Steaua 9 2010 - revisteaua.rorevisteaua.ro/old/core/numere/2010/Steaua 9 2010.pdf · Marius Conkan...

1

anul LXI * nr. 9 (743) * septembrie 2010

Adrian Popescu ÎNTOARCEREA FICÞIUNII 33333

revistã lunarã editatã de Uniunea Scriitorilor dinRomânia ºi

Redacþia Publicaþiilor pentru Strãinãtate

Liviu C. ÞîrãuO RADIOGRAFIEAMERICANÃA ORAªULUICLUJ ÎN ANUL 1958 13

Ana-Maria Tãut RECEPTAREA ULTIMEIGENERAÞII DE SCRIITORI ROMÂNO-GERMANI 4

Constantin CubleºanO CUPÃ... PENTRUD. R. POPESCU 25

Vianu Mureºan ZILELE„NICOLAE STEINHARDT“ –2010 11

Andrei Simuþ MICHEL HOUELLEBECQ ªIFICÞIUNEA POST-UMANÃ (II) 22

Constantin CubleºanVIAÞA, BINELE ªIADEVÃRUL 45

Ribana Moº REAL ªI IMAGINAR ÎN OPERALUI MURAKAMI 53

Oana PresecanBUCUREªTIUL INTERBELIC VIZITAT DE TREICÃLÃTORI STRÃINI 19

Iulian Boldea PERSPECTIVE ETNOGRAFICE 28

Cristina Moraru RITM ªI MITOLOGIE MODERNÃÎN OPERA LUI F. SCOTT FITZGERALD 50

Suzana Lungu ANTOLOGIE ROMÂNO-ITALIANÃ 56

Alexandra Georgescu ÞIGANIADA AZI 56

Ioan Pop-Curºeu VASILE SAV IN MEMORIAM 32

Titu Popescu PSIHIATRIA POLITICÃ –ALTE ECOURI 8

Aurel Rãu VERSURI 27

Aurel Rãu PROFIL HOREA PORUMB 29

Mariano Martin Rodriguez GHEORGHESÃSÃRMAN, CUADRATURA CERCULUI ªICRITICA (traducere de Olivia N. Petrescu) 30

Marius Conkan COLAJ DE AUTOPERCEPÞII 33

Florin Mihãilescu POETICÃªI ONTOLOGIE 35

Ovidiu Pecican O EPOPEE ROMÂNEASCÃ 37

Doru Pop PUTEREA NESFÂRªITÃA LITERATURII ASUPRA VIEÞII 38

Alex Goldiº TURISM INTERIIOR 40

Ioan Pop-Curºeu DEUTSCHLAND ÜBERALLES? 41cr

onic

a lit

erar

ãB

RIA

N M

CH

ALE

Adrian Þion PETRU DUMITRIU – „UNNOMENCLATURIST ATIPIC“ 43

Gérard BayoPOEME(traduceri de Ion Pop) 46

TITU POPESCU

Ruxandra CesereanuLOCURI DE SCRIS 48

2

Coperta ºi ilustraþiile numãrului: Iurie Cojocaru

Virgil Mihaiu TRIGON, SAU ARTA DE A CÂNTASPRE A ÎNCÂNTA 61

Constantin Cubleºan CONVORBIRI CUPROF. UNIV. OCTAVIAN ªCHIAU (III) 58

ISSN 0039 - 0852

Redactor ºef: Adrian PopescuSecretar general de redacþie: Octavian Bour

Publiciºti comentatori: Ruxandra Cesereanu, Ioan Pop-Curºeu, Teodor Tihanredactori asociaþi: Virgil Mihaiu, Victor Cubleºan

Consiliul consultativ: Aurel Rãu, Leon Baconsky, V. Fanache, Ion Pop,Gheorghe Grigurcu, Petru Poantã, Nicolae Prelipceanu, Camil Mureºanu,

Nicolae ªarambei, Ion [email protected]; www.revisteaua.ro

Revista se gãseºte de vânzare la sediul redacþiei din Cluj, str. Universitãþii nr.1 ºi la Librãria MuzeuluiLiteraturii Române din Bucureºti. Abonamente se pot face la Uniunea Scriitorilor din România,

Calea Victoriei nr.133, Bucureºti (contact: [email protected]ºi Dl. Eugen Criºan tel. 0212127988 sau 0727872276)

Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificãneapãrat cu opiniile exprimate de acestea.

Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor.

Diana Mãrculescu TEXTE ªI TEXTU(Ã)RI 57

Alexandra Georgescu SFATURI PENTRU CÃLÃTORI 57

*** IURIE COJOCARU 63

Livius George IleaSORIN CÂMPAN SAU LUMINA ZÃRIIMETAFIZICE 64

3

Scriitorul român mai arecredibilitate, azi, dupã toateschimbãrile post-decembristede mentalitate, dupã eclipsareaficþiunii timp de vreo douã decenii,dupã revãrsarea fluxului memo-rialistic, cu titluri memorabile, dar ºimulte scoici goale? Slaba reþea dedifuzare a presei literare, precara,deseori distorsionata informare prinmass-media a dinamicii vieþiinoastre literare, vai, ziariºtii care nuau lecturile formatoare obligatorii, avalorilor solide, validate de criticã ºide public (nu a scandalului pe postde operã literarã) nu au avutcalitatea de a educa publiculnostru ºi aºa derutat de labilitateacriteriilor postmoderniste.

Atacuri împotriva literaturii române postbelice,contemporane, orchestrate apoi de unii resentimentari,frustraþi lipsiþi nu numai de talent, dar ºi de obiºnuinþadialogului civilizat, pe temeiuri raþionale nu pasionale,au fost ºi ele incorecte, iar pentru cei naivi chiar nocive.Acum, dupã reacþia de respingere a ficþiunii, a viziuniiintegratoare, a abuzului de terminologie ºtiinþificã, maiprecis pseudo-, dupã încercarea de secãtuire amiracolului prin explicaþii prozaic-simpliste, printr-unpozitivism îngust, la firul ierbii, s-ar pãrea, cã o nouãsensibilitate e în constituire, o refacere, altfel, pe altpalier, a hulitelor, batjocoritelor inefabile, a umanioareloraºa de dispreþuite în ultimele decenii. Marile naraþiunis-ar putea întoarce. Aflãm de la Mircea Mihãeº, dinincitanta sa rubricã din România literarã, cã, într-unamplu articol, un editor american notoriu LindsayWaters se aratã nemulþumit de tehnicismul din criticaliterarã, de doctele dar fadele abordãri formale, deexcesul de anatomism critic, rece, indiferent, aplatizat-egalizator cu vârfurile ºi insolitul. Analizele literaturii dinrevistele specializate, paginile tezelor de doctorat, aleopurile seci ale cercetãrilor, alegându-ºi temeinsignifiante, dacã nu de-a dreptul ridicole, nu le maiciteºte nimeni, aflãm, nici chiar cei implicaþi în evaluarealucrãrilor, adicã profesorii care acordã titlurile respective,devenite ºi la noi vide, valoric, prin inflaþie, dar desigurrentabile financiar, poate politic. Parlamentari mediocrisub raport intelectual se blindeazã cu asemeneadiplome, dar ele sunt, de obicei, numai carcase dedoctorat, praf în ochii neºtiutorilor. Literatura efascinantã, strãluceºte, sau nu existã, hãrnicia stearpãa peudo-cercetãtorilor care nu aduc nimic nou e doariluzia trãiniciei ºi a substanþei, substanþa se poateascunde în paradoxul unui vers genial. Novalis,Eminescu, Baudelaire, Montale, Blaga, NichitaStãnescu etc.

Când critica literarã, aliatã cu un prost înþelesmulticulturalism ºi cu o falsã, dictatorialã corectitudinepoliticã devine disecþie sau un examen de laborator,cine s-o mai citeascã din plãcere? De aceea, seaºteaptã, cred, un alt tonus, alte perspective, maigeneros-umaniste, sensibile la semneletranscendentalului, un reviriment al ficþiunii ºi al eseului,

unul matur intelectual, o decantare ainformaþiei, organic asimilate, înforme originale, dupã atâta ariditateterminologicã ajunsã la saþietate. Nue vorba de promovarea improvizaþieisau a golurilor de documentare,suplinite de un farmec ambiguu alformulãrilor, ci de articularea uneigândiri complexe, unde conceptualºi sensibilul se completeazã fericit.Culturile mari, apusene, sau celecentral-europene au impusasemenea modele antologice deeseuri, unele aparþinând unor arhitecþivienezi, altele unor pictori francezi,sau unor filosofi spanioli din generaþia27, ca sã nu mai vorbim despreeseurile unor Eliade, Noica, Cioran,

sau Ionescu. Sau de paginile unui Czeslav Milosz,Milan Kundera sau Claudio Magris, mai aproape denoi... Ce vigoare au eseurile unor Nicolae Manolescu,Mircea Martin, Eugen Simion, Cornel Ungureanu, IonPop, G. Grigurcu, Petru Poantã, Mircea Iorgulescu,Dan C. Mihãilescu, Laurenþiu Ulici, Dan Cristea, Al.Dobrescu, Al. Cistelecan, din tinereþe, uneori chiardebuturile lor, eseuri, pur ºi simplu. De multe ori, o carteconsideratã nepretenþioasã, un volum de versuriseamãnã uimitor cu un torent alpin (torentul din Alpi-imaginea sublimului dupã un filosof clasic german) orevãrsare impetuoasã de asociaþii ideatice ºi constelaþiimorfo-culturale, care modeleazã mentalul unei epoci,rãstoarnã o înþelegere veche a lucrurilor. Poetul poateavea intuiþii formidabile, poate formula un adevãr extrem-contemporan în versuri care devin sentinþe, iluminãriale istoriei, un prozator are o forþã de convingere ºi unimpact social mai mare decât un întreg colectiv decercetãtori, pe care nimeni nu-i contestã.

Literatura, hulita ficþiune dupã 89, e necesarã,aºa cum a fost mereu. Dacã e sã ne uitãm la volumeletinerilor prozatori editaþi de Polirom, unele traduse înGermania sau Franþa, sau Italia, la prezenþa autorilorromâni, de la Gabriela Adameºteanu la Filip Florian,sau Dan Lungu, ori Mircea Cãrtãrescu, sau VarujanVosganian, la târgurile de carte, de la Torino, sauFrankfurt, unii dintre ei chiar premiaþi acolo, am puteaspune cã nu stãm dezastruos, la ficþiune aºa cumclameazã unii moartea literelor noastre. Se mai citeºteliteraturã românã, azi, scriitorii contemporani mai suntcredibili, chiar dacã traducerile reprezintã partea leuluiprintre titlurile achiziþionate de cititori. S-au fãcut multeîncercãri de a difuza, cu mijloace adecvate, literare,de exemplu poezia în metrouri, autobuze sautramvaie, sau de a se organiza recitaluri în cafenele.Lecturile publice susþinute de Uniunea Scriitorilor prinprogramele sale, dar ºi colocviile tinerilor, cel de prozã,de la Cluj, organizat de Irina Petraº, sau de poezie atinerilor, din anii trecuþi, sau recentul colocviu de prozãde la Alba Iulia, coordonat de Aurel Pantea, urmat deun numãr dens din revista Discobolul, sau fabuloaseledescinderi ale scriitorilor din Trenul regal, recitaluriledin gãrile principale sunt certe apropieri între generaþiilede scriitori ºi cititori.

Întoarcereaficþiunii

Adrian Popescu

ED

ITO

RIA

L

4

Istoria receptãrii scrierilor ultimeigeneraþii de scriitori germani dinRomânia: membrii AktionsgruppeBanat, dar ºi autori precum FranzHodjak, Werner Söllner sau HertaMüller, este una complexã, dar înacelaºi timp modestã în anumiteprivinþe. Când vorbim desprereceptarea acestor autori trebuiesã diferenþiem între douã fronturi:Germania ºi România. Deºireceptarea în cele douã þãri adecurs în mare parte paralel, du-pã, dar ºi înainte de cãdereacomunismului, ea a fost extrem deinegalã.

Receptarea în Româniaînainte de 1989

Prima problemã de care s-alovit receptarea acestor autori afost cenzura. Trãind ºi încercândsã publice într-o þarã comunistãde facturã neostalinistã autorii aufost mereu în conflict cu statul ºiideologiile sale. O glumã tristãeste faptul cã printre primii cititoriai poeziilor Aktionsgruppe Banatse numãrau Securitatea ºiCenzura. Cel mai dezolant însãeste cã unul dintre intermediarii ºitraducãtorii poeziilor din limbagermanã în limba românã pentruSecuritate a fost, printre alþii,poetul Werner Söllner, apropiat ºibun prieten al grupului, dupã cuma recunoscut el însuºi îndecembrie 2009.

La începuturile lor literare,membrii Aktionsgruppe Banat s-au bucurat de o receptareentuziastã din partea tinerilorscriitori de limbã germanã dinRomânia. Astfel s-au alãturatgrupului scriitori precum GerhardOrtinau ºi Rolf Bossert, ce aveausã ajungã mai târziu reprezentanþide bazã ai miºcãrii literaremoderniste ºi anticomuniste dinRomânia. Nu la fel de entuziastãa fost receptarea acestor autoride cãtre propria comunitate, adi-cã de cãtre ºvabii din Banat.Atacurile la adresa falsei tradiþii,caracterizatã mai degrabãprintr-o mentalitate obsesivconservatoare cu puternicereminiscenþe fasciste, au pro-vocat reacþii vehemente dinpartea conaþionalilor. Termenul deNestbeschmutzer a fost folosit în

Receptareaultimei

generaþiide scriitoriromâno-germani

Ana-Maria Tãut

special în legãturã cu numeleHertei Müller. Literal cuvântul poatefi tradus prin cel care murdãreºtecuibul ºi se referã la cel careruineazã iluziile unei comunitãþi înlegãturã cu ea însãºi, care îiexpune neajunsurile ºi scãderile.Astfel, autorii au fost respinºi pede o parte de comunitatea lor, pede alta receptaþi extrem de pozitivde cãtre critica literarã.

Critica literarã i-a primit cubraþele deschise ºi i-a promovatatât cât a fost posibilã promovareaunor scriitori revoluþionari sub unregim comunist totalitar. Criticiprecum Peter Motzan, GerhardCsejka, Emmerich Reichrath aurecunoscut instantaneu valoareaautorilor, respectiv valoareaîncercãrilor scriitorilor de a sedebarasa de o tradiþie literarã ºiculturalã îmbâcsitã, de arevoluþiona ºi a reformula oliteraturã care necesita demult oschimbare. Astfel scrierile dedebut ale membrilor AKGB au fostpublicate în reviste precum NeueLiteratur, Neue Banater Zeitung.Mai târziu Richard Wagner, liderulgrupului, a avut o rubricãpermanentã în ziarul KarpatenRundschau. De asemenea PeterMotzan îi aminteºte pe membriiAktionsbruppe Banat în opera sade sintezã: Lirica româno-

germanã de dupã 1944 (Dierumäniendeutsche Lyrik nach1944, Dacia, 1980). Aici liricamembrilor AKGB precum RichardWagner, Rolf Bossert, dar ºi a unorpoeþi apropiaþi precum WernerSöllner sau Klaus Hensel, esteprezentatã ca o liricã expe-rimentalistã, ce se reclamã de lacotidian, de la real ºi care în acelaºitimp este angajatã vis-a-vis derealul pe care-l filtreazã.Experienþa ºi noua concepþie arealitãþii sunt elemente vitale aleaceste lirici, precum ºi inovaþia înstil ºi formã. În ciuda cenzurii ºi arepresaliilor Securitãþii membriiAktionsgruppe Banat ºi scriitoriigeneraþiei lor au gãsit ocazionalposibilitatea de a publica în volumecolective sau chiar volumeindividuale de poezie. În specialdupã distrugerea grupului în 1975au apãrut încetul cu încetulvolumele individuale de poezie cumar fi Hotel California I (1980) al luiRichard Wagner, Siebensachen(1979) al lui Rolf Bossert sauFreundliche Fremdheit (1984) al luiWilliam Totok. Ecoul acestorapariþii nu se lasã aºteptat preamult. Criticul Emmerich Reichrathcoordoneazã în 1977 ºi în 1984douã volume cu interviuri, recenzii,receptãri critice ºi studii referitoarela literatura germanã din România.Volumele sunt intitulare Reflexe Iºi II, iar o mare parte din al doileavolum este dedicatã noii generaþiide scriitori. Aici apar interviuri cuHerta Müller, Richard Wagner,recenzii la volume nou apãruteprecum der blaue wasserjunge allui Horst Samson sau DieVergesellschaftung der Gefühle allui William Totok, dar ºi analizecritice precum cea a lui GerhardCsejka referitoare la poezia luiRichard Wagner.

Recunoaºterea literarã decare s-au bucurat membriiAktionsgruppe Banat este doveditãde asemenea ºi de includerea lorîn antologia de liricã româno-germanã coordonatã de PeterMotzan ºi apãrutã în 1975, la doarcâþiva ani de la debutul autorilor.Astfel se regãsesc în aceastãantologie poezii ale lui FranzHodjak, Johann Lippet, WernerSöllner, Rolf Bossert, RichardWagner ºi Gerhard Ortinau.

5

Receptarea în Germania

La începutul, mijlocul, respectivsfârºitul anilor 80 majoritateamembrilor Aktionsgruppe Banat auemigrat în Germania. Excepþiilesunt autorii care au emigrat maidevreme, ca Ernest Wichner în1975. Înainte de a emigra, unii dintreautori au reuºit sã publice înGermania aºa cum au fãcut-oRichard Wagner cu volumul sãude poezie Rostregen, publicat în1986 la editura Luchterhand dinDarmstadt ºi Herta Müller cuvolumul Niederungen, care a fostpublicat în 1984 la editura Rotbuchdin Berlin, adicã cu trei ani înainteaemigrãrii definitive în Germania.Este clar faptul cã interesul sceneiliterare germane faþã de literaturagermanã din România era unulfoarte mare. Este adevãrat cãpublicarea unui autor româno-german în afara graniþelorRomâniei ºi cu precãdere înGermania nu era o premierã, însãceea ce mai demult era un interespentru un autor anume, devineacum interesul faþã de un fenomen,pe care critica era gata sã îl diseceºi sã îl analizeze. Interesul era unulgeneral faþã de dictaturacomunistã, faþã de situaþia unorscriitori germani în diaspora, faþãde lipsirea de drepturi ale omului.

Acest interes general s-atransformat în scurt timp, în specialdupã 1987 ºi la începutul anilor 90,dupã cãderea comunismului, într-un interes faþã de un fenomenexotic, unic, fiindcã deºi au existatcomunitãþi ale minoritãþii germaneºi în alte þãri europene, cum ar fiSlovacia, Ungaria sau Rusia,literatura minoritãþii germane dinRomânia a fost cea mai bogatã ºi,cu referire la ultima generaþie descriitori, singura care s-aambiþionat sã se alinieze literaturiieuropene, curentelor ºi tendinþelortimpului ei. Termenul de literaturãromâno-germanã, contestat decãtre majoritatea autorilor, din variimotive pe care spaþiul nu nepermite sã le elaborãm, s-atransformat relativ repede într-ostrategie de marketing, autorii înºiºiobservând cã centrul de focalizarenu era neapãrat reprezentat decalitatea literarã a scrierilor lor, cide cãtre un fenomen larg, de un

destin colectiv al scriitorilor ºi alminoritãþi germane din România. Înciuda acestei curiozitãþi inofensivea receptãrii, ea a fost extrem debogatã ºi de binevoitoare faþã detinerii autori.

Aceºti scriitori au avutposibilitatea de a se integra înscena literarã germanã ºi de apublica la edituri precumSuhrkamp sau Rotbuch ºi înacelaºi timp de a fi rceptaþi decãtre presã ºi de cãtre universitari.La Marburg a avut loc între 8 ºi 11octombrie 1989 o conferinþã lacare au participat majoritateaautorilor ºi au dezbãtut problemelegate de literatura sub dictaturã,de condiþia literaturii unei minoritãþipe cale de dispariþie, despreorientarea ºi viitorul lor literar înnoua þarã. În 1990 apare volumulcoordonat de Wilhelm Solms,Nachruf auf die rumäniendeutscheLiteratur , care conþine texteleprezentate în cadrul conferinþei, darºi o antologie cu texte literare aleunor scriitori reprezentativi pentrunoul val al literaturii germane dinRomânia ca Anemone Latzina,Klaus Hensel, Roland Kirsch,Herta Müller ºi majoritateamembrilor AKGB. În anii urmãtori,1992 ºi 1993 au apãrut antologii cutextele membrilor AKGB, dar ºi alealtor autori bãnãþeni, transilvãnenisau bucovineni de limbã germanã.Acestea sunt Ein Pronomen istverhaftet worden ºi Das Land amNebentisch.

Nu doar literatura a fost încentrul atenþiei autorilor ºi alcriticilor, ci ºi eseistica. Majoritateaautorilor, care locuiau deja de câþivaani în Germania au început sãpublice eseuri politice, studiireferitoare la societatearomâneascã ºi la dictaturacomunistã. Printre ele se numãrãcartea fãrã de preþ a lui WilliamTotok Die Zwänge der Erinnerung(1987), tradusã ºi în limba românãsub titlul Constrângerea memorieiºi publicatã în 2001 la edituraPolirom, dar ºi volume caMythendämmerung. Einwürfeeines Mitteleuropäers (1993) ale luiRichard Wagner.

Aproape toþi autorii au reuºit sãse menþinã pe piaþa literarãgermanã o perioadã mai scurtãsau mai lungã de timp. Unii sunt în

lumina reflectoarelor ºi astãzi, pecând alþii s-au retras din câmpulliterar. Unii dintre ei s-au dedicatstudiilor teoretice ca AntonSterbling, care a contribuit enormla rãspândirea ºi analiza literaturiiromâno-germane. De asemeneamarii critici ºi-au exercitat încontinuare profesia, în prezentcontribuind considerabil la studiulºi aprofundarea cunoºtinþelordespre cultura sud-est europeanã.Stefan Sienerth, Peter Motzan ºiAnton Schwob coordoneazã ºipublicã anual studii referitoare laregiuni, istorie, politicã, sociologieºi literaturã în cadrul IKGS, adicãa Instututului pentru Culturã ºiIstorie a Europei de Sud-Est.William Totok la rândul lui s-aîndepãrtat de literaturã,concentrându-se pe studiereatrecutului nazist ºi fascist alRomâniei ºi Germaniei.

Dincolo de primirea entuziastãa criticilor germani se aflã publicul.Este greu de apreciat în cemãsurã aceºti autori au pãtruns înconºtiinþa colectivã a publiculuigerman. Deºi cãrþile unora dintreei, cel puþin ale lui Richard Wagnerºi ale Hertei Müller, se gãsesc înorice librãrie din Germania, cititoriiºi cetãþenii de rând cunosc foartepuþin situaþia lor, contextul în cares-a nãscut aceastã literaturã ºi alþireprezentanþi ai ei. În ciudareceptãrii pozitive de cãtre criticãºi a trãiniciei literare a foºtilorscriitori germani din România,aceºtia rãmân, poate tocmaidatoritã specificului lor literar, carela început i-a propulsat în centrulatenþiei, într-un con de umbrã.

Acest raport s-a schimbatdesigur dupã acordarea premiuluiNobel scriitoarei germane deorigine românã Herta Müller. Odatãcu aceastã reuºitã a reînviatapetitul pentru literatura româno-germanã în general. Interesul afost trezit încã o datã.

Receptarea în România dupã1989

La momentul cãderii comu-nismului majoritatea autorilor delimbã germanã din România erauîn afara þãrii. Emigrarea lor a fostperceputã de cãtre Securitate pede o parte ca o uºurare, pe de alta

6

ca o problemã majorã în ceea cepriveºte afirmaþiile ºi declaraþiilefãcute de cãtre aceºti scriitori înpresa occidentalã despre naturaregimului comunist din România.Dupã mai multe tentative eºuatede a denigra autorii ºi de a ledistruge credibilitatea, cum esteîncercarea de a o învinui pe HertaMüller de colaborare cuSecuritatea, autoritãþile comunisteromâne au fost învinse de cãtrescriitori, prin dezvãluirile pe careaceºtia le-au fãcut. În þarã a fostinterzisã publicarea oricãrui textsemnat de cãtre aceºti scriitori, lafel ca ºi orice contact cu ei.

Dupã 1989, când legãtura cuaceºti scriitori s-ar fi putut face fãrãprobleme, ea a întârziat sã aparã.Critica literarã româneascã nu segrãbea sã recupereze valorilepierdute. Desigur se poate ar-gumenta cã aceºti scriitori nu auscris în limba românã, astfel încâtnu a existat posibilitatea dereceptare a acestora de cãtreinstituþia criticã româneascã.Tocmai faptul cã nici pânã astãzinu au fost traduse opere de bazãale acestor autori în limba românãreprezintã o problemã.

Este adevãrat cã unele texte, înspecial romane, au fost traduse înlimba românã de-a lungul celordouãzeci de ani de postcomunism,însã acestea nu sunt nici pe departe suficiente pentru a putea redao imagine dacã nu completã,mãcar reprezentativã a feno-menului literar, care s-a nãscut înRomânia ºi a continuat înGermania, fãrã sã rupã însãlegãtura tematicã cu þara de undea plecat ºi cu problemele ei. Astfelmãcar pe filierã tematicã aceastãliteraturã are un motiv în plus sãatragã interesul nu doar al criticilor,ci ºi al cititorilor români.

Critica românã se zbatedeocamdatã sã procesezefenomenele literare din propriaogradã. Pentru restul fenomenelorliterare nu a existat nici un interesserios, dar probabil nici resurselenecesare. Cu toate acestea criticaliterarã românã datoreazã literaturiiminoritãþi germane din România,dacã nu integrarea în propriulcanon (vai, naþionalismul!), atuncimãcar consemnarea acesteia ºirecunoaºterea meritelor ei. Câteva

dintre aceste merite ar fi rãs-pândirea expresionismului înliteratura românã printr-o mul-titudine de traduceri din poeþigermani, traducerea autorilorromâni în limba germanã, ºi astfelrãspândirea culturii române înspaþiul de limbã germanã. WernerSöllner, de exemplu, a traduspoeziile lui Mircea Dinescu. Dincolode aceste aspecte putem aminti ºicontribuþia la formarea literaturiioptzeciste. Stefan Sienerthprecizeazã: „Faimoasa antologieeditatã de Peter Motzan, Vîntpotrivit pînã la tare, i-a influenþatextrem de tare pe scriitoriioptzeciºti români. Este unul dintrepuþinele cazuri din istoria literaturiiîn care o literaturã micã ºimarginalã, cum era cea agermanilor din România, ainfluenþat o literaturã mare.Literatura optzecistã nu poate fibine înþeleasã dacã nu se are învedere ºi aceastã literaturãbãnãþeanã” (Stefan Sienerth în„Observator Cultural”, 27octombrie 2007).

Primul roman de Herta Müllertradus în limba românã a fost DerFuchs war damals schon derJäger. Încã de pe atunci vulpea eravânãtorul. Acesta a apãrut în primãediþie la editura Univers în anull993. Ediþia a doua a apãrut laHumanitas în 2009, dupã ce HertaMüller a obþinut premiul Nobel.Acelaºi roman a fost ecranizat în1993 de cãtre Stere Gulea ºi estepânã astãzi singura ecranizare aunui roman scris de Herta Müller.Tot la Univers apare în 1997romanul Animalul inimii. Au urmatla Polirom apoi în 2005 ºi 2006reeditarea romanului Animalulinimii, culegerea de eseuri Regelese înclinã ºi ucide, culegerile depoezii În coc locuieºte o damã ºiEste sau nu este Ion, ultimul volumfiind un colaj de poezii scrise decãtre autoare direct în limbaromânã.

Astfel, a existat receptare, deºirelativ târzie, ºi în România, þarade la care poate ne-am fi aºteptatsã o recunoascã pe aceastãscriitoare ca pe una de-a ei ºi sã-itraducã ºi publice toate scrierile.În limba suedezã sau olandezã deexemplu existã mai multe traduceriale scrierilor ei decât în limba

românã. Desigur acum, dupãobþinerea premiului Nobel seadevereºte intuiþia lui StefanSienerth: „dacã Herta Müller iamâine Premiul Nobel, literaturaromânã ºi dicþionarele de literaturãromânã o vor accepta subit.”(Stefan Sienerth în ObservatorCultural, 27 octombrie 2007). Înspiritul acestei afirmaþii receptareaºi traducerile din opera HerteiMüller s-au înmulþit vãzând cuochii: trei volume sunt în curs deapariþie, reeditãri sunt programate.Deºi târziu ºi venind ca o reacþiela senzaþional, interesul pentruaceastã literaturã este binevenit.

Nu doar Herta Müller a fosttradusã în limba românã, ci ºiromanul Habseligkeiten al luiRichard Wagner. Acesta aparesub titlul Catrafuse în anul 2006 laeditura Polirom. Un gest deosebitde frumos este editarea unui volumbilingv german-român cu poeziilelui Rolf Bossert: Stau pe treptelevântului (Poeme alese 1972-1985).Volumul apare in 2008 la edituraInstitutului Cultural Român, iarpoeziile sunt în traducerea poeteiNora Iuga. Astfel publicul românare acces la poeziile celui maiinventiv ºi incisiv membru alAKGB. O altã traducereimportantã este cea a poemuluiautobiografic al lui Johann LippetBiografie. Un model, apãrut în 1983(!) la editura Cartea Româneascã.Însã spre deosebire de Germania,în România nu prea avem ºansade a detecta cãrþile acestor autoriîntr-o librãrie.

Acestor traduceri ale textelorprimare, destul de restrânse canumãr faþã de cele publicate deautori în limba germanã, li seadaugã o listã de interviuri, articole,studii. Amintim interviul lui IonuþChiva cu Herta Müller publicat în2007 în România liberã, nu foarterelevant, ºi interviul cu ErnestWichner din primul numãr alDilematecii pe anul 2010.

Nici germaniºtii din România nui-au uitat complet pe aceºti autori,din contrã, majoritatea catedrelorde limbã germanã aleuniversitãþilor din þarã se ocupã culiteratura germanã din România.Contribuþiile profesorilor universitaridin Timiºoara, Cluj, Iaºi, Bucureºtiºi Craiova sunt de mare importanþã

7

ºi aratã cã literatura germanã dinRomânia, chiar dacã în prezent oliteraturã stinsã, nu este niciepuizatã, nici uitatã. Mareaproblemã rãmâne cea a limbii.Majoritatea acestor studii ºi analizesunt scrise în limba germanã, ceeace reprezintã o barierãconsiderabilã în ºansa lor de apãtrunde pe piaþa culturalãromânã. Lucrarea de disertaþie aOliviei Spiridon este o sintezãextrem de valoroasã privindliteratura româno-germanã de dupãal doilea Rãzboi Mondial. Aceastãlucrare a fost publicatã direct înGermania la editura Igel, dinOldenburg. Existã însã ºi în limbaromânã referinþe critice, iar uneledintre cele mai importante suntvolumele lui Cosmin Dragoste:

Herta Müller – metamorfozeleterorii, tot o lucrare de doctorat,apãrutã în 2007 la editura Aius,succedatã de volumul Mãrgele desticlã un an mai târziu. Acesta esteo culegere de eseuri, care seconcentreazã asupra literaturiigermane marginale. O altãrealizare importantã legatã denumele lui Cosmin Dragoste estetraducerea romanului lui DieterSchlesak Capesius – farmacistulde la Auschwitz, publicat în anul2008 la editura Polirom.

Nume precum Herta Müller ºiRichard Wagner au fost în ultimiiani prezente în presa româneascãºi în legãturã cu diferite scandaluriale lumii literare cum a fost cel din2008 legat de Institutul CulturalRomân, când acesta i-a invitat la

o conferinþã din Berlin pe SorinAntohi ºi pe Andrei Corbea-Hoisie,foºti colaboratori ai Securitãþii. Dinacel acid schimb de replici,observãm încã o datã duritatea ºiforþa lipsei de compromis pe de oparte ºi dezorientare pe de alta.

Existã discrepanþe majore întrereceptarea autorilor româno-germani în România ºi Germania,dar ºi între România ºi alte þãri dinEuropa. Cu toate acestea interesulfaþã de aceastã literaturã a crescutconsiderabil ºi în România în urmaultimelor evenimente. Speranþa cãpe viitor se vor traduce ºi eseurilepolitice ale acestor autori moareultima. Ele sunt parte foarteimportantã a operei acestorscriitori. Ele sunt marele loc lipsãal receptãrii acestor autori.

8

Curios rãmîne faptul cãmãrturiile directe ale celor care autrecut prin reeducarea psihiatricãlipsesc, sau nu am avut noi accesla ele. Mi-am exprimat presu-punerea de a fi fost ºterse dinmemorie, cît a mai rãmas, ase-menea degradante încercãri, lacare a fost supus deþinutul sauopozantul ideologic. Pentru deþi-nutul din închisorile comuniste,aceastã probã rãmîne ca fãcîndparte din arsenalul gulaguluidirijat de Securitate, ca o parteinalienabilã a lui, o culminare arepresiunilor autoritãþilor comu-niste. Prin aceste încercãri la careau fost supuºi, conceptul de martira cãpãtat alte profunzimi, pro-funzimile infernului. În cuvîntul sãuînainte (Un adevãr în plus) lamemoriile din închisoare ale lui IonPantazi (Am trecut prin iad,München, Ed. „Stindardulromânilor“, 1987), Vintilã Horiaînsuºi recunoaºte caracterulcovîrºitor al documentãrii cãrþii,fãrã însã sã facã vreo referire lareeducarea psihiatricã, lipsind dealtfel ºi din impresionantul do-cumentar de închisoare scris deIon Pantazi în douã masivevolume. Doar autorul se întreabã,vãzînd toate nedreptãþile din jur,dacã cei din închisori sunt îndeplinãtatea facultãþilor mintale:„Da... furtul pãmîntului, furtulcaselor, arestarea intelectualitãþii,arestarea tineretului, uciderea ºischingiuirea acestora, toateacestea începute la 23 August1944, reprezintã revenirea lademocraþie, la aliaþii fireºti, lalibertate! Suntem nebuni... suntemnebuni... suntem nebuni!!!“.

*Spitalul Aschecliffe de pe insulã

(romanul Shutter Island de DennisLehane) era destinat pentru„criminalii bolnavi psihic“ ºi fuseseinstalat într-o fostã cazarmã.Apropiindu-se cu vaporul deinsulã, Teddy ºi Chuck, doi ºerififederali, discutã despre spital cadespre un loc ce nu va mai existaîn contextul progreselor îndomeniul sãnãtãþii mentale,rãmînînd un „nenorocit produsrezidual al apusei civilizaþiivictoriene“. La ordinea zilei sevehiculeazã integrarea: „Sunteþibineveniþi în turmã“.

Psihiatriapoliticã-

alteecouri

Titu Popescu

La vederea închisorii, Teddycugeta la cît de mult doreasocietatea sã-i þinã închiºi pedeþinuþii de care lui i se face milã.Chuck se mirã: „Paznici deînchisoare într-o instituþie pentrubolnavi mintal?“. Acolo, li seprecizeazã cã „orice contactneautorizat cu pacienþii acesteiinstituþii este interzis”.

Aºadar, dupã cum se pre-cizeazã, este vorba despre un spitalde boli nervoase pentru nebunii cuantecedente criminale. Numai prinanalogie situaþia poate fi pusã înrelaþie cu psihiatria politicã ºi nu camãrturie directã. Cartea însãºi sepãstreazã la afirmaþii mai generale,de tipul: „Toatã lumea estesupravegheatã în zilele noastre.Suntem cu toþii supravegheaþi.Urmãriþi. Cu fiecare minut, lumea etot mai micã“. Cei doi veniþi în spitalca sã investigheze o evadare suntsfãtuiþi de o internatã, cu un singurcuvînt: „fugiþi“.

Insula ca atare este un teritoriual bizareriilor: o furtunã de pe altãlume se dezlãnþuie, cei doi seadãpostesc într-o criptã,întunericul sporeºte groaza,oamenii se exprimã cu echivocuriºi lasã mesaje criptice etc. Îndiscuþiile „normale“ dintre cei doi sedecripteazã menirea spitalului cao instituþie pentru experimente,

încît ajungi sã „te lupþi cu comuniºtiipe o insulã din portul Boston“.Experimentele se fac cu substanþehalucinogene – fenciclidinã, LSD,mescalinã, care, în doze mari,creeazã forme grave de schi-zofrenie. De aceea, spitalulAschecliffe era socotit „o batjo-corire a jurãmîntului hipocratic“. Nualtceva acuzã Noyce cînd spune,plîngînd: „O sã-mi taie bucãþi dincreier“, lobotomia fiind practicatãdintr-un avînt sîngeros ºi cudispreþul total al celor pe care sefãcea experimentarea.

O femeie, fostã doctoriþã laAschecliffe, îi explicã lui Teddysituaþia stabilimentului: „Da, amlucrat aici. Dar am început sã-mipun întrebãri despre dozele maride Sodium Amytal ºi desprehalucinogenele pe bazã de opiu.Am început sã-mi pun întrebãri –din nefericire – despre acesteproceduri chirurgicale cu totulexperimentale, ca sã folosesc uneufemism“. Teddy: „ªtiu cã expe-rimenteazã tratamente radicale“.Doctoriþa: „Radicale, da. Trata-mente, nu. Nimeni nu e tratat aici,ºerifule“. Se urmãrea crearea unui„om nou“, care nu mai poate fiinterogat fiindcã toate amintirile i-au fost ºterse. Se precizeazã cãspãlarea creierelor se fãcea laconcurenþã cu sovieticii: „Sovieticiiau folosit deportaþii din Gulag. ÎnAmerica, facem teste pe insulaShutter“.

Romanul lui Dennis Lehane nuse referã la una sau alta dinmanvrãrile politice ale psihiatriei, cila aspectul general degradant alacestor practici. De aceea, poatefi înþeles cu aplicaþie la orice referirepsihiatricã a regimurilor dictatoriale,la care se aplicã deopotrivã cu oegalã putere denunþãtoare, fiindcãpriveºte esenþa unui fenomen ºi nuparticularitãþile sale în funcþie deideologia care îl utlizeazã. Scrisãulterior marilor masacre ºi imparþialfaþã de ele, cartea are rolul desintezã ilustrativã a practicilorpsihiatrice inumane puse la cale decele douã orînduiri criminale alesecolului XX: nazismul ºi comu-nismul. Ea este echidistanþametodicã a unei terori întinse: „Esteteroarea pe care i-o provoca lumeade afarã – trenurile, bombele,maºinile uruitoare, buldozerele ºi

9

bulevardele întunecate, ruºii,submarinele ºi tavernele pline deoameni mînioºi, oceanele pline derechini, asiaticii cu cãrþi roºii într-omînã ºi puºcã în celalatã“.

Graniþa dintre normalitate ºianormalitate se trece foarte uºorîn condiþiile conspiraþiei tuturor,pentru a-ºi pãstra privilegiile(financiare). Fragmentar, se maiscapã ºi adevãruri despre menireaspitalului ºi rolul negativ care i-afost dat celui de pe insulã („se facexperimente demne de al TreileaReich ºi spãlãri de creier înmanierã sovieticã“).

Fluctuanþa de personalitateurmãritã de practicile insidioase alemedicilor din spital devine oobiºnuinþã pentru deþinuþi, pînã laa nu ºti cine ce este. Datelepersonale pot fi schimbate, ca ºinumele ºi calitatea, la insistenþapersuasivã a doctorilor ajutaþi deo medicaþie adecvatã prãbuºiriipersonalitãþii. Aceste practicisinistre se desfãºoarã într-un locizolat ºi macabru, care dã o mãsurãdefinitorie practicilor secretomaneºi discreþionare ale comunismului.

*

Fragmente din rememorareaJocul de-a viaþa (în manuscris)

de Nela Dumitricã, fostãasistentã-ºefã laSpitalul Central

nr.9 din Bucureºti

Am lucrat 29 de ani la cel maimare spital din þarã, cãruia i sespunea ºi Spitalul Central (de bolimintale ºi nervoase), la Serviciulde neurologie. Am cunoscut în totacest timp foarte mulþi oameni, cucaractere deosebite, dupãîncãrcãtura fiecãruia cu educaþiesãnãtoasã sau alteratã de educaþiapoliticã a timpului în care aucrescut ºi s-au format.

Doctorii cu care am lucrat aufost aºi în meserie ºi cudevotament pentru bolnavi. Pevremea aceea, foarte mulþi erau ºimembri ai partidului comunist.Probabil altfel n-ar fi putut sã îºimenþinã postul. Se fãcea ºi multãcercetare, pentru cã la Clinicaunde lucram se fãceau ºicercetãri neuro-vasculare. Era oclinicã universitarã ºi aparþinea,pînã în 1985, Academiei. Totpersonalul era sub administraþia

Ministerului Sãnãtãþii ºi plãtit dinfondul Academiei. Direcþia noastrãera pe starda Povernei,nr. 44.

ªtiam cã pavilionul 7 Psihiatrieera cel cu agitaþii: uºa era încuiatãºi ferestrele cu grãtare de fieroblonite. Fiind la reanimare, amaflat mai multe despre acestpavilion. Era condus de dr. Vr., ofemeie frumoasã, elegantã ºi cu osolidã poziþie de partid. Tatãl eimurise în progromul din 1940,împreunã cu alþi evrei închiºi într-un vagon lãsat pe o linie moartãîntre Paºcani ºi Iaºi. O credeammai umanã. Auzisem cã reuºisesã capete declaraþii de la criminalulRîmaru, care numai cu ea a vrutsã vorbeascã.

La serviciul de reanimare alNeurologiei se aduceau ºi pacienþide la serviciile de psihiatrie care,dupã administrarea unor tratamentespeciale, intrau în comã. Teoria erasã nu existe cazuri de deces. Aºaa sosit pe targã, în stare de comã,o tînãrã cunoscutã scriitoare, poetã,care îndrãznise sã scrie un poemsatiric la adresa Conducãtoruluiiubit, de fapt o fabulã (mi-a picat ºimie în mînã pe atunci ºi m-amdelectat cu ea). Am recunoscut-oimediat ºi se înþelege cã a fost pusãpe seruri care au mers zi ºi noapte,oxigen ºi, fiindcã era foarte agitatã,imobilizatã. Venea de la acelserviciu de psihiatrie unde sepractica „spãlarea creierului”.Brancardierii care au adus-o mi-auºoptit cîte ceva despre ea. Am aflatcã la pavilionul 7 se fãcea spãlareacreierului; nu erau agitaþi acolo, cipolitici.

Pe persoana respectivã ammai întîlnit-o peste un an la capelaCimitirului Bellu, la înmormîntareaactorului Octavian Cotescu: era îndoliu, sisþinutã de alþi doi actori, maivîrstnici. Avea o privire pierdutã,privea parcã prin tine. Am întîlnit-oºi în Minchen, la o festivitate, undea vorbit în numele culturiiromâneºti. Nu m-am prezentatpentru cã m-am gîndit cît de penibili-ar fi fost sã-i spun de unde ocunosc. Auzind cã are o misiunenobilã, într-o organizaþie culturalãromâneascã, am vrut sã-mi oferserviciile depunîndu-mi pensia dinRomânia. Peste un an am fost pe-acolo. Am constatat cã nu se

folosiserã de oferta mea. Amîntrebat de ce ºi mi s-a rãspunsoarecum ironic cã banii mei ar fifost doar o picãturã de apã într-unocean. Cu alte cuvinte, nu lucreazãcu pigmei.

La reanimare n-am mai statmult. Dupã plecarea fiicei mele ºinerevenirea în maximum 6 luni, amfost înlocuitã pe motiv deneîncredere. Secretarulorganizaþiei de bazã din Spital eradr. P.T., care fãcuse specializareala Neurologie, deci ne cunoºteambine. Pe linie de serviciu,avusesem de multe ori discuþii ºidin poziþia în care se afla puteauºor sã spunã cã eu sabotezpolitica lor. În repetate rînduri îlrugasem pe prof. Vl.V. sã punã pealtcineva. Acum însã m-ambucurat. Începuserã anchetelepentru mine, chemãrile repetate laMiliþia Capitalei, apoi la Securitate.Voiau sã afle de la mine ceea ºi euaº fi dorit sã ºtiu. Eram chematãtotdeauna tocmai cînd ajungeamacasã, obositã ºi voiam sã mãodihnesc. Mi se cereau declaraþiiabsurde, s-a mers chiar sã-miarate dovezi cã mã întîlnesc cupersoane suspecte, cã iau sau dauplicuri cu scrisori sau bani unornecunoscuþi.

În spital am vãzut atîtea cazuricare m-au revoltat! Oameni careerau mîndria þãrii umblau desculþiºi în pijamale pe alei, strigîndlozinci de pe vremea rãposatului!

Într-o zi, doamna medic primarM.M. m-a rugat sã iau la mine însecþie un protejat al ei ºi a fãcutimprudenþa sã-mi spunã cã ecolonel de securitate. Am explodatcînd mi-a spus asta: „Nu, doamnãdoctor, nu mi-l daþi mie. Daþi-miorice caz, cît de greu, dar unsecurist nu. Poate aº fi în stare sã-l omor, în loc sã-l tratez”.

Cît am avut de suferit laanchete, cred cã mi s-a fãcut ºimie ceva ca spãlarea creierului. Lao anchetã, cînd am refuzat sã daudeclaraþia cerutã, cel ce mãanchetase m-a pãlmuit ºi am fostdatã afarã, strigînd: „Dacã te voimai chema vreodatã, aici ai sãputrezeºti, pe paiele din beci!”.Eram la camera 18, etaj 2, dar nu-mi mai amintesc nimic, nici cumam coborît, nici cum am ajuns laalt capãt al Bucureºtiului la ora 1

10

noaptea. M-am tezit pe linia detramvai, la claxonul vehicolului ºila înjurãturile conductorului, viucolorate.

Ultima mea locuinþã se afla într-un bloc care era cu faþa spre PiaþaGiurgiului. Jos era un complexalimentar, unde existau întotdeunacozi, pentru orice, de la hîrtieigienicã pînã la carne, ouã, unt ºibrînzã erau o raritate, iar zahãrulºi uleiul se dãdeau doar pecartelã... A doua zi a venit carneasau aºa-zisa carne. În faþa mea,nu departe, o bãtrînicã a îndrãznitsã protesteze „Ce, asta-i carne?Dã-mi alta”. În final, ridicînd vocea,a strigat „Asta s-o mãnînce el, cãeu nu mãnînc aºa ceva”. ªi aplecat bombãnind. Dupã ea, s-audesprins doi tineri, care auîncadrat-o /.../ Unde te uitai,cadavre. Mi-a atras atenþia un corpmic, ca de copil. Am întrebat-o peîngrijitoare ce e cu copilul acela. Înjurul gurii era negru: poate a fostaccidentat de vreun tramvai? „Nu,doamnã, nu vedeþi cã e femeie?Au adus-o ãºtia. N-are acte ºi n-avenit nimeni dupã ea. E aici de-osãptãmînã. Nu vedeþi cã a fosttorturatã?. Au bãtut-o cine ºtie dece, o fi zis ceva ce n-a plãcutãlora”. Mi-am amintit de bãtrînicamititicã de la coada de carne: eatrebuie sã fi fost. N-avea pe nimeni.Acum nu mai avea nevoie nici decarne.

La procesul (din Germania –n.n.), am fost întrebatã de muncamea din România, de anchete, defraþii mei. M-au întrebat cu ce seface spãlarea creierului ºi pentruce se face. Dacã ºi eu am fãcutpacienþilor noºtri ºi am spus cã da,în anumite diagnostice psihice, caschizofrenie, paranoia, manii. Amspus ºi cu ce. A doua zi a sunatavocatul ºi mi-a transmis felicitãri,cã datoritã felului cum m-am apãratsingurã am cîºtigat procesul /.../Am primit paºaportul albastru, încare se specifica libertatea de acãlãtori în toatã lumea, în afarã deRomânia.

Într-o zi, am întîlnit pe scãrileunui bloc pe cel ce mã anchetasela Bucureºti. Sunt sigurã cã ºi elmã recunoscuse, prin schimbareabruscã a fizionomiei. Am povestitcunoºtinþei mele, voiam sã merg

la poliþie, dar ea mi-a zis cã ar fimai bine sã cearã sfatul particularal secretarei premierului Strauss.Mi-a aranjat o întîlnire cu doi civilidin poliþie ºi am dat un interviu.Dupã un timp am fost anunþatã cãnu e înregistrat nimeni cu numelelui ºi chiar dacã ar fi securist român,el a cerut azil politic în Germania ºieste, ca ºi mine, ocrotit de lege,Germania Federalã fiind un stat liber.Am cãutat sã plec spre America,dar tocmai cînd eram chematã laFrankfurt pentru interviu, el fãceaparte din acelaºi lot. M-am întors ºiam renunþat sã plec.

Am vizitat ºi fostul meu loc demuncã, la Spitalul 9, mi-era dor detoþi cu care am lucrat, superiori ºicolegi, chiar ºi de portari ºibarncardieri.

Topografia spitalului am gãsit-oschimbatã, aleile mai întunecoase,pavilioanele aveau alte denumiri.Pavilionul Neurologiei se numeaacum Clinica universitarã de bolicerebrovasculare. Am gãsit cîtevadintre vechile colege ºi m-ambucurat sã-i vãd pe toþi. S-arãspîndit însã repede vestea cã amvenit în vizitã ºi m-am pomenitasaltatã de atîta lume, pe unii nicinu-i mai cunoºteam, seschimbaserã. Chiar medicul-ºefPop D. Popa a venit sã mãcunoascã, pentru cã auzise ºi el demine. Majoritatea dintre cei dinaintecunoscuþi erau schimbaþi în rãu –

fãrã dinþi, neîngrijit îmbrãcaþi.Frumosul dr. Ion Voinescu (nepotulregretatei Alice Voinescu) era camneglijent îmbrãcat, cu pantaloniinecãlcaþi ºi pantofi vechi. FloricaVerdeº, care avea un corp frumosde fotomodel, acum o vãd grasã.Mi-a spus cã dupã moartea soþuluia avut foarte multe necazuri. Le-ammulþumit la toþi ºi le-am spus cã le-am dus dorul, asta era realitatea. Le-am promis cã mai trec sã-i vãd, amfost ºi în anul urmãtor ºi dacã voimai avea ocazia sã merg la Bucureºticred cã le voi mai face o vizitã.

Îmi face mare plãcere sã constatcã nu m-au uitat cei cãrora le-amfãcut vreun serviciu prin tangenþãcu profesia mea, intervenid pentruconsultaþii sau internãri la SpitalulGh. Marinescu (Spitalul 9), în cazurimai grave la Neurochirurgie. Amfost impresionatã cã o astfel decunoºtinþã, fostã secretarã laprimãrie, datoritã spiritului ei desolidaritate ºi de dreptate, mi-asalvat partea mea de casã cînd s-a prezentat cineva de la Securitateºi i-a cerut dosarul cu situaþia meafunciarã. Ea l-a fãcut sã disparã.Acum biata femeie nu mai aveanimic din ce fusese înainte, o tînãrãcochetã ºi îngrijitã. Era prostîmbrãcatã ºi cu dantura lipsã, dincare cauzã obrajii erau prãbuºiþi. Cala foarte mulþi pensionari, rãspunsulera acelaºi: „Ce, am eu bani pentrudinþi?”.

11

Este uluitoare puterea postumãa unor personalitãþi, capacitateaunor adormiþi întru Domnul de-amobiliza actele posteritãþii înevenimente ºi de-a conducespiritele urmaºilor în direcþiaintenþiilor cu care ei înºiºi s-aumanifestat de-a lungul vieþii.Aparent n-am niciun temei sãatribui prestigiosului absentcomportamentul, acþiunile,iniþiativele posteritãþii, liberã sãadopte sau nu în patrimoniulmemoriei colective figura în cauzã.Altfel spus, e treaba noastrã, acelor rãmaºi ce facem cu rãposaþii.Îi putem uita, îi putem pomeni dincând în când sau îi putemtezauriza, transformându-i astfel înefigii ale patrimoniului nostrucultural viu. Deºi e foarte limpedecã lucrurile pot sta aºa, eu prefersã vãd dincolo de limpezimeafaptelor concrete, sã bâjbâi princeaþa unor prezumþii nãstruºnice,precum aceasta: o persoanãtrecutã la cele veºnice – nutrecutã în nefiinþã, cum în chip idiotse exprimã gazetarii ºi crainicelede ºtiri cu triste feþe, altminteridecoltate ºi sexy când anunþã latelevizor moartea cuiva – nuînceteazã sã lucreze în aceastãlume de ale cãrei contingenþetrupeºti, e drept, spre binele ei s-aemancipat. Mai pe-nþelesul tuturor,rãposatul nu stã degeaba, nu seculcã la umbra nemuririi cu pãlãriadatã pe ochi ca sã nu-l jenezelumina lumii de dincolo. Iar dacãtrecutul la cele veºnice a avutcariera unui cãlugãr, a unuiîndrumãtor de suflete ºi mângâietorde suferinþe, a unui luminãtor decugete precum a fost NicolaeSteinhardt, cu atât mai puþin sufletullui, eliberat de pãmânteºtile poveri,se dedã trândãviei. Nu cã n-aravea dreptul la odihnã un truditorabia scãpat de muncile trupuluibolnav, bãtrân ºi istovit, dar nu credcã poate fi vorba de un repausveºnic în formula pasivitãþii totale.Cred cã am susþinerea credinþeicreºtine, cã moartea nu curmãdestinul unei persoane, ba s-arputea ca abia aceasta sã-i deaorientarea corectã. Cum s-ar zicepe limba pãcãtosului, dacã eºtiîncã în viaþã n-ai vãzut nimic. Caatare, gãsesc nemaipomenit deinspirat un eveniment precum cel

numit Zilele „Nicolae Steinhardt”,pe care îl interpretez în primãinstanþã chiar la modul literal.Adicã, Steinhardt în viaþã, viu,ducându-ºi zilele printre noi ºilucrãtor alãturi de noi la izbãvireanoastrã de ignoranþã, de indolenþacugetelor ºi scepticism.

Fostul monah de la Rohiabeneficiazã de un destinpostmortem pe care probabil cã nuºi l-a închipuit niciodatã, deºi cains cu o intuiþie extrem de ascuþitãºi o minte pãtrunzãtoare înþelegeacã moartea nu te scapã de guraoamenilor, mai ales dacã te-aiînvrednicit de oarece notorietate.Vor continua sã te dezgroape, sã-þi învârtã imaginea pe toate feþelecãutând acele luciri ºi spectre carele fac dulce amintirea ta, care potanima mândria cã þi-au fostapropiaþi, care pot cinsti valoarea

la care te-a înãlþat credinþa,bunãtatea ºi capacitatea de-asuferi. Vor vorbi despre tine ºi ceide bunãcredinþã, ºi cei maliþioºi,precum ºi cei care umblã ahtiaþi pela evenimente de dragul de-a seafla în treabã ºi din pofta nebunãde a-ºi exersa admiraþia de sinecu public, din ochii cãruia îºi sorbnestâmpãraþi imaginea. Într-uncuvânt, urechile defunctului vorprinde mereu din zbor prinuºoarele lui voiajãri cereºti vorbelenoastre. Desigur, existã o clarãdiferenþã între memoria personalãºi cea culturalã. Pentru cã de lamoartea monahului NicolaeSteinhardt abia s-au scursdouãzeci de ani, existã încã mulþicunoscuþi, prieteni, fraþi întrucredinþã, obºtea de la Rohia, sausimpli admiratori care gãsesccuvinte potrivite ºi ocazii pentrua-i cinsti persoana. De asemenea,în planul memoriei culturale, cumbine se poate vedea, s-a formatdeja o elitã a specialiºtilor în operalui Steinhardt care publicã studii,eseuri, interviuri, teze de doctoratsau monografii în care încearcã sãcristalizeze ideile valoroase, fertile,rãspândite în cele peste douãzecide volume din scrierile monahului.Nu e de neglijat nici aspectul cãeste singurul scriitor cuascendenþã interbelicã din aºa-zisa generaþie Noica-Cioran-Eliade, care beneficiazã de o ediþiecriticã a operei la prestigioasaediturã Polirom.

Aºadar, pe 29 iulie a avut loc laRohia ºi Rohiþa cea de-a XII - aediþie a Zilelor culturale „NicolaeSteinhardt”, datã la care seîmplinesc 98 de ani de la naºterea(29 iulie, 1912) celui ce-a fostmonahul Nicolae de la Rohia.Evenimentul a întrunit în datelesale atât dimensiunea religioasã,cu un parastas la mormânt dupãvecernia din biserica mãnãstirii, câtºi cea culturalã, cu o masãrotundã la mãnãstirea Rohiþa, într-un pridvor larg, simplu ºi primitorla o cinã de obºte, pe tema„Nicolae Steinhardt ºi utopiilesecolului XX”, avându-i caprotagoniºti principali pe câþivadintre membri Fundaþiei NicolaeSteinhardt, precum P.S. IustinHodea Sigheteanu, preºedinte,George Ardelean, vicepreºedinte,

Zilele„Nicolae

Steinhardt“2010

Vianu Mureºan

12

ºi Roatiº Florian, vicepreºedinte.Vorbitorii, convocaþi cu aceacãldurã colocvialã ºi prietenoasãseninãtate specifice de profesorulRoatiº Florian, au evocat atâtaspecte mai puþin cunoscute alebiografiei, cât ºi unele semnificaþiiale personalitãþii ºi operei luiSteinhardt.

Dupã momentul parastasului,la mormântul lui SteinhardtPreasfinþitul Iustin Sigheteanul,stareþ al mãnãstirii Rohia ºiarhiereu vicar al EpiscopieiMaramureºului ºi Sãtmarului aanunþat intenþiile, proiectele,scopul Fundaþiei. Între acestea:promovarea operei cultural-religioase a lui Nicolae Steinhardt,inclusiv prin organizarea desimpozioane, conferinþe în þarãºi strãinãtate, recuperarea ma-nuscriselor edite ºi inedite, precumºi a tuturor materialelor foto ºi audio

cu sau despre monah, editarea ºitraducerea lucrãrilor acestuia,gãzduirea ºi finanþarea unor taberede cercetare, informare ºi creaþie,

înfiinþarea ºi acordarea de premiiºi burse pentru studenþii eminenþi.Fundaþia funcþioneazã din 2005,iar sediul acesteia, în fazã deconstrucþie, dupã cum îl aratãmacheta, va fi o clãdire giganti-cã, foarte solidã ºi multifunc-þionalã. O grandoare care probabilcã l-ar face sã se jeneze pe fostulmonah la gândul cã îi e consacratã.Dar, mã rog, posteritãþii bi-nevoitoare îi poate fi iertat excesulde zel, între cele mai perfidepãcate luate-n discuþie în Jurnalulfericirii. Fãrã a mai lungi vorba,fostul slujitor întru monahismajunge postmortem un brandcultural de succes, ceea ce arputea asigura ºi baza unui bunlobby în vederea canonizãriiacestuia. Dar aceste misterioaseîntreprinderi, pentru cã depãºesclumina minþilor noastre, e maicuminte sã nu le judecãm.

13

În urmã cu mai mulþi ani, îndecursul unor cercetãri mai amplepe care le efectuam în FondurileArhivelor Diplomatice ale SUA, amdescoperit un document diplomaticinedit ºi foarte interesant1, care mi-a atras atenþia, mai cu seamã cãreleva starea de fapt în care segãsea oraºul Cluj, urbe al cãreilocuitor sunt, în anul 1958. Latimpul respectiv mã aflam în oraºulBloomington, la Indiana StateUniversity, iar prima persoanãcãreia i-am arãtat ºi cu care amdiscutat despre recenta meadescoperire a fost profesorulCharles Jelavich, reputat spe-cialist al istoriei statelor sud-esteuropene în perioada modernã.Domnia sa, care a vizitat oraºulCluj ca bursier Fulbright îndeceniile ºapte ºi opt ale secoluluitrecut ºi a cunoscut, aici ºi laBloomington, o parte a perso-najelor menþionate în raportuldiplomatic din anul 1958 – cel maibine pe Constantin Daicoviciu –l-a apreciat ca fiind deosebit deinteresant ºi mi-a sugerat pu-blicarea sa. Chiar dacã fac acestlucru cu o anumitã întârziere, îmiexprim credinþa cã demersul defaþã va suscita ºi interesul cititorilorrevistei Steaua, fie ei mai vârstnicisau dimpotrivã, mai cu seamã cãprezintã impresiile ºi evaluãrileoperate prin ochii unui diplomatstrãin specializat în culegerea deinformaþii ºi în fructificarea lor.

La mijlocul lunii martie 1958,Emory C. Swank2, ConsululLegaþiei SUA la Bucureºti, atransmis Departamentului de Statun raport întocmit de John Crockett,menþionat ca fãcând parte dinLegaþie3, privitor la informaþiileculese de acesta de-a lungul a douãsãptãmâni pe care le petrecuse laCluj, în calitate de însoþitor alExpoziþiei de arhitecturã americanã,Construit în SUA. Materialulîntocmit de Crockett era consideratca fiind deosebit de valoros, nuneapãrat prin furnizarea unor datede naturã strategicã, cât datoritãinformaþiilor culese de acesta înurma unor dialoguri cu intelectualiºi universitari ai Clujului ºi princunoaºterea directã a realitãþilorlocului. La sfârºitul anilor cincizeciai secolului trecut regimul comunistdin România continua sã menþinã

Oradiografieamericanãa oraºuluiCluj în anul

1958 Liviu C. Þîrãu

aspre interdicþii privitoare ladeplasarea prin þarã a diplomaþiloroccidentali, astfel încât prilejulconferit de prezentarea Expoziþieiamintite în patru oraºe din România– Bucureºti, Iaºi, Cluj ºi Sibiu – aconstituit o ocazie deosebitã pentruobþinerea de informaþii din diferiteprovincii ale României.

Pe de altã parte, însãºi prezenþaExpoziþiei de arhitecturã americanãîn România reprezenta un fruct alprocesului de destindere inter-naþionalã, început prin Conferinþa laînalt nivel desfãºuratã la Geneva,între 18-23 iulie 1955. În pofidafaptului cã negocierile din cadrulsummit-lui din Elveþia nu au produsrezultate imediate, s-a realizatacordul de principiu ca, în vedereareducerii tensiunilor din relaþiileEst-Vest ºi pentru o mai bunã cu-noaºtere reciprocã, sã se reiaschimburile culturale4. Aceastãintenþie a cãpãtat o formã concretãdestul de târziu, la 27 ianuarie 1958,prin semnarea Acordului sovieto-american privitor la efectuarea unorschimburi de experienþã ºi vizitereciproce ale specialiºtilor dindomeniile culturii, educaþiei ºitehnicii. Anterior, un prim pas înaceastã direcþie a fost gãzduirea,

la Moscova ºi Leningrad, aExpoziþiei de arhitecturã americanã,Construit în SUA, pentru ca, apoi,Polonia ºi Republica PopularãRomânã sã fie urmãtoarele þãricomuniste în care expoziþiarespectivã a fost prezentã5.

Este dificil de spus de ceRomânia a fost al treilea statcomunist inclus în itinerariul culturalefectuat în Europa de Est deExpoziþia americanã. Trebuie spuscã, dincolo de respectivul acordsovieto-american, în lunadecembrie a anului 1957 LegaþiaSUA la Bucureºti a încheiat oînþelegere mai amplã cu InstitutulRomân pentru Relaþii Culturale cuStrãinãtatea6. Între finalitãþileînþelegerii, care avea sã preceadãîncheierea unui Acord deschimburi culturale între SUA ºiRomânia, 9 decembrie 1960,partea românã a acceptat sãgãzduiascã acea Expoziþie dearhitecturã americanã7. În pofidanoutãþii evenimentului, acesta atrecut neobservat în presa româ-neascã de la începutul anului1958, cu toate cã Scânteia anun-þase cu destulã pompã încheiereaAcordului cultural dintre SUA ºiURSS8. Tãcerea impusã deautoritãþile comuniste asupraacestui eveniment nu a privit doarmass-media9. În pofida legislaþieiºi normelor din domeniul culturii,care impuneau aceasta, nici mãcarinstituþia care a gãzduit la Clujaceastã expoziþie, Muzeul Mu-nicipal de Artã, nu a consemnatacest fapt în documentele saleoficiale, deºi evenimentul s-abucurat de un succes deosebit,fiind înregistraþi în jur de 50000de vizitatori pe parcursul unei sãp-tãmâni, adicã circa 7000 pe zi. Nicidonaþiile de cãrþi ºi reviste dearhitecturã fãcute de custoziiamericani ai Expoziþiei nu aufost înregistrate în Bibliotecileuniversitare din Cluj10

CONFIDENÞIAL(Clasificat Secret)

De la: Legaþia Americanã dinBUCUREªTI, Telegrama Nr. 391,17 Martie 1958

Cãtre: DEPARTAMENTUL DESTAT, WASHINGTON

DIPLOMAÞIE ªI CULTURÃ

14

SUBIECT: Note ºi comentariireferitoare la viaþa economicã,socialã ºi culturalã din Cluj,România

Un ofiþer detaºat pe lângãLegaþie, John Crockett, a petrecutrecent aproximativ douã sãptãmâniîn oraºul transilvan Cluj, România,cu ocazia prezentãrii expoziþiei dearhitecturã contemporanãamericanã – Construit în USA –în perioada 24 februarie–3 martie.

În timpul sejurului sãu relativîndelungat în oraº, al doilea oraºca mãrime din România ºi uncentru cultural al populaþiei româneºi maghiare din Transilvania,domnul Crockett a obþinut o can-titate importantã de informaþiidiverse, referitoare la viaþa eco-nomicã, socialã ºi culturalã dinCluj, informaþii pe care le-a expusîn detaliu în raportul alãturat. Esteposibil ca multe dintre acesteinformaþii sã fie deja cunoscute ºidisponibile Departamentului ºialtor agenþii. A fost considerat pre-ferabil ca observaþiile DomnuluiCrockett sã fie supuse atenþieidestinatarilor finali din Washington,rapid ºi într-o formã cât se poatede accesibilã, fãrã a mai fi trecuteprin procese editoriale prealabile.

Urmãtoarele sunt, pe scurt,punctele principale ale câtorvadintre constatãrile sale:

1. În ciuda încercãrilor regimuluide rusificare de dupã 1947, dânsula gãsit la Cluj bunãvoinþã faþã deStatele Unite ºi un mare interespentru acestea, împreunã cu unanti-sovietism destul de rãspândit.

2. În urma destalinizãrii, viaþaculturalã din Cluj s-a reîntors dinmulte puncte de vedere, la tradiþiileburgheze din trecut; într-ooarecare mãsurã, educaþia a fosteliberatã de imitaþii excesive aleprogramelor ºi metodelor sovie-tice; religiozitatea tradiþionalã aoraºului a fost prezervatã, întrealtele ºi ca o rezistenþã pasivãîmpotriva regimului.

3. El a gãsit intelectualitateaclujeanã mai puþin timoratã decâtcea din Bucureºti; a fost invitat întrei case româneºti ºi a vorbit libercu mulþi dintre liderii culturali aioraºului.

4. A aflat din douã surse deîncredere cã este posibil ca o sutã

de studenþi sã fi fost arestaþi la Clujca mãsurã de precauþie pentru aîmpiedica rãspândirea înTransilvania a revoltei maghiaredin 1956.

5. De asemenea, a aflat dindouã surse, încã neconfirmate,informaþii despre posibila stabilirela Cluj, a consulatelor unor statedin blocul sovietic.

6. Din punct de vedereeconomic, a observat un standardde trai mai ridicat în Cluj decât înBucureºti, deºi problemele legatede locuinþe ºi alte lipsuri persistã.

În numele Ministrului,Emory C. SwankConsilier al Legaþiei

NOTÃ REFERITOARE LASURSELE DE INFORMAÞII:

Majoritatea statisticilor agricoledin acest raport, au fost luate dinarticole publicate în Fãclia,cotidianul de Cluj, cu ocaziaalegerilor din 2 martie. În perioadarespectivã, ziarul a fost umplut cuarticole care lãudau realizãrilecomuniste ºi cu statistici carecomparau producþia curentã cucifre din perioada capitalistã.Statisticile industriale ºi culturale,precum ºi afiºele, unele imprimate,altele fãcute de cãtre Secþia dePropagandã pentru a împodobisecþiile de votare, [au fost]rãspândite prin afiºierele dincãmine, expuse în BibliotecaUniversitarã ºi în vitrinele prin-cipalelor douã librãrii din oraº,Cartea Rusã ºi Librãria Noastrã.Au fost, de asemenea, consultatepublicaþii ale celor douã Uni-versitãþi, ale Grãdinii Botanice ºiale Sfatului Popular. Multe dintrecifrele referitoare la educaþie i-aufost transmise verbal diplomatuluicare raporteazã, de cãtre Rectorºi Prorectori. Cifrele referitoare lateatru au fost raportate de cãtredirectorii teatrelor.

I. IMPRESII GENERALEDESPRE ECONOMIA CLUJU-LUI

(a) Populaþia: O mare proporþiede intelectuali

Recensãmântul din 1956

vorbeºte de o populaþie de 154752de locuitori, 74572 bãrbaþi ºi 80180femei, ºi despre o creºtere cu36837 faþã de recensãmântul carea avut loc cu opt ani înainte, fãcânddin Cluj al doilea oraº din Româniaîn ceea ce priveºte populaþia.

Potrivit statisticilor prezentate înafiºele electorale, 25958 delocuitori lucreazã în industrie; 9404în transporturi ºi comunicaþii; 3641în agriculturã, la periferia oraºului;4569 în comerþ ºi finanþe; 5442 înpoliticã ºi administraþie; 20215 îninstitute culturale de învãþãmântsuperior; 8750 în profesii liberale;ºi 5727 în diverse activitãþicomerciale.

Clujul este, probabil, unic înRomânia, pentru cã proletariatulintelectual este mai numeros decâtproletariatul industrial. Importanþaintelectualului în Transilvania a fostde asemenea evidentã prinnumãrul afiºelor politice adresateacestuia, cu ocazia alegerilor.

.(b) Probleme legate de locuinþe

La fel ca în majoritatea oraºelordin Europa, una dintre cele maiimportante probleme ale Clujului dedupã rãzboi, a fost problemalocuinþelor. Comuniºtii pretind cãau terminat de construit în 1950,14 blocuri de apartamente pentru150 de familii de muncitori, dintrecare 10 formeazã un nou grup învecinãtatea atelierelor de porþelanIris, cea mai mare fabricã deporþelan din România. Trei sute decase familiale mai mici au fost –se pare – terminate în acelaºi timp.

Din 1954, se pretinde cã ar fifost construite 25 de blocuri deapartamente pentru 296 de familii,douã cãmine pentru 240 demuncitori ºi un cãmin studenþescpentru 300 de studenþi. Unele dintreacestea, situate în partea de jos astãzii Horea, aproape de garã, nusunt încã gata, iar construcþia dincãrãmidã pare foarte sãrã-cãcioasã. În aceeaºi perioadã, separe cã au fost acordate pentrumuncitori 331 de autorizaþii ºi [date]pe credit materiale pentruconstrucþia a 436 de case mai mici,în principal în zonele de lângãfabrica de pantofi, tãbãcãria János

15

Herbák ºi depoul CFR.

În afara instalaþiilor industriale,se pretinde cã [oraºul] Cluj are15136 de clãdiri, câteva dintre elemai înalte de 5 etaje. Dezvoltareaoraºului a avut la bazãrecomandãrile profesorilor deurbanism din Politehnicã. Datoritãinfluenþei lor a fost pãstrat numãrulmare de parcuri, care dau un aercivilizat întregului oraº.

Parcul Bãrnuþiu, cel mai maredintre acestea, se întinde peaproape 15 hectare ºi este dotatcu echipamente sportiveexcelente, inclusiv o salãpoligonalã de gimnasticã care afost racordatã, luna aceasta, lagaz metan. Grãdina Botanicã,recunoscutã în toatã Europa,acoperã alte 12 hectare.

În noile proiecte comuniste delocuinþe, a fost rezervat spaþiupentru un alt parc de maridimensiuni, care urmeazã sã seîntindã pe 5 hectare. Cimitiruloraºului, împãrþit în secþiunileromano-catolicã, ortodoxã,luteranã, reformatã (calvinã) ºievreiascã, se întinde pe 25 dehectare ºi este bine întreþinut, cuexcepþia pãrþii evreieºti care estepecetluitã cu scânduri ºi completneglijatã, ºi pare sã fi fostvandalizatã într-o oarecaremãsurã. […]

II.COMPARAÞII PERCEP-T IB ILE ÎNTRE CLUJ ª IBUCUREªTI

(Vezi de asemenea ºiTelegrama Nr. 263 din 3 decembrie1957)

(a) Confortul

În 1948, Clujul a fost racordat lareþeaua de gaze naturale. Oconductã de 34 de kilometri aducegazul metan în oraº, de la sondelede gaz din Ceanu Mare. Comuniºtiipretind cã, în oraº, conductele degaz acoperã mai mult de 75 dekilometri ºi încãlzesc mai mult de70% din clãdirile Clujului. Folosireagazului a fost unul dintre avantajelecreºterii industrializãrii în oraº. Sespune sã industriile consumã 35%din gazul metan.

Hotelurile, restaurantele, tea-

trele ºi chiar ºi bisericile din Clujsunt încãlzite cu gaz natural.Atunci când intri în uriaºaCatedralã goticã Sf. Mihail din piaþaprincipalã a oraºului într-o zi cuninsoare ºi simþi cãldura careumple acest spaþiu imens, simþi cãeºti într-unul dintre cele mai rafinatelocuri de rugãciune din lume.Casele individuale sunt ºi eleîncãlzite în acest fel, iar cele treifamilii româneºti vizitate de cãtremembrul Legaþiei, erau fericitedatoritã preþului mic, curãþeniei ºiconstanþei acestei forme decãldurã furnizatã în timpulsocialismului.

Electricitatea din Cluj esteprodusã de o termocentralãantebelicã din Aghireº, construitãîn 1931, ºi de cãtre alta de la fabricaHerbák, pe care comuniºtii pretindcã le-au modernizat. Existã ºi ocentralã telefonicã automatã, iarlegãturile telefonice interurbanecãtre capitalã au nevoie doar decâteva minute.

Se spune cã Radio Clujtransmite ºi programe deteleviziune, dar cu toate cã existãmulte antene TV prin oraº, în vitrinenu sunt televizoare publice, aºacum este cazul la Bucureºti.

Autobuzele sunt noi ºi defabricaþie româneascã. Afiºeleelectorale lãudau în decursulcampaniei electorale faptul cã,spre deosebire de perioadeleprecedente, oraºul are acum unsistem public de alimentare cu apã,care asigurã 6300000 de metri cubide apã potabilã ºi 3000000 pentruuz industrial.

(b) Relativa prosperitate

Clãdirile sunt într-o stare maibunã decât cele din Bucureºti, însãdupã spusele unui locuitor din Cluj,aceasta este doar pe dinafarã.Faþadele sunt proaspãt tencuite ºizugrãvite. Nu existã smogindustrial ca în capitalã, ºi rareorivezi deºeuri de hârtie pe strãzi.

Vitrinele sunt mai curate ºi maiatractive. Bisericile, teatrele ºisãlile de concert sunt bineîntreþinute. Hotelul Continental, celmai bun dintre cele ºapte din oraº,cu 409 paturi, a fost completrenovat în vara lui 1957. [Aflat] laintersecþia dintre strãzile Puºkin ºi

Molotov, hotelul este extrem debine gestionat ºi are camere maimoderne, servicii ºi mâncare maibune decât Athénée Palace dinBucureºti, care ocazional rãmânefãrã apã, uneori timp de zece zile.Majoritatea celor unsprezecerestaurante au feþe de masã albeºi ºerveþele, ceea ce este rar încapitalã.

Cele patruzeci ºi trei de brutãriiproduc o varietate mai mare depâine ºi cornuri decât se poate gãsiîn capitalã, dintre care multe suntornate cu seminþe de mac,amintind de anii îndelungaþi deinfluenþã austriacã. În timpul celordouãsprezece zile pe carediplomatul Legaþiei le-a petrecut înoraº, plimbându-se practic pefiecare stradã, nu a observat nicio coadã la carne, ouã sau lapte –priveliºte des întâlnitã la Bucureºti.

Zahãrul se gãseºte mai greu,iar în restaurante este servit înºerveþele de hârtie rãsucitã.Verdeþurile pentru salate sunt rare.Existã mai multe feluri de bere ºide vin decât la Bucureºti. Untul ºigemul se gãsesc din abundenþã ºisunt ieftine.

Existã ºaptezeci de bufete înpicioare în acest oraº cu mulþistudenþi; nouãzeci ºi cinci dealimentare, douãzeci ºi ºapte decarmangerii, treizeci ºi cinci decofetãrii, zece brutãrii ºi patru moride fãinã.

Împreunã cu un funcþionar dela Secþia de Culturã a SfatuluiPopular Cluj, diplomatul a vizitatdouã cantine studenþeºti ºi, deºi nusunt nici atât de curate, nici atâtde apetisante ca o cantinãstudenþeascã americanã, auapreciat cã sunt mai bune decâtmarile cantine ale studenþilorfrancezi sau italieni.

Conform rapoartelor oficiale,2273 persoane lucreazã înîntreprinderile de produsealimentare. Oraºul pare sã fiegurmand, pentru cã 5271 depersoane lucreazã în celedouãzeci ºi ºase de patiserii ºimagazine cu dulciuri. Se pare cãtransilvãnenii consumã multãciocolatã ºi mai ales produse decofetãrie în timpul pauzelor de lateatru sau operã.

Sunt patruzeci de cantinepentru muncitorii din industrie ºi

16

treizeci pentru studenþi, carehrãnesc 33687 de persoane, ºasezile pe sãptãmânã.

Preþurile unor produse alimen-tare ºi ale mâncãrii proaspete, înmagazinele ºi punctele de vânzarede stat din Cluj, par sã fie mai micidecât cele standardizate, fixate încapitalã ºi presupuse a fi aplicateîn alte pãrþi. Exemple de preþ dinaceste magazine sunt morcovii –80 de bani kilogramul (în Bucureºticostã 1,30 lei); cartofii, 1 leu, ceapa,1,50 lei, rãdãcina de þelinã, 2 lei.Unele dintre alimentele uscate par,de asemenea, mai ieftine cu câþivabani: de exemplu, macaroanelesunt 2 lei kilogramul; mazãreauscatã, 1,70 lei; iar lintea 2 lei. Unlitru de rom costã doar 5 lei, iar unlitru de rachiu, 3 lei.

Conversaþia cu un gestionar demagazin a indicat faptul cã, deºipreþurile la îmbrãcãminte suntstabilite la Bucureºti ºistandardizate pentru restul þãrii,produsele noi fabricate înîntreprinderile clujene de textilesunt mai ieftine decât la Bucureºti.Acesta a spus cã un asemenealucru este posibil doar pentru cãprodusele noi sunt introduse pepiaþã ºi vândute înainte caBucureºtiul sã le stabileascãpreþul. Se pare cã la Cluj existã omai mare varietate de bunuri degenul baticurilor feminine, pãlãriilorde fetru, rochiilor de lânã ºi hainelorde blanã.

Câteva dintre preþurile pentruîmbrãcãminte la Cluj sunt: pantofibãrbãteºti din piele neagrã, 154 lei;pantofi bãrbãteºti maro din piele deantilopã, 91 lei (acelaºi produscostã 300 de lei în magazinele depe Calea Victoriei din Bucureºti);pantofi bãrbãteºti din piele maro,321; pantofi femeieºti pentru rochii,80-200, în funcþie de stil; perecheade pantofi de sport, 30; ºosetebãrbãteºti, 7-8; batiste bãrbãteºtipentru costum, 16; eºarfãbãrbãteascã, 28; pijamalebãrbãteºti, 75; ºorturi bãrbãteºtiecosez din bumbac, 50; perecheade ciorapi femeieºti de nailon, 41;geantã de damã din piele, 92, 95/135; chilot de damã, 65; négligéede damã, 122; fular de lânã dedamã, 75; jerseu de damã, 103;prosop de baie, 26.

(c) Caracterul intelectual ºiburghez al oamenilor

Oraºul este multilingv ºi a avutmai multe nume de când romanii l-au numit Napoca, iar greciiClaudianopolis. Pentru românieste Cluj, pentru maghiari,Kolozsvár ºi pentru minoritateagermanã, Clauseburg. Primaimpresie pe care o are vizitatorulocazional este cã existã câte oºcoalã pe fiecare stradã, ºi cãpeste tot vezi elevi ce poartã ºepcicare indicã clasa în care sunt.

Afiºele din timpul campanieielectorale erau în românã,maghiarã ºi germanã, ºi cereaudrepturi egale ºi unitate întregrupurile minoritare. Unul spunea:„Republica Popularã Democratãgaranteazã prietenie ºi unitatefrãþeascã între poporul român ºiminoritãþile naþionale în lupta pentruconstruirea socialismului în þaranoastrã.”

Afiºe de format mai mic(15”x20”) decât cele din Bucureºti,ºi nu atât de numeroase, erau maimult destinate intelectualilor decâtmuncitorilor. Doar câteva dintre elefãceau referire la „Marea UniuneSovieticã”.

Unul adresat intelectualilor, îiîndemna pe aceºtia sã„munceascã ºi sã se lupte pentruînflorirea artei, a literaturii ºi muziciiîn patria mamã”.

Altul spunea: „Intelectuali dinCluj! ªtiinþa ºi arta au devenitbogãþia întregului popor. Munciþiîmpreunã pentru ridicarea niveluluide culturã în þarã! La 2 martie votaþiFrontul Popular Democrat.”

Potrivit statisticilor comuniste,jumãtate din femeile din Cluj fiepredau, fie lucreazã în atelierelefabricilor. Unul dintre afiºeleelectorale le era adresat. „Femei”,spunea, „exprimaþi-vã cu hotãrârecuvântul în aceste alegeri. VotaþiFrontul Popular Democrat pentrupace, pentru bunãstare ºi pentruviitorul luminos al copiilor noºtri”.

Un alt afiº era pentru:„Profesori, Învãþãtori, Studenþi!”;altul: „Tineri ºi tinere!”

Sungurul afiº adresatmuncitorilor, asemeni celor dincapitalã, îi îndemna pe aceºtia sãcolaboreze cu „inginerii, tehnicieniiºi maiºtrii lor talentaþi” pentru „a

dobândi producþii mai mari, o maimare productivitate ºi reducereacosturilor.”

Caracterul burghez al clujenilornu este vizibil doar prinîmbrãcãmintea lor ºi prin costume,ci este ºi confirmat de statistici. Întimp ce cele douã Universitãþi, deexemplu, acceptã doar un numãrde tineri din familii muncitoare, eleadmit ca auditori un numãr de60000 de studenþi care nu suntoficial înscriºi în facultãþi pentru cãsunt copii ai „elementelorburgheze”.

Medicina este unul din domeniileinterzise burgheziei. ConstantinBuga, instrumentist în OrchestraOperei Maghiare, i-a spusdiplomatului Legaþiei cã cele maipure elemente comuniste au voiesã utilizeze echipamentul delaborator, sã taie cadavre ºi sãdobândeascã suficientã experientãpentru a deveni tineri doctori.Întrucât pentru aceste elementedizidente de mari proporþii, este maisimplu sã urmeze cursuri mai puþinpopulare în ºtiinþe umane, pentrucopiii burghezilor rãmâne totuºi lafel de dificil, ca ºi în epoca stalinistã,sã devinã chimiºti, fizicieni,matematicieni, geologi, farmaciºtietc. Institutele tehnologice, asemeniPolitehnicii, sunt chiar maiexclusiviste în ceea ce priveºtecopiii care nu provin din familii demuncitori din fabricile clujene.

În ciuda lipsei de acreditare castudenþi ºi a absenþei pers-pectivelor profesionale, acesteelemente „burgheze” par sãinvadeze ºi sã penetreze viaþaculturalã a Clujului. Publiculspectacolelor de operã, teatru, ºial concertelor este dominat detineri îngrijiþi ºi bine îmbrãcaþi,mai ºic decât cei din capitalã.

Bãrbaþii poartã ace de cravatã,costume închise la culoare cuvestã, clasica cravatã gri demãtase în stil european, eºarfe,paltoane bine croite ºi câte o batistãîmpãturatã în buzunarul de subrever. Foarte puþine persoane dinCluj întreabã cât e ceasul, dinmoment ce majoritatea poartãceasuri de mânã. Dacã te uiþi pejos, observi cã pantofii suntstrãlucitori iar drumurile mai puþinnoroioase decât cele dinBucureºti.

17

Doamnele nu se sfiesc sãpoarte, în teatre, mãnuºi lungi ºialbe, pãlãrii cu egretã ºi echi-pament pentru a vedea de ladistanþã, lornioane ºi ochelari deoperã.

Cele trei case vizitate de cãtrediplomat erau decorate înpronunþatul ºi vechiul stil esteuropean, cu o frumoasã carpetãorientalã pe masa din sufragerie ºicu o vitrinã remarcabilã plinã delucruri ce exprimã înclinaþia ro-mânilor pentru obiecte orientale deartã.

În aceste case au fost servite,în pahare vechi de Boemia,masticã ºi rom, împreunã cucafeaua turceascã ºi prãjituri pusepe farfurioare de argint ºi servitecu linguriþe de argint – toateînsoþite de comentariul despre câtde bunã era viaþa înainte de a fisechestrate camera servitorilor,apoi cea de oaspeþi iar ulterior holul,ºi cedate chiriaºilor care împartacum bucãtãria ºi baia. […]

d) Religiozitatea oraºului

Clujul este un oraº al bisericilorºi al multor religii diferite asociatecu istoria agitatatã si divizatã aTransilvaniei. Toate bisericile suntpline duminica; potrivit profesoruluiVirgil Vãtãºianu, profesor de istoriela Universitatea românã, acest fapteste la fel de mult o demonstraþiepasivã împotriva regimului,precum e ºi pãstrarea religiozitãþiitradiþionale a transilvãnenilor.

Cea mai mare bisericã estevechea Catedralã Romano-Catolicã Sf. Mihail, din PiaþaLibertãþii – piaþa principalã – oimpresionantã structurã din secolul14, restauratã complet ºi renovatãde regim în 1957 ºi pãstratãimpecabil.

Potrivit profesorului Ervin Ditroi,directorul Muzeului Municipalde Artã, Biserica Catolicã dinTransilvania (cu legãturile cuVaticanul tãiate), devine la fel denaþionalistã precum fuseseBiserica Ortodoxã, ºi reuºeºte,sub comunism, sã-i asimileze peromâni ºi pe maghiari la fel de abilpe cât o fãcuserã odinioarãHabsburgii. El a accentuat faptulcã fuziunea cu Uniþii (Catolicii deRit Bizantin) a transformat-o într-o

bisericã bilingvã ºi a unit cele douãnaþionalitãþi în anticomunismul lor.În timp ce vizita biserica maghiarãbarocã Sf. Francisc din PiaþaDimitrov, cu vechea ei mãnãstirealãturatã acum reconvertitã într-unliceu de muzicã, acesta a remarcatnumeroase inscripþii recente scrisepe peretele capelei, în partea dinfaþã a bisericii. Toate erau în limbaromânã ºi erau scrise de o femeierecent convertitã la Catolicismdinspre Ortodoxie, atestândmiracolele sau rugând SfântaFecioarã ºi pe ceilalþi Sfinþi care nuconstituiau elemente religioasetradiþionale în România.[Profesorul Ditroi] a spus cã înafara Uniþilor, minoritãþile greacã ºiucrainianã din Transilvania, careaparþinuserã înainte BisericiiOrtodoxe, se reorientaserã, odatãcu venirea comunismului, cãtreCatolicism, simþind cã preoþiicatolici erau mai puternici înrezistenþa lor decât „popii”ortodocºi îndrumaþi de exemplulMitropolitului Justinian. Acest fapt,a mai spus, a complicat viaþareligioasã a regiunii.

Catedrala Ortodoxã, structurãde mari proporþii, bogat decoratãºi nu foarte veche, care stã în faþaclãdirii Operei, este plinã în fiecareduminicã ºi conduce SeminarulTeologic din apropiere, destinattinerilor între 12 ºi 16 ani.

Între Cultele Protestante dinCluj, Unitarienii (vezi Telegrama Nr.256 din 28 noiembrie 1957) suntcei mai numeroºi ºi importanþi, ºideþin o mare dar simplã Bisericãbarocã pe strada L. Kossuth. O adoua Catedralã goticã timpurie, lafel de bine întreþinutã de cãtre regimca monument de artã al BisericiiCatolice, este uriaºa BisericãReformatã (calvinã) de pe stradaKogãlniceanu, aproape deUniversitatea românã, cu scuturilecu blazon ale lui Bánffy, Bartok ºiale altor familii maghiare ilustre. Maiexistã ºi o Bisericã Luteranãgermanã, la colþul strãzilor Odesaºi Kossuth ºi o SinagogãEvreiascã pe strada Horea.

Toate bisericile sunt încãlzite cugaz metan iar Sfatul Popular arestaurat vechile fresce, aretencuit ºi a fãcut în biserici multeschimbãri structurale de mariproporþii, pentru a le reda

frumuseþea originarã.Ziua de 2 martie, zi a alegerilor

naþionale administrative, a foststabilitã de cãtre BisericaRomano-catolicã drept ziuabotezului de primãvarã, ºi unnumãr mare de þãrani ºi de cupluride orãºeni îºi aduc bebeluºii înCatedrala arhiplinã. Ne-a fostindicat faptul cã aceasta s-aîntâmplat în urma anumitordeliberãri, într-o încercare de areduce caracterul politic comunistal acestei duminici speciale.

Consistentul raport întocmit deJohn Crockett, transmis prinintermediul Legaþiei SUA laDepartamentul de Stat, prezintã odetaliatã descriere a oraºului Cluj,a locuitorilor sãi ºi a instituþiilor saleacademice. Atenþia diplomatuluiamerican s-a îndreptat asupra adouã aspecte: opiniile ºi starea despirit a personalitãþilor academi-ce clujene, respectiv viaþa stu-denþeascã. Asupra acestui ultimaspect este de relevat concluzialui Crockett, optimistã pentru aceiani atât de oprimanþi: în pofidaselecþiei politice foarte severe atinerilor acceptaþi în facultãþileclujene ºi a curriculei dogmatice,marxist-leninistã, regimul nu reu-ºea decât cu excepþii sã realizezeobiectivul dorit în educaþia aca-demicã, acela de a crea omul nou.În cele ce urmeazã, voi ofericititorilor revistei, prin fragmentedin raportul lui John Crockett, posi-bilitatea sã observe singuri con-statãrile diplomatului american.Notele de subsol din fragmentelereproduse îmi aparþin.

NOTE1 Am gãsit acest document în

Colecþia de Microfilme a Main Library,Indiana State University, Bloomington,care conþine documente microfil-mate privitoare la corespondenþadiplo-maticã desfãºuratã întreDeparta-mentul de Stat ºi repre-zentanþele diplomatice ale SUAîntre anii 1945-1959. Documentuloriginal poate fi gãsit la NationalArchives, Washington, D.C., De-partment of State, Decimal Files,General Records, Record Group 59,cota 766.00/3-1758.

2 Emory C. Swank a ocupat postulde Consul (al doilea rang în ordineaimportanþei) al Legaþiei SUA în

18

România între 29 decembrie 1957 ºi29 mai 1960. Vezi Foreign ServiceList: 1947-1969, The Department ofState, Washington, D.C., 1969, pp. 59-65.

3 Prezenþa oficialã a lui JohnThomas Crockett nu este menþionatãîn nici unul dintre anuarele diplomaticeamericane pe care le-am consultat.

4 Conferinþa de la Geneva a reunit,prima datã dupã zece ani, ºefiiguvernelor Franþei, Marii Britanii, SUAºi URSS, respectiv Edgar Faure,Anthony Eden, Dwight Eisenhower ºiNicolai Bulganin. Sovieticii (a cãrordelegaþie era de fapt condusã deprimul-secretar Nikita Hruºciov) auacceptat includerea a doar patrusubiecte pe agenda discuþiilor:reunificarea Germaniei, securitateaeuropeanã, dezarmarea ºi reluareacontactelor culturale Est-Vest. VeziSoviet Diplomacy and NegotiatingBehavior: Emerging New Context forUS Diplomacy, Washington, D.C.,1979, pp. 305-320; Gordon R.Weihmiller, US-Soviet Summits: AnAccount of East-West Diplomacy atthe Top, 1955-1985, Lanham, NewYork, London, 1986, pp. 16-27.

5 “Exchanges of Scholars with theSoviet Union: Advantages andDilemmas”, Memorandum for theSenate Subcommittee on NationalSecurity and International Operations,Washington, D.C., US GovernmentPrinting Office, 1969, pp. 12-14.

6 “Thayer to Secretary of State,Bucharest, 9 December 1957, No.388” , National Archives, Washington,D.C., RG 59.

7 Ministerul Afacerilor Externe,Direcþia Arhive Diplomatice, „Aspecteale relaþiilor culturale româno-americane în anul 1957, Bucureºti, 22noiembrie 1957”. DR VIII, Nr. 5108.

8 Scînteia, XXVII, Miercuri 29ianuarie 1958, p. 3 ºi Joi 30 ianuarie1958, p. 4.

9 Organizarea Expoziþiei dearhitecturã americanã nu a fostconsemnatã în nici una dintre publi-caþiile care apãreau atunci la Cluj:Fãclia ºi Igazság – cotidiene, Tribunaºi Utunk - sãptãmânale culturale,Korunk, Dulgozó Nö ºi Napsugár-periodice culturale lunare, dar nici deoficiosul Scînteia sau în revistaContemporanul, principalul periodiccultural din România acelor ani.

În timpul unui serviciu funerar, careavea loc în partea maghiarã a cimi-tirului din Cluj, am remarcat cã pe

douã morminte recente erau aºezatejerbe cu garoafe roºii din partea orga-nizaþiilor comuniste.

11 În mod firesc, am dorit sã verificîn documentele timpului prezenþaExpoziþiei la Cluj. Arhiva MuzeuluiNaþional de Artã (fost Municipal) dinCluj Napoca nu conþine nici o referirela acest eveniment, fiind doarconsemnatã emiterea unui marenumãr de invitaþii (câteva sute) înprimãvara anului 1958, fãrã sã fieprecizat motivul (îi mulþumesc ºi peaceastã cale doamnei director Dr.

Livia Drãgoi, care mi-a facilitatconsultarea Arhivei MuzeuluiNaþional de Artã din Cluj Napoca).Aceeaºi situaþie am întâlnit-o privitorla cãrþile donate de americani, niciuna dintre Bibilotecile academice ºiuniversitare din Cluj neînregistrândun asemenea fapt în primãvaraanului 1958. Profesorul Virgil Salvan,singurul dintre personajele clujenemenþionate în raportul lui Crockett cucare am reuºit sã discut despreExpoziþia americanã din 1958, nu afost în mãsurã sã îmi ofereamãnunte în acest sens.

19

Constantin C. Giurescu nespune cã, în anul 1761, cãlugãrulfranciscan Blasius Klainerconsemna, pentru prima oarã înscris, tradiþia despre întemeiereaoraºului Bucureºti de cãtre Bucur,ciobanul care a zidit o bisericã pelocul unde-ºi pãstorea oile. Deatunci încoace, istoria acesteiaºezãri a fost scrisã ºi rescrisã denenumãrate ori, o mare parte amãrturiilor fiind consemnate decãlãtorii strãini care au ajuns sãstrãbatã meleaguri levantine. Lovitde cutremure ºi ars de incendiipustiitoare, ros de epidemii deciumã secole la rând, acest oraºridicat din lemn ºi cãrãmidã, fãrãpietre, ci doar cu poduri construitepeste fosta mlaºtinã, Bucuresci s-a înfãþiºat ochiului curios ca unveritabil târg oriental. În plin secolXIX însã, are loc o schimbare.Boierii se leapãdã de haineleorientale, înceteazã a mai staturceºte pe divane în timpuladunãrilor, iar þinuta apuseanã,tradusã fie prin tunica ruseascã, fieprin costumul englezesc, esteimpusã inclusiv prin lege. Cu toateacestea, eseurile de cãlãtoriescrise în prima jumãtate a secoluluiXX de cãtre diverºi diplomaþi sauscriitori occidentali nedemonstreazã cã pãtrundereabizantinismului în þesutul socialromânesc era încã vizibilã ºi cã,mai mult decât atât, pãrea cuneputinþã de înlãturat. Eseul de faþãeste dedicat tocmai acestor scrieriînchinate Bucureºtilor, prin careeste reflectat traiul locuitorilor sãi,într-o fotografiere a momenteloristorice cruciale ale þãrii: în vremeacelor douã rãzboaie mondiale ºi înparanteza pe care a reprezentat-o perioada interbelicã.

Arhitectul Alexandru Beldimandeclara cã, pentru el, „Bucureºtiuleste un oraº-palimpsest, urmele luiºterse de istorie se strãvãd pânãastãzi în structura sa, trebuienumai sã vrei sã le descifrezi.Interpretate, ele pot fi o sursã realãde inspiraþie pentru o arhitecturãcontemporanã contextualã.Bucureºtiul are deci o identitate”(Observator cultural). Identitateaaceasta vom încerca sã oreconstituim în rândurile ceurmeazã, dar cu specificaþia cãpiesele ce formeazã acest puzzle

imagologic nu sunt creionate debucureºteni, în memoriile lor, ci decãlãtori occidentali, ale carormãrturii ne vor pãrea adeseorisurprinzãtoare. Dupã cumsubliniazã ºi profesorul Lucian

Boia, „românii sunt percepuþi cafiind altceva, un popor animat dealt spirit decât al naþiuniloroccidentale: o anumitã uºurinþã dea trãi îi separã de seriozitatearesponsabilã a celorlalþi” (Istorie ºimit în conºtiinþa româneascã). Dartocmai aceastã nesiguranþã, acestcaracter imprevizibil al vieþii,întâlnite în târgul lui Bucur eralatura care fascina ºi nedumereacãlãtorul.

Un diplomat spaniol laBucureºti

Ramón de Basterra a sosit la

Bucureºti în toiul unor vremuritulburi, iar ceea ce a gãsit nu puteasã îl încânte peste mãsurã.Cãlãtorul, pe atunci ataºatdiplomatic la Ambasada Spanieidin Bucureºti, lasã un caiet deconsemnãri valoroase, care nu aufost încã traduse în limba românã,dar care au fost publicate înSpania, în anul 1921. Citatele dinopera respectivã ne aparin. Chiardin primele pagini, aflãm cã „primelenuanþe ale Bucureºtilor erau declarobscur. Fusese construit unBucureºti arogant, bogat; unBucureºti nou-nouþ, geamãn alneprevãzutelor Americi.” (La obrade Trajano). Autorul îºiargumenteazã afirmaþia prinabsenþa unor palate din trecut, prinlipsa de respect arãtatã bisericilor,care erau înghesuite întreconstrucþii masive, dar ºi prinextinderea haoticã a acestui oraº,în care nu erau luate înconsiderare nici armonia, nici bunaorânduire.

Capitala era, în ochii spaniolului,de un bizantinism visceral, înciuda aparenþelor deoccidentalizare, traduse prin haineluxoase cumpãrate la Paris ºiobiceiuri voit apusene, dar izbitorde false. Munca nu le era la inimãbucureºtenilor, iar în birourileadministraþiei se tãifãsuia, înaºteptarea unui bacºiº gras, în locsã se rezolve problemelestringente. Autorul vorbeºte de„mãruntaiele levantine” aleBucureºtilor, în timp ce descrievânzoleala din mahalale ºiostentaþia întâlnitã în centruloraºului. Astfel, „poporul acestaadorã sã hoinãreascã pe strãzi.Trotuarele erau pline-ochi de omare de oameni zâmbitoare ºicurtenitoare” (La obra de Trajano),imagine pe care Basterra oaseamãnã unui ou de Paºti, undepojghiþa de culoare este stratularistocratic al capitalei, dar care,odatã zgâriatã, dezvãluie pãturasãracã ºi incultã ce se ascundededesubt.

În ciuda rãzboiului ºi a ocupaþieigermane, Bucureºtiul rãmâneaoraºul bucuriei. Se organizaubaluri, se dansa, teatrelefuncþionau searã de searã, seteade desfãtãri se putea zãripretutindeni. Aceastã indiferenþã în

Bucureºtiulinterbelic

vizitatde treicãlãtoristrãini

Oana Presecan

20

faþa tragediei rãzboiului îl îndeam-nã pe scriitor sã se întrebe dacãlipseºte cumva sentimentulnaþional din sufletul românilor. Darcurând va întâlni case sobre, undedoliul pluteºte în aer ºi undesuferinþa e adâncã, ceea ce îi vaconfirma cã uºurãtatea întâlnitãpânã atunci fãcea parte dinpanorama levantinã a unei faþadeînºelãtoare.

O altã mãrturie a epocii, deastã-datã venind din partea uneiromânce, confirmã cã, la începutde secol XX, Bucureºtii erau unoraº al psihozelor. Rãzboiul nuputuse decât sã îndese rândurilecelor bãtuþi de soartã. Dupã cumni se spune în capitolul intitulat“Bucureºtiul patologiilorrecurente”, Adrian Majuru preiaafirmaþiile îngrijorate ale doctorului

Mina Minovici, de la 1899, potrivitcãrora „nu exista þarã în lume undesã se vadã pe stradã mai mulþinebuni în libertate ca în capitalanoastrã. Era suficientã o plimbarepe unul din bulevardele principale,pentru a întâlni o sumã de nebuni,unul târând o batistã pe jos ºidescheiat la haine ºi cu capul gol,altul plimbându-se cu mai multebastoane ºi umbreluþe în mâini ºivorbind necontenit; altul ocupândde dimineaþa pânã seara un loc laterasa Capºa”. Presa vremii eraplinã de astfel de mãrturii.

Basterra, bun cunoscãtor allimbii române ºi prieten apropiat alprofesorului Iorga, a trãit câþiva anipe teritoriul þãrii noastre, a vizitatnenumãrate locuri ºi a iubit aceas-tã þarã. Fiecare criticã a sa la adre-sa uºurãtãþii levantine întâlnite înBucureºti era îndureratã, iar nuacidã. Diplomatul, care era ºi poet

recunoscut, prefera prospeþimeaþãranilor români, autenticitateadatinilor, frumuseþea portului lor, iarnu capitala impudicã ºi aparentgoalã de sentimente. Ceea ce îldistinge pe diplomatul spaniol deceilalþi cãlãtori apuseni în trecereprin Bucureºti este ataºamentulsãu necondiþionat faþã de Româ-nia, chiar ºi atunci când lipsurilecauzate de rãzboi îl puneau la greaîncercare.

Un diplomat francez laBucureºti

Cincisprezece ani mai târziu,un alt diplomat, francez de aceastãdatã, pe nume Paul Morand,trãieºte o dezamãgire mult maiacutã decât cea a predecesoruluisãu, la intrarea în Bucureºti: „Este

acesta un oraº frumos, o fatãfrumoasã? Câtuºi de puþin;trãsãturile cãlãtorului novice secontractã de deziluzie, la ieºireadin garã”, scrie în eseul sãu decãlãtorie intitulat Bucureºti ºipublicat în anul 1935. Câtevapagini mai jos însã, tonul seîndulceºte ºi verdictul cãlãtoruluidevine flatant: „Lecþia pe care ne-o oferã Bucureºtiul nu e o lecþie deartã, ci o lecþie de viaþã; el te învaþãsã te adaptezi la toate, chiar ºi laimposibil.” (Bucureºti)

Absenþa rãzboiului se reflectãcu precãdere în parantezaculturalã pe care ne-o oferãscriitorul. Paul Morand descrie unoraº în care prinde contur, eadevãrat, ameninþarea unui nourãzboi, însã lipsa de griji dominãoraºul, sfidând greutãþile eco-nomice ce afectau întreaga lumeîn anii interbelici. Paginile eseului

sãu sunt, prin urmare, pline deveselie, iar culorile Bucureºtilorstrãlucesc mai viu ca oricând.

Dupã cum afirmã profesorul IonPop în prefaþa sa la ediþia din 2000(Editura Echinox), cartea „nu esteun studiu aprofundat asupramentalitãþilor, ci mai curând uncarnet de reflecþii, înregistrateinteligent, cu un ascuþit simþ alobservaþiei” (Bucureºti). Legat deRomânia atât prin profesia sa dediplomat cât ºi prin cãsãtoria cuprinþesa ªuþu, Paul Morand vaajunge sã cunoascã o bunã partedin crema societãþii bucureºteneinterbelice. Spre deosebire deBasterra, el priveºte de la distanþãþãranul umil, nu se amestecã cugloata, creionând un portret alexcentricitãþilor ºi al luxului, ºi preapuþin al spiritului românesc, aºacum apare el conceptualizat laBlaga, de pildã. În schimb, autorulse opreºte nu de puþine ori asuprafirii ºi caracterului bucureºtenilor,despre care pare a avea numaivorbe de laudã. Aºadar, el spunecã „nu vezi niciodatã o privire rea,un gest de urã: pe drumurilestrâmtate […], automobileleamericane îi acoperã cu noroi petrecãtorii stoici […] fãrã sãstârneascã nici cea mai micãmânie” ºi mãrturiseºte cã nu i-aluat mult sã se familiarizeze cuacel „popor fermecãtor, uneoriuºuratic, niciodatã stângaci,niciodatã rãutãcios” (Bucureºti).Mai departe, Paul Morand admirãfãrã reþinere spiritul polemic ºiverva românilor, dar ºi simþul lorcomic ºi tonul muºcãtor, adãugândacestor calitãþi o politeþe nativãpentru care, spune el, francezii artrebui sã fie invidioºi. Dar simþulobiectivitãþii îl determinã sã adaugeºi câteva afirmaþii ironice, care faclectura ºi mai savuroasã: „Cesenzaþie delicioasã e sã trãieºtiîntr-o þarã unde nimic nu tegrãbeºte, unde totul poate sãaºtepte, unde întâlnirile nu suntrespectate nici de o parte nici decealaltã, […] cãci nimic nu e maipuþin urgent decât imediat-ulromânesc” (Bucureºti)

Dar ce anume reprezintãBucureºtiul pentru Paul Morand?Se încearcã o definire a capitaleiºi o identificare a acelor trãsãturicare o disting de toate celelalte

21

colþuri ale lumii: „Bucureºtiul eBucureºti ºi l-aº recunoaºte întreo sutã de capitale”. Biserica ºireligia reprezintã, ºi ele, un semnal identitãþii locului ºi îi apare dreptsurprinzãtor numãrul lãcaºelor decult rãspândite pe teritoriul sãu:peste o sutã de biserici, spuneautorul, deºi acest numãr esteneglijabil dacã ne întoarcem privireaspre trecut, când în Bucureºtiputeau fi numãrate trei sute ºaizeciºi ºase de temple, tot atâtea câteare Roma. Aceste mãrturii ne-aurãmas de la cãlãtorii strãini dinsecolele XVII ºi XVIII, care seplângeau de fiecare datã dezgomotul produs de bãtãileclopotelor, zgomot ce îi împiedicasã doarmã.

Nu în ultimul rând, diplomatulfrancez dedicã pagini generoasedesfãtãrilor cãrora se dedauboemii bucureºteni, acei aristocraþidecãzuþi, acei burghezi rafinaþi,anume burlacii bãtrâni care um-pleau restaurantele ºi cafeneleleoraºului. Toþi aceºtia sunt carac-terizaþi în câteva cuvinte:„Bucureºtiul este, dupã Madrid ºiBuenos Aires, ultimul oraº în careîi mai poþi întâlni pe indiferenþii dela 1900, aceºti feciori de bani gatacare nu ºtiu sã se bãrbiereascãsinguri ºi se scoalã la amiazã”(Bucureºti)

Acest jurnal de cãlãtorie, scriscu dragoste ºi dorinþã de apãtrunde dincolo de aparenþe, nua avut parte, în mod surprinzãtoram putea spune, de o primirecãlduroasã. Profesorul Ion Poppreia un exemplu de recenziepublicatã în Adevãrul literar ºiartistic, nr. 796 din anul 1936, subsemnãtura Izabellei Sadoveanu,care spune cã „tragedia acestuipopor, care s-a strãduit 2000 deani ca sã capete dreptul la viaþã,nu are simpatia, nici nu deºteaptãinteresul diplomatului subþire […]din vremea noastrã.” Douãzeci ºicinci de ani mai târziu, un roman,publicat de o englezoaicã deaceastã datã, va stârni furiapatrioþilor români.

Bucureºtiul, din nou în pragde rãzboi

Olivia Manning a publicat, întreanii 1960-1965, o trilogie care pânã

în ziua de azi este consideratã ocapodoperã a genului: Trilogiabalcanicã. Primele douã volumeprezintã drama unui cuplu deenglezi, petrecutã pe fundalulBucureºtilor de la începutul celuide-al Doilea Rãzboi Mondial (anii1939-1940). Dupã cum indicã ºiCarmen Andras în studiul sãupublicat în Caietele Echinox, nr.4/2003, Olivia Manning însãºi atrageatenþia asupra caracterului ficþionalal operei sale, construitã pe unfundament autobiografic:“Subiectul meu este pur ºi simpluviaþa aºa cum am trãit-o ºi suntcea mai fericitã când scriu desprelucruri pe care le-am cunoscut”,mãrturisea într-un interviu. În cepriveºte critica strãinã, îl vom citape Dennis Deletant, profesor deliteraturã românã la Universitateadin Londra ºi consultant BBC, careconsiderã cã pentru cititorulenglez, Olivia Manning recreeazãBucureºtiul acelei perioade în stilulei plin de viaþã, inteligent ºiamuzant. Cititorului român poatesã i se parã însã pãrtinitoare ºiplinã de resentimente. Într-adevãr,receptarea operei la noi s-a fãcut,în mare parte, în aceastã cheienegativã. Nu numai cã, în anii ’80,s-a organizat un protest public alcomunitãþii româneºti, în urmainiþiativei BBC de a ecranizaromanul în cadrul unei serii dedocumentare, ci s-a ºi scris desprecarte cu multã susceptibilitate,autoarei aducându-i-se principalaacuzã de lipsã de înþelegere faþã deneamul românesc.

Este adevãrat cã tonul auctorialeste sarcastic ºi neiertãtor, dar elnu atinge doar aspectele incomodeale oraºului, ci ºi comportamentulpropriilor conaþionali, cititorulnemaiavând la dispoziþie armelenecesare pentru a acuza autoareade rea-credinþã sau de lipsã decompasiune. În roman esteprezentatã drama unei femei careîºi urmeazã soþul într-o þarã cudesãvârºire strãinã ei, îndepãrtatãgeografic de patria-mamã, undebãrbatul o înºealã cu o româncãfrumoasã, dar vulgarã ºi pateticã.Întâmplãrile se inspirã direct dinbiografia sciitoarei, dar de astã-datã nu avem parte de un eseuistoriografic, nici de un jurnal decãlãtorie, ci de un roman autentic,

o operã de ficþiune plasatã într-ogeografie realã.

Olivia Manning nu se distingede predecesorii sãi în a sublinia deîndatã aerul levantin ce plutea încapitala românã, aflatã deja în pragde rãzboi: „Privi în jur. Hãituit (dupãpropria-i expresie) dintr-o capitalãîn alta, ajunsese la margineaEuropei. Aici se simþea dejaparfumul Orientului” (Trilogiabalcanicã). Urmeazã paragrafegeneroase în care apar descrisecetele nesfârºite de cerºetori carehãrþuiau trecãtorii pe stradã sau peterasele restaurantelor, si caredeveneau insuportabil de insistenþicând constatau cã posibilelesuflete generoase erau de originestrãinã, semn al unei dãri de mânãneîndoielnice: „Dar mai întâi trebuiadepãºit purgatoriul cerºetorilorhotelului. A cerºi era o adevãratãmeserie pentru oamenii aceºtia,orbiþi sau mutilaþi, încã din copilãrie,de propriii lor pãrinþi, cerºetori ºi ei.”(Trilogia balcanicã) Nu putem uitacã era vorba, de o þarã care a intratîn rãzboi de partea duºmanilorAngliei, o þarã care a izgonit-o peautoare, dupã ce soþului ei i-a fostinterzis sã mai predea laFacultatea de Litere din Bucureºti.Aºadar, avem de-a face cu odramã de rãzboi cu iz balcanic,scrisã cu mult talent ºi cu multãvervã, ceea ce i-a atras laudebinemeritate din partea criticiistrãine.

Literatura de cãlãtorie dedicatãBucureºtilor ºi amintitã în acesterânduri ne face sã remarcãm înprimul rând grandoarea unuitrecut prea puþin dezgropat.Patiseriile bucureºtene erau va-lori de preþ ale oraºului, la fel cumerau ºi micile bijuterii de arhitectu-rã bisericeascã. Restauranteleofereau adevãrate desfãtãri, iarbalurile ºi plimbãrile de pe CaleaVictoriei, ce demonstrau o stã-pânire remarcabilã a limbii fran-ceze din partea localnicilor,impresionau noul-sosit. Cãlãtoriidin perioada post-decembristãdevin martori ai unei realitãþi diferite,ce are prea puþin de-a face cu celemenþionate aici. Însã jurnalele decãlãtorie de facturã recentã meritãdiscutate într-un alt context.

ª

22

Dacã Particulele elementare,cu toatã controversa din jurul sãu,i-a adus autorului recunoaºteredeplinã pe plan literar, beneficiindmai ales de cronici pozitive, nuacelaºi lucru s-ar putea afirmadespre Posibilitatea unei insule.Houellebecq nota într-un fragmentde jurnal online, datat 16 august2005, cã Posibilitatea unei insuleeste romanul vieþii sale,considerând cã niciodatã n-a ajunsatât de departe în elaborarea uneitranspuneri romaneºti atât deprofunde. Cu toate acestea,romanul n-a avut parte dereceptarea elogioasã, atentã ºianaliticã de care s-au bucurat celetrei romane anterioare, fiind adeseaconsiderat (ºi pe nedrept) inferiorParticulelor elementare.

Gâlceava lui MichelHouellebecq cu presa

Surprinzãtor sau nu, cei maiînfocaþi contestatari ai sãi au fostcriticii ºi jurnaliºtii francezi, încontrast cu cronicile din presaenglezã sau americanã, undereproºurile sunt formulate curespectul cuvenit unui romancierde mare forþã, unui autor francezcu un statut comparabil cu celdobândit de Sartre în afaragraniþelor Franþei (Tibor Fischer în„Daily Telegraph”, 13 noiembrie2005). Chiar ºi atunci când oferãun verdict negativ romanului, criticiienglezi ºi americani încearcã s-ofacã echilibrând balanþa ºi dupã olecturã ºi o descriere rezumativãatentã a romanului, ferindu-sesã-l coboare în derizoriu pe autorºi sã insiste indecent pe datelebiografice.

Tentaþia e însã prea mare, maiales cã, aproape simultan cuPosibilitatea unei insule, aparebiografia neautorizatã a luiHouellebecq, scrisã de un jurnalist(Denis Demonpion, Houellebecqnon autorisé: enquête sur unphénomène, Maren Sell, august2005), care îºi propune decon-struirea mitului Houellebecq prinapelul la relatãrile celor care l-aucunoscut. Punând în paralel cartealui Demonpion ºi romanele, TheoTait ( în „London Review ofBooks”) ajunge la concluzia cãficþiunile lui Houellebecq nu sunt

MichelHouellebecqºi ficþiunea

post-umanã(II)

Andrei Simuþ

decât niºte transpuneri alebiografiei sale ºi totodatã omodalitate a sa de a se rãzbunape toþi cei care l-au înfuriat de-alungul timpului. Romancierul eacuzat când cã ar fi fascist, cândcã nu face altceva decât sãtranspunã în scrierile salepremisele ideologice din Manifestulcomunist, iar Posibilitatea uneiinsule e un prilej, crede acelaºicritic, de a vedea cât de departepoate merge autorul în misoginialui, reciclându-ºi aceleaºi obsesiiºi contrariindu-ºi programaticcititorii. Alte reproºuri invocatefrecvent de criticii anglo-americanisunt lipsa unei intrigi palpitante dinroman, acþiunea insuficientã, faptulcã e repetitiv ºi plictisitor, cãDaniel-personajul principal, deºi ecomediant de meserie, nu areumor. De fapt nimeni nu rezumãmai bine poncifele criticii deîntâmpinare decât Houellebecqînsuºi, în deschidereacorespondenþei cu Bernard-HenriLévy din Inamici publici: „nihilist,reacþionar, cinic, rasist ºi misoginstânjenit (...). Autor plat, lipsit de stil,n-am cãpãtat notorietate literarãdecât ca urmare a unei incredibilegreºeli de gust comise, cu ani înurmã, de niºte critici debusolaþi. Dinfericire, provocãrile mele chinuiteau ajuns, între timp, sãplictiseascã” (Inamici publici,Polirom, 2009, p.5).Într-adevãr, în

2005 revista „L’Express” îiconsacrã mai multe cronici ºi unîntreg dosar, în care criticii francezinu sunt atât interesaþi de analizaromanului proaspãt apãrut, cât sãgloseze pe marginea echivalenþeiHouellebecq-scriitor de succes,fenomen sociologic, mediatic ºiultracontroversat, proclamând, cuo singurã excepþie (Olivier Le Naire)mediocritatea romanului, unealtã aunei abile manipulãri mediatice.François Busnel reuºeºteperformanþa sã scrie o cronicãîntreagã fãrã a se referi la textulpropriu-zis al romanului, criticândîn schimb politicile editoriale caresunt în spatele lui ºi care nuurmãresc decât un cras interesfinanciar, transformarea cititoruluiîn simplu consumator ºi ajurnalistului în agent de publicitateumil ºi obedient. Practica numitã„nord-coreeanã” care îl frãmântãpe jurnalist este refuzul edituriiFayard de a oferi spre citirefragmente din roman înainte depublicarea lui integralã ºi oficialã(31 august). În opinia lui Busnel,singurul motiv care ne-ar îndreptãþisã vorbim despre Houellebecqeste faptul cã a devenit unfenomen sociologic, romanul fiindoricum o dezamãgire, deprimant,sumbru ºi nesurprinzãtor. ClaudeAllegre este preocupat deposibilitatea ca Houellebecq sãprimeascã premiul Goncourt,ceea ce ar fi, dupã el, o marenedreptate, deoarece autorul s-amutat între timp în Irlanda, fiind, cualte cuvinte, un cetãþean francezcare nu mai plãteºte impozite, decinu poate spera la ajutorul statului.Michel Onfray oferã un rãspunscare se vrea ironic ºi tranºant laîntrebarea privind gândireahouellebecqianã care funda-menteazã ficþiunile sale: singuragândire este una pre-puberã, iarnucleul lor este ura de sine ºi faþãde tot (lume, femei, bucurie, corpetc). Houellebecq ar ilustra, înopinia lui Onfray, cinismul vulgaral momentului, proza lui otrãvindtotul.

Din pãcate pentru autorii citaþimai sus, dosarul receptãrii acestuiroman reprezintã el însuºi unfenomen simptomatic pentru crizaîn care se aflã critica deîntâmpinare din revistele ºi ziarele

23

de tradiþie: lectura textului, oricumsuperficialã ºi propagând inexac-titãþi, este mereu bruiatã de politicileculturale, parti-pris-uri, prejudecãþi,indecenþã, tendenþiozitate ºi aerulde campanie de denigrare bineorchestratã al grupului respectiv.În tot acest vacarm, ceea ce parea conta cel mai puþin este textulromanului ºi lectura avizatã ºiprecisã a lui. Aºa cum se întâmplãºi în peisajul foiletonistic autohton,tocmai cronicile cele mai furibundnegative se fac vinovate de su-perficialitatea lecturii.

Douã detalii buclucaºe

O informaþie eronatã care sepropagã în numeroase cronici(Adele King în „World LiteratureToday”; Theo Tait, „London Reviewof Books”) este aceea cã în romancauza distrugerii mediului ºi adecimãrii omenirii ar fi un dezastrunuclear, idee care pare de la sineînþeleasã pentru un scenariuapocaliptic. Din istorisirile lui Daniel24 aflãm cã o cauzã pentruscãderea populaþiei Terrei de la 14miliarde la ºapte sute de milioanese datoreazã topirii gheþarilor dintimpul primei Descreºteri ºi cã întimpul celei de-a doua „Descreºteri”are loc Marea Secãtuire (dispariþiamãrilor), în general variaþiilor termicebruºte ºi imprevizibile, care ar fi unadintre cauzele prãbuºirii civilizaþiilor,dar situatã deliberat în plan secundîn economia romanului (menþiuneaapare la sfârºit, în istorisirea luiDaniel 25, p.416). Accentul cade pefaptul cã sfârºitul umanitãþii nu sedatoreazã în primul rând unuidezastru exterior, ci unei sinucidericolective, care se insereazã lent ºiirevocabil (valul de sinucideri carecuprinde treptat umanitatea întreagã,refuzul de a mai face copii etc).

Al doilea detaliu provine tot dinnaraþiunea lui Daniel 24 ºi anumefaptul cã, de la un reprezentant laaltul, trãsãturile comportamentaleumane dispar progresiv(bunãtatea, mila, fidelitatea,altruismul, plânsul, râsul). Daniel 24explicã de ce neo-umanii nu suntrezultatul procesului clonãrii, carear fi pãstrat intacte mulþimeatrãsãturilor umane (Posibilitateaunei insule, p.71). Precizarea pecare o face neo-umanul Daniel 24

trimite cãtre un radicalism deesenþã post-umanã, spreposibilitatea de a se debarasa totalde moºtenirea umanã, un procesmai lent ºi îndelungat, dus laîndeplinire de neo-umani, careconstituie deja o nouã specie, spreun alt stadiu, „sosirea viitorilor”,care rãmâne pânã la sfârºit înceaþã.

The Time Machine ºi ficþiunilepost-umane

Aceastã bifurcare a evoluþieirasei umane în douã specii diferite(sãlbaticii, care se grupeazã înhaite, ºi neo-umanii, care trãiescizolaþi de naturã în adãposturi)aminteºte de H.G. Wells cu TheTime Machine, cap de serie pentruapocalipsele genetic-postumane.ªi la Wells, momentul maxim aldezvoltãrii tehnice coincide cupierderea caracterului uman aloamenilor din ultima perioadã,animaþi de cruzime ca trãsãturãdefinitorie: la Houellebecq, isto-risirea lui Daniel 1 se concen-treazã asupra acestui fenomen.Aceastã ultimã fazã din istoriaumanitãþii la care e martor ecaracterizatã de lipsa compasiunii.Autorul însuºi enunþã întrebareamajorã al cãrei rãspuns încearcãsã-l formuleze romanul: „ce-ar fidacã ar dispãrea compasiunea?”– umanitatea ajunsã în aceststadiu ar merita sã disparã (Inamicipublici, p.184-185). La Wellsprezenþa sau absenþa compasiuniiera un element suficient deputernic sã separe Eloii din „lumeade sus” de Morlocºii din lumeasubteranã, complet sãlbãticiþi ºiînsetaþi de sânge. Desigur, ambelespecii sunt de fapt extrapolareadiferenþelor dintre douã clasesociale din vremea lui Wells,aristocraþia ºi proletariatul,tendinþele rupturii fiind dejamanifeste în prezentul fin de siècleal Cãlãtorului. Wells descrie defapt printre primii întâlnirea cu post-umanul, care i se reveleazãCãlãtorului, uimit de dispariþiaomului ºi uitarea moºtenirii sale, dincare rãmâne foarte puþin ( Eloii para fi pãstrat o singurã emoþie tipicumanã, plânsul). Însã, ca ºiaceºtia, neo-umanii ajung la o starefericitã în mãsura în care se pot

debarasa de moºtenirea umanã:„nu putem cunoaºte bucuriile fiinþeiumane; dar nici nefericirile ei nu nepot hãrþui” (p.9).

Procedeul augmentãrii unordate din prezentul primilor ani dinsecolul XXI ºi al extrapolãrii lorasupra viitorului rasei umane esteconsubstanþial cu acest tip deroman apocaliptic, „ficþiunespeculativã” aproape de romanulSF, dar deosebitã de acesta prinraportarea la timpul narat, mult maiprecis ancorat într-un prezentrecognoscibil din care se facetrecerea gradualã spre un viitorapropiat, spre deosebire deprocedeul opus, specific pentrumare parte din romanele SF ºi careimplicã un plus de distanþare derealitatea actualã prin plonjarea într-un viitor îndepãrtat, marcat deruptura totalã cu prezentul. Acelaºitipar al ficþiunilor speculativedespre sfârºitul umanitãþii ºiprovocarea post-umanã aimplementãrii unei noi specii esteexcelent valorificat de KurtVonnegut în Galápagos (1985), deMargaret Atwood în Oryx andCrake (2003), dar ºi de Arthur C.Clarke în Sfârºitul copilãriei (1953),cel din urmã fiind un bun exemplude scenariu apocaliptic alcatastrofei nucleare, completat cuo utopie postumanã, survenitãdupã sfârºitul umanitãþii ca specie.Un incontestabil precursor alficþiunii despre consecinþelemanipulãrii genetice este, dupãcum se ºtie, Aldous Huxley cuIsland (1962), scris ca antitezã laBrave New World.

„Cine, dintre voi, meritã viaþaveºnicã?”

Posibilitatea unei insule estetotuºi mult mai mult decât orescriere a Particulelor elementare,fiind un roman apocaliptic total, încare ambiþiile autorului merg multmai departe, iar partiturile stilisticesunt mult mai variate. Cele douãpaliere temporale, prezente ºi înParticulele elementare, seechilibreazã: avem pe de o partesuita de evenimente care conducspre prãbuºirea civilizaþiei umane,spre extincþia umanitãþii, ºi, pe dealtã parte, naraþiunea concentratãpe lumea post-apocalipticã.

24

Discursul penduleazã, ca ºi înOryx ºi Crake, între confesiunea/memoriile ultimului reprezentant alrasei umane (Daniel) ºi diverselecontinuãri, scrise de încarnãrile lui,care îi prelungesc existenþa pe unPãmânt unde întârzie sã aparã onouã civilizaþie, iar teritoriul esteîmpãrþit între neo-umanii rãmaºi înadãposturi pãzite cu gardelectrificat ºi urmaºii oamenilor,sãlbãticiþi, care au regresat la unstadiu primitiv, pre-homo sapiens.Romanul este structurat de jurnalullui Daniel, lecturat ºi comentat detoate avatarurile sale, dinperspectiva post-apocalipticã adispariþiei civilizaþiei umane ºi aumanitãþii înseºi.

Daniel este ºi el un spiritrevoluþionar-anarhist care detestãlumea prezentului ºi care a ales são submineze prin diverse tonalitãþiale umorului (face spectacole,filme, scenarii), care depãºescorice limitã a suportabiluluipentru un public care pare însãîmpãcat cu acest „umor al cru-zimii”. Personajul sãu poate fiîncadrat în aceeaºi categorie aflâneur-ului, despre care s-avorbit în legãturã cu celelaltepersonaje houellebecqiene(Katherine Gantz, „Journal ofModern Literature”). Temele ºi stilullui Daniel descind, dupã prorpiilesale spuse, direct din Baudelaire,fiind o combinaþie între râs ºirãutate, imagistica filmelor salecuprinzând rasism, pedofilie,canibalism, paricid, acte de torturã,cruzime, toate pentru dinamitareaconvenþiilor unei lumi degenerate.Aceastã combinaþie controversatãde aspecte ºocante îi aducesuccesul de fiecare datã, îltransformã într-un om bogat ºi într-o persoanã mondenã, invitat încele mai selecte cercuri. Mai multdin inerþie, dã curs invitaþiei uneisecte a Elohimiþilor, unde va asistala o ceremonie secretã ºi va aflade experimentele cu codul genetic,care, dintr-un pur hazard, îi vaasigura supravieþuirea de-a lungula 25 de generaþii de neo-umani.Acesta e punctul nodal al intrigii ºipentru biografia lui Daniel 1, ºipentru întreaga istorie a umanitãþii,construit cu abilitate din câtevascene care nu anunþã nimicspectaculos, dar care sunt

conduse cu mânã sigurã spreamploarea necesarã ºi rãmânândtotodatã într-o cutremurãtoareproximitate veridicã faþã de lumeaactualã.

Tabãra Elohimiþilor trimite la unspaþiu utopic, izolat de umanitate,locul unde sunt produºi germeniiviitorului, locul de unde Daniel vadobândi nemurirea, datoritã unuiconcurs de împrejurãri, atât de tipicpentru scenariul supravieþuitoruluidin bio-apocalipse. Daniel se aflãîn tabãrã tocmai când profetulElohimiþilor este asasinat, iar sectale cumpãrã tãcerea martorilor (ungrup restrâns care devin aleºii totdin pur hazard) prin includerea lorîn programul de multiplicare aADN-ului. Urmeazã o rãspândirefãrã precedent a religiei Elohimiþi-lor, care înlocuieºte rapid ºicreºtinismul ºi islamismul, iarDaniel are sarcina de a transcrieversiunea oficialã a evenimentelordin ziua asasinãrii profetului(rãzbunarea amoroasã), care parea trimite adesea spre un scenariucreºtin degradat, dovedind cã oricenaraþiune întemeietoare se con-struieºte pe o serie de detalii alea-torii, învestite apoi cu sens. Ca ºila Vonnegut, dar fãrã a implica tipulsãu de umor, Houellebecq practicãaceeaºi tehnicã a escaladãriienorme a consecinþelor unuieveniment-cheie, aparent banal laînceput: miºcarea religioasãelohimitã devine un fenomenincontrolabil, o miºcare mondialãcu excese milenariste, alteorisataniste, oficializând în finalpracticarea intensivã a sexualitãþii.

Daniel va scrie apoi întreagaistorie care a dus la „mareatransformare”, acesta fiind de faptchiar textul romanului, cuadnotãrile urmaºilor, o confruntaretextualã între Ultimul om ºi neo-umani. Aceºtia elaboreazã oamplã criticã la adresa ultimiloroameni, într-un mod mai asumatsubiectiv decât în Particuleleelementare, Houellebecq reuºindsã confrunte discursiv douãperspective, separate de absenþa/prezenþa naturii umane. Binomuluman-postuman devine astfelprincipiu de structurare narativã aromanului. Sugestia autorului esteînsã cã delimitãrile nu sunt atât deuºor de menþinut, mai ales când,

în partea a treia („Istorisire finalã,epilog”), ultimul Daniel se decidesã renunþe la nemurire, sã îºipãrãseascã adãpostul ºi sã vizi-teze locurile descrise de jurnalulprimului Daniel, întâlnind în pre-mierã un grup de sãlbatici, prilej dea descrie decãderea fizicã a celorce sunt urmaºii direcþi ai oamenilor.Este ºi el convins cã „omenireaavea sã-ºi împlineascã destinul eiviolent, pânã la nimicirea finalã”,urmãrind cu binoclul ritualulsãlbaticilor de eliminare a celui maislab. Cu toate cã e conºtient cã„omenirea nu merita sã trãiascã”ºi cã „dispariþia acestei speciiputea fi socotitã, sub toateaspectele, o veste bunã”, ultimulDaniel e marcat de tristeþea carese degajã din „vestigiile ei rãzleþe,ruinate”. Dincolo de faptul cã e unartificiu narativ menit sã-l poarteprin decorul lumii sfârºite, gestul luiDaniel 25 de a ieºi din singurãtateaadãpostului echivaleazã cu unrefuz implicit al utopiei post-umane,cu o rãtãcire nostalgicã încãutarea urmelor omului.

Concluzia ultimului Daniel estela fel de amarã ca ºi cea anaratorului impersonal dinParticulele elementare ºi nu lasãniciun dubiu în privinþa prãpastieicare separã umanitatea de nouaspecie a neo-umanilor, chiar dacãaceºtia par a avea o conformaþiegeneticã identicã: „în timp cesoarele începea sa încãlzeascã,sã lumineze cu reflexe auriisuprafaþa lacului, am meditat ovreme la har ºi la uitare; la ceavusese omenirea mai bun:ingeniozitatea ei tehnologicã. Nurãmânea nimic, acum, din aceleproducþii literare si artistice de careoamenii erau atât de mândri;temele care le dãduserã naºtereerau perimate, forþa lor emoþionalãse evaporase. Nu rãmânea nimicdin sistemele filosofice sauteologice pentru care oamenii s-auluptat, uneori au murit sau, mai des,au ucis; toate acestea nu maitrezeau niciun ecou la un neo-uman, noi nu mai vedeam în eledecât divagaþii gratuite ale unorminþi limitate, ceþoase, incapabilesã producã un concept precis saupur ºi simplu utilizabil.” (Posibilitateaunei insule, p. 424). Houellebecq

(continuare în pag. 36)

25

Nu-mi vine sã cred cã au trecutatâþia ani de când l-am cunoscutpe D. R. Popescu - un bãiat tânãrºi suplu pe atunci, cu alurã desportiv de performanþã, student lamedicinã în Clujul anilor ’50.Începuse sã publice, în revistaSteaua, schiþe ºi povestiri, nuvele,pe care le citeam cu sufletul lagurã, cu mândria de a fi prieten cuautorul lor, de parcã le-aº fi scriseu însumi. Nu ºtiu exact ziua cândl-am întâlnit pentru prima datã, dartrebuie sã fi fost una din serileacelea extraordinare când,frecventând cenaclul Filialei dinCluj a Uniunii Scriitorilor, patronatde A. E. Baconsky, începusem sã-mifac prieteni printre tinerii scriitoriai urbei universitare. Pãºisemdeja pe treptele marii clãdiri aUniversitãþii, la Filologie, undefoarte curând ne-am identificat, înanul întâi, câþiva condeieri – nu-miplace cuvântul dar aici mi se parepotrivit pentru cã noi abia neexersam condeiele, scriind poezii,prozã ºi recenzii, cu care bãteamla poarta singurei reviste deliteraturã, la ora aceea, în limbaromânã, din capitala Transilvaniei.El, DR abandonase între timpmedicina ºi intrase în redacþiaStelei, unde îl vizitam adesea cãciprietenia lui îmi deschiseseoarecum porþile colaborãrii înpaginile acelei publicaþiiartistocratice, unicã în felul ei,socotindu-mã tânãr critic îndevenire. Se formase în jurul lui D.R. Popescu un cerc de prieteni,mai ales studenþii, care scriamliteraturã, cum ne pricepeam,înfocaþi susþinãtori ai echipei defotbal “ªtiinþa”, sub faima cãreiaîncingeam sãptãmânal niºteteribile meciuri, de amatori, fireºte,în Parcul “Babeº”, care seterminau de regulã cu lungi discuþiiliterare, fie la frumoasa terasã acârciumei (nu i-aº zice restaurant)de pe insula din Parcul oraºului, fieîn tenebrele subsolului unui bloc,de pe o stradã lãturalnicã, nudeparte însã de centru, undestãteau în gazdã studenþi de pe late miri ce facultãþi, ºi cãreia i sezice, fireºte, Bolema. Dar mai desfrecventam odaia, absolutpitoreascã, de la Margit-neni, dintr-o casã aproape dãrãpãnatã, dinspatele Teatrului Naþional (Astãzi

întregul cvartal e doar poveste,cãci a fost dãrâmat, altfel ar fitrebuit, poate, ca municipialitateasã punã o plãcuþã comemorativãpe faþada clãdii) unde locuiau, totîntr-o atmosferã boemã, MirceaBraga, Marcel Mureºeanu ºiCorneliu Rãdulescu, aspiranþi ºiei la glorie literarã. Acolo ampetrecut o noapte de pominã, înmartie 1959, dupã ce colindasemîn prealabil prin mai multe locante,în euforia unui eveniment editorialunic: lui D.R. îi apãruse primulvolum de schiþe ºi povestiri, cumscrie pe foaia de titlu, Fuga, pe carel-am udat din belºug cu ce neputeam permite, de data aceeaînsã neavând restricþii la pungã,jucând ºeptici ºi poker (pechibrite), pentru ca în zori, sã netârâm, þinându-ne destul de bine pepicioare, pânã la mine acasã(stãteam, cu pãrinþii, într-unapartament compus dintr-ocamerã ºi bucãtãrie, într-o curte cesemãna foarte bine cu cele dinfilmele italiene), ca sã ºi mâncãmceva. Ai mei plecaserã deja laserviciu aºa cã am cumpãrat unlitru de lapte pe care l-am fiert îngrabã, în timp ce mâncam cam totce se putuse gãsi prin cãmarã.Atunci ºi acolo, prozatorul (clasicdeja pentru noi) mi-a scris, pevolumul ce mi-l dãruise, urmã-

toarea dedicaþie:”Cunoscutuluipoet ºi critic în viaþã !, C.C. Înamintirea prânzului de galã,compus din miere, brãgisme,râgâituri* - dupã noaptea deºeptici. Amiciþia clasicului în viaþã,DRPopescu, Cluj, 12 Mãrþiºoriu1959. * lapte de bivol ars, *’ afumat,laptele, nu bivolul.” Ce fericiþi eramcu toþii pe atunci! ªi aveam de ce.Eram tineri, citeam pe rupteleliteraturã, scriam, publicam câtputeam ºi pe unde puteam (Nefãcusem la un moment dat unobicei frumos: când unul dintre noiprimea un onorariu, de pe laTribuna sau Steaua, ne duceam laRestaurantul “Someºul”, undecânta la vioarã vestitul, pe atunci,Vadas - urmãrit, nesmintit, de la omasã dintr-un colþ, de soþia sa,care descindea, se spunea, dintr-o familie de grofi unguri scãpãtaþi -ºi ne dãdeam mari mâncând câteun ºniþel vienez, bând coniace ºivin, totul dintr-un onorariu, nu preamare dar care ne ajungea cuprisosinþã. Unde se mai dau acumasemenea onorarii?!). D.R. era, se-nþelege, liderul nostru absolut,care ºtia sã fie prieten fãrã fara-fastâcuri, în ciuda faptului cã sescria despre el în toate publicaþiileliterare din þarã... Casa Municipalãde culturã organiza întâlniri cucititorii iar noi, în cap de listã - cumaltfel?! – cu DR, eram printre ceipreferaþi. Se tipãreau afiºe ceanunþau evenimentul, afiºe care selipeau pe stâlpii din centru ºipublicul venea. D.R. citea prozã,Marcel poezii, eu traduceri din liricarusã ºi sovieticã, Mircea Braga eraresponsabil cu partea teoreticã,ceilalþi fiecare dupã mãsura lor...Cine se gândea atunci cã vomajunge sã retrãim totul din amintiri,la o vârstã care atunci ni se pãreamatusalemicã?! ªi iatã, vârstaaceea a venit... DR a umplut câ-teva rafturi bune de bibliotecã cuvolumele pe care le-a scris –romane, nuvele, teatru, publi-cisticã, poezii – o operã masivã ºidurabilã peste care n-ai cum trece,degeaba unii din ciracii pe care i-aoploºit pe la revistele pe care le-acondus între timt, strâmbã din nas.Avea acest bun (nebun) obicei sãstimuleze tinerii ce i se pãreautalentaþi (unii chiar erau) ºi de viitor(unii l-au ºi avut), punând câte o

O cupã...pentruD. R.

Popescu

Constantin Cubleºan

26

vorbã bunã ici ºi colo întrupromovarea lor. ªtiu o duzinã (celpuþin) de tineri regizori care i-aumontat piesele pe diferitele scenedin þarã, mai bine sau mai rãu, cums-au priceput, dar care în urmabunãvoinþei acestui inegalabil îngenerozitate om, obþineau premii ºierau promovaþi pe la alte teatre, cualte montãri la care pânã atunci nuvisaserã. Sunt curios câþi dintre eiîºi aduc acum aminte cã DRîmplineºte o vârstã, pentru a-itrimite o felicitare. O simplãfelicitare?!... Nici cu actorii distribuiþiîn roluri importante din piesele luinu era mai puþin galant ºi cei maimulþi dintre aceºtia, dupã revoluþie(sau ce-o fi fost ea) l-au ocolit, casã nu spun cã l-au uitat. Oare dece existã atâta ingratitudine pelumea asta? Nu mai vorbesc descriitorii sau de oamenii de culturãpe care i-a promovat în pagini dereviste, fãcându-le astfel oplatformã publicã de care nu s-ausfiit sã beneficieze, fãrã a amintivreodatã numele binefãcãtoruluilor. Dar, nu despre aceºtia vreausã scriu. Nu pe aceºtia vreausã-i omagiez (nici nu meritã!) cipe acela care a creat la Cluj oadevãratã ºcoalã de prozã:D.R. Popescu... Pe vremea cândera un ferment al vieþii literareºi culturale clujene, determinaseNa-þionalul Clujean sã monteze înfiecare an câte o piesã a unui autordramatic din localitate. În aceiani s-au ridicat din Cluj câþiva tineridramaturgi pe care critica despecialitate i-a elogiat aproapefãrã rezerve. Unde sunt aceºtia,acum, ca sã batã la poartamagistrului cu un buchet deflori?!.. Dar, iatã, mã lamentez (mãenervez) acum când constatcã lângã DR au rãmas tot prieteniicei vechi, adevãraþi. Mercenariis-au dus în treburile lor, angajându-se sub scuturi azi europene.Foarte bine, dar de ce sã nu-itrimiþi o ilustratã, la zi aniversarã,binefãcãtorului tãu din anii deînceputuri? Numai cã DR nu arenevoie (nu spun cã nu i-ar cãdeabine) de asemenea gratulãri. E unom puternic ºi azi cum a fost întotdeaua. Un om care nu s-a îndoitdupã bãtãile vântului nici chiaratunci când a fost obligat sã o facã.Cu stânga accepta compromisul,

cu dreapta îl dregea. Câþi dintrescriitori mai vor sã-ºi aminteascãaceastã strategie pe carepreºedintele Uniunii a practicat-oani de zile?! Dar, iarãºi zic: DR nuare nevoie de gudureala ingraþilor...A ajuns la o vârstã la careSadoveanu avea prin ºcoli ºi prinlocurile publice ridicate busturi ºistatui (le ºi merita, nu-i vorbã). DRnu are. Dar are opera dedimensiuni sadoveniene, cu

siguranþã. ªi-a ridicat singurmonumentul (Exegi monumentum,ziceau latinii), durabil în timp, înbiblioteci ºi în conºtiinþele curate.Acest fapt îl omoreazã ºi-ionoreazã pe toþi cei care se bucurãcã sunt contemporani cu el. Eu mãconsider un asemenea norocos,aºa cã la ceas aniversar nu potsã nu ridic o cupã, ca pe vremuri,în cinstrea maestrului ºi aprietenului.

27

Aurel Rãu

PLOSCA

Azi

sã

aducdin pod

o ploscã /a bunicului /de pe când a

fost el mire / ºi a þinut-o în mânã

pe cer. /ªisã

m-apuc / s-odoar scriu cu multã

migalã, / ploscã de lemn,cu incizuri / din mai multe

linii / frumos rotite, ºi o roatã /de liniºte, la mijloc, / sã crezi scobitã

pe dinlãuntru, / stând pe douã picioare /ºi sonorã, când o atingi, cum doar ai lovi-o, / sau ca trupul poftit, drag. / Dar nu, mai curând sã beau / din ea, cu mânie, ºi cu tristeþe, / un

timp care m-a-mbãtatde tot; /

s-o facsã-mi cânte

MESTEACÃN ÎN BASARABIA

Am fost douã zile în Basarabia,însoþind un transport de cãrþi.În faþa hotelului unde-am trasstrãjuia în frig un mesteacãn.

Cãrþile, le-au oprit la vamã,dar s-a bãut vin la Cricova.Un mesteacãn învolt ºi alb,crescut din piatrã, în Basarabia.

Noaptea, cum somnul întârzia,am fãcut câþiva paºi, prin preajmã.În mesteacãn, frunzele - un roitremurau, nu se scuturaserã.

Strãjuia, cum ªtefan Cel Marepe soclu, vãzut de pe trepte.Din crengi am rupt douã frunzeºi le-am pus în portofel, tainic.

Vor fi trecute cãrþile, poate,româneºti, ne-au spus, altãdatã.Erau „clasici“, dar ºi „moderni“.Iar la câþiva paºi, Prutul.

Privesc douã frunze galbene,când scriu, care-mi stau pe masã.

Douã frunze în formã de inimi,sau de lacrimi, din Basarabia.

LEVITAÞIE

Mãrul cãzut din pom îl iau în casã.E lovit, însã, într-o parte.Îl aºez cu faþa frumoasã în spre minela masã, unde e-un mic soare.

Dar pe laturea nevãzutã, pata lucreazã,încet creºte, se face neargã.Când îl întorc, dup-o noapte, e deadreptul putred -astfel el moare în trei zile.

ªi situaþia se repetã cu un alt mãrºi altul, dupã rãzboiul nopþii.Pufoase, roºii, striate, arome, sfere.Mi-e luna august doar o torturã.

Iau mãrul în casã, noul cãzutdintre cele ce mai stau printre stele,care ºi ele cad, cumplit, prin august,sub legea vieþilor, ce nu iartã.

Mere de august... ªi eu mã gândesc la unpoet cãzut, la fel, din cãrþi,ce le-ndrãgea - ºi stricându-i un vers, mai spun:voi plânge cu jerbe de mere...

Ies dimineaþa din casã cu-o teamã-n suflet,ºi ard pentru cele din crengi.ªi-aleg dintre morþii fragezi merele-ntregipe-obraji cu toate razele soarelui.

TRIBUNALUL DIN NÜRNBERG

Aici i-au ucis pe cei ce-au ucis.I-au dat morþii pe artizanii morþii.Aceste ziduri tãcute, care ne privesc.Stafiile, jbilþul, tristeþea, istoria...

LACUL LALA

Odatã era sã-l vãd.Sã urc o noapte întreagã, cu alþi viteji,poteci ºi ºlaguri ºi umbreºi-n zori sã-l vãd de pe-o creastã, mister adânc,„un ochi”, de când nu ºtiam....

Iar acum mi-l scoate în cale o fotografie.Singur, cu Zarathustra,ºi cu cine-a scris Mioriþa sau Pintea Viteazul,o piatrãtãiatã cu diamant de steleºi zodii; o limpezime!

Zbor alb între-un verde închis ºi-un altuldeschis – de ierbi, de pãdure.ªi tãcere.ªi mãnãstire care se roagã.

În Munþii... ce-l þin; o retinã sub caree poate imaginea trecerii noastrepe-aici, altfel -

ºi dispãrutã.

28

Poezia popularã de nuntã(1985; ediþia a doua, a apãrut înanul 2000, sub titlul Nunta înTransilvania) de Ion ªeuleanu areun caracter monografic, folcloris-tul înglobând în cercetarea saetapele ºi momentele nunþii, aºacum se desprind ele din operelereprezentative ale folcloruluiromânesc. Respingând o aborda-re pur descriptivistã, autorul iden-tificã ºi studiazã elementele depoeticã ºi de stilisticã a textelor cucaracter nupþial, considerând cã„existã o poezie de puternice ºiadânci rezonanþe, care se cereanalizatã cu toatã atenþia”, astfelîncât nunta poate fi privitã ca unceremonial cu rãdãcini în arhaitatece înglobeazã în sine „atitudiniexistenþiale ºi convingeri funda-mentale ale poporului nostruprivitoare la individ ºi la menirea saîn lume”.

Perspectiva cercetãtoruluieste, aºadar una mai amplã, cumremarca Ruxandra Ivãncescu:„Pornind de la imaginea obiceiurilorlegate de ceremonialul nupþial încomunitatea folcloric tradiþionalãdin Transilvania, extinsã (princomparatism) asupra întregiicomunitãþi tradiþionale româneºti,se oferã date semnificative asupramentalitãþii tradiþionale autohtone,cu valorile ei specifice, cuelementele sale perene ºi cumutaþiile pe care aceasta le-asuferit de-a lungul timpului.Imaginea de ansamblu este una deinteres general, reconstituitã dindetalii monografice minuþiosanalizate iar apoi integrate ºireinterpretate ca parte a unuiîntreg”. Cercetãtorul insistã, înpaginile cãrþii sale, asupracomplexitãþii fenomenului folcloricstudiat, pe care îl supune unuiexamen riguros ºi tenace, utilizândo serie de metode din domeniiconexe: „Trebuie subliniat, oricum,cã fenomenul nupþial românescreprezintã un complex ritual-ceremonial extrem de elaborat,iar în cuprinsul lui, cel transil-vãnean, nu face notã aparte. Eleste polivalent, plurisemantic ºimultifuncþional. Aceasta întrucât(...) el reflectã un fapt de viaþãfundamental din existenþaindividului ºi, prin intermediul lui,din devenirea unei comunitãþi

oarecare, a comunitãþii folcloric-tradiþionale. Semnificaþiile sunt, fãrãîndoialã, multiple, ºi ele se lasãdescoperite, în mare mãsurã, ºi înfuncþie de poziþia teoreticã dinsprecare sunt perspectivate lucrurile(sociologicã, ritualistã, structura-listã, semioticã, antropologicã,psihanaliticã, etnograficã º.c.l.)”.Existenþa umanã este aºezatã, înmentalul popular, sub speciadestinului colectiv, acela caredecide, în fapt, traseul biografic alindividului. Nunta e vãzutã, aºadar,ca un ritual ce desemneazã unmoment privilegiat din existenþaindividulului, ea fãcând parte dincategoria „riturilor de trecere” (A.Van Gennep) cu un rol esenþial încadrul colectivitãþii umanetradiþionale. Examinarea princi-palelor elemente ale ritualuluinupþial folcloric (cântecul liric,oraþia ºi strigãtura de nuntã,formulele de chemare, structuriconstitutive, dialoguri, teme ºimotive) este realizatã dinperspectiva unui etnolog cestãpâneºte perfect principalelemetode moderne de investigaþie afenomenului folcloric, cu ointerpretare adecvatã a scenariuluinunþii, punându-se însã în evidenþãºi valenþele etice sau modelatoareale acestei structuri ritualice

fundamentale pentru devenireafiinþei umane. În acest scenariuritualic al nunþii, autorul surprin-de un întreg univers al tradiþiilor,miturilor ºi riturilor, alãturi dehabitudinile de gândire alementalului colectiv: „Omul strã-bate, de la naºtere la ne-fiinþã, unitinerar exprimat în cicluri exis-tenþiale, parcurgând succesivfazele copilãriei, cãsãtoriei,maturitãþii, senectuþii (...). Existãrituri preparatorii chemate sãasigure pro-creaþia, sã determineapariþia vieþii. Sunt însã ºi altepractici cãrora le revine misiuneade a pregãti ºi influenþa plecareaindividului din «lumea albã»,intrarea într-o altã «existenþã»,imaginatã, nu arareori, ca fiinddovada unei profunzimi de gândextraordinare, rod al uneiîndelungate meditaþii în margineasemnificaþiilor vieþii, al unor intuirigeniale a raporturilor dintreexistenþa individualã ºi ceacosmicã, universalã (...). Dar ar fiposibil sã ne aflãm în faþa uneistrategii, psihologic vorbind, acolectivitãþii ºi a omului societãþi-lor arhaice ori folcloric-tradiþionalede mare subtilitate ºi deosebitde generoasã la care se apeleazãspre a contracara spaima demoarte”.

În interpretarea scenariuluinunþii, Ion ªeuleanu pune lacontribuþie teorii ºi paradigmeepistemologice moderne, dinspaþiul unor discipline precumsemiotica, psihologia sau so-ciologia, într-un stil echilibrat,sobru, în care caracterul tranzitival enunþurilor conferã demonstra-þiilor, mereu pertinente, rigoare ºisupleþe. În fapt, în cartea sa, ª.decripteazã un întreg cod culturalarhaic camuflat în bogãþia desemnificaþii a ceremonialuluinupþial, ceremonial care e analizatnu doar în calitatea sa intrinsecã,ci ºi ca element component alcomunitãþii tradiþionale. Trebuieprecizat, de asemenea, cã autorulnu se lasã fascinat de o anumitãperspectivã metodologicã, con-ºtient fiind cã aceasta/acesteanu vor putea epuiza bogãþiainepuizabilã, polisemantismulfunciar al faptelor folclorice. Deaici provine multitudinea deperspective, de unghiuri din care

Perspectiveetnografice

Iulian Boldea

29

este privit scenariul ritualic al nunþiipopulare.

Dincoace de sacru, dincolo deprofan (1994) e o carte deschisãmai degrabã spre problemeleteoretice ale etnologiei, în careautorul e preocupat de structurilemetodologice ale cercetãrii etno-grafice, favorizând o perspectivãde largã amplitudine antropologicãasupra fenomenului atât decomplex al culturii populare. Apelulla o astfel de perspectivã an-tropologicã e efectuat „deoarece

are avantajul, nu atât de a leîngloba pe toate celelalte, cât de aþine seama de ele în tentativa de arepera fenomenele în întreaga lorcomplexitate. Mai importante suntînþelesurile pe care faptele nup-þiale le au în mintea insiderilorcomunitãþilor folcloric-tradiþionale,modul în care acestea semna-lizeazã ºi în care sunt înþeleseºi decodate de ei, în relaþie cupropriul lor cod cultural”. Autorulprivilegiazã, astfel, „viziunea in-tegratoare asupra fenomenelor,

care pleacã de la presupoziþia cãnimic în sistemul culturii (inclusival celei populare) nu e nici întâmplãtor,nici gratuit”. În finalul cãrþii, gãsimcâteva portrete ale unor cãrturaricare au valorificat, prin opera lor,literatura popularã (V. Alecsandri,Lucian Blaga, Artur Gorovei,Perpessicius). Prin întreaga saactivitate de etnograf, Ion ªeuleanus-a dovedit un cercetãtor atent ºiriguros al folclorului românesc, alformelor de viaþã popularã ºi alreflexelor lor literare.

Cu trei cãrþi de literaturã tipãritepânã acum, pe care el ºi legândeºte ca pe niºte oglinzi,antologic, asociind între aceleaºicoperþi povestirea ºi impresiile decãlãtorie, cronici despre fenomenulexpoziþional, artã plasticã ºiretrospective de istoria civilizaþiilor,eseul pendulând între spectacoleleartei în genere, istoria religiilor ºiºtiinþã, dar ºi articolul cu subiectsocial ºi de opinie, Horia Porumbpropune un interesant profil deautor nu numai cititorilor Stelei, înpaginile cãreia este prezent de maibine de 10 ani. Formula aceastade alcãtuire a unui sumarcaracterzeazã mai net prima luiapariþie editorialã, cu volumulReflecþii heteroclite, apãrut în 2001,un titlu atât de bine ales, pentru caîn apariþiile editoriale urmãtoareelementul beletristic sã pre-cumpãneascã, fãrã a fi pusã încauzã varietatea.

În ipostazele acestea îl ºtiupreocupat de scris literar de prinanul 2000, dacã nu de mai de mult.În volumul al doilea, Fii lui Ramses,din 2006, între textele din primulsfert al cãrþii, dacã aleg laîntâmplare, se nimeresc, parcãîntr-un buchet, un articol la obiect,Premiile literare franceze ale anului2001, un eseu, cu conotaþiiartistice, La Steaua, ºi trei prozecu o problematicã, într-o mãsurã,complimentarã, prin analitic ºidescriptiv ºi evocativ, Un week-end zen, Lumea bunã ºi Bud în vie– datate 2002. Cu narativ propriu-zis ºi în acelaºi timp îmbinând, într-un flux colocvial, joc de asociaþiidin cultural, un sigur simþ deobservaþie în legãturã cu moravuri

ºi caractere ale unei perpetuitranziþii. Un teren pe care sã seimpunã unei reamintiri textesimilare din primul volum, caRomânii din Franþa ºi Secþiunetransversalã, unde în categoriajurnalelor de drumeþie reþinuserãatenþia într-un mod aparte maimulte relatãri dintr-o cãlãtorie înChina.

Clujean trãind la Paris, unde arãmas din 1988, ºi desfãºoarã oactivitate de profesor universitar ºicercetãtor într-un institut de alesprestigiu ºtiinþific, marcatã ºi delucrãri ºi cãrþi de specialitate, elparcã este ºi puþin locuitor pe oricemeridian ºi paralelã, prin evadãrisuccesive, în acelaºi timp decãutãtor ºi de pelerin în geografiiºi culturi majore, de referinþã, cuceva de arheolg pe cont propriu ºi

de etnolog ezitant, în tradiþia unormuntean Constantin Golescu ºitran-silvan Ion Codru Drãguºanu,între vinul recursului la personaj ºicititul în cafeaua supoziþieieseistice. De un ingenios post-modernism, sã spui.

În acest an, 2010, a tipãrit, laeditura Limes, un al treilea volum,în principal de proze, intitulat Caspiþele unei roþi, care continuã trã-sãturi anterioare, dar marcheazã,cum este ºi firesc, ºi o evoluþie;vorbeºte de o maturitate. Aºimenþiona ca ilustrative: În jurulmuntelui sfânt, Trei femei seîntâlnirã, Spre Machu Pichu ºiMoise. Cu un mai bogat accent alepicului, ºi cu solicitãri dinspreimaginativ sau fantastic.

Unele din textele lui potprezenta interes ºi pentru un cititorstrãin, ca o expresie româneascã,dacã ar fi traduse – date fiind unspirit selectiv în aplecarea asupraunor componente specifice, ºi uncult al comparaþiei, o propriete ºi oeconomie a termenilor, o preferinþãpentru exactitate. Eºti surprinsplãcut sã constaþi ºi în naraþiile luicum despre lucruri importane,existenþiale, ori inefabil, se poatevorbi direct, familiar, simplu,spontan. Nefiindu-le strãin niciorizontul moral.

Din volumul lui cel mai recent,aceastã mãrturisire, solemnãpentru cã într-un Cuvânt înainte: „neapropiem de adevãr nu numai prinraþiune. Uneori ne lãsãm „inspiraþi”.Poeþii, artiºtii, mate-maticienii o ºtiufoarte bine. Intuiþia nu este neapãrato facultate a intelectului. E maidegrabã apanajul inimii”, umblã ºiea spre un profil.

ProfilHorea

Porumb

Aurel Rãu

30

Când a apãrut prima ediþieromâneascã a Cuadraturii cercu-lui, Gheorghe Sãsãrman dejadebutase cu câteva povestiriexperimentale de science-fiction înreviste ºi un volum de povestiriaparþinând aceluiaºi gen, cu titluluneia dintre ele, Oracolul (1969).În plus, autorul era cunoscut înmediul jurnalistic pentru articolelesale de arhitecturã, disciplinã ce ostudiase în universitate, dar pecare niciodatã nu a ajuns sã oexercite ca practician, dupã cefusese invitat sã colaborezeprofesional la secþiunilespecializate pe aceastã temã înunele dintre principalele publicaþiiperiodice ale epocii. Aceastãactivitate trebuie sã fi contribuit lafaptul cã interesul sãu s-a orientatmai mult spre componenta teoreticãa artei de a construi, despre caremai târziu îºi va susþine doctoratul,în 1978, cu teza intitulatãFuncþiune, spaþiu, arhitecturã,publicatã în anul urmãtor. Aceastãlucrare, cu un caracter maidegrabã filosofic decât tehnic, îºipropunea sã creeze într-un anumitfel logica habitatului artificial,insistând pe analiza lui ºi fãrãscopul de a stipula cum ar trebuisã fie o arhitecturã idealã, himerãcare i-a urmãrit pe atâþia arhitecþi,cu rezultate adesea nefaste pentruurbanismul secolului XX. Studiulteoretic s-a continuat cu noiarticole de esteticã arhitecturalã,publicate în þara de origine înaintede exilul sãu în Germania, deºirelativul renume îl datora mai multactivitãþii literare. În acest sens,faima nu ºi-a câºtigat-o atunci prinCuadratura cercului, a cãreioriginalitate probabil i-a surprins peunii critici care nu puteau încadradecât cu dificultate cartea înscience-fiction, aºa cum se scriaatunci, dar nici în literaturageneralã, ale cãrei teme, orientatespre viaþa cotidianã, se aflau foartedeparte de cele cultivate demajoritatea scriitorilor canonizaþi înRomânia sau în alte þãri. Numai uncritic, Victor Bârlãdeanu, asemnalat asemãnarea cu literaturapostmodernã a lui Mircea HoriaSimionescu, alt outsider literar carede asemenea scrisese o bunãpovestire de science-fiction (deexemplu, Norul de argint, 1969).

Însã ºcoala postmodernã se aflaîncã în faºã, ºi chiar dacã înRomânia a atins curând oascensiune practic fãrã termen decomparaþie la nivel european,tehnicile sale literare nu erau încãprea cunoscute la data publicãriiCuadraturii cercului. Culturalismul,meta-literatura, ironia ca mijlocretoric preponderent, sunt trãsãturice înrudesc, de fapt, aceastãculegere cu postmodernismul,anticipând câteva din manifestãrilesale. Astfel, un oraº precumVerticity, cu întreaga-i populaþieaflatã în mrejele realitãþii virtuale,al cãrei nucleu simbolic este un pursimulacru, anunþã în 1975 nunumai anumite derive analizate (ºiimplicit justificate) de ideologiapostmo-dernã, ci ºi expresiaprimordialã în domeniul literaturiispeculative, aºa-numitulcyberpunk de mare succes în anii’80. Recrearea ludicã a diverselormomente istorice; utilizarea liberãºi demistificatoare a tehnicilor ºimotivelor din genurile etichetatedrept paraliterare, precum cel deteroare (Oldcastle ºi fantomelesale), SF-ul galactic (Cosmovia,care exploateazã tema navei

generaþionale) sau naraþiunea deaventuri exotice (Sah-Harah);preaslãvirea dorinþei sexuale(Virginia, Arcanum), sau etalareaironicã a unei culturi enciclopedice(de exemplu, explicaþiile despreAntar în oraºul cu acelaºi nume,sau expediþia arheologilor laHatushásh, folosind fraze într-olimbã imaginarã formatã dincuvinte hitite, în dialogul rãz-boinicilor cu arheologul numitHrozný, precum lingvistul ceh carea descifrat chiar vechea limbãanatolianã), toate sunt trãsãturi cese repetã în operele literarepostmoderne, cel puþin în primafazã a miºcãrii, atunci când culturalivrescã avea o mai mareimportanþã. Însã Cuadraturacercului apãrea probabil preatimpuriu, fapt la care se poateadãuga cã autorul ei nu activa încercurile obiºnuite ale lumii literare.În 1979 a apãrut a treia sa colecþiede povestiri, Himera, în seria de SFa Editurii Albatros, în care au fostpublicate majoritatea titlurilor vâr-stei de aur a genului din România,sub semnãtura lui Vladimir Colin,Horia Aramã, Mircea Opriþã, saua maestrului recunoscut deSãsãrman, Adrian Rogoz.

Mai mult, primul lui roman, 2000(1982) este ºi el în mod clar unulde science-fiction, deºi cuprindetotodatã douã povestiri inde-pendente care nu sunt decât ex-tensiunea narativã a douã oraºedin Cuadratura cercului (Moebia ºiSah-Harah), într-un cadru me-taliterar foarte interesant pe careîn ediþia româneascã a trebuit sã-lsuprime, dar care figureazã întraducerea germanã a cãrþii,intitulatã Die Enklaven der Zeit[Enclavele Timpului]. Cartea aapãrut în 1986 în principala colecþiede SF a Republicii FederaleGermane, în Editura Heyne, faptcare i-a adus onoarea de a fi unuldintre puþinele exemple de science-fiction românesc cunoscute înOccident. În acest fel, Sãsãrmana ocupat un loc privilegiat înpanorama SF a þãrii sale, chiardacã acest lucru nu s-a pututspune public pânã la cãderearegimului comunist, deoarece erauinterzise pânã ºi aluziile la cei caredezertaserã de la construcþiasocialismului, aºa cum fãcuse el

Hazardulreceptãrii saucum sã (nu)recunoºti o

capodoperã:

GheorgheSãsãrman,Cuadraturacercului ºi

criticaMariano Martín Rodríguez

31

însuºi în 1983, profitând chiar deocazia ivitã odatã cu proiectul detraducere a cãrþii sale în limbagermanã.

Dupã revoluþia democraticã din1989, Sãsãrman a vrut sã sereintegreze vieþii literare dinRomânia, însã cu dezavantajul dea continua sã locuiascã înGermania ºi de a concura cunume cu greutate precum MirceaEliade, Emil Cioran sau EugèneIonesco, înainte interziºi ºi apoirecuperaþi în mare grabã, dar ºi cunumeroºii scriitorii tineri carescriau pentru a îngropa trecutulliterar din vremea comunistã. Cutoate acestea, a reuºit sã publiceun roman alegoric, de atmosferãkafkianã, despre totalitarismulcultului personal al regimuluinaþional-comunist, înainte domi-nant, în douã versiuni uºor diferite(Cupa de cucutã, în 1994, ºi Cupacu cucutã, în 2002), pe lângã altroman de science-fiction, mai puþinreuºit, Sud contra Nord (2001),dupã care au urmat o colecþie depovestiri foarte variate, Vedenii(2007) ºi o culegere de articole(Între oglinzi paralele, 2009).

Însã punctul culminant alacestei perioade este, în opinianoastrã, publicarea integralã aCuadraturii cercului în 2001 înlimbã românã, cea definitivã, aºacum o concepuse ºi o scriseseautorul înainte de prima eipublicare în 1975. De fapt, ediþiadin 1975 fusese cenzuratã, fie dinraþiuni editoriale (dupã cât se pare,erau prea multe oraºe), fie dinraþiuni politice, intervenind cenzuracare, cum obiºnuieºte sã seîntâmple, a contopit cruzimea cuneghiobia. Dupã cum povesteºteautorul în postfaþa traduceriifranceze a cãrþii, s-au scos nu maipuþin de zece oraºe, precum ºiultimele trei paragrafe dinStereopolis. Printre textele eli-minate cu forþa figureazã ºi ne-vinovata Arca, poate pentru cãcenzorii nu obiºnuiesc sã aibãsimþul umorului ºi credeau cãpagina albã de sub titlu era o glumã,nu un imbold pentru imaginaþiacititorului, sau primul, Vavilon, înciuda faptului cã acesta permiteao lecturã de stânga: tabloulsocietãþii antice nu este neapãratdemn de laudã, iar detaliul

rampelor alunecoase care trebuieurcate pentru a promova pe scarasocialã reprezintã un simboltransparent al diviziunii claselor însocietãþile capitaliste ºi respectiv,al dificultãþii de a avansa în cadrullor, în contrast cu egalitarismulteoretic din þãrile socialismuluireal... În schimb, a supravieþuit,printre altele, primul oraº descrisde Sãsãrman, din care se vanaºte întreaga carte, Musaeum,conceput ca rãspuns la cultulmarilor personaje ale naþiunii, ces-a înfãptuit prin ridicarea anumeroase monumente come-morative, pe mãsurã ce regimuldin România îºi accentuanaþionalismul sub conducãtorulsuprem, Nicolae Ceauºescu.

Vinietele ce însoþesc fiecareoraº apar împreunã, incluse într-un pãtrat, pe copertã, astfel încâtcititorul are în faþa ochilor oconstrucþie geometricã ce poateevoca desenele lui M. C. Escherºi, indirect, echivalentul ei literar,povestirile speculative ale lui JorgeLuis Borges, în special Labiblioteca de Babel [Biblioteca dinBabel] (1941). Crearea de cãtreBorges a unui spaþiu labirintictextual ca o imitaþie exactã auniversului reprezintã un model alprocedeului adoptat de Sãsãrman,aºa cum el însuºi recunoaºte înprefaþa recentei ediþii spaniole (LaCuadratura del círculo, ColmenarViejo, La biblioteca del laberinto,2010), în timp ce în postfaþafrancezã (publicatã ca text pecoperta posterioarã a volumului)menþiona Le città invisibili [Oraºeleinvizibile] (1972), de Italo Calvino,o carte care se aseamãnã mult cuCuadratura cercului în ceea cepriveºte structura ºi tema, deºi cuimportante diferenþe de concepere,cea italianã neavând aproape deloccaracter speculativ. Oricum,influenþa lui Calvino, spredeosebire de cea borgesianã,trebuie scoasã din discuþie,deoarece Sãsãrman nu cunoºtealimba din Le città invisibili, a cãreitraducere în românã s-a publicatulterior (1979) Cuadraturii cercului,deci era vorba de o simplãcoincidenþã, cu toate cã ar pãreasã presupunã o comparaþieimplicitã cu o referinþã literarãoccidentalã de prestigiu ºi ar

sugera apartenenþa cãrþii la uncurent de literaturã fantasticã cultãºi intelectualã care, deºi temperaîn aparenþã extrema ei originalitate,putea sã orienteze receptarea saîn direcþia înnobilãrii dorite.

În cele din urmã, cãrþii i seacordã atenþie pe mãsuraimportanþei ei, în cea mai recentãºi voluminoasã istorie a literaturiiromâne, cea a lui Marian Popa, din2009, deºi încã fãrã a se desprindedin încadrarea tradiþionalã ºiechivocã în science-fiction, aici pecale de a fi acceptatã în fine caspecie literarã demnã de stimã.Chiar dacã menþine diferenþiereaacestui gen faþã de restul literaturii,la fel cum face cu literaturaficþionalã poliþistã, Marian Popa îidedicã mai multe pagini dense ºipline de respect, unde explicã înprimul rând cum science-fiction-ula contribuit la obiective serioase,precum crearea unui cadru propiceumorului ºi satirei ºi, mai ales încazul românesc, alegoriei politice,citând în acest sens pe autorulnostru. Îi menþioneazã apoi,analizându-le fãrã prejudecãþioperele, pe numeroºi scriitori ºi,deºi nu pare a fi consultat istorialui Opriþã, care i-ar fi dezvãluitautentice nume importante ale SF-ul românesc, Popa îl situeazã peSãsãrman la un loc de seamã, elfiind subiectul singurei analizedetaliate rezervate unui autor dinaceastã secþiune, analizãfocalizatã mai ales pe Cuadraturacercului. Popa defineºte volumulca fiind memorabil în ceea cepriveºte caracterologiile urbane,ale cãror substanþã filozoficã,moralã ºi politicã se articuleazãsimultan în jurul tendinþelorcolective, sub formã de scurtesinteze istorice în care arhitecturasimbolizeazã în mod ingeniosavatarurile evoluþiei umane, oevoluþie zadarnicã ce scoate înrelief monotonia legilor dezvoltãriiei. Descrierile, pliate pe perso-nalitatea fiecãrui oraº, capãtã uncaracter general datoritã proce-deului simultan aplicat la materiaunor societãþi diferite, astfel încâtse sugereazã profunda unitateantropologicã a construcþiiloromeneºti, iar în acelaºi timp seeludeazã monotonia, datoritãvarietãþii modelelor de discurs

32

folosite, de la proze lirice ºi imitaþiide texte clasice pânã la jurnalelede cãlãtorie, fãrã a uita nicimodelele furnizate de utopie sauchiar science-fiction:

Desigur, impresioneazã des-crierile imaginare, de la celepersonalizând neoliticul, la celeutopice ºi S.-F.; generalizarea seface ºi prin simultaneizareamaterialelor de construcþie,specifice unor civilizaþii diferite.Unele bucãþi sunt poeme în prozã,altele par niºte pastiºe tacitienedominate de perfectul compus ºicorelatele sale, în fine, rezumatesau dãri de seamã ale vreunuiexplorator din secolele 16-19.(Marian Popa, p. 939)

Prin urmare, un istoric ilustru alliteraturii a afirmat pentru prima oarãfãþiº ºi fãrã prejudecãþi cã avem de-a face cu o operã valoroasã, nunumai prin bogãþia sugestiilorconceptuale, ci ºi prin mãiestria cucare acestea adoptã un veºmântformal variat ºi eficient din punct devedere literar, adicã cu o bogãþiestilisticã ce depinde de meºteºugulscriitorului ºi nu al genului pe careacesta l-a ales pentru a-ºidemonstra capacitatea în materiede scris. Marea valoare aCuadraturii cercului se pare cã aînceput astfel sã ajungã larecunoaºterea pe care o meritã înafarã breslei care se ocupã descience-fiction. Sã sperãm ca noiletraduceri în alte limbi (spaniolã ºigermanã) sã contribuie la apre-cierea acestei valori în lume, pentrucã se poate pune fãrã îndoialã îndiscuþie calificarea ei dreptcapodoperã (sunt mereu cuvintemari), însã ni se pare evident cãeste vorba de o culegere de texteprofund originale ºi expresive, înafarã de asta o carte coerentã, înacelaºi timp unitarã ºi diversificatã(motiv pentru care este susceptibilãde o lecturã în salturi, poate reco-mandabilã, la voia stãrii de spirit saua curiozitãþii). O asemenea operã,care reuºeºte sã înaripezeimaginaþia, fãrã a neglija de aceeaarbitrul raþiunii ºi stimularea gândirii,odatã cu plãcerea lecturii, prezintã,credem, calitãþile celei mai buneliteraturi speculative.

Traducere: Olivia N. Petrescu

Vasile Savin

memoriam

Ioan Pop-Curºeu

Nu l-am cunoscut personal peVasile Sav. Nu l-am prea citit, nicica poet, nici ca traducãtor, poatedin pricina puþinului meu gustpentru clasicisme ºi pentrupoezia latinã, sau pentruspeculaþiile lui Augustin, teologsuspect ºi responsabil – indirect– de toate schismele creºtinis-mului, din 1054 pânã la Reformãºi marchizul de Sade, ba chiarmult dupã aceea. Dar volumul defaþã, Vasile Sav, in memoriam(Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2010) –alcãtuit cu încãpãþânatã perse-verenþã de d-na Lucia Sav – m-aobligat cumva sã-l reconsider pecel care, totuºi, a fost un eminentcãrturar al Clujului.

Schiþa bio-bibliograficã de laînceput oferã o sintezã con-vingãtoare a proiectului culturalcãruia Sav i-a consacrat ani lungide muncã, în condiþii materiale decele mai multeori deloc încuraja-toare (vezi textul semnat D. R.Popescu, Sfântul Augustin,tradus în limba românã de unºomer, pp. 83-84). Dupã cele treipagini sintetice, urmeazã oavalanºã de articole, cronici,recenzii, evocãri, note ºi notule,adicã aproape tot ce s-a scrisdespre Vasile Sav în decursultimpului (omul ºi opera). Dinfericire, o serie de „saviene” – cum

numeºte foarte inspirat criticulVictor Cubleºan poemele satiriceale autorului – vin sã condimentezemasa indigestã de texte critice ºisã dea savoare lecturii.

Partea cea mai captivantã acãrþii este Addenda, unde segãsesc fotografii, scan-uri demanuscrise ºi de coperþi, precumºi alte documente care potinteresa câþiva bibliofili ai veaculuiinformatic. Aici, în Addenda, îlsurprindem pe Vasile Sav în maimulte ipostaze ataºante, înmijlocul scriitorilor clujeni, cugrupul întemeietor al Echinoxului,în redacþiile revistelor Steaua ºiTribuna, stând la birou printremunþi de dicþionare, pescuind laBeliº ºi þinând în mânã un pãstrãv„uriaº” etc. Dar cred cã cele maiemoþionante fotografii sunt celecare-i prezintã pe pãrinþiiautorului, Aurica ºi Ioan Sav,þãrani din ªoimuº, Sãlaj: aici sevãd atât mândria ºi prestanþa uneiculturi rurale întemeiate pe valoriseculare, cât ºi reticenþele ºislãbiciunile care vor ucide (dacãcumva nu au ºi fãcut-o deja)aceastã culturã. Aurica ºi fiulVasile, fotografiaþi în faþa statuii

lui Matei Corvin ºi a CatedraleiSf. Mihail în aprilie 1968:emblemã fragilã a unui Cluj ro-mânesc fãrã tradiþii burghezeprea solide, pol de atracþie pentrucopiii de þãran dornici de afirmare,a cãror mare strategie existenþialãºi culturalã a fost întoarcereaprogramaticã spre latinitate!

(chiar dacã nu lao datã rotundã!)

33

De la început îmi asumperspectiva asimptoticã în adezbate problematica femeii ºifeminitãþii, întrucât, prin chiarconþinutul nostru identitar, suntemdeseori incapabili sã depistãm/înþelegem principiile de gândire ºisensibilitate ale Celuilalt. Modul încare cineva se plaseazã în lume,felul în care îºi percepe propriaidentitate, mãºtile prin carefuncþioneazã social, raportul ce-luilalt cu ceilalþi, toate acestechestiuni pot fi investigate maidegrabã printr-o anchetã de tipsociologic, decât prin teoretizãricare, de cele mai multe ori,speculeazã fãrã fundament orisunt intenþionat fundamentaliste!Tocmai de aceea, cãrþi precumDivanul scriitoarei (Limes, Cluj-Napoca, 2010) ºi Cele 4 dimen-siuni ale feminitãþii româneºti(Neverland, Bucureºti, 2010),prima fiind coordonatã de MihaelaUrsa, iar cea de-a doua de MonicaTatoiu, sunt binevenite în mediulgentilic românesc, unde nu doarmisoginismul e ridicat la rang deîndeletnicire naþionalã, ci ºi iluziacã a fi bãrbat conferã stabilitateierarhicã ºi autoritate în faþacelorlalþi. Aºa încât, nu trebuie sãsurprindã pe nimeni cã mulþi dintrereprezentanþii cu ºtaif ai eliteiactuale ºi dintotdeauna sunt fieexcesiv de complezenþi în privinþaliteraturii scrise de femei, ghidându-se dupã axioma „meritã apreciatefortul”, fie trãiesc repulsii virulentefaþã de aºa-zisul imaginarexibiþionist al anumitor poete ºiprozatoare, fie sunt cabotinieuforici în cazul scriitoarelor cugâtul îngreunat de medalii. Pe dealtã parte însã, nu trebuie negatfaptul cã unele scriitoare dinRomânia practicã un concubinajeficient cu misoginismul anumitorcritici-bãrbaþi în stare sã leimprovizeze o minimalã recunoa-ºtere publicã. Aºa încât, pentru aîmpãca ºi scriitoarea ºi criticulliterar, se ajunge la compromisulechitabil prin care scriitoarea eindulgentã faþã de reacþiile miso-gine ale criticului-bãrbat, doarpentru cã acesta din urmã, dupãlungi paragrafe concesive, a numit-o la finalul articolului sãu „o marescriitoare”.

În Divanul scriitoarei, Mihaela

Colaj deautopercepþii

Marius Conkan

Ursa realizeazã o investigaþie„asupra felului în care scriitoareledin România îºi gestioneazãidentitãþile”. La baza acestui colajde autopercepþii stau 36 deîntrebãri provocatoare, la carerãspund Ioana Nicolaie, RodicaBraga, Ruxandra Cesereanu,Dora Pavel, Doina Ioanid, GabrielaMelinescu, Mariana Codruþ, AnaMaria Sandu, Simona Popescu,Letiþia Ilea, Elena Pasima, MagdaCârneci, Angela Marinescu ºiIolanda Malamen. Dacã MihaelaUrsa a iniþiat un demers de sintezãasupra imaginii femeii-artist dinRomânia, Monica Tatoiu, în Cele4 dimensiuni ale feminitãþiiromâneºti, propune un proiect maiamplu, la care participã 73 defemei, dintre care 32,8 % suntscriitoare, 21,9 % sunt din dome-niul economiei, 12,3% din cel almedicinei, 9,5% sunt sportive deperformanþã, 6,8% sunt jurnaliste,iar 16,7% sunt din alte domeniiprecum politicã, informaticã,picturã, muzicã ºi actorie. „Celepatru dimensiuni ale feminitãþiiromâneºti”, dupã Monica Tatoiu, arfi urmãtoarele: „Eu cu mine,încotro?”, „Eu cu restul lumii. Eucu cei din afara mea.”, „Eu cuprofesia mea. Care dintre ele?” ºi„Eu cu Creatorul”. Dintre scriitoare,Ruxandra Cesereanu, Dora Pavel

ºi Simona Popescu au contribuitla anchetele din ambele cãri.

Dincolo de evidenþa cã acest tipde proiecte sunt indispensabile nuneapãrat pentru reevaluareastatutului femeii în cadrul uneisocietãþi patriarhale, cât mai alespentru problematizarea acestuistatut, se impun câteva riscuri pecare coordonatorii (coordona-toarele) investigaþiilor de gen artrebui sã ºi le asume. Unul dintreele ar fi substanþa deficitarã arãspunsurilor ºi lipsa profunzimii cucare cele intervievate discursi-vizeazã, uneori, despre propria loridentitate. Fapt care lanseazãanumite suspiciuni cu privire la re-prezentativitatea celor selectateca portavoce a unei comunitãþisociale. Al doilea risc e calitateaprecarã a premiselor care iniþiazãun demers de sintezã. Pornind dela niºte concepte superflue ºicliºeice, investigaþia riscã sã intresub auspiciul locurilor comune ºial patetismului. Or, atât Divanulscriitoarei, cât ºi Cele 4 dimensiuniale feminitãþii româneºti conþin,chiar dacã în micã mãsurã,deficienþe care oscileazã între cumse pune problema ºi cum serãspunde.

Cele 36 de întrebãri ale MihaeleiUrsa (dintre care amintim: „Credeþicã identitatea de gen se asumã caun dat natural, sau ca un constructcultural?”, „Are creaþia dvs. sex/gen sau nu?” „V-aþi simtit, ca ºicreator, limitatã biologic?”, „V-aþisimþit discriminatã sexual?”)configureazã, din start, premisetranºante, care nu lasã locambiguitãþilor ºi care impunrãspunsuri la fel de categorice. Înmari proporþii chiar aºa seîntâmplã, scriitoare precum IoanaNicolaie, Ruxandra Cesereanu,Gabriela Melinescu, SimonaPopescu mãrturisindu-se cu fran-cheþe ºi autoironie, detabuizând ºiînfruntând prejudecãþi, uneori dinperspectiva propriilor preconcepþii.Întrebatã dacã ar fi dorit sã fiebãrbat, Ioana Nicolaie rãspunde:„Aº fi vrut sã fiu bãrbat ca sã nutrec prin multe tentative de viol...Ca sã nu ascult obscenitãþi suflatedezinvolt – unele de oameniserioºi, absolut impecabili – în plinãstradã.”. Mãrturisind despreprejudecãþile de gen la care aderã,

34

Ruxandra Cesereanu afirmã: „Nuam prejudecãþi clasice de gen, cidoar prejudecãþi nuanþate, ca sãzic aºa. Cã bãrbaþii sunt aproapedependenþi de sex, este o astfelde prejudecatã. Cã femeile suntmai bârfitoare decât bãrbaþii, esteo alta.” În timp ce GabrielaMelinescu are ca principalã voca-þie ratatã imposibilitatea de adeveni mamã, Simona Popescu,întrebatã fiind dacã a fost dis-criminatã sexual, mãrturiseºte:„Da, mai ales când eram foartetânãrã ºi începusem ºi eu sã scriu.Bãrbaþii stãteau de vorbã pe temeculturale între ei. Unii mi se pãreautare plicticoºi, chiar proºti în felulîn care se luau în serios.”. Înschimb, scriitoare precum ElenaPasima trateazã cu dezinteres în-trebãrile Mihaelei Ursa, oferindrãspunsuri imature ºi de tot hazulºi dovedind cã pentru domnia sa aproblematiza imaginea femeii-artist în România este o chestiuneinutilã („Preferaþi companiabãrbaþilor sau a femeilor?”, iarElena Pasima rãspunde, astfelîncât lasã cititorul perplex:„Prefer moluºtele. Ele mãcar îºischimbã sexul fãrã sã facã dinasta recensãmânt”). Pentru unelescriitoare, bãrbaþii sunt exclusivinstrumente bune pentru a seîmplini fizic, aºa încât nu e de mi-rare cã misoginii din Româniavãd în femei exact aceleaºi in-strumente! Volumul coordonat deMihaela Ursa, departe de a fi„manifestul unei rezervaþii sexuale”sau un proiect feminist, constituieprocesul verbal al unor conºtiinþede sine, cu prolixitãþile ºi insu-ficienþele lui. Iar acest colaj deautopercepþii vocifereazã, cum erade aºteptat, despre identitãþileunor scriitoare care nu se sfiescîn a-ºi mãrturisi frustãrile, eºe-curile ºi prejudecãþile.

Cele 4 dimensiuni ale feminitãþiiromâneºti, volumul coordonat deMonica Tatoiu, are un caractereterogen, prin faptul cã investigaþianu se limiteazã doar la identitateafemeii-artist, ci exploreazã identitãþiale femeii în general, fie aceastamedic, jurnalistã, economistã sausportivã de performanþã. Dinnefericire însã, proiectul MonicãiTatoiu nu are o mizã consistentã,pornind de la premise deficitare

conceptual, precum: „Eu cu mine,încotro?”, „cele patru dimensiuniale feminitãþii” (care, dinperspectiva mea, pot fi ndimensiuni), „Eu cu restul lumii”etc. Dacã Mihaela Ursa iniþiainvestigaþia asupra identitãþii degen din douã direcþii (1. „încomentariul cultural din Româniase abuzeazã de niºte cliºee degen precum cel de poezie femininãsau cel de scris feminin” ºi 2.„puterile noastre creative suntdirect proporþionale cu acciden-tele fiinþei noastre”), demersulMonicãi Tatoiu este asemãnãtorcu iniþiativele revistelor glamour,fãrã a avea un fundament teoretic.De aici, o întreagã rezervaþie dediscursuri riscante, întrucât Cele4 dimensiuni ale feminitãþiiromâneºti este mai degrabã ocarte în care se stã la taclale, decâtse problematizeazã. Iatã câtevamostre de cliºeu cu care opereazãunele femei din România în radio-grafierea propriilor identitãþi: „Dacãar trebui sã mã reinventez, mi-arplãcea sã fiu femeia la care segândea Dumnezeu când a fãcut-ope Eva: încântãtoare, puternicã ºitandrã, sclipitoare ºi neînfricatã.”(Rodica Mihai), „La 50 de ani mãuit în oglindã ºi îmi spun ce fericitã

sunt cã încã nu am 80. Am rãbdaresã-mi cumpãr rochii, caut sã fiudeosebitã ºi nu-mi doresc sã mai am40 de ani.” (Cãtãlina Soare-Huell)etc. ªi lista ar putea continua lanesfârºit, cu aforisme penibile ºimãrturisiri patetice, întrucât Cele 4dimensiuni ale feminitãþii româneºtiar putea constitui, în felul ei, variantaimprimatã a celebrei emisiuni „De3×femeie”, realizatã de MihaelaTatu!

Investigaþiile de gen, trebuie sãrecunoaºtem, sunt aproape inexi-stente în România (deºi existãcâteva cãrþi publicate în domeniu).Tocmai de aceea, proiecte precumcele coordonate de Mihaela Ursaºi Monica Tatoiu sunt menite sãsuscite interesul mediilor social-culturale ºi sã-i provoace pe ceicare s-au baricadat în prejudecãþi.Dar mai ales, rostul lor e de aînfrunta patriarhatul misogin carecatalogheazã, din start, o femeieca fiind de la naturã mai puþinînzestratã intelectual decât unbãrbat. Divanul scriitoarei ºi Cele4 dimensiuni ale feminitãþiiromâneºti vor sta, cu siguranþã, labaza altor investigaþii de gen, curepondenþi capabili sã discur-sivizeze mai tranºant anumiteproblematici-tabu.

35

Un studiu deosebit de aplicatºi plin de idei personale estecartea lui Brian McHale,Ficþiunea postmodernistã (Ed.Polirom, 2009, traducere de DanH. Popescu). Oportunitateaapariþiei sale, atît la momentulediþiei originale din 1987, cît ºiacum, mai ales pentru noi, parecu atît mai mare cu cît elucidareaultimului autentic curent dinistoria artei universale, care estefãrã nici un dubiu postmo-dernismul, rãmîne încã departede concluziile sale ºi poate chiartocmai de cele mai importantedintre ele. Opinia mai recentã cãvremea lui ar fi trecut denotã înrealitate douã lucruri oarecuminterdependente, pe de o parte,graba ce caracterizeazã lumeanoastrã de azi ºi care cores-punde legii privind acceleraþiaevoluþiei generale, pe de altãparte, cu toatã consideraþia, oinsuficientã cunoaºtere a însuºiobiectului aflat în discuþie. Cãcipostmodernismul ºi-a dovedito enormã disponibiltate, alecãrei proporþii anuleazã în fondorice definiþie limitativã. Dacã„anything goes”, atunci totul eposibil ºi nimic nu mai reprezintão condiþie obligatorie. Sã sepiardã oare aºadar oriceindividualitate, orice identitate ºideci orice statut diferenþial, princare sã putem recunoaºteexistenþa acestei imense ºi, deaceea, foarte încãpãtoareorientãri ce a cuprins nu numaicultura ultimelor decenii, dar ºiîntreaga viaþã a societãþii noastrecontemporane? Iatã o întrebarenecesarã ºi complicatã, darcãreia i se poate da totuºi unrãspuns destul de coerent ºi maicu seamã operaþional. Aºa cums-a manifestat la origini, înarhitecturã, postmodernismul aînsemnat mai întîi un soi deeclectism stilistic, relativ ludic ºiironic, dar în toate împrejurãrileeminamente lucid. În literaturã ºi-a adãugat autoreferenþialitatea ºidemersul metapoetic, în prezenþaconstantã a aceleiaºi conºtiinþeacute ºi participante la actulcreator.

Dar denumirea însãºi a orien-tãrii de care vorbim ne împin-ge inevitabil s-o raportãm la

antecesorul ei, la modernism.S-a remarcat pe drept cuvînt cãmulte însuºiri ºi feluri demanifestare îi vin urmaºului de laînaintaºul sãu. S-a speculat chiarcã succesorul n-ar fi decît osimplã ipostazã mai sofisticatãa precursorului sãu ºi nimic n-arfi în postmodernism care sã nufi fost mai întîi undeva, în mul-titudinea de varietãþi a mo-dernitãþii. Însã mãcar o diferenþãde atitudine, mai generalã ºi înprimul rînd mai semnificativã,poate trasa o linie de demarcaþieîntre cele douã miºcãri culturaleale secolului trecut: în moder-nism, excluderea nu numai a tra-diþiei îmbãtrînite ºi mortificante,dar ºi a tuturor propriilor luiforme din perspectiva ºi înbeneficiul fiecãreia în parte.Aceste conflicte intestine,fratricide, sînt o caracteristicãizbitoare a curentelor deavangardã. Spre deosebire deele, postmodernismul se reco-mandã prin includere, printoleranþã ºi prin integrare, într-oasociere sintacticã ºi ficþionalã,ce face farmecul adeseori bizarºi totdeauna provocator ale celormai multe dintre creaþiile arteicontemporane.

Însã Brian McHale descoperãîn laborioasa lui cercetare ºi o

altã cale de a delimita cele douãdirecþii literare. Încã din pragulcãrþii sale, el precizeazã: „fic-þiunea postmodernistã diferã deficþiunea modernistã aºa cum opoeticã dominatã de problemeontologice diferã de una domi-natã de probleme epistemo-logice” (p. 14). Preluînd ideea dedominantã de la formaliºtii ruºi,autorul nostru subliniazã cumaccentul s-a mutat „de laproblema cunoaºterii la cele alemodurilor de a fi” (p. 29). Pe bazaunui numãr de exemple binealese McHale þine sã neconvingã cã întrebãrile pe careºi le pun cele douã tipuri istoricede ficþiune sînt diferite ºi utili-zeazã strategii corespunzã-toare. În modernism, ceea ceintereseazã este posibilitateacognitivã, agentul ei, siguranþarezultatelor, limitelor lor etc., învreme ce pentru postmodernismpreocuparea vizeazã lumeatextului ca atare, ori ca produs alimaginaþiei, diversitatea ºistructura acestei lumi etc.Amintind de variatele liste detrãsãturi care încearcã sã-lcaracterizeze pe cel din urmã,cercetãtorul crede chiar cãdominanta ontologicã le înrudeºtepe toate, fiind „principiul sistemicce fundamenteazã aceste listealtfel eterogene” (p. 30).

Înarmat cu asemenea pre-mise teoretice ºi metodologice,Brian McHale supune literaturaoccidentalã ºi mai ales anglo-americanã unei amãnunþiteradiografii exegetice, cãutînd cuinsistenþã sã ºi le ilustreze cît maitemeinic ºi mai convingãtor. El nuomite însã nici fenomenul deinterferenþã a celor douã poetici,prezent uneori chiar ºi în operaunui singur scriitor. Joyce, depildã, este modernist în Ulise, darpostmodernist în FinnegansWake, iar Robbe-Grillet pen-duleazã ºi el între aceste poziþii.În schimb, cea mai consistentãmulþime de prozatori de limbãenglezã sînt de departe pro-motorii noii creativitãþi ºi asupralor se îndreaptã atenþia cea maiconcentratã a exegetului. Exa-menul sãu nuanþat ºi pertinent,chiar dacã permanent obstinat îna introduce realitãþile în tiparul

Poeticãºi

ontologie

Florin Mihãilescu

36

concepþiei cãlãuzitoare, demon-streazã în ultimã instanþã osituaþie de mult observatã, iaracum încã o datã mai meticulosevidenþiatã, anume aceea pecare o semnalase pe seamapoeziei moderne Hugo Friedrich,în eminenta sa carte din 1956,sub formula „fanteziei dictatoriale”.Devine clar ºi incontestabil cã olibertate totalã ºi la toate nivelurilese instaleazã în centrul vital alpoeticii postmoderniste. Capitoleample ne documenteazã asupralumilor posibile, paralele, textualesau intertextuale, raportate lagenul SF, la fantastic sau laficþiunea istoricã, asupra celormai insolite forme ale acestoraca lumi în anulare, din cutiichinezeºti, lumi tropologice alestilului ºi ale discursului, lumi pe(de) hîrtie, în fine lumi cu autorisau fãrã autori. Regãsim aici,tratate într-o manierã originalã,aproape toate temele discur-surilor critice din ultimele decenii.McHale îºi urmãreºte ºi îºiurmeazã consecvent principiile,crezînd a le constata validitateaîn cuprinsul unei multitudini deopere datorate unor autori diferiþi,dar reprezentativi cu toþii pentruo libertate absolut nemãrginitã,care ne poate duce la concluziacã, la fel ca în artele plastice aleaceloraºi ani, mai departe nu semai poate merge pentru cã purºi simplu nu mai existã drum.Totul pare a se fi fãcut, totul s-aîncercat, s-a experimentat,literatura se autodevorã, iardiscursul ei intrã în crizã decomunicare.

Sînt prea multe locuri asupracãrora ar fi interesant sã ne oprimspre a le discuta. Dar pentru cãMcHale a propus perspectivaontologicã în intenþia de aidentifica postmodernismul vomalege relaþia acestuia cu rea-lismul. Încã de la început, ni sespune cã „mimesisul supravie-þuieºte cu bine în ficþiuneapostmodernistã” (p. 95), pentruca ulterior sã înþelegem cã evorba nu numai de realitateaficþiunii, ci ºi de aceea propriu-zisfizicã a cãrþii ca obiect de lecturã,între care oscilaþia angajeazã oanumitã instabilitate ontologicã(p. 277). Implicaþii complexe din

punctul de vedere al realismuluiare ºi prezenþa sau absenþaautorului din text. Postmoderniºtiiau impus metaficþiunea scrii-torului în actul material de a-ºiscrie opera, dar tot ei au pro-clamat „moartea autorului”, cumenþiunea cã ºi atunci cînd totuºiacesta apare, el nu mai este celreal, ci – cum spune RolandBarthes – unul „de hîrtie”. Oricum,chiar dacã scriitorii postmoder-niºti îºi asumã omniscienþa ºi

omnipotenþa celor realiºti, ei nuo mai fac în vederea reconstituriiunei realitãþi verosimile, ci pentrua construi o irealitate careînseamnã „negarea realitãþiiexterne obiective”, încît „astãziaproape orice în cultura noastrãtinde sã nege realitatea ºi sãpromoveze irealitatea” (p. 331).Impusã ºi oficializatã, irealitateadevine coercitivã ºi se oferã ca

obiect privilegiat al reflectãrii,astfel cã, în mod paradoxal,„ficþiunea postmodernistã, cu totantirealismul ei, continuã de faptsã fie mimeticã” (p. 332). Unasemenea mimesis antirealisteste desigur o dovadã de sim-paticã subtilitate exegeticã ºi nue nici pe departe singurul exempluce s-ar putea cita. Pe de altãparte, este însã greu, dacã nuimposibil de a nu aprecia diferen-þa dintre o lume ficþionalã, carerespectã logica realitãþii exte-rioare, ºi alta care o anihileazãintegral ºi programatic. Dar,oricum, postmodernismul nu esteantirealism, ci – cu un termen carei se potriveºte mult mai bine ºi maisemnificativ – irealism, prilej,fireºte, de interpretare ºicomentarii.

Cu siguranþã, cartea lui BrianMcHale se cuvine cititã ºi chiarstudiatã cu atenþie pentru încãmulte alte motive, dar principalulconstã în seriozitatea ºi însubstanþialitatea ei. În masiva ºiinterminabila bibliografie astudiilor postmoderniste, ei îirevine fãrã îndoialã unul dintreprimele locuri. Iar pentru criticiiromâni e un nou ºi autoritarîndemn la meditaþie ºi laclarificare, ceea ce ar trebui sãfie de ajuns pentru a îndreptaasupra ei atenþia cea maistãruitoare.

reuºeºte sã redea în câtevascene de mare forþã paradoxulomenirii în ultima ei fazã, impa-sul total în care se aflã: oricâtde adânc e declinul umanitãþii,extincþia ei nu lasã în urmã de-cât un vid ºi mai sumbru, oinumanitate feroce. „Priveºtemicile vietãþi ce miºunã îndepãrtare; priveºte-le. Suntoameni. În lumina care des-creºte, asist fãrã regret ladispariþia speciei” (p.23) – iatãcum formuleazã Daniel neo-umanul o aserþiune adâncinfiltratã în subtextul ficþiunilorapocalipsei post-umane.

Posibilitatea unei insulerãspunde mai amplu ºi mai profundla întrebarea formulatã deja în

(urmare din pag.24) Particulele elementare („Care suntmotivele care ar determinaumanitatea sã accepte ingineriageneticã drept soluþie finalã?”),construind demonstraþia peaceeaºi premisã decadentã, pecare autorul o formuleazã înInamici publici, convins decaracterul ineluctabil al oricãruidestin (inclusiv cel al umanitãþii) ºide „ireversibilitatea absolutã aoricãrui proces de degradare”(p.128). În pofida aparenþelor, la olecturã mai atentã, Houellebecq sedezvãluie ca un moralist pur-sânge, aºezat de unii critici înmarea tradiþie a moraliºtilorfrancezi de secol XVIII,menþionând în aceeaºi carteideea unui postumanism din carenu lipseºte dimensiunea moralã.

37

Apariþia noului roman alGabrielei Adameºteanu, Provi-zorat confirmã statutul romanciereide scriitoare din prima linie aprozei româneºti postbelice, dar îlafirmã ºi pe cel – similar – dincadrul prozei postcomuniste. Esteun fericit eveniment, acesta, într-un context istoric care a erodatmulte dintre gloriile romaneºtidinainte de 1989, de la Buzura laNicolae Breban. Dupã o pauzã deun deceniu ºi jumãtate, timp încare autoarea s-a ocupat depublicistica militantã, ea a revenitla uneltele prozatorului, publicândromanul Întâlnirea (2003) ºireînnodând firul sagãi LetiþieiBranea din Dãruieºte-þi o zi devacanþã (1979) într-un alt romanbine scris ºi cu putere evocatoare.

Dar dincolo de jubilaþia pecare o provoacã faptul în sine alconfirmãrii pe termen lung al uneivocaþii – comparaþia cu HortensiaPapadat-Bengescu se impune,mãcar din acest punct de vedere –, talentul de mareprozatoare al romancierei se lasã observat prindouã trãsãturi ale construcþiei din Provizorat. Primadintre ele se referã la obiectivul însuºi al romanului:de a surprinde o întreagã epocã, anume cea adictaturilor româneºti (din 1938 pânã în 1989). Dinaceasta derivã direct cea de a doua: chestiuneaepopeii aºa-zicând istorice ºi modalitãþile specificeale rezolvãrii ei.

Trebuie spus cã, în afarã de Cronica de familiea lui Petru Dumitriu, proza românã nu a încercatpariul tolstoian (sau thomasmannian) al construcþieiepopeice. Ciclul Comãneºtenilor semnat de DuiliuZamfirescu, notabil în sine ca tentativã de a urmãriîn durata generaþiilor un fir epic, ºi ciclul Hallipilorde Hortensia Papadat-Bengescu, convingãtoareartistic în privinþa tribulaþiilor umanitãþii din mediileexplorate, nu surprind, cu obiectivitatea epopeii, ºimarile tendinþe istorice ale epocii în care faptele sederuleazã. Mai aproape de ceea ce ar putea ficalificat drept ciclu epopeic pare sã stea lumeaMoromeþilor lui Marin Preda, însã discontinuitãþilecare lasã în suspensie viziunea asupra unei întregiepoci, ca ºi schimbarea unghiurilor de investigaþie,în funcþie de personajul principal al romanelor carealcãtuiesc ceea ce s-ar putea numi întregul, nu ajutãla închegarea proiectului. Mai recent, în romanul întrei volume Amfitrion, ca ºi în ciclul Ziua ºi noaptea,Nicolae Breban fãcea tentativa de a surprinde, prinfanta observãrii unui anumit mediu, în deschidereaunui singur oraº – Bucureºti, respectiv Cluj – aerulunei epoci: cea a deceniului dictaturii ceauºite, înprimul caz, ºi cea a tulburei tranziþii postcomunistedin anii 90, în al doilea. Cu toate acestea, poeticaexplicit anti-epopeicã a romancierului împiedicãînregistrarea lui în ºirul competitorilor la titlul de

scriitori români cu propensiunecãtre genul inaugurat la noi, înversuri, de Ioan Budai-Deleanu.

În Provizorat, GabrielaAdameºteanu trece în revistã ºimai multe generaþii – cel puþin douã(dacã nu-i numãrãm aici ºi pe maivârstnicii „naºi” amestecaþi înpoliticile de extremã dreaptã ºiconvertiþi oportunist la stalinism)– de protagoniºti, ºi un timp istoricºi o atmosferã schimbãtoareîntinsã pe circa jumãtate de secol.Ceea ce rezultã este, fãrãîndoialã, o viziune asupra istorieiºi asupra devenirii unei societãþiintrate într-o spiralã descendentãa dezvoltãrii ei, prin abandonareademocraþiei în favoarea exceselorpolitice de extremã dreaptã, laînceput, ºi de extremã stângã, maiapoi ºi mai durabil. La acest nivelal narãrii faptelor, tocmai aces-ta este provizoratul din titlu: oistorie ieºitã din þâþâni, carecontorsioneazã o þarã, un mod de

a guverna ºi instituþiile statului, ajungând pânã ladramatice evoluþii la nivelul nucleului societal careeste familia ºi chiar pânã la atomul social pe care îlreprezintã insul uman. Datoritã acestei priviritransversale, care porneºte de la destinul individualal protagonistei, Letiþia Branea – devenitã Arcan,dar având, în plus ºi un pseudonim literar -, întreagamiºcare socialã ºi dinamica istoricã dindãrãtul eise reflectã poliedric, ca în cioburile unei oglinzisparte, decriptatã prin replici de alcov ºi reflexeindirecte, într-o atmosferã de teamã, prudenþã ºisuspiciune reciprocã, de complicitãþi bine pãzite ºide imolãri ritualice ale trecutului.

Reuºita de excepþie a romanului tocmai de aicivine. Ca în Dimineaþã pierdutã, dar altfel la nivelulmijloacelor, Gabrielei Adameºteanu îi izbuteºteabordarea condensatã, tensionalã ºi oximoronicã,a raportului dintre individual ºi general, dintre dramapersonalã ºi cea naþionalã, dintre subiectiv ºiobiectiv. Istoria mare se recompune fracturat, darnu ezitant, din schijele atent consemnate ale unuidiscurs freudian, iscat împotriva voinþei, dinsubsolurile conºtientului unde au fost refulate oriceamãnunte puteau periclita securitatea personalã aOlarilor ºi Brãneºtilor. Mizeria umanã a celui care,copil de legionari fanatici, devine membru de partid„pe linie” ºi colaboraþionist fãrã entuziasm alserviciului secret ceauºist, se naºte parcã împotrivavoinþei auctoriale, care fãcea din personajul SorinOlaru un fost copil necãjit, adoptat, ºi un iubit secretconsecvent, persuasiv, al Letiþiei. Aici se vedegheara leului, mãiestria prozatoarei care scapã deorice tezism, de orice subliniere grosolanã, salvândprin palierul subiectivist al cãrþii impresia deautenticitate, dar atingând ºi obiectivitatea imaginiide ansamblu prin alambicate – deºi de o mare

O epopeeromâneascã

Ovidiu Pecican

GABRIELAADAMEªTEANU

Polirom, 2010

PROVIZORAT

CR

ON

ICA

LIT

ER

AR

Ã

38

simplitate aparentã – operaþiuni de juxtapunere avocilor în microfragmente mai curând intimiste.

Avem de a face, în Provizorat¸aºadar, de un altmodel de epopee: nu una întinsã pe mii de pagini, ala ªolohov, ci una intensivã ºi tensionalã, „oblicã”,

dar nu mai puþin strãlucitã. Foarte probabil cã, premiatsau nu, purtat în triumf de cronicarii literari sau ba,romanul cel mai recent al Gabrielei Adameºteanu,Provizorat, este una dintre cele mai importantecreaþii în prozã ale romanului românesc actual.

Fiindcã scriu despre un romanbiografic, trebuie sã încep printr-orememorare autobiograficã. Laînceputul anilor ’80, când amdescoperit pentru prima oarãesenþele tari ale literaturii, am fãcut-o încercând sã imit un mareteoretician ºi estetician. Numele luieste Tudor Vianu. Acum, dupã maibine de douãzeci de ani, citind fraza“amor intellectualis”, am reuºit sãînþeleg ce înseamnã forþatransferului de idei, de ce a fostimportant pentru o generaþie aflatãla marginea prãpastiei sã conserveºi sã transmitã mai departe ceea cemai putea fi pãstrat ºi propagat. Dinaceastã dragoste de culturã emanã“amor intellectualis”, pentru cã amsimþit “pe pielea mea” putereaexercitatã de Tudor Vianu, o putereintelectualã, o seducþie a inteligenþeicare te transformã.

“Am fost Tudor Vianu”, spunecineva în carte, iar aceastã frazãpoate fi transferatã asupra multora.Au suferit (cu pasiune) aceastãinfluenþã, ºi au fost în mod directVianu, rând pe rând, Balotã, Noica,Frunzetti, Negoiþescu, Papu ºi chiarIon Vianu însuºuºi. Aºa cummãrturiºeºte ºi Ion Vianu trebuie sã mãrturisesc ºieu, cãrþile au început sã facã parte din viaþa mea, sãdevinã însãºi viaþa mea, iar aici este “amorintellectualis”. Aceastã parafrazare a lui Spinoza,care se referea la dublul transfer de iubire, dinsprecreator spre creaþie ºi invers, este reprezentativãpentru relaþia dintre “Maestrul intelectual”, cel careintermediazã “viziunea” spre cunoaºtere adiscipolului, cel care poate aprinde lumina spiritului,iar abilitatea aceasta se transmite dincolo de timp ºispaþiu. La polul opus se aflã universul reeducãrii, alpropagandei comuniste, a cãrei forþã funcþioneazãnumai prin prezenþa maleficã a terorii ºi a educatoruluiterorist. Un episod de aceastã facturã estedescrierea cursului de marxism-leninism, care esteþinut de o profesoarã însãrcinatã, a cãrei imaginecoºmarescã îl urmãreºte pe Ion Vianu ºi îi provoacãlupte interne, pentru cã marxismul se opunea tuturorcelor învãþate de la pãrinþi, din mediul în carecrescuse.

De aceea ar fi mult prea simplist sã etichetãmcel mai recent volum publicat de Ion Vianu, Amorintellectualis. Romanul unei educaþii (Polirom, 2010)drept un roman biografic. Deºi autorul introduce

subiectul propriei existenþe întermeni romaneºti – cartea începeprintr-o tehnicã narativãficþionalizatoare, prima frazã (chiarprima parte) a cãrþii fiind suspendatãîntre ficþiune ºi realitate. Descriereapersonajelor este fãcutã cudetaºare ºi o ambiguitate care nupermite prea repede accesul lareferinþele extra-textuale. Primabãnuialã, prima suspiciune cum cãnu avem de-a face cu un romanficþional apare la paginile 24-25,când intrã în scenã personajeprecum Jeni Acterian sau NicolaeBalotã, ºi pânza bine þesutã a ficþiuniise destramã, fãrã a-ºi pierde dinforþa captivantã.

“Sunt un romancier care-ºitrãdeazã secretele de atelier sau unmemorialist care alege crâmpeie dintrecutul sãu, creând un montaj”,spune Ion Vianu. Iatã de ce a tratacartea ca pe un volum de memoriificþionalizate este reducþionist,pentru cã viziunea lui nu este nici ocronologie explicitã a unei epoci,deºi reuºeºte sã prezinte douãdecenii de istorie greu de “disecat”,nici reconstituirea portretisticã acelebritãþilor întâlnite, cu toate cã

Vianu este un excelent constructor de caractere, ºinici o cronicã de familie. El nu vorbeºte ca un “actor”ºi nici ca un “martor”, ci scrie ca un desfãcãtor alsensurilor istoriei. Romanul memorialistic, aflat ºi elîntre ficþiune ºi realitate, nu acoperã toate elementelepuse în miºcare de “Amor intellectualis”, subtitlul cãrþiieste ºi el înºelãtor, pentru cã volumul nu este nici“romanul unei formãri intelectuale”, ar fi prea puþin spus.Aparent Ion Vianu descrie cititorului evoluþia saprofesionalã, trecerea dinspre literaturã sprepsihologie, cu largi volute prin alte “ispite” ale gândului,numai cã “Amor intellectualis” este mai degrabã unroman psihanalitic, auto-analitic ºi terapeutic, decât ocarte despre formarea unui om.

În centrul cãrþii se aflã forþa rememorãrii, care, oºtie orice psihoterapeut, este cu atât mai amplã cucât coborârea în memorie este mai profundã ºi mainemiloasã, pentru cã finalitatea rememorãrii esteexpierea: “reamintirea te spalã de povara pe care atras-o dupã ea, în inconºtient”, spune autorul.

Devine relevant faptul cã prima “amintire” a luiIon Vianu este legatã de moarte, când, la doi ani,descoperã moartea unei fiinþe al cãrei zâmbet îirãmâne fixat în minte. De fapt, aºa cum cartea începe

Putereanesfârºitã a

literaturiiasupra vieþii

ION VIANU

Polirom, 2010

AMORINTELLECTUALIS.ROMANUL UNEI

EDUCAÞII

Doru Pop

CR

ON

ICA

LIT

ER

AR

Ã

39

cu o moarte, a lui Alecu, fratele lui Tudor Vianu, ea seîncheie cu o altã moarte, cea a esteticianului ºiprofesorului, a tatãlui ºi maestrului.

Moartea ºi viaþa, cele douã pulsiunifundamentale, se întâlnesc ºi se întretaie continuu înscrisul lui Ion Vianu. Trecerea printre cele douã esteechivalentã cu dezgroparea “straturilor trecutului”, pecare Ion Vianu le comparã, în cea mai bunã tradiþiefreudianã, cu straturile geologice depuse în timp, “sesuprapun ºi se încalecã”, iar pentru a le discerne estenevoie de fermitate ºi obiectivitate. Tot în sens profundpsihanalitic, tema centralã a cãrþii este reprezentatãde relaþia tânãrului cu figurile paterne. Cea maiimportantã dintre acestea este “personajul” T., desprecare aflãm abia târziu, în capitolele finale, cã este Tudor(Vianu), dar mai ales Tata. Aceastã obturare a numeluitatãlui, în sensul cel mai profund lacanian, prilejuieºteîn fond dezvãluirea eului. Pãtrunderea în cameratatãlui (nu degeaba este ea camera “HieronymusBosch”), echivaleazã cu excavarea unor amintiripietroase ºi dureroase. T. este deopotrivã “maestru”ºi “tatã”, iar recuperarea legãturilor acestora îngãduiescriitorului sã îºi înþeleagã propria evoluþie, la fel cumdescoperirea originilor evreieºti ale familiei nuîmpiedicã venerarea lui Iisus ºi rugãciunea tainicã, lafel cum nu împiedicã dezvãluirea propriei componentemistice. Acolo unde memorialistica pãtrunde în text,adeseori reconstituirea universului familial (patern ºimatern) sau al celui amical sunt resurse pentrupierderea ºi regãsirea de sine.

Mãturisirile personale sunt intime ºi în acelaºitimp lipsite de ostentaþie. Aºa este rememorareaprezenþei lui Angeli, doctorul care dormea în pat alãturide pacientul sãu (Vianu tatãl), pentru a nu-l pierde dinsupraveghere nicio secundã, la fel este strigãtuladolescentin “vreau o femeeeeie!” (cuplat cu episodulaflat la limita dintre grotesc ºi comicul burlesc, în careunul dintre prieteni plãteºte cu 5 lei o babã fãrã dinþipentru sex oral), cât ºi experienþele homosexuale aleautorului (cu tânãrul Florian pe care îl pândea ºiurmãrea ca pe o iubitã), ori iubirea ca o luptã cu Tsilla.Toate aceste experienþe personale sunt descrise deIon Vianu cu o onestitate obiectivã, dar nu clinicã, ciumanizatoare. Exemplarã în acest sens estedescrierea “gãºtii”, imitaþie dupã Matei Caragiale, încare el ºi prietenii lui creºteau “ca niºte cãþelandri aiunei mici haite urbane, cãþelandri care citeau cãrþi,ascultau muzicã, sufereau din pricina tiraniei, discutaupânã în zori politicã, artã, porcãrii, cãutau femei ºi nucãutau mântuirea”.

Remarcabil pentru aceastã carte este faptul cãdin aceastã gaºcã fãcea parte ºi “Geamãnul”,prietenul ºi tovarãºul de suflet al lui Ion Vianu, MateiCãlinescu. De fapt întregul univers din “Amorintellectualis” este populat de fiinþe exemplare, deoameni a cãror existenþã în acel timp pareimprobabilã. Chiar ºi Edgar Papu, mult hulitul proto-cronist, este prezentat într-o luminã umanã, el este“aprinzãtorul lumânãrii celei mai înalte din vârfulbradului de Crãciun” din casa Vianu. Întâlnirea cu unPapu poliglot, locuitor într-o casã de chirpici,cunoscãtor al barocului european, a cãrui sorã era

profesoarã de marxism-leninism, face ca acesta sãdevinã unul dintre personajele cele mai adevãrate ºiîn acelaºi timp cele mai tragice din carte. Aºa sunt ºiNicolae Balotã ºi scriitorii greco-catolici din jurul luiVianu, Alecu Paleologu ºi Ion Negoiþescu, sau“Monseniorul” Ghica, Petru Creþia ori chiar Nichita

Stãnescu, a cãror descriere include elemente deprezentare romanescã a unei epoci, o lume marcatãde nebunie religioasã ºi manie isteroidã ideologicã,ilustrate aºa cum numai un psihiatru poate sã ofacã.

Ion Vianu expiazã nu doar propriile sale mlaºtinidin inconºtient, el reuºeºte sã exorcizeze fantomeledin trecutul nostru ºi chiar din mintea noastrã, cauzatede cãrþi, de experienþe traumatice sau din memoriidureroase. “Amor intellectualis” rãmâne unul dinpuþinele exemple de prozã psihanaliticã, de facturãmemorialisticã, din literatura noastrã.

CR

ON

ICA

LIT

ER

AR

Ã

40

Turisminterior

Alex Goldiº

MARINMÃLAICU-

HONDRARI

Cartea Româneascã,2009

APROPIEREA

Devine evident, acum, odatãcu apariþia celui de-al doilea romanal lui Marin Mãlaicu-Hondrari, cãprozatorul se detaºeazã complet decolegii de generaþie prin încredereanecondiþionatã în forþele literaturii.Cãci atât poeþii afirmaþi în jurul anului2000, cât ºi confraþii egoficþionaridin prozã s-au strãduit sã neconvingã cã practicile lor nu prea aunimic de a face cu literatura, ci cuexperienþa în sens larg, ºi cã a fietichetat drept scriitor poate trecedintr-o datã drept un lucru ruºinos.În schimb, cãrþile lui Mãlaicu-Hondrari sunt, toate, pledoarii maimult sau mai puþin mascate pentrucapacitatea poeziei de a scurtcir-cuita biografia.

A nu se înþelege de aici cã unton emfatic-livresc pune stãpânirepe imaginarul prozatorului.Dimpotrivã. Frapantã, încã de laprimele rânduri ale „Apropierii”(Cartea româneascã, 2010), escriitura albã, aproape pragmaticã,fãrã nicio alunecare stilisticã. Confesiunile celorcinci protagoniºti ai romanului, alcãtuit mozaical,nu pãcãtuiesc nici prin hiperstilizare, nici prinsupralicitarea introspecþiei, aºa cum ne-am aºteptade la o prozã literaturizantã prin excelenþã.Livrescul e în întregime situaþional, în mãsura încare literatura modeleazã nu atât interiorulpersonajelor, cât mai ales acþiunile lor exterioare.Grupul de prieteni de la Bistriþa (Adrian PetruConstantin, Florin Roman alias The Great, DanParfenie ºi Lidia-Stãpâniþa), dar ºi confraþii dinSpania (Maria, Vanessa, Rafael sau Myriam) îºitrãiesc viaþa de zi cu zi într-o permanentãbeatitudine poeticã. O beatitudine cu atât maisurprinzãtoare cu cât ea se construieºte în reliefuldetaliilor realiste sau a desfãºurãrii aproape logico-cronologice – sacadatã doar de întretãiereaplanurilor – a romanului. Cãci, deºi nu par sã facãnimic ieºit din comun (în afarã de senzaþionalismultraficului cu parfumuri din Spania, toate acþiunilesunt banale), aproape fiecare personaj acþioneazãdupã o logicã inefabilã.

Însãºi trama centralã a romanului rezidã înhotãrârea cât se poate de romanticã a celor treiprieteni poeþi de a-ºi pierde urma, timp de cinci ani,în lumea largã. Adrian Petru Constantin pleacã lamuncã în Spania, Florin Roman toacã burse laBerlin, iar Dan Parfenie, deºi nu intrã în joc, e nevoitsã rãmânã singur în România din cauzaproblemelor cu „cãpicul”. Permanenta alternare acadrului, de la o Românie boemã în care legea ofac festivalurile de poezie ºi nopþile de meditaþiecolectivã sau o Spanie toridã unde iubirile interzisenu pot fi egalate decât de febra afacerilor ilegale,pânã la un Berlin îngheþat, dar intim ºi cochet, dãromanului un exotism aparte. Deºi „Apropierea”

poate fi privit ºi ca o excelentãcolecþie de vederi, peisajele princare se perindã eroii lui MarinMãlaicu-Hondrari nu sunt cadreindiferente, ci catalizatori aistãrilor sufleteºti extreme.Romantismul atât de pregnant alromanului, care poate plãcea înaceeaºi mãsurã „literaþilor” ºiamatorilor de vaporoase poveºtide dragoste, rezidã în fuziuneaaproape totalã a personajelor cumediul. Navetiºti permanenþi aipoeziei ºi ai literaturii (iubireaimposibilã a lui Petru pentruMaria, o femeie cãsãtoritã, sedesfãºoarã exclusiv pe traseulvaporului de lux în care aceastacântã, Dana penduleazã întreCordoba ºi Berlin, angajatã îndouã iubiri egal de himerice), eroiilui Marin Mãlaicu-Hondrari îºischimbã configuraþia sufleteascãodatã cu fiecare loc vizitat.Singura forþã care-i apropie peaceºti pe aceºti neobosiþi

practicanþi ai turismului interior e poezia însãºi.Din acest punct de vedere, romanul ar fi putut

deveni, într-adevãr, tezist. Cãci toate drumurile,oricât de întortocheate ºi de deviate, duc, în cartealui Marin Mãlaicu-Hondrari la literaturã. Ea singurã,într-o lume pânditã de hazard, reprezintã spaþiulcoincidenþelor absolute ºi mobilul întâlnirilorprivilegiate dintre protagoniºti. Fiecare relaþie areun moment fondator strict literar. Petru o cunoaºtepe misterioasa Vanessa, o bisexualã cultivatã darangajatã în afaceri necurate, prin intermediul uneicãrþi de Cortázar. La rândul ei, Vanessa e legatãde frumoasa Myriam atât printr-o relaþie eroticãintensã, cât ºi prin experienþa cenaclurilorargentiniene sau spaniole. Ca sã nu mai vorbim defaptul cã Dana se îndrãgosteºte fatal de FlorinRoman prin intermediul cãrþii lui, sau cã relaþia dintrePetru ºi Maria se consumã la adãpostul poemelorlui Rimbaud. În cele mai frumoase pagini din roman,cei doi îºi restrâng pasiunea convulsivã pe mãsuradãrâmãrii câte unui etaj dintr-un vapor pãrãsit. Peritmul rimbaldienelor Corabia beatã ºi Marinã, iubireaia sfârºit atunci când nu mai rãmâne neatinsã nicioo aripã a construcþiei: „Am strâns puþinele lucruricu care veniserãm ºi înainte de lãsatul serii carelede-argint ºi de-aramã prorele de oþel ºi de argintbat spuma am coborât pe chei ºi ne-am îndreptatcu paºi mici spre oraº ridicã tulpinile de mãrãcinicurenþii câmpiei într-o tãcere de moarte, mutânddin când în când bagajul dintr-o mânã în cealaltã ºifãgaºele imense ale refluxului curg circular cãtreest potrivindu-ne paºii ca sã mergem în acelaºi ritm,paºi tot mai micuþi, tot mai lenþi pe mãsurã ce neîndepãrtam de ºantierul naval spre stâlpii pãduriispre trunchiurile digului pe mãsurã ce ne apropiamde autogarã, pe mãsurã ce mã uitam tot mai

CR

ON

ICA

LIT

ER

AR

Ã

41

resemnat la Maria, fãrã sã ºtiu când aveam sã orevãd ce-n unghi e izbit de vâltori de luminã”.

Toate aceste coincidenþe strict literare nudevin, însã, deranjante tocmai pentru cã prozatorulºtie sã nu le suprasolicite semnificaþiile. Nu de ometafizicã emfaticã a literaturii e vorba în romanullui Marin Mãlaicu-Hondrari, ci de o viziune laicã,secularizatã. Fiecare secvenþã pare o micã pildã,cât se poate de nedidacticã, despre modurile încare literatura poate înfrumuseþa chiar praxis-ul

vieþii. Ceea ce „Apropierea” pierde la nivelulprofunzimii concepþiei ºi a construcþiei – toatepersonajele cugetã ºi vorbesc la fel – poate ficontabilizat drept un câºtig din punct de vedere alfirescului abordãrii: cãci dacã stãm sã ne gândimbine, puþine romane mai neprogramatice s-au scrisla noi, de la optzeciºti încoace, despre relaþiatensionatã dintre literaturã ºi viaþã.

De luat neapãrat în vacanþã acest romanfrumos ca o brizã uºoarã de varã.

Intenþia mea primã, aceea dea nota niºte impresii neutre desprecartea lui Lucian Boia, Germanofilii.Elita intelectualã româneascã în aniiPrimului Rãzboi Mondial, s-acomplicat în timp prin faptul cãGermania s-a aflat în ultimele luni înprim-planul scenei internaþionale.Dacã nu ar fi decât faptul cã nemþiisuportã mult mai bine ca alþiinesfârºita crizã economicã, saujocul aproape fãrã greº alMannschaft-ului la Mondialul dinAfrica de Sud, sub ochii AngelicãiMerkel, ori alte câteva lucruri pecare nu mã obosesc a le menþionaºi pe care oricine le poate deducerãsfoind pe Internet presa... În acestcontext „semiotic”, cartea lui Boiaîmi apãrea ca nefiind altceva decâtun simptom al eternei boli româneºtia adorãrii celui puternic, sau – casã folosesc niºte cuvinte mai puþinaspre – un simptom al pendulãriieterne a culturii române între douãmodele concurente ºi aproape incompatibile,germanic ºi latin. Cei care au citit deja Germanofiliipot spune cã exagerez, dat fiind faptul cã istoriculbucureºtean mãrturiseºte doar intenþia de a întreprinderadiografia unui grup, nu foarte sudat, de intelectualicare în anii Primului Rãzboi Mondial au optat maidegrabã în favoarea unei intrãri în confla-graþie alãturide Puterile Centrale, nu de Antanta.

Lipsa de coerenþã a „grupului” radiografiat de Boiaapare de îndatã ce pãºim dincolo de aceastã opþiunede ordin general. Unii înclinau pentru Germania ºi aliaþiiei din lipsã de clarviziune politicã, alþii din oportunismsau din pricina durerilor de coloanã vertebralã. Înaceastã primã categorie – largã, flexibilã – figureazãnume ale cãror poziþii politice din perioada 1914-1918s-au cam schimbat dupã cum a bãtut vântul victoriilorpe front: Al. Bogdan-Piteºti, Macedonski, MihailSadoveanu, Victor Babeº, Liviu Rebreanu,Rãdulescu-Motru. În Moldova mai ales, gemanofiliaîmbrãca formele ororii absolute faþã de imperialismulrusesc ºi ale nostalgiei dupã o parte esenþialã dintrupul þãrii, Basarabia, mereu ciopârþitã ºi batjocoritãde Rusia începând cu 1812, pânã la bicentenarul din2012 ºi probabil in aeternum. Pentru intelectualii

moldoveni sau basarabeni(Constantin Stere), reintegrareaBasarabiei se dovedea vitalã,fezabilã, în vreme ce includereaTransilvaniei în statul românrãmânea un proiect extrem de vag,ba chiar de nesemnificativ.

În afarã de aceste cazuri degermanofilie circumstanþialã, auexistat la noi ºi intelectuali sauoameni politici a cãror atitudine pro-germanã nu s-a clintit o iotã pe totparcursul conflagraþiei mondiale, bachiar a persistat dupã încheiereaacesteia ºi dupã anii de puºcãrie pecare unii dintre „germanofili” au fostsiliþi sã-i suporte. Absolutulfilogermanismului se explicã în bunãmãsurã prin faptul cã majoritateacomponenþilor acestui nucleu dur s-au format în mediul universitargerman (cu excepþia luiMarghiloman), ori au dobândit peparcursul carierei convingereasuperioritãþii absolute a culturilor

germanice faþã de cele latine. Apar aici câteva figuriputernice, asupra cãrora judecata istoriei nici mãcarn-a fost – din pãcate?! – prea durã: Petre Carp, TituMaiorescu, Lupu Kostaki, Ioan Slavici, TudorArghezi...

Cartea lui Lucian Boia se prezintã cititorului cu oparte generalã, de sintezã, Românii ºi rãzboiul, foartebine arhitecturatã (de aceasta ar þine în logicademersului analitic ºi Epilogul). Primei pãrþi îi urmeazão a doua, Oameni, idei, atitudini, alcãtuitã dintr-o suitãde micromonografii ordonate alfabetic, istoriculîncercând sã sistematizeze toate aspectelegermanofiliei personalitãþilor evocate. Din pãcate,dorinþa de a spori materia cãrþii ºi tendinþa de a fiexhaustiv îl împing pe Boia sã vadã germanofili chiarºi acolo unde lipsesc cu desãvârºire! În acest sens,surprinde înregimentarea Marthei Bibescu, sau acelor din prima categorie de gemanofili: oportuniºti,lichele, încuiaþi, cu toate cã uneori istoricul le prezintã„dosarele” destul de nuanþat... Cazul lui MateiuCaragiale mi se pare, de asemenea, mult maicomplicat ºi cred cã ar fi trebuit sã aibã parte de otratare mai amplã ºi mai finã în acelaºi timp: fiul lui IonLuca – e drept – frecventeazã cercuri germanofile,

Deutschlandüber alles?

LUCIAN BOIA

Humanitas, 2009

Ioan Pop-Curºeu

ELITAINTELECTUALÃROMÂNEASCÃ

ÎN TIMPULPRIMULUI RÃZBOI

MONDIAL

GERMANOFILII

CR

ON

ICA

LIT

ER

AR

Ã

42

dar e ºi un rusofil înflãcãrat, cum se vede în notiþeleintime sau în Craii de Curtea-Veche. Mai mult decâtatât, cel care fãcuse din francezã limba lui de culturãnu avea cum sã iubeascã prea mult Germania (ºiLucian Boia intuieºte acest lucru)!

Cred cã în partea a doua a cãrþii, în loculdicþionarului alfabetic de personalitãþi germanofile,Lucian Boia ar fi trebuit sã adopte un model piramidalºi sã prezinte oameni, idei, atitudini, pornind de la vârfulpiramidei, de la nucleul dur de germanofili, sã coboareun etaj la germanofilia nãscutã din anti-rusism, urmândca în final sã ajungã la baza piramidei, la germanofiliifãrã coloanã vertebralã.

Aceste defecte de compoziþie, ca sã le numimaºa, se pot trece cu vederea pentru cã Lucian Boiaeste un istoric cu stil, unul care stãpâneºte toatetainele retoricii: scriitura lui este limpede, alertã, vie,plinã de witz-uri, sau – ca sã înclin balanþa înfavoarea Franþei – de mots d’esprit. Doar douãexemple, între multe posibile: „Ce bucurie pentruAntipa, mare savant, dar om nespus de mic destaturã, sã i se spunã, ºi încã de un mareºal geman,cã este cel mai mare om din România!” (p. 139);„Doctorul Gerota a fost dintre cei care au sperat cãdin înfrângerea României va putea rezulta purificareaei. Doar cã înfrângerii i-a urmat victoria. Iar regele,iresponsabil pentru înfrângere, a devenit pe deplinresponsabil pentru victorie!” (p. 226).

Dincolo de aceste impresii aproape neutredespre cartea lui Lucian Boia, lectura ei mi-a revitalizatgermanofobia visceralã, întemeiatã în ultima vremepe rãzboiul cu reprezentantul unei companii germanede materiale de construcþii ºi asfalturi, Kemna,inginerul Christian Hölscher, care se încãpãþâneazã– cu complicitatea autoritãþilor române – sã deschidão carierã de dacit într-o arie naturalã protejatã, aproapede satul natal al pãrinþilor mei, Ocoliº, Apuseni. S-auadãugat la aceasta propuneri venite din stânga ºi dindreapta sã-mi dau copiii la grãdiniþa germanã: or, eurefuz categoric modelul de legitimare socialã alburgheziei române ardelene, cu bone unguroaice,grãdiniþã germanã ºi voiaje la Viena. Prefer sã privescînspre Paris, sã-mi încurajez copiii sã vorbeascãfraþuzeºte, deºi franceza ameninþã sã devinã o limbãmai moartã ca latina, ºi sã cultiv imaginar mirajul uneilatinitãþi evanescente. Ca sã nu mai vorbesc demeciurile de la Mondialul 2010, unde l-am urmãritîndeaproape pe Basti Schweinsteiger, mijlocaºulnemþilor, studiindu-i mutra croitã din topor ºi speriindu-mã atât de bucuria lui la victorii, cât ºi de disperareacare l-a cuprins când echipa a ratat calificarea în finalã.Atât bucuria cât ºi tristeþea lui aveau în ele ceva brutal,frust, sãlbatic, inuman, criminal, ceva capabil sãtreacã peste un munte de leºuri doar pentru a puteastriga Deutschland über alles!

Colac peste pupãzã, am recitit ºi cartea lui GuyBechtel, La Sorcière et l’Occident. La Destruction dela sorcellerie en Europe, des origines aux grandsbûchers (1997, 2000), unde se descrie în detaliu felulplin de cruzime cum þãrile de limbã germanã au lichidatpretinsele vrãjitoare ºi se subliniazã cã mai mult dejumãtate din totalul victimelor a provenit din aceste

þãri. Totuºi, dintr-un spirit de corectitudine politicã,Bechtel respinge corelaþia pe care o sugereazã H.C. Erik Midelfort, între masacrul vrãjitoarelor ºilichidarea sistematicã a evreilor în lagãrele deconcentrare. Obiecþiile lui Bechtel cad de la sine înfaþa evidenþei: Heinrich Himmler, ºef al Gestapo-uluis-a interesat îndeaproape de suprimarea vrãjitoarelor,ba chiar a comandat unui grup de cercetãtori sãrealizeze un fiºier centralizat al tuturor vrãjitorelorexecutate în þãrile de limbã germanã, probabil pentrua putea avea recurs la un model de exterminarefiabil. Spre ruºinea lor, ºi alte þãri au ucis vrãjitoare ºiau cunoscut crize antisemite violente, însã numaiGermania – în sensul larg al termenului – a practicateliminarea în masã, elaborând strategii exterminatoriide o coerenþã înfiorãtoare. O concluzie – poate campripitã – se impune: germanul are în el ceva denazist, cultura germanã vehiculeazã fermenþi aidistrugerii, Germania pârjoleºte tot ce atinge.

Sã ne mai gândim ºi la dezastrul pe care îlprezintã pentru români orice alianþã cu Germania sauAustria, orice înfeudare culturalã faþã de modelulgermanic. Analizatã sine ira et studio, în dinamicaamplã a istoriei, dinastia de Hohenzollern a fãcut þãriimai mult rãu decât bine ºi ar fi fost mai fericit – dacãtot voiam un strãin în 1866 – sã aducem pe tron unprinþ francez, aºa cum se preconiza în planurileiniþiale ale „monstruoasei coaliþii”. Alianþa cuGermania în Al Doilea Rãzboi Mondial ne-a adusatâtea ponoase, încât ºi astãzi mai plãtim oalelesparte. Nemþii ne-au trimis dupã Revoluþia din ’89faimosul tren cu deºeuri radioactive. Austrieciine-au fagocitat întreg sistemul bancar, ceea ce neface din punct de vedere finaciar o colonie a Vienei.Mã opresc aici, ca sã nu merg mai departe, cãtrepartea neagrã a stãpânirii austriece asupraTransilvaniei, cãtre secole de iobãgie ºi umilinþe –suportate ºi din vina noastrã...

ªi, ca sã revin în final la Germanofilii,germanofobia mi s-a întãrit cu lipsa de interes pecare o am în ultima vreme – fãrã a fi putut sã mi-oexplic prea bine – pentru conservatorii junimiºti,inclusiv pentru „poetul naþional”, pentru Maiorescu,pentru Arghezi (pe care-l salveazã doar Florile demucigai ºi câteva scene erotice din romane) ºi alþicâþiva fani ai Germaniei, de esenþã sau decircumstanþã. Cartea lui Lucian Boia mi-a întãrit –prin contrast – convingerea cã România nu se poateîmplini politic decât într-un context de alianþe pan-latine ºi balcanice, ºi mai ales cã cultura românãtrebuie sã-ºi redefineascã ºi sã-ºi reafirme hotãrâtprofunda latinitate.

CR

ON

ICA

LIT

ER

AR

Ã

ª

43

O privire criticã, proaspãtã,îndreptatã cât de cât obiectivasupra operei controversate a luiPetru Dumitriu era necesarã. Iatãcã la ºapte ani de la moarteascriitorului, nu mai puþincontroversat ºi contestat, apare laorizontul investigaþiilor aºteptate îndomeniu studiul criticului clujeanVictor Cubleºan Petru Dumitriu –romancier, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2009. Autorul Cronicii defamilie este, fãrã îndoialã, unuldintre scriitorii despre care s-avorbit cã trebuie reevaluaþi,inventariaþi ºi comentaþi dinperspectiva actualitãþii. Din pãcate,s-a fãcut prea puþin în aceastãdirecþie ºi cu alþii, dar mai ales cuel. Poate cã intrigat de acest vidinformaþional, Victor Cubleºan arãspuns cu dezinvolturã, probitateºi seriozitate acestei cerinþe,dorind sã urneascã masa criticilorcompetenþi la dezbatere:„Adevãrata discuþie despre ceeace pânã acum este în literaturanoastrã cazul, iar nu prozatorulPetru Dumitriu, nu a avut loc. Eseulde faþã nu are decât pretenþia de afi un preambul al acestei necesarediscuþii”. Nu se ºtie câte luãri decuvânt vor urma, problemaaceasta rãmâne deschisã, însãdevine clar cã studiul lui VictorCubleºan e cu mult mai mult decâto simplã provocare la discuþie petema Petru Dumitriu, oricât deincitant ar fi subiectul în sine. Astapentru cã obiectivul principal nu ede a incita sau de a reaprinde foculunui scandal stins cu mulþi ani înurmã, cât de a lumina ºi a apro-funda cotloanele dezirabile dinscrieri, peste care s-a aºternutîntr-un fel praful uitãrii.

Preocupat sã descifreze maiales „particularitãþile prozei”, înspeþã din romane, criticul clujeannu poate face abstracþie de „poza”omului Dumitriu desprinsã dinepocã ºi nu reuºeºte nici sã ignoreprozele premergãtoare marilorromane. Poate cã, iniþial,obiectivele analizei n-au fost severstabilite ºi intenþiile au pornit în maimulte direcþii. Oricum, glisareaspre nuvelisticã era necesarã,acolo gãsindu-se multe dinpunctele de plecare în tematicaromanelor. Nu puteau lipsi, fireºte,nici schiþele în desen tuºat aplicate

omului. Curiozitatea ºi plãcereadocumentãrii transpar în carte lanivelul conturãrii unui portret alpersonajului impozant care a fostîn nomenclatura comunistã la vârf,alãturi de Gheorghiu-Dej ºiMaurer. Din acest punct de vedereavem un fel de Dumitru Popescu,zis Dumnezeu, cochetând ºi el culiteratura, dar unul al perioadeide pionierat, fireºte, mai puþinîncrâncenat ca sluga lui Ceauºescu,înzestrat în egalã mãsurã cu talent,dar ºi cu un gust sectret al riscului.Autorul cãrþii despre PetruDumitriu îl considerã de aceea, pebunã dreptate, „un nomenclaturistatipic” ºi-l trateazã ca atare, cumeritele ºi cu neajunsurile sale.Oricum, informaþiile despre omsunt puþine ºi succint comentate.O mai mare atenþie acordã criticulfixãrii prozatorului în atmosferaepocii de formare ºi afirmare,precum ºi analizei pe text. VictorCubleºan nu cade în tentaþiabiografismului, dar aceastãacoladã în atmosfera epocii(necesarã) îi permite sã examinezedin aproape în aproapedimensiunile proletcultismuluiromânesc în ansamblu ºi a moduluiîn care Petru Dumitriu s-a folositde curentul „pur proletar” pentru aparveni în cercurile puterii. Înexcursul sãu, criticul precizeazã

proprietatea ºi originea unortermeni precum proletcultism ºirealism socialist, folosiþi uneoriconfuz, reuºind sã schiþeze cãilede implementare a canonuluiliterar comunist, urmate orbeºtede scriitorul analizat. Este vorbadespre devoalarea presiuniiideologice exercitate de regimulpolitic asupra actului creator.Justificarea datã de autorimportanþei analizei „obsedantuluideceniu” este una simplã. Pentrua cunoaºte zona ºi atmosfera tabu(pânã în 1990) de unde venim ºiîn care a creat ºi Petru Dumitriu.

Anul 1947, când îi aparevolumul Euridice, lãudat de IonVitner, coincide cu instaurareastalinismului la noi. Petru Dumitriue pe fazã. Are de ales între a scriepentru sertar sau a deveni scriitorcomunist. Face pactul cu diavolul,adicã virajul, cum îi spune el, ºiîncepe cursa spre literaturapropagandisticã, propulsoare spresucces. Acceptã orice comandãca sã trãiascã. „Acest viraj –spune criticul clujean – i-a marcatopera, viaþa, iar în prezent continuãsã fie una dintre petele aproape deneºters ale posteritãþii sale literare”.Într-o primã determinare, VictorCubleºan pune în evidenþã treipãcate capitale ale prozatoruluivândut puterii totalitare. Mai întâi,cã a scris despre rezistenþa dinmunþi „în modul cel mai înjositor”în Vânãtoare de lupi. Apoi îlcondamnã pentru calomniereagrosolanã a lui Arghezi, ca în altreilea rând sã se oripileze demodul incalificabil în care a scrisdespre Canal în Drum fãrãpulbere. Justificarea târzie ascriitorului nu este o scuzã caresã-l absolve de vinã. În interviuriledate în þarã dupã 30 de ani, spuneacã a scris cu entuziasm despreºantierul Canalului deoarece nuºtia cã acolo se lucreazã cudeþinuþi politici. Nu e de mirare cãdupã stabilirea în GermaniaFederalã, în 1960, copleºit deremuºcãri, a avut o crizã misticã.

Pe plan estetic, lucrurile staupuþin altfel. Victor Cubleºan se lasãde-a dreptul sedus de talentuldescriptiv al prozatorului, minunatpeisagist, mai ales al câmpiei.Criticul depisteazã douã tehnicipentru obþinerea imaginii spec-

PetruDumitriu-

„unnomenclaturist

atipic“

Adrian Þion

44

taculoase ºi analizeazã cu oacribie rar întâlnitã mecanicaraporturilor sintactice folosite îndescriere. Sunt citate largi, uneleapropiate, spune criticul, prin forþalor expresivã de descrierile luiLiviu Rebreanu. Apropierea deRebreanu se face ºi în privinþaconstrucþiilor circulare aleromanelor. Una din tehnici vorbeºtedespre acumularea de deter-minanþi uzuali, dupã care urmeazã,nu se ºtie unde, ºocul, surpriza.Surpriza stilisticã este comparatãcu groapa de pe ºosea. Cumenþiunea cã acea groapã de peºosea e neplãcutã, nu producedeliciu estetic. Dimpotrivã. O altãmodalitate de a impresiona ºi apigmenta expresia este recursul,cu desãvârºire nou pe atunci, latermenii tehnici. Criticul VictorCubleºan gliseazã cu dezinvolturãde la subliteratura lui Petru Dumitriula romanele care i-au adusnotorietatea, în fruntea cãrora stãCronicã de familie. Aici suntapreciate mai ales virtuþile deportretist ºi de evocator al unor lumiintrate în penumbrã. Multe figurireale au constituit modele pentrupersonajele lui fictive. Multe dinîntâmplãrile povestite de Ion Vineaau ajuns materie epicã în romanullui. Ca o picanterie se livreazãinformaþia cã Valter Roman a fostprototipul real pentru Panait Petredin Autobiografia lui Panait Petre.Dacã în scrierile anterioare,expediate în sectorul „sublitera-turã”, se vorbeºte despre a-sexualitatea personajelor pozi-tive, ºabloane propagandisticelipsite de cãldurã umanã ºicredibilitate ficþionalã, realismul dinCronicã de familie „opereazã cuactanþi, interesul creatoruluimergând înspre producerea deoameni credibili, de indivizi ficþionalide gradul I.” Sintetizând pã-trunzãtor ºi cu eleganþã poeticãadiacentã verdictului tranºant,criticul stabileºte cã romanulCronicã de familie are structuraunui „desen de fagure, în fapt oconstrucþie monotonã arhitectural,repetitivã ºi autoreferenþialã, carenu face decât sã asamblezeelemente identice structural într-orepetiþie care poate fi infinitã”.

Aspectul pe care îl ia proza luiPetru Dumitriu dupã fuga sa în

Occident din 1960 este de lacronicã la biografie. A trebuit sãpedaleze pe biografism pentru atrezi interesul cititorilor de acolo ºis-a adaptat întrucâtva cerinþei.Nefiind un disident autentic, ci maimult un farsor, contestat vehementde diaspora româneascã pentrujocul lui politic, nu a fost prea bãgatîn seamã, deºi i s-au publicatcâteva cãrþi ºi criticul le analizeazãexpresiv, dar reþinut, ºi pe acestea.Prozatorul expatriat trãieºtesentimentul unui ratat suspendatîntre douã lumi. În Ne întâlnim lajudecata de apoi nu condamnãsocietatea din care a fugit, ci oexpliciteazã „prin evocãri ºiportretizãri îngroºate caricatural”,rãmase anodine în esenþã.

Dupã ce a scris 196 de paginidespre un scriitor mare cândva,acum intrat în dizgraþie sau maidegrabã necunoscut la justa luivaloare de generaþiile tinere, cumari calitãþi, dar cu tot atât demari pãcate, cu o operã inegalãdeci, care suscitã sau ar trebuisã suscite dezbateri aprinse,Victor Cubleºan îºi exprimã deza-mãgirea în privinþa faptului cã nu e

comentat îndeajuns, trimiþând,întâmplãtor, la Dinicu Golescu. Elnu înþelege de ce despre DinicuGolescu s-a scris mai mult ºi maibine decât despre Petru Dumitriu.Poate viitorul sã-i dea satisfacþiadoritã ceva mai repede decâtameninþarea cu întîlnirea din titlullui Petru Dumitriu.

Cartea lui Victor CubleºanPetru Dumitriu – romancier oferão deschidere vastã, cuprinzãtoarespre un domeniu din universulnostru literar încã puþin cercetat,beneficiind de scriitura unui criticpasionat de arta comentariului cetinde spre completitudine îndemonstraþie, preocupat sãvalorizeze potenþialitãþile ascunseale operei. Verva analistului ceîmpleteºte cu supleþe ideile seîmbinã în cazul sãu cu acribiaistoricului literar mereu atent lanuanþe. Personal, complet detaºatdin context, am un mic regret cãn-a luat în discuþie nuvela Salatacare a servit ca punct de plecarela realizarea filmului O varã deneuitat a lui Lucian Pintilie. Poateîntr-un alt studiu dedicat nuvelisticiilui Petru Dumitriu.

45

Cu acest volum de eseuri,Frumosul artistic ºi frumosulnatural (Editura Casa Cãrþii deªtiinþã, Cluj-Napoca, 2010), TituPopescu demonstreazã ceea ceatât de frumos spunea cineva, înperioada interbelicã: întoarcereapoetului la uneltele sale. Ladrept vorbind, esteticianul de laSibiu, care se lansase atât desigur în anii ‘70 în disputele des-pre artã ºi frumos, publicândcâteva volume apreciate (MihailDragomirescu estetician, 1973;Idei estetice în scrierile lui MihaiRalea, 1974; Necesitatea esteticii,1979; Arta ca trãire ºi interpretare,1982; Concepte ºi atitudiniestetice, 1983; D. Caracostea – uncritic modern, 1987) nu ºi-aîntrerupt preocupãrile în domeniu,dupã stabilirea sa în Germania,continuând sã se exerseze, eadevãrat, cu alte arme, intrând peteritoriul exegezei artistice (RaduMaier, 1989; Martin Frei –fascinaþia culorii, 2000) sau apoeziei, privitã din unghiulesteticianului (Poetul HoriaStamatu, 1953; Estetica para-doxismului, 1995) º.a. S-auadãugat la acestea volume deprozã ºi eseisticã, confirmândvocaþia sa, dar iatã cã, simþindnevoia unor clarificãri – cum însuºise explicã – “în privinþa distincþieiformale a frumosului artistic de celnatural”, în procesul de coborârea esteticii din “izolarea academicã”ºi “racordarea la viaþa socialã”. “Lanivelul frumosului natural –precizeazã Titu Popescu –valoarea esteticã apare ca oînsuºire naturalã a lucrurilor, lanivelul frumosului artistic, valoareaesteticã exprimã reacþia umanãfaþã de aceste lucruri”. ªi adaugã:”Contemplarea naturii induce ostare de liniºte, de aceea aparrecomandate ca plimbare la aercurat, în unele afecþiuni psihice”.Situaþia este însã “extraeseticã” ºinu exprimã o constantã valoricã deduratã ci “este cãutatã exclusivpentru efectul ei terapeutic,nicidecum pentru cel estetic”. TituPopescu evocã, în acest sens,într-o notã de umor, replica luiI.L.Caragiale: “Ce naturã, mã? Cenaturã? Natura e în capul meu!”(Încheiere), la care aº adãuga, înaceeaºi ordine de idei, replica lui

J.B.C. Corot, marele pictorfrancez care, înte-bat de undiscipol al sãu, într-o plimbare prinnu ºtiu ce pãdure, cum apreciazãpeisajul, a rãspuns, oarecumexasperat:”O, lasã-mã, dragulmeu, peste tot vãd numai tablouride-ale mele (am reprodus dinmemorie).

Titu Popescu încearcã sãaducã, în eseurile sale, o anumitãperspectivã naþionalã asuprarelaþiei omului cu natura, adicã înaprecierea frumosului natural.Românul, spune el, preluând ideeade la M. Simionescu – se aflã “într-o relaþie specialã de intimitate cunatura”, acesta “nu se puneniciodatã faþã în faþã cu ea, ci seconfundã în sufletul ei, ºtergându-se pe sine ca om ºi lãsând sãtrãiascã natura ca naturã, ºireuºind, ca nici o altã artã din lume,sã facã din peisaj o nuvelã ºi dintr-un borcan cu flori o întreagãexpoziþie”. Titu Popescu cautã adeduce mai întâi felul în carenaturalul participã la “constituireaesteticã a specificului naþional”,pentru a lãmuri “felul simþiriifrumosului natural ºi a deosebirii luicalitative de frumosul artistic”(Cuvânt de introducere). În acestsens trebuie vãzutã ºi mãrturisireaesteticianului, din eseul cedeschide discuþia (Frumosul

artistic ºi frumosul natural),recunoscând cã în pasiuneapentru cãlãtorii nu a cãutatniciodatã sã admire “impunãtoareanaturã” (“pe mine nu m-a atrasnimic spre ea, o ignoram ca ºi cumnu-mi era în preajmã”), naturafiindu-i mereu “o sursã de stimuli,descoperiþi în aleatoriul univer-sului”. De aici ºi concluzia cã“frumosul natural este un adjuvantal frumosului artistic, un catalizatoral efectului intenþionat de creator”,cãci “scopul frumosului naturaleste viaþa, cel al frumosului spiritualeste binele ºi adevãrul”. În eseulDespre indiferenþa naturaluluiatrage atenþia asupra nevoii delãmurire în noi termeni, azi, aacestor douã noþiuni: “În haosulmetodologic de azi, fundamenteledisciplinare ale demersurilorteoretice se pãstreazã, cu rolul,evident în esteticã, de chemare laordine, fapt care duce laîmprospãtare intelectualã tocmaiprin evidenþa relaþiilor esenþiale”.Titu Popescu explicã cititoruluicomun de azi cum la “un decornatural, oricât ar fi de colosal,extraordinar, nemaivãzut, epatan-þa pe care o produce prin cantitatese traduce prin uimiri – ceea ce, înordine esteticã, este doar un prim-pas, cel al înfiorãrii în faþa monu-mentalului” – “superlativul” nefiindpreþuit “decât în artã, în naturã esteînlocuit cu entuziasme gâfâite”.

Într-un alt eseu, Esteticul caîndepãrtare de naturã, TituPopescu gloseazã pe ideea cã “nutoate plãcerile declanºate sunt ºisentimente estetice”, nuanþândsemnificativ: ”frumosul în naturã eidee, în artã frumosul e o idee maideterminantã, care se cheamãideal”. Într-un alt eseu este tratatãArta ca sublimare a realitãþii, apoidiscutã chestiunea legatã deInsuficienþele limbajului apreciativ(“Nu existã o criticã a frumosuluinatural, pe când toate ramurile arteise bucurã de o criticã specialã; oistorie a frumosului natural ar fiun non-sens”). Îºi conduce, încontinuare, discursul/comentariulpe marginea simbolismului estetical spaþiului la Lucian Blaga, pentrucare “paravanul” dintre structurileesteticului natural ºi cele de naturãartisticã, este “impenetrabil”; se

Viaþa,binele ºiadevãrul


(continuare în pag. 55)

46

DIN PODELE-n tavan, douã braþede întuneric,de nume,

zãbrelite,douã braþe în zãpuºealã, de nefiinþã:

înainteazã,pas cu pas, cãtre peretele din fund, înainteazã.

Douã braþe deschiseîntre podeleleaprinse. Pânã-n adâncul tãcerii.Înainteazãîncã puþin: înghesuite,turtite, înãbuºite, luãri de bun-rãmas.

Obloane închise, uitate. Adunattrupul lui cu braþe imense, deschise.

De-afarã murmurulLiturgic al timpului.

În searã deschisã încã, uºa din fund priveºte.

FIBRILAÞII ÎN INIMA norilorpestriþi ai seriiºi-apropiaþi

de soare – lumina ºtergeumbraimaginilor pe care le acorda, pecetluieºtedurata.

Suflareacu suflarea se va uni. Trupuri, douã îºi þinochii deschiºi. Câtã vreme þi-a trebuit ca sãinventezicã ºi tu vei muri!

Zdrenþe de cerîngheþat sau de nori, mai rãtãcesc încã.

Centrul se destramã,Se deschide tãcerii. Suflarea cu suflarea se vauni.

Câtã vreme þi-a trebuit ca sã-nveþiîn ce rãmâneceea ce-i viu!

IMAGINE

Crengi, o clopotniþãsau douã,o pasãre uneori, uncer

umilºi mut – în semicerc în jurul lacului –un cuvânt.

ªi cene-nconjoarã, la nesfârºitne-nconjoarã, din haos vine aicisã adreseze cuvântul

tãcerii din noi.

ANDREI TARKOVSKI

Casa

pe care-o vezi arzând, a ta:e goalãºi se mistuie. Copilul care vorbeºte dormindºi spune un nume,

ºi poatesã spunã un nume.

Versurile traduse aici sunt selectate din volumulcel mai recent al lui Gérad Bayo (n. 1936), Cheminsvers la terre – Drumuri spre pãmânt, Ed. Le TaillisPré, 2010). Din creaþia poetului laureat al câtorvapremii literare franceze, dar distins ºi cu premiul„Lucian Blaga” la festivalul clujean, a fost tipãritã în1997 o culegere antologicã bilingvã, tãlmãcitã deHoria Bãdescu, la Editura Fundaþiei CulturaleRomâne. Foarte legat de þara noastrã, care i-ainspirat mai multe poeme, Gérard Bayo esteprezent adesea cu versuri în presa literarã de lanoi. Îi regãsim vocea discret-elegiacã ºi în textelede acum, înscrisã în fine notaþii de peisaj, înevanescenþa impresiei ºi meditaþia mai degrabãºoptitã asupra fragilitãþii ºi duratei fiinþei.

Ion Pop

POEME DE GÉRARD BAYO

47

NU ALTUNDEVA

Re-numerotaþi ceaþa,norii,

cerul,pietrele din pavajºi iarbadintre pietre,noroiul,noaptea.

Rãmâne. Ceea cerãmâne... Nu altundeva.Ce s-a ºters.

Daþi-le un numãr(ºi numãraþi) – unnume, oricare(ascultaþi).Nu ne rãmânedecât iubirea

FEREASTRÃ DESCHISÃ CU OBLOANEALBASTRE

Pe strada micã în vârful dealuluicopacul bãtrân ca sã moarãe plin de pãsãri.

Îngheþatã lumina slabã a ceruluiîntre obloanele-albastre. Maiuitã-te:

cum se-ntinde-nazur

ºi în iarbã!

Înºi din moarte, priveºte.

SÃ SPUI CÃ AR TREBUI sã ne despuiem,cã trebuia,cã ar fi trebuit,încã de mult. ªi lucrurilece ne-nconjoarã sã le redãmlibertãþii. Sã spui

cã va fi prea târziu, cã era, cã în clipa astae încã târziu.

(...)

Sã spuiîn ce mãsurãam fi putut

sã ne auzim.

ÎN JUR NOAPTE NEAGRÃ,

agitatã, fãrã de somn,strãbãtutã de licãririle zorilor, de licãririlezorilor.De ce aici muritore totul ºi pentru ce?

Marginile albe-s prãpastia.

În centrulpaginii enumerarea numelor: de ce?Noapteneagrã de toamnã, ºi ultimalicãrire zorilor gata sã disparã, ultimava fi paginaîntreagã a poemului scris pentru tinesingur,

ºi nu de tine, dintotdeauna.

PREZENÞA LUI PAUL CELAN

Cântãcu aripilepe linia de creastã ºi pe mare

cu mult înainte de aurorã, o pasãre fãrã nume.

Iar noiadãugãmcelui de ieri un cuvânt.

ªi întârziesã te adune moartea ta.

DOI COCORI

cenuºii danseazã, manieraþi,

la jumãtatea-nãlþimiimunþilor, ceruluimãsliníi de aici, ºi surzi – dincoacede tine care mori.

Zborde cocori cenuºii deasupracerului care moare, deasupra tacare nu-i iei în seamã.

Hristosneliniºtit,blânde coline. Numai sãracilorle aparþine Trupul lui.

Traduceri de Ion Pop

ª

48

În vara aceasta m-am gãsitrãsfãþatã în douã locuri sãlbaticede scris: Cetate (cunoscutã caferma lui Mircea Dinescu de peDunãre) ºi golful Ftelias de peinsula greceascã Mykonos.

ªato Falit, aºa se numeºteminunatul vin Sauvignon Blancobþinut din viile olteneºti ale luiMircea Dinescu de la GaliceaMare. Îl recomand pentru poveºtiºi povestitori, dar ºi pentruauditoriul dornic de pervertireepicã, fie acesta unul vrednic deo mie ºi una de nopþi sau de altfel.E puþin sifonat (se bea rece) ºidemidulce (varianta tãmâioasãnu am încercat-o, deºi aº fi poftit,dar nu fusese adusã din cramã).Care-i îmbierea fãcutã destãpânul vinului? Iat-o: În vremuride crizã, mesajul unei sticle devin nobil poate fi o dovadã cã,uneori, chiar ºi Dumnezeu sejoacã de-a naufragiul!

Pe malul Dunãrii grase, la cea-sul inundaþiilor ºi al paludismului,credeþi-mã, salvarea doar prinpoveºti vine. Peste plãcintacrãnþãnitoare cu brânzã, stafideºi ciuperci, apoi peste friptura deviþel cu busuioc ºi sos alb, pestecartofii bulbucaþi în coajã, pestepeºtele-somn pipãrat ºi aburit,bãutorul ºi trãitorul falit nu maieste deloc falit, ci se simte tamancastelan. Drept care poate diriguisorþii fluviului ºi himera vaporului-carcasã legat de mal (careniciodatã nu a plutit ºi nici nu vapluti), precum ºi sorþii arun-cãtorilor ºi sãritorilor de peacoperiºul pontonului. Unde ºicum vom cãdea se va vedea maiîncolo, iar cine-i Alis ºi Alisã(alisoºilor din toate þãrile, uniþi-vã,hah), cu atât mai mult se vadedulci în cãdere. Aici am scrispoveºti de vrãjit lumea.

Al doilea loc magic a fost laFtelias, un sat oarecare din insulaMykonos. Seara ºi noaptea eraatâta liniºte încât numai vântulºfichiuia peste ape ºi singureluminiþele unei pizzerii aduceauaminte cã turiºtii existã totuºi ºi-s mâncãcioºi. Când ºi când amvorbit aici cu un mãgãruº pe carel-am botezat Anastasios ºi cuniºte oi parcã rupte dinexperimentele senzaþionaloide(îngãduit fie calificativul) ale lui

Locuride scris

Ruxandra Cesereanu

Damien Hirst. Sãrãcia abia poatecumpãra sãrutul unui lepros –aºa sunã un proverb arab care-mi tot zornãia prin cap, fãrã niciolegãturã cu Elada. Am recitit laFtelias-Anamar pentru a patrasau a cincea oarã CvartetulAlexandria, aºa cã m-am îmbibatcu mirosurile oraºului lui Kavafis(totuºi, poezia lui nu îmi maispune astãzi prea mult, de parcãºi-ar fi pierdut tocmai aromapredilectã) ºi al iubirilor pestriþedin carte. Plaja din Ftelias erapustie dimineaþa, astfel cã mãdovedeam a fi singura înotãtoare,singura cãlcãtoare în nisip ºizãcãtoare. La cumpãna zilei de-abia începeau sã aparã ºi alþimuºterii, alãturi de stãpânii decâini, motocicliºtii pufnitori,familiºtii în confuzie, bãºtinaºiicurioºi. Corin a scris aici la LuizaTextoris, cel de-al treilea romandin tetralogia sa Noctambulii. Euam scris la romanul care nu ºtiuîncã dacã va fi încheiat ºi nicicum se va numi. Mâncãm harbujicât pentru un an de zile. Stuf,smochini, cactuºi, carcase descoici de obicei pricãjite, cãsuþepãtrãþoase vãruite în alb,cahfeaua de resurecþie la ceasularºiþei. De vreo douãzeci de ani,de la Vama Veche, nu a mai fostatâta liniºte umplutã cu de toate

ºi pustietate pe brânci. Apoiamiezile de zãcut pe prispã, cãciodaia noastrã are ºi unasemenea loc de tolãnealã.Mediterana în stare de lucid-dream ºi geamlâcul din odaie princare se zãreºte apa statornicã.Sãritorii cu paraºuta de surf. Pieiuscate de ºopârlã, turtite decauciucurile în vitezã. Somnulburetos de la amiazã, de parcãbunicii din Sud ar mai trãi încã ºim-ar aºtepta cu ºerbet ºi dude.În amurg, bisericuþele ºi chiliilerustice pe dâmburile golaºe,maronii, cu scaieþi. Serile în zonaterasatã, de parcã m-aº afla în-tre foliile mele de Persefonã.Hornurile pitice, obloanele al-bastre ºi oleandrii cyclamen. Ebine cu ºi la Haidos.

Reveria mea obstinatã ºimonotonã de câtva timp încoace,sã mã retrag la bãtrâneþe pe oinsulã ºi sã scriu fãrã ambiþii ºifãrã dorinþa de a publica ori de aavea cititori. La optsprezece anibuchiseam pe seama insulei luiEuthanasius, fãrã sã ºtiu cã mulþiani mai târziu mã voi întoarce labuchiseala cu pricina, de dataaceasta, însã, nu în scopuricognitive ºi speculative, ci strictontice. La douãzeci de metri degeamlâcul nostru se aflã unsmochin din care culeg fructerãscoapte la prânz. O fac cu olentoare de parcã amiaza ar þinecât o sutã de ani. Apoi alungºopârlele ºi libelulele adãpostiteîn agavele din preajmã. Lumea s-a preschimbat într-o amiazãdilatatã.

Pe drumul spre plajã mãzgâiesc mereu la carcasa decasã lãcuitã îngrijit în alb: areziditã doar faþada, în spate ºi pelateral e aer, ferestre ºi uºi trântiteunele peste altele, lemnãrieputredã deja, ca ºi cum clãdireaar fi fost abandonatã din start. Cemã uimeºte sunt douã capete depãpuºi blonde în ferestre. Niºtecapete tãiate, murdare, de pã-puºi. Parcã ar fi strigoi de jucãrie.

Într-una din zile meduzeuriaºe ajung pe þãrm. Una mi sepune pe umãr ºi dacã nu þip estepentru cã sunt fascinatã deculoarea ei: chihlimbarie, cu cilimaronii ºi boabe indigo în vârf.Parcã aº avea o blanã lucioasã

49

de jder pe umeri. Scot chiar eu lamal în zilele urmãtoare câtevaurieºenii, fiindcã sunt destulecare vin din nord. O bãbuþãbãºtinaºã îmi face semn cã nusunt meduze periculoase, fiindcãnu înþeapã, adicã nu piºcã, deºisunt atât de mari. Mã uit la elecum zac în nisip: chiar ºi dupãdouã ore meduzele acesteabrune respirã ca un fetus. Dar maiales le privesc cum plutesc înapã de parcã ar fi niºtecandelabre de Murano!

În capitala insulei ajungem demai multe ori: de fiecare datãrãmân în expectativã la tavernalui Babulas unde, pe un catargreal de corabie, sunt expusepicioare tãiate de caracatiþã(micã), puse la uscat la soare ºipublicitate ca fiind consumabile.Turiºti orientali mai ales sefotografiazã în neºtire lângãpicioarele vineþii ºi tãiate decaracatiþã, dar nimeni nu îºi dãghes ºi sã le mãnânce gãtite lataverna lui Babulas. În centrulorãºelului-port zãrim într-o dupã-amiaza ºi un pelican viu, uriaº ºiurât, legat cu o brãþarã-fundã decãtre stãpânul sãu ºi expus astfelca sã fie ingurgitat fotografic. Eun pelican amuþit, deºi enorm, ºibine hrãnit de stãpân.

Ce-ar mai fi de spus: mãgarulAnastasios s-a dovedit a fi o mã-gãriþã! Aºa cã nu i-am mai pregã-tit o tavã cu jar ca sã îl preschim-bãm în cal nãzdrãvan. Mai exactîn mãgar-unicorn, aºa cum seamuza Corin pe seama lui/ei.

Despre insulele Ciclade amauzit întâia oarã în CvartetulAlexandria: era vorba despre oinsulã micã ºi oarecare undeDarley (unul din eroii lui Durrell)scria la cartea lui palimpsest, într-o cãsuþã rusticã. Atunci a fostpentru prima datã cã m-amîntrebat dacã eu voi ajungevreodatã sã scriu pe o insulã. Pe-atunci aveam 18 ani, acum am ogrãmadã. ªi am ajuns sã scriupe o puzderie de insule greceºti,aproape în fiecare varã decincisprezece ani încoace.

În 12 august, Corin are un viscu un demon care ne provoacãhalucinaþii, trãgându-ºi putereadin ghemotoace uriaºe de pãr ºide scame aflate sub pat. Tot visul

lui nu face altceva decât sãdezvolte bãtãlia cu demonul. Nepregãtim sã mergem în capitalainsulei ºi în cartierul veneþian. DarMario, ºoferul de la Anamar, neschimbã gândul, sfãtuindu-ne sãmergem pe insula Delos, fiindcãmarea nu este vântoasã. Aºa ºifacem. Greºim, fiindcã prindemo arºiþã de 40 de grade Celsius,ca la Eleusis acum mulþi ani, cândCorin a scotocit sã gãseascãsubteranele de iniþiere, iar eu amrãmas blocatã sub un arbust,întrucât fãcusem ºoc termic. Dedata asta, în Delos, mã mobilizezsã parcurg tot situl arheologiccare seamãnã cu dinþii scoºi aiunui clan de dragoni. Sunt la felde marcatã ca la Delfi ori Micene.Este un oraº insular undeodinioarã se practica turismul

religios. Cu agora, vile, cãi sacre,temple. Plus leii mei delici saudelosieni, cu trupuri de gheparzi,cãci sculptorii nu vãzuserã leireali la viaþa lor! Parcurgem totoraºul orizontal ºi-l scotocim, darmuntele nu îl mai pot urca la 40de grade, acolo va sui doarCorin, eu rãmânând la umbrã,lângã sanctuarul lui Isis. Lângãmine îºi trag sufletul doi copiifrancezi, o fetiþã de vreo zece aniºi un bãieþel de vreo ºase. Iarbãieþelul întreabã brusc, privindstatuia mutilatã a lui Isis: în þaraasta toate statuile sunt doar pejumãtate, n-au capete, nici piept,nici braþe – oare cum de suntîncã vii ºi trãiesc? Asta eGrecia? Încep sã râd nebuneºte.Da, asta e Grecia, bãieþelulfranþuz are dreptate.

50

Mit ºi realitate

Dacã jazzul presupune o nouãconceptualizare a spirituluiarhaic, opera lui F. Scott Fitzgeraldpresupune, într-un mod ase-mãnãtor, o reinterpretare ascenariului mitologic, o regestarea unor factori primordiali într-uncorp modern. Aºa cum jazzulpãstreazã din muzica arhaicã aceacombustie provocatã de întâlnireaspontanã a spiritului cu trupul, ºipersonajele lui Fitzgerald suntdepozitarele unor coordonatemitologice, pe care, spre deosebirede muzica de jazz, care deþine unsistem complex de reinterpreta-re sau de revascularizare aelementelor arhaice, nu le potinteroga pânã la capãt, ºi, mai ales,nu ºi le pot asuma decât sub formalor exterioarã, golitã de substanþã.Spre deosebire de jazz, carepãstreazã încã din puritateaarhaicã, personajele lui Fitzgeraldnu au acces la o transmisiecorectã, purã, a acestor elemente.Hybris-ul care intervine laFitzgerald se manifestã maidegrabã în relaþie cu statutulexagerat, cu întâietatea pe careconºtiinþa colectivã americanã oacordã poporului englez. De aceeaºi concepþia platonicã a lui Gatsbyeste o imitaþie nu a unui scenariudivin, ci a unuia tipic englezesc,ceea ce face ca romanul sã seelibereze de un tragism pur,rãmânând într-o subteranã maialteratã a acestuia.

De o solemnitate mitologicãsunt ºi reprezentãrile haosului ºiale tãcerii de care se foloseºteFitzgerald în opera sa. Aceastãregizare a densitãþii universului,tipicã scenariilor arhaice, nu îi estestrãinã nici muzicii de jazz. Înacest sens, trebuie sã îl percepempe Fitzgerald nu ca pe un colportoral stilului ragtime, al cãrui ritmorganizeazã mare parte a scrierilorsale, ci ca pe dirijorul unei mariorchestre de jazz, ale cãrei suneteelibereazã, înainte de fi pãtrunsede o tãcere mortificatoare, mii deculori, prin care sunetele rãmânpietrificate, dar întotdeauna vizibileºi accesibile, asemenea fluturilor îninsectar. Existã, la Fitzgerald, untraseu între universul de butaforieºi universul real, al plãcerilor

aproape palpabile care nederuteazã, dar ne ºi iniþiazã înexploatarea unei texturi complexe,pe care jazzul o pune în miºcareca pe un covor fermecat.

Tãcerea din opera lui Fitzgeraldpare înþepatã, asemeneamomentelor de tãcere încordatãdin muzica de jazz, de ace uriaºeºi strãlucitoare venite parcã din altãlume, ce fac ca momentulîncremenit în plãcere sã sedesumfle încet, expirând pe rândparticulele conþinutului sãu ºiindicând cu o nostalgie dejaexistentã, durata paºilor care vorfi fãcuþi înspre realitate. Acestetãceri ce regleazã ritmul operei luiFitzgerald sunt, tocmai datoritãacestei preziceri a propriei extincþii,aproape întotdeauna însoþite deimaginea unei bãrci sau a cãlãto-riei în general. Tãcerea careînchide Marele Gatsby, ca pe ocutie muzicalã, este, poate, ceamai reprezentativã. Dar ºi trans-punerea lui Nicole Diver într-oastfel de imagine, încremenitãparcã într-o carte poºtalã, nesurprinde prin suprafaþa sa de oacurateþe primordialã: „Stau nemiº-catã, profilatã pe cer ºi barca asta

e fãcutã sã-mi poarte trupul, tot maideparte, înainte, în întunecimeaalbastrã a viitorului, sunt PallasAtena, sculptatã cu evlavie peciocul unei corãbii” (F. ScottFitzgerald, Blândeþea nopþii,Editura Simrom & Europartner,1993, pp. 51-52). Aceastã trimiterecãtre imaginile de un arhaism purºi purificator se face, întotdeauna,printr-un tunel în care vidul estepropagat absolut, printr-un spaþiupe care nimicul este delegat sã îlumple fãrã a profita, în vreun fel,de el. Calitatea acestei absenþe nueste întotdeauna purã, ci uneori,poate apãrea sub forma unuibibelou, care nu face mai multdecât sã imite absenþa. Jocul luiFitzgerald cu absenþele este pe câtde incitant, pe atât de primejdios,acesta fiind poate singurul punctîn care Fitzgerald tinde sã spargãcadranele jazzului clasic, ºi sãevolueze înspre o nouã înþelegere,pe care o lasã însã neexploatatã,pentru cã ea nu poate reflectatemperamentul lumii care îlintereseazã pe autor.

Dacã tãcerea se manifestã capenetrare a limitelor universului,ameninþând sã îl înghitã peacesta în totalitate, sau sã nejoace o farsã, devorând o simplãminiaturã, zonele mai populateale operei lui Fitzgerald semanifestã la fel de voluptuos. Decele mai multe ori, aceste zonezgomo-toase par a fi recitate devocile rãzbunãtoare ale zeilor,fãrã a reþine însã ºi mobilulrãzbunãrii. Intensitatea sunetelorînghesuite sub ochii cititoriloreste lipsitã de gravitate, amintindde un ritual gol, închinat luiînsuºi. De cele mai multe ori,aceastã cascadã artificialã desunete aminteºte de ritmurileragtime-ului, iar atunci cândatinge pãmântul se transformã,treptat într-un swing.

Atunci când tãcerea insularãsau zgomotul casant nu pot atingeþintele propuse de autor, intrã înscenã ecoul care, asemenea unuisunet stins de saxofon, facelegãtura între cele douã pasaje:„Împuºcãturile pãtrunseserã învieþile lor, ecourile violenþei îiurmãreau pânã aici afarã, pe trotuarîn faþa gãrii, unde doi hamali fãceauun fel de autopsie a cazului alãturi

Ritm ºimitologiemodernãîn opera

lui F. ScottFitzgerald

Cristina Moraru

51

de ei, opriþi sã aºtepte un taxi” (F.Scott Fitzgerald, Blîndeþea Nopþii,p.133). Acest ecou strãbatescrierile lui Fitzgerald ca un glonþcare se fixeazã în finalul fiecãreiopere în parte, aducând cu elrãmãºiþe ale vieþii ºi ale morþii, aletãcerii ºi ale zgomotului, ale puritãþiiºi ale ironiei deopotrivã.

Reevaluând aceste inserþii defacturã mitologicã din opera luiFitzgerald observãm, încã o datã,cã instructajul pe care îl oferãcoordonatelor moderne etalate deautor este asemãnãtor celui pecare muzica arhaicã îl oferãmuzicii de jazz în sensul în careambele influenþe exercitate suntînvãluite într-o importanþã denecontestat. Aspectele arhaice alecelor douã pãrþi sunt asumate totalîn ambele cazuri, ceea ce diferãfiind modul în care suntinterpretate. Dacã muzica de jazzºi-a propus sã transmitã acesteelemente într-o stare cât maiapropiatã de starea lor naturalã,opera lui Fitzgerald, însã, a ales sãle interpreteze ºi sã le adapteze,rezervându-ºi totuºi dreptul ca, dincând în când, sã acceadã directla sursã ºi sã transmitã cititoruluimostre de o puritate vibrantã.

Epoca Jazzului

Între cele douã rãzboaie careau vegheat, asemenea gãrzilor dela Buckingham Palace, asupraîntregului secol douãzeci, EpocaJazzului s-a întins, cu nepãsareastudiatã a unei curtezane, pestesingurul pãmânt a cãrui fertilitatenu fusese încã exploatatã înfolosul hedonismului ridicat la nivelde atribut social. „Cea maicostisitoare orgie din istorie” (F.Scott Fitzgerald, Ecouri din EpocaJazzului în colecþia de povestiriEcouri din Epoca Jazzului, EdituraMarineasa, Timiºoara, 1994, p.14),cum o numeºte Fitzgerald, a lãsatîn urma sa o lume bulversatã decalitãþile combinatorice aleparticulelor sale care, din pricinaabuzurilor, au sfârºit prin a fidemagnetizate, lãsând loc uneitãceri care întinde ºi elibereazãarcuri de o tensiune insuportabilã.„A fost o epocã a miracolelor, afost o epocã a artei, a fost o epocãa excesului ºi a fost o epocã a

satirei” (F. Scott Fitzgerald, op. cit.,p.6), cãreia, din pricina greutãþiisale aparente, nimeni nu i-a bãnuitretractilitatea. A fost epoca în carepersonajele lui Fitzgerald s-auaºezat ca într-o vitrinã, vrând sãse amuze, fãrã sã ºtie însã cã nuvor mai putea ieºi din acest spaþiucare este nu numai închis, dar ºitransparent.

În ciuda lipsei de gust ºi a altornenumãrate vicii pe care lesemnaleazã Fitzgerald, printrecare materialismul, lipsa principiiloretice ºi crima organizatã, devenitãla fel de convenþionalã ca un salut,Epoca Jazzului a þinut sã îºietaleze orgoliile, riscând astfel sãplonjeze, asemenea împãratului înaºteptarea hainelor sale cele noi,într-o ipostazã ridicolã, faþã de careorice politeþe se dovedeºte a fi nunumai inutilã, dar ºi comicã.

Epoca Jazzului este locul degestaþie al unui nou estetism, alunui nou curent, a cãrui carto-grafiere începe ºi se terminã cunumele lui Josephine Baker(dansatoare, cântãreaþã ºi actriþãfrancezã de origine americanãcare a avut un succes rãsunãtorpe scenele din Paris ºi Berlin ºicare, de multe ori, dansa completgoalã), cea care l-a inspirat nunumai pe Fitzgerald, dar a fost osursã de creaþie ºi pentru ErnestHemingway ºi Pablo Picasso.Josephine Baker a adãpostit subnumele ei toatã lascivitatea ºitoatã trepidaþia acestei epoci pecare Fitzgerald a încercat sã oredea în opera sa, a acestei epocicare nu se înfãþiºeazã niciodatãfãrã acel zâmbet larg ºi voluptuoscu care ne-a obiºnuit. Pe lângãaceastã galerie de senzaþii careeste încorporatã atât deJosephine Baker cât ºi de EpocaJazzului, cele douã mai împartacel element a cãrui aderenþã laopera lui Fitzgerald este imposibilde înlãturat, ºi anume cãlãtoriaspre acea Europã care devine,pentru cei doi, spaþiul decongruenþã al lumii moderne cu olume fascinantã, de inspiraþiemiticã.

Epoca Jazzului este o epocãluminatã excesiv, care, din pricinaamestecului dintre lumina artificialãºi cea naturalã, devine obositoarepentru locuitorii ei. Acest spectacol

de lumini aminteºte de imaginea pecare o lanseazã Modern JazzQuartet în interiorul personajului luiFowles, care considerã cã „înmuzica lor nu existã noapte, nuexistã gãuri negre. Doar particuleincandescente, scântei ºistrãlucire de luminã, spuzealastelelor ºi, uneori, soarele puternical amiezii. Peste tot o luminãintensã aidoma unor candelabrede diamante plutind pe cer” (JohnFowles, Colecþionarul, EdituraUnivers, Bucureºti, 1993, p.324).Epoca jazzului este marcatã de ocolaborare intensã a tuturoracestor elemente, cu menþiuneacã aceastã colaborare are locsimultan, astfel încât efectul pecare îl produce nu este acela alunui miraj, ci mai degrabã al uneinopþi de beþie.

Este firesc ca sub reflectoareleunei lumini atât de tentante toatepersonajele sã se considere actori,interpreþi ai unor roluri impunãtoa-re. Asemenea personajelor luiPirandello, protagoniºtii operelor luiFitzgerald par sã confirme teoriaconform cãreia „te poþi naºte chiarºi personaj” (Luigi Pirandello, ªasepersonaje în cãutarea unui autor,Editura pentru Literaturã Uni-versalã, Bucureºti, 1967, p.45), iar„cine are norocul sã se nascãpersonaj viu, poate sã râdã ºi demoarte!” (Ibid., p.46) Personajelelui Fitzgerald, însã, decad chiar ºidin acest rol al vieþii lor ºi rãmânblocate între viaþã ºi o moarteinconsistentã.

Epoca Jazzului a fost denumitãastfel de autor datoritã calitãþiijazzului de a fi „o muzicã deconcer-tantã prin sinceritatea ei aproapenaivã” (Virgil Mihaiu, Cutia derezonanþã, Editura Albatros,Bucureºti, 1985, p. 31) Fitzgeraldnu foloseºte însã aceastã calitateca pe un dat, ci o pune într-un sistemdin care face parte ºi ideea demascã, de persona. Nu putemafirma, totuºi, cã jazzul este unsimplu punct de reper, aºa cum îlpercepe Mihail Bulgakov. Jazzuleste, la Fitzgerald, un mod de viaþãcare se propagã absolut în toatecanalele operei sale. Ideea depersona nu face decât sã þeasãpeste aceastã realitate edificiisortite pieirii.

52

Dialoguri ritmice în operalui F. Scott Fitzgerald

Dacã Fitzgerald a ales carelaþia sa cu muzica de jazz sã sestabileascã în primul rând printermenul de Jazz Age, noi vomalege, pentru a întãri aceastãlegãturã, ºi elemente pe careopera sa le conþine, le sugereazã,fãrã a le da însã o denumire clarã.

Jazzul se oferã, înainte detoate, ca partiturã muzicalã pe careFitzgerald aºterne, cu o atenþiedeosebitã, versurile pe care i leinspirã aceastã muzicã, ce poatefi ragtime, dixieland sau swing,dupã caz. Ragtime-ul ºi dixieland-ul reprezintã decorul acelormomente care afirmã viaþa ºipentru care punctele de întâlnire aleunor impulsuri ce se îndreaptã îndirecþii opuse nu sunt ceva strãin.Dacã acceptãm cã „ragtime-ulînseamnã, în traducere textualã,timp îmbucãtãþit, tact sacadat”(George Sbârcea, Jazzul-Opoveste cu negri, Editura Muzicalãa Uniunii Compozitorilor, Bu-cureºti, 1974, p.42) înþelegem deunde vine acea “«amânare»nervoasã ºi mereu împiedicatã”(Idem) care se impune în opera luiFitzgerald cu o autoritate bine-fãcãtoare. Swing-ul, în schimb,regizeazã acele momente care seînclinã în faþa cititorului cu oacurateþe a gesturilor ce obligã laun rãspuns cel puþin egal. El esteasociat, de cele mai multe ori, cuo senzaþie de prospeþime ºi cu ogalerie de culori ce face reverenþeîn faþa cititorului pentru ca,imediat dupã aceea, sã seretragã într-un colþ al operei încare cititorul nu mai are accesdirect, dar pe care îl poateobserva de la distanþã. Nu dupãmult timp, însã, el revine pentrua-ºi justifica rolul: „ceva nou seivise în aer; o prospeþime-prospeþimea întrupându-se înmuzicã pe când vagonul alunecapeste Glion ºi auzeau orchestradin grãdina hotelului” (F. ScottFitzgerald, Blândeþea nopþii,p.40).

De cele mai multe ori, jazzulse prelungeºte în interiorulpersonajelor printr-un staccatocare sugereazã prezenþa unei

hiperconºtiinþe, dar ºi a uneicomponente ludice. Acest staccatoare, de asemenea, forþa de acomprima timpul, de a sechestrapersonajele într-un timp prescurtat:„Nicole era tãcutã; Dick se simþeastânjenit parcã sub privirea eidirectã, asprã. Adesea, se simþeasingur când era numai cu ea, ºiadesea ea îl obosea cu revãrsãriscurte de destãinuiri personale pecare le rezerva exclusiv pentruurechile lui. «Aºa sunt eu – suntmai degrabã aºa», însã în dupã-amiaza asta i-ar fi pãrut bine dacãea ar fi sporovãit grãbitã [n.n. înoriginal „he would have been gladhad she rattled on in staccato”(F.Scott Fitzgerald, Tender is theNight, p.206.)], un timp, ca sã-l lasesã-i vadã din când în cândgândurile” (F. Scott Fitzgerald,Blândeþea Nopþii, p. 183).

Swing-ul din opera lui Fitzgeraldlanseazã acþiunea într-un balanscare nu riscã, nici un moment, são rãstoarne înspre o ironieasumatã total sau, dimpotrivã,înspre un tragism purificator.Fitzgerald nu vede în jazz ºi înspecial în swing, ceea cepersonajul lui Philip Roth considerãa fi „doctrina efectului cathartic aljazzului” (Philip Roth, Pata umanã,Editura Polirom, 2003, p.25).Auzind acordurile de swing,personajul lui Roth din Pata Umanãobservã cum ceea ce e mai stoicîn el „se descleºteazã, iar dorinþade a nu muri niciodatã e aproapeinsuportabilã ºi toate acestea [...]pentru cã îl ascult pe VaughnMonroe” (Ibid., p. 24). Pentru el,swingul înseamnã eradicarea a totceea ce presupune simularea ºisondarea propriului eu pânã lacontactul cu spaima ºi cu extazul.Lui Fitzgerald, aceastã racordarela senzaþiile pure, decorticate, îieste strãinã. Pentru el jazzul estelipsit de gravitate, fiind nu atât odestinaþie cât un proces care sefoloseºte, pentru a prelucramaterialul literar, de celelalte uneltepe care autorul le pune la dispoziþie.

Jazzul din opera lui Fitzgeraldnu se lasã închis în repere ce semanifestã ca forme rigide ºi prinfaptul cã nu este categoric nici înceea ce priveºte aderarea la oesteticã a vieþii sau, respectiv, amorþii. El se aflã la graniþa dintre

cele douã, în singurul loc din carese pot deschide cele douã orificii,al vieþii ºi al morþii. Din acest loc, elpoate trimite soli în ambele direcþii,acoperind astfel toatã suprafaþaoperei lui Fitzgerald.

Cea mai importantã realizare ajazzului este aceea de avasculariza opera lui Fitzgerald, dea îi injecta acele ritmuri specificepentru America anilor ’20. Pentrucã, în cele din urmã „totul e ochestiune de ritm. Cole Porter arevenit în Statele Unite în 1928tocmai pentru cã a simþit în apropierepulsul unor noi ritmuri” (traduceredin F. Scott Fitzgerald, The LostDecade, în The Stories of F. ScottFitzgerald-Selected with anIntroduction and Notes by MalcolmCowley, Charles Scribener’s Sons,New York, 1951, p. 472).

Aceste ritmuri pline care seinsereazã în opera lui Fitzgeraldasemenea mâinii unui pãpuºar,sunt ritmuri care secþioneazã,ritmuri care nu pot pleda pentrusimultaneitate, pentru o existenþãparalelã. Sunt acele ritmuri care seaºazã cuminþi unul în continuareaceluilalt într-o ordine care poate fidenumitã metafizicã, deoarece nupoate fi pusã în funcþiune decât cuajutorul pãrþilor întregi, care seînlocuiesc unele pe altele. Nuexistã rest în aceastã împãrþiredirijatã de genurile ragtime,dixieland sau swing, ceea ce ducela reproducerea unei lumi ce are labazã colajul.

Nu putem ieºi din opera luiFitzgerald fãrã a depune culorile ºiritmurile specifice, asemenea unorarme, în braþele celui cãruia îiaparþin de drept, singurul caredeþine pârghiile funcþionãrii lor îninteriorul unei voluptãþi dureroase.O voluptate care se hrãneºte cuinfuzia de culoare, dar ºi cuextazele spasmodice ale ritmului,un ritm ce nu poate supravieþuidecât pe orizontalã, un ritm caresecþioneazã, prin precizia sacronometricã, cadavrul de plastical lumii.

ª

53

Haruki Murakami este unuldintre cei mai cunoscuþi scriitorijaponezi moderni, distins cunumeroase premii literare,romanele fiindu-i apreciate decritica literarã din întreaga lume.Operele sale exploreazã sen-timentul de dezrãdãcinare,confuzie ºi deºertãciune al tinereigeneraþii japoneze de dupã alDoilea Rãzboi Mondial, puternicinfluenþatã de cultura apuseanã.Cu o notã de realism magic ºisimbolism, Murakami scoate înevidenþã defectele unei culturicapitaliste extrem de dezvoltate ºiilustreazã tarele societãþii japonezecontemporane prin intermediulunor personaje care se aflã încãutarea propriei identitãþi.

Oglinda zeiþei Amaterasu

Se spune cã zeiþa Amaterasule-a lãsat drept moºtenirejaponezilor trei daruri, printre careºi o oglindã ce reflecta sufletul celuicare o privea. În lumea luiMurakami, imaginea din oglindãpare a fi de multe ori cea realã, ceacare capteazã esenþa perso-najelor. În romanul În cãutarea oiifantastice protagonistul realizeazãcã poartã o conversaþie cu spiritulprietenului sãu doar atunci cândobservã cã imaginea acestuia nuse reflectã în oglindã. Imaginea dinoglindã a personajelor din romanulÎn noapte „prinde viaþã”: „În oglindadin dreptul chiuvetei încã se maivede imaginea lui Mari. Se uitãîncoace de pe partea cealaltã.”Personajele lui Murakami potpãtrunde într-un univers alternativsituându-se uneori la graniþa dintrereal si ireal.

În romanul Cronica pãsãrii-arc,Toru descoperã un pasaj secretîntr-o fântânã pãrãsitã ce îltransportã într-o lume irealã, ainconºtientului. Pentru Toru,fântâna reprezintã cheia dezlegãriimisterului din spatele dispariþiei luiKumiko ºi al eliminãrii lui Noboru,care se dovedeºte rivalul ºi alterego-ul sãu. Fântâna simbolizeazãdiferite aspecte ale singurãtãþii,nimicniciei, delimitând realitãþidiferite; prin intermediul acesteia,Toru reuºeºte sã-ºi înfrângãdemonii interiori ºi dobândeºtecunoaºterea de sine.

Real ºiimaginarîn opera

luiMurakami

Ribana Moº

Murakami este un maestru almetaforei iar elementele fantasticecare se îmbinã în romanele saleconferã o pregnanþã extraordinarãexperienþelor vieþii reale ºi ideilorabstracte. În Cronica pãsarii-arc,Murakami schiþeazã violenþa

dramaticã ºi inutilã a rãzboiului,folosindu-se de elemente fantastice.Fiecare dintre poveºtile acestuiroman are loc doar în mintea lui Toru,Kumiko sau a Locotenentului.Relatãrile despre rãzboi nureprezintã fapte istorice, ci sunt maidegrabã un „bagaj psihologic ” purtatde japonezii din generaþia luiMurakami ºi de cei care i-au urmat,fãrã ca aceºtia sã fie pe deplin

conºtienþi de existenþa sa.Romanul include experienþe

extra-corporale sau chiar viselucide. Autorul ºterge liniile dintrerealitate ºi vis în mod intenþionat,lãsând cititorul sã se întrebe cee real ºi ce e „imaginar”. În po-vestirea Broscanul salveazãTokyo cuprinsã în volumul depovestiri Dupã cutremur, Katagiriîncearcã sã determine dacãexperienþele pe care le trãieºtesunt cu adevãrat reale. Acesta îºipierde treptat încrederea în propriilesimþuri, iar încercãrile sale de adescoperi dacã Broasca, Râma ºiiminentul cutremur sunt compo-nente ale realului rãmân fãrãconsecinþe. În încercarea sa de a-l convinge pe Katagiri sã lupte departea sa, împotriva doamneiRâmã, Broscanul îl citeazã peJoseph Conrad: „Frica supremãeste cea pe care oamenii o au faþãde propria lor imaginaþie.” Cu puþintimp înainte de a muri, Broscanulîi explicã lui Katagiri cã lupta s-adesfãºurat pe tãrâmul imaginaþiei.Faptul cã nu existã alþi martori caresã confirme veridicitateaevenimentelor determinã senzaþiacã nimic din ceea ce s-a întâmplatnu a fost real: „Katagiri nu reuºeasã gãseascã linia de demarcaþiedintre vis ºi realitate.”

Aceeaºi senzaþie o trãiescpersonajele din romanul În noaptea cãror percepþie se altereazã pemãsurã ce graniþa dintre real ºiimaginar dispare. În romanul Kafkape malul mãrii, personajul numitOshima afirmã:„Existã o lumeparalelã cu cea în care trãim noi.Poþi sã intri în ea într-o anumitãmãsurã ºi sã te întorci teafãr. Dar,dacã depãºeºti un anumit punct [..]nu îþi mai gãseºti calea înapoi. Eun labirint.” Protagonistul pe numeKafka Tamura pãtrunde în aceastãlume a spiritelor pentru a se întâlnicu doamna Saeki. Acest „tãrâmde trecere” nu este afectat descurgerea timpului, aici „vidul ºiesenþa se suprapun perfect,trecutul ºi prezentul formeazã uncerc infinit, neîntrerupt”. KafkaTamura se simte prins într-o„distorsiune a timpului” atunci cândeste vizitat noaptea de „fantoma”doamnei Saeki care „a rãmas înaltã lume, împietritã la cinci-sprezece ani”. Vizita nocturnã pe

54

care doamna Saeki cea realã i-oface tânãrului Kafka îi accentuea-zã starea de confuzie, acesta,„nereuºind sã mai gãseascã liniade demarcaþie dintre vis ºirealitate”. La întrebarea lui Kafka,dacã oamenii, fiind încã în viaþã,se pot transforma în spirite,Oshima îi rãspunde cã acest lucrueste posibil, evocând aºa-zisele„spirite rãtãcitoare” care sedeplasau în spaþiu pentru a-ºiputea duce la îndeplinire dorinþele.Prin crearea a douã lumi paraleleºi prin introducerea diferitelorelemente fantastice, Murakami leoferã personajelor sale un cadruîn care sã se manifeste ºi sã-ºicontureze propria identitate.

În cãutarea identitãþiipierdute

„Viaþa este o cãutare continuã”afirmã proprietarul HoteluluiDelfin unde se cazase prota-gonistul romanului În cãutarea oiifantastice, la sosirea sa înHokkaido. Romanul descrieaventurile unui tânãr agentpublicitar din Tokyo, a cãrui viaþãmonotonã capãtã un sens atuncicând este nevoit sã porneascã încãutarea unei oi cu puterisupranaturale. Murakami nu-iatribuie un nume protagonistului,ilustrând o tipologie genericã.Naratorul „Boku” („eu” masculin,registru informal), se poateidentifica astfel cu japonezul anilor’60-’70, care încearcã sã evadezedin monotonia vieþii cotidiene. La felca „Boku”, protagonistul romanuluiCronica pãsarii-arc, este nesigurîn legãturã cu direcþia pe caretrebuie sã o urmeze în viaþã, însãdispariþia soþiei sale îl determinã sãporneascã în cãutarea proprieiidentitãþi.

În romanele sale, Murakami nuoferã soluþii la aceste probleme, cidoar le evidenþiazã, trateazã ºianalizeazã într-o manierãprofundã ºi psihologicã. Murakamiîl lasã pe cititor sã afle ce ar putealipsi din viaþa acestor personaje,descoperirile cititorului având astfelo naturã subiectivã. Personajeleromanului Kafka pe malul mãrii seconfruntã cu probleme legate depropria existenþã pe care lerezolvã prin intermediul „metaforei

pietrei” ºi a resemnãrii în faþa morþii.„Oaia pentru Murakami

reprezintã “un fel de simbol” alprogresului agresiv cunoscut deJaponia în cursa pentrumodernizare” (Rodica Frenþiu,Haruki Murakami. Jocul metaforical lumilor alternative). În roman, nise spune despre oaie cã „plãnuiasã schimbe oamenii ºi lumea”, „sãcontroleze guvernul, economia ºimass-media” ºi astfel „cãuta oformã care sã-i îmbrace gândirea”.La întrebarea lui „Boku”, ªobolanjustificã actul sinuciderii, aceastafiind singura cale de a scãpa destãpânirea totalã ºi definitivã a oiice sãlãºluia în el ºi care se hrãneacu amintirile ºi slãbiciunile sale:„Am vrut sã fiu eu însumi cândaveam sã te întâlnesc. Eu însumi,cu amintirile ºi slãbiciunea mea.”,ceea ce relevã dorinþa sa de arãmâne uman, de a fi stâpân pepropria gândire ºi totodatã de ascãpa de dominaþia acelui„monstru necruþãtor” descris deOkakura.

În ritm de jazz ºi pop

Experienþa dobânditã deMurakami ca proprietar al unui barde jazz pe nume „Peter Cat”precum ºi cea de traducãtor alromanelor lui Scott Fitzgerald, JohnIrving, Truman Capote, va avea oinfluenþã importantã asupracarierei sale de scriitor. PentruMurakami, muzica jazz a anilor ’50-’60 a constituit o veritabilã sursãde inspiraþie pentru câteva dintreromanele sale. Însuºi scriitorulafirmã într-un interviu: „Când eramcopil iubeam tot ce era american:filme, muzicã, literaturã. Asta seîntâmpla prin anii ’60 ºi toþi eramfascinaþi de lumea americanãfantasticã, care-þi lua ochii. Era caun vis, o cale de scãpare dinlumea în care trãiam.”

Fãrã a-ºi pierde nicio parte dinidentitatea japonezã, Murakami apreluat structurile narativeamericane de la RaymondChandler sau Kurt Vonnegut,folosindu-le pentru a-ºi creasistemul personal, ceea ce explicãîntr-o oarecare mãsurã atracþia pecare romanele sale o exercitãasupra publicului occidental.Personajele romanelor sale

ascultã Howard McGhee, LesterYoung – I can‘t get started, Cream,Duke Ellington, Bob Dylan cuBlonde on Blonde, The Beatles cuThe White Album, Otis Redding cuThe Dock of the Bay sau Stan Getzcu Getz/Gilberto etc.

Pãdurea norvegianã, unuldintre cele mai cunoscute romaneale lui Murakami se axeazã maimult pe condiþia umanã universalãdecât pe cultura japonezã.Libertatea sexualã a anilor ’60subliniazã lupta lui Toru pentrumaturitate, iar numeroaselereferinþe la cultura pop îi conferãromanului un caracter global ºiuniversal. Muzica, literatura ºifilmele devin o parte integrantã aexperienþei post-adolescentine aprotagonistului, ajutându-l sã-ºicontureze o nouã identitate. Artiºtiicelebri ºi cântecele populare pecare Murakami le alege sã aparãîn Pãdurea norvegianã suntvariate, încorporând genuriprecum rock’n roll, pop, jazz, folk,prin The Beatles, Bee Gees, MilesDavis ºi Peter, Paul and Mary.Privilegierea unor asemeneapersonalitãþi cunoscute pe planglobal din domeniul muzical indicão dorinþã personalã ºi, poate,colectivã din partea personajelor,a autorului sau chiar a amândurora,de a juxtapune iubirea pentru unanumit gen de muzicã cu formareaidentitãþii personale. Personajeleacestui roman, Toru, Naoko siReiko, se luptã cu o stareuniversalã de neliniºte simþindu-seîn acelaºi timp uchi ºi soto sauînãuntrul ºi în afara propriei culturiºi societãþi, conexiunea lor cumuzica permiþându-le sãexperimenteze sentimenul desolidaritate.

Pãdurea norvegianã are capunct de plecare melodiaNorwegian Wood a formaþieiBeatles, una din primele compuse(în 1965) de John Lennon pe untext scris de el însuºi. Asemenimelodiei Five Spot After Dark deCurtis Fuller prin care pãtrundemîn atmosfera romanului În noapte,piesa Norwegian Wood oferãindicii cititorului în legãturã cusubstratul romanului ºi cu trãirilepersonajului principal. Titlulromanului reprezintã un simbol alculturii pop, iar în primele paragrafe,

55

cântecul rezoneazã cu insta-bilitatea emoþionalã a prota-gonistului, chiar ºi dupã 20 de ani.În timp ce avionul se pregãteº-te sã aterizeze, Toru Watanabeascultã varianta instrumentalã amelodiei, aceasta având rolul dedeclanºator emoþional care, înmod paradoxal, îl apropie ºitotodatã îl desparte de Naoko.Primele versuri ale melodiei: „Amavut odatã o fatã, sau mai bine zis,ea mã avea pe mine” („I once hada girl, or should I say, she once hadme”), reflectã dilema principalã alui Toru care nu a avut-o niciodatãpe Naoko, oricât de mult ºi-ar fidorit acest lucru. Totodatã, ea aavut inima lui Toru în tot acest timp,dar nu a putut sau nu a vrut sã fiecu el. Acest conflict este important,pentru cã tensiunea din povestealui Murakami depinde de aceastãsingurã, insolvabilã situaþie.

Versurile melodiei ne trimit maiapoi la scena care are loc dupã ceToru ºi Naoko îºi petrec primanoapte împreunã: „Când m-amtrezit eram singur, / Pasãrea îºiluase zborul.” Odatã trezit, Torueste singur, „pasãrea” lui a zburat.Motivul pãsãrii poate fi semnificativ,nu doar pentru cã Naoko si Reikocurãþã în fiecare zi uriaºa cuºcãde pãsãri de la sanatoriu, dar ºipentru cã Toru, plimbându-se prinapartament, observã figurine tãiatedin hârtie lipite pe geamul dinbucãtãrie, dintre care una este,prin coincidenþã, o pasãre.Simbolismul acestor scene reflectãconvingerea conform cãreia unelepãsãri, asemeni personajuluiNaoko, preferã captivitatea cuºtii,respectiv siguranþa sanatoriului.Ultimele versuri ale melodiei: „Aºac-am aprins un focºor în sobã /Oare nu-i acesta lemn bunnorvegian?” fac aluzie la scena dinsanatoriu când Naoko se întoarceîn camerã cu o lumânare albã mareîn mânã pe care Toru o aprinde.La fel ca în melodie, ºi Toru sesimte bine la sanatoriu, dar în locsã reflecteze la binele situaþiei ºi lacompania lui Naoko, gândurile saleconflictuale ies la suprafaþãdezvãluindu-i temerile interioare:„Mã simþeam ca ºi cum aº trãisingur într-o ruinã extrem de bineîntreþinutã.” Acest pasaj estesemnificativ, deoarece cores-

punde versurilor beatlesiene, dez-vãluind în acelaºi timp stareasufleteascã a protagonistului, unsimplu vizitator, un strãin în rândulcomunitãþii sanatoriului, care poateveni sã observe, dar care esteincapabil a se integra.

Într-unul din interviuri Murakami

afirmã: „Poveºtile mele sunt ca opãdure deasã, întunecoasã. Defiecare datã când scriu, pãtrundîntr-un codru întunecat ºi îl cutreierun timp, zile, sãptamâni, luni, ani,pentru ca apoi sã ies din noi afarãla lumina zilei.” Sã fie acesta ºisentimentul cititorului de azi?

opreºte asupra cadrului deconsolãri al naturii la Cioran,abordând teoria încremenirii, aºacum o dezvotã Petre Þuþea, glisândpe marginea indifertenþei faþã defrumosul din naturã etalat în operelesale de cãtre Thomas Mann, pentrua încerca, în eseul Alte argumente,o “inventariere”, desigur selectivã,a opiniilor asupra frumosului, încãde la “vechii greci”, trecând prin EvulMediu ºi punctând contribuþiileunor Baltassare Castiglione,Hegel, Schleiermacher, Croce,Hartmann, Max J. Friedlander,Werner Hofmann, Rudolf Arnheim,Evanglelos Moutsopoulos, Novalis,

J.J. Rousseau etc, pânã la MatilaC. Ghika, A. E. Baconsky, TudorArghezi, Lucian Blaga º.a., dupãce, în alte pãrþi, comentase poziþiileunor Tudor Vianu, G. Cãlinescu etc.

Volumul de eseuri pe temafrumosuluiu natural ºi a fru-mosului artistic, temã de bazã înesteticã, datorat lui Titu Popescu,e interesant prin unghiul deactualitate prin care sunt tratateºi dezbãtute cele douã concepteestetice, aducând în discuþienunaþe ºi punctãri ce devin utileîntr-o societate atât de bulversatãsub raportul înþelegerii rosturilorartei în procesul de formareumanã.

(urmare din pag.45)

56

La luce delle pietre se intituleazãmica antologie bilingvã DinuFlãmând, apãrutã în traducerea luiGiovanni Magliocco la edituraPalomar. Cuprinzând poeme dinperioada 1998- 2009 (din volumeleViaþã de probã, Dincolo, Tags,Grãdini, Frigul intermediar, Umbreºi faleze), cartea îºi propune sãacopere «o a doua etapã decreaþie» a scriitorului de origineromânã. Într-o elegantã ºi mi-nuþioasã traducere, Maglioccopune la dispoziþia publicului italianaceastã poezie îndepãrtatã; deapreciat este însã ºi opþiuneaediturii pentru formatul bilingv care,dincolo de a familiariza cititorii cuopera din urmã a poetului, ne oferãºi forma originalã. Viaþã de probã (1998), primulvolum publicat dupã plecarea înexil, incluzând ºi versuri ce nureuºiserã sã aparã în Stare deasediu (1983), pare a se afla subsemnul unei persistente melancolii,în care trauma desprinderii de unpãmânt, de o viaþã, deschideperspectiva desprinderii finale :«Dacã pe atunci îmi rodeamunghiile la sânge, acum/ le las sãcreascã, pentru dinþii de lapte aimorþii./ În curând corbii vor începesã rãscoleascã/ prin mãruntaielemele, cãutând comparaþii,/aproximaþii:/ ca… precum…asemuindu-se cu…/ pare cã...întrucât... asta este...» Izolareaapare ºi ea ca unica posibilitatede sustragere din faþa uneicontaminãri spirituale iminente:«Te voi însoþi cu gândul în aceastãcisternã/ a timpului, în care singurm-am încuiat/ sã nu-i mai aud peideologii gunoaielor;/ încovoiatpeste coaja golului,/ visând râulascuns sub gheaþã care îºischimbã întruna/ cuvintele/ ºi letipãreºte pe muºchiul pietrelor...»Reminiscenþele opresiunii nu seopresc însã aici, imagini aleacesteia fiind aºezate sub un filtrulhalucinant, dantesc ºi în Pantera,leul ºi lupoaica: «consimþim cuochii deschiºi/ sã închidem ochii;/în timp ce oglinzile încep sã se

descojeascã,/ în timp ce ei au grijãde fericirea noastrã/ ºi ne împingdin spate sã întâlnim/ în amiazavieþii, pe locul viran:/ hiena, porculºi larvele...» Însã rãmânesâmburele bãnuit al unei schimbãrichiar ºi în cadrul acest peisajdeºirat ºi deºirant al amintirilor:«Iar eu îmi pun speranþa în cei doiadolescenþi/ strecuraþi prin gard înspatele ecranului/ de unde se vedetoatã comedia pe dos.» În Dincolo, poezia pare a se fipurificat de aceste reziduuri aleunei lumi pierdute, respiraþia îi estemai amplã – schiþarea unor cores-pondenþe universale ocupându-idin ce în ce mai mult spaþiul: «încãmai simþim mâna nopþii pe faþãapãsându-ne,/ are inele fosfo-rescente pe degete ºi parfumul/ierburilor crescute la margineagalaxiilor.» Cu atât mai sur-prinzãtoare este întoarcerea desutã optzeci de grade din Tags,unde regãsim tema prizonieratului,de aceastã datã a prizonieratuluiiluziei generalizate în societatea deconsum: «Greieri stereofonicianunþã o searã calmã/ în peºterãPlaton privind la televizor/ crede totce vede…» Grãdini readuce în prim planimaginea locurilor natale, aminti-rea oamenilor pierduþi ºi, inevitabil,meditaþia asupra trecerii dincolode timp, gând care parcurge, caun fir roºu, ºi poemele volumuluiFrigul intermediar. Umbre ºi fale-ze încheie acest volum în ceamai purã notã expresionistã,înscriindu-se anume parcã în artapoeticã odinioarã desenatã înAnaerobicã (Tags): (cuvintele) «aumiºcãrile larvelor/ albicioase bruscstârnite în lacurile de peºteri/ nucunosc lumina/ trãiesc în adânc/fãrã sã aºtepte lanterna sca-fandrului/ în perfectã simbiozã cunonrevelaþia...».

Suzana Lungu

Antologieromâno-italianã

Volumul Þiganiada azi, Cluj-Napoca, 2010, editat de Filiala Cluja USR, îºi revendicã geneza încadrul Simpozionului naþionaldedicat împlinirii a 250 de ani de la

Þiganiada azi

naºterea scriitorului Ioan Budai-Deleanu. Lucrarea se constituieîntr-un mozaic de texte, de viziuniºi hermeneutici asupra operei luiIoan Budai-Deleanu ºi se deschidecu fragmente din studii criticesemnate de G.Cãlinescu, IoanaEm.Petrescu, D.Popovici ºi CornelRegman.

Ancheta este reluatã în pagini-le volumului de nenumãratepersonalitãþi literare caredeconstruiesc si scruteazãÞiganiada pentru a-i deconspiramecanismele, semnificaþiile,strategiile si procedeele narative.Printre cei care contribuie laþesãtura criticã a cãrþii se numãrã:N. Manolescu, G. Antonescu, O.Pecican, M. Petreu, I. Vartic, I. Pop-Curºeu ºi mulþi alþii. Analizaacestora insistã pe nuanþareametodelor de realizare a parodiei,a comicului, a caracterului burlesc,pe întrepãtrunderea dintre scenelemitologice si tradiþiile româneºti,locale ºi nu în ultimul rând pe “ideeade deºertãciune ºi de nebunie” alumii pe dos. Þiganiada se naºtedintr-un proiect ludic, aproapeexperimental, este numitã chiar deBudai-Deleanu drept “jucãrea” ºidevine “joc de-a literatura”,rãmânând totodatã “un mitîntemeietor” în literatura românã.Muzicalitatea epopeii ocupã unloc aparte în eseurile din volum,întrucât mélange-ul de arhaisme,neologisme si regionalisme acordãcuvintelor valenþe sonore. Esteredatã chiar ºi o partiturã muzicalãa Þiganiadei realizatã de compo-zitorul clujean Augustin Bena, caredistribuie vocile textuale în funcþiede “profilul psihologic al perso-najelor”. Toate interpretãrile pro-puse de acest proiect clujean seînscriu într-un reþetar cu instrucþiunide citire si de descompunere atextului budaidelean care solicitã,însã, un citior cult, rafinat, dispussã repereze trimiterile la Homer,Ovidiu, Vergiliu, Dante, Tasso,Voltaire etc.

Volumul se încheie cufragmente din “Þiganiada mea” deTraian ªtef, o rescriere si oreadaptare a operei arhetipale a luiIoan Budai-Deleanu, scriere carestrãbate veacurile, dovedindu-ºiactualitatea si modernitatea.

Alexandra Georgescu

CÃ

RÞI

57

În romanul Sfaturi pentrucãlãtori, publicat la EdituraArdealul, Târgu Mureº, 2010,Cornelia Cistelecan îl invitã pelectorul-voyageur sã pãtrundã într-un univers livresc construit pecoordonate istorice dejisto-

Sfaturi pentrucãlãtori (romandejisto-ceauºist)

ceauºiste, aºa cum indicã ºiparanteza din titlu. Structural,cãlãtoria propusã este prefiguratãîn cuprins, deschizându-se cu unprolog urmat de cele douã pãrþi alecãrþii.

Prologul reuneºte o serie defiguri feminine prezente la oîntrunire familialã desfãºuratãritualic o datã pe an, adunaredenumitã “hoarda de pensionari”,statut pe care personajele ºi-lasumã în unanimitate din cau-za bãtrâneþii sau a bolii. Este mo-mentul în care suntem pãrtaºi lagenealogia familiei, aflatã acum înstadiu post-comunist, construitãpe un nucleu maladiv care justificãºi absenþa bãrbaþilor, morþi deja demultã vreme ºi adesea rãpuºi deciroze. Personajele par încreme-nite în timpul dictaturii care ºi-alãsat o amprentã vizibilã asupralor, fiind ironizate de una din vecine:“am intrat în UE ºi proastele astea[…] se încãpãþâneazã sã aibãbordei cu vedere la stradã” în locsã cedeze spaþiul pentru cei carevor sã îºi extindã proprietãþile,întrucât e moda caselor cu etaj iarele nu îºi permit acest lux.

Prima parte a romanului descrieviaþa uneia dintre familiile prezenteîn prolog, familia unui activist departid care îºi va îndoctrina copiiice vor trãi iniþial frenetic regimulcomunist, dar vor experimenta peparcurs deziluzia, sugestivã cuprecãdere in cea de-a doua partea cãrþii. Peste tot în roman aparslogane precum “partidul e-ntoate”, “partidul nu va fi niciodatãsubiect de glumã pentru toþi proºtii!”ºi asupriri ale duºmanilor poporuluicondamnaþi la detenþie.

Romanul Corneliei Cistelecan einteresant pentru forþa creionãriiunor destine robotizate, menite sãserveascã poporul, întrucât au trãitîn perioada dejisto-ceauºistã iardictatura se simte în toþi poriiexistenþei lor ºi totodata pentruobservarea urmelor acute pe careregimul opresiv le-a lãsat asupraumanitãþii.

Alexandra Georgescu

Texte ºi textu(ã)riDespre cartea lui Gheorghe

Iova (Excursia în plinã desfãºu-rare, editura Charmides, Bistriþa,2010) s-ar putea scrie paginiîntregi, la fel de bine cum s-ar pu-tea rezuma în numai câteva fraze.ªi aceasta, în afara oricãrui reduc-þionism pe care l-am putea insinua.Pentru cã, deºi diversificându-setematic de la o secþiune la alta (demulte ori, chiar de la un paragraf laaltul), reþeta ce pare sã ghidezeîndeaproape volumul lui GheorgheIova se pãstreazã, în cea mai maremãsurã, aceeaºi: povestea,departe de a construi un universimaginar solid, o „lume” adiacentã,aºteptatã, mãcar în parte, de cãtrereceptori, se articuleazã exclusivîn jurul textului. A scrierii textului,a elementelor sale ‚pragmatic-constitutive’, devenind într-un final(ºi în cel mai literal mod cu putinþã)o poveste a textului. Sau, aºa cumadesea aminteºte însuºi autorul,o „textuare”.

Nu vom putea ascunde nicifaptul cã Excursia în plinãdesfãºurare va întruchipa pentrulectorul sãu mai degrabã pauzadintre evenimente. O perma-nentizare în chiar aceste zone‚private de istorie’, în zone care,dincolo de a facilita în vreun felavansarea în text, deruteazã ochiulprintr-o multiplicitate de piste. Untext al excursiei începe în felulurmãtor: „Cam câte cuvinte. Eraea, cu ochi verzi ºi dacã spunfosforescenþi capãt dreptul de acontinua folosind cuvântul pisicã.ªi arsã. Neagrã cu ochii ãºtia. Eaavea ochii verzi, mari, mãrimeaglobilor introducea ca nuanþã unalbastru capilar sau ceaþa în aer,uºoarã ca un fum proaspãt, uite,albãstrui. Nuanþa ui. Sau iu.Albãstriu. ªi cu ele el ºi eu cu ele,cu el, cu ei eu.”(p. 5). Iarcontinuarea are sã se facã înacelaºi ritm, purtându-ºi cititorulprin nuanþe diferite, prin nuanþãricromatice, dar mai ales de frazã,pledând nu atât pentru conþinut,cât pentru jocurile stilistice ce i-auservit în procesul de articulare. Nu

existã, aºadar, nici drumuri, niciconstructe propriu-zise, doar aluziice propun începuturi de imagini,posibilitãþi de drumuri (ºisuprapuneri contradictorii), aluziice, dincolo de orice, aduc înacelaºi punct predilect, al potriviriide cuvinte, al reducerii lumii la text,al cum-ului preexistându-i oricãreiforme de ce.

Un volum construit aproapeexclusiv pe ideea de tãieturã, unvolum ce „practicã tãietura”(p. 276),un volum pe care evitãm sã îlclasãm într-un fel anume,deoarece, într-una din secþiuni nise spune: „Proiectez sã exemplifico literaturã exemplificatã mai multe.Iar nu roman. Nu compoziþie, nu.Ci. ªi ci. Ci ºi. Uite aºa cacofonchiar cacofonf. Bruiaj complet însãfin ºi discret. Cacofonf.”(p. 51). Or,dacã la nivel de fragment (cu atâtmai mult cu cât avem de-a face cuo scriiturã voit experimentalã)selecþia de un asemenea tip se maipoate încã susþine – cu toate cã oobosealã oarecare îi va produceoricum ochiului neobiºnuit cuasemenea salturi ºi glisãri spaþio-temporale – la nivel de ansambluºi pe o întindere de aproape 400de pagini, textul ajunge aproape sãse aneantizeze. Estompareazonelor de diferenþiere devine dince în ce mai evidentã, contururileajung din ce în ce mai amestecate,iar lectura, oricât de superficialãsau aprofundatã va fi fost ea, seva trezi suspendatã într-o zonã agolului. Un volum ce meritãparcurs de dragul experimentãriitextualismului, însã cu risculasumat de pierdere a respiraþiei.

Diana Mãrculescu

ª

CÃ

RÞI

58

În Germania, la Tübingen, aþifost unul dintre colaboratorii aieruditului ºi distinsului profesorEugen Coºeriu, dar l-aþi cunoscutºi pe strãnepotul lui Mite Kremnitz.ªtiu cã prin el aþi obþinut unimportant fond de manuscrise,între care celebrul Caiet roºu, pecare le-aþi depus la fondulBibliotecii Centrale Universitare. Eun episod important pentrueminescologie. Nu vreþi sã-lrememoraþi?

Spuneam ca rãspuns la o altãîntrebare cã plecarea la Tübingen,ca ºi la Leipzig mult mai târziu, dinanii 1990 1995, m-a favorizat, pede o parte, cunoaºterea limbiigermane ºi, deopotrivã, experienþacu studentul german, în predarealimbii ºi literaturii române ºi dorinþeimele profunde de a nu mã limitadoar la atât, ci sã fac ceea cecredeam cã este mai bine pentrucultura românã, pentru România.Este foarte adevãrat cã profesorulEugen Coºeriu, director în aceavreme al Institutului de Roma-nisticã, a condiþionat cunoaºterealimbii germane ºi se pare cã nicide data aceasta alte centreuniversitare n-au putut oferi unastfel de lector. Am rãmas timp depatru ani în preajma acestui maresavant, fireºte, a fost o mareºansã, dar trebuie sã recunosc cãprezenþa lui în fruntea instituþieimenþionate m-a ajutat enorm sãmã bucur ºi astãzi de ceea ce amrealizat acolo. Mai întâi biblioteca,organizatã pe principiul „raftuluiliber”, care ocupa o întreagãclãdire în camera rezervatã Ro-mânei, au intrat numeroase cãrþi,din tot ce a apãrut în anii aceia îndomeniul filologiei, al istoriei ºi altediscipline, la cererea expresã aProfesorului (dicþionare, antologii,reeditãri etc.); bucuria lui cea maimare a fost când soþia profesoruluide limba românã, Vasile Scurtu,unul dintre celebrii profesori aiClujului a fost de acord sã donezeo parte din biblioteca erudituluidascãl Institutului de la Tübingen,ce cuprindea colecþiile completeale publicaþiilor româneºti despecialitate, literaturã dar mai aleslingvisticã, apãrute în þarã înperioada interbelicã ºi câþiva animai târziu, pânã la moartea celui

Momentedintr-untraseu

existenþial (III)

Convorbiri cuprof. univ. Octavian ªchiau

care le-a adunat cu multã sârguinþão viaþã întreagã. Cu aprobãrilenecesare am transportat aceastã„comoarã”, cum a numit-o la unmoment dat Profesorul, le-am duspe toate cu maºina proprie, unadintre primele Dacii 1300, care auintrat în Germania, pentru carenemþii se intrigau cã pe ea nu scrieRenault 1300, ci Dacia. Practic îmivine destul de greu ca în aceastãconvorbire cu tine sã spun preamulte despre câte satisfacþii amavut la Tübingen. Câteva se certotuºi amintite. Deºi Profesorul,cunoscãtor a numeroase limbi, odatã numãrându-le se pare cã seajunsese cãtre 16, mi-a mãrturisitcã viseazã ºi socoteºte în limbaitalianã, l-am prins în mai multerânduri cã socotelile matematice,fãrã sã-ºi dea seama, le fãcea înromâneºte ºi cã distinsa sadoamnã, italiancã prin obârºie,s-a hotãrât ca, împreunã cu oprietenã, sã-ºi însuºeascã limbaromânã cu ajutorul meu, fiindcã,mi-a spus ea cu candoare, soþulei nu ºi-a putut face timp niciodatãpentru aºa ceva. Întrebarea pusãprofesorului cu privire la limba încare viseazã îmi aminteºte de

întâlnirea pe care am avut o laLeipzig cu fostul meu coleg de laCatedra de limba germanã,Michael Markel, care dupãrevoluþie a plecat definitiv înGermania. Ne-am întreþinut cu bu-curie multã vreme, în româneºte,într-o limbã cursivã, fãrã poticnirilepe care, dupã cele mãrturisite deel cã avea parte de ele, în þarã fiindîncã, dar cã viseazã în mod regulatîn limba românã. Interesant, nu-iaºa?

ªtiam încã din anii studenþiei cãTudor Vianu ºi poetul Ion Barbuau studiat la Universitatea dinTübingen ºi într-o excelentãcolaborare între profesorulCoºeriu ºi alþi trei români (Floraªuteu, fosta mea colegã de la Cluj,Stancu Ilin, de la Institutul „Cã-linescu”, cei doi veniserã cu o bur-sã, ºi cel ce-þi rãspunde la în-trebarea pusã), am organizat laînceputul verii anului 1971 un sim-pozion închinat celor doi scriitoriromâni, cu o participare nume-roasã a unor romaniºti din Ger-mania dar ºi din þara noastrã (amreþinut între participanþii români peacademicianul Alexandru Rosettidar ºi pe soþia lui Ion Barbu,doamna Gerda Barbilian) ºi alþiromâni aflãtori în Germania: MirceaZaciu, care era lector la limbaromânã la Köln ºi Bonn, ataºatulcultural de la Ambasada Românãºi mulþi studenþi romaniºti germani.Cu acest prilej Stancu Ilin a pre-zentat într-o comunicare rezultatulcercetãrilor întreprinse de cei treiorganizatori, în arhiva Universitãþii,în legãturã cu perioada petrecutãde Tudor Vianu la Tübingen, cuinformaþii exacte despre profeso-rul bucureºtean, în schimb despreIon Barbu foarte puþin, practic doaro înmatriculare. Cu acest prilej dinþarã ni s-a trimis o placã co-memorativã, cu efigia celor doi ºidate evocatoare, turnatã în bronz,care a ºi fost dezvelitã, de faþã fiindtoþi participanþii la simpozion,bineînþeles dupã ce înainte a fostfixatã pe un perete din holulInstitutului. Trebuie sã-þi spun cumâhnire cã dupã câþiva ani, îndrum spre Freiburg, mi-a fost dats-o gãsesc rezematã, de dataaceasta, pe un perete în cabinetulde limba românã; adevãrul e cãîntre timp Romanistica s-a mutat

59

într-o clãdire nouã iar cel ce eralector de limba românã nu mi s-apãrut prea interesat în fixareaacesteia pe zidul noului sediu. OTristeþe! ªi încã una, cam tot aºa.Relativ recent, sã fie un an deatunci, într-un reportaj, transmis deteleviziunea românã, despre Berlinmi-a fost dat sã revãd bustul luiCaragiale în faþa clãdirii unde seafla pânã la unificarea Germanieibiblioteca ce-i purta numele.Bãnuiesc cã superba vilã în carese afla biblioteca a fost restituitãfostului proprietar, cãrþile sper cãn-au fost arse, probabil au fostduse într-un depozit, dar bustul luiCaragiale a rãmas iar cel ce arealizat reportajul îºi punea în-trebarea ce cautã acolo?

Revelaþia cea mai marepentru anii petrecuþi la Tübingenam avut o atunci când înfrumoasa vilã a profesoruluiCoºeriu, ce se gãsea într-un satfoarte pitoresc din apropiereaTübingenului, l-am cunoscut pestrãnepotul lui Mite Kremnitz,Georg Kremnitz. Profesorul aveaun foarte frumos obicei: la în-ceputul fiecãrui an universitar, elinvita pentru o searã la locuinþasa pe toþi lectorii ca sã secunoascã, fiindcã fiecare nou anaducea câte unul sau chiar doinoi, bãnuiesc cã alþii seretrãgeau. Eram un grup de pânãla zece: trei sau patru francezi, 2italieni, 1 spaniol, 1 portughez, 1catalan ºi unul, bineînþeles,român, ºi surprinzãtor, era ºi ungerman. Acesta din urmã mi-aprodus cea mai mare surprizãcând am aflat cã se numeºteKremnitz, cã a fost angajatpentru douã semestre, la in-stituþia unde lucram ºi eu, pentrua preda provensala. Când s-aconvins cã eu mã ocup culiteratura în þarã, ºi mai puþin culimba, ºi mai ales cã eram destulde bine informat în legãturã custrãbunica sa, mi-a mãrturisitimediat cã la locuinþa pãrinþilorsãi, ce se aflã într un orãºelapropiat, Ludwigsburg, segãsesc doi saci cu documente dela ea, fiind aduse de la Berlin ºisalvate dintre ruinele caseifamiliei Kremnitz, care fusesebombardatã în timpul rãzboiului.A urmat, la scurtã vreme, o

invitaþie la Ludwigsburg ºi astfelam cunoscut niºte pãrinþibucuroºi cã fiul lor a gãsit, însfârºit, pe cineva care e încântatde tot ceea ce se gãseºte înrespectivii saci. Dupã ce ei înºiºiºi-au exprimat pãrerea cã loculacestora este în România, fiindcãpânã atunci nici un cercetãtorgerman nu le-a dat importanþã,bucuria a fost ºi mai mare. La ofugarã evaluare a „comoarei”descoperite, în care se aflau nu-meroase manuscrise de-ale luiMite, scrisori de la Carmen Silvaºi de la alþii, descoperind treipiese care m-au atras în moddeosebit, mai întâi Caietul roºu,fiindcã e îmbrãcat în mãtaseroºie, care i-a dat numele, desprecare am scris destul de repede,chiar înainte de a aduce în þarãrespectivii saci, împreunã cufosta mea colegã Flora ªuteu,reþine cã e din nou o colaborare,un studiu, însoþit de fotocopiilefãcute dupã respectivul caiet,publicat în Studii de limbã literarãºi filologie, vol. II, 1972, scos deAcademie, iar de atunci am fostrugat, în repetate rânduri, s-aîntâmplat ºi anul acesta la 15ianuarie, cum ºtii, ziua de naºterea poetului, sã vorbesc despreacest document. Din Amintirilefugare, publicate de Torouþiu, alelui Mite, se cunosc împrejurãrileîn care Eminescu i-a dãruit acestcaiet cu ocazia zilei ei de naºtere,la 4 iunie 1879, el cuprinde patrucopii complete ale unor poezii deEminescu ºi ultimele patru strofedin Atât de fragedã ºi patru copiicaligrafice complete scrise tot deEminescu, transcrise însã deMite Kremnitz. Foarte valoroasãeste ºi traducerea în limbagermanã a Scrisorii pierdute a luiI. L. Caragiale, la care m-amreferit deja ºi apoi un foartefrumos Album, cuprinzând unnumãr de peste 50 de imagini,realizate mai ales în creion ºiacuarelã, dar ºi alte tehnici (tuº,cãrbune, creion colorat); suntinstantanee din spaþii româneºti,aºa cum arãtau ele în anii 18751880. Am scris despre el într-unarticol destul de mare, cu titlulinspirat, sugerat de prietenul meuMiron Scorobete, intitulat Lumealui Eminescu în viziunea lui Mite

Kremnitz în Cetatea culturalã,ianuarie 2000. Despre aceste treiimportante piese aº mai puteavorbi încã foarte mult. Mai adaugdoar faptul cã toate acestedocumente au intrat în posesiaBibliotecii Centrale Universitaredin oraºul nostru, deºi au fost ºialte instituþii similare care m-aurugat sã le dau lor. Mã bucur cãse gãsesc în oraºul nostru, cuatât mai mult cã întregul fond afost prelucrat ºi poate fi consultatla „cartea rarã”. Mã nãpãdescamintirile, despre care aº maiputea vorbi, mai ales despreperipeþiile avute când, împreunãcu strãnepotul, bazându-ne pe osimplã fotografie fãcutã în timpulcelui de al doilea rãzboi, am pornitîn cãutarea mormântuluistrãbunicului sãu, doctoruluiGeorg Kremnitz, soþul Mitei, carea fost înmormântat undeva pevalea Prahovei. Cu greu l-amdescoperit! El se gãseºte pe unplatou mic, în preajma cascadeiUrlãtoarea de pe lângã Buºteni.

Aþi avut o relaþie amicalãdeosebitã cu profesorul MirceaZaciu. Nu doriþi sã evocaþi figuraacestuia, aºa cum l-aþi cunoscut,ºtiut fiind cã era un om dificil darun om care ºtia sã preþuiascãmunca ºi mai ales calitatea ei.Ce a însemnat el pentru dum-neavoastrã, pentru cariera dum-neavoastrã, ca universitar, caiubitor de frumos?

Am afirmat ºi în alte împrejurãri,la înmormântarea lui dar ºi în urmãcu mai bine de un an jumãtate,când Mircea Zaciu ar fi împlinit 80de ani, cã el a fost ºi continuã sãrãmânã mentorul multora dintrefoºtii lui studenþi, între care am fostºi voi continua sã mã numãr ºi eu,deºi vârsta era aproape aceeaºi,cei doi ani ce ne diferenþiau rãmânnesemnificativi. Între anii 19521953 eram student în ultimii ani defacultate iar el era proaspãt pre-parator ºi apoi asistent conduceaseminarii cu dezinvoltura ºi pri-ceperea unui cadru didactic dejaformat, foarte aproape de noi,deloc distant. O singurã datã a fostpus într-o micã încurcãturã, euînsumi fiind autorul acesteia, ceeace am regretat pentru un moment,

60

la un seminar închinat lui MihailSadoveanu, unde, printre altele, nuputea sã lipseascã pe atunci multtrâmbiþatul roman Mitrea Cocor,despre care am aflat de curând dela tine cã, în realitate, n-a fost scrisde el, ci de un apropiat al lui pare-mi-se, cred cã am reþinut bine,Alexandru Mitru, roman al cãruierou principal, omonim cu titlulcãrþii, nu provenea din categoriade „þãran sãrac” ºi cu toate aces-tea intra în categoria eroilor pozitivi.A fost un moment de uºoarã derutãpentru cel ce conducea discuþiiledar a fost depãºit de clinchetulclopoþelului iar la seminarul ur-mãtor nu s-a mai revenit asupraîntâmplãrii. Ea a produs pânã laurmã, în cadrul unor discuþiiparticulare, o mai mare apropiereîntre profesor ºi student, fiindcãprin el dintâi teza mea de licenþãconsacratã reflectãrii primului rãz-boi mondial în literatura românãprindea noi ºi noi contururi.

Aºa ºi atunci, încã în aniistudenþiei, a pornit o mare prie-tenie, datoritã cãreia mi-au fostadresate aproape douã sute descrisori ºi pentru care mi-au fostdãruite, cu dedicaþia momentului,aproape toate cãrþile lui, ºi nupuþine la numãr, ce le-a publicat.O prietenie clãditã pe o preþuirereciprocã de-a lungul anilor, desprecare sunt numeroase punctãriscrise, dar, în acelaºi timp, ºi mainumeroase sunt imprimate în su-fletul meu. Spuneam ºi altã datã cãdedicaþiile dar ºi scrisorile salevorbesc de la sine de ceea cesimþea el faþã de prietenii sãi. Eleconstituie cartea de vizitã a unuimare profesor, a unui scriitor demare talent, care, în alte împrejurãriistorice, ar fi putut ajunge unul dintremarii prozatori ai literaturii române(se cunosc împrejurãrile în careMircea Zaciu a renunþat sã maiscrie literaturã!), ajuns cum se ºtie,în marele for cultural ºi ºtiinþific alþãrii.

Cum s-a ajuns la acest numãrde încruciºãri de scrisori între doicolegi ºi prieteni a cãror activitates-a desfãºurat în cea mai mareparte în urbea de pe Someº secere motivatã. S-a întâmplat în treietape, a cãror derulare se cereprecizatã. E vorba mai întâi de anii1955-1958 când eu eram la Berlin

ca lector, în realitate docent aºacum am mai precizat, de limbaromânã, iar Mircea era la Cluj, apoi1968-1973, când el se gãseapentru început la Köln, apoi la Cluj,iar eu la Tübingen ºi, în sfârºit anii1990-2000, când eu eram laLeipzig ºi apoi la Cluj iar prietenulmeu când la Cluj, când la Bonn.Din ceea ce s-a întâmplat pânãacum, dupã decesul sãu, prinpublicarea unor scrisori, pãrereamea a fost ºi este cã pentruscrisorile trimise de Mircea Zaciuar fi trebuit sã se facã precizareatestamentarã (motivele suntcunoscute!), ca ele sã fie publicateabia la împlinirea a cel puþin 20-25 de ani de la moartea sa. Con-secvent ºi fidel acestei opinii,ceea ce am fãcut pânã acum,pentru anul 2008, când Mirceaar fi împlinit 80 de ani, am extrasdin scrisorile lui fragmente dinprima etapã a corespondenþeinoastre, când eu eram la Berlin,prin care sper cã am convins cãMircea a fost un mentor ideal ºinu numai de la catedrã.

Pentru mine, cel ce am fostelevul propriului meu tatã, formatîn ºcolile Blajului, în spiritul unorcelebre dictoane latine, întreacestea poate cel mai frecvent era„verba volant, scripta manet!”, cares a fixat ca o recomandare de careîmi amintesc mereu când îmi estedat sã pun ceva pe hârtie, un motivpentru care Mircea mã îndemnamereu sã scriu, pentru început maiales „corespondenþe” pentru Viaþastudenþeascã, ce apãrea laBucureºti, unde fusese alesredactor ºi totodatã corespondentpentru Cluj, dar mai ales pentruTribuna clujeanã, al cãrei primnumãr a apãrut la 10 februarie1956, la conducerea cãreia aveaun cuvânt ascultat. În condiþiile încare am gãsit Berlinul la sosireamea acolo (noiembrie, 1955), pestetot ruine ºi o mare tristeþe, mãbântuiau regrete pentru faptul cãam pãrãsit Clujul, colectivul atât deplãcut al Catedrei de literaturãromânã, cu mulþi tineri, a cãrorabsenþã o simþeam din plin ºiaºteptam, cum se spune, „capâinea caldã” scrisorile din þarã.Dintre toþi colegii se pare cã Mirceam-a înþeles cel mai bine ºi deaceea, cred, mã îndemna mereu

sã scriu, sã nu mã blochez în faþacoalei de hârtie, sã uit dictonul latinla care mã refeream ºi aºa trep-tat am devenit corespondentulberlinez al acestor publicaþii. Totprintr-o colaborare strânsã, cu aju-torul extraordinar ce l-am primit dela el, în lipsa unei biblioteci despecialitate, mi-am pus la punctlecþia despre Octavian Goga, pecare la Facultate nu-l fãcusem, unreferat ºi apoi o prefaþã pentruediþia în limba germanã a romanuluiRãscoala al lui Liviu Rebreanu,apãrut la editura berlinezã Rüttenund Loening, ceva mai târziu, în1958, dupã revenirea mea în þarã.Tot din fragmentele extrase dinscrisori se pot vedea ce bogãþiede informaþii am primit pentrurealizarea capitolului Literaturaumoristicã din România pentruantologia Die Welthumor, publicatãºi aceasta cu mare întârziere laeditura Eulenspiegel, Berlin, 1960.Am extras informaþii, de asemenea,pentru o ediþie, în limba germanã,din opera lui Panait Istrati, pentrucare o editurã berlinezã, prin mine,a acceptat colaborarea lui MirceaZaciu. Sunt apoi rânduri pline deadmiraþie pentru Tudor Vianu carea þinut la Cluj câteva prelegeri ºi totaºa, cu unele nuanþãri, pentruAl. Dima, care venea de la Iaºi;revenirea în actualitate a lui IonAgârbiceanu, dupã o lungã tãcere,prin prezenþa ºi colaborãrile sale laTribuna; cunoaºterea, prin Ion Brad,a lui Ion Vlasiu ºi vizitele fãcute laatelierul sãu – pagini emoþionante;vizite la muzee, în capitalã, Cluj darºi la Sibiu, la muzeul Brukenthal,descoperirea celebrului graficianHans Hermann; filme ºi spectacolede teatru vãzute etc. Informaþiile deacest fel, fãcute cu cãldurã,competenþã ºi entuziasm auconstituit pentru mine îndemnuri dea urmãri parcã cu alþi ochi ºi maiales interes ceea ce îmi oferea mieBerlinul, dar m-am folosit de ele ºimai târziu.


ª

61

JAZZ

CO

NTE

XTLa începutul anului 2007,

Institutul Cultural Român de laLisabona a organizat un mini-turneu(de maxim succes) al grupuluiTrigon în Portugalia: evoluþii lafestivalul de jazz din Portalegre, laÉvora ºi Lisabona, primite cuneobiºnuit entuziasm de cãtrepublicul – exigent pânã lacircumspecþie – al celei maioccidentale þãri latine europene. Învara 2010, succesul s’a repetat,prin douã memorabile concerte – laMuseu do Oriente ºi Onda Jazz dincapitala lusitanã – integrate celei de-a treia Stagiuni Muzicale Româneîn Portugalia (încã una dintreiniþiativele de anvergurã ale ICRL).

Din 1992 ºi pânã azi, formaþiadin Chiºinãu – fondatã de violistulAnatol ªtefãneþ – a edificat oconvingãtoare sintezã între melosultradiþional de pe întreg arealulromânesc ºi spiritul libertar aljazzului. Dintr’o perspectivãistoricã, demersul talentaþilormuzicieni basarabeni de suboblãduirea lui ªtefãneþ nu e singular.Între precursori se reliefeazã figuralui Richard Oschanitzky, veritabilfondator al jazzului de expresieromâneascã. Eforturi similare,depuse încã din anii 1960-1970 curezultate adeseori remarcabile,poartã amprenta unor individualitãþiprecum Johnny Rãducanu, JancyKorossy, Dan Mândrilã, MariusPopp, Aura Urziceanu, iar mai apoiHarry Tavitian, Corneliu Stroe,Nicolas Simion, Lucian Ban,Decebal Bãdilã…

Dar parcursul Trigon-ului sedistinge prin caracteristici aparte: înprimul rând, caracterul colectiv –corolar al valorii însumate amembrilor sãi – al muzicii pe care ocântã. Asta ne readuce parcã întimpurile fericite ale “ºaizeciop-tismului”, când aportul novator alanumitor formaþii era asociat,primordial, cu numele lor generic (sãzicem, Beatles, Rolling Stones,Beach Boys, The Who, Cream,Jimi Hendrix Experience, Mothersof Invention, Soft Machine, LedZeppelin etc.), iar nu neapãrat cuacelea ale componenþilor lor. Sãrecunoaºtem cã nu e deloc facil înzilele noastre sã menþii vie flamacreativã a unui grup muzical, fie elcât de mic.

Ajungem astfel la altã trãsãturã

distinctivã: consecvenþa acesteiacþiuni colective. Nu doar ca timp –aproape douã decenii – ci mai alesca fermitate ºi distincþie concep-tualã. Anatol ªtefãneþ, ce poate ficonsiderat astãzi principalulreprezentant al violei pe scenajazzului mondial, ºi-a alcãtuitversiunea iniþialã a formaþiei (cuSergiu Testemiþanu / ghitarã-bas ºiOleg Baltaga / baterie) pornind dela o profundã cunoaºtere arãdãcinilor sale muzicale. Mãrturiestau cele douã albume înregistratela finele anilor 1990 sub prestigioasasiglã Musique du monde a casei dediscuri parisiene Buda Musique.Taraful condus la acea orã deAnatol îi includea, între alþii, pevioloniºtii Marcel & Alexandruªtefãneþ, precum ºi pe acor-deonistul Edgar ªtefãneþ. Ca-racterul acelei muzici se înscria înnobila tradiþie lãutãreascã, faþã de

care George Enescu nu ezita sã-ºi afirme afinitãþile. Nãscut, precum“compozitorul naþional”, în partea deNord a Moldovei, însã dincolo dePrut (la Grinãuþi), Anatol ªtefãneþpreia creator numita tradiþie, rafinatãprin secole de artiºti anonimi, lipsiþide minime cunoºtinþe teoretice.Asemenea rapsozilor ce au pãstratviu folclorul literar, lãutarii se bazaupe o fabuloasã memorie. Structuraarhaicã, asumat diatonicã a muziciidin aceste pãrþi de lume le ofereaînsã reale libertãþi : strãvechimelodii erau reinterpretate ºiîmbogãþite prin melisme, variaþiuniritmice, sincope, ornamente sonoreetc. Unii muzicologi mai stricþiconsiderã acest mod de aimproviza diferit faþã de cel jazzistic,întrucât muzica tradiþionalãromâneascã (ºi, prin extensie, ceabalcanicã) s’ar supune unor legitãþiinterne imuabile, de necontestat.

Fapt e cã, prin vasta sa creaþiepusã sub egida Trigon-ului, Anatolªtefãneþ demonstreazã tocmaifertilitatea tezaurului muzical de peîntreg teritoriul locuit de români. Aºacum muzicienii brazilieni (sau latino-americani în genere) au în sângeritmurile acelui spaþiu, tot astfelªtefãneþ ºi succesivii sãi partenerimuzicali cunosc ºi simt, ca puþinialþi jazzmeni, esenþele cântecelordin Basarabia pânã în Oltenia ºiBanat, din Dobrogea pânã înMaramureº, din Valahia pânã înBucovina, sau din Moldova pânã înTransilvania. (Ar fi de adãugat aicicã, pe timpul ocupaþiei sovietice, unadintre puþinele forme de expresie aspiritului naþional autohton toleratede cenzurã erau cele folclorice,indeosebi muzical-coreografice.)

Fiindcã veni vorba despre“complicii” redutabilului violist, dupãun prim deceniu în formula de triosus-amintitã, secþia ritmicã a fostsubstituitã o perioadã prinAlexandru Murzac / bas ºi MarioCãldãraru / percuþie, cu o scurtã darindelebilã contribuþie din parteaþambalistului Valeriu Caºcaval(consemnatã pe minunatul albumVocea Pãmântului, editat de GreenRecords la Bucureºti în 2001).Dupã împlinirea a zece ani, Trigon-ul lui Anatol ªtefãneþ se remaniazãradical, prin cooptarea a trei tinericu vaste talente: Dorel Burlacu /pian, keyboards, muzicuþã, Valentin

Trigon,sau arta

de a cântaspre aîncânta

Virgil Mihaiu

62

Bogheanu / fluiere, saxofon,flugelhorn, ghitarã-bas, caval, GariTverdohleb / baterie, percuþie,xilofon. Drept consecinþã imediatã,se produce o reorientare arepertoriului spre piese tot maicomplexe, atingând adeseorisonoritãþi quasi-orchestrale.Potenþialul fiecãrui muzician eutilizat la maximum, la fel ca ºicel al instrumentelor – abordatefãrã complexe, adeseori non-convenþional. Actuala formulã decvartet s’a cristalizat în 2008, cândBogheanu a decis sa-ºi continuecariera de unul singul, iar locul sãua fost preluat de (încã ºi mai) junelepoliinstrumentist AlexandruArcuº / saxofon sopran, flaut, caval,percuþie, fluiere, ghitarã-bas,keyboards.

Cele douã concerte estivalesusþinute în 2010 la Lisabona aufost elocvente pentru nivelul esteticatins de Trigon. În baza celor auziteºi vãzute, se poate susþine cã evorba despre una dintre cele maivaloroase ºi originale formaþii de pescena mondialã a jazzului actual.Profunda ancorare în melosulnostru ancestral e aliatã unei viziunimuzicale deschise ºi, totodatã,coerente. Aranjamentele purtândmarca ªtefãneþ reproceseazã – dinperspectivã sensibilitãþii omuluirãmas om pânã în aceste tulburitimpuri – nu doar zestreaetnomuzicalã româno-moldavã, ciºi impulsuri provenite din varii altecontexte: Birdland-ul lui Joe Zawinulse intersecteazã cu Dansul sãbiilorde Haceaturian; emblematicanoastrã Ciocârlie se ia la întrecerecu Cãrãbuºul lui Rimsky-Korsakov; ecouri levantineinterfereazã cu nostalgii nordice;“hora bãtrâneascã” îºi dã mâna cusprinþara Tarantella, într’o piesã

(Horantella) care i-ar fi plãcutcertamente lui Nino Rota; un Bluesjaponez exploreazã modalitãþipentatonice ºi se terminã cu unbizar ritual de percuþie, executatsimultan de trei instrumentiºti pe ounicã ghitarã-bas; Hãulita de la Gorje evocatã prin vocalisme ºi bãtãicu pumnul în piept, în maniera luiBobby McFerrin; Caravanaellingtonianã e intonatã cu accenteabsolut surprinzãtoare, dar cuswing implicit, pentru ca – la unuldintre multele bis-uri – cei patru sãinterpreteze o fugã clasicã,decupatã dintr’un alt film (de epocã).Cum se vede, nimic din ceea ce emuzicã nu le e strãin acestor artiºtiînnãscuþi. ªi – sã ne înþelegem –nu e vorba de simple inserturimecanice, ci de o briantã concepþiemuzicalã integratoare.

Întreg acest conglomerateclectic se supune unor subtilelegitãþi, induse ºi controlate decãtre gândirea orchestralã a luiAnatol ªtefãneþ. Mozaicul astfelobþinut are impetuozitatea ºiatractivitatea “colajelor sonore” alelui Frank Zappa, fãrã componentasardonicã a acelora, dar cumasive doze de autoironie ºi dehumor beningn. Existã ºi momentede pur teatru instrumental, cum arfi încremenirea din finalul pieseiDodã, când instrumentiºtii setransformã în “statui umane”, iarspectatorii rãmân ºi ei cu respiraþiatãiatã, pentru un timp nedefinit.Unele dintre poantele vizuale,presãrate de-a lungul spec-tacolului, ar putea fi luate dreptrãspunsuri la întrebarea “de ce s’aînfiinþat la Chiºinãu un teatrupurtând numele lui EugenIonescu?”

Muzicienii se perindã cu lejeritatede la un instrument la altul, într’o

perpetua jubilaþie de melodii,combinaþiuni de culori acusticeºi jerbe de artificii ritmice. Însubtextul acestor bijuterii sonoreexistã un permanent travaliu, lanivelul articulãrii polifonice ºicontrapunctice a temelor, al doza-jelor timbrurilor ºi intensitãþilor.Interacþiunea dintre cei patruprotagoniºti (îi numesc aºa, fiindcãîntregul reprezintã mai mult de-cât suma eforturilor lor) esteexemplarã. Anatol ªtefãneþ ºtiesã-i punã în valoare în tot ce au maibun. Interplay de înaltã clasã, ca înmarile discuri ale istoriei jazzului.Inevitabilul reproº al puriºtilor(sau al eternilor cãutãtori de nod înpapurã) ar viza preponderenþaelementelor prestabilite din acea-stã muzicã. Dar, de la Gershwinîncoace, proporþia dintre im-provizaþie ºi compoziþie în ceea cenumim jazz a încetat sã fiecondiþionatã de absolutizareaprimului factor. Acceptanþapostmodenã permite chiarinversarea proporþiei, ceea ce – s’orecunoaºtem – se întâmplã în cazulTrigon. Asta nu înseamnã cãªtefãneþ, Burlacu, Arcuº ºiTverdohleb ar renunþa cumva laextraordinarele lor abilitãþiimprovizatorice. Din contra:momentele solistice suntcuceritoare. Atâta doar cã Trigonrefuzã sã se înregimenteze încohortele de “artizani ai jazzului”mulþumiþi sã repete fraze stereotipeîn previzibile solo-uri narcisiste.

Rafinata concepþie muzicalã aacestei formaþii se sustragecategorisirilor prefabricate. Sfidândprejudecãþile, Trigon cântã Muzicãesenþialã, menitã sã-i încânte pe câtmai mulþi semeni. Iar asta nu poatefi decât în beneficiul extinderii sfereide influenþã a jazzului.

JAZZ

CO

NTE

XT

63

Nãscut: 17 martie 1971, s.Sadaclia, R. Moldova. 1989 -Bacalaureat la ªcoala de ArtePlastice din Cimislia, R. Moldova;1995 - Diploma de Licenþã,Academia de Arte Vizuale IoanAndreescu, secþia de picturã, Cluj-Napoca; 1995 - Diploma C.E.P.(Civic Education, afiliat laUniversitatea Yale, U.S.A.,Project); 1996 - Diploma de StudiiAprofundate în Arte Plastice,Academia de Arte Vizuale IoanAndreescu, Cluj-Napoca. 1996 -Membru U.A.P., filiala Cluj-Napoca; Expoziþii personale: 1994- Bad-Honnef, Germania; 1996 -Expoziþie de picturã la spitalulClujana în cadrul SimpozionuluiInternaþional de Sculpturã; 1998 -Galeria U.A.P., Cluj-Napoca. 2008- Muzeul Naþional al Unirii AlbaIulia, expoziþie de picturã Timpuri2009; Expoziþie de picturã temaClovni, la Galeria de Piatrã din Cluj-Napoca; Expoziþii de grup: 1998 -Expoziþie de grup la Galeria BlackThorn, Anglia; 1999 - Expoziþieintinerantã No Light Matter,Göttingen, Germany; 1999 - TheSaving Boat - BaackthornGalleries UK; 1999 – Gabriella –The Village, Brombrough UK; 1999- Artech 2 Exhibition - RoyalExchange Manchester UK; 2000- Festivalul Lucian Blaga , Muzeulde Artã, Cluj-Napoca; 2001 -Expoziþie de grup GalerieModerne Brühl Germany; 2002 -Simposion de artã Ziua ÎntâiGaleria veche UAP Cluj; 2003 -Galeria de Artã Contemporanã aMuzeului Brukenthal; 2004 -Expoziþie de grup - GaleriaGabroveni 10 Bucureºti; 2004 -Expoziþie de grup - C.N.R. -UNESCO Bucureºti; 2004 -Expoziþie de grup - CentrulCultural Ceh Bucureºti; 2006 -Salonul de iarnã, Muzeul de ArtãCluj-Napoca; 2006 - Expune cusculptorul Giovanni Belletinni laAlpha Bank Cluj-Napoca; 2006 -Salonul Naþional de Artã Sala deexpoziþii “Constantin Brâncuºi”Camera Deputaþilor Bucureºti;2007 - Expune cu un grup de artiºtila Muzeul Piatra Neamþ România;2007 - Expune cu un grup de artiºtiBucureºti Galeria de Arta Modernã2008 - Expune cu un grup de artiºtidin Cluj, la Galeria UAP din Alba

Iulia 2009 - Salonul de iarnãMuzeul de Artã Cluj-Napoca ; 2010- Expune cu un grup de artiºti dinCluj, la Galeria de Piatrã din Cluj,o expoziþie pe tema Darul FlorilorAlte realizãri artistice: 1998 -înscris în lexiconul artiºtilor românicontemporani, Editura Genesis -Tipo, Cluj-Napoca; 1999 - înscrisîn lexiconul artiºtilor plasticiclujeni contemporani, lucrareapãrutã sub egida Consiliului

Local ºi Primãriei Cluj-Napoca;2002 - inserat în Catalogul ZiuaÎntâi, Simpozion de pictura-sculptura Galeria Veche Cluj-Napoca 2003 - inserat în Cata-logul Deutscher WirtschaftsclubSiebenbürgen,Galeria de Artãcontemporanã a MuzeuluiBrukenthal 2004 - inserat înEnciclopedia Artiºtilor RomaniContemporani,vol. 5, Editura Arc2000 Bucureºti; 2006 - CatalogulSa-lonului Naþional de Artã -Bucurest; 2007 - UA|3P Univer-sità aperta terza pagina Italia.Lucrãri de picturã ºi graficã încolecþii particulare: Austria, Italia,Germania, U.S.A., Anglia, Grecia,Elveþia, România.

IurieCojocaru

64

Simezele Galeriei Plan B(curator Mihai Pop) amenajate înspaþiul fostei Fabrici de Pensule(str. Henri Barbusse, nr. 59-61)au reunit câteva dintre lucrãrileunanim apreciatului – caz rar/unic - pictor clujean, SorinCâmpan care ne-a ilustrat unuldin numerele revistei

Expoziþia este o selecþie alucrãrilor lui Sorin Câmpan (n.1940, trãieºte la Cluj) dinperioada 1970 – 2009, fiind primadintr-un program la Plan B Clujºi Berlin prin care vor firevalorizaþi artiºti remarcabiliaparþinând generaþiei 1970 –2000 în România, ale cãrorlucrãri fãceau sens ºi în aceaperioadã, fãra sã-ºi fi pierdut azidin intensitate.

Arta lor nu e legatã deestablishmentul picturii înRomânia de dinainte de ’89 ºinici de mimetismul noilor modeleîn pictura internaþionalã de dupa’89. Ei sunt posibile repere alescenei de artã de azi. (dinPliantul/anunþ al expoziþiei)

În acest caz, inaderenþa la

de gen este o “vânare”, savantelaboratã, a Luminii de dincolo,expresia intuiþiilor sale fun-damentale, unde sensul ima-ginilor se împlineºte în cadrulaltor dimensiuni existenþiale.

Tablourile sale au încadrãriexacte, proporþiile aproximatepar raportate cu stricteþe la unetalon aplicat coerent, însã, încâteva dintre cele mai remar-cabile lucrãri ale sale, vagulsugestiilor volumetrice, minima-lismul cãutat al reprezentãrilor,difuzul tratãrilor cromatice lasãliberã reflexia luminii pe care oemanã obiectele în tulburãtoare“corespondenþe” cutranscendenþa. Sorin Câmpanpare a desfide bariera artificialãdintre lumea realã, privitor ºiopera de artã; densa vibraþiespiritualã a pânzelor sale nudesparte, nu pune distanþã întrepictor ºi lumea perceputã înîntregul ei. Cu ochii îngustaþi,aburiþi de emoþie, pierduþi în mai-departele imaginii, artistulvizeazã comuniunea caldã cuintegralitatea lumii fizice ºispirituale ce conduce sprerealitãþi esenþiale, doar pre-simþite, în aºteptarea uneiiminente revelaþii.

Altfel, pictorul Sorin Câmpaneste unul dintre rarii experi-mentaliºti autentici, cu har, dinpictura clujeanã a ultimelordecenii ale mileniului trecut.

Livius George Ilea

Sorin Câmpansau lumina zãrii metafizice

exigenþele ideologice ale pe-rioadei comuniste apare dreptconsecinþa fireascã a vieþuiriiîn alte coordonate spaþio-temporale, în orizontul misterului.Aici se regãseºte cu predilecþiepictorul Sorin Câmpan, iar trãirilesale autentice transgreseazãdiscret, cu vãditã lipsã de os-tentaþie aparenþele lumii finite.Acest spaþiu privilegiat nu seconstituie, astfel, într-unul alevaziunii, al rãului de lume, ci alîmpãcãrii în spirit creºtin cumediul tranzitoriu al exiluluipãmântesc. Firea sa caldã,participativã îi permite, în egalãmãsurã, sã rezoneze intensemoþional cu lumea “zãriimetafizice”, cât ºi “baia” derealitate, de cotidian. Printr-unsimplu surâs detaºat, blând –zeflemitor, revolta sa de aaccepta limitãrile conjuncturaleimpuse de rãul istoric – privindrealitatea distorsionatã dinRomânia celei de-a doua jumã-tãþi a secolului trecut – seestompeazã iremediabil, lãsândlocul unor reverii numai de elºtiute. Lumina vermeerianã careinundã unele din compoziþiile sale

Steaua 9 2010 - revisteaua.rorevisteaua.ro/old/core/numere/2010/Steaua 9 2010.pdf · Marius Conkan...

Documents

Transcript of Steaua 9 2010 - revisteaua.rorevisteaua.ro/old/core/numere/2010/Steaua 9 2010.pdf · Marius Conkan...