă” din cadrul sistemului sovietic, care au fost reduse şi comasate cu Centrul Naţional Medicină Preventivă cu scop de ameliorare a cost-efi cienţei. Secţia este responsabilă de con-


pagina 39

sultarea tehnică în problemele implementării RSI şi, în special, de elaborarea Planului Naţional de Acţiuni pentru RSI, care include şi luarea deciziei fi nale în privinţa amplasării Punctului Focal Naţional pentru RSI.

Serviciile de laborator în domeniul Sănătăţii Publice

Centrul Naţional Medicină Preventivă este instituţia din sectorul sănătăţii responsabilă de securitatea biologică, chimică şi radio-nucleară. În incinta sa se afl ă laboratoarele de referinţă din domeniul sănătăţii publice, anexate la diferite secţii, inclusiv cele de virusologie (hepatita, poliomielita şi enteroviruşii), bacteriologie (zoonoze, en-terobacterii şi holera), bacteriologie sanitară, igienă sanitară, serologie, parazitologie, HIV/SIDA, radiologie şi toxiocologie. O reorganizare a serviciului este planifi cată pentru viitor, toată bacterilogia urmînd a fi comasată într-un singur laborator, serologia şi RPL (Reacţia de Polimerizare în Lanţ) urmînd a fi centralizate. Laboratoarele de Rujeolă şi Poliomielită sunt acreditate de OMS. În plus, există un Organ Naţional de Acreditare a Laboratoa-relor, însă nu este recunoscut de Cooperarea Europeană pentru Acreditare11, nici de Cooperarea Internaţională pentru Acreditarea Laboratoarelor (CIAL)12. Totuşi, se colaborează cu ofi ciul OMS din Lyon pentru Pregătirea şi Răspunsul la Epidemii la nivel Naţional în privinţa revizuirii legislaţiei în domeniul laboratoarelor şi elaborării procedurilor standard de operare. A fost elaborat un Plan de Acţiuni privind crearea unui cadru naţional pentru asistenţa de laborator care va corespunde standardelor internaţionale (ISO).

În cadrul sistemului din fosta Uniune Sovietică, personalul de laborator era pregătit în baza unei curicule bine elaborate şi a cursurilor de specializare dar după obţinerea independenţei, în 1991, se constată că s-a redus calitatea pregătirii profesionale. Noii angajaţi au puţine abilităţi şi necesită o pregătire suplimentară „la locul de muncă”.

În general, laboratoarele sunt echipate necorespunzător, în majoritatea cazurilor echipamentul fi ind vechi şi îna-poiat, lipsit de caracteristici moderne de securitate. Laboratorul Secţiei de Boli Extrem de Contagioase şi Com-batere a Bioterorismului efectuează testări la antrax, ciumă, holeră, leptospiroză şi tularemie. Procedurile de securitate par adecvate, cu uşi care se încuie, avertizări de pericol, unităţi de depozitare sigelate pentru colecta-rea ştamurilor şi un sistem de intrare automat, instalat parţial. Totuşi, nu există cabinete de Nivelul II de siguranţă pentru protecţia personalului şi nici o încăpere de ‘categoria 3’ în toată ţara. Majoritatea metodologiilor utilizate sunt cele clasice şi de aceea confi rmarea diagnosticului poate dura zile în loc de ore.

Serviciile de diagnostic virusologic sunt disponibile doar la Chişinau şi, deşi includ RPL, această unitate este desti-nată în mod specifi c doar gripei aviare, utilizînd echipamentul doar ocazional, din cauza numărului mic de mostre. În plus, nu există capacităţi de laborator pentru diagnosticarea bolilor transmisibile prin vectori, ca Febra West Nile. Astfel posibilităţile de a identifi ca rapid agenţi patogeni neobişnuiţi (necunoscuţi) sunt relativ scăzute. Nu există un sistem naţional sau proceduri standard pentru transportarea sigură a mostrelor de laborator şi de mediu. Există cîteva boxe pentru transportare care corespund standardelor internaţionale şi sunt utilizate în caz de situaţii excepţionale, cînd mostrele trebuie expediate peste hotare pentru confi rmarea diagnosticului.

Republica Moldova are unele relaţii de colaborare în privinţa testării (în special a viruşilor) cu ţările vecine, inclusiv Federaţia Rusă, Lituania, Polonia şi România. Însă, cu excepţia rujeolei şi poliomielitei, în prezent nu există labo-ratoare de referinţă desemnate sau centre de colaborare a OMS pentru maladii specifi ce în regiune, cu care ar putea fi stabilite relaţii de colaborare. Republica Moldova este membru al reţelei OMS privind salmonella, pentru supraveghere şi controlul calităţii (Global Salm-Surv GSS), dar nu este membru al oricăror alte reţeli specifi ce pentru boli internaţionale sau Europene, aşa cum cere Decizia Comisiei Europene 2003/542/EU13.

În general, datele de laborator nu sunt utilizate independent de datele epidemiologice cu scop de supraveghere, cu excepţia cîtorva maladii specifi ce, precum poliomielita (paralizia fl ască acută) şi gripa aviară.

11 http://www.european-accreditation.org12 http://www.ilac.org/13 http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2003:185:0055:0058:EN:PDF


pagina 40

Serviciile de laborator în domeniul sănătăţii publice din Moldova, în special în situaţii de criză, se conduc după Hotărîrea Guvernului nr.961 din 21 august 2006, care stabileşte o reţea naţională de laboratoare pentru supra-vegherea şi controlul mediului privind contaminarea cu substanţe radioactive, otrăvitoare şi foarte toxice, precum şi cu agenţi biologici. Documentul defi neşte în mod clar competenţele, rolurile şi responsabilităţile diferitelor la-boratoare din reţea în cazul unei situaţii de criză. Din cele 162 de laboratoare din listă, 38 aparţin Ministerului Sănătăţii, 74 – Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, 29 – Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale, 13 – Serviciului Hidro-meteorologic, 4 – întreprinderilor mari şi unul (1) – Serviciului de Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale. Din cele 73 de laboratoare care aparţin Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, trei sunt destinate diagnosticului veterinar, iar restul sunt laboratoare de testare a alimentelor. RPL există la Centrul Naţi-onal Medicină Preventivă şi la Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare.

Serviciul de Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale este responsabil de coordonarea reţelei şi gestionează o sche-mă anuală de control al calităţii, în coordonare cu organul naţional de acreditare.

Prestarea asistenţei medicale (asistenţei primare, secundare şi terţiare)

Deşi Ministerul Sănătăţii nu mai fi nanţează şi nu gestionează în mod direct prestarea serviciilor medicale în diferi-te regiuni, împreună cu instituţiile sale subordonate el rămîne în continuare responsabil de sistemul de sănătate în general şi este direct responsabil de gestionarea instituţiilor naţionale de nivel terţiar şi a spitalelor republicane, situate preponderent în Chişinău. MS este, de asemenea, responsabil de coordonarea unui şir de programe na-ţionale verticale, cum ar fi vaccinările, TB, HIV/SIDA, rabia, bolile diareice, promovarea sănătăţii, defi cienţa de iod etc.

Asistenţa secundară este oferită prin intermediul spitalelor generale la nivel de raion (34 în total) şi spitalele ge-nerale municipale din Bălţi şi Chişinău. Reţeaua de asistenţă medicală primară este extinsă şi accesul geografi c pare a fi bun. Constă din patru tipuri de prestatori: Centrele Medicilor de Familie (în baza policlinicilor raionale din trecut); Centre de Sănătate Rurale, Ofi cii ale Medicilor de Familie (în baza punctelor medicale rurale din trecut); şi Puncte Medicale pentru asistenţii medicilor de familie (felceri) care acoperă sate/regiuni cu o populaţie mai mică de 1000. Majoritatea instituţiilor de asistenţă medicală primară sunt integrate în sistemul principal de asistenţă medicală şi sunt instituţii de stat.

În Republica Moldova continuă să mai existe servicii de sănătate paralele, organizate de alte ministere şi fi nan-ţate din bugetul de stat. În 2006, acestea includeau 10 spitale şi 91 instituţii de ambulator în serviciul Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Justiţiei, Ministerului Transportului şi Serviciului de Grăniceri. Aceste instituţii medicale acordă servicii preponderent persoanelor acoperite cu scheme de asigurare obligato-rie de sănătate (soldaţi, ofi ţeri de poliţie, deţinuţi, etc.) dar sunt în afara programului de reformare a sectorului sănătăţii.

La momentul actual, sectorul privat în domeniul sănătăţii este dezvoltat insufi cient.


pagina 41

Fig. 15. Cadrul instituţional pentru pregătirea şi răspunsul la crize în Republica Moldova

Centrul Medicina

Calamităţilor

GUVERNULComisia pentru situaţii excepţionale

Ministerul de InterneServiciul de Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale1

Rezerva de stat

Ministerul Sănătăţii Alte ministere Direcţia Protecţia Sănătăţii şi Medicină Preventivă

Comisia pentru Situaţii Excepţionale din Sectorul

Sănătăţii

Comisii pentru Situaţii Excepţionale

Consilierul pentru Medicina Calamităţilor şi Specialistul princi-

pal

Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic Medicină de Urgenţă

Staţii Zonale pentru Medicina de Urgenţă (4)

Staţii Raionale pentru Medicina de Urgenţă (34)

Staţii Locale de Ambulanţe (84)

Spitale Republicane şi Municipale (28)

Spitale raionale (34)

Centre şi Ofi cii ale Medicilor de Familie

(980)

Autorităţi Locale

Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic de Medicină

Preventivă

Centre de Medicină Preventivă Municipale (2)

Centre de Medicină Preventivă Raionale (34)

Comisii Raionale pentru Situaţii Excepţionale

Naţional

Sectorul Sănătăţii

1Secretariatul Comisiei Guvernamentale pentru Situaţii Excepţionale – include Serviciile de Salvatori şi Pompieri


pagina 42

PARTENERIATE ŞI COORDONARE

Comisia Guvernamentală pentru Situaţii ExcepţionaleComisia pentru Situaţii Excepţionale a Guvernului Republicii Moldova este organul naţional general, responsabil de managementul crizelor. Preşedinte al Comisiei este primul ministru şi toate ministerele şi organizaţiile-cheie sunt reprezentate în structura sa. Comisia se întruneşte în mod regulat de două ori pe an cu scop de planifi care a pregătirii către crize, inclusiv atunci cînd o criză oarecare este declarată ofi cial la nivel naţional, regional sau transfrontalier, dar nu cu ocazia incidentelor sub aceste nivele. Prin defi niţie, ea reprezintă un comitet politic, de nivel înalt, la care participă miniştrii şi/sau adjuncţii lor. Şedinţele Comisiei sunt convocate la iniţiativa Guvernului şi a Ministerului de Interne, Serviciul de Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale.

Comisii similare există în fi ecare minister, instituţie publică importantă şi întreprinderi private. Comisii sub-naţionale există în fi ecare raion şi sunt prezidate de către preşedintele raionului. Şefi i tuturor sectoarelor şi medicii-şefi ai spitalelor (care joacă rolul de coordonatori pentru sectorul sănătăţii) sunt obligaţi să participe la şedinţele co-misiilor raionale. În acelaşi timp, participarea altor instituţii-cheie din sectorul sănătăţii, ca Centrele de Medicină Preventivă şi Centrele de Asistenţă Medicală Urgentă diferă de la raion la raion. În raionul Cahul, comisia se întruneşte o dată în trei luni.

Comisia Republicană Extraordinară Anti-EpidemicăUn alt mecanism multisectoral există pentru a răspunde la pericole de epidemii, cauzate de maladii infecţioase şi neinfecţioase, precum şi de bioterorism. Acest mecanism este oferit de Comisia Republicană Extraordinară Anti-Epidemică şi Comisiile Extraordinare Anti-Epidemice Teritoriale, create în baza Hotărîrii Guvernului nr.919 din 30 august 2005. Comisia Republicană Extraordinară Anti-Epidemică funcţionează la un nivel mai operaţional decît Comisia Guvernamentală pentru Situaţii Excepţionale, şedinţele ei fi ind convocate la iniţiativa Ministerului Sănă-tăţii şi fi ind prezidate de vice-prim-ministru. Comisiile teritoriale sunt prezidate de şefi i administraţiilor publice locale.

Doar comisiile anti-epidemice (nu Ministerul Sănătăţii de sine stătător) sunt împuternicite să introducă proceduri de carantină şi să iniţieze intervenţii în domeniul sănătăţii publice, precum şi să coordoneze şi să ia decizii obligatorii pentru ministere, servicii, agenţii, administraţii publice locale, organizaţii, instituţii, întreprinderi şi persoane fi zice. Deciziile Comisiei Republicane Extraordinare Anti-Epidemice sunt publicate în “Monitorul Ofi cial”. Astfel, trebuie menţionat faptul că în cazul apariţiei unui Eveniment de Sănătate Publică de Preocupare Internaţională (ESPPI), care urmează a fi raportat OMS, în conformitate cu RSI, această Comisie şi nu Ministerul Sănătăţii va purta res-ponsabilitate în ultimă instanţă.

Serviciul de Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale Serviciul de Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale, care se afl ă în subordinea Ministerului de Interne, este o agenţie multisectorală responsabilă de coordonarea generală în caz de situaţii excepţionale. Ea funcţionează ca o agenţie executivă (mîna dreaptă) a Comisiei Guvernamentale pentru Situaţii Excepţionale, ministrul de interne fi ind vicepreşedinte al acesteia din urmă.

Mandatul general al Serviciului de Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale constă în protecţia persoanelor şi pro-prietăţii, desfăşurarea operaţiunilor de salvare, atenuarea efectelor crizelor şi planifi carea pregătirii către crize a populaţiei. Pentru aceasta serviciul desfăşoară activităţi legate de: evaluarea riscurilor, training, planifi carea pentru crize, monitorizare şi evaluare, prevenire şi reducere, alertă precoce, managementul evenimentelor soldate cu victime în masă şi comunicare publică. Serviciul este responsabil inclusiv de serviciile de pompieri de pe tot teritoriul ţării.


pagina 43

Fig. 16. Structura Serviciului de Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale al Republicii Moldova

ŞEFUL SERVICIULUI

ŞEF-ADJUNCT ŞEF-ADJUNCT ŞEF-ADJUNCTDirectoratul Operaţional

Secţia Management Operational

Secţia Analize şi Planifi care

Directoratul Resurse Umane

Secţia Completare şi

Evidenţă

Directoratul Pompieri şi Salvatori

Secţia Supraveghere

Măsuri Securitate Anti-

incendiară

Directoratul Protecţie Civilă

Secţia Protecţie Inginerească

Secţia Formare profesională Secţia Educaţie

şi Protecţie SocialăSecţia Servicii şi

Intervenţii

Secţia Protecţie Radiologică şi

Chimică

Secţia Alertă şi ComunicareSecţia Pregătire

profesionalăSecţie Normative Tehnice

Secţia Protecţie Medico-Biologică

Secţia TI

Detaşamente de salvatori

Unităţi de Pompieri şi Salvatori

Centrul Republican de

InstruireSecţii Teritoriale

Directoratul Logistică

Secţia Justiţie şi Lege

Secţia Relaţii Internaţionale şi

Publice

Secţia Finanţe

Secţ. Securitate Internă

Secretariat

Sursa: Serviciul de Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale al Republicii Moldova.

Structura Serviciului Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale este complexă, alcătuită dintr-un şir de Directorate, Secţii şi Ofi cii teritoriale, fi liale în toate raioanele, şi un Centru Republican de Instruire, cu două sub-centre în Bălţi şi Cahul. Canalul principal de comunicare al Serviciului cu Ministerul Sănătăţii este reprezentat de Directoratul Protecţie Civilă, compus din trei secţii: (1) Secţia Protecţie Medico-Biologică; (2) Secţia Protecţie Radiologică şi Chimică; şi (3) Secţia Protecţie Inginerească

Una din responsabilităţile Secţiei Protecţie Medico-Biologică este de a participa în controlul erupţiilor de maladii infecţioase şi epidemiilor, în comun cu Ministerul Sănătăţii şi/sau Ministerul Agriculturii, după caz. Această implica-re are la bază legea naţională, care oferă Serviciului Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale autoritatea ca în caz de necesitate să implice alte ministere şi autorităţi publice, cu scopul de a spori efectivitatea răspunsului legat de sănătatea publică. În acelaşi timp, contribuţia directă a Serviciului în investigarea erupţiilor pare minimă.

Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale evaluează riscurile şi colectează informaţia din mai multe surse. Acesta include diferite hărţi ale pericolelor, cu indicarea zonelor de activitate seismică, liniilor electrice, digurilor, staţiilor electrice nucleare etc. Serviciul este în proces de implementare a sistemului geografi c de informare (SGI), dar din cauza costurilor implicate acesta durează mai lung decît se prevedea iniţial. Totuşi, aceasta rămîne o prioritate pentru viitor.


pagina 44

Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale are un Centru Operaţional, echipat cu telefon şi angajînd cîte două persoane care sunt de gardă non-stop. Ei au posibilitatea de a pune în acţiune sistemul de alarmă pentru popula-ţie la nivel naţional, regional şi local, utilizînd diverse metode (sirenele, anunţurile TV şi radio). Centrul remite zilnic un raport al situaţiei primului ministru.

Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale poartă responsabilitate generală pentru monitorizarea şi evalua-rea capacităţilor de pregătire pentru crize ale altor agenţii, inclusiv în sectorul sănătăţii, cuprinzînd toate instituţiile medicale şi laboratoarele, şi de a remite un raport detaliat în acest sens primului ministru. Serviciul organizează anual exerciţii de simulare în 6-7 raioane. Deoarece în ultimii ani aceste exerciţii s-au axat pe cazul gripei aviare, ele s-au desfăşurat în comun cu Ministerul Sănătăţii şi Serviciul Veterinar al Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare. Aceste evenimente multisectoriale sunt aprobate ofi cial de către primul ministru pentru asigurarea participării depline şi cooperării între cei implicaţi. Astfel, colaborarea între Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale şi Ministerul Sănătăţii este preponderent ofi cială, bazată pe legile şi regulamentele existente la nivel de ţară.

Centrul Republican de Instruire şi sub-centrele din Bălţi şi Cahul organizează trainiguri regulate pentru ingineri, şefi de instituţii, şefi ai serviciilor de protecţie civilă şi şefi ai serviciilor medicale.

Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale răspunde la apelurile telefonice la numărul 901. Pe lîngă echipele de pompieri, el are în subordine echipe destinate doar salvării persoanelor. Conform legii, aceşti salvatori nu au dreptul de a acorda primul ajutor. În prezent nu există paramedici.

Priorităţile actuale şi pentru viitor ale Serviciului Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale includ: crearea unui cen-tru naţional de management al crizelor; introducerea unui număr telefonic unic pentru situaţii de urgenţă – 112; implementarea tehnologiilor SGI; crearea unei subunităţi specializate în operaţiuni internaţionale de salvare; şi adaptarea legislaţiei naţionale în domeniul protecţiei civile la standardele UE.

Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale este responsabil de cadrul normativ privind schimbările climei şi proble-mele mediului. El are în subordine trei departamente tehnice principale şi trei instituţii de cercetări semi-autonome (Tabelul 7).

Tabelul 7. Departamente şi instituţii ale Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale al Republicii Moldova

Departamente Instituţii

Analiză şi Monitorizare a Politicilor de Mediu

Prevenirea poluării

Resurse Naturale şi Biodiversitate

Administrativ

Inspectoratul Ecologic de Stat

Agenţia de Stat de Geologie

Serviciul Hidrometeorologic (Hidromet)

Agenţia de Stat pentru Reglementarea Activităţilor Nucleare şi Radiologice

Agenţia de Stat pentru Geologie, Serviciul Hidrometeorologic (Hidromet) şi Agenţia Naţională de Reglementare a Activităţilor Nucleare şi Radiologice sunt trei instituţii semi-autonome de cercetări implicate preponderent în evaluarea riscurilor şi dezvoltarea sistemelor de alertă precoce privind pericolele naturale şi din mediu. Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale însuşi este responsabil preponderent de monitorizarea riscurilor şi de informarea Inspectoratului Ecologic de Stat care, la rîndul său, întreprinde ulterior măsurile necesare.


pagina 45

Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale dispune de canale ofi ciale de comunicare pentru informarea Preşe-dintelui, Guvernului, Serviciului Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale şi a unui şir de alte instituţii de stat (inclusiv Ministerul Sănătăţii), precum şi a mass-media în caz de o criză potenţială (de exemplu, condiţii climaterice ne-favorabile, activitate seismică sporită, niveluri înalte de poluare sau un accident chimic). Prognoza meteo pentru următoarele cinci zile este disponibilă pe pagina web a ministerului şi se bazează pe datele obţinute la fi ecare două ore de la 18 staţii meteorologice situate pe întreg teritoriul ţării. Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale colaborează la nivel local cu Centrele de Medicină Preventivă în privinţa investigaţiilor legate de pericolele din mediu. Rolul principal îi revine fi e Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale, fi e Ministerului Sănătăţii, în funcţie de problema concretă şi de expertiza necesară.

Informaţia cu privire la calitatea apei, aerului şi solului, precum şi nivelului activităţii radiologice este compilată lunar, ţinîndu-se cont de normele stabilite. Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale monitorizează 17 rîuri la 49 indicatori fi zici şi chimici şi 5 indicatori hidro-biologici. Calitatea aerului este analizată de 3 ori pe zi în 5 oraşe industriale (inclusiv 3 în Transnistria). Cînd sunt depistate cifre extreme de poluare, ele sunt raportate în mod urgent Inspectoratului Ecologic de Stat, care este responsabil de investigarea situaţiei, în colaborare cu Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale. Ca şi în cazul alertelor meteorologice, există canale de comunicare speciale pentru informarea instituţiilor de stat în cazul unor constatări anormale. Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale pare sigur că testările de rutină vor putea depista situaţiile excepţionale (un accident chimic la o întreprindere etc).

Există un plan naţional de acţiuni privind mediul şi sănătatea care include substanţele chimice şi un compartiment dedicat schimbărilor climei şi sănătăţii. Ultimul raport anual privind protecţia mediului în Republica Moldova a fost publicat în 2007.

Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale este parte semnatară a 18 convenţii, avînd puncte focale nominalizate şi grupuri de lucru pentru fi ecare din ele (Anexa 5). Programul de împădurire care se implementează în prezent reprezintă o importantă măsură de prevenire.

Ministerul Agriculturii şi Industriei AlimentareMinisterul Agriculturii şi Industriei Alimentare este responsabil de cadrul normativ pentru sectorul agricol, care include ameliorarea productivităţii agricole prin promovarea irigaţiei efective, plantarea pădurilor şi altor măsuri îndreptate spre prevenirea eroziunii solului.

Serviciul veterinar al Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare este responsabil de sănătatea animalelor şi siguranţa alimentelor, inclusiv zoonozele şi bolile transmisibile prin artropode (aşa ca bruceloza, gripa aviară, şi febra recurentă), care pot afecta şi sănătatea umană, şi pentru care activităţile sunt coordonate cu Ministerul Sănătăţii. Recent s-a lucrat intens cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea a 35 norme sanitare privind sănătatea umană şi animală şi siguranţa alimentelor, în baza directivelor UE.

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi Ministerul Sănătăţii implementează un proiect comun privind gripa aviară, fi nanţat de Banca Mondială. Ambele ministere au conlucrat, la fel, la elaborarea planului naţional de implementare a RSI.

Regulamentul Sanitar Internaţional şi Colaborarea MultisectoralăAprobarea RSI revizuit şi elaborarea unui plan naţional de implementare a RSI a iniţiat un proces consultativ larg, cu implicarea a cincisprezece agenţii ministeriale. În calitatea sa de Punct Focal Naţional RSI, Centrul Naţional de Medicină Preventivă a preluat iniţiativa şi a elaborat, în coordonare cu opt agenţii ministeriale, planul naţional de acţiuni care a fost ulterior distribuit la alte şapte agenţii ministeriale pentru comentarii. Acest proces consultativ a durat peste cinci luni şi a inclus mai multe revizuiri, pînă cînd s-a convenit în fi nal asupra celor 31 de acţiuni. În mare


pagina 46

parte, comunicarea s-a realizat prin scrisori ofi ciale şi poşta electronică. Au fost organizate şedinţe individuale cu acele agenţii care aveau opinii diferite, în special serviciul vamal, poliţia de frontieră şi Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale. Ultimul era îngrijorat în legătură cu noile responsabilităţi impuse de plan, deoarece textul RSI conţine atît de puţine referinţe la securitatea chimică şi radiaţională, încît nu este justifi cată implicarea minis-terului14.

Cooperarea cu ţările vecineRepublica Moldova a semnat acorduri bilaterale şi multilaterale cu România şi Ucraina vizînd toate situaţiile ex-cepţionale, care includ schimbul reciproc de informaţie şi asistenţă. Există şi înţelegeri privind schimbul de date referitor la maladiile infecţioase, deşi Centrul Naţional de Medicină Preventivă şi-a exprimat un grad oarecare de insatisfacţie cu privire la cît de bine se realizează aceasta în practică, în special referindu-se la operativitatea schimbului de date şi conţinutul datelor primite.

Republica Moldova este membru al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (Reţeaua de Sănătate pentru Europa de Sud-Est) prin intermediul căreia un şir de proiecte se implementează deja şi sunt planifi cate pentru viitor. Acestea includ fortifi carea supravegherii şi controlului maladiilor infecţioase; sporirea calităţii şi asigurări cu sînge şi produse de sînge; fortifi carea capacităţilor instituţionale şi colaborării intersectorale pentru ameliorarea accesului la produse alimentare sigure; şi dezvoltarea serviciilor medicale urgente integrate.

Finanţarea donatorilor internaţionaliMinisterul Sănătăţii şi instituţiile subordonate benefi ciază în prezent de cooperare externă, îndreptată spre for-tifi carea capacităţilor de pregătire şi răspuns la crize, inclusiv pregătirea pentru gripa aviară şi gripa umană pandemică (Tabelul 8).

Tabelul 8. Finanţarea internaţională pentru pregătirea şi răspunsul la crize în Republica Moldova

Proiect Donator Bugetul aproximativ

Acordul Bianual de Colaborare ABC 2008 – 2009

OMS

(a) Bugetul general: 1,800,000 dolari SUA(b) Pentru managementul crizelor (Prioritatea

5 a OMS): 250,000 dolari SUA(c) Pentru controlul maladiilor infecţioase:

630,000 dolari SUA (Prioritatea 3 a OMS)

Proiectul pentru controlul gripei aviare şi pregătirea şi răspunsul la pandemia umană

Banca Mondială8 000 000 dolari SUA pentru o perioadă de 2 ani

Planifi cat: Proiectul Comun al ONU în domeniul Managementului Crizelor

PNUD, UNICEF, UNFPA, OMS

750 000 dolari SUA

14 Ulterior misiunii, planul naţional de acţiuni pentru implementarea RSI a fost aprobat prin Hotărîrea Guvernului Nr. 475 din martie 2008 impunînd sarcini specifi ce următorilor actori: Ministerul Sănătăţii; Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare; Ministerul Ecologiei şi Resur-selor Naturale; Ministerul Afacerilor Interne; Serviciul Vamal; Poliţia de Frontieră; Administraţia de Stat pentru Aviaţia Civilă; Ministerul Transporturilor şi Drumurilor; Ministerul Culturii şi Turismului; Administraţia portului liber internaţional Giurgiuleşti.


pagina 47

Proiectul pentru controlul gripei aviare şi pregătirea şi controlul pentru pandemia umană a Băncii Mondiale este un proiect de 2 ani (martie 2007 – martie 2009), cu următoarele trei componente: sănătatea umană, sănătatea animală, informarea şi sensibilizarea publică. Principalii doi parteneri sunt Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Agri-culturii şi Industriei Alimentare. UNICEF Moldova acţionează în calitate de sub-recipient al Ministerului Sănătăţii pentru implementarea componentei de comunicare. Ca şi în multe alte ţări, Banca Mondială nu se axează în ex-clusivitate doar pe gripa aviară, ci foloseşte avantajul disponibilităţii unor fonduri semnifi cative pentru fortifi carea capacităţilor generale de supraveghere şi control din ţară; făcînd-o astfel mai capabilă de a răspunde la orice tip de erupţie sau situaţie epidemică. Aceasta include introducerea unui sistem de notifi care bazat pe caz, compu-terizarea datelor şi trecerea în revistă a instituţiilor-cheie.

Centrul Naţional Medicină de Urgenţă a primit asistenţă în domeniul instruirii cadrelor din partea următorilor donatori:

1. USAID: pentru crearea unui Centru Regional de Instruire în domeniul Sistemelor Medicale de Urgenţă pentru Republica Moldova, Ucraina şi Belarus, care se afl ă la Chişinău.

2. AIEA: pentru organizarea unui training regional în domeniul asistenţei medicale urgente în caz de acciden-te nucleare la staţiile electrice atomice.

3. North-West Medical Teams (ONG american): pentru instruirea continuă a specialiştilor implicaţi în asisten-ţa urgentă pre-spitalicească (în derulare).

Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale este sprijinit de Banca Mondială (şi co-fi nanţat de Guvernul Olandei) pentru implementarea proiectului ‘Gestionarea şi Distrugerea Depozitelor de Poluanţi Organici Persistenţi (POP)’. Proiectul are drept scop protecţia mediului şi sănătăţii umane prin gestionarea sigură şi lichidarea unor depozite mari de POP, în conformitate cu Convenţia de la Stockholm (19). În total, circa 1,100 tone de pesticide şi peste 19,000 condensatoare vor fi transportate în Franţa pentru distrugere15.

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare este la moment benefi ciarul unui şir de proiecte legate de prevenirea şi răspunsul la crize:

1. Proiectul pentru Controlul Poluării în Agricultură, al cărui scop este de a spori semnifi cativ utilizarea prac-ticilor agricole prietenoase mediului de către fermieri şi industria agricolă din Republica Moldova, pentru a micşora scurgerea nutrienţilor din sursele agricole în Rîul Dunărea şi în Marea Neagră.

2. Un proiect multilateral lansat în 2007 drept răspuns la creiza determinată de secetă, cu un buget total estimativ de aproximativ 13 milioane dolari SUA. La sfîrşitul lunii ianuarie 2008 au fost implementate aproximativ 8.5 milioane dolari SUA, fi ind destinate procurării seminţelor pentru semănăturile din primă-vara 2008. Circa 4.3 milioane urmează să mai fi e mobilizate.

3. Un proiect DG SANCO pentru elaborarea normelor sanitare şi de mediu şi un alt proiect fi nanţat de Comisia Europeană pentru crearea unui registru al animalelor cu scop de ameliorare a monitorizării şi fortifi care a sistemelor de alertă precoce (buget total: 18 milioane dolari SUA).

Serviciul de Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale a oferit asistenţă internaţională în timpul crizelor în: Indonezia (ţunami, decembrie 2004); Federaţia Rusă (Beslan, septembrie 2004); Pakistan (cutremur de pămînt 2005); Ro-mânia (inundaţii aprilie - mai 2006); şi Bulgaria (inundaţii, aprilie-mai 2006).

15 http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/COUNTRIES/ECAEXT/MOLDOVAEXTN/0,,contentMDK:20875351~pagePK: 141137~piPK:141127~theSitePK:302251,00.html


pagina 48

Alţi parteneriArmata naţională a Republicii Moldova este relativ mică. Are un departament medical pentru ‘reacţionare rapi-dă’, un număr limitat de personal medical de luptă şi doar un singur spital, care poate desfăşura un mic detaşa-ment medical, la necesitate. Cu toate acestea, capacităţile medicale militare sunt tratate ca o sursă importantă pentru un eventual răspuns la o criză.

Ministerul Sănătăţii nu are relaţii corepunzătoare de coordonare şi colaborare cu ONG-urile naţionale sau inter-naţionale ce operează în Republica Moldova, precum Crucea Roşie din Moldova.

PLANIFICAREA PENTRU CRIZE

Planuri naţionaleServiciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale este responsabil de elaborarea (la fi ecare 5 ani) şi actualizarea (anuală) a unui plan naţional multisectoral pentru protecţia civililă. Include componente din toate planurile secto-rale, pregătite de diferite ministere şi agenţii guvernamentale, inclusiv contribuţii din partea sectorului sănătăţii. Acest plan naţional este un document confi denţial.

Planurile din Sectorul Sănătăţii

Ministerul Sănătăţii

Există un singur plan de abordare a tuturor pericolelor pentru sectorul sănătăţii. Pare succint şi concis, însă ver-siunea în limba engleză nu a fost disponibilă pentru revizuire. Şi Ministerul Sănătăţii emite directive cu privire la planifi carea pregătirii către spitale şi autorităţile raionale. Planurile elaborate de autorităţile raionale (sub supra-vegherea medicilor-şefi ai spitalelor raionale) sunt aprobate de preşedinţii raioanelor în coordonare cu Centrul Medicina Calamităţilor.

Crearea echipelor medicale de urgenţă este impusă prin lege. Pe lîngă cele 236 echipe medicale de urgenţă (ambulanţe) care sunt în alertă permanentă, următoarele tipuri de echipe pot fi create adiţional în situaţii excep-ţionale:

• 1015 echipe de prim ajutor (personal non-medical) – sunt create de către autorităţile locale; conlucrează cu echipele de ambulanţă.

• 620 echipe paramedicale – sunt create de către ofi ciile medicilor de familie; conlucrează cu echipele de ambulanţă

• 488 echipe medicale – sunt create de către centrele medicilor de familie şi spitalele raionale; conlucrează cu echipele de ambulanţă.

• 90 echipe specializate (cu diferite specialităţi) – sunt create de către spitalele republicane şi municipale din Chişinău pentru fortifi carea spitalelor raionale în caz de necesitate.

• 40 echipe de medicină preventivă – sunt create de către centrul naţional şi centrele raionale de medicină preventivă.

• 3 detaşamente medicale de urgenţă – sunt create de către spitalele republicane şi municipale. Aceste echipe sunt preconizate pentru substituirea unui spital raional sau pentru crearea unuia în apropiere, însă la moment ele există doar pe hîrtie din cauza echipamentului de cîmp inadecvat.


pagina 49

Prin intermediul proiectului Băncii Mondiale privind gripa aviară au fost elaborate planuri detaliate ale sectorului sănătăţii de pregătire şi răspuns la gripa aviară şi pandemia de gripă, şi programe anuale ale sectorului sănătăţii de prevenire şi control pentru maladiile infecţioase (rabia, TB, HIV/SIDA, infecţiile cu transmitere sexuală, bolile diareice, holera, ciuma şi tularemia) care sunt aprobate de Guvern în cadrul alocărilor anuale de buget.

În acelaşi timp, nu există planuri tehnice cu proceduri standard de operare şi ghiduri, pentru necesităţi specifi ce legate de dezastre (de exemplu, ghiduri de tratament pentru leziuni prin strivire, ghiduri pentru procedurile de supraveghere de urgenţă în caz de cutremur de pamînt sau inundaţie, ghiduri pentru colectarea şi transportarea mostrelor de laborator şi de mediu sau ghiduri privitor la gestionarea cadavrelor.

Instituţiile medicale

Un Ordin Ministerial stipulează spitalul responsabil de prestarea serviciilor specifi ce. Există o listă a spitalelor şi capacităţilor curente; inclusiv echipele de specialişti, disponibile pentru mobilizare.

Toate spitalele sunt obligate să aibă un plan intern pentru situaţii excepţionale (inclusiv proceduri de evacuare) care sunt parte ale planurilor comunitare pentru crize. În instituţiile mari, planul de protecţie civilă trebuie să fi e disponibil la fi ecare etaj.

În raionul Cahul16 există un medic de gardă 24 ore, responsabil de monitorizarea siguranţei şi securităţii spitalului, care are lista persoanelor de contact şi este instruit în privinţa iniţierii procedurilor de răspuns. Există şi un plan special de creare a paturilor adiţionale în caz de necesitate, pentru transferul pacienţilor spre alte spitale, nea-fectate de criză. După ce s-a ciocnit cu probleme serioase în privinţa furnizării electricităţii în timpul cutremurului de pămînt din 1977, spitalul are acum trei surse diferite de electricitate, un generator autonom şi rezerve de combustibil pentru situaţii excepţionale.

Majoritatea instituţiilor medicale au fost construite cu mai mult de 20 ani în urmă şi de aceea corespund standar-delor fostei Uniuni Sovietice ale clădirilor în privinţa rezistenţei la cutremure de pămînt cu o putere de 7-8 puncte după scara Richter. Autorităţile locale sunt responsabile de menţinerea clădirilor, însă, deşi există un mecanism naţional de asigurarea a standardelor pentru construcţii, normativele de pe timpul Uniunii Sovietice nu au fost actualizate. Nu există un program naţional pentru asigurarea rezistenţei instituţiilor medicale în timpul unei crize.

Sisteme de comunicare publicăServiciul pentru relaţii cu presa al Ministerului Sănătăţii organizează în mod regulat conferinţe de presă, pentru a informa publicul despre subiecte importante în domeniul sănătăţii. Direcţia ministerială de Medicină Preventivă este responsabilă de elaborarea acestei informaţii.

În structura Centrului Naţional Medicină Preventivă există o Secţie de promovare a Sănătăţii, care este responsa-bilă de elaborarea materialelor de educaţie pentru sănătate şi a mesajelor-cheie legate de maladiile infecţioase, la nivel naţional şi raional. În condiţii de rutină ea este responsabilă şi de aprobarea mesajelor de sănătate şi implementarea campaniilor de comunicare în masă, utilizînd TV, radio şi difuzoarele mobile care sunt disponibile în toate raioanele. În acelaşi timp, se pare că nu există proceduri aprobate de testare în teren sau evaluare a efectivităţii mesajelor trimise.

În timpul unei situaţii de criză toate mesajele de sănătate adresate publicului necesită aprobarea Ministerului Sănătăţii.

16 Constatările din raionul Cahul pot să nu fi e reprezentative pentru celelalte raioane ale ţării.


pagina 50

Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale elaborează mesaje pregătite din timp pentru difuzare în caz de necesitate prin intermediul TV şi radio, şi un sistem de alarmă pentru alertă precoce. Există sisteme locale de aler-tă (sistemele de difuzoare mobile utilizate de poliţie). Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale consideră că subiectele de sănătate de ordin general sunt acoperite bine de Ministerul Sănătăţii, prin intermediul emisiunilor TV săptămînale şi articolelor publicate în presă.

Produse farmaceutice şi echipament medicalAgenţia de Stat pentru Rezerve Materiale, Achiziţii Publice şi Ajutoare Umanitare este organul naţional responsa-bil de procurarea şi stocarea materialelor pentru situaţii de criză, inclusiv produse farmaceutice şi echipamentului medical. Are patru depozite pe întreg teritoriul ţării, inclusiv încăperi pentru refrigerare. Conţinutul listei este confi denţial, dar se ştie că include sute de elemente, inclusiv 110 medicamente. Lista este permanent actualizată şi Ministerul Sănătăţii recomandă medicamentele şi consumabilele medicale care urmează a fi incluse. Termenele de valabilitate sunt strict monitorizate, iar stocurile se reînnoiesc, utilizîndu-se un sistem computerizat de management. Totuşi, există unele dubii în privinţa faptului că acest sistem de management al stocurilor ar putea fi utilizat pentru gestionarea asistenţei umanitare care soseşte în ţară. Agenţia de Stat consideră că elaborarea sistemelor de ma-nagement al stocurilor pentru produsele farmaceutice şi echipamentele medicale donate ţine de responsabilitatea Ministerului Sănătăţii.

De fapt, Agenţia are trei funcţii importante intersectorale legate de gestionarea crizelor, şi anume:

1. menţinerea stocurilor de articole esenţiale pentru răspunsul la crize, inclusiv produse farmaceutice, echipa-ment medical, combustibil, generatoare, grîu şi materiale de construcţie

2. efectuarea procurărilor la nivel central (fi nanţate de Guvern)3. coordonarea ajutoarelor umanitare

În timp ce Agenţia de Stat este responsabilă de coordonarea ajutoarelor umanitare materiale, Comisia Interde-partamentală pentru Ajutoare Umanitare, condusă de către Viceministrul Economiei, are sarcina de coordonare generală a ajutorului umanitar. la rîndul său, Ministerul Sănătăţii are o comisie responsabilă de asistenţa umani-tară în domeniul sănătăţii.

Toate medicamentele trebuie să fi e înregistrate de către Agenţia Naţională a Medicamentului, care este subordo-nată Ministerului Sănătăţii şi este responsabilă de înregistrarea şi controlul calităţii produselor farmaceutice. Le-gea despre ajutoarele umanitare a fost recent revizuită, pentru asigurarea faptului că toate medicamentele au un termen de valabilitate de cel puţin un an de la intrarea în ţară (cu excepţia unor vaccinuri, pentru care un termen de valabilitate de 6 luni este acceptabil). Există şi un proiect de lege care permite sustragerea medicamentelor de la sectorul privat în caz de situaţie excepţională, cu plata compensatorie retrospectivă a proprietarilor.

Şi Centrul Naţional Medicină de Urgenţă menţine rezerve de medicamente pentru orice situaţii (procurate din bugetul său regulat) şi emite dispoziţii pentru centrele sub-naţionale cu privire la tipurile de rezerve pe care ele trebuie să le menţină pentru a trata 100 persoane în orice situaţie specifi că. Spitalele raionale, de asemenea, menţin rezerve limitate de medicamente, care pot fi eliberate sub semnătura medicului-şef.

Ministerul Sănătăţii nu are rezervă proprie de medicamente şi echipament.

Accidente biologice, chimice şi radio-nucleareDeşi Republica Moldova nu are Staţii Electrice Atomice pe teritoriul său, există 7 astfel de staţii, cu 24 reactoare în raza de 400 km. În plus, deşeurile nucleare sunt transportate în mod regulat din Bulgaria spre Federaţia Rusă prin Republica Moldova. Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale are un sistem propriu de monitorizare


pagina 51

continuă, cu un ofi ţer de gardă 24/7 şi trei centre de monitorizare pe întreg teritoriul ţării. Serviciile de control de la hotare monitorizează, de asemenea, transportul care intră în ţară. În total, există cinci organizaţii implicate în securitatea radiaţională (inclusiv Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale şi Ministerul Sănătăţii). La recoman-darea AIEA a fost creată Agenţia Naţională de Reglementare a Activităţilor Nucleare şi Radiologie (Hotărîrea Guvernului nr.328 din 23 martie 2007 “Despre aprobarea Regulamentului, structurii organizaţionale şi numărului maxim de personal al Agenţiei Naţionale pentru Reglementarea Activităţilor Nucleare şi Radiologice”). Agenţia reglementează toate activităţile diferitelor instituţii. În pofi da acestui fapt, continuă să existe un anumit grad de dublare, cooperare slabă şi variaţie a standardelor între actorii implicaţi.

Centrul Naţional de Medicină Preventivă oferă asistenţă în supravegherea agenţilor biologici şi chimici sau a ma-terialului radionuclear (BCRN), evaluarea generală a crizelor potenţiale, diagnostic de laborator şi elaborarea ghidurilor pentru Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale şi alte servicii relevante. Centrul este implicat în exerciţiile de simulare. O cantitate de Echipament Personal de Protecţie (EPP) nou a fost procurată în cadrul pro-iectului privind gripa aviară. În plus, există şi EPP uzat, care poate suplimenta, la necesitate, echipamentul nou.

INIŢIATIVE STRATEGICEUrmătoarele iniţiative strategice au atribuţie nemijlocită în pregătirea şi răspunsul la crize în Republica Moldova:

• Planul Naţional de Dezvoltare, 2008-2011;• Politica Naţională a Sănătăţii;• Strategia de Dezvoltare a Sistemului Sănătăţii şi Planul de acţiuni pentru anii 2008-2017;• Reformarea serviciilor de urgenţă în conformitate cu standardele UE (o singură linie telefonică de urgenţă

şi o structură integrată de management operaţional pentru toate serviciile de urgenţă, precum şi un Centru Operaţional pentru Dezastre);

• Strategia de Dezvoltare a Sectorului Agro-Alimentar pentru anii 2006-2015;• Planul Naţional de Acţiuni pentru Combaterea Deşertifi cării;• Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a Fondului Forestier.

Guvernul, la rîndul său, a identifi cat deja următoarele provocări-cheie în fortifi carea capacităţilor naţionale de pregătire şi răspuns la crize:

• Iniţierea programelor de plantare a pădurilor şi irigare pentru a aborda problema eroziunii solului şi a spori productivitatea în agricultură;

• Modernizarea echipamentului şi capacităţilor regionale pentru răspuns la dezastre medicale şi pandemii de ordin mediu şi major;

• Implementarea măsurilor de protecţie împotriva inundaţiilor;• Sporirea capacităţilor de combatere a furtunilor locale cu grindină;• Ameliorarea capacităţilor de prognozare pentru toate pericolele naturale, inclusiv modernizarea echipa-

mentului;• Integrarea sistemului de management a informaţiei cu un sistem standardizat de informare geografi că.


pagina 52

REGULAMENTUL SANITAR INTERNAŢIONALMinisterul Sănătăţii a realizat două măsuri importante pentru a facilita implementarea Regulamentului Sanitar Internaţional, şi anume:

1. nominalizarea Centrului Naţional de Medicină Preventivă în calitate de Punct Focal Naţional pentru RSI; şi

2. crearea unui comitet multisectoral inter-agenţii pentru a activa în calitate de platformă de planifi care şi atingere a consensului.

Centrul Naţional de Medicină Preventivă a fost o forţă motrice importantă, nu doar în iniţierea procesului de im-plementare, dar şi în asigurarea implicării tuturor partenerilor-cheie în elaborarea unui plan naţional de acţiuni, care a fost prezentat Guvernului pentru aprobare, în perioada misiunii din februarie 2008. Astfel, Republica Moldova era printre puţinele ţări care avansat atît de mult în procesul de implementare.

Totuşi, un şir de formalităţi au tergiversat procesul, şi anume: • Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale a menţionat că securitatea chimică şi radio-nucleară sunt menţi-

onate doar în preambul, aceste subiecte nefi ind incluse în articolele ofi ciale propriu-zise ale RSI. Din cauza aceasta ministerul a considerat nejustifi cată implicarea sa şi s-a îndepărtat de procesul de elaborare.

• Serviciul vamal şi poliţia de frontieră erau îngrijorate iniţial de responsabilitatea sporită pe care RSI le-o impunea. În urma corespondenţei şi discuţiilor continue, precum şi a unei întruniri de două zile a fost atinsă înţelegerea privitor la rolul lor în implementarea RSI şi privitor la modalitatea de a refl ecta aceasta în planul naţional de implementare a RSI.

• În urma unor îndelungi dezbateri, Ministerul Justiţiei a decis: deoarece RSI face parte din legislaţia in-ternaţională el nu necesită să fi e ratifi cat de Statele-Părţi în mod individual. Principalul dezavantaj al acestei decizii este faptul că traducerea ofi cială a textului RSI, bazată pe versiunile rusă şi română, nu va fi publicată în ‘Monitorul Ofi cial’ şi, respectiv, accesul public la text va fi limitat.

• Primul proiect al planului de acţiuni a fost respins pe motiv că textul necesita redactare.

Punctul Focal Naţional pentru RSI deja operează o linie telefonică separată, accesibilă 24 ore, unica problemă identifi cată fi ind faptul că nu toate persoanele de gardă la această linie vorbesc fl uent engleza. Persoanele inter-vievate şi-au exprimat încrederea că, capacităţile de bază vor fi create pînă în 2009 şi că sistemul de raportare va corespunde Anexei 2 a RSI. Totodată a fost exprimată opinia că instrumentul RSI pentru luarea deciziei dacă un eveniment trebuie raportat OMS sau nu, este un pic cam prea fl exibil, într-o măsură oarecare subiectiv şi vulnerabil la interpretări personale. Deoarece nu prea au existat oportunităţi de aplicare a instrumentului în practică, s-a decis elaborarea unor proceduri standard de operare naţionale pentru raportare.

Principala problemă nerezolvată constă în faptul că actualul Punct Focal Naţional pentru RSI nu are o bază legală adecvată. Cadrul legal poate fi elaborat doar după ce se va aproba planul naţional de acţiuni şi Ministerul Să-nătăţii va lua decizia fi nală în privinţa instituţiei care va activa în calitate de Punct Focal Naţional pentru RSI.

În pofi da progreselor obţinute în privinţa abordării multisectorale a RSI, un şir de difi cultăţi pot fi anticipate. Partenerii importanţi (Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale), continuă să se opună colaborării şi, la moment, responsabilităţile sectorului sănătăţii se dublează (în special cu cele ale Serviciului Protecţie Civilă şi Situaţii Ex-cepţionale) în privinţa pregătirii şi răspunsului general la crize. Secţia de Protecţie Medico-Biologică a Serviciului menţionat este implicată în mod direct în erupţiile de maladii infecţioase şi epidemii, dar nu este parte componen-tă a structurii Ministerului Sănătăţii sau a Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Ministerului Sănătăţii. Serviciului Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale nu percepe RSI drept parte a responsabilităţilor sale, în pofi da faptului că RSI acoperă la moment subiecte precum securitatea chimică, ce ţine de competenţa sa. În acelaşi timp, serviciul consideră că aceste subiecte nu ţin nici de competenţa sectorului sănătăţii. Centrul Medicina Calamităţilor înfi inţat


pagina 53

recent are rol de coordonare între diferite sectoare şi ar putea acoperi unele goluri apărute între sectorul sănătă-ţii şi Serviciului Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale. Însă acest centru nu dispune de personal necesar şi nu este fi nanţat adecvat. Probabil doar un dialog direct şi intens între Ministerul Sănătăţii şi Ministerul de Interne ar putea oferi răspuns la unele din aceste întrebări.

La nivel raional nu e clar cine va prelua rolul coordonator pentru RSI – Centrele de Medicină Preventivă sau me-dicii-şefi ai spitalelor raionale, care deja sunt responsabili de coordonarea crizelor la acest nivel.

Republica Moldova are acorduri bilaterale semnate cu ţările sale vecine, România şi Ucraina, în privinţa schimbului de informaţie şi colaborării mutuale în timpul crizelor, inclusiv în baza unui sistem de notifi care timp de 24 ore a maladiilor infecţioase. Republica Moldova este ţară de tranzit pentru transportarea combustibilului, gazului, produselor chimice şi pesticidelor. Astfel, aceste acorduri reprezintă un element important pentru implementarea RSI. Fortifi carea continuă a înţelegerilor şi parteneriatelor instituţionale, spre exemplu între instituţiile de sănătate publică, va fi în benefi ciul implementării RSI în viitor.

Republica Moldova încă nu şi-a desemnat punctele de intrare în conformitate cu cerinţele RSI. Centrul raional de Medicină Preventivă din Cahul a desemnat 4 angajaţi care se vor preocupa de subiectele de sănătate, legate de portul maritim (singurul) de pe rîul Dunărea (de la sudul raionului, actualmente în construcţie, deschiderea fi ind planifi cată pentru 4 iulie 2008). Secţia Igienă Aeronautică a Aeroportului Chişinău (afl ată în subordinea Centrului Naţional de Medicină Preventivă) este, la rîndul său, responsabilă de implementarea RSI. La aeroport, capaci-tăţile necesare pentru punctele de intrare desemnate (în conformitate cu Anexa 1 a RSI) deja pot fi găsite. Deşi Secţia Igienă Aeronautică nu posedă laborator propriu, ea are acces la laboratoarele de referinţă ale Centrului Naţional de Medicină Preventivă.

În prezent, Aeroportul Chişinău nu funcţionează ca aeroport de tranzit şi transportarea mărfurilor se efectuează la nivel minim. Principalele produse transportate sunt vaccinurile, seminţele, ajutoarele umanitare şi, ocazional, animalele şi corpurile neînsufl eţite. Din cele declarate de persoanele intervievate, pînă în prezent nu au fost trans-portate mărfuri periculoase. Serviciul vamal funcţionează ca un “portar” şi implică secţiile relevante în obţinerea autorizaţiilor respective.

Secţia Igienă Aeronautică participă zilnic la şedinţe multisectorale în sediul aeroportului şi este implicată în ela-borarea planurilor de urgenţă şi procedurilor standard de operare, însă nu cunoştea nimic despre Planul Naţional pentru Situaţii Excepţionale. Secţia a fost implicată, atît la nivel naţional, cît şi internaţional, în procesul de revizuire a RSI şi consideră că noul RSI reprezintă o ameliorare semnifi cativă în comparaţie cu regulamentul vechi. În ace-laşi timp, după intrarea lui în vigoare a RSI în iunie 2007 nu a fost nevoie de mari schimbări în activitatea secţiei. Compartimentul de sănătate al Declaraţiei Generale privind Aviaţia, revizuit de către Organizaţia Internaţională pentru Aviaţie Civilă (Anexa 9 a RSI) a fost aprobat pentru utilizare în Republica Moldova.

Structurile şi sistemele organizaţionale pentru pregătirea şi răspunsul la crize sunt deja disponibile în multe sec-toare, necesitînd doar mici adaptări pentru implementarea RSI. În plus, capacităţile care nu au atribuţie directă la situaţii excepţionale pot fi disponibile pentru implementarea RSI în viitor. Spre exemplu, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare planifi că desemnarea a patru puncte de trecere terestre (din cele 96 care funcţionează în prezent) care vor fi dotate cu echipament special şi personal pentru operaţiuni de rutină şi în caz de situaţii excep-ţionale. Ar fi rezonabilă desemnarea acestor patru puncte de trecere terestre în calitate de puncte RSI.

Deşi elaborarea planului naţional de acţiuni pentru RSI a fost un proces consultativ cu implicarea a 15 ministere, mai sunt necesare eforturi adiţionale de promovare. În acest scop Punctul Focal Naţional pentru RSI, în comun cu OMS, a organizat un atelier de lucru privind RSI, în timpul misiunii de evaluare a OMS. Atelierul de lucru a fost unul multisectoral şi a implicat personalul-cheie responsabil de planifi carea pregătirii către situaţii excepţionale.

Punctul Focal Naţional pentru RSI a identifi cat necesitatea de instruire a personalului implicat în situaţii excepţiona-le, în special în domeniul chimic şi radio-nuclear. La nivel de aeroport, tot personalul liniilor aeriene, vamei, unităţii de asistenţă medicală, veterinarii, etc. participă într-un program anual de instruire. Detalii despre conţinutul şi durata instruirii nu au fost disponibile.


pagina 54

SCHIMBĂRILE CLIMEI ŞI SĂNĂTATEA

Date generaleRepublica Moldova are o climă continentală moderată, cu temperatura medie anuală de circa 8 – 10°C şi un nivel al precipitaţiilor anuale de aproximativ 450 – 620 mm (20). Cea mai rece lună este ianuarie şi cea mai caldă - iulie, cu temperaturi medii variind între 2.8 – 5.3 sub zero şi, respectiv, 19-22°C. Republica Moldova se bucură un număr relativ mare de zile calde şi însorite – între 160 şi 190 pe an.

Multe din pericolele menţionate ale mediului sunt legate de vreme şi ar putea deveni mai pronunţate odată cu schimbarea climei în anii următori. Acestea includ secetele, furtunile cu vînturi puternice, precipitaţiile extreme şi inundaţiile, şi valurile de căldură (caniculele). Sursele limitate de apă şi calitatea proastă a apei (55% din popu-laţie are acces la reţeaua de alimentare cu apă; 45% consumă apă din fîntîni) reprezintă o problemă deosebită atunci cînd e vorba de secetă sau inundaţie.

Studiile efectuate în Republica Moldova, utilizînd trei modele diferite de schimbare a climei (14) au prognozat că schimbarea climei va avea un efect nu doar asupra intensităţii şi frecvenţei valurilor de căldură şi precipitaţiilor masive, dar şi asupra intensităţii secetelor. Procesul de încălzire se pare că va fi mai pronunţat în timpul lunilor de iarnă, în timp ce vara rata încălzirii urmează a fi mai moderată (de la 15 pînă la 20% către sfîrşitul secolului). Sporirea precipitaţiilor este prognozată pentru lunile de iarnă, ceea ce va rezulta în ierni mai calde şi mai umede şi veri mai uscate.

Efectele schimbării climei asupra sănătăţiiEste clar că schimbarea climei şi sporirea numărului evenimentelor de vreme extremă are un efect direct asupra stării sănătăţii. În acelaşi timp, efectele schimbării climei asupra silviculturii, agriculturii şi economiei poate, de asemenea, avea efecte serioase pe termen mediu şi lung asupra sănătăţii umane.

Impactul secetei asupra sănătăţii reiese, spre exemplu, din producerea redusă a alimentelor şi, drept consecinţă, problemele nutriţionale pentru populaţie. Într-un studiu realizat în Moldova de către UNICEF (14) , liderii locali au anticipat faptul că cel mai serios impact al secetei din 2007 va fi efectul ei asupra sănătăţii. De fapt, opt din zece respondenţi (şi 91% din personalul medical intervievat) au considerat că seceta a afectat deja sănătatea popu-laţiei. În acelaşi timp, efectele pe termen lung ale secetei pot fi chiar şi mai devastatoare. Concurenţa sporindă pentru terenuri arabile poate rezulta în migrarea masivă a populaţiei şi confl icte potenţiale, deoarece oamenii vor lupta pentru resursele limitate.

Schimbarea climei poate avea diferite efecte (pozitive şi negative) asupra incidenţei maladiilor infecţioase, ca malaria, maladiile transmisibile prin căpuşe şi maladiile castro-intestinale. Precipitaţiile sporite sau diminuate şi schimbările în anotimpuri (iernile mai calde şi primăverile mai timpurii) pot avea diferite efecte asupra populaţiilor de insecte şi animale, care transmit sau reprezintă gazde pentru maladiile infecţioase. Perioadele de vreme foarte caldă pot spori incidenţa maladiilor castro-intestinale şi a celor ce pot fi prevenite prin spălarea cu apă (scabia), care apar din cauza igienei alimentare sărace şi a surselor de apă insufi ciente şi/sau contaminate.

Prima Comunicare Naţională a Republicii Moldova (20) pe marginea Convenţiei Cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbarea Climei, menţionează următorii factori de risc pentru sănătatea umană cauzaţi de schimbările în tem-peratura aerului şi precipitaţii:

1. Stresul de căldură care sporeşte morbiditatea şi mortalitatea printre pacienţii cu boli respiratorii şi car-dio-vasculare;


pagina 55

2. Evenimentele climatice extreme (de exemplu, inundaţiile, furtunile cu vînturi puternice, grindina) care pot cauza decese şi traume, precum şi spori riscul maladiilor infecţioase;

3. Deteriorarea sistemelor naturale şi artifi ciale care pot duce la condiţii sanitare precare şi apariţia mala-diilor infecţioase şi problemelor legate de securitatea alimentelor.

Adaptarea la schimbările climeiMetodele de adaptare la schimbările climei (construcţia barierelor în calea inundaţiilor, sistemele ameliorate de utilizare a terenurilor şi de irigare şi, în special, investiţiile în modernizarea aprovizionării cu apă) pot fi foarte cost-efective pe termen lung. Deoarece doar 45 % din populaţia Republicii Moldova are acces la reţeaua de alimenta-re cu apă, ameliorarea aprovizionării sigure cu apă poate fi o investiţie foarte bună pentru viitor (Tabelul 9).

Tabelul 9. Analiza cost-benefi ciu a acţiunilor de adaptare la schimbările climei pentru perioada 2000-2010 (milioane dolari SUA)

Sectoare Costuri Benefi cii Benefi cii net

Protecţia ecosistemelor, fl orei şi faunei

0.32 –a –a

Aprovizionarea cu apă 8.4 438.5 430.1

Irigarea 57.5 39.5 – 18

Prevenirea pericolelor legate de inundaţii

4.4 17.5 13.1

Total 70.6 495.5 425.2

a Nu au fost estimate.

Sursa: Ministerul Mediului şi Dezvoltării Teritoriului, PNUD Moldova. Prima Comunicare Naţională a Republicii Moldova pe marginea Convenţiei Cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climei, Chişinău, 2001 (20).

Un şir de măsuri pot fi întreprinse pentru fortifi carea sistemelor sănătăţii, şi pentru protejarea sănătatea populaţiei de impacturile schimbării climei. Opţiunile posibile sunt enumerate şi descrise la sfîrşitul acestui sub-capitol.

Constatările evaluării în privinţa schimbărilor climeiMai jos sunt trecute în revistă constatările evaluării, bazate pe iterviurile cu partenerii-cheie.

Calamităţi naturale

Temperaturi înalte şi valuri de căldurăRepublica Moldova s-a confruntat cu un val de căldură (caniculă) în vara 2007. Persoanele intervievate au ra-portat sosirea prea devreme a primăverii şi cazuri de muşcături de şarpe în luna mai, cînd, în mod normal, ei încă hibernează. Republica Moldova are rate înalte de boli cardio-vasculare şi cronice, iar în timpul caniculei secţiile de urgenţă au înregistrat o sporire iniţială a numărului de apeluri din partea acestui grup vulnerabil, precum şi din partea batrînilor şi copiilor. Totuşi, pe parcursul verii s-a observat că oamenii s-au aclimatizat la căldură; această observaţie corespunde constatărilor în cadrul proiectelor Europene de cercetare a efectelor asupra sănătăţii a căldurii şi a valurilor de căldură (21).


pagina 56

În prezent, în Republica Moldova nu există criterii pentru identifi carea şi notifi carea persoanelor decedate de ma-ladii cauzate de căldură, deşi Ministerul Sănătăţii oferă sfaturi populaţiei în privinţa metodelor optime de protec-ţie a sănătăţii în timpul caniculei. Direcţia de Promovare a Sănătăţii a Centrului Naţional de Medicină Preventivă consideră necesară implementarea unui sistem de alertă pentru sănătate în relaţie cu căldura. O propunere de proiect a fost elaborată cu acest scop, însă nu a primit fi nanţare.

Personalul implicat din cadrul Centrului Naţional de Medicină Preventivă consideră că este încă prea devreme de a prognoza tipul şi mărimea efectelor vremii asupra sănătăţii: în acelaşi timp este necesar pentru sectorul sănătăţii să sensibilizeze Guvernul central despre aceste noi provocări pentru securitatea sănătăţii şi a de a solicita resurse adiţionale.

Sectorul sănătăţii a realizat o serie de intervenţii urgente în timpul caniculei din 2007. Acestea au inclus:

• două şedinţe extraordinare a Comisiei pentru Situaţii Excepţionale din sectorul Sănătăţii (organizate pe 21 şi 31 iulie);

• o dispoziţie care obligă toate instituţiile medicale să întreprindă măsuri pentru prestarea asistenţei medi-cale adecvate populaţiei afectate (Dispoziţia nr.300 a Ministerului Sănătăţii din 17 iulie);

• crearea unităţilor mobile (22 la Chişinău, şase la Bălţi şi cîte una în fi ecare raion), care ofereau servicii de asistenţă medicală în locurile aglomerate, de la orele 10.00 pînă la 18.00;

• procurarea şi instalarea sistemelor de condiţionare a aerului în sălile de operaţii, sălile de naşteri şi sec-ţiile de terapie intensivă;

• o campanie masivă de informare publică, care a inclus o conferinţă de presă; două comunicate de presă; 138 emisiuni, interviuri şi reportaje radio; 64 emisiuni, interviuri şi reportaje TV; şi 21 articole;

• consultaţii telefonice oferite populaţiei (în special persoanelor în etate, femeilor însărcinate şi persoanelor care suferă de boli cronice);

• acordarea asistenţei medicale gratuite populaţiei afectate de caniculă (de către instituţiile medicale pri-vate);

• vizite ale grupurilor de lucru (alcătuite din personalul Ministerului Sănătăţii şi al instituţiilor medicale), în toate raioanele republicii, oferind consultaţii medicale şi practice pentru abordarea efectelor asupra sănătăţii ale caniculei şi monitorizarea implementării dispoziţiilor ministerului.

SecetePersoanele intervievate au menţionat schimbări semnifi cative în condiţiile vremii, inclusiv o sporire generală a vari-aţiilor temperaturii şi seceta din 2007, în timpul căreia temperaturile maxime au atins cifra de 42°C. Seceta a dus la reducerea dramatică a cantităţii de apă sigură în fîntîni şi a numărului de animale domestice (din cauza lipsei furajelor), soldîndu-se cu defi citul de lapte şi carne şi necesitatea de a importa carne.

La nivel naţional, două şedinţe ale Comisiei Naţionale pentru Situaţii Excepţionale au fost dedicate secetei din 2007, una din ele fi ind convocată de către Preşedinte. Ministerul Sănătăţii a organizat 2 şedinţe ale Comisiei pro-prii de Situaţii Excepţionale, pentru abordarea problemelor legate de condiţiile extreme ale vremii. O campanie de informare a publicului a fost lansată pentru informarea populaţiei despre utilizarea surselor alternative de apă potabilă, în caz de necesitate. Apă potabilă a fost oferită gospodăriilor afectate şi în cadrul instituţiilor de sănătate. Sursele de apă din zonele de odihnă au fost testate în privinţa contaminării şi închise publicului în caz de pericol; totodată au fost intensifi cate activităţile de monitorizare pentru asigurarea calităţii generale a apei potabile.

Temperaturile înalte în timpul verii au avut un anumit impact asupra vaccinării bovinelor împotriva antraxului. De-oarece vaccinul este deosebit de sensibil la căldură, vaccinarea putea fi efectuată doar în perioadele mai reci ale zilei. A fost menţionat faptul că deşi inundaţiile pot avea un efect devastator, de obicei sunt destul de bine


pagina 57

localizate, pe cînd seceta a afectat toată ţara. Un efect pozitiv al vremii foarte uscate a constat în diminuarea populaţiei de rozătoare, din cauza lipsei de hrană.

În cadrul unui studiu efectuat de UNICEF (14), 80% din persoanele intervievate considerau că accesul redus la apă potabilă (în special în zonele rurale) şi nutriţia inadecvată, cauzate de secetă, au avut un efect negativ asupra stării sănătăţii lor.

Efectele specifi ce ale secetei asupra sănătăţii ale secetei (efectele pe termen lung asupra stării nutriţionale), ar putea fi studiate într-un mod mai sistematic, cu elaborarea ulterioară a măsurilor de prevenire, similare interven-ţiilor din timpul caniculei.

InundaţiiNici un impact specifi c asupra sănătăţii al inundaţiilor recente nu a fost menţionat de către persoanele intervie-vate.

Maladii infecţioaseAnuarul statistic Sănătatea Publică în Republica Moldova trece în revistă cîteva maladii infecţioase sensibile la climă, inclusiv dizenteria, salmonela, holera, hepatita A şi helminţii. Malaria nu mai este endemică în Republica Moldova, fi ind raportate doar cazuri importate (circa 40 pe an).

Situaţii excepţionale legate de mediu

Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale este responsabil pentru monitorizarea rezervoarelor de apă. Pe parcur-sul anului 2007, au fost depistate şapte cazuri de poluare (nivele de 100 ori mai înalte decît norma) în rîul care traversează or. Chişinău. În timpul verii, nivelurile oxigenului sunt scăzute, rezultînd în sporirea nivelurilor de amo-niu şi nitraţi, în special în rîurile mici. Verile mai lungi şi mai călduroase pot agrava această problemă. O situaţie similară poate fi observată şi în cazul poluării aerului, în special în oraşele industriale (inclusiv trei în Transnistria).

Planul de Acţiuni pentru Europa privind Mediul şi Sănătatea Copiilor (22) pare a fi un document viabil în Moldova, iar versiunea revizuită a planului naţional de acţiuni privind mediul şi sănătatea (PNAMS) pentru anii 2008-2020, conţine un capitol dedicat schimbărilor climei şi sănătăţii.

Prognozarea vremii

Prognozarea vremii şi alertele în privinţa stărilor extreme ale vremii ţin de funcţia serviciului Hidro-Meteorologic (Hidromet), care se afl ă în subordinea Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale.

Hidromet este membru al Organizaţiei Meteorologice Mondiale (OMM) şi este alcătuit din trei departamente (me-teorologie, hidrologie şi monitorizare a mediului - aerului, apei, solului şi radioactivităţii). Serviciul a creat sisteme speciale de alerte pentru situaţii excepţionale legate de vreme (temperaturi extreme şi canicule, vînturi puternice, furtuni şi uragane). Aceste alerte sunt transmise Preşedinţiei, Guvernului şi la o serie de instituţii de stat (inclusiv Ministerul Sănătăţii) şi mass media (TV, presă) după ce sunt aprobate de directorul serviciului Hidro-Meteorolo-gic. Aceste legături de comunicare sunt stabilite în mod ofi cial. O informaţie contradictorie a fost primită de la Hidromet şi Ministerul Sănătăţii în privinţa nivelului necesar al temperaturii pentru iniţierea unei alerte de căldură (caniculă); o instituţie a menţionat temperatura > 30°C iar alta >35°C. Astfel, sunt necesare clarifi cări ulterioare din parte personalului implicat.

Prognozarea vremii pentru următoarele cinci zile se bazeză pe datele parvenite de la cele 18 staţii meteorolo-gice de pe întreg teritoriul ţării, obţinute la fi ecare 2 ore. Informaţia actualizată se plasează pe pagina web a serviciului Hidro-Meteorologic, care este bine cunoscută de personalul din domeniul sănătăţii.


pagina 58

Adaptarea la schimbările climei

Republica Moldova a semnat Convenţia Cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climei (CCNUSC) şi în ca-drul Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale a fost creat un ofi ciu responsabil de emisiile de bioxid de carbon (CO2). Prima comunicare pe marginea CCNUSC (20) conţinea şi informaţia despre un studiu privind infl uenţa schimbărilor climei asupra eroziunii solului, ecosistemelor acvatice şi sănătăţii publice.

Conform ofi ciului responsabil de emisiile CO2 Guvernul Japoniei a cumpărat cote de emisie în 2006 (400 000 Lei) şi 2007 (900 000 Lei). Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale sugerează ca pronosticurile privind clima naţională să fi e puse în sarcina unei instituţii de cercetări, cum ar fi Institutul de Geografi e şi Ecologie. Ministerul ar putea oferi date pentru pronosticurile climei (de exemplu, date cu privire la rîul Nistru, disponibile pentru ultimii 30 ani). Ultimul raport anual privind protecţia mediului în Republica Moldova, publicat în 200717, descrie starea ecologiei (inclusiv în legătură cu substanţele chimice şi schimbările climei). O revizuire naţională a impactului schim-bării climei asupra agriculturii, sănătăţii şi economiei, inclusiv a măsurilor posibile de adaptare şi prevenire, a fost efectuată şi rezultatele ei au fost publicate într-un şir de articole şi lucrări ale conferinţelor. Această revizuire con-stituie, de fapt, o evaluare naţională a riscurilor în privinţa schimbării climei, însă nici o evaluare naţională formală nu a fost publicată pînă în prezent.

Majoritatea persoanelor intervievate consideră că Ministerul Sănătăţii este instituţia cea mai potrivită pentru a prelua rolul principal în abordarea posibilelor consecinţe ale schimbărilor climei asupra sănătăţii şi, de fapt, aceasta deja se întîmplă în privinţa multor subiecte. În cazul problemelor de mediu, Centrul Naţional de Medicină Preventivă şi Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale conlucrează, ambele instituţii avînd responsabilităţi de monitorizare a mediului; însă această conlucrare este considerată mai bună la nivel local decît la nivel naţional. Este nevoie de o ameliorare în privinţa adaptării serviciilor medicale; implicării autorităţilor locale; sensibilizării publicului larg18; şi dezvoltării sistemelor de alertă regionale privind temperaturile înalte şi sănătatea. În acelaşi timp, în opinia persoanelor intervievate, impedimentul principal în implementarea măsurilor de prevenire şi adap-tare este lipsa fi nanţării adecvate.

Concluzii şi recomandări

Punctele forte ale sistemului

• Există un echivalent al evaluării naţionale a riscurilor pentru sănătate legate de schimbările climei;• Funcţionează sistemul de alertă precoce privind evenimentele extreme şi există legături ofi ciale între Hi-

dromet şi Ministerul Sănătăţii;• Există capacităţi instituţionale pentru abordarea subiectelor hidro-meteorologice, de mediu şi sănătate,

de schimbare a climei.

Punctele slabe ale sistemului

• Lipsa limitelor pentru temperaturi ridicate, calculate în baza relaţiei temperatură-mortalitate;• Alte riscuri pentru sănătate sunt considerate drept priorităţi ale sistemului sănătăţii;

Oportunităţi pentru sistem

• Un proiect al planului de acţiuni pentru sănătate în relaţie cu temperaturile înalte şi un sistem de alertă privind temperaturile înalte deja există;

17 http://www.mediu.gov.md/fi le/rapoarte/Raport%202006%20rom%20.pdf18 În timpul misiunii de evaluare, materialul informaţional pregătit pentru Ziua Mondială a Sănătăţii aşteptau aprobarea Ministerului Sănă-tăţii.


pagina 59

• Importanţa pregătirii pentru perioadele de temperaturi înalte şi canicule este recunoscută;• Cea de-a doua comunicare pe marginea CCNUSC va include un capitol special dedicat impacturilor asu-

pra sănătăţii legate de climă şi măsurilor de adaptare;

• Implementarea a zece proiecte privind Mecanismele de Dezvoltare Curată (MDC) 19; • Raportul UNICEF, Consecinţele secetei asupra populaţiei Republicii Moldova;• Interes sporit din partea Guvernului.

Corelaţia dintre schimbările climei pronosticate şi posibilele impacturi asupra sănătăţii umane încă nu a fost stabi-lită în mod formal în Republica Moldova. E nevoie de studii suplimentare pentru stabilirea ‘pragului’ de temperatu-ră, sau înregistrarea efectelor asupra stării sănătăţii populaţiei, în special în grupurile vulnerabile. Acest ‘prag’ ar putea fi ulterior utilizat pentru iniţierea la timp a unui răspuns în privinţa alertei la temperaturi înalte. OMS oferă recomandări în privinţa elaborării unui plan de acţiuni privind sănătatea în relaţie cu temperaturile înalte (23).

Conştientizarea necesităţii de examinare a impacturilor asupra sănătăţii legate de schimbările climei în cadrul planurilor de pregătire ale sistemului sănătăţii şi a planurilor pe termen lung este prezentă. Un interes sporit faţă de schimbările climei este prezent şi în cadrul Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale, care are departamente în domeniul Hidrometeorologiei, schimbărilor climei şi ozonului. Aceste departamente, în comun cu Centrul Naţional de Medicină Preventivă ar putea servi drept puncte de pornire puternice pentru colaborarea între sectorul sănă-tăţii şi alte sectoare în privinţa protecţiei sănătăţii umane de schimbările climei.

În publicaţia sa recentă Protecţia Sănătăţii în Europa de schimbările climei, Biroul Regional pentru Europa al OMS menţionează că prevenirea şi răspunsul la impacturile asupra sănătăţii legate de schimbările climei necesită un complex de acţiuni la diferite niveluri: de la pregătirea sistemului sănătăţii în coordonare cu sistemele de alertă precoce ale serviciului meteorologic pînă la recomandări publice şi medicale la timp şi ameliorări ale locuinţelor şi planifi cării urbane. În general, sistemele sănătăţii necesită o fortifi care a funcţiei lor de dirijare şi a capacităţilor de conlucrare cu alte sectoare, în baza unei abordări pro-active, multidisciplinare şi multisectorale pentru protecţia sănătăţii umane de schimbările climei.

Acţiunile din cadrul sistemului sănătăţii pot include: (1) fortifi carea securităţii sănătăţii; (2) pledoaria cu alte sec-toare în favoarea sănătăţii; (3) împărtăşirea bunelor practici de acţiune intersectorală; (4) fortifi carea capacită-ţilor forţei de muncă din domeniul sănătăţii; (5) furnizarea cunoştinţelor şi (6) oferirea exemplului, prin “împrospă-tarea” serviciilor de sănătate.

În fi nal, acţiunile pentru ameliorarea adaptării sectorului sănătăţii la schimbările climei în Republica Moldova ar putea include:

• transformarea materialelor de conferinţă într-o evaluare naţională structurată a riscurilor pentru sănătate cauzate de schimbările climei şi punerea lor la dispoziţia persoanelor cu putere de decizie;

• discuţia şi proiectarea la nivel de ţară a strategiilor de adaptare a sectorului sănătăţii la riscurile pentru sănătate legate de climă;

• identifi carea unui organ principal pentru coordonarea, pregătirea şi răspunsul sectorului de sănătate publică la schimbările climei;

• determinarea rolurilor şi responsabilităţilor;• revizuirea şi fortifi carea sistemelor existente de supraveghere a bolilor, cu includerea rezultatelor adiţio-

nale de sănătate, legate de climă (morbiditatea şi mortalitatea legată de temperaturi înalte);• identifi carea, monitorizarea şi abordarea grupurilor de risc şi populaţiilor vulnerabile; • elaborarea protocoalelor de tratament pentru problemele de sănătate legate de climă;

19 http://unfccc.int/kyoto_protocol/mechanisms/clean_development_mechanism/items/2718.php and http://cdm.unfccc.int/index.html


pagina 60

• sensibilizarea profesioniştilor medicali şi publicului larg;• oferirea instruirii şi recomandărilor profesioniştilor medicali şi a sfaturilor practice publicului larg referitor

la măsurile în timpul episoadelor de vreme extremă, cum ar fi , canicula, inundaţiile şi seceta;• crearea unui sistem de monitorizare şi a unui mecanism de evaluare pentru examinarea efectivităţii măsu-

rilor de pregătire şi răspuns;• examinarea costurilor (şi cantităţii) energiei şi a emisiilor de CO2, consumate de condiţionarea aerului şi

promovarea metodelor alternative de răcire printre publicul larg;• menţinerea şi dezvoltarea cooperării internaţionale şi locale.

Pentru multe din recomandările menţionate mai sus, există experienţă şi recomandări în ţările Regiunii Europene (23).

Multe din recomandările legate de schimbările climei sunt în unison cu – sau chiar dublează – recomandările genera-le din compartimentul principal al acestui raport de evaluare. Una din ideile principale de bază în privinţa adaptării la riscurile pentru sănătate, legate de schimbările climei, este de a fortifi ca sistemele sănătăţii (serviciile oferite de ele, capacităţile, clădirile şi colaborarea intersectorală). De aceia este important să se dezvolte căi de includere a prevenirii şi răspunsului la impacturile asupra sănătăţii legate de schimbarea climei în structurile existente şi în dez-voltare, cum ar fi planul naţional de pregătire pentru dezastre, RSI sau Protocolul privind Apa şi Sănătatea.

SECURITATEA CHIMICĂ

Date generaleSecuritatea chimică a nimerit în centrul atenţiei atunci cînd Conferinţa Naţiunilor Unite în domeniul Mediului Uman a aprobat Declaraţia Conferinţei Naţiunilor Unite în domeniul Mediului Uman (Stockholm, 1972) (25), promovînd necesitatea unor abordări şi principii comune referitor la păstrarea şi ameliorarea mediului uman. De atunci, au avut loc multe progrese importante în răspunsul global la pericolul nou-apărut al riscurilor chimice şi în necesitatea promovării securităţii chimice.

Securitatea chimică implică subiecte legate de mediu, sănătate, agricultură, industrie, comerţ etc., care ţin de responsabilitatea diferitelor sectoare ale Guvernului. Coordonarea şi cooperarea între diferite agenţii guverna-mentale este esenţială pentru realizarea cu succes a unui program naţional în domeniul securităţii chimice. Deşi prevenirea riscurilor pentru sănătatea umană este unul din elementele-cheie a unui astfel de program, implicarea sectorului sănătăţii era, în multe cazuri, limitată. Implementarea cu succes a unui program de securitate chimică depinde mult de participarea activă şi efectivă a sectorului sănătăţii.

Constatări

Gestionarea generală a substanţelor chimice

Republica Moldova a aprobat legile-cadru privind gestionarea substanţelor şi produselor periculoase şi privind deşeurile în 1997. La moment au fost elaborate proiectele noilor legi privind substanţele chimice toxice şi privind deşeurile, în contextul proiectului Facilităţi Globale pentru Mediu - Banca Mondială “Gestionarea Durabilă a rezervelor de Poluanţi Organici Persistenţi (POP)”. O companie de consultanţă daneză, COWI, asistă Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale în elaborarea acestor legi20.

20 Primele proiecte ale legilor au fost discutate la şedinţa tuturor partenerilor implicaţi din 8 iulie 2008.


pagina 61

Proiectul legii privind substanţele chimice toxice conţine prevederi ale Convenţiilor de la Stockholm, Rotterdam şi Basel (19,26,27). Ea are şi rol de armonizare a legislaţiei Republicii Moldova cu cea a regulamentului UE privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi limitarea substanţelor chimice (REACH) (28), precum şi a Sistemului Ar-monizat la nivel Global de Clasifi care şi Etichetare a Substanţelor Chimice. Legea prevede crearea unei agenţii pentru substanţe chimice. Această propunere va fi discutată între autorităţile naţionale şi alţi parteneri înainte de a fi remisă spre examinare Parlamentului.

Elaborarea Profi lului Naţional privind Substanţele Chimice este una din cele şapte activităţi ale proiectului naţional în carul Abordării Strategice faţă de Gestionarea Internaţională a Substanţelor Chimice, “Parteneriatul Republica Moldova/UNEP în fortifi carea capacităţilor pentru ameliorarea gestionării prietenoase mediului a substanţelor chimice în Republica Moldova şi în implementarea Abordării Strategice faţă de Gestionarea Internaţională a Substanţelor Chimice”. Proiectul urmează a fi implementat pînă la sfîrşitul lui în septembrie 2008.

Planul Naţional de Implementare a Convenţiei de la Stockholm privind Poluanţii Organici Persistenţi (29) a fost elaborat şi aprobat în 2004. El determină cadrul politicilor, trasează priorităţile şi descrie intervenţiile necesare pentru atingerea obiectivelor naţionale în privinţa gestionării POP şi îndeplinirii obligaţiunilor faţă de Convenţia de la Stockholm.

Pregătirea şi răspunsul la o criză chimică

Detaliile cu privire la legislaţia care reglementează pregătirea şi răspunsul la crize, dezastre şi situaţii excepţio-nale în Republica Moldova, inclusiv situaţiile excepţionale de natură chimică, pot fi găsite în Secţiunea B, Cadrul Legal.

Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale este o agenţie multisectorală în subordinea Ministerului de Interne. El este responsabil de coordonarea generală în situaţii excepţionale şi are autoritatea de a iniţia un răspuns ce ţine de sănătatea publică şi necesită implicarea altor sectoare. Serviciul este responsabil inclusiv de monitorizarea şi evaluarea sectorului sănătăţii.

Ministerul Sănătăţii are o Comisie proprie pentru Situaţii Excepţionale, care include reprezentanţi ai Centrului Naţional de Medicină Preventivă şi Centrul Naţional Medicină de Urgenţă.

Centrul Naţional de Medicină Preventivă este responsabil de securitatea biologică, chimică şi radiologică, subiec-te care sunt înaintate spre discuţie de Consiliul Sanitar-Epidemiologic. Secţiile centrului implicate în securitatea chimică sunt Secţia Toxicologie şi Secţie Igiena Mediului. Ele efectuează analiza substanţelor toxice, pesticidelor, reziduurilor şi expertiza toxicologică a noilor substanţe chimice. Subdiviziunile laboratoarelor igienice centrale includ calitatea aerului, calitatea produselor alimentare, calitatea apei, mediul ocupaţional, metalele grele, şi reziduurile de pesticide.

Incidente chimice, accidente industriale

În Republica Moldova există un şir de legi şi regulamente legate de incidentele chimice şi accidentele industriale. Cele mai importante din ele sunt:

• Legea privind substanţele periculoase (în proces de actualizare);• Legea privind acţiunile în caz de situaţii excepţionale;• Legea privind securitatea instalaţiilor industriale periculoase;• Regulamentul privind activităţile Departamentului de Stat pentru Situaţii Excepţionale în caz de accident

industrial.


pagina 62

Republica Moldova este parte semnatară a Convenţiei privind Efectele Transfrontaliere a Accidentelor Industri-ale (30). Serviciul Hidrometeorologic (din subordinea Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale) şi Serviciul de Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale reprezintă autorităţile competente, desemnate drept responsabile pentru implementarea Convenţiei.

Centrul de toxicologie

Centrul Republican de Toxicologie este localizat în cadrul Spitalului Municipal nr.3 din Chişinău. Încăperile Centrului au fost renovate recent, iar Guvernul Norvegiei a donat paturi, însă saloanele nu sunt înzestrate cu echipament medical necesar. O asistenţă adiţională este prevăzută în cadrul proiectului Băncii Mondiale.

În incinta Centrului există încăperi destinate pentru crearea unui serviciu de informare despre intoxicaţii, care înprezent nu există în ţară. De asemenea, în centru este o încăpere mică destinată analizelor toxicologice, însă nu este înzestrată cu instrumentar şi echipament necesar. Un proiect de ordin privind fortifi carea serviciului toxicolo-gic, inclusiv crearea serviciului de informare despre intoxicaţii, este deja pregătit.

Principalele cauze ale intoxicaţiilor sunt alcoolul, medicamentele, ciupercile, materialele corosive, monoxidul de carbon. Informaţia despre intoxicaţii va fi oferită personalului medical, inclusiv la nivel raional, şi publicului larg. Şeful Centrului de Toxicologie planifi că implementarea unor programe de sensibilizare a publicului general, în special, cu privire la efectele substanţelor chimice utilizate în gospodărie.

Subiecte specifi ce legate de substanţele chimice

Poluanţii Organici Persistenţi (POP) - pesticidele scoase din uz

Inventarul POP, elaborat în cadrul Planului Naţional de Implementare a identifi cat cantităţi extrem de mari de pesticide scoase din uz stocate. Peste 4, 000 tone se afl ă într-o groapă de înhumare la Sud, în regiunea Găgău-zia. În plus, Republica Moldova are un nivel deosebit de înalt de contaminare cu pesticide din cauza utilizării lor intense în trecut.

Inventarul POP a identifi cat aproximativ 26,300 transformatoare, 17,000 condensatoare şi alt echipament elec-tro-energetic, care ar putea conţine plăci cu micro-scheme, cu un conţinut total de uleiuri dielectrice de 23,920 tone. Marea majoritate a acestui echipament nu mai este în uz; spre exemplu, doar 1,000 din toate condensatoa-rele sunt utilizate, iar celelalte se afl ă toate stocate, preponderent, într-un singur loc (Vulcăneşti).

Unul din sub-componentele proiectului GEF-Banca Mondială “Gestionarea Durabilă a Rezervelor de Poluanţi Or-ganici Persistenţi (POP)” include activităţi precum inventarierea echipamentului care conţine sau este contaminat cu plăci cu micro-scheme şi distrugerea rezervei de condensatoare scoase din uz, precum şi un studiu de fezabilitate a curăţirii locului de stocare de la Substaţia Vulcăneşti. Alte componente includ: reambalarea sigură pentru mediu a rezervelor; gestionarea rezervelor de POP, inclusiv fortifi carea capacităţilor instituţionale; inventarierea, mo-nitorizarea; activităţi de sancţionare; instruirea şi fortifi carea capacităţilor, sensibilizarea şi educarea publicului referitor la POP şi managementul proiectului.

Colaborarea cu Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic (NATO) a fost iniţiată în 2006, suportul fi nanciar fi ind primit în cadrul Proiectului Parteneriat pentru Pace, în special pentru curăţirea şi distrugerea substanţelor chimice peri-culoase21. A doua fază a proiectului include crearea unui laborator analitic cu echipament sofi sticat pentru analiza şi carac-terizarea pesticidelor. Laboratorul se afl ă în Centrul de Testare a Produselor Fitosanitare din Chişinău.

21 Reambalarea în stocuri sigure a 3 245 tone de pesticide scoase din uz şi substanţe chimice periculoase a fost încheiată în iunie 2008. Acum sunt stocate în depozite sigure, în 15 raioane şi 1000 localităţi.


pagina 63

Legile şi regulamentele naţionale privind substanţele chimice

Substanţele chimice

Cele mai relevante acte legislative cu privire la gestionarea substanţelor chimice sunt următoarele:

• Legea privind Protecţia Mediului (1993) care oferă baza legală pentru dezvoltarea actelor normative şi regulamentelor aplicabile pentru diferite medii în scopul protecţiei terenurilor şi resurselor subterane, apelor şi aerului de poluarea chimică, fi zică şi biologică şi de alte impacturi.

• Legea despre protecţia civilă (1994) care stipulează că protecţia civilă reprezintă un sistem de măsuri şi activităţi la nivel de stat, implementate pe timp de pace şi război, pentru protecţia populaţiei de dezastre naturale şi de mediu, accidente şi catastrofe, pericole naturale şi incendii, precum şi de arme de distrugere în masă.

• Legea privind regimul pentru produsele şi substanţele periculoase (1997) care oferă baza legală pentru activităţile legate de producerea, stocarea, transportarea şi utilizarea produselor şi substanţelor pericu-loase şi toxice, precum şi importul şi exportul lor, cu scop de evitare, reducere şi prevenire a impacturilor lor negative asupra populaţiei şi mediului.

• Legea privind deşeurile producţiei industriale şi ale consumului (1997) care are drept scop dezvoltarea gestionării efi ciente a deşeurilor pentru reducerea cantităţii lor şi sporirea reciclării şi reutilizării, precum şi pentru prevenirea poluării şi degradării mediului.

• Legea privind protecţia sănătăţii (1995) care obligă administraţia publică să întreprindă toate măsurile necesare de ordin social şi medical pentru prevenirea bolilor, ameliorarea mediului, menţinerea activităţii vitale şi condiţiilor de muncă sigure şi igienice.

• Legea despre licenţierea anumitor tipuri de activitate (2001) care are drept scop defi nitivarea bazei le-gale, organizaţionale şi economice, precum şi diapazonul activităţii de licenţiere. Lista activităţilor supuse licenţierii din cadrul legii include stocarea substanţelor şi produselor chimice toxice.

• Legea privind securitatea industrială a obiectivelor industriale periculoase (2000) care stabileşte baza legală, economică şi socială pentru operarea sigură a instalaţiilor periculoase. Legea stipulează că acti-vităţile periculoase trebuie efectuate în conformitate cu cerinţele securităţii industriale, asigurînd protecţia populaţiei şi teritoriilor de situaţii excepţionale, conform normelor şi cerinţelor sanitaro-epidemiologice, de mediu, anti-incendiare, sanitaro-igienice şi de construcţie.

• Regulamentul reţelei naţionale de monitorizare şi control de laborator pentru monitorizarea poluării mediului cu substanţe radioactive, otrăvitoare, înalt-toxice şi substanţe bacteriologice (biologice) (Hotărîrea Guvernului nr.477 din 19 mai 2000) care stabileşte obiectivele şi structura acestui sistem şi desemnează agenţiile de implementare, printre care: Ministerul Sănătăţii, Centrele de Medicină Preventivă, Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare cu centrele şi laboratoarele subordonate, Centrul Hidrometeorologic şi Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale.

Pesticidele

• Regulamentul privind gestionarea produselor fi to-sanitare şi îngrăşămintelor în economia naţională (aprobat de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare prin Ordinul nr.231 din 28 noiembrie 2003) care determină cerinţele obligatorii sanitare, de mediu şi igienice pentru toate aspectele gestionării substanţelor chimice din agricultură.


pagina 64

Convenţii şi acorduri internaţionale privind substanţele chimiceConvenţia privind Efectele Transfrontaliere ale Accidentelor Industriale (30) a fost ratifi cată în 1993. Ea are intenţia de a proteja fi inţele umane şi mediul de accidentele industriale, prevenindu-le, în măsura posibilităţilor, reducînd frecvenţa şi severitatea şi atenuînd efectele. Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale şi Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale sunt desemnate drept autorităţi responsabile pentru implementarea Convenţiei.

Convenţia privind Poluarea Transfrontalieră Pe Termen Lung a Aerului (31) a fost ratifi cată în 1995. Convenţia are scopul de a proteja fi inţele umane şi mediul de poluarea aerului şi încearcă să limiteze şi, în măsura posibilităţilor, să reducă treptat şi să prevină poluarea aerului, inclusiv poluarea transfrontalieră pe termen lung a aerului.

Convenţia de la Bazel privind Controlul Circulaţiei Transfrontaliere a Deşeurilor Periculoase şi Dispunerea lor a fost ratifi cată în 1998 (26). Convenţia are drept scop protecţia sănătăţii umane şi mediului de efectele negative, rezultate din generarea, gestionarea, circulaţia transfrontalieră şi dispunerea deşeurilor periculoase şi de altă natură. Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale este punctul focalizator al Convenţiei.

Republica Moldova a ratifi cat în 2004 Convenţia de la Rotterdam privind Procedura de Acord Informat Anticipat pentru Anumite Substanţe Periculoase Chimice şi Pesticide din Comerţul Internaţional (27). Scopul acestei Convenţii este de a promova responsabilitatea colectivă şi cooperarea în comerţul internaţional cu anumite substanţe chimice periculoase. Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale este punctul focalizator pentru această Convenţie.

Convenţia de la Stockholm privind Poluanţii Organici Persistenţi a fost ratifi cată în 2004 (19). Obiectivul general al Convenţiei este de a proteja sănătatea umană şi mediul de POP care rămîn intacte în mediul ambiant pentru o perioadă îndelungată, au o distribuire geografi că largă, se acumulează în ţesuturile adipoase ale organismelor vii şi sunt toxice pentru fi inţele umane şi natura vie. Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale este punctul focali-zator pentru această Convenţie.

Abordarea Strategică a Gestionării Internaţionale a Substanţelor Chimice este un cadru politic la nivel global pentru atingerea scopului trasat de Întîlnirea Globală la Nivel Înalt privind Dezvoltarea Durabilă din 2002, care constă în asigurarea faptului că pînă în anul 2020 substanţele chimice vor fi produse şi utilizate în moduri care minimizează impacturile semnifi cative adverse asupra mediului şi sănătăţii umane. Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale este punctul focal pentru această Convenţie.

Proiectele cu susţinere internaţională în Republica MoldovaPrincipalele proiecte privind substanţele chimice, care se bucură de sprijinul internaţional, sunt următoarele:

• Planul Naţional de Implementare a Convenţiei de la Stockholm privind Poluanţii Organici Persistenţi (29): fi nanţat de Banca Mondială, prin intermediul Fondului Global pentru Mediu (FGM) (2002-2004). Imple-mentat de către Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale.

• Proiectul FGM privind Gestionarea şi Distrugerea Rezervelor de Poluanţi Organici Persistenţi (POP) (2005-2010); implementat de către Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale.

• Proiectul NATO Ştiinţă pentru Pace: Curăţirea substanţelor chimice în Republica Moldova (SfP 981186) (2005-2009).

• Parteneriatul Republica Moldova – PNUM privind fortifi carea capacităţilor pentru ameliorarea gestionării sigure pentru mediu a substanţelor chimice în Republica Moldova şi implementarea Abordării Strategice asupra Gestionării Internaţionale a Substanţelor Chimice. Finanţat de către programul Fondul de Trust al Proiectului de Iniţiere Rapidă a ASGISC (2007-2009); implementat de către Ministerul Ecologiei şi Resur-selor Naturale.


pagina 65

Laboratoarele de analiză chimică

Ministerul Sănătăţii

Centrul Naţional de Medicină Preventivă activează în domeniul securităţii biologice, chimice şi radiologice. Secţia Toxicologie şi Secţia Igiena Mediului ale Centrului sunt implicate în securitatea chimică. Ultima efectuează analiza substanţelor chimice şi pesticidelor, oferă expertiza toxicologică a noilor substanţe chimice şi poluanţi în aer, pro-duse alimentare şi nealimentare, şi realizează experimente pe animale.

Laboratorul Igienic Central, afl at în prezent în proces de restructurare, este constituit din laboratoare pentru pes-ticide (reziduuri în produse alimentare, aer, apă, sol) şi toxicologie. Aceasta este singura instituţie care abordează subiectele securităţii biologice, chimice, radiaţionale şi a bioterorismului. Ea are subdiviziuni pentru calitatea aeru-lui, mediul ocupaţional, calitatea alimentelor, metale grele, reziduuri de pesticide, calitatea apei (apei potabile) şi sol.

Laboratorul dispune de trei spectrometre de absorbţie atomică, cromatografe gazoase cu detectoare în masă EC, FID, P, N, şi spectrometre UV-VIS. Echipamentul care a fost oferit în cadrul proiectelor de asistenţă nu este nou dar în stare funcţională. Laboratorul efectuează analize la metale grele în produsele alimentare şi materialele de ambalaj, precum şi produse cosmetice şi mase plastice şi monitorizează apa, apa minerală şi apa îmbuteliată de la sursă pînă la masa consumatorului.

Metodele utilizate de Laborator sunt aprobate ofi cial de către Ministerul Sănătăţii şi sunt compatibile cu cerinţele UE, în special la capitolul produse alimentare. Laboratorul a fost acreditat la nivel naţional şi în Federaţia Rusă şi este în proces de acreditare UE.

Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale

Serviciul Hidrometeorologic este responsabil de monitorizarea calităţii mediului. În conformitate cu Regulamentul reţelei naţionale de observare şi control de laborator asupra contaminării (poluării) mediului înconjurător cu substanţe radioactive, otrăvitoare, puternic toxice şi agenţi biologici (Hotărîrea Guvernului nr.961 din 21 August 2006) există o reţea naţională pentru monitorizarea calităţii mediului. Ministrul Sănătăţii, Centrul Naţional de Medicină Pre-ventivă, Centrele raionale de Medicină Preventivă, Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare cu centrele şi laboratoarele subordonate, Centrul Hidrometeorologic şi Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale sunt agenţii responsabile de implementare.

Reţeaua constă din 42 laboratoare pentru monitorizarea calităţii apelor de suprafaţă, 11 pentru monitorizarea calităţii solului, 17 pentru monitorizarea calităţii aerului (dar unul din ele fi ind automat).

Patruzeci şi opt de indicatori hidrochimici sunt analizaţi în apă, în conformitate cu directivele UE privind apa şi Convenţia privind Protecţia Rîului Dunărea (32). Există şi un acord transnaţional cu România, care este monitorizat de ambele părţi.

Solul şi trenurile agricole sunt monitorizate de două ori pe an. Un laborator central efectuează analizele probelor (la nivel de raion se efectuează doar analize simple). Probele la DPC se prelevă în jurul staţiilor electrice. Labora-torul hidrometeorologic a fost modernizat în privinţa analizelor la DPC în cadrul proiectului BM-GEF privind POP. Laboratorul POP a fost acreditat în 2005 (ISO 17025).

În Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale există un cromatograf gazos (CG) cu absorbţie electronică (AE) şi detectori pentru nitrogen şi fosfor (DNF), care analizează circa 500 probe pe an. Un aparat de cromatografi e gazoasă – spectrometrie în masă CG-SM va fi furnizat în cadrul proiectului GEF. Condiţiile fi zice ale laboratoare-lor nu sunt bune, dar se prevede transferul lor într-o nouă clădire, în septembrie 2008.


pagina 66

În cazul unui accident industrial atît laboratorul hidrometeorologic, cît şi Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excep-ţionale prelevează probe, însă laboratorul hidrometeorologic este acel care efectuează testarea.

Calitatea aerului este monitorizată în 17 puncte din 5 oraşe. Doar într-un punct detectarea este automată. Sunt analizaţi poluanţii de bază şi specifi ci (particulele suspendate: SO2, CO, NO2; poluanţi specifi ci ca: fenolii, for-maldehidele, NO, sulfaţii solubili). Benzopirina era anterior analizată la Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic de Medicină Preventivă, însă acum situaţia s-a schimbat.

Rezultatele analizei poluanţilor sunt expediate Centrului Naţional de Medicină Preventivă, care la rîndul său, le remite Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale pentru a fi incluse în buletinul zilnic. În caz că poluarea este înaltă, întreprinderile industriale sunt solicitate să-şi reducă nivelul emisiilor.

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare

Laboratorul analitic de la Centrul de Testare a Produselor Fitosanitare a fost creat în cadrul proiectului NATO Şti-inţă Pentru Pace. El este echipat cu cromatograf gazos – spectrometru în masă (CG-SM), şi cu cromatograf lichid de presiune înaltă (CLPÎ) pentru analiza pesticidelor. Personalul laboratorului a fost instruit în utilizarea instrumen-tarului şi în aspectele generale de preluare a probelor şi metodele de analiză.

Peste 3 000 probe din depozite au fost testate, determinîndu-se compoziţia pesticidelor. Informaţia a fost furni-zată Ministerului Apărării şi NATO.

Concluzii şi recomandăriRepublica Moldova este în proces de elaborare a noilor legi cu privire la substanţe chimice şi deşeuri toxice, în cadrul proiectului GEF-BM de Eliminare a POP. Prima şedinţă pentru discuţia proiectelor de lege a avut loc, cu participarea tuturor partenerilor relevanţi, inclusiv 2 experţi de la Ministerul Sănătăţii. Proiectul legii discutat este destul de general şi include prevederi ale convenţiilor la care Republica Moldova a aderat (REACH, GHS) şi pre-vede crearea unei agenţii a substanţelor chimice. Experţii Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Agriculturii au abor-dat problema suprapunerii noii legi cu legile, regulamentele şi responsabilităţile deja existente. Acest subiect va fi discutat între autorităţile naţionale şi alţi parteneri, urmînd să fi e clarifi cat pînă la înaintarea legii în Parlament.

Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale este punctul focalizator pentru majoritatea convenţiilor internaţionale legate de substanţele chimice şi SAICM. El s-a bucurat de succes în atragerea fondurilor pentru proiecte prin intermediul mecanismelor fi nanciare disponibile în cadrul acestor convenţii şi în implementarea lor, ţinînd cont de necesităţile şi golurile din ţară.

Ministerul Sănătăţii este la curent cu proiectele în curs de realizare şi face parte din comitetele de supraveghere. În acelaşi timp, Ministerul ar putea juca un rol mai activ şi benefi cia de aceste proiecte, în special în ceea ce ţine de evaluarea impacturilor asupra sănătăţii. De exemplu, proiectul POP ar putea include un component de biomo-nitorizare a laptelui matern în privinţa POP. În general, cooperarea între instituţii este bună şi acesta se realizează prin intermediul regulamentelor (de exemplu cel legat de Reţeaua Naţională de Monitorizare şi Control de Labo-rator pentru Monitorizarea Poluării Mediului cu Substanţe Radioactive, Otrăvitoare, Înalt-Toxice şi Bacteriologice (Biologice), dar nu se limitează doar la asta). Pentru înregistrarea pesticidelor Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale nu doar fac parte din comitetul de înregistrare, ci aprobarea lor este solicitată înainte de înregistrare.


pagina 67

Rezoluţia Asambleei Mondiale a Sănătăţii WHA 59.15 (33) îndeamnă Statele Membre ale OMS să nominalize-ze un punct focalizator naţional pentru Abordarea Strategică privind Gestionarea Internaţională a Substanţelor Chimice (SAICM) din partea sectorului sănătăţii, pentru a menţine contactul cu OMS. Ar fi util de avut un punct de contact pentru SAICM şi securitatea chimică în cadrul Ministerului Sănătăţii, garantîndu-se astfel o informare mai bună referitoare la activităţile derulate la nivel internaţional.

Centrul Republican de Toxicologie necesită asistenţă fi nanciară şi tehnică. Versiunea rusă a sistemului de gestiona-re a datelor WHO IPCS INTOX şi alte documente relevante, inclusiv criteriile minime pentru centrele de intoxicaţii vor fi oferite de către Biroul Regional pentru Europa al OMS. Republica Moldova nu are un centru de informare privind intoxicaţiile, care ar putea juca un rol important în situaţiile excepţionale de natură chimică, oferind in-formaţie cu privire la tratamentul intoxicaţiilor medicilor specialişti şi sensibilizînd populaţia în privinţa efectelor asupra sănătăţii a substanţelor chimice. Alte ţări din regiune (Macedonia) doresc să creeze centre de informare privind intoxicaţiile. Astfel, ar putea fi elaborate proiecte comune şi remise programului Fondul de Trust Pentru Iniţiere Rapidă a SAICM şi/sau altor donatori.


pagina 68

Secţiunea C: CADRUL PRIVIND SISTEMELE DE SĂNĂTATE – ANALIZĂ ŞI RECOMANDĂRI

DIRIJARE ŞI GUVERNARE

Politici şi legislaţie

Justifi care

Securitatea sănătăţii este un subiect de importanţă naţională, ale cărui elemente-cheie sunt prevenirea, diminua-rea şi răspunsul la dezastre. Astfel, nu este sufi cientă doar prezenţa unui angajament politic şi a unui cadru legal clar în sectorul sănătăţii, dar e necesar ca acestea să aibă loc în contextul cadrului naţional (legal şi instituţional) mai larg, care cuprinde toate sectoarele şi creează un mediu favorabil pentru elaborarea unei politici adecvate de sănătate publică. Pentru a evita confuziile, ambiguitatea şi divergenţele inutile cu alţi prestatori de servicii de sănătate (de exemplu, instituţiile medicale militare, politicile naţionale trebuie să defi nitiveze clar Ministerul Sănătăţii în calitate de minister responsabil de dirijarea generală a răspunsului medical şi de sănătate publică, şi, la fel, să includă prevederi privind implementarea activităţilor de prevenire, reducere şi diminuare şi nu doar pe cele legate de asigurarea unui răspuns în timpul crizei).

Legislaţia naţională necesită şi anumite prevederi speciale pentru implementarea noului RSI. În afară de aceasta, mai există şi un şir de convenţii şi acorduri internaţionale, legate de schimbarea climei, securitatea chimică şi a mediului, la care aderă guvernele naţionale care manifestă un angajament faţă de un management efi cient al dezastrelor, în mod normal.

Pe lîngă un document politic naţional general, sectorul sănătăţii are nevoie de un şir de legi, decrete, ordine şi regulamente specifi ce, care ar reglementa şi asigura pregătirea şi răspunsul efi cient la crize, în baza abordării multidisciplinare şi unice a tuturor pericolelor, la toate nivelele, care includ sectorul privat, ONG-urile şi alte agenţii implicate în domeniul sănătăţii. Activităţile de prevenire şi diminuare a crizelor (cu excepţia celor destinate mala-diilor infecţioase), de obicei nu ţin de responsabilitatea Ministerului Sănătăţii. Trebuie însă să existe politici care promovează implementarea de către toate sectoarele a măsurilor de reducere şi diminuare a riscurilor, îndreptate spre micşorarea impactului general asupra stării sănătăţii.

Constatări-cheie

1. Ambele legi privind protecţia civilă, nr.271 din 9 noiembrie 1994 şi nr.93 din 5 aprilie 2007 se pare că stabilesc un cadru legal adecvat pentru pregătirea şi răspunsul la crize. Totodată, trebuie menţionat faptul că versiunile în limba engleză a acestor două legi nu au fost disponibile. De aceea, membrii misiunii nu au putut revizui în detaliu cît de bine sunt defi nite persoanele şi responsabilităţile Ministerului Sănătăţii în aceste legi. Astfel, gradul în care acest cadru privind protecţia civilă constituie o bază legală pentru formularea unei noi legislaţii de sănătate, care ar impune activităţi de gestionare a crizelor, urmează să fi e clarifi cat.

2. Conform legislaţiei în vigoare, Serviciul de Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale are anumite responsa-bilităţi pentru sectorul sănătăţii (şi alte sectoare), inclusiv monitorizarea şi evaluarea, şi controlul calităţii


pagina 69

reţelei de laboratoare în domeniul sănătăţii publice, precum şi de implicare în intervenţiile de sănătate publică, în special atunci cînd aceasta implică alte ministere. Deşi la nivel teoretic, această logică este clară, la nivel practic se pare că apar probleme atunci cînd Serviciul de Protecţie Civilă şi Situaţii Excep-ţionale se implică în acele activităţi care, în mod normal, ţin de sistemul sănătăţii şi nu constituie o criză la nivel naţional.

3. Ministerul Sănătăţii a demonstrat un angajament politic convingător faţă de managementul crizelor prin aprobarea ordinelor ministeriale privind crearea Serviciului de Medicină a Calamităţilor şi prin nominali-zarea unui Specialist Principal în Medicina Calamităţilor. În acelaşi timp, nu există o legislaţie a sectorului sănătăţii, în afară de cele două legi legate de asistenţa medicală de bază şi securitatea sanitaro-epide-miologică, care ar constitui cadrul legal necesar pentru pregătirea şi răspunsul la crize.

4. Republica Moldova a făcut paşi semnifi cativi în implementarea RSI şi a elaborat deja proiectul unui plan naţional de acţiuni. Doar cîteva ţări în Regiunea Europeană au obţinut progrese similare la momentul actu-al. Totodată, proiectul planului a provocat dezbateri intense în cadrul Ministerului Justiţiei în privinţa bazei legale pentru implementarea RSI în Republica Moldova. Ulterior, Hotărîrea Guvernului privind aprobarea planului a fost respinsă în primă lectură în februarie 20081.

5. Centrul Naţional de Medicină Preventivă a fost nominalizat drept Punct Focalizator Naţional pentru RSI, dar în prezent încă nu are o bază legală pentru asta. Aceasta ar putea fi elaborată numai după apro-barea planului naţional de acţiuni şi luarea de către Guvern a deciziei fi nale cu privire la localizarea Punctului Focalizator Naţional pentru RSI. În conformitate cu legislaţia în vigoare, Serviciul de Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale are deja anumite împuterniciri asupra sectorului sănătăţii şi este responsabil de securitatea chimică şi nucleară. De aceea este nevoie de o defi nitivare clară a rolurilor şi responsabi-lităţilor.

6. O revizuire a impacturilor schimbării climei asupra agriculturii, sănătăţii şi economiei a fost deja efectuată de către Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale în cooperare cu Centrul Naţional de Medicină Pre-ventivă şi echivalentul unei evaluări naţionale privind schimbările climei există. Seceta suportată în 2007 a accentuat efectele posibile pe termen lung asupra unei părţi considerabile a populaţiei, dependente puternic de agricultură. În acelaşi timp, nu există un program ofi cial sau o direcţie politică clară în sectorul sănătăţii în privinţa schimbărilor climei.

7. Republica Moldova îşi actualizează legile sale privind substanţele chimice şi deşeurile în cadrul proiec-tului Fondului Global pentru Mediu (GEF) – Băncii Mondiale (BM) pivind Eliminarea Poluanţilor Organici Persistenţi (POP). Noul proiect de lege este foarte larg şi include prevederile altor convenţii internaţionale privind substanţele chimice (Convenţia de la Basel (26) şi Convenţia de la Rotterdam (27)), precum şi REACH (28) şi GHS. Adiţional, el prevede crearea unei agenţii a substanţelor chimice. Proiectul legii se discută în diferite departamente guvernamentale şi există unele îngrijorări în privinţa suprapunerilor cu alte legi existente deja.

Recomandări

• Ministerul Sănătăţii ar putea examina oportunitatea elaborării legislaţiei cadru, specifi ce pentru pregăti-rea şi răspunsul la crize. În acelaşi timp, cadrul legal existent este, fără îndoială, sufi cient pentru a sprijini formularea noilor politici, de aceea o alternativa practică ar fi defi nitivarea pregătirii şi răspunsului la crize la nivel de politici (vezi mai jos “Cadrul instituţional”).

1 Ulterior misiunii de evaluare, pe 26 martie 2008, Guvernul a aprobat Hotărîrea nr.475 ‘Privind aprobarea planului de acţiuni pentru im-plementarea RSI în Republica Moldova’, care stabileşte un cadru naţional ofi cial pentru planifi carea şi realizarea activităţilor multisectorale coordonate în perioada 2008-2012.


pagina 70

• Biroul Regional pentru Europa al OMS ar putea clarifi ca situaţia ce ţine de aspectul legal privind imple-mentarea RSI în Statele Membre, pentru a minimiza dezbaterile inutile şi asigurarea implementării la timp.

• Ministerul Sănătăţii ar putea juca un rol mai activ în dezbaterile actuale referitor la schimbările climei şi dezvolta o strategie clară pentru pregătirea şi răspunsul la efectele asupra sănătăţii ale condiţiilor ex-treme ale vremii.

• Ministerul Sănătăţii şi-ar putea asuma rolul principal în elaborarea unei politici ofi ciale privind schimbările climei şi sănătatea, precum şi juca un rol mai activ în elaborarea unei strategii multisectorale de adapta-re.

• Ministerul Sănătăţii ar putea juca un rol mai activ în discuţiile pe marginea legilor privind substanţele chimice şi deşeurile, şi asigura o colaborare strînsă pe marginea aspectelor sănătăţii.

Cadrul instituţional

Justifi care

UE şi OMS sprijină energic existenţa unui program naţional (al sectorului sănătăţii), ofi cial aprobat, pentru pre-gătirea şi răspunsul la crize, cu un şir de funcţii-cheie şi un buget aparte care ar corespunde standardelor inter-naţionale (Anexa 6: Modelul Termenilor de Referinţă). Aceasta necesită un cadru instituţional care ar permite o implementare efectivă, prin adoptarea unei abordări comprehensive, multidisciplinare şi unice pentru toate pericolele. În mod ideal, aceasta ar include: o unitate pentru managementul crizelor de sănătate; un coordonator pentru crizele de sănătate; şi un mecanism de implicare a altor departamente sau discipline-cheie ale Ministerului Sănătăţii în procesul de planifi care. Aceasta se realizează de obicei cel mai bine sub forma unui comitet/grup de lucru multidisciplinar sau interdepartamental pentru pregătirea şi răspunsul la dezastre la nivel central/naţional.

Este recunoscut faptul că aceste cerinţe nu sunt întotdeauna viabile din punct de vedere economic, posibile din punct de vedere politic, sau chiar adecvate în ţările cu un număr mic al populaţiei şi un nivel scăzut al riscurilor. De asemenea, multe ţări cu venituri joase trec printr-un proces masiv de reformare a sectorului public, care poate limita extinderea funcţiilor Ministerului Sănătăţii, sau chiar impune o reducere a personalului ministerului.

Noul RSI solicită implementarea în fi ecare ţară a unui Punct Focalizator Naţional pentru RSI – un departament sau o instituţie (nu o persoană individuală) - cu capacităţi de asumare a anumitor responsabilităţi, în conformitate cu Articolul 4 al Regulamentului. Punctul Focalizator Naţional pentru RSI, este de obicei localizat în cadrul Ministerului Sănătăţii şi se afl ă în subordinea lui. Ar putea fi de fapt în subordinea oricărui alt minister, dacă se va crede de cuviinţă acets lucru.

Prin urmare, modul în care fi ecare ţară ia decizia cu privire la elaborarea programului său naţional privind pre-gătirea şi răspunsul la crize şi dezvoltarea capacităţilor de bază pentru implementarea RSI, va depinde foarte mult de contextul ţării, care include populaţia, pericolele potenţiale şi riscurile asociate, precum şi structurile orga-nizaţionale existente la moment. Totuşi, în absenţa unei unităţi specializate de management al crizelor de sănătate, standardul minim ar include cel puţin existenţa unui coordonator pentru crizele de sănătate, angajat permanent în cadrul Ministerului Sănătăţii. Coordonatorul pentru crizele de sănătate trebuie să aibă funcţii care îi permit o abordare a tuturor pericolelor şi să fi e responsabil de monitorizarea implementării programului naţional pentru crize de sănătate, avînd pregătirea, experienţa şi autoritatea necesară pentru supravegherea politicilor generale şi reprezentarea Ministerul Sănătăţii la nivel multisectorial.


pagina 71

Constatări-cheie

1. Actualul Consilier al Ministrului Sănătăţii în domeniul Medicinei Calamităţilor este o persoană extrem de califi cată şi capabilă să infl uenţeze politicile şi să inducă schimbări în viitorul apropiat. În acelaşi timp, el nu îndeplineşte un rol de abordare a tuturor pericolelor; şi nici nu ocupă o poziţie permanentă de funcţio-nar public în cadrul Ministerului Sănătăţii. Nominalizarea sa în calitate de Specialist Principal în Medicina Calamităţilor este doar un semn de respect, care nu poate fi transmis succesorului său. Astfel, schimbările la nivelul personalului şi/sau politicilor naţionale pot rezulta în pierderea statutului prioritar al pregătirii şi răspunsului la crize în cadrul sectorului sănătăţii

2. Existenţa unui Centru de Medicină a Calamităţilor specializat este un model teoretic bun, dar se pare că sunt difi cultăţi serioase în privinţa creării lui în calitate de unitate funcţională şi efectivă a Ministerului Sănătăţii, în special din cauza reformei în derulare a sectorului public. În prezent acest centru este parte a Centrului Naţional Medicină de Urgenţă – o instituţie semi-autonomă, afl ată în subordinea Ministerului Sănătăţii. Pentru a-i atribui autoritatea necesară îndeplinirii rolului de abordare a tuturor pericolelor, coordonare cu toţi ceilalţi parteneri din sectorul sănătăţii sau reprezentare a Ministerului Sănătăţii la nivel multisectoral e nevoie de amplasat Centrul în incinta Ministerului Sănătăţii. În prezent această unitate nu dispune de personal sufi cient şi de fi nanţare adecvată, fi ind implicată mai mult în coordonarea răspunsuri-lor la situaţii excepţionale la nivel raional. Accesul la persoanele cu putere de decizie are loc, în majorita-tea cazurilor, prin intermediul Consilierului Ministrului Sănătăţii în domeniul Medicinei Calamităţilor. Astfel, nu există nici o garanţie în privinţa durabilităţii pe termen lung.

3. Comisia interdepartamentală pentru Situaţii Excepţionale în Sectorul Sănătăţii este responsabilă de ma-nagementul crizelor în sectorul sănătăţii şi se întruneşte cel puţin de două ori pe an pentru a elabora şi a revizui planurile anuale. Însă, spre deosebire de Comisia Guvernamentală pentru Situaţii Excepţionale, ea nu are un organ operaţional sau un secretariat şi funcţionează doar prin intermediul membrilor săi şi al departamentelor şi organizaţiilor lor din sectorul sănătăţii. Suplimentar, fi ecare instituţie de sănătate dispune de o comisie proprie pentru Situaţii Excepţionale. Deseori, aceasta este implicată în activitatea Comisiilor multisectoriale la nivel raional.

4. Doar Comisia Republicană Extraordinară Anti-epidemică – nu Ministerul Sănătăţii – este împuternicită să introducă proceduri de carantină şi să iniţieze intervenţii de sănătate publică. Acest fapt poate avea implicări pentru implementarea RSI.

5. Centrul Naţional de Medicină Preventivă a fost nominalizat provizoriu drept Punct Focal Naţional pentru RSI, însă aranjamentele instituţionale vor fi fi nalizate doar după aprobarea planului naţional de acţiuni. Deşi Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale nu percepe RSI ca parte a responsabilităţilor sale, a existat, totuşi, o rezistenţă în privinţa implicării Punctului Focal Naţional în situaţiile excepţionale din alte sectoare. Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale continuă să nu se implice în RSI.

6. La nivel raional, organizarea serviciilor de sănătate este complexă şi fragmentată, existînd mecanisme de coordonare şi fi nanţare atît verticale, cît şi orizontale. În timp ce infrastructura spitalicească este fi nanţată de autorităţile (publice) locale, iar prestarea serviciilor medicale – de către Compania Naţională de Asi-gurări în Medicină – Staţiile de Asistenţă Medicală Urgenţă (ambulanţele) şi Centrele de Medicină Pre-ventivă intră în responsabilitatea instituţiilor autonome, subordonate, la rîndul lor, Ministerului Sănătăţii. În timp ce Asistenţa Medicală Primară se afl ă în responsabilitatea autorităţilor (publice) locale, medicul-şef al spitalului raional, care este împuternicit să acţioneze în calitate de Coordonator pentru Crizele de Să-nătate, nu deţine autoritatea sau controlul fi nanciar asupra unei părţi semnifi cative a sectorului sănătăţii, în special pentru a răspunde efectiv la o criză. Reprezentarea Centrului Naţional Medicină de Urgenţă şi Centrului Naţional de Medicină Preventivă în comisiile raionale de situaţii excepţionale rămâne la discre-ţia autorităţilor locale.


pagina 72

7. Nu există o structură ofi cial-nominalizată în sectorul sănătăţii, responsabilă de dirijarea şi coordonarea pregătirii şi răspunsului sănătăţii publice la schimbările climei.

8. Republica Moldova nu dispune de un serviciu informaţional privind intoxicaţiile. Centrul Republican de To-xicologie a elaborat un proiect de ordin privind fortifi carea Centrului şi crearea unui serviciu informaţional privind intoxicaţiile, pentru care au fost deja alocate spaţii.

Recomandări

• Ministerul Sănătăţii ar putea elabora un document de politică strategică pentru pregătirea şi răspunsul la crize, care ar defi nitiva cerinţele generale, cadrul instituţional existent şi responsabilităţile relevante, in-clusiv un program continuu de activităţi. Acesta ar putea include o analiză SWOT (Strengths, Weaknesses, Opportunities, Threats - Puncte Forte, Puncte Slabe, Oportunităţi, Pericole) şi o evaluare a opţiunilor.

• Există o structură de dirijare destul de sofi sticată, alcătuită dintr-o reţea de comisii pentru situaţii excep-ţionale la toate nivelele, atît în cadrul sectorului sănătăţii, cît şi între sectoare. Este important să existe capacităţi pentru implementarea efectivă a planurilor şi recomandărilor comisiilor. Aceasta este deosebit de important pentru RSI. Monitorizarea activităţilor şi rezultatelor ar asigura faptului că sistemul funcţio-nează efectiv.

• Este nevoie de consultaţii detaliate cu raioanele pentru identifi carea problemelor-cheie în structurile insti-tuţionale şi mecanismele de fi nanţare existente, şi pentru fortifi carea coordonării. Acest lucru ar putea fi realizat cel mai bine prin intermediul organizării atelierelor de lucru cu implicarea partenerilor principali, inclusiv a autorităţilor locale şi reprezentanţilor instituţiilor autonome. Întrunirile regulate de coordonare în sectorul sănătăţii ar putea fi , de asemenea, utile în soluţionarea problemelor şi defi nitivarea mai bună a rolurilor şi responsabilităţilor, care – alături de elaborarea ghidurilor şi protocoalelor pentru diferite etape ale activităţilor de pregătire şi răspuns la crize – vor ajuta la soluţionarea multor probleme.

• Procedurile Standard de Operare ale Punctului Focal Naţional pentru RSI vor trebui să ofere direcţii clare de responsabilitate şi colaborare cu Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale.

• Ministerul Sănătăţii trebuie să examineze posibilitatea nominalizării ofi ciale a unei direcţii sau instituţii din sectorul sănătăţii, care va dirija şi coordona răspunsul sănătăţii publice la schimbările climei.

Funcţii esenţiale de dirijareCa parte componentă a rolului său de dirijare şi guvernare, Ministerul Sănătăţii ar trebui să îndeplinească ur-mătoarele funcţii legate de pregătirea şi răspunsul la crize: (a) planifi carea pregătirii pentru crize de sănătate; (b)comunicarea cu publicul; şi (c) monitorizarea şi evaluarea.

(a) Planifi carea pregătirii pentru crize de sănătateJustifi care

Abordarea modernă a managementului dezastrelor constă în abordarea similară a tuturor pericolelor. Este recu-noscut faptul că provocările manageriale sunt similare, indiferent de cauza dezastrului sau crizei şi ţin de: infor-marea adecvată, coordonare, schimbul de informaţie, defi nirea clară a rolurilor etc. Aspectele specifi ce vor varia la nivel tehnic şi operaţional, în funcţie de tipul dezastrului şi contextul ţării. De aceea, pe lîngă un plan generic pentru toate pericolele este nevoie şi de unele planuri (sau ghiduri) tehnice mai detaliate, care ar trebui să aco-pere subiecte specifi ce:

• incidente care duc la strămutarea populaţiei sau pierderea accesului la servicii; • managementul evenimentelor soldate cu victime în masă;• erupţii masive de maladii infecţioase cu potenţial epidemic (holera, gripa aviară sau gripa pandemică) şi

zoonoze;


pagina 73

• situaţii excepţionale cauzate de materiale periculoase; • acte de terorism (biologic, chimic, radio-nuclear) şi alte acte de violenţă;• alte pericole specifi ce majore (naturale, tehnologice şi sociale) în cazul cărora ţara este vulnerabilă.

Toate planurile trebuie să fi e bazate pe o evaluare comprehensivă a riscurilor, care identifi că pericolele şi vulne-rabilităţile diferitelor populaţii la nivel naţional, provincial, municipal şi comunitar.

UE şi OMS promovează necesitatea transparenţei şi împărtăşirii planurilor (cu excepţia cazurilor cînd aceasta poate submina securitatea naţională) pentru asigurarea interoperabilităţii transfrontaliere, în cadrul sectoarelor şi între sectoare. Pentru cultivarea unui simţ al scopului şi al apartenenţei comune, este important ca cei responsabili pentru implementarea planurilor să-şi cunoască bine rolurile şi responsabilităţile, să aibă posibilitatea de a parti-cipa deplin în procesul de planifi care şi revizuire, să comenteze pe marginea oportunităţii activităţilor propuse.

Constatări-cheie

1. Sectorul sănătăţii dispune de un plan naţional, bazat pe abordarea unică a tuturor pericolelor care par să conţină componentele principale, necesare pentru iniţierea unui răspuns la o criză, cu excepţia unei strategii de comunicare. Planuri generice similare există şi pentru fi ecare raion. În plus, au fost elaborate şi planuri specifi ce detaliate pentru gripa aviară şi gripa pandemică. Planuri detaliate (sau ghiduri) pen-tru alte scenarii ne erau disponibile la momentul misiunii. Din cauza lipsei versiunilor în limba engleză a planurilor, nu a fost posibilă verifi carea conţinutului lor exact.

2. Planifi carea în sectorul sănătăţii este axată mai mult pe serviciile de urgenţă şi pe faza de răspuns ime-diat. Activităţile de sănătate publică, ce ţin de diminuare şi prevenire nu sunt vizibile (cu excepţia progra-melor naţionale, spre exemplu, de vaccinări, TB, HIV/SIDA).

3. Planurile sectorului sănătăţii sunt transparente şi accesibile în mod deschis, însă planurile generale multi-sectorale pentru raioane, elaborate de administraţia publică şi serviciile de protecţie civilă, sunt confi den-ţiale.

Recomandări

• Este necesară o revizuire detaliată a planului generic pentru asigurarea faptului că el conţine toate componentele relevante. Pentru informaţie suplimentară şi asistenţă este recomandat următorul document publicat de Comisia Europeană: Document provizoriu: recomandări tehnice privind planifi carea generică a pregătirii pentru situaţii excepţionale de sănătate publică, aprilie 2005 (34).

• Ministerul Sănătăţii ar putea examina posibilitatea creării grupurilor de lucru, alcătuite din persoane competente la nivel tehnic, care vor elabora planuri tehnice de pregătire şi răspuns la crize pentru situaţii specifi ce, relevante pentru Republica Moldova. Mecanismul utilizat pentru elaborarea planurilor pentru gripa aviară şi pandemia de gripă ar putea fi unul potrivit în acest caz.

• Mai multă atenţie ar trebui acordată aspectelor de sănătate publică ale pregătirii şi răspunsului la crize.

(b) Comunicare cu publiculJustifi care

Rolul mass media in timpul dezastrelor este crucial. Acest lucru se observă foarte bine atunci cînd dezastrele apar pe neprins de veste şi au un impact dramatic asupra populaţiei. Informaţia adecvată şi oferită la timp poate mini-miza consecinţele economice ale dezmembrărilor sociale şi panicii neprevăzute, precum şi maximiza efectivitatea răspunsului.


pagina 74

Astfel, este nevoie de politici, care să includă:

• proceduri de furnizare a informaţiei (de exemplu, comunicate de presă, buletine informative, pagini web, reţele de experţi, anunţuri pregătite în prealabil);

• înţelegeri în privinţa responsabilităţilor din cadrul Ministerului Sănătăţii privind furnizarea informaţiei pentru public;

• proceduri pentru determinarea valorii şi utilităţii informaţiei furnizate publicului;• capacităţi de generare a rapoartelor situaţionale periodice, rapoartelor pe marginea anumitor eveni-

mente şi rapoartelor post-dezastru; • o reţea de manageri ai comunicării în Ministerul Sănătăţii şi alte instituţii din sectorul sănătăţii, pentru

coordonarea elaborării informaţiei consecvente pentru public; • proceduri şi modele pentru generarea şi/sau diseminarea alertelor precoce privind epidemiile, materia-

lele periculoase şi alte pericole.

Constatări-cheie

1. Serviciul de presă al Ministerului Sănătăţii organizează în mod regulat conferinţe de presă pentru lan-sarea mesajelor-cheie de sănătate, însă procedurile privind furnizarea informaţiei publice în timpul unei crize nu sunt incluse în planul generic de pregătire pentru crize a sectorului sănătăţii.

2. O secţie specializată în promovarea sănătăţii există în cadrul Centrului Naţional de Medicină Preventivă şi secţii similare – în cadrul centrelor raionale de medicină preventivă. Această secţie este responsabilă de elaborarea materialelor educaţionale şi a mesajelor-cheie cu privire la maladiile infecţioase. În acelaşi timp, nu există un mecanism pentru monitorizarea efectivităţii acestor mesaje sau garantarea consistenţei lor.

3. De asemenea, Serviciul de Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale elaborează şi difuzează, la necesitate, informaţie publică prin intermediul TV şi Radio, deseori utilizînd mesaje pregătite în prealabil. Deşi consis-tenţa a fost menţionată drept un element-cheie, punîndu-se accentul pe necesitatea ‘unui singur mesaj din partea tuturor instituţiilor’, se pare că puţin se face în privinţa cooperării multisectorale pentru comunica-rea cu publicul.

4. Ministerul Sănătăţii oferă recomandări populaţiei în privinţa măsurilor optime de protecţie a sănătăţii în timpul caniculei, însă lipseşte o sensibilizare generală în special în cadrul sectorului sănătăţii, privind efec-tele schimbărilor climei asupra stării sănătăţii.

Recomandări

• Se recomandă Ministerului Sănătăţii să supravegheze procesul de elaborare a unei strategii de informare publică privind subiectele de sănătate (inclusiv schimbarea climei), în colaborare cu experţii tehnici şi alte sectoare, în special Serviciul de Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale, Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale şi Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare. Se impune determinarea din timp a autorităţii distribuirii materialelor la toate nivelele de guvernare.

• Ministerul Sănătăţii ar putea sensibiliza persoanele cu putere de decizie la un nivel mai înalt referitor la efectele adverse asupra sănătăţii ale schimbărilor climei.

• Se recomandă ca toate materialele şi mesajele-cheie de promovare a sănătăţii, înainte de a fi distribuite publicului, să fi e testate în teritoriu şi ulterior aprobate.


pagina 75

(c) Monitorizare şi evaluareJustifi care

Monitorizarea şi evaluarea este, de obicei, interpretată ca o funcţie-cheie a oricărui minister în cadrul rolului aces-tuia de dirijare şi guvernare, fapt ce rămîne relevant şi pentru planifi carea pregătirii către crize. În cel mai bun caz, asigurarea faptului că monitorizarea şi evaluarea se efectuează în mod regulat şi se raportează adecvat, precum şi că sunt mecanisme de refl ectare a lecţiilor însuşite în planurile revizuite, va ţine de responsabilitatea unităţii de coordonare a crizelor sau a coordonatorului pentru crizele de sănătate. Când şi cum vor efectuea monitorizarea şi evaluarea? Acest lucru depinde de un şir de factori, inclusiv politicile naţionale, structurile or-ganizaţionale şi mărimea ţării. Monitorizarea şi evaluarea pentru pregătirea şi răspunsul la crize, de obicei, se realizează sub forma exerciţiilor de simulare, fi e teoretice, pe hîrtie, sau chiar în teren, cu toate atributele unui scenariu real din viaţă. Este important ca aceste exerciţii de simulare să nu devină doar nişte exerciţii de relaţii cu publicul, ci să fi e planifi cate astfel încît să identifi ce problemele din sistem înainte de criză, nu atunci cînd se confruntă o criză reală.

Constatări-cheie

1. Serviciul de Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale este responsabil de organizarea exerciţiilor de simula-re multisectorale în 6-7 raioane pe an şi raportarea către primul ministru a rezultatelor acestora, inclusiv despre starea sectorului sănătăţii. Centrul Medicina Calamităţilor joacă un rol important în acest proces.

2. Centrul Medicina Calamităţilor a fost nominalizat de către Ministerul Sănătăţii drept instituţie responsabi-lă de monitorizare şi evaluare în sectorul sănătăţii. Planurile generice ale sectorului sănătăţii vizînd toate pericolele la nivel de raion, elaborate în baza unui model naţional, sunt revizuite şi coordonate anual de către Centrul Medicina Calamităţilor şi aprobate de către Preşedintele raionului. Ministerul Sănătăţii nu are la moment o strategie de monitorizare internă a efectivităţii planurilor raionale ale sectorului sănătăţii sau ale instituţiilor medicale individuale, cu excepţia activităţilor implementate în comun cu Serviciul de Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale.

Recomandări

• Dacă Ministerul Sănătăţii va decide să creeze un program pentru pregătirea şi răspunsul la crize, atunci el ar putea incorpora şi cerinţele pentru organizarea exerciţiilor de simulare în instituţiile medicale, pentru diferite scenarii (de exemplu, evacuarea pacienţilor în timpul unei alerte de incendiu, răspunsul la o incur-siune armată, răspunsul la o maladie infecţioasă neidentifi cată cu o mortalitate înaltă). Ultimul ar putea fi extins, cu implicarea Centrului Naţional de Medicină Preventivă şi a laboratoarelor naţionale de referinţă. De asemenea, trebuie examinate posibilităţile de organizare a exerciţiilor de simulare a diferitelor crize la nivel municipal, raional şi naţional.

• În caz că Ministerul Sănătăţii va crea un program ofi cial pentru pregătire şi răspunsul la crize, va fi nevoie de elaborarea unui program de monitorizare şi evaluare, ca parte integră a procesului.

• Se recomandă stabilirea unui mecanism clar de o incorporare a „lecţiilor însuşite” în viitoarele planuri de pregătire şi răspuns la crize.

Parteneriate şi coordonare

Justifi care

Coordonarea, cooperarea şi colaborarea cu partenerii-cheie naţionali şi internaţionali, este esenţială pentru asi-gurarea utilizării optime a resurselor limitate şi prevenirea duplicării eforturilor. Deseori, există un şir de subiecte


pagina 76

complexe, care necesită implicarea mai multor ministere sau agenţii (de exemplu, securitatea alimentelor şi apei; monitorizarea mediului - inclusiv a poluării şi radiaţiei; controlul maladiilor infecţioase şi securitatea chimică). În plus, în anumite ţări, Ministerul Sănătăţii nu este singura instituţie responsabilă de prestarea asistenţei medicale. Militarii, anumite ministere, întreprinderi publice, sectorul privat şi agenţiile neguvernamentale (locale şi internaţi-onale) pot spori nivelul prestării asistenţei medicale la nivel primar, secundar şi terţiar. În timpul unei crize aceste dublări pot duce la confuzii, un răspuns necoordonat şi irosirea resurselor. De aceea este important ca Ministerul Sănătăţii să fi e recunoscut drept instituţie cu responsabilitate generală pentru subiectele de sănătate în timpul crizelor şi ca să existe o bună coordonare, cooperare şi coordonare între Ministerul Sănătăţii şi alte agenţii-cheie, la toate etapele, în special cînd e vorba de prioritizarea riscurilor potenţiale şi implementarea strategiilor de reducere a riscurilor, precum şi de planifi carea pregătirii.

Atît UE cît şi OMS promovează activ mecanismele de planifi care şi schimb de informaţie transfrontaliere, cu scop de asigurare a interoperabilităţii planurilor naţionale. Aceasta este, în special, important pentru raportarea pe marginea RSI şi pentru implementarea măsurilor necesare la Punctele de Intrare (treceri de frontieră), cu scop de prevenire şi control a răspîndirii maladiilor infecţioase şi materialelor periculoase, cu impact minim asupra comer-ţului global.

Constatări-cheie

1. Comisia Guvernamentală pentru Situaţii Excepţionale este prezidată de către prim-ministru şi înglobează toate ministerele şi organizaţiile-cheie. Prin defi niţie acesta este un comitet de nivel politic înalt, la care participă, în mare parte, miniştrii şi/sau adjuncţii lor. Deşi există comisii similare pentru Situaţii Excepţiona-le în fi ecare minister, fi ecare raion, fi ecare spital şi fi ecare instituţie, la moment, nu există comitete tehnice sau grupuri de lucru care ar crea un mediu pentru coordonare, cooperare şi colaborare multisectorală în-tre instituţiile tehnice şi ştiinţifi ce responsabile pentru implementarea diferitelor componente ale politicilor naţionale în domeniul crizelor.

2. Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale reprezintă agenţia naţională multisectorală responsabilă pentru pregătirea şi răspunsul la crize la nivel naţional şi activează în calitate de secretariat (organ de implementare) al Comisiei Guvernamentale pentru Situaţii Excepţionale. În conformitate cu Regulamentul său, Secţia de Protecţie Medico-Biologică a Serviciului Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale este obliga-tă să participe la controlul erupţiilor de maladii infecţioase şi al epidemiilor, şi este responsabilă pentru monitorizarea şi evaluarea sectorului sănătăţii. În acelaşi timp, contribuţia directă a secţiei la investigarea erupţiilor este foarte mică. Colaborarea între Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale şi Ministerul Sănătăţii are loc la nivel ofi cial şi este defi nită în legile şi regulamentele ţării. Una din persoanele intervie-vate din cadrul Ministerului Sănătăţii a menţionat că deşi Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale nu poate face întotdeauna ceea ce este necesar din cauza lipsei fi nanţelor, totuşi colaboratorii Serviciul posedă multă informaţie şi ştiu exact ce resurse sunt disponibile în toată ţara. În conformitate cu altă opinie exprimată din sectorul sănătăţii implicarea din trecut a Secţiei de Protecţie Medico-Biologice a Serviciului Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale în activităţile de investigare şi control a erupţiilor a creat mai multe confuzii decît o valoare adăugată în tot procesul.

3. Alţi parteneri-cheie ai Ministerului Sănătăţii sunt Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale. Ultimul posedă linii ofi ciale de comunicare pentru informarea Preşedin-telui, Guvernului, Serviciului Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale şi un şir de instituţii de stat (inclusiv Ministerul Sănătăţii) precum şi mass media în caz de crize. La nivel naţional, contactele între Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi Ministerul Sănătăţii au loc, preponderent, la nivel înalt (de exemplu, directorii instituţiilor naţionale implicate), şi nu există un cadru de coordonare şi colaborare interministeri-ală la nivelul personalului tehnic. Conform interviurilor, situaţia s-a prezentat mai bine la nivel raional.


pagina 77

4. Elaborarea planului naţional de implementare a RSI a fost un instrument foarte efi cient pentru sensibili-zarea şi implicarea partenerilor-cheie la nivel naţional şi raional, deşi marea parte a comunicării a avut loc la nivel interministerial şi personalul tehnic încă nu a fost implicat. Cu toate acestea, rolul Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale în privinţa securităţii chimice rămîne neclar, iar Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale şi-a exprimat îngrijorarea în privinţa rolurilor şi responsabilităţilor Punctului Focaliza-tor Naţional pentru RSI pe marginea subiectelor care nu ţin în mod direct de sănătate.

5. Ministerul Sănătăţii a identifi cat deja necesitatea ameliorării colaborării cu organizaţiile de Cruce Roşie. Alte surse potenţiale de sprijin pentru sectorul sănătăţii (de exemplu, ONG-urile naţionale şi internaţiona-le), nu au fost identifi cate în mod clar.

6. Republica Moldova are acorduri bilaterale şi multilaterale semnate cu România şi Ucraina, pentru toate si-tuaţiile excepţionale, care includ atît schimbul de informaţie, cît şi asistenţa reciprocă. De asemenea, există acorduri privind schimbul de date despre maladiile infecţioase, deşi Centrul Naţional de Medicină Pre-ventivă s-a arătat nemulţumit în privinţa modului care are loc aceasta în realitate, în special referindu-se la operativitatea şi conţinutul datelor primite. Datele de bază privind sănătatea şi demografi a populaţiei din Transnistria (circa 0.6 milioane locuitori) nu sunt disponibile din 1997.

7. Seceta din 2007 a generat un răspuns multilateral al donatorilor, cu un buget total estimativ de aproxi-mativ 12 milioane dolari SUA, destinat, preponderent, sectorului agriculturii şi oferirii asistenţei sociale de urgenţă grupurilor vulnerabile. Sănătatea a fost percepută de mulţi ca un subiect-cheie, în special legat de nutriţia proastă, vulnerabilitatea la boli şi de accesul redus la apă potabilă (45% din populaţie folo-sesc fîntînile în calitate de sursă principală de apă).

8. Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale şi alte sectoare implementează un şir de proiecte privind sub-stanţele chimice, precum proiectul Fondului Global pentru Mediu – Băncii Mondiale privind eliminarea poluanţilor organici persistenţi, parteneriatul Republica Moldova – Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu privind fortifi carea capacităţilor pentru gestionarea prietenoasă mediului a substanţelor chimice în Republica Moldova, şi implementarea Abordării Strategice faţă de Managementul Internaţional al Sub-stanţelor Chimice. Ministerul Sănătăţii participă în comitetele de coordonare ale acestor proiecte, însă nu benefi ciază mult de resursele lor.

Recomandări

• Ministerul Sănătăţii trebuie să caute mecanisme – de exemplu, comitete tehnice sau grupuri de lucru, pentru crearea mediilor de coordonare multisectorală – şi pentru fortifi carea cooperării tehnice între par-tenerii implicaţi în domeniul sănătăţii, în special la nivel naţional. Printre agenţiile care vor fi implicate se numără: Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale (Secţia sa de Protecţie Medico-Biologică); Centrul Naţional Medicină de Urgenţă; Centrul Medicina Calamităţilor; Centrul Naţional de Medicină Preventivă; Agenţia de Stat pentru Reglementarea Activităţilor Nucleare şi Radiologice; Ministerul Ecologiei şi Resur-selor Naturale; Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare; departamente ale universităţilor, ONG-uri.

• Ministerul Sănătăţii ar putea benefi cia în urma inventarierii potenţialilor parteneri neguvernamentali (in-clusiv din sectorul privat) şi a resurselor lor, cu scopul de a atinge înţelegerile de colaborare, în funcţie de ceea ce fi ecare organizaţie poate oferi pentru pregătirea şi răspunsul la crize (resurse umane, asistenţă tehnică, training, consumabile şi echipament). Aceasta va duce la evitarea subutilizării sau resurselor exis-tente şi dublărilor posibile în planifi carea utilizării lor.

• În pofi da problemelor existente, implementarea RSI a contribuit deja la o mai bună înţelegere între dife-ritele sectoare implicate şi la sensibilizarea lor. E nevoie de consultări suplimentare, atît pentru fortifi carea şi lărgirea procesului, cît şi pentru asigurarea faptului că informaţia ajunge la cei responsabili de imple-mentarea RSI şi stimulează dezbaterile informate între instituţiile-parteneri, la nivel tehnic şi politic.


pagina 78

• Pericolul unor secete repetate este destul de real, deoarece Republica Moldova se ciocneşte tot mai mult cu veri fi erbinţi şi schimbări în starea normală a vremii. Ministerul Sănătăţii ar putea efectua o evaluare minuţioasă a riscurilor pentru identifi carea domeniilor-cheie de intervenţii, care ar preveni şi/sau reduce impacturile asupra sănătăţii ale viitoarelor secete şi utiliza această informaţie pentru solicitarea fondurilor de la potenţialii donatori.

• Ministerul Sănătăţii şi-ar putea fortifi ca poziţia actuală prin examinarea oportunităţilor de elaborare a proiectelor comune şi ameliorarea colaborării cu diferiţi parteneri naţionali şi internaţionali.

• Ministerul Sănătăţii ar putea benefi cia de proiectele în domeniul gestionării internaţionale a substanţelor chimice existente în ţară, jucînd un rol mai activ şi propunînd sub-proiecte legate de aspectele sănătăţii, aşa ca bio-monitorizarea laptelui matern în privinţa POP, în cadrul proiectului de eliminare a POP.

• Rezoluţia WHA59.15 (33) a Asambleei Mondiale a Sănătăţii solicită Statelor Membre să nominalizeze un punct focalizator naţional pentru Abordarea Strategică faţă de Gestionarea Internaţională a Sub-stanţelor Chimice din partea sectorului sănătăţii, pentru asigurarea contactului cu OMS. Adiţional, ar fi util pentru Ministerul Sănătăţii să aibă un punct de contact pentru securitatea chimică cu scop de informare mai efi cientî pe marginea activităţilor în derulare la nivel internaţional.

GENERAREA RESURSELOR Existenţa unui plan pentru crize este lipsită de valoare în sine, dacă nu sunt disponibile resursele necesare pentru identifi carea pericolelor şi riscurilor şi pentru implementarea unui răspuns efectiv şi la timp. Pentru aceasta este nevoie de acces la informaţie precisă, personal instruit, echipament medical adecvat şi medicamente şi, cel mai important, capacităţi de a identifi ca şi gestiona efectiv toate resursele disponibile. Aceste resurse nu trebuie să fi e generate neapărat de sectorul sănătăţii şi nici să fi e disponibile la nivel naţional; comunitatea internaţională poate fi o sursă-cheie de bunuri materiale şi expertiză tehnică atunci cînd capacităţile din ţară sunt insufi ciente. Cu adevărat importantă este prezenţa procedurilor şi instrucţiunilor clare pentru accesare şi gestionarea acestor resurse în caz de necesitate.

Resurse umane

Justifi care

Este evident că prezenţa unui număr adecvat de personal disponibil (şi contactabil), cu cunoştinţele şi experien-ţa necesară, este esenţială în timpul unei crize. Pentru aceasta e nevoie de un bun management şi o planifi care prealabilă, ţinînd cont de necesităţile în capacităţi crescînde, precum şi de faptul că în anumite circumstanţe (de exemplu, în caz de cutremur de pămînt), personalul poate fi , afectat de criză şi, respectiv, indisponibil pentru îndeplinirea sarcinilor. Resursele din afara sectorului public, inclusiv spitalele private, ONG-urile naţionale şi inter-naţionale, militarii şi voluntarii, trebuie luate în consideraţie în procesul de planifi care.

Deprinderile tehnice trebuie actualizate şi fortifi cate continuu, de preferinţă prin intermediul atelierelor de lucru şi seminarelor, însoţite de o pregătire practică. Materiale de instruire relevante trebuie să fi e disponibile într-un limbaj adecvat. Primul pas în realizarea acestui obiectiv constă în elaborarea unei strategii de dezvoltare a resur-selor umane, destinate pregătirii şi răspunsului la crize, bazate pe evaluarea necesităţilor de training şi a priorită-ţilor din sectorul sănătăţii. O astfel de strategie ar trebui să refl ecte o abordare mai amplă de sănătate publică şi să cuprindă toate necesităţile şi nu doar cele în servicii medicale urgente, precum şi tot personalul tehnic, medical şi managerial. Respectiv, e nevoie de un program ulterior multidisciplinar de cursuri/ateliere de lucru, realizat prin training-uri tehnice (perfecţionări) la toate nivelele, care ar include următoarele subiecte:


pagina 79

• managementul generic al dezastrelor, inclusiv coordonarea asistenţei externe;

• evaluarea rapidă a necesităţilor după dezastre, cu excepţia celor cauzate de erupţii de boli;

• crearea sistemelor de supraveghere a situaţiilor excepţionale;

• managementul evenimentelor soldate cu victime în masă şi planifi carea pregătirii pentru dezastre a spi-talelor;

• controlul maladiilor infecţioase şi al apei/salubrităţii publice;

• managementul aprovizionării;

• sănătatea mintală şi nutriţia;

• managementul cadavrelor.

Managementul dezastrelor trebuie inclus tot mai mult în curricula de pregătire pre- şi post-universitară a lucră-torilor medicali (medici, asistente medicale şi paramedici), şi ca subiect esenţial în pregătirea postuniversitară în domeniul sănătăţii publice.

Constatări-cheie

1. Necesitatea contactării urgente a personalului în caz de criză este bine cunoscută, iar registrele şi listele personalului-cheie sunt incluse în planurile generice şi planurile instituţiilor medicale. Serviciul operativ pentru comunicare continuă timp de 24 ore, posedă numerele telefoanelor de contact ale tuturor persoa-nelor-cheie şi instituţiilor medicale din ţară. În acelaşi timp, reformele recente din sectorul sănătăţii au dus la reducerea dramatică a numărului personalului medical. În general, accentul se pune pe personalul ne-cesar în faza de salvare pentru managementul evenimentelor soldate cu victime în masă, neacordîndu-se atenţia cuvenită menţinerii serviciilor obişnuite în timpul unei crize. Situaţia este îngrijorătoare în special, în privinţa grupurilor vulnerabile.

2. Crearea echipelor specializate pentru răspuns la crize are loc în baza regulamentelor naţionale şi locale. Echipele sunt concepute pentru suplimentarea sau substituirea serviciilor de urgenţă şi de rutină, utilizînd personalul care încă nu este implicat în răspuns (de exemplu, personalul asistenţei medicale primare, per-sonalul din alte raioane, specialiştii de la Chişinău şi personalul nemedical).

3. Nu există o strategie generală de pregătire a personalului medical şi nici un buget regulat pentru dezvol-tarea unui program de dezvoltare profesională continuă, care ar asigura un număr adecvat de personal competent în domeniul pregătirii şi răspunsului la crize. Training-urile organizate, se axează, preponde-rent, pe medicina de urgenţă şi nu există cursuri în domeniul managementului dezastrelor sau al subiectelor mai largi de sănătate publică.

3. Atît Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale cît şi Centrul Naţional Medicină de Urgenţă oferă tre-ning-uri în domeniul răspunsului la situaţii excepţionale şi managementul evenimentelor soldate cu victime în masă, însă nu există o curriculă standardizată. Cursurile de instruire ale Centrului Naţional Medicină de Urgenţă, sunt deseori organizate ad-hoc, depinzînd de fi nanţarea donatorilor externi. Nu există un program naţional continuu.

4. În privinţa training-urilor în domeniul medicinei de urgenţă obţinute peste hotare, participanţii au fost se-lectaţi primordial în baza cunoaşterii limbii engleze şi nu a expertizei lor şi abilităţii de a implementa în practică cunoştinţele obţinute sau a le transmite altora. Oricum, tot mai mulţi reprezentanţi ai generaţiei tinere din Republica Moldova vorbesc engleza, astfel această problemă ar trebui să dispară cu timpul.


pagina 80

5. Persoanele intervievate au menţionat că training-ul formal de laborator nu corespunde standardelor din fosta Uniune Sovietică şi că nu există cursuri de nivel înalt, axate pe anumite maladii. Majoritatea perso-nalului nou necesită o pregătire intensă ‘la locul de muncă’.

Recomandări

• Este indicat în mod aboslut elaborarea unei strategii clare de pregătire profesională, în baza evaluării comprehensive a necesităţilor de training. Această activitate ar putea fi combinată cu un audit al deprin-derilor şi experienţei personalului medical (public şi privat) şi implicării lui actuale şi pe viitor în pregătirea şi răspunsul la crize. Evaluarea ar trebui să includă medicii, asistentele medicale, paramedicii, tehnicienii, personalul de laborator, şoferii, experţii în comunicare etc. din Ministerul Sănătăţii şi sectorul sănătăţii în sens mai larg, precum şi din alte ministere, ONG-uri şi organizaţii internaţionale.

• Programele de instruire trebuie să includă un şir larg de tematici, inclusiv managementul dezastrelor şi subiecte de sănătate publică (inclusiv schimbarea climei) şi nu doar medicina de urgenţă şi managementul evenimentelor soldate cu victime în masă. Aceste tematici trebuie, de asemenea, incluse în mod progresiv în curricula de pregătire pre- şi postuniversitară.

• Curricula pentru pregătirea de bază a tehnicienilor de laborator ar putea fi revizuită, asigurîndu-se faptul că subiectele-cheie (securitatea şi siguranţa biologică) sunt bine refl ectate, iar studenţii capătă o pregătire solidă în bunele practici de laborator. Oportunităţile de îndreptare a specialiştilor peste hotare, la training-uri avansate, pot fi luate în consideraţie în coordonare cu OMS.

• Ministerul Sănătăţii ar putea investi mai mult în asigurarea posibilităţilor personalului managerial de a studia limba engleză, ceea ce le va crea posibilitatea de a participa la cursuri şi seminare internaţionale şi de a accesa literatura de ultimă oră şi informaţia din internet.

• OMS ar putea examina posibilitatea de traducere în limba rusă a literaturii importante în domeniul pre-gătirii şi răspunsului la dezastre şi plasare a ei în Internet, de unde ar putea fi accesată în mod gratuit. Este important ca Statele Membre să fi e informate despre informaţia disponibilă şi modul de accesare al ei.

Consumabile medicale şi produse farmaceutice

Justifi care

Menţinerea aprovizionării adecvate cu consumabile medicale şi produse farmaceutice în timpul unei crize depinde de o gestionare bună şi de proceduri administrative clare. O importanţă deosebită are asigurarea echilibrului între fl exibilitate, operativitate şi efectivitate, cu menţinerea, în acelaşi timp, a evidenţei stricte. Este nevoie de proceduri şi recomandări, care ar stabili nivelele critice pentru stocare, ar menţine listele furnizorilor principali, ar efectua inventarieri şi rotaţii ale consumabilelor în funcţie de perioada de valabilitate şi ar asigura menţinerea planifi cată a echipamentului. Procedurile şi recomandările ar trebui să mai includă informaţii cu privire la:

• înţelegeri cu sectorul privat şi organizaţiile voluntare în privinţa utilizării în comun a resurselor; • proceduri pentru contractare de urgenţă (inclusiv specifi cări identifi cate din timp pentru bunuri), monitori-

zarea bunurilor/serviciilor furnizate de contractori şi raportarea discrepanţelor; • împuterniciri şi proceduri pentru solicitarea, acceptarea/refuzul şi coordonarea resurselor externe (medi-

camente, personal, spitale de campanie) oferite de partenerii internaţionali şi ONG-uri.


pagina 81

Constatări-cheie

1. Procurarea consumabilelor medicale pentru crize nu ţine de responsabilitatea Ministerului Sănătăţii ci a Agenţiei pentru Rezerva de Stat, Achiziţii Publice şi Ajutoare Umanitare – o agenţie guvernamentală responsabilă de procurările centralizate şi de stocare, precum şi de coordonarea ajutorului material in-ternaţional. Recent au fost aprobate regulamente speciale pentru asigurarea faptului că medicamentele importate să aibă termen de valabilitate de, cel puţin, un an (cu excepţia anumitor vaccinuri, pentru care este acceptabil un termen de valabilitate de 6 luni).

Recomandări

• Ministerul Sănătăţii şi-ar putea informa personalul precum şi cel al Agenţiei de Stat pentru Rezerve Ma-teriale, Achiziţii Publice şi Ajutore Umanitare despre Recomandările OMS privind donaţiile de medicamente (35) şi examina posibilitatea incorporării anumitor părţi din Recomandări în legislaţia naţională. Aceasta ar asigura donaţii de calitate înaltă, în conformitate cu necesităţile existente, precum importul şi distri-buirea rapidă a medicamentelor în situaţii de criză (de exemplu, prin intermediul anulării controlate a anumitor proceduri de import care necesită mult timp etc.). Ar fi esenţială implicarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului în adaptarea procedurilor de importare şi asigurare a calităţii în situaţii de criză.

• Ministerul Sănătăţii ar putea examina posibilitatea utilizării Sistemelor de Suport Logistic ale ONU (LSS)2, inclusiv a programului computerizat Sistemul de Gestionare a Livrărilor Umanitare (SUMA)3 în monitori-zarea donaţiilor de ajutoare internaţionale. În mod alternativ, Ministerul Sănătăţii ar putea conlucra cu Agenţia de Stat pentru Rezerve Materiale, Achiziţii Publice şi Ajutore Umanitare în ajustarea programului ei existent de management a stocurilor la necesităţile de management al livrărilor în situaţii de criză.

• Deşi se pare că crearea de către Ministerul Sănătăţii a rezervei sale proprii pentru situaţii de criză, nu ar fi cost-efi cientă, necesară sau posibilă este important ca Ministerul să posede informaţia detaliată despre toate stocurile existente de medicamente şi consumabile medicale din ţară.

• Nu este sufi cient de clar în ce mod responsabilitatea pentru coordonarea asistenţei umanitare legate de sănătate într-o situaţie de criză va fi împărtăşită între Ministerul Sănătăţii cu Comisia sa pentru Situaţii Excepţionale, Agenţia de Stat pentru Rezerve Materiale, Achiziţii Publice şi Ajutore Umanitare, Comisia Interdepartamentală pentru Ajutoare Umanitare a Guvernului şi alte autorităţi posibile la nivel central, regional şi local. Ar fi util de a defi nitiva clar liniile de comandă şi control în acest sens, de preferinţă acordînd cea mai mare autoritate Ministerului Sănătăţii şi coordonatorului pentru crize de sănătate.

Colectarea, analiza şi raportarea datelor

(a) Evaluarea riscurilor şi alerta precoceJustifi care

Toate activităţile legate de planifi carea pregătirii şi răspunsului la crize în sectorul sănătăţii trebuie să fi e bazate pe datele unei evaluări naţionale a riscurilor. Cu excepţia cazului maladiilor infecţioase, aceste date naţionale, se afl ă de obicei sub autoritatea altor ministere şi organizaţii. În acelaşi timp, ele trebuie să fi e disponibile pentru Ministerul Sănătăţii, într-un format adecvat şi actualizate în mod regulat. Este important ca Ministerul Sănătăţii să primească la timp toate alertele precoce relevante privind riscurile potenţiale din comunitate (condiţiile extreme ale vremii, activitatea seismică, alunecările de teren şi inundaţiile), pentru întreprinderea imediată a măsurilor necesare în scopul prevenirii şi reducerii impacturilor generate asupra sănătăţii.

2 http://ochaonline.un.org/AboutOCHA/Organigramme/EmergencyServicesBranchESB/LogisticsSupportUnit/LogisticsSupportSystem/tabid/1434/Default.aspx3 http://www.sumasoftware.com/


pagina 82

Constatări-cheie

1. Nu există un punct unic de colectare a datelor de sănătate, nici în Ministerul Sănătăţii şi nici în una din instituţiile sale subordonate. Datele colectate dintr-un şir de surse sunt, în cele din urmă, utilizate pentru elaborarea politicilor de către Direcţia Protecţia Sănătăţii şi Medicină Preventivă (date despre maladiile infecţioase) şi Centrul Naţional de Management în Sănătate (toate celelalte statistici de sănătate).

2. Datele evaluărilor comprehensive a riscurilor în privinţa zonelor seismice, liniilor electrice de tensiune înaltă, barajelor, staţiilor electrice nucleare, nivelurile de radiaţie şi zonele alunecărilor de teren sunt disponibile la Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale. Serviciul este în proces de implementare a sistemelor de informare geografi că (GIS), care reprezintă o prioritate pentru viitor, deşi fi nanţarea a fost o problemă serioasă în anii precedenţi. Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale oferă date privind evaluarea riscurilor legate de activitatea seismică, nivelurile poluării (aerului, solului, apei) şi prognoza vremii pentru cinci zile, prin intermediul Serviciului Hidrometeorologic.

3. Există proceduri stabilite potrivit cărora Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale şi Ministerul Eco-logiei şi Resurselor Naturale emit mesaje de alertă în adresa primului ministru şi ministerelor-cheie (inclusiv Ministerului Sănătăţii) şi altor instituţii în caz de evenimente neobişnuite, care pot cauza crize, inclusiv situaţiile de condiţii extreme ale vremii. Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale şi alte ministere relevante pot contacta Ministerul Sănătăţii cu scop de alertă rapidă prin intermediul Serviciului Operativ (numărul de telefon 721010). Acest serviciu funcţionează 24 ore şi asigură transmiterea informaţiei im-portante persoanei sau subdiviziunii responsabile din cadrul Ministerului. Acest sistem era bine cunoscut tuturor respondenţilor şi pare destul de efi cient. Totodată, deoarece rămîne la discreţia persoanei care ridică receptorul să decidă cînd şi pe cine să contacteze la un nivel mai înalt, au fost exprimate unele îngrijorări în privinţa punctelor slabe ale sistemului.

4. O analiză a schimbării climei şi impacturilor ei asupra agriculturii, sănătăţii şi economiei, precum şi a măsurilor de adaptare şi prevenire, a fost publicată într-o serie de articole ştiinţifi ce şi materiale ale conferinţelor, constituind, de fapt, o evaluare naţională a riscurilor legate de schimbările climei. Alertele în privinţa temperaturilor caniculare sunt emise de către Serviciul Hidrometeorologic (peste 35°C); însă nu există criterii pentru identifi carea şi notifi carea persoanelor care decedează din cauza maladiilor legate de temperaturi înalte. În pofi da evidenţei de sporire a mortalităţii printre pacienţii cu maladii cronice şi populaţiile vulnerabile în timpul verilor din ce în ce mai călduroase, Ministerul Sănătăţii nu are un program ofi cial în acest domeniu. Nici nu au fost efectuate anumite studii privind legătura dintre temperaturile înalte şi mortalitate. Lipsa de resurse nu a permis structurilor cointeresate ale Ministerului Sănătăţii să obţină datele retrospective de la Serviciul Hidrometeorologic, care oferă aceste servicii contra cost.

5. Seceta din 2007 a creat probleme economice serioase şi a afectat calitatea apei potabile, în special în zonele rurale, unde populaţia foloseşte fîntînile în calitate de sursă principală de apă potabilă. Deşi Ministerul Sănătăţii a fost implicat în unele activităţi legate de ameliorarea calităţii apei, efectul general asupra sănătăţii, care ar putea fi cauzat de alte secete, nu a fost examinat pe deplin. Într-un studiu efec-tuat de Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) (14), 80% din persoanele intervievate considerau că seceta a avut un efect negativ asupra stării sănătăţii lor.

6. Deşi, la recomandarea AIEA, a fost creată o agenţie atomică naţională (Hotărîrea Guvernului nr.328 din 23 martie 2007), care reglementează activităţile a cinci instituţii implicate în monitorizarea radio-nuclea-ră, totuşi continuă să existe o anumită dublare, o cooperare inefi cientă şi o variaţie a standardelor.

7. O procedură specifi că pentru asigurarea capacităţilor de bază legate de RSI şi a abilităţii de raportare a potenţialelor evenimente de sănătate publică de preocupare internaţională timp de 24 ore, încă nu a fost stabilită. Cu toate acestea, mecanismele actuale ofi ciale de raportare par a fi destul de adecvate şi vor necesita doar puţină adaptare pentru a corespunde cerinţelor RSI.


pagina 83

Recomandări

• Este important revizuirea minuţioasă a datelelor disponibile cu privire la evaluarea riscurilor şi de a es-tima impacturile de sănătate publică pe termen scurt, mediu şi lung, înainte de elaborarea unui program naţional şi a planurilor pentru pregătirea şi răspunsul la crize. Deşi serviciile medicale urgente sunt un subiect-cheie în pregătirea pentru crize, ele reprezintă doar un element din şirul larg de subiecte care necesită atenţie serioasă.

• Este important ca toate statisticile de sănătate (maladii infecţioase, neinfecţioase, date privind solicitarea ambulanţei, date privind activitatea spitalelor etc.) să fi e utilizate pentru evaluarea riscurilor şi identifi ca-rea vulnerabilităţilor din sectorul sănătăţii.

• Ministerul Sănătăţii ar putea transforma materialele conferinţelor şi articolele ştiinţifi ce într-o evaluare ofi cială a riscurilor de sănătate legate de schimbările climei şi stabili criteriile pentru elaborarea unui plan de acţiuni privind temperaturile înalte şi sănătatea, care ar include şi un sistem de alertă în acest domeniu. Următoarele publicaţii ar fi utile în acest sens: Planuri de acţiuni privind temperaturile înalte şi sănătatea – un document de călăuză (23) şi Protecţia sănătăţii în Europa de schimbările climei (24).

(b) Supravegherea maladiilor InfecţioaseJustifi care

Ministerul Sănătăţii este instituţie responsabilă pentru sistemele de supraveghere privind alerta precoce şi con-trolul maladiilor infecţioase. În conformitate cu RSI, statele-părţi sunt acum obligate să raporteze tip de 24 ore orice erupţie de maladii infecţioase, care s-ar putea răspîndi după hotarele ţării, avînd respectiv, implicări la scară internaţională. Sistemele obişnuite de supraveghere, deseori nu sunt sufi cient de sensibile şi operative pentru a corespunde acestor cerinţe şi multe ţări la moment îşi lărgesc sursele de informare, implicînd alte sectoare şi sursele neformale. Pe lîngă crearea sistemelor suplimentare de supraveghere, de exemplu, pentru supravegherea sindromică pentru identifi carea rapidă a gripei aviare, Ministerul Sănătăţii colectează informaţia de la alte mi-nistere (în special Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale), şi de la laboratoare, poliţie, militari, mas media, serviciile de ambulanţă şi însăşi populaţie.

Pentru a face faţă cerinţelor privind capacităţile de bază în cadrul RSI, statele-părţi trebuie să aibă acces la la-boratoare diagnostice de calitate (în cadrul sectorului sănătăţii, altor ministere sau a sectorului privat, unde e po-sibil) şi/sau accesînd laboratoarele internaţionale pentru confi rmare ulterioară, cel puţin posibilităţi de diagnostic iniţial, dacă capacităţile naţionale nu sunt adecvate. Asigurarea calităţii laboratoarelor de referinţă de sănătate publică este cel mai bine reglementată prin intermediul schemelor de acreditare recunoscute la nivel internaţional (Cooperarea Europeană pentru Acreditare4 şi Cooperarea Internaţională pentru Acreditarea Laboratoarelor5). O astfel schemă ar trebui să asigure certifi carea faptului că laboratoarele corespund standardului 17025 al Or-ganizaţiei Internaţionale pentru Standardizare6 (Cerinţe generale pentru competenţă a laboratoarelor de testare şi calibrare) sau mai bine standardului 15189 (Cerinţe speciale pentru calitate şi competenţă în laboratoarele medicale). Este nevoie de proceduri pentru colectarea corectă a probelor, stocarea lor adecvată şi transportarea rapidă şi sigură către cel mai potrivit laborator disponibil la nivel naţional sau internaţional.

Constatări-cheie

1. Centrul Naţional de Medicină Preventivă este responsabil de supravegherea şi controlul maladiilor infec-ţioase. Sistemul actual de supraveghere este în proces de dezvoltare. Cu 78 maladii supravegheate şi proceduri de raportare timp de 24 ore pentru majoritatea lor, sistemul de supraveghere dispune de toate

4 http://www.european-accreditation.org/default_fl ash.htm5 http://www.ilac.org/6 http://www.iso.org/iso/iso_catalogue.htm


pagina 84

atributele necesare pentru îndeplinirea funcţiei de alertă precoce. În acelaşi timp, povara administrativă a sistemului pare excesivă şi nu există informaţie disponibilă cu privire la operativitatea şi exhaustivitatea datelor primite.

2. Schimbul de informaţie şi contactele cu sursele internaţionale de asistenţă tehnică se limitează, preponde-rent, la OMS. Există o oarecare colaborare cu ţările vecine, în special în domeniul testărilor virusologice, inclusiv cu Lituania, Polonia, România şi Federaţia Rusă. Totodată, se pare că nu există informaţie despre laboratoarele de referinţă desemnate/Centrele de colaborare ale OMS pentru maladii specifi ce, cu excepţia celor pentru rujeolă şi poliomielită. Republica Moldova este membru al reţelei OMS pentru Sal-monella (Global Salm-Surv (GSS)), dar nu este membru al altor reţele Europene specifi ce pentru boli, aşa cum prevede Decizia Comisiei Europene 2003/542/EU7 (Anexa 7).

3. În general, laboratoarele sunt slab înzestrate, echipamentul fi ind învechit, fără caracteristici moderne de siguranţă. Nu există cabinete de Nivelul II de siguranţă pentru protecţia personalului şi nici o încăpere de „categoria 3” în toată ţara. Metodologiile utilizate sunt, preponderent, clasice şi de aceea confi rmarea diagnosticului poate dura zile întregi în loc de ore. Serviciile de diagnostic virusologic sunt disponibile doar în Chişinău, iar echipamentul PCR (reacţia de polimerizare în lanţ) deşi este disponibil la moment, este destinat în mod specifi c gripei aviare şi are un randament foarte mic. Capacităţile de laborator pen-tru diagnosticarea maladiilor transmisibile prin vectori (Febra West Nile) sunt slabe la moment. Nu există un sistem naţional sau proceduri standard pentru transportarea sigură a probelor de laborator şi mediu.

4. Există un schimb de date privind maladiile infecţioase cu ţările vecine – România şi Ucraina. În acelaşi timp, deşi Ucraina remite lunar date cu privire la morbiditate, totuşi se impune în continuare formarea legăturilor. În privinţa României această necesitate este şi mai mare.

5. Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţii Excepţionale gestionează o schemă anuală de control extern al calităţii şi există un organ naţional de acreditare a laboratoarelor, însă el nu este recunoscut de către Cooperarea Europeană pentru Acreditare8 şi de către Cooperarea Internaţională pentru Acreditarea Laboratoarelor (CIAL)9. Totuşi există contacte curente cu Ofi ciul din Lion al OMS pentru Pregătire şi Răspuns la Epidemii Naţionale10, de a revizui legislaţia în domeniul laboratoarelor şi a elabora proceduri standard de opera-re. A fost elaborat un Plan de Acţiuni pentru crearea unei reţele naţionale de asistenţă de laborator, care ar corespunde standardelor ISO.

6. O reţea de laboratoare de referinţă pentru situaţii de criză există în conformitate cu Hotărîrea Guver-nului nr.961 din 21 august 2006, care include laboratoarele de referinţă din cadrul sectorului sănătăţii. Menţinerea calităţii în reţea ţine de responsabilitatea Serviciului Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale.

Recomandări

• O revizuire a operativităţii, exhaustivităţii şi preciziei datelor de supraveghere a maladiilor infecţioase ar putea oferi o informaţie bună despre efi cienţa sistemului actual. Ar putea fi utilă examinarea posibilităţi-lor de implementare a unui sistem de supraveghere a evenimentelor pentru suplimentarea şi triangularea datelor.

• Fortifi carea legăturilor cu Centrul European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor11 şi obţinerea statutului de membru al reţelelor specifi ce pentru anumite boli ar oferi surse suplimentare de consultaţie ştiinţifi că şi asistenţă.

7 http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2003:185:0055:0058:EN:PDF8 http://www.european-accreditation.org/default_fl ash.htm9 http://www.ilac.org/10 http://www.who.int/csr/ihr/lyon/en/index.html11 http://ecdc.europa.eu/


pagina 85

• Abilitatea Republicii Moldova de a identifi ca rapid agenţii patogeni neobişnuiţi (necunoscuţi) este relativ scăzută. De aceea e nevoie de sisteme funcţionale pentru identifi carea laboratoarelor relevante peste hotare, către care ar putea fi trimise probele de laborator pentru analiză în caz de necesitate.

• O fi nanţare adecvată este necesară pentru modernizarea generală a posibilităţilor de diagnostic de laborator şi asigurarea siguranţei şi calităţii.

• Pentru asigurarea faptului că laboratoarele corespund standardelor UE, schema Naţională de Acreditare existentă ar trebui să solicite statutul de membru al CIAL.

• Biroul OMS din ţară ar trebui să lucreze în cooperare cu Ministerul Sănătăţii şi Programul de Control şi Răspuns la Maladiile Infecţioase al Biroului regional pentru Europa al OMS pentru stabilirea contactelor cu Laboratoarele Internaţionale de Referinţă relevante ale OMS.

FINANŢAREA SĂNĂTĂŢII

Finanţarea pregătirii

Justifi care

Există un număr mare de priorităţi concurente pentru alocările bugetare în cadrul sectorului sănătăţii, şi pregăti-rea pentru dezastre (spre deosebire de răspunsul la dezastre) este, deseori, neglijată pe fondul altor necesităţi imediate. În acelaşi timp, reducerea efectivă a riscurilor, sistemele de alertă precoce şi planifi carea pregătirii ar putea, în fi nal, economisi milioane de dolari, care includ nu doar pierderile directe (proprietatea şi agricultura), ci şi pierderile asociate cu comerţul şi turismul. Implicările pentru sectorul sănătăţii şi povara suplimentară impusă asupra sistemului deja fragil al sănătăţii, pot fi enorme. De aceea, alocarea unui buget aparte în cadrul sectorului sănătăţii dedicat pregătirii şi planifi cării pentru crize, nu reprezintă doar o bună investiţie în viitor, ci şi un indicator bun al angajamentului politic.

Constatări-cheie

1. Angajamentul Guvernului Republicii Moldova în privinţa cheltuielilor de sănătate este refl ectat în faptul că procentul din produsul intern brut (PIB) cheltuit pentru sănătate este similar sau chiar puţin mai mare decît în ţările membre ale UE şi din Europa de Est. Necătînd la aceasta, cu un PIB racordat la paritatea puterii de cumpărare (PPC) atît de mică la moment, Republica Moldova, cheltuie de fapt pentru sănătate mai puţin decît orice altă ţară din regiunea europeană a OMS.

2. Ministerul Sănătăţii a demonstrat angajamentul său faţă de pregătirea şi răspunsul la crize prin crearea Centrului Medicina Calamităţilor, cu statele de personal alcătuite din patru unităţi de personal mana-gerial/tehnic plus cinci angajaţi ai Serviciului Operativ pentru comunicare 24 ore. Cu toate acestea, la moment Centrul Medicina Calamităţilor nu are un buget adecvat, personalul şi încăperile necesare pentru a-şi îndeplini funcţiile sale.

3. Acordul Bianual de Colaborare între Republica Moldova şi OMS pentru anii 2008-2009 are un buget total de 1.8 milioane dolari SUA, din care circa 50% sunt alocaţi pentru pregătirea şi răspunsul la crize (14% pentru managementul crizelor şi 35% pentru controlul maladiilor infecţioase).


pagina 86

Recomandări

• Ca în multe alte ţări ale Comunităţii Statelor Independente există constrîngeri fi nanciare cu care se con-fruntă ministerele în activitatea lor. Este recunoscut faptul că Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova are un buget limitat şi de aceea în elaborarea unui program naţional pentru pregătirea şi răspunsul la crize şi a cadrului instituţional adecvat este importantă asigurarea faptului că acestea sunt adecvate (bazate pe domeniile prioritare principale) şi reale (în limitele bugetare).

• Pentru Ministerul Sănătăţii ar putea prezenta interes compararea alocărilor bugetare pentru pregătirea şi răspunsul la crize în sectorul sănătăţii cu cele ale altor ministere şi explorarea modelelor posibile ce ar putea fi utilizate pentru promovarea sporirii fi nanţării. Finanţarea şi asistenţa tehnică a donatorilor inter-naţionali ar putea, de asemenea, constitui un mijloc de fortifi care a serviciilor pe termen scurt şi mediu.

Finanţarea de contingenţă

Justifi care

Existenţa unui fond de contingenţă (fond predestinat pentru fi nanţarea unor eventuale evenimente, fond de re-zervă) pentru pregătirea şi răspunsul la crize, în cadrul Ministerului Sănătăţii sau la nivel naţional ar fi extrem de oportună. Ar trebui sa existe şi proceduri clare de înaintare a solicitărilor de fi nanţare din acest fond.

Constatări-cheie

1. Există un Fond de Contingenţă al Guvernului cu un mecanism clar pentru ministere de a solicita fi nanţare în caz de crize. Informaţia suplimentară privind bugetul total disponibil şi frecvenţa remiterii şi/sau aprobării solicitărilor de fi nanţare de către Comisia pentru Situaţii Excepţionale, nu a fost disponibilă.

2. Fondurile de contingenţă, atît la nivel naţional, cît şi teritorial, pot fi eliberate de către autorităţile naţi-onale/locale în urma unei ‘Decizii’ ofi ciale ale Comisiei Extraordinare Anti-Epidemice. La nivel naţional a fost creat un fond ‘anti-epidemic’, gestionat de către Centrul Naţional de Medicină Preventivă, pentru asigurarea răspunsului urgent la maladiile infecţioase şi achitarea, spre exemplu, a costurilor de transport, carburanţi, diurne, consumabile, dezinfectanţi, echipament personal de protecţie etc.

3. Spitalele sunt obligate să menţină 5% din bugetul lor regulat în calitate de fond de rezervă pentru cheltu-ieli neprevăzute (inclusiv legate de pregătirea şi răspunsul la crize) şi, de asemenea, au acces la bugetele autorităţilor locale pentru clădiri şi comodităţi. Autorităţile locale sunt obligate prin lege să aloce pînă la 2% din bugetul lor pentru cheltuieli neprevăzute. În acelaşi timp, instituţiile verticale semi-autonome (Centrele de Medicină Preventivă), au rezerve de consumabile, dar nu au acces direct la fondurile de contingenţă propriu-zise. A fost menţionat faptul că variaţiile în sursele de fi nanţare de multe ori au cauzat tergiversări şi au făcut difi cilă iniţierea unui răspuns coordonat şi la timp la nivel sub-naţional.

Recomandări

• Ministerul Sănătăţii ar putea examina posibilitatea asigurării faptului că un anumit procent din bugetul re-gulat al Centrelor de Medicină Preventivă raionale este alocat pentru pregătirea şi răspunsul la dezastre şi/sau asigura proceduri pentru distribuirea rapidă a bugetului naţional către Centrele raionale de medicină Preventivă în timpul unei situaţii de criză.


pagina 87

PRESTAREA SERVICIILOR

Ghiduri şi protocoale

Justifi care

Pe lîngă necesitatea de a răspunde la efectele imediate ale crizelor asupra sănătăţii prin oferirea primului aju-tor, sub forma operaţiunilor de căutare şi salvare şi asigurarea prestării serviciilor de salvare a vieţii şi asistenţă medicală urgentă populaţiei afectate de criză, este nevoie de ghiduri şi protocoale, care ar garanta furnizarea următoarelor servicii critice:

• evaluarea rapidă a necesităţilor de sănătate;• supravegherea şi controlul de urgenţă al maladiilor infecţioase;• menţinerea serviciilor medicale de bază pentru populaţia generală (planifi carea asigurării continuităţii în

activitatea sectorului sănătăţii);• răspunsul specifi c, legat de:

- tratamentul bolilor cronice; - sănătatea mintală şi asistenţa psiho-socială;- nutriţia şi securitatea alimentaţiei;- tratamentul problemelor de sănătate legate de climă;- problemele legate de sănătatea mamei şi a copilului;- sănătatea reproducerii/violenţa bazată pe gender şi HIV/SIDA;- servicii de reabilitare fi zică;- servicii adecvate şi sigure de transfuzie a sîngelui;- educaţia pentru sănătate;- siguranţa apei şi salubritatea publică;- tratamentul pacienţilor afectaţi de temperaturi extreme;- consecinţele pentru sănătatea ale altor pericole specifi ce, în conformitate cu datele evaluării riscurilor

locale.

Constatări-cheie

1. În general, accentul este pus mai mult pe prestarea serviciilor medicale urgente şi nu pe menţinerea serviciilor de sănătate de bază. Actualmente, nu sunt disponibile anumite ghiduri sau protocoale pentru prestarea serviciilor specifi ce sau abordarea subiectelor principale de sănătate publică.

2. Reformele recente din sectorul sănătăţii au dus la reducerea numărului de spitale, medici şi alt personal medical. În plus, o parte a prestatorilor de servicii de sănătate nu se afl ă în subordinea Ministerului Sănă-tăţii. Deşi există proceduri de transferare a pacienţilor şi mobilizare a medicilor din alte raioane pentru acordarea asistenţei în regiunile afectate, aceste reduceri pot afecta abilitatea sistemului de a răspunde în caz de criză şi limita semnifi cativ mobilizarea capacităţilor disponibile – în special, în cazul cînd sunt afectate mai multe raioane concomitent.

3. Schimbările demografi ce şi migrarea în alte ţări în căutarea muncii a redus numărul adulţilor tineri şi sănătoşi în rîndul populaţiei, lăsînd în acelaşi timp fără supraveghere un număr mare de grupuri vulnera-bile (copiii sub 14 ani şi adulţii bolnavi cronici). Acest fapt reprezintă o provocare în privinţa menţinerii serviciilor critice adecvate atît în faza de stare excepţională, cît şi în cea de reabilitare, în special pentru grupurile vulnerabile.


pagina 88

Recomandări

• Ministerul Sănătăţii ar putea examina oportunitatea elaborării protocoalelor şi ghidurilor naţionale pen-tru serviciile critice, care ulterior ar putea fi adaptate la situaţia locală.

• Ministerul Sănătăţii ar putea acorda mai multă atenţie aspectelor de sănătate publică ale crizelor, în spe-cial în fazele de post-criză şi reabilitare, precum ar putea asigura faptul că toate spitalele au planuri de asigurare a continuităţii asistenţei, în special pentru bolnavii cronici (planifi carea continuităţii în activitatea sectorului sănătăţii).

• Schimbările demografi ce, precum şi numărul personalului medical experimentat, ar trebui luate în conside-raţie în procesul de planifi care a serviciilor critice.

Managementul evenimentelor soldate cu victime în masă

Justifi care

Managementul efi cient şi la timp al evenimentelor soldate cu victime în masă poate reduce semnifi cativ morbidi-tatea şi mortalitatea în urma unei crize. Aceasta necesită un personal bine pregătit şi disciplinat, proceduri clare de subordonare şi o coordonare excelentă între diferiţi actori. În caz contrar, haosul poate rezulta doar într-o agravare a situaţiei deja difi cile.

Constatări-cheie

1. Deşi Centrul Naţional Medicină de Urgenţă şi Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale conlucrează în planifi carea serviciilor de ambulanţă, pompierii/salvatorii şi poliţie pentru managementul evenimente-lor soldate cu victime în masă, toate aceste servicii operează în prezent în baza diferitelor numere tele-fonice de contact. Există planuri de a introduce un număr universal „112” pentru toate situaţiile urgente.

2. Rolurile şi responsabilităţile par a fi defi nite clar în cadrul legii. D exemplu, pompierii nu sunt autorizaţi să acorde primul ajutor, iar ambulanţele nu sunt autorizate să evacueze persoanele afectate din clădiri. În acelaşi timp, aceasta înseamnă că este esenţială comunicarea excelentă în prevenirea tergiversărilor inutile, legate de aşteptarea partenerilor-cheie la faţa locului.

3. În total, 1015 echipe voluntare de urgenţă pot fi mobilizate în caz de necesitate de către autorităţile locale pentru a asista serviciile de ambulanţă. Nu este clar însă cum sunt pregătite aceste echipe şi cum sunt coordonate după ce au fost mobilizate.

4. Unii respondenţi au menţionat o coordonare necorespunzătoare şi o necesitate de instruire suplimentară standardizată. Capacităţile de răspundere sunt percepute ca fi ind mai bune în oraşe, decît în zona rurală.

5. Organizaţiile de Cruce Roşie nu par a fi parteneri-cheie în gestionarea evenimentelor soldate cu victime în masă.

Recomandări

• Ministerul Sănătăţii trebuie să promoveze insistent introducerea numărului universal pentru urgenţe şi a sistemelor SGI pentru asigurarea unui răspuns la crize mai rapid, mai bine coordonat şi la timp.

• În zonele rurale mai izolate, unde capacităţile de acordare a serviciilor urgente sunt mai reduse, Ministe-rul Sănătăţii ar putea examina posibilitatea de instruire a populaţiei locale în acordarea primului ajutor. Acest lucru ar putea fi realizat în cooperare cu organizaţiile de Cruce Roşie.

• Conceptul de recrutare a voluntarilor reprezintă un mijloc de oferire a capacităţilor suplimentare şi de asistenţă a serviciilor obişnuite în timpul unei crize. În acelaşi timp, dacă nu sunt bine coordonate, aceste activităţi pot provoca haos. Ministerul Sănătăţii ar putea revizui procedurile de recrutare şi mobilizare a voluntarilor şi asigura capacităţile manageriale pentru coordonarea lor efectivă. Organizaţiile de Cruce Roşie au o experienţă bogată în utilizarea voluntarilor.


pagina 89

Managementul riscurilor în cadrul instituţiilor de sănătate

Justifi care

Reducerea vulnerabilităţii structurale şi nestructurale a spitalelor faţă de dezastrele naturale reprezintă o prio-ritate internaţională pentru anii 2008-2009 şi subiectul principal al Iniţiativei Spitale Protejate de Dezastre; o acţiune comună a Strategiei Internaţionale a ONU privind Reducerea Dezastrelor, Băncii Mondiale şi OMS. Sute de spitale şi instituţii medicale sunt distruse sau afectate în fi ecare an de dezastre cauzate de pericole naturale (cutremure de pămînt, furtuni şi inundaţii. Consecinţele sunt devastatoare: pe lîngă faptul că îşi pierd casele şi adăposturile, oamenii rămîn şi fără asistenţa urgentă de bază.

Încorporarea măsurilor de diminuare în proiectarea şi construcţia unui spital nou ar putea costa mai puţin de circa 4% din investiţiile totale iniţiale. Ajustarea unui spital, cu scop de sporire a rezistenţei lui, costă doar 1% - însă aceste investiţii mici protejează pînă la 90% din valoarea lui. Asigurarea faptului că echipamentul medical costisi-tor şi vital este în siguranţă şi nu este deteriorat în timpul inundaţiilor şi cutremurelor de pămînt are, de asemenea, o importanţă colosală.

Constatări-cheie

1. Aproape toate spitalele din Republica Moldova au fost construite cu mai mult de 20 de ani în urmă şi de aceea, corespund standardelor de construcţie ale fostei Uniuni Sovietice în privinţa rezistenţei la cutremu-re de pamînt (între 7-8 puncte după scara Richter). Cu toate acestea, Spitalul Raional Cahul a raportat probleme legate de furnizarea energiei electrice în timpul cutremurului de pămînt din 1977, precum şi necesitatea revizuirii ulterioare a regulamentelor anti-incendiare.

2. Unii respondenţi s-au arătat îngrijoraţi de faptul că în ţară nu există spitale mobile, care ar putea fi puse la dispoziţie în cazul unor astfel de situaţii ca cutremurele de pămînt, cînd serviciile locale nu pot face faţă necesităţilor sau sunt inoperabile.

Recomandări

• Ministerul Sănătăţii ar trebui să asigure faptul că standardele de construcţie pentru noile instituţii medica-le corespund standardelor UE.

• Adoptarea şi promovarea Iniţiativei Spitale Protejate de Dezastre 2008 - 2009 ar putea fi un mijloc bun de sensibilizare a Guvernului în privinţa necesităţii de asigurare a faptului că clădirile instituţiilor medi-cale, bunurile şi echipamentul medical sunt în siguranţă în privinţa deteriorării în urma cutremurelor de pamînt şi inundaţiilor. Astfel, continuitatea serviciilor poate fi menţinută în caz de dezastre.

• Ar putea fi mai cost-efi cient să investim în fortifi carea serviciilor de rutină, ceea ce ar permite serviciilor medicale să facă faţă oricăror evenimente de criză, decît în spitale mobile, care ar putea să nu fi e utili-zate nicicînd, sunt scumpe şi difi cil de întreţinut.

• Rezerva de Stat ar putea căuta sursele posibile de ajutor umanitar internaţional. Agenţia în cauză trebuie sensibilizată în privinţa Ghidului privind Utilizarea Spitalelor de Campanie Străine în caz de Consecinţe a unui Dezastru cu Impact Imediat (36), care poate fi obţinut la Biroul din ţară al OMS.


pagina 90

Aprovizionarea, logistica, telecomunicaţiile şi securitatea

Justifi care

Există o anumită diferenţă între un plan generic de răspuns al Ministerului Sănătăţii şi unul pentru o instituţie speci-fi că, cum ar fi un spital sau un laborator. Ultimul este cu mult mai concret (din punct de vedere tehnic) şi operaţional şi poate fi evaluat şi testat în mod obiectiv. Planurile pentru spitale trebuie să ţină cont de:

• planifi carea atît pentru situaţiile excepţionale interne cît şi externe, inclusiv incendiile şi procedurile de evacuare;

• menţinerea sistemelor esenţiale de infrastructură (apa, salubritatea publică, aprovizionarea cu energie şi telecomunicaţiile);

• asigurarea cu mijloace de transport şi carburanţi;• asigurarea adecvată cu consumabile medicale şi medicamente;• crearea sistemelor de securitate spitalicească, de exemplu, împotriva atacurilor armate şi tulburărilor

sociale.

Constatări-cheie

Instituţii medicale

1. Toate spitalele sunt obligate să dispună de un plan intern pentru situaţii excepţionale (inclusiv, proceduri de evacuare) care este parte a planului comunitar pentru crize. În instituţiile mari cîte un plan de protecţie civilă trebuie să fi e disponibil la fi ecare etaj.

2. Experienţa anterioară cu furnizarea energiei electrice în timpul cutremurului de pămînt din 1977 a impus Spitalul Raional Cahul12 să-şi instaleze 3 surse diferite de electricitate şi să-şi creeze o rezervă de carbu-ranţi pentru situaţii excepţionale.

Recomandări

• Biroul regional pentru Europa al OMS a elaborat următorul document pentru a asista statele membre în elaborarea planurilor spitaliceşti comprehensive: Un instrument practic pentru elaborarea unui plan spitali-cesc de pregătire pentru crize, cu accent special asupra gripei pandemice (6). Ministerul Sănătăţii ar putea examina posibilităţile de traducere a acestui document şi distribuirii lui tuturor instituţiilor spitaliceşti

• Centrul Medicina Calamităţilor ar putea revizui planurile spitaliceşti pentru asigurarea faptului că ele conţin toate elementele-cheie şi prevăd petrecerea exerciţiilor periodice de simulare cu diferite scenarii, în scopul monitorizării efectivităţii planurilor.

12 Datele din raionul Cahul pot să nu fi e representative pentru toate celelalte raioane din ţară.


pagina 91

Referiri

1. Human Security Now. New York, Commission on Human Security, 2003 (http://www.humansecurity-chs.org/fi nalre-port/English/FinalReport.pdf, accessed 23 August 2008).

2. Centre for Research on the Epidemiology of Disasters (CRED) [online database]. Brussels, Université Catholique de Louvain, Ecole de Santé publique (http://www.http://www.emdat.be).

3. European health for all database [online database]. Copenhagen, WHO Regional Offi ce for Europe, 2008.4. Information note. Toward the fi rst session of the Global Platform for Disaster Reduction. A short report of the UN/ISDR

Secretariat. For the period 2006 to June 2007. Geneva, United Nations International Strategy for Disaster Reduction, 2007 (http://www.unisdr.org/eng/un-isdr/secre-inf-notes/info-note-jan2006-jun2007.pdf, accessed 13 October 2008).

5. The World Health Report 2000 – Health systems: improving performance. Geneva, World Health Organization, 2000 (http://www.who.int/whr/2000/en/index.html, accessed 15 August 2008).

6. A practical tool for the preparation of a hospital crisis preparedness plan with special focus on pandemic infl uenza. Copenhagen, WHO Regional Offi ce for Europe, 2006 (http://www.euro.who.int/Document/e89763.pdf (English version).

7. Strengthened health systems save more lives. An insight into WHO’s European Health Systems’ Strategy. Copenhagen, WHO Regional Offi ce for Europe, 2005 (http://www.euro.who.int/document/hsm/healthsys_savelives.pdf, acces-sed 15 August 2008).

8. Everybody’s business: Strengthening health systems to improve health outcomes. WHO’s framework for action. Geneva, World Health Organization, 2007 (http://www.searo.who.int/LinkFiles/Health_Systems_EverybodyBusinessHSS.pdf, accessed 15 August 2008).

9. Hyogo Framework for Action 2005–2015: Building the resilience of nations and communities to disasters. Geneva, United Nations International Strategy for Disaster Reduction, 2007 (http://www.unisdr.org/eng/hfa/docs/HFA-brochure-English.pdf, accessed 6 September 2008).

10. Health sector emergency preparedness guide: making a difference to vulnerability. Geneva, World Health Organiza-tion, 1998.

11. Protocol for the assessment of national communicable disease surveillance and response systems: guidelines for asses-sment teams (WHO/CDS/CSR/ISR/2001,2), Geneva World Health Organization, 2001 (http://www.who.int/csr/resources/publications/surveillance/WHO_CDS_CSR_ISR_2001_2_EN/en/, accessed 6 September 2008).

12. Kaplan RD. Balkan Ghosts. A journey through history. New York, Picador, 1995.13. MacLehose L in McKee M, ed. Health care systems in transition: the Republic of Moldova. Copenhagen, European Ob-

servatory on Health Care Systems, 2002 (http://www.euro.who.int/document/e81265.pdf, accessed 6 September 2008).

14. Drought after-effects upon population of the Republic of Moldova. Chisinau, UNICEF Moldova, 2007.15. World Bank, United Nations Food and Agriculture Organization. Rural productivity in Moldova – managing natural

vulnerability, Washington, World Bank, 2007.16. World population prospect: the 2006 revision. New York, United Nations, 2006 (http://esa.un.org/unpp/, accessed

7 September 2008).17. The Republic of Moldova: Poverty Reduction Strategy Annual Evaluation Report 2005. Washington, International Mo-

netary Fund, 2006 (http://www.imf.org/external/pubs/ft/scr/2006/cr06185.pdf, accessed 6 September 2006).


pagina 92

18. Convention on the Rights of the Child. New York, United Nations, 1989 (http://www2.ohchr.org/english/law/crc.htm, accessed 7 September 2008).

19. The Stockholm Convention on Persistent Organic Pollutants. Geneva, United Nations Environment Programme, 2001(http://chm.pops.int/, accessed 15 August 2008).

20. First National Communication of the Republic of Moldova under the United Nations Framework Convention on Climate Change. Chisinau, Ministry of Environment and Territorial Development, UNDP Moldova, 2000 (http://unfccc.int/re-source/docs/natc/moldnc2.pdf, accessed 7 September 2008).

21. Improving public health responses to extreme weather/heat-waves – EuroHEAT. Final meeting report, Bonn, Germany, 22–23 March 2007. Copenhagen, WHO Regional Offi ce for Europe, 2008.

22. Children's environment and health action plan for Europe. Copenhagen, WHO Regional Offi ce for Europe, 2004.23. Matthies F et al, eds. (in press). Heat health action plans – a guidance document. Copenhagen, WHO Regional Offi ce

for Europe, 2008. (http://www.euro.who.int/Document/E91347.pdf, accessed 8 September 2008).24. Menne B et al., eds. Protecting health in Europe from climate change. Copenhagen, WHO Regional Offi ce for Euro-

pe, 2008 (http://www.euro.who.int/Document/GCH/Protecting_health.pdf?language=French, accessed 8 August 2008).

25. Declaration of the United Nations Conference on the Human Environment. Geneva, United Nations Environment Pro-gramme, 1972 (http://www.unep.org/Documents.Multilingual/Default.asp?DocumentID=97&ArticleID=1503, ac-cessed 18 September 2008).

26. The Basel Convention on the Control of Transboundary Movements of Hazardous Wastes and their Disposal. Geneva, United Nations Environmental Programme, 1989 (http://www.basel.int/convention/about.html, accessed 15 August 2008).

27. The Rotterdam Convention on the Prior Informed Consent Procedure for Certain Hazardous Chemicals and Pesticides in International Trade, Rome/Geneva, 2005 (http://www.pic.int/en/ConventionText/ONU-GB.pdf, accessed 15 Au-gust 2008).

28. Regulation (EC) No 1907/2006 of the European Parliament and of the Council concerning the Registration, Evalua-tion, Authorisation and Restriction of Chemicals (REACH). Brussels, European Commission, 2006 (http://ec.europa.eu/enterprise/reach/index_en.htm, accessed 8 Setember 2008).

29. Ministry of Ecology and Natural Resources of the Republic of Moldova & World Bank. National implementation plan for the Stockholm Convention on Persistent Organic Pollutants, Chisinau, E.P.E. ªtiinþa, 2004 (http://www.pops.int/do-cuments/implementation/nips/submissions/moldova.pdf, accessed 18 September 2008).

30. United Nations Economic Commission for Europe (UNECE) Convention on the Transboundary Effects of Industrial Acci-dents, Geneva, UNECE, 1992 (http://www.unece.org/env/teia/text.htm, accessed 15 August 2008).

31. Convention on Long-range Transboundary Air Pollution, Geneva, United Nations Economic commission for Europe, 1979 (http://www.unece.org/env/lrtap/full%20text/1979.CLRTAP.e.pdf, accessed 18 September 2008).

32. Convention on Cooperation for the Protection and Sustainable Use of the River Danube (Danube River Protection Convention). International Commission for the Protection for the Danube River, Vienna, 1994 (http://www.icpdr.org/icpdr-pages/drpc.htm, accessed 7 September 2008).

33. Resolution WHA59.15 on strategic approach to international chemicals management, Geneva, World Health Orga-nization, 2006 (http://www.who.int/gb/ebwha/pdf_fi les/WHA59/A59_R15-en.pdf, accessed 15 August 2008).

34. Interim document: technical guidance on generic preparedness planning for public health emergencies, April 2005. http://ec.europa.eu/health/ph_threats/Bioterrorisme/keydo_bio_01_en.pdf, accessed 7 September 2008).

35. Guidelines for drug donations. Geneva, World Health Organization, 1999. (WHO/EDM/PAR/99.4) (http://whqlib-doc.who.int/hq/1999/WHO_EDM_PAR_99.4.pdf (accessed 15 August 2008).

36. WHO-PAHO guidelines for the use of foreign fi eld hospitals in the aftermath of sudden-impact disasters. Washington, Pan-American Health Organization, 2003 (http://www.who.int/hac/techguidance/pht/FieldHospitalsFolleto.pdf, accessed 7 September 2008).


pagina 93

Anexa 1

Agenda intervievărilor

Luni, 25 Februarie 2008 (Ziua 1)

Timpul Activităţile Persoanele intervievate

09:00 – 09:30 Şedinţa introductivă la Biroul OMS

Discuţii privind agenda, aspecte organizatorice şi de logistică

Dl Pavel Ursu, şef Birou OMS

Dl Silviu Domente, coordonator pregătirea şi răspunsul la dezastre a sistemului de sănătate

Dl Silviu Ciobanu, coordonator HIV/SIDA/ITS

09:30 – 10:30 Şedinţă introductivă la Ministerul Sănătăţii

Discuţii privind scopul misiunii şi asistenţa solicitată

Dl Ion Ababii, ministrul sănătăţii

Dl Sergiu Rata, viceministru, medic şef sanitar de stat

Dl Ion Bahnarel, director general, Centrul Naţional ştiinţifi co-Practic Medicină Preventivă

Dl Gheorghe Ciobanu, director, Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic Medicină Urgentă

Dna Rodica Gramma, şef Aparatul conducătorului

Dna Eugenia Berzan, şef Direcţie Relaţii Internaţionale şi Asistenţă Externă

Dna Angela Prisacari, şef Direcţie Juridică

Dl Sergiu Oglinda, şef adjunct Direcţie Protecţia Sănătăţii şi Medicină Preventivă

Dl Mihai Pisla, consultant principal, Aparatul conducătorului

10:30 – 12:30 Întrevedere personală în problemele medicinei calamităţilor

Dl Mihai Pisla, consultant principal, Aparatul conducătorului, specialist principal MS medicina calamităţilor

14:00 – 14:30 Întrevedere personală în probleme de implementare a Regulamentului Sanitar Internaţional

Dl Sergiu Oglinda, şef adjunct Direcţie Protecţia Sănătăţii şi Medicină Preventivă

15:00 – 17:00 Vizita la Departamentul Igiena Aeronautică (Thomas Hofmann)

Dna Corina Manole, Head of Department of Aeronautic Hygiene, Chisinau Airport


pagina 94

Marţi, 26 februarie 2008 (Ziua 2)


09:00 –12:30 Vizita la Serviciul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale

Dl Vasile Buza, şef Direcţie Protecţie Civilă

14:00 – 16:00 Întrevedere la Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare

Dl Veaceslav Stamati, medic şef veterinar de stat

Miercuri, 27 februarie (Ziua 3)


09:00 – 11:30 Vizita la Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic Medicină Urgentă

Dl Gheorghe Ciobanu, director al Centrului, şef Catedră „Urgenţe Medicale” a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”;

Dl Ieronim Ciumas, vicedirector pe problemele asistenţei medicale urgente prespital

Dl Dumitru Moldovanu, vicedirector pe problemele organizatorice

12:00 – 14:00 Întrevedere la Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale şi Staţia Republicană Hidrometorologică

Dna Eugenia Verlan, şef-adjunct, Direcţia monitoring al calităţii mediului, Serviciul Hidrometorologic de Stat;

Dna Lidia Cozari, Direcţia monitoring al calităţii mediului;

Dna Diana Olaru, Direcţia prevenirii poluării mediului

14:00 – 17:30 Vizita la Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic Medicină Preventivă

Dl Ion Băhnărel, Director general al Centrului,

Dl Varfolomei Calmic, vice-director pe problemele de promovare a sănătăţii, educaţie pentru sănătate, informare si management sanitaro-epidemiologic

Dl Nicolae Opopol, şef Catedră Igienă şi epidemiologie, FPM USMF “N. Testemiţanu”

Dl Anatol Melnic, şef, Secţia epidemiologie generală

Dl Oleg Benes, şef Secţie maladii extrem de contagioase şi combaterea bioterorismului;

Dl Ion Salaru, şef Secţie igiena mediului


pagina 95

Joi, 28 Februarie 2008 (Ziua 4)


Toată ziua Deplasare în raionul Cahul

Vizita Spitalului raional, Staţiei zonale AMU „Sud”, Centru lu i de medic ină preventivă

Dl V. Chistruga, director, Spitalul Cahul

Dl D. Bzovii, medic-şef , Staţia zonală AMU „Sud”

Dl N. Gaisan, şef Centru medicină preventivă

Vineri, 29 Februarie 2008 (Ziua 5)


09:00 – 15:00 Atelier de lucru la Ministerul Sănătăţii privind implementarea Regulamentului Sanitar Internaţional (Roberta Andraghetti, Thomas Hofmann)

Dl Sergiu Raţă, viceministru, medic şef sanitar de stat;

Dl Ion Băhnărel, director general, Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic Medicină Preventivă;

Dl Sergiu Oglindă, şef-adjunct, Direcţia Protecţia Sănătăţii şi Medicină Preventivă;

Dl Oleg Beneş, şef Secţie maladii extrem de contagioase şi combaterea bioterorizmului;

Alte persoane responsabile din cadrul Centrului.

Reprezentanţi ai altor ministere, departamente şi servicii.

15:00 – 16:30 Întrevedere cu reprezentanţii Delegaţiei Comisiei Europene în Republica Moldova

Dna Speranţa Olaru, Manager de proiect, responsabil de problemele agriculturii şi comerţului de

Sîmbătă, 1 Martie 2008 (ziua 6)


09:00 –12:00 Lucrul în ofi ciul OMS

Generalizarea rezultatelor întrevederilor şi vizitelor petrecute pe parcursul săptămînii

Identifi carea lacunelor. Planifi carea vizitelor şi întrevederilor adiţionale.

Dr Pavel Ursu, şef Birou OMS

Dr Silviu Domente, coordonator pregătirea şi răspunsul la dezastre a sistemului sănătăţii

A doua jumătate a zilei

Discuţia în cadrul echipei a constatărilor şi pregătirea prezentării pentru şedinţa generalizatoare, care va avea loc marţi, 4 martie.


pagina 96

Duminică, 2 Martie 2008 (Ziua 7) – zi liberă

Luni, 3 Martie 2008 (ziua 8)


09:00 – 11:00 Vizita la Agenţia Rezerve de Stat, Achiziţii Publice şi Ajutoare Umanitare

Dl Mihai Malic, şef Direcţie Ajutoare Umanitare

Dl Mihai Sterpu, şef Direcţie Rezerve de Stat

11:00 – 12:00 Întrevedere la PNUD Dl Ignacio Artaza Zuriarrain, locţiitorul Reprezentantului Rezident

14:00 – 16:00 Întrevedere la Ministerul Sănătăţii

Discuţii privind prezentul şi viitorul rol al Centrului Medicina Calamităţilor

Dl Mihai Pisla, consultant principal, Aparatul conducătorului, coordonator pe problemele crizelor în sănătate

16:00 – 18:00 Lucrul în ofi ciul OMS

Pregătire pentru şedinţa la masa rotundă

Marţi, 4 Martie 2008 (Ziua 9)


09:00 – 11:00 Şedinţă la masa rotundă la Ministerul Sănătăţii cu implicarea persoanelor relevante din alte ministere, departamente şi instituţii.

Prezentările şi discuţiile privind constatările preliminare ale misiunii şi eventualele acţiuni de termen scurt şi termen lung.

Dl Ion Ababii, ministrul sănătăţii;

Dl Sergiu Raţă, viceministru, medic şef sanitar de stat;

Dl Ion Băhnărel, director general, Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic Medicină Preventivă;

Dl Gheorghe Ciobanu, director, Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic Medicină Urgentă;

Dna Rodica Gramma, şef Aparatul conducătorului;

Dna Eugenia Berzan, şef Direcţie Relaţii Internaţionale şi Asistenţă Externă;

Dna Angela Prisăcaru, şef Direcţie Jurdică;

Dl Sergiu Oglinda, şef adjunct Direcţie Protecţia Sănătăţii şi Medicină Preventivă;

Dl Mihail Pîsla, consultant principal, Aparatul conducătorului


pagina 97

11:00 – 12:00 Întrevedere personală cu persoane relevante din Ministerul Sănătăţii

Dl Ghenadie Turcanu, Şef Direcţie analiză, monitorizare şi evaluare a politicilor

14:00 – 17:00 Şedinţa fi nală de totaliyare în Biroul OMS

Discuţii privind acţiunile şi paşii ce urmează a fi întreprinşi

Dl Pavel Ursu, şef Birou OMS;

Dl Silviu Domente, coordonator pregătirea şi răspunsul la dezastre a sistemului de sănătate

Dl Silviu Ciobanu, coordonator HIV/SIDA/ITS

Miercuri, 5 Martie 2008 (Ziua 10)


11:00 – 12:00 Întrevedere la UNICEF Dl Ray Virgilio Torres, Reprezentant

Dl Sergiu Buruiana, director programe Politici Sociale

12:30 – 13:30 Întrevedere la Banca Mondială Dl Anatol Gobjila, coordonator superior operaţiuni, Sectorul Rural


pagina 98

Anexa 2

ŞEDINŢĂ LA MASA ROTUNDĂ,MINISTERUL SĂNĂTĂŢII AL REPUBLICII MOLDOVA, CHIŞINĂU, 25 FEBRUARIE 2008

Lista participanţilor

Republica MoldovaDl Ion AbabiiMinistrul SănătăţiiDl Ion BăhnărelDirector General, Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic Medicină PreventivăDna Eugenia BerzanŞef Direcţie relaţii internaţionale şi asistenţă externă, Ministerul Sănătăţii Dna Elena BoleacŞef-adjunct Direcţie servicii medicale publice, Ministerul SănătăţiiDl Mircea BugaViceministru al sănătăţii Dna Mihaela CibotaruŞef Serviciu presă, Ministerul SănătăţiiDl Gheorghe CiobanuDirector, Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic Medicină Urgentă Dl Oleg GalburŞef Direcţie resurse umane, Ministerul SănătăţiiDl Boris GolovinViceministru al sănătăţii Dl Boris GorosencoŞef Direcţie administrativă, Ministerul SănătăţiiDna Rodica GrammaŞeful Aparatului conducătorului, Ministerul SănătăţiiDna Galina MorariŞef-adjunct Direcţie sănătatea femeii şi copilului, Ministerul SănătăţiiDl Sergiu OglindăŞef-adjunct Direcţia Protecţia Sănătăţii şi Medicină Preventivă, Ministerul SănătăţiiDl Mihai PislaConsultant principal, Aparatul conducătorului, Ministerul SănătăţiiDna Angela PrisacaruŞef Direcţie juridică, Ministerul Sănătăţii

Dl Sergiu RaţăViceministru al sănătăţii Dl Mihai RotaruŞef Direcţie managementul calităţii şi standarde de tratament, Ministerul SănătăţiiDl Valeriu SavaŞef Direcţie asigurări în sănătate, Ministerul SănătăţiiDl Victor StasiucŞef Direcţie economie, fi nanţe, evidenţă contabilă şi gestiune, Ministerul SănătăţiiDna Ludmila TopchinŞef Direcţie technologii medicale, Ministerul SănătăţiiDl Ghenadie ŢurcanuŞef Direcţie analiză, monitorizare şi evaluare a politicilor, Ministerul SănătăţiiDna Ana VolneanshiVicedirector, Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic Medicină PreventivăDna Tatiana ZatîcŞef-adjunct Direcţie servicii medicale individuale, Ministerul Sănătăţii

Biroul European al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii Dl Silviu DomenteCoordonator pregătirea şi răspunsul la dezastre a sistemului de sănătate, Biroul OMS în MoldovaDl Thomas HofmannConsultant, Răspunsul şi monitorizarea maladiilor contagioaseDna Barbara PearcyConsultant pe termen scurt, Programul de pregătire şi răspuns la dezastreDl Jukka PukkilaCoordonator, Programul de pregătire şi răspuns la dezastre Dl Pavel Ursu Şef Birou OMS în Moldova


pagina 99

Anexa 3

ŞEDINŢĂ DE PREZENTARE A CONSTATĂRILOR PRELIMINARE,MINISTERUL SĂNĂTĂŢII AL REPUBLICII MOLDOVA, CHIŞINĂU, 4 MARTIE 2008

Lista participanţilor:

Republica MoldovaDl Ion AbabiiMinistrul SănătăţiiDl Ion BăhnărelDirector General, Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic Medicină PreventivăDl Oleg BeneşŞef Secţie maladii extrem de contagioase şi combaterea bioterorizmului, Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic Medicină Preventivă Dna Eugenia BerzanŞef Direcţie relaţii internaţionale şi asistenţă externă, Ministerul Sănătăţii Dl Leonid ChetraruŞef-adjunct Centrul Medicina Calamităţilor, Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic Medicină Urgentă Dna Mihaela CibotaruŞef Serviciu presă, Ministerul SănătăţiiDl Gheorghe CiobanuDirector, Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic Medicină Urgentă Dl Ştefan GheorghiţăPrim vice-director, Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic Medicină PreventivăDna Rodica GrammaŞeful Aparatului conducătorului, Ministerul SănătăţiiDl Anatol MelnicŞef, Secţia epidemiologie generală, Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic Medicină Preventivă Dl Sergiu OglindăŞef-adjunct Direcţia Protecţia Sănătăţii şi Medicină Preventivă, Ministerul SănătăţiiDl Mihai PîslaConsultant principal, Aparatul conducătorului, Ministerul SănătăţiiDl Sergiu RaţăViceministru al sănătăţii

Dl Mihai RotaruŞef Direcţie managementul calităţii şi standarde de tratament, Ministerul SănătăţiiDl Ion ŞalaruŞef, Secţia igiena mediului şi habitatului uman, Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic Medicină PreventivăDl Vasile SohoţchiVice-director, Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic Medicină Preventivă Dna Tatiana StratulatCercetător ştiinţifi c superior, Secţia toxicology, Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic Medicină PreventivăDna Maria ŢăruşŞef, Direcţia sănătatea mamei şi copilului, Ministerul SănătăţiiDl Ghenadie ŢurcanuŞef Direcţie analiză, monitorizare şi evaluare a politicilor, Ministerul SănătăţiiDl Ion UrsuleanuŞef, Centrul de radioprotecţie, Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic Medicină Preventivă Dna Tatiana ZatîcŞef-adjunct Direcţie servicii medicale individuale, Ministerul Sănătăţii

Biroul European al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii Dl Silviu DomenteCoordonator pregătirea şi răspunsul la dezastre a sistemului de sănătate, Biroul OMS în MoldovaDna Barbara PearcyConsultant pe termen scurt, Programul de pregătire şi răspuns la dezastreDl Jukka PukkilaCoordonator, Programul de pregătire şi răspuns la dezastre Dl Pavel UrsuŞef Birou OMS în Moldova


pagina 100

Anexa 4

CADRUL LEGAL ŞI NORMATIV PRIVIND PREGĂTIREA ŞI RĂSPUNSUL LA CRIZE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Legea Republicii Moldova nr.1513 din 16 iunie 1993 privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei

Stabileşte principiile de bază ale asigurării sanitaro-epidemiologice a populaţiei care prezintă un sistem complex de măsuri inter- şi intradepartamentale, realizate la nivel de stat, de unitate administrativ-teritorială, de unitate economică, care are scopul de a menţine sănătatea, de a preveni sau a combate apariţia şi răspîndirea bolilor contagioase, necontagioase şi profesionale, intoxicaţiilor, dependente de factorii nocivi din mediul înconjurător, sfera de producţie, habitat, instruire şi de comportamentul uman.

Legea Republicii Moldova nr.267 din 9 noiembrie 1994 cu privire la apărarea împotriva incendiilor

Stabileşte bazele juridice, economice şi sociale ale asigurării împotriva incendiilor şi protecţiei contra incediilor în republică şi reglementează relaţiile în domeniul luptei împotriva incendiilor.

Legea Republicii Moldova nr.271 din 9 noiembrie 1994 cu privire la protecţia civilă.

Stabileşte principiile fundamentale de organizare a protecţiei civile în republică, sarcinile ei, cadrul juridic al acti-vităţii în acest domeniu a autorităţilor publice, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, precum şi a cetăţenilor.

Legea Republicii Moldova nr. 411 din 28 martie 1995 cu privire la ocrotirea sănătăţii

Stabileşte principiile de bază ale ocrotirii sănătăţii în Republica Moldova.

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.1340 din 4 decembrie 2001 cu privire la Comisia pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova.

Determină sarcinile principale, modul de organizare şi funcţionare al Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Re-publicii Moldova.

Legea Republicii Moldova nr. 384 din 11 octombrie 2002 cu privire la rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public

Stabileşte temeiurile, modul şi condiţiile în care autorităţile administraţiei publice împuternicite prin lege pot obliga instituţiile publice, agenţii economici, precum şi cetăţenii la cedarea temporară a unor bunuri materiale sau înde-plinirea unor activităţi în interes public sau de apărare a ţării.

Legea Republicii Moldova nr. 1491 din 28 noiembrie 2002 cu privire la ajutoarele umanitare acordate Re-publicii Moldova

Reglementează raporturile juridice privind introducerea, recepţionarea, păstrarea, distribuirea şi evidenţa aju-toarelor umanitare acordate Republicii Moldova din străinătate.

Legea Republicii Moldova nr. 212 din 24.06.2004 privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război

Stabileşte temeiurile, modul şi condiţiile declarării stării de urgenţă, de asediu sau de război, competenţa auto-rităţilor care o declară, măsurile ce se aplică în perioada stării de urgenţă, de asediu sau de război, precum şi drepturile, obligaţiile şi răspunderea persoanelor juridice şi fi zice în această perioadă

Legea Republicii Moldova nr. 93 din 5 aprilie 2007 Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale

Stabileşte cadrul juridic, principiile de activitate, atribuţiile, obligaţiile şi drepturile efectivului Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale, precum şi condiţiile îndeplinirii serviciului/activităţii în subdiviziunile lui.


pagina 101

Anexa 5

TRATATELE ŞI CONVENŢIILE INTERNAŢIONALE

• Convenţia privind poluarea transfrontalieră pe termen lung a aerului, Geneva, 1979 (aderat 1995).– Protocolul privind metalele grele (ratifi cat 2002).– Protocolul privind poluanţii organici persistenţi (ratifi cat 2002).

• Convenţia privind protecţia stratului de ozon, Viena, 1985 (aderat 1996).– Protocolul privind substanţele care micşorează stratul de ozon, Monreal, 1987 (aderat 1996).

• Convenţia privind controlul circulaţiei transfrontaliere a deşeurilor toxice şi înhumarea lor, Basel, 1989 (aderat 1998).

• Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier, Espoo, 1991 (aderat 1993).

• Convenţia privind efectele transfrontaliere a accidentelor industriale, Helsinki, 1992 (aderat 1993).

• Convenţia Cadru privind schimbările climei, New York, 1992 (ratifi cată 1995).

• Convenţia privind protecţia şi utilizarea apelor transfrontaliere şi lacurilor internaţionale, Helsinki, 1992 (ade-rat 1993).

• Convenţia privind diversitatea biologică, Rio de Janeiro, 1992 (ratifi cată 1995).– Protocolul privind biosecuritatea, Cartagena, 2000 (ratifi cat 2002).

• Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a Rîului Dunărea, Sofi a, 1994 (ratifi cată 1999).

• Convenţia Naţiunilor Unite pentru combaterea deşertifi cării, Paris, 1994 (aderat 1998).

• Convenţia de la Roterdam privind substanţele chimice periculoase şi pesticidele în comerţul internaţional, 1998 (aderat 2004).

• Convenţia privind poluanţii organici persistenţi, Stockholm, 2001 (ratifi cată 2004).

• Republica Moldova este parte semnatară a 14 acorduri bilaterale şi multilaterale legate de protecţia mediu-lui şi resurselor de apă transfrontaliere (Delta Dunării, Rîul Prut şi Bazinul Rîului Nistru) cu ţările vecine, inclusiv Azerbaidjan, Belarus, Republica Cehă, Letonia, Polonia, România şi Ucraina.


pagina 102

Anexa 6

TERMENI DE REFERINŢĂ MODEL PENTRU UN PROGRAM DE MANAGEMENT AL CRIZELOR AL MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII

1. Mandatul programului de management al crizelor

Programul de management al crizelor, în contextual unui program dedicate managementului situaţiilor excepţio-nale şi reducerii riscurilor în privinţa dezastrelor, va dirija, coordona şi susţine eforturile Ministerului Sănătăţii şi al întregului sector de sănătate în reducerea impactului, în special impactul asupra sănătăţii al:

• dezastrelor naturale şi provocate de om, cu accent special asupra managementului condiţiilor extreme ale vremii, legate de schimbările climei;

• confl ictelor sau altor forme de violenţă colectivă, şi a dislocărilor populaţiei; • utilizării accidentate şi premeditate a substanţelor chimice, biologice şi radio-nucleare.

Programul va promova şi întreprinde activităţi ce ţin de sănătatea publică în prevenirea, diminuarea, pregătirea, răspunsul, reabilitarea şi restabilirea precoce, care v-or include, dar nu se vor limita la, monitoringul şi analizele riscurilor şi vulnerabilităţilor, stabilirea mecanizmelor de alertare precoce, aprovizionarea asistenţei medicale, supravegherea şi controlul maladiilor, disponibilitatea securităţii apei, salubritatea şi nutriţia.

2. Domeniile de responsabilitate

Programul va avea un cadru larg, care cuprinde toate pericolele, inclusiv situaţiile excepţionale de proporţii mari, indiferent de etiologia lor (dezastre naturale, accidente chimice, accidente radiaţionale, confl icte, terorism şi alte forme de violenţă).

El va fi interdisciplinar, intercalîndu-şi activitatea cu toate programele tehnice, direcţiile şi secţiile Ministerului.

El se va extinde în afara răspunsului medical imediat şi va refl ecta abordarea modernă şi mult mai largă a sănă-tăţii publice în managementul (reducerea) riscurilor legate de dezastre.

Funcţiile programului vor avea un caracter promoţional, normative, educaţional, coordonator şi operaţional.

Funcţiile promoţionale• Promovarea aspectelor şi benefi ciilor de sănătate şi sociale ale reducerii şi managementului riscurilor

legate de dezastre în alte sectoare, inclusiv sectorul privat.• Promovarea includerii măsurilor/activităţilor de reducere a dezastrelor în activităţile de dezvoltare ale

altor programe/direcţii ale Ministerului Sănătăţii şi sistemului sănătăţii, în mod particular, adoptarea mă-surilor de diminuare a impactului pentru spitalele şi instituţiile medicale existente şi noi sau sistemele de aprovizionare cu apă/canalizare şi alte linii de aprovizionare esenţiale şi sisteme de susţinere.

• Promovarea accesului echitabil la service de sănătate în caz de situaţii excepţionale, independent de starea socială, sex, vîrstă sau etnie.

• Promovarea sensibilizării publice şi pregătirii prin intermediul mass media şi educaţiei pentru sănătate.

Funcţii normative• Stabilirea normativelor şi standardelor de securitate pentru spitale şi instituţii medicale în regiunile pre-

dispuse la dezastre. • Stabilirea normativelor şi standardelor pentru planifi carea de contingenţă, exerciţiile de simulare şi alte

măsuri de pregătire în sectorul sănătăţii.


pagina 103

• Stabilirea criteriilor de pregătire pentru dezastre şi securitate pentru acreditarea spitalelor. • Elaborarea ghidurilor specifi ce şi stabilirea normativelor pentru răspunsul la dezastre, inclusiv evaluarea

pierderilor şi a necesităţilor. • Elaborarea listelor de medicamente, echipament şi consumabile esenţiale în situaţii excepţionale. • Elaborarea protocoalelor pentru telecomunicare (Internet, radio, etc.).• Stabilirea standardelor sau normativelor pentru operarea şi înregistrarea organizaţiilor umanitare naţio-

nale şi internaţionale (ONG, servicii medicale, etc.).

Funcţii educaţionale• Oferirea perfecţionării continue profesionale pentru cadrele medicale (de la măsurile de prevenire pînă

la cele de răspuns).• Includerea managementului dezastrelor în curricula universitară şi post-universitară a serviciilor legate de

sănătate. • Includerea tematicilor de sănătate în programele de pregătire profesională a altor sectoare (planifi care,

inginerie, relaţii externe, etc.).

Funcţii de coordonare • Coordonarea efectivă a sectorului sănătăţii în capacitatea sa de “agenţie principală”.• Coordonarea cu autorităţile de protecţie civilă şi apărare civilă, precum şi cu comisiile naţionale pentru situaţii

excepţionale sa alte agenţii naţionale cu responsabilităţi multisectorale în managementul dezastrelor. • Coordonarea cu partenerii, aşa ca punctele focale, secţiile sau comisiile în alte sectoare publice (securitatea

socială, parlamentul, afacerile externe, serviciile publice, etc.), private sau neguvernamentale.• Coordonarea şi colaborarea cu programele pentru dezastre în sectorul sănătăţii din ţările vecine. • Legătura tehnică cu organizaţiile umanitare şi de dezvoltare la nivel naţional sau internaţional (bilaterale,

agenţii ONU, etc.) care prezintă o importanţă relevantă pentru sectorul sănătăţii.

Funcţii operaţionale• Oferirea asistenţei în mobilizarea şi coordonarea operaţională a răspunsului imediat legat de sănătate

în cazul situaţiilor excepţionale de mare amploare, rezultate în urma dezastrelor naturale, tehnologice şi provocate de om.

• Coordonarea evaluării necesităţilor de sănătate şi oferirea consultanţei privind formularea priorităţilor şi alocarea resurselor.

• Oferirea asistenţei în mobilizarea resurselor externe. • Contribuirea la elaborarea planurilor de reabilitare, cu accent special asupra adoptării măsurilor de

atenuare pentru reducerea vulnerabilităţii în viitoarele dezastre. • Compilarea şi diseminarea “lecţiilor învăţate” în urma situaţiilor excepţionale, cu scop de ameliorare şi

ajustare a viitoarelor activităţi de pregătire şi atenuare din sector.

3. Canale de Raportare

Programul de management al crizelor al Ministerului Sănătăţii trebuie să raporteze direct aparatului Ministrului şi, din punct de vedere organizaţional, nu trebuie să se afl e în subordinea unei careva direcţii sau secţii specifi ce. În cadrul responsabilităţilor sale multilaterale, programul trebuie să aibă acces la toate domeniile sau direcţiile tehnice şi administrative ale Ministerului.

Accesul direct la cele mai nalte nivel de luare a deciziilor este esenţial.


pagina 104

4. Personal şi Buget

Este esenţială angajarea permanentă a profesioniştilor, în conformitate cu vulnerabilităţile identifi cate faţă de pericolele de bază, ţinînd cont de capacităţile economice ale ţării. Califi carea profesională a personalului va refl ecta cerinţele sănătăţii publice în contextual naţional.

O linie specială de buget, dedicată reducerii riscurilor la dezastre şi managementului aspectelor de sănătate publică a crizelor trebuie identifi cată în bugetul Ministerului Sănătăţii şi bugetul naţional.


pagina 105

Anexa 7

RESURSELE DE REŢEA EUROPENE ŞI INTERNAŢIONALE

Reţelele Europene de Supraveghere a Bolilor

DIPNET: European Diphtheria Surveillance Network and the European Laboratory Working Group on Diphtheria (ELWGD)http://www.hpa.org.uk/hpa/inter/elwgd_menu.htm

EUVAC-NET: A Surveillance Community Network for Vaccine Preventable Infectious Diseaseshttp://www.euvac.net/

EISS: European Infl uenza Surveillance Schemehttp://www.eiss.org/

EU-IBIS: The European Union Invasive Bacterial Infections Surveillance Network – (Neisseria meningitidis and Ha-emophilus infl uenzae)http://www.euibis.org/

ENTER-NET: International surveillance network for the enteric infections Salmonella and VTEC O157http://www.enter.net/

EuroTB: Surveillance of Tuberculosis in Europehttp://www.eurotb.org/

EuroHIV: HIV/AIDS Surveillance in Europehttp://www.eurohiv.org/mainframe_eng.htm

ESSTI: European surveillance of sexually transmitted infections in Europe.http://www.essti.org/

EWGLI: European Working Group for Legionella Infectionshttp://www.ewgli.org/

ENIVD: European Network for Diagnostics of “Imported” Viral Diseaseshttp://www.enivd.de/

EARSS: European Antimicrobial Resistance Surveillance Systemhttp://www.rivm.nl/earss/

Alte Resurse Europene

IRIDE: Inventory of Resources for Infectious diseases in Europehttp://iride.cineca.org/

EFSA: European Food Safety Authorityhttp://www.efsa.eu.int/

ESAC: European Surveillance of Antimicrobial Consumptionhttp://www.esac.ua.ac.be/main.aspx?c=*ESAC2

IPSE - Improving Patient Safety in Europe. IPSE aims to resolve persisting differences in the variability of preven-tive practices and outcomes with respect to nosocomial infection and antibiotic resistance in Europehttp://helics.univ-lyon1.fr/


pagina 106

Eurosurveillance: Peer reviewed European information on communicable disease surveiaillance and control.http://www.eurosurveillance.org/

EPIET: European Programme for Intervention Epidemiology Traininghttp://www.epiet.org/

DIVINE-NET: An EU funded research project under the”Health and Consumer Protection Directorate General” sur-veillance of outbreaks due to Noroviruses,http://www.eufoodborneviruses.co.uk/

CISID: Centralized Information System for Infectious Diseases.http://data.euro.who.int/cisid/

FluNet: WHO Global Infl uenza Programmehttp://gamapserver.who.int/GlobalAtlas/home.asp

GOARN: Global Outbreak Alert & Response Network http://www.who.int/csr/sars/goarn/en/

GPHIN: Global Public Health Intelligence Network (Canada) a secure, Internet-based «early warning» system that gathers preliminary reports of public health signifi cance in seven languages on a real-time, 24/7 basis. http://www.phac-aspc.gc.ca/media/nr-rp/2004/2004_gphin-rmispbk_e.html

INFOSAN: The International Food Safety Authorities Network which provides a mechanism for the exchange of information on both routine and emerging food safety issues. http://www.who.int/foodsafety/fs_management/infosan/en/

Salm-Surv: WHO Global Programme for salmonella and shigella.http://www.who.int/salmsurv/en/

Organizaþia Mondialã a SãnãtãþiiBiroul Regional pentru Europa

Pregãtirea ºi Rãspunsul la DezastreSchimbãrile Globale ºi Sãnãtatea

Securitatea ChimicãSupravegherea ºi Rãspunsul la Maladiile Infecþioase

Scherfi gsvej 8, DK-2100 Copenhagen Ø, DenmarkTel.: +45 39 17 17 17. Fax: +45 39 17 18 18.

E-mail: [email protected] site: www.euro.who.int

“Noile maladii reprezintã pericole globale pen-tru sãnãtate, care cauzeazã, la fel, ºocuri ade-vãrate pentru economii ºi societãþi. Protecþia împotriva acestor pericole sporeºte securitatea noastrã colectivã. Comunitãþile de asemenea au nevoie de o securitate a sãnãtãþii. Aceasta înseamnã oferirea premiselor fundamentale pentru sãnãtate: alimente în cantitãþi sufi ciente, surse sigure de apã, adãpost ºi acces la asis-tenþã medicalã de bazã ºi medicamente. Aces-te necesitãþi esenþiale trebuie adresate ºi atunci cînd au loc situaþii excepþionale sau dezastre.”

Dr. Margaret Chan Director Genral, WHO

Biroul Regional pentruEuropa al OMS

Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii (OMS) este o agenþie specializatã a Naþiunilor Unite creatã în 1948 care este nemijlocit responsabilã de subiectele sãnãtãþii in-ternaþionale ºi sãnãtatea publicã. Biroul Regional pentru Europa al OMS este unul din cele ºase birouri regionale care existã în lume, fi ecare avînd programul sãu propriu adaptat la condiþiile specifi -ce de sãnãtate ale þãrilor deservite.

Statele Membre

AlbaniaAndoraArmeniaAzerbaidjanBelarusBelgiaBosnia ºi HerþegovinaBulgariaCroaþiaCipruRepublica CehãDanemarcaElveþiaEstoniaFederaþia RusãFinlandaFosta Republicã Iugoslavã MacedoniaFranþaGeorgiaGermaniaGreciaUngariaIslandaIrlandaIsraelItaliaKazahstanKîrgîzstanLetoniaLituaniaLuxemburgMaltaMarea BritanieMonacoMuntenegruNorvegiaOlandaPoloniaPortugaliaRepublica MoldovaRomâniaSan MarinoSerbiaSlovaciaSlovenia SpaniaSuediaTadjikistanTurciaTurkmenistanUcrainaUzbekistan

Studiu rom 3 - gov.mdold2.ms.gov.md/sites/default/files/situatii... · Evaluarea securităţii...

Documents

Transcript of Studiu rom 3 - gov.mdold2.ms.gov.md/sites/default/files/situatii... · Evaluarea securităţii...