R A P O R T

cu privire la analiza problemelor legate de managementul resurselor umane la nivelul

instituţiilor medico-sanitare

Elaborat de Oleg Galbur, consultant local în cadrul asistenţei în elaborarea Strategiei resurselor umane şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia

Chisinau 2011

2

C U P R I N S

Introducere.................................................................................................3

Analiza demografică a colaboratorilor serviciului resurse umane

a instituţiilor medico-sanitare.....................................................................5

Analiza capacităţilor tehnice a serviciului resurse umane..........................11

Analiza instruirii profesionale a colaboratorilor

serviciului resurse umane..........................................................................15

Concluzii....................................................................................................19

Recomandări.............................................................................................20

3

Introducere

În ultimii 15-20 ani s-a redus substanţial asigurarea sistemului public al

sănătăţii nu numai cu personal medical, dar şi cu alte categorii de specialişti,

absolut necesari activităţii eficiente a instituţiilor medico-sanitare, cum ar fi

specialiştii în domeniul economico-financiar, resurselor umane, serviciilor

auxiliare, care au migrat în alte domenii ale economiei naţionale, instituţii

medicale private sau peste hotarele ţării.

În procesul de tranziţie a sistemului de sănătate, când au fost implementate

mai multe reforme întru perfecţionarea calităţii serviciilor medicale

(implemenatrea medicinii de familie, aigurărilor obligatorii de asistenţă medicală,

sistemului de sănătate publică etc.), serviciul resurse umane a rămas marginalizat,

fără specialişti instruiţi, activitatea cărora se reduce la completarea carnetelor de

muncă, perfectarea proiectelor de ordine referitor la personal, evidenţa militară şi

alte activităţi tehnice. Pe parcursul anilor specialiştii din serviciul resurse umane

au fost privaţi de instruiri, în serviciu fiind angajate persoane fără studii şi

experienţă de lucru, aceste funcţii devenind neatractive din punct de vedere a

remunerării, lipsite de importanţă, cu caracter prioritar tehnic.

Prin urmare, declinul în asigurarea cu cadre medicale a instituţiilor s-a

agravat şi prin incapacitatea serviciului resurse umane, creându-se un cerc vicios,

când instituţiile nu dispun de personalul medical necesar, iar specialiştii serviciului

resurse umane responsabili de asigurarea instituţiei cu cadre, nu sunt capabili să

promoveze un management eficient al resurselor umane.

Reieşind din cele expuse, se conturează necesitatea stringentă de fortificare

a serviciului resurse umane din instituţiile medico-sanitare, care este direct

responsabil, în comun cu corpul managerial al instituţiei, de asigurarea cu cadre a

instituţiei , printr-un proces complex de acţiuni, care includ recrutarea

personalului, selecţia, angajarea, motivarea, planificarea, reţinerea, evidenţa,

4

instruirea continuă, promovarea personalului, stabilirea necesităţilor, asigurarea

condiţiilor bune de muncă, elaborarea strategiei şi politicii de personal etc.

În această ordine de idei, studiul în cauză vine să contureze problemele

serviciului resurse umane şi să identifice unele soluţii pentru ameliorarea situaţiei

la acest capitol, cum ar fi instruirea personalului, largirea spectrului de activităţi şi

responsabilităţi prin elaborarea unor acte normative (fisa-tip a postului,

regulament-cadru, mormativele de personal, criterii de selectare etc), care sa

asigure o activitate eficienta a serviciului in cauză.

Concomitent, în contextul implementării Sistemului informaţional

automatizat de evidenţă a resurselor umane din sistemul sanataţii, s-a considerat

necesar de evaluat şi capacităţile informaţionale ale serviciului resurse umane,

cum ar fi dotarea cu tehnică de calcul, abilităţile de operare la calculator a

personalului, accesul la Internet, etc.

Prin urmare, studiul în cauză are drept scop evaluarea căilor de optimizare a

activităţii serviciului resurse umane din sistemul sănătăţii, obiectivele principale

ale studiului fiind:

a) evaluarea demografică a colaboratorilor serviciului resurse umane a

instituţiilor medico-sanitare

b) aprecierea nivelului de calificare profesională a colaboratorilor serviciului

resurse umane

c) determinarea capacităţilor tehnice a serviciului resurse umane

d) evidenţierea problemelor serviciilor resurse umane

e) identificarea căilor posbile de optimizare a activităţii serviciului resurse

umane.

5

Analiza demografică a colaboratorilor serviciului resurse umane a

instituţiilor medico-sanitare

În scopul analizei situaţiei existente la compartimentul managementului

resurselor umane în instituţiile medico-sanitare şi identificarea căilor şi

propunerilor pentru optimizarea activităţii serviciului respectiv a fost evaluat

potenţialul uman al subdiviziunilor responsabile de gestionarea resurselor umane

din cadrul instituţiilor medico-sanitare, conform următorilor parametri:

• sex

• vârstă

• studii

• experienţă de muncă în domeniu

• specialitatea de bază.

Astfel, s-a constatat că majoritatea colaboratorilor serviciilor resurse umane

sau cca 96,9% sunt femei şi doar cca 3,1% bărbaţi, ceea ce denotă ca acest

domeniu de activitate nu este atractiv pentru bărbaţi, în special, din motive că se

reduce la unele activitaţi de ordin tehnic (completarea carnetelor de muncă etc),

maii puţin fiind implicaţi in activităţi de elaborare a planurilor strategice. Nici

remunerarea acestor specialişti, comparativ cu alţi angajaţi, nu este atractivă

pentru barbaţi, dat fiind faptul că nu asigură un minim necesar de existenţă.

Diagrama nr. 1 Repartizarea colaboratorilor serviciului resurse umane după sex

6

Vârsta colaboratorilor serviciului resurse umane este cuprinsă între 21 şi 71

ani, media fiind cca 47 ani, ceea ce permite a afirma că vârsta personalului

subdiviziunilor resurse umane este optimală pentru desfăşurarea activităţii

profesionale.

Activitatea eficientă şi corectă a serviciului resurse umane a instituţiilor

medico-sanitare ţine inclusiv de competenţa colaboratorilor, care la rândul său

este influenţată direct de nivelul studiilor obţinute.

Astfel, s-a constatat că 38,9% din personal au studii superioare, 8,9% -

superioare incomplete, 38,9% - medii speciale şi 13,3% - studii medii.

Prin urmare, datele in cauză denotă că cca 52,2% din colaboratorii

serviciului au studii medii şi medii speciale, iar cca 47, 8% din colaboratori au

studii superioare sau studiază în instituţii de învăţămînt superior.

Situaţia în cauză pune semne de întrebare la capitolul capacităţii

potenţialului uman al serviciilor resurse umane din instituţiile medico-sanitare de

aşi exercita eficient obligaţiile funcţionale, conform necesităţilor actuale.

Diagrama nr. 2 Evaluarea colaboratorilor serviciului resurse umane conform nivelului de studii

Experienţa în muncă este un factor care influenţează considerabil calitatea

lucrului şi la nivel cu studiile căpătate şi instruirea continuă contribuie esenţial la

creşterea calităţii exercitării atribuţiilor de funcţie, cu impact direct asupra calităţii

managementului resurselor umane din cadrul instituţiilor.

7

În urma studiului s-a constatat, că 10,6% colaboratori au o experienţă în

muncă mai puţin de 1 an, 25,4% - de la 1 la 5 ani, 18,0% - 6 – 10 ani, 7,4%

activează în serviciu de 11 – 15 ani, 10,1% - 16 – 20 ani, 12,2% - 21 – 25 ani şi

16,3% posedă o experienţă în muncă mai mult de 25 ani. În urma analizei se

constată, că mai mult de jumătate din colaboratorii serviciului posedă o

experienţă în muncă mai puţin de 10 ani (54,0%).

Diagrama nr. 3 Experienţa în muncă a colaboratorilor serviciului resurse umane

Cca 69,2% din personalul angajat în serviciul resurse umane în ultimii 10 ani

au studii superioare sau superioare incomplete, iar în randul celor cu stagiu de

muncă mai mare de 10 ani doar cca 30,8% au studii superioare.

În acelaşi timp, între personalul cu vârstă mai înaintată şi cu o experienţă

mai mare de 10 ani în serviciul resurse umane, ponderea peroanelor cu studii

medii de specialitate este mai mare decât la persoanele cu o experienţă mai mică

de 10 ani (respectiv 60,2% şi 38,8%).

Un alt criteriu evaluat şi analizat în cadrul studiului în cauză a fost

specialitatea de bază a personalului din serviciul resurse umane a instituţiilor

medico-sanitare, care s-a dovedit a fi extrem de diferite.

Astfel, s-a constatat că 20,6% din colaboratori au studii pedagogice, juridice

– 16,8%, studii medii medicale posedă 15,7% din angajaţi, studii în economie -

8

11,2%, tehnologie - 8,4%, colaboratorii serviciului mai au studii în domeniul

comerţului, psihologiei, construcţiilor, bibliografiei, agronomiei, etc.

Însă cel mai alarmant este faptul, că 12,9% din colaboratorii serviciului au

doar studii medii de cultură generală, ceea ce poate fi considerat absolut

neadecvat responsabilităţilor, rolului şi importanţei strategice a acestui servciu.

Astfel, în majoritatea cazurilor angajaţii au studii insuficiente sau

nerelevante, respectiv nu deţin nici o specialitate sau abilităţile lor profesionale

nu au nici o tangenţă cu serviciul resurse umane, ceea ce se reflectă negativ

asupra calităţii exercitării responsabilităţilor de funcţie.

Diagrama nr. 4 Specialitatea de bază a personalului din serviciul resurse umane

Activitatea eficientă a personalului serviciului resurse umane, ca de altfel şi

a personalului din alte servicii, ţine direct de încrederea şi siguranţa locului de

lucru, de mărimea salariului, de ambianţa psiho-emoţională din colectiv etc.

Astfel, evaluările în cauză au constatat, că aproximativ 7,0 % din

colaboratorii serviciului resurse umane ale instituţiilor medico-sanitare sunt

angajaţi prin contract de muncă temporar, ceea ce nu asigură o durabilitate a

activităţii profesionale şi nu motivează angajaţii pentru dăruire de sine în

activitate, pentru planificare pe termen mediu şi lung etc.

9

În funcţie de numărul colaboratorilor instituţiei, personalul din serviciul

resurse umane este angajat temporar pe 1 salariu, pe ½ salariu sau chiar 1.4

salariu, circumstanţe ce nu contribuie la o eficienţă adecvată în îndeplinirea

îndatoririlor de funcţie, nu stimulează instruirea continuă în domeniul resurselor

umane şi respectiv, se răsfrânge negativ asupra managementului resurselor

umane şi a instituţiei în întregime.

Diagrama nr. 5 Tipul contractului de muncă a angajaţilor din serviciul resurse umane

Analiză personalului, care activitatea în serviciul resurse umane este una

suplimentară la lucrul de bază, denotă că spectrul de profesii şi activităţi este

foarte diversificat:

- 23,7% activează în calitate de asistent medical, situaţie caracteristică, de

regulă, Centrelor de Sănătate Publică raionale, unde numărul angajaţilor este

redus

- 18,4% activează în funcţie de bază în calitate de secretar

- 10,5% de angajaţii prin cumul în serviciul resurse umane au drept

activitate de bază serviciul de gospodărie

- 7,9% activează în funcţie de casier sau chiar contabil

- 5,3% activează în calitate de economist sau jurist.

Concomitent s-a constatat, că colaboratorii din serviciul resurse umane mai

activează în funcţie de entomolog, inginer, felcer, statistician etc.

10

Diagrama nr. 6 Activitatea de bază a personalului din serviciul resurse umane

Prin urmare, rezultatele evaluărilor în cauze denotă o situaţie precară la

compartimentul activităţii subdiviziunilor resurse umane din cadrul instituţiilor

medico-sanitare, care au menirea nu doar de a promova principiile moderne ale

managementului resurse umane (recrutarea, selecţia, angajarea, motivarea,

planificarea, reţinerea, evidenţa, instruirea continuă, promovarea personalului,

stabilirea necesităţiloretc.), dar mai este responsabil şi de implementarea

obiectivelor-cheie ale organizaţiei la capitolul resurse umane, în proiectarea şi

executarea politicilor şi strategiilor organizaţiei în materie de capital uman, în

consilierea, îndrumarea şi sprijinirea atât a conducerii, cât şi al celorlalţi angajaţi,

în special a tinerilor specialişti, în diverse probleme de serviciu.

Astfel, menţinerea în continuare a serviciului resurse umane din cadrul

instituţiilor medico-sanitare ca unul auxiliar şi cu carecter pur tehnic, unde sunt

angajaţi persoane fără studii sau cu studii medii de cultură generală, nu poate

asigura condiţii favorabile pentru implementarea unui management al resurselor

umane din sistemul sănătăţii bazat pe principii moderne, centrat pe interesele

profesionale ale angajaţilor, pe necesităţile actuale şi de perspectivă ale

sistemului sănătăţii (cerere şi oferta), pe principii de cost-eficienţă în generarea

resurselor umane etc.

11

Analiza capacităţilor tehnice a serviciului resurse umane

În scopul elucidării situaţiei existente în serviciul resurse umane a instituţiilor

medico-sanitare referitor la capacităţile tehnice şi întreprinderea măsurilor

cuvenite pentru optimizarea serviciului au fost examinaţi următorii parametri:

• asigurarea locului de lucru cu calculator

• conectarea calculatorului la internet sau accesul la internet de la alt

calculator

• abilităţile de lucru la calculator

• nivelul cunoştinţelor calculatorului

• cursuri de instruire la calculator

• folosirea calculatorului în activitatea profesională

• existenţa unei baze de date a resurselor umane a instituţiei.

Dat fiind faptul, că implementarea Sistemului informaţional automatizat al

resurselor umane din sistemul sănătăţii ţine de asigurarea locului de lucru a

personalului care activează în serviciul resurse umane cu calculatoare, este

evidentă necesitatea evaluării acestui subiect, precum şi a abilităţilor de lucru la

calculator a personalului.

Prin urmare, s-a constatat, că cca 29% sau cca 1/3 din personalul din

serviciul resurse umane nu au calculator la locul de lucru.

Diagrama nr. 7 Dotarea locului de lucru cu calculator şi conexiunea la Internet

12

Din numărul de calculatoare inregistrate, doar cca 31,9% au conexiune la

Internet, iar cca 68,1% sunt nevoiţi să apeleze la alte birouri pentru a expedia sau

recepţiona o informaţie.

În plus, s-a constatat ca cca 12,6% din colaboratorii serviciuluiilor resurse

umane nu au abilităţi de lucru la calculator.

Diagrama nr. 8 Abilitati de operare la calculator a personalului din serviciul resurse umane

Nivelul de cunoaştere a calculatorului face parte din cerinţele de bază

pentru implementarea sistemului informaţional automatizat a resurselor umane

în sistemul sănătăţii. Din personalul care are abilităţi de lucru la calculator, 100%

pot edita un text în Microsoft Word, 45,5% operează atât în Microsoft Word, cât

şi în Internet, 18% care pot executa un tabel în Excel, cca 10% pot opera în

Microsoft Word, Internet, Excel şi PowerPoint şi doar 2% din chestionaţi pot folosi

Microsoft Office Access.

Diahgrama nr. 9 Abilităţi de operare la calculator a colaboratorilor serviciului resurse umane

13

În urma studiului s-a constatat, că din totalul celor care au abilităţi de

operare la calculator, numai 30,5% colaboratori au urmat cursuri de instruire, alţii

69,5% au obţinut deprinderi de utilizare a calculatorului desinestătător (în familie,

de la colegii de serviciu, prieteni etc.).

Diagrama nr. 10 Modalitatea obţinerii deprinderilor de operare la calculator

Cerinţele contemporane faţă de crearea şi menţinerea bazelor de date ţine

direct de utilizarea calculatorului de către personalul din serviciul resurse umane.

Astfel, permanent folosesc calculatorul în activitatea zilnică 59,5% din

colaboratori, 26,8% folosesc calculatorul uneori şi 13,7% din cei, la care birourile

sunt dotate cu calculatoare nu folosesc calculatorul în activitatea sa.

Diagrama nr. 11 Utilizarea zilnică a calculatorului în activitatea colaboratorii servicilui resurse umane

De menţionat, că cca 49,5% din personalul care activează în serviciul

resurse umane deja au create diferite baze de date a personalului din instituţie,

ceea ce este semnificativ in contextul implementării Sistemului informaţional

automatizat al resurselor umane din sistemul sănătăţii.

14

Analiza instruirii profesionale a colaboratorilor serviciului resurse umane

În contextul elaborării măsurilor de fortificare a serviciului resurse umane a

instituţiilor medico-sanitare, au fost examinate atât prezenţa în trecut a

instruirilor în domeniul resurselor umane, cât şi perspectiva efectuării instruirilor

pe viitor. Astfel, au fost examinate următoarele aspecte:

• efectuarea instruirilor în domeniul resurselor umane în trecut

• numărul instruirilor efectuate

• când au fost efectuate ultimele instruiri

• dorinţa de a participa la instruiri în domeniul resurselor umane

• tematica preferenţială în cadrul instruirilor

După cum a fost menţionat anterior, marea majoritate a personalului care

activează în serviciul resurse umane, nu au tangenţe profesionale cu acest

serviciu. În cele mai bune cazuri colaboratorii au studii juridice, în management,

economie, dar majoritatea au educaţie pedagogică, medicală, tehnologică sau nu

au nici o specialitate.

În asemenea situaţii, încadrarea în serviciul resurse umane trebuie

precedată de o instruire în domeniu, dat fiind faptul, că activitatea menţionată

are tangenţe cu legislaţia muncii, sistemul de plată, evidenţa militară,

completarea documentaţiei, elaborarea ordinelor, certificatelor şi altor acte, ceea

ce necesită anumite competenţe şi o instruire temeinică în domeniu.

Totodată studiul a demonstrat, că mulţi din colaboratorii serviciului resurse

umane nu au făcut instruiri în domeniu, fapt ce se răsfrânge negativ asupra

exercitării atribuţiilor profesionale şi în urma cărora suferă nu numai

managementul resurselor umane, dar şi managementul general al instituţiei.

Prin urmare, doar 56% din colaboratorii serviciului resurse umane din

instituţiile medico-sanitare au efectuat în trecut instruiri în domeniu.

15

Diagrama nr. 12 Instruiri în domeniul resurselor umane a colaboratorilor din serviciu

Din numărul celor instruiţi, doar 14,5% au făcut pe parcursul activităţii

profesionale 3 instruiri în domeniul resurselor umane, 34,9% au făcut 2 instruiri şi

50,6% au făcut numai o singură instruire în domeniu.

Numărul instruirilor personalului în domeniul resurselor umane tine direct

de calitatea exercitării atribuţiilor de funcţie, familiarizarea cu cadrul legal şi

normativ apărut în domeniu, gradul de profesionalism a angajaţilor.

Totodată, formarea profesională continuă, întru asigurarea unui acces real

la informaţia curentă în domeniu, trebuie să se supună unor mecanisme de

periodicitate în instruire. Luând în consideraţie schimbările din sistemul sănătăţii

în ultimii ani, începând cu elaborarea Strategiei de dezvoltare a sistemului

sănătăţii, Politicii Naţionale de Sănătate a Republicii Moldova, delimitarea

asistenţei medicale primare de cea spitalicească, se impune şi elaborarea unui

plan de instruiri bine organizat a colaboratorilor serviciilor resurse umane pentru

a aduce la cunoştinţa lor modificările parvenite în actele instituţionale şi a

planurilor de dezvoltare a resurselor umane din sistemul sănătăţii.

Regretabil, colaboratorii din serviciul resurse umane în majoritatea cazurilor

obţin experienţă de muncă şi abilităţile profesionale nu prin intermediul

instruirilor, dar cu ajutorul colegilor, autoinstruirilor sau îşi exercită funcţiile în

măsura posibilităţilor. Aceasta se datorează faptului, că începând cu anii 1997

dinamica instruirilor în domeniul resurselor umane este una negativă.

16

Diagrama nr. 13 Dinamica instruirilor in domeniul resurselor umane a colaboratorilor din serviciu

Prin urmare, studiu a constatat, că doar 2,4% din personalul serviciului au

făcut instruiri în domeniu pe parcursul ultimului an, 4,8% - pe parcursul ultimilor

2-3 ani, 4,8% din colaboratori s-au instruit în domeniu ultimii 4-5 ani, 12% - pe

parcursul a 5-10 ani, iar 75,9% din lucrătorii serviciului au efectuat ultima instruire

în domeniul mai mult de 10 ani în urmă.

Conform datelor studiului, majoritatea personalului din serviciul resurse

umane doreşte să facă instruiri atât în domeniul resurselor umane cât şi în

operarea calculatorului.

Astfel, independent de prezenţa sau nu a abilităţilor de lucru la calculator,

49,5% din personalul angajat în serviciul resurse umane doreşte să facă instruiri

suplimentare de operare la calculator, ceea ce va spori eficienţa lucrului şi

operativitatea circulaţiei informaţiei. Concomitent, 87,9% din angajaţii în serviciul

resurse umane solicită instruiri în domeniul managementului resurselor umane,

cum ar fi recrutarea personalului, selectarea, planificarea, evidenţa, angajarea,

instruirea continuă, promovarea personalului şi desigur legislaţia în domeniul

muncii şi completarea documentaţiei legate de resursele umane.

În aceaşi ordine de idei au fost evaluate problemele existente în activitatea

serviciului şi gradul de satisfacţie a colaboratorilor din serviciul resurse umane.

17

Diagrama nr. 14 Problemele existente in activitatea serviciului resurse umane

Astfel, în activitatea serviciului resurse umane se evidenţiază mai multe

probleme, care reduc din eficienţă şi se răsfrîng asupra gradului de stisfecţie

profesională.

Rezerve considerabile sunt la capitolul condiţii de lucru, dat fiind faptul că

cca 26,7% din angajaţi nu aadispun de condiţii adecvate pentru muncă (lipsa

biroului separat, spaţiu limitat, mulţi colaboratori într-un birou mic, lipsa

calculatorului) în cazuri.

Volum mare de lucru în comparaţie cu salariul modest au semnalat 29,2% din

colaboratorii serviciului resurse umane, ceea ce denotă că atribuţiile de funcţie nu

sunt clar delimitate, aceste persoane fiind implicate şi în alte activităţi auxiliare,

care nu tin nemijlocit de domeniul de activitate.

Important este faptul, că 44,1% din colaboratori menţionează ca problema

majoră în activitatea serviciului resurse umane lipsa instruirilor în domeniu.

Cunoaşterea insuficientă a atribuţiilor de funcţie, legislaţiei în domeniul resurselor

umane, documentaţiei specifice în specialitate, metodelor de planificare,

selectare, instruire a personalului provoacă probleme considerabile în activitatea

zilnică a colaboratorilor serviciului resurse umane.

18

CONCLUZII

1. Responsabilităţile, multitudinea funcţiilor şi complexitatea activităţii

serviciului resurse umane din instituţiile medico-sanitare, care includ

recrutarea şi selecţia personalului, evaluarea performanţelor, instruirea

personalului, evaluarea climatului psiho-emoţional în colectiv, elaborarea

mecanismelor de motivare a angajaţilor şi creştere a satisfacţiei profesionale,

înţelegerea culturii organizaţiei şi dezvoltarea sentimentului apartenenţei,

performanţa înaltă, retenţia angajaţilor în organizaţie şi promovarea

costeficienţei în gestionarea resurselor umane etc. necesită specialişti cu

instruire specială şi diverse abilităţi profesionale.

2. Analiza demografică a angajaţilor serviciului resurse umane scoate în evidenţă

faptul, că majoritatea acestora sunt femei (96,9%), vârsta medie fiind 47 ani.

Doar cca 47,8% din colaboratorii serviciului posedă studii superioare sau

superioare incomplete, faţă de 52,2% cu studii medii speciale şi medii. Mai

mult de jumătate din colaboratorii serviciului (54,0%) au o experienţă în

muncă de până la 10 ani. Cca 1/3 din angajaţii serviciului (27,3%) au studii

medii sau profesii fără tangenţă cu activitatea şi abilităţile de lucru în serviciul

resurse umane. Cca 35,8% din personal activează prin cumulare, majoritatea

activând în calitate de asistent medical, în serviciul gospodărie, în calitate de

secretar etc.

3. Analiza capacităţilor tehnice a serviciului resurse umane din instituţiile

medico-sanitare a constatat, că doar 71% din personalul din serviciu resurse

umane au calculator la locul de lucru, iar din aceştea 68,1% nu au acces la

internet. Din totalul de colaboratori ai serviciului resurse umane, cca 12,6% nu

au abilităţi de operare la calculator, iar mai mult de jumătate din cei care

operează la calculator, pot edita doar un text în Microsoft Word, cca 13,7%

din cei, la care birourile sunt dotate cu calculatoare nu folosesc calculatorul în

activitatea sa profesională.

19

4. Analiza instruirilor colaboratorilor din serviciu a constatat, că doar cca 1/3 din

colaboratorii serviciului au frecventat cursuri de operare la calculator,

celelalte 2/3 căpătând cunoştinţele respective în familie, de la colegii de

serviciu, prieteni etc. Cca 44% din personalul din serviciu resurse umane nu au

urmat instruiri în domeniul managementului resurselor umane, mai mult de

jumătate de colaboratori (50,6%) au efectuat pe parcursul activităţii sale

profesionale în serviciul resurse umane doar o singură instruire în domeniu.

Mai mult de 75% din lucrătorii serviciului au efectuat ultima instruire în

domeniul mai mult de 10 ani în urmă. Colaboratorilor din serviciul resurse

umane necesită a fi instruiţi în domeniul managementului resurselor umane,

legislaţiei muncii, utilizarea tehnologiilor informaţionale etc.

5. Analiza problemelor din serviciul resurse umane şi a gradului de satisfacţie a

personalului de activitatea sa în domeniul resurselor umane a scos în evidenţă

faptul, că marea majoritate a colaboratorilor serviciului (44,1%) au menţionat

ca problemă majoră în activitatea serviciului resurse umane lipsa instruirilor

profesionale.

RECOMANDĂRI

1. Elaborarea actelor normative privind reglementarea activităţii serviciului

resurse umane din instituţiile medico-sanitare şi stabilirea normativelor de

personal în serviciu.

2. Unificarea criteriilor şi exigenţelor profesionale a colaboratorilor serviciului

resurse umane din instituţiile medico-sanitare.

3. Elaborarea şi implementarea unui program de instruire, inclusiv continuă, a

colaboratorilor serviciului resurse umane din instituţiile medico-sanitare.

4. Implementarea şi dezvoltarea continuă a Sistemului informaţional

automatizat de evidenţă a resurselor umane din sistemul sănătăţii.