1

anul LXII * nr.10 -11 (756 -757) * octombrie-noiembrie 2011

revistã lunarã editatã deUniunea Scriitorilor din România

cu sprijinul Ministerului Culturii ºi Patrimoniului Naþional

Adrian Popescu VOCEA REGELUI 3

Brand de ClujCiprian Mihali BRAND NEW CLUJ 4Petru Poantã CLUJUL, ÎN CÃUTAREA UNEIMERAVIGLIA 5Mihai Hurezeanu ORAªUL TRAGIC ªI ÎNCÂNTÃTOR 7Marius Porumb EMBLEME ALE CLUJULUI, ÎNTRESACRU ªI PROFAN 10

Nobel 2011Marius Conkan POETULDIN CARTEA NOPÞII 11Tomas TranströmerPOEME (în româneºte deSanda Tomescu Baciu) 13

Ruxandra Cesereanu DIALOG CU ADRIANA BABEÞI 14Adriana Babeþi VÂRSTELE AMAZOANELOR 18

Apocalipse postmoderneRuxandra Cesereanu NEUTRIN ªI MELANCOLIE 22Florin Balotescu TAROT, DEZASTRU ªIARIPI DE FLUTURE 23Adriana Teodorescu LHC ªI APOCALIPSELEDIN IMAGINARUL ªTIINÞIFIC 25Mario Barangea ESCAPOLOGIA – UNPENULTIMATUM 27Andrei Simuþ SFÂRªITURI POSTMODERNE 29Felix Nicolau DESPRE POST-MORTEMISM 32Florin Lazãr ARITMETICA APOCALIPSEI 34Codruþa Simina APOCALIPSA VESELÃ.APROAPE IMPOSIBILÃ 35Niculae Liviu Gheran DECONSTRUIND BOMBAATOMICÃ 37Anca Giura O LITERATURÃ SUB EFECTUL DE„STRES CULTURAL” 39Mihai Pedestru OCTETUL UCIGAª 41Mara Semenescu (IN)CERTITUDINEAAPOCALIPSEI 44Andreea Cerbu MICHEL HOUELLEBECQ –PROFETUL OBSCEN AL APOCALIPSEIPOSTMODERNE 46Adrian Gabor APOCALIPSE POSTMODERNEREÎNCÃRCATE: CYBERPUNK 48Cãlina Bora APOCALIPSA: DECLIN &FASCINAÞIE POSTMODERNÃ 51Florina Codreanu APOCALIPSA PERSONALÃSUB SEMNÃTURA LUI WOODY ALLEN 52Simina Raþiu REPREZENTÃRI APOCALIPTICEÎN POSTMODERNISM 54Oana Furdea MANIFEST PENTRU SÃNÃTATEACOPACILOR 56

Alexandru Niculescu RECITIND PE CIORANÎN FRANÞA 59

Vlad Moldovan MIHAI ªORA LA 95 DE ANI 70

EUGEN NEGRICI – 70 72

Florin Mihãilescu CARTEA CA OBIECT ªI TEXT 73

Cronica literarãOvidiu Pecican VREMURI ODI(O)SEIC 75Victor Cubleºan MARIONETA TRECUTULUI 76

Elena Butuºinã EUROMORPHOTIKON 78

Oana Presecan LIMBAJUL UNIVERSALAL MELANCOLIEI 80

Nicoleta Popa DOI POEÞI 81

Aurel Rãu ANOTIMPURI, CASTELE... 82

Carlos Vitale VERSURI (traduceri de Mircea Opriþã) 89

Titu Popescu TREPTELE REALITÃÞII ªIMITUL SADOVENIAN 87

Mircea Popa ªTEFAN BACIU – COLABORÃRIªI VERSURI UITATE 90

Stelian Mândruþ „ONE WAY TICKET” SAUDESPRE SENSUL UNIC 94

Viorel Cacoveanu LA DESPÃRÞIREADE PAUL EVERAC 95

Marius Conkan DICÞIONAR DE BLOGURIAPARÞINÂND SCRIITORILOR ROMÂNI 96

CãrþiAdrian Þion POEZIA UNUI IRONIST; ADORAÞIEªI GLORIFICARE 104Vistian Goia POPAS ÎN LUMEA PROªTILOR 105Adriana Lascu DEªERTÃCIUNE ªI ASCEZÃ 106Camelia Teglaº PLÃCEREA VERSULUITRADUS 107

Mircea Ioan Casimcea TEODOR MURêANU 108

Nora Colþea ÎNTÂLNIRILEINTERNAÞIONALE

ªtefana Pop-Curºeu DE LA ALERGÃTORLA ALEGÃTOR 112

Ioan Pop-Curºeu COMEDY CLUJ, 2011 114

Virgil Mihaiu BLÂNDULPARCURS AL MARELUIBOŠKO PETROVIÆ 117

Amalia Lumei FIGURI VIRILEªI MASCULI EFEMINAÞIÎN PUBLICISTICA LUIMIRCEA ELIADE 66

2

Coperta ºi ilustraþia numãrului: Lucian Szekely

Redactor ºef: Adrian Popescu Redactor ºef adjunct: Ruxandra CesereanuSecretar general de redacþie: Octavian Bour

Redactori: Victor Cubleºan, Alex Goldiº, Ioan Pop-Curºeu, Vlad Moldovan, Redactor asociat: Virgil MihaiuConsiliul consultativ: Aurel Rãu, Ion Pop, Petru Poantã, Titu Popescu, Nicolae Prelipceanu,

Camil Mureºanu, Ion VladComitetul ºtiinþifiic: Corin Braga (Universitatea Babeº-Bolyai), Miruna Runcan (Universitatea Babeº-

Bolyai), Cãlin Andrei Mihãilescu, (Universitatea Western Ontario, Canada), Giovanni Magliocco(Universitatea din Bari, Italia), Basarab Nicolescu (Preºedintele Centrului Internaþional de Cercetãri

Transdisciplinare, Paris), Ovidiu Pecican (Universitatea Babeº-Bolyai)

SUMMARY

Adrian Popescu THE KING’S VOICE 3The Cluj BrandCiprian Mihali BRAND NEW CLUJ 4Petru Poantã CLUJ, IN SEARCH OF A MERAVIGLIA 5Mihai Hurezeanu THE TRAGIC AND ENCHANTINGCITY 7Marius Porumb EMBLEMS OF CLUJ, BETWEENTHE SACRED AND THE PROFANE 10

Nobel 2011Marius Conkan THE POET FROM THE NIGHT-BOOK 11Tomas Tranströmer POEMS (tranlsations bySanda Tomescu Baciu) 13

Ruxandra Cesereanu DIALOGUE WITHADRIANA BABEÞI 14Adriana Babeþi THE AGES OF THE AMAZONS 18

Postmodern ApocalypsesRuxandra Cesereanu NEUTRINOS ANDMELANCHOLIA 22Florin Balotescu TAROT, DISASTER ANDBUTTERFLY WINGS 23Adriana Teodorescu LHC AND THE APOCALYPSES INSCIENTIFIC IMAGINARY 25Mario Barangea ESCAPOLOGY –A PENULTIMATUM 27Andrei Simuþ POSTMODERN ENDS 29Felix Nicolau ON POST-MORTEMISM 32Florin Lazãr ARITHMETIC OF THE APOCALYPSE 34Codruþa Simina THE HAPPY APOCALYPSE.ALMOST IMPOSSIBLE 35Niculae Liviu Gheran DECONSTRUCTINGTHE ATOMIC BOMB 37Anca Giura A LITERATURE UNDERTHE INFLUENCE OF „CULTURAL STRESS” 39Mihai Pedestru THE KILLER BYTE 41Mara Semenescu THE (UN)CERTAINTY OFAPOCALYPSE 44Andreea Cerbu MICHEL HOUELLEBECQ – THEOBSCENE PROPHET OF THE POSTMODERNAPOCALYPSE 46Adrian Gabor POSTMODERN APOCALYPSESRELOADED: CYBERPUNK 48Cãlina Bora THE APOCALYPSE: DECLINE &POSTMODERN FASCINATION 51

Florina Codreanu PERSONAL APOCALYPSEUNDER WOODY ALLEN’S HAND AND SEAL 52Simina Raþiu APOCALYPTIC REPRESENTATIONSIN POSTMODERNISM 54Oana Furdea MANIFESTO FORTHE PRESERVATION OF TREES 56

Alexandru Niculescu READING CIORAN IN FRANCE 59Amalia Lumei VIRILE AND EFFEMINATE MALEFIGURES IN YOUNG MIRCEA ELIADE’SPUBLICATIONS 66

Vlad Moldovan MIHAI ªORA AT 95 70A. G. EUGEN NEGRICI – 70 72

Florin Mihãilescu THE BOOK AS OBJECT AND TEXT 73

BOOK REVIEWSOvidiu Pecican ODI(OU)SSEAN TIMES 75Victor Cubleºan THE POST HANDLING A PUPPET 76

Elena Butuºinã EUROMORPHOTIKON 78Oana Presecan THE UNIVERSAL LANGUAGEOF SADNESS 80Nicoleta Popa TWO POETS 81

Aurel Rãu SEASONS, CASTLES... 82

Carlos Vitale VERSES (translated by Mircea Opriþã) 89

Titu Popescu THE LEVELS OF REALITY ANDTHE MYTH OF SADOVEANU 87Mircea Popa ªTEFAN BACIU – FORGOTTENTEXTS AND VERSES 90Stelian Mândruþ „ONE-WAY TICKET” OR ABOUTONE-WAY 94Viorel Cacoveanu A FAREWELL TO PAUL EVERAC 95

Marius Conkan DICTIONARY OF BLOGSBELONGING TO ROMANIAN WRITERS 96

Books 104Mircea Ioan Casimcea TEODOR MURêANU 108Nora Colþea INTERNATIONAL THEATRICALDIALOGUE IN CLUJ 109ªtefana Pop-Curºeu FROM THE RUNNERTO THE ELECTOR 112Ioan Pop-Curºeu COMEDY CLUJ, 2011 114Virgil Mihaiu THE GENTLE COURSE OFTHE GREAT BOŠKO PETROVIÆ 117

ISSN 0039 - 0852

steauacj@gmail.com; www.revisteaua.roRevista se gãseºte de vânzare la sediul redacþiei din Cluj, str. Universitãþii nr.1, tel. 0264 594 382,

ºi la Librãria Muzeului Literaturii Române din Bucureºti.Abonamente se pot face la Uniunea Scriitorilor din România, Calea Victoriei nr.133, Bucureºti

(contact: steluta.pahontu@gmail.ro ºi Dl. Eugen Criºan tel. 0212127988 sau 0727872276)Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificã

neapãrat cu opiniile exprimate de acestea.Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor.

3

ED

ITO

RIA

L

Discursul regelui în ParlamentulRomâniei a fost, aºa cum bãnuiam, nudoar exemplar, prin claritatea ideilor, darºi de o tãieturã clasicã a frazei, lapidar,sprijinindu-se pe cele patru coloane alevalorilor netrecãtoare: credinþã, demnitate,cinste, dãruire. Pe aceºti patru piloni poþi,într-adevãr, construi o Casã a þãrii,luminoasã, temeinicã, trainicã, ziditã pestâncã, nu pe nisip.Poþi, respectându-le, sã-þi închegiun destin, nu din ambiþie de os domnesc, ci din datoriasacrã a conºtiinþei tale, conformatã intim virtuþilorcardinale, ºi sã-þi urmezi calea astfel prin frigul istoriei,sperând, mai mult decât în ajutorul ºefilor de stat, înPronia cereascã. Nu altceva au fãcut regele Mihai ºifamilia regalã dupã ce în tensionatul decembrie 1947fusese silit sã abdice.

ªtiu cã, spuneau cei mai bãtrâni, de douã oriplânseserã de ciudã ºi neputinþã soldaþii români, pedealul Feleacului: în august 1940, ordonându-li-se sãse retragã, fãrã sã tragã niciun foc, ºi în anul întunecat1948, privind pe furiº chipul regelui care urca silit întrenul exilului. Pleca un tânãr monarh de 27 de ani,întâi la Florenþa, apoi la Versoix, obligat sã ducã oviaþã oarecare, departe de onorurile publice sau debunãstarea cuvenite condiþiei sale regale, muncindcu simplitatea omului simplu, amintindu-ºi, poate, cumfusese coleg de clasã cu congeneri din diverse zoneale României, aceºtia provenind din familiile onesteale feluritelor categorii sociale. Condusese maºini ºiavioane, muncise cu mâinile, tolstoian, nu doar cuinteligenþa sa cultivatã, îºi întreþinuse familia, practic,mândru cã Domnul îi dãruise sãnãtatea ºi pricepereaunui bãrbat adevãrat. Priceperea era, este dublatãde o credinþã creºtinã fermã. Din discurs rãzbatemereu ideea cã pe acest fundament se clãdeºteedificiul complex al unei societãþi civilizate, prospere,aºa cum doreºte sã fie ºi þara sa, a noastrã, în viitor.România începutului de an 1948, anul plecãrii regelui,era deja desfiguratã de teroare ºi urã civilã, o þarãunde începuse înrobirea ideologicã ºi economicã. Aufost, dupã alungarea regelui Mihai, izgoniþi intelectualiide valoare, sinceri, au fost puºi în slujbe mãrunte, iaroamenii politici decimaþi la Sighet sau la Canal – omare parte a elitei a fost distrusã. Cine sã-i maiapere? În fine, odatã întors, regele stârneºte valuri deentuziasm spontan, aclamat de o mulþime fremãtând,care ar vrea ca timpul sã fie reversibil. Timpul nu ereversibil decât în cãrþile de fictiune ºi în memoria(memoriile) generaþiilor interbelice, care vorbescdespre unanimul respect datorat regelui ºi caseiregale, despre iubirea ofiþerilor ºi a soldaþilor pentruMihai, regele tânãr, despre dragostea, aproape deveneraþie, pentru el, a plugarilor, meºteºugarilor,intelectualilor. Celor viteji li s-a adresat mai întâi regele,în discursul lui, eroilor. A elogiat apoi AcademiaRomânã ºi Banca Românã, doua instituþii „care-ºi facdatoria”, pe oamenii de artã, pe cei care „încearcã”

sã-ºi facã datoria în ciuda lipsurilormateriale, i-a încurajat, la fel, peuniversitari, pe tinerii studioºi. E o„actualizare” care infirmã pretinsaatemporalitate a discursului, criticat deunii ziariºti, pentru ideile prea generale,iar de alþii pentru aplecarea, preapronunþatã, pe latura executivã. Numaicã generalizarea din discursul regelui nu

înseamnã abstragere din cotidian, iar simþul practicnu e strãin de simþul etic. „Lumea de mâine nu poateexista fãrã moralã, fãrã credinþã, ºi fãrã memorie”, ofrazã care trebuie judecatã nu ca o sentinþã abstractã,cred, ci ca o reacþie la corupþia, relativismul ºi egoismulzilelor noastre, unde criza economicã îºi gãseºte ºiea explicaþia. Doar cã nu avem viziunea social-economicã „la firul ierbii”, pragmaticã, ci una deadâncime, în perspectivã religioasã. Primirea noastrãîn structurile atlantice, euro-atlantice, în UE, în NATO,a fost impulsionatã de pledoaria ºi de prestigiul regeluiMihai, minte luminatã simþind pulsul vremii, darjudecând totul „sub specie eternitatis”. CardinalulGiamfranco Ravasi, invitat sub cupola Ateneului,nu de mult, nu a fost departe de aceastã concepþieteleologicã, nu doar logicã. Liberatatea ºidemocraþia din þara noastrã se cer urmate deidentitate ºi demnitate, a conchis regele. Logicaregelui este logica unei înþelepciuni creºine cuadânci rãdãcini în viaþa cotidianã din România.

Regele, în discursul din 25 octombrie 2011, datãistoricã, a vorbit despre România nu ca despre o„moºtenire”, ci ca despre o „þarã luatã cu împrumutde la copiii noºtri”, cum a spus, parafrazând unproverb amerindian ºi scrierea lui Delavrancea. Peei, pe tineri mai ales, ar vrea sã-i îndemne cu verbulsãu inspirat spre prosperitate ºi redobândireastatutului þãrii noastre de dinainte de rãzboiul ultim,rãzboi care ne-a adus atâtea nenorociri colective ºipersonale. Eu îmi amintesc cum am ascultat, copil,în câteva rânduri, discursul de Crãciun al regelui Mihai,vocea sa gravã, adresându-ni-se cu „Scump popor!”,ieºind uºor alteratã din cutia vechiului aparat de radioHornyphon, discuþiile celor maturi, aerul de normalitateinstaurat în jur prin acele cuvinte care sunau aºa deomeneºte, calde ºi directe. Nimic din sforãitoarelecuvântãri oficiale, bineînþeles. Apoi, peste ani,privilegiul de a-i vorbi regelui despreTransilvania ºidespre Cluj, unde fusese, întâi, nevârstnic, apoivârstnic, invitat de universitari, despre Sãvârºinulpe care-l mai iubeºte, cu platanii ºi lacul lui romantic,despre confesiuni religioase din Ardeal ºi despredomenii de vânãtoare, m-a fãcut sã-l întâlnesc pe„unsul Domnului” în fiinþa unui bãrbat statuar, pejumãtate deja statuie. Un om nobil, care surâde rar,dar ascultã tot ºi le rãspunde cu bunãvoinþarãbdãtoare a domnitorilor români din vechime, celorcare-l întreabã ceva important, cu inima deschisãºi respectul cuvenit.

VocearegeluiThe King’s

voiceAdrian Popescu

4

Am petrecut ceva timp în faþadocumentului cu întrebareadespre brandul Clujului. Nu pentrucã n-aº fi putut inventaria în minte– jocul gratuit ºi lipsit de efecte alimaginaþiei e mereu plãcut –diferenþe specifice menite sã facãdin acest oraº ceva mai mult decîteste, printr-o îngroºare a tuºelorsale culturale, spirituale sau de altfel. Ci pentru cã, în buna tradiþie amaeºtrilor suspiciunii pe care oîmpãrtãºesc, ideea unui „brand”mi se pare o capcanã ºi o pistãfalsã, datoritã aluviunilor pe carele aduce cu ea.

Brandul este identitatea unuiprodus, a unui serviciu, a uneiafaceri, ne spune prima sursa deinformaþii posibilã, Wikipedia. Elmarcheazã astfel asocierea dintreo poveste veche de cînd lumea,aceea a identitãþii, ºi o altã poveste,tocmai acea poveste nouã care adetronat-o ºi a legitimat-o în spaþiulsocietãþii de consum pe prima.Brandul – urît cuvînt, de altfel, atîtde urît încît nici nu meritã efortulde a-i gãsi un echivalent românesc– este ceea ce rãmîne din identitatedupã ce aceasta a fost suprimatãºi (exact prin aceeaºi miºcare desuprimare) recuperatã din ruinelesale în sfera economicã ºicomercialã. Brandul ne învaþã cumsã vindem un produs (de la o pastãde dinþi pînã la un oraº) ca fiindputernic marcat identitar, ºtiind binecã identitatea lui debilã seconstruieºte pe o diferenþã infimãîn raport cu produse similare ºiperfect echivalente pe piaþã. Mizabrandului nu este, prin urmare,

Care ar putea fi brandul Clujului, cultural, spiritualvorbind, în primul deceniu al mileniului trei? Depinde ozonã, un oraº, o þarã – de forme care îºi arogã o acoladãidentitarã? Mai este raportul ori relaþia provincie-capitalã-provincie valabil(ã) în vremurile de-acum pentru Cluj?Intervenþiile care urmeazã încearcã sã rãspundã la toateacestea, mai mult sau mai puþin polemic.

afirmarea ori salvarea unei identitãþi,ci gãsirea strategiei de marketingcelei mai potrivite pentru a vinde caprodus unic, distinct ºi superiorceva care nu se distinge prin nimicesenþial de alte produse. Capcanalui provine din utilizarea uneinaraþiuni cel puþin de-o vîrstã cumodernitatea, naraþiunea identitãþii,în slujba unei alte povestiri, mai puþinromantice, mai realiste ºi mai cinice,devenitã numaidecît set de practicicomerciale, cea a cererii ºi oferteide piaþã.

Dar mai e o capcanã ºi princeva anterior lui, printr-un echivocspecific modernitãþii, care a jucat,ca sã spunem aºa, la cele douãcapete ale identitãþii. Pe de o parte,discursurile filosofice ºi politice alemodernitãþii sînt discursurimilitantiste ale afirmãrii uneiidentitãþi noi, individuale (subiect,burghez, proletar etc.) saucolective (popor, naþiune, clasã,rasã etc.); pe de altã parte,practicile sale politice, coloniale,arhitecturale, toate subîntinse demize economice explicite, n-aufãcut decît sã decodeze fãrãîncetare, sã deteritorializezeidentitãþi premoderne sau din afaraspaþiului modernitãþii occidentale,sã le exploateze fie în scopuriºtiinþifice, fie în interese militare saueconomice. Astfel încît triumfulmodernitãþii este sinonim cu unproces încã neîncheiat deuniformizare planetarã, dupã chipulºi asemãnarea lumii occidentale.Ceea ce vine în epoca modernitãþiitîrzii sau postmodernitãþii este doaro tentativã de reabilitare afragmentelor de civilizaþii, culturi,tradiþii sau locuri pe caremodernitatea de stil european n-areuºit sã le distrugã, sã le valorificesau sã ºi le însuºeascã. Aceastãreabilitare – dupã imaginea

reabilitãrii estetice a faþadelor unorclãdiri vechi – care nu sedesfãºoarã doar în afara graniþelorOccidentului, ci chiar ºi în spaþiulsãu, serveºte, desigur, la spãlareaunora dintre pãcatele învingãtorilorîn rãzboiul civilizaþiilor, dar acestgest recuperator este pus în slujbaunor interese precise de obþinerea unor profituri suplimentare înraport cu cele deja obþinute vremede secole pe spatele învinºilor:printre ele, unele poartã numelesau pseudonimele de „turism”, de„patrimoniu”, de „autenticitate”, de„exotism”, chiar de „identitate”.

Brandul este deci mascaidentitar-comercialã aºezatã pesteun produs, o serie de produse saude afaceri a cãror echivalenþãgeneralã a fost deja obþinutã. Eltransformã produsul respectiv înpurã valoare de schimb, asigurîndu-se cã diferenþa minimã care-ldeosebeºte de alte produse nu vaimpieta asupra interschimbabilitãþiilor, dar ºi cã aceasta nu va fi ºtearsãastfel încît produsele sã seconfunde, iar alegerea unui clientsau altul sã parã aleatorie.

Brandul unui oraº. Prins între untrecut recent marcat de afirmareaviolentã a unei identitãþisegregaþioniste ºi un viitor apropiataºezat sub însemnele luminoaseale unei capitale europene a culturii,Clujul îºi cautã ezitant un brand, oidentitate în haine noi, pe gustulepocii în care trãim. Spaþiul sãuurban, puternic conturat în zona sacentralã, se difractã pînã la adeveni distopie în cartiere ºi în noileperiferii. Cosmetizat ºi securizatdupã reþete de succes occidentale,centrul trãieºte din sãrbãtoare însãrbãtoare, anume ca zgomotulmuzicilor populare ºi forfotamulþimilor de pe terase ºi de pestrãzile pietonale sã acopere vidulde proiect din restul oraºului. Dupãefervescenþa imobiliar-speculativãdin ultimii zece ani, pe fondul unui

Ciprian Mihali este Conferenþiar,Departamentul de Filosofie,Universitatea „Babeº-Bolyai” Cluj-Napoca (Lecturer, Department ofPhilosophy, University “Babes-Bolyai”Cluj-Napoca).

Ciprian Mihali

BR

AN

D D

E C

LUJ

5

laxism legislativ ºi administrativ(pentru a folosi un eufemisminocent), dar ºi cu generoasacontribuþie a unei arhitecturiîndoielnice, criza a adus cu sineun binecuvîntat moment de rãgaz.O privire de sus de tip Google Earthasupra oraºului ºi împrejurimilor,aºa cum au propus-o, de pildã, ceide la Superbia Suburbia,înfãþiºeazã dezastrul urbanistic încare se aflã Clujul. În faþa lui,replierea pe profilul catedralelor, pefaþada UBB sau pe cele cîtevastrãzi mai acãtãrii, pare un gest deregãsire, aºa cum privireapanoramicã de pe Cetãþuieîncearcã sã opreascã din cursanebuneascã o transformare într-omasã amorfã nu numai a arhitecturiioraºului, ci ºi a ceea ce a mairãmas dintr-un presupus geniu allocului ºi specific al locuitorilor sãi.

A cãuta un brand al Clujului, fieel material-arhitectural, fie elcultural-spiritual, mi se pare deaceea o pistã falsã. „Acoladaidentitarã” este un impas în termenide dezvoltare urbanã, dar este osursã profitabilã (financiar ºisimbolic) pentru discursuri politice,administrative sau intelectualecare ignorã, voit sau nu, absenþade orizont, de dezbatere ºi desocietate civilã într-un oraºconservator, ce a trecut fãrãremuºcãri ºi fãrã intermedieri – înacelaºi conformism cãlduþ ºiprovincial – de la extremismulfunariot la consumerismul actual.

Dacã e sã admitem, pentru ajuca o clipã jocul ce ni se propune,cã ar putea sã fie vorba de unbrand al Clujului, acesta n-ar trebuilocalizat nici în centru, nici la mall,nici pe vreun stadion ºi nici înuniversitate, nici în varzã, nici îngulyàs. El n-ar trebui recompusnici din ruinele romane, nici dincatedrale ºi statui, dupã cum n-artrebui nici sã fie cãutat cu disperareîn vederea unei recompenseeuropene pentru 2020. El ar fi deinventat în prezent sub forma uneicreativitãþi permanente, cã este eauna ºtiinþificã, artisticã, literarã,arhitecturalã sau, mai imperios,una politicã ºi civicã. Oraºul cu alsãu estetic spaþiu public nu trãieºtenumai din culorile faþadelor centraleºi nici din festivaluri ºi spectacole;în spatele lor, înainte sã înceapã

sau dupã ce se încheieceremoniile, se aflã viaþa de zi cuzi a mii de profesori, a zeci de miide elevi ºi studenþi, a sute de miide oameni ce-ºi cautã nu atîtidentitatea ºi brandul, cîtsupravieþuirea demnã într-osocietate inegalitarã. Dacã un oraºare precum Clujul are probleme,acestea nu sînt în primul rînd nicide naturã spaþialã (ca ºi cum ar fide-ajuns sã construim maifrumos), nici de naturã localã (caºi cum clujenii ar avea neapãratalte probleme decît ieºenii saubucureºtenii).

Un brand al Clujului, oricare arfi el, nu trebuie mai ales sãoculteze prin ambalajul sãuingenios, la care vor lucra cusiguranþã cei mai buni experþi înmarketing ºi advertising, fracturilesociale, economice, culturale sauspaþiale care strãbat citadinii dinCluj ºi spaþiile lor de vieþuire încomun. De aceea, dacã vrem caacest oraº sã înceteze a mai fi operiferie în raport cu el însuºi, iarnu cu o capitalã sau cu o Europãvisatã, ar fi timpul sã începem însfîrºit sã ne gîndim cum am puteasã oprim, ori mãcar sã încetinim,acþiunile administraþiei locale, darºi gesturile noastre reactive ºi

marginale, prin care producemneîncetat centralitãþi simbolice ºiperiferii reale în noi înºine ºi printrenoi înºine.

Abstract: The question about thebrand of a city should prior take intoconsideration the double strategycomposing the main idea of a brand:the identity strategy, specific to themodernity and reshaped for new uses,and the marketing strategy, product ofthe postmodern society. A “brand” ofCluj is possible less through itsmaterial and spiritual symbols andmore through a permanent and activecreativity in the field of architecture,arts and sciences, but also in thepolitic and civic action.

Rezumat: Chestiunea desprebrandul unui oraº ar trebui sã iaprioritar în considerare dubla strategiecare compune principala idee a unuibrand: strategia de identitate, specificãmodernitãþii ºi redimensionatã pentruuzuri noi, ºi strategia de marketing,produsã a societãþii postmomderne.Un „brand“ pentru Cluj e posibil maipuþin prin simbolurile materiale ºispirituale ºi mai mult printr-ocreativitate permanentã ºi activã încâmpul arhitecturii, artelor ºi ºtiinþrlor,dar ºi prin acºiunea civicã ºi politicã.

Keywords: modernity, identity,urban space, brand, creativity

Cuvinte-cheie: modernitate,identitate, spaþiu urban, brand,creativitate

Petru PoantãCu gândul la întrebãrile Ruxandrei

Cesereanu despre brand-ul Clujului,am început sã citesc Cãlãtorie prinPortugalia de José Saramago. Înaceastã situaþie, lectura se dove-deºte inhibantã ºi fermentativãdeopotrivã, cãci cartea îmi paredintr-o datã o fabuloasã colecþie debrand-uri ale câtorva sute de oraºe,orãºele, sate ºi peisaje. Cãlãtorulnu inventeazã prin literaturizare, ciidentificã niºte minunãþii, artisticeîn primul rând, care, fiecare în parte,constituie o imagine singularã ºimemorabilã a unui anumit loc. Ideeae cã asemenea imagini ale identitã-

þii ºi diferenþei nu se pot atribui în modspontan. Ele sunt niºte emergenþeculturale ale acelui loc. Dar pentru a ficu adevãrat mãrci identitare, trebuierecunoscute ca atare de cãtre celãlalt.Saramago întocmeºte o antologie demonumente istorice, de capodoperede artã ºi de peisaje „exotice”, fiecareinstituindu-se ca o celebritate într-unspaþiu modelat de o culturã originalã.

Gândindu-mã acum la Clujul meuºi încercând o cãlãtorie ca a mareluilusitan, mã simt într-o oarecare difi-cultate. Eu sunt un copil adoptiv aloraºului ºi, de aceea, fidel ºi recu-noscãtor, am tendinþa de a-l idealiza.Când l-am vãzut prima datã, în 1965,am avut un fel de ºoc cultural, însã

Petru Poantã is a romanian literarycritic and essayist.

BR

AN

D D

E C

LUJ

Cluj, in search of a meraviglia

6

Abstract: The present essay offersa personal take on the specifics of Cluj,focusing on the cultural side of the city.

Rezumat: Prezentul eseu oferã oimagine personalã a specificuluiClujului, concentrându-se pe dimen-siunea culturalã a oraºului.

Keywords: Cluj, brand, Echinox,monumente

Cuvinte cheie: Cluj, brand,Echinox, monuments

BR

AN

D D

E C

LUJ n-aº putea spune cã o secvenþã

anume, o stradã ori un monumentmi s-a fixat în memorie ca imagineoriginarã dominantã. Mi s-a oferit,mai curând, ca o ambianþã citadinãfascinantã ºi, în mod oarecumciudat, deloc neliniºtitoare pentruorizontul ºi sensibilitatea mea derural. Dar mai mult decât admiraþiapentru arhitectura sa, Clujul mi-arevelat la început vocaþia cititului.Din primele zile ale studenþiei, amdescoperit Biblioteca CentralãUniversitarã ºi ea a sublimat oriceeventualã nevrozã a înstrãinãrii.Loc al jubilaþiei intelectuale, aici amfost mereu acasã. Biblioteca ºi, prinextensie, Universitatea reprezentaupentru mine imaginea esenþialã aoraºului. ªi, cu siguranþã, ºi pentrumajoritatea intelectualilor de aici.Totuºi, ele nu conþin toate ele-mentele necesare unui brand.Universitatea are, nu-i vorbã, oanumitã faimã, însã îi lipseºteelementul dominant care s-osingularizeze. În istoria recentã, fe-nomenul cel mai consistent ºi maidurabil care s-a nãscut în mediul eirãmâne Echinoxul, revistã studen-þeascã trilingvã (românã, maghia-rã, germanã) ºi ºcoalã de literaturã.Zeci de scriitori consacraþi ai lite-raturii române s-au afirmat ºi s-auformat iniþial aici. Câþiva istorici ºifilosofi, astãzi cu notorietate mãcaruniversitarã, sunt de asemeneaprodusul acestui fenomen. Dincolode diferenþele de la un autor laaltul ºi de la o generaþie la alta,echinoxismul înseamnã un stil ºi omarcã identitarã. Singularitatealui constã în faptul cã se autore-genereazã cu fiecare promoþie, în-cepând din 1968. Deºi substanþialîn ordine culturalã, parcã n-aretotuºi forþa de penetrare publicitarãa unui brand. ªi asta îndeosebiastãzi, când brand-ul este în primulrând un construct mediatic. Maiaproape de exigenþele sale ar fideocamdatã Festivalul Internaþio-nal de Film „Transilvania” (TIFF), cuo audienþã de masã ºi cu recu-noaºtere internaþionalã. În per-spectivã turisticã, Clujul n-are oferteîntr-adevãr spectaculoase ºi me-morabile. Arhitectura dominantã ºiprobabil cea mai valoroasã aoraºului istoric e relativ nouã, cupreponderenþa stilurilor gotic, barocºi secession. Influenþele, inter-

ferenþele ºi imitaþiile n-au cristali-zat aici într-un stil original, în vreocreaþie cu un specific al locului.Pentru cunoscãtorul subtil,impresia e mai curând a unui oraºreplicã. Nu surogat, fãrã îndoialã,dar nici originalitate care sã-þi taierãsuflarea. Clujului nu i se poatecontesta, în schimb, atmosfera pecare o creeazã tocmai amesteculstilurilor arhitectonice, ritmurilecontrapunctice ale volumelor ºifaþadelor. În ultima vreme, oraºul arechiar o patinã de vechime, cusugestii medievale, prin pietruireastrãduþelor din jurul Casei Matei ºidin preajma vechiului zid al Cetãþii.Ca sã nu mai vorbim de reamena-jarea Pieþei Unirii, prin care spaþiulcâºtigã parcã în vastitate ºi lasã sãrespire în toatã consistenþa lor atâtbiserica Sfântul Mihail, cât ºi edifi-ciile care mãrginesc piaþa. Searticuleazã aici imaginea cât de câtcoerentã a unui oraº estetic, însãlipseºte o meraviglia, monumentulstupefiant ori o legendã care sãuniversalizeze locul. Existã CasaMatei, unde s-a nãscut Mathias, celmai mare rege al ungurilor, darcelebritatea ei se pare cã nu seîntinde decât pe un areal redus. Pede altã parte, e de observat precaramediatizare a valorilor existente.Chiar dacã nu are minunicopleºitoare, Clujul are totuºi câtevabijuterii arhitectonice ºi, într-un locdiscret subteran, ca o enclavã înalte vremuri, capodopera MuzeulFarmaciei, organizat ºi dezvoltat pepatrimoniul uneia dintre cele maivechi farmacii din Europa. Ocolecþie fabuloasã de instrumente,leacuri ºi cãrþi din câteva secole aredestinul unei comori mai degrabãascunse. Cumva ascunse, cãcineexhibate publicitar, par toatecomorile oraºului. Prin urmare, Clujuln-o avea încã un brand înaccepþiunea actualã a termenului,însã are personalitate, una care s-a format de-a lungul câtorva veacuri,cu rãsturnãri istorice pe cât despectaculoase, pe atât de dra-matice. Dominat de o populaþiemaghiarã ºi sãseascã pânã în primajumãtate a secolului XX, el devine,la sfârºitul acestuia, preponderentromânesc, cu un procent de peste80%, fãrã ca, totuºi, sã disparãcaracterul sãu cosmopolit. A fostîn istoria sa un puternic centru

comercial ºi meºteºugãresc, iardin 1790 este capitala PrincipatuluiTransilvaniei, urmând ca la sfârºitulveacului XIX ºi începutul celuiurmãtor sã-ºi articuleze uimitoareaþesãturã urbanã pe care ocunoaºtem astãzi. Deºi lamarginea imperiului, el a întreþinutaici gustul aristocratic, delocprovincial, pentru lux ºi culturã. Îninterbelic înfloresc burghezia ºiintelectualitatea româneascã înaceeaºi atmosferã de civilizaþiecentral-europeanã, o atmosferã alecãrei urme mai persistau când amdescoperit eu Clujul. Oraºul acrescut ºi s-a dezvoltat, deci, cu ovocaþie a centrului ºi, dupã Unire,cel puþin pânã în regimul comunist,fãrã complexul capitalei. Sindromulrecunoaºterii de aceasta este înprincipal de naturã culturalã ºi el aapãrut în lumea intelectualilor, înspecial a artiºtilor de tot felul. Înmentalitatea scriitorilor, sã spunem,Bucureºtiul a devenit instanþasupremã a validãrii ºi consacrãriivalorilor. Acest complex indus acreat un tip de comportamentprovincialist, cu obsesia relaþiiloroculte la centru. Fenomenul n-adegenerat însã definitiv, cãci mereuau existat orgolii insulare, mai întâirevista „Steaua”, apoi editura„Dacia” ºi „Echinox”. Problema e,desigur, mai complexã, sentimen-tul marginalitãþii ºi nostalgia unuiCentru fiind în firea individului ºi acomunitãþilor în general, dar eu mãrefer doar la un caz de mentalitatedeviatã. „Ieºirea din Egipt” ar fiposibilã, bunãoarã, prin afirmarea ºiconºtientizarea colectivã a Clujuluidrept capitalã culturalã a Tran-silvaniei. Dar ca sã nu rãmânã osimplã metaforã, un asemeneabrand trebuie construit pe o solidãrealitate legitimatoare.

ª

7

Nu vrem sã psihanalizãmsufletul unui oraº, deºi am puteas-o facem, e, poate, chiarobligatoriu în vederea elaborãriiunui brand de oraº. Dar ce estebrandul? O carte de vizitã; neprezintã solemn, heraldic,persuasiv, poate chiar ludic ºi jovialpersonalitatea unui individ, în cazulnostru a unei cetãþi, a uneicomunitãþi. E vestibulul care neabreviazã dar ne ºi anticipeazã cuexaltare, ne incitã cu tâlc laexplorarea saloanelor careurmeazã. Este blazonul, cusemeþele sale turnuri ºi cucotloanele medievale de mister ºispaimã, simbolul 3D al urbeiaºezate între transcendenþã ºiimanenþã care se transformã în eranoastrã virtualã, consumistã ºihiper-realistã în fantasma pixelatãcare este brandul. Este sau artrebui sã fie acel sâmbure metafizicevanescent, fãrâmã de inefabil,grãunte de sacralitate care nu ne-aabandonat umanitatea suferindã înmiezul celui mai sordid negoþ, acelor mai imunde, meschine,mercantile sau faustiene tranzacþii.De aceea chiar dacã e doar unlogo, o expresie seducãtoare, untruc semantic banal dar potent,brandul de oraº este eficace într-un sens aproape taumaturgic lanivelul discursului public, poate fihipnotic chiar pentru mase pentrucã rezoneazã în zonele profunde,de împãrtãºire ºi de apartenenþãale unei comunitãþi, face piruete înjurul nucleului ei totemic ºi încazurile cele mai privilegiatetrãieºte o idilã splendidã chiar dacãfulgurantã cu arhetipul cetãþii. Sãnu cãdem în vertijul unui du-te-vinoîntre mitologie ºi publicitate deºieste un loc comun deja cã

The Tragic and Enchanting CityMihai Hurezeanu

mitologia este publicitatea zeilor, iarpublicitatea este nostalgia lor. Nuîntâmplãtor, la cumpãna mileniilorcel mai popular manual descenaristicã, în capitaladivertismentului mondial Tinseltown– Hoolywood, sediul fabricii de vise,se inspirã copios din Jung, Eliadeºi Joseph Campbell. Publicitatea,marketingul sunt cãile regale, acumîn era desacralizatã, între dorul celmai profund ºi fãptuire, liantul, fluidulcare conecteazã structurileantropologice arhetipale cuproteismul cel mai extravagant almomentului uman de maximãextrovertire.

Dacã ne îndreptãm atenþia sprezona contemporanã expertã,vedem cã brãnduirea de succesînseamnã definirea, profilarea uneiidentitãþi puternice. E un procescare se naºte în vâltoareaiarmarocului global. E necruþãtor ºidarvinist în esenþã chiar dacã eacompaniat de miresmele ºimelopeea bazarului mondial, efoarte competitiv care pe care,oraºele ca ºi oamenii, nu maiexistã ierarhii, ordinea cumpãnitãa castelor ºi breslelor, ci doar oferoce dualitate campionii ºi restul,caducii ºi desueþii noii ordinimondiale. Competiþia e perpetuã ºila subsol, ºi aºa devine macabrã,unde e mâna de lucru mai ieftinã,unde înfloreºte mai perfid traficulde carne vie.

Brandul este magnetism,mesmerism, pastelul sinestezic alsocietãþii de consum. Atrageprecum feromonii stupului, seduce,te face sã doreºti sã te contopeºticu un loc, sã munceºti acolo, sãcreezi, sã te îndrãgosteºti, sãcreºti copii ºi nepoþi. Trãim în plinnomadism, în care fluxurilebancare ca ºi cele umane serotesc ameþitor dar amconceptualizat haosul. Vremturism, investiþii, plusvaloare.Exodul nu mai e pe cai ºi cãmile cipe infrastructurã. Criticã,

dezolantã starea ei. Sute de anicapitala administrativã aprincipatului Transilvaniei, astãziClujul, la jumãtatea distanþei dintreBucureºti ºi Viena, nu doar cã nu-ºi poate asuma rolul de centru alaceleiaºi provincii istorice dar nu-ºi poate gãsi nici propriul centru,rostul sãu, o coerenþã roditoaredemnã de vechimea ºi potenþialulsãu. Fudul, oraºul-comoarã e maitarat de amnezii ºi disonanþe, maisteril ºi mai înnegurat de propriaauto-mistificare decât în aproapetoatã istoria precedentã. Suntemsinguri ºi foarte departe deBucureºti ºi Viena. Pe primul îldispreþuim cu auto-suficienþãlarvarã, neînþelegând efervescenþaºi energia celei mai dinamicecapitale balcanice. Ne revendicãmretoric de la capitala imperialã darsuntem departe de a fi exorcizatmoºtenirea funest integristã aadministaþiei Funar, cea mailongevivã ºi autarhicã din istoriaurbei. Sibiul îl cam ignorãm, deºi asalvat cultura ºi ºtiinþa de peSomeº, în anii tenebroºi de dupãDiktatul de la Viena. Dupã multesecole de schimburi reciproceegale în personalitãþi, valori, stiluri,eleganþã barocã ºi patricianã,expertizã aulicã, mãiestrie artisticãºi masonicã, astãzi sperãm, cuºanse incerte, sã fim ºi noi capitalãculturalã a Europei, abia în 2020ºi pânã atunci imitãm cam ieftin ºicu mucava proiectele derestaurare ºi regenerare aleoraºului lui Bruckenthal. Centrulistoric al oraºului este un exemplupatent de eºec urbanistic ºidelãsare criminalã. RestaurareaPieþii Mari a oraºului s-a fãcut fãrãimaginaþie ºi viziune, iar BulevardulEroilor – chiar dacã funcþional ºidecent – aratã destul demussolinian. În contextul acestase impune firesc întrebarea ce seîntâmplã cu societatea civilã aClujului? Atâtea generaþii de aurcenuºiu, atâta intelectualitate pemetru pãtrat, atâþia arhitecþi,doctori, artiºti, cãrturari ºi nici oculturã civicã, nici o reþea serioasãde ONG-uri implicate îndezvoltarea urbanisticã ºiculturalã... Unde sunt think-tankurile dedicate iniþiativelorinovatoare, proiectelor strategice,politicilor publice, responsabilizãrii

Autorul este realizator de emisiunila postul Realitatea TV Cluj ºieditorialist la Ziua de Cluj (The authoris TV producer – Realitatea Cluj – anddaily newspaper columnist at Ziua deCluj).

BR

AN

D D

E C

LUJ

8

unei clase politice ºiadministrative în mare parteagramatã ºi agresivã?

„Gaura neagrã a Europei” estenumitã recent România într-o cartescrisã de jurnalistul german deinvestigaþii Jurgen Roth. „UnfairPlay” dedicã un capitol corupþieiincomensurabile ºi neverosimile depe plaiul mioritic, o stare de faptlamentabilã, o ranã adâncã de carenici nu prea mai suntem conºtienþi,datoritã unui spirit public abulic,anesteziat, foarte adept însã lamistificare. Autorul vorbeºte ºi deincredibil de obscena etalare aluxului, opulenþei, puterii gran-domane în condiþiile unei societãþiabandonate mizeriei ºi disperãrii.El dã exemplu ritualului anual alvânãtorii de mistreþi, un adevãratmãcel neo-medieval dirijat demagnatul Ion Þiriac. Scriitorulgerman comenteazã cu patos:„Începerea vânãtorii mistreþilorpolitici ai României, iatã care ar fiadevãrata faptã eroicã.” Înconcluzie, nu doar statul dar ºisocietatea româneascã ar ficaptivele „Sistemului”: o alianþãsordidã ºi criminalã anti-patrioticãîntre foste elemente ale No-menclaturii comuniste ºi aleSecuritãþii, oligarhi veroºi, antre-prenori venali, capi interlopi aicrimei organizate ºi actuali gu-vernaþi – o adevãratã caracatiþã.

De ce am dat exemplul acesta,o perpectivã livrescã dar foarteacutã, întunecatã ºi pesimistã?Pentru cã include toate elementelemagice, alchimice, mitologice aleunei stãri de maximã decadenþã,gaura neagrã, adormire, stare dedezintegrare spiritualã în primulrând, ale cãror corolare doar suntmizeria moralã, socialã, eco-nomicã, politicã, dar ne oferã ºiingredientele speranþei, aleanamnezei, trezirii, faptei eroice,regenerãrii pãsãrii Phoenix dinpropria cenuºã. Un astfel descenariu mitic este foartevalabil,transparent ºi în cele maipragmatice permutaþii ºi combi-naþii din adâncul catacombelorcorporatiste. În plinã erã teh-nocraticã, Kali Yuga dacã vreþi,catharsisul ºi epifaniile suntprezente ºi vitale nu doar pentruindivizi ci ºi pentru triburi saunaþiuni. Problema crucialã este sã

abandonãm falsa conºtiinþã,pentru dacã nu ne pãcãlim pe noiînºine nu vom fi în stare sã-i pã-cãlim pe alþii. Poveºtile colectivesunt esenþiale când le ascultãmsensul, care este ºi pentru noiastãzi busolã existenþialã. Sã leîmpãrtãºim, sã ne ascultãm uniipe alþii, nu covârºiþi de fatalismulobºtesc ci animaþi, entuziasmaþide energia pe care ele o pot furni-za proiectelor comunitare deamploare, unde imaginaþia ºicreativitatea sunt esenþiale.Legendele, poveºtile, miturile nusunt doar fondatoare ºi creatoarede ordine politicã legitimã, suntºi vindecãtoare pentru o naþiunecuprinsã de marasm ºi desnã-dejde. Suprapunerea în conºtiinþapublicã, popularã americanã, înfolclorul urban, a mandatuluipreºedintelui Kennedy cu mitulcavaleresc al lui Lancelot nu a fostdoar o gãselniþã mediaticã, o stra-tagemã de branding dacã vreþi, cia fost o rezonanþã profundã, reve-latorie la nivelul inconºtientuluicolectiv.

Trebuie sã înþelegem de undevenim, ca sã ºtim unde ne aflãm, ºisã putem sã ne imaginãm ºi sãconstruim viitorul. Brandul nu esteo baghetã magicã care sã ascundã,sau cu atât mai puþin sã le facã sãdisparã, problemele, maladiileoraºului. „Brandul trebuie sã fieemanaþia a ceea ce deja existã înrealitatea oraºului, pentru cã, altfel,înseamnã doar a-i face cuiva ofrizurã frumoasã, poate sã aratebine o vreme dar nu-þi va da o nouãpersonalitate”, spune MarcusMitchell, strategist la agenþia debranding Corporate Edge.

Asta e ºi problema Clujului.Multe energii irosite pe zona look-ului, cosmeticã, faþade care dacãnu sunt decrepite ci doar lucioase,ascund stângaci lipsa de sub-stanþã, sau mai grav, divorþul din-tre personalitatea autenticã ºiexpresivitatea oraºului. Revenindla armonia senzorialã, sau chiarfebra senzualã a unui brand careacþioneazã simultan ºi concertatasupra raþiunii ca ºi asuprasimþurilor, împletind concepte cuemoþii, cea mai potentã varietate,cea care atrage strãinii, îi face sãtânjeascã dupã magia, farmeculineluctabil al unei urbe, este

expresia naturalã, organicã aplenitudinii vieþii cetãþenilor ei de zicu zi. Sunt clujenii fericiþi sau seprefac doar? Este atunci branduldoar sclipici, panaº sau semnãturaindelebilã, blazonul intim al uneipersonalitãþi-colectivitãþi incon-fundabile, robuste, statornice?Avem douã malluri ºi douã sta-dioane eclatante, marca triumfalãa unei societãþi dezvoltate care aajuns la rafinamentul inginerieisociale prin echilibrul între pâine ºicirc. Cât am evoluat, de fapt, dacãprincipalele produse de export suntfemeile frumoase cu lenjerie intimãcu tot ºi materia cenuºie a pro-fesioniºtilor noºtri? În oraºul,cândva pepinierã intelectualã,artisticã, literarã ºtiinþificã de elitã,Heidelbergul României, astãzidupã 20 de ani, cel mai mare centruuniversitar din Sud-Estul Europei,cu câte distincþii prestigioase,europene ºi internaþionale, premiide prim rang, literare sau ºtinþificene putem lãuda? Aud doar cron-cãnitul melancolic al heraldicelorciori pe cerul autumnal al fer-mecãtorului oraº de la poaleleFeleacului.

Cu vreun an ºi ceva în urmã oechipã de jurnaliºti de la o publicaþieelveþianã din Basel, aflatã la Clujcu ocazia unui meci de fotbal, auºocat conformismul îngâmfat ºidiscreþionar al elitelor politice ºiimagistice ale oraºului. Elveþienii auîndrãznit, fiind aºa „încuiaþi”, cumentalitatea lor burghezã debancheri ºi ceasornicari de secole,sã nu fie impresionaþi de cluburilechic din centru, de mulþimea defemei sexy ºi maºini de lux caremiºunã prin acelaºi centrusclipicios ºi gãunos. În schimb aufãcut o excursie la Pata Rât,groapa de gunoi a oraºului undelocuiau semeni ai noºtri minoritariºi unde au trasat un tablou delocflatant al unei mahalale sordide delume a 3 a, la marginea oraºului-comoarã. Fruntaºii ºi liderii deopinie au rãbufnit cu mânie, i-ar fiflagelat pe impenitenþii cronicari înpiaþa oraºului dacã ar fi putut, altfelºi-au practicat duplicitatea precumjudele medieval din legendã careîºi prezintã omagiile regelui Matiaa doua zi dupã ce l-au biciuit peacelaºi personaj travestit înstudent pribeag.

BR

AN

D D

E C

LUJ

9

Îmi vine în minte observaþiaironicã pe care o face LukácsJosef , acel elegiac exeget aloraºului-comoarã, cândmenþioneazã cum de prin sec. 19,inscripþia memorialã de peobeliscul Karolina, ridicat înonoarea vizitei istorice aîmpãrãtesei în oraº, ºi-a pierdut Cdin Claudiopolis, numele latin alClujului devenind Laudiopolis,oraºul lãudãroºilor.

Istoria milenarã a oraºului estemarcatã de o dualitatenecruþãtoare ºi de nelecuit. Este defapt tandemul psiho-istoric dintresinele oraºului ºi umbra lui. Înnegurile ºi vâltorile ne-reconcilieriilor s-au petrecut oficialitãþile,trubadurii, prinþesele, clerul,negustorii, târgoveþii, meºteºugarii,iobagii ºi studenþii oraºului, în faptemãreþe ºi josnice. Aceastãdihotomie tragicã nu a fostclementã cu istoria oraºului, eafiind marcatã de schimbãri bruºte,atroce, de macaz, exiluriprelungite pe linii moarte, complexeobsidionale în conflict cu Zeitgeist-ul prevalent în vecinãtãþi maiapropiate sau mai îndepãrtate. Deaici poate ºi ambiguitatea privindsorgintea denumirii de „oraºul-comoarã”. Ambele versiuni suntvalabile ºi traverseazã epopeeaoraºului ca un fir roºu. Ceamercantilã vorbeºte de magnetulpentru bani, avuþie ºi aur al acestuioraº. Cei mai bogaþi negustori ºizarafi au trãit aici mereu. Asta ºipentru cã a fost centrul urban celmai apropiat ºi care a gestionaturiaºul tezaur natural alApusenilor. De aceea poate nuîntâmplãtor aici a fost creatãsingura bancã româneascã cucapital integral autohton: BancaTransilvania. Duhul aurului bântuiedin nou în aºteptarea febrilã adeschiderii controversatului proiectminier Roºia Montanã. Cealaltãversiune vorbeºte în termeni desoft power de comoara umanã amãiestriei ºi talentelor artizanale alemeºterilor cetãþii. Este straniuacest blestem contemporan alimpotenþei de a edifica, de aconstrui, chiar cu un premierclujean nu s-au reuºit în atâþia anidecât 50 de km de autostradã,care nu ne leagã nici de Vest nicide Est, când acest burg ca ºi

întreaga Transilvanie au fostdãruite cu construcþii magnifice,palate, fortificaþii, catedrale, turnuride cãtre cei mai avansaþiconstructori, ingineri ºi artizani aitimpului. Alte avataruri alepersonalitãþii bi-polare a Clujului aufost castrele romane vs status-quo-ul turanic, cnezatul daco-valahvs regalitatea panonicã, Imperiulvs Principat, romantismul mistic-cavaleresc vs pragmatismulburghez, Roma vs Reforma,Federalism vs Iredentism,Comunism vs Naþionalism,ªovinism vs Autonomie, Revoluþievs Autocraþie, Industrialism vsRuralism, Migraþie urbanã vsCulturã civicã. Multiculturalismuleste doar un slogan, un fardstrãveziu peste paloarearesemnatã a convieþuirii româno-maghiare. Obsesia atavicã amonologului intra-muros vs extra-muros continuã sã sape tranºeede neîncredere între cele douãneamuri. Evreii ºi saºii, care aucontribuit cu atâtea seve laflorilegiul „Celor 7 Cetãþi De DincoloDe Pãdure” au pãrãsit în masã,dupã suferinþe istorice, teritoriulfeeric. Sigur cã virulenþarevanºardã, controlatã deatfel ºidoar retoricã, dar nu mai puþintoxicã, a naþionalismului funariot s-a refugiat-refulat într-o zonã psiho-politicã semi-clandestinã ºi aluzivãsau în umorile tumefiate alegaleriilor celor douã echipe rivalede fotbal ale oraºului. Acoloaºteaptã la pândã clipa prielnicãrecidivei în spaþiul public. Esenþialepentru viitorul european,cosmopolitan, prosper ºi demn alacestui oraº sunt intersecþiarodnicã dintre cele douã culturi ºinaþiuni, dialogul autentic,construcþia de punþi fraterne,inspiraþie mutualã, simbiozãdincolo de orgoliile etnice rãnite,deci construcþie maturã acomunitãþii civice. Aceasta sepoate doar prin empatia pentrudestinul celuilalt, certitudinea trãriipropriului destin, compasiuneapentru cicatricele ºi percepþiileviciate de victimizare reciprocã,realã sau închipuitã, pentrusentimentele celuilalt de excluderesau marginalizare. Acest demersde integrare între sinele oraºului ºiumbra sa fiind îndeplinit, brandul va

apãrea de la sine, poate un nourege Matia, tãmãduit ºi renãscutdin neantul istoriei, o nouãRenaºtere, a sintezei universale ºia unei gnoze a iubirii. Acel brandva fi atunci un motor dinamicfabulos pentru dezvoltareapotenþialului uriaº al acestui oraº.Un centru al creativitãþii simbolice,artistice ºi ºtiinþifice deopotrivã. Uncentru privilegiat al marilor parcuride cercetare, al unor tehnologiiînalte, energii alternative,regenerabile, nano-tehnologie,medicinã avansatã. Vom puteadeveni o capitalã vibrantã, extaticãa artelor, teatrului ºi filmului. Celedouã teatre naþionale, Fabrica depensule, festivalurile internaþionalede film sunt deja premisele unuiviitor centru urban de excelenþã, acãrui dezvoltare vulcanicã sã sebazeze pe creativitate ºi idei. Unoraº care sã treacã de la stadiulde consumator de culturã la cel deproducãtor de content pentruindustriile de muzicã, film,multimedia.

Pânã atunci însã, va trebui sãdresãm bestia spectralã aînstrãinãrii noastre, cetãþeni, decetate, sã transformãm naturaschizoidã ºi eclecticã a urbei într-un geniu al locului, sã re-fermecãmacest spaþiu. Pânã atunci rãmâneo legendã tutelarã ºi neîndurãtoarea locului: acel bastion guvernat denobleþea, rigoarea ºi disciplinaFraþilor Iezuiþi, din care rãzbatlugubru, uneori, în noapte, urleteleincomprehensibile ale veºniceiprizoniere din turnul întunecat ºisinistru ,contesa sângeroasã,Elisabeth Báthory, autoareaautohtonã a genocidului inocenþei.

Când vom putea deveni pedeplin conºtienþi de destinul tragical oraºului, abia atunci vom puteadegusta cu seninãtate ºi bucuriefructul mirabil al farmecului sãunesfârºit.

Abstract: This essay charts thestrange but fateful and providentialconnections between mythology,advertising and popular culture. Itexplores the labyrinthine com-munications between symbols of thedeep collective psyche, urbanlegends and the process of citybranding.

Rezumat: Eseul de mai susreprezintã o incursiune mito-poeticã

BR

AN

D D

E C

LUJ

10

în jurul legãturii dintre emblemaheraldicã ºi brandul unui oraºancestral. El exploreazã conexiuneadintre mitologie ºi publicitate, dintrematricea stilisticã, inconºtientulcolectiv, istoria profundã ºi maladiile

contemporane în elaborarea unuibrand de oraº.

Keywords: Mythology, advertising,city branding, urban legends, collectiveunconscious, archetype, Transyl-vania, Cluj, city-treasure, urban

renewal.Cuvinte-cheie: Mitologie,

publicitate, brand de oraº, legendeurbane, inconºtient colectiv, arhetip,Transilvania, Cluj, oraºul-comoarã,regenerare urbanã.

Emblems of Cluj, between theSacred and the ProfaneMarius Porumb

În vremuri medievale, fiecareoraº îºi avea stema sa, iar Clujulavea ca simbol cetatea cu treiturnuri ºi poarta larg deschisã, un

semn al ospitalitãþii, al vremurilorpaºnice, al deschiderii spre lume.Nu ºi-au închipuit clujenii evului demijloc cã pe poarta cetãþii lor ce delume va pãºi, îndreptându-se spre

ºcolile oraºului „civitas Primaria” aTransilvaniei devenite, odatã cuînfiinþarea Universitãþii la 1581 deAntonio Possevino, cunoscutã dinPolonia, Ungaria ºi þãrilegermanice, pânã în Italia. Faimauniversitãþii clujene l-a determinatpe Voievodul Mihai, Viteazulunificator de þarã, sã-ºi trimitã fiul,pe Nicolae Pãtraºcu, la învãþãturãpe bãncile Almei MaterNapocensis.

Universitatea de azi, una dincele mai mari din România, sebucurã de un prestigiu recunoscutla nivel european. Cetateauniversitarã ºi academicã de pemalurile Someºului, templu alºtiinþelor ºi artelor, este desigur unbrand al Clujului.

Dacã m-ar întreba cineva ce aºalege ca brand al Clujului, nu aºezita prea mult. Sfântul Gheorgheucigând balaurul, statuia ecvestrãdin 1373 a fraþilor Martin ºiGheorghe din Cluj, valoroasãoperã de talie europenã, o premierãpentru sculptura evului mediutimpuriu, ce a fãcut ca oraºul sãfie remarcat ca centru artistic, iarfaima sa sã ajungã pânã departe,în inima Europei, superba statuieîmpodobind una din pieþele oraºu-lui Praga.

ªi Clujul se mândreºte cu omonumentalã statuie ecvestrã acelui mai mare rege ungar,renascentistul Matia Corvinul,monarhul de origine valahã, nãscutîn oraºul construit pe ruineleromane ale municpiului Napoca.Personalitate importantã a istorieiromâneºti ºi maghiare, fiul lui Iancude Hunedoara a fost în primul rând

un mecena european al artelor.Un simbol sacru al Clujului este

Madona Claudopolitana, icoanafãcãtoare de minuni de la Nicula,Hodighitria pictatã de Luca dinIclod la 1681, copiatã ulterior denumeroºi pictori ºi gravori, imagineveneratã de toate confesiunile ºietniile Transilvaniei. Luminoasaimagine a Maicii Domnului cuPruncul o întîlnim în bisericileortodoxe sau greco-catolice aleromânilor, în cele catolice alemaghiarilor, secuilor ºi saºilor,

aceasta fiind adoratã pentruputerile sale miraculoase. În ceipeste 330 de ani care s-au scursde la pictarea celebrei icoane, s-au scris multe pagini despreaceastã Madonã româneascã lacare se închinau toate neamuriletransilvane.

Abstract: This paper analyzessome possible brands for the city ofCluj: the university, the statue of St.George killing the dragon (1373), thefigure of Matthias Corvinus, or an iconof the Virgin painted by Luca from Iclodin the 17th century.

Keywords: Cluj, brand, university,art.

Rezumat: Acest articol analizeazãcâteva posibile branduri pentru oraºulCluj: universitatea, statuia Sf.Gheorghe ucigând balaurul (1373),figura lui Matei Corvin, sau icoanaFecioarei pictatã de Luca din Iclod însec. XVII.

Cuvinte-cheie: Cluj, brand,universitate, artã.

Autorul este directorul Institutuluide Arheologie ºi Istoria Artei, Cluj-Napoca, ºi membru al AcademieiRomâne (The author is the director ofthe Institute of Archaeology and ArtHistory, Cluj-Napoca, and member ofthe Romanian Academy). ª

BR

AN

D D

E C

LUJ

,,,,,

11

În 6 octombrie 2011, poetuluisuedez Tomas Tranströmer,nãscut la 15 aprilie 1931, i s-adecernat premiul Nobel pentruliteraturã, motivaþia Academieisuedeze frizând, ca în multealte cazuri, dacã nu ridicolul,atunci cu siguranþã loculcomun, folosit ca etichetã delaureat: “because, through hiscondensed, translucent images,he gives us fresh access toreality” (“fiindcã, prin imaginilesale condensate ºi translucide, elne oferã un acces proaspãt (nou)la realitate”, t.m). De acord cuimaginile condensate ºi trans-lucide (care, la o adicã, pot ca-racteriza poeticile mai multorautori), dar “accesul proaspãt larealitate” permite o generalizaredeloc convenabilã ºi concluden-tã, mai ales cã poezia lui TomasTranströmer numai despre orealitate imediatã ºi curentã nuvorbeºte. În locul acestei motivaþiicu epoleþi de morgã academicã,mult mai potrivit ºi definitoriueste, ca sintezã a poeziei luiTranströmer, felul în care MarinSorescu recepteazã opera poe-tului suedez (cum aflãm din Notaintroductivã scrisã de DanShafran, în cadrul antologiei Paginidin cartea nopþii, Polirom, 2003):“Marin Sorescu constata pe bunãdreptate cã poetul suedez pare anu lucra cu cuvinte, ci cu notemuzicale, cu tonuri ºi semitonuri peun portativ de întindere de zãpadã”.

Pe Tomas Tranströmer l-amdescoperit acum ºase ani, în timpulliceului, când o bunã prietenã mi-adãruit prima antologie în limbaromânã, sub semnãtura poetuluisuedez, Pagini din cartea nopþii, carecuprinde o selecþie din 11 volumepublicate de poet între 1954 ºi 1996.Dintre aceste volume amintesc: 17dikter (17 poeme, 1954, cartea de

debut care l-a propulsat peTranströmer în rândul celor maiimportanþi poeþi ai Suediei, cumafirmã traducãtorul Dan Shafran, înnota sa introductivã), Denhalvfärdiga himlen (Cerul jumãtategata, 1962), Mörkerseende (Avedea pe întuneric, 1970), Förlevande och döda (Pentru vii ºi morþi,1989) ºi Sorgegondolen (Gondolafunebrã, 1996).

Pentru Tomas Tranströmer,subtilitatea poeticã reprezintã, pelângã simplitate ºi condensare, unmijloc fundamental de construcþiea imaginarului. Mai mult chiar,poetul suedez se sustrage deseoritextului sau se ascunde dincolo deþesãtura acestuia, lãsând naturaexterioarã sã-l exprime în totalitate.De aceea, poezia lui exploreazãîn detaliu cosmosul, folosindu-sede “luminã” ca de un instrumentrevelator ºi gnoseologic. Lipsit destridenþã ºi exacerbare a stãrilor,acest tip de poezie fotografiazãfrânturi de lume, lãsând cititorul sãintegreze imaginile disparate într-un câmp de semnificaþii care, lafiecare relecturã, îºi lãrgeºteorizontul, în aºa mãsurã încât oricepoem scris de Tranströmer poatefi privit ca un cristal cu multipletãieturi. O perpetuã interferenþãîntre luminã ºi întuneric, unclarobscur ca substrat poematicfac din poezia lui Tranströmer unsoi de arheologie mnezicã, princare poetul, suprapunând imaginimicro ºi macrocosmice, într-unregim al transparenþei ºi alsimplitãþii, sapã în propria-imemorie ca într-un teritoriunecunoscut (“Iatã-mã, omulinvizibil, angajat/ la o mareMemorie sã trãiesc tocmai acum”,Noapte de decembrie ‘72, p. 40).Aºa încât, un poem precumLuminiº este emblematic pentrutravaliul iniþiatic de sondare amemoriei (pãdurea simbolizândaici tocmai memoria labirinticã) ºide regãsire a unei identitãþipulverizate, cu rãdãcini în spaþiul-timp difuz al copilãriei – de altfel,

acest poem ºi multe altele suntînrudite ca imaginar cu filmul Fragiisãlbatici (1957) al regizoruluiIngmar Bergman, putându-seobserva modul inedit al artiºtilorsuedezi de a devoala dimensiuneapsihic-existenþialã, pornind de lanatura exterioarã ºi ajungând, prinaceasta, la interioritate.

Tomas Tranströmer scrie ca ºicum ar picta miniatural, vigilent fiindla fiecare detaliu care ar puteaadãuga un plus de ambiguitateconstrucþiilor sale dense ideatic ºi,aparent, simpliste structural.Întrucât în poemele autorului sue-

dez doar limbajul este simplu,folosind cuvinte aparentneproductive poetic (luminã, soare,noapte, pãdure etc.) ºi combi-nându-le în structuri marcate declivaje subtile ºi de alternanþaaproape imperceptibilã a unorplanuri imaginare, construite dinbroderii stilistice, alãturate, cuuºurinþã ºi tact, versurilor in-tenþionat depoetizate. Pe lângão arheologie mnezicã, TomasTranströmer practicã o arheologiea propriului imaginar fantasmatic,

The Poet from the Night-BookMarius Conkan

Autorul este doctorand al Facultãþiide Litere a Universitãþii Babeº-Bolyai(The author is a PhD Student of theFaculty of Letters, BBU)

NO

BE

L 20

11Poetul din cartea noptii,

12

reuºind sã coboare treptat lastraturile de adâncime ale acestuiaºi sã aducã la suprafaþã formeirizante, magmatice, uneoriermetice, într-un ritualic proces decristalizare poeticã.

Poezia lui Tranströmer nu esteuna obsesivã, poetul suedezoptând pentru soluþia nostalgicã, deîntoarcere la un trecut cãruia îidescoperã noi valenþe simbolice(un trecut aflat într-o continuãmetamorfozã imagisticã), saupentru cea contemplativã, carepresupune radiografierea lumiiexterioare, prin tuºe de miniaturistºi notaþii rafinate asupra unei naturisurprinse în miºcarea sa cãtremoarte. Tranströmer este un estetal detaliului, înþelegând lumea nuprin structurile ei de ansamblu, ciprin fibrele ºi nuanþele care seascund în spatele acestorstructuri, mai exact prin ceea ceochiul obiºnuit trece cu vedereasau nu este capabil sã vadã. Arescrie lumea prin detalii care sãconþinã însãºi lumea, deci acondensa lumea în materia eiinsesizabilã, care devine o materielãuntricã – iatã opþiunea esteticã apoetului suedez care nu îºipropune sã fie vizionar, ci doar sãdepunã mãrturie despre invizibil.

“În mine duc chipurile meleanterioare, aºa cum un copacduce inelele anilor. Este suma aceea ce sunt «eu».” (Amintiri, p.66). Acest pasaj vorbeºte desprearheologia practicatã asupramemoriei, prin care poetul,dispersat într-o lume a detaliilorrelevante, încearcã sã-ºireviziteze chipurile anterioare(diluate ºi distorsionate cu trecereatimpului) ºi sã le “însumeze”identitãþii prezente. TomasTranströmer este, aºadar, un“cãlãtor” prin labirintul psihiculuisãu, pe care îl parcurge nu cu ovoluptate a auto-eviscerãrii, ci cuconºtiinþa înþeleptului care areputerea de a-ºi formula în sensanabatic spaimele, fãrã a se lãsapradã vertijului distructiv alacestora: “Cãlãtorul stã sub copac.Oare atunci când/ el se va prãbuºiîn vârtejul morþii,/ o mare luminã vaapãrea deasupra capului sãu?”(Preludiu, p. 8). Un poet alclarobscurului, ca materie psihicãsedimentatã în imagini care au

incizia fulgerelor în plinã beznã astãrilor angoasante (nu degeabaunul dintre poemele antologiei esteintitulat Vermeer, maestru alclarobscurului pictural). Un poetcare îºi percepe arhitecturalexistenþa, ca pe un mozaiccompus din elemente cosmice (v.poemul Amintiri, în care poetul îºiimagineazã viaþa ca pe o cometã),telurice (pãdurea, casa – ca spaþiual morþii ºi resurecþiei, universulcitadin) ºi sacre (“înãuntrul tãu sedeschide arcadã dupã arcadã lainfinit”, Arce romane, p. 62), pecare le reasambleazã la nesfârºit,cu dârzenia unui ceasornicarpentru care timpul trebuie reorientatde la curgerea sa fireascã. Unpoet al cãrui psihism e transpusîntru totul poematic, aºa încâtpoemul devine poet, ºi poetulpoem: “Extraordinar sã simt cumîmi creºte poemul/ în timp ce euînsumi mã reduc./ Creºte ºi îmi ialocul./ Mã dã la o parte./ Mã aruncãdin cuib./ Poemul e încheiat.” –aceste versuri sintetizeazãdemersul lui Tranströmer de arecupera prin poezie (decilingvistic!) ceea ce omulTranströmer a uitat sau a rãtãcit înpliurile memoriei; odatã recuperatepoetic stãrile de odinioarã, omuleste alungat ºi substituit de poem.

De câþiva ani intuiam cã TomasTranströmer va obþine premiulNobel pentru literaturã (mai ales cãîl citisem înainte ca publiculromânesc, mai ales în reþeauaFacebook, sã fie stupefiat de unasemenea laureat – întrebãrile serefereau, cu precãdere, laidentitatea poeticã a laureatului).Motivele sunt îndeajuns de clarformulate mai sus ºi nu sunt legate,neapãrat, de longevitatea saliterarã, deºi, printr-o simplãstatisticã, poeþii laureaþi Nobel,spre deosebire de prozatori,trebuie sã dovedeascã o anumeconstanþã (altfel nu ºtiu sã onumesc) care presupune, maiales, dobândirea titulaturii (relative,de altfel) de maestru în ale poeziei.Tranströmer nu a publicat foartemulte volume de poezie, dar a fostconstant ºi încrezãtor în discursulsãu poetic, care e aproape acelaºiîncepând cu volumul de debut ºipânã în prezent. O lecþie de viaþãºi poezie marca Tranströmer: “cei

care au învãþat sã scrie uitã.Noteazã-þi ºi vei uita!”

Abstract: This essay aims toanalyze the poetry of TomasTranströmer, the laureate of the NobelPrize in Literature 2011, showing themain structures of poetics and imaginary,which build an authentic discourse aboutmemory.

Rezumat: Acest eseu îºi propunesã analizeze poezia lui TomasTranströmer, laureat al premiului Nobelpentru literaturã 2011, stabilindprincipalele structuri de poeticã ºiimaginar, care construiesc un autenticdiscurs asupra memoriei.

Keywords: Tomas Tranströmer,Nobel Prize, memory, condensation,poetics of simplicity.

Cuvinte-cheie: Tomas Tranströmer,premiul Nobel, memorie, condensare,poeticã a simplitãþii.

NO

BE

L 20

11

13

Motivaþia Comitetului Nobel:"prin imaginile sale condensate ºitranslucide, Tomas Tranströmerne-a oferit o perspectivã proaspãtãasupra realitãþii".

Tomas Tranströmer s-a nãscutla Stochholm în 1931. Tatãl sãu afost redactor, iar mama profesoarã.Dupã despãrþirea pãrinþilor,Tranströmer a locuit cu mama sa,iar verile ºi le petrecea pe insulaRunmarö, în arhipelagulStockholmului. A studiat psihologiaºi istoria religiilor, lucrînd apoi capsiholog de penitenciar.

Tranströmer oferã cititorului,într-o singurã clipã, trãirea intensãa întregii existenþe ca atunci cînd

strîngi „în palmã o piatrã dogorindde cãldura soarelui”. A debutat înanul 1954 cu volumul 17 dikter (17poeme) prin care ºi-a adjudecatpoziþia de lider în generaþia sa. Deatunci a publicat cu regularitatevolume de poezii ºi s-a consacratprin imaginaþia sa creatoare demetafore revelatorii care amintescde forþa de expresie a metaforelor(kenningar), ºi ele revelatorii, dinEdda poeticã.

La Tranströmer libertatea posibilãcare se aflã în fiecare din noi esterevelatã de epifanii prin care timpulîºi pierde linearitatea ºi, asemeneapoemelor, ia forma condensatã aunui labirint. Metaforele sale fac unsalt dintre aici ºi acum înspre un

altceva prin trãiri ce se raporteazãadesea la artã sau muzicã,Tranströmer fiind un artist desãvîrºital pianului. Metaforele sale mutãgraniþa dintre lumea concretã ºiperspectiva subiectivã, interioarã,modelînd ºi conferind concreteþetrãirilor interioare. Printre temelesale predilecte gãsim tensiuneadintre individ ºi mase, respecivdintre conºtiinþa subiectivã ºi ceacolectivã.

Este cu siguranþã cel mai iubitpoet suedez, cu o uriaºã apreciereinternaþionalã, fiind tradus în peste50 de limbi strãine. Se spune chiarcã aproape fiecare suedez are penoptierã un volum de versuri deTomas Tranströmer.

Furtuna

Calãtorul dã pe neaºteptate peste bãtrînulstejar gigant asemenea unui elan împietrit cucoroana sa imensã în faþa fortãreþei verde închisa oceanului de septembrie.Furtuna dinspre nord. E pe timpulcînd se coc ciorchinii de scoruº.Treaz în noapte auzi constelaþiilebãtînd tactul la locul lor în înaltul stejarului.

Kyrie

Uneori viaþa mea ºi-a deschis ochii în beznã.Asemenea senzaþiei cã mulþimi se îndreaptãorbeºte ºi neliniºtit pe strãzi în drum spre un miracol,în timp ce eu nevãzut rãmîn pe loc.

Asemenea copilului care adoarme cu groazãascultîndu-ºi paºii grei ai inimii.Îndelung, îndelung pînã ce dimineaþa îºi pune razele în încuietoareiar uºile întunericului se deschid.

În româneºte de Sanda Tomescu BaciuN

OB

EL

2011

14

Ruxandra Cesereanu: DragãAdriana, întâi de toate m-ar interesaun autoportret direct de la sursã.Cum te vezi, cine eºti, ce eºti?Pentru mine eºti sau ai putea fi ovrãjitoare hâtrã ºi deschisã laexperimente! Eºti un personajcarnavalesc…

Adriana Babeþi: Rux, dragã,chestiunea e cã nu mã prea vãd(la propriu). Cu toate dioptriile, abiamã dibui într-o oglindã sau o vitrinã.Ceea ce, la drept vorbind, nu echiar un dezastru, pentru cã pur ºisimplu nu-mi disting ridurile,cearcãnele º.c.l., aºa cã mãcar oparte din psihic se zbenguie într-oseninãtate voios neºtiutoare. Lafigurat, însã, mã vãd mult prea clar(cãci înlãuntru, vorba poetului,ochiul se deºteaptã). ªtiu prea binela ce se referã Eminescu înScrisoarea a III-a când vorbeºtedespre „ochiu-nchis afarã” ºi trezitlãuntric al sultanului, dar plusez ºizic, autoscopându-mã lucid, cã nuîntotdeauna îmi place ce vãd. Darmã strãduiesc cu îmbunãtãþirea.Aºa cã, una peste alta, cred cã(deºi n-am nepoþi) sunt o bunicuþãsimpaticã, fãrã teama de vârstã,dar cu mare grijã sã nu fiu ridicolãîn apariþiile mele tinerescdezinhibate, deci sã nu fiuneadecvatã în cutare ori cutaresituaþie, context, posturã. Accept„vrãjitoare hâtrã”, întâi pentru cãîmi place sã cred cã am umor ºiapoi pentru cã am trãit (cu martori)multe episoade vrãjitoreºti.Magice, cum ar veni. Accept ºi cespui despre „deschiderea spreexperiment”, pentru cã o viaþãîntreagã m-am tot aventurat. Cânda fost fapt trãit, am simþit pe pieleproprie consecinþele curajului întoatã splendoarea sau în totdezastrul lor. În schimb, când amexperimentat în scris, în cer-cetarea literarã sau în prozã (deuna singurã, în doi, în trei), m-amdelectat de-a dreptul. Acum însã,poate ºi pentru cã am îmbãtrânit

The World in Many Dioptricsºi-am cam obosit de atâtaexperiment, mã atrag lucrurile – sãle zic – clasice, limpezi, fãrãzbânþuieli. Dar ºi fãrã bãltiriplicticoase. Nu-i simplu deloc sãgãseºti cumva o cale de mijloc întoate. Cât despre personajul car-

navalesc care îþi par, asta sedatoreazã faptului cã ai aflat cât denebunaticã pot fi când mã mas-chez în te miri ce pentru feluritesãrbãtori ca sã-mi înveselescprietenii. Am fost, pe rând, brad deCrãciun, ou de Paºti, om dezãpadã, pui, ren, raþã, vulpe,ºoarece, vrãjitoare, Catwoman.Toate – costume profesioniste saumascote uriaºe, nu improvizaþii dedoi lei. Sigur cã ºtiu unde ºi cândsã apar aºa, dupã cum e sigur cãn-o sã intru în sala de curs sau labiblioteca universitarã mascatã înºoarece.

R. C.: Care este cea mai ludicãscenã (pãþanie, ispravã) de careîþi aduci aminte ºi în care ai fostimplicatã?

A.B.: Pãi, o datã când amstrãbãtut centrul oraºului în chip depui uriaº, ca sã-i spun la mulþi aniunei prietene pe care o alint

zicându-i Cocoºilã ºi altã datãcând am luat la pas Bd. C. D. Logadin Timiºoara ºi Parcul Rozelormascatã în ºoarece, ca sã le faco surprizã elevilor de la Liceul deMuzicã „Ion Vidu”, care mã filmaupentru un concurs literar.Secvenþa ºoriceascã o puteþivedea pe youtube, în finalulfilmuleþului. Faza cea mai tare a fostcu puiul (în care, ascunsã fiind cutotul, evident cã nu mã putearecunoaºte nimeni). În timp cetreceam prin Piaþa Unirii în uimireapietonilor, care probabil credeau cãfac reclamã la Avicola Buziaº saula ºamponul Dalin, s-au apropiatdoi studenþi de la Arte, foºtimasteranzi de-ai mei. L-am auzitpe unul spunând. „Mãi, dacã nu-ipun lu ãsta mâna pe creastã n-osã-mi meargã bine toatã ziua”. Lacare i-am zis prin plisc (unde mieîmi erau ochii): „Pune, Silviule,mâna, hai cã te las!” Îþi dai seamacã m-a recunoscut ºi am crezutcã face infarct de surprizã.

R.C.: Ce a însemnat expe-rimentul Femeia în roºu, romanulla care ai scris alãturi de cei doiMircea (Mihãieº ºi Nedelciu) ºicum vezi astfel de experimente înliteratura românã (Mircea Ivãnescua scris împreunã cu Rodica Bragaºi apoi împreunã cu Iustin Panþa,eu am scris, de asemenea,împreunã cu doi poeþi, AndreiCodrescu ºi Marius Conkan; ºi maisunt ºi alþi autori care au scris lapatru mâini) Cât mai conteazã unexperiment astãzi?

A.B.: Un roman scris cap-coadã la ºase mâini, cum a fostFemeia în roºu e cam unicat. Astadin douã motive: întâi, pentru cãsunt trei autori ºi pentru cã ceeace a rezultat e, totuºi, un roman pebune, nu o formã hibridã, greu decitit. Faptul cã a atins pânã în acestmoment peste 120.000 deexemplare ºi ºase ediþii spuneceva. A scrie în doi o carte

Dialog cu Adriana Babeti,

15

presupune însã un cu totul alt tipde experienþã. ªtiu cum e, pentrucã existã peste o mie de pagini pecare le-am scris împreunã cuMircea Mihãieº. Evident, nu facjudecãþi de valoare când compartipurile de cooperative literare. Credcã fiecare din aceste experimenteîºi are rostul sãu ºi cã nu se vorepuiza. Revenind la jocul nostru întrei, pentru mine el a avut mai multsemnificaþia unei experienþeumane, de prietenie profundã,nezdruncinatã de vreun orgoliucreator individual. De necrezut,nu? Ce s-a ales de roman dupãaceea, nu ne-a mai privit.

R.C.: Mai are astãzi literaturaun sens/efect mântuitor? Mai esteliteratura ºi o formã de terapie? Teîntreb ºi ca autor de prozã (Femeiaîn roºu) ºi ca eseistã.

A.B.: Întrebarea ta are gabaritmare. Depinde ce înþelegem prinmântuire. Dacã e ca la Carte,vom muri ºi vom vedea. Probabilcã la ora asta Baudelaire sauDostoievski ºtiu (?) sau simt (?)dacã marea lor operã le-a mântuitvieþile atât de greu încercate. Dacãînsã luãm mântuirea ceva mai soft,ca figurã de stil pentru alinare,vindecare etc., atunci una eproblema autorului, alta a cititorului.Da, cred cã pentru autor scriereaunei cãrþi are ºi o valoareterapeuticã, adicã echilibratoare(urmând etimologia lui terapeia).Scrierea unei cãrþi te „descarcã”,îþi rezolvã mãcar parþial multeprobleme (spaime, nevroze,complexe, inhibiþii, frustrãri etc.).Dar ºi un cititor poate trãi aºa ceva,contaminându-se, intrând total înlumea autorului, proiectându-seacolo. Nu e carte mare care sã numã fi vindecat de ceva. Ultima, depildã, a fost Pastorala americanãa lui Philip Roth.

R.C.: Vin cu o propunereciudatã. Dacã ar fi sã emiþi un“Decalog” simbolic pentru tineriiscriitori români de astãzi, care ar fiacesta?

A.B.: Asta nu pot sã fac. De lacatedrã îi învãþ pe studenþi cum sãciteascã ºi sã înþeleagã literatura,cum sã se îndrãgosteascã decãrþi. ªi cred cã o fac destul de

bine. Dar sã emit un decalogpentru cei care scriu, fie ei ºi tineri,nu mã simt în stare. Eu însãmicitesc ca un june curios sfaturilesau confesiunile romancierilorLlosa sau Eco.

R.C.: Care ºi când a fost ceamai intensã revelaþie pe care aiavut-o ca scriitor?

A.B.: Când am scris de unasingurã, nu în echipã, un fragment(care nu a apãrut) pentru un volumcolectiv. Era vorba despre un coup

de foudre, despre felul în care s-auîndrãgostit la prima vedere pãrinþiimei. Am intrat atât de intens înatmosfera anului 1948, din tinereþealor, încât am ajuns pur ºi simplu sãvãd, sã aud, sã pipãi cu toateantenele ce s-a întâmplat într-o salãdin Beiuº, în timp ce corul „AvramIancu” repeta, cu mama solistã, la22 de ani. Eram pur ºi simplutransportatã total acolo, aºa cãatunci când mama a intrat în birousã mã întrebe ceva, am ridicatochii din computer ºi mi-au trebuitcâteva clipe bune ca sã îmi dauseama unde sunt ºi ce vreabãtrâna din faþa mea. Biata mamaa ºi spus dupã aceea cã aveampur ºi simplu o privire de om rãtãcit.Asta a fost revelaþia: cã lumeaimaginatã atunci de mine, lumea încare intram scriind despre ea eramai intensã, mai „realã” decâtfusese cea „aievea” ºi decât tot cemã înconjura în prezent. Dar depovestea asta s-au ocupat filosofiimportanþi. Apoi, nu cred cã e

vreun scriitor care sã nu fi trecutprin aºa ceva, cu intensitãþi maimari, mai mici.

R.C.: Ai scris o captivantã carte-compendiu despre dandysm, prinurmare eºti un dandylog, fie cã vrei,fie cã nu. De ce te simþi atrasã deextravaganþe, exotisme, ciudãþenii,lucruri atipice din literaturã? Teîntreb tocmai pentru cã ºi eumanifest o curiozitate acerbã înacelaºi sens. ªtiu cã dandysmul afost definit, dupã cum explici chiarpe coperta cãrþii tale, prin ºaizeci ºi

patru de termeni; dar care ar fitermenul/calificativul predilect pecare l-ai alege tu?

A.B.: Sã îþi spun cinstit: cãrþiledespre dandysm (traducerea dinBarbey d’Aurevilly, cu prefaþã ºiantologie ºi apoi Dandysmul. Oistorie), ambele apãrute la Poliromsunt rãspunsurile pe care le-amdat prompt unei comenzi editorialeºi unei necesitãþi academice. Deciviaþa ºi opera acestor bãrbaþi ieºiþidin tipar n-a fost tema mea de labun început, deºi mã dau în vântdupã terenurile puþin explorate,dupã cazurile atipice. Aºa s-aîntâmplat ºi cu un alt proiect decercetare, care continuã ºi azi,alãturi de Cornel Ungureanu ºicolegii de echipã de la „A TreiaEuropã”: literatura EuropeiCentrale. De unde vine acestinteres? Probabil ºi din faptul cã amînþeles foarte devreme ceînseamnã sã fii diferit ºi înminoritate. De aceea am simþit

16

dintotdeauna o solidaritate de fond,instinctivã aproape, cu toþiºtampilaþii, marginalizaþii, excluºii.Noroc cã Timiºoara e cel maiacceptant, cel mai destins ºiechilibrat oraº de pe glob la acestcapitol. Cel puþin eu aºa o vãd.

Revenind la dandysm, cred cãl-aº considera mai degrabã ca stilcultural determinat istoric, cuvariabile detectabile pânã azi.Într-o lume brutalã, mitocãneascã,lipsitã de gust ºi fineþe, modeluldandy, oricât de anacronic arpãrea, rãmâne un reper. Ba chiarcred cã el îºi reclamã (discret,cum altfel?) necesitatea.

R. C. : Lucrezi acum, ºi destulãlume aºteaptã deja cartea ta, la oistorie a amazoanelor: de laPentesileea la Lara Croft, de lafiicele Lunii la Nikita, de lavânãtorese la practicantele dewrestling, de la corsare ºispadasine la Albertine (via MarcelProust) ºi Orlando (via VirginiaWoolf). Alãturi de dialogul nostrude-acum, avem, chiar în acestnumãr de revistã, ºi un fragment dincercetarea ta spectaculoasã. De ceþi-ai fixat lupa asupra amazoanelor?Este vorba ºi de o carte despreseducþie ºi … legãturi primejdioase(precum Dandysmul. O istorie)?

A.B.: Adevãrul e cã mã lupt cuamazoanele de multã vreme, devreo 20 ºi ceva de ani. Numai cã,dupã ce le-am împresurat puþinprin 1985 pentru o carte desprearme ºi litere, am bãtut în retragere.Am fãcut tot soiul de lucruri întretimp: am scris alte cãrþi ºi am þinutcursuri, am crescut un copil ºi mi-am îngrijit pãrinþii, am stat pebaricadele oengisticii culturalealãturi de prietenii ºi colegii mei,împreunã cu care fac o revistãliterarã, Orizont. Dar de vreo treiani am revenit la amazoane. Acumsunt pe ultima sutã de metri, cunãdejdea cã va ieºi o carteonorabilã, plãcutã la citit, cu multãinformaþie poate neºtiutã la noidespre aceste femei bãrbãtoase.Mãrturisesc cã am lucrat cu oimensã plãcere la povestea lor, cãam citit ºi recitit o literaturã superbãºi niºte istorii despre care nu ºtiammare lucru. Am fost ca un detectivpe urmele lor prin literaturã ºi arte,

prin toate coclaurile lumii. Ce sã zicdespre cum am ajuns la ele? Totîmpinsã de împrejurãri ºi de niºtecomenzi pentru câteva studii.Spune ceva despre mine faptul cãaceste comenzi mi le dãdeau niºtebãrbaþi pe care îi admiram ºirespectam foarte mult. Iar camotivaþie interioarã, pe care ointerpretez abia acum, cred cãpasiunea amazonologicã a fostîntreþinutã de vechile melefantasme (care n-au dispãrut nicipânã azi). Din cauzã cã sunt camîmpiedicatã ºi temãtoare întot-deauna am visat sã fiu ca fata ceaviteazã a împãratului sau, ceva

mai târziu, ca Nikita. Nu maivorbesc de cât mã bântuieluptãtoarele din superbele filme wuxia ale unui Ang Lee sau WongKar-Wai.

Cât despre seducþie, sigur cãe vorba ºi despre fascinaþia pecare amazoanele au stârnit-oartiºtilor din cele mai vechi timpuripânã azi, dar ºi despre poveºtilede amor amazonic pe care le-apus în circulaþie arhe-mitul grecescºi variabilele lui. Le-am dedicat numai puþin de cinci subcapitole. Iatã-le: Bãrbaþii. Mod de întrebuinþare;Sex & Death; Lesbos club; Mameºi fiice; Mame ºi fii. Sunã bine, nu?În plus, al treilea volum din tripticulcare include Dandysmul. O istorieºi Amazoanele. O poveste va fidedicatã seducþiei ciudate pe careo exercitã unii asupra altorascriitorii dandy ºi amazoanelevremilor moderne. Deci o carte

despre epistolarele amoroase aleacestora. Toþi, niºte celebritãþi aletimpului lor. Am început dejadocumentarea ºi am adunat ca unhârciog o mulþime de cãrþi. Numaitimp sã am ºi sã vãd cât de cât.

R.C.: Inventariezi în cercetareata geografii ºi mitologii, ambiþioneziºi izbuteºti un studiu de mentalitateºi o istorie culturalã. Cât dincercetarea imaginarului te-a ajutat/stimulat/influenþat în aceastãcarte în lucru despre amazoane?

A.B.: Studiile imaginarului m-auºi ajutat, m-au ºi stimulat, m-au ºiinfluenþat. Intuieºti bine când îmi puiîntrebarea asta. E drept, nu atâtteoriile în sine, cât deschiderilespre câmpuri ceva mai concrete,care veneau dinspre antropologie,dinspre istoria culturalã, dinsprepsiho-sociologie. Surpriza (plã-cutã, evident) a fost sã mãîntâlnesc, de pildã, cu Corin Bragape bibliografia utopiilor din secolulal XVIII-lea. Cel mai interesantexerciþiu a fost pentru mine sãurmãresc modularea în timp apattern-ului amazonic, trecându-lprin toate formulele artistice: de laarta „mare”, inauguratã deantichitate ºi preluatã de toateepocile clasicizante, pânã la popculture. E fantastic sã vezi cumfuncþioneazã reprezentareaamazoanei ca hârtie de turnesolpentru ideologii, sisteme politice,momente istorice ºi coduriestetice.

R.C.: Când vorbeºti despreamazonerit la români ºi despreemancipaþiunea damelor române(formulele îþi aparin) ai umor nebunºi te joci la limita dintre zeflemea,tachinare ºi alint. Chiar aºa – cumstau lucrurile cu amazoneritulbãºtinaº?

A.B.: Cu Zoe, fii bãrbatã!Amazoneritul la români se încheieincursiunea prin vârstele ama-zoanelor. Toatã vara asta m-amspetit sã le dibui pe amazoane înpaginile scriitorilor noºtri. Pentrucâteva capturi trebuie sã lemulþumesc Rodicãi Zafiu ºi IoaneiPârvulescu (ele mi-au semnalatromanul lui Panait Istrati, Domniþadin Snagov, dedicat cãpitãnesei

17

legendare de haiduci FloareaCodrilor ºi romanul lui SadoveanuNopþile de Sânziene, de underãsare o moºiereasã aprigã,descinsã parcã din Walter Scott,Kivi Mavrocosti). Ar mai trebui sãle mulþumesc ºi domnilor IoanVultur ºi Mircea Popa, care m-auajutat sã ajung la douã textehalucinante, niºte utopii negre culumi conduse de femei. Un romandin 1937, fãrã vreo valoareesteticã, dar interesant pentrumisoginismul lui (Prin rotogoalelede fum), al obscurului Ion Talpã ºio nuvelã din ’46 a medicului VictorPapilian, Insula Maladona. În rest,am buchisit de mi-au sãrit ochii, darn-am regretat nicio clipã, pentru cãrecolta a fost destul de bunã, deºiscriitorul român nu se preaînghesuie sã le reprezinte pefemeile belicoase, nici mãcarstilizate. Am dat un rãspuns cât decât corect acestei stãri de fapt,atacând problema de pe flanc

istoric, ideologic, politic, cultural.Suntem o þarã cu modernizaretârzie, cu etape arse, cu tensiunimari între patriarhalism ºiemancipare, cu un conserva-torism macho uºor de reperatpânã azi. Nu-i de mirare atunci cãpentru prima oarã cuvântul ama-zoanã apare abia la începutulveacului al XVIII-lea, în Hronicul…lui Cantemir, cã într-un dicþionar elintrã cu explicaþii cu tot în 1871(Laurian ºi Massim) ºi cã înbeletristica româneascã ama-zoana pãtrunde triumfãtor doar la1855, în romanul lui Bolintineanu,Manoil. De altfel, cred cã totBolintineanu e primul careintroduce amazoana într-un poem(Maria Putoianca, publicat în1863). Dupã cum, pe verificate,cele mai multe femei cu arma înmânã, gata sã înfrunte vrãjmaºulrãsar nu chiar la tot pasul, darrãsar, în romanticul paºoptism. ªimult mai puþin decât am crede, în

perioada interbelicã. E ceva ciudataici, deoarece emanciparea realãa femeilor din România dintre celedouã rãzboaie ne-ar putea stârniazi uimirea. Numai cã scriitorii ºiscriitoarele apeleazã mult preapuþin la prototipul rãzboinicei, fie eaºi stilizatã. Femei puternice, sigurepe ele, moderne pânã în vârfulunghiilor apar. Dupã cum, tot îninterbelic apare ºi brava VitoriaLipan. Numai cã ele nu sunturmaºele amazoanelor, ci ale altortipuri feminine. ªi totuºi, ceva, cevaam gãsit prin poemele ºi prozasimbolistã ºi parnasianã, în textefirav expresioniste, în poemeleavangardei, în prozele HortensieiPapadat Bengescu, Ion Cãlugãru,Felix Aderca. E cam puþin, dacã mãgândesc la câte amazoane amcapturat în aceleaºi perioade înproza occidentalã. Dar sã nu facemun capãt de þarã din asta. Am fãcutºi noi ce am putut, cum ne-ampriceput. Nu-i nici un dezastru.

18

În economia volumuluiAmazoanele. O poveste (pregãtitpentru editura Polirom) fragmentelede mai jos fac parte dintr-un capitolvast, de peste 100 de pagini,intitulat Incursiune. El trece înrevistã reprezentãrile amazoa-nelor (în literaturã, dar ºi în arte),din antichitate pânã în zilele noa-stre ºi urmãreºte modul în carestrãvechiul mit al femeilorrãzboinice a fost reciclat, stilizat,modulat. Gungirls=bad girls? ºiLara Croft, Catwoman et comp.încheie segmentul Secolul XX ºiamazoanele „pentru toþi” ºi suntprecedate de subcapitolele Dupã„La Belle Epoque”, bãietanele anilornebuni; Amazoanele întrerãzboaie, între extreme; Feminismdupã feminism; Iama prin Popculture; Spadasine, corsare,pistolare; Poliþistã, substantiv; Dela Modesty Blaise la Nikita ºi retur.

Secvenþele selectate ilustreazãun segment din prolifica ºi extremde diversa producþie culturalã „cuamazoane” (stilizate sau nu)înregistratã în epoca postbelicã.Dupã al Doilea Rãzboi Mondial,preþ de trei decenii, bãtãioaseledescinse direct din mitul grecescau împânzit ecranele cinema-tografelor ºi paginile comicsurilorprin produsele de serie ale stu-diourilor americane ºi italiene. Darspre sfârºitul anilor ’70 interesulpentru aceastã variantã de re-prezentare a rãzboinicelor scadevizibil, iar amazoanele mitice semodernizeazã mult ºi lasã loculfemeilor agresive din filmele numitegeneric „de acþiune”, fie ele decapã ºi spadã, westernuri, filme cupiraþi, de rãzboi, poliþiste, thrillere,de spionaj, SF-uri, de aventuri,road-movies, heroic-fantasy, dar ºi– în spaþiul asiatic – de tip wu-xia.Majoritatea sunt ecranizãri ale

unor proze de gen, iar câteva (nupuþine) s-au transformat în BD-urisau jocuri de calculator. Eroineleau o bravurã ieºitã din comun, suntputernice, rezistente ºi mânuiescca niºte super-combatanþi armelealbe (de la pumnal la sabie, spadã,floretã) sau de foc (flintã, puºcã,pistol, carabinã, mitralierã,grenade), dar ºi lasere destructivede ultimã generaþie. Majoritateasunt instruite pentru lupta corp lacorp, pentru atac ºi apãrare,pentru diversiuni ºi retrageri. Unelesunt animate de o cauzã nobilã,altele sunt personaje de-a dreptuldiabolice, agenþi ai lumilorîntunecate.

Gun girls = bad girls?

O simplã cãutare pe siturile careau în nume gun girls sau girls withguns sau bad girls desfãºoarã suteºi sute de filme ori seriale TV(ordonate de obicei alfabetic), carele au drept protagoniste pe durelecombatante din zilele noastre saupe cele proiectate în viitor. Am alessã ordonez (rapid ºi ultra-selectiv)o producþie imensã în funcþie degenul dominant în care pot fiplasate filmele cu amazoanerevizitate în ultimele decenii, chiardacã graniþele dintre unelecategorii sunt flotante sau poroase,chiar dacã multe pelicule suntadevãraþi hibrizi.

În linii mari, noile amazoane depe ecrane nu recompun (nici ele)integral modelul originar, nubifeazã, aºadar, toate liniile de forþãtrasate de arhe-mitul grecesc ºi devariabilele sale (agresivitatea,vocaþia luptei armate sau corp lacorp, practicarea echitaþiei ºi avânãtorii, exersarea formei fiziceîn vederea rãzboiului, mizandria,uciderea bãrbaþilor, solidarizareafemininã, construirea unor societãþi„pe dos”, în care rolurile sociale degen se rãstoarnã, lesbianismul,relaþia specialã cu propriii copii –fete sau bãieþi, abandonul într-orelaþie de dragoste etc. etc.). Ci

combinã ºi prelucreazã doar douãsau trei trãsãturi. Între ele – absolutobligatorii – agresivitatea,antrenamentul pentru luptã,curajul, spiritul independent, dardeseori ºi câte o poveste dedragoste, eºuatã sau nu, tocmaipentru a „feminiza” personajele,pentru a le face sã intre, fie ºiparþial, în pattern-ul tradiþional. Înmare, observaþii valabile pentrutoate luptãtoarele de pe pãmânt,însã ºi pentru rãzboiniceleextraterestre, mutante, cyborgi,clone, avatari din filmele SF aleultimelor douã decenii, care sedisting prin virtuþi combative deneimaginat.

Cu o singurã precizare, însã:cã, în proporþie covârºitoare,filmele, serialele, jocurile video,comicsurile care le aduc în primplan pe toate aceste urmaºe aleamazoanelor nu spun decât rareoripoveºti despre lumi locuite ºiconduse exclusiv de femei, ci doardespre câte o eroinã, eventualflancatã de o tovarãºã de luptã.Sau cel mult sunt istorii desprebande criminale feminine (alcãtuitede obicei din trei fete) în filmele dinanii ’50 ale lui Robert Dertano:Racket Girls (1951), Girl Gang(1954) sau Gun Girls (1956). Sprea nu omite la aceastã categorie unclasic al filmelor de serie B cu „feterele”, Faster, Pussycat! Kill! Kill!,de Russ Meyer (1965). Felul încare sunt puse sã evolueze celetrei animatoare sãlbatice care facravagii ca grup de ucigaºe arevizibile note parodic sexiste, pentrucã banditele se disting nu doar prinfaptele pline de cruzime (rãpesc,sechestreazã, furã, omoarã), ci ºiprin sânii imenºi ºi prin cele treimaºini sport în care bântuie prinCalifornia semãnând groaza. Niºteneo-amazoane sex-simboluri, în acãror admiraþie totalã cade însuºiQuentin Tarantino atunci cândtrece filmul lui Meyer pe listaproiectelor sale de remake-uri.

Li se poate adãuga acestorpelicule cu amazoane urbane

ADRIANA BABEÞI

The Ages of Amazons

Autoarea este profesor de literaturãcomparatã la Universitatea de Vest dinTimiºoara, eseist, prozator (The authoris Professor in Comparative Literatureat the University from Timisoara, andalso essayst and novelist)

19

organizate în mici bande ºi A Gunfor Jennifer/ O armã pentruJennifer, filmul din 1996 al lui TodMorris, în care un grup derepresiune feminist alcãtuit dinstripteuse o adoptã, protejeazã ºiinstruiesc pe provinciala Allison/Jennifer. Însã nimic nu egaleazãstilul hardcore al filmelor asiaticede serie B cu bande criminalefeminine, mult prea numeroase ºide duzinã, care împânzescecranele din anii ’80 pânã azi.

Înainte de a începe sã facbilanþul (pe cât posibil, sistematic)al filmelor cu amazoane reciclateîn spiritul modernitãþii târzii, sãspun câteva cuvinte despre acelebad girls atipice, care îºi facsingure dreptate în filme extrem dediferite ca gen. Ele propun un tipde femei justiþiare, acþionând înafara legii, de obicei puse în douãsituaþii standard în funcþie de cauzadorinþei de rãzbunare: ucidereaiubitului (logodnicului, soþului) saua copilului ºi abuzul sexual. Înprima categorie ar intra filmulMireasa era în negru (1968) al luiFrançois Truffaut, cu JeanneMoreau în rolul vãduvei Julie, care-ilichideazã în etape pe cei cinciucigaºi ai soþului ei. I se adaugãmai cunoscutele Lipstick (1976),cu Margaux ºi Muriel Hemingway,interpretele celor douã suroriabuzate de un profesor de muzicã,achitat de justiþie, dar executat cusânge rece de sora mai mare,Chris, care face astfel dreptate.Sau Eye for Eye/ Ochi pentru ochi,filmul din 1995 al lui JohnSchlesinger, în care o mamãdisperatã (Sally Field) îºi rãzbu-nã fiica violatã ºi ucisã în clipa cândcriminalul e lãsat în libertate de oinstanþã judecãtoreascã nepu-tincioasã. Nu altceva face EricaBain, moderatoarea new-yorkezãde radio (interpretatã de JodieFoster) în The Brave One/ Curajnebãnuit (pe ecranele dinRomânia), filmul regizat de NeilJordan în 2007. Ea e hotãrâtã sã îidistrugã unul câte unul pe cei carei-au ucis în bãtaie logodnicul ºi i-aunenorocit viaþa. Dar filmul de top laaceastã categorie, un adevãratfilm-cult este Kill Bill (2003-2004)al lui Quentin Tarantino, cu UmaThurman întrupând-o pe nãpras-nica Beatrix Kiddo.

Iar în seria filmelor construitedupã schema rape and revenge,în care protagonistele decid sã-ºiia o revanºã sângeroasã asuprabãrbaþilor care le-au violat, torturat,brutalizat, umilit, pot intra Ms. 45/Angel of Vengeance/ Ms. 45.Îngerul rãzbunãrii, al lui AbelFerrara, film fãcut în 1981, a cãruiprotagonistã e Tana, o tânãrãcroitoreasã mutã. Violatã înrepetate rânduri, ea decide sã serãzbune fãrã cruþare, cu un pistolde calibrul 45 – sprijin de nãdejde,substitut de energie virilã. Cu untitlu asemãnãtor, .45, filmul lui GaryLennon din 2006, cu Milla Jovovicîn rolul dealer-ului de arme Kate,pare inspirat mai degrabã de A Gunfor Jennifer decât de filmul luiFerrara, întrucât dorinþa derãzbunare a acesteia împotrivaunui soþ brutal ºi abuziv e susþinutãde un adevãrat comando feminin.Nu mai puþin crud, dar de ungabarit estetic mare e Dogville(2003), filmul lui Lars von Trier, careo transformã în final pe seraficaGrace (Nicole Kidman) într-oucigaºã cu sânge rece,iniþiatoarea uciderii oamenilor-câinicare i-au cãlcat bunãtatea ºidãruirea în picioare. Iar trilogiaMillenium (cartea ºi filmul) aduc înprim plan un tip cu totul inedit deamazoanã rãzbunãtoare amileniului trei: aparent firavaLisbeth Salander, hacker de geniuºi maestrã a artei supravieþuirii ºiluptei, care iese triumfãtoare, dupãce a fost abuzatã, umilitã, torturatã.[…]

Lara Croft, Catwoman etcomp

Vasta categorie a producþiilorcinematografice de acþiune, cufemei apte sã-ºi exerseze forþa,dar ºi inteligenþa, sã se avânte înexplorãri fabuloase, include ºifilmele de aventuri propriu-zise,produse tipice ale pop culture, carerecicleazã ºi mixeazã scheme ºieroi din mitologie, simbolismezoteric la mâna a doua, fantasticºi miraculos. Totul plasat în cea maipalpitantã realitate a zilelor noastre.Seria e inauguratã în 1996 dejocurile video Tomb Raider, care oau în centru pe frumoasa ºineînfricata Lara Croft, întruchipatã

în 2001 pe marile ecrane deAngelina Jolie, o jefuitoare demorminte profesionistã: arheoloagãdescinsã dintr-o familie aristocratãenglezã, ea trãieºte exclusiv pedimensiunea aventurii. Iarcelebritatea sa nu mai poate fistãvilitã: zeci de benzi desenate,noi jocuri video ºi ecranizãri, o linievestimentarã inspiratã decostumul Larei Croft ºi purtându-inumele. Într-un tipar asemãnãtorpoate fi inclusã ºi Elektra, cu statemai vechi la Marvel comics, undeapare pentru prima datã în 1981ca personaj în seria Daredevil. Deacolo pãtrunde în lumea jocurilorvideo ºi pe marile ecrane. Ucigaºãprofesionistã ºi rãzboinicãperfectã, maestra în artele marþialeElektra Natchios e interpretatã deJennifer Garner în filmul americandin 2005.

Prin Elektra intrã în arenãprotagonistele unei alte subspeciicare ar trebui pomenitã încontinuare: filmele heroicfantasy. Femeile acestea ieºitecu totul din comun sunt un fel dedublu al marilor eroi populari dinsecolul XX, cu care fac sau nuechipã: Superwoman, Supergirl,Batwoman, Batgirl, Ironwoman,Spiderwoman. Benzi desenate,filme ºi mai apoi seriale tv saujocuri video le aºazã uneori peaceste eroine redutabile, ase-mãnãtoare prin combativitate ºiforþã cu amazoanele, umãr la umãrcu vajnicii bãrbaþi sau leimagineazã aventuri pe contpropriu, din care ies mereuînvingãtoare. Povestea naºteriisau transformãrii lor miraculoaseîn super-femei seamãnã, pânã laun punct, cu istoriile eroilor-bãrbaþi.În majoritatea cazurilor, imensaforþã le e susþinutã de dorinþarãzbunãrii pentru rãul comisasupra lor ºi a familiei lor ºi pentrureinstaurarea dreptãþii sau erezultatul unui accident care lemetamorfozeazã (ultimul e cazulFemeii-pãianjen/ Spiderwoman).Iar Femeia-viespe, aºa cum apareîn filmul din 1960 al lui RogerCorman, The Wasp Women, e unfost manechin transformat printr-unser miraculos într-o femeie-asasin,regina ucigaºã a viespilor.

Cât despre Catwoman, „felinafatalã” într-un trup de femeie, când

20

duºmanã de moarte a lui Batman,când protejatã de el, numai easingurã ar putea face subiectulunui subcapitol. Personaj de bandãdesenatã nãscut la începutul anilor’40 în SUA, Catwoman trece, întimp prin numeroase ipostaze,marcate de tot atâtea variante decostum, adaptat ºi el vremilor. Dela lung-metrajul din 1966, urmatimediat de serialul de televiziune,pânã la Batman returns/ Batmanse întoarce al lui Tim Burton din1992 sau pânã la filmul luiChristopher Nolan, The DarkKnight Rises, a cãrui lansare eprogramatã pentru 2012,Catwoman intrã ºi în istoriaanimaþiei, cu nu mai puþin de cinciserii în ultimii 20 de ani. Dar ºi înindustria jocurilor video, în treivariante. În întruchipãrile sale –unele celebre (Michelle Pfeiffer,Halle Berry, Anne Hathaway) –rãufãcãtoarea sau, dimpotrivã,justiþiara Femeie-pisicã poatefigura oricând în galeria neo-amazoanelor imaginate de popculture.

Cum, de altfel, tot acolo îºigãsesc locul câþiva monºtrifeminini din filmele SF, care audrept antecesori – cum altfel? –zeci de benzi desenate, iar dreptsuccesori – numeroase jocurivideo. În suita lor s-ar afla pe primulloc ca notorietate personajele dinsaga Alien, inauguratã în 1979pentru marile ecrane de RidleyScott. Reluãrile sau sequel-urilesale sunt semnate de numeprestigioase (James Cameron, în1986 sau David Fincher, în 1992,iar Paul Anderson, în 2004, cuAlien vs. Predator). Douã ar fiipostazele care pot trimite acolospre modelul amazonic:locotenentul Ellen Ripley, ofiþer penava Nostromo (personaj carepreia atributele tradiþionale aleeroului), dar ºi monstruoasa reginãAlien, întruchipare a întreguluirepertoriu teriomorf feminin carele-a inclus, mai mult sau mai puþinstilizat, ºi pe amazoane, dinantichitate pânã în zilele noastre.În aceeaºi zonã poate fi reperatãºi Mutanta (cu variante în 1995 ºi2004), film care imagineazãhidride, fiinþe extraterestre cuaspectul unor femei extraordinarde frumoase, animate de o singurã

dorinþã, precum Hidra din Lerna:sã se acupleze cu muritorii pentrua asigura supremaþia pe pãmânt aîngrozitoarei specii. Într-unamestec de SF cu thriller ºi horror,acest gen de filme, iniþial benzidesenate sau jocuri video (X-Men,Resident Evil etc.) aduc în primplan eroine din familia mutanþilor,cyborgilor, clonelor, avatarilor.Phenix, Dazzler, Shadowcat sauAlice Prospero (Milla Jovovic) stauoricând alãturi de Wolverine, Pyro,Ice Man, Rogue ºi câte altepersonaje destructive.

O categorie cu totul aparte, deneocolit într-o incursiuneamazonologicã, e wu xia pian, ungen de filme inspirate de literaturawu xia, ficþiuni asemãnãtoareoarecum romanelor de capã ºispadã europene, dar ai cãror eroisunt maeºtri în artele marþiale,cavaleri ai dreptãþii, cu vieþiaventuroase, plasate în Chinamedievalã. Construite pe structurabasmului, romanele, apoi filmele,benzile desenate ºi jocurile videowu xia, de un imens succes lapublic, fac parte din bogata popculture asiatã. Începutul genului wuxia pian e înregistrat în 1920, darconsacrarea ºi gloria sunt atinseîn momentul când studiourile dinHong Kong demareazã în anii ’60producþia în serie a unor peliculeinspirate de filmele japoneze cusamurai, dar adaptate la istoria ºipoveºtile Chinei. Iar momentul încare intrã în arenã câþiva mariregizori (Ang Lee, Wong Kar-Waisau Zhang Yimou), acest gen defilme îºi câºtigã notorietatea ºiîn Occident. Excepþional realizate,ele proiecteazã prototipul rãz-boinicei într-o lume a Orientuluiextrem.

Deºi numãrul peliculelor dinTaiwan, Hong Kong, China,Coreea sau Japonia care au drepteroine femei maestre în artelemarþiale e extrem de mare, nu pro-ducþiile de serie mã intereseazãacum (ar fi, de altfel, pe cât de greu,pe atât de inutil de urmãrit). Cicâteva filme de mare artã aleregizorilor pe care i-am pomenitdeja. Între ele, pe primul loc, ultra-premiatul Crouching Tiger, HiddenDragon/ Tigru ºi dragon (2000), allui Ang Lee. O minunatã povestedespre dragoste, onoare, luptã ºi

moarte, care face din viteaza YuShu Lien o prezenþã excepþionalã.Nu mai puþin impresionantã e ºifigura fiicei lui Murong din filmul luiWong Kar-Wai Ashes of Time/Cenuºa vremii (1994), ecranizareîntr-un stil inconfundabil a unei wuxia clasice, cu o eroinã care, într-un moment de nebunie îºiproiecteazã drept dublu un frate.Duelul cu propria fãpturã reflectatãde oglinda apei e o secvenþã întrutotul memorabilã. Ca ºi suitanumeroaselor sale aventuri derãzboinic sângeros. Un deosebitsucces (de public, dar ºi de criticã)înregistreazã ºi cele douã file alechinezului Zhang Yimou, Eroul(2003) ºi Casa sãbiilor zburãtoare(2004). În primul, sub numele Fulgde zãpadã se ascunde oluptãtoare temutã, iar în Casasãbiilor…, Mei, dansatoarea oarbã,de care se îndrãgostesc cei doiofiþeri ai împãratului se dovedeºtea fi în realitate o rãzboinicã pe caredoar dragostea o învinge.

Sã mai adaug cã din aceeaºizonã provin ºi cunoscutele Cronicidin Huadu (2004), film carecelebreazã – pe urmele tradiþiei –þinutul unde bãrbaþii sunt supuºiifemeilor conduse de o împãrãteasãatotputernicã ºi crudã. ªi cã unuldin cele mai îndrãgite personajedin filmele de animaþie esteNeînfricata Mulan – eroina Chineidin timpul rãzboaielor cu hunii, fatacea viteazã care îmbracã armuraºi preia locul tatãlui în armataimperialã. Dat fiind însã riscul de amã pierde în puzderia filmelor (delung metraj, animaþie sau serialetv), a benzilor desenate ºi ajocurilor video create în Orientulextrem, închei aici scurtaincursiune în fabulosul lor univers.Nu înainte de a-i da cuvântul luiAlex Leo ªerban, care scriaentuziasmat despre Tigru ºi dragoncã e un „amestec de basm, feerie,melodramã ºi ‚western’ kung-fu,postmodern cu graþie, romantic cufineþe ºi poetic cu magie”. Cuvintecare s-ar potrivi la fel de bine ºialtor filme wu xia.

Nu ar putea lipsi însã din acestinventar al filmelor „cu amazoane”parodiile. Accente ironic-parodicepe tema femeilor combative s-aumai înregistrat într-o mulþime defilme, dar marcate în întregime de

21

acest registru sunt doar câteva.Majoritatea, revendicate depostmodernism. Seria poate fideschisã de Faster, Pussycat! Kill!Kill! (1965), pomenit deja, dar maiales de Barbarella, filmul SF al luiRoger Vadim din 1968, ecranizarea unei benzi desenate cu acelaºinume, de mare succes în Franþa,creatã în 1962 de Jean-ClaudeForest. Numeroasele poncifetratate cu umor ºi kitsch-ulsupralicitat ironic mã fac sã plasezproducþia aici, sub speciaparodicului, ºi nu la categoria SF,unde e încadratã de obicei.Oriunde s-ar situa însã, niciseducãtoarea prezenþã a lui JaneFonda, secondatã de o sumedeniede rãzboinice extraterestre fatale,nici recuzita care, în 1968, poate

impresiona, nici costumul siliconatal Barbarellei creat special dePaco Rabane ºi nici dezinhibareasexualã pe care filmul o propunesincron cu tendinþele epocii nusalveazã filmul de inconsistenþã.Acelaºi gust îþi lasã ºi parodia luiFederico Fellini, La cita delledonne/ Cetatea femeilor (1979), cuMastroianni în rolul lui MarcelloSnaporaz, bãrbatul care viseazãîntr-un compartiment de tren cã eprizonierul unei lumi eminamentefeminine, care îl hãrþuieºte,agreseazã, umileºte. Pânã lafilmele lui Tarantino mai e calelungã. […]

(Fragmente din volumulAmazoanele. O poveste, în pre-gãtire la editura Polirom)

Abstract: The two excerpts fromthe chapter Incursion. The Ages of theAmazons, included in the volume TheAmazons. A Story, investigate the popculture movies that stylize andmodernize the mythological prototypeof the Amazon.

Rezumat: Cele douã fragmenteextrase din capitolul Incursiune.Vârstele amazoanelor din volumulAmazoanele. O poveste realizeazã ocartografiere a filmelor din zona culturiipop care stilizeazã ºi modernizeazãprototipul mitologic al amazoanei.

Keywords: film; gun girls; heroicfantasy; modern Amazons; parody;pop culture; wu xia pian.

Cuvinte-cheie: amazoanemoderne, pop culture, film, gun girls,heroic fantasy, wu xia pian, parodie

22

Lumea noastrã a fost marcatã,în ultima vreme, de povesteaneutrinilor ºi a viitorului lorcosmologic. Demolarea teorieirelativitãþii nu este neapãrat onoutate ºi, totuºi, noul sens adusde neutrini ºi de posibilitateaîntoarcerii în timp uluieºte.Întrebatã fiind cãtre cine m-aºîntoarce în timp ca sã am accesconcret, am rãspuns pe fugã, înordinea aleatorie urmãtoare:Rimbaud, Juan Matus (ºamanul-magistru al lui Carlos Castaneda,care ºaman este imaginar, ºtiu, darîmi place sã cred cã a existat înrealitate, deºi nu a existat!), MihailBulgakov (dar ordinea realã estede la coadã la cap, de fapt, dupãcum poate bãnui oricine mãcunoaºte). Fãrã sã mã aventurezîn scorneli futurologice, aºmurmura, totuºi, cã revoluþia (ºirevolta) ºtiinþificã adusã de neutrinis-ar putea sã ne modifice inclusivgenetic (dacã nu pe noi, muritoriide-acum, pe muritorii urmaºi), nudoar psihic ºi sufleteºte. Suntfascinatã de toatã aceastã istorierecentã, dar mã neliniºteºte ideeaunor fãpturi mutante care ardepinde, de fapt, continuu (ºiaproape pavlovian) de schimbãrilerevolute (chiar dacã scintilante) ce,rând pe rând, ar modificaperspectivele, contextele, iluziile.Mai ales cu iluziile am o problemã.Îmi ºi închipui cum ar fi ca,indiferent de dorinþa mea, cine ºtiecine sã cãlãtoreascã în timp(înapoi) spre mine.

Pe acest fond, filmul lansat anulacesta de Lars von Trier,Melancholia, vine sã pigmentezeaplecãrile ºi curiozitãþile meditativedin punct de vedere eschatologic.Dupã pãtimaºul ºi catharticulAntichrist, Melancholia este un filmlucrat cu acurateþe de cristal

Neutrinos and MelancholiaRuxandra Cesereanu

ºlefuit, ca un craniu de cuarþ,de fapt. Împrumuturi ºi influenþesunt variate, pentru cine cautãantecesori: de la Festen (Ban-chetul) lui Thomas Vinterberg(prieten ºi coleg al lui Trier îngruparea Dogma 95) pânã laSacrificiul lui Andrei Tarkovski.Trier comite, fragmentar, prin sim-plitatea teatralã a peliculei sale,chiar ºi o autopastiºã la Dogville.Citatele acestea filmice suntinserate de regizorul danez cusupleþe, fãrã tendinþã, fãrã a fiîngroºate ºi demonstrate acerb.Desigur, sã nu uitãm nici deMelancholia lui Albrecht Dürer carecu siguranþã a fost un backgroundal gândirii regizorale în acestcaz… Pe alocuri, Melancholia esteo capodoperã a picturalitãþii de tipmagrittian, asezonatã rafinat cumuzica lui Wagner. Poate cã Larsvon Trier îmbãtrâneºte frumos, înorice caz nu mai e copilul teribil deodinioarã (profeþesc, de altfel, cãurmãtoarele lui filme vor atingegraniþele neuroteologiei sau, poate,chiar le vor depãºi!). Dialogurilesunt minimale dar cu sens sporit,iar imaginea este (parþial) un cornal abundenþei pentru cine cautãpeisaje sufleteºti sublunare.Psihic, Melancholia e un film(relativ) fatal pentru nevrotici: nimic

nu este violent fãþiº, brutalitateaeste sublimatã, ºi, totuºi, melan-cholia surpã lãuntrul, cu firiºorulei insidios de angoasã ºi am-bivalenþã. Tema eschatologicãeste legatã ombilical de triadaNMS, adicã nebunie, moarte,singurãtate. Existã câteva sceneîn care ochii unor personaje din filmconþin toatã tristeþea lumii pânã lacapãt (adicã o structurã matã demortido) ºi surparea acesteia prinfãptura umanã. Sfârºitul lumii, aºacum apare în film, este presimþit învise-coºmar (calul înnãmolit,mireasa cu picioarele împotmoliteîn ghemuri de lânã), adicã într-orealitate a inconºtientului, dar ºi înrealitatea obiectivã (telescopulcare înregistreazã apropiereaplanetei care se va ciocni de Terra).Filmul lui Trier e altfel decât celelaltedisaster movies care au apãrut înfurnicar în ultimii ani (a se vedea ºimult-mediatizatul 2012) – fiindcãinsistã pe chestiunea implicaþiilorpsihice ale sfârºitului lumii. Sfârºitullumii este aici ºi este gãzduit inclusivîn noi, acesta este mesajul lui Trier.De unde ideea de a propune acestnumãr din revista Steaua, axat peApocalipsele postmoderne detoate soiurile, ca sã vedem dacãsfârºitul lumii este sau nu în noi,mãcar metaforic vorbind.

Abstract: From the discovery ofneutrinos until the movie Melancholia

Autoarea este conferenþiar laFacultatea de Litere din Cluj, Catedrade Literaturã Comparatã (The authoris Associate Professor at the Facultyof Letters in Cluj, Department of Com-parative Literature)

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E Neutrini si melancolie,,,,,

23

Tarot, Disaster and Butterfly Wings

(by Lars von Trier), the actual worldhas propensity for theorizingApocalypses of all type.

Rezumat: De la descoperireaneutrinilor la filmul Melancholia

de Lars von Trier, lumea actualãare p red ispoz i þ i e sp re teo-retizarea Apocalipselor de toatetipurile.

Keywords: Postmodern Apoca-

lypses, neutrinos, Lars von Trier,Melancholia

Cuvinte-cheie: apocalypseposmoderne, neutrini, Lars von Trier,Melancholia

Florin Balotescu

În urma unei explicaþii destul dedidactice fãcute în continuareaunei teorii haotice, despre cum oanumitã pasãre din fiordurilenorvegiene curãþã apele prinzânddoar peºtii bolnavi, cuiva i s-arãspuns „dar dacã peºtii se potînsãnãtoºi?” Asemenea întrebãribruiazã sistemul nostru degândire obiºnuit care merge de laun început la un sfârºit. E bine cãe aºa, pentru cã þine de o imunitateinterioarã care ne semnaleazãdogmele, ororile, complexele. Dela povestea de zgomot ºi furie,pânã la cea a dereglãrii simþurilor,iar mai apoi la pulverizarea lumiinoastre în favoarea lumiloralternative, scãpãrile ºi pauzelenoastre de respiraþie au fost înasemenea bruiaje ale gândiriicomune. Într-o asemenea struc-turã cu pseudopode, de tipfractalic s-ar spune, sfârºitul numai e sfârºit ºi, mai mult, el poatefi plasat oriunde. La fel se întâmplãcu ideea de apocalipsã, înþeleasãadesea reductiv, ca sfârºit al lumiiºi rãsturnare, adesea la propriu,a ei. Lucrurile sunt încurcate ºiconfuze, ca în manuscriselealchimice – apocalipsa teologicãe una, viziunea apocalipticã ealtceva, cum altceva sunt ºi apo-calipsele sublimate în decanden-þa poeticã ºi desfãºurate ca oimplozie la nivel individual, ca

scufundare în întuneric.

Nebunul, Turnul, Lumea

Este inutil ºi aproape antiumansã afirmãm în 2011, cu excepþianebunoaselor noastre interioarecare ne furnizeazã periodic sursede fericire ºi ne confirmãadevãrurile, cã ºtim ceva. Adeseanu ajunge pânã la noi decât oschiþã difuzã a lucrurilor care artrebui sã ne aducã supremaclaritate. Acesta ar fi, poate, ºimotivul pentru care timp îndelungats-a acordat un credit seriosdivinaþiei. Jocul de Tarot, numitimpropriu aºa, are în acest sens otradiþie destul de însemnatã ºi înaceeaºi mãsurã, extrem delacunarã. Se vorbeºte despreexistenþa unui joc din 32 de tabletede fildeº aduse împãratului Chineiacum aproape douã milenii, ca ºidespre un joc de 144 de cãrþitrimise ºahului Hassan, în secolulal XVI-lea, ajungându-se apoi dela jocul indian Dasavatara, la cãrþileNaibi, din Italia renascentistã, apoila tarotul de Marsilia sau tarotulVisconti-Sforza. Într-un fel saualtul, toate aceste „seturi” deimagini sunt un fel de a vedealumea radiografic, simultan petoate axele ei – divin, uman, infer-nal, interior, subconºtient, oniric,poetic, corporal ºi aºa mai departe,model care contrazice orizonturilenoastre de aºteptare. El pre-supune o gândire survenitã, înrãspãr, suprarealistã (aºa seexplicã probabil afinitatea poeþilorbretonieni pentru misterioaseleimagini). Dintre cele 22 sau 21 deaºa-numite Arcane majore, neintereseazã acum trei. Prima dintre

ele, Nebunul, este cartea fãrãnumãr, ilustrând un personajnepãsãtor ºi veºnic nemulþumit,care scurtcircuiteazã destinulprefabricat ºi trece prin zone ºiipostaze pe care le va pãrãsi cuaceeaºi uºurinþã cu care le-adescoperit. Cele mai multeinterpretãri merg spre ideea omuluicare nu ºtie sã discearnã,inconºtient ºi iresponsabil; la fel debine el se leagã însã de alienare ºidereglarea sensibilitãþii, a moralei,de abis. În costumul lui zdrenþuitsau de bufon, personajul indicãabsenþa categoriilor, extazulnebunilor divini, aneantizarea. Eleste umbra omului modern care numai e nici dublu, nici multiplu, cieste pur si simplu o structurã înmiºcare care aderã la realitate.

O a doua carte este Turnul, aXVI-a, cea care se leagã direct deideea de sfârºit. Celãlalt nume alsãu, de Casã a lui Dumnezeu, nue lipsit de importanþã pentru cã seleagã de moartea care trãieºte înorice construct uman, iar prinextensie în orice teorie. În modfatal, teoria nu este obiectivã, cisubiectivã, iar puterea cu care sevrea menþinerea ei devine aproaperitualicã. În cele din urmã însã,discipolii sunt aruncaþi din turn caîn urma unui experiment eºuat, iarturnul e sfãrâmat pentru cãuniversul refuzã constant formelestrãine de el. Drama care distrugenu e numai exterioarã, ci ºi in-terioarã pentru cã aºa cum esteîn cer, este ºi pe pãmânt ºi aºacum este sus, este ºi jos, fie c-oaflãm de la vechii egipteni, dinTabula Smaragdina, din Predicade pe munte sau de Jung. NuTurnul este însã ultima carte ºinici car-tea Judecãþii, ci aceeanumitã Lumea, cartea a XXI-a ºiîn care apare cel mai adeseafemeia care danseazã, casplendoare a elementelor sacre.În ordinea aºteptatã, imagineadistrugerii e, aºadar, absentã cafinal. În ordinea hazardului însã,sub influenþa celor douã entitãþiimplicate în divinaþie, lucrurile

Autorul este Doctorand în Litere,Universitatea Bucureºti ºi profesorde Limba ºi literatura românã, Liceul„Mihail Sadoveanu, Bucureºti” (Theauthor is a PhD Student in Letters,University of Bucharest and teacherof Romanian Language andLiterature at „Mihail Sadoveanu”Theoretical Highschool, Bucharest).

,,,,,Tarot, dezastru siaripi de fluture

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

24

ajung sã stea diferit. Într-un fel,amândouã sunt legate de imagi-nea Nebunului care e, de fapt,personajul care iese din cãrþi ºi semutã în persoana care (se)întreabã. Ca Nebunul, ghicitorul ºiîntrebãtorul sunt la fel de orbi ºisurzi. Cãrþile sunt cele carevorbesc. Nu întâmplãtor, într-orugãciune cãtre îngerul pãzitor secheamã sprijinul pentru vremea„Când se vor pune scaunele ºicãrþile se vor deschide ºi Cel vechide zile va ºedea ºi oamenii vor fijudecaþi ºi îngerii vor sta înainte ºipãmântul se va clãtina ºi toate sevor înfricoºa ºi se vor cutremura”.Oricare dintre cele trei cãrþi arputea fi început ºi sfârºit, oriundepoate fi o poartã – de aici orbireavoluntarã, mediumnitatea ºi teribilulinterzis al suprarealiºtilor, de aiciimposibilitatea ºi ridicoluluigrandios care stã în tentativaghicirii unui moment ºi al unuiscenariu al apocalipsei.

O bãtaie de aripiEfectul se schimbã aºadar

atunci când cãrþile se aºeazã ºicând subiectivitatea celor douãmediumuri interfereazã. În teoriahaosului, starea unui întreg sistemse poate schimba dacã apare fieºi o schimbare imperceptibilã.Aºa-numitul butterfly effect, termendevenit popular odatã cu teoriile dinanii 1960 ale meteorologuluimatematician Edward Lorenz, arînsemna exact asta – cã unelement lipsit de grandoare poateprovoaca o realitate copleºitoare.Pitagoreicii ºi adepþii zen o spu-seserã de mult, nu era o idee nouã,dar era acum formulatã astfel –poate bãtaia de aripi a unui fluturedin Brazilia sã provoace o tornadãîn Texas? Poate Nebunul sãdevinã Magician sau decãzutabsolut dintr-o miºcare? Poateapoi acest lucru sã provoaceprãbuºirea lumii? Efectul fluturelui(care apare, cu totul întâmplãror,în a XVII-a carte de Tarot – Steaua,Steaua Magilor, Stelele sau Arcane17, cartea androginã a supra-realiºtilor) traduce o arhitectonicãvie ºi subiacentã a universului, aapei, a aerului, a forþelor. El înlãturãcomplet ideea unei apocalipseprevizibile pentru cã, fizic vorbind,infinitul este posibil, aºa cum

imposibilul poate fi real ºi palpabil.Nu e vorba de nesfârºit, de cicli-citate ºi veºnicã regenerare, ci deacceptarea unei gândiri mobile,extinse sau, mai exact, de ac-ceptarea unor categorii noi, aºacum sunt spaþiile poetice, spaþiilemobile, spaþiile intermediare ºi detrecere, în care dezastrul devineºi el una dintre condiþii. De aicipânã la ghicitorii în nori sau pietre,e doar o aruncãturã de cãrþi detarot.

Fantasma dezastruluiDezastul este una dintre

fantasmele minþii moderne ºi nunumai – de la sfârºitul lumii, almiturilor sau al religiilor, pânã lamoartea autorului ºi sfârºitulliteraturii, s-a profeþit abuziv, cusimþ teoretic sau fãrã, o prãbuºirefinalã. Semnale terifiante, apoireveniri în care se spune cãlucrurile nu stau de fapt aºa, ororicinematografice sau istorice careparalizeazã orice fel de înþelegere.Aproape cã nu se poate imaginavreo operã modernã care sã nuconsume o apocalipsã în miniaturãcare se extinde la nivel planetar.Explicitã, ea se regãseºte în artade consum. Implicitã - în acteleelitelor politice, culturale sauezoterice. Între teosofia depopularizare ºi cosmopolitism edoar o mânã întinsã. Ecumenismulmodern ºi Tolkien ar putea staîndelung la taclale. Misticileprefabricate ºi-ar putea primi oreplicã torsionatã în stil gaga-ist.Toate vorbesc despre unificãri înnumele unei lupte finale.

Pomenind despre figurileadesea terifiante din mitologieorientalã, Mircea Eliade le vedeasufocate de propria sacralitate. Oasemenea estropiere a suferit-o ºiimaginea apocalipsei. Etimologic,dez-vãluirea oricãrei taine, dacã nucumva a oricãrui lucru care sedovedeºte a fi de mare importanþã,este în fapt o apocalipsã. Apetenþapentru dezastru a omului moderna transformat revelaþia într-unuldintre cele mai profitabile ºiseducãtoare concepte, probabilpentru cã, la nivel mental, imaginileapocaliptice joacã rolul unorhalucinogene. Recompensa nu elipsitã de sens, pentru cã fantasmadezastrului tranformã infernul în

paradis. Este un fel de mitridatizare,un fel de a speria moartea prinmãºti mortuare. Un fel de mandalainversatã, adicã una în careelementele nu mai suntrecognoscibile, familiare, conformeunui tipar spiritual, ci terifiante,tãioase, paralizante, strãine, darcare, prin contemplarea lor, oferãiluzia salvãrii. Descãrcate de oricesens religios-mistic, imaginile(post)apocaliptice sunt de faptconfortabile prin previzibilitatea lor.Adevãrata spaimã vine dinspretextul Sfântului Ioan Teologul, nuatât prin viziunile sale implacabile,cât prin aceea cã prevesteºtepierderea oricãrui control.Paradoxal, ea este un evenimentextrauman. Teoriile expodeazã,dimensiunile se pulverizeazã,orice urmã de identitate se dizolvã.Cu alte cuvinte, un nigredoabsolut. „Cine este nedrept, sãnedreptãþeascã înainte”, se spune.„Cine este spurcat, sã se spurceºi mai greu. Cine este drept, sãfacã dreptate ºi mai departe” ºi, înfine, „Cine este sfânt, sã sesfinþeascã ºi mai mult.” Este poateaici o dizolvare extremã a princiilorîn care rafinarea urgentã agestului vital ar fi de fapt lucrulcare stabilizeazã suspendareaumanitãþii. În care nu se maiinterpreteazã ºi nu se mai înþelege,pentru cã, se spune, cel care vascoate sau va adãuga ceva la celespuse în aceastã carte, va suferiamarnic.

Se spune cã atunci lucrurile sevor vedea faþã cãtre faþã. „O sã vezitu”, sunt ameninþaþi copiii, ca o re-miniscenþã din timpurile în carevreun strãmoº a fost lovit penepregãtite de epopteia finalã.Pãrinþii pãrinþilor unora dintre noispuneau „om trãi ºi-om vedea”.Ceea ce ar însemna cã o sã vedemce se petrece pe mãsurã ce netrãim zilele ºi nopþile, cã o sã vedemdacã o sã trãim sau când o sã ºtimsã trãim, cã o sã ni se arate ceva,atunci când vom trãi de-adevãratelea? Poate cã numaicâþiva vor vedea, poate ceilalþi nicinu vor ºti ce se petrece; sau poateva fi invers. Câþi oameni din Grecia,pânã la urmã, ºtiau sau vibraupentru ceea ce se petrecea laEleusis? Câþi scriitori cred, de fapt,în descinderea lui Ulise, a lui Dante

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

25

sau a lui Rimbaud? Câþi dintre noivorbesc despre suprarealism,trãind de fapt contra lui? Ce seîntâmplã în corpul invizibil al lumiicând pe partea cealaltã a planeteicineva e sufocat de torþionari saumoare de foame sau strãluceºte deextaz în mijlocul casei sale?Apocaliptic vorbind, habar nu avem.Mi-aº aminti însã de douã poeme.În Noaptea de decemvrie,Macedonski îºi lãsa poetul sãtrãiascã ºi sã disparã în pustiulviziunii sale. În Sonetul bacovian,poetul „cade ºi recade”, într-osuspendare de netrecut. Fiecaredintre cele douã pare sã spunã cãsfârºitul e o nuanþã, cã apocalipsae o stare, cã ele se consumãperiodic, la nivel individual. Marelefinal se poate sã fie doar marele finaldinainte de marele început, iaracesta doar o parte din mareasuspendare. În rest, nimic. Cine ºtie

dacã suntem vreodatã pregãtiþi sãvedem lucrurile aºa cum sunt.Vederea directã, epifania pare sãse fi mutat de ceva vreme sprezona poeticã, în vreme ce suntemîncã fascinaþi de autor ca funcþieprincipalã a lumii, de procese ºiefecte, de mãºti ºi deliruri virtuale,de viziune nu ca vedere, ci cavoaierism, de anamorfoze ºisurogate, erotismul ca forþã vitalãne este hipertrofiat, eviscerat ºiunilateral. Lumea nu e haoticã prinasta, ci pare sã se scufunde înspleen ºi melancolie, cuprinsã desfârºeala ºi lehamitea care îiprevestesc schimbarea. ªi ca lapoeþii paradisurilor artificiale, celcare va supravieþui va fi probabilacela care va ºti sã vadã, sãrãspundã, sã tacã.

Abstract: Our text is in fact anencounter o a poetic vision and a series

of long discussed and theoreticallydisputed elements. The guideline isthat apocalypse is not a final crash,but an event with a mystical and innersense and a precise context, as onemay see in representations from theTarot deck, chaos theory and thesocial spectre/phantasma of disaster.

Rezumat: Textul nostru se vrea oîntâlnire între o viziune poeticã ºi oserie de elemente îndelung discutateºi disputate teoretic. Ideea cãlã-uzitoare este aceea cã, aºa cum sepoate vedea în jocul de tarot, în teoriahaosului ºi în fantasma socialã adezastrului, apocalipsa nu este oprãbuºire finalã, ci un eveniment cusens mistic-personal ºi cu un contextprecis.

Keywords: Apocalypse, butterflyeffect, disaster, nigredo, surrealism,Tarot.

Cuvinte cheie: Apocalipsã,dezastru, efectul fluturelui, nigredo,suprarealism, Tarot.

Despre imaginarul ºtiinþific s-avorbit relativ puþin. Percepþiacomunã despre ºtiinþã ignorã exis-tenþa unor subterane responsabilede construirea ºi orientarea socia-lã a diverselor teorii ºtiinþifice.Aceasta se întâmplã deoareceºtiinþa este investitã – imaginarvorbind ºi iatã, deja, prima clãti-nare – cu privilegiul obiectivitãþiiabsolute care îi conferã semnul an-istoricitãþii ºi o separã, în con-secinþã, ca dependenþã, dacã nuca apartenenþã, de cultura ºi civi-lizaþia umane, înþelese ca lungul ºiîntemeietor de semne drum alomului prin timp.

Un rol semnificativ însublinierea caracterului deprejudecatã al unei astfel deraportãri la ºtiinþã îl are teoreticianultransdisciplinaritãþii, BasarabNicolescu. În cãrþile sale (BasarabNicolescu, Transdisciplinaritatea(manifest), Polirom, Iaºi, 1999; Noi,particula ºi lumea, Polirom, Iaºi,2002), Basarab Nicolescu susþinecã în spatele procesului deîntemeiere a ºtiinþei, al produceriide descoperiri ºtiinþifice se aflã unimaginar care este prea puþincercetat. Putem completa cã nueste vorba numai despre unimaginar al producerii de ºtiinþã, ciºi de unul al circulaþiei ºi funcþionãriisociale ºi culturale a ºtiinþei. Unimaginar mixt, în care se îmbinãzonele imaginare ale celor caregenereazã ºtiinþa, cu ale celor care

o recepteazã, profani sau experþi.Cu alte cuvinte, ªtiinþa estedeparte de a fi obiectivã, în sensulîngust al termenului, aspect deremarcat, ºi fãrã prea multã teorie,prin istoria sa, nu lipsitã de greºeli,care a cunoscut din plin zodiainterpretãrii, ades extirpatã dinînþelegerea ºtiinþei. Obiectivitateaºtiinþei cumuleazã, de fapt, trei tipuride obiectivitãþi: obiectivitatea realã,restrânsã, obiectivitatea-scop ºiobiectivitatea construcþie socialã(Peter L. Berger; ThomasLuckmann, Construirea socialã arealitãþii. Tratat de sociologiacunoaºterii, traducere din limbaenglezã de Alex. Butucelea,Editura Art, Bucureºti, 2008,(1966)). Cãci ºtiinþa este parte aculturii umane, expunându-i ºireprezentându-i mãreþia, dar,simultan, conþinându-i erorile ºiaproximãrile.

Nu ne propunem însã sãdezbatem chestiuni teoretice,generale ºi dificile ale ºtiinþei ºi alecaracterului sãu referenþial socio-cultural, ci ne vom axa asupraanalizãrii resorturilor imaginare alereceptãrii (mai mult decât aleproducerii), unui anumit, sãspunem, calup de ºtiinþã. Estevorba despre celebrul ºi multmediatizatul accelerator departicule de la Geneva, prescurtat

LHC and the Apocalypses in ScientificImaginaryAdriana Teodorescu

LHC si apocalipseledin imaginarulstiintific

,,,,,

,,,,, ,,,,,

Autoarea este cercetãtor ºtiinþific,doctor în filologie (The author is aScientific Researcher, PhD inPhilology)

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

26

ca LHC (The Large HadronCollider). Vom pune în evidenþãfaptul cã existã un imaginar ºtiinþificde tip apocaliptic care sedeclanºeazã în interiorul comu-nitãþilor umane în contact cu acesteexperimente ºtiinþifice. Nu uneledirecte, ci filtrate, în diverse grade,de cãtre mijloacele mass-media.Faþetã a problemei ce nu ne vaderanja, cãci nu avem drept scopstabilirea vreunei scale de adevãr,ci doar captarea dinamicii ima-ginare a receptãrii informaþilorlegate de LHC.

Înainte de a vedea ce soi deapocalipse dezlãnþuie în imaginaracceleratorul de particule de laGeneva, trebuie sã ne oprimasupra unei scurte descrieri a saºi a relevãrii principalelor eicaracteristici ce predispun la obogatã mitologizare postmodernã.Acceleratorul de particule înseam-nã o încercare ambiþioasã deverificare, dar ºi de depãºire ateoriilor fizicii, a stadiului actual alcunoaºterii în fizica teoreticã ºiexperimentalã, ºi chiar de arevoluþiona cunoaºterea generalãa lumii (http://public.web.cern.ch/public/en/LHC/LHC-en.html).Acceleratorul de la Geneva, celmai mare accelerator de particule,utilizeazã o instalaþie complexã ceare ca menire accelerareaparticulelor elementare la viteze câtmai mari, în vederea studieriicomportamentului lor. InstalaþiaLHC se aflã între Geneva ºiFranþa, la aproximativ 100 de metrisub pãmânt. Date suplimentaredespre funcþionarea LHC segãsesc pe site-ul dedicat acestuiproiect de cãtre laboratorul CERN,implementatorul proiectului, ºi într-o broºurã din anul 2008, în caresunt prezentate, printre formulematematice, într-un mod prietenos– se remarcã dorinþa deaccesibilizare a informaþiei pentrupublicul non-specialist – modul încare a fost proiectat, design-ul,scopurile, costurile de producþiesau zece aspecte fascinantedespre LHC (http://cdsmedia.cern.ch/img/CERN-Brochure-2008-001-Eng.pdf).

Foarte important este cã LHCnu semnificã numai ºtiinþã, ci ºitehnologie. De fapt, mai precis,modul prin care problematica

ºtiinþificã subordonatã unui potenþialconcept LHC este pusã înreprezentare este prin tehnologie.În cartea coordonatã de cãtreJérôme Garcin, în anul 2007, sepoate observa cã noile mitologiisunt, în mare, monopolizate decãtre domeniul tehnologiei (JérômeGarcin (coord.), Noile mitologii.Traducere din limba francezã ºinote de Mona Þepeneag, EdituraArt, 2009 ). Ceea ce înseamnã cãtehnologia nu rãmâne fãrãamprentã în imaginarul uman ºi cãexistã un specific al acesteiamprente. Iar noul ºi vechiulfuzioneazã, mitologiile noi au sufletvechi, iar cele vechi înfãþiºarenouã, dupã cum ar spune LucianBoia sau Gianni Vattimo.Rãmânând la tehnologie, BasarabNicolescu vorbea, în lucrãrile sale,despre un imaginar ºtiinþific,nuanþând ideea cã ºtiinþa nu trebuieredusã la tehnologie. Iatã cã,similar, se poate avansa ºi susþineipoteza unui imaginar tehnologic,ce intersecteazã ºtiinþa, deºi nu ise suprapune complet.

Orientarea apocalipticã apercepþiei comune asupra LHCeste strâns legatã de acestimaginar tehnologic. Un imaginarancorat, în contemporaneitate, deparadigma puterii, tehnologiacuprinzând puterea de a sedispensa de spaþiu, de ascurtcircuita timpul, restructurândsubstanþa temporalitãþii, putereacunoaºterii, a informaþiei. Totuºi, oputere generatoare de marianxietãþi, întrucât asupra eipluteºte suspiciunea efectului debumerang, adicã a posibilitãþii caea sã se întoarcã împotriva celorce o utilizeazã. Puterea tehnologieipoate oricând scãpa din propriileei chingi, bulversând ºi criteriileetice, ºi legile naturii. Este timpulînsã pentru o privire maisfredelitoare asupra imaginaruluiºtiinþific de esenþã apocalipticã alLHC.

Apocalipsa gãurii negre vs.slãbirea extremã a lui Dumnezeu

Acceleratorul de particule de laGeneva are, printre scopurileprincipale, reproducerea primelorsecunde de la explozia cosmicãa Big-Bang-ului ºi observareaproceselor aferente. Acest fapt a

iscat o serie de reacþii de panicã,în mass-media ºi în societate,cum cã, energia va fi atât de mare,încât va afecta negativ viaþaumanã, eventual curmând-o, ºi cãse vor realiza gãuri negre,capabile sã atragã toatã materiaîn ele. Deºi mini big-bang-urile,cum le numesc cei de la CERN,nu au, dupã cum tot ei pre-cizeazã, nici mãcar o energiecomparabilã cu cea folositã demotoarele zilnice, gândul cã istorialumii s-ar putea re-întâmpla, înLHC, precum într-o eprubetã cecloneazã realitatea, alimentea-zã neîncrederea comunitãþiiumane în faþa ºtiinþei (http://www.astroengine.com/2008/04/lhc-worries-are-based-on-fear-of-the-unknown-not-science/, http://www.scientificamerican.com/blog/post.cfm?id=worries-about-lhc-black-hole-resurf-2009-01-29).Mitologia performanþei tehno-ºtiinþifice intrã în conflict cu o altãmitologie, mai veche, a supra-vieþuirii. Umanitatea a trebuitdintotdeauna sã reziste naturii,acesta a fost modul sãu de auto-percepþie, iar începând cu mo-dernitatea ºi, mai acut, cu postmo-dernitatea, ea trebuie sã facã faþãºi ºtiinþei, suspectatã, mai ales odatã cu inventarea bombeiatomice, de o mixturã de narcisismºi impulsuri suicidale, de ateism cutendinþã de substituire demiurgicãºi nihilism. Responsabilii cu LHCnu reuºesc sã liniºteascã niciatunci când subliniazã caracterulcontrolat, condiþiile de laborator alacestor multiple reduplicãricosmologice. Se poate observaasemãnarea cu problematicaclonãrii ºi a ºtiinþei ce concureazã,la nivelul trupului, dar de fapt, alontologiei, principiile naturii.

Acest gând ºi imaginarulsubiacent a fost chiar mai puternicdecât un altul, acela al speranþei,exprimatã chiar de cercetãtoriide la CERN, de a gãsi bosonulHiggs, aºa-numita particulã a luiDumnezeu, cea aptã sã dea masã– a se citi corp, întrupare – oricãreialte particule elementare www.fizicaparticulelor.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=82&Itemid=48). Asimilarea luiDumnezeu legilor ºi realitãþii fizi-ce conoteazã o nostalgie ºi

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

27

camufleazã slãbirea pestemãsurã, într-un sens vattimonian,ieºirea din zona ontologiei ºi ametafizicii. Dacã ºtiinþa este pecale sã îl reînvie pe Dumnezeulmort încã de la Nietzsche, rãmânede vãzut ºi de decis, cert este cã,în interiorul imaginarului LHCprecumpãneºte anxietatea. Cu altecuvinte, gãurile negre par a-lresorbi pe Dumnezeu.

Teoria gãurilor negre a fostdefinitivatã ºi bine explicitatã decãtre fizicianul Stephen Hawking(Stephen Hawking, Universul într-o coajã de nucã. Traducere dinenglezã de Gheorghe Stratan,Ovidiu Þânþãreanu, Anca Viºines-cu, Humanitas, Bucureºti, 2004(2001)). Deºi încã din 1783 sediscutã despre existenþa steleiîntunecate, John Wheeler este însãcel care, în 1969, creeazã efectivtermenul ºi înþelege prin el stareade materie ce colapseazã.Hawking sesizeazã rezistenþele pecare le-a întâmpinat termenul, maiales din partea francezilor, datoritãpresupuselor conotaþii sexuale.Semn cã ºtiinþa nu se poatedispensa, nici la polul receptãrii, deimaginar. Gaura neagrã se poateforma, pentru scurt timp în LHC, darnu reprezintã un pericol. În plus, eadesemneazã inversul entropiei ºicunoaºte un grad de organizareridicat. Totuºi, imaginarul ei este maiputernic. Stea moartã, ea absoarbelumina în interior, fapt ce se poateechivala cu orbirea, cu moartea ºicare denotã atât fascinaþia, cât ºispaima. Sfârºitul într-o gaurãneagrã presupune retragerea dinimagine. Altfel, gãurile negrecontinuã sã exercite atracþiegravitaþionalã, deci, sã existe.

Apocalipsa ºtiinþei vs.reprezentativitatea lui Einstein

Dacã non-fizicienii se tem degãurile negre, anxietatea uneiapocalipse a ºtiinþei înseºi atingeºi pe ceilalþi. Pentru cã, LHC, înavântul sãu revoluþionar, ar puteademonta teoriile lui Einstein, dacã,de pildã, se descoperã particulecu vitezã mai mare decât vitezaluminii. Ceea ce ar însemna cãfizicianul-simbol al secolului XX,cel care a fost rãsfãþat de toatedomeniile culturii, de la literaturãpânã la artã, devenind – ironic sau

armonios, nu-i aºa – un soi de starriscã sã apunã, sã colapseze.Dincolo de victoria mecaniciicuantice asupra teoriei relativitãþii,lucru ce, oricum, ar leza corpulimaginar al fizicii, ceea ce arînvinge ar fi natura în faþa culturii,non-reprezentarea în faþa re-prezentãrii. Astfel, o altã apo-calipsã generatã de LHC este ceaa fizicii ºi, prin extindere, a ºtiinþeiºi de ce nu, a culturii. Pe alt plan,se poate observa cum, lent, corpulºtiinþei se tehnologizeazã ºi se de-teoretizeazã. Un postmodernismde ultimã orã îºi face simþitãprezenþa.

Abstract: This study aims atrevealing the existence of a scientificimaginary in a world dominated by

technology and the power of science.We focused especially on LHC, andits apocalyptic type. We discussed twotypes of apocalypse in scientificimaginary, the apocalypse throughblack holes and the apocalypse ofscience.

Rezumat: Studiul de faã îºi propunesã releve existenþa unui imaginarºtiinþific, într-o lume dominatã detehnologie ºi de ºtiinþã. Ne-a interesat,în special, acceleratorul de particulede la Geneva (LHC) ºi caracterul sãuapocaliptic. Am discutat despre douãtipuri de apocalipsã, apocalipsa pringãurile negre ºi apocalipsa ºtiinþei.

Keywords: LHC, Imaginary,science, technology, apocalypse,black hole, Einstein

Cuvinte-cheie: LHC, Imaginar,ºtiinþã, tehnologie, apocalipsã, gaurãneagrã, Einstein

Mario Barangea este doctorand alFacultãþii de Filosofie – Universitateadin Bucureºti (The Author is PhDstudent at the Faculty of Philosophy– University of Bucharest).

Ce este aceea “escapologie”...Sau ce poate ascunde fantezistultermen “penultimatum”... Nu nerãmâne decât sã încercãmîmpreunã definirea termenilor.Pentru cã, probabil, despre asta evorba în post-modernitate – desprecum se strãduiesc toþi post-modernii sã (re)defineascã vechilerealitãþi. Ceea ce, de fapt, îmipropun în acest articol este sãargumentez o poziþie teoreticãvalidã despre ce se terminã cuadevãrat atunci când ceva sesfârºeºte.

Revenind la termenii din titlu:escapologie se numeºte acelmeºteºug prin care un iluzionistreuºeºte sã scape din strânsoareaunor lanþuri, a unei cãmãºi de forþãetc. Harry Houdini a fost unul dintrecei mai celebri escapologi, depildã. Un penultimatum este tipulde comunicare ce nu are încãintransigenþa ultimatumului. E un felde ”încã se mai poate face ceva”,

Escapologia–un penultimatumEscapology – a Penultimatum

”încã mai este vreme”.În perioada recentã s-a

încercat teoretizarea multorscenarii apocaliptice. Destule casã putem avea în minte sintagmalui Jean Baudrillard ”explozia s-aîntâmplat deja, bomba e numai ometaforã acum”. Mai mult decâtîn oricare altã epocã, preziceriledespre un sfârºit iminent al lumiiau fãcut ca sfârºitul însuºi sã fiegolit de sens în postmodernitate.Chiar Jean Baudrillard a pãrãsitEuropa la un moment dat ºi acãlãtorit în America, lãsând astfelîn urmã un continent prinexcelenþã al istoriei pentru un altul– al post-istoriei (dupã propria-imãrturie). Dupã o deplasarespaþialã, meritã sã ne amintim ºide una temporalã. Am ales caexemplu pe Francis Fukuyama –celebrul profet al democraþieiliberale universaliste. Acesteultime trei cuvinte dau seama deun sistem de guvernare care,intruziv ºi global, va aboli istoriaevenimenþialã. Mã întreb, dincolode fantasmele despre sfârºitulistoriei pe care filosofii post-moderni le vehiculeazã, dacã în

Mario Barangea

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

28

postmodernitate se poate vorbidespre apocalipsã ca desprepunctul terminus al evenimenteloristoriei. Oare nu cumva e vorbadespre un tip de apocalipsã carese produce în interiorul istoriei?Apocalipsa personalã, sfârºitulexperiat de diverse maniere alfiecãruia dintre noi. Dialecticaabsenþã-prezenþã (Baudrillard,Derrida) face posibilã o delimitareîntre aceste douã tipuri de sfârºit:individual ºi universal. Istoriapersonalã a fiecãrui ins se terminãînaintea istoriei universale.Conºtientizarea acestui faptînlesneºte înþelegerea divergenþeiescapologie-eschatologie.

Eschatologia are ca sinonimapocalipsa. E un termen care seîntâlneºte mai ales în teologie (saucel puþin a fost consacrat de ea).Revelarea unui Dumnezeu trans-istoric (dar care a creat istoria ºiintervine în ea), descoperirea Satotalã va înnoi faþa pãmântului.Mesajul întoarcerii cãtre un sfârºital istoriei, conºtientizarea lui, accep-tarea ºi “convieþuirea” cu propriamoarte, cu efemeritatea existenþei– acestea toate se circumscriuunui ultimatum pe care Dumnezeuîl dã omului. În postmodernitate,intervenþionismul divin nu mai esteacceptabil, autonomia fiinþei umaneeste postulatã. Ultimatumul apo-calipselor religioase îºi pierdeaºadar sensul. Ce îi rãmâne omuluipost-modern? Un permanent ante-sfârºit, ca o agonie cumplit pre-lungitã, o moarte fãrã de moarte. Unpenultimatum care devine defi-nitoriu pentru starea de spirit agolirii de substanþã. De la urgenþacontemplãrii eschatologice, indi-vidul regreseazã la un compor-tament pseudo-religios: diversiuneaescapologiei. Istoria se conceptu-alizeazã din ce în ce maiplastic, devine o adevãratã cãmaºãde forþã, constrictivã ºi restrictivã.

Oricum am privi, postmoder-nitatea pare sã submineze douãprincipii importante încã pânã (celpuþin) în anii ’20: raþionalitatea ºiierarhia. Estetica post-modernãare pretenþia, mascatã sau nu, cãinstituie o revoluþie în ordineaculturii. Prin aceasta înþelegân-du-se, de fapt, o anihilare pro-gramaticã a tot ce însemna pânãla ea o ”includere în categorii”.

Neutralizarea sistemelor ºisistematicitãþii, democratizareapânã la masificare a esteticii,fuga de siguranþa întemeierii,frizarea absurdului, negativismul– toate acestea sunt promisiunilepost-modernitãþii pentru o culturãnouã, epuratã, în fond, de chiarnoþiunea de ”culturã”. Probabiln-am greºi dacã am clasificatoatã aceastã intenþionalitatedeconstructivistã ca fiind oapocalipsã per se.

Toate lumile au un centru. Încãdin Antichitate – Babilonul, deexemplu, sau Alexandria Egiptului,Atena, Roma etc. Societatea post-modernã nu admite Centrul, nusuportã nici mãcar ideea deCentru. Substituþia se împlineºteprin preeminenþa periferiilor. Totce este marginal, distanþat, pri-mitivitatea lumpenului (proletar sauintelectual – în teoriile politice) –toate subuurbiile spiritului suntridicate în rang. Labirintul post-modernitãþii nu are ieºire, ºtiin-þele sucombã auto-suficiente.Explicaþia facilã, inautenticul,superficialul echivaleazã vechilecategorii, le învãluie cu o perdeagroasã de fum. În tot acest peisajrecent, apocalipsa se impune ºi seinterpune cu o familiaritateperemptorie.

Apocalipsa post-modernãînseamnã fragmentarea Centrului,intrarea în dizgraþie a Vechii Lumi,a lumii în care istoria nu era doarpovestitã ºi interpretatã ci, maiales, trãitã. Agora a rãmas pustiesau a fost mãturatã de valurileperiferiei. Cerul se goleºte demistere, este adus aproape printelescoape din ce în ce maiperfecþionate care nu aratã cevamai clar decât nimicul cosmosului.Materialitatea e disecatã pânãla neant, raþionalitatea se îm-potmoleºte în noroiul sec-tarismului unor ideologii false,nevolnice. Peisajul e dezolant ºicãrãrile sunt din ce în ce maiabrupte. Imaginarul postmodernnu putea sã nu-ºi imaginezepropria disoluþie. De altfel, disolu-þia pare sã fie singura soluþie deacum.

Un caz concret: moartea decla-ratã a post-modernismului (Alanceva ce se numeºte post-postmodernism. Problema pe care

o ridicã acest post-postmodernismeste aceea cã teoriile de orice felºi-au pierdut din valoare ºi putereºi cã tot ce se mai poate face înacest post-postmodernism estesã se constate decesul oricãrorstructuri, particularitãþi teoreticeetc. Fie dezvoltãm lucrul ãsta într-o manierã negativistã (cum faceKirby) ºi declarãm insuficienþaoricãrei creaþii intelectuale, fietratãm fugitiv (dar cu risculsuperficialitãþii) era recentã ainformaþiei ºi expediem toatãapariþia post-postmodernismului înderizoriul bine meritat. În ambelecazuri însã suntem puºi în faþa unuifapt împlinit: orice sfârºit genereazãun nou început. Am sã mã întorcacum la Jacques Derrida ºi lateoriile sale despre apocalipselepost-moderne. Oare a fost în zadartoatã încercarea lui de a ne avertizaîn legãturã cu ”sfârºitulsfârºiturilor”? Se pare cã nu... Totefortul sãu de a da legitimitate ideiide sfârºit al sfârºiturilor filosofiei s-a gãsit dintr-o datã fructificat înporþiuni de text precum articolul luiKirby (The Death of Postmo-dernism and Beyond – PhilosophyNow, 2006).

Apocalipsele postmodernese înscriu în cãutarea unuilimbaj adecvat crepusculului. Înfond, sunt încetãri lente saurapide ale sistemelor. Marilepoveºti ale Occidentului aucedat narativitatea, nepu-tincioase, celui de-al II-learãzboi mondial. O perioadãsumbrã, într-adevãr, parcãspecial permisã de un Dum-nezeu Judecãtor pentru cacivilizaþia vesticã sã se poatãreconstrui dincolo de ideologii ºimarasme partinice. Învãþãturas-a extras corect numai înmãsura în care supravieþuitoriiau ºtiut sã iasã de sub temutateroare a istoriei (de care MirceaEliade era, în egalã mãsurã,terifiat ºi fascinat). Contraraºteptãrilor conservatoare, res-taurative, urmarea a fost oamplitudine destructivã apostmodernismului. Observaþiarece, cinicã, sagace a înlocuitsistematicitatea în filosofie.Experimentul, incertitudineaideaticã au luat locul categoriilorestetice în artã. Exemplele pot

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

29

continua nestingherite de vreolimitare, pânã în cele mai adâncifibre ale culturii. Ce mai subzistãastãzi poate fi încadrat uºor înbinomul: post-postmodernism /culturã post-apocalipticã.

Poate cã vom înþelege mai bineistoria lumii în care ne aflãm dacãîi presupunem un sfârºit. Dar dacãacest sfârºit întârzie mult pestefinalul existenþei umane, nimic nuîmpiedicã (o datã cu post-modernii) sã ne imaginãm scenariifinale. Consensualitatea datã dediscernãmânt pare a lipsi din

aceste fantasme ale sfârºitului(numesc aici ”consensualitate” –împãcarea). Post-modernii nu parîmpãcaþi cu ei înºiºi, cu propriul lorsfârºit.

Abstract: It can be argued thatpostmodernism is an apocalypseper se as long as the belief thatevery end is, in fact, a beginningof a new end is maintained. It is notabout any cyclicity of endings butof setting up the idea of an end.

Rezumat: Se poate argumentacã postmodernismul este o

apocalipsã în sine atâta timp câtse va menþine credinþa cã oricesfârºit este, de fapt, un început alunui nou sfârºit. Nu e vorba de ociclicitate a sfârºiturilor ci deinstituirea ideii de sfârºit.

Key words: eschatology,escapology, end of history, post-postmodernism, Baudrillard,Derrida, Fukuyama, Kirby.

Cuvinte cheie: eschatologie,escapologie, sfârºitul istoriei, post-postmodernism, Baudrillard,Derrida, Fukuyama, Kirby.

Postmodern Ends

Aºa cum remarcã StevenConnor, ideea de sfârºit esteconsubstanþialã cu postmoder-nismul, începând chiar de laconceptul în sine (Steven Connor(ed.), The Cambridge Companionto Postmodernism, p. 1). Gândireapostmodernã a reacþionat mereucu suspiciune la noþiunea deorigine, având în schimb obsesiasfârºiturilor (vãzute ºi ca o seriede „no longer possibles”) (p. 20).Întâlnirea postmodernismului cufilosofia genereazã, aºa cum aratãPaul Sheehan, o gândire care seancoreazã în concepereapropriului sfârºit, repetându-l ºidemontând treptat toate elemen-tele umanismului occidental:de-legitimarea cunoaºterii, de-posedarea subiectului uman,accentuarea faptului cã umanismuleste o mascã a opresiunii ºi fiindscepticã la adresa fundamentelorrealului (p. 22). Asistãm astfel lademonstrarea sfârºitului filosofieiîn multiple ipostaze: ca sfârºit almetafizicii prin întoarcerea sprelimbaj (Wittgenstein, Heidegger);ca sfârºit al epistemologiei

(Richard Rorty); ca moarte asubiectului /autorului prin pierdereaaurei metafizice (Foucault ºicelebrul citat despre figuraevanescentã a omului), sfârºit almarilor naraþiuni legitimatoareprecum progresul sau raþiuneaºtiinþificã (Lyotard) ºi chiardispariþia lumii reale care devinehiper-realã (Baudrillard), astfel cãpostmodernisul metafizic estepost-metafizic, anti-antropocentric,anti-umanist ºi „hiper- realist” (p.32).

Aceste teorii circumscriuorizontul anti-umanismului filosoficºi teoretic, care va fi transgresatprin post-umanismul tehnologic.Brian McHale remarcã înConstructing Postmodernismironia de a vorbi despre sfârºitulmarilor naraþiuni legitimatoare,atunci când chiar o astfel denaraþiune este folositã deteoreticienii care instituie mitulapariþiei postmodernismului,apariþie infuzatã de apocaliptic(”postmodernist breakthrough”,sintagma lui Gerald Graff),scenariul rupturii fiind prezent lanumeroºi teoreticieni, de la DavidLodge la Christine Brooke-Rose(pp. 22-24). Lyotard afirma, îndeschiderea Condiþiei postmo-derne, cã revenirea ideilor despre

sfârºitul istoriei, filosofiei sau arteinu comportã o tentã apocalipticã(p. 5).

Postmodernismul filosofic are laorigine conºtientizarea a douãprobleme fundamentale, pe careGianni Vattimo le concepe înstrânsã legãturã: criza umanis-mului ºi „moartea lui Dumnezeu”(punctul culminant al metafizicii),prima fiind o cauzã a celei de-adoua probleme, parte din „apologianihilismului”, circumscrisã defilosofiile lui Nietzsche (nihilismuleste echivalent cu „moartea luiDumnezeu”, „devalorizarea valorilorsupreme” ºi cu „situaþia în care omulse rostogoleºte din centru cãtre X”)ºi Heidegger (reducerea fiinþei lavaloarea de schimb) (GianniVattimo, Sfârºitul modernitãþii, p. 33).Criza umanismului este, pentruHeidegger, în strânsã legãturã cuprocesul de dezumanizare împlinitde tehnicã (organizarea totalã peplan social; ºtiinþele umbrescidealurile umaniste în formareaomului).

Un loc aparte în seria sfâr-ºiturilor proclamate de postmo-dernismul filosofic (avându-i caprincipali prefiguratori pe Hegel ºiNietzsche) îl ocupã conceptul de„moartea artei”, concept hegelianactualizat de evoluþia societãþiiindustriale avansate ºi legat desfârºitul metafizicii profetizat deHegel, trãit de Nietzsche ºiînregistrat de Heidegger (Sfârºitulmodernitãþii, p. 53). „Moartea artei”are douã sensuri, unul utopic,„forte”, ca fapt specific ºi separatde restul experienþei ºi „sensulslab”, de estetizare prin extindereadominaþiei mass-mediilor, cel de-

Andrei Simuþ

Sfârsituripostmoderne

,,,,,

Andrei Simuþ este doctor infilologie al Catedrei de LiteraturãComparatã, Facultatea de Litere, Cluj-Napoca (PhD, Faculty of Letters in ClujDepartment of Comparativ Literature).

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

30

al doilea sens fiind privilegiat deVattimo ca un eveniment alparadigmei actuale, în care arta numai existã ca fenomen specific, încadrul estetizãrii generale aexistenþei (p. 55). Arta cunoaºte otransmutaþie, care cuprindetransformarea ei în fapt esteticintegral, urmãrind un program princare nu mai doreºte situarea înperimetrul valorilor acreditate detradiþie, punându-ºi în discuþiepropriul statut (p. 56). Dan-EugenRaþiu cartografiazã retoricaeschatologicã a morþii artei,considerând-o consubstanþialã cuînsãºi istoria artei, dar având ofrecvenþã intensificatã în perioadapostbelicã (neo-avangardele).Profeþia lui Hegel nu implica însã unsfârºit al artei în sens empiric (ca laVattimo) sau ca epuizare aposibilitãþilor artistice, ci cu sensulîncetãrii funcþiei originare pe care oîndeplinea arta, care nu mai este o„formã vie” (Moartea artei, p. 7, 36).

În opinia comparatistuluicanadian Bertrand Gervais,proclamarea sfârºiturilor dinperioada postbelicã este adeseafolositã ca argument de autoritatepentru a denigra transformãrilecare au loc în viaþa socialã. ÎnL´Imaginaire de la fin, Gervais enu-merã cel puþin douã grupaje deteoretizãri ale unor „sfârºituri”, înstrânsã legãturã: moartea ro-manului, anunþatã în SUA dupãdispariþia marilor autori moderniºti(Fitzgerald, Hemingway, Faulkner),perceputã nu doar ca dispariþie aesteticii moderniste, dar ºi casfârºitul ultimei culturi literare,dupã care s-a instaurat nouaparadigmã a ecranului; sfârºitulculturii literare (criza canonului înuniversitãþile americane) prininstaurarea unui analfabetismdatorat rãspândirii reþelelor infor-maþionale (cyberspace) (pp. 36-37). Ambele genereazã o amplãmitologie a distrugerii cãrþii, ceconstituie o trãsãturã importantã aimaginarului apocaliptic regãsibil înromane precum Moartea lui Vergiliu(Hermann Broch), Fahrenheit 451(Ray Bradbury), Auto-da- fé (EliasCanetti) sau Numele trandafirului(Umberto Eco).

Din cadrul eschatologiilorpostmoderne nu putea lipsi tema„sfârºitului istoriei”, care, aºa cum

observã Vattimo, revine frecvent încultura secolului XX ºi carefundamenteazã postmodernismulîn sensul disoluþiei categoriei noului(specificitate modernistã), însensul de sfârºit al istoricitãþii, alideii de istorie ca proces unitar,printr-o rutinizare a progresului(conceptul de posthistoire al luiArnold Gehlen) (Sfârºitulmodernitãþii, pp. 11-12).Predominanþa tehnicii în nouaparadigmã ne pãstreazã în non-istoricitate (Heidegger): noileinstrumente de propagare ainformaþiei (mass media) facimposibilã experienþa noului,consecinþa fiind prezenteismulaparte al postmodernitãþii, unprezenteism „spectral”, alretrospectivei (dupã StevenConnor, postmodernismul esteacea situaþie ineditã în care trecutuldevine parte din prezent, mereu ladispoziþia lui prin mijloacele destocare ºi reproducere ainformaþiilor trecutului).Secularizarea ideii de progres,constatarea finalitãþii sale(producerea condiþiilor pentru unnou progres) conduce la golirea desens a noþiunii ºi implicit a istoriei(trecerea de la istoria „salvãrii”, amântuirii la istoria progresului, acãutãrii perfecþiunii intramundane).

Pe lângã eschatologiile post-modernismului filosofic, vom regãsiºi cele ale domeniului politico-istoric, axate pe trasarea evoluþiilorposibile ale Occidentului, de-terminate de factorii politici ºieconomici. Un optimism excesiv,generat de încheierea RãzboiuluiRece, pare a fi stat la origineacelebrei cãrþi a lui FrancisFukuyama, Sfârºitul istoriei ºiultimul om ºi care are ca punct deplecare tot o idee hegelianã despreistorie ca evoluþie a societãþiiumane care se va încheia cândomenirea va realiza acea formã deorganizare care îi satisface pedeplin aspiraþiile fundamentale(statul liberal reprezenta ºi pentruHegel sfârºitul istoriei).

Prãbuºirea regimurilor comu-niste îl conduce pe autor la ideeacã democraþia liberalã, pe mãsurãce ºi-a învins rivalii, a condus laun consens în întreaga lumeprivind legitimitatea ei, aceastãformã de organizare constituind

„punctul final al evoluþiei ideologicea omenirii”, „forma finalã deguvernare umanã” ºi, ca atare,instaurând sfârºitul istoriei (p. 5).Principalele argumente sunt faptulcã, spre deosebire de celelaltesisteme politice, democraþialiberalã este lipsitã de contradicþiiinterne fundamentale, cã idealuldemocraþiei nu mai poate fiperfecþionat, depãºind procesulevoluþiei interne; cã a eliminatinegalitãþile, fãcând ca dorinþa derecunoaºtere a omului sã fiesatisfãcutã pe deplin (p. 5).Întrebarea fundamentalã de la careporneºte Fukuyama este tot desorginte hegelianã ºi se referã laposibilitatea de a crede într-o Istoriedirecþionalã a lumii (care survinetocmai într-un moment al dispersieievenimentelor istorice, atunci cândele apar mai mult ca oricând niºtesimulãri), o întrebare secondatã deo alta, ºi anume dacã acest curs alIstoriei se îndreaptã într-adevãr spreafirmarea celei mai bune dintre lumi(în versiunea lui Fukuyama), ºianume cea a triumfului democraþieiliberale (p. 7).

Principalele obstacole ce potinterveni în a formula rãspunsulafirmativ la aceste întrebãri sunt,desigur, triumful totalitarismelor,proliferarea lor în decursulsecolului XX ºi viitorul omenirii,traversat de sentimentul anxios alfragilitãþii civilizaþiei umane ºi alstabilitãþii ei (posibilitatea surve-nirii unei catastrofe). Pentru adepãºi criza intelectualã ºi mora-lã pricinuitã de un evenimentproblematic cum este ascen-siunea nazismului, Fukuyama îlplaseazã într-un raport secundarfaþã de modernitate, ca o condiþiepatologicã, de accident al istoriei,dupã care nu putem judecamodernitatea în totalitate (undemers recuperator similarîncerca Habermas asupramodernitãþii), militând pentrureluarea discuþiei despre progresºi raþionalitate în istorie „oricâtde mult ne-ar paraliza oroareaacestui eveniment”, situându-seastfel la antipodul viziunii filosoficea lui Agamben sau Adorno (p.134). Fundamentalã pentru depã-ºirea acestui impas furnizat deistorie în calea re-valorizãriiproiectului hegelian este de-

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

31

montarea ideii cã Holocaustul afost un eveniment inevitabil alvremurilor moderne, o consecinþãa modernitãþii înseºi.

Celãlalt impediment vizeazãsurvenirea unei catastrofe (fieprodusã de om sau de naturã)care sã împiedice împlinirea telos-ului (democraþia liberalã), ceea ceconþine implicit ºi atitudineatehnofobã a celor ce adoptã oviziune apocalipticã (inclusivromancierii apocaliptici), atitudi-ne pe care Fukuyama o situeazãîn descendenþa teoriilor luiRousseau din Al doilea discurs(dubiul legat de justeþeaproiectului modernitãþii decucerire a naturii ºi de progrestehnologic, un temei ideaticesenþial pentru atitudineaapocalipticã de azi). Opinia luiFukuyama contrazice toatescenariile romanelor apocalipseinucleare, afirmând cã nu existãieºire din actualul „carusel” alprogresului tehnologic, nici în cazulunui dezastru de amploare, învãditã contradicþie cu scenariulapocaliptic demonstrat cumãiestrie de un roman precumCanticã pentru Leibowitz deWalter M. Miller, unde estedescrisã o regresie ciclicã aumanitãþii la stadiile medievale de(ante)civilizaþie, regresie datoratãtocmai unui produs simbolic alprogresului tehnologic, armanuclearã. În acest roman, procesulîndelungat în urma cãruia uma-nitatea reînvaþã ºtiinþa produceriide tehnologie avansatã se încheiemereu cu autodistrugerea întregiicivilizaþii.

Aºa cum demonstreazã JohnR. Hall în recentul sãu studiudespre Apocalipsã, respingereateoriilor lui Fukuyama avea sã fiefãcutã de istoria însãºi, o datã cuevenimentele de la 11 septembrie2001, nu atât prin evenimentele însine, ci prin ampla discuþie despreapocaliptic pe care au generat-o(vãzute adesea ca o manifestarea violenþei apocaliptice religioase),prin semnificaþia lor ambiguã (ostranie combinaþie de sacru ºisecular) (pp. 255-256). 11 Sep-tembrie a adus un alt sfârºit alistoriei decât cel prefigurat deFukuyama, deoarece, argu-menteazã Hall, a pus capãt

viabilitãþii explicaþiilor istoricemoderne asupra istoriei, un modelobiectiv modern, specific linear,dovedind noul regim fragmentar alevenimentelor, interconectate lascarã globalã. Alt contraargumentar fi teza existenþei multiplelormodernitãþi, care face dificilã ideeaunui singur tipar modern ºi al unuitelos unic al modernitãþii. Departede a fi proiectarea celei mai bunedintre lumile posibile, lumeainstaurãrii depline a democraþieiliberale ar întruchipa implicit triumfultotal al guvernamentalitãþii, fiinddistopicã în sens foucauldian (p.257).

De altfel, produsul unei astfel deordini reflectã tocmai unifor-mizarea totalã pe care o exercitãºi sistemul democratic, la fel caorice alt sistem aplicat „fãrã rest”asupra umanului: Fukuyama îºiîncheie cartea cu portretul„Ultimului om”, creatura care seiveºte la sfârºitul istoriei, „sclavulvictorios” (apare la Nietzsche înAºa grãit-a Zarathustra), a cãruigrijã principalã este autoconser-varea, eliberat de orice dileme aleconºtiinþei ºi contradicþii interioare,trãind epoca de bãtrâneþe aomenirii ºi relativismul faþã deorice ideologie sau sistem devalori precedent, omul post-istoriceliberat de orice bãtãlii pentru vreocauzã ºi trãind epuizarea tuturorcombinaþiilor posibile. Personajulapocalipsului distopic ºi cel alutopiei post-umane se apropiemult de un astfel de portretparadigmatic, sugerând o straniesimilitudine dintre efectele de-zumanizante ale sistemelor apa-rent diferite (cel totalitar ºi celal democraþiei perfecte), unpersonaj care supravieþuieºtesfârºitului istoriei, al credinþelor,idealurilor ºi dramelor umane, pecare îl vom întâlni sub diversechipuri ºi în diverse stadii laOrwell, Bradbury, Burgess,Nedelcovici, Houellebecq sauAtwood, mãrturisind despre faptulcã dispariþia omului la sfârºitulistoriei se poate petrece în tãcere,nu e semnalatã de o catastrofãcosmicã (p. 299).

În Ciocnirea civilizaþiilor, car-te publicatã doar la câþiva anidupã Sfârºitul istoriei, SamuelHuntington face o previziune mult

mai adecvatã asupra destinuluilumii în epoca de dupã încetareaRãzboiului Rece (mai ales înlumina evenimentelor de la 11septembrie 2001), afirmând cã înnoua erã a politicii mondialeimportante nu sunt distincþiileideologice, politice ºi economiceîntre popoare, ci cele culturale,astfel cã problemele apar în jurul„liniilor de falie” dintre marilecivilizaþii ale lumii, prefigurând chiarun conflict al Occidentului cuacestea (în special Islamul ºiChina), datorat „pretenþiilor saleuniversaliste”, într-un moment încare influenþa Occidentului intrã îndeclin, iar în Islam are loc oexplozie demograficã, cu con-secinþe destabilizatoare (pp. 25-27).

Postmodernul întreþine deci unraport ambiguu cu spiritulapocaliptic: pe de o parte estetraversat de o acutã conºtiinþã adeclinului ºi al sfârºiturilor, oconºtiinþã a epuizãrilor posibilitãþilorculturale, o ancorare continuã înprivirea retrospectivã asupratrecutului, pe de altã parte estelocul unde se manifestã o serie destrategii pentru a detensionaîncãrcãtura sumbrã a catastrofelorposibile, a conºtiinþei finalurilor,parodiate, discursivizate ºisimulate în cele mai diverse moduri(aºa cum sunt reprezentate ºi înromanul apocalipsului amânat),având convingerea subliminalã cãadevãrata apocalipsã se vaamâna mereu, aºa cum s-aîntâmplat în toatã istoria umanitãþii.Aceastã delimitare ironicã ºiscepticã faþã de apocaliptic a fãcutcarierã mai ales în decadanouãzecistã, adicã într-un momental relaxãrii spaimelor atomice,dupã încetarea Rãzboiului Rece,când reflecþia intelectualã seconcentreazã nu pe sfârºitulconcret al lumii materiale, ci pesfârºitul istoriei, al sensului, alsubiectului, insistându-se pedispariþia Sfârºitului ºi pe înlocuirealui cu avataruri minore, întrupate desfârºiturile serializabile din statisticiºi grafice, de „eschatologiilemicºorate”, trecându-se de la„Apocalypse Now” la „apocalypsenow and then”, cum foarte binesugereazã Yvonne Sherwood, într-un studiu apãrut în anii ’90, urmând

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

32

linia Derrida-Baudrillard deconstatare a „sfârºitului fãrã desfârºit” (Not with a Bang but aWhimper. Shrunken Escha-tologies of the Twentieth Centuryand the Bible, în: ChristopherRowland, John Barton (ed),Apocalyptic in History andTradition, London, SheffieldAacademic Press, 2002, p. 95).O explicaþie pe care o oferãcercetãtoarea pentru faptul cãdiscursul postmodern se loca-lizeazã mereu la o margine, la unfinal este cã postmodernismulpoate fi poziþionat ca punct

culminant-catastrofic al moder-nitãþii, descris ca inaugurând oversiune nouã ºi pasionantã aeschatonului (rupturã fãrãizbãvire, sfârºituri fãrã speranþã,fãrã revelaþie).

Abstract: The article is a generalsurvey on the postmodern theories andconceptualizations of the end, and itsmain focus is to underscore theunderlying paradox of postmodernityand its relationship with the apocalypticimaginary.

Rezumat: Acest eseu constituieo privire generalã asupra teoriilor

postmoderne legate de concep-tualizarea sfâr’itului, concentrându-sepe relaia dintre postmodernism ºiimaginarul apocaliptic.

Keywords: PostmodernEschatology, Postmodern End(s),Shrunken Eschatologies, End withoutEnd, End of History, the novel ofpostponed apocalypse, dytopianapocalypse, end of man.

Cuvinte cheie: eschatologiepostmodernã, sfârºituri postmoderne,eschatologii micºorate, sfârºitul fãrãsfârºit, sfârºitul istoriei, romanulapocalipsului amânat, sfârºitul omului,moartea artei.

Modernismul a fost perceput dereprezentanþii literaturii tradiþionaleca ceva artificial, în afara vieþii. Erasfârºitul unei lumi a obiectului unicatºi începutul domniei obiectului înserie. Artizanatul fãcea locindustriei. Contemplativitatea ºisubtilitatea trebuiau sã cedeze înfaþa unei gândiri fragmentate,învolburatã ca un vârtej. Romanelefluxului de conºtiinþã, vorticismul luiEzra Pound ºi mecanicismul exaltatal futuriºtilor depun toate mãrturie,în felul lor, despre schimbãrile dementalitate.

Trecerea de la modernism lapostmodernism nu a fost la fel detumultuoasã. Ihab Hassan obser-va apariþia unei noi literaturi atãcerii ºi a violenþei: “dacã revoltaeste rãspunsul faþã de vid, nu arputea el servi ca un apel la fiinþãºi astfel sã-ºi zãmisleascã an-tonimul, ceea ce este o invocarea apocalipsei? Transformarea esteuºor de observat în literaturaNegrilor unde protestul demodat

Desprepost-mortemismOn Post-Mortemism

Autorul este conferenþiar laUniversitatea “Hyperion” dinBucureºti, Departamentul de Limbãºi Literaturã Englezã (The author isAssociate Professor at “Hyperion”University in Bucharest, Departmentof English Language and Literature)

Felix Nicolau

face loc revoltei moderne, iarrevolta tânjeºte dupã apo-calipsã?”, trad. n.) (Hassan, Ihab,The Postmodern Turn, Ohio StateUniversity, 1987, pp. 14-15).

O apocalipsã imprecisã

Este perfect de înþeles casufletele pastorale sã fi întâmpinatmodernismul cu sentimentecatastrofice. De fapt, industrialismulbrutal ºi afumãtor a nãclãit EpocaVictorianã. Romanul lui ElisabethGaskell, Nord ºi Sud, sau cel al luiCharles Dickens, Timpuri grele,descriu relevant situaþia. ªi totuºi,modernismul era privit cucircumspecþie, ca o “epocãsuspicios de inovatoare”, o “epocãa impreciziei” (“a mistrustfullyinnovating age”, “an era ofimprecision”) (Vianu, Lidia, T.S.Eliot: an author for all Seasons,Bucureºti, Editura Paideia, 1997, p.14). Ne putem da seama cât deimprecis a putut sã le parãmoderniºtilor postmodernismuldemitizant, ironic, experimentalpânã la haos ºi asediat dediscursuri paralele, precum ºi dekitsch.

Irlandezul W. B. Yeats întâm-pina modernismul cu versuriapocaliptice: “centrul nu poate

rezista;/ anarhia fãrã frâu s-aabãtut asupra lumii,/ mareea desânge s-a dezlãnþuit...” (trad. n.)(The Collected Poems, New York,1957, p. 184). Este adevãrat cãmodernismul include cele douãcataclisme mondiale, însã abiapostmodernismul a secerat valorleºi a rãspândit virusul consumist.

Eseul de faþã nu pune sub lupãmodernismul ºi postmodernismul.Trecerea lor în revistã constituie doaruvertura la analiza unui curent ceîncearcã depãºirea postmo-dernismului ºi este interesant deremarcat cã unii teoreticieni de dupã1980 au început sã punã în evidenþãmai curând asemãnãrile decâtdeosebirile dintre modernism ºipostmodernism. Înrudirea dintre eledemonstreazã cã întreg secolul 20a fost acoperit de un arc stilisticoarecum omogen. Aºa cum congru-ente sunt ºi efectele capitalismuluitârziu cu ale comunismului: creareaunei oligarhii restrânse ca numãr, darextre mde puternicã, ce controleazão masã robotizatã, slab educatã ºifãrã conºtiinþã politicã.

Progenituri debile

Mai pasionantã este trecereade la postmodernism la post-postmodernism. Dar ce este, defapt, post-postmodernismul?Postmodernismul, datoritã naturiilui avide ºi puþin pretenþioase, afost atât de cuprinzãtor, încât nua permis configurarea uneiatitudini opozante coezive. Existão puzderie de curente care ºi-aurevendicat dreptul la tronulpostmodernismului. Fãrã maresucces, însã. Propriu-zis, regatul

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

33

postmodernist s-a fãrâmiþat în totfelul de isme. În linii mari, ele seîmpart în douã categorii: pe de oparte cele care combat ironiapostmodernistã ºi cer întoarcereala abordarea religioasã saumitologicã a creativitãþii, pe dealtã parte cele care prezicapocalipsa.

Din aceastã ultimã categorieface parte ºi post-mortemismul,care se revendicã de la criticanietzscheeanã a valorilor. În timpce Nietzsche distingea între un„nihilism activ”, care este „unsemn al puteri i sporite aspiritului”, ºi un „nihilism pasiv”,reprezentând doar „declinul ºiscãderea puterii spirituale” (THES U R R E ( G I O N ) A L I S TMANIFESTO, Chapter 5.-Nietzschean Anarchy and thePost-Mortem Condition, http://r a f o r u m . i n f o / m a x c a f a r d /spip.php?article70, 14 October2011). Cum bine ºtim, Nietzscheconsidera cã „adevãrurile absolutesunt iluzii”, întrucât nu existã un„semnificat transcendental”(ibidem). Imanenþa existenþeinoastre, la care suntemcondamnaþi prin limitãrile celorcinci simþuri, ne oferã doarinterpretãri ºi unghiuri de vedere.În cazul celor cu suflet de inginerori de bancher, nici mãcar atât...Lanþurile de iluzii cu care suntemîncãtuºaþi pot fi uºor luate dreptbrãþãri de valoare. Omul are onesperatã capacitate de a-ºiidolatriza captivitatea. Perspec-tivismul gnoseologic al luiNietzsche are rãdãcini în filosofiascepticilor antici, cum ar fi Pyrhon,care recomanda suspendareajudecãþii pe motiv de limitaresenzorialã. Filosoful german nu dãfrâu liber relativismului, totuºi.Din contrã, el recomandã de-pãºirea omului înspre supraom.Pentru el, omul este apocalipsasupraomului.

Teoria supraomului a fostînþeleasã partinic de cãtre naziºti,care n-au acceptat niciodatãunitatea-în-diversitate. Fanatismulapolinic al rasei ariene nu seîmpãca deloc cu latura dionisiacãa lui Nietzsche. Acesta combãteaºi el decadenþa ca pe o „anarhie aatomilor”, care submina întregul:„Întregul nu mai trãieºte deloc: estecompozit, calculat, artificial – unartefact” (ibidem).

Modalitãþi de diferenþiere

La fel, post-mortemismul estecaracterizat de eclectism,discontinuitate, artificialitate, vitezã,superficialitate, indiferenþã ºicosmopolitism. Diagnosticul pusacestui curent este: „o schimbareartificialã a naturii umane într-ooglindã; interesatã, însã doar lanivel epidermic” (ibidem).

Post-mortemistul este o fiinþã areflectãrii, bidimensionalã. Ofãpturã de flash-uri ce râvneºte lastatutul de stãpân, însã vieþuindmereu suspicios, dupã o moralã asclavilor. Dacã Nietzsche con-sidera cã marea ameninþare laadresa individualitãþii ºi acreativitãþii este omogenizarea,societatea post-mortemistã ar trãiparadoxul de a fi obsedatã dediferenþiere, realizabilã cu ajutorulmodei. Adicã, pentru a fi diferit,trebuie sã fii cu un pas înainte întendinþe. Anticipând moda careurmeazã, reuºeºti, pentru scurttimp, sã te smulgi din modaprezentului, care a molipsit dejamai toatã umanitatea. Dife-renþierea de pluton se face prinvitezã, nu prin substanþã; ºi oricumeste o diferenþiere de scurtãduratã. Bineînþeles, moda nu sereferã doar la haine ºi cluburi, ci ºila cãrþile pe care le citim. Ea atingeºi academia, populatã de ceea ceNietzsche numea “animale deturmã ale intelectului” (ibidem).

Anarhia Li terarã Post-Mortemistã se manifestã ca orevoltã împotriva ideii cã texteleconstituie totalitãþi autonome,organisme textuale în caresubtextele sunt celule textuale.Demersul ei este de facturãderrideanã: încearcã sã demontezeîntregul monstruos. Iatã cã post-mortemiºtii îºi atacã propriul idol.Nietzsche contestã centralitatea deorice tip, inclusiv antropomorfismul,dar nu întregul. El vizeazãînlocuirea multitudinii centrelorspirituale cu un centru al puteriiegoului. Intenþia este de a întãriinterioritatea pierdutã de homofaber. Zaratustra predica: „învãþaþisã râdeþi de voi înºivã aºa cum secuvine. Fãrã râs nu putem ucideDragonul Egoului”. I-Hsüanprevenea ºi el: „dacã îl cauþi peBuda, o sã fii posedat de diavolullui Buda, iar dacã îl cauþi pePatriarh, o sã fii posedat de

Diavolul Patriarhului” (ibidem).Probabil cã multe dintre

mãcinãrile existenþiale ar putea fianihilate prin reconsiderareaînvãþãturilor lui Gautama:frãmântãrile noastre suntgenerate de o înþelegere eronatãa cauzalitãþii ºi de iluzia unui egoseparat de întregul universal.Opiniile noastre distorsionate nefac sã opunem rezistenþã fluxuluienergiilor ºi sã încercã sã nerãzbunãm de câte ori avem ocazia.Ar trebui sã avem în vedere ºiafirmaþia lui Lao Tzu: „cel careposedã virtute din belºug poate ficomparat cu un copil”. IarZaratustra a lui Nietzsche mergeºi mai departe când pretinde sã fim„acel copil care este nou-nãscut”(ibidem), deci încã neimpurificat deegoism ºi egotism. Dacãmajoritatea oamenilor ar fipreocupatã de aceste þintespirituale, probabil cultura noastrãar fi una paradisiacã, apolonicã,deci fãrã contradicþii. Tragediilegreceºti ºi toate ismele nu ar maiavea rost. Cum astfel de proiectesunt utopice, utopice rãmân ºiismele care încearcã sãdepãºeascã cultura morþii însprevitalitatea sublimã. Postmo-dernismul a ieºit la pensie, dareste mai în formã decât nepoþii lui.

Abstract: Post-Mortemismbelongs to those cultural trends thathave stubbornly been trying toreplace postmodernism. The accent,in its case, falls on anarchy andinvestment in the universal, notindividual, ego. It is very rewarding tonotice the turbulent relationshipwith Nietzsche’s gnoseologicalperspectivism. If we can speak abouta post-mortemism apocalypse, thenit will be a debate shallowness.

Rezumat: Post-mortemismulaparþine acelor tendinþe cultural carese strãduiesc cu încãpãþânare sãdetroneze postmodernismul. În cazullui, accentual cade pe anarhie ºi peinvestiþia în egoul universal, nuindividual. Este extrem de interesantãrelaþia cu perspectivismul gnoseological lui Nietzsche. Dacã este cazul sãvorbim despre o apocalipsã post-mortemistã, atunci discuþia se vacentra pe modã ºi superficialitate.

Key-words: postmodernism, post-mortemism, apocalypse, fashion,cosmopolitism.

Cuvinte-cheie: postmodernism,post-mortemism, apocalipsã, modã,cosmopolitism.

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

34

Arithmetic of the Apocalypse

Autorul este eseist freelancer.(The author is a freelancer essayist)

Aritmeticaapocalipsei

Omenirea nu îºi va puteacontempla mult-discutata Apo-calipsã, gradul-zero al extincþieiuniversale, deoarece asistãm, nudoar de acum, ci de milenii, la o„apocalipsã” lentã, programatã, afiinþei.

De la Socrate, Plotin, Euripide,Ignatiu de Loyola ºi ajungând laDostoievski, Gogol, Tolstoi ºiBreban (care au refuzat rãspunsulprompt) stãm în umbra acestuicalcul simplu: 2 + 2= 4. Ceînseamnã, de fapt, „2+2=4"? Ebunul simþ al unei societãþi ce îºirefuzã privirea în adânc, econstrucþia arhitectonicã perfectã,neîntinatã de nicio asimetrie, e„omnitudinea” de care vorbea Levªestov. Îmi vin în mine acumcuvintele filozofului ºi teoreti-cianului rus, referitoare la oameniicu „mintea limpede”, mereu cu„bisturiul filozofic” în mânã: „Omulcu mintea limpede, cel prost ca ºicel isteþ, nu ne vorbesc în realitatedespre ei înºiºi, ci despre ceea cepoate fi util ºi necesar tuturor.”

Aceste concepte (utilul ºinecesarul) au înlãturat „vorbeledeºarte”, „neomeneºti”, „nerespec-tuoase” ºi au atras dupã sine tãcutaºi lenta apocalipsã a sufletelor.Atitudinilor, teoriilor, care nu intrau,schematic, în lumea „aristocraþiei”gândirii nu li s-au dat decât o singurãºansã la „viaþã”: în sufletul „omuluisubteran”, al omului consideratnebun. Personajele dostoievskiene,tolstoiene, gogoliene, brebaniene,au înþeles, au pãtruns, deodatã,dintr-o datã (subl.ns) nu cu mintea,ci cu toatã fiinþa lor Adevãrul acestorforme de existenþã pe care însuºiMântuitorul le anunþa în parabolaevanghelicã a bobului de grâu caretrebuie sã moarã ca sã fie viu.

Alãturi de aceºti indivizi livreºti,al cãror destin se încheie pentru

unii lectori odatã cu ultima paginã,când rãsuflã uºuraþi, spunându-ºicã ei „nu au ajuns chiar aºa” , numai stã nimeni sau aproape nimeni.Cei care îndrãznesc sã-ºi asume,totuºi, acest risc, o fac în discreþietotalã, absolutã, asemeni gestuluilor. Pentru aceºtia din urmãapocalipsa a început, ºi-a arãtatfaþa hidoasã, s-a „demachiat” detoate cuvintele ºi presupunerilediscursive ºi nu mai e decât„scrâºnirea dinþilor” ºi „întunericulcel dinafarã”.

Un dublu paradox se naºte deaici: cei care au decis sã rãmânãînafara „subteranului”, au în faþãoglinda propriei apocalipse, cãreia,de fapt, i se sustrag. Apoi un altparadox vine din faptul cã fiinþelecare au înþeles moartea ca pe oviaþã nouã, nu înseamnã nimicpentru omenire, însã ele aufrumuseþea libertãþii. Ei sunt Viitocmai pentru cã sunt liberi depovara rãspunsului la acelfatidic”2+2=4” cãci au aflat cãrãspunsul nu e niciodatã unul pecare îl pronunþã toþi, ºtiu cãniciodatã nu poþi fi sigur de logicaunui fapt al vieþii, cã nu existã unzid uman, existenþal, în faþa cãruiasã te opreºti buimãcit.

Umanitatea, mã vãd nevoit sãreiau acest enunþ, nu mai vrea sãtrãiascã realmente viaþa ºi, ceeace e mai dramatic, nici sã moarãnu mai ºtie. Aºa au apãrut alte„subterane” mai vesele, maighiduºe, care sã ofere confortulunei vieþi fãrã spaime ºi angoase(internet, reþele de socializare,televiziune non-stop) pentru a fimereu alãturi de cineva, de ceva,sã nu se mai simtã singurãtatea,sã nu se mai vadã chipul scofâlcital apocalipsei.

Acest „împreunã cu...”, mul-tiplicat în milioane de indivizi, nuînseamnã decât frica de moarte,de apocalipsa sufleteascã pe caremajoritatea presimt, dar pe care o

recuzeazã pentru cã nu îi potsuporta tãria ºi alaiul de orori,plãcerea diabolicã ºi perversã dea atrage ºi pe celãlalt în apocalipsaproprie, fãrã a înþelege ca murimabsolut singuri. Un poet, încã ne-înþeles pe deplin în abisalitateaformelor sale de exprimare ºicare a parcurs adânc acest tra-seu existenþial, a fost NichitaStãnescu. Fulgerãtoarele versuristãnesciene, (cãci sunt asemeneaunui „electrice” cutremurãri) dinpoezia-revelaþie Salut! Murim!,rezumã, în fapt, totul: „Salut!Murim! În timpul ãsta scurt, cândtu mã strigi ºi eu te strig/ Cândîncã ne mai rãsucim/ Atâta-þispun: Salut! Murim!”.

Abstract: The present essay isfocused on the way the mankind willnot be able to contemplate the long-discussed Apocalyps, the degree-zeroof universal extinction, cause, as wesee, not only now but for thousandsof years, a slow “Apocalypse”,scheduled to being.

Rezumat: Eseul prezent esteconcentrat pe felul în care omenireanu îºi va putea contempla mult-discutata Apocalipsa, gradul-zero alextincþiei universale, deoareceasistãm, nu doar de acum, ci de milenii,la o „apocalipsã” lentã, programatã, afiinþei.

Keywords: arithmetic, Apocalypse,Lev Shestov, freedom

Cuvinte cheie: aritmetica,apocalipsã, Lev ‘estov, libertate

Florin Lazãr

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

35

Apocalipsa vesela.Aproape imposibila

Apocalipsa e un final. Oricumam lua-o, pânã la urmã, oapocalipsã, fie ea mai micã saugiganticã, ar trebui sã fie un final(fotografie)+un fel de catharsis(verb). Dar mãcar un final. Dinpãcate, suntem atât de fragmentaþiîncât avem mari ºanse sã trecempe lângã o apocalipsã dezbrãcatãfãrã sã o vedem.

Am aceastã jumãtate decredinþã: aceea cã scãpãmapocalipselor celorlalþi. Încontrapartidã, cã “vedem” sute devariante ale propriilor apocalipse.E un astfel de timp, în care finalulpoate fi un slogan de spot publicitar.E un astfel de timp care þine maipuþin de timpul în sine, cât depropria percepþie asupra lui.

Sigur, existã Apocalipsa cu Amare, care presupune extincþia.Dispariþia de neimaginat, ºi e binesã reþinem cuvântul “imaginaþie”.Pânã la urmã, tot ceea ce areviaþã, trãieºte într-o percepþie.Moartea acesteia este apocalipsa.

Dar pânã acolo, existã micileapocalipse ale dispariþiilor unorspaþii mentale. All in all, omul e ofiinþã care ºi-a uitat capacitatea deadaptabilitate. Apocalipsa unuiaface deliciul reveriei ºi inovaþieialtuia. Reþinem de aici memoria,ºi un efect al ei, uitarea. Maireþinem ºi instrumentul cognitivfundamental: jocul.

The brain is a huge space in asmall place. E uimitor cumOmenirea a dedicat sute de anicercetãrii ariei în defavoareaconsistenþei. Suprafaþã versusasperitãþi. Apocalipsa e o dispariþiefundamentalã a unui spaþiu. A uneiconsistenþe. Sute de ani la rândam pus întrebãri aparatelor ºi amconsemnat cu sârg rãspunsuri.

The Happy Apocalypse. AlmostImpossibleCodruþa Simina

Iar aparatele nu spun poveºti.ªi e bine sã reþinem ºi acestcuvânt. Poveste.

O sã vã spun din start, treabaasta cu apocalipsa modernã mise pare trasã de cap. Aici totuldepinde (ºi se modificã în funcþie)de definiþia modernã a apocalipsei.Sigur, asta ne va îndepãrta demiezul roºu, consistent, alpotenþialei noastre discuþii. Sã oluãm pe rând.

1. Cine sunt neutrinii?

Particule elementare. Exact,cum spunea Houellebecq! Adicã:fizica de ºcoalã generalã, pentru cãmãcar pe aia ne-o mai amintim,defineºte atomul: un înveliº deelectroni, cu sarcinã electricãnegativã, ce roieºte în jurul unuimiez de protoni, cu sarcinãpozitivã, ºi neutroni. Pânã princlasa a opta, la asta sedescompunea atomul ºi implicit,Universul.

Încãpãþânându-se sã gãseas-cã sensul Universului, cel puþin,cercetãtorii, unii dintre ei chiarbritanici, au descoperit cã existãparticulele elementare. Sau, altfelspus, Universul e compus din pãrþiºi mai mici decât atomii. Unele dintreele se numesc neutrini. Cum ar veni,dacã cel mai prost scriitor ar fi izolatºi tocat mãrunt mãrunt de cãtre uncritic, ar rãmâne din el: pe lângãmulte alte particule elementare,neutrini.

2. ªi ce-au fãcut în ultimii 5ani?

Mãsurãtorile realizate de maimulþi cercetãtori, dintre care uniichiar britanici, la LHC Cauldronn,au detectat faptul cã aceºti neutriniar cãlãtori cu viteze sensibil maimari decât cea a luminii.Supranumite de cercetãtori

mãsurãtorile OPERA, acesteaaratã o „anomalie”, dupã cum aunumit-o într-un comunicat depresã. Iar anomalia spune cãprincipiul pe care ºi-a bazatEinstein celebra teorie arelativitãþii... ei bine, e greºit. ªianume, viteza luminii nu este limitavitezei din Univers. Existã ºi vitezemai mari. Ceea ce înseamnã cã...

3. Tot, nimic, orice. La primamânã...

...alþi cercetãtori au exclamat:Cãlãtoria în timp ar fi posibilã. Cualte cuvinte, cauza poate existaînaintea efectului. Imaginaþi-vã cehaos. Bine, în primul rând,mãsurãtorile OPERA (încãneverificate independent), dar maiales rezutatul lor aubinememeritatul rol de a zdruncinapostamentul ºtiinþei înainte detoate. De fapt, rezultatul lor „bate”pânã undeva prin anii 1500-1600ºi ceva, când cunoaºterea aapucat-o printr-o fantã foarte finã,filtrând pentru totdeauna felulcunoaºterii. Dar, dacã efectulpoate exista înaintea cauzei,atunci înseamnã cã, cel puþinpentru o fracþiune de secundã, celedouã pot exista concomitent.

ªi, mai mult, cã poate existacunoaºterea „apriori” imaginii.Oricum, imaginar, este extraordinarcã intervine eroarea, ºi nu oriunde,ci la nivelul unei teorii definitorii. Dupãsute de ani în care am parcursfanta îngustã a „ºtiinþei” aºa cumeste ea definitã astãzi, intervine, înînsãºi „teoria”, o eroare. Multaºteptatã. Un potenþial.

4. Eroarea. Iupiiii!

Mai puþin celebrul în literaturauniversalã, dar celebru în spiritulscrierilor sale, un anume FrankHerbert, autorul seriei SF Dune,Frank Herbert, era de pãrere cãeroarea este „motorul” Universului.Un fel de „scrisoare pierdutã”. Maimult decât „motor”, eroarea aratã unfapt simplu (ºi aici este un miez) deneacceptat ºtiinþific: acela cã esteposibil ºi foarte probabil sã greºim.Programat sau nu. Pre-ºtient sau nu.De ce greºim? Pentru cã e minunat.Iar eroarea este o poveste.

Eroarea, la fel ca interogaþia,inoveazã. Are verb. Certitudinile au

Autoarea este ziarist în Cluj (Theauthor is a journalist in Cluj).

)) )))

)) )))

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

36

tendinþa de a (se) substantiviza.Grosso modo, avansul neutrinilorîn faþa fotonilor poate însemna unre-set mental. E momentul marilorrevizuiri. Fotografia, desenul cuajutorul luminii, ºi implicitcunoaºterea prin el, prinsecvenþierea lui, ar putea fidepãºit. Nu fals. Doar învechit. Nufotografia ajunge prima, ci un alt felde informaþie. Nu ºtim felul ei. Dare fascinant cã ni-l putem „imagina”.În fapt, mintea umanã funcþioneazãpe alãturãri de imagini.Hollywoodian, parcã. ªi asta faceca totul sã fie.

5. Minunat...

Oamenii au uitat cât e defrumos sã greºeºti. Mãcar sã poþiasta. Ultimately, viteza luminii s-arputea sã fie mai micã decât vi-teza cu care circulã neutrinii.Apocalipsa e deja aici. Înseamnãcã existã informaþie care circulãmai repede decât putem vedea.Toma are un avantaj. Pre-ºtiinþadevine ºtiinþificã. ªi atunci sã figreºit Einstein? ªi dacã a greºitce? ªi dacã nu a greºit...

6. Cu atât mai frumos...

Sincer, nu înþeleg de ceRuxandra Cesereanu a vrut sãscriu acest text. Eu, în general, amprostul obicei de a „strica” temelepe care le propune. Sau mãcar mieaºa îmi place sã cred. E opercepþie aici, care se va izbi de otezã. E o linie subþire. Joci joculpropus cu regulile date sau joculpropus cu propriile reguli. Undeva,în joc, e bine sã-þi notezi cã totul eun joc.

Uitãm, undeva în jocul ãsta,delicateþea fiecãruia. Pânã ºioamenii groteºti au propriadelicateþe. Ne pretãm metaforelor,deci suntem delicaþi. Mintea umanãe o maºinãrie de transmutaþii, decifuncþioneazã fundamental magic.Cu asta ne ocupãm, de fapt, întimpurile noastre nobile. Poeþii„transmutã”. E treaba lor de laînceput. Metafora e, în sine, oformã rudimentarã de magie.Potenþialul nostru stã în delicateþe.Umanitatea e un apanaj alsensibilitãþii. Metafora e un fel, dince în ce mai meºteºugit de aalunga moartea.

7. Aici. Fierbinte. Roºu

Moartea. Abia aici ne situãm înmiezul poveºtii. Fiecare poveste eo fotografie mentalã. O imaginetâlcuitã pânã când obþine un sens.O încetinire. Mintea e un aparatantrenat sã amâne moartea, sã o„imagineze” pânã la epuizare. ªiface o pasiune din a juca între doipoli. Mintea funcþioneazã cudualitãþi ºi negãri. Mai ales ceaeuropeanã.

Moartea. Apocalipsa fãrãcatharsis. Spaima fundamentalã.

E greu sã explici unui copilmoartea, iar când începi s-o faci,constaþi cu stupoare cã ea existãîn sistemul lui. Moartea e strânslegatã de timp, timpul de spaþiu,spaþiul de ideea de a exista. Pestetoate astea, înainte de a aveaimaginea, fotografia, se poate sãmai existe ºi altceva. Asta e unuldin potenþialurile neutrinice. Sã ºtiiînainte sã vezi. Pe nemãsuratelea.

Sã ai intuiþia. Avem o ºtiinþãa ei?

Mãcar pentru asta e adorabilãposibilitatea apocalipsei. Pentru cã,intrinsec, presupune o revitalizarea cãutãrii sensului intuiþiei. Am totmai des un flash. Noi nu (mai) ºtimde ce am fost creaþi din cauzã cãne testãm tot mai puþin limitele.Orbecãim îmbrãcaþi frumos cu PR-ul la subrat. Suntem prea, preafrumoºi, delicaþi ºi bine închegaþisã fim în stare doar de constatãri...

ªi aici intervine din nou salvatorpovestea. Am deraiat, desigur,programat, de la tema datã. Pentruun singur motiv. „ªtiinþific” e ocovenþie. Totul e o convenþie, pânãcând gãseºte în interiorul nostrumental un ºir de evenimentecoerente, ºi atunci convenþiadevine poveste. Iar povestea areun atu fundamental: omoarãmoartea. Cu moartea pe moartecãlcând. Ca sã ajungem ºi lapovestea fundamentalã a ultimilor2000 de ani,

Final. Am sãrit în mit, spaþiulmental aruncat ca un magnet de-alungul timpului de la o generaþie laalta. Nu cred cã ºtim în visul cui trãimde fapt. Important e cã fiecare visvine cu o traducere. Imagine-imago

(pânã ºi aici e o metaforã: imago enumele latin al adultului provenit dinmetamorfoza insectelor. Cum arveni, larva are în sine „fotografia”fluturelui, ºi se trans-formã în sensulei. Aidoma metaforei.).

Efectul ultim, apocalipsa ime-diatã ar fi non existenþa spaþiu-timpului. Dintr-o datã, cele douã numai sunt legate iar Universul întregcu tot timpul lui, privit de undevafoarte de sus, pare ca douã lentileconvergente sudate în aceeaºibucatã, ºi topite într-un singurpunct. Cu diferenþa cã existã înacelaºi timp ºi lentilele ºi punctul.Sau mãcar potenþialul lor. De fapt,cred cã asta e cel mai ºocant. De-a lungul vieþii, trãim mereu po-tenþialuri ciocnite cu posibilitãþi. Lafel ca apariþia Universului, trãim „depeste tot” temporal ºi spaþial (deunde vine ºi senzaþia de déjà vu.De ce nu ºi tantôt vue?). ªi nunumai de la naºtere la moarte cide la mineral la suprauman. Astae, trãim de peste tot, ºi din trecut,ºi din prezent ºi din viitor, înmiºcare, iar „masa” care rezultãatunci când ne urcãm pe cântar eiluzia seriozitãþii realitãþii. Suntdouã forþe care ne guverneazã,viteza ºi inerþia ºi un ingredientsecret, nemãsurat, imaginaþia.Dupã mine, apocalipsa e veselã ºiplinã de surprize. Nu e uimitor cãfiecare treaptã e „visul” celeilalte?

Abstract: Every being lives in aperception. The death of thisperception is the apocalipse. Therecan be environments through whichinformation circulates faster than wecan see. Same as the apparition ofthe Universe, we live from “everywhere”temporally and spatially (this is wherethe “deja vu” sensation originates. Thismay be also the case of “tantôt vue”)

Rezumat: Tot ceea ce are viaþã,trãieºte într-o percepþie. Moarteaacesteia este apocalipsa. Pot existamedii prin care informaþia care circulãmai repede decât putem vedea. La felca apariþia Universului, trãim „de pestetot” temporal ºi spaþial (de unde vineºi senzaþia de déjà vu. De ce nu ºitantôt vue?).

Keywords: perception, potential,memory, magick, imagination, mentalspace.

Cuvinte-cheie: percepþie, poten-þial, memorie, magie, spaþiu mental,imaginaþie.

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

37

Cu siguranþã putem vorbi de oApocalipsã Nuclearã, fie cãînþelegem apocalipticismul ei cafiind sfârºitul unei ere istorice ºiînceputul uneia noi, fie în sensulliteral de sfârºit al vieþii pe pãmântca urmare a unei catastrofenucleare de mari proporþii (rãzboisau accident nuclear).

Dar oare cum rãspunde unautor postmodern unui astfel decadru narativ? Cum îl exploreazã/exploateazã/criticã? Începutul ereinucleare este tradiþional acceptata coincide cu sfârºitul celui de-aldoilea rãzboi mondial. Neîncepândîntr-o paºnicã centralã atomo-electricã, ci în distrugerea violentãa oraºelor Hiroshima ºi Nagasaki,cele douã catastrofe sunt într-adevãr de proporþii biblice. Omuldeþinea puterea de a distruge oriceformã de viaþã pe o razãconsiderabilã în câteva zeci desecunde, cei deþinând o astfel deforþã devenind omnipotenþi. Odatãcu debutul violent al erei, captareaenergiei atomului a fost asociatã cudiscursul progresului care(re)venea cu promisiuni fantastice.

Deconstructing the Atomic Bomb.The Fictions of Thomas Pynchon andIshmael ReedNiculae Liviu Gheran

Un nou “millennium” al raþiunii ºitehnologiei. Un astfel de discurslogocentric devine problematicpentru Thomas Pynchon ºi al sãuGravity’s Rainbow deoarece poatecamufla exercitarea unui interes înimperiu, putere ºi control precumºi o continuare a expansiuniicoloniale într-o nouã formã. DavidRobson, în eseul intitulat Frye,Derrida, Pynchon din PostmodernApocalypse considerã cã, deºi învolumul lui Pynchon nu bombaatomicã este în centrul istoric alnaraþiunii ci racheta V2, ea este defapt o imagine a armei nuclearedeoarece în forma reprezentatã deautor ea devine mai uºor denegociat de mintea umanã decâtconºtientizarea unei anihilãri totaleatât de des asociatã cu „inima-ginabilul”. (Dellamora:1995:67) Înafarã de acest fapt, referinþe laHiroshima cât ºi imaginea uneiexplozii nucleare sunt prezente încadrul textului. Asemãnãrile suntperceptibile de asemenea la un altnivel. Amândouã pot “penetra, dincer, în orice locaþie. Nu existã unloc sigur” (Pynchon:728). Violândlimitãrile spaþiului ºi timpului,proiectând pe cei asupra cãroraarma este folositã în nefiinþã, celcare are acces la armã devineomnipotent. “O rachetã va loviînainte ca ei sã o poatã auzi. Biblic[…] înfricoºãtor precum o vechepoveste nordicã” (Pynchon:54)Cãderea ei marcheazã sfârºitulunei epoci ºi începutul uneia noi.

“[Ei] o sã-ºi vadã propriilestructuri destrãmându-se, privindaceste singularitãþi venind din ceîn ce mai des proclamând o nouãetapã dincolo de þesutul timpuluitrecut” (Pynchon:752). PentruPynchon, ca ºi pentru Derrida înSeven Missiles, Seven Missives“Bomba” reprezintã încarnareatehnologicã a Cuvântului. Pynchonnu ataºeazã o semnificaþie clarãmisilei/misivei sale ci lasã oextensivã libertate de interpretaretipicã scriiturii postmoderne.“Racheta poate fi multe lucruri,rãspunde la diferite forme în viselecelor care o ating – în luptã, în tunel,pe hârtie prinºi de un extaz alvântului ºi focului în sala tronului-Rachetã. […] Maniheiºti care vãddouã Rachete, […]o Rachetã bunãîndreptându-ne spre cer sau oRachetã rea pentru suicidul global,cele douã aflându-se într-unconflict continuu.” (Pynchon:727)

Bomba-Cuvânt devine ceacare sfârºeºte o epocã ºi îniþiazão alta. “Bombardarea este pro-cesul industrial al conversiei”(Pynchon:520) Cu toate acesteaputem intui cã nu a fost o singurãdetonare, cea nuclearã fiind doarcea mai recentã. De altfel MarcusSmith ºi Khacig Tölölyan în CriticalEssays on Thomas Pynchonconsiderã cã racheta din Gravity’sRainbow poate fi la o adicã maipuþin strict metaforicã ºi mai multmetonimicã interpretabilã ca unstagiu de dezvoltare al tehnologieicare a culminat cu producereaarmei nucleare. (Smith &Tölölyan:1981:169) În luminaacestei duble viziuni asupra roluluiarmei observãm o trãsãturãimportantã a apocalipsei luiPynchon. Suntem confruntaþisimultan cu douã viziuni diferiteasupra istoriei. O viziune liniarã, încare trecutul îºi menþine relevanþaîn conturarea prezentului ºiviitorului dar ºi o viziune în careera nuclearã este un nou punctde origine, rupt de ceea ce a fosttimpul trecut. Cu alte cuvinteapocalipsa nuclearã „vine ºi nuvine” în acelaºi timp. Este undiscurs nou dar în acelaºi timp înel este inclus prelungirea unuiamai vechi.

Ken Cooper, în eseul intitulatThe Whiteness of the Bomb

Autorul este masterand în cadrulsecþiilor Istoria Imaginilor-Istoria Ideilorºi Studii Irlandeze ale Facultãþii deLitere a Universitãþii Babeº Boylai dinCluj Napoca. (The author is currentlyinvolved in the History of Images -History of Ideas and Irish Studies MAPrograms within the Faculty ofPhilology at Babeº Boylai Universityin Cluj Napoca)

DeconstruindBomba Atomica.Fictiunile luiThomas Pynchon siIshmael Reed

,,,,,

,,,,,

)) )))

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

38

mediteazã asupra problemeisimilar, dar într-un alt context,deconstruind promisiunile noii erede “fericire universalã întrutehnologie” izolând-o ca discurs ºica pretext pentru o reformulare acolonialismului. Printre operele pecare Cooper le are în vedere gãsimromanul Mumbo-Jumbo scris deIshmael Reed apãrut în 1972. Încazul acestui roman, notat deHarold Bloom ca fiind printre celemai importante 500 de volume dinCanonul Occidental, nu mai avemde a face cu ambiguitatea cultivatãde Pynchon în Gravity’s Rainbowasupra progresului istoric, ci cu oclarã deconstrucþie a mythos-uluiapocaliptic care însoþeºte aºa-zisanouã erã. El nu vede istoria armeinucleare ca începând cu descope-rirea radioactivitãþii în 1895, cipriveºte simultan atât spreAmerica anilor ’70 cât ºi spreEgiptul antic, folosind armanuclearã nu atât ca subiect propriuzis, cât ca un simbol pentru violenþaimplicitã „cruciadelor” religioasesau culturale întreprinse decivilizaþia occidentalã. Ceea ce îlpreocupã pe Reed este conceptulde “rasism al armelor” (arms-racism). Romanul are în vedere oentitate numitã Jes Grew, un spiritconjurat manifestat atât în trecutcât ºi prezent în muzica Jazz,consumul de alcool, dans ºisenzualitate. Dacã Jes Grew esteo entitate conjuratã atunci, înviziunea lui Reed, ºi arma nuclearãeste rezultatul unei astfel deconjurãri, dar una incompletã,eºuatã. Reed traseazã sursaproblemei în mitologia Egiptuluiantic unde Osiris este reprezentatca un foarte bun dansator înviziunea autorului. Cei ce au accesla paºii dansului sãu ºamanicdevin posedaþi de el. Thot îl roagãpe Osiris sã noteze paºii dansuluideoarece, “este nevoie de o litaniepentru hrãnirea spiritului”(Reed:164). Astfel Reed imagi-neazã creearea Cãrþii lui Thoth.Set, gelos pe popularitatea frateluisãu încearcã sã foloseascã ºi elpaºii conjurând pripit “cevaasemãnãtor exploziei unei bombeatomice” (Reed:173). Istoria serepetã ºi îl avem pe Moise deaceastã datã ca preot al lui Osirisdornic de a învãþa cântecul ºi

dansul zeului dar fiind posedat denerãbdare ºi dorinþã de putere nureuºeºte sã pãtrundã cunoºtiinþelecomplet, invocarea eºuândasemenea celei lui Set, cu oexplozie nuclearã. Dupã cumremarcã Ken Cooper în TheWhiteness of the Bomb debutul“solo” a lui Moise re-imagineazãmutaþia de la o religie participatoarepanteistã la monoteismul Iudeo-Creºtin (Dellamora:1995:90)Reed comenteazã ºi asupralegendei lui Faust portretizându-lca ºarlatan care nu înþelegeimplicaþiile vrãjilor sale, fãcândaluzie la era nuclearã. “Curând osã poatã anihila 1000000 apãsândun buton. Nu cred cã o mânãGalbenã sau una Neagrã vaapãsa butonul, ci cel mai probabilun descendent robot a lui Faustnebunul o va face. […] Va trebuisã învãþaþi misterele reprezentatede Jes Grew” (Reed:91)

Cel mai radical element alpasajului este cã civilizaþiaOccidentalã este criticatã de pepoziþia unei culturi mai vechi, maiînþelepte, ºi nu de pe una tradiþionalreprezentatã ca fiind în dezvoltare,aparþinând lumii a treia. Aceastãculturã reuºeºte sã integrezespiritul lui Jes Grew, nefiind oconjuraþie imperfectã. Atacul estefocalizat dupã cum bine remarcãKen Cooper pe retorica deproliferare care izoleazã þãrile non-occidentale ca fiind prea instabileemoþional pentru a avea acces laarme nucleare. Astfel Cooperremarcã în The Whitness of theBomb cum posesia armei devineun criteriu de segregare rasialãfiind menitã doar celor aleºi astfelcreându-se o putere centralã,restul rãmânând marginale.Inclusiv vocabularul oamenilor deºtiinþã participanþi în cadrulproiectului Manhattan conþineexpresii precum “cruciadaatomicã” sau “preoþimea nuclearã”delimitând astfel atât un scop câtºi un grup restrâns de indivizi cuacces la informaþii. Reedimagineazã complexul militar-industrial ca pe un cult solar,manifestat metonimic încã dinEgiptul lui Set ºi continuând pânãîn zilele noastre. Harry Truman afost primul care, dupã Hiroshima,a declarat cã America are de

partea sa forþa din care soarele îºiextrage puterea. Dar pentru cãorice sistem are nevoie de unpunct figurativ de origine pentrua-i orienta structura ierarhicã,primele detonari nucleare auacþionat precum un bureteºtergând trecutul ºi re-localizândputerea. Dupã cum observãWilliam Lawrence în Dawn overZero “Pentru toþi cei implicaþi, Zerodevenea centrul universului.Timpul ºi spaþiul începea ºi setermina cu Zero. Cu toþii segândeau doar la Zero, ora zerosau mai degrabã, microsecundazero” (Lawrence:1946:189). Astfelarma a fost perceputã ca noucentru al realitãþii, puterii ºi identitãþiinaþionale, un centru imaginat cafiind deconectat de trecut,reorganizând bomba ca pe un nouprimum mobile, o nouã originepentru o nouã erã. Evident teza luiReed în Mumbo Jumbo este cã nusuntem într-o nouã era, omenireamai trecând prin asemeneasimulacre apocaliptice. UndePynchon vede o istorie marcatã deevenimente pseudo-apocaliptice,Reed vede destul de clar un modelistoric recurent.

Naraþiuni de tipul celor create deReed sau Pynchon vin ca rãspunsdiscursurilor care ºi-au imaginat,dupã cum aminteºte SpencerWeart în Nuclear Fear: A Historyof Images “oraºele albe aleviitorului” (Weart:1988:5-13) cafiind “utopii tehnologice care vortranscede urmãrile dezastroaseale rãzboaielor, supra-aglomerareaurbanã ºi poluarea industrialã”(Dellamora:1995:82). Luând OakRidge ca model, prin transformareaformalã a unor baze militare în noileoraºe ale viitorului, se urmãreaconstrucþia “Oraºului Atomic”. Cusiguranþã astãzi, un astfel de oraºîn care “controlul autoritãþilor pestefiecare fazã a vieþii trebuie sa fieabsolut” (Dellamora:1995:83) esteasociat mai degrabã cu o distopiedecât cu un oraº luminat alviitorului. De asemenea Reedrãspunde altor naraþiuni post-Holocaust segregaþioniste de tipulcelor care ofereau imagini alepopulaþiei de culoare regresând lastadiul de canibali ca urmare aunui atac nuclear. Mai mult, alþiautori par chiar a-ºi dori un astfel

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

39

de atac, dupã cum observãm înromanul Tomorrow! scris de PhilipWylie unde Holocaustul nucleareste vãzut ca purificator rasial, dincenuºa sa ridicându-se o nouãlume, bomba explodând nuîntâmplãtor deasupra cartieruluilocuit de populaþia de culoare.Paradoxal, în epocã au coexistatatât frica de o apocalipsã nuclearã,cât ºi imaginarea unei renaºtericauzatã de ea, nu doar printr-onouã formã de energierevoluþionarã ci tocmai prinpotenþialul distructiv al armeiatomice. De aceea, FrankKermode, în The Sense of anEnding, atenþioneazã asuprapotenþialului distructiv al mituluiapocaliptic. Nu trebuie sã uitãm cãîn timpul celui de-al doilea rãzboi

mondial teroarea nazistã a avut labazã tot un astfel de mit apocaliptic,rezultatul în plan real fiindmanifestat în spaþii precumAuschwitz, Dachau sau Birkenau.Kermode atenþioneazã asuprapericolului iminent când o ficþiune,în viziunea sa, se degradeazã lastadiul de mit, pierzând conºtiinþapropriei ficþionalitãþi. De aceeaautorii postmoderni discutaþiprivesc miturile apocaliptice cu odozã sanãtoasã de scepticism,deºi se folosesc formal destructura lor fie jucându-se cuambiguitatea precum ThomasPynchon, fie deconstruind totalmitul ºi propunând ficþiunialternative ca Ishmael Reed.

Abstract: The article contains ananalysis of the way in which

postmodern writers like ThomasPynchon and Ishmael Reed deal intheir fictions, Gravity’s Rainbowrespectively Mumbo Jumbo with theapocalyptic myth of the Atomic Ageas a new point of origin in history.

Rezumat: Articolul cuprinde oanalizã a modului în care autoriipostmoderni Thomas Pynchon ºiIshmael Reed discutã în cadrul ficþiuniilor, Gravity’s Rainbow respectivMumbo Jumbo mitul apocaliptic al ereiatomice ca nou punct de origine înistorie.

Keywords: Postmodern Apoca-lypse, Thomas Pynchon, IshmaelReed, Nuclear Age, Atomic Bomb,Gravity’s Rainbow, Mumbo Jumbo

Cuvinte-cheie: ApocalipsePostmoderne, Thomas Pynchon,Ishmael Reed, Era Nuclearã, Atomic,Gravity’s Rainbow, Mumbo Jumbo

Crizele literaturii sunt ciclice ºiîntotdeauna rãstãlmãcite de cãtresceptici în termeni de „apocalipse“.Vai, ºi câte pseudoapocalipse n-atrãit literatura! Aflatã la rãscruceaa trei noi „apocalipse“, literaturaromânã de astãzi evolueazãcurajos. Ea are o þintã precisã,amplã ºi ineditã: recuperareaumanului. Iar aceasta pentru cãniciodatã, în toatã istoria ei,literatura n-a mai trãit provocareaciberneticului.

Apocalipsa esteticului

Existã o formã de stres în artaºi literatura contemporanã, iarasta nu de ieri, de azi. Definit decãtre János Seyle ca reacþie

A Literature Under the Influence of„Cultural Stress“Anca Giura

fiziologicã a corpului la presiuneaminþii constrânse, stresul sepoate extinde, fie ºi metaforic,implicit la corpul literaturii. Dacãtrupul omenesc-în-mic- resimtedureros, muscular ºi hormonal,impactul impulsurile nervoasecauzate de stres, atunci corpul(celulele) literaturii, în mare, reac-þioneazã încordându-ºi texturile,precum ºi textele!, la fenomenulde stres cultural. Probabil cã dupãpopularul, vai!, hipertraficatultermen „stres“, al doilea cuvândcel mai frecvent în discursulcolocvial al unei populaþii de cititoricontemporani, în speþã români,este acela de „crizã“. Banalizareacelor douã lexeme, precumbanalizarea rãului, ne imunizeazãºi ne induce neglijarea sensurilororiginare care n-au fost mereuînfricoºãtoare. În fond, stresul ºicriza fac o pereche vectorialãcare antreneazã evoluþia biologicã

sau pe aceea culturalã.Apoi, criza artelor dateazã de

mai demult. Literatura contem-poranã a suportat o majorã intrareîn crizã atunci când Modernii aureinventat noþiunea de frumosartistic. Vârf de lance al Modernilor,grupul suprarealist a încununataceastã crizã proclamând oimposibilã definiþie a noului esteticîn artã. Postmoderniºtii n-au maiavut nimic de fãcut decât sãmarºeze, ºarjând ºi fragmentândce se mai putea, pe aceastãsituaþie ineditã. Legatã prea multãvreme de conceptul imanent defrumos, atunci când acesta dinurmã s-a relativizat, arta a resimþito oarecare derutã.

În nostalgiile noastre de cititorimai persistã subconºtient ideea cãliteratura rãmâne arta scrisuluifrumos, ales. „Neglijenþele“cãutatanticalofile ale romanelor deînceput de ani 2000 în literaturaromânã aveau sã risipeascã o datãpentru totdeauna aceste iluzii alecititorimii. În fond, arta, vexatã deasaltul mediatic, pare sã fi cedatreduta esteticului unor alte zone.Show-urile tv, reclamele, spec-tacolele de anvergurã, filmeleamericane cliºeice, tabloidele,râvnesc toate „sã facã frumos“. Înconsecinþã, arta alege sã sesustragã, refuzã compromisulestetic, ea nu mai vrea sã „imitefrumos“, scepticã în convingerea

Autoarea este profesor dr. deliteraturã la Colegiul „Vasile Goldiº“ dinArad (The author is Professor ofRomanian Literature at the „VasileGoldiº High School“ in Arad.)

)) )))

O literatura subefectul de „strescultural“

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

40

cã ar mai exista frumuseþi denaturã spiritualã în lumea de azi.

Apocalipsa realului

Ruptura artei cu esteticul apareca fiind, iatã, mai veche decâtruptura în douã a realitãþii înseºi,fenomen care se rafineazã total înera ciberneticã. Critici de profesiesau oameni de televiziune opineazãcã, din ambele zone pe care ei lereprezintã, scindarea realului sepercepe explicit. Profesionist deteleviziune, Daniela Zeca–Buzuraexplicã faptul cã lumea ni sereveleazã în urma evoluþieitehnologice ca „Realul de gradul Iºi realul de grad secund .“( în Totulla vedere. Televiziunea dupã BigBrother) La rândul sãu, în Strategiilesubversiunii, criticul literar CarmenMuºat afirmã cã astãzi „Nimic nupare mai discutabil(…) decâtrealitatea însãºi.“

Scindarea realitãþii apare ca oevidenþã, de datã recentã, uºor dedemonstrat. Dublarea, ecranarea,virtualizarea sunt fenomene pecare le trãim sensibil, artiºti sauconsumatori de artã deopotrivã.Despre efectul de oglindã vorbeºteºi Florence de Mèredieu (Arta ºinoile tehnologii) care constatã cã„O altã revoluþie a început recentºi riscã sã modifice raporturilenoastre tradiþionale cu lumea:revoluþia lumilor virtuale, imagineanumitã de sintezã, interactivita-tea, participarea spectatorului,realizarea unei lumi de senzaþiisintetice, totul contribuind lacrearea de universuri artificialecare ne fac sã credem cã ar puteaîn viitor sã concureze, ba chiar sãînlocuiascã vechile noastre moda-litãþi de percepþie. Raportareanoastrã la real, relaþiile pe care leîntreþinem de milenii cu vecheanoastrã planetã riscã sã se clatine,lumea imaginii ºi universurileartificiale fiind pe cale sã devinãpreponderente.“ Prin urmare, artanu mai poate fi înþeleasã acum caunicã fereastrã ºi oglindã spreimaginar, deºi acesta i-a fost rostulvreme de milenii. Iar ea esteperfect conºtientã de concurenþaneloialã care se interpune dinspreimaginea mediaticã înspre ceea ceputem numi imagine artisticã.

Literatura are ºi ea concurenþã

în acel produs hibrid, ºi mimeticdeopotrivã, care este produsulmedia, ce se pretinde a deveni actde culturã, un compozit plãsmuitdin jumãtate tehnologie, jumãtatecreaþie ºi care migreazã dindorinþa sa de putere dinspreverosimil ºi comercial spre un realde tip secund. Florence Meredieuexplicã: „Arta ºi tehnica au fostdintotdeauna inseparabile, artiºtiiapelând sistematic, de-a lungulvremii, la instrumente ºi practici alecãror complexitate ºi noutate lestimulau imaginaþia. Tehnicile nusunt instrumente neutre. Uneori sepliazã destul de greu la voinþaartistului ºi pot cãpãta un caractercoercitiv. Ele reprezintã în aceeaºimãsurã ºi o provocare perma-nentã, rostul artistului fiind sãprelucreze natura, sã lupte îm-potriva ei cu ajutorul uneltelor ºi altehnicilor pe care le interiorizeazãpânã la a le face adesea invizibile,dar pe care poate dori de ase-menea sã le etaleze ca pe niºtetrofee, pe scena artei.“ Atunci cândtehnicile - adicã tehnologiile - ocopleºeºc, ultimul refugiu al literaturiirãmâne autenticul. Ceea ce înmediatic devine fake ºi compoziþie,în artã ajunge experimentare avisceralului ºi a umanului originar.

Apocalipsa tematicã

Poate cã artiºtii s-au întrebatastfel: despre ce mai comunicãmîn culturã, dacã esteticul nu ne maipriveºte? Cum economicul ºimediul politic influenþeazã foarteconcret individul în viaþa saemoþionalã, în relaþiile cu ocomunitate sau în statutul social,arta ºi literatura de azi - implicit înRomânia - au diagnosticat zoneledureroase care trebuie clamate.Astfel, estompând alte subiectedeja prea canonice, temelesãrãciei, individualitãþii, mizera-bilismului, inadaptãrii, emigraþiei,excluderii, ratãrii devin foartefrecventate în noua prozãromâneascã. În fundal, megatemaexcluderii individului de cãtre robot.Altfel, ratarea poate lua formeparticulare, masculine saufeminine, ºi în consecinþã suntemergente încã douã subteme,subscrise noilor valenþe aleerotismului. Dintre acestea, tema

femininului dobândeºte ampledezvoltãri, nu mereu fericite, încongruenþã cu o receptare venitãdin partea unui public „educat“ deun întreg angrenaj publicitar ceproclamã cultul femeii bionice saual femeii-obiect.

La stresul unei societãþicibernetizate ºi tocmai de aceeafacil manipulabile, literaturarãspunde cu nesupunere, rolulde ins revoltat al artistuluicontemporan pãrându-mi-se maisemnificativ ca niciodatã. Im-portanþa pãstrãrii libertãþii degândire ºi de alegere devinemesajul central al literaturii de aziîn preîntâmpinarea unor apo-calipse mai grave, de altã naturã.

Abstract: Literature never fearsthe imminences of any crisis orapocalypse. Crisis or „cultural stress“is a tentation and a provocation for anyartist. This means a challenge to findnew art-like ways to rescue the„human in us“.

Rezumat: Pentru literaturã,termenul de „crizã“ sau de „apocalipsãn-a avut niciodatã conotaþiile lugubrede gãsit la nivel economic sau politic.Pentru zona artelor, ameninþarea uneiapocalipse rãmâne strict provocareacreatoare de a descoperi sensuriartistice noi.

Keywords: art-like crisis, culturalstress, media, aesthetic, art-like image

Cuvinte-cheie: criza artei, strescultural, media, estetic, imagineartisticã

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

41

Era digitalã a adus, indubitabil,o accelerare fãrã precedent avitezei ºi ariei de distribuþie ainformaþiei, reificând ceea cePierre Teilhard de Chardin numea,în Le Phénomène Humain,noosferã, un înveliº al pãmântului„întreþesut din toate inteligenþeleaflate simultan pe planetã”. Reþelelede socializare, dar mai alesprecursorii acestora, precumforumurile de discuþii, programelede chat ºi, înaintea acestora,sistemele de tip BBS (BuletinBoard System, un tip de serviciucare, înainte de apariþia Internetuluiºi în primii ani ai acestuia permiteapostarea publicã de mesaje ºiarticole, prin intermediulconexiunilor telefonice ) au permiso expansiune masivã a opinieiexprimate, atât validã ºi utilã,desigur, cât mai ales a acelei opiniimorbide ºi panicarde care, de laprimul meteorit previzionat sãstriveascã prima peºterã apitecantropului, continuã constantsã ne înfioare, amuze sauagaseze, dupã caz.

Eschatologiile populare,globale, comunitare sau moral-individuale, fascineazã tocmai princaracterul lor aierarhic. Nevenindde la o autoritate centralã ºioficialã, private, aºadar, de minusulde credibilitate pe care o atareautoritate intrinsec îl comportã,umbrele bãbeºti ale sfârºitului ºi-au gãsit, în urzeala electronicã deinteligenþe, un teren mai fertil decâtºi-ar fi putut vreodatã dori. De laminicrizele pecuniar-apocalipticeale vreunui cleric obscur, care,odinioarã, s-ar fi consumat în

Despre apocalipse pe suport digitalThe Killer Byte. Essay on DigitalApocalypsesMihai Pedestru

amvonul la fel de obscurei salebiserici, pânã la maxicrizelecondescendent-ideologice alevreunui proeminent academic,care, odinioarã, s-ar fi consumatla catedra proeminentei saleuniversitãþi, apocalipsa ni sereveleazã voioasã de dupã fiecarecolþ de epistemã.

Dacã e sã încercãm un inven-tar taxonomic al sfârºiturilormediatizate informatic, primacategorie, cea mai clarã, bogatã ºidiversã în abordãri este, desigur,cea religioasã. E suficient sãamintim de recenta isteriecolectivã stârnitã de profeþiileamericanului Harold Camping,care prevesteau sfârºitul în datade 21 mai 2011. În ciuda minþilornoastre sceptice ºi confuze carear putea crede contrariul,apocalipsa chiar a avut loc la datastabilitã doar cã, apud situl luiCamping, cutremurele prezise aufost ceva mult mai important, ºianume cutremurãri de fricã aleomenirii întregi (cf. http://www.ebiblefel lowship.com/archives/2011/06/14/what-happened-on-may-21). Sfârºitulpropriu zis, cu explozii, surle ºitrâmbiþe va veni, ni se spune, pe21 octombrie, înainte, probabil, caacest numãr al revistei sã vadãlumina tiparului.

Eschatologiile religioase, dinorice cotlon de lume ºi istorie arveni, au o structurã comunã,similarã cu structura comunã areligiilor însele: ºantajul. Desigur,conºtiinþa morþii imanente induce ooarecare coerenþã logicã uneiargumentãri care promite viaþaveºnicã, iar celelalte apocalipse,pe care le vom discuta înparagrafele care urmeazã, nu facdecât sã arunce paie ºi benzinã înfocurile iadului, atât de înflãcãratprezise.

O formã de eschatologie

modernã, cu deosebitã prizã lapublic ºi care s-a bucurat din plinde infrastructura erei digitale oreprezintã apocalipsa socialã sau,într-un limbaj mai apropiat deHollywood-ul care a exploatat-omasiv, „colapsul societal”. De-sigur, ideea în sine nu e nici nouã,nici excesiv de digitalã. De laDimitrie Cantemir ºi a sa Historiaincrementorum atque decremen-torum Aulae Othomanicae ºi pânãla mai recentul Arnold Toynbee ºial sãu A Study on History, istoriciicu patalama ºtiinþificã au cobitconsecvent moartea imperiilor ºi,prin ele, a civilizaþiilor. Contribuþiaesenþialã la penetrarea spaimei derecavernizare a umanitãþii, însã,au avut-o neîndoielnic cinemato-grafia apocalipticã ºi miºcarea„survivalistã”, ambele creaþii aleradioactivilor ani ’50-’60 din istoriaStatelor Unite. Înspãimântaþi, saumãcar stimulaþi de cursaînarmãrilor specificã rãzboiuluirece, scriitorii americani auconstruit, în coada de cometã aUltimului om al lui Marry Shelley, oimagine romanþatã a „the end”-uluiplanetar, nãscând un adevãratcurent „post-apocaliptic” preluatapoi, ºi vast diseminat de cãtrecinematografie, apoi de cãtrejocurile video. E suficient sãamintim aici eroica extincþie dinpelicula On the Beach în regia luiStanley Kramer, ecranizare aromanului omonim al lui NevilShute, distopiile lui Roger Zelaznysau Harlan Ellison, ajungând pânãla climaxul genului în I Am Legendal lui Richard Matheson care,lansând conceptul de „apocalipsãzombie”, a reuºit sã exploatezesingura fricã mai mare decât fricade moarte, frica de a nu mai muri.

Sfârºitul, în aceste scenarii,este cu atât mai cumplit cu cât e,simultan, ºi mult mai abstract ºimult mai concret. Dacã la imagineaîngerului exterminator care-ºifluturã sabia în vãzduh scuipândmolimã ºi foc o minte scepticãpoate isca obiecþii, noul duºmaneste fundamental irefutabil. Fie cãe comunismul, capitalismul,liberalismul gay-drogat-iudeo-masonic, radiaþiile sau virusulmâncãtor de oameni, noul duº-man este, prin însãºi naturasa raþionalist-intelectualã, atât

Autorul este doctorand ºi asistentla Facultatea de Teatru ºi Televiziunea Universitãþii Babeº-Bolyai din Cluj(The author is a PhD student andTeaching Assistant at the Babeº-BolyaiUniversity’s Faculty of Theatre andTelevision).

Octetul ucigas,,,,,

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

42

concret/dovedit, cât ºi imposibil deînþeles publicului larg. ªtim cãradiaþia existã, dar nu o putemvedea sau da la o parte. ªtim cãvirusul existã, tuºim de la el, darnu vom ºti niciodatã care îi suntlimitele. Frica de certitudineanecunoscutului reclamã ipotetizãriangoasante ºi scenarii din ce în cemai paranoice.

Este cazul miºcãrii „surviva-liste”, în lipsa unui termen mai bun,miºcare apãrutã în America anilor’60, propovãduitã masiv online ºipredicatã în jurul conceptului deevadare, de retragere din caleaunei societãþi prãbuºite, pentru a oreconstrui ulterior, cu mult dupãWTSHTF („When the shit hits thefan”, traducerea în jargonul miºcãriia conceptului de apocalipsã). Pelângã sfaturi utile despre metodaoptimã de a jupui un cerb, de a tratarãnile cu rãºinã de pin sau de aexecuta un contabil, articolele„survivaliste” conþin ºi o imageriedeosebit de prolificã, incluzândhoarde de brokeri ºi drogaþimigrând spre zonele rurale,jefuitori, psihopaþi ºi, de preferat,instaurarea unui fascismcomunitar cât se poate de permisivîn utilizarea ºtreangului; distopiadevenitã utopie.

Cum e ºi firesc, popularitateaacestor direcþii de gândire afluctuat în ritm cu situaþia politico-economicã globalã, diluându-se înanii ’90, odatã cu prãbuºirea UniuniiSovietice ºi revenind la viaþã odatãcu expansiunea recentã a Chinei.

Apocalipsele numerice sepoziþioneazã la un capãt aparentmai raþional al spectruluifantasmatic al sfârºitului. Uneledintre ele, precum profeþia papilorsau calendarul mayaº au unsubstrat mistic. Altele, precumcelebrul caz al trunchieriireprezentãrii electronice a anilor,cunoscut sub denumirea de„fenomenul Y2K”, derivã dintehnofobie. Ceea ce le uneºte estecredinþa în funcþia misticã anumerelor, încercarea disperat-gestaltistã de a extinde ordinea înmiezul turbulent al entropiei.Necunoscutul e înfricoºãtor, darmatematicile au dovedit, iar ºi iar,cã acest necunoscut estemodelabil numeric, prin mici„obiecte” conceptuale care,

surprinzãtor, se comportãîntotdeauna predictibil. Desigur,aceastã predictibilitate sedatoreazã faptului cã aºa au fostconcepute, tocmai pentru aîncerca sã punem ordine înunivers. Profeþiile milenariste saucele numerologice, oricât de doctar fi aritmetizate, sunt strâns legatede propria noastrã anatomie. Dacãîn loc de zece am fi avutdouãsprezece degete, numãrulfiarei ar fi fost, schimbând baza denumeraþie, 476 ceea ce, trebuie sãrecunoaºtem, nu are nici pedeparte aceeaºi rezonanþã.

Apocalipsele filosofice alesecolului XX ºi XXI, cel puþin aºacum populeazã ele imaginarulmaselor interconectate, vin dintendinþa filosofiei – continentale, darnu numai – de a abandonarigurozitatea ºi de a se relansaîn demersuri sibilinice. Publicullarg, conectat permanent la fluxulde informaþii, dar lipsit de ma-sochismul pedant al hermeneuticiiºi scufundat în mitemele culturiipop, traduce joaca lui Baudrillardde-a realitatea-reprezentare(joacã platonicianã, la origine) înMatrix ºi nefericita sintagmã de„sfârºit al istoriei” a lui FrancisFukuyama în invazie zombie. Înpandant, eschatologiile ºtiinþifice,de la viespile ucigaºe la gãurilenegre sau meteoriþii belicoºi,cupleazã aceeaºi nevoie apublicului de a asimila rapidinformaþia cu rigoarea excesivã aexprimãrii scientiste. ªi aici,teama de necunoscut emerge dininaccesibilitatea cunoscutului.

O ultimã categorie pe care nepropunem s-o trecem în revistãeste cea a microapocalipselorindividuale. Dacã ar trebui sãsintetizãm într-un singur conceptprincipalul efect pe care noiletehnologii de comunicare l-au avutasupra umanitãþii, acesta ar fifractalizarea, disoluþia surselorcentrale de valori ºi apariþia unornuclee axiologice autorizate prinînsãºi interconectarea lor. Tranziþiala aceastã paradigmã a echivalãriiautoritãþii cu vizibilitatea a condusla o multitudine de absolutismenormative, mici cetãþi dictatorialesuprateritoriale, din care exilulpresupune un sfârºit al lumiisimbolice a individului. Adulaþiei

religioase i-a luat locul o formã deadulaþie referenþialã, iar zeilor ºisacerdoþilor le-au luat locul trend-setterii ºi moderatorii de forumuri.Neconvertirea înseamnã exclu-dere ºi o negare virulentã, cel puþinla nivel discursiv, a existenþeiînsãºi. Duºmanul nu mai e niciîngerul exterminator, nici zombie-ul mâncãtor de creiere, niciinvizibilul izotop de cesiu.Duºmanul e dinamic, în funcþie depreferinþele de moment ale celuimai vizibil dintre emiþãtorii posibili.„N-ai Facebook, nu exiºti!”, „N-ai telefon mobil, nu exiºti!”, „N-aiIPad, nu exiºti”, deºi aparentnimic mai mult decât verbalizãriale unei mode, asemeneaenunþuri pot avea, în fapt, unimpact major asupra vieþiisociale, dar chiar ºi asuprafiziologiei individului. Ilustrativeîn acest sens sunt des me-diatizatele cazuri de tineri, înprincipal asiatici, dar nu numai,care recurg la mijloace absolutdisperate, precum prostituþia sauvânzarea de organe pentru a-ºiputea asigura continuitateaexistenþei sociale.

Desigur, dupã cum proprianoastrã experienþã concret-senzorialã o probeazã, toateprofeþiile eschatologice care auînsoþit evoluþia umanitãþii au eºuatlamentabil. Fie cã au constituitdogme, fie bombe de presã saudoar comentarii pe forumuri,problema care ni se pare relevantãaici este fascinaþia aproapeinvocatoare în raport cusfârºiturile noastre ca specie. Dela Freud la Ernest Becker,psihologii au încercat sã plasezeangoasa morþii imanente ca piatrãde temelie a întregului eºafodaj alacþiunilor umane, iar statul, suborice formã ar fi existat elvreodatã, a folosit-o ca principalmecanism de control alpopulaþiilor. Nevoia obsesivã desfârºituri, însã, manifestatã întoate culturile, dintotdeauna, paresã infirme ipotezele psihologilor, lafel cum miºcãrile subversive derezistenþã care au subminatcontinuu statul îi infirmã eficienþarepresivã.

Faptul cã la o simplã cãutare peGoogle a sintagmei „end of theworld” primim o sutã douãsprezece

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

43

milioane de rezultate relevã,credem, o origine mult maiprozaicã a acestei fascinaþii. Nufrica, ci curiozitatea în faþa uneinecunoscute incognoscibile nedeterminã sã-i speculãm adinfinitum modele ficþionale sauºtiinþifice, iar Internetul, ca almamater a tuturor speculaþiilorposibile, ne oferã cel mai fecundcu putinþã spaþiu pentru atarecuriozitãþi.

Bibliografie:Baudrillard, Jean. Simulacre ºi

simulãri. Cluj: Ideea Design & Print,2008

Becker, Ernest. The Denial ofDeath. New York: Free Press, 1997

Fukuyama, Francis. The End ofHistory and the Last Man. New York:Free Press, 2006

Teilhard de Chardin, Pierre. TheHuman Phenomenon. Eastbourne:Sussex Academic Press, 2003

Toynbee, Arnold J. A Study ofHistory. New York: Dell Books, 1965

Abstract: This brief essay aimsto explore the directions in whichnetwork-mediated comunicationhas thrust representations of TheEnd, those fragments of ourimmaginary that, despite our livingin an age of free information,

constantly incite us to hope for theunknown.

Rezumat: Microeseul de faþãîºi propune sã exploreze direcþiileîn care comunicarea mediatã prinreþele electronice a împinsreprezentãrile sfârºitului, acelecrâmpeie de imaginar care, înciuda faptului cã trãim într-o erã ainformaþiei libere, ne îndeamnãmereu sã sperãm la necunoscut.

Keywords: apocalypse,eschatology, Internet

Cuvinte cheie: apocalipsã,eschatologie, Internet

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

44

Dacã ar fi sã luãm înconsiderare numãrul de predicþiiapocaliptice din zilele noastre amfi tentaþi sã deducem cã omul maidegrabã îºi doreºte sfârºituldecât îi este fricã de el.Fascinaþia pe care o avem pentrusfârºitul lumii reiese dintr-osimplã cãutare pe Internet, iar înmomentul în care începi sãconsulþi ºi diferitele publicaþii peaceastã temã proporþiile uimiriiironice sau ale panicii, dupã caz,cresc exponenþial. În cuvinteleunui cântec popular acum câþivaani, „avem di tãte”: de la Antichristla catastrofe ecologice, de laastronomie maiaºã la energiaîntunecatã din fizicã, de laacceleratoare de particule cupotenþial de a genera gãuri negrela sectele americane gata sã teajute sã te pregãteºti pentrusfârºitul inevitabil contra (sic!)unei sume de bani.

În Countdown to Apocalypse– A scientific exploration ofthe end of the world (PerseusPublishing, Cambridge Mas-sachusetts, 1998), Paul Harpernîntreprinde o clasificare a tutu-ror acestor predicþii despre sfâr-ºitul umanitãþii. Taxonomia deli-mitatã de autor, deºi fãcutã înperioada în care atenþia tuturoraera îndreptatã cãtre anul 2000(faimosul Y2K cãruia i-amsupravieþuit în ciuda aver-tismentelor) ºi ignorând înconsecinþã problema mai actualãa iminentului 2012, este totuºifoarte utilã. Apocalipsa, spuneHarpern, poate fi de trei feluri. Înprimul rând, avem un numãrextrem de mare de predicþiifundamentate religios, apoiexistã cele de tipul „Terraînfuriatã” care se concentreazã

(In)certitudineaapocalipseiThe (Un)certainty of ApocalypseMara Semenescu

în jurul unui scenariu aldezastrului ecologic, iar în finalexistã ºi un numãr de ipoteze alesfârºitului de origine cosmicã(comete, neutrini, explozii sola-re º.a.). Observãm astfel odiversificare a problemei: laînceput omul se orienta doarcãtre divinitate în efortul sãu dea înþelege o potenþialã moarte alumii. Odatã cu industrializareaºi cu evoluþiile tehnologiei adu-se de epoca modernã, apoca-lipsa începe sã-ºi lãrgeascãsfera de influenþã. Noi ideidespre sfârºitul lumii apar înmomentul în care conºtientizãmamploarea poluãrii planetei.Altele vin ca un efect secundaral cercetãrii ºtiinþifice, oricenouã descoperire din domeniulºtiinþei determinând, pe lângãvalul iniþial de entuziasm, ºi oreacþie direct proporþionalã despaimã. Cunoaºterea comportã,paradoxal poate, o cantitatesimilarã de nesiguranþã, descepticism, de îndoialã ºi deîngrijorare. Totuºi, cuvântul„apocalipsã” nu a purtat mereucu sine conotaþii atât de sumbre.În greacã Að ï êÜëõøéò înseamnãrevelaþie, descoperire ºi iniþial sereferea exclusiv la conþinutulultimelei cãrþi din Noul Tes-tament: Apocalipsa dupã SfântulIoan. Cu timpul semnificaþia s-alãrgit pentru a cuprinde toatescenariile de distrugere a lumiiprintr-o catastrofã universalã.

Poate cea mai întâlnitã dintreapocalipsele pe care le întâlnimîn sfera religiei este potopul saurevãrsarea de ape. Zeii, supãraþipe umanitate pentru greºelile ei,trimit o ploaie nesfâºitã menitã sãspele pãcatele ºi sã cureþelumea de rãu. În Biblie îl avem peNoe cu arca sa, dar ºi altecivilizaþii vorbesc despre potop:se spune cã Atlantida a dispãrutsub ape când Zeus s-a supãrat

pe locuitori, iar în legenda luiGhilgameº povestea luiUtnapiºtim seamãnã izbitor cucea din vechiul testament.Harpern analizeazã apoi fricapredominantã din Evul Mediu –ciuma. Cu potenþialul sãu de aucide întregi comunitãþi în timpscurt printr-un proces înfricoºãtorºi dureros, ciuma a fost fundalulpe care s-au grefat majoritateascenariilor apocaliptice alevremii. Aici analiza face un saltîn timp ºi ajunge la Americazilelor noastre, þara undeconstituþia fundamentatã peprincipii seculare pare sã fi avutun efect diametral opus. Nu e demirare cã prezentul StatelorUnite ale Americii concureazãcu Evul Mediu european pentrurecordul celor mai multe credinþemileniariste – numãrul extrem demare de secte din Statele Uniteale Americii ºi convingereafiecãreia într-un alt fel de viitoareapocalipsã determinã acest fapt.

Scenarii le din domeniulecologiei sunt ºi ele numeroase.Dacã nu ne terminã o nouã eraglaciarã, atunci se ocupãdezastrul nuclear de noi.Scapãm ºi de asta? Nu-iproblemã, intervin gãurile dinstratul de ozon, iradierea solarã,încãlzirea globalã, efectul deserã, moartea diferitelorecosisteme, l ipsa de apãpotabilã ºi consumarearesurselor planetei. Lãsândgluma la o parte, se pare cãniciodatã nu poþi sã ºtii cusiguranþã în ce mãsura unadintre aceste previziunii estealarmistã, sau sincer (ºidocumentat!) îngrijoratã. Spreexemplu, în urmã cu câþiva anise discuta despre problemagãurilor din stratul de ozon cadespre un dezastru iminent.Acum s-a lãsat tãcerea în rândulactiviºtilor sau aceºtia doar ºi-auorientat interesul în alte direcþii.

Oricum, problema cea maipresantã nu mai este ecologia.Marea majoritate a discuþiilorapocaliptice din zilele noastre seînvârt în jurul datei de21.12.2012, data care ar marcasfârºitul lumii conformcalendarului maiaº. În timp ceunii adoptã o atitudine tranºantã

Autoarea este studentã laFacultatea de Litere din Cluj-Napoca(The author is a student at theFaculty of Letters in Cluj- Napoca)

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

45

ºi proclamã apropierea unuisfârºit complet ºi irevocabil, alþiinuanþeazã discuþia desprefaimosul calendar maiaºspunând cã ceea ce urmeazãeste doar o schimbare,nicidecum o eradicare. ªi,bineînþeles, existã ºi cei carerefuzã ipoteza în totalitate. ÎnApocalypse 2012. A ScientificInvestigation into Civilization’sEnd (Morgan Road Books, NewYork, 2007), Lawrence E.Joseph doreºte sã demonstrezede ce anul 2012 este foarteprobabil sã semene cu oapocalipsã. Autorul însumeazã oserie de date disparate înîncercarea de a contura imagineatotalizatoarea a viitorului (înacest sens cartea seamãnã oistorie naþionalã scrisã invers încare fiecare element alprezentului se adunã pentru aforma, corect, coerent ºiaxiologic, viitorul). Avem în felulurmãtor: un calendar care seîncheie în 2012 (construit de unpopor extrem de erudit îndomeniul astronomiei ºi ale cãruicalcule au uimit mereu prinprecizie), o activitate solarãstranie care îºi va atingemaximul de intensitate în 2012,un câmp magnetic planetar careameninþã sã inverseze polii înviitorul apropiat, apropierea unuinor interstelar de energie care vaperturba atmosfera Pãmântuluicândva între 2010 ºi 2020,probabilitatea sã ne loveascãun asteroid de proporþia celuicare i-a ucis pe dinozauri,probabilitatea ca cel mai marevulcan din lume, vulcanulYellowstone, sã erupã curând cupotenþialul de a ucide peste 90%din populaþia planetei ºi variicredinþe care au programatsfâºitul în jurul anului 2012(inclusiv Biblia ºi unele filozofiiorientale). Puþinã matematicã etvoilà, se pare cã ar fi cazul sã nepregãtim pentru final. Scepticiiprezintã o cu totul altã imagine.Argumentul lor principal se referãla dificultatea cu care se poaterealiza transferul din calendarulmaiaº în cel gregorian.Abordarea clasicã implicãraportarea unor evenimenteastrale comune celor douã

calendare la constanta GMT, darmetoda nu este infailibilã. Uniipretind cã data de 21 decembriea fost aleasã doar de dragularmoniei întrucât reprezintãsolstiþiul de iarnã ºi cã presupusadatã a sfârºitului calendaruluimaiaº ar putea fi greºitã cuºaizeci pânã la o sutã de zile. Alþicercetãtori susþin cã am trecutdeja de moment.

Toate credinþele despreapocalipsã prezentate pânã aiciau un lucru în comun: sunt înprimul ºi în primul rândantropocentrice. Umanitatea îngeneral va fi anihilatã. Fie cã forþadistrugãtoare este Dumnezeu,natura sau evenimentul cosmicneaºteptat, omul este cel caresuportã consecinþele. Asta esteproblema principalã ºi sursasupremã de neliniºte – ce ni seîntâmplã nouã. Uitãm probabil cãdacã reuºim cumva sã netransformãm cu toþii în zombiessau dacã ne distrugem prinrãzboaie lumea în celãlalte pãrþiale ei va merge mai departe.Trecem cu vederea faptul cãdacã un meteorit loveºtepãmântul ºi murim cu toþii vomdeveni la rândul nostru niºtefosile interesante de studiat (ºi depus în muzeu) pentru o viitoarecivilizaþie mai avansatã. Înacestã ordine de idei poate fi unextraordinar exerciþiu demodestie sã priveºti înperspectivã ºi sã realizezi cãsfârºitul tãu nu este, pânã laurmã, nici pe departe un sfârºitîn planul universului.

În anii ’20 Edwin Hubblestudiazã galaxiile îndepãrtate ºiobservã un lucru ciudat.Majoritatea au culoarea roºie. Lafel cum sunetul devine mai slabîn momentul în care seîndepãrteazã de observator,lumina devine roºie atunci cândse distanþeazã. Hubble trageconcluzia cã toate aceste galaxiise îndepãrteazã de noi ºi cãuniversul, în consecinþã, suferãun proces continuu de dilataþie.Studiile ulterioare au arãtat cãaceastã dilataþie nu sedesfãºoarã la o vitezã constantã,din contrã – cu trecerea timpuluiea este tot mai acceleratã. Teoriiactuale despre sfârºitul

universului se raporteazã tocmaila acestã energie pe careoamenii de ºtiinþã au denumit-o„energie întunecatã” (întunecatãnu pentru cã ar fi neagrã, cipentru cã nu ºtim aproape nimicdespre de ce existã ºi cumfuncþioneazã). Practic, universulse va dilata neîncetat pânã cândgalaxiile se vor destrãma ºisistemele solare se vor împrãºtia.Orice corp solar, planetar sauinterstelar se va destrãma ºi înfinal fiecare bucãþicã de materiese va dezintegra, inclusiv atomulºi particulele din care este format.Alte ipoteze spun cã aceastãenergie întunecatã s-ar putea rãriîn timp sau cã ar putea lasã locul

gravitaþie ca forþã predominantã înunivers (caz în care miºcareaacceleratã va avea loc în sensinvers ºi se va ajunge la un „BigCrunch”).

Este evident cã umanitateapreferã, într-o covârºitoaremajoritate, soluþiile sigure.Apocalipsa vine în data de, la oraX, prin intervenþia forþei Y. Avemnevoie de certitudini pânã ºi înteamã – vrem sã ºtim când sãne agitãm, când sã ne facemprobleme ºi când sã intrãm înpanicã, vrem sã fim siguri cãacum, nu altcândva, putem sã nelasãm în voia nesiguranþeisupreme. Rigurozitatea ºtiin-þificã ºi implicit acceptareaincertitudinii nu numai ca stareperpetuã, ci ºi ca motor alcunoaºterii e puþin mai dificilã.

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

46

Poate acest u l t im aspectmãcar ar t rebui sã neconsoleze. Ne aratã cât dedeparte de finalul cãlãtorieisuntem cu adevãrat.

Abstract: The belief in anapocalyptic end, be it past orpresent, reveals an inherentcharacteristic of human thought:

Falºii profeþi ai apocalipsei, cumic cu mare, par sã fi împânzit ºiasediat publicaþiile periodice (ºi nunumai) tot mai agresiv în ultimavreme, nu fãrã succes la publiculcredul. Nelipsite sunt ºi ecranizãrilepe aceeaºi temã, sau eseurilecinematografice câºtigãtoare depremii la festivaluri de film. Însãpreocuparea permanentã pentrunaraþiunile (post)apocalipticesemnaleazã ca ºi altã datã un vârfal crizei contemporaneitãþii ºi opreocupare pentru forma supravie-þuirii. ªi ce altã cale mai potrivitã de"trãire" a acestui sfârºit decât petãrâmul imaginar al literaturii?

Investiþia literarãîntr-un sfârºit allumii ajunge sã fie antidotul sineluiindividual încarcerat, deconectat ºiizolat în propria carcasã, cumplitde singur, care se perpetueazã înnaraþiunile moderne. Însã postmo-dernitatea, mai mult decât înainte,

MichelHouellebecq –profetul obscen alapocalipseipostmoderneMichel Houellebecq – the ObsceneProphet of the Postmodern ApocalypseAndreea Cerbu

the need to graps one’s future.However, large number of scenariosregarding our world’s might showwhy we are still in the infancy ofour evolution.

Rezumat: Credinþa într-un finalapocal ipt ic , f ie cã aceastaaparþine trecutului sau viitorului,relevã o caracteristicã a gândirii:nevoia de a cunoaºte viitorul.

Totuºi, numãrul mare de scenariidespre sfârºitul lumii ar putea sãarate tocmai cât de puþin amavansat pe scara dezvol tãr i inoastre ca specie.

Keywords: apocalypse, theory,humanity, religion, nature, cosmos.

Cuvinte-cheie: apocalipsã, teorie,umanitate, religie, naturã, cosmos.

face uz de o imaginaþie feroce aspulberãrii ordinii (sau dezordinii)deja existente, fãrã dimensiuneasalvatoare ultimã. Utopiiledeviazã în distopii. Noii profeþi aiJudecãþii de Apoi denunþãadevãruri scandaloase.

Controversatul autor francez,Michel Houellebecq, a cãruimizantropie, beligeranþãºi ironie îlpreced, pare a fi cel mai îndârjitdemascator al declinului societãþiioccidentale contemporane. Câºti-gãtor al premiului Goncourt în 2010cu cel de-al cincilea roman al sãu,"Harta ºi teritoriul", Houellebecq esteangajat în egalã mãsurãîn demas-carea realitãþii ºi în explorareaimaginarului sfârºitului lumii, ori asfârºitului istoriei personale.

Deºi doar douã dintre romanelesale sunt “soluþionate"în aceastãformã, declinul societãþii occidentalese deruleazã flamboaiant pe totparcursul celorlalte: alienareasocialã în "Extinderea domeniu-lui luptei" (1994), promovarea sis-tematicã a turismului sexual, cuumorul negru caracteristic din“Platforma" (2001), satirizarea lumii

artei contemporane din “Harta ºiteritoriul" (2010).Însã fuziunea cugenurileliterare marginale (mile-narist, apocaliptic, utopic sauºtiinþifico-fantastic) se produceextensiv în “Particulele elemen-tare" (1998) ºi “Posibilitatea uneiinsule" (2005).

“Particulele elementare"exploreazã ideea unei noi ordinicare va lua treptat locul celeiactuale pe parcursul viitoruluimileniu, ºi anume cea a unei noiumanitãþi generate prin clonare.Declaraþia “Mutaþia nu va fimentalã, ci geneticã"îl proiecteazãpe cititor într-o schimbare deparadigmã pe care Houellebecq oconsiderã necesarã. Firul narativîncepe ºi se sfârºeºte în eternitate.Prologul ºi epilogul sunt conceputedin perspectiva unei noi specii,creatã prin clonare, care salutãomenirea secolului XX pentrusuferinþele ºi izbândele eiºtiinþifice,care au fãcut posibilã acea nouãordine metafizicã îmbibatã deluminã ºi bucurie. Conþinutulromanului se desfãºoarã ca o lungãretrospecþie împestriþatã cu multereferinþe ºtiinþifice livrate detaºat, decãtre un narator omniscient,apartenent al noii rase clonate.

Cuvinte cheie cu conotaþiireligioase, “suferinþa"ºi “salvarea",de obicei asociate cu mileniarismulºi apocalipsa sunt plasate strategic.Sãlaºul suferinþei e delimitat deEuropa Occidentalã din a douajumãtate a secolului XX. O epocã"nefericitã" ºi “tulbure" în care“sentimentele de iubire, de afecþiuneºi fraternitate umanã dispãruserãînmare mãsurã; cel mai adesea, înrelaþiile lor reciproce, oameniidovedeau indiferenþãºi chiarcruzime". Povestea e þesutã în jurula doi fraþi vitregi, abandonaþi depãrinþi, efecte ale miºcãrii de eli-berare sexualã din anii 1960, caresunt incapabili de dragoste. Bruno

Autoarea este masteranda laFacultatea de Litere din Cluj, masterulIstoria imaginilor - Istoria ideilor (Masterstudent, Faculty of Letters in Cluj,Master Degree in History of images –History of ideas)

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

47

e înrobit de un stil de viaþã hedonist,dar mãcinat simultan de singurãtateºi cu trecerea timpului sfârºeºte într-un azil. Michel, cercetãtor în biologiamolecularã e detaºat ºi raþional,rãmâne la periferia vieþii ºi trãieºteviaþa la nivel intelectual, spredeosebire de Bruno, care o face lanivel fizic.

Cei doi fraþi vitregi încarneazãceea ce Houellebecq vede ca pecele douã tendinþe principale alesocietãþii occidentale în a douajumãtate a secolului XX: pe de oparte emanciparea sexualãºifixarea atenþiei pe individcare poatedegenera în sadism violent; pe decealaltã parte dezvoltarea rapidãºtiinþificã care în stadiul sãu final arpermite rasei umane sã procreezeprin clonare, fãrã nece-sitateaactului sexual. Câmpul simbolic din"Particulele elementare" esteconstituit din binomulºtiinþã versusdragoste, perpetuat mai departe în"Posibilitatea unei insule". Proiectulºtiinþific al lui Houellebecq anuleazãideea unei origini divineºi ametafizicii, iar teza radicalã a luiMichel este cã "omenirea trebuia sãdisparã; omenirea trebuia sã deanaºtere unei noi specii, asexuate ºinemuritoare, care sã depãºeascãindividualitatea, separarea ºidevenirea". Separarea fiind înþe-leasã ca pe "celãlalt nume alrãului"ºi de asemeni “al minciunii".

Descrierea eternitãþii din epilog,cu referinþe intertextuale la "noulIerusalim", stã în contrast violentcu conþinutul romanului, o satirãamarã la adresa societãþiicontemporane împãnatã cu referinþela media, filosofi reali, scriitori, figuripolitice ºi religioase, miºcãrispirituale. Michel care esteresponsabil pentru noua specie post-umanã concluzioneazã cã "naturaa meritat sã fie distrusã de unholocaust – ºi misiunea omului pepãmânt era probabil sã înfãp-tuiascãtocmai acest lucru".

Totuºi dispreþul pentru speciaumanã, nu duce la anihilarea eitotalã, în viziunea autorului, ci ia oturnurã umanist-ironicã spre final:"Dupã ce am rupt cordonulombilical care ne lega de uma-nitate, noi trãim. Din punctul devedere al oamenilor, trãim o viaþãfericitã. (...) Dar dincolo de planulstrict istoric, ambiþia ultimã a lucrã-

rii de faþã e sã aducã un omagiuacestei specii nefericite ºi cura-joase care ne-a creat. O specietristãºi mizerã, abia diferitã demaimuþã, care totuºi purta în eaatâtea aspiraþii nobile. O speciechinuitã, contradictorie,individualistãºi belicoasã, de unegoism fãrã margini, capabilãuneori de explozii de violenþãteribile, dar care n-a încetat o clipãsã creadãîn bunãtate ºi în iubire(...) În momentul în care ultimii eireprezentaþi se sting, ni se paredrept sã-i aducem omenirii acestultim omagiu; omagiu care, larându-i, va dispãrea ºi se va pierdeîn nisipurile timpului; e totuºinecesar ca acest omagiu sã-i fie,mãcar o datã, adus. Aceastã carteeste dedicatã omului." Încheiereaextaticã ºi macabrã a romanului luiHouellebecq nu ar fi putut fi fãcutãdecât de pe marginea acestuiamfiteatru al sfârºitului lumii (aºacum o cunoaºtem noi).

În “Posibilitatea unei insule"construcþia utopicã anterioarãalunecã vertiginos spre distopie.Apocalipsa prevãzutã în"Particulele elementare" estedezamorsatã: sfârºitul nu mai esfârºit, ci doar începutul unei fazeintermediare.

Tehnicile narative din “Posibi-litatea unei insule" sunt adaptate lao viziune mai pesimistã, respectivînfãþiºeazã veacul post-uman alexistenþei clonate ca nefiindatingerea acelei "stãri de per-fecþiune". Numele biblic de Daniel(al personajului principal ºiavatarurilor sale) ºi avertizarearepetatã "temeþi-vã de cuvântulmeu", indicã trãsãtura distopicã aacestei versiuni a unei vieþi veºniceîn desfãºurare. Structura narativãa romanului este mai complexãdecât în "Particulele elementare":se împarte în douã pãrþi ce conþincomentariile a douã clone,Daniel24 ºi Daniel 25, desprepovestea vieþii strãmoºului lorDaniel1. Cele douã clone trãiescuna dupã cealaltã în mileniul patru,în timp ce Daniel1 este con-temporan cu cititorul, în secolulXXI. Scriitorul creazã prin aceastãtehnicã o punere în abis prinalternanþa dintre capitolele vieþii luiDaniel1 cu capitolele care conþincomentarii ale celor douã clone pe

textul original.Daniel1 întrupeazã valorile care,

conform viziunii pesimiste a luiHouellebecq, vor cauza declinuldefinitiv al lumii occidentale.Succesul personajului ca ºicomedian se construieºte pe vidulmoral al timpului în care trãieºte, nufoarte diferit dealtfel de MichelHouellebecq însuºi. Personajuldevine un profet nihilist, caredistruge o lume ce se distrugeoricum pe sine: comedia sa brutalãsprijinã rasismul, pedofilia, paricidul,infanticidul ºi chiar incestul ºi, mairãu decât atât, succesul sãu estede prim rang în ochii unui publiccare a sfãrâmat toate tabuurile. Înimaginarul secol XXI al lui MichelHouellebecq, “dragosteanecondiþionatã" e imposibilã, nudoar în vremea lui Daniel1 ci ºi încea a lui Daniel24, când singura eimanifestare posibilã ajunge sã fieafecþiunea unui câine pentrutovarãºul sãu uman – o versiuneclonatã a câinelui lui Daniel1.

Imaginea declinului e cu atât maipalpabilã în mintea cititorului cu câtHouellebecq îºi presarã textul cumulte elemente din viaþa realã caresãîntrupeze universul lui narativ.Medierile textuale ale realitãþiicontemporane, au fost adeseainterpretate de critici dreptprovocãri deliberate, exemplunotoriu fiind procesul intentatautorului pentru felul în care atacãreligia islamicã.

Perspectiva lui Houellebecq dela sfârºitul timpurilor este cãexistenþa omului în societateacontemporanã este însinguratã,nefericitã, suicidalã prin excese.Singura cale de scãpare posibilãeste sã creeze tinereþeaveºnicã.Noua sa umanitate ecreatã printr-o combinaþie deºtiinþãºi religie, simbolizatã de unalt element controversat al vieþiireale, ºi anume secta Elohimiþilor,cu sorginte recognoscibilãîn multedin miºcãrile de tip New Age. Deºidispreþuite de autor, ca “amestecgreþos de ecologie radicalã, degustul pentru filosofiile tradiþionaleºi pentru “sacru"", recunoaºte cãele manifestã o realã voinþã derupturã cu secolul XX,ºi pedeasupra rezolvã cinic ºi elegantproblema felului în care imagineazão planetãîntreagãîmpinsã cãtre

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

48

Manifestare cu tradiþie milenarãdeja în cultura vesticã, sfârºitulcatastrofic al unei civilizaþii/lumi eimaginat în postmodernitate mai

Postmodern Apocalypses Reloaded:CyberpunkAdrian Gabor

bogat ca niciodatã. Epoca înþelegesã-ºi puncteze numeroasele locurivulnerabile ce pot oricând degeneraîn sisteme anarhice sau situaþii con-flictuale imaginând scenarii catastro-fale ce ar sfârºi civilizaþia aºa cum eea cunoscutã ºi care ar duce într-unfinal la o altfel de lume (lume posta-pocalipticã). Postmodernitatea sedistinge de perioadele anterioare în

ceea ce priveºte felul în care îºiimagineazã propriile sfârºituri prinfaptul cã nu mai existã un modsingular/unic de a privi dezastrul, ciacesta ia numeroase feþe. Una dintreaceste feþe e aºa numita apocalipsãcyberpunk.

Trendul cyberpunk a început sãprindã contur încã de la începutulanilor ’70, odatã cu manifestareatot mai pregnantã a tehnologiei învieþile oamenilor ºi cu impunereacalculatorului ºi a tehnoinformaþieica standard de viaþã în tot maimulte locuinþe. Totuºi frica deschimbare, precum ºi conºtien-tizarea existenþei hibelor umanecu potenþial autodistructiv ridicat,au dus la strecurarea unuisentiment tot mai puternic deteamã ºi de respingere a noilorinvenþii. Cyberpunk ia fiinþã dinmaterializarea fricii de schimbareºi impunere tehnologicã. Creaþiileaparþinând genului pun accent pepartea underground a unei civili-zaþii avansate, pe pãrþile eiproblematice avansând idei

Autorul e masterand în anul I laFacultatea de Litere Cluj secþia„IstoriaImaginilor – Istoria Ideilor” (The authoris MA student at the Faculty of LettersCluj, profile“ The History of Images –The History of ideas)

Apocalipsepostmodernereîncarcate:Cyberpunk

)) )))

sinucidere colectivã.Faza intermediarã locuitã de

clone nu este însã acea îndelungaºteptatã"stare de perfecþiune"caracteristicã a unei configurãriapocaliptice sau milenariste, ciaºteaptãîncã Judecata finalã,sosirea Viitorilor. În fazaintermediarã, post-umanii trãiescseparat de restul umanitãþii carea decãzut într-o stare debarbarism preistoric, iar noua rasãtrateazã acele fiinþe ca pe niºteanimale, neezitând sã le omoare.Existenþa solitarã a cloneloreliminã posibilitatea suferinþelorde ordin fizic, cauzate deapropierea altora. Aspectuldistopic al noii ere e oglindit înfenomenul de izolare totalã aclonei, de absenþa Celuilalt, caretransformã codurile morale decomportament în reguli uzate,învechite. În paradigma luiHouellebecq, Celãlalt, cel dorit,este eliminat din proximitate, lapachet cu suferinþa potenþialã.

Daniel conceput ca un alter-egodiabolic ºi deseori patetic al autorului,nu câºtigãîn definitiv pacea nemuririiprin replicare geneticã, ci e damnatsã trãiascã veºnic lipsa iubirii, chiar

ºi dupã ce noþiunea ei s-a pierdut înnegurile timpului. Metaforaconþinutãîn titlul romanului"Posibilitatea unei insule", sugereazãfaptul cã tocmai chestiuneadragostei într-o nouã existenþã post-apocalipticã ajunge iarãºi în primplan, ºi mai mult decât atât conþineîn sine dezamorsarea promisiuniiacelei "stãri de perfecþiune" din“Particulele elementare".

Distopiile imaginate de MichelHouellebecq, îl situeazã în tradiþialui Aldous Huxley cu a sa "Minunatalume nouã", dar sunt amar marcatede trecerea a mai mult de jumãtatede secol de cruzime, abuzuri ºiexcese (in)umane ale istoriei,societãþii, individului. De multe oriinconfortabil ºi brutal, Houellebecqpoate întruchipa o versiune maipuþin hirsutã ori asceticã a profetului.Însã activeazã oricum ca un profetdionisiac, obscen ºi exhibiþionist,care tunãºi fulgerãîmpotriva lumii acãrei oglindã este.

Dintotdeauna, sursa atracþieimitului apocaliptic a fost în maremãsurã posibilitatea de a gãsisoluþionarea unor crize,încorporându-le într-un plan maimare al istoriei ºi un sfârºit al

timpului iniþiat de instanþa divinã.Apocalipsa ar trebui sã funcþionezeca principiu ordonator care sã fietranspus peste un universcopleºitor, dezordonat dar ºi capoveste fundamental moralã careoferã speranþa unei lumi noi în carebinele ºi rãul sã poatã fi clardelimitateºi adresate. MichelHouellebecq, în tradiþiepostmodernistã, îi refuzã însãfuncþia izbãvitoare. În imaginarul lui,criza e perpetuã ºi mutaþiile sale vorsupravieþuidincolo de punctulterminus al lumii în care trãim acum.

Abstract: This essay adres-sesthe apocalyptic imaginary in the novelsof Michel Houellebecq and its specificpostmodern deviations.

Rezumat: Eseul acesta se ocupãde imaginarul apocaliptic al romanelorlui Michel Houellebecq ºi de deviaþiilesale postmoderne, specifice.

Keywords: Apocalyptic writing,Posibility of an island, Elementaryparticles, dystopia, clone, prophet,genetical engineering.

Cuvinte CheieScriere apocalipticã, Posibilitatea

unei insule, Particulele Elementare,distopie, clonã, profet, manipulãrigenetice.

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

49

conservatoare, de respingere atendinþei de progres. Artacyberpunk se naºte din eºeculimpunerii proiectelor utopice înpostmodernitate fiind cel maiadesea turnatã în forme moderneale vechilor distopii clasice.

Dacã ar fi sã privim constan-tele numeroaselor apocalipsecyberpunk transmise mai ales deliteraturã ºi cinematografie putemconstata prezenþa ubicuã aapocalipselor eschatologice cepropun continuarea vieþii pe unpãmânt zguduit de un dezastrutehnologic. E de remarcat înlocuireaapocalipselor clasice religioase cepropuneau un timp asceticpostapocaliptic în care realitateacurentã era complet distrusã ºiînlocuitã cu o alta de cele mai multeori de naturã spiritualã. Apocalip-sele postmoderne sunt întotdeau-na apocalipse atee, care satisfacnevoia umanã de continuitategenealogicã prin imaginarealumii distruse în care ultimiiurmaºi ai vechii civilzaþii îºi ductraiul. Specificul apocalipselelorcyberpunk stã în primul rând îndorinþa lor de a aborda ºi con-ºtientiza pericolul ºi în ultimãinstanþã de a trage un semnal dealarmã ºi nu în dorinþa profeticãde a da imaginea unui sfârºit. Deaceea producþiile cyberpunk daudovadã de sãrãcie a mijloacelor deimaginaþie a evenimentului ca-tastrofal, acesta fiind de cele maimulte ori doar amintit, trecut înrevistã farã a se pune prea multaccent asupra sa.

Producþiile cyberpunk sunt aziun loc comun al imaginaruluicotidian, alimentat ºi transmismai ales de cinematografiaconsumeristã holywoodianã ce agãsit în interesul oamenilor pentruimaginea lumii distruse de anarhiatehnologicã o sursã sigurã devenit, profitabilã pe o perioadãîndelungatã. Începând cu BladeRunner ºi continuând apoi cuTerminator, Matrix, Transformersetc. numeroºi regizori de succesau reimaginat continuu lumihipertehnologizate în pragul saudupã colaps. Deºi nuanþele suntdestul de diferite, o exegezã atentãa acestora relevã cu uºurinþã nunumai un miez comun ci ºi oîngrijorãtoare lipsã de originalitate.

Cinematografia a fost în ultimii30 de ani cel puþin calea regalã dehrãnire imaginativã a populaþiei.Accesibilitatea sa (chiar ºi unanalfabet poate savura un film) acondus la transformarea filmuluidin operã de artã în comoditate ºisursã de profit sigurã ºi rapidãpentru regizori ºi studiouri deproducþie. Interesul tot mai marepentru tehnologie a dus la apariþiaunor creaþii cinematografice cepropuneau universuri viitoareinvadate de civilizaþie informa-þionalã în care normele actuale alevieþii ar fi inversate.

Începutul greoi al genului, odatãcu Blade Runner în 1982, reliefezãnu numai stângãciile de început ciºi reminiscenþele perioadelorprecedente, încã foarte vizibile.Dacã e sã privim cu atenþie sec-venþele de început ale filmului,descoperim în imaginea „clasi-cizatã” a zgârie-norilor viitoruluirezidurile imaginative ale revo-luþiilor industriale trecute ce auiconizat figura hornului în flãcãriale fabricilor, un semn nu doar alprogresului, ci ºi al pericolului. DeºiBlade Runner nu conþine oapocalipsã implicitã, textura salasã ochiul sã surprindã unsentiment inerent de frustrare, derevoltã în faþa timpului decãzut ºio dorinþã de a reveni la trecutulglorios ante-tehnologizat ºi dinacest motiv trebuie amintit capãrinte fondator al genului.

Imaginea apocalipsei se vainsera câþiva ani mai tarziu genuluicyberpuk odatã cu lansarea primeipãrþi din Terminator. Reþetaapocalipsei cyberpunk aratã modulîn care neglijenþa umanã trebuie sãacþioneze pentru a da în finaldezastrul perfect. Terminatorpropune o lume în care un viruscybernetic preia controlul asuprareþelelor de securitate ºi duce latrezirea conºtiinþei roboþilor(cyborgilor) ce trec sistematic laînlocuirea rasei umane cu maºini.E relativ simplu de speculat asupraizvoarelor imaginative ale filmului ºia punctelor ce-l fac atractiv. Totuºie mai important de subliniat criticainerentã a acestuia la adresasocietãþii capitaliste ce face posibilã(prin corupþie, neglijenþã, vanitate ºisupraîncredere în propriile invenþii)un astfel de deznodãmânt. Cele

patru „episoade” ale producþeimarcheazã ºi o uºoarã evoluþie aideii. Dacã primele douã pãrþi sedoreau a fi doar o avertizare asuprapericolului tehnologic caracterizatprintr-o încredere în capacitateaomului de a se salva ºi de a opridezastrul, Terminator 3 impuneconvingerea regizorului (justãavând în vedere suprasaturareadin ultimii ani ºi în acelaºi timpexacerbarea sentimentului pri-mejdiei) cã „ziua jedecãþii e ine-vitabilã”! Cea de-a patra parte afilmului marcheazã renunþarea lamesajul profetic ºi axarea exclusi-vã pe derularea imaginii posta-pocaliptice în care omul nu mai aresiguranþa existenþei ºi supremaþiei.Terminator 4 e o reîntoarcere laprimitivismul barbar ce-l forþeazã peom sã lupte pentru supravieþuireîntr-un mediu ostil în care propriulatuu s-a întors împotriva sa. Existãun specific al creaþiilor ultimuluideceniu de a imagina lumeadistrusã (specific observabil maiales în industria de gaming prinproduse devenite deja clasice, genFallout sau Rage) semn cãumanitatea nu mai crede înatenþionãri ºi cã sentimentuldistrugerii tehnologice devine nu ocertitudine, ci o parte a crezuluinostru despre destinul final.

Trilogia Matrix se distinge deTerminator printr-o viziune diferitãasupra sfârºitului. Identificam maisus în Terminator 4 semnulrenunþãrii la profeþie ºi al con-ºtientizãrii sfãrºitului, fãrã sã fimenþionat cã nu aceastã peliculãa introdus ideea. Rezultat al uneiviziuni postcomuniste materia-lizate (un veritabil 1984) într-unviitor tehnologizat, Matrix e mareadragoste a cãutãtorilor de viziunialternative. Apocalipsa cyberpunkdin Matrix se relevã ca o mare farsãinstrumentatã ºi dusã la împlinirede cãtre vechii supuºi docili aioamenilor ce au ajuns sã conducãlumea ºi sã instrumenteze destinuluman. Viziunea din Matrix e orealizare acutizatã a profeþiei dinTerminator. Omul nu mai e un lup-tãtor, omul e doar o sursã de com-bustibil pentru maºini, fiind þinut într-o continuã iluzie (iluzie ce ia formarealitãþii cunoscute) pentru aasigura existenþa maºinilor. Matrixpropune însã o revoltã, o încercare

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

50

de revenire la normalitatea ante-apocalipticã. Apocalipsele postmo-derne sunt dincolo de o profeþie, oexpresie a crezului în ºansa omuluide salvare.

Dincolo de mesajele directe pecare pelicula le propune, e dereliefat mutaþia ce are loc la nivelulconºtientizãrii ameninþãrii teh-nologice. Lumea cyberpunk nu maie proiectatã într-un viitor apropiat,ea e deja aici, deghizatã sub vãlulnormalului cotidian. ªansa omuluide a ieºi din iluzie, de a spargematriþa, e de a cauta breºe, de a-iurmãri fragilitãþile, erorile demicrocod. Noii oameni pot restabiliivechea ordine prin distrugereamatriþei ºi prin inversarea apo-calipsei; apocalipa din Matrix nue una finalã. Distingem astfel ocaracteristicã a apocalipselorpostmoderne: ele nu sunt per-manente ºi finale, ci reversibile ºitemporare. Ele au rolul de a ex-prima teamã ºi îngrijorare faþã deschimbãrile ce survin în modul deviaþã al oamenilor prin proiectareaimaginarã a unor realitãþi ce repre-zintã finalizarea ºi materializareatendinþelor vãzute ca amenin-þãtoare, în acest caz avansultehnologic.

Sfârºitul de deceniu aduce cusine o înmulþire spectaculoasã aproducþiilor cinematograficecyberpunk. Succesul financiar i-adaterminat pe mulþi regizori sãaplice în continuare reþeta apo-calipsei tehnologice, schimbânddoar cadrul ºi mijloacele deproducere. Continua creºtere aputerii de procesare împreunã custandardizarea rezoluþiilor HD ºi4K în tandem cu noua tendinþã 3D,a permis nu numai reimaginarealumilor cyberpunk la o claritate aimaginii superioarã, ci, în plus, apermis filmarea unor scene pânãacum imposibile. Pe aceeaºi liniecyberpunk, dar mai soft ºi nu înîntregime adaptat mijloacelor dejaconsacrate ale genului, seriaTransformers duce imagineaapocalipsei poate la forma safinalã ºi în acelaºi timp labanalizarea ei finalã. Succesulsãu se bazeazã mai ales pefrumuseþea detaliului ºi alefectelor vizuale ºi nu pe valoareaintrinsecã a ideii din spate. Deºiapocalipsa „transformerianã” este

mereu simþitã, alianþa dintre om-tehnologie reuºeºte sã o evite. CuTransformers lumea cyberpunksuferã o mutaþie fundamentalã, însensul cã încrederea în progresulbrusc ºi exacerbat al tehnologieiumane nu mai este atât depregnantã, deºi simþul distrugeriieste în continuare simþit acut.Viitorul hipertehnologizat din BladeRunner ºi Terminator e dat la oparte ºi înlocuit cu invazii localede tehnologie extraterestrã înprezent (omul nu mai are nicimãcar forþa de a-ºi crea propriileunelte de distrugere). Apocalipsanu mai e resimþitã ca fapt sigur ºiinevitabil, ea e duºmanul întunecatîmpotriva cãruia noul cuplu om-maºinã trebuie sã lupte.Deznodãmântul fericit marchea-zã poate o acceptare a noiirealitãþi în care omul ºi maºinasunt daþi sã convieþuiascã ºi oredirecþionare a intrinseculuisentiment de panicã spre alte ariice pot pe viitor crea noi apo-calipse imaginare (o posibilã calear fi distrugerea naturalã de tipprofetic imaginatã în filme precum2012: Doomsday).

Universul cyberpunk ºi-a creatîncã de la început uneltele necesarepentru supravieþuirea perenã înconºtiinþa consumatorilor. Datoritãcapacitãþii sale de adaptare ºimetamorfozare, e greu de spuscând ºi dacã acest gen îºi vaepuiza vreodatã resorturileimaginative. Având în vedere

succesul crescând al unor produsetehnologice e de presupus cãreveriile unui viitor supratehno-logizat ne vor hãitui ºi în perioadeleurmãtoare, iar conºtientizareaaplecãrii milenare a omului spre aconcepe un eveniment catastrofalce va duce la o reorganizare astructurilor actuale ale societãþii, eun semn al reuºitei acestei formuleapocaliptice ºi în epocile ce vorurma.

Abstract: A special type ofpostmodern apocalypse is the socalled cyberpunk apocalypse, materi-alized in filmic production such asBlade Runner, Terminator, Matrix orTransformers. These apocalypses arecharacterized by a belief in a post-apocalyptic resurrection of humanityand by a continuous reimagining ofbasic script.

Rezumat: Un tip aparte deapocalipse postmoderne sunt aºa-numitele apocalipse cyberpunk,materializate în producþiicinematografice precum BladeRunner, Terminator, Matrix sauTransformers. Acestea suntcaracterizate printr-un crez într-oresurecþie post-apocalipticã aumanitãþii ºi printr-o continuãreimaginare a scenariului de bazã.

Key words: Cyberpunk, BladeRunner, Terminator, Matrix,Transformers, film, apocalipsepostmoderne

Cuvinte cheie: Cyberpunk, BladeRunner, Terminator, Matrix,Transformers, film, postmodernapocalypses.

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

51

În funcþie de progres, culturã ºisocietate, ideea de apocalipsãsuferã o serie de mutaþii, în urmacãrora definiþiile ºi sensurile saledobândesc multiple direcþii.Indiferent însã de timpurile sausocietatea de care a aparþinut,omul s-a arãtat întotdeaunapreocupat nu atât de posibila safinalitate, cât, mai cu seamã, demodurile în care sfârºitul poateveni. Dacã la început primascenariul biblic (revenireaPotopului, venirea celor patrucavaleri ai Apocalipsei), odatã cudezvoltarea tehnologiei, el adevenit secundar scenariilorºtiinþifice, urmând ca din jurulanului 1800, începând cu textul luiJean Baptiste Grainville, urmat deUltimul om al lui Mary Schelly,fãuritor de apocalipse sã devinãscriitorul. Pornind de la modul încare individul postmodern seraporteazã la voga scenariilorapocaliptice specifice culturii ºisocietãþii lui, prin articolul de faþãse vor urmãri douã aspecte: esteapocalipsa un semn al declinuluipostmodern, sau rãmâne doar ofascinaþie fãrã de care nu se poatesubzista? ºi, de asemenea, careeste spaþiul în care apocalipsaomului postmodern mai poateavea loc, în absenþa unui spaþiubiologic?

Dintru început fie menþionat,personajul postmodern are oconºtiinþã apocalipticã situatã nu în

The Apocalypse: Decline &Postmodern FascinationCãlina Bora

viitor, aºa cum s-ar putea crede,ci în prezent. Cu toate cã trãsãturasa caracteristicã este lipsa oricãruientuziasm, asta nu-i anihileazãangoasa, frica ºi accesele depanicã la gândul unei finalitãþibiologice, mai ales atunci cândapocalipsa nu este cea susþinutãde religie sau ºtiinþã, ci este una apropriei conºtiinþe. Cu alte cuvinte,individul postmodern nuproiecteazã sfârºitul de lume înviitor, aºa cum fac creºtinii, depildã, ci preferã sã-ºi inventezepropria apocalipsã, una în chipuman, într-un timp cât mai apropiatde imediata sa manifestare, tocmaipentru a tempera panica ce poatefi stârnitã de conºtiinþa uneifinalitãþi. Proiectatã în prezent,spune Lucian Boia, apocalipsaomului postmodern aratã cãindividul nu mai este nevoit sãrecurgã la serviciile zeilor, aleaºtrilor îndepãrtaþi sau ale forþelorobscure ascunse în mãruntaielepãmântului pentru a se suprima.Cu atât mai mult cu cât, urmândimboldul nietzscheean, chiar el aales trãirea pragmaticã ºi golireatranscendenþei de dumnezei. Or,tocmai conºtientizarea unui sfârºitpentru ceea ce numeºte realitate– de orice consistenþã ar fi aceasta– genereazã panica, teama pã-rãsirii spaþiului-casã, a distrugeriiunei lumi ordonatã de el. Aºadar,nu se mai pune strict problema friciigenerate de posibila întâlnire apãcãtosului cu Dumnezeu, aºacum se întâmplã, de pildã, în cazulindividului de Ev Mediu (v. Pãcatulºi frica, Jean Delumeau), deºiscenariile apocalipsei biblicecontinuã sã existe ºi încontemporaneitatea individuluipostmodern, ci se ridicã problema

distrugerii imaginii a ceea ce el adefinit ca fiind real ºi, totodatã,multiplu. Altfel spus, posibila dis-trugere a lumii înseamnã pentruacesta, de fapt, începutul nepu-tinþei de a se contura indentitar sauchiar distrugerea imaginii de sine,însã, pe de altã parte, înseamnãprilejul de surmontare a proprieinebuloase prin construirea lumiinoi. Devenit adept al imaginii, înabsenþa spaþiului-casã, individulpostmodern îºi pierde totalidentitatea, chiar dacã încã de laînceput vorbim, în cazul sãu,despre o identitate multiplã. Dar sãfie aceasta posibila sa paraliziepsihicã, sã fie distrugerea imaginiiapocalipsa propusã de individulpostmodern în lipsa unei alte soluþii,sau rãmâne un simplu prilej deautoreflecþie ºi deconstrucþie învederea unei resemantizãriulterioare?

De pildã, romanul lui JulianBarnes, O istorie a lumii în 10capitole ºi jumãtate (Rao,Bucureºti, 2003), prezintã o galerieîntreagã de scenarii apocaliptice încheie postmodernã. Dacã timp denouã capitole ne sunt prezentatede fapt nouã cãi prin care lumeapoate fi deconstruitã, cel de-alzecelea, sãrind peste jumãtatea decapitol în care se discutã despreiubire, aduce în atenþia cititorilor oformã de lume nouã, o construcþiespaþio-temporalã de uz individual.Personajul lui Barnes realizeazãcã existenþa acestei lumi depindede voinþa fiecãruia, fiind locul încare identitatea de sine, supusãdeconstrucþiei prin cele nouãcapitole parcurse, poate firecompusã ºi, fireºte, reseman-tizatã. Cu alte cuvinte, miza scena-riilor apocaliptice nu este aceeade a sublinia posibilul declininterior ºi atât, de a distruge ºistârpi, ci prilejul rezolvãrii acestuiaprin trãirea ficþionalã a sfârºitu-lui. Or, pentru a putea trãi unasemenea eveniment trebuieconstruite alte lumi, alte spaþii încare deconstrucþia ºi, deopotrivã,resemantizarea sã poatã ficreditabile, astfel încât cititorul ºiprivitorul, dacã vorbim despreteatru sau film, sã se poatãtranspune.

O resemantizare trãieºte ºipersonajul lui John Barth (v.

Autoarea este masterandã laIstoria Imaginilor - Istoria Ideilor,Facultatea de Litere din Cluj, Catedrade Literaturã Comparatã (The authoris currently enrolled in the History ofImages - History of Ideas, Faculty ofLetters Cluj, Department of Compa-rative Literature).

,,,,,

)) )))

Apocalipsa: declin& fascinatiepostmoderna

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

52

Varieteu pe apã, Univers,Bucureºti, 1992). Chiar dacã-ºipãstreazã lipsa de entuziasm(aspect caracteristic postmo-dernismului), personajul reuºeºtesã-ºi dea seama cã aºa cumteatrul plutitor poate fi privit din maimulte direcþii, niciodatã putându-sedistinge cu claritate ceea ce sepetrece concret pe scenã, totastfel se întâmplã ºi cu lumea:fiecare ºi-o închipuie în funcþie deceea ce are nevoie sã vadã.Extrapolând, am putea spune cãfiecare construieºte apocalipsapropriei imagini pe care o aredespre lume, construct fãcut fie înjurul unei instanþe voit superioarãlui, fie în jurul ego-ului. Acest spaþiunu se naºte neapãrat dintr-un actde revoltã, ci mai mult dinnecesitatea construirii ºi trãirii încadrul unei lumi funcþionale, fie cãeste vorba despre o lume realã,interioarã sau ficþionalã. Tot LucianBoia spune, în Sfârºitul lumii: oistorie fãrã sfârºit (Humanitas,Bucureºti, 2011, p.11), cã pentru afi dinamicã, o societate are nevoiesã recurgã la concepereasfârºiturilor de lume, în scopulcriticãrii ori negãrii prezentului ºi apregãtirii în acest fel a viitorului. Cualte cuvinte, dinamismul este

semnul funcþionãrii unei lumi. Deaceea, continuã tot Boia, „de fiecaredatã progresul biruie sfârºitul lumiiî(Sfârºitul lumii... p. 181).

Pe de altã parte, nu trebuie trecutcu vederea nici faptul cã se poatevorbi ºi despre o fascinaþie pentruapocaliptic. Aceasta este cauzã aadicþiei omului postmodern în aposeda tot ceea ce intrã în sferarealitãþii, izbutind astfel sã apropiede el ceva ce mereu este amânat.Aºadar, trãind apocalipsa, individulpostmodern îºi satisface dorinþa dea fi stãpânul lumii, chiar dacã prinautoproiectarea în scenariul creatde el, ºi, în acelaºi timp, îºi desfatãimaginaþia trãind, mãcar ficþional,acest ceva mereu amânat.Surmontatã, apocalipsa psihicã,indusã conºtient sau nu,transgreseazã ºi resemantizeazãrealitatea-spaþiu, devenind prilej deprogres, de pregãtire a viitorului,dupã cum spune nu numai LucianBoia, ci ºi Brian McHale, în Fic-þiunea postmodernistã (Polirom,Iaºi, 2009), întrucât îl determinã peindivid sã fie mereu în ºi deactualitate. Or, cel care se vrea câtmai actual ºi cât mai lipsit de tabuurieste cu desvârºire individulpostmodern.

Mai mult decât o posibilã

fascinaþie, se poate pune chiarproblema existenþei unui complexapocaliptic construit de întregaumanitate, începând chiar cuscenariile biblice. Însã, fie cã estedeclin, fascinaþie sau complex,pânã la urmã, apocalipsa estepentru omul postmodern prilej deconstruire a lumilor compensatoriiºi, fireºte, de trãire a sfârºituluimereu amânat.

Abstract: Used over the time withend of world scenarios, starting fromthe Bible and finishing with thoseoffered by literature, the man,regardless of time and society to whichhe belonged, appeared alwaysconcerned not in its finality butespecially in which modes the latterwill be living.

Rezumat: Pornind de la modul încare postmodernistul se raporteazã lavoga scenariilor apocaliptice, articolulde faþã va arãta fapul cã apocalipsanu este doar un semn al declinuluipostmodern, o fascinaþie sau o adicþie,ci ºi necesitate ºi, pânã la urmã, ºansãde progres.

Keywords: Postmodern, LucianBoia, Brian McHale, apocalypse,decline, progress

Cuvinte cheie: Postmodern,Lucian Boia, Brian McHale, apo-calipsã, declin, progres

Pentru a ajunge sã privilegiezecu un zel ieºit din comun naturaanxioasã ºi disperatã a fiinþei

Personal Apocalypse underWoody Allen’s Hand and SealFlorina Codreanu

umane, personajul generic al luiWoody Allen (sã-l numim omulallenian) trece prin experienþa ºiurmãrile proprii comediantului,muzicianului, actorului, scena-ristului, regizorului ºi autorului deeseu ºi teatru, cunoscând otraiectorie artisticã încãrcatãde subiecte-fetiº ºi obsesii

existenþiale. Maestru alincertitudinii, acesta se naºte timid,complexat ºi trãsnit, devenind peecran unul ºi acelaºi, îmblânzitumoristic prin lipsa de noroc, sporde neºansã în lume ºi la femei.Unde acþioneazã fenomenulapocaliptic în comicul degajat decreaþiile lui Allen ar putea fi atâtîntrebarea preliminarã, de intrigã,cât ºi punctul de ajungere al luiWoody („cap de lemn”) Allen careprintr-un amestec divergent degenialitate ºi rebeliune, muncã ºiglumã, îl cucereºte definitiv penãscutul ºi factualul Allan StewartKonigsberg.

Desprins din apocalipsulpostmodern, parodic sau amânat,apocalipsul lui Woody Allen seconstruieºte pe conflictul dintreaparenþã ºi sentiment, infernulfamilial, degradarea relaþiilor decuplu, experienþa matrimonialãcatastrofalã ºi ameninþareaconstantã a morþii. Pe un ton de

Autoarea este doctorandã laFacultatea de Litere din Cluj, Catedrade Literaturã Comparatã (The authoris PhD Student at the Faculty ofLetters in Cluj, Department ofComparative Literature).

Apocalipsapersonala subsemnatura luiWoody Allen

)) )))

)) )))

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

53

mãrturisire ºi autoironie, creaþia luiAllen integreazã, în planurile salede luptã cu risipirea, apelul lamedicinã în persoana tutelarã apsihanalistului ºi la religie pe filieradidacticã a educaþiei ºi culturii.Ros de îndoieli, în cãutare derepere morale clare ºi cel maiadesea în impas, omul din Allenmai mult decât a rãspundeînfrigurat la propriile monologuri decabaret „Ce se întâmplã cândmurim? Unde mergem? Trebuiesã-mi iau cu mine periuþa de dinþi?Oare acolo sunt fete?”, face dinmoartea pãcãlitã încã o datã,printr-o clauzã adãugatã pe furiºde viaþã, o formã de eliberareartisticã, de frãmântare aomenescului fãrã consecinþe. Înciuda apetenþei pentru magie ºitrucaj, filmele sale nu suntinvadate de marþieni în sensulliteral al termenului, ci doar demarþienii propriei gândiri încurcate.Pentru prezenþele lui cinema-tografice cel de-al treilea rãzboimondial sau sfârºitul lumii sepetrece în propria locuinþã saufrontal în instituþia cãsãtoriei,fisuratã de tãceri ºi inhibiþii.

Teama întâi iraþionalã, apoiraþionalizatã faþã de cataclismulsentimental ºi anihilarea gândiriiþine de pasiunea apocalipticã cedefineºte în ultimã instanþã fiinþareflexivã. Invocarea neantului edeja semnul ieºirii din uitare ºiignoranþã, din existenþa personalãca atare, fãrã replicã. Mai mult,afirmând în pelicula September(1987) cã „Universul esteaccidental, neutru din punct devedere moral ºi incredibil deviolent”, personajul lui Allen îºiconsumã gândul la apocalipsã cunobleþea ºi distincþia aºezãrii însingurul sens rãmas, cel al vieþii.Drama personalã intrã în jocultragismului comic în care viaþa e oluptã câºtigatã în fiecare zi.Radicalizarea personalului princuvânt iese din sfera acþiuniiapocaliptice de tip sfârºit ºi intrã încea a comicului, cu asumareadialecticã a vieþii, angoasantã ºiilarã în acelaºi timp.

Chiar dacã patosul apocalipseinu e neaparat o marcã a lumiinoastre contemporane, ci rãmânecu prisosinþã o reminiscenþãclasicã, dupã apusul modernitãþii

acest patos devine o reminiscenþãa raþionalitãþii în baza cãreiaobsesia controlului dã startulpregãtirii pentru sfârºitul istorieilumii ºi implicit al istoriei personale.Filmele lui Allen sunt peste totpresãrate cu anxioase mementomori nu atât pentru a conjuramoartea ca sfârºit al tuturorproblemelor personale, cât pentrua o controla. Acel memorabil citatdin piesa Death (1975), versiuneacomicã a unei creaþii ionesciene„Nu mã tem de moarte, dar aº vreasã fiu în altã parte când se vapetrece” nu explicã decât parþialangoasa deghizatã a morþii,luminatã pe de-a-ntregul în filmulDeconstructing Harry (1997) undepropensiunea escatologicãîmpacã încã o datã pofta de mistera fiinþei umane „Nu vreau sãcuceresc nemurirea lucrând. Purºi simplu vreau s-o cucerescnemurind”. Din neliniºtea existenþeipersonale ca percutantã vânarede vânt, omul lui Allen face sal-tul în cinismul ºi relativismulpostmodern, nu terifiat în faþaistoriei în sensul exclamativ al luianything goes enunþat de filozofulºtiinþei Paul Karl Feyerabend, ci însensul câºtigat detaºat propus deproducþia filmicã Whatever works(2009).

Vocaþia autodistructivã la Allense trage din vocaþia interogaþiei, nude puþine ori desãvârºitã în delir ºiîn pericol de a se trasforma înnevrozã, care nu cautã sfârºituldecât ca reconfigurare, chiar ºireîncarnare, a sensului. Niciodatãaflat în incidenþa consecinþelorbinecunoscute, subversiv ºi ironic,acesta face film de autor înmaniera noului val de cineaºtieuropeni pentru care filmul trãieºteîn dependenþa persoaneiscriitorului, nu a poveºtii deinterpretat. Explorarea tenace apropriei biografii dã mãsuraneadaptatului în fugã de societatearobotizatã ale cãrei ritmurinebuneºti îi rãmân de neînþeles ºiinacceptabile pentru cã nu le poatecontrola. Ficþiunea ºi ficþionalizareasalveazã în parte viaþa deimperfecþiuni, dar nu o poatedezminþi. Superficialitatea ºicliºeizarea generalã a omului ºiuniversului sãu afectiv dezvoltã înexcentricul Allen germenii

insomniei gândului ºi isteriei raþiunii.Implicarea sa mereu exageratãîmbinã actualitatea cu auto-reflexivitatea ºi parodia amoroasãnu pentru a-i da de capãt acesteiadin urmã în ideea trasãrii unorsoluþii, ci pentru a-i descurcaobârºia complicându-i ºi mai multcapãtul.

Apocaliptic ºi prãpãstios înaccepþie eminamente postmo-dernã, Woody Allen intrã involun-tar în conflict cu sensul plat ºi

neproblematic, înscenând încreaþiile sale o apocalipsãdomesticã, de fiecare zi, fãrãconsecinþe, dar cu influenþãscãpãrãtoare asupra a ceea ce aînsemnat pânã atunci viaþa, cuplul,cãsãtoria ºi moartea, încâtconsumatorul operelor lui seîntreabã finalmente unde eadevãrata apocalipsã.

Abstract: As dominant conditionwithin Woody Allen’s work, personalapocalypse refers to the issue ofindividual life and death in termsof advantage over the significanceand amplitude of a collectiveapocalypse.

Rezumat: În calitate de condiþiedominantã în creaþia lui Woody Allen,apocalipsa personalã aduce în discuþieproblematica vieþii ºi morþii individualeca superioarã în semnficaþie ºiamplitudine unei apocalipse colective.

Keywords: personal apocalypse,death, conflict, drama, comic, WoodyAllen.

Cuvinte-cheie: apocalipsapersonalã, moarte, conflict, dramã,comic, Woody Allen.

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

54

Dacã modul în care oamenii îºiconfecþioneazã ficþiunile (fie cã leînþelegem ca proiecþii despre viitor,sau ca fãurire de lumi posibile)spune ceva despre complexele,mentalitãþile colective dominante,considerãm pe deplin oportunã oanalizã succintã a câtorva trãsãturia patru filme care trateazãapocalipsa dintr-o perspectivãpostmodernã. Vom face referire încele ce urmeazã la Rãzboiullumilor în regia lui StevenSpielberg, la 2012 regie RolandEmmerich, Carriers sub tutela luiDavid Pastor ºi Àlex Pastor,respectiv Blindness de FernandoMeirelles. Temã care a surescitatimaginarul uman de-a lungulîntregii istorii religioase ºi culturale,apocalipsa se instaureazã înpostmodernism ca o stare de spirit,ca un sentiment care se strecoarã,evident sau latent, în toatemanifestãrile culturale. Oameniinu-ºi mai imagineazã lumi perfec-te, societãþi ideale sau insuleparadisiace. Orice urmã deoptimism utopic este pe cale dedispariþie. Aceste proiecþii, precumºi sentimentul „fericirii morbide”care le însoþeºte, (Jean-JacquesWunenburger, Utopia sau crizaimaginarului, traducere de TudorIonescu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p. 6) lasã locul uneineîncrederi generalizate, a unuinihilism aproape abuziv. SecolulXXI reprezintã un secol alsuspiciunii, un moment în care„vremea profeþilor a lãsat locul celei

Apocalyptic Representations inPostmodernismSimina Raþiu

a judecãtorilor” (ibid.).Acest sentiment al dezvrãjirii

proiecþiilor despre viitor, a lumilorposibile, îºi are rãdãcinile în teoriilesecolului XIX, teorii ce con-ceptualizeazã declinul pe toatepalierele existenþei umane (decli-nul cosmic, declinul civilizaþiilor,respectiv, declinul omului). Dejade atunci putem identifica oefervescenþã apocalipticã înficþiunile numite de A. Ciorãnescu„futuriste” (Alexandru Ciorãnescu,Viitorul trecutului. Utopie ºi literaturã,traducere de Ileana Cantuniari,Editura Cartea Româneascã,Bucureºti, 1996, p. 178): H.G. Wellsscria romanele apocaliptice carevor genera în postmodernitate, prinpunerea în scenã, adevãrate isterii,(un bun exemplu în acest sens fiindRãzboiul lumilor în regia lui StevenSpielberg, film inspirat din romanulcu tilul omonim al lui H.G.Wells.)

Pornind de la afirmaþiile de maisus, devine necesar ca, pentru aputea identifica elementele cheiecare au marcat inconºtientulcolectiv al fiinþei umane înpostmodernism, sã cuprindem înecuaþie evenimentele care auprovocat mutaþii la nivelul psihiculuicolectiv.

În acest sens apariþia articolului„Istoria entropiei” (http://e n . w i k i p e d i a . o r g / w i k i /History_of_entropy - data ultimeiaccesãri 12.10.2011), articolsemnat de Rudolf Clausius în 1865aduce pentru prima datã în sferaºtiinþei discuþiile despre sfârºitullumii. Conform fizicianului, lumeaîn care trãim funcþioneazã prinmiºcare, aceasta fiind întreþinutãde cãldurã. Propagarea cãlduriitinde înspre o egalizare pro-gresivã, deci spre anularea

oricãrei miºcãri. Astfel acestechilibru termic, aceastã lipsã dediferenþiere din Univers, de efecte,de procese anunþã ºi conducetotodatã spre moartea Universului.La nivelul psihicului uman aceastãteorie provoacã cel puþin douãangoase: a) fiinþa umanã devineconºtientã de ireversibilitateafenomenelor fizice, natura nu maieste vãzutã ca un mecanismcontrolabil, aceasta sustrãgându-se oricãrei încercãri de a stabilicontrolul; b) dacã diferenþiereapermite miºcarea, înseamnã cãîn Univers existã anumitestructuri de instabilitate,instabilitate ce aduce conºtiinþaumanã la un nivel maxim de trãirea angoasei ºi spaimei în faþaincontrolabilului ºi a ireversibilitãþii.Meritã menþionatã ºi concepþia luiOswald Spengler conform cãreiatoate culturile urmeazã un circuital dezvoltãrii similar evoluþieiorganice: naºtere – maturizare –declin – moarte, civilizaþiaoccidentalã aflându-se deja înstadiul de decãdere, teorie ceatrage dupã sine neîncrederea înficþiunile salvatoare.

Tot în secolul al XIX-lea, teoriaevoluþionismului (speciile setransformã unele în altele prininteracþiunea unor factori precum:ereditate, variabilitate, supra-populaþie, selecþie naturalã), con-ceptualizatã de Charles Darwin,provoacã la nivelul psihicului umano dublã angoasã. Pe de-o partefiinþa umanã nu mai stã subincidenþa creaþiei/protecþiei divine;iar pe de alta, faptul cã aparþinespeciei cele mai adaptate nu îiconferã la nivel individual niciocertitudine, selecþia naturalã putândfi realizatã ºi în interiorul speciei.

ªi nu în ultimul rând, depãºinddeja primele momente în careproiecþiile despre lumile posibilesunt marcate de un pesimismapocaliptic, se poate afirma, printr-o parafrazare a lui T. W. Adorno(Teoria esteticã, traducere deAndrei Corbea, Gabriel H.Decuble, Cornelia Esianu, EdituraParalela 45, 2005) cã dupã aldoilea rãzboi mondial nu se maipoate face poezie. ªi nu doarpoezia a devenit de neconceput,ci orice formã de gândireconfortabilã. De la acest punct

Autoarea este doctorand la Fa-cultatea de Litere din Cluj, Catedra deLiteraturã Comparatã (The author is aPhD student at the Faculty of Lettersin Cluj, Department of ComparativeLiterature).

Reprezentariapocaliptice înpostmodernism

)) )))

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

55

ficþiunea nu mai este spaþiulprotector, vindecãtor unde fiinþa sepoate retrage din lume, ci devinespaþiul de exorcizare, înfruntare arãului prin maximixarea poten-þialitãþilor lui. Ficþiunea ajunge sã fiemãrturia tuturor nevrozelor,temerilor, sau altfel spus, oglindainconºtientului uman.

Sau, cu alte cuvinte, „friguldin oraºele ºi lagãrele totalitarea ru inat prezumþ ia de ne-vinovãþie ºi de transparenþã avisurilor de progres ineluctabil”(J. J.Wunenburger, Utopia saucriza imaginarului, p. 6). Aºadarficþiunile care imagineazã Apo-calipsa nu sunt altceva decâtrezultatul mutaþiilor care au marcatgândirea umanã; la nivel teoreticprin conceptualizarea unor termeniprecum entropie, moartea civili-zaþiilor, evoluþionism; iar la nivelultrãirii experienþiale, prin efectelerãzboiului.

Astfel, dupã cum am afirmatdeja, în postmodernism se poateidentifica o atenþie aproapeobsesivã acordatã creãrii,vizionãrii/citirii operelor caretrateazã lumea în procesul dedistrugere iminent. Fie cã avem de-a face cu invazii extraterestre(Rãzboiul lumilor), calamitãþinaturale (2012), viruºi denecontrolat (Carriers) sau molimeinexplicabile (Blindness, filminspirat din romanul Eseu despreorbire de José Saramago) întâlnimîn operele care imagineazã viitorulsau în cele care pur ºi simplu sejoacã cu imaginaþia plecând de lajocul lui ce-ar fi dacã o efervescenþãapocalipticã. Poveºtile despre lumiposibile împrumutã întreg arsenalulsfârºitului inevitabil. Ideeasfârºitului prolifereazã în toateaceste producþii sub formã depanicã, focul apocaliptic fiind unadintre imaginile prototip ale acestorproducþii cinematografice. ÎnRãzboiul lumilor flãcãrile sunt celecare înghit orice urmã de viaþã,urmãrind la propriu ca într-o cursãfãrã linie de sosire indivizii îngroziþi,pe cale de a fi exterminaþi, fiind înacelaºi timp, ºi elementul careigienizeazã omenirea de rãulextrem. Salvarea eroului serealizeazã printr-o (re)naºtere,entitatea extraterestrã având rolulde uter distrugãtor, anihilator, care

anuleazã viaþa. Naºterea seconfigureazã aici ca inversulcomplexului oedipian: virilitatea ºimasculinitatea eroului nu mai suntanihilate de cãtre entitateamaternã, ci dimpotrivã, recuperate,redefinite la scarã cosmicã.Personajul salvat din uterulmostruos ajunge sã fie Eroul,Salvatorul – termeni încãrcaþi de onuanþã eroticã evidentã. Astfelstrategia Hollywood este simplã:se ia un individ comun, cu oocupaþie la fel de comunã, eºuatca tatã sau ca soþ care setransformã în erou la scarãmondialã. Succesul este asiguratde identificarea extrem de facilã aprivitorului cu protagonistul. Mareapoveste a sfârºitului lumii ajungesã fie transformatã în proiecþia luiSpielberg în istoria personalã aunei deveniri. Apocalipsa estemotivul, situaþia declanºatoare,relevatoare a capacitãþilor, curajuluiºi resurselor protagonistului. Peaceleaºi coordonate se bazeazãºi filmul 2012: flãcãrile care cuprindlumea declanºate de încãlzireamijlocului Pãmântului suntechivalentul conceptului deentropie adus anterior în discuþie.Flãcãrile Iadului sunt relaþionate cualteritatea în Carriers, respectivBlindness. Iadul este Celãlalt, iarsentimentul sfârºitului esteamplificat de semeni.

O altã constantã identificatãîn aceste patru producþii cine-matografice este aceea apersonajelor prototip. Un personajcheie este temerarul, curajosul,sau altfel spus, cel care alege sãnu fugã din calea dezastruluiindiferent de consecinþe. ÎnRãzboiul lumilor, adolescentulRobbie, iar în 2012 bãtrânuljurnalist flãcãrile apocaliptice, întimp ce preºedintele SUA ºi primulministru al Italiei refuzã îmbarcareape nava salvatoare (reactualizarepostmodernã a corabiei lui Noe).Filmul este încãrcat ideologic, lucruevident cu precãdere în cazulacestor personaje construiteeroizant. Tot un element comunfilmelor discutate aici este existenþasupravieþuitorilor dupã Apocalipsã.În toate cele patru filme cel puþinprotagoniºtii se salveazã de laextincþia universalã.

Proiecþiile ficþionale încãrcate

de un pesimism aproape nihilist seîntemeiazã pe câteva elementecomune. Proiecþia sfârºitului nuiese nici în postmodernism de subincidenþa reprezentãrilor clasiceale distrugerii generale de cãtreflãcãrile încãrcate de simbolismulapocaliptic al Iadului. De asemeneapersonajele martir, care suntprezentate într-o luminã eroizantã,mitizantã, sunt folosite ideologic.Aceastã efervescenþã de per-sonaje martir ne aratã cã trãim într-o lume care funcþioneazã totuºidupã niºte proiecþii utopice. Castrategie de marketing se mizeazãpe identificarea privitorilor cu aceioameni comuni care prin expe-rienþa Apocalipsei ajung Eroi,supravieþuind sfârºitului. Incon-ºtientul uman tinde spre iden-tificarea cu Eroul, cu cel care sesalveazã pe sine ºi care salveazãlumea. Rãmâne de vãzut dacãaceastã neasumare totalã aapocalipsei (ne referim la tendinþapostmodernilor de a-ºi crea ficþiunicu deznodãmânt pozitiv) este omaladie a spiritului postmodernsau dacã se înscrie sub incidenþainstinctului de conservare comuntuturor epocilor.

Abstract: The postmodernimaginary is clearly marked by anapocalyptic feeling, the fictionalcreations working by certain commonstructures of the collectiveunconscious.

Rezumat:Imaginarul postmoderneste în mod evident marcat de unsentiment apocaliptic, creaþiileficþionale funcþionând dupã anumitestructuri comune inconºtientuluicolectiv.

Keywords: apocalyptic effer-vescence, entropy, Hero, disease ofthe postmodern spirit.

Cuvinte cheie: efervescenþãapocalipticã, entropie, erou, maladiea spiritului postmodern.

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

56

Pornind chiar de la un postulatal lui Andrei Codrescu din Ghiddada pentru postumani (CurteaVeche, Bucureºti, 2009) respectivde la ideea cã „a pune lumea întreparanteze sau între ghilimele esteo modalitate foarte eficientã de a oºterge, oricât de dragã ne-ar fi.Înlocuim sãlbãticia cu autore-flectare ºi depunem eforturi uriaºe(ºi virtuale) pentru a face acestsensorium autoreflexiv sã parãdemiurgic ºi divers precum natura”(p.16), se poate afirma, parafra-zându-l pe autor, cã a pune teoriaculturalã între paranteze poate fi omodalitate eficientã de a o ºterge,deoarece fãcând asta seneutralizeazã potenþialul eidestabilizator, dar ºi cel creator.Din fericire, Codrescu nu promitefãrã a-ºi onora cauza, textele sale(cu Mesi@ drept profet de serviciu)dovedindu-se oglinzi impecabileale felului în care un discurs desprelume se deconstruieºte atuncicând este pus între paranteze. Totîn virtutea acestui demers, autoruldefineºte fiinþa postumanã drept o„fiinþã umanã care a pus natura(inclusiv propria-i naturã) întreparanteze”(p.15), susþinând cãaºa-numita viaþã postumanã sebazeazã pe o presupusãconºtientizare lucidã a conexiunilor„vii” care genereazã ºi susþinuniversul, astfel încât postumaniipretind a fi conectaþi la întreg, laacel tot coagulat datoritã faptului cãabsolut orice element al universuluieste „însufleþit”, spiritualizat. Oîntrebare fireascã în acest context(în mod deosebit în lumina tuturororacolelor reunite sub egida 2012,care le-au înlocuit pe celeapocaliptice milenariste) este: cum

Manifest pentrusanatatea copacilorOana FurdeaManifesto for the Preservation of Trees

poþi organiza escatologic o lumecu un potenþial practic nelimitat delibertate, populatã de conºtiinþeeliberate de angoasa existen-þialistã, care îºi arogã o naturãdemiurgicã reprimatã într-uncontext empiric? Codrescu neavertizeazã: „Escatologia voastrãprezintã un viciu ascuns, cauzatde împãrþirea Dumnezeului vostruîn trei ºi a zeiþei voastre în douã.Aceste fragmentãri au dus la alteºi alte despicãri, pânã când toþi zeiivoºtri au ajuns þãndãri ºi acumplouã peste voi la întâmplare,cãutându-ºi salvarea în voi. Nueste sfârºitul omenirii, ci ultima zia zeilor.” (Mesi@, Polirom, Iaºi,2006, p. 614).

Pe cât de dificil a devenit înultimii 10 ani sã abordezi concep-tul de realitate virtualã (ºi impli-caþiile acestuia) ca un promotoral postumanitãþii, datoritã ar-borescenþei prodigioase a feno-menului, respectiv a dezvoltãriisale pe numerose paliere, de lacele sistemice, formale, struc-turale, la cele implicite, formative(vezi tehnoºtiinþa, tehnopolitica,biotehnologia etc.), pe atât de fermse poziþioneazã autorul în aceastãmatrice, chestiunea care îlpreocupã pe acesta fiind foartetranºant explicitatã – ce seîntâmplã cu omul „uman”, natural,ºi încotro se îndreaptã acesta încalitatea lui de fiinþã spiritual(izat)ã?În mod evident, cel maiproblematizant aspect este acelaal relaþiei dintre conºtiinþã ºi trup.În Virtuality takes command(South Central Review, Vol. 16,No.1, Spring, 1999, pp. 8-18),Codrescu pretinde cã cel maiagasant neajuns la ora actualã alrealitãþii virtuale este faptul cãforma fizicã a fiinþei nu esteabandonatã ºi persistã caprezenþã individualã atât înainte câtºi dupã experimentul virtual. Acestfapt împiedicã eliberarea fluxului„demiurgic” latent (neîntrerupt în

spaþiul virtual, unde omul aperceput „je est un autre” al luiRimbaud drept imbold normativ,fiecare utilizator al internetuluisimþindu-se însãrcinat cu misiuneade a deveni altcineva – Cf. Ghiddada pentru postumani, pp. 71-72),întrucât ne dovedim a fi, maidevreme sau mai târziu (cel puþindeocamdatã), condiþionaþi deapartenþa la realitatea empiricã.Însã structurãrile dihotomiceinerente ale acesteia s-ar dispersa,conform Donnei Haraway (ACyborg Manifesto în Simians,Cyborgs and Women: TheReinvention of Nature), înmomentul articulãrii trupuluicyborgic, capabil de a subminanoþiunea de diferenþã, prinreevaluarea raportului de opoziþiedintre naturã ºi culturã, consimþindla o identitate multiplu configuratã.În manierã similarã, Codrescupercepe e-trupul drept principalulagent, deocamdatã absent (avândo prezenþã incertã), al apocalipseivirtuale postmoderne. Chiar dacãmomentan ne aflãm într-un stadiuanalog celui al Umbrelor dinMesi@, care îºi tatueazã pe pieleun alt corp, capabil de a sublimanoþiunea de identitate, pãtrundemîn epoca avatarurilor, capabile sãne transforme pe fiecare înveritabile zeitãþi in nuce: „Un avataranunþã venirea ÎmpãrãþieiDomnului, e un soi de mesia; atuncicând un avatar este folosit ca unsubstitut de sine în mediile RV,vestea cea bunã este cã proiecþiata poate prea bine sã rãmânãnemuritoare în Împãrãþia Domnului,care este virtualã ea însãºi; […]singura problemã aflatã în faþatrupului postvirtual este sã facã rostde suficientã imaginaþie pentru a seproiecta pe sine.” (Ghid dadapentru postumani, pp. 164-165).

Un potenþial deznodãmânt alunui flux liber al conºtiinþelor într-un mediu total nerestrictiv, atâtspaþial, cât ºi temporal, este con-figurat în Mesi@. Aici, dincolo depropensiunea personajelor de a sedesãvârºi identitar, împlinindu-ºidorinþe pe care trupul carnal numai este capabil sã le satisfacã(vezi exemplul lui Felicity careacceseazã un site pentru a facedragoste cu personalitãþi istorice),însuºi conceptul imaginii christice

Autoarea este studentã a Facultãþiide Litere, Universitatea Babeº-Bolyai,Cluj-Napoca ºi redactor al revisteiEchinox. (The author of this paper isa student at the Faculty of Letters,Babeº-Bolyai University, Cluj-Napocaand editor of the Echinox magazine.)

)) ))) )) )))

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

57

este filtrat prin noþiunea devirtualitate. Diversele caracteristicideformat-mesianice pe carepersonajele ºi le arogã (de laFelicity, pânã la chriºtii biciuiþi lasfârºitul romanului) implemen-teazã o formã generalizatã a „sin-dromului Ierusalim”, astfel încâtfiecare conºtiinþã fie camufleazã,fie etaleazã atribute divine, astfelîncât avem de-a face cu unmesianism prolix, relativizat pânãla unu, ºi distribuit în funcþie deaptitudinile fiecãruia. Mai multdecât atât, într-o masã amorfã dereligii, zeitãþi ºi reflexe mistice(cartea dovedindu-se un adevãratglosar în acest sens), singurullucru care pare sã conteze estedisponibilitatea demiurgicã afiecãruia faþã de propria persoanã.Pe mãsurã ce ne transformãm înpropriile noastre opere de artã,diferenþele ºi graniþele care sunt „încea mai mare mãsurã, imaginareºi vor deveni cu totul imaginare,având a fi curând înlocuite dediferenþe estetice” (Ghid dadapentru postumani, p.12), vor servidrept frontiere private, putând firidicate oriunde, de oricine.

O astfel de premisã ar puteajustifica melanjul proiectat deCodrescu între presupuºii „cyber-trippers” ºi icoanele culturale careau conturat Istoria ºi carealcãtuiesc Sfatul Marilor Minþi înMesi@ (în mod absolut aleatoriu,dupã tipicul eterogen al concepþiilorspirituale expuse în roman). Doaraplicând acelaºi procedeu de apune Istoria între paranteze sepoate angrena istoria individualã,restaurând impactul direct pe carenaraþiunile arhetipale îl au asuprapersoanei. Astfel, nu e de mirarecã, pe parcursul romanului, Ovidiu,Dante, Mark Twain, Einstein, Tesla,Napoleon ºi Marx, pentru a numidoar câþiva, revin pe Pãmânt,întrupându-se în personajele celemai prozaice cu putinþã. Însubsidiarul acestei intrigi poate fiperceptibilã întrebarea luiFukuyama din 1989: „Am ajunsoare la sfârºitul istoriei? Existã, cualte cuvinte, «contradicþii»fundamentale în viaþa omului carenu pot fi rezolvate în contextulliberalismului modern, dar ar puteafi soluþionate de o structurãpolitico-economicã alternativã?

Dacã acceptãm premisele idealistelãsate deoparte pânã acum,trebuie sã cãutãm rãspunsul laaceastã întrebare în domeniulideologiei ºi conºtiinþei. Scopulnostru nu este sã rãspundemexhaustiv tuturor atacurilor laadresa liberalismului formulate dediverºi Messia de doi bani dinîntreaga lume, ci numai aceloracare sunt expresia unor forþe ºimiºcãri sociale ºi politiceimportante ºi care fac astfel partedin istoria lumii.” (Sfârºitul istoriei?,Editura Vremea, Bucureºti, 1994,p. 25). Acesta ar fi, dupãCodrescu, rezultatul situãrii laconfluenþa dintre memoriaidealizatã promovatã de cãtredreapta ºi viitorul „all-inclusive” alstângii. Prima îºi propune sãîmpiedice o oricât de vagãdislocare a canonului, în vreme cea doua intenþioneazã sãrevizuiascã Istoria sanctificatãdeja. S-ar putea constata cãlegitimitatea ambelor discursurieste cel puþin discutabilã încontextul liberalismului actual, însãele nu îºi gãsesc o alternativã deabilitare în mediul virtual, neavertizeazã Codrescu, astfel încâtspaþiul postapocaliptic configurat înMesi@ este cu atât mai refractarfaþã de astfel de zone discursivepolitice „cu tendinþã”. Ceea ceautorul sugereazã, într-un mod câtse poate de fãþiº, este cã realitateavirtualã ar putea deveni nouaescatologie deoarece raiul ºi iadulprea s-au birocratizat, dupã cumanunþã atât îngerul Zack în Mesi@,cât ºi Satanik în Wakefield.

Fie cã tranziþia însprepostumanitate va genera o nouãescatologie, fie cã va degeneraîntr-o minunatã lume nouã, la fel cacea a lui Huxley, condiþiaprivilegiatã a realitãþii virtuale caprincipal motor al spiritualiãþiiumane se transformã pe zi ce treceîntr-o certitudine. Dincolo de orealã fascinaþie pentru potenþialulinterstiþial al acestei realitãþi,retorica practicatã de Codrescu nueste nicidecum neutrã, întrucât eladmite cel mult calitatea depurgatoriu (decãzut ºi acesta),inerentã deocamdatã spaþiuluivirtual, în mãsura în care acestafaciliteazã o reconstrucþieperpetuã, ºi uneori chiar sublimatã,

a sinelui. Internetul, spuneCodrescu, are potenþialul de aconstitui „noosfera” pe careTeillhard de Chardin o consideraca fiind înveliºul spiritual-afectiv alplanetei. În Virtuality takescommand Internetul e caracterizatca o formã rudimentarã a acesteivieþi de apoi pe care ar îngãdui-onoosfera, aceasta fiind dictatã,dupã Teillhard de Chardin, de oconstrângere progresivã de aevolua pe care fiecare individ oresimte prin nevoia participãrii laprocesul creaþiei, înfãþiºând astfelun „Christ performativ”. Dacãutopicii considerã cã singuraclauzã ce rãmâne a fi îndeplinitãpentru a transforma acest proiectîntr-o veritabilã viaþã de apoi esteca fiecare individ sã adere laaceastã condiþie (altfel spus, sã fieutilizatori, sã fie conectaþi),Codrescu ne previne cã fiinþaumanã este deja virtualã, esteproiecþia elementelor care reuniteîi conferã o identitate. Însãvirtualitatea fiinþei nu îi conferãacesteia ºi o finalitate, drept careautorul pune aceastã fantasmã însertar cu marxismul ºi teologia,constatând cã din fericire, omuleste în continuare neterminat.

Dincolo de premisele noiiescatologii virtuale, prezente înopera lui Codrescu, acesta întreþineîn mod evident o relaþie de atracþie/respingere cu un astfel de epilog.Acest fapt ar putea fi explicitat prinaceeaºi dinamicã de tip dragosteºi abjecþie prin intermediul cãreiaeste filtrat omul în concepþia sa, maidegrabã decât printr-o reacþie laimplicaþiile stricte ale mediuluivirtual. El se declarã fascinat depotenþialul virtualitãþii de „a multiplicaºi transforma identitatea pânã lalimitele imaginaþiei. Acesta era odatãun deziderat poetic.” (Virtualitytakes command). Pericolul absolut,care ameninþã fragila noastrãescatologie în construcþie, estelipsa de imaginaþie. Sau mai rãu, olipsã autistã de imaginaþie. Deaceea Codrescu militeazã pentruînlãturarea tuturor parantezelor,inclusiv a celor care conferãalternativa virtualã, pentru a permitesãlbãticiei ºi naturii sã se întoarcãcu „forcepsul imaginaþiei” (Ghiddada pentru postumani, p.16),fãcând posibilã o viaþã de apoi a

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

58

poeziei ºi poveºtii. De altfel, elcontureazã în Mesi@ o potenþialãescatologie a cuvântului (prinFelicity în postura ªeherezadei,Cristalul Graiurilor etc.), astfel încâtîn viaþa de apoi ar urma sã fieconduºi doar cei aleºi. Rãmâne devãzut dacã prin foarte recentpublicata Whatever Gets Youthrough the Night: A story ofSheherezade and the ArabianEntertainments (PrincetonUniversity Press, 2011) se pottrasa corolare în acest sens.

Soluþia pe care o întrevededeocamdatã este una dadaistã(care dadaism, se opune în modironic virtualitãþii): „A te deghiza dedistracþie, fosta activitate dada sebate acum în cap cu nouamiºcare dada, care înseamnã sãte dezbraci de orice sine ai fi avutºi sã devii copac.” (Ghid dadapentru postumani, p.189).

Abstract: The transition towardsposthumanity will generate a neweschatological outlook, or will devi-

ate into a dystopia. What effect doesvirtual reality entail for the spiritualidentiy of man?

Rezumat: Tranziþia înspre postu-manitate va genera o nouã escatolo-gie, sau va degenera într-o distopie.Care e efectul realitãþii virtuale asupraidentitãþii spirituale a omului?

Keywords: Codrescu, virtualreality, eschatological, posthumanity,imagination

Cuvinte-cheie: Codrescu, realitatevirtualã, escatologic, postumanitate,imaginaþie

AP

OC

ALI

PS

E P

OS

TMO

DE

RN

E

59

Despre Emil Cioran – omul,opera – s-a scris ºi se va scrieîncã, mereu. Dar niciodatãîndeajuns. Personalitatea sa,contradictorie ºi în permanentãzbatere, cu greu poate fi cuprinsãîn limitele unei abordãri critice.Cioran nu este numai unexcepþional talent literar, ci ºi unteoretician lucid al condiþiei umaneîn perspectiva istoriei. În plus, unavîntat Icar gata de luptã cuînãlþimile de neatins ale ceruluipentru a-ºi fãuri „un destin“(termenul aparþine lui Nae Ionescu)ca ºi un inadecvat locuitor în lumicãrora nu le aparþinea. Rãmas fidelunor trecute realitãþi irecupera-bile („figés dans un crépusculeintemporal“), el nu s-a putut integraîn realitatea imediat circumstantã.Un fel de a fi prezent – ºi absent –peste tot ºi nicãieri. Un „amoureuxdes patries successives“.

Poate cã aceastã singularã calea vieþii îºi are originile în „furia“ ceîl cuprinsese în anii tinereþiibucureºtene. Cea care – dusã pînãla capãt à sa manière – l-a fãcutpe scriitor sã adere la „miºcãrile“extremei drepte din România ºi sãdevinã un adept al violenþei („jene suis pas pessimiste, maisviolent, c’est ce qui rend manégation vivificante” (scria în 1977,adresîndu-se lui FernandoSavater; Cioran 1995, p. 1791).Alãturi de violenþã, apar ºi termeniifureur et passion (ibid.) –deplîngîndu-ºi soarta de a se finãscut într-un „gol istoric“ al unuipopor care nu a lãsat „dîre de foc“în istorie ºi nici nu a „spintecatistoria“ spre a se afirma. „Ethosulagresiv este un fel de ºira spinãriia naþiunilor“ afirmã el în unelearticole publicate în culegereaMariana Vartic–Aurel Sasu 1990.„Tragedia culturilor mici“, „Rãzboiºi revoluþie“ etc. sînt concepte

Recitind pe Cioranîn Franta,,,,,

Reading Cioran in FranceAlexandru Niculescu

ideologice ale tînãrului Cioran, îndiverse reviste (Vremea, Cuvîntul,în special), dar mai ales în volumulSchimbarea la faþã a României(1936). Pe bunã dreptate, BasilMunteanu, în Panorama de lalittérature roumaine (apãrutã laParis, în 1938) îi aprecia„spontaneitatea iraþionalã“,„frenezia ºi paroxismul“ nu fãrã a-i remarca „reveriile metafizicerevoluþionare“ care, de fapt, erauale unei generaþii de tineri „furioºi“,„în plinã barbarie creatoare“. Nu-ide mirare fascinaþia pe care oavea asupra lui/lor „cãpitanul“Codreanu, „vitalismul“ lui Hitler ºi…revoluþionarul Lenin. „Destinul” lortrecuse prin „baia de foc“, acea„ardere intensã ºi cãldurã totalã“care fac sã „creascã flãcãri“ întoatã fiinþa ºi o transformã în „fulgerºi scînteiere“ (Pe culmile dis-perãrii, ed. 1934, p. 70-71). Înultima sa carte româneascã,scrisã între 1940-1944, Îndreptarpãtimaº, Cioran îºi atribuie uncuget de foc; cu aceastã „parã asufletului nostru”, „vom da buznaîn certitudini”, „pustiind siguranþelecrude”, „ne vom nãpusti înadevãruri“ ºi „ne vom învrãjbi culuminile neavenite“. Adicã o revoluþiecontra ordinii moral-sociale, precumprecizau Lenin, Hitler ºi Mussolini!„Focul interior” al lui Cioran ne aduceaminte de Marinetti sau deMaiakovski: Cioran „aruncã“ tunetespre înãlþimi.

Numai cã limbajul eroic agresiv,revolta anti-establishment nuputeau fi împlinite prin faptã.Mesianismul eºua! „Cu rîvnã ºiamar, cercat-am sã culeg roadelecerului ºi n-am putut“ îºi începeCioran Îndreptarul pãtimaº. ªi,cãtre sfîrºit, recunoaºte: „vinamea: am jefuit realul“.

Pe lîngã limbajul violenþei,Cioran a adus în filozofie„conceptul“ literar al „disperãrii“existenþiale. Ideile scriitorului seadunã în jurul unor concepte

dincolo de raþiune (paroxisme,angoase metafizice, nebunie,spaime ancestrale) ºi, mai ales,destrucþie generalã. „Nimic nu arenici o importanþã“ scrie el în Peculmile disperãrii (1934). Seregãsesc în aceste pagini frînturidin gîndirea lui Kierkegaard ºi,transpuse în termeni psihopaticigravi: sfîrºeala, presentimentulnebuniei, dezintegrarea pe lîngãmelancolie ºi disperare. Oterminologie filosoficã liric-psihologicã care, cum spune, maitîrziu, în Franþa, l-ar fi condus la

„l’écroulement de toutes choses etde toutes vérités”.

În Cartea amãgirilor, apãrutã doiani mai tîrziu (1936), filosofia luiCioran prinde contur, elementelese definesc ºi mai bine. Apar în eacîteva concepte fundamentale alefilosofiei tînãrului (25–26 de ani!)Cioran. Mai întîi, extasul. Extazulmuzical ºi, ulterior, extazul mistic(în Lacrimi ºi sfinþi, 1937). „Opresimþire de extaz echivaleazã oviaþã“ scrie el în Cartea amãgirilor.Încearcã deci a da o descriere astãrii extatice: „am pierdutsubstanþa mineralã, acea împietrirecare mã lega de o fatalitatecosmicã, pentru a mã avînta înspaþiu cu miraje, fãrã a aveaconºtiinþa iluziei lor, ºi cu visuri, fãrãsã mã doarã irealitatea lor“ (p. 5).

Alt concept definitoriu al gîndiriilui Cioran este suferinþa, care

Autorul este profesor universitar laSorbona. The author is professor atSorbona.

60

„schimbã pe om“. Aceastãcapacitate de a îndura dureri,tragedii ºi disperãri – „suferinþe“care „se întind pe sfera vieþii pentrua o întuneca“ – înlãturã viaþaintelectualã: un om care suferã „sepoate dispensa pe tot restul vieþiilui de cãrþi, de oameni, de idei ºide orice gen de informaþie“. Faptulpur de a descoperi dispune lameditaþie continuã (Carteaamãgirilor, p. 24).

Iatã-l astfel pe filosof revoltîndu-se împotriva… gîndirii filosofice!„Ideile n-au salvat ºi n-au prãbuºitpe nimeni.“ Ar trebui sã avem„mîndria de a nu mai avea idei“ –ci numai clocot, obsesii ºi nebunie.„Suferinþa face un sfînt“ ºi se opune„indolenþei, scepticismului vulgar ºimoralismului superficial“ (p. 25).Soluþia „modificãrii“ unui om, unuipopor, trece prin suferinþã ºineliniºte ºi se rezolvã prin „teroarefecundã“. De aceea sîntem „siliþi“sã acceptãm iraþionalitatea vieþii (p.19). ªi tot din aceleaºi motive, searuncã, pasionat, Împotrivaoamenilor inteligenþi – fãrã„neliniºti“ – pentru a „le releva vidul“interior. ªi acestora le face„apologia nebuniei creatoare“, a„neantului“ ºi a extazului – incitîndu-i la „violenþa necesarã aradicalismului“. Pentru cã, dacã,aºa cum arãtam mai sus, „ideilen-au salvat ºi n-au prãbuºit penimeni“, tot astfel, „doctrinele nu auvlagã, învãþãturile-s stupide,convingerile, ridicule ºi înfloriturileteoretice, sterpe“. Viaþa! Viaþaexistã în „tãriile sufletului“ ºi „sepreschimbã în eu ºi eu sînt pestetot” (Îndreptar pãtimaº, p. 19).

Egolatria violentã seestompeazã însã atunci cîndCioran pãrãseºte Sturm undDrang-ul pesimist, disperat, dinRomânia anilor 1936-1940 ºi seîndreaptã spre Franþa. Titular alunei burse de studiu, în 1937,atribuite de Institutul Francez dinBucureºti (prin marele prieten alRomâniei, Alphonse Dupront) elîncearcã sã scrie o tezã dedoctorat la Sorbona (despre HenriBergson) – ceea ce, curînd, nu l-amai interesat. A preferat sãcunoascã Franþa, mai întîi, viaþa dinParis ºi, mai tîrziu, cãlãtorind pebicicletã, Franþa provincialã,profundã. Se extaziazã în faþa

inegalabilei perfecþiuni a civilizaþieirafinate, multiseculare, franceze,dar… nu o datã îºi recunoaºte„nenorocul valah“ de a aparþine„neamului ursit nesoartei” (Îndreptarpãtimaº, p. 65). Fiind „pe malurileSenei“, aude „cucuveaua“ a cãrei„cobe“ a cîntat la descãlecatulvoievozilor sãi de departe.

Bineînþeles cã, obiºnuit cu lumiºi mentalitãþi omogene (ºi, maisãrace, dacã nu mai puþindezvoltate, precum þara-i nativã),Franþa ºi, în special, Parisul, înprima sa constatare de visu, îl…sperie! Ajuns într-o þarã mare,liberã, deschisã lumii întregi,Cioran se simte „strãin întrestrãini“. Agitaþia ºi aglomeraþiamultietnicã, multicolorã, printre„studenþi români, polonezi, spanioliºi chinezi“ (probabil ºi… africani!)îl fac sã-i considere (pe ce criterii?)de-a dreptul „umbre de oamenirataþi“ („toþi au chemare pentruratare”) – dupã cum scrie înianuarie 1938, într-un articol dinCuvîntul (Rev., p. 181). Parisul îipare oraºul care „n-are cer“! ÎnParis el remarcã – la începutulprezenþei lui acolo – „urîtul parizian“(Îndrept., p. 39): „vremeamucegãitã pe case, faþade pe careistoria a presãrat funingine“, o„brumã care se prelinge asupraParisului“, „strãzile îngustenãpãdite de obscuritate“ (ibid.) –asemenea imagini exterioare, aleunui oarecare privitor neavizat –chiar ignorant al pátinei istorice pecare ar fi putut sã o remarce – sã fifost primele impresii ale tînãruluibursier la Paris? Cît priveºteinfluenþa pe care ar putea sã o aibãcapitala Franþei asupra celor ce vinsã se perfecþioneze adãpîndu-sela sursele culturii franceze,precum el însuºi, aceºtia nugãsesc decît „cadrul ideal al uneiagonii”. Iar cînd „vagabonzii” seîntorc în patrie, dupã un stagiu laParis, ei sînt „fantome la limitaratãrii“. În Paris, Cioran nu mai era„tînãr sub soare”, nici „vrednic defaimã“ – ci un „valah“, „care îºi lualocul alãturi de rataþii, derbedeii ºiemigraþii universului”. Ceea ce senumea, în acele vremi, la villelumière – oraºul central al luminilorculturii Europei interbelice, îiapãrea acestui nou-venit drept…„bãtrîn“: „îl percepeam prin ceea ce-

i bãtrîn în mine“ – scria prin 1937-38 în articole publicate în Cuvîntulºi Vremea – adãugînd: „îl iubeamprin inaderenþele noastre“,conºtient cã „mergeam la fund cuel“.

Ce cãuta, atunci, în Franþa –chiar dacã nutrit cu literaturam a r i l o r l i t e r a þ i f r a n c e z i(Chateaubriand, Voltaire, Madamedu Deffand, Chamfort – din sec.XVIII pe care îl considerã „le plusfrançais“) – acest admirator altinereþii agresiv angajate, încãutarea unui „destin“? Aº adãuga,instruit, în „anii treizeci“ în avîntateidei extremiste sub oblãduirea luiNae Ionescu? De bunã seamã,cultura francezã îi pãreapasionatului iconoclast, „bãtrînã“!

Un episod, despre care a scrisîn Vremea, în decembrie 1940 –dupã capitularea Franþei, în plinãocupaþie nazistã, este edificator. ÎnBucureºti, sub guvernarealegionarã, cu titlul Parisulprovincial, Cioran descrie un teribilmoment istoric: intrarea trupelorGermaniei hitleriste în Paris. Aflat,atunci, în Paris, în preziua invazieinemþeºti, el înfãþiºeazã cititorilor dinRomânia atmosfera apãsãtoaredin Capitala Franþei: „rãmãsesemsingur cu oraºul“; „aproape toatãlumea plecase“; „de la Arcul deTriumf pînã la Operã nu am întîlnitþipenie de om“. ªi, mai departe:„vedeam istoria, oraºul gol fãceavizibil minþii un moment universal“.Dupã Cioran, „Parisul a cãzutfiindcã era menit cãderii. El s-aoferit cãderii. Nemþii nu au fãcutaltceva decît sã-i grãbeascãsoarta“. Adicã, nu Nemþii erau„cauza“: ei îndeplineau un actistoric. Sã transforme Parisul într-o „provincie a Europei“. Dat fiindcã „Francezii au renunþat sã apereParisul“ ei „s-au retras din istorie“.„Nemþii consacrã o stare de fapt”(Vartic-Sassu 1990, p. 193-194).În imaginaþia sa, destrucþia Franþeiera echivalentã cu „asfinþitul uneilumi“, cu „destrãmarea Romeiantice“ – atît de uriaº i se pãreaspectacolul la care asista. Sub„zvîcnirea teutonã“, civilizaþiaFranþei dovedea „a nu mai aveanecesitate”

ªi încheia: „alþii la rînd!“ (ibid.).Lãsînd deoparte veleitãþile,

rãzvrãtirile teribiliste ºi in-

61

stabilitatea tînãrului Cioran, nuputem sã nu reþinem un adevãr:distanþa faþã de realitatea vieþiipariziene din jurul lui. Cioran nuremarcã drama Franþei cotropite,nici exodul trist, umilitor alFrancezilor care se îndreptau spresudul þãrii, ca sã se fereascã dincalea urgiei naziste. Nu pare a fifost atent la ceea ce se petreceaîn jurul lui, nu citea ziare, nu ascultaemisiunile celebrului „Radio Paris“aservit ocupaþiei germane ºiregimului Pétain. Ca sã nu maispunem cã ar fi putut luacunoºtinþã – indirect, de la alþistudenþi – de apelul Generalului DeGaulle, în numele „Franþei libere“(18 iunie 1940). Dar Cioran,abso rb i t î n meandre leWeltangschaung-ului sãuideologizat, trãia, în afara þãrii încare se gãsea! El nu aveacuriozitatea, nici capacitatea de aînþelege realitatea. Franþa realã –viitoarea lui patrie – nu îl interesa:se þinea departe de tumultul istoriei.Dar nu cumva admitea el – celpuþin teoretic – chiar ºi posibilitateaunei victorii definitive a Germanieihitleriste?

În ziua cãderii Parisului, în iunie1940, atunci cînd, la Bucureºti,Eugen Ionescu ºi alþi intelectualiromâni aveau lacrimi de tristeþe înpriviri ºi se adunau în instituþiilefranceze din România, EmilCioran, la Paris fiind, „vedeaistoria“ într-un „moment universal“.În imensa-i hipertrofie a ego-ului,el nu „adera” la „farmeculParisului”, la „nihilismul parfumat”al „valorilor de salon“ din Franþa.Se considera „valah balcanic“ (?),chiar „þãran“ într-o lume urbanã, încare i se pãrea cã idealurile „s-auvolatilizat“1.

Nu-i suficient de clarã poziþiaideologicã a scriitorului faþã devalorile eterne, invincibile aleFranþei? Sã mai adãugãm aici ºifaptul cã, dupã eliminareasîngeroasã a extremei dreptelegionare din politica româneascã(culminînd cu rebeliunea dinianuarie 1941), Cioran este numit– imediat, în februarie 1941,„conseiller culturel“ la LegaþiaRomâniei de pe lîngã Guvernul dela Vichy al mareºalului Pétain (orelaþie diplomaticã între douã statede obedienþã nazistã!). Aceastã

expatriere oficialã l-a salvat de larepresaliile generalului Antonescu:în Franþa supusã naziºtilor, nu-l maiputeau atinge! De altfel, funcþiu-nile sale diplomatice au încetatcurînd. Peste trei luni, în mai 1941,Ministerul român a renunþat laserviciile lui.

Ce perspective pariziene într-oFranþã învinsã putea sã aibã, la 30de ani, un tînãr eseist român,îndoctrinat în spiritul extremeidrepte pro-germane? Scrierile sale– culese în antologiile Revela-þiile durerii (ed. Echinox 1990)ºi Singurãtate ºi destin (ed.Humanitas 1991) cuprind publici-stica lui Cioran dintre anii 1931-1944 – pot da seamã de gîndirea(ºi convingerile) autorului, atît dinRomânia, cît ºi din Franþa.

Atitudinea lui Cioran faþã de þaracare-l gãzduia, dar care mai alesîi deschidea noi orizonturi deculturã ridicã o serie de problemedemne de luat în seamã. Ce gîndeascriitorul despre Franþa?

Rãspunsul este însã parþial.Nu dispunem decît de un textpublicat în 2009 în Editions del’Herne.Textul, scris, în limbaromânã, cu datarea 1941 (adãu-gatã pe text, cu creionul) a fosteditat recent: Cioran, De laFrance. Traducerea aparþinetalentatului Alain Paruit (1939-2010), cel care a transpus în limbafrancezã o mare parte a literaturiiromâneºti contemporane din þarãºi din exil (o enumerare utilã atraducerilor sale a fãcut FlorinManolescu, 2003, s.v. Paruit, p.557-558). Editoarea, LaurenceTacou, îl considerã „un texte clé“.Traducãtorul este mai prudent: „laDécadence se fera Décompositionen un magistral Précis” (p. 8). În1949, cînd îi apare Précis dedécomposition, prima operãtradusã în limba francezã, Cioranse schimbã „si vite, sibrusquement, qu’on se demandequel mystère peut se cacherderrière la date 1941". De laFrance, consemnînd acest an,este scrierea care situeazã peCioran la începuturile instalãrii sale(obligate!) în Franþa, atunci cîndîncã ecoul României nu sestinsese. Un livre charnière;joncþiune legînd trecutul cuprezentul.

Editoarea considerã De laFrance „un livre totalement à partdans l’œuvre de Cioran”, scris într-o tonalitate „qui n’est pluscomplètement roumain(e), niencore tout à fait français”. Autorulabia avea 30 de ani, iar conþinutuleseului lasã a transpãrea „l’histoirepersonnelle de Cioran” (p. 9).

Mai apare, însã, în text ºi altaspect. Ceea ce Alain Paruitnumeºte „un hymne d’amour à laFrance“. Dar, dacã citim fraza„qu’elle fût grande, la France!“înþelegem mai degrabã un imnpentru Franþa care a fost. PentruCioran, Franþa a dat lumii preamult, într-un timp istoric prea lung,mai mult decît alte þãri ºi alte culturipentru a mai fi „centrul Europei ºigloria universului“. Dacã secoleîntregi „lumea nu putea respira fãrãFranþa“, pentru cã Franþa a fost de-a lungul secolelor „au centre del’histoire, la France était l’histoire”(Œuvres, p. 1752), ea „trece acumprintr-o obosealã istoricã“. Þara„cea mai civilizatã“ devine, astfel,cea mai vulnerabilã, deci „cea maiuzatã“. Valorile ei nu mai aparþintimpului prezent.

Cum putea „iubi“ Franþa unscriitor cãruia civilizaþia francezã ise pare „essouflée“, chiar dacãîmpãrtãºea cu „melancolicãobiectivitate deºertul Franþei“?

ªi mai mult. Cel care îi opunea(aprobator? admirativ?) „zvîcnireateutonicã“ – atunci cînd armatelehitleriste pãtrund, sub ochii lui, înParis?

Dacã ne aplecãm mai multatenþia asupra acestor afirmaþii,descoperim în fond ideile lui NaeIonescu (ºi ale propagandeihitleriste) care considerau Franþaºi Anglia „naþiuni obosite“. Oasemenea interpretare nu pare a fifost luatã în seamã în exegezaoperei marelui scriitor. Dar înimaginea Franþei „decadente“,„deºertul“, „ruina“ etc. – a Franþei„bãtrîne“, care a fost – se întrevãd,de asemenea, ideile lui OswaldSpengler (1880-1936) dinUntergang des Abendlandes –1918-1922 care, ulterior, a dat avîntteoriilor lui Hitler despre„plutocraþiile occidentale“, despre„crepusculul Franþei“ ºi „retragerea(Franþei) din istorie“ – ºi ipso factoal extremei drepte filo-germane în

62

Europa.Nu ar fi fost deloc surprinzãtor

ca un tînãr aderent la aceste ideisã-ºi recunoascã „inaderenþa“ ºi„nefolosinþa“ în Franþa, în Paris. Iarpe Cioran, la începutul petreceriisale acolo, civilizaþia francezã,pluralistã, plurietnicã, deschisãcãtre lumea Occidentului (spredeosebire, subliniez, de ceagermanã, suficientã ei înseºi) îlderuta. Franþa îi apãrea „placée endehors du possible“, într-un„effondrement“ istoric ineluctabil.Franþa îºi pierdea „sufletul“. Iar înfaþa unei culturi „endécomposition“, „sans âme“ seridicau altele: Rusia („care aveadreptul sã priveascã Franþa desus“!) ºi Germania („ils ont encoreune âme“!). Prezicea Franþei un locsecundar în Europa, „provincial“:„la province idéale de l’Europe“(citatele provin din textul De laFrance, passim.).

În 1940-1941, Emil Cioran,departe de a scrie „un hymne à laFrance“ – cum dorea sã-l închipuieregretatul Alain Paruit – vehiculaideile inamicilor europeni ai Franþei!În condiþiile înfrîngerii ei umilitoare,ale tragediei care i se desfãºurade visu. Dar privirile tînãrului filosoferau înceþoºate de doctrineextremiste curente.

Niciodatã, nicãieri, Cioran nupare a fi crezut în victoria finalã aFranþei. ªi mai ales în valorile,invincibile, ale libertãþii ºi demnitãþiiumane, pe care Franþa – ºi aliaþii ei– le apãrau. În locul unei Franceéternelle, Cioran percepe Franþa„par tout ce que j’ai de pourri enmoi“! Adicã, la France mortelle.

Sã examinãm ºi „les péchés etles mérites de la France“ – aºacum le imagineazã în De la Franceeminentul nostru scriitor. Mai întîi,„l’ennui de la clarté”, „la fatigue deschoses comprises” (p. 11). Totastfel, ceea ce Francezii numesccafard, adicã „l’instant envahi parun vide subit, sans raison“, iaralãturi de acesta l’ennui de a cãruiprelungire spiritualã în „vidulimanent al fiinþei lor – ei nu o au.

În definitiv, „qu’a-t-elle, laFrance?“ ªi tot el rãspunde,generalizînd: „les plaisirs,l’intelligence, les salons, la raison“.De unde deduce cã Franþa are„cultura formei“ ºi cã acoperã orice

izbucnire (jaillissement) pasionalãcu un strat „bien pensé duraffinement“. De aceea, în Franþa,„la vie est un jeu“, executat cumãiestrie, o „insouciancesautillante et parfumée“ (p. 13). Unpopor „du bon goût” (fãrã un sensmétaphysique). ªi mai departe:„son grand art est dans la grâcede la superficialité“ (p. 14).

Înþelegem cã, în perspectiva luiCioran, format în rigoarea„profunzimilor sufleteºti“ dinRomânia în tumultul politic, Franþaîi pare „un souffle de menuet quiparcourt, doux et lisse, unecivilisation heureuse” (p. 22).

Mai bizare, în generalitatea uneijudecãþi juvenile grãbite, sîntpãrerile lui Cioran despre istoriaFranþei. El recunoaºte douãmomente istorice în care Franþa „aatteint la grandeur: à l’époque dela construction des cathédrales età l’époque de Napoléon“. În afarãde aceste evenimente, „la Francec’est contentée d’elle-même” –devenind „un pays heureux dansson espace, à la personnalitégéographique bien définie” (p. 21).„Qu’elle a été grande, la France!”pare a suspina Cioran, cu gîndulla istoria ei. Dar nici Revoluþia din1789 nu ºi-a atins þelurile. Din cultullibertãþii individuale nu a rãmas, înforma actualã, crepuscularã, decîtl’argent et le plaisir. Ceea ce nuputea duce decît „à une ruinerapide”.

Tot astfel, în ceea ce priveºteinfluenþa culturalã a Franþei în lume:numai în sec. XVIII „la Francefaisait la loi en Europe” (p. 23).Ceea ce a urmat, simbolismul,impresionismul, liberalismul etc.„sont ses derniers contacts vitauxavec le monde” (ibid.).

„Înainte de a se scufunda într-oabsenþã fatalã“!

Acestea sunt coordonatele încare se înscrie Franþa în percepþiaacestui tînãr bursier, caresolicitase a merge la studiidoctorale la Paris. Sã nu uitãmînsã cã, în timpul guvernãriilegionarilor (septembrie 1940-ianuarie 1941), Cioran s-a întorsîn România ºi a scris într-opublicaþie din Sibiu un elogiu luiCorneliu Zelea Codreanu – ºinu se ºtie încã dacã a avut ºial te activitãþi de acelaºi fel.

Convingerile lui pro-germane (pecare le propovãduia ex-cathedraNae Ionescu) nu l-au împiedicat sãîºi motiveze stagiul în Franþa printeza de doctorat despre H.Bergson. (Cîþi intelectualicunoºteau, atunci, în România cãfilosoful francez era de origineevreiascã? Nu ne îndoim de faptulcã Cioran o ºtia… dar nu avea ideiantisemite.)

În Franþa, tînãrul îºi cãuta oposibilitate de a se afirma –precum se fãcuse cunoscut înþara-i de origine. Dar, urmãtor totideologiei extremei drepte (sã onumim „naeionescianã“), el vedeaîn juru-i, în Franþa, „deºeurilecivilizaþiilor“ ºi îºi cãuta o strategiede afirmare. Sîntem în 1940-1941.Iatã-i gîndurile: „comment montrerma force autrement qu’en résistantau milieu de leur pourriture?“ (p.65). Altãdatã, însã, deplîngîndu-ºioriginile „valaho-balcanice“considerã civilizaþia francezã cumai mult respect: „venu descontrées primitives, du sous-monde de la Valachie, et arrivédans une civilisation trop mûre –quelle source de contrastes“ (p.66). Aþa cum cu dreptate scrie, elresimte distanþele ºi devine patetic:„de la bergerie au salon, du pâtreà l’Alcibiade!“. Ce salt uriaþ pesteistorie – exclamã cu o „fiertépérilleuse“.

Este întîia oarã cînd Cioran,evocîndu-ºi „les ancêtres“ care„se traînaient dans la peine“,recunoaþte a nu se gãsi într-un loccultural prielnic: „ne pouvoir vivreque dans le pays où n’importe quiest atteint d’intelligence“, „universcomposé d’agoras et de salons“,adicã într-un spaþiu în care„l’exercice de l’esprit“ nu îi dãposibilitatea excelenþei, orgoliul luisuferã. Franþa era prea mare ºiprea diversã pentru acest tînãr plinde ambiþii. Ca el erau mai mulþi! Darel, un ins „sans passé” intrat într-olume cu un „passé immense”,venea, „avec le tumulte et unevague nostalgie“, într-o þarã„dezgustatã în suflet” (dégoûté parl’âme”).

Apãrea astfel, pe malurile Senei,un intelectual care îºi clama –teoretic – deosebirea ºi opoziþiafaþã de „crepusculul“ culturiloristorice (al Franþei, îndeosebi). El

63

voia a se înscrie în „rezistenþã“,crezînd cã „declinul“ se poatesalva prin violenþã ºi „barbarievitalã“2, precum preconizase înRomânia. Iatã-i „programul“: „cequi est érudition en regard de lavigueur de l’esprit, ou vieillesse enregard du jaillissement de la force– c’est tout ce qu’est la décadenceau regard du développementascendant de la vitalité” (p. 90).Linia vigueur – force – vitalité seopune celeilalte, vieillesse –décadence. Sã înþelegem oare, înaceastã frazã,, opoziþia culturiigermane („vitalité“) faþã de ceafrancezã („vieillesse“)? Continuã:„La France n’a plus d’énergie”afirmã el (p. 85). Bineînþeles, înperspectiva a ceea ce cunoaºtemastãzi, apare surprinzãtor faptul cã,în 1941, Cioran nu înþelegea (sauignora) evenimente ce sepetreceau în jurul sãu. „Valahul“,încã strãin în lumea în care segãsea, se închidea în studiu, însine însuºi – ca într-un universpropriu. ªi totuºi! În acei ani derestriºte, el auzea, uneori, peFrancezii („moyens“) exclamînd„La France n’existe plus“, „Noussommes finis“, „Nous n’avons plusd’avenir”, „Nous sommes un paysen décadence” etc. Dar cuminterpreta el – cel puþin în scris –asemenea lamentãri? Nici mai multnici mai puþin decît o confirmare aopiniilor sale! „Je me suis vautréavec volupté dans l’essenced’amertume de la France, je mesuis délecté de son manqued’espoir” (p. 69). Putem oare lãsaneremarcate ºi fãrã comentariu –aºa cum a procedat exegezacioranianã – asemenea afirmaþii?În acelaºi sens merg ºi unelejudecãþi critice, literare. Iatã cecredea despre Baudelaire: „LesFleurs du mal – désolation privéed’avenir… Le final baudelairien estla fin d’une culture, le vide de l’âmeet des valeurs” (p. 85)!!

Citatele ar putea continua…Dar ne putem întreba de ceasemenea opinii dezolante nu auprea fost remarcate. Criticîndcivilizaþia Franþei, într-un momentgrav al istoriei ei, Ciorandovedeºte nu numai faptul cãasista la evenimente numai ca…spectator! ªi cã, din aceastãpoziþie, indiferentã, se credea

autorizat a face constatãri ºi„preziceri“. Intelectualitatea Franþeise dovedise a fi „fãrã suflet“,insouciante, fãrã proiecte ºi „fãrãviitor“. Deci: aceastã „grandeurcrépusculaire“ nu mai poate fiprezentã în lume! Cioran dixit!Veridicitatea „profeþiilor“ lui nu maieste nevoie sã o mai luãm înseamã. Cioran este – ºi a rãmasîn toatã opera lui – un creator defalse adevãruri ºi de convingãtoareafirmaþii (auto)înºelãtoare.Teribilismele lui – fie ele oricît deliterare – au fost de multã vremeinfirmate de timp ºi transformate întriste utopii.

Avîntatul tînãr îºi adaugã la unmoment dat complexul originilorromâneºti (pardon, „valahe“!).Apartenenþa lui la un sous mondeprimitiv, „issu de quelque tribuinfortunée” ia, treptat, dimensiuniobsesive. În 1949 (Précis dedécomposition) se considerã, à lafrançaise, „un venu d’ailleurs”. Iarmai tîrziu (tribulation d’un météque)îºi justificã prezenþa în Franþapentru cã „n’ayant eu à aimer chezeux [fiii unui „popor fãrã destin“],ils placent leur amour ailleurs, dansd’autres contreés” (Œuvres 1995,p. 671). Dar unde? „Dans laconscience crepusculaire et lassedes pays pourris de gloire, qui n’ontplus besoin d’avenir” (Bréviairedes vaincus). Ceea ce ne-ar puteaface sã înþelegem cã Franþa, ca ºialte þãri „pourris de gloire“ sînt„salvarea obligatã“, ultimã, a celorce vor sã iasã din „marasmulvalah”. Chiar în 1993, cînd apareBreviarul (în româneºte, laBucureºti, în francezã, la Paris) semai gãsesc, cãutînd atent, uneleidei nu prea îndepãrtate de ceeace gîndea el prin 1940-1941.

În expatriere ar fi fost „izgonit“de „vidul ºi lîncezeala” (lassitude)din þara-i de baºtinã, pe care ceice erau tineri, „assoiffée d’autreshorizons“, în cãutarea unui „destin“erau nevoiþi sã o pãrãseascã. Dar,ajuns în Franþa, la Paris, îºi„justificã“ astfel prezenþa (dupã1941, definitivã) în Franþa. Acoloîºi cautã posibilitãþile de afirmare aunui „destin“.

Iar, pentru a-ºi facerecunoscutã valoarea – scrie, cuclaritate – trebuie sã se înscrie într-o opoziþie, rãmînînd fidel unor

prejudecãþi proprii ºi „surprinzînd“(id est: epatînd). Un fel de teribilismspectacular – prin contradicþii ºinegaþii…

10. Urmãrindu-i afirmaþiisuccesive, lamentãrile variazã dela un volum la altul. În Îndreptarpãtimaº (scris ºi transcris între1940-1944; intitulat ºi Breviarpãtimaº – devenit în 1993, tradusîn francezã, Bréviaire des vaincus)este vorba de un Destin valah (p.65-67), de un „neam fãrã trecut“,al cãrui „blestem te urmãreºteoriîncotro te-ai duce“: „sînt Românprin fondul de autoumilire existentîn condiþia omului“ (p. 66). În 1949,atunci cînd îi apare Précis dedécomposition, devine „un citoyendu monde“ într-un „crépusculeintemporel“ „sans certitudes, sanscuriosité, sans ardeur“ ºi fãrã unsens în viaþã, clacheazã: „donnez-moi un désir précis, je renverseraile monde“, subliniind astfelcapacitatea de energie nefolositãîn þara în care trãia.

Un cercetãtor mai atent al vieþiilui Cioran ar putea descoperi înscrierile din anii 1940-1941„suferinþa“ principalã a scriitoruluide curînd instalat în Franþa:pierderea orgolioasei singularitãþide care se bucura în România.Primul impact în Franþa! La Parisdevenea unul dintre mulþi alþii ca el,într-o þarã a pluralitãþii culturale. Odeclarã el însuºi,autocompãtimindu-se: „ne pouvoirvivre que dans le pays oùn’importe qui est atteintd’intelligence!” (De la France, p.66). „Universul” francez „composéd’agoras et de salons, un carrefourd’Hellade et de Paris, le voilà,l’espace absolu de l’exercice del’esprit” (ibid.). Desigur, înasemenea circumstanþe, „je voisse refléter mon avenir mort“…semnalînd „ma fatigue tremblante”(p. 65).

Cioran îºi „mãsura“ încã dinprimii ani ai sosirii în Franþa puterileintelectuale în raport cu mediulintelectual autohton.

Dar asemenea reflecþii„tremblantes“ au ºi un revers:scriitorul începe sã-ºi dea seamade distanþele culturale dintre þaralui, lãsatã, în 1941, definitiv în urmã,ºi cultura „unui trecut glorios“precum avea Franþa. Începe

64

amara obsesie a originilor saleromâneºti umile, în raport cu ceeace constata acum. „DescendentulDacilor ºi al altor populaþii“ devineun „dezrãdãcinat“. Traseul gîndiriiºi trãirii lui Cioran, în Franþa, din aniiÎndreptarului pînã în cei aiBreviarului pãtimaº (1993) trebuieexaminat – conceptual – cu atenþie.Termenii valah, météque,malchanceux, lassitude, vide etc.au o distribuþie literarã carenecesitã clarificãri semnificativepentru cei care îi examineazã ºivor sã-i înþeleagã opera. Affaire àsuivre! Bineînþeles, o analizã(stilisticã, semanticã) ar aveamulte de aflat… (Dar cine, carelingvist s-a avîntat pînã acum într-o asemenea cercetare?

Între timp, au loc evenimentedemne de menþionat în viaþascriitorului nostru. Era, în anii 1950-1970 – ani de glorie – instalat înParis, devenind treptat un autorapreciat de publicul cititor ºi decriticii literari ai epocii. Îi apãruserãSyllogimes de l’amertume – 1952;La tentation d’exister – 1956;Histoire et Utopie – 1960; La Chutedans le Temps – 1964; Le MauvaisDémiurge – 1969, iar soixante-huit-arzii, „revoltaþii“ din mai 1968,intelectuali mai ales, arborau pePont des Arts slogane cu citatedin… Cioran – „filosoful neantului”!Ei bine, aceasta este ºi perioadade timp în care Cioran declarã cãse dezice de trecutu-i extremist(pro-)legionar (uitînd, pare-se, ºi deNae Ionescu!). Afirmaþiile abjurãriiapar, discret, în 1972, într-uninterviu (cu François Bondy) într-un volum de „Convorbiri cu…”(Gespräche mit…) – ne in-formeazã Florin Manolescu 2003,p. 161. Dar tot Enciclopedia exi-lului literar românesc reþine ºireacþia foºtilor comilitoni refugiaþi înexil. Stindardul, publicaþia filo-nazistã antonescianã de laMünchen ºi, îndeosebi, publicaþialegionarã (din Madrid) Carpaþii îicondamnã, într-o serie de article,„apostazia“ ºi îi aduc aminte,denunþîndu-l, de ceea ce fãcuseîn anii cînd era de partea extremeidrepte româneºti – chiar în Franþa!Florin Manolescu, în acelaºi text,aduce precizãri importante.Carpaþii dezvãluie faptul –nesurprinzãtor pentru cine îl

cunoscuse bine – cã la Paris „înanii ocupaþiei germane Cioran ar fifost unul dintre propagandiºtii ceimai exaltaþi“. Aºa se explicãinsinuarea prezenþei în lucrareaCodreanu et la Garde de Fer (autorun anume Paul Guiraud), editatã,probabil, în 1940, dar reeditatã în1967, a unei „introduceri” Leslégionnaires de Paris (cu data 30Novembre 1940), atribuite în modcalomnios lui Cioran. Adevãratesau nu, atacurile exilaþilor legio-nari îºi au semnificaþia lor… ªise adaugã biografiei – nuautobiografiei! – marelui nostrugînditor. Dar, trebuie sã notãm,nimic din toate aceste avataruri nuapare în opera lui literar-filosoficã!Unica mãrturie confesionalã arputea fi cele cîteva cuvinte scrise– în 1990 – cînd în România aparea doua ediþie – autorizatã de el – avolumului Schimbarea la faþã aRomâniei. Autorul solicitã „înnumele dreptului la cãinþã“ sã i sepermitã a revizui textul. Motivul:„nu mã regãsesc în el (= volum),deºi îmi pare evidentã prezenþaisteriei mele de atunci. Am crezutde datoria mea sã suprim cîtevapagini pretenþioase ºi stupide“(Florin Manolescu 2003, p. 162).Atît sã fi rãmas din convingerileteribiliste ale tinereþii lui Cioran?Sã-l credem?

Editorul german (FerdinandLeopold, Über Deutschland, 2011,p. 226) a remarcat, cuperspicacitate, aceastã dublãipostazã (ceea ce, ne asigurãeditorul, „nu ar fi neapãrat un actde non-sinceritate sau cinismipocrit“: nici o referinþã explicitã laideologie, la politica zilnicã etc.“. Elpune în „hintergrund“ convingerilesale profunde, nu numai dinprevedere ºi laºitate (Feigheit), cidintr-o nãzuinþã, declaratã, de a leutiliza, mitiza, acoperi“. Pe acesteanu le-a pãrãsit niciodatã! Dar el „seserveºte de un limbaj poeticfilosofic, chiar teologic. Tocmaiaceastã formã de limbaj îl face sãfie seducãtor ºi înºelãtor – adicãfoarte periculos“ (p. 226).

Aceastã atitudine ambiguã,care l-a condus la aprecierieronate, contradicþii ºi afirmaþiiabsurde – ignorînd realitatea – seschimbã de-a lungul vieþii sale înCapitala Franþei. Ideile sale devin

eseuri filosofice, „în tradiþia marilormoraliºti francezi”, iar Cioran scrieîn maniera stiliºtilor francezi (ceeace îi atrage ºi un „premiu al limbiifranceze“ acordat unui scriitorstrãin).

Pesimismul metafizic, cultulneantului existenþial, infinitadisperare a omului etc. sînt reluate,dupã 1988, în traduceri franceze,scrieri din anii tinereþii sale (Peculmile disperãrii, Lacrimi ºi sfinþi).Evident, Cioran intrã în altãipostazã: a unui scriitor clasic,care, încã în viaþã fiind, îºiconstruieºte edificiul operei. Esteinteresant de remarcat cã, înacelaºi timp cu el, filosofiiexistenþialiºti (Sartre, în primul rînd,ºi Albert Camus) dezbãteau – estedrept, mai puþin mistic ºi tragic,teme foarte asemãnãtoare. Nu-isemnificativ faptul cã Cioran nu-iciteazã? Sã se fi oprit Franþa luiCioran în secolul al XVIII-lea, adicãnumai în trecut? Sau este o formãde egocentrism imunizant faþã deidei ºi situaþii contemporane lui?

A avut oare loc – afarã desimple declaraþii – aceastã„transfigurare“ a lui Cioran?Reflectã ea, consecvent, adevãrulinterior, adevãrata identitate ascriitorului? Noi, cititorii, avemnumai dreptul de a contempla osuccesiune declarativã de afirmaþiiautocritice, penitente, inversechivalente cu bravadele dintinereþea-i înfierbîntatã de nãluciextremiste. Dar întrebareacontinuã: nu cumva drapeazãaceastã „cãinþã“ o subiacentãintenþie de a nu-ºi pierde valoareaºi faima, în fine, recunoscute înFranþa, devenite chiar en vogue?A fost în stare de schimbãri demascã (publicã!). De un anumeinconºtient, abscons cameleo-nism.

A fost un „aderent” al extremeidrepte româneºti ºi aºa a ajuns laParis, în anii cãderii Parisului ºi aiFranþei, în care el îi profetiza –delirînd – „provincializarea“,„ieºirea din istorie“, „decãderea“.(Conform ideologiei pe care oprofesa ºi propaga în Franþaocupatã de naziºti!). Era atunci,prin opoziþie negativã, un teribilist,„résistant au milieu de la pourriturefrançaise“ (De la France, p. 65).Dupã înfrîngerea nazismului ºi

65

victoria Franþei (dupã 1945-1946)este evident cuprins de crispateculpe (transformiste) ºi seadapteazã noilor circumstanþe.Navigare necesse est… Darputem crede oare cã, în sinea sa,acest pasionat ºi fidel lui însuºiCioran sã se fi putut debarasa de„isteria de atunci“ – dupã cum scriaîn ediþia din 1990 a Schimbãrii lafaþã a României? – cînd afirmã cãa scris cartea cu „pasiune ºiorgoliu“?

În Franþa, aforismele salemoraliste „în tradiþia marilormoraliºti francezi clasici“ – cum îldefineºte Virgil Ierunca – aparþinsecolului XVIII ºi nu ajung înactualitate decît pe calea„disperãrii“ individuale a celui carea suferit „La chute dans le temps“(1964) ºi trãieºte într-unEcartelement (1979). Acesteultime – pesimiste – idei sîntmãrturia gîndirii unui om rãmassingur. Ceea ce MonicaLovinescu a denumit „semeaþasingurãtate asumatã“ (o dovadã:ignorarea totalã a filosofieicontemporane lui, existenþialismul,cum scriam mai sus).

Unde a rãmas înverºunareaîmpotriva a ceea ce numea, înFranþa, „la décadence“, „lapourriture“? – din anii începutului?Unde-i în final umilinþa de a fi„valah“, aparþinînd unui „neam fãrãdestin, fãrã noroc“? Toate acesteimagini se îndepãrteazã, treptat.

Cioran a rãmas întotdeaunaceea ce a fost. Un gînditor alnegaþiei – cum îl caracterizaeditorul din recenta ÜberDeutschland, Leopold Ferdinand.Sã adãugãm: un egocentriccãutãtor de afirmare contre ventset marées, abstras din realitateaimediatã, supus în schimb pasiuniipropriilor fantasme ideologice ºi„obsesii“. Ceea ce l-a condus laun „écartelement“ permanent întrecontrarii, la renegãri succesive.Dar ºi la o realã disperare filosoficãfinalã!

Sã nu uitãm însã cã, în ciudaadversitãþilor care îl fãceau a fi„inaderent“ ºi „nefolositor“ înFranþa, Cioran a scris o frazãelogios sincerã (în ultimii sãi ani deviaþã), un adevãrat „hymned’amour“ pentru þara lui de adopþie:„Nous lui avons donné la meilleur

part de nos convictions. Quel autrepays aura réuni des hommages etdes refus plus flatteurs?... Quelquechose d’elle est passé en nous,quelque chose qui a massacré ennous l’innocence de l’âme”.

Nu mai este acelaºi Cioran, celcare se considera „valah” (chiarbalcanic! în accepþia uneoripeiorativã a termenului, practicatãîn mediul parizian)3 intimidat degloria (trecutã) a Franþei.

În România, pînã prin 1940-1941, îl domina pesimismul exis-tenþei, nefericirea, suferinþa ºi,uneori, extazul. Pe malurile Seneil-au copleºit, înþelegînd diferenþele,complexe de inferioritate orientalãºi spaime de marginalizare.Devenise – temporar – météque(Tribulation d’un météque, Cioran1995), p. 671. Asemenea reacþii –états d’âme – între lamento ºirevolte, dispar treptat, atunci cîndscriitorul urcã, în Franþa,binemeritate trepte ale faimeiliterare. Am spune chiar, folosindo idee a sa, cã Cioran, scriind Lachute dans le temps (1964), apreferat sã „cadã“ el însuºi în„timpul“ real, sã se „schimbe lafaþã“, sã-ºi declare abjurãri aletrecutului ºi sã devinã, precumbãtrînele femei care intrã încãlugãrie, un filosof „cãit“ alneantului. Este drept, fãrã„umilitatea“ ºi „umorul uneiautoderiziuni à la française“, aþacum îl caracteriza Alain Bosquet(citat de Florin Manolescu 2003, p.169).

„De ce sã ne ataºãm de lume,în timp“ – se întreabã mereu marelescriitor.

Iatã fraza care ar trebui sãdomine exegeza vieþii ºi operei luiEmil Cioran.

De aceea credem cã exegezaoperei sale nu trebuie sã caute,secþionat, etapele, de la „trecutuldeocheat“ (Marta Petreu) pînã la„filosoful neantului“, nu ideilefragmentate în diversele salescrieri – ci continuitatea gîndiriisale filosofice. Pentru cã, precumun rîu de munte, ea este cîndexplicitã, cînd absconsã. Cioran„în româneºte“ este continuat, prinÎndreptarul pãtimaº ºi De la Franceîn anii de tranziþie 1940-1941pentru ca, dupã aceea, în 1948-1949, sã scrie în limba francezã,

trecînd la un Cioran autour de soi-même. O paradigmã linearã,variabilã dupã împrejurãri, instabilãteoretic, spectacularã, care invitãmai degrabã la compasiune(literarã) decît la credibilitate(filosoficã).

Singurãtatea lui autistã,mãiastrã, meritã o superioarãcompasiune comprehensivã.

Cioran a fost filosoful cãutãtoral certitudinilor ideale. Pe care nule-a gãsit niciodatã, nicãieri. Chiarrãtãcind în neantul existenþei. Chiarcu preþul greu al erorii.

Abstract: A polemic essaydebating on the modern view over EmilCioran’s work through the Frenchculture.

Rezumat: Un eseu polemic carepune în discuþie receptarea modernãa lui Emil Cioran prin prisma culturiifranceze.

Keywords: Cioran, France,philosophy, extremism, new point ofview.

Cuvinte cheie: Cioran, Franþa, filo-zofie, extremism, nouã interpretare.

NOTE1 Este interesant de confruntat

asemenea idei cu ceeace declara, maitîrziu, Cioran, într-o scrisoare cãtrefratele sãu Aurel Cioran: „la Paris trãimîntr-un coºmar“ dar „on s’attache à unenfer, quand on n’a pas l’espoir d’ensortir“. Pentru ca, doi ani mai tîrziu,sã afirme, în altã srisoare cãtre EstherSeligson „nu aº putea trãi în altã parte“!

2 Cf. „le Barbare s’est revéillé. C’estla seule réponse – et celle de la vitalité– aux doutes de la connaissance” (Dela France, p. 83).

3 Populaþia româneascã de peversantul transilvãnean al Carpaþilormeridionali – pe linia Braºov-Fãgãraº-Sibiu-Alba Iulia – nu a avut în istorielegãturã cu Balcanii (precum cea dinValahia-Muntenia).

66

Galeria bãrbaþilor pe care Eliadeo alãturã – fãrã a o spune expres– Apologiei virilitãþii este desprinsãdin rândul personajelor de carte, caºi a cãrturarilor de seamã ai vremii.Ea face din ideile abstracte, uneoriîncâlcite ºi nu tocmai uºor deurmãrit, tipuri familiare,amestecând didactic exempla-ritatea masculinã a unora dintrecazuri, cu slãbiciunea femininã aaltora.

Existã o explicaþie biograficã pecare autorul Memoriilor. 1907 –1960 o dã în legãturã cu naºtereainteresului pentru figurileexemplare de felul celor careurmau sã îl intereseze. „Voiam …sã arãt cât de vii sunt cãrþile, ceextraordinarã experienþã e sãdescopãr la anticari o carte pe careo cãutam de ani de zile. […] … Îmiaduc aminte cum, într-o dupã-amiazã de varã, am gãsit la anticarun volum rãzleþ din Operele moraleale lui Plutarh, ºi am descoperitacolo acel misterios tratat DePythiae oraculis. […] M-am opritîn Ciºmigiu ºi, pe o bancã, penerãsuflate, l-am citit. ªi apoi m-am trezit cã apunea soarele ºideodatã De Pythiae oraculis mi s-a pãrut depãrtat ºi inutil, ºi toatãopera lui Plutarh, ca ºi toateoperele, de altfel, toate cãrþile pecare le iubeam, toþi autorii pe careîi admiram, ºi numai o singurãîntrebare revenea, obsedantã, înminte: la ce bun? La ce-þi foloseºtesã ºtii de ce Pythia nu mairãspunde în versuri?// Parcã lumeaîntreagã se prefãcuse atunci încenuºã ºi mã aflam într-un uni-vers de umbre ºi deºertãciuni,fãrã sens ºi fãrã speranþe, ununivers în care toate lucrurile serevelau zadarnice ºi goale pedinãuntru. În acele clipe de

deznãdejde, încercam sã mã re-gãsesc ºi sã gãsesc un rãs-puns laîn-trebarea: la ce bun? La ce bunDe Pythiae oraculis? Pe bancã, cuvolumul lui Plutarh aºezat pegenunchi, m ã t r u - deam sãzâmbesc, îmi ºtergeam îndelungochelarii cu batista ºi cãutamrãspunsul. […] …Tocmai pentrucã tratatul lui Plutarh e inutil ºiabsurd, de aceea meritã sã-lcitesc. ªi, pentru cã nimic nu aresens, îmi bat joc ºi de sens, ºi defãrã sens ºi fac ceva care vreaueu, chiar dacã nu are nici unsens… Dar simþeam cã toateacestea erau strigãtele neputinþei,simþeam cât sunt de false, pentrucã, în acele clipe, nu mai voiamnimic; nu voiam, în nici un caz, sã-l citesc pe Plutarh” (Mircea Eliade,Memorii. 1907 – 1960, Bucureºti,Ed. Humanitas, 2004, pp. 86-87).

Eliade reînvie o clipã crucialãîn metamorfozarea adolescentuluicare era; un prag de trecere spreo altã vârstã interioarã. Lamomentul ºi trãirea în cauzã nuparticipã doar interioritatea lui, ci ºiambianþa însãºi: „Pe nesimþite,Ciºmigiul se adâncea în umbra ºiîn rãcoarea florilor proaspãtstropite. Oamenii nu mai erauaceiaºi. Plecaserã pensionarii,ordonanþele, guvernantele cu copii.Nu se aprinseserã încã becurile,ºi cei care veneau acum seîndreptau spre teii în floare.Treceau mai ales perechi tinere,studenþi, ofiþeri (subl. A.L.). […]Continuam sã zâmbesc ºisimþeam cã mã înºelasem, cã, deºinu ºtiusem cum sã rãspund,lumea avea un sens, cã Plutarhmerita sã fie citit, cã De Pythiaeoraculis era o adevãratãdescoperire” (Ibidem, p. 87).

Stãrii anterioare de derutã,sentimentului de anxietate ºi deinutilitate, dezvoltat într-un mediu

saturat de bãtrâni ºi de ordonanþe– simbol al subordonãrii obedienteºi al înregimentãrii totale, aluniformizarii prin… uniformã mi-litarã –, de guvernante cu copii(slujnice executând stereotipprogramul stabilit de stãpâni,pãrinþii copiilor cu care se plimbau)i-a fãcut loc, pe mãsurã ce oraînainta cãtre umbrele înserãrii ºi ceidin jur deveneau alþii, o revenire aîncrederii în sensul lecturii ºi alculturii. Dar acum, deja, în jurul lui,primãvara etala vizibil flori în copaci– semnul rodirii ce se pregãtea –,iar cãtre pâlcurile de tei (simbolulºtiut al eminescianismului creatorde mare culturã româneascã) seîndreptau acum perechi de tineri,studenþi, ofiþeri (adicã: îndrãgostiþi,oameni care iau deciziile, junieducaþi ºi învãþaþi; oameni laînceput de drum pe cont propriu ºielite).

„Mi se pãrea cã asemenea«experienþe» sunt importante. Numã simþeam un «cerebral»(asemenea personajelor dinromanul Sixtine al lui Rémy deGourmont), dar voiam sã arãt cã,cel puþin pentru mine, uneori cãrþilesunt mai vii decât oamenii, cã potfi încãrcate cu explozibile, cã dinîntâlnirile cu anumite cãrþi poþi ieºisfârtecat sau de zece ori maiputernic decât te credeai pânãatunci” (Ibidem, pp. 87-88).

Ceea ce relateazã Eliade esteuna dintre crizele personale – decreºtere, aº zice – pe care lemenþioneazã obstinat în diverselescrieri de tinereþe; dar ºi o ilumi-nare, preþioasã pentru traiectul luiintelectual ºi modul de gândire pecare l-a afirmat ulterior. Datareaacelei zile de varã evocate maisus, prin episodul petrecut înCiºmigiu, solitar, în companiacãrþii lui Plutarh, este posibilã,momentan, doar cu aproximaþie.

Amalia Lumei este doctor înfilosofie, free lancer (Amalia Lumei hasa Ph.D. degree. Free lancer).

Virile and Effeminate Male Figures in Young Mircea Eliade’sPublishingAmalia Lumei

Figuri virile si masculi efeminatiîn publicistica lui Mircea Eliade

, ,

67

La începutul capitolului memo-rialistic citat fragmentar aici sevorbeºte despre efortul conceperiiRomanului adolescentului miop,ceea ce duce la concluzia cãmomentul trebuie cãutat înintervalul dintre 1922 ºi 1927.

Urmãrind geneza programuluieliadesc de prezentare a anumitorautori favoriþi ºi a unor titluri socotitemeritorii, ideea popularizãrii marilorfiguri ale vieþii culturale – întâi alecelei româneºti, iar mai apoi dinlargul culturii universale – s-amaterializat în scrisul lui MirceaEliade încã din primãvara lui 1922,pe când autorul avea doarcincisprezece ani. Se prea poateca tot cam pe atunci sã fi avut locºi episodul „iluminãrii” dinCiºmigiu. În 23 mai 1922 el scriadespre „Filozoful Conta” în Ziarulºtiinþelor populare ºi al cãlãtoriilor,cu un dar al sintezei remarcabil.Pornind la drum cu intenþii di-dactice, dar poate ºi într-un efortde înþelegere personalã maiaprofundatã, adolescentul Eliaderevenea, la rãstimpuri, la ideeaconturãrii unei galerii de marioameni, alãturându-i lui VasileConta, în 1923, pe J.J. Rousseau,Henrik Ibsen, Rouget de Lisle,Pierre de Ronsard, adãugându-i,în 1924, pe Fabre, Denis Diderot,Samuel Butler, Lamartine, Talma,Victor Anestin ºi Maurice Barrès,ºi continuând în 1925 cu Epictet ºiMarcus Aurelius, cu B.P. Hasdeuºi G. Papini, Panait Muþoiu,Ossendowski, Anatole France,Voltaire, d’Artagnan cel adevãrat(Mircea Eliade, Cum am gãsitpiatra filozofalã. Scrieri de tinereþe,1921 – 1925, ed. de MirceaHandoca, Bucureºti, Ed. Hu-manitas, 1996, passim).

În 1926 îi prezenta cititorilor sãipe Raffaele Pettazzoni ºi RudolfSteiner, dar circumstanþa cã revineasupra unor autori asupra cãrorase pronunþase anterior – precumN. Iorga ºi J.H. Fabre – indicãfaptul cã Eliade îºi supunea acumrevizuirii propriile pãreri anterioare(Idem, Misterele ºi iniþiereaorientalã. Scrieri de tinereþe. 1926,ed. de Mircea Handoca, Bucureºti,Ed. Humanitas, 1998, passim).Datarea în a doua jumãtate aanului 1926 a acestui proces, cu oaccentuare înspre finalul anului,

este semnul cã în aceastãperioadã începe sã se configurezedeplasarea scrisului eliadesc într-o altã zonã de emergenþã, superiororganizatã la nivelul ideaþiei.

Încã în noiembrie 1926, Eliadeîl redescoperea într-o nouã luminã(de astã datã „orientatã” în funcþiede noua scarã de valori pe cale dea i se contura în minte) pe B.P.Hasdeu, admirând în cazul lui „Oactivitate ce trãdeazã neliniºteacreatoare, zbuciumul dureros ºinesfârºit, impulsul nestãpânit cãtrenoi ºi necunoscute experienþe,chinul cunoaºterii adevãrului ºiconºtiinþa superioritãþii, mani-festatã brutal prin sarcasm ºipãrtinire” (Mircea Eliade, „Hasdeu”,în Cuvîntul, an. III, nr. 611, 14noiembrie 1926, p. 2). Îi place laHasdeu ºi diletantismul superior,teoretizat în Itinerariu…: „Cercetatãde aproape, opera sa se vãdeºtemultiplã, tulburatã ºi înfioratã,rãsfrântã în forme felurite, strã-bãtutã de curente neîngãduite înºtiinþã” (Ibidem, p. 201-202).

La Victor Anestin remarcabilã ise pare tocmai viaþa cu aspect fadºi monoton. „Muncã brutã ziua ºilecturã înfriguratã, sau cercetareacerului, noaptea. Dar cine va puteacunoaºte vreodatã adevãrata luiviaþã sufleteascã, intensitatea ºifelurimea emoþiilor, patima ºtiin-þificã, orgiile cerebrale ce ledezlãnþuie pentru desfãtareacugetului sãu? Cine va puteavreodatã resimþi voluptatea amarãa cãutãrii acelei necunoscute pecare unii o numesc Adevãr, azbuciumului lãuntric ºi a somnuluitulburat de viziuni?” (Idem, „VictorAnestin”, în Cuvîntul, an. III, nr. 612,15 noiembrie 1926, p. 3). Dincolode retorica interogativã, seîntrezãreºte deja teoria despreexperienþã dezvoltatã în Itinerariulspiritual.

Primul „om din cãrþi” socotitexemplar pentru galeria la carelucreazã este un binecunoscutpersonaj de dramã ibsenianã.„Brand cerea aplicarea unui prin-cipiu care ar fi dus la nimicireatuturor tradiþiilor prejudecãþilor ºirosturilor sociale: tot sau nimic.Principiu aspru, pe care nu-l puteaîmplini decât o personalitateputernicã, viguroasã, dinamicã –ce îºi gãsea suferinþa în ea însãºi,

iar nu în organismul social din carese dezlipise” (Mircea Eliade, „Oa-meni din cãrþi. Brand”, în Cuvîntul,an. III, nr. 620, 25 noiembrie 1926,pp. 1-2). Se recu-noaºte aiciprincipiul pe care îl respectãpustnicul din Apologia virilitãþii.

Dar textul este exemplar, pentrucã dezvoltã – afectând bio-grafismul (în raport cu un personajlivresc, nu cu unul autentic, dinviaþã) – mai multe dintre temelereluate în textele programatice peseama masculinitãþii ºi a tinereþiipropriei generaþii. Iatã eroismul viril:„Perfecþiunea doritã de Brand numai e omeneascã. Ea cere atâteasforþãri, atâta zbucium ºi atâteasuferinþi – încât apare eroicã”.

Iatã ascetismul radical pus înslujba unui scop etic ºi religios: „Totsau nimic: nu putea porunciaceasta decât un bãrbat care s-achinuit pe sine cu voinþã ºi operseverare drãceascã. Care s-aîntrecut zi de zi, s-a apropiat ceascu ceas de cel care trebuia sã fie.Care a îndurat întâi el însuºi ceeace propovãduia cã trebuie sãîndure – ca sã se purifice – ceilalþi.[…] Brand, ca un individualist ceera, a înþeles acþiunea dizolvantãpe care societatea – prin tradiþiile,slãbiciunile, legile ºi minciunile eitolerate – o exercitã asuprapersonalitãþii. A înþeles cã sufletulnu trebuie sã se lupte numai cu elînsuºi, ci ºi cu fãptura nevãzutã asocietãþii. Cã cel care îndrãzneºtesã se ridice deasupra, sã-ºidezvolte forþele lãuntrice ºi sã-ºivãdeascã dezgolitã cugetarea sa– e ameninþat sã cadã sub lovituri,sã fie nivelat” (Ibidem).

Iatã ºi tema personalitãþii:„Existã un singur bine, o singurãraþiune de a trãi: personalitatea. IarBrand înþelege prin personalitate –voinþa. Totul e purificat , e înãlþat, esublimat. „Dacã nu poþi, vei fidesigur iertat; dar dacã nu vrei –nu-i chip de iertare”, spune Brand.Lucrul se înþelege lesne. Brand eun om care s-a fãurit singur, prinvoinþã ºi perseverenþã. Sufletul eoþelit în lupta cruntã interioarã, luptãcare nu izbucneºte în cuvinte, cise ghiceºte numai în întunecimeaochilor ºi în încleºtarea dinþilor.Voinþa lui Brand e câteodatãimpulsivã ºi viguroasã ca un torenthotãrârii cugetului asupra sufletului

68

ºi trupului.// Existã o singurã cale,o singurã armã, o singurã luminãpentru a se întrece pe sine: voinþa”(Ibidem).

În virtutea acestor exemple sepoate spune cã în „Brand” – adicãîn 25 noiembrie 1926 – MirceaEliade avea deja, cel puþin în liniimari, proiecþia bãrbatului exemplarconform concepþiei lui despremasculinitate.

Un ins – de astã datã real – carecorespunde concepþiei eliadeºtidespre virilitate este antroposofulRudolf Steiner: „Steiner e unmascul complet. Voinþa, raþiunea,puterea de muncã, multilateralelecunoºtinþe, trepidanta viaþã su-fleteascã, impulsul mistic –metafizic – n-au înlãturat poetul ºiomul de acþiune. […] … o minte ca-re a pãtruns prea departe pentrubietele noastre creiere” (Idem,„Rudolf Steiner”, în Cuvîntul, an. III,nr. 734, 13 aprilie 1927, pp. 1-2).

Eroul lui Jack London, MartinEden, „a fost manifestarea,oarecum brutalã, a unui masculpur, înãuntrul cãruia se ghiceauforþe latente, ce-ºi aºteptaudezlãnþuirea. Martin Eden nu eraun animal tânãr ºi frumos.Confuzia dintre bestia albã ºimasculul pur e supãrãtoare. Omul-bestie e inconºtient, dezgustat. Iarmasculul farmecã întotdeauna”(Idem, „Martin Eden” în Universulliterar, nr. 16, 17 aprilie 1927, p.252). Dar Eden nu este orice felde mascul, ci unul inferior. „MartinEden se afla … pe cea din urmãtreaptã a masculinitãþii. Valorile luierau potenþiale. Rãspândea totuºifluidul ispititor al personalitãþii.Seducea prin trupul lui vânjos, prinochii hotãrâþi, prin cuvântulzgrunþuros ºi fierbinte, palpitând deviaþã. Ceea ce îl deosebea debestia albã – era sensibilitatea luineaºteptatã ºi nepãsãtoare cu careîºi privea izbânzile printre femei.//Indiferenþa lui Martin Eden în faþafemeilor e semnificativã. E preludiulevadãrii din strânsoareasenzualitãþii. Virilitatea –nemulþumitã de simpla funcþiesexualã – îºi cautã manifestareape alt tãrâm, mai ridicat ºi mairodnic” (Ibidem).

Cultura opereazã însãmetamorfoze semnificative în eroullui London: „Prin culturã, virilitatea

lui Martin Eden se deplasã. Sesublimã. Ajunse adevãratavirilitate, adevãrata preþuire asexului: personalitatea. Seîntâlneau acum conºtiinþa mas-culinã cu voinþa ºi creaþia.// Ceadintâi manifestare a virilitãþiiautentice a fost fascinaþia, putereade a atrage, de a stãpâni ºi afolosi.// Activitatea cerebralã distilãforþele ce se frãmântau, oarbe, însuflet. Virilitatea se concretizãatunci în viziunea omului ºi a vieþii,în concepþiile personale pe carespiritul le impunea independent depãrerile celorlalþi. Virilitatea se vãdiîn valorile pe care Martin Eden ledãdu societãþii, legilor, indivizilor. ªi,mai ales, în creaþiunile sale, înlucrãrile literare – scrise atât dedeparte de producþia emasculatãcotidianã” (Ibidem, p. 147).

În Papini, Eliade desluºeºtepropriul zbucium: „Iatã pentru cePapini a urât lumea contemporanã.Ea încarneazã cea mai abjectãformã a triumfului valorilor materialeasupra celor spirituale, a bestieiasupra Omului; maºinism,democraþie, ruinã moralã,degenerescenþã, exaltareaimbecilã a scientismului ºi atehnicii” (Itinerariu spiritual, loc. cit.,p. 35).

Portretizându-l pe ErnestoBuonaiuti, istoricul italian al religiilor,Eliade observã – încã din capullocului – cã „Buonaiuti e superiorcelorlalþi istorici … prin faptul cãcunoaºte experienþa misticã.Pentru a crede cu aceeaºiadorabilã simplicitate ca ºi primiicreºtini. Fãrã însã ca aceastãcredinþã, aceastã experienþãreligioasã – sã-l stâmjeneascã înscrutarea eruditã a izvoarelor, atextelor. Profunda ºi palpitantaviaþã misticã, îmbinatã cunemãrginita ºtiinþã filologic-istoricã– îngãduie lui Buonaiuti sãîmplineascã o completã ºistructuralã cunoaºtere acreºtinismului.” („Portrete italiene.Ernesto Buonaiuti”, în Itinerariuspiritual, loc. cit., p. 59-60).

Emanoil Bucuþa, dintre autoriiromâni, îi apare lui Eliade drept unscriitor de elitã, „Unul din puþiniiscriitori care au concretizat sufletuletnic” („Contemporanii. EmanoilBucuþa”, în Cuvîntul, an. III, nr. 699,3 martie 1927, p. 1-2).

Mircea Eliade include în galerialui reprezentativã de bãrbaþi dincãrþi ºi din viaþã ºi figurisemnificative pentru abaterea dela idealul virilitãþii aºa cum îlînþelege el. Nu este lipsitã deinteres nici trecerea – selectivã –în revistã a acestora, cãci tipurileideale sunt mai uºor de întâlnit încãrþi decât în viaþã, iar pe de altãparte varietatea combinaþiilor detrãsãturi sufletºti ºi intelectualeeste, virtual, infinitã.

Un „om din cãrþi” surprinzãtoreste Jérôme Coignard, eroul luiAnatole France. „Abatele este ovictimã a raþiunii. A logicii ºi aintrospecþiunii. […] A fost un omprea lucid. Iar luciditatea – cândnu e însoþitã de ambiþie sau deposibilitãþi creatoare – ucide. […]Scepticismul abatelui e specifictuturor celor înzestraþi cu ointeligenþã de elitã, dar numai cuinteligenþã. Pentru cã inteligenþanu mulþumeºte. Cuvântul ei celde pe urmã e deºertãciune”(Idem, „Oameni din cãrþi. JéromeCoignard”, în Itinerariu spiritual,loc. cit., p. 54-55). Critica limitãriila simpla raþionalitate ºi lainteligenþã atinge aici un punctfierbinte. „Un suflet care nu seentuziasmeazã decât sub impulsdionisiac. O conºtiinþã redusã lao singurã lentilã: inteligenþa. Ointeligenþã stearpã – tocmai pen-tru cã e lipsitã de exaltareasimþãmintelor de voinþã, demândria de a trãi ºi crea noi ºiomeneºti valori. ªi tristeþea luiresemnatã, ascunsã sub zâmbet,ºi ironia lui tolerantã – sunt fireºti.Dar ele nu ne mai trebuie. Nu neemoþioneazã. Sunt tristeþile unuisuflet liniar – care n-a vãzut înlume decât formele geometrice.Forme care întristeazã, tocmaipentru cã sunt rigide ºi amintescconstrucþiile mecanice” (Ibidem, p.57). Lipsitã de elanul chemãriispirituale, al vocaþiei scrutãriitranscendenþei, inteligenþa –socoteºte Eliade – rãmâneinsuficientã. De astã datã,pledoaria se face indirect, prinrelevarea carenþelor socotite, înmod curent, înzestrãri.

Nici criticul danez GeorgBrandes nu scapã de obiecþii, cãci„…a fost sclavul metodei sale. Adat prea mare însemnãtate

69

elementelor anestetice din operelede artã. De aceea, multe dinmonografiile lui sunt obositoare,încãrcate cu amãnunte istorice ºibiografice” („Bloc-notes. GeorgBrandes”, în Cuvîntul, an. III, nr.694, 25 februarie 1927, p. 2), ceeace creeazã confuzii. El practicã ocriticã socialã ºi eticã, dovedind cãpozitivismul lui Comte ºi H. Tainel-au influenþat în chip fecund.Datoritã acestor limitãri deconcepþie ºi metodã, ultima luioperã, primele douã volume dintr-o cercetare asupra originilorcreºtinismului – neterminatã,datoritã decesului autorului – ar fiun eºec total. Eliade socoteºte ºiaici cã inadecvarea abordãriiprovine din pariul prea mare peinteligenþã, erudiþie ºi metodãpozitivistã într-o problematicã ceface asemenea unelte irelevante.

La rândul lui, scriitorul MarcelSchwob „trãia mai mult lãuntric. κicrease lumea lui de reprezentãri,de oameni, de idei. Era preocupatmai mult de «personagiile»conºtiinþei sale decât de oameniidin jur. Cu toate acestea, n-a fostun singuratec. Nu avea forþasufleteascã formidabilã, tumul-toasã, agresivã pentru a-ºi gãsisuficienþa în exprimarea netul-buratã a personalitãþii sale, ºi deciîn singurãtate. Marcel Schwob afost numai un cerebral de elitã. Unbãrbat cu o bogatã viaþã interioarãºi stãpânit de obsesia propriei salecreaþiuni” („Marcel Schwob”, înCuvîntul, an. III, nr. 696, 27 fe-bruarie 1927, p. 2).

„Ghicesc aici mai mult decâttalentul ºi temperamentul lui IonelTeodoreanu. Ghicesc moldo-venismul ce cautã ºi exaltãmelancolia, ce vieþuieºte dinamintiri, ce pãstreazã în faþa vieþiio resemnare anticipatã, o viziuneoarecum femininã, a unui sufletcopleºit în durere, copleºit înbucurii, care se teme veºnic devânturi. Suflet cu nesfârºite coardece lãcrãmeazã la amintirea unuiamãnunt din copilãrie, la reivireadealurilor cu spinãri viorii, larãsfoirea unei cãrþi cetite înmarginea întâii dragoste. Sufletce comunicã nostalgia amur-gurilor în singurãtate, nostalgiasenti-mentalului oraº de provincie.Ursit sã nu cuprindã durerile

masculine, largi ca vãile dintrecreste, reci, mute, întunecate.Suflet pogorât din acea des-fãtãtoare ºi atât de primejdioasãMoldovã, de care trebuie sã sefereascã orice tânãr doritor sã nu-ºi piardã timpul; ºi împotriva cãreiatrebuie sã lupte toþi cei însetaþi deo spiritualitate prea dârzã ca sã-ºiarate tristeþea ºi prea contem-poranã ca sã se mulþumeascã cutânguiri discrete pe ruinele unuitrecut fermecãtor” „Sufletemoarte”, în Virilitate ºi ascezã, ed.cit., p. 34. Apãrut în Cuvântul, an.IV, nr. 995, 24 ianuarie 1928, p. 3).

Paul Zarifopol este un „comodºi onorabil critic passe-temps,strãin de orice ferment de asprãspiritualitate, bagatelizând ca-pricios elanul cãtre transfigurarea conºtiinþei, necesitatea decontinuã creaþie ºi depãºire”, fiinddeci în contrast cu „duhul ge-neraþiei crescute în experienþe”(„Pastile polemice. Cazul Zari-fopol”, în Cuvântul, an. IV, nr. 997,26 ianuarie 1928, p. 2). Acelaºi e„mediocru ºi inteligent – confundãortodoxia cu inchiziþia, tradi-þionalismul cu superstiþia, scep-ticismul comod ºi paradoxal cugenialitatea” („Pastile polemice.«Fiul lui Satan»”, în Cuvântul, an.V, nr. 1002, 31 ianuarie 1928, p. 2).Ion Minulescu este… Jean: „Jeane pozã, afectare, cinism, zefle-mea, filozofie ieftinã, literaturãieftinã” („Contemporanii. «Jean»Minulescu”, în Cuvântul, an. III, nr.730, 8 aprilie 1927, p. 1-2).Literatura lui „… nu e lipsitã deînsuºiri. Dar e cea a lui Jean. Aunui suflet de o îndoielnicãautenticitate. A unei clase zdrobitorde numeroase. ªi a unei epoci”(ibidem).

Pusã cap la cap, galeria de figuridin viaþã ºi din literaturã pe care orecompune Mircea Eliade spre a-ºi susþine cu o cazuisticã bogatãteoretizãrile are farmec, forþãcriticã, nerv stilistic ºi, mai ales,inoveazã literar. În loc sãprocedeze precum La Bruyère, cucare se înrudeºte, în fond, prinpretenþia de a reflecta dinperspectiva unei etici, asupra fauneiumane ºi a firii omului, el preferã sãîºi alcãtuiascã seria de „caractere”pornind de la cazuri cu identitateprecisã ºi având drept criteriu de

discuþie conformitatea cu figuravirilã despre care a scris în Itinerariuspiritual ºi în Apologia virilitãþii.Aliniindu-ºi subiecþii pe o scarã ceduce de la maxima depãrtare lamaxima conformitate cu modelulideal pe care l-a elaborat, Eliade îºicompleteazã „îndreptarul pãtimaº”– vorba de mai târziu a lui EmilCioran – cu gândul de a instrui câtmai complet cititorul ºi de a-lconvinge cât mai deplin deposibilitatea transpunerii în viaþã amodelului de masculinitate pentrucare pledeazã.

(Prezentul text face parte dinvolumul în pregãtire Mircea Eliadeºi generaþia virilitãþii (1926 - 1928).Filosofie ºi masculinitate înRomânia interbelicã)

Abstract: After writing themanifesto for his own generation underthe title Spiritual Itinerary, and whenconceiving the philosophical poemApology of Virility, young journalist,writer and student Mircea Eliade wrotea number of portraits of leadingcharacters from the intellectualEuropean life and selecting charactersfrom some famous books asexamples of what meant the realmanhood theorised by himself. Thearticle gets the sketch of this galleryof portraits and evaluates itsimportance for the creativephilosophical and ideological effort ofthe leader of the youngsters fromRomanian inter-war period.

Rezumat: Dupã scriereamanifestului generaþiei sale sub titlulde Itinerariu spiritual, ºi pe cândconcepea poemul filosofic Apologiavirilitãþii, tânãrul jurnalist, scriitor ºistudent Mircea Eliade a scris un numãrde portrete de intelectuali proeminenþidin viaþa culturalã europeanã ºiselectând, totodatã, chipurile câtorvapersonaje din cãrþi faimoase caexemple pentru înþelesul acordat deel conceptului de masculinitate.Articolul de faþã schiþeazã aceastãgalerie de portrete ºi îi evalueazãimportanþa pentru efortul creativideologic ºi filosofic al lideruluitineretului interbelic român.

Keywords: virility, masculinity,effeminacy, literary critics, MirceaEliade, philosophy, gender studies.

Cuvinte cheie: virilitate,masculinitate, efeminare, criticãliterarã, Mircea Eliade, filosofie, studiide gen.

70

E greu sã te pui cu intuiþia ºianaliza atroce ºi evaluantã aunui gânditor ca Emil Cioran.Adesea gãsim în Caietele salecrochiuri muºcãtoare ale con-temporanilor, ale prietenilor sauale cunoscuþilor. Exigenþaautenticitãþii nu iartã pe nimeni,transformând, pe bunã dreptate,scenele cotidiene în scenete cupioni dintr-un joc absurd alexistenþei fãrã noimã. De fapt amputea spune cã scrutarea luiCioran frizeazã întotdeaunaesenþele – iar în cazulpersoanelor -caracterul intim ceemanã din acestea. Cu atât maipertinentã devine chestiunea înmomentul în care întâlnimfragmente ºi frânturi din practicaexerciþiilor de admiraþie pe carefilozoful român a perfectat-o de-a lungul anilor. Iatã de exempluce are de punctat Cioran cândvine vorba despre mai tânãrulsãu coleg de generaþie, filozofulMihai ªora:

„M(ihai) ª(ora) – singurulînþelept din generaþia mea. Înþe-lepciunea lui vine neîndoielnic dinnaºtere, însã evenimentele aucontribuit la ea în bunã mãsurã.Dacã ar fi rãmas la Paris, ar fiscris cãrþi, ar fi fãcut o carierãuniversitarã, de fapt ar fi avut oexistenþã oarecare; acolo, vremede douãzeci de ani de tãcere, ºice tãcere!, a înþeles lucruri pecare nici mãcar nu le-ar fi pututghici, dacã ar fi rãmas aici. Cândse spune cã ºi-a ratat viaþa, sespune o tâmpenie. Este foarteadevãrat cã noi ceilalþi, în raportcu el, suntem niºte decãzuþi”.

Antenele atenþiei ar trebui sãreacþioneze imediat în faþa unuiastfel de portret mai ales cândrealizãm cã etichetarea cuivadrept înþelept reprezintã unadevãrat eveniment din gurafilozofului sibian. Ba mai mult,atributul capãtã tente admirativ-

,,,,,Mai Stiutorul, întotdeaunaTânar Prieten

)) )))

Mihai ªora at 95Vlad Moldovan

dramatice când este însoþit de oexclusivitate ºi de ideeanativitãþii: Pentru Cioran –singurul care a întrupat îngeneraþia sa un model deînþelepciune naturalã, fireascã,necãutatã, neconstruitã, a fostacelaºi Mihai ªora. Dar înspre ceindicã Cioran când se referã la„evenimentele” care au con-tribuit, sub semnul unei ironiicontra-intuitive, la ºlefuirea ºiîmplinirea acestei înþelepciuni?

Absolvent în 1938 al Facultã-

þii de filozofie din Bucureºti,student al unor profesori de talialui Tudor Vianu, Nae Ionescu,M i r c e a E l i a d e , N i c o l a eBagdasar, bursier odatã cuIonescu, Cioran, Noica al statuluifrancez, doctorand cu o tezãdespre Noþiunea de har la Pascalla Paris, debutant cu o primãcarte de fenomenologie exis-tenþialistã la editura Gallimardîn ’47 (e vorba despre Dudialogue intérieur. Fragment d’uneAnthropologie métaphysique),integrat în instituþiile de cercetarefranceze datoritã recunoaºteriitalentului de gânditor autentic prin

susþinerea unora ca E. Gilson, J.Maritain sau É. Bréhier, Mihaiªora avea toate motivele, la sfâr-ºitul anilor ’40, sã îºi proiectezeun viitor strãlucit în cultura fi-lozoficã francezã. Numai iatã cãºi aici mâna nevãzutã dar neîn-durãtoare a destinului vine sãspulbere un traiect atât de atentºi velin drãmuit. În ’48, odatã cuo vizitã în România, filozoful estereþinut – interzicându-i-se reîn-toarecerea în lumea în care dejaîºi câºtigase un loc binemeritat.Acest eveniment e evocat deCioran ca reprezentând o turnurãparadoxal pozitivã în viaþa luiªora. Existenþa sub comunism,reînceperea de la zero, germi-narea ideaticã ºi tãcerea de subregimul opresiv care nu-i iartãnici „originile nesãnãtoase” (doarera fiu de preot) ºi nici iniþiativeleculturale (putem aminti deexemplu faptul cã filozoful acontribuit substanþial la ela-borarea impresionantului planeditorial al seriei Bibliotecii pentrutoþi sau concepe Antologia poe-ziei interbelice datoritã cãreia vafi chiar concediat de la Editurapentru Literaturã) – devin îninterpretarea lui Cioran o mareºansã destinalã, un masterplanascuns al soartei prin care Mihaiªora este ferit de alienarea ºicomoditatea unei existenþe„oarecare” universitare din vest.ªi poate unui tânãr care stãruieinconºtient în iluzia aurolatã aidealului academic occidental,unuia care nu a intrat niciodatãîn contact cu stringenþele„industriale” ale producþieiintelectuale din comunitatea decercetare, unuia care nu acunoscut presiunea pe care ritmulfrenetic al publicaþiilor „de afarã”încearcã sã îl menþinã – un astfelde subiect – poate ar considerao realã ratare evenimentul suferitde autorul Sãrii pãmântului. Un

71

dezastru existenþial devineuneori, ca în acest caz, aºa cumobservã ºi Cioran, o mare ºansãpentru înþelegere, o situaþie deforþã se poate transforma într-unprilej de tãcere ºi de meditaþie alecãrui fructe sunt inegalabile.

Dar mai existã o nuanþã caree schiþatã în fundalul notiþeicioraniene. Dacã ar fi existat unom care ar fi putut sã preia osituaþie dramaticã pricinuitã deistorie ºi sã o transforme într-unatu pentru sophia – atunci acelanu putea sã fie decât unul dejanãscut înþelept aºa cum esteMihai ªora. Nu departe deaceastã idee se poziþioneazã ºiVirgil Ierunca în momentul în careafirmã: „Or, Mihai ªora, în ciudavitregiei care l-a întors într-oRomânie în curs de subdez-voltare intelectualã, nu ºi-apierdut rostul filozofic. Nu numaicã atunci când vremurile au pãrutmai potrivnice a publicat texte degândire atât de densã încâtpãreau unora chiar ermetice, dara constituit, în cetatea supusãtimp de o jumãtate de veac dog-mei ce asasina orice gândire, unpunct de reper ºi de încredere.”

Opera lu Mihai ªora poatepãrea uneori deconcertantã.Dupã o lungã pauzã publicisticã,în 1978, filozofului îi apare Sareapãmântului. Cantatã pe douãvoci despre rostul poetic- volumîn care sunt circumscrise liniilede forþã ale viziunii sale desprepoetic ºi filozofic. Mai apoi în ’85iese de sub tipar A fi, a face, aavea un volum dens în care suntatinse de la teme de ontologiepânã la aspecte de eticã ºipraxiologie. Anii nouãzeci vin sãcompleteze cu alte douã volumeproiectul dialogal ºi stilistic dinvolumele anterioare – e vorbadespre Eu&tu&el&ea sauDialogul generalizat ºi Firul ierbii.Pe lângã volumele de convorbiriapãrute dupã 2000 trebuie sãamintim ºi Câteva crochiuri ºievocãri, Filozoficale. Filozofia caviaþã, Locuri comune ºiClipa&timpul. Deconcertareadespre care vorbeam anteriortranspare în arta cu totuluisingularã prin care filozoful aînþeles sã introducã temele salefilozofice dominante. Nicolae

Manolescu ne oferã totuºi o cheiefoarte pertinentã de lecturã atravaliului stilistic ce traverseazãvolumele filozofului: ”Existã înscrisul artistic ºi rafinat al luiMihai ªora o evidentã atracþiefizicã a cuvântului, un soi de„erotism” ºi o cochetãrie alimbajului filozofic, care, neîn-stare a merge direct la þintã (cãciþinta însãºi nu este decât întrucâte manifestatã lingvistic) odezvãluie ºi o seduce treptat.Nu-i vorba de a înveºmântaabstracþiunile în metafore, ci dea dezghioca din fiecare ideemiezul viu. În fiecare conceptdoarme o universalã analogie:dacã nimereºte cuvântul magic,filozofia începe sã cânte.”

Pe cât de substanþiale ºi chiarintimidante sunt temele filozoficeabordate de ªora, teme cum arfi: disponibil i tatea, atenþia,deschiderea cãtre celãlalt,continuumul gradient al formelorontologice pornind de la purul a fiînspre multiplicitatea praxio-logicã a lui a avea, speranþa,transgresarea logicii tradiþionaleînspre una a terþului inclus etc..– pe atât de lin este parcursulpaidetic de expunere dialogalã alor. În fapt avem de-a face aºacum încã din volumul din ’78 neeste sugerat cu o serie deîmpletiri de cantate la douã, treisau patru voci în care concepteleîºi câºtigã o carnaþie spectralã ºio vitalitate plurimorfã. Maiªtiutorul ªora se aflã în schimbºi în expediþie speculativã

împreunã cu Tânãrul prietenªora – reuºind sã subîntindã într-e cele douã poziþii un spaþiusferic de sens virtual în care,trecãtor ºi finit, strãluceºteadevãrul filozofiei: „Sistemulfilozofic creat de ªora e unul cutotul neconvenþional, nefiindexpresia unei voinþe de sistem(ca la Blaga sau Noica) El senaºte pe nesimþite din propria-idezbatere; nu e un scop þintit,obiectivat, ci un elan viu, carenu rezultã dintr-o încordare, cireprezintã vârful unei împlinirifãrã rost... Modelul lui ªora esteo sferã cu raza de valoare nulã,a cãrei suprafaþã este una amultiplicitãþii.” (Aurelian Crãiuþiu)

Revenind la spusele lui Cioranºi parcurgând atent operafilozofului evocat aici înþelegemcã istoria filozoficã pusã în scenãde Mai ªtiutorul Tânãr PrietenMihai ªora – converge înspre oînþelepciune ce îºi continuã ºiacum la 95 de ani aprofundarea-i necontenitã.

Rezumat: Articolul propune oscurtã evocare a personalitãþii ºi ameritelor filozofice ale lui Mihai ªoraaflat la venerabila vârstã de 95 deani.

Abstract: The short essayrepresents an evocation of thepersonality and of the philosophicalachievements of the venerablephilosopher Mihai ªora.

Cuvinte cheie : filozofie, Cioran,Mihai ªora, dialog, ontologie.

Keywords : philosophy, Cioran,Mihai ªora, dialogue, ontology.

72

Douã au fost calitãþile care au conferit identitate criticii luiEugen Negrici, de la primele cãrþi pânã la cele mai recente:valenþele teoretice ºi spiritul polemic. Cã cele douã intrã într-oecuaþie ireductibilã e evident încã din volumele de debut alecriticului. În Antim. Logos ºi personalitate (1971) sau înNaraþiunea în cronicile lui Grigore Ureche ºi Miron Costin,criticul supune, în mod inedit, textele scriitorilor noºtri vechiunor probe interpretative derivate din cele mai noi metode, dela stilisticã sau naratologie pânã la structuralism. Era, desigur,o modalitate de a forþa limitele interpretãrii – denunþândconvenþiile de lecturã – ºi de a afirma cât se poate de rãspicatplurivalenþa sensurilor într-un context cultural predispus laschematizãri.

Principiile uºor de ghicit în relieful acestor volume vor fiformulate deschis – cu un aplomb teoretic superior – înExpresivitatea involuntarã (1977). Sintagma din titlu consacraunul dintre cele mai discutate concepte critice româneºti alîntregului deceniu. Beneficiind de premisele „operei deschise”ale lui Umberto Eco, dar ºi de influenþele esteticii receptãrii,emergente în critica europeanã din anii ’60, Eugen Negriciteoretizeazã relaþia dintre virtualitãþile textului ºi competenþelecititorului. Criticul propunea, în fond, un nou model deinterpretare, menit sã înlocuiascã „critica înþeleasã ca un dialogpolemic în jurul notei bune ºi notei rele sau ca o cursã asinonimelor [...] cu o opticã a descoperirii ºi redescopeririisensurilor”. Astfel definitã, practica interpretãrii echivaleazã laEugen Negrici cu respingerea prejudecãþilor de lecturã ºi a

sensurilor prestabilite în favoarea plãcerii „de a stabili non-raportul, raportul excentricobiºnuinþei noastre”. Frustrarea permanentã a uzanþelor lecturii constituie firul subteran caretraverseazã întreaga criticã a lui Eugen Negrici.

Majoritatea comentatorilor au postulat o rupturã nu doar de tematicã, ci ºi de manierãîntre cãrþile criticului dinainte de 1990 ºi cele de dupã. De la literatura veche, Negrici a sãritdirect la literatura contemporanã (Literatura românã sub comunism. Proza, respectivPoezia; 2002-2003), când nu chiar la starea culturii române în actualitate (Iluziile literaturiiromâne, 2008). Abisul nu e însã atât de semnificativ: ºi când abordeazã literatura veche,ºi când scrie despre realismul socialist, Eugen Negrici se foloseºte de un limbaj teoreticderivat din stilisticã. Comentatorul literaturii ideologizate conlucreazã cu un excelentpoetician, ce inventariazã cu precizie toate speciile hibride specifice realismului socialist,de la fabulã sau reportaj, pânã la imn sau imprecaþie. Pentru poeticianul Negrici, perioadastalinistã a echivalat cu o reîntoarcere în preistoria literaritãþii, cãci toate genurile revoluteies la ivealã, într-un veritabil manual de teratologie literarã: „Expresia seducãtoare atextelor rezultã din uzurparea unor structuri artistice cunoscute ºi, mai ales, uºor deapropriat: armoniile eminesciene, dialogarea ºugubeaþã coºbucianã, curgerea simplã,narativã ºi ritmatã a baladelor populare, asezonatã cu mici pasaje lirice eufonice, freneziaobsesivã, oricând plãcutã, a blestemelor ºi a invectivelor, conflictul dintre rãu ºi bine, cuvictoria, de basm, a binelui, reprezentat, evident, de «ai noºtri»”.

Printr-o fuziune perfectã între perspectiva ideologicã ºi cea stilisticã, regulile jocului ºimodelul de analizã a unei perioade literare cu grave complicaþii (interne ºi externe) au fostfixate cu precizie, punând bazele proiectului foarte ambiþios de reevaluare a literaturiiromâne sub comunism. Din acest proiect face parte ºi cel mai recent volum al criticului,Iluziile literaturii române. Deºi e îndreptatã inclusiv contra propriei activitãþi – studiile deînceput ale lui Negrici au contribuit la mitizarea literaturii vechi –, cartea rãmâne o mostrãexcelentã de interpretare în rãspãr ºi un duº rece aplicat unei culturi pline încã deprejudecãþi. Iluziile literaturii române proclamã convingãtor, într-un amestec de confesiunenoir ºi analizã hiperlucidã, despãrþirea de artificiala civilizaþie a cãrþii întreþinutã detotalitarism – de care continuãm sã ne agãþãm redemptiv ºi astãzi.

Acestui spirit critic mereu tânãr ºi neconcesiv redacþia revistei Steaua îi ureazã „Lamulþi ani”! A. G.

Eugen Negrici – 70

73

Toþi iubitorii de cãrþi seraporteazã la ele, luîndu-le înconsiderare în trei ipostaze:obiecte, texte, ori amîndouã înacelaºi timp. Pentru cã o carte esteîntr-adevãr ºi o realitate con-sistentã, materialã ºi concretã,alcãtuitã dintr-un numãr de filelegate împreunã, reprezentînd unvolum de hîrtie ºi carton, dar este,deloc mai puþin, ºi un sistem decomunicare pe bazã de semnelingvistice. Prima e mijlocul, iar aldoilea e scopul. O carte se cuvinesã fie frumoasã deopotrivã carealitate fizicã ºi ca substanþãspiritualã. Cei care se intereseazãde texte sînt cãrturarii, cercetãtorii,erudiþii, în general oamenii deculturã intelectualã. Cartea caobiect, la rîndul ei, a dat naºtereunor atitudini ºi disciplinecomplementare: bibliofilia,bibliomania, biblioteconomia,bibliologia, bibliografia etc. Ambelepoziþii de principiu sînt fãrã îndoialãforme de iubire a cãrþilor, cudiferenþa cã ultima riscã mai multdecît prima sã cadã pradã unui soide fetiºism pretenþios ºi infatuat,întreþinînd cu autosuficienþã ocunoaºtere superficialã aobiectului sãu, adicã una mai multpe dinafara decît pe dinãuntrul lui.Existã desigur ºi erudiþi în materiede titluri ºi de ediþii. Informaþia lor,dacã este bogatã ºi precisã, îºidovedeºte o utilitate aproapeindispensabilã. Dar scopul cãrþii electura ei. Bibliografiile sîntnecesare ºi binevenite cînd oorienteazã pe aceasta prin labirintulmilioanelor de titluri. Idealã esteoricînd colaborarea ºi nusepararea lor, fãrã a uita cã una emijlocul, iar alta e scopul. Superiorrãmîne astfel întotdeauna cel carecunoaºte atît statutul editorial alcãrþilor, cît ºi – în primul rînd –substanþa lor.

Totuºi, de la bibliologie pînã labibliofilie rãmîne o distanþã, primaconstituindu-se ca o disciplinã,cealaltã ca o pasiune. Dar una nuo exclude pe cealaltã. Adevãraþii

închinãtori ai cultului lecturii sînt ºimari admiratori ai frumuseþiieditoriale a cãrþilor, precum ºineobosiþi exploratori ai universuluifãrã sfîrºit al bibliografiei. Eireprezintã poate un etalon alintelectualului complet, de care s-au apropiat cu siguranþãnenumãrate personalitãþi ale culturiide-a lungul istoriei. Ni se pare cãunul dintre aceºti „insolitaeeruditiones homines” poate fi ºitrebuie socotit ºi cunoscutul autoritalian Umberto Eco, eseist,exeget, lingvist, publicist ºiromancier, reputat de multã vremepe plan european ºi chiarinternaþional. Dupã ce l-amdescoperit ºi comentat în cîtevadin aceste calitãþi, îl reîntîlnim acumîntr-o formulã mai puþin frecventatã,deºi oarecum previzibilã, aceea debibliofil ºi bibliograf. Prestaþia lui dinacest domeniu, mai mult sau maipuþin sporadicã, este ilustratãdestul de semnificativ de un volumprezent de cîtva timp ºi în limbaromânã, Memoria vegetalã (ºi altescrieri de bibliofilie) (Editura Rao,2008, traducere de AnamariaGebãilã).

Dupã ce aratã cum s-a formatºi s-a transmis memoria culturalãa umanitãþii de-a lungul secolelor,Eco ajunge la cartea modernã,care a înlocuit vechile ei suporturimateriale cu cel de lemn (rectehîrtie), fixînd aºadar bogãþia deinformaþii ºi valori spirituale a lumiipe un suport vegetal. Acestaasigurã cãrþii de azi mai multãfiabilitate ºi-i faciliteazã o rãspîndireºi o circulaþie incomparabile cucele din trecut. Pînã cînd nu auapãrut radioul, televiziunea ºiInternetul în secolul XX, volumelede hîrtie au reprezentatuniversalitatea culturii ºi, chiarastãzi, cartea electronicã nu o vaînlãtura – crede ºi Eco – pe cea...vegetalã. „Cît este de frumoasãcartea gînditã spre a fi þinutã înmînã ºi în pat, ºi în barcã, ºi acolounde nu sînt prize, ºi atunci cîndorice baterie s-a descãrcat! Cartea

care suportã mîzgãleli ºi seîndoaie la colþuri, care poate filãsatã sã cadã sau poate fi uitatãdeschisã pe piept sau pe genunchicînd ne furã somnul, cartea ceîncape în buzunar, ce se stricã, ceeste o dovadã a intensitãþii,asiduitãþii sau regularitãþii lecturilornoastre, ce ne aminteºte – dacãpare prea nouã sau are filelenetãiate – cã încã n-am citit-o” (pp.45-46).

Este incontestabil, pe de altãparte, dupã cum recunoaºte deasemenea ºi Umberto Eco, cãmemoria electronicã depãºeºte înprezent orice imaginaþie, dîndoricui posibilitatea sã navigheze înoceanul fãrã margini al unui fel debibliotecã universalã. Am ajunsînsã, în aceastã manierã, într-osituaþie de paradoxal blocaj: cu cîtmai multã informaþie, cu atît maipuþinã cunoaºtere, sau – cumspune pe bunã dreptate eseistulnostru: „obsedaþi fiind de milioanede detalii, putem pierde oricecriteriu de selecþie. A ºti cã existãzece mii de cãrþi despre IuliusCezar e echivalent cu a nu ºtinimic: dacã mi-ar fi recomandat untitlu, m-aº duce sã-l caut; mãopresc însã în faþa datoriei de aîncepe sã cercetez cele zece miide titluri.” (p. 13). Aici ar puteainterveni, cum se ºi întîmplã dinfericire, rolul oportun ºi benefic alunei bibliografii nu numai tematice,dar ºi critice. Eco o foloseºte pelarg în cartea sa, fãcînd proba uneiautentice erudiþii ºi totodatã a uneireale voluptãþi de bibliofil,inventariind ediþiile cîte unei scrieri,descriindu-le ºi caracterizîndu-lecu o meticuloasã acribie filologicã.Din acest punct de vedere,Memoria vegetalã este o micãrevelaþie, destul de relativã desigur,cãci n-am spune cã nu-l bãnuiamcapabil pe autor ºi de o asemeneaperformanþã. El ne surprinde ºi, înacelaºi timp, ni se confirmã, cufiecare nouã apariþie.

Dar volumul care ne prilejuieºteaceste comentarii e mult maiabundent ºi mai variat decît ne-amfi aºteptat. Unele pagini deºteaptãnemijlocit interesul criticului ºi alistoricului literar. Aºa, bunãoarã, oîntreagã secþiune a volumului seintituleazã „Nebuni într-ale literaturii(ºi într-ale ºtiinþei)” ºi se ocupã de

The Book as Object and TextFlorin Mihãilescu

Cartea ca obiect si text,

CO

NTE

XTE

CR

ITIC

E

74

diverse categorii de autori ºi descrieri excentrice, de „inventatoride limbi universale, apostoli ai unornoi cosmogonii, profeþi, vizionari,noi Mesia, cercetãtori ai cvadraturiicercului, inventatori de perpetuummobile, filantropi care propunpalingeneze sociale, igieniºti careapreciazã avantajele mersuluiînapoi, medici care un studiatnumãrul de «animãluþe» nocivecare se gãsesc în sperma umanã,un sociolog care propune o metodãde utilizare socialã a asasinilor...”etc. etc. (p. 133). Pe unii, UmbertoEco îi numeºte „autori din cea de-a Patra Dimensiune” (p. 138); ei îºipublicã lucrãrile pe spezele proprii,exploataþi de anume edituri,interesate sã câºtige pe seamavanitãþii lor. Prima Dimensiune fiindaceea a operei în stadiul demanuscris, a Doua a operelorpublicate la edituri serioase, iar atreia însemnînd eventualul lorsucces, se poate estima mai binepoziþia celei de-a Patra Dimensiuni,pe care Eco o exemplificãdeopotrivã cu umor ºi seriozitate.Cea mai amuzantã este apoi listagafelor de apreciere, pe careautorul le calificã drept „nebunii aleexperþilor” (p. 147). Asemeneaerori de judecatã esteticã, veninddin partea unor scriitori, editori saucritici, care ar merita reproduse aiciin extenso, lucru din pãcateimposibil, pentru cã ne-ar consumaprea mult spaþiu, ne dovedesc încãºi încã o datã cît de fragile sîntopiniile întemeiate exclusiv pe gust,în absenþa unor principii axiologice,vulnerabile poate ºi ele, dar mãcarasumate deschis ºi argumentate,astfel încît sã se pretezecontroversei ºi dezbaterii de idei.

Într-un loc (pp. 151-152),descoperim probabilul punct deplecare pentru ceea ce avea sã fieo altã neobiºnuitã lucrare a lui Eco,Vertigo. Lista infinitã. Autorul nevorbeºte deocamdatã despre „listainegalã”, care înºiruie lucruri ºicategorii umane din planuri foartediferite, într-un fel de amalgam,care creeazã „farmecul inegalitãþii”ºi „face sã palpite Glandele noastreSuprareale” (p. 152 – sic!).

Dar, în sfîrºit, pentru cãUmberto Eco distinge destul detranºant între bibliofilie, cagenerozitate de a-ºi etala raritãþile

livreºti, spre bucuria tuturor, ºibibliomanie, ca egoism al uneiposesii exclusive ºi exclusiviste,pentru plãcerea unicului lordeþinãtor, sã remarcãm cãîndrãgitul ºi mereu surprinzãtorulnostru autor din Peninsulã þine cucertitudine de cel dintîi mod aldragostei de carte ºi de aceea neºi încîntã cu dãrnicia ºioriginalitatea consideraþiilor luibibliografice, veritabile poveºti dinlumea mirificã a cãrþilor, cu destinullor adeseori întortocheat ºi plin decaptivante aventuri.

Ca în fiecare dintre operele sale,îl regãsim ºi aici, în Memoriavegetalã, pe acelaºi Umberto Eco,multidimensional ºi polivalent,inconfundabil, incomparabil, darmai ales provocator ºi, oricum,totdeauna, în primul rînd, cuceritor.Drept pentru care vom revenicurînd asupra lui, de vreme ce etot mai des prezent, prin

numeroase alte apariþii editoriale.

Abstract: This paper offers acomprehensive reading of one ofUmberto Eco’s books, Memoriavegetalã (ºi alte scrieri de bibliofilie).The Italian author sees the book bothas an object, interesting for collectorsof rare and curious editions, and as atext, interesting for historians, literarycritics, and readers of all kinds.

Keywords: book, reading,bibliophiles, text.

Rezumat: Acest articol oferã olecturã comprehensivã a uneia dincãrþile lui Umberto Eco, Memoriavegetalã (ºi alte scrieri de bibliofilie).Autorul italian vede cartea în acelaºitimp ca pe un obiect, interesant pentrucolecþionari de ediþii rare ºi curioase,ºi ca pe un text, interesant pentruistorici, critici literari ºi cititori de toatesoiurile.

Cuvinte-cheie: carte, lecturã,bibliofili, text.

CO

NTE

XTE

CR

ITIC

E

75

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

Ã

Poet, prozator ºi pu-blicist în care adolescenþiianilor 70 vedeau deja –înainte de voga lui MirceaDinescu – un star non-conformist al poeziei ti-nere româneºti, NicolaePrelipceanu a fãcut, du-pã 1989, din exerciþiulpublicistic o mãrturie avocaþiei sale civice. Ar-ticolele publicate înRomânia liberã ºi înCotidianul (dar nu numai),

acest autor cu rãdãcini aromâne, dupã propria luimãrturisire, oferã circuitului cultural românesc ocolecþie de articole selectate din abundenta luiproducþie din ultimii cinci ani, rãspunzând, implicit,faimoasei întrebãri lansate cu prilejul evenimentelorprecipitate din ianuarie 1990 („Ce aþi fãcut în ultimiicinci ani?”). Ulterior, interesul faþã de cei zece ani s-aaccentuat nevrotic, lãrgind rãgazul asupra cãruiaexistau dubii la o întreagã decadã, iar fiindcã pânãastãzi încã elucidãrile aºteptate de la principaliiprotagoniºti ai scenei publice nu s-au produs decâtparþial ºi selectiv, dupã 22 de ani putem socoti cãversiunea referitoare la, mãcar, trei decenii din trecutulimediat rãmâne unul dintre imperativele la care se cereformulat un rãspuns. Pomenesc despre toate acesteaîn legãturã cu noua carte a lui N. Prelipceanu pentrucã, pe de o parte, ea aduce mãrturii despre participareala „veac” a autorului, iar pe de alta deoarece are untitlu care impune clarificãri. Odioseea. Un jurnal pesãrite (Iaºi, Institutul European, 2011, 416 p.) face dinperiplul maritim de zece ani ai lui Ulise un pretext pentrurecapitularea unor vremuri odioase. Iniþial, într-oconversaþie din alt secol cu Nichita Stãnescu,vocabula bricolatã de Prelipceanu prin adaosul uneisingure vocale, trimitea la vremurile odioase aledictaturii ultimului autocrat comunist, NicolaeCeauºescu. Cei care au prins acele timpuri – nutocmai îndepãrtate – îºi amintesc cã respectivulbeneficia de diverse porecle: Ghenose (adicã oadaptare din forma germanã a cuvântului Tovarãºul),Nicki Lauda (dupã numele unui faimos automobilistde performanþã, care însã, în lectura româneascã amomentului, îl indica în modul cel mai precis cu putinþã

Vremuriodi(o)seiceOdi(ou)ssean Times

pe Nicolae Lãudãrosul – sau Lãudatul, apropo denesfârºitele, continuele omagieri din media ºi dinvolumele anume ticluite de propaganda de partid ºide stat pentru a întreþine cultul personalitãþii). Dar ºiOdy; nu o desemnare pornind de la „odã” – deºi nupuþini rapsozi naþionali ºi locali îºi fãceau loc înrevuisticã ºi la televizor (numit, încã de pe atunci,„tembelizor”, deºi în ultimul deceniu de dictaturãdevenise instrument de tembelizare doar în spaþiul acirca douã ore de emisie, fiind reduse la tãcere ºistudiourile teritoriale ale TVR) –, ci o prescurtare a lui„Odiosul”. Se va înþelege, deci, de unde odioseea, oposibilã epopee – nu de proslãvire, ci tocmaidimpotrivã – a aventurii Marelui Cârmaci (metaforãfavoritã, ºi ea, în destrãbãlãrile poetice ale clipei,trimiþând, cum se poate întrevedea, atât la unconducãtor de navã, cât ºi la „ocârmuire”, laguvernare); o epopee satiricã, asprã, o criticã acidã,lucidã, inspiratã ºi necesarã ca apa pentru însetat, încontextul de atunci…

Sã îi rãspunzi lui Nichita – poet iubit, extrem deînzestrat ºi novator în expresie, dar preaplecat faþãde regimul politic al zilei, orice ar zice congenerii –, lapropunerea lui apolinicã ºi apoliticã, trimiþând la zãrileclasicismului antic ºi afectând cã nu bagã în seamãprezentul frustrant, inadmisibil, Nae Prelipceanu i-afãcut o contrapropunere, ºi subversivã, ºi umoristicã,ºi laconicã: sã scrie o… odiosee! Nu se înregistreazã,din pãcate, rãspunsul nichitian la rãsturnarea operatã,inspirat, de colegul poet, pe atunci angajat al revisteiTribuna din Cluj. În mod evident, propunerile au rãmas,deocamdatã, fãrã urmãri. În decembrie 1983, NichitaStãnescu trecea definitiv în istoria literaturii române,zãdãrnicind, inevitabil, orice posibilã colaborarepoeticã.

Iatã însã cã în 2011 apare o odiosee semnatãnumai de Prelipceanu, semn cã ideea nu murise,aºteptându-ºi în toþi aceºti ani rândul, ieºind de subimperiul butadei ocazionale ºi trecând în alt plan,publicistic ºi nu poetic. Se pune întrebarea dacãodatã cu cãderea regimului Ceauºescu noua noþiunenu ºi-a epuizat substanþa sau nu a rãmas definitivcantonatã într-o clipã istoricã din trecut. Citind texteleautorului rãspunsul este evident, nu. Realizez acumcã Odioseea nu era legatã doar de chipul ºi staturaetern omagiatului Ody, ci ea continuã încã, în virtuteaprincipiului dupã care o realitate nu se stinge odatãcu arderea ei în efigie, ci continuã sã funcþionezecâtã vreme mecanismele ºi componentele ei fun-damentale sunt pe mai departe funcþionale.Proclamarea, în decembrie 1989, a cãderii comu-nismului ºi stingerea dominaþiei ideologice a comu-nismului au marcat formal opþiunea pentru un nou modelde dezvoltare. Dar cum nimeni, nici mãcar activiºtiiPartidului Unic, nu au trãit ºi condus dupã litera ºispiritul filosofiei marxist-leniniste, ci dupã o vulgatãajustatã din mers, fãrã lecturã ºi studiu individual petexte (în pofida infinit repetatelor ore de „învãþãmântpolitico-ideologic”), în care instinctul perpetuãrii ºireproducerii capitalului social, a poziþiilor dominanteîn societate ºi a capitalului material posedat au contatmult mai mult, se poate socoti cã întreaga tranziþie

Autorul este Profesor la Facultatea de StudiiEuropene, Catedra de Studii Europene ºi RelaþiiInternaþionale (The Author is Professor, Faculty ofEuropean Studies, Department of European Studies andInternational Relations)

Ovidiu Pecican

NICOLAEPRELIPCEANU

Institutul European,2011

ODIOSEEAUn jurnal pe sãrite

76

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

à postcomunistã româneascã este parte din odioseeaînregistratã, analizatã, discutatã de N. Prelipceanuîn cartea lui.

Cu aceastã observaþie trec la o altã chestiuneîndelung cliºeizatã în cultura românã. Se socoteºte,în general, cã publicistica unui poet sau a unuiprozator marcheazã o simplã fenomenologie desuprafaþã, reacþii dupã împrejurãri pe tegumentulistoriei. (Excepþie de la regulã a fãcut, dupãmãrturisirea lui Mircea Eliade, Ortega y Gasset, care,conform notaþiei jurnaliere din 1 ianuarie 1962,reacþionase la ºtirea cã Eliade a scris ani la rândarticole de ziar, spunând: „Aceasta înseamnã cãaveþi vocaþia unui filosof autentic”.) O colecþie dearticole aºa cum este Odioseea lui N. Prelipceanudepãºeºte orizontul simplei publicistici reunite într-o încropealã de carte, pentru cã reuºeºte sãsubsumeze totul unui concept aplicat unei perioadeºi unei fenomenologii specifice, transformândcorpusul de texte în probe ale diadnosticului stabilitºi în etape ale analizei. Publicistul se improvizeazãastfel în istoric ºi, nu în ultimul rând, în teoretician alistoriei, azvârlind pe piaþã un concept validabil, fie ºipornind – precum acela de „baroc”, de pildã – dintr-oreacþie sarcasticã ori având la bazã o metaforã(precum multe dintre noþiunile cu care se opereazãîn filosofia lui Lucian Blaga). Vãd aici nu doar otentativã personalã, ci ºi indiciul unei apetenþe apoetului ca figurã comunitarã de a transgresa, cumijloace proprii, orizontul de excelenþã al creaþiei lui.Între metafizic ºi istoric, poetul face un du-te-vinolegitim, recuperând un teritoriu îngustat de mulþipracticieni, dupã chipul ºi modul lor de a fi, daracoperit legitim ºi integral, în epocile faste ale poeziei,fãrã rest. Vãd în Odioseea lui N. Prelipceanutentativa recuperãrii unui topos ce se întinde de laHölderlin pânã la Maiakovski fãrã probleme;deocamdatã, cu mijloacele inteligenþei ºi analizeiprezentului fugace, deja istoricizat (dar ºi mãrturisit).Odioseea completeazã profilul unui autorcontemporan ambiþios, care depãºeºte poezia, seîntoarce la ea, dar nu rãmâne numai în interiorul ei.

Abstract: Odioussey is a title-concept of the new bookwritten by the poet Nicolae Prelipceanu. It brings togetherarticles written in Romanian newspapers and magazines inthe last five-six years. The newly born notion from the titlesends not to the times of Ceauºescu’s communistdictatorship, but to the continuing till nowadays odissey ofthe nomenklatura in mastering and dominating Romania.

Rezumat: Odioseea este un titlu-concept aºezat înfruntea noii cãrþi scrise de poetul Nicolae Prelipceanu. Eladunã articole scrise în ziare ºi reviste din România înultimii cinci-ºase ani. Noþiunea nou-nãscutã prezentã întitlu trimite nu la timpurile dictaturii comuniste a luiCeauºescu, ci la odiseea încã neterminatã a nomenklaturiide stãpânire ºi dominare a României.

Keywords: Concept, articles, Ceauºescu, analyses,recent history, Nicolae Prelipceanu, communism, post-communism, poetry

Cuvinte cheie: Concept, articole, Ceauºescu, analize,istorie recentã, Nicolae Prelipceanu, comunism, post-comunism, poezie

Noul roman al luiLucian Dan Teodorovici arealura unui proiect ambiþios.Nu este un secret pentrunimeni faptul cã anii co-munismului funcþioneazãcastrator asupra proza-torilor români, nici un sin-gur text nereuºind sã „valo-rifice” materialul altfel decîtdemonstrativ sau ilustrativ.Invariabil, autorii par sã-ºipiardã sîngele rece ºi sãgliseze într-un rãzboi per-

sonal cu trecutul, un rãzboi care, inevitabil, setransformã într-o luptã cu propriul text, cu însãºi lumeape care trebui sã o aducã la viaþã.

Matei Brunul este un roman în trei plus unupersonaje, cu arhitecturã complexã, poveste incitantã,stil curat, documentare bogatã ºi, nu în ultimul rînd,simbolisticã interesantã. Lucian Dan Teodoroviciporneºte de la o pseudo-structurã de thriller, jucîndu-se cu o temã utilizatã pînã la epuizare mai ales înromanele cu iz senzaþional – gen Supremaþia luiBourne – pierderea completã a memoriei. Bruno Matei,personajul principal, este victima unui accident careîi produce un astfel de efect. Bãrbatul de 36 de ani setrezeºte în Iaºul anilor ºaizeci fãrã nici o amintire dinultimele douã decade, debusolat, rupt de istoria mareºi de istoria personalã. Oscileazã între tovarãºul Bojinºi Eliza, cele douã personaje cu care împarte paginileromanului, încercînd sã-ºi recupereze nu atîtmemoria, cît identitatea. Lumea prezentului naraþiuniise cristalizeazã încet, dar sigur, într-o pojghiþã subþirede minciuni care par la tot pasul sã-l prindã pe erouîntr-o plasã de paianjen de înºelãtorii ºi amãgiri. Cineeste cu adevãrat Bruno Matei, cine sînt tovarãºul Bojinºi cine este Eliza? Romancierul deschide, de laînceput, un al doilea plan al istorisirii, unul în carerememoreazã anii uitaþi ai personajului. Într-opermanentã oscilare, textul se construieºte din celedouã poveºti, fãrã a-ºi pierde însã suspansul implicitprintr-o divulgare prematurã a elementelor ascunse.Bruno Matei este un tînãr marionetist, pe jumãtateitalian dupã mamã, care ºi-a petrecut rãzboiul în Italia,urmînd afacerile familiei ºi studiind arta manipulãriipãpuºilor, profitînd de o scutire frauduloasã de front.Dupã rãzboi va profita de o vagã amiciþie cu fostulsãu coleg Lucreþiu Pãtrãºcanu pentru a se întoarcela Bucureºti, la Teatrul de marionete. Desigur, odatãcu arestarea protectorului sãu va urma un traseu uºorde anticipat: arestare, anchetã, condamnare politicã,Canal, închisoare. Prezentul deceniului ºase oferã

MarionetatrecutuluiThe Post Handling a PuppetVictor Cubleºan

LUCIAN DANTEODOROVICI

Polirom, 2011

MATEIBRUNUL

77

varianta unui Bruno Matei reeducat în spiritul omuluinou. Nici o surprizã, deci, a recunoaºte în tovarãºulBojin figura securistului de serviciu, iar în Elizaturnãtoarea gingaºã, dispusã oricînd sã oscileze într-o zonã gri, sensibilã, dar egocentricã.

Dacã dezvãluirile anterioare pot pãrea dreptdevoalãri ale unor mari surprize ale intrigii pentru ceicare nu i-au parcurs încã paginile, este cazul sã fieliniºtiþi: povestea este atît de translucidã ºi previzibilã,încît niciunul din elementele dezvãluite nu poate fiascuns prea mult de cãtre roman. Personajele ºiatmosfera lor imediatã sunt atît de tributareconvenþiilor unor cliºee bine înrãdãcinate, încît enevoie de un singur strop de fantezie pentru a înþelegearhitectura tuturor relaþiilor de la bun început. Mizadin Matei Brunul nu vine însã din suspansul istoriei –haina de thriller e una de convenienþã – ci din psihologiaimplicatã de lumea traumaticã ºi traumatizatã aromanului. Lucian Dan Teodorovici îºi construieºtetextul lent, prin scene migãloase, descriptive, prin lungiintruziuni în lumea interioarã a personajelor sale.Discursul indirect liber ºi dizertaþia auctorialã suntomniprezente. Problematizãri, idei urmãrite în devenireaproape fotografic, pasaje de atmosferã, totulsecondeazã o lecturã în care accentul cade fãrã nicio urmã de îndoialã pe ceea ce ar trebui sã fie ospectaculoasã lume interioarã a eroilor. Or aici intervineceea ce consider cã este una dintre cele douãprobleme majore ale romanului. Lipsa de veridicitatea indivizilor propuºi spre studiu. Bruno Matei este unrecipient gol în care autorul toarnã sentimente ºi cliºee.Nici o clipã personajul nu pare a prinde viaþã, rãmînîndneconvingãtor, la stadiul de fantoºã. Marionetistul nupare a avea dorinþe proprii, nu pare a avea sentimente,este un eu fãrã nici un fel de personalitate, un blancumplut la fiecare scenã de voinþa auctorialã care îidicteazã, autoritar, reacþiile. Dacã aceastã stare degoliciune interioarã ar fi acceptabilã pentru perioadaîn care eroul suferã de teribila amnezie care i-a ºterscu buretele jumãtate din viaþã, ea este deranjantã ºienervantã atunci cînd vorbim de planul rememorãrii,de perioada în care personajul este „neavariat”.Explicaþia rezidã, cred, în ambiþia romancierului de acrea un personaj candid (un soi de Forrest Gump, deCandide modern), care sã potenþeze lectura într-ocheie simbolicã: Bruno Matei este Românul subcomunism, omul suferind ºi reeducat. Imagineasimbolicã se formeazã, dar, în lipsa unui fundamentcredibil îºi pierde orice forþã ºi autoritate, plasîndu-semai mult ca un joc secundar în intenþionalitateaautorului. Nu poþi fi miºcat, ca cititor, de suferinþeleunei marionete, atît timp cît nu-i intuieºti umanitatea.Tovarãºul Bojin, securistul, este la fel de neconvingãtor.Prozatorul se strãduieºte, în mod vizibil, sã ofere opsihologie personajului, sã îi gãseascã resorturiinterioare, sã îi gãseascã ticuri, un trecut, o educaþie,pasiuni de colecþionar ºi dileme morale. Din pãcate,Lucian Dan Teodorovici nu reuºeºte sã scape deºabloane, nu reuºeºte sã creeze un securist credibil,dupã cum romancierii proletcultiºti nu reuºeau sãcreeze un activist de partid credibil: toþi pleacã de laidee, iar nu de la om. Monstruozitatea unui astfel de

personaj nu rezidã în ceea ce el defineºte, ci în aceeacã este, sub straturile sale oribile, un om simplu caoricare altul. Prozatorul produce un tip, nu un individ.Eliza este singura prezenþã umanã în roman, singurulpersonaj ale cãrui resorturi interne sunt coerente ºisingura, în cele din urmã, capabilã sã ofere cititoruluiun suport emoþional.

A doua mare problemã a romanul o constituiecel de-al patrulea personaj, vocea naratorului. LucianDan Teodorovici este un romancier de mare talent,dar aici greºeºte alegînd sã fie prezent print-un glasexplicativ-ilustrativ. Romanul este teribil de livresc.Deºi documentat pînã în dinþi, atent la detalii de istorie,recuzitã ºi atmosferã, autorul nu reuºeºte sã sufleviaþã în lumea pe care o clãdeºte. Pelerinajul erouluiprin toate ororile sistemului concentraþional românesceste una ilustrativã, nu emoþionalã. Cititorul e copleºitde fapte, de date, de evenimente, dar e incapabil sãle trãiascã, sã relaþioneze cu ele. Sinistra afirmaþie alui Joseph Goebbels, „moartea unui om e o tragedie,moartea unui milion e statisticã”, îºi gãseºte aiciilustrarea. Romancierul intervine permanent înnaraþiune pentru a explica, pentru a prezenta dramalui Bruno Matei. Personajul, omul care suferã, lipseºteînsã. În lipsa suferinþei directe, evocarea torturilorîngrozitoare are mai degrabã alura unui tratat, nu aunei experienþe personale. În cele din urmã voceanaratorului devine atît de autoritarã încît ocupã întregprim-planul. Matei Brunul se citeºte mai mult pentru aafla ce intenþioneazã aceastã voce, decît pentru aafla ceea ce se întîmplã cu personajele.

Este evident cã Matei Brunul se doreºte o carteprofundã despre anii comunismului din România, ocarte despre devenirea omului, despre destin, despremanipulare, o carte despre inumanitateacomunismului. Din pãcate, Lucian Dan Teodorovicinu reuºeºte nici el, aidoma tuturor celorlalþi romancieriromâni, sã iasã din propria rãfuialã cu trecutul, dinpropria cruiciadã ºi din propriile stereotipii, nefãcîndaltceva decît sã producã un spectacol de marionetecu trecutul. Rezultã un roman bine scris, dar sec,epurat de viaþã.

Summary: about Lucian Dan Teodorovici’ Matei Brunul,an ambitious novel about the communist past of Romania

Rezumat: discuþie despre Matei Brunul de Lucian DanTeodorovici, un roman ambiþios despre trecutul comunistal României

Cuvinte cheie: Lucian Dan Teodorovici, romanromânesc, perioada comunistã, amnezie, marionete

Keywords: Lucian Dan Teodorovici, communist period,amnesia, puppets

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

Ã

78

Poetul Caius Dobrescu, dublatde un romancier de acelaºi calibruºi de un teoretician pe mãsurã,provoacã reacþia cititorilor sãi prinromanul în versuri care dã titlulacestui eseu, publicat de cãtreTracus Arte în 2010. Structuraanamorficã a volumului, simultanhipnoticã ºi subversivã, esteargumentatã de cãtre autor prinreferire la disponibilitatea lectoruluicontemporan pentru un versincantatoriu ºi energetic. Însã, maimult decât disponibilitate, CaiusDobrescu intuieºte în cititorul deazi, dornic de experienþeinovatoare, o necesitate vitalã deresuscitare, ºi îl conduce, asemeniunui iniþiator, articulând ºitensionând anumite momente,apelând la valoarea arhaicã aversului ca vehicul al naraþiunii.Iniþierea cititorului în acest universîn continuã miºcare se face printr-un meºteºug liric bine pus lapunct, cãruia autorul îi adaugãdimensiunea graficã, generândastfel îmbrãþiºãri contrastante derime ºi ritmuri, menite a antrenavigilenþa perceptivã, atât la nivelvizual, cât ºi la nivel lingvistic –juxtapunere menþinutã de-a lungulîntregului volum. Structura hibridãa cãrþii, pe alocuri dificil de urmãrit,mãrturiseºte însã o poeticã ainefabilului ºi a experienþeloralternative alienante. Întâlnirea cucelãlalt, tema esenþialã a întreguluidemers artistic, este una profunddramaticã, dupã mãrturisirileautorului (nici monolog interior, nicidiscurs public, ci „monologdramatic: un zigzag strâns”). Demenþionat însã faptul cã precizãrileexplicite ale autorului se referãnumai la aspectul formal al lucrãriisale, cãci despre partea moralã aromanului sãu în versuri nu sepronunþã decât printr-o incitantãtentativã de agresare a orizontuluide aºteptare al „ipocritului cititor”.

Ghidajul cititorului pentru

EuromorphotikonElena Butuºinã

cãlãtoria pe insula în care vaavea loc iniþierea – povestea carese desluºeºte la finalul puzzle –ului de întâlniri, aventuri ºi ºo-curi – începe cu o serie derecomandãri privind bunacirculaþie a fluidelor corporale,recomandãri a cãror dimensiuneeroticã se constituie într-un soide premoniþie a experienþelorliminale pe care le mãrturisescvocile întretãiate ale fiecãruicapitol. Puzzle-ul reconstituie, prinmultiperspectivism, povesteaCongresului Dragostei Abundente,de pe insula Aragnon, ºi atribulaþiilor prin care trecparticipanþii. Aceºtia provin dintoate colþurile Europei, fiindpurtãtori inconºtienþi ai unor valorierotico-tribale arhaice, specificeculturilor din care provin, camuflateîn dezordinea postmodernã amulticulturalismului; obiectivul lacare aderã toþi este acela de areconstitui „din trupurile lor gradualbronzate, o imensã imaginealegoricã a Europei rãpite de Taur– semn al reînvierii adevãratuluispirit al Revoluþiei erotice stil 1968”.Sensibilitatea New Age carestrãbate întregul volum este însãsubminatã, cum era de aºteptat,de o nemulþumire crescândã faþãde obstacolele politice din calealibertãþii generale, nemulþumirecare nu poate degenera decât înhaos sau în solipsism. Congres,facþiuni divergente, cauze imposibilde realizat, toleranþã de suprafaþã,toate aceste elemente suntaºezate strategic în interioruluniversului creat de CaiusDobrescu, conþinând aluzii politicemai mult sau mai puþin subtile, darºi intertexte clare referitoare laimaginarul heteroclit alpostmodernismului.

Referinþele cinematograficedeschid strategic întreagaaventurã, intertextul cu imaginarulfilmelor lui Lynch descriind omiºcare demenþialã pe autostradã:„Ne chinuim din greu sã simulãmpuþinã acþiune (…) Un fel decronodrom” – element ce vadeveni un laitmotiv al întregului

parcurs. Background-ul marcat demoºtenirea cinematografuluijustificã astfel frustrãrile generatede inerþia mainstream, vocea dindebutul volumului vrând sã riºte totîn cãutarea propriei apoteoze.Moºtenirea ezoteric-idealistã ageneraþiei hippie, menþionatã,fatidic parcã, în titlul celor mai multedintre capitole, mascheazã teamade extincþie perceptibilã la nivel deconþinut, dar ºi la nivel formal.Acestei temeri îi rãspunde ocircularitate a limbajului care seapleacã asupra propriilorconvoluþii, ºi ale cãrui permutãricontinue se înscriu într-o alchimiediscretã a poeticului (cum seîntâmplã, spre exemplu, în capitolul„Secretul grotei secrete”).Graniþele limbajului sunt întâiexplorate, apoi sfidate la niveltextual, subminate fiind de rupturilepe care le cauzeazã referinþeleculturale cele mai stranii (celeorientale, primitive, antice, mistico-religioase, toate integrate înmelting pot-ul contemporan), încontextul în care elementul dupãcare tânjesc toate aceste voci (perând, feminine ºi masculine) esteEvenimentul salvator (acþiunea,intriga, ºocul), dãtãtor de sens.Desigur, acesta nu se reveleazã,într-o formã general valabilã, pânãla final, fiind mai degrabãinteriorizat ºi individual, deci multmai greu de descifrat („Totuºi, cumam ajuns aici? De ce/ s-a-ntâmplat? Arsura din piept, chiarcând/ ridicam pocalul la buze.Sãgeata trasã-n/ inimaEvenimentului. Adicã a mea”).Elementele erotice presãrate de-alungul povestirilor þin de aceeaºisete de dialog ºi de comuniunecare nu poate fi atinsã decâttemporar ºi derizoriu. Evenimentulînsã e fãcut þãndãri, cioburile fiindvocile derutate ale cãror confesiuninecesitã, printr-o privire deansamblu, o reconstituiresemanticã. Dintre personajelecare apar la Congres/ „Gong-res”,se remarcã seminþia Karpathienilorcare, ca toþi ceilalþi insulari, îºicautã propria identitate, intrând în„continuum-ul cinetic” al textuluimontat aproape cinematografic.Opulenþa experimentelor lingvisticeumple, de fapt, golul de sens pecare, pe alocuri, vocile personajelor

Autoarea este doctorandã laFacultatea de Litere din Cluj (Theauthor is Ph.D. student at the Facultyof Letters in Cluj)

79

îl mãrturisesc („De cum m-am/întremat puþin, am venit/ într-unsuflet… ºi-uite/ ºi tu ce-am gãsit: oparaginã…/ un deºert…”),împotriva inerþiei generate de faptulcã „Natura noastrã însãºi necondamnã la tãcere”.

Imaginea de ansamblu a epociinoastre este întregitã prinreferinþele la civilizaþia mediaticã ºila iminenþa prãbuºirii acesteia, odatã cu autodistrugerea înre-gistrãrilor evenimentelor; însãasumarea pânã la capãt aprocesului de introspecþie, cuparcurgerea intempestivã aepocilor trecute (cea mai explicitãfiind în capitolul „Pierrot Lunaire”),pare a sedimenta o identitatecapabilã de supravieþuire.Experimentul Rapunzel, cu„geometria sa himericã”, duce în

extrem relaþia om-limbaj, ca punctde pornire al problematizãriigenerale a relaþiilor interumane.Apocalipse in nuce ale cotidianuluiapar la tot pasul, dar interesantãeste maniera în care, dupã fiecarepunere în abis, povestea se refaceîntr-un proces de autogenezã. Lanivel lingvistic, asocierile inedite desemnificanþi genereazã sensurinoi, parodice – „Salomeea” devine„Slalomeea” (remarcabile fiindºi curajoasele analize ale autoru-lui asupra avatarurilor feminitã-þii), „imbecilitatea” este scuzatã de„imberbcilitate”, iar „absorbþia” setransformã în „absurdbþie”.Nonconformist ºi sigur pe sine,romanul în versuri „Euro-morphotikon” este sugestiv pentruo lume a individualismelor de oricefel ºi a experimentelor.

Abstract: The verse novelEuromorphotikon by Caius Dobrescuconstitutes a postmodern experimentin which both the visual and thelinguistic dimensions are symbioticallygenerated. Its apparently chaoticcontent is representative for amulticultural era that is permanentlymarked by its own past.

Rezumat: Romanul în versuriEuromorphotikon de Caius Dobrescueste un experiment postmodern încare dimensiunea vizualã ºi cealingvisticã sunt generate simbiotic,conþinutul aparent haotic fiindreprezentativ pentru era multiculturalã,amprentatã de propriul sãu trecut.

Keywords: Caius Dobrescu,Euromorphotikon, postmodern, novel,verse

Cuvinte-cheie: Caius Dobrescu,Euromorphotikon, postmodern, roman,versuri

80

Dulcea poveste a tristuluielefant (Polirom, 2011), cel mairecent roman al Dianei Adamek,meritã o invitaþie promptã în lojaprivilegiatã a romanelor universale.Dacã aceastã carte este sau nu oreplicã la Cãlãtoria elefantului deJosé Saramago importã mai puþin.Tematica nu se intersecteazã cua acestuia decât la nivel pretextual,ce se traduce prin istoria uneicãlãtorii, a cãrei þintã finalã –marmoreanul turn Belém, operãmanuelinã de secol XVI – coincidevoit cu punctul de plecare dinopera nobelizatului Saramago,însã aici se epuizeazã paralelis-mele posibile.

Povestea ce se deruleazã subochii cititorului este, pe de o parte,o fotografiere virtuoasã a veaculuial XVI-lea, marcat de artagrotescului ºi de manierism, iar pede alta, o splendidã scriere înlimbajul realismului magic. Aºacum se întâmplã în cazul roma-nelor lui Umberto Eco, NumeleTrandafirului ori Cimitirul din Praga,ºi aici faptele ºi personajele facparte din trecutul istoric real, doarprotagonistul fiind în totalitate oplãsmuire a imaginaþiei scriitoarei.Eroul, botezat Rudolf, dar alintatRoro, este un elefant cu compor-tament omenesc ºi înzestrat cuharul fabricãrii celor mai grozavedulciuri din câte s-au pomenit. Înrândurile senzoriale închinatepatiseriei, dar ºi în cele caredescriu istoriile de amor mai multsau mai puþin posibile, se ghiceºteo scriiturã femininã, sensibilã ladetaliu, aºa cum ºi Arcimboldo eraatent la fructele, legumele ºi luminadin picturile lui despre anotimpuri(picturi care devin, în roman,personaje). Grotescul esteomniprezent, fie când estesurprinsã în treacãt hidoºenia luiRoro, cu un trup plin de negi ºi depete cenuºii, fie atunci când

Limbajul universal al melancolieiThe Universal Language of SadnessOana Presecan

meºterii sticlari veneþieni îºiprezintã oglinzile vãlurite ceschimonosesc chipurile tuturor.Dar grotescul este pânã la urmãestompat de poveºtile de amor,inedite ºi aproape toate interzise delegile morale care domneau la aceavreme, chiar dacã erau iubiriîmpãrtãºite (pitica Richardis îliubeºte pe vârstnicul sticlarGiorgio, prinþesa Anna deHabsburg se îndrãgosteºte deRoro, un elefant-vrãjitor de la curteatatãlui ei, iar Amanda, mamaeroului, îl iubeºte pe cumnatul ei).

Romanul anunþã încã din incipitatât tematica obsesiei carepuncteazã povestea pânã la final,cât ºi atmosfera barocã de basmºi de vrãjitorie (cãci Roro va întâlnio vrãjitoare adevãratã în pere-grinãrile sale, fãrã sã o mai luãmîn calcul pe propria lui mamã,Amanda, copleºitã de premoniþii ºicare ºi-a luat zborul de la fereastrã,pornind pe urmele elefantului careo obsedase dintotdeauna). Seîntreþine astfel o atmosferã deneverosimil, iar realismul magicprinde contur pe nesimþite. Intrã înscenã mai întâi fluturii din zahãr arscare acoperã cerul Vienei, apoitortul în formã de pãun, care þipã,iar la urmã se manifestã „ciumadansului”, boalã care a smintit unsat întreg din Castilia, rãpunându-i locuitorii în doar douã sãptãmâni,episod ce aminteºte de PedroPáramo al lui Juan Rulfo sau deinsomnia din Ultimul veac desingurãtate.

Este adevãrat cã personajeleizbutesc sã se înþeleagã fãrã preamulte piedici, deºi ele provin dinculturi diferite. Ei bine, tocmai aicise manifestã miraculosul, cãcidupã ce Roro începe sã setransforme într-un elefant, la vârstade cinci ani, limbile locale se topescîntr-un limbaj universal. Acesta,oricât de neverosimil ar fi, faceposibil destinul protagonistului dea pãstra memoria faptelor printraseul parcurs pe urmele pãrinþilor(Roro îºi cautã mai întâi mama la

Viena, dar soseºte abia dupãmoartea ei, dupã care îºi cautãtatãl – elefantul de legendã – pemalurile Atlanticului, fãrã a-l gãsiînsã), sfidând legea naturii carespune cã „pãmântul e dornic sãuite”. Trecerea lui prin lume nu vafi însã uitatã, chiar dacã ceea ce alãsat în urmã (prãjiturile fabuloasece reconstruiau realitatea) fusesede mult mâncat.

Romanul Dianei Adamek sedistinge de Cãlãtoria elefantului atâtprin absenþa didacticismului(evident ºi incomod la Saramago)cât ºi prin seriozitatea demersuluiîntreprins, marcat de melancoliacronicã de care suferã personajele(romanul portughezului fiind tocmaireversul: o satirã politicã, religioasãºi socialã, presãratã de ironii ºianecdote). Iar graþie acestui romancu trãsãturi universale greu decontestat, putem spune cã „aºa atrecut, cu multã dulceaþã ºi tot atâtatristeþe, un elefant prin lume”.

Abstract: This original and complexnovel tells the story of a child-elephantwith human traits who wanders aroundEurope in search of his parents. Histalent is that of making fabuloussweets. This novel is about the questand sadness of an elephant.

Rezumat: Acest roman complexºi original redã povestea unui copil-elefant cu trãsãturi omeneºti, carepribegeºte prin Europa, în cãutareapãrinþilor sãi. El e înzestrat cu un talent,anume cel de a prepara dulciurifabuloase. Acest roman vorbeºtedespre tristeþea ºi neliniºtea unuielefant.

Cuvinte cheie: elefanþi, realismmagic, grotesc, cãlãtorie, cãutare

Key words: elephants, magicrealism, the grotesque, journey, quest

Autoarea este traducãtoare ºieseistã (The author is translator andessayst) ª

81

Iniþial cu un titlu aproape banal,Nimic despre viaþã, volumul depoezii al prozatorului ºi publicistuluiCosmin Perþa este publicat Fãrãtitlu, la Editura Paralela 45, Piteºti,2011, în colecþia Avanpost.Dedicaþia „Lui Vladimir./ Aceastanu este literaturã” deschidehermeneutica textelor spre unbiografism suprarealist, ca întabloul lui René Magritte, dar ºispre autenticitatea confesiunii caresã ajungã, peste timp, comu-nicarea ideaticã ºi poeticã acreatorului cu fiul sãu, Vladimir saucu lectorul in genere.

Pãrþile volumului sunt douã feþeale aceluiaºi Ianus, personajul careîºi spune povestea ºi seconfeseazã: copilãria ºi ado-lescenþa, într-un ciclu de 11poeme, aproape ca în Elegiilestãnesciene, ºi maturitatea,aºezatã sub semnul iubirii,Cântarea Cântãrilor, sentimentconcretizat arareori prin chipulSulamitei, dar ºi al morþii, golului,infinitului, altfel spus viaþa trãitã ºivisatã a tânãrului „de 27 de ani “,„cu soþie ºi doi copii”, CosminPerþa.

Poemele fãrã titlu instituie de laînceput naºterea spaþiului idilic,refacerea Paradisului pierdut princunoaºterea maturã dar sensibilã,precum în ispitirea minþii omeneºtide ºarpele biblic: „un sat de fildeººi marmurã”. Cãlãtoria iniþiaticãîncepe „târându-mi os dupã os”trupul descãrnat, numai suflet, într-o aventurã dureroasã a intuiteimorþi inexorabile. Treptat, auramitologicã a spaþiului pãrãsit sepierde ºi cade în banal, odatã cuprimele avânturi adolescentine aletânãrului care „îºi face curaj” „sãintre în apã”. Drumurile sfârºescîn gol: „În jur e numai câmpia ºi ºtimcã nu se va termina”, iarpersonajul, tulburat de oraºulrutinat, rãmâne mereu nostalgicdupã cãminul copilãriei. Repetitiv

pânã la obsesie, pe parcursulîntregului volum, este redatãmoartea bunicului ca maturizareatânãrului, asemenea unuiGhilgameº care „urlã” (Poem deurlat) moartea la dispariþia luiEnghidu, conºtientizând-o.

Stilistic ºi vizionar, viaþa poezieie continuu scindatã între iernile-amintiri ºi realitatea-trãire:„Memoria mea este viaþa mea, / darmemoria mea este falsificatã”;„doar reintroduc totul într-o realitatea mea, / personalã./ Mai tandrã ºimai rece/ decât tandra ºi recearealitate”, într-o alternanþã prozã-vers ºi un joc al poveºtii-confesiune, „omul mic” care sedesprinde mereu, citind Evanghe-lia, fiind un alter-ego ce rosteºteagresiv durerea.

Ce frapeazã la acest poetdouãmiist este tonalitatea in-terºanjabilã a limbajului între„urâtul” existenþial, arghezian,nãmolos, greu ºi „vorba dulce”,candidã, sentimentalã: „Un fagurede miere îmi iese din limbã ca unfuruncul”. Ca viaþa scrisã într-unpoem.

***Personalitate culturalã

complexã (publicist, secretar literaral Teatrului Naþional „MarinSorescu” din Craiova, editor-fondator al revistei „SpectActor”),Nicolae Coande îºi trãieºterecompensarea, prin numeroasepremii, mai ales ca poet. Ultimulsãu volum de versuri, Femeiadespre care scriu, apãrut la EdituraMãiastra, Târgu-Jiu, 2010,marcheazã recurenþa unuiimaginar al iubirii, singurãtãþii ºi almorþii (din poezii publicate anterior),dar îºi afirmã individualitatea printr-o maturitate de viziune. Suntversuri care îºi cautã obiectul-mascã a celui care scrie întreprimãvarã, dimineaþã, luminã ºinoapte, amurg, ploaie, în noteleunui romantism disipat în plãsmuiripostmoderne, cu asocieri cefrizeazã, uneori, absurdul.Obiectul este adesea femeia,ipostaziatã în iubitã, mamã, dar ºicopilãria pierdutã în ceaþa timpului.Cãutând femeia, poezia tinde sãdevinã femininul: inocenþa,frumuseþea, chiar moartea ºisingurãtatea.

Atitudinea demiurgicã neîncre-zãtoare în felul cum lumineazã zoriipoeziei, ducând mai departe, daraltfel, tradiþia poeticã a celor ce„dorm în rafturi”, se dovedeºte, peparcurs, o condiþie „oarecumjucatã”, cãci, fãrã virtuþi fiind,pierdut ºi singur, poetul este„perfect în viciul de a însufleþiobiecte”, tinde spre o ipostazãpoeticã panistã, aptã sãînsufleþeascã lumea: „visez/ Cãsînt un vînt tînãr”, într-un „iazuscat”, o ariditate a comunicãrii cualtul. E un poet ce se poartã pesine, pe drumul luminii, într-osolitudine tãcutã ºi în timpuri,uneori, vitrege scrisului: „n-am trãitîn vremea unui cîntec simplu”,„scriu pe pãmînt în epoca sa ceamai proastã”. Speranþa ºi izbãvireanu sunt proiecte abandonate, darrãmân criptice, deschise spreinterior, ca vederea homericã:„despre singurãtate ºi spaimã aºfi vrut sã ºoptesc/ în cutiiambalate”.

Poemele departelui, aleapocalipticului izbãvitor tânjescspre clipa de iubire, împlinire pusãpe acelaºi plan cu îndeplinireacondiþiei artistice, îmbrãþiºareaamoroasã este similarã cuînvãluirea galateeanã a sufletuluide propria creaþie. Dacã iubireapurã este asociatã cu vârstainocenþei („Iatã-mã copil, din nou,despuiat/ de ochii fetiþei care-aifost”), regresia merge pânã lafemeia-mamã: „nu fac altcevadecît sã umplu o femeie cu altefemei [...]/ ºi îmi amintesc acum cãn-am dansat niciodatã/ cu mama”.Între femeie ºi bãrbat unitatea sepierde, se interpun linii translucide,lichide, care îi separã: „un geamsubþire”, „o ploaie”, „ridicolanoapte”, deºi poetul cautã mereulegãturi (Agrafa, Puntea).

Între „ultimul pod peste Styx” ºi„mereu copii”, „ceva se stinge”, iarpentru „anonimul care nu facediferenþa între cele gîndite/ ºi celeadevãrate”, amestecã mitologia cucotidianul: „o nimfã ascunsã subcovor”, „îngerul chefliu din mijloculmaidanului”, salvator rãmânecuvântul.

Autoarea este masterandã la UBB(The author is master in letters at UBB) ª

Two poetsDoi poeti,Nicoleta Popa

82

Fontainebleau, Versailles, Malmaison, Vaux-le-Vicomte, iatã o vreme a palatelor – „O saisons ochateux!”. Dintr-o listã mai mare avutã în vedere, într-o cãlãtorie în Franþa, acestea patru se va-ntâmplasã devinã realitãþi, vor proiecta succesiv câte oluminã, cãreia sã-i scoþi în cale, ca o oglindã, peticnealã sau în crizã de timp, ºi un propriu suspin:sub formã de catren.

Pentru trecerea la fapte, deschiderea o faceFontainebleau, o creaþie de arhitecturã ºi picturã, ºide arhitecturãri, de frumuseþi artistice varii ºi deînterfenþe culturale ºi de civilizaþie care urcã din LouisVII pânã la Napoleon III, o fascinaþie de convertit nuîn unul, ci în douã

Embleme:

Picturi: un H ºi-un C, formând un D(Henri. Catherine..., eh da!), de-un meºter-faur.Cãci însemnând ºi Diane de Poitiers...Albina lui Napoleon, de aur.

*ªi Salamandra lui François premier,Pe-acest, în stil renascentist, tezaur.Dar castelanii-aici sunt treizeci deSfinþi George ucigând cel timp balaur...

Un doar aici ºezum ºi plânsem.

Nu reuºeºti sã aduni la repezealã în poalã, cume datina, mai mult, din discursul atât de multiplu alacestui monument de memorie din istoria Franþei, saucum ai vrea, în parte ºi datoritã faptului cã la intrare,odatã cu preþul pentru bilet s-a achitat ºi plusul pentrucâte un aparat cu explicaþii radio, pe care îl activezide la o salã la alta ºi îl duci la ureche excedat, dar sãnu uiþi cel puþin sã desparþi, printr-o înºiruire mai multdecât imperfectã, o impetuoasã, bogat decoratã,legând douã etaje, ca-n atâtea alte similare labirinturi,Capelã; galeria cu picturã muralã italianã, de epocã,ºi cealaltã, cu biblioteca lui Napoleon I distribuitã înmai multe dulapuri, ca o suitã muzicalã, cu cãrþi cãrorale razi cu privirea, de la distanþã, din spatele unui grilaj,cotorul în piele, doar atât, sau doar pentru un sunetcolorat; ºi sãlile rememorând gãzduirea Papei venitpentru ceremonia de încoronare a fostului prim-consul, sau general din timpul Directoratului.

Dupã cum, iar, nu poþi sã nu mãrturiseºti cã aiciai venit ºi pentru o prelungire, un capitol din istoriapicturii, odinioarã micul sat Barbizon - cuibului de regiºi împãraþi ºi prinþese ºi împãrãtese de laFontainebleau, ca o coadã de cometã. Vãd câmpia,la intrare, în dreapta mea, largã, verde, înainte sã intruîn localitate, unde Millet ºi-a zidit, semãnat, plantat

Lucrãtorul sãu agrarian, de asemenea regal. Apoi suntla pas pe o stradã lungã, toatã picturã, cu un popas lafostul han al lui tata Ganne, mai bine de douã ceasuri,la capãtul cãrora reuºesc sã descopãr, în fine, placamemorialã, pe un zid, care vorbeºte de casa în carea locuit Nicolae Grigorescu tânãr, ucenic laimpresionism, azi dispãrutã. ªi o vreme pot fi înPãdurea cu arborii ei seculari, ºi stâncile eiantideluviene, unde, pe unul din bolovanii fãcând unsfat de uriaºi din vremea Genezei, e fixat relieful înbronz cu efigiile lui Théodore Rousseau ºi Millet, nuºi a lui Corot. O plimbare pe vreo doi-trei kilometri. Înlungul cãrãrilor, vâlcelelor mici, sau mai largi, vezi câteun jneapãn, pe unele stânci, ferigi, pe alocuri cioatesmulse de vânt ºi crengi rupte, tulpini putregãite,cãzute, undeva o prãpastie, câte un defileu cum celde la Apremont. Identifici, purtãtori încã viguroºi desãgeþi indicatoare, sã nu rãtãceºti drumul, ºi câtevaneamuri de arbori, esenþe, parcã din munþii româneºti.Dar în sãrãcia a patru linii trebuie sã mã resemnez,mai la minut, dupã niºte retuºuri, numai cu acest, poatesalvator, în alb-negru, rezumat, sau aceastã Schiþã:

ªi-n Barbizon. În capãt, Pãdurea. Din cuvinte,Sau din plain-aire. „Stejarii”, „stâncile”, „fagii” – ceÎi ºtiu vii pe-un Rousseau, Daubigny, Diaz, Millet.ªi-un Grigorescu tânãr, care-ºi aduce-aminte1.

*ªi odatã pornit un tãvãlug, o schimbare de

direcþie, într-o altã zi, o lungã vineri de 8 mai, dãruitã,toatã, numai unor osteneli Versailles. Domeniu vast,3 palate, cu grãdinile lor, dar ºi fostã capitalã peparcursul a 3 domnii - unde se nimereºte sã punpiciorul pentru a 3-a oarã. Sub aceeaºi emoþie. Prinforþa cu care strânge în mâini o metaforã, rãsuceºteprin zãri de zãri tâlcurile unei plurale parabole, elsfieºte orice relativizare, prin frumuseþe. De aici ºidificultatea aparte, pentru modul gãsit, de a puncta,consemna o, totuºi, nu fâstâcire.

Cumva aºa, notagistic, pozitivist, parnasian,clasic, contabil, cantabil (îþi amiteºti versul: „ªi mi-apãrut romantic ºi poate simbolist”), ca din prefabricate,pe care sã le recombini la infint. Poate o provocare,pentru un joc de societate, dintr-un veac XVIII, dar ºi

1 Substantivele în ghilimele ºi numele de pictori ailocului, dintr-un text de N. Grigorescu: „De câte ori nu mãgãsea rãsãritul soarelui în câmp cu paleta în mânã, ºi decâte ori nu mã apuca asfinþitul lucrând încã seara sub umbrabãtrânilor fagi din pãdure!... Natura de acolo, pãdurea,stejarii, stâncile atrãseserã pe Rouseau, Millet, Diaz,Daubigny”

AUREL RÃU

Seasons,Castles...

83

XIX, prin vãmile/sãlile primului Palat, întâi numai acesttur de înºruiri:

Pavilioane, Lacuri, Grãdini, Statui... Divin(Sã spui: cu smeii-n trântã, „minunea cea mai mare”!),Le Vau, Le Brun, Le Nôtre, Mansart, Regele Soare.Punând ºi ei un umãr, Corneille, Molière, Racine.

Sau sã te îndemni altfel, pentru un Prolog, într-oaltã diviziune de timp:

Alei, Fântîni, Boschete... Cumva-n aceastã gamãVre o zeiþã cântâd mânia, joc de soartã.Cum zei Neptun, Apolo, Mercur, ne bagã-n seamã,ªi-aevea un trenuþ, cum, spre Trianon ne poartã...

Cãci minigrupul din care faci parte, într-o deciziede-o secundã, alege un asemenea ocol, ca o pregãtirespecialã, facerea ochilor, înaintea unei înfãþiºãri, ca oexpiere, prin pentru toatã lumea „Sala Oglinzilor”,dinaintea înºuºi Regelui-Soare.

La Trianon, unde ar tebui sã reciþi, între coloanealbe sau în faþa unei ape peste care curge ca un zefir,verzi, vreo strofã din Arta poeticã, de Boileau. ªi unde,cu vreo zece ani în urmã þi s-a întâmplat sã fii cazat,venit la un congres internaþional organizat în oraºulmonarhiei absolute, chiar în palat, la etaj, în una dincamerele afectate ofiþerilor din garda lui Bonaparte.Undeva deasupra cabinetului lui de lucru, de împãrat.Sã nu-þi vinã sã crezi, acum! ªi spre care, dupã cecoborai din nou în una din sãlile mari, luând-o spredreapta, dãdeai, la intrarea într-o salã a oglinzilor, uncorp de clãdire adâncindu-se singur printre arboriexotici ºi ronduri de flori, de o inscripþie, azi lipsã,amintind cã în repectiva încãpere lungã, cu mari picturipe pereþi, s-a semnat, la finele primului rãzboi mondial,Tratatul care a consfinþit actul Marii Uniri româneºti.În zona aceasta care include ºi Micul Palat, nu e deunde sã se afecteze un ceas ºi pentru CãtunulReginei. Cu comorile ºi legendele luir. ªi apoiVersailles-ul propriu zis, la care duce curtea demarmurã din spatele statuii glorificându-l numai pe celcare l-a gândit ºi gospodãrit.

Unde n-ai ce face, ºi - în loc sã rãmâi filosof, sãtaci - ai, coborând etaje ºi ºtachete, dintr-odatã acestact de curaj:

ªi sã riºti, totuºi, totul: „minunea cea mai mare!”,Prin absolut ºi aur, spunând, despre Versailles.Regii, cu þara-n minte. Þara-n revoltã, careLa ghilotinã-i duce – ºi ea cu ei în rai.

S-a spus, cu temei, cã odãile toate, de la etaj,sunt legate într-un sistem copernician, de planete carecântã o muzicã a sferelor în jurul astrului zilei, o muzicãpe care o auzi, dar acum fãrã o ordine care le-ar fifost stabilitã, într-un auit ca de ursitori, gravitând înjurul unei singure încãperi, a cabinetului regelui. Într-un amestec, sãli ale gãrzilor, una de biliard, una aMariei Antoaneta, un salon al nobililor, un salon al luiNeptun, unul al lui Mercur, unul al Dianei, nu ºtii cumse face, sfârºesc toate într-o Sala Încoronãrii, unde e

schimbat regatul cu un imperiu, sau a GlorificãriiFranþei, muzeistic, de cãtre un ultim Ludovic rege,restaurator, Louis-Philippe. Când, sã decupezi, pearipa dinspre parcuri, doar acest, din sublim, fragment:signure trei despãrþãminte - între salonul Rãzboiuluiºi salonul Pãcii, Sala Oglinzilor, prin care treci ºi te-ntorci ºi treci iar.

Drum unde, în timp ce alþii se fotografiazã,perechi, din toate rasele, ca vietãþile de pa Arca luiNoe, sã reprimi o tristeþe, inventariezi:

Sala Oglinzilor! Un salon cinstind pe Marte,Ce-n mâini o þine; altul, cu „creanga de mãslin”...Simbol al pãcii. Printre lãmpi torþe ce le þinFemei obsesii. Parcul, prin geamuri, ca o carte.

Mã pot declara bogat? Vor fi fiind mai presusfrescele din Pompei, frizele, coloanele Parthenonului,azulejurile Alhambrei? Deci sã mai priveºti ºi sãnumeri:

Aici s-au semnat acte, ºi pacte ºi contracte.Din bronzuri ºi cristale o licãrire prinziSubt bolþile pictate, în zbor pe sus, intacte;Între trei sute cinzeci ºi ºapte de oglinzi.

Numai pentru o situare. Ori sã mai rupi, la ieºireadin Camera Regelui, ºi aceastã suvenire, ca, dinpluºul unui tron al lui Louis-Philippe, brigandrobespiereian, un Bãlcescu tânãr luat de al revoluþieitumult:

În fine-n Centru... Sãlile toate, ca planete,Rotiri, în jurul astrului zilei, nesfârºit.Mercur, Diana, Venus... Cu muzici sã îmbete.ªi patul, unde Regele-Soare-a asfinþit.

Dar descopãr, împãturit, într-un buzunar, pecând aºtept scoaterea maºinii din parcare, ºi acestbilet. Am, ce Dumnezeu, ori n-am? ªi titlul: Trei tablouri.Ca dupã o dramã a alegerii, trãitã într-o salã de licitaþie:

Putere, spirit. Gloria Franþei, ce urca:Regele între academicieni...; pe apãVenit, dogele Genovei, cum s-ar închina;Napoleon, ce-ºi ia-n mâini coroana, de la Papã.

*E desigur nevoie de o altã zi, pentru hãlãduit, din

oraºul de azi, aristocratic, Versailles, prin umbre auriteþesând un fir vrãjit de la un Ludovic XIV la un Napoleon I.Te descurci cumva, ºi eºti în mreaja unui alt magnetal preajmei, scenã de strãluciri ºi prãbuºiri la vârfulstãrilor sociale ºi cercurilor monarhice, un muzeu ºiel, în mare parte reutilat dupã trecerea printr-o sitã anu numai taifunului Revoluþiei din 1789. CastelulMalmaison, cumpãrat în 1799 de cãtre „Marie-Josephe-Rose Tasher de la Pagerie, nãscutã înMartinica în 1763, vãduva generalului deBeauharnais”, „femeia plinã de graþie ºi eleganþã”,schimbând 6 rochii pe zi, care-l va lua de bãrbat pe„generalul Bonaparte în 1796”, iar în 1803, cu 6 ani

84

mai de vreme de pronunþarea unui divorþ, va fiîncoronatã ca împãrãteasã sub numele, dintr-unsingur cuvânt, Joséphine.

Ultimul loc drag sufletului celui omagiat odatã deBeethoven în Eroica, de la care împãratul învins laWaterloo vine sã-ºi ia rãmas bun, înainte de a seîndrepta în spre a doua insulã a exilului, care va fi ºi amorþii; ºi unde un prim corp al unei construcþiirezidenþiale, central, îºi aminteºte de anul1622.

Cât de multe lucruri reþin, dintr-o fugã, inclusiv agândurilor? O salã de biliard, un salon de muzicã, încare oficiazã singure o superbã harfã ºi un pian, osalã de Consiliu, originalã, adecvatã: „decor în formãde cort” militar, cu insemne rãzboinice, o alta cu o„masã a mareºalilor”, reprezentându-i, în medalioane,pe împãrat ºi pe ofiþerii care l-au însoþit în lupta de laAusterlitz. Dar ºi altele...

Mobile stil. Picturi. Porþelanuri. Te dor ochii.Douã – din ale Doamnei 600 de – rochii.Statui. ªi cedrul, pus de-mpãraþi, care-ºi îndoaieCrengile, pânã-n iarbã. Unde te-ascunzi de ploaie.

*Pe o altfel de lungime de undã situându-se, ca

ultim evenimet al unui jurnal francez, doar el a mairãmas, castelul Vaux-le-Vicomte. În istoria ºi literaturaþãrii, subiect în continuare deschis, confruntând opinii,sentimente, meditaþii în plan moral, filosofic, unde douãminuni de artã umblã ºi la un principiu din fizicã, într-o relaþie de vase comunicante. Ministrul cel maiputernic la o orã datã, Nicolas Fouquet, rãspunzândde finanþele regatului, are ideea ºi geniul de a construiacest paradis terestru, în care scop asociazã visuluisãu de o frumuseþe cei mai buni artiºti ai timpului sãu,„calfe ºi zidari”, ei fiind - într-un eminescian „era pecând nu s-a vãzut”, cunoºtinþe, pentru rândurile deaici, mai vechi: arhitect, un Le Vau; desenator ºi pictor,un Le Brun; pentru nãscocit ºi suspendat grãdini, unLe Nôtre; dar ºi un Harduin-Mansart. ªi pentru oceremonie de basm, de inaugurare, când masa eservitã în 432 farfurii de aur ºi 6000 de farfurii de argint,dupã ce se asistã la reprezentarea, în premierã, apiesei de teatru Les Fâcheux, de Molière, unde autoruleste ºi interpretul unui rol, baletul fiind pe muzicã deLuly, are ideea ºi imprudenþa de a-l invita, dimpreunãcu întreaga Curte, ºi pe Rege, cãruia îi este dedicattematic ºi unul din saloanele luxoase, împodobit cuinsemnele de rigoare. Iar urmarea e faptul cã tânãrulsuveran, „furios ºi umlilit”, dupã unele versiuni, cedândunor intrigi, insinuãri sau dovezi cã „intendentul” ar fipãgubit finanþele statului, „deturnat fonduri publice”,sau numai în consonanþã cu un calcul, o dorinþã,mãrturisitã încã de la preluarea puterii, de a-ºi asigurapentru sine întreaga conducere a treburilor statului, îlaresteazã dupã trei sãptâmâni ºi - în temeiul ºi al unuiproces, pe care îl instrumenteazã îndeaproape - îlþine închis 19 ani, departe de capodopera pe carenici n-a reuºit s-o termine pe de-a întregul pânã lamoarte.

O fabulã, sã-þi aminteºti acest cuvânt din operaunui poet ºi prieten al nãpãstuitului, care scrie în

apãrarea lui o implorare/elegie, pe unul din plafoanelepictate de la Vaux-le-Vicomte prezent ºi prinreproducrea unui text în versuri - în marginea cãreia,sã meºtereºti ºi tu o moralã, într-o ambianþã cuobsesia alegoriilor, care alãturi de Zei pun în frescãVirtuþi, despre un loc

Unde Versailles castelul e-n primii-i ani de ºcoalã.Unde Prudenþa încã n-a învãþat nimic.Unde iubirea pentru Frumos e o greºalã.Unde pe-un rege mare orbirea-l face mic.

Cãci, a reþine câteva „elemente iconografice” dinpictura cupolei Camerei Regelui, din acest castel:Mercur ºi Vigilenþa, Puterea ºi Marte, sau Valoarea,Adevãrul susþinut de Timp, într-un contrapuncticschimb de fantezii cu desenele ºi culorile duºumelelor,parchetului - parcã premoniþii. Toate ieºite din minteaºi penelul lui Le Brun.

Dupã cum se ºtie, acest plurivalent artist savantformat în Italia, va fi preluat deîndatã, de regele justiþiar,ceea ce li se va întâmpla ºi celorlalþi, rãsplãtiþi cuonoruri, sã construiascã Versaiul pe toatã durataoperei sale de împãtimit ctitor ºi constructor al unuiregim absolut. În legãturã cu fiecare dintre ei patruputând sã spunã, într-o discuþie particularã cu unsfãtuitor Colbert, pe care mi-o imaginez posibilã acum,la o adecã: „Le Notre!” - cu litera mare, în faþa articoluluiposesiv, ºi fãrã accent circumflex pe „o“ doar în sensulpluralului de majestate. Multe din scenele pictate aici,ºi rezolvãrile compoziþionale, din jocul volutelor ºiunghiurilor ºi bolþilor, doar repetiþii în mic, dar nuinferioare, pentru un viitor zbor mai amplu, ºi numai lapropriu mai sus, dincolo! Sã te gândeºti din urmã laprocesiunea, zborurile triumfale spre o sfânta sfintelorcare va fi Camera Regelui din palatul în care îºi vamuta capitala administrativã, ale tavanelor dinsaloanele lui Hercule, al lui Venus, al Dianei, al luiMarte, al lui Mercur, al lui Apolon, toate într-o relaþiecu versiunea proiectului pentru cupola Marelui Salon,gravatã de altcineva în 1681, cu „amestecul somptuosde figuri alegorice, Apollon, Bachus, Venus, ºiMercur”, în centru „cu Marte, Jupiter ºi Saturn, careurmau, la origine, sã înconjoare veveriþa lui Fouquet”.Iar în albumul turistic descriind domeniul mai observiscris, despre unul din cabinete: „e regretabil cã decoruloriginal al acestei piese (...) n-a fost conservat: ar ficonstituit o interesantã mãrturie a modei anilor 1650,care consta din acoperirea pereþilor, prefigurareadecoraþiei galeriei oglinzilor de la Versailles”. Sau sãremaci ºi asemãnarea destul de mare a dormitoarelordin cele douã camere ale regelui, din cele douãcastele, cu paturile între elegante sau fastuoasedraperii, iar în faþa lor o balustradã auritã, prin faþacãrora treci, la distanþã, sau interzis.

ªi ce sã se mai petreacã la Vaux-le-Vicomte,pentru o detaºare de o uitare de sine ºi o infidelitatefaþã de un oraº Paris, din vis? De mai vãzut etajul, ºide urcat pânã deasupra cupolei, de unde se deschideo panoramã a întregului parc, de renascentism italianºi clasicism francez, care va fi pus ºi el o picãturã deotravã într-o invidie, încheiat în punctul cel mai

85

depãrtat, sub zãri, ca „un punct de fugã al tuturorpespectivelor”. Desigur, dupã ce ai coborît în prealabilºi la subsol, unde într-o încãpere închipuind o carcerã eaºezat dupã un geam deschis, în mãrime naturalã, peun scaun, un „manechin” Fouquet, costumat ca-n epocãºi scriind scrisori în care este apãratã o cauzã pierdutã.

Ca-n mrejele arhitecturii celei mai armonioasepiese de teatru de un Corneille sau Racine, regãsindla etaj, chiar ºi numai spre a te afla sub plafonul pecare e reprezentat zeul grecesc al luminii, cu carenenorocosul proprietar de o clipã ar fi cutezat, greºind,o identificare. Aici, unde eºti asigurat cã singurãaceastã camerã „ºi-a pãstrat întregul sãu decor”,putând sã admiri, cu o bucurie, chiar dacã, sau cuatât mai mult, cu cât originalele, comandate decondamnat, ºi confiscate de Ludovic, au dispãrut, iaracestea de azi sunt o replicã fidelã, copii realizate de

o manufacturã de goblenuri din secolul XVII, nu unaci douãsprãzece tapiseriile care decoreazã pereþii, ºireprezintã, prin variate ºi ataºante scene, lunile anului.ªi sã te afli din nou, dintr-un geam, într-un dialog mutcu frumuseþea, arta peisagisticã a naturii devenitãartã.

Dar cu aleile parcului, sã ai o comunicare ºi altfel.Sã cobori pe terasa lungã cât faþa, dinspre el, a castelu-lui. Iar de acolo, pe aliniate, la fel de lungi trepte, spreCareul de apã, printre suprafeþe geometrice cu arbuºtiaduºi în formã de piramide ºi sfere, care intersecteazãºiruri de socluri cu mari vaze ºi felurite statui, grave lacuriºi visãtoare canale, aurorale fântâni arteziene, perdelegrele de armonioase pãduri. Ca de aici sã nu mai pleciniciodatã...

Franþa 2010

86

CARLOS VITALE

Poet ºi traducãtor, nãscut la BuenosAires din pãrinþi italieni emigraþi înArgentina. A studiat filologia spaniolãºi italianã. S-a stabilit în Spania, laBarcelona. A publicat volumele:Códigos (1981), Nocion de realidad(1987), Confabulaciones (1992),Descortesía del suicida (1997), Vistasal mar (2000), Autoritratti/Autorretratos (2001), Fuera de casa(2004). Este prezent ºi în culegerea

Por vivir aquí (antologia poeþilor catalani în spaniolacastilianã, 2003). Are numeroase traduceri în spaniolã dinpoeþii italieni Dino Campana, Eugenio Montale GiuseppeUngaretti, Andrea Zanzotto, Umberto Saba ºi alþii. Creaþiasa a primit distincþii notabile atât în Spania (Premiul depoezie Ciudad de Zaragoza, 1992; Premiul de prozã scurtãVilla de Chiva, 1997), cât ºi în Italia: Premiul de traducereUltimo Novecento, Pisa, 1986; Premiul de poezie Venafro,2001; Premiul Val di Comino pentru traduceri.

UNGHI MORTCiclu din volumul Autorretratos (Autoportrete)

Motto: Discreþia întotdeauna mã pierde!Joan Brossa

EXORCISME

În faþa morþii râdea: moarte strãinã.Moarte morþii, moartea proprie.Contra morþii orice unealtã e bunã.

A DA ªI A AVEA

Nu-i vreo greºealã sã aibã sfârºit.

CENTRUL ZILEI

Un porumbel trece printre lume ºi inima ta.Trece un porumbel.

CASTILIA ÎN MIªCARE

Ocru metafizic.

IUBEªTE-MÃ CUM PIELEA TA

Iubeºte-mãcum amintirea pielii tale mã iubeºte.

ÎNTRE MAR DEL PLATA ªI BUENOS AIRES

Când trenultraverseazã noapteapuþin mai contreazãþara sau destinaþia.

EA ARE PROPRIA SA MEMORIE

Pe neaºteptatedescopãr

memoria eistrãinã.

FIECARE ANOTIMP

Plâns de copil pe terasa îndepãrtatã.Vara nu aduce decât vânt prin cearºafuri.Vânt ºi plânset prin cearºafuriasemeni fiecãrui anotimp.

NOAPTEA E ZI

Populatãde nopþiziuastã treazã.

RIME ÎN MANIERA LUI SANDRO PENNA

Fãrã iubirea cu banie mai puþin amarã.

REGLARE DE CONTURI

Am avut partea meade nimic.

È PERICOLOSO SPORGERSI ALL’INTERNO*

Sã mergi pânã la funddar funduln-arefund.

UL

Când nenorocirea se înstãpâneºtenu fi de douã ori instrumentul ei.

MONTSENY**

Mâna arãmie a frunzelor îmbracã toamna lucruriºi persoane.

TIRANIA OGLINZILOR

Toate femeile închipuite de mine aveau chipul tãu.Toate erau tu în felul lor.ªi eu eram tu în felul meu.

* Nu vã aplecaþi înãuntru (în italianã în original)** Lanþ muntos în Spania, între provincia Barcelona ºiGerona.

Prezentare ºi traduceri de Mircea Opriþã

87

Treptele realitatii simitului sadovenian

,,

)) )))

Titu PopescuPreocuparea pentru scriitorul ºi

omul Mihail Sadoveanu este maiveche între atracþiile istoriculuiliterar Nicolae Florescu: dupã cummãrturiseºte, ideea cãrþii de faþã,Mihail Sadoveanu între realitate ºimit (Editura Jurnalul literar, 2011),i-a apãrut încã în 1980, s-a împlinitpe parcursul a peste trei decenii,cîte au trecut de atunci, ºi s-amaterializat prin diverse colaborãrila revistele literare ale timpului, peaceastã temã de cercetare.Acum, avem în faþã fructul masival acestor tentative parþiale:monografia despre marele scriitor.Tocmai pe raportul real al celordouã componente din valorificareacriticã a povestitorului se axeazãmunca de elucidare a istoriculuiliterar. El constatã de la începutdiscordanþa dintre natura impli-cativã a viziunii sadoveniene ºiperspectiva excesiv literaturizantãpe care scriitorul o releva mereu.Trecînd dincolo de aparenþe,istoricul literar poate constatapermanenþa „ecourilor subiective“ce reverbereazã în pagini,„valenþele pregnant autobiografice“ce pot fi recunoscute, undeaccentul cade pe „rememorareastãrilor interioare“; scriitorul depunemãrturie despre evenimentelelivrate sensibilitãþii lui liricizante(„Sadoveanu desfãºoarã însubsidiar spectacolul dramatic alcontemplãrii de sine, cãutînd cuînfrigurare sã reînvie ºi sãimortalizeze clipa ingenuãconsumatã cîndva“). O posibilãdetaºare nu se confirmã nici înromanele sale „istorice“:reconstituirea trecutului însemnãregãsirea unei legãturi cu propriu-isuflet. Autorul studiului de faþãdepisteazã ºi o „înclinare spremeditaþia existenþialã“, accentuatã

pe parcursul operei („El este po-vestitorul unic ºi în orice împre-jurare, în orice intervenþie a sadescoperim, ca pe o necesitatevitalã, plãcerea fabulãrii realitãþii“).

Istoricul literar scrie o operã deadîncime, investigînd mereuesenþa din spatele aparenþelor(„scriitorul nu relateazã, ci nareazãpretutindeni în opera sa; el deþinecapacitatea de a conferi lucruriloro tonalitate particularã, specificã,în stare sã închege o viziuneproprie, sã defineascã un mod unicde a vieþui în univers, con-templîndu-ºi permanent chipuliniþial în oglinda veºnic schim-bãtoare a lumii“). Chiar cînd sepronunþã asupra unor probleme destringentã actualitate, povestitorulabordeazã ideile prin prismapovestirii, „familiarã lui“, decît printeoretizarea lor. Al doilea strat allecturii este cel meditativ, careevidenþiazã „un moralist de ampleºi rafinate rezonanþe“, situîndu-sepe sine în mijlocul universului, cao tainã ce trebuie relevatã:transformarea vieþii în parabolãeste o cale de acces la formelearhetipale ale existenþei („nimic nuscapã nemodificat din filtrultransfigurant, rapsodic, al structuriisale poematice, topind, în curgerealentã a frazelor meandrice, o bgatãexperienþã existenþialã, acumulatãrãbdãtor ºi metodic, prin personaleºi dramatice cãutãri“). De aici, oaltã concluzie a autorului: „Sedovedeºte, aºadar, cã MihailSadoveanu n-a fãcut niciodatãpublicisticã în înþelesul curent altermenului, cã în orice împrejurarenaratorul s-a arãtat preocupat desine ºi de raporturile lui cu lumeaºi cosmosul“. Rememorareaevenimentului se face cu odeosebitã forþã de evocare.

Procedînd cu atenþie la faptelereale ºi nu dupã umori trecãtoare,istoricul literar nu poate omite nici

textele dramatice ale luiSadoveanu, inventariate fiindcã„nimic din opera unui scriitor deforþa ºi dimensiunile lui Sadoveanunu poate fi ignorat, în spaþiul uneiliteraturi naþionale“. El este, deasemenea, îndreptãþit sã bãnu-iascã preexistenþa unui jurnal delaborator, care sã ajute memorieila perfecta ei sincronizare cutendinþele artistice; fragmente dintr-un asemenea jurnal de laboratorsunt identificate (ºi date) înscrisori, mãrturisiri, precizãri(„introduce, aºadar, în reconstituiri,impresionante prin exactitate, figuri,procese, conflicte ºi întîmplãri ce-i traverseazã existenþa, implicîndu-l mai mult sau mai puþin“),determinîndu-l sã constate,exemplificativ, un adevãr estetic:existã nu numai un ceas alpovestirii, ci ºi unul de istorisit.Viziunea livrescã surprinsã de N.Manolescu este amãnunþitã de N.Florescu: Sadoveanu este unmare calofil, avînd o puternicãplãcere de a povesti frumos,conferind artisticului valoareaprimordialã („Povestitorul este oprezenþã în conºtiinþa luiSadoveanu, ca atare el se simtedator sã oficieze în oriceîmprejurare; gestul lui aretotdeauna gravitatea ºi bunãvoin-þa unei atitudini aproape biblice“).ªi astfel, comentatorul esteîndreptãþit sã constate febrilitatea„autenticistã“ a scrisului sado-veanian, care îi alimenteazã nevoiavitalã de a povesti. Se identificã, lafel, ieºirea din profanul fiinþial ºicufundarea, prin extaz, în sacral,o „evadare“ într-o þarã situatã„dincolo de negurã“, într-un tãrîmal mitului („trimiterile sadovenienespre un tip de arhaitate ce aparþinesubstratului nostru etnic, vetreiexistenþiale a obîrºiilor noastre,sunt mult mai pregnant relevate ºiargumentate psihologic, în ideeaunei continuitãþi istorice, în raportcu nuanþele evazive ºi coloritulpalid, la graniþa dintre sensurilegenerice ale basmului ºiincertitudinea legendei“).

Nicolae Florescu descifreazãîndeaproape in tenþ i i le lu iSadoveanu desfoliind înþelesurilepelerinului: cît este realitate ºi cîteste mit, dupã cum rezultã dinconvorbirile lui Kesarion Breb –

The Levels of Reality and the Mith ofSadoveanu

Autorul este critic literar ºiestetician (The author is literary criticand aesthetician).

88

motivul pelerinului obsedat deperfecþiune („În realitate, pelerinulnu strãbate acele drumurigeografic consemnate ale misticiicreºtine în cãutarea unei cãrãrispre cer, ci, intrigat de mirajul biblic,el þinteºte întoarcerea în timp spreregãsirea semnificaþiile primare alemitului, cu alte cuvinte, extragerealor din istorie ºi supunerea la probaeternitãþii“). Dar nu ezitã nici sãdescifreze conexiunile scrisuluisadovenian cu realitãþile imediateale timpului sãu („Dacã punem înlegãturã sugestivã <persecuþiileanticreºtine> din Bizanþul evocatde Sadoveanu cu atitudinea civicãºi politicã pe care o adoptãscriitorul faþã de antisemitismuldevenit <în Germania astãzi>normã de stat /.../, înþelegem maiexact semnificaþia cãrþii, actua-litatea ei militantã“).

O fixaþie a interpretãriifloresciene a trecerii lui Sadoveanude la realitate la mit este urmãrirea,intens exemplificatã, a trecerii pe„tãrîmul celãlalt“ ºi felul cum serealizeazã aceasta în articulaþiileoperei analizate: coborîrea într-otainã ºi felul relevãrii ei. Reflexeledatinilor strãvechi sunt interpretateprin aflarea unor înþelesuripsihologice (de pildã: „Aºteptareaîndîrjitã a Vitoriei este o lungãobiºnuire cu ideea despãrþiriidefinitive de bãrbat“), fiindcã „omodificare profundã se petrece înmentalitatea ºi în structura eiintimã“. În acest sens, precizeazãinterpretul, „sã remarcãm însã cã<drumul> Baltagului nu-i unul alcunoaºterii, ci al introducerii întainã“, iar zbaterea Vitoriei are cascop ultim conºtientizareamotivelor crimei ºi nu este fãcutãdin patima rãzbunãrii („CãutãrileVitoriei de dupã gãsirea ose-mintelor lui Nechifor Lipan,disimulãrile ei abile, cursele întinsecu uimitor meºteºug nu sînt iscatede patima bolnavã a rãzbunãrii, cide arºiþa chinuitoare de a aflamotivele care i-au mînat pe cei doioieri sã-ºi sacrifice tovarãºul dedrum”).

Nicolae Florescu atrage atenþiaasupra unitãþii organice a opereisadoveniene, în diversitatea eitematicã, topitã într-o perspectivãintegratoare, cea a „povestitoruluide excepþie, capabil sã transforme

totul /.../ în variaþiuni interminabilepe aceeaºi temã“. La Sadoveanu,fenomenul predilect este acela alrepetiþiei în jurul unor elementefixe: locurile ºi obiceiurile ne-schimbãtoare ale tradiþiei; de aici,concluzia cã e un prezentcontinuu care-i caracterizeazãliteratura, acea „idee generalã“ lacare se ridicã, dupã G.Cãlinescu,marele povestitor.

Pentru a fixa corect raportuldintre realitate ºi mit la Sadoveanu,interpretul sãu nu poate ocoli douãpuncte nevralgice, neelucidateîncã, din acestã relaþie: impactulmasonic ºi oportunismul politic dinultima parte a vieþii scriitorului. Încea dintîi privinþã, se gloseazãasupra esoterismuluipovestitorului, aºa cum acestaapare în Crenga de aur, în care sevede cã „el însãila mai curînd oînvãluitã poveste a disocierilor ºia unui chip sadovenian cu totulparticular în receptarea <ideologieizidirii> ºi a înþelesurilor eineortodoxe în contextul epocii ºi alrelitãþii româneºti“, fabulaþia cãrþiiservind o „cauzã biograficãsadoveanianã destul de obscurãºi fãrã nici o legãturã cu valenþeleideatice ale creaþiei“. În Crenga deaur regãsim „o lume intratã în crizã,zguduitã de spasmele dezmem-brãrii ºi supusã perspectivelor deapocalipsã ale terorii“; ºi, înconcluzie: „Povestea Crengii deaur constituie astfel supremulargument, <proba> esenþialã cedemonstreazã distanþa consi-derabilã ce separã pe narator – subraport metafizic, evident – detendinþele generale – pedestre înmaterialitatea lor – ale tagmei, în<binefacerile> cãreia avea sãeºueze tragic pînã ºi mesajulsadovenian din epoca acceptatãa <adormirii> comuniste, ce amistificat toate sensurile fun-damentale ale lucrurilor în conºtiin-þa ºi în tradiþia româneascã“.

Tot pe filierã masonicã estevãzutã ºi interpretatã „alunecarea“spre comunism a mareluipovestitor, Mihail Sadoveanu avea„sã eºueze /.../ în tagma AneiPauker“, uitîndu-ºi durerea faþã decei mulþi, exploataþi ºi nimiciþi. ÎnMitrea Cocor, el „hiperbolizeazãprezentul“, cãutîndu-i sensurimajore într-un regim al utopiilor ºi

nu al „verosimilitãþii faptelorînfãþiºate“, deci este vorba de unbasm fabulatoriu. Dar dincolo despeculaþiile formale, esenþadestructivã a cãrþii se pãstreazã:e un simptom de crizã a utopieisadoveaniene. Istoricul literardescifreazã, astfel, în încheiereaJurnalului sadoveanian, o „în-toarcere la esenþa creºtinã amãrtuirisirii, dar ºi o posibilã nevoiede iertare“ pentru faptul cã„închisese ochii“ peste jocurilefãcute de banda stalinistã de laconducerea þãrii. ªi, în conculzie,cercetãtorul spune rãspicat cã„Mitrea Cocor, dupã tatonãrinereprezentative, înscrie cel maiîntunecat capitol din existenþasadovenianã“, satul românesc fiind„invadat de elementul alogen, cuviaþã tribalã ºi incapabil de adaptarela efortul cultivãrii pãmînturilor“,rãmînînd aºadar o „deplorabilãabatere de la adevãr”.

În scrierea acestei cãrþi, ca ºi aaltora, istoricul literar estepermanent dublat de un critic, prinurmare este atent la amãnunteleexpresive ale textului, pe care îldesfoliazã de învãþãmintepãstrîndu-ºi viziunea de ansambluasupra operei. El nu-ºi uitã în-suºirea de bazã, cea de istoricliterar, ci ºi-o completeazã în celmai strãlucit mod. La confluenþã sesitueazã originalitatea demersurilorîntreprinse: una îi permite sãcoboare în intimitatea textului,cealaltã sã pãstreze viziunea deansamblu, unitatea valoricã aîntregului. Chiar cînd analizeazãalte opinii critice enunþate(„interogaþia criticului ne apareîndreptãþitã ºi cu adînci implicaþiiîn structura epicã analizatã“),concluzia se ridicã la o valorizarepersonalã ce þine cont de toatedatele („Vînarea ritualã nu implicãacum o cãsãtorie potenþialã, civizeazã o rãpire, cu sens deasemenea magic“), punînd înrelaþie datele mari, semnificativepentru valorizarea totalã a textului(„Pusã mereu sub semnulblestemului, relaþia dintre Daria ºiEmil se aseamãnã pînã la un punctcu aceea miticã dintre Electra ºiOreste. Încã o sugestie, aºadar,dintre multe altele posibile“).

Nicolae Florescu este, dupãexpresia altui interpret clujean, cel

89

mai de seamã istoric al miºcãriiliterare româneºti actuale, cãruianu-i scapã nimic din fluenþele ºiconfluenþele subiectului investigat,foarte atent la încadrarea lui înepoca în care s-a produs, aducîndpentru aceasta varii informaþiiconexe ºi stabilind surprinzãtoarelegãturi. Iar cînd un nor de fumpluteºte, istoricul literar nu ocoleºtenici „supoziþiile“ care pot fi formulateîn aceste condiþii, avansîndu-le caposibile ipoteze de lucru. Ca sãdãm doar un exemplu dininvestigaþia de faþã, trebuie recititcu atenþie capitolul „Lumea veche“ºi „lumea nouã“, o magistralãreconsiderare a aspectelor istoriceºi naþionale care au configurat„cazul“ Sadoveanu. Iatã o conclziede „îndreptare“ a interpretãrilor:„Evenimentele din decembrie1918, de la Bucureºti, au avut orezonanþã mult mai mare decîtaceea pe care <istoria>

comunismului din România i-aacordat-o în aproape un secol dela comiterea lor, atenuîndgravitatea faptelor.“

ªi acum, concluzia cerce-tãtorului privind duplicitateasadoveanianã: „Rusofilismulstalinist al publicisticii sadovenienede dupã 1945 este în totalãcontradicþie cu realitatea ideaticãa operei marelui povestitor, cupatriahalitatea ºi conservatorismulei, ºi nu se justificã prin nimic înafara falsului <istoric>, dezvãluitprin <iniþierea> pe care cel iniþiatnu o percepe altfel decît mistic“.

Cercetarea exemplarã între-prinsã de Nicolae Florescu îndesiºul operei ºi vieþii scriitoruluiMihail Sadoveanu se încheie cuamintirea unei anocdoticitulburãtoare: în timp ce G.Cãlinescu þinea o lecþie despreThomas Mann, portretulscriitorului, pictat de Ciucurencu,

a cãzut din locul unde era fixat.Atunci, „palid la faþã ºi cu ochiiîmpãienjeniþi de ceaþã, poate chiarde fumul eternizãrii, G. Cãlinescua mai apucat sã spunã cu glasstins: - A murit Sadoveanu!“.

Scriitorul rãmîne, dincolo detoate acestea, un instrumentargenial al cîntecului nesfîrºit alMioarei.

Abstract: This paper analyzes avery innovative approach to M.Sadoveanu’s work: MihailSadoveanu, between Reality andMyth by Nicolae Florescu.

Rezumat: Articolul analizeazã ofoarte inovatoare abordare a opereilui M. Sadoveanu: Mihail Sadoveanu,între realitate ºi mit de NicolaeFlorescu.

Keywords : Mihail Sadoveanu,reality, myth, esoterism.

Cuvinte cheie : Mihail Sado-veanu, realitate, mit, ezoterism.

90

Debutând în literaturã la numai15 ani, pe când era elev la liceul„Andrei ªaguna” din Braºov,ªtefan Baciu a avut de mic unadevãrat cult pentru opera literarãºi pentru scriitori. A þinut încã de avârsta adolescenþei un album cuautografe, care îl însoþea peste totîn situaþiile când anumiþi scriitoriveneau la Braºov ca turiºti sauurmau sã þinã câte o conferinþã,fiind rugaþi sã aºtearnã pe paginagoalã de caiet o notaþie, un gând,o impresie. Mai târziu, când a fostnevoit sã ia calea exilului, gândulla caietul lui rãmas în þarã îi dãrealmente frisoane, iar regretul cãn-a fost lãsat sã-l ia, este unulprofund ºi de duratã. Unul dincapitolele mãrturisirilor sale dinPraful de pe tobã ºi l-a intitulatAlbumul cu autografe, iar gândulla acest adevãrat „membru defamilie” îl urmãreºte mereu pesteani: „Acestea ar fi autografele„salvate” de uitare, memorizîndu-le fãrã sã fi vrut, purtându-le cumine aproape o jumãtate de secol,prin atâtea þãri ºi cãi ale lumii. ªicând, în zbor deasupra Ama-zonului, mã gândeam la Þarã, îmiimaginam câteodatã un autografsau altul, ºi ca într-un film vedeamdesfãºurându-se trecutul în faþaochilor”.

Albumul cu autografe face parteesenþialã din trecutul sãu. Tot dinacest trecut mai face parte ºi

bogata sa activitate de umorist,desafãºuratã în anii 1939-45,înainte de plecarea din þarã la oserie de reviste, cum ar fi „Pãcalã”a lui Virgiliu Slãvescu, „Gluma” luiIon Pas, „Veselia” lui C.Cosco, apoi„Humorul”, al cãrei director a fostpânã la plecarea din þarã. E undomeniu oarecum distinct al vieþiinoastre literare, dar care pune înevidenþã un filon de poezie satirico-umoristicã deosebit de bogat ºi cuvechi tradiþii în literatura noastrã,domeniu în care s-au manifestatscriitori mai strãluciþi sau maimodeºti, dar cãrora umorul ledãdea ghes destul de des. Dacãavem în vedere antologia Veselia,scoasã în 1942, la 50 de ani de laapariþia „Universului” sau numereleomagiale dedicate de revistã câteunuia din marii înaintaºi, ne dãmbine seama cã impactul asuprapublicului era încã viu ºi deosebitde aºteptat.

Într-un text uitat din revista„Pãcalã” din 28 ianuarie 1943,poetul rememora activitatea sadesfãºuratã la revistele umoristice.Iatã ce spunea el acolo: „Amînceput sã fiu humorist fãrã sã-midau seama; am debutat la „Pãcalã”.Am scris apoi, în glumã, la„Gluma” ºi-n serios la „Veselia”.Un editor care ar vrea sã facãafacere bunã, ar putea sã-mitipãreascã o culegere antologi-cã, în care am strâns cea maireprezentativã parte a opereimele humoristice.

În momentul în care scriuaceste rânduri, revista „Pãcalã”

este pe punctul de a împlini doi anide glorioasã apariþie. Sunt trist caoricare humorist care se repectãºi-mi ºterg lacrimile care ameninþãsã-mi desfigureze manuscrisul. Înaceºti doi ani am devenit humorist,iar acuma sunt din nou pe punctulde a învia în chip de rasol, capasãrea Phoenix”.

Revista „Pãcalã” apare în1941, la 1 februarie, sub con-ducerea lui Virgil Slãvescu, iar înnr. 5 din 8 martie descoperimsemnãtura lui ªtefan Baciu în josulunor Tumbe, în care tânãrulredactor se simte obligat sã facãcâteva precizãri, dintre care meritãsã fie reþinute consideraþiile saleprivind humorul. Iatã-le: „E unînceput de drum acesta. ªi la oriceînceput de drum se obiºnuiesccâteva vorbe. Lãsând la oparteºablonul logicei ºi corsetulcuminþeniei, suntem dintre aceiacare practicãm ºi acest joc,absurdul cu tâlc. Zâmbet ºi rictus,tumbele noastre sunt dans pe olamã de cuþit, încât uneori ne vinesã strigãm: slavã nebuniei!Predecesori ne recunoaºtempuþini: Jarry, Morgenstern, Urmuz.Alþii, unde? Stângaciul lor urmaºpãºeºte în arenã cu aceastãlozincã. Gluma a murit, trãiascãhumorul!”

Desigur, prezenþa sa încoloanele revistei „Pãcalã” se cerecercetatã cu atenþie. Materialelesemnate sunt puþine, majoritatealor sunt ascunse sub diferitepseudonime, cele mai multe greudecriptabile astãzi, în lipsa unor

ªtefan Baciu – Forgotten Textsand VersesMircea Popa

Stefan Baciu –colaborari si versuriuitate

)) )))

,

,

Autorul este critic ºi istoric literar,profesor universitar (The author isliterary critic and historian, professorPh D)

91

martori „oculari”, care sã deaseama despre acea epocã destulde tulbure a rãzboiului. Cola-borãrile semnate cu numele întregsunt puþine ºi sunt mai degrabãpuse sã indice un reper al unuiînceput de prezenþã. Între acesteaam aminti: un Pastel gradat, Poetulºi Accidente geometrice, dar ºi opoezie, Ospiciu (nr. 8). În nr. 7, elsemneazã un text intitulat Muncãºtiinþificã, dar bãnuim cã prezenþasa în coloanele revistei este multmai intensã, neexistând numãr încare aportul lui sã nu fie puternicmarcat. Dintre pseudonime, numaiunul i-l putem atribui cu certitudine,cel de Grigore Cumpãnaºu,pseudonim pe care ni-l dezvãluieel însuºi într-o rememorare dinPraful de pe tobã (p.196).

Ca sã ne dãm seama deprestaþia sa de umorist, vomreproduce pentru început unfragment din Pastel gradat, apãrutîn nr. 5 (8 martie), p. 5, a revistei,din care citãm un fragment: „E-unger stupid, emoþionat, / Ce îþiîngheaþã vârful ghetii/ Un câine latrãdezolat/ Ca versul acruluiFrunzetti.// Afarã ninge absolut/ Cao albeaþã de smântânã/ Troienecresc, o zi, o sãptãmânã.//Bãltoace mari apar apoi/ ªi goaleistrãzi îi þin de-urât/ Oraºu-noatã îngunoi/ Funebru, cert ºi mohorât”.Continuãm cu o strofã dinAccidente geometrice: „Doar pezidul alb ºi gros,/ Umbre vin sã seprelingã/ ca un hohot fioros/Înþepate de seringã”.

În paralel cu „Pãcalã”, ªtefanBaciu a colaborat ºi la „Gluma”,revistã sãptãmânalã de humorredactatã de Ion Anestin, carevede lumina tiparului la 19 mai1940, cu un cuvânt înainte de Al.O.Teodoreanu ºi având asiguratãcolaborarea unor umoriºti, precumGh. Brãescu, Teodor Muºatescu,Eugen Mirea, Nello Manzatti,Mircea ªtefãnescu, Ion Pas,Aldev, Ionel Lazaroneanu, FlorinIordache ºi mulþi alþii. SemãturaGrigore Cumpãnaºu sare repedeîn ochi, oferindu-ne posibilitatea sãidentificãm repede câteva textecare-i aparþin. Între acesteaamintim: poezia „Poleiul”, apãrutãîn nr. 39/1941 al revistei, ºi o seriede interviuri luate unor artiºtirecunoscuþi, cum ar fi Ion Manu,

Nataliþa Pavelescu, Miºu Fotino,H. Nicolaide, N. Gãrdescu, JulesCazaban, Nineta Gusti, CostacheAntoniu, Ion Dacian etc., înmã-nunchiate sub titlul Hazuri ºinecazuri actoriceºti. De notat cãprimele texte de la aceastã rubricã,De vorbã cu Maria Mohor ºi Devorbã cu Grigore Birlic, suntsemnate Vasile Iad, de unde s-arputea trage concluzia cã ºi acestpseudonim i-ar putea aparþine,dacã, la un moment dat, revista n-ar oferi numele colaboratorilor, dincare suntem obligaþi sã luãm actcã pseudonimul ar aparþine lui IonVasiliad.

Despre aceastã bogatã ac-tivitate „umoristicã” din viaþa sa,gãsim o altã apreciere în Praful depe tobã, când ªtefan Baciu seconfeseazã: „În anii aceia„umorul” mi-a fost de mare ajutorfinanciar, colaborarea mea lagazete ºi reviste rãrindu-se dincauza situaþiei politice, aºa cã,vrând-nevrând, scriam la „Pãcalã”,revista lui Virgiliu Slãvescu, carescosese câtva timp ºi „Epigrama”,ºi la „Veselia”, vechea revistã a„Universului”, al cãrei redactorperpetuu era C. Cosco, pe care l-am ajutat câtva timp ca secretarde redacþie ºi colaborator cu 101pseudonime”. Aceste „101"pseudonime ar trebui cercetate decãtre cineva cu mare grijã ºiatribuite, printr-o comparaþie foarteseverã de texte, stil, manierã delucru, gama de preocupãri,autorului de care ne ocupãm. Înceea ce ne priveºte, noi am puteaatribui, fãrã sã avem însã ocertitudine cã autorului Cetãþii luiBucur i s-ar potrivi, ºi alte textedin revistã, semnate fie ªtefanRãzeºul, fie Niþa Tãchiþa, subsemnãtura cãrora descoperim opoezie sprinþarã, joculardã, cu obunã posesie a tehnicii înmaterie. Dincolo de acestea (subpseudonimul Ion Rãzor, de exem-plu, se gãsesc semnate croniciteatrale, unde ºtim cã era „acasã”,dar ºi texte de prezentare a uneiantologii a humorului (Nouapoveste a vorbei), a epigrameietc., revista ne furnizeazã ºicâteva colaborãri semnate, întrecare se numãrã ºi Douã cãrþi dehumor, constând dintr-o prezentarea douã volume umoristice semnate

de Virgiliu Slãvescu, fostul sãucompanion de la „Pãcalã”. E vobade douã plachete specializate,Epigrame ºi epitafe ºi PubliusVirgilius Pacalus, pe care el lerecomandã cu cãldurã publicului,deoarece autorul lor „aduceîntotdeauna ceva nou, cevaneaºteptat ºi niciodatã humorul sãunu obosea, menþinându-sespumos ºi proaspãt... ªtim, ne veþispune poate cã schiþele suntuºoare, într-adevãr, dar noi vomreplica faptul cã tocmai în aceastãlinã bãtaie de evantai, am aflattonicul unui zâmbet”.

În paginile „Veseliei” mai gãsimsemnãtura sa sub proza Oneînþelegere (nr. 45/1941), sub treighicitori (nr. 47/1941) ºi subversurile Rânduri fãrã gânduri(nr.11/1941) ºi Crãciun (nr. 53/1941). Crochiul O neînþelegerereprezintã descrierea unui faptdivers, al cãrui haz vine de la oneînþelegere situaþionalã; cele treighicitori speculeazã trei situaþii defacto, cum ar fi ºi aceastã lapidarãdefiniþie a „scriitorului humorist”: „Înbuline concentrate,/ Cine-a pusseninãtate,/ Scrie vesel ºi-i tot trist?– Scriitorul humorist”. Cele douãpoezii ni-l readuc în actualitate pe„pastelistul” ªtefan Baciu, cel carea deprins umorul de la ºcoala luiG.Topârceanu ºi PãstorelTeodoreanu, farmecul poeziei carevine din cultivarea contrastelor, dinsublinierea notelor de divergenþã.Redãm în continuare poeziaRânduri fãrã gânduri: „Toamnã...Soare... Ciºmigiu.../ Lume forfotindpe-alei,/ Cerul nalt ºi siniliu/ Cadepe un trunchi de tei.// Bãrci pe lac...Perechi discrete.../ Muzicãsunând strident,/ ªoapte tainice-nboschete/ Spionate de-un sergent.// Pãsãri mari cu-aripi deschise/Trec vâslind spre miazãzi,/ Plângcopii ºi pare-mi-se,/ Bone râd,svâcnind nurlii.// Pe o bancã, maideparte,/ Douã babe dorm alãturi,/Au în poalã câte-o carte,/ Pãlãrii –cu douã mãturi–.// ªi deoadatã peprundiº/ Trec doi inºi privind spreele,/ Unul râde pe furiº:/„Somnoroase pãsãrele!”

Nu e exclus ca ºi cronica anuluicare vine, 1942, sã-i aparþinã, darnu putem fi siguri, deºi asemnea„cronici rimate” a mai publicat ºi cualte ocazii. Sub semnãturã proprie

92

mai publicã poezia Crãciun, pecare o reproducem mai jos:„Crãciun ce vii pe neºtiute,/ Terecunosc – ºi parcã nu;/ Gândesc:pe vrute ºi nevrute/ Cu tine sunt.Dar nu eºti tu.// Nu eºti acela de-altã datã,/ Cu in, cu þuicã ºi curcan./Eºti socotealã încurcatã/ Ce-o-ncerc în fiecare an!// Azi bucuriata fierbinte/ Cum a venit a ºi plecat/De-abia mai ºtiu; ºi înainte/Stomacul tu mi l-ai stricat.// Dar nu-i nimic, din toate cele/ Ce au trecut,atât mai vreau;/ Cârnaþi pe varzãºi chiftele/ ªi-un cep în gurã, ca sãbeau.// Când din zãpada ta curatã/Bãltoci se-aleg, ºi-apoi nimic/ Lamasa ta îmbelºugatã/ Pofteºte-mã, bãtrân amic!// Crãciun ce viiîn calendare/ ªi-apoi în pomi, înprãvãlii,/ Cu vânt pe strãzi ºi-nbuzunare./ Îþi mulþumesc. La minevii?”

Între versurile lui ªtefan Baciu,uitate prin periodicele vremii,periodice rar rãsfoite de cãtrecercetãtori, se mai poate întîlni ºio poezie închinatã zilei de 23August, una dintre puþinele poeziide epocã având o asemneatematicã insolitã. Ea poate trecedrept o curiozitate, dar poetul, peatunci aderent al ideilor PartiduluiSocial Democrat, a dorit sã par-ticipe direct la acest eveniment,exprimându-ºi încrederea în zilelebune ce urmau sã vinã. Iatãpoezia:„ªtiu – condeiul meu vatrebui sã scrie/ Cu foc ºi fierul roºo poezie/ Pe fruntea veacului, pefruntea þãrii./ Un imn al tuturor, al li-berãrii/ ªi nici un vers n-o fi preamare,/ Nici un cuvânt de-oþel preatare,/ Pentru aceastã – Victorie,/Pentru anul de falã ºi glorie;/ 1944 –August-doãzeci ºi trei/ Cuvântulvers ºi litera e stei/ Vom scrie cudalta în stîncã/ Încã ºi încã/ Cuplugul pe brazdã de-ogoare,/ Cutremur de mâini muncitoare/ Casã se ºtie,/ Cã biruinþa, oricât detârzie/ E încã luptã ºi veºnic vie/ªi niciun popas/ Niciun ceas/ Doardrumul sã ne spuie, ca o carte/ Maideparte!”

Poezia de mai sus are toateatributele poeziei proletare de tipmaiakovskian. Cine ar fi bãnuit cãputernicul poet al exilului românescde mai târziu, criticul vehement alrealitãþilor din comunista RPR, arfi putut scrie aºa ceva, dar iatã cã

nu totdeauna realitãþile sunt aºacum ni le închipuim noi, ci cumaratã documentele. În orice caz,alinierea lui ªtefan Baciu ladoctrinele de stînga ºi rolul jucatde el în promovarea social-democraþiei româneºti din anii1944-46 este o realitate desprecare nu s-a scris niciunde pânã laaceastã orã, deoarece ziarulPartidului Social-Democrat,„Libertatea” a fost mai puþin (sauaproape deloc) cercetat despecialiºti. Rãsfoind cu atenþieziarul vom avea surpriza sãdescoperim ºi unele articole politicede care mai târziu suntem siguricã i-ar fi fost ruºine. Nu facemaceastã menþiune cu intenþia de amai demola unul dintre miturile celemai viabile ale exilului, ci sãcontribuim la conturarea uneirealitãþi deosebit de complexe ºideloc univocã. Citind, fãrã parti-priuri, aceastã producþie liricã ºiîncã câteva din revista „Humorul”sau din ziarul social-democraþilor„Libertatea” avem impresia cãªtefan Baciu cel de atunci poate fiaºezat, fãrã prea multe ezitãri, încategoria celor care au pregãitperoraþiile imunde ale proletcultului.De altfel, în configuraþia politicã deatunci, el se afiºeazã, prin unelearticole semnate în „Libertatea” caun socialist de atitudine, iar nu caun ins candid ºi inocent, cum l-amputea bãnui. Atunci cândînfiereazã fãrã reþinere epoca pecare mai târziu a ridicat-o în slãviîn Praful de pe tobã, precum cã„Am avut – în anii triºti care au trecut– nu odatã, viziunea unei imenseturme din mijlocul cãreia sedesprindeau oamenii. Restul eranimic, cu toate cã erau mutre.”(Singurãtãþi între oameni, în„Libertatea” nr.16/1944) Sauaceste cuvinte din Poezia demâine: „Actul de la 23 August afãcut ca în cele din urmã acel„mâine” sã devinã „azi”, aºa cãpoezia va putea gãsi drumurileadevãrate pe care se pãrea cãîncepe sã le uite. Poezia cenzuratãeste poezie asasinatã... Aºa dar,barierele au cãzut ºi flamurile noiipoezii vor putea sã fluture în voie”.(“Libertatea”, nr.19/1944). Dinpãcate, aceste „flamuri” au fost totatât de cenzurate ca ºi înainte,dacã nu mai abitir controlate, dar

poetul nu bãnuia (?) atunci pro-porþiile dezastrului care va veni,crezînd într-o social-democraþiede tip european. Articolele saledin „Libertatea”, precum: Câtevacuvinte pentru intelectuali (nr.11/1944), Pâinea albã ºi altceva (nr.563/1946), Pe Valea Prahovei (nr.571/1946), Cine tezaurizeazã (nr.587/1946), Poporul ºi-a sãrbãtoritguvernul (nr.469/1946), E cevaputred la Radio (nr.113/1944),Omul bun (nr. 41/1944), TovarãºulBratanov (nr. 473/1946), Înþelesullibertãþii (nr. 420/1946), Teatrul –ºcoalã a vieþii (nr. 73/1944, în carespunea: „Artistul sovietic a de-pãºit cu mult ºi demult dulceagafazã a lirismului dibuitor, aexperienþelor fãrã sens”) etc. facdovada cã în anii 1944-46, ªtefanBaciu se aliniase la deziderateleproletare ºi avea toate ºansele sãajungã în nomenclatura noucreatã. De altfe, înainte de a fitrimis ca ataºat de presã laambasada noastrã din Berna, aufost în discuþie ºi alte „ademeniri”:director de teatru, prefect laVâlcea etc.

Dar sã revenim la creaþia sapoeticã din aceºti ani furtunoºi,când ataºamentul de nouaorânduire trebuia sã se manifestenu numai prin critica nazismului, alegionarismului ºi a cenzurii, ci ºiprin alte manifestãri mai„democrate”, mai palpabile, carecondamnau clasele burgheze ºiregimurile lor asupritoare. Înpublicistica semnatã de el în„Libertatea” pot fi întâlnite ºi astfelde note, dupã cum ºi producþia saliricã se acomodeazã noilorcerinþe. Putem vorbi astfel deatitudinea pe care o descifrãm înluãrile de poziþii din coloanelerevistei pe care o conduce în acesttimp, „Humo-ristul”, al cãrui primnumãr iese de sub tipar la 5octombrie 1944. În chiar numãrulinaugural, poetul semneazã poeziaIcã. Bronz în peniþã, în care îl punela zid pe colaboratorul apropiat alMareºalului din domeniul eco-nomic, cel care ne-a înrobit þaramaºinãriei hitleriste germane:„ªi-n þara-n care a rânjit Baronul/Ignarul belfer i-a þinut isonul/Hrãnindu-l, pentr-un vultur jumulitgerman/ Cu grâu ºi aur, din an înan...// În fine-a vrut sã fie doctrinar

93

politic/ ªi-l imita pe Göbbels celrahitic/ Sbierând teatral, pe-un tristdiapazon/ Principii vide-n oricemicrofon”. La fel ca Arghezi, încelebrul pamflet Baroane ºi ªtefanBaciu creioneazã în apele acideale satirei un portret caricatural almilitarului de tristã faimã: „Te vãdºi-acum, Baroane teuton,/ Cum nemânai sã mergem cãtre Don/Zâmbind drãceºte, înecat însînge,/ Cã þara-i ranã ºi cã ranaplânge./ ªi-acum þi-aud sinistrulgrohãit/ Când îmbucai tot grâulmulþumit...” În categoria vinovaþilorde dezastrul þãrii din perioadaantonescianã, el aºeazã ºi celedouã personaje feminine, care s-au implicat în propaganda derãzboi, ºi anume soþia Mareºalului,caricaturizatã în poezia TantiMareºal ºi Veturia Goga, vãduvamarelui poet, pe care o þintuieºteîn pamfletul Vãduva veselã (cusubtitlul Din umbra zidurilor, caidentificarea sã fie cât maitransparentã), în care descoperimstilul inconfundabil al umoristuluisatiric de a surprinde, prinîngroºare, defectele pe care le iaîn tãrbacã: „În þara asta blândã,rãbdãtoare,/ Cum nu ºtiu alta-nlume sã mai fie/ Ne-a guvernat, îndoliu, sfidãtoare,/ O vãduvã, trãinddin... poezie.// Cu-o voce dulce, deprivighetoare,/ Momea, minþea ºiveºnic înºela– / Ea a fost cânteculpãtat sub soare/ Iar glasul eimicrob, etern cobea.”

Un alt reprezentant al regi-murilor trecute, celebrul ziaristPamfil ªeicaru, devine ºi el þintaunui atac al lui ªtefan Baciu, într-un „portret” intitulat Bulibaºa.Basorelief pentru labe (nr.3/1944),în care directorul „Curentului” eliteralmente desfinþat: „Mai ºtiþicum ne vorbea ªeicaru,/ Sperþarcu diplomã, fãcând pe doc-trinarul?/ Azi nu-i mai picã pe ta-rabã ºperþul,/ Cãci ºi-a mutatpeste hotar comerþul...”

În revista „Humorul” se potidentifica ºi alte poezii care-iaparþin: în primul rând toate celesemnate Grigore Cumpãnaºu, lacare se adaugã, evident, ºi altelesemnate Eu, Cobra ºi poateAthos. Între textele lirice de aici maiamintim: Dorinþele lor (nr.1), Mister(nr. 5), Replicã (nr.10), Rãzbunare(nr.11), Local bolnav (nr.15),

Modernista depãºitã (nr.18) etc.Unele dintre ele merg pe urmele luiPãstorel Teodoreanu spre zonagastronomicã („Pe unde-o fisurâsul nostru ca o floare/ Voipatricieni,voi mititei ºi gogoºari?/Pe unde-o fi a spriþului candoare?/Când ne-mbãtam cu cânt delãutari?”), altele fac trimitere la zonaliterarã, unde avangardismulexagerat al lui Marinetti îi repugnã,cu atât mai mult cu cât acesta adevenit un laudator al fascismuluimussolinian : „Îmi amintesc de tine,Marinetti,/ Tu ce-ai unit trãzneala curevolta/ Tu ce-ai trãit mâncândspagheti/ ªi-ai pieptãnat cuinvective bolta!// Îþi plâng de milã,Marinetti,/ Tu trist rapsod decarnaval,/ În secolul ce þi-a produsconfeti/ A fost crezut un geniunaþional!/ Eroarea dac-a fost , etristã,/Se vede cã viziunea fu...fascistã!”

Militând în anii 1944-46 pentruidealurile social-democraþiei înpaginile ziarului „Libertatea”condus de Titel Petrescu, ªtefanBaciu scrie la un moment dat o„cronicã rimatã”, care se voia oreplicã la poezia Noi de OctavianGoga, în care condamna actulodios al Dictatului de la Viena, înurmãtorii termeni: „Aveam ºi noi unvis plinit/ Dar l-am pierdut la table,/La Viena, când a leºinat/ O rablãîntre rable./ De-un an sau doi, amºi uitat,/ Trãim în strâmbãtate,/Doar noaptea mai vedem prinsomn/ Un dram de libertate.”

În aceeaºi notã de condamnarea rãzboiului ºi a fascismului,

publicã el în „Libertatea”, înnumãrul de Cãciun 1944, poeziaCântec de mic copil, datatã 1942,o asprã condamnare a Rãzboiuluial Doilea Mondial, care nu sesfârºise încã. Versurile par un felde cronicã a acelor zile încãrcatede tragism: „Tata-i dus la bãtãlie/Mama stã la prãvãlie.// El prinºanþuri ca un câine/ Noi acasã, fãrãpâine./ Stând lihniþi, de santinelã,/Lâng-o zdreanþã de castelã.// ªi-nzadar pândim cu banii/ Toate ni leiau germanii.// Fãrã unt, cumargarinã,/ Jinduim dupã slãninã.// ªi visãm la masa goalã,/ Unpurcel întreg în oalã./ Tropãind apoiprin ploaie/ Pân-la glesne înnoroaie./ Trece timpul. Unde-itata?/ Unde-o fi sunat lopata,/Îngropând pe sub plantaþii/ Unºireag de decoraþii?”

Uneori avem impresia cã ºiªtefan Baciu s-a numãrat printrecei care au anunþat noua zodie aproletcultismului, atât prin poezie,cât ºi prin articolele pe care le scrieîn „Libertatea”. În noiembrie 1944,scria astfel despre poezie cadespre o „cenuºãreasã” a artelor,deoarece în timpul rãzboiului eaa rãmas cu gura închisã. Dupã 23august, el considera cã lucrurile s-au schimbat ºi cã poezia vacãpãta o nouã menire: „Cenu-ºãreasa a murit. Poetul-cetãþeanîi va lua locul!”, scria el atunci. Nupeste multã vreme, chiar aºa s-aºi întâmplat, iar profeþia sa s-aîmplinit, dar, din pãcate, ea aduscu sine ºi excesele proletcul-tismului.

94

„One way ticket“sau despre sensul unic

Am recurs deliberat la titlul suscitat, propriu unei celebre melodiilansatã de o formaþie rock din anii‘70 ai veacului trecut, pentru ailustra, într-un fel, paradigma unuiproces sociografic de amplitudinedeosebitã pe întreg mapamondul,referitoare la miºcãrile de populaþieºi îndeosebi la emigrarea/imigrarea devenitã fenomengeneral în “paradisul” statelorcomuniste aflate de o parte ºi altaa Cortinei de Fier.

Memorialistica antumã ºipostumã intervalului reprezentat de“schimbãrile de sistem” în existenþaunui segment geografico-istoric înEuropa centralã ºi de sud-est, aînregistrat, sub expresive ºi multiplefaþete, comportamentele uneidureroase operaþii care restituiacomponentele raportului inerentdintre cauzalitate ºi efect înstatuarea dihotomiei între termeniidictonului latin, mereu reactualizatdin motive generate de un dat de(a)normalitate ºi remediu pentruinevitabilul instituit, acceptate dreptpasageri temporari ori de duratã atragediei omului actual: “ubi patria,ibi bene”, a devenit “ubi bene, ibipatria”. Opinia unui exeget scrutãtoral timpului (im)previzibil viitor,precum savantul american AlvinTöffler, este firesc reiteratã tocmaiîn tentativa conclusivã de a cuanti-fica sorgintea exilului în funcþie deun propriu algoritm ce þine de vârstãºi gradul de educaþie al celorimplicaþi în demersul uitãrii a totceea ce a fost raliat unui trecutimediat, ºi în directã legãturã cusigure indicatoare meritocrati-ce:carierã, respect social, (re)sen-timente etc.).

“Îndrumãtoarea” promenadeiamintirilor care s-au închegat subforma acestui jurnal fericit

Stelian Mândruþ

„One-way Ticket“ or about One-way

asemãnat cu suita lui Mussorgski,intitulatã “Tablouri dintr-o expoziþie”,în care laitmotivul fervent înfãþiºatîl constituie tocmai “plecãrile”, DnaJulia Henriette Kakucs (Timiºoara,1949), în egalã mãsurã specialistpsiholog(preocupat de comunicaþieºi limbaj), ºi literat(poet ºi autor delibrete muzicale pentru copii,reprezentate în þarã ºi strãinãtate),marcatã pregnant de pecetea“toleranþei” reverberatã maitotdeauna, în timp ºi spaþiu, decapitala Banatului, - încumbând un“vârtej colorat de limbi ºi obiceiuri”,- încearcã ºi reuºeºte sã ne ofere,într-un ansamblu bine meditat, oproprie lecturã “comunã” adresatãprin exerciþiul vizualizãrii, organuluiuman cel mai implicat ºi sensibil,numit inima.

Metoda interviului practicatãregulat cu începere din anul 2006ºi exploratã/exploatatã calitativnarativ din punct de vederesociologic, a avut drept evidentãsorginte evocarea climatului anilor’60-’90 ai secolului XX, marcat laTimiºoara, ca ºi pretutindeni înpatrie, de accelerarea ritmuluiplecãrilor incipiente, singulare îndebut, în familie, colective apoi, într-o genezã amical-camaradereascã,tot mai ades remarcatã. Dorinþa saproprie de a apela la mulþi dintre ceiplecaþi “odatã” ºi de a întocmi oculegere de relatãri, a fost gradualacceptatã de cei inoculaþi fie devocaþia condeiului, fie de dorinþa dea (se) împãrtãºi public, încontrapondere cu un procent derespondenþi, care “inculpau/negativizau” sensul destãinuiriipreconizatã în gen de jurnal colectiv,menit sã oglindeascã, dintr-o strictãperspectivã individualã, tocmaicarenþele/beneficiile unui atarefenomen social, încheiat ori în cursde defãºurare (Jurnalul unei emi-graþii. File culese, traduse ºi redac-tate de Julia H. Kakucs. Timiºoara,Ed. Gordian, 2010, 280 p.

Tema propusã a surprins iniþialprin “cutuma” stabilitã curios deciudat: relatarea ultimei zile(24 deore, în gen de “Jus prima noctis”),semnificând pãrãsirea definitivã aþinutului natal, lectorul fiind astfel(ne)plãcut invitat a co-participa,înþelege, confirma/infirma faptulsãvârºit prin “punerea trenului înmiºcare ori a “avionului care seînalþã la cer”. J. H. Kakucs tindesubtil a insinua un pachet dual deelemente descrise, urmând cursulunui propriu chestionar elaborat(compus din 10 întrebãri), prin carenu comenteazã ºi nici nu intervineîn derularea narãrilor privitoare la:premise(desfãºurate dupãvalidarea deciziei finale), dihotomialãuntricã dintre bine ºi rãu,eclectismul oferit de vârste, sexe,confesiuni ºi opþiuni diferite, asu-mata direcþie a “strãmutãrii”(Est-Vest) ori proprii aspecte psihicerelevate individual ºi înseratecolectiv (inteligenþã, spirit “des-curcãreþ”, compromisuri, iertare,rezistenþã, fidelitate, încredere,tristeþe etc.). Desigur cã cele 40de mãrturii, scrisori, extrase dejurnal, reunite în ordinea crono-logicã a plecãrii (1941, 1964-1999)subliniazã tocmai caracterulintensiv emoþional ºi intrinsec unuiatare palier de gânduri dezvãluite.Participanþii, cu vârste cuprinseîntre 10 ºi 92 de ani, cu profesiiextreme de variate, - fãcând parteiniþial din cercul de cunoºtinþelocale, extins gradat la conaþionaliapelaþi prin reþeaua de socializare“virtualã”,- majoritari din Timiºoara,provenind însã ºi de la Arad, BaiaMare, Bucureºti, Cluj, Piteºti,Reºiþa, fiind rãspândiþi într-un arealcuprins între Canada, Europa(Belgia, Elveþia, Germania, Unga-ria) ºi Israel, au rezonat direct ºiimediat în a-ºi înfãþiºa ori adumbrimomentul critic sufletesc alemigrãrii, comun motivat însã deun singur numitor subliniat:conºtiinþa încrederii în radicalamodificare a existenþei proprii.

Editorul culegerii de nuanþatevaloric depoziþii ºi-a propus ºi areuºit sã creioneze aspecte legiceale fenomenului “pãrãsirii unuispaþiu determinat”, dar în egalãmãsurã ºi secvenþa rarefiatã a“întoarcerii pasagere ori definitiveacasã”, ante ºi post 1989.

Autorul este cercetãtor la Institutulde Istorie George Bariþiu din Cluj. (TheAuthor is researcher at the HistoricalInstitute „George Bariþiu“ in Cluj)

95

Modalitatea, iniþial personalã ºiulterior colectivã, de a pendula întreun “acasã”, dominant cândva, ºi unaltfel de “acasã”, perfect motivatecauzal din unghiul de accepþie alfiecãrei personalitãþi în parte,rãmâne evidenþiatã prin panoplia derepere obiective/subiective,imaginate ºi meditate deopotrivã decei plecaþi ºi rãmaºi din punct devedere al contextului(social-economic, politic, cultural ºispiritual), în scurgerea ultimeizile(importante fiind data ºi locul“plecãrii”), marcatã de alternanþasufleteascã între sentimentele deacceptate “versus” cele de refuz,dar ºi de corolarul închipuit ºidenominat deja în durereatraumatizantã a plecãrii, adaptãrii ºia iluziei ipoteticei reveniri.

Faptul în sine, congnoscibil subdiverse faþete reprezentateomonim terminologic(emigrare-migrare-plecare-strãmutare etc.)este plastic conturat în noteleaferente, post-ºi prefatoare,“condeiera”,- fiinþând cu familia înminunata localitate Rüsselsheim,situatã la egalã depãrtare întreMainz ºi Frankfurt am Main, - lasãfrâu liber talentul înnãscut ºicontinuu exersat, prin careumanizeazã dualitatea fiinþeiumane, (re)simþind deopotrivã“culpa” bucuriei ºi a durerii, atuncicând pãºeºte pe “un podsuspendat în neantul vieþii” ºiacceptã fericita/trista realitate, cã“fiecare despãrþire poartã în sinelacrima trecutului ºi surâsulviitorului”. Ceea ce, pe bunãdreptate, a remarcat ºi reliefatcriticul ºi istoricul literar, CornelUngureanu, în postfaþa cãrþii, darºi cu prilejul lansãrii volumului,eveniment gãzduit la Timiºoara, decãtre Filiala Uniunii Scriitorilor, îndata de 8 aprilie 2010.

Aºadar, Doamnã Julia HenrietteKakucs, “În urma exilului”…; Suntprietenul de- acasã. Atât, mai multnu sunt”(p. 228)

Abstract: An original take on ajournal about a cultural space.

Rezumat: O prezentare originalãa unui volum-jurnal despre un spaþiucultural – Banat

Keywords: Banat, memory, history.

Cuvinte-cheie: Banat, memoria-listicã, istorie.

S-a scrismult ºi diversdespre scrii-

torul ºi omul Paul Everac. Unii l-aucon-siderat susþinãtor discret al unorputeri sau vremelnici ºefi, alþii,dimpotrivã, un om ºi un scriitor carea refuzat comanda ºi supunerea, uniiincomod ºi ciufut, în sfârºit au fost ºidin aceia ce l-au socotit o conºtiinþã.Aceste, sã le zicem, etichetãri, pot fiacceptate sau respinse. Cel maiprofund, mai la obiect ºi mai sincervorbeºte despre Paul Everac chiarel însuºi. Iatã ce scria în prefaþa uneicãrþi: „Fiecare cu rãzboiul sãu.Rãzboiala începe în casã, în ogradã,în meserie ºi poate înceta acolo. Deea se poate extinde în urbe, în þarã,în lume ºi în cosmos, rãmânândmereu deschisã. Te rãzboieºti prince spui, faci sau compui. Rãzboielilemele sunt, în mare mãsurã, ale au-torului dramatic barat ºi aruncat petuºã. Cazul ar pãrea irelevant, minor,dacã el n-ar induce o situaþie maigeneralã a scriitorului român de teatruºi nu numai de teatru. A lupta pentruoperã, e o luptã pnetru existenþã ºipostumitate. Detaliile cazului meuparticular genereazã ºi un impasgeneral al epocii!“ Cu ce s-a rãzboitEverac? Cu cine? Cu atâtea involuþiisociale, culturale, cu oameni curãspunderi mari, chiar supreme,vinovaþi de nebãnuite decãderi, aînfierat culpe grave, a judecat ca-ractere, a denunþat inanitatea unorprograme... În felul lui, s-a vrut ºi afost un justiþiar, un om al cetãþii.Everac a scris cu credinþã ºi harpentru literatura noastrã, pentru„aceastã þarã atât bunã si atât deurgisitã“. De-a lungul timpului pieselesale au umplut sãlile de teatru însute de reprezentaþii, dar au stârnit ºipolemici, invidii, intervenþii ferme aleforurilor. Ieri, forurile interveneau, cize-lau, suspendau, amendau, sã poatã...aproba. Azi, forurile stau cuminþi ºiprivesc de la distanþã zbaterea – sãnu zic declinul – culturii noastre, înspecial al creaþiei originale româneºti.A fost incomod pentru toate regimurile.A trãit cu nemulþumirea cã piesei sale

– Solul ºi Constandineºtii – pe care lesocotea cele mai bune, nu s-au jucatniciodatã. A fost dintre cei ce s-au bãtutmereu pentru piesa româneascã ºisuferea ºi acuza când vedea festivaluride dramaturgie ºi repertorii ale maituturor teatrelor din care lipsea tocmaipiesa scriitorului român.

Am avut ceasuri de mãrturisiripline de miez ºi de suflet. Într-o searã,când se simþea de prisos, margi-nalizat, exilat în þara lui, încerca sã-ºi ascundã discret durerea, m-aîntrebat brusc: „-Care-i destinuldumitale de scriitor?“ I-am rãspuns:„-Nu de mult, într-o noapte fãrã somn,am avut o revelaþie, domnule Everac.Am înþeles cã eu am fost în regimultrecut – pe care unii îl înnegresc maitare decât se cuvine, iar alþii îl regretãmai mult decât se cuvine –un scriitoral acestei þãri. Cãrþile mele sevindeau în toatã þara, indiferent undeapãreau. ªi în tiraje ce azi parfantastice. Am avut romane poliþisteîn 100.000 de exemplare ºi cãrþi deprozã în 20-40.000 de exemplare. ªionorariile erau bune, deºi cu mai totce am scris, am supãrat cenzura ºiforurile, de unde multe piese scoasedin repertorii sau neacceptate dinplecare. Azi, în regimul drepturiloromului ºi al democraþiei fãrã fronti-ere, am fost.. îngrãdit ca ºi chiaburiipe vremuri ºi sunt doar un scriitorclujean. Cãrþile mele se vând numaiaici! Þara nu mã mai ºtie... Nu-i maiaparþin...“ Dupã câteva momente, mi-a rãspuns: „Nu vreau sã temãgulesc, dar eºti al cuiva! Eu suntal nimãnui ºi asta e mai dramatic!Tirajele mele sunt infime ºi infame.De asta mã gândesc s-o iauînainte!“

În vara acestui an mi-a trimis ocarte, care se încheia la fel: „Fiþisãnãtoºi. O iau înainte!“ Ceea ce aºi fãcut în aceastã toamnã plecânddintr-o lume haoticã ºi nedreaptã.Din cãrþile lui, Paul Everac neprivegheazã cu aceeaºi dragoste ºidreptate, cu care le-a ºi scris.Oricum Everac nu e de acum înainteal nimãnui. Vrând-nevrând e alnostru! Cu luminile ºi umbrele lui.

La despãrþirea de Paul EveracA Forewell to Paul EveracViorel Cacoveanu

96

Liviu Antonesei,http://antonesei.timpul.ro

Aflat la a treia tentativã de a-ºicrea o paginã virtualã, dupã ceprimele douã eºuaserã fie din eroritehnice, fie prin intervenþiacenzuratoare a unor politruci (dupãcum însuºi autorul mãrturiseºte),Liviu Antonesei (n. 1953, autor,printre altele, al volumelor de poeziiPharmakon, Cartea Româneascã,1989, ºi Cãutarea cãutãrii,Junimea, 1990) ºi-a construitblogul personal, afiliat site-uluirevistei “Timpul”, la 19 martie 2010,structurându-l iniþial astfel: “ÎnCeea ce cred, voi posta articolede opinie, un fel de editoriale,secþiunea Foaie pentru minte,

inimã ºi literaturã va adãpostitexte literare, în Hermeneia, voicomenta apariþii editoriale,spectacole sau concerte, iar Doaro vorbã va gãzdui interviuri ºirãspunsuri la anchete, desigurdupã apariþia lor în publicaþiile carele-au solicitat.” Ulterior, scriitorul aadãugat noi categorii blogului sãu(cum ar fi Cãrþi ºi zile – în careanalizeazã cãrþi precum Corupþiaºi anticorupþia în sistemuljuridic de Cristi Danileþ –, ºiPolitici publice – în care criticãviciile societãþii ºi politicii actuale),în timp ce secþiunea Hermeneia afost eliminatã sau integratã în altãcategorie. Pe lângã texte polemiceºi de investigaþie socio-politicã,scrise cu vervã ºi, uneori, cu un

spirit protestatar, blogul lui LiviuAntonesei, prin secþiunile Foaiepentru minte ºi inimã ºi arte(fosta categorie inimã ºiliteraturã, din proiectul iniþial),conþine fragmente de prozã ºipoeme cu o idiscutabilã valoareesteticã, fapt pentru care demersulvirtual al scriitorului meritã urmãritîn viitor, mai ales datoritã feluluicum îmbinã, armonios aº spune,literatura cu viaþa ºi politica, fãrãca nimic sã parã strident orideplasat.

Emil Brumaru,www.hobbitul.ro

Site-ul poetului Emil Brumaru (n.1938), intitulat, în mod ludic-ironic,

Dictionary of Blogs Belonging to the Romanian WritersMarius Conkan

Înainte de a aduce câteva argumente cu privire lanecesitatea realizãrii unui dicþionar de bloguri aparþinândscriitorilor români (consacraþi sau nu), voi trasa o seriede distincþii între blogosferã ºi blogipelag, între bloguriliterare ºi bloguri de scriitor.

În cazul scriitorilor-bloggeri, adecvat mi se paretermenul de “blogipelag” (termen folosit de Jodi Deanîn cartea sa, Blog Theory. Feedback and Capture inthe Circuits of Drive, Cambridge, Polity Press, 2010)întrucât, spre deosebire de “blogosferã”, trimite la odimensiune insularã, a separaþiei virtuale, echivalândcu stilurile profund individualizate pe care aceºti scriitorile exerseazã în literatura lor. Un blogipelag compusdin bloguri-insule, permiþând trecerea utilizatorilor de laun blog la altul, în vederea identificãrii unei mentalitãþicomune, care funcþioneazã în cazul scriitorilor-bloggeri,dincolo de aspectele care îi diferenþiazã unii de ceilalþi.

O altã distincþie care trebuie stabilitã este cea întrebloguri literare ºi bloguri de scriitori. Blogurile literareconstituie spaþii internautice, în care proprietarul blogului(scriitor sau amator) îºi posteazã creaþii literare, de celemai multe ori recente, în timp ce blogurile de scriitorreprezintã spaþii internautice, în care sunt amalgamatescrieri literare cu intervenþii diaristice (ce film a mai vãzutscriitorul cu pricina, ce a mai fotografiat etc.). De aceea,blogurile strict literare sunt aproape lipsite de

comentatori, întrucât postarea continuã a creaþiilorliterare provoacã monotonie, în raport cu blogurile descriitor care sunt mereu interactive.

Un dicþionar de bloguri literare româneºti ºi de bloguriaparþinând scriitorilor români (nuanþez din nou aceastãdistincþie) este necesar, în primul rând, pentru arhivareamãrturisirilor textuale, fãrã imagini ºi linkuri, (de multeorice inocente ºi fãrã a avea în vedere cã vor fitranscrise într-un dicþionar) ale scriitorilor în cauzã. Unalt motiv îl constituie conservarea creaþiilor inedite, caredupã postarea pe blog au urmat un curs firesc al finisãrii.Pe de altã parte, un demers concludent constã înanaliza felului în care aceºti scriitori îºi construiescidentitãþile virtuale ºi îºi gestioneazã imaginea publicã,în contactul cu niºte cititori care, de multe ori subanonimat sau folosind pseudonime ori numele altorpersoane, invadeazã mediul internautic.

Scriitorii din acest dicþionar de bloguri au fost selectaþiîn mod subiectiv, dar am þinut cont, însã, ºi de anumiteaspecte precum: popularitatea blogurilor respective înrândul comentatorilor, constanþa în postãri, diversitateaºi, de ce nu, omogenitatea textelor postate, interac-þiunea cu cititorii etc. Aºa încât, scriitorii ale cãror blogurivor constitui dicþionarul de faþã sunt urmãtorii: LiviuAntonesei, Emil Brumaru, Ruxandra Cesereanu,Emilian Galaicu-Pãun, Horia Gârbea, Radu PavelGheo, Nora Iuga, Claudiu Komartin, Florin Lãzãrescu,Dan Lungu, Cezar Paul-Bãdescu, Ovidiu Pecican,Doina Ruºti, Stoian G. Bogdan, Octavian Soviany,Mihaela Ursa, Mihail Vakulovski, Radu Vancu.

Autorul este doctorand al Facultãþii de Litere aUniversitãþii Babeº-Bolyai (The author is PhD student ofthe Faculty of Letters, BBU).

97

Hobbitul, reprezintã unul dintrecele mai spectaculoase bloguri descriitor din mediul virtualromânesc. Prima postare pe bloga fost realizatã în 18 august 2007ºi conþine un singur enunþ: “Crinule melc”, sintetizând proiectul pecare poetul intenþioneazã sã-l ducãla bun sfârºit prin vizita saperiodicã a blogipelagului: Hobbituleste o zonã a jocului de-a literaturaºi a literaturii valide estetic, unspaþiu al reveriilor erotice/exoticeºi sexuale, un prilej de arhivare aunor stãri poetice ºi viziuni desprepoezie care, altfel, s-ar dilua înmemoria unui “babalâc duios”(cum Brumaru însuºi seironizeazã), dar cu o interminabilãenergie juvenilã.

Cunoscut în lumea literarã caun poet profund erotic, abordândcu originalitate ºi dezinhibare temeprecum sexualitatea ºi trupulfeminin, privit ca obiect decontemplare ºi chiar idolatrie,Brumaru nu se dezice nici peblogul sãu de anumite apetenþe àla Sade (pomenit în mai multetexte), care au generat o serie decritici agresive, venite din parteacomentatorilor pudici (vezipostarea din 19 septembrie 2007).

În afarã de caracterul erotic ºisexual al unor postãri (cuprecãdere, din 2007), o sumedeniede alte texte sunt confesionale ºihâtre, scrise într-un limbaj cu tentãargoticã ºi având ca subiecteîntâmplãri petrecute în viaþacotidianã a poetului (defecþiuneamaºinii de spãlat, pierderea uneicruciuliþe de lemn etc.). Alte postãriau caracter aforistic, reprezentândcitate din scritori celebri, selectatede Brumaru pentru a condensaatmosfera ºi trãirile sale dintr-oanumitã zi. O mare parte, însã,dintre texte (ºi cele mai importante,din punctul nostru de vedere)constituie poeme inedite,nepublicate în reviste saudescoperite în diverse caiete-manuscris (spre exemplu,trascrierea unui poem gãsit într-uncaiet din 1964).

Complexitatea blogului Hobbituleste conferitã ºi de anumitemãrturii privind actul scrierii (într-opostare poetul deplânge faptul cãa “feºtelit-o cu memoria” ºi nu îºimai reþine versurile) ºi de meditaþii

asupra unor stãri acut existenþiale,precum moartea ºi singurãtatea,înþelese dintr-o perspectivãoptimistã, a vieþii trãite în modintens (de aici, predilecþia poetuluipentru explorarea universuluifeminin, ca spaþiu pulsând în luminaunui erotism exacerbat). Hobbituleste o “camerã virtualã” confortabilãpentru cititorii care vor sã cunoascãmecanismele imaginaþiei ºipersonalitatea poeticã a celui carenota, într-una dintre postãri, “îmiaduc aminte de poezie ca de cevafrumos în viaþa mea”.

Ruxandra Cesereanu, www.mesmeeacuttita.wordpress.com

Despre blogul RuxandreiCesereanu (n. 1963), intitulatMesmeea Cuttita (dupã unul dintrepersonajele feminine ale romanuluisãu parabolic, Angelus, publicat în2010 la Humanitas) s-ar puteaîntocmi nu doar o fiºã de lecturã,ci un întreg dicþionar (poate chiaro monografie), structurat în funcþiede mãºtile pe care scriitoarea ºi leconfecþioneazã ºi le poartã, cudezinvolturã ºi o inepuizabilãdispoziþie ludicã, în mediul virtual(aceste mãºti sunt echivalente înpoezie – trebuie sã o spunem – cumultiplele personaje feminine,create de poetã, în volume pre-cum Kore-Persefona, OceanulSchizoidian ºi Coma, pentru adescãtuºa angoase, nevroze ºispaime care, filtrate printr-osensibilitate autenticã, alcãtuiescun imaginar abisal ºi un discursinimitabil în literatura românã).

Blogul Mesmeea Cuttita este,poate, cel mai prolific ºi histrionicblog dintre cele care funcþioneazãºi sunt actualizate periodic, înmediul virtual, de scriitoarele dinRomânia. Un blog care conþine dela micro-recenzii despre filmerelativ recente, pânã la jurnale decãlãtorie (vezi, în special, postãriledespre vacanþele petrecute îninsulele greceºti), de la eseuridespre romane analizate cuminuþiozitate (texte care compunBiblioteca stranie), pânã lameditaþii asupra poeziei americane(vezi notaþiile despre AnneSexton) ºi româneºti (vezi opiniilescriitoarei despre douãmiism), dela interviuri cu scriitori ºi regizori,

pânã la experimente de close-reading (vezi ciclul Anti-chimbal),de la fragmente de roman ºi prozescurte (scrise special pentrucititorii blogului), pânã la poemeinedite, aflate într-un continuustadiu de ºlefuire. Acest colaj depostãri eterogene, care corespundtot atâtor mãºti de scriitoare,construieºte o camerã virtualã,unde îºi fac loc anxietatea dinunele poeme ºi exotismul anumitorproze, spiritul de cititor vigilent ºide cinefil gurmand, opiniileasumate ºi mãrturisite cu tact ºidiplomaþie, precum ºi verbozitateapremeditatã ºi textele, în modintenþionat, absurde.

Caracterul durabil al acestuiblog a fost conferit, pe lângãdiversitatea postãrilor, ºi defidelitatea unor comentatori care,de cele mai multe ori, emit opiniideloc superficiale, conþinutulideatic al acestora putând sta labaza continuãrii dialogului însubsolul textelor. O micã parte,însã, dintre cititorii blogului s-aupreschimbat, de-a lungul timpului,în comentatori-paraziþi care,intimidaþi probabil de statutulintelectual al scriitoarei, selimiteazã în a dialoga de la nivelulcliºeului sau adoptând posturaunor admiratori copleºiþi despusele virtuale – acestorcomentarii Ruxandra Cesereanule rãspunde, ºi bine o face,întotdeauna lapidar sau, în stilu-icaracteristic, interjecþional!

Mesmeea Cuttita este un blogcare necesitã, datoritã caracteruluisãu cameleonic (în sens pozitiv!),consultare zilnicã. Întrucât nu ºtiiniciodatã când pierzi ºirul postãrilorºi, învãlmãºit într-o combinaþiealchimicã de poezie, prozã, film ºimuzicã de bunã calitate, va trebuiori sã renunþi în a mai urmãri acestblog, ori sã-l reiei de acolo de undel-ai abandonat.

Emilian Galaicu-Pãun,www.galaicu-paun.cartier.md/

Blogul scriitorului basarabeanEmilian Galaicu-Pãun (n. 1964),creat în 15 iunie 2009, este un liantîntre literatura românã, de dincoloºi de dincoace de Prut. Construitca anexã a site-ului editurii Cartierdin Chiºinãu, prin acest blog,

98

Emilian Galaicu-Pãun promovea-zã, cu generozitate, tineri poeþi dinRomânia, care au publicat câte unvolum la editura unde scriitorullucreazã ca redactor-ºef (estevorba de Dan Coman, cuDicþionarul Mara, ClaudiuKomartin, cu Un anotimp înBerceni, ºi Radu Vancu, cuMonstrul fericit – cãrþi de poeziecare au fost în mod pozitivapreciate de critica literarã dinRomânia). Mai mult, pe blogulpersonal, Emilian Galaicu-Pãunposteazã chiar ºi cronici despreunele volume apãrute la edituraCartier, fapt lãudabil ºi demn de luatca model promoþional de cãtre uniieditori din România.

Cele trei secþiuni principale aleblogului (cãrþi, creaþie, eveniment– mai existã ºi o a patra secþiune,uncategorized, care conþine un textcritic la Monstrul fericit, de RaduVancu) cuprind poeme (câteva dinvolumul Arme grãitoare, publicatde Emilian Galaicu-Pãun la Cartier,în 2009), fragmente de roman,anunþuri cu privire la evenimenteeditoriale ºi lansãri de carte, notaþiireferitoare la cãlãtoriile scriitoruluiîn strãinãtate (în China, spreexemplu), interviuri, traduceri ºimeditaþii asupra mediului culturaldin România ºi Republica Moldova(o postare intitulatã De neamulmoldovenilor, din 8 februarie 2010,este ilustrativã în acest sens:“Niºte studenþi în Librãria din Holdin Chiºinãu. Judecând dupãcãrþile pe care le întreabã – nu seostenesc sã le caute! –, de lajuridicã. Brusc, unul dintre ei dã cuochii de ediþia Suflete-lor moarteale lui Gogol, de la Editura Cartier.Replica lui – de milioane!!! – spunemult despre proverbiala dragostede carte a moldovenilor: - Da’ ce,Google ºi-a scos o carte?!!”).

Blogul lui Emilian Galaicu-Pãuneste relativ restrâns ca întindere,autorul preferând sã nu postezeperiodic (probabil, datoritã munciiprestate la editurã), ci doar atuncicând doreºte sã comunicecititorului chestiuni esenþialedespre ce s-a mai scris, publicatºi întâmplat în lumea literarã (ºi înpropria-i lume de scriitor). Deaceea, la unele postãri,comentariile lipsesc sau sunt înnumãr redus, deºi am convigerea

cã acest blog este urmãrit de mulþicititori din România ºi Basarabia.

Horia Gârbea,www.horiagarbea.blogspot.com

Blogul scriitorului Horia Gârbea(n. 1962) este alcãtuit, cuprecãdere, din texte deîntâmpinare (unele sub formã decronici) ale noilor apariþii editorialedin spaþiul literar românesc. Creatjoi, 8 octombrie 2009 (deºi scriitorulconsiderã 19 octombrie ca fiinddata când, realmente, a început sãposteze periodic), blogul lui HoriaGârbea are un caracter formal,aproape academic, constituind, înmulte dintre postãri, o portavoce aUniunii Scriitorilor din România.Întrucât, aceste postãri conþin,deseori, anunþuri referitoare laconferinþele ºi premiile USR,precum ºi la festivalurile deliteraturã din România ºistrãinãnate.

Veritabil cunoscãtor al vieþiiliterare autohtone (lecturile sale lazi din literatura contemporanã fiindconcludente în acest sens), HoriaGârbea îºi exerseazã, prin croniciargumentate, un simþ vigilent alreceptãrii, exprimându-ºi, de celemai multe ori, opiniile ferme,vehemente ºi acide cu privire laliteratura pe care nu o crediteazãestetic (vezi postarea despreDealul comorii, carte publicatã deDora Alina Romanescu). Mai mult,în calitate de scriitor ºi critic literar,Gârbea nu acceptã compromi-surile, fiind oricând dispus sãaprecieze negativ romane ºivolume de poezii elogiate, uneori înunanimitate, de alþi critici dinRomânia (cum e cazul romanuluiPudrã, de Dora Pavel, ºi alvolumului de debut, ºi toatã bucuriaacelor ani triºti, de M. Duþescu).Când are prilejul contestãrii unorcorifei ai vechiului regim comunist(vezi postarea despre moartea luiAdrian Pãunescu, din 6 noiembrie2010), Horia Gârbea se dovedeºtea fi un intelectual echilibrat, fãrãumori nejustificate: în timp cecontestã “zornãielile kitsch din Rugãpentru pãrinþi”, celebrul poem al luiPãunescu, scriitorul recunoaºtevaloarea esteticã a poeziei Iluziaunei insule, scrisã de acelaºi poetadulat de popor.

Subintitulatã “un blog despreliteraturã ºi alte lucruri care fac viaþafrumoasã”, camera virtualã aacestui scriitor hiperactiv însocializarea interneticã este utilãpentru cititorii dornici sã afle dacãºi cum se mai scrie în literatura deazi, precum ºi ce se mai întâmplãla conferinþele ºi festivalurileorganizate de USR.

Radu Pavel Gheo, http://www.gheoland.ro/

Gheoland reprezintã zonavirtualã a scriitorului Radu PavelGheo (n. 1969), autor, în special,al volumului de prozã scurtã,Numele mierlei, Polirom, 2008, ºial romanului Noapte bunã, copii!,Polirom, 2010) care se prezintã, înmod ludic-ironic, astfel: “Romândin România, bãnãþean din Banat,ticvãneanþ(-mic) ºi cetãþeanuniversal.” Creat în 10 februarie2007, blogul lui Radu Pavel Gheoare un caracter predominantdiaristic, notaþiile autorului vizândaspecte din viaþa cotidianã(literaturã, muzicã, politicã etc.),transpuse uneori cu instrumentede prozator ºi de fin observator alrealitãþii. Gheoland constituie“universul imaginar din minteamea, o lume inexistentã, bazatã pelegea wishful thinking”, fiind gânditnu ca “jurnal intim”, ci ca o “formãextraordinarã de comunicare”, deºiinteracþiunea virtualã îi provoacã,într-o anumitã mãsurã, teamãautorului care se considerã “maibãtrân decât internetul”!

Nora Iuga, http://

noraiuga.wordpress.com/

Pagina virtualã a Norei Iuga (n.1931, autoare a numeroasevolume de poezie ºi prozã, dintrecare amintim Fetiþa cu o mie deriduri, Cartea Româneascã, 2005,ºi Sexagenara ºi tânãrul, Polirom,2004) este singurul blog de scriitordin România pe care nu scriitorulîl gestioneazã. Întrucât unica in-tervenþie directã a Norei Iuga peblogul personal (intitulatã ce binecã existaþi!) dateazã din 2octombrie 2011 ºi sunã astfel: “curabdare si tutun, chiar, cit mi-asdori acum o tigare, cind mi-e fricã

99

de tastele astea negre ca 50 de0chi de drac! daca nu v-as iubi atitsi nu m-as iubi atit, m-as lasapagubasa!”. O declaraþie pasionalãde dragoste faþã de cititorii care eiînºiºi pot constitui cei “50 de Ochide drac” ai internetului! În rest,blogul este admininistrat cupricepere de un cristian, un bun ºicunoscut promotor al literaturiiromâne, care posteazã periodiccronici la cãrþile Norei Iuga,mãrturisiri, interviuri ºi scrisori aleautoarei (adresate, spre exemplu,Angelei Marinescu, lui Ioan Es.Pop, lui Constantin Abãluþã etc.),totul pentru a vivifica în mediulvirtual imaginea unuia dintre ceimai morgasmatici (în sens pozitiv)scriitori ai literaturii române.

Claudiu Komartin, www.unanotimpinberceni.blogspot.com

Claudiu Komartin (n. 1983) ºi-aconceput iniþial pagina virtualã,intitulatã Un anotimp în Berceni,pentru a-ºi promova volumulomonim de poezii, apãrut la edituraCartier, în anul 2009, dar “acumpostez aici cam toate lucrurile pecare le fac ºi în care cred (adicã,s-ar putea spune, tot ceea ce îmimai poate ordona cât de cât viaþa)”,dupã cum noteazã poetul îndescrierea blogului sãu. Despreacelaºi gest ordonator al vieþii/interioritãþii, dupã cum vom citi cualtã ocazie, va vorbi ºi OctavianSoviany, în prima sa postare peblogul personal.

Construitã, aºadar, în 25 aprilie2009, ca un dosar de receptarecriticã a volumului Un anotimp înBerceni, pagina virtualã a luiClaudiu Komartin a cãpãtat, peparcurs, traiectorii diverse, aºaîncât, la momentul actual, acestblog cuprinde ºapte secþiuni(etichete) intitulate astfel: album (31de postãri), artã pe pâine (31 depostãri), despre carte (31 depostãri), poemele mele (53 depostãri), poezie vie (22 de postãri),texte în echilibru (160 de postãri)ºi traduceri (32 de postãri).

Prima secþiune, album, conþinefotografii cu scriitori românicontemporani, deºi unele postãri îlsurprind, în mod exclusiv, peClaudiu Komartin, în diverseipostaze ºi profiluri, fiind

caracteristice pentru narcisismul ºiego-ul în inflaþie (care, la o adicã,pot fi benefice pentru construcþiaimagini de sine) ale acestui tânãrpoet, aflat în prima linie valoricã adouãmiismului. A doua secþiunesau etichetã, intitulatã artã pe pâine,cuprinde înregistrãri video de ladiferite festivaluri ºi întâlniri lirerare(de la care, ca un poet“omniprezent”, cum el însuºi senumeºte într-un comentariu,Komartin nu putea lipsi), linkuri latrailere ºi melodii, notaþii despremuzici, picturã ºi filme; aºadar,destulã “artã pe pâine” virtualã,pentru un cititor dornic sã aflepreferinþele estetice ale tânãruluipoet. A treia secþiune, desprecarte, este alcãtuitã, în modevident, din texte critice,profesioniste sau nu, publicate pebloguri ori în reviste, desprevolumul Un anotimp în Berceni.Etichetele poemele mele ºitraduceri conþin poeme (unele dinUn anotimp în infern, altele inedite)ºi traduceri convingãtoare, scriseºi realizate de Claudiu Komartin,fiind cele mai importante ºirevelatorii secþiuni ale acestui blog.Dacã poemele inedite (în lucru) potfi încadrate în aceeaºi filierã post-expresionistã (prin care poetuls-a fãcut cunoscut), traducerile dinpoeþi englezi, iberici, polonezi,italieni ºi alte naþionalitãþi depunmãrturie despre un intelectual care,în mod intenþionat, se doreºte a fipoliglot ºi erudit (mã întreb, însã,dacã poetul polonez, TadeusRózewicz, a fost tradus din originalsau din limba englezã?). Secþiu-nea poezie vie cuprinde, cuprecãdere, texte cvasi-teoreticedespre literatura unor poeþi precumMariana Marin, Geo Bogza, IonMonoran, Aurel Dumitraºcu,Cristian Popescu, Constantin VirgilBãnescu, pe care Komartin, ca oportavoce (autoproclamatã?) atinerilor scriitori, îºi propune (gestlãudabil, în fond) sã-i reintroducã încircuitul literar. ªi prin secþiuneatexte în echilibru (care cuprinde, îngeneral, informaþii utile cu privire lace se mai petrece nou în literaturaactualã), blogul Un anotimp în inferneste unul de referinþã în mediulromânesc, chiar dacã uneletendinþe hiper-narcisiste ale poetuluiriscã sã-l transforme într-un

amalgam de postãri tot mai puþincredibile ºi creditabile.

Florin Lãzãrescu,www.florinlazarescu.wordpress.com

Am selectat, în acest dicþio-nar, blogul prozatorului FlorinLãzãrescu (n. 1974), întrucât esteatipic în raport cu celelaltebloguri aparþinând scriitorilorromâni. Mai ales în anul 2010,prozatorul ieºean a început sãposteze doar fotografii artistice,realizate de el (fascinaþia pentrufotografie a mãrturisit-o lafestivalul O mie ºi una de nopþi,din New Orleans, organizat deRuxandra Cesereanu ºi AndreiCodrescu). Fotografia nu intrã încontradicþie nici cu proza ºi nici cupoezia, ne-o dovedeºte FlorinLãzãrescu, chiar dacã fotografia,în cazul acestui blog, constituiefrânturi vii de realitate româneascã.Fotografii poetice (precum DeadEnd, Doamna Tablou, O þigarã... inthe middle of nowhere) ºi fotografiidupã care se pot scrie scenarii defilm sau proze originale (vezipostarea din 7 iulie 2011, intitulatãMeseriaºul) alcãtuiesc un blogcare, în mod indirect, construieºteromanul privirii lui Florin Lãzãrescu(privire mediatã de aparatul foto).Pe de altã parte, cu o vervã epicãieºitã din comun, prozatorulnareazã, în multe dintre postãrilesale, întâmplãri care, deºi rupte dinrealitatea în care acesta trãieºte,par susceptibile de a fi cãzut (dingreºealã?) în pâlnia literaturitãþii.

De ce un veritabil prozator aoptat ca fotografia sã-l reprezinteîn mediul virtual? Întrucât, prinfotografie, Lãzãrescu a ales o calemai simplã: decât sã nareze(spumos, aº zice eu), mai binefotografiazã. ªi prin acest gestþinteºte trei zone dintr-o miºcare:poezia, proza ºi scrisul pe blog.Oricum, multe dintre postãrile salepot fi adunate într-un volum deprozã scurtã, fapt rar sau aproapedeloc întâlnit în blogging-ul literarromânesc.

Dan Lungu,http://www.danlungu.eu

Site-ul prozatorului Dan lungu(n. 1969), unul dintre cei mai

100

talentaþi ºi apreciaþi scriitori români,autor al romanelor Raiul gãinilor(Polirom, 2004), Sînt o babãcomunistã (Polirom, 2007), Cumsã uiþi o femeie (Polirom, 2009) ºirecentul În iad toate becurile suntarse (Polirom, 2011), a fost creatcu scopul de a promova literaturaacestuia ºi de a arhiva cronici ºirecenzii la cãrþile lui Dan Lungu,interviuri ºi articole scrise de autorîn diferite reviste, anunþuri privindlansãri de carte etc. Interacþiuneacu publicul cititor lipseºte, DanLungu preferând formatul oficial,specific paginilor virtuale clasice,aºa încât discuþiile cu cititorii sedesfãºoarã doar prin intermediul e-mail-urilor.

Cezar Paul-Bãdescu, http://cpbadescu.wordpress.com

Blogul prozatorului Cezar Paul-Bãdescu (n. 1968), devenit celebrumai ales prin romanele Tinereþilelui Daniel Abagiu (Polirom, 2004)ºi Luminiþa, mon amour (Polirom2006), a fost creat la 30 decembrie2007, fiind emblematic pentrucaracterul sãu incisiv, ironic ºinonconformist, cu care autorul ne-aobiºnuit în (anti)literatura pe careo scrie. Fie cã vorbeºte despremetehnele editoriale din Româniapost-caragialianã (vezi postareadin 30 decembrie 2007, “O carteimoralã”), despre combinaþianereuºitã dintre elita româneascãºi vedetele mondene (vezipostarea intitulatã Dana Sãvuicãºi Liiceanu), despre viaþa AngeleiMarinescu privitã ca un thrillerpasionant (postarea din 20 aprilie2010), despre castraþi, alegerielectorale sau despre amor (înpostarea din 27 aprilie 2010, CezarPaul-Bãdescu, ironizând discursulerotic al lui Emil Cioran,concluzioneazã: “Iatã cã nicimãcar un mare stilist (al limbiifranceze) nu reuºeºte sã salvezede ridicol o declaraþie de amor!”),autorul reuºeºte sã fascinezeprintr-un discurs lipsit de tabieturiintelectualiste ºi marcat de oviziune deloc cosmetizatã asuprarealitãþii româneºti. Într-o postaredin 30 ianuarie 2008, Cezar Paul-Bãdescu este de pãrere cã blogulnu reprezintã un “dormitorpersonal”, ci o formã de mass-

media, un spaþiu public pentru careproprietarul trebuie sã-ºi asumeniºte responsabilitãþi. Paginavirtualã, la fel de captivantãprecum literatura prozatorului, seaflã momentan în “hibernare”,ultima postare datând din 24 iunie2010, dar hibernarea nu presupunenicicând, în cazul blogging-ului, osistare definitivã.

Ovidiu Pecican, http://ovidiupecican.wordpress.com/

Unul dintre cele mai prolifice ºierudite bloguri de intelectual (ºi,implicit, de scriitor) este cel deþinutde Ovidiu Pecican (n. 1959, autoral romanului Imberbia, CarteaRomâneascã, 2006). Creat în 9februarie 2010, cu o motivaþiefundamentatã pe legãtura proteicãdintre real-imaginaþie-virtual (“Mãgândesc la blog ca la un vector alimaginaþiei care poate coagularealitate din reprezentãri ºi fapteaparent disparate. Un blog esteºansa unui nou ancadramentpentru vizita mai multor persoanedispãrute sau care nu au apãrutîncã.”), acest blog acoperã zonemultiple: de la literaturã la istorie,de la studii culturale ºi simplemeditaþii de intelectual la polemiciacide, formulate într-un discursargumentat ºi academic, totuldesfâºurându-se în registrul,aproape absent azi, al unei atitudiniexemplare faþã de culturã.Accesând blogul lui OvidiuPecican, cititorul poate aveaimpresia cã intrã în contact cu opaginã virtualã construitã în EvulMediu, dar care, prin distorsiunitemporale, e destinatã prezentului(felul în care autorul intituleazãcategoriile blogului sãu – Libri,Polis, Questio etc. – e relevant înacest sens).

Doina Ruºti,http://www.doinarusti.ro

La fel ca în cazul prozatoruluiDan Lungu, Doina Ruºti, autoarea unor romane precum Zogru(Polirom, 2006), Fantoma dinmoarã (Polirom, 2008) saurecentul Patru bãrbaþi plus Aurelius(Polirom, 2011), ºi-a construitpagina virtualã dupã un formatstandard, care include o bio-

bibliografie, o listã de interviuri(dintre care amintim dialogurilecu Horia Gârbea, Ioan Es. Pop,Ovid iu ª imonca, Io landaMalamen), înregistrãri video de lalansãrile de carte ale prozatoarei,o secþiune cu referinþe critice etc.Aºadar, avem de-a face cu opaginã virtualã realizatã cu scopulde a promova literatura DoineiRuºti în mediul internautic; deaceea, asemenea bloguri descriitor (care nu presupun decât ointeracþiune indirectã cu cititorii) nupot fi analizate decât descriptiv.

SGB,www.chipurile.blogspot.com

Dintr-un dicþionar de bloguriaparþinând scriitorilor români (maimult sau mai puþin consacraþi), nuputea lipsi blogul notoriu, intitulatChipurile ºi gestionat cu destul tactpromoþional de tânãrul poet (ºi,mai nou, prozator) Stoian G.Bogdan (n. 1983), alias SGB.

Înainte de succesul fulminantal volumului sãu, cuantificat prinrecunoaºterea unaminã, mai multsau mai puþin contestabilã, venitãdin partea criticii cu autoritate ºi apoeþilor consacraþi, Stoian G.Bogdan ºi-a creat acest blogomonim, unde a început sãposteze, într-un ritm uluitor, toatecronicile, din reviste ºi de pe altebloguri, referitoare la cartea sa. Încâteva luni, orgoliul de geniu erafabricat în fiole de cristal care, nudupã multã vreme, au dat primelesemne de fisurã. Aºa se face cã,obiºnuit cu premiile literare, carenu mai constituiau pentru el niciosurprizã, Stoian G. Bogdan adeprins metehne riscante, în-vãþând sã nu mai gândeascã ºisã reacþioneze în afara“genialitãþii” sale. Simptomaticepentru acest poet au fost, deatunci înainte pe blogul sãu,atacul la persoanã, exprimatîntr-un limbaj obscen, de mahala,desfiinþarea neargumentatã, dinraþiuni competitive, a altor poeþi,foºti prieteni, unii dintre ei con-tribuind la promovarea Chipurilor(cum e cazul lui Claudiu Komartinºi Andrei Ruse), revolta gratuitãîmpotriva lumii literare ºi asistemului politic (prin poeme carenu pot decât sã stârneascã râsul),

101

fanfaronada de teribilist inadaptatetc.

Cu toate acestea, unul dintremeritele acestui blog este acela cãStoian G. Bogdan a introdus osecþiune, intitulatã Poemul de luni,în care a postat periodic poemeaparþinând unor scriitori mai multsau mai puþin dispãruþi din memoriacititorilor (cum e cazul lui EmilBotta). Un alt merit al bloguluiconstã în faptul cã a urmãrit pascu pas scrierea celorlalte douãcãrþi ale poetului (este vorba deromanul Nu ºtiu câte zile ºi devolumul de poezii Torrent)

Fãrã dubii, prin blogul sãu,Stoian G. Bogdan îºi exerseazãtalentul “golãnesc” de trickstercare, sub masca unui poetrevoluþionar, îºi construieºte obiografie imaginarã (în câtevarânduri, SGB ºi-a pãcãlitcomentatorii cã renunþã la scris,apoi a anunþat cã produce contra-cost poeme ºi romane la comandãetc. – gesturi care îi nuanþeazãprofilul de scriitor atipic – deseoriîn sens negativ –, controversat,inconfortabil, dar susþinut încontinuare de unii poeþi consacraþi(Angela Marinescu, Ioan Es. Pop).Chipurile este un blog care meritãurmãrit pentru a fi la curent cu ceva rãmâne din aceastã con-strucþie “titanicã”, pe care SGB ºi-a confecþionat-o, în vedereapromovãrii cãrþilor ºi a imaginiisale de scriitor (cine ºtie, poate,prin maturizare, poetul se vaîntoarce la valoarea incontestabilãa unor poeme din volumul sãu dedebut).

Octavian Soviany, www.octaviansoviany.wordpress.com

În 28 iunie 2009, OctavianSoviany (n. 1954) îºi creeazãpagina virtualã de blog, avândurmãtoarea justificare: “Un blogcare s-a nãscut din... nevoia deordine. Ca sã nu-mi uit datelepersonale. ªi pe care aº dori sãfiu mai activ. ªi mai deschis pentrudialog, cãci, poate, folosite cumoderaþie, blogurile ar putea fi unremediu împotriva schizofreniei.Iar azi, din nefericire, suntem cu toþiiniºte schizofrenici potenþiali.” Oafirmaþie care, venitã din parteaunui scriitor, ne ajutã sã înþelegem

mecanismele prin care funcþio-neazã sistemul de blogging înmentalitatea colectivã. Acea“nevoie de ordine”, despre carepomeneºte Soviany, este sa-tisfãcutã în mediul virtual prinordonarea ºi arhivarea lumiiinterioare a fiecãrui proprietar deblog. “Suntem cu toþii niºteschizofrenici potenþiali”, iar princrearea unor identitãþi imaginare(deci prin asumarea unei schizoidiiîn interiorul realitãþii virtuale),blogurile supun utilizatorii unuitratament homeopatic pentru“schizofrenia” din viaþa de zi cu zi.O ipotezã ineditã care, probabil, arfi combãtutã cu argumente forte deunii teoreticieni ai realitãþilor digitale.Într-un comentariu din subsolulaceleiaºi postãri, Sovianymãrturiseºte un lucru esenþial:“acesta nu este un blog de scriitor.acesta e un blog de om viu”. Aºaîncât, crearea unei pagini virtualeeste gânditã de Soviany, pe de oparte, ca proiecþia unei existenþecare nu s-a instituþionalizat(sugestivã este, în acest sens,opoziþia dintre scriitor ºi om viu),iar, pe de altã parte, proiecþia uneiinterioritãþi capabile sã seredimensioneze prin apelul lavirtual (în acest sens, “blogul deom viu” este un oximoron în raportcu teoriile care susþin dispersianegativã a identitãþii în mediulvirtual).

Încã de la prima postare, carepoate sta la baza unor subtileproblematizãri, blogul lui OctavianSoviany poartã mãrci ale erudiþiei,ale intelectualului rasat, cu oviziune percutantã asupra literaturiiactuale. Un blog care arhiveazãtraduceri inedite, realizate descriitor, din literatura francezã(François Villon, Baudelaire, JulesLaforgue etc.), poeme cu o stilisticãtot mai rar întâlnitã în literatura deazi (Tragicul domn – 15 iulie 2008,aproape de mayerling – 4 iulie2001), cronici de film (cum estecea despre Poliþist, adjectiv),cronici literare la cãrþi publicate depoeþii douãmiiºti ºi postdouãmiiºti(Soviany fiind unul dintreobservatorii fini ai acestui fenomenpoetic ºi publicând texte ºi cãrþidespre poezia douãmiistã),interviuri ºi notaþii diaristice desprefestivalurile de literaturã ºi

cãlãtoriile în þarã ºi strãinãtate(spre exemplu, Berlin), la carepoetul a luat parte.

Un fapt esenþial al acestui blogeste acela cã a urmãrit pas cu pas,prin postãri precum pagina 151 (6aprilie 2009), procesul de scrierea romanului Viaþa lui KostasVenetis, publicat de OctavianSoviany, în anul 2011, la CarteaRomâneascã. De asemenea, caun scriitor pentru care orgoliul numai funcþioneazã ca un mecanismde apãrare, Soviany posteazã peblogul personal un amplu interviucu criticul Ion Simuþ, care atacãvirulent romanul Viaþa lui KostasVenetis, considerându-l peprotagonist drept cel mai “oribil”personaj din literatura românã.

Mihaela Ursa,www.mihaelaursa.wordpress.com

Blogul Mihaelei Ursa (n. 1971),intitulat Aberoscop (*care serveºtela observarea defectului dedistorsiune a unui ochi normal),este unul dintre cele mai prolificebloguri de critici ºi eseiºti dinRomânia. Am selectat acest blogºi pentru caracterul literar al unorpostãri (vezi unele texteleîncadrate în secþiunile Pueropediaºi Zilnice, care conþin adevãratefragmente de prozã scurtã, chiardacã, potrivit autoarei, acesteasunt simple notaþii cu privire la cese mai întâmplã în viaþa ei defamilie), dar mai ales pentru texteleteoretice, cronicile ºi eseurile carene pun faþã în faþã cu unul dintrecei mai consecvenþi ºi profunziobservatori ai literaturii româneactuale.

Blogul Mihaelei Ursa estealcãtuit din opt secþiuni: What’s ina name?, cu sub-secþiunea Eu,narcisista (care conþine amintiri aleautoarei din copilãrie, adolescenþã,dar ºi mãrturisiri cu privire lastatutul ei de mamã, soþie ºiprofesoarã la universitate); Criticã,având ca sub-secþiuni Cronici depoezie (la volume precumProbleme personale, de AngelaMarinescu, Sebastian în vis, deRadu Vancu, Nuferii mor în cadã,de Cãtãlina Cadinoiu etc.), Cronicide prozã (la romane precumIrezistibil, de Dan Coman, Noaptebunã, copii, de Radu Pavel Gheo

102

etc.), Critica criticii (la opuriprecum Gândirea romanului, deToma Pavel, Istoria criticã aliteraturii române, de NicolaeManolescu etc.), Studii (precumLiviu Petrescu – “faþa din adânc”,Homo bloggens etc.), DinScriitopia, care cuprindefragmente din cartea Scriitopiasau Ficþionalizarea subiectuluiauctorial în discursul teoretic,publicatã de autoare la edituraDacia, în 2005; secþiunea Cãrþi ºioameni, care este alcãtuitã, înspecial, din anunþuri referitoare lalansãri de carte ºi la noile ºedinþeale Cercului metacritic, pe careMihaela Ursa îl organizeazãperiodic la facultatea de literedin Cluj-Napoca; secþiuneaPueropedia, care conþine textepline de umor despre viaþafamilialã a autoarei ºi, mai ales,despre cele douã fete ale sale,Nona ºi Mira (vezi postãrileProfetism ºi manipulare, din 12noiembrie 2010, ºi De zi, din 17octombrie 2010); secþiuneaWomen & Men, cu sub-secþiunileErotice (cuprinzând eseuriprecum Tiresias ºi ºtiinþaorgasmului ori Scrisori de amor:autor sau autoare?) ºi Feministe(un eseu care a stârnit multecomentarii a fost Misoginul deserviciu, postat în 5 martie 2010);în secþiunea Academice, MihaelaUrsa afiºeazã uneori “fursecuri desesiune”, fãcute din “aluaturidospite în mintea de guguºtiuc” aunor studenþi, dar ºi texte despreCum sã scriu o lucrare ºtiinþificã;în secþiunea Zilnice, împãrþitã îndouã sub-secþiuni, Absurdistan ºiBucurii, autoarea fie relateazã “ozi din viaþa unui latifundiar”, fieimortalizeazã “o zi de primavarã”sau mãrturiseºte ce i-a plãcutºi ce i-a displãcut la TIFF-ul din2010; în ultima secþiune, in-titulatã Reclame, criticul literarface reclamã, la propriu, unorlansãri de carte sau lecturipublice (cum e cea susþinutã depoetul Marin Mãlaicu-Hondrari,în 16 decembrie 2010).

Din acest inventar reducþionist,înþelegem faptul cã blogul MihaeleiUrsa nu este doar exhaustiv ºieterogen, dar problematizeazãchestiuni de literaturã, viaþã ºimentalitate, demers esenþial

pentru “buna creºtere” a cititoruluiromân. Departe de a provocadistorsiuni, acest blog ajutã laclarificarea unor concepte, ladeznodarea unor prejudecãþi ºi,nu în ultimul rând, la înþelegereafaptului cã ºi criticii literari suntoameni!

Mihail Vakulovski, http://vakulovski.livejournal.com

Blogul lui Mihail Vakulovski,autor al câtorva volume de poezieºi al primului rockman din literaturaromânã, Tovarãºi de camerã(Student la Chiºinãu) – CarteaRomâneascã, 2011, are uncaracter eterogen, fiind, prinmultiplele subiecte abordate încadrul postãrilor, un complex blogde scriitor. Nu prea JURnalulmEU, Mihail Vakulovski, cum esteintitulatã aceastã paginã virtualã,reprezintã un livejournal (numitastfel de scriitor) creat în iulie 2007.Mihail Vakulovski este unul dintrecei mai activi scriitori în mediulinternautic, fapt datorat nu doarfrecvenþei cu care posteazã peblogul personal, ci ºi gestionãriieficiente a revistei Tiuk, cea maicunoscutã revistã electronicã deculturã din România. Nu preaJURnalul mEU, pe lângã faptul cãpromoveazã scriitura lui MihailVakulovski ºi a altor autori cu unanume prestigiu în lumea literarã(prin postãrile care anunþã apariþiieditoriale, lansãri de carte,cenacluri etc.), conþine notaþiidiaristice, interviuri, poeme ºifragmente de prozã, deasupracãrora planeazã viziunea unuiscriitor nonconformist, care scrieºi trãieºte literatura dincolo de(auto)constrângeri, în zonaprivilegiatã a existemelor.

Radu Vancu:www.raduvancu.unspe.com/ ºiwww.sebastianinvis.unspe.com/

Blogul lui Radu Vancu (n.1978), intitulat BiographiaLitteraria, este unul dintre cele maihaotice bloguri de scriitori români.Aceasta nu pentru cã nu ar aveaconsistenþã ideaticã sau nu arurmãri un fir roºu al postãrilor, cifiindcã Radu Vancu posteazã peacest blog tot ce considerã el cã

este legat de literaturã românãactualã (ºi bineînþeles, de poezialui). Dacã literatura poate fi unasemenea fir roºu, care sã legepostãrile între ele, atunci mãcarideile ºi opiniile despre aceastãliteraturã ar trebui organizate înaºa fel încât sã nu bulverseze uncititor novice. Întrucât blogul luiRadu Vadu dã impresia, de celemai multe ori, de camerã virtualãîn care pot intra ºi pot înþelegedespre ce este vorba în postãridoar cei din breasla (douãmiistã?)sau câþiva comentatori cu numeciudate (e destul sã-l/s-opomenesc pe zum). BiographiaLitteraria este, aºadar, un blogcare presupune o selecþie virtualã,dupã natura ºi costumaþia poeticãa fiecãrui cititor în parte. Dar nueste nicidecum un blog select.

Dincolo de Radu Vancu, poetul(unul dintre cei mai talentaþi tineripoeþi români), blogul lui RaduVancu este, paradoxal, de apreciattocmai pentru poemele pe carescriitorul le posteazã (poemescrise de el sau de alþii). Întrucâtnu pe toþi cititorii de bloguri îiintereseazã câtã spumã douã-miistã a fost la festivalul de laBistriþa (pozele de pe blog suntgrãitoare în acest sens) sau faptulcã Ioan Groºan a colaborat sau nucu Securitatea. Superbe poeme deJohn Berryman (din ciclul Cântecevis) ºi la fel de frumoase poemescrise de Radu Vancu ºi publicateîn volumul Amintiri pentru tatãl meu(Vinea, 2010) fac ca acest blog sãfie scuzat de orice distilare pecriterii douãmiiste.

Un alt blog al poetului, intitulatSebastian în vis, este cel maielocvent blog literar românesc (înintroducere am fãcut distincþia întrebloguri literare ºi bloguri de scriitor,în sensul cã blogurile literareconþin, în mod exclusiv, creaþiiartistice, validabile estetic sau nu).Acest proiect virtual s-atransformat într-un profund proiectliterar, întrucât postãrile de peblogul Sebastian în vis auconstituit, ulterior, paginile unei cãrþiomonime, publicatã la edituraTracus Arte, în 2010, ºi preþuitã înunanimitate de critica româneascã.Nicicând în România nu s-a maipomenit ca niºte postãri conþinândpoeme scrise, în mod special,

103

pentru comentatorii blogului sãalcãtuiascã o carte elogiatã decritica literarã. Cu siguranþã,volumul Sebastian în vis este celmai de succes produs al blogging-ului literar românesc.

Abstract: This Dictionary ofRomanian blogs contains 18radiographic papers of the blogsbelonging of the Romanian writers,who are active in the virtualenvironment.

Rezumat: Acest Dicþionar debloguri româneºti conþine 18 fiºeradiografice ale unor bloguri aparþinândscriitorilor români, activi în mediulvirtual.

Keywords: dictionary of blogs,Romanian writers, blogipelago, LiviuAntonesei, Emil Brumaru, RuxandraCesereanu, Emilian Galaicu-Pãun,Horia Gârbea, Radu Pavel Gheo, NoraIuga, Claudiu Komartin, FlorinLãzãrescu, Dan Lungu, Cezar Paul-Bãdescu, Ovidiu Pecican, Doina Ruºti,

Stoian G. Bogdan, Octavian Soviany,Mihaela Ursa, Mihail Vakulovski, RaduVancu.

Cuvinte-cheie: dicþionar de bloguri,scriitori români, blogipelag, LiviuAntonesei, Emil Brumaru, RuxandraCesereanu, Emilian Galaicu-Pãun, HoriaGârbea, Radu Pavel Gheo, Nora Iuga,Claudiu Komartin, Florin Lãzãrescu, DanLungu, Cezar Paul-Bãdescu, OvidiuPecican, Doina Ruºti, Stoian G. Bogdan,Octavian Soviany, Mihaela Ursa, MihailVakulovski, Radu Vancu.

104

CÃ

RÞI

Niciodatã gureº în poezie, darînfãºat în mantia ei pãrelnicreverenþioasã, ca semn al uneiveneraþii niciodatã trucate, Ioan-Pavel Azap se înfãþiºeazã citito-rului în posturã de liric citadin egalcu sine ºi cu scrisul sãu, prea puþininteresat (în aparenþã) de vijeli-oasele însãilãri postmoderne.Parcimonia aceasta verbalã devinesemn distinctiv al unui eu poeticretractil, dezvoltat în intimitateareflexivitãþii, mai degrabã tentat deprozodia clasicã, decât de glisareaspre versul nestrunit. La apariþiavolumului antologic al poetului,Toga de galã (2010), Horia Gârbeaobserva cã este vorba despre „oantologie zgârcitã cu numãrultextelor ca ºi cu vorbele fiecãruipoem”, aserþiune care atrageatenþia asupra unei sensibilitãþipoetice situate în zona reticenþeidiscursului ºi a discreþiei.

Nu altfel stau lucrurile cu ultimulvolum de versuri al lui Ioan-PavelAzap Uºa cu picioarele pe pãmânt(Paralela 45, 2011). În afarã de titlullung ºi zvãpãiat, ce sare dinordinea liniºtitã a pajiºtei liriceîntrezãrite ca un mânz rãsfãþat deraze, piesele volumului urmeazãformula constant multiplicatãformal a poemului în douã catrene,fãrã titlu, cu versuri mai lungi saumai scurte în funcþie de bãtaia dinaripi a Pegasului pornit sã ia înstãpânire alte „poeme de cincistele”. Enumerarea ironicã a unortruisme îl transpune pe poet înpostura unui Geo Dumitrescu bineînfipt „cu picioarele pe pãmânt” încãutarea unor certitudini esenþiale.Printre noile constatãri înºiratealeatoriu cade ºi concluziadezarmant-nepãsãtoare „ºtiu cãpot trãi fãrã glorie”. Sã înþelegemcã uºa deschisã spre cãrãrilefantazãrii cu succes se poateînchide oricând? Atunci nu estealtceva decât o altã certitudineasumatã obiectiv sau poate înglumã.

Jucându-se dezinvolt cu unlexic nu întotdeauna simplist, Ioan-Pavel Azap face transferul intuitival unor „situaþii poetice” din zonalivrescului în plinã actualitate IT, curostogoliri sonice ºi ludice de un

Poezia unui ironist evident efect comic. Numai în douãcatrene, poetul foloseºte de 18 oriimpersonalul „plouã” adãugatecourilor obsesive din Bacovia sauMinulescu pentru a ajunge laînlocuirea imaginii „locuinþelorlacustre” cu poanta inocentã,strecuratã abil în final „plouã încuvinte - ºi-n computer plouã”.Peisagistul dezbãrat de idealizãrifutile cultivã cu premeditare apetitulpentru parodierea aparent stân-gace a unor cliºee, ceea ce îldeterminã pe Petru Poantã sã-iincludã poezia în formula unui„naivism ironic”.

Venit din Caraº-Severin, Ioan-Pavel Azap s-a fixat definitiv „cupicioarele pe pãmânt” ardelenesc,devenind în poezie un fin interpretal reperelor urbanistice din boemaclujeanã, menþionând locuri dinFeleac pânã pe Canalul Morii saupe strada Universitãþii. Aceºti indicispaþiali contureazã un perimetrucitadin asumat afectiv ca parte aintegrãrii în viaþa spiritualã a cetãþiide pe Someº. Deconstrucþiapoeticã urmeazã calea persiflãriicontapunctice. Cele douã strofeale poemelor au funcþionalitãþi demulte ori clar definite. Ceea ceenunþã prima a doua retracteazãjovial, aceastã tehnicã lãsând locliber filonului ludic urmãrit ºipracticat cu... seriozitate. Miciîntâmplãri comice sunt notateglumeþ, din vârful peniþei.Halucinaþii puerile, transcrise ca„o ºoaptã, un zvon” desprerelativitatea lumii se împletescdescriptiv în spatele unei sentinþemucalite: „cine-a bãut o sã mai beaalcool”. Poznaº se dovedeºtepoetul ºi când nu refuzã rimele cutrimiteri sinistre spre zona mai puþinpoeticã a parodierii minimaliste:„din candelabru stalactite/ îþi picurãpe sâni culori -/ nuanþe vagintrovertite/ flori frânte veºtedetumori”. Se simte plãcerea de apersifla nu numai „anteversulpãºunist” dar ºi autoportretiza-rea fugarã: „sunt mai slab din fire/de câtã bucurie-am suferit”.Autopastiºa se instaleazã încrochiuri lirice recognoscibile înacest mod de a verbaliza încadenþe voit desuete, invocândsau mai degrabã mimând dis-culparea: „iertatã fie rima atât degrosierã/ dar nu oricine poartã la

gât lavalierã”. Scuza e tot odrãgãlãºenie din seria celorinserate în corpul poemelor, ceeace face din Uºa cu picioarele pepãmânt (titlu amuzant în fond) olecturã uºoarã, agreabilã.

Adoraþie ºi glorificareEvoluþia poeziei Luciei Sav se

aflã în faþa unei noi determinãri.Izvorâtã din discreta modelare acuvântului angajat în jocul unordantelãrii stilistice rafinate, primaparte a creaþiei sale e marcatã deun „descriptivism magic”, enig-matic ºi vag ermetizant, semnalatchiar de la primul ei volum, Imaginireale (2002). ªtefan Manasia vor-bea despre „o liricã a inefabilului ºia fragilitãþii”. Încadrarea întreaceste repere constitutive vor-beºte de la sine despre o sen-sibilitate poeticã frisonantã,subordonatã unor exigenþelingvistice remarcabile. Pe liniaacestor trudnicii întru cuvânt seînscriu ºi piesele volumuluiSymposionul astrelor ºi rozelor,Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2011, dar efectul e altul.Paleta lexicalã recupereazãtermeni dintr-un trecut fast alviziunilor cosmogonice ºi extindegama nuanþãrilor sub impulsul unorrevelaþii direcþionate tematic spreadoraþie ºi glorificare.

Fascinatã de corespondenþeledintre „armoniile celeste” ºimiracolul cuprins în fragileleflori, poeta extinde abordareadescriptivã glosând pasional,adesea arhaizant, pe margineaunor motive livreºti în aparenþã saupoate sugerate, extrase dinsolitudinea navigatorului peanumite site-uri de pe net. În acestsens, s-ar putea sã fie vorbadespre o deschidere spre „poeziadigitalã” a web-ului stãpânitor,aflatã deocamdatã în fazãembrionarã, spre care Lucia Savse îndreaptã pradã unor mira-culoase imagini descoperite ºiinterpretate poetic. Astfel cãsubstanþa acestei poetizãri nu maiavanseazã spre organizarea unormitologii personalizate, ci spredecriptarea ºi reiterarea savantã a

Adrian Þion

105

motivelor din poezia de sorginteromanticã. Este o poezie a sferelorînalte, în care versurile suntepurate de limbajul comun ºi deasperitãþile vieþii cotidiene.Imensitatea copleºitoare aconstelaþiilor, a lumilor vizibile dejae contrasã în flori mirabile prinincantaþii specifice, alãturatedescrierilor inundate de vrajapolicromiei. Constelaþia Lebedei -„stea în apoteozã” – apare, spreexemplu, cu aripile ninse în noap-tea cosmosului. Alte sintagme aleoglindirii lumilor paralele suntreluate într-un fel de ritual simbolicîn registru intens contemplativ.„Ochiul celest” cuprinde admirativ„cerul în petale”. Între cosmos ºiteluric s-a instalat armonia.Mineralul ºi vegetalul îºi trimitsemne. Gustul pentru sclipiri ºiparfumuri orientale, semnalat învolumele precedente, îmbracãornamentaþia metaforicã însintagme din care nu lipseschiacintul, ambra, patrafirul, cuvintece primesc acum o redistribuirevaloricã. Versurile sunt adeseagrupate în catrene cu ritm ºi rimã,ceea ce le dã o alurã studiat vetus-tã, asumatã ca necesarã sobri-etate în decantarea mesajului.Sunt invocaþi zei miraculoºi sau seface trimitere la denumirile unorconstelaþii ºi criptograme curezonanþe mitologice: Aldebaran,Alcyone, Helios, Altair, Arcturus,Perseus, Andromeda, Serpentarius,Eridanus. Nu de puþine ori acestorali se intercaleazã termeni uzaþipoetic precum: astral, azur, nimfã,serafic, safir, divin etc. Prinºi în„oceanul visãrii” aceºti termeni pri-mesc noi impulsuri, ilustrând insolita„cãlãtorie” prin spaþiul intergalactic.Multiplicarea „sanctuarelor side-rale”, drumul printre „scoici de sidef,rozalbe perle” ne aratã cã traseul eneschimbat, impregnat de mirajuladoraþiei neþãrmurite. Tonul liriciiLuciei Sav este surdinizat, discret,delicat în comparaþie cu al poetuluiamintit. Versul e strãbãtut defrumuseþea glacialã a frazãrii:„Înlãnþuiri de stele în spirale,/ celestãAndromeda se-ntrupeazã,/ un roide stele roºii-n ritm danseazã,/ subarc de diamnat ºi de opale.”(Andromeda ºi Perseus).

Arhaizând în taina vesperalã asingurãtãþii, latinizând de dragul

contopirii în sonurile poezieiclasice, poeta parcã se întoarcela uneltele lãsate pe masa de lucrude Vasile Sav, chemat deThanatos prea devreme la el.

Adrian Þion

Popas în lumea proºtilorUniversitarul Voicu Lãscuº este

autorul unei serii de patru cãrþiapãrute în ultimii doi ani (2009-2010): Omul în faþa destinului, Mictratat de nefericire, Din taineleaforismelor, În lumea proºtilor –toate apãrute la editura Casa Cãrþiide ªtiinþã.

Conþinutul lor îl confirmã peintelectualul de largã culturã, pedascãlul de ºtiinþe ale educaþiei ºi,nu în ultimul rând, pe gânditorulºtrengar care a fãcut o pasiunepentru tâlcuirea fiinþei umane înmultitudinea manifestãrilor ei. Fiind– ca fire ºi temperament – un omtãcut, care gândeºte pe îndeleteºi vorbeºte puþin chiar cu ceiapropiaþi, el ne aminteºte de latiniiAntichitãþii clasice. De aceea nuconstituie o surprizã, pentru cine-lcunoaºte, cultivarea unor genurifilosofico-moraliceºti la care alucrat timp îndelungat: cugetãri,maxime ºi aforisme despre destin,despre fericire ºi nefericire, despreprostie etc Toate aceste speciisituate la graniþa dintre filozofie,eticã ºi literaturã constituie, pentruVoicu Lãscuº, prilej de a-ºi exersaspiritul de observaþie, compre-hensiunea cu care scruteazãpsihologia contemporanilor,surprinsã când în registru satiricºi sentenþios, când în cel jovial,amuzându-se de apucãturileacestora.

În lumea proºtilor (2010) autorulgãseºte nenumãrate prilejuri de aidentifica o sumedenie depersoane a cãror purtare, vorbireºi ciudãþenii îl determinã sã leincludã într-o lume aparte. Eleproduc oamenilor normali fiesentiment de milã, de lehamite oride veselie abia reþinutã.

„Lumea proºtilor”, ne spuneautorul, este pe cât de intenspopulatã, pe atât de variatã: uniisuferã de o prostie grea,întunecatã, alþii sunt veseli, uniisunt bogaþi, alþii sãraci, dupã cum

unii sunt blânzi, alþii violenþi º.a.m.d.Nu toate persoanele normale îºi

dau seama de mulþimea proºtilorcare le înconjoarã. De pildã, dacãtace, prostul face o impresie bunã,dacã deschide gura îºi dã pe faþãprostia. Prostul, aflãm din pan-seurile lui Voicu Lãscuº, crede cã„le ºtie pe toate”, de aceea seconsiderã îndreptãþit „sã deasfaturi deºtepþilor”, chiar sã-iconducã pe aceºtia, fapt confirmatºi de realitatea politicã de astãzi.

Mirându-se cât de rãspânditãeste prostia ºi cât de mulþi suntsemenii din aceastã categorie,moralistul se adreseazã propriuluieu pentru a se clarifica, fãrã sãaflãm dacã a cãpãtat un rãspuns:„Dacã Dumnezeu este perfect ºibun, de ce a fãcut atâþia proºti?”Cum proºti existã pretutindeni,Voicu Lãscuº îi previne pe cititoride pericolele care-i pândesc:„Înþeleptul iartã, prostul se rãzbunã;Nu numai prostul se poate rãtãciîn lumea deºtepþilor, ci ºi deºteptulse poate pierde în lumea proºtilor”.

Privitã din altã perspectivã,lumea proºtilor nu este delocuniformã, dupã cum nici deº-teptãciunea nu e la fel peste tot. Înacest sens, Lucian Blaga afirmatranºant: „Prostul cel mai prost eprostul alterat de filozofie; O vorbãde spirit, oricât de strãlucitoare, îºiare ºi ea mormântul. În urechileprostului”.

Pe lângã aforismele sale, VoicuLãscuº a adãugat ºi uneleaparþinând unor spirite ale gân-ditorilor români sau strãini. Bine arfi fost ca ele sã fie departajate îndouã secþiuni: în prima aforismelesale, care sunt cele mai multe, în adoua cele compuse de alþi autori.Dintre autorii strãini reþinem câteva.Democrit surprinde un obiceiexistent ºi la românii de astãzi:„Mare pagubã aduc proºtilor aceiacare îi laudã”. Dar, completãm noi,paguba este a tuturor.

Cartea lui Voicu Lãscuº e plinãde astfel de maxime ºi aforisme acãror esenþã concentratã e trecutãprin multe „alambicuri” ale gândirii.Citind din când în când astfel deproduse ale spiritului uman, isteþ ºialuziv, ele întreþin treazã minteaoricãrui cititor cu puþinã carte,gustând paradoxul ºi umorulsubtextual, care-i încãlzeºte

CÃ

RÞI

106

sufletul, ferindu-l, totodatã, de con-secinþele letale ale prostiei.

Vistian Goia

Ela Iakab îºi intituleazã volumuldespre opera lui Tudor ArgheziDeºertãciune ºi ascezã (EdituraEubeea, Timiºoara, 2011) nupentru sonoritatea aparte asintagmei, ci pentru a revela de labun început intenþia de a transcrieo viziune ascensionalã. Cifrulacestei viziuni de o prospeþimefrapantã stã ascuns în versurileunui poem aproape marginal înexegeza arghezianã: „Dar am trãitsuind mereu o scarã/care iese dinlume afarã.” (Scara).

Cartea e structuratã în douãpãrþi mari, Revelaþia deºertãciuniiºi Asceza, douã experienþe legateindisolubil, peceþi ale existenþeiumane în raport cu divinitatea.Deºertãciunea ca revelaþie, capreludiu al ascezei ajunge înlumina conºtiinþei treptat: ºoapteleenigmatice ºi golul din amintiri,alunecarea stihiilor ºi vietãþilorcãtre o vamã de întuneric a lumii,atotprezenþa morþii. Dar, pânãaici, fiinþa umanã atinge doarsentimentul finitudinii. O com-paraþie inspiratã cu budismul ducedemersul Elei Iakab spre un nodal primei pãrþi din cartea sa: în timpce Budha atinge revelaþia deºer-tãciunii prin contemplaþia unuibãtrân, a unui bolnav ºi a unui trupneînsufleþit, omul universuluiarghezian se ilumineazã prinrãsucire spre sine, prin trans-mutare în mijlocul vedeniilor. Aiciau loc întâlnirile cu sine, cumultitudinea eurilor germinândlãuntric, perindându-se cu mãºtichristice în spaþiul întunecat alscenei. Romanul Ochii MaiciiDomnului ºi poeme ca Heruvimbolnav, Duhovniceascã, Între douãnopþi, Nehotãrâre, Rugã devecernie, Priveghere, Ora rece, Ozi, Nãluca, Sarcinã sacrã au odimensiune cripticã ºi un punct deconvergenþã: „Vine ºi vremea cândspaima nãucitoare a întâlnirilor cumãºtile divine ale alteritãþii piere.Atunci, toate apariþiile christicerãtãcite la marginea neantului

întrerup fluxul orbirii. Zvârcolirea luiChristos, contemplatã de atâtea oricu uluire înfricoºatã, nu e orealitate exterioarã, independentãde conºtiinþa în care se reflectã (...)În meditaþia celui „greu cum eraFecioara” desluºirea dublului rol,de actor ºi spectator în dramaîntâlnirilor cu toate chipurileînvãluite într-o paloare întunecatãse petrece abia acum. Nu de-pãrtarea de divinitate e esenþia-lã aici, ci revelaþia caracterului fan-tasmatic ºi lãuntric al apariþiilorchristice („Isusul meu nu-i celadevãrat”). ªi când rostul lor, acelade mediatori ai revelaþiei, sfâr-ºeºte, ele dispar în nevãzut, pentrutotdeauna (p. 82)”. ªi acesta epreludiul ascezei, revenirea de lamultiplu la unu pe drumul „sin-gurãtãþilor de sus”.

Partea a doua se ordoneazãconcentric în jurul celor trei cãi aleascezei: solitudinea, pelerinajul,cântecul. Pagini cuceritoaredespre lirica eroticã deschiddrumul pe treptele superioare alescãrii, într-o interpretare mitana-liticã de excepþie. Singurãtatea pecare o cautã cel îndrãgostit nu e ofugã din lume. În întâlnirileîndrãgostiþilor, se reface povesteadin Genezã. Adam refuzã mãruloferit de Eva, voind sã rãmânã cuDumnezeu: „Deºi imaginile cuplu-lui nu lipsesc din acest spaþiu alimaginarului arghezian, dinperspectiva bãrbatului în mareaiubirii nu te regãseºti, ci te pierzi.Regresiunea spre locul de începutal senti-men-tului erotic stârneºteo înstrãinare teribilã. Prins într-ofulguranþã epifanicã, subiectulîndrãgostit se purificã lãuntric, foculorb al erosului piere în ireversibil(p. 98)”.

Dupã lupta cu fructul interzis,rãtãcirea în doi ia sfârºit, începepribegia solitarã, cu origini, credeEla Iakab, în tradiþia biblicã. Înaceeaºi linie se înscrie pelerinajulsolitar spre vecia mare, deasã. Nuîntotdeauna pelerinul bate la porþiînchise, în absenþa lui Dumnezeu:„Coºarul alb pierdut cu o scarãprintre zodii în alergarea lentã sprezãrile din ceaþã e o fiinþã ciudatã,cu un aspect atât de puþin ome-nesc. Naufragiat la þãrmurile în-tunecate ale vieþii ca un strãin fãrãpatrie ºi fãrã adãpost, pelerinul

ademenit de luna plinã e invadatde acea melancolie care þâºneºtedin adâncuri umane în faþa uneifrumuseþi dãtãtoare de fiori (...) Eo fiinþã teribilã, predestinatãFrumuseþii ºi silitã sã o caute petãrâmurile pãmântului, unde ea nuse perindã niciodatã. Eul profunda rãmas ancorat într-o existenþãîndepãrtatã, într-o strãlucire alcãrei rest indestructibil pâlpâieîncã, ascuns, într-un ungher alfiinþei sale. ªi tristeþea imensã setopeºte numai în lumina lunarã, culicãrul ei crepuscular. Chiar dacãnu ajunge sã strãbatã zãrile dinceaþã, coºarul alb, mânjit cufuninginile lunii nu mai seamãnã cunimeni pe lume ºi nici cu sine(pp.152-153)”.

Ceea ce reþii mai ales dinpoezia pelerinajelor e reinter-pretarea psalmilor: „Întâlnirile cudivinitatea, extazul provocat înclipe de hierofanie nu sunt legatede ipostaza unui Dumnezeumereu transcedent, Fiinþã eternãºi imutabilã. Ele sunt, în imaginarularghezian, reinterpretãri, rescrieriale unui miracol întâmplat în trecutºi înþeles doar retrospectiv.Conºtiinþa omului atinge durereapierderii imense când umbra serisipeºte. Arghezi nu transcriedurerea existenþei goale deDumnezeu într-un univers pãrãsit,ci singurãtatea fãrã mântuire încare se zbate sufletul între oîntâlnire fugarã consumatã ºiaºteptarea clipei extatice din viitor,din potenþialitate. Ori, aceastãdepãrtare imensã nu poate filocuitã de nimic în afara spectruluimorþii (p.166-167)”.

Deºertãciune ºi ascezã e car-tea unui critic talentat, original ºiexcentric (nu mã refer la fascinaþiavechilor mituri, la înclinaþia spremisticã, la comparaþiile dintrebudism ºi creºtinism, dintre unpsalm arghezian ºi poemulmacedonskian Noapte de de-cemvrie, ci la întregul demers in-terpretativ, privit ºi panoramic ºi pefragmente) în care regãseºti toatemarile texte ºi teme argheziene,interpretate într-o manierã ori-ginalã, într-un stil singular ºi cuce-ritor. Risc ºi eu sã fiu excentricãspunând cã, în opinia mea, oriceadmirator al poetului TudorArghezi, ca sã nu spun orice

Deºertãciune ºi ascezã

CÃ

RÞI

107

filolog, trebuie sã citeascã eseulElei Iakab pentru cã ocupã, fãrãdoar ºi poate, un loc important înexegeza arghezianã de dupã1989.

Adriana Lascu

A scrie poezie e , fãrã doar ºipoate, cu mult mai dificil decât ascrie prozã. Versul constrânge,limiteazã, mãrgineºte. Însã îninteriorul acestei forme fixe îºi auculcuºul, pline de forþã, pasiune ºiînþelesuri, cuvintele. Cuvinte pecare poetul le-a ales cu meºteºug,concentrând, în câteva versurisau strofe, ceea ce alþii ar scrie,poate, pe pagini întregi. ªi cândversurile îºi pãstreazã forþa ºimeºteºugul într-o altã limbã, nupoþi sã nu rãmâi uimit ºi plin deadmiraþie în faþa dublului actcreator al Ioanei Sasu-Bolba, încazul de faþã, care a primit, pentrutraducere, de douã ori (în 2007 ºiîn 2010) Premiul Special “EtaBoeriu” al Uniunii Scriitorilor, FilialaCluj.

Cu aceste gânduri pornescincursiunea în universul cãrþiiJonathan Swift’s Poems. Poemelelui Jonathan Swift.

În dorinþa de a oferi publiculuicititor român ºi alte faþete ale luiJonathan Swift (1667 – 1745) care,din nefericire, e cunoscut de mulþidoar ca autorul Cãlãtoriilor luiGulliver, Ioana Sasu-Bolba, „mareiubitoare de poezie, cititoare ºitraducãtoare empaticã a luiAlexander Pope ºi a poeþilormetafizici”, aºa cum aflãm dinprefaþa semnatã de MihaelaMudure, s-a aventurat, cuîndrãznealã, în „jocul” traduceriioperei poetice a lui Swift. ªiîndrãzneala a dat roade pe carecititorul le poate regãsi în cele 271de pagini ale cãrþii Jonathan Swift’sPoems. Poemele lui JonathanSwift apãrutã la Editura Limes,Cluj-Napoca, în anul 2010.

Implicarea Ioanei Sasu-Bolba ºia Mihaelei Mudure în a promovafascinanta lume literarã britanicã ereflectatã nu doar prin apariþiaacestei cãrþi, ci ºi în numeroasealte publicaþii, din care amintimvolumele: Florilegiu de poezie

Plãcerea versului tradus

religioasã englezã din secolul alXVII-lea, Traducere, studiuintroductiv, note: Ioana Sasu-Bolba;Prefaþa: Mihaela Mudure, EdituraLIMES, (260 p.), Cluj-Napoca,2006; Poezie religioasã în Angliamedievalã, Traducere, studiuintroductiv, Prezentãri ºi note IoanaSasu-Bolba, Editura LIMES (310p.), Cluj-Napoca, 2008; AlexanderPope: ESEU despre Om ºi alteversuri, Traducere, studiu intro-ductiv, prezentãri ºi note IoanaSasu-Bolba, Prefaþã: MihaelaMudure, Editura LIMES (244 p).

Cartea Jonathan Swift’sPoems. Poemele lui JonathanSwift ni-l dezvãluie pe poetulJonathan Swift care a fost, aºacum ne spune traducãtoarea, unpoet prolific. A scris bine ºi divers,ceea ce cu uºurinþã putemobserva doar rãsfoind cartea.Titlurile poemelor ne poartã printoate aspectele vieþii, uneori cuumor ºi ironie, alteori cu seriozitate,invitând cititorii sã afle Cum e cu

frumuseþea/ The Lady’s DressingRoom sau, de ce nu, Ce este-nmintea unei femei/ The Furnitureof a Woman’s Mind, precum ºicâteva lucruri despre însuºi autorul– Versuri la moartea doctoruluiSwift D.S.P.D/ Verses on the Deathof Doctor Swift D.S.P.D.

Dublul efort creator al tradu-cãtoarei, de care aminteam laînceput, e completat de notelede subsol ce vin în întâmpinareacititorilor cu explicaþii ample legatefie de tematica poemelor, decontextul social, cultural, politic zu-grãvit de acestea, fie de rima sauritmul folosit de Swift, devenind uninstrument facil în receptarea ver-surilor decanului de la St. Patrick.

Dar cum puterea exemplului ecea mai grãitoare, savuraþi acesterânduri, luaþi în mânã cartea ce vãinvitã la râs încã de pe copertã, ºipãºiþi în minunata lume a Poemelorlui Jonathan Swift.

Camelia Teglaº

On Himself

On rainy days alone I dineUpon a chick and pint of wineOn rainy days I dine aloneAnd pick my chicken to the bone;But this my servants much enrages,No scraps remain to save board-wages.In weather fine I nothing spend,But often spunge upon a friend;Yet, where he’s not so rich as I,I pay my club, and so good-bye.

Despre el însuºi

Singur stau când nu-i seninManânc pui ºi beau un vin.Singur sunt când nu-i frumosªi ciugulesc pân-la os;Pe servitori îi enerveazã,Rãspláta diminueazã.Când e frumos nu cheltuiesc,Vreun prieten deseori þintesc;Iar, dacã nu-i aºa bogat,Plãtesc masa ºi-am plecat.

Ilustraþia numãrului: Lucian SzekelyArtistul îºi redescoperã ºi aºadar îºi exhibã cu fiecare expoziþie

plãcerea de a explora teritorii neliniºtite ºi neliniºtitoare ale imaginii, atingândteme dificile ºi oarecum deranjante pentru ochiul neantrenat al privitorului.

Pãrãsind spaþiul securizat al gravurii, în care obiectele se oferãspectatorului invitându-l sã le exploreze textura ºi luminozitatea, activândun soi de organ tactil al privirii, Lucian Szekely descoperã odatã cu Teatrulchimic o altã dimensiune a imaginii. Ruptura e destul de mare, chiar ºidacã ne referim doar la dimensiunea concretã a lucrãrilor. Spaþiile suntvaste, comparativ cu marginile miniaturale ale obiectelor din Zoomorfie.Lumea e pusã sub lupã, geografia ºi locatarii sãi îºi deformeazãcontururile, senzaþia privitorului fiind una de vertij. La nivel tematic, rupturadespre care vorbeam în legãturã cu Teatrul chimic e anunþatã de ciclulZoomorfiei, acesta descoperind privirii datele non-antropomorficului ºiinsinuând sentimentul de anxietate care va copleºi, în adevãratul sens alcuvântului, ciclul Teatrului chimic.

Expoziþiile lui Lucian Szekely se constituie aºadar, cel puþin în ultimeledouã episoade, ca pretexte de a ieºi din zona de confort, tranzitând unspaþiu alternativ în care straniul lezeazã privirea, obligând-o sã seredefineascã.

108

S-a nãscut în Câmpia Turzii,însã copilãria o petrece în satulUrca-Viiºoara, unde pãrinþii lui semutã când copilul Teodor avea doiani. Urmeazã cursurile liceale laBlaj (1904-1912), studiazã literele,filosofia ºi teologia la Budapesta(1912-1916), pentru a evita încor-porarea, continuându-ºi studiile defilologie ºi filosofie în cadrulUniversitãþii din Cluj (1918-1919).În anul 1919 este numit profesor delimba ºi literatura românã la Liceul“Regele Ferdinand” din Turda, un-de îºi va exercita cu strãlucire no-bila profesie pânã la începutul luniidecembrie 1948, când este arestatºi trimis fãrã proces la zarca de laAiud.

Scrie poezii din adolescenþã ºidebuteazã în 1906 cu poeziaPastel la Unirea (Blaj). Pânã laMarea Unire din 1918 colaboreazãla urmãtoarele publicaþii: Foaiainteresantã ºi Cosânzeana(Orãºtie), Luceafãrul (Sibiu),Rãvaºul ºi Solia Satelor (Cluj),Revista politicã ºi literarã ºi Unirea(Blaj), Tribuna ºi Românul (Arad),Gazeta Transilvaniei (Braºov),Naþiunea (Budapesta); în perioada1918-1944 aria colaborãrilor seextinde: Gândirea, Evoluþia, Gândromânesc ºi Societatea de mâine(Cluj), Neamul românesc literar(Vãlenii de Munte), Universul literarºi Adevãrul literar ºi artistic(Bucureºti), Nãzuinþa (Craiova),România literarã (Aiud), Cele treiCriºuri (Oradea), Transilvania ºiFoaia poporului (Sibiu), Unireapoporului (Blaj); dupã 1944:Steaua ºi Tribuna (Cluj-Napoca),Scrisul bãnãþean (Timiºoara),ziarul local Turda Nouã. Colabo-reazã de asemenea la revistaabecedar, tipãritã la Brad în lunamai 1933 de tinerii poeþi EmilGiurgiuca ºi George Boldea, dupãaceastã datã transferatã la Turda(iunie 1933 – martie 1934) ºicondusã de profesorul ºi poetulTeodor Murãºanu. În felul acestase evidenþiazã a treia direcþie aactivitãþii sale: redactor ºi directorde publicaþii. Dupã ce în 1925 apar

trei numere, în douã volume, alerevistei Fire de tort, scrise înexclusivitate de elevii liceului, aiciaflându-se tipãritã cea dintâicolaborare a elevului Pavel Dan;din 1926 pânã în 1934 editeazãgazeta sãptãmânalã Arieºul, care,împreunã cu librãria ce purta totnumele râului pe ale cãrui malurise aflã Turda, erau susþinute de osocietate anonimã, alcãtuitã de faptdin intelectuali români turdeni. Înanii 1934-1943 Teodor Murãºanutipãreºte ºi conduce revista Pagini

literare, pe care istoricul literar D.Murãraºu o apreciazã ca fiind“buna revistã din Turda”, în alecãrei file întâlnim numele unorscriitori talentaþi din multe zone aleþãrii, tineri ºi vârstnici. TeodorMurãºanu, fãrã îndoialã sufletulrevistei, a descoperit ºi lansatcâteva tinere talente, în primul rânddoi dintre foºtii sãi elevi: prozatorulPavel Dan ºi eseistul ºi poetulGrigore Popa, publicând totodatãcu consecvenþã versuri ºi prozãde Mihai Beniuc.

Este cunoscut îndeobºte capoet, dar a mai scris de-a lungulanilor prozã scurtã, note ºiînsemnãri, eseuri, amintiri, file dejurnal. A semnat cu pseudonimele:Hyperion, P. Pãdure, SilviuBardeº, Ion Codrin. Volume deversuri: Poezii (Turda, 1920),Lumini suflate de vânt (Arad,1923), Fum de jertfã (Cluj, 1923)ºi ediþia a II-a în 1940, volum

premiat de Academia Românã, în1924, la propunerea ºi prezentarealui Octavian Goga, Chiotcâmpenesc (Cluj, 1926), Lilioarã(Sighiºoara, 1938), precum ºivolumul antologic Lilioarã (Cluj-Napoca, 1982), în colecþiaRestituiri. Volume cu articole, filede jurnal, note: Cioburi de oglindã(f.a.), Florile soarelui (f.a.), Ape demunte, Tolba cu notiþe (Turda,1940), Luminã ºi negurã, ediþieîngrijitã, studiu introductiv, capitolecomplementare, note: Gheorghe I.Bodea; postfaþã de CamilMureºanu (Cluj-Napoca, 2009). Amai publicat versuri în volumele:Antologia poeþilor tineri (1924),îngrijitã de Zaharia Stancu ºi Poeþitineri ardeleni (1940), sub îngrijirealui Emil Giurgiuca. Traduceri: Dinpoemele lui Ady (1948), precum ºidin poeziile lui Petöfi, Arany,Goethe, Schiller, Puºkin.

La 25 octombrie 1995 – cu unan înainte sã aniversãm 105 anide la naºterea ºi sã comemorãm30 ani de la moartea celui omagiat,– recunoºtinþa intelectualilorturdeni faþã de ilustrul lorconcitadin s-a desãvârºit prindezvelirea bustului realizat decunoscutul sculptor ºi cadruuniversitar din Cluj-Napoca,turdeanul Aurel Terec. Dupãdesfãºurarea mai multorsimpozioane dedicate vieþii ºioperei lui Teodor Murãºanu, dupãce Biblioteca Municipalã Turda ºiªcoala nr.1 din Turda ºi-au înscrispe frontispiciul lor numele lui,înfaþa liceului unde cel omagiat denoi a fost un excelent profesor, s-a imortalizat personalitateaacestuia printr-o lucrare de artãde înaltã þinutã artisticã, aºezatãîn vecinãtatea altei lucrãri deanvergurã ºi cu acelaºi potenþialestetic, creat de Virgil Fulicea,prin care tot într-o toamnã, la 30noiembrie 1969, a fost cinstitilustrul elev al ilustrului profesorT. Murãºanu: prozatorul PavelDan.

Cumpãna existenþei celui carea fost rectorul vieþii culturaleturdene, Teodor Murãºanu estemenþinutã de polul tridimensionalbine cunoscut: poet, director derevistã cu importante rezonanþe înistoria presei literare române,profesor cu har pedagogic.

120 de ani de la naºtere, 45 de ani de la moarteTeodor Murasanu

)) )))

,Mircea Ioan Casimcea

109

În perioada 7-9 octombrie, laTeatrul Naþional din Cluj au avut locÎntîlnirile Internaþionale de la Cluj,manifestare aflatã la prima sa ediþiesub semnul lui Gellu Naum, ca unomagiu adus celui mai importantpoet suprarealist român, la zeceani de la trecerea sa în eternitate.

Întîlnirile au debutat în searazilei de vineri, 7 octombrie, cuspectacolul Zenobia dupã romanulomonim naumian, pe un scenariuºi în regia Monei Marian.Spectacolul a avut loc în Studioul„Euphorion” al Naþionalului clujean.La reuºita acestei transpuneriscenice i-au stat alãturi regizoarei,scenografa Eugenia Tãrãºescu-Jianu ºi Corina Sîrbu ilustratoareamuzicalã. În fruntea distribuþiei, unNaum în plinã maturitate, sobru ºimelancolic, concentrat, charis-matic ºi... povestitor, actorul CornelRãileanu. Naum tînãr, rol de mareîntindere ºi extrem de ofertant, afost interpretat cu acurateþe ºisensibilitate de Cristian Rigman,actorul semãnînd foarte bine, dupãcîte i-am auzit discutînd pe ceicare l-au cunoscut îndeaproape,cu tînãrul Gellu Naum. RominaMerei a fost Zenobia, prezenþãdiafanã, de dincolo de lume. LuiPetre Bãcioiu regizoarea i-aîncredinþat trei roluri: Sima/Funcþionarul de la ghiºeul gãrii/Untatã de familie. Iason a fost AncaHanu, iar Dragoº, personajul frustºi ºugubãþ, Radu Lãrgeanu.Cristian Grosu în Constantin areuºit un rol de mare impact lapublic, dar, din pãcate, cu anumiteîngroºãri stridente. Petru a fostinterpretat de Miron Maxim, iar înrolul Mamei lui Naum/Mama Mariei

am regãsit-o cu mare plãcere peMaria Munteanu, actriþã de cursãlungã a trupei teatrului. În Sora luiNaum, Zoe-Olga, Eva Criºan areuºit sã convingã cu aerul ei denimfã pierdutã între ape. ElenaIvanca în Tanti Linica moartã a fostde o stranietate care i-a camîngheþat pe privitori, iar în Gerda,femeia maturã cerºind favoruriletînãrului Naum, nu se putea sã nu-þi aminteascã de Vivien Leigh înPrimãvara de la Roma a doamneiStone. Angelica Nicoarã a fost otristã Jeni Pop, iar Silvius Iorga în

Irina, Tînãrul cu vioara a probat dinnou talentul ºi excepþionala luimobilitate. Seara de vineri – ca dealtfel ºi serile care au urmat – s-aîncheiat cu un foarte selectcocktail.

A doua zi a Întîlnirilor a debutatcu vernisajul expoziþiei GelluNaum ºi Jules Perahim, prezentatde profesorul Ion Pop, de poetul

Sebastian Reichmann ºi deistoricul de artã Marina Vanci-Perahim. Dacã primii doi vorbitoris-au referit cu precãdere lascriitorul Naum, Marina Vanci-Perahim a vorbit despre arta luiJules Perahim, punctînd faptul cãeste impropriu sã se spunã cãartistul fãcea scenografii laspectacole, pentru cã el crea spa-þii/obiecte, decorurile lui fiindexecutate pe linia constructivis-mului cinetic al lui Meyerhold. Încadrul expoziþiei, au putut fi vãzuteo mulþime de portrete, fotografii,

manuscrise, ediþii mai vechi aleunor volume, scrisori sau deseneîn spaþiul dedicat lui Naum. Însecþiunea rezervatã lui JulesPerahim se gãseau materialedespre viaþa ºi opera sa, vizitatoriiputînd admira ºi cîteva poze dinspectacolul lui Vlad Mugur de laTeatrul Naþional din Cluj, Caligulade Albert Camus, a cãrui

Zenobia

International TheatricalDialogue in Cluj

110

scenografie a fost realizatã deartist. De asemeni, în expoziþie afost expus ºi un tablou original alartistului, reprezentînd decorul laspectacolul Caligula. Invitaþii ºipublicul, prezenþi în numãr foartemare, au putut urmãri apoi, în SalaMare, proiecþia mai vechiuluispectacol al Naþionalului pe textullui Gellu Naum, Exact în acelaºitimp, regizat de Mihai Mãniuþiu, acãrui premierã a avut loc în anul2002 ºi pentru care regizorul aprimit Premiul pentru Cel Mai BunRegizor la Galele UNITER din anul2003. Dupã o scurtã pauzã, tot înSala Mare, a avut loc conferinþaGellu Naum ºi avangardaeuropeanã. Au conferenþiatSimona Popescu ºi Ion Pop. IonPop a încadrat teatrul în contextuloperei lui Gellu Naum, ca ocontinuare a poeziei. A subliniatatitudinea de frondã asuprarealiºtilor, subliniind faptul cãîn piesa Florenþa sînt eu, scrisãîmpreunã cu Jules Perahim ca unjoc, se amendeazã ironic aceletimpuri. Simona Popescu a trasatcîteva din liniile generale aleteatrului naumian, apropiindu-l peNaum de teatrul cruzimii lui Artaud(nevoia ca teatrul sã o rupã curealitatea, teatrul nefiind un cîmp debãtaie pentru pasiuni morale).

În seara de deschidere oficialã,sîmbãtã, 8 octombrie a fost lansatvolumul I de Poezii al lui GelluNaum, apãrut la Editura Polirom.Prezentarea cãrþii a fost fãcutã deSanda Cordoº (conferenþiar laFacultatea de Litere a Universitãþii„Babeº-Bolyai” din Cluj, ºefacatedrei de Literaturã românã,teoria literaturii ºi etnologie) ºi

S i m o n aPopescu(lector laFacultateade Literea Univer-sitãþii dinBucureºti).

PoetulIon Mure-ºan a pre-zentat CD-ul Apolo-dor in En-glish dupãG e l l u

Naum (versiunea în limba englezãAna Constantinescu ºi Ada Milea)momentul fiind însoþit de un scurtintermezzo muzical al Adei Milea,primit cu entuziasm de public.Mesajul de bun venit al manifestãriia fost rostit de Ministrul Culturii ºiPatrimoniului Naþional, KelemenHunor ºi de directorul general alteatrului, Mihai Mãniuþiu. Seara acontinuat cu spectacolul Florenþasînt eu. Piesa a fost scrisã “la patrumîini” de Gellu Naum ºi JulesPerahim, “jucîndu-ne la Costineºti(1956?) ºi Sighiºoara (1958)”.Alexandru Dabija ºi-a construit

spectacolul mizînd pe permanentuljoc dintre realitate ºi ficþiune, dintreprezent ºi trecutul care-linvadeazã cu fantasme.Personajele îºi schimbã mereunumele, se dedubleazã, voiajeazãcu nonºalanþã între aici ºi acolo,aflîndu-se într-o continuã ºipermanentã miºcare brownianãprin spaþii dramatice multiplicate

caleidoscopic. Personajele luiGellu Naum, fascinante încomplicata pînzã de dincolo de realpe care o þes în jur, se comportãca niºte mecanisme absurde,trecînd “dintr-o viaþã în alta, dintr-oidentitate în alta”. Jocul de-aidentitãþile a fost foarte bine pus înpaginã de regizor, secondat de oscenografie de excepþie (DragoºBuhagiar). ªi de o muzicã pemãsurã (Ada Milea). Actorii –Ramona Dumitrean, Irina Wintze,Romina Merei, Anca Hanu,Angelica Nicoarã, Patricia Boaru,Ionuþ Caras, Radu Lãrgeanu,Cãtãlin Herlo, Cristian Grosu,Cristian Rigman, CãtãlinCodreanu, Silvius Iorga, AdrianCucu, Miron Maxim – conduºi cumînã de maestru de AlexandruDabija, au dat mãsura întregului lortalent, îngemãnînd cu dezinvolturãcuvîntul rostit cu cel pus pe note.

Dimineaþa celei de-a treia, ºiultimei zile a Întîlnirilor, a fostdedicatã unei mese rotunde purtîndtitulatura de Întîlnirile Internaþionalede la Cluj: prezent ºi perspective.Pe lîngã prietenii scriitorului – DavidEsrig, profesor ºi director alAcademiei Athanor de la

Burghausen din Germania, poetulSebastian Reichmann ºi doamnaMarina Vanci-Perahim, soþiaartistului Jules Perahim, istoric deartã ºi Profesor Emerit laUniversitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne din Paris – au fostprezenþi mulþi directori de festivaluride teatru ºi regizori din Europa, unregizor din Israel ºi un regizor din

Insula

Mihai Mãniuþiu ºi ministrul culturii Kelemen Hunor

111

Statele Unite, precum ºi douãcercetãtoare în artelespectacolului din Franþa, numãrulinvitaþilor strãini fiind depatrusprezece. Interesante luãride cuvînt au avut directorulFestivalului InternaþionalShakespeare de la Craiova, EmilBoroghinã, David Esrig, MarinaVanci-Perahim, SebastianReichmann, Roberto Bacci,director artistic ºi executiv alFondazione Pontedera Teatro(Italia) sau Béatrice Picon-Vallin,director de cercetare, ARIAS(Atelier de recherche surl’intermédialité et les arts duspectacle) CNRS (Franþa), iar osintezã a Întîlnirilor a fost fãcutã deteatrologul ºi profesorul de laFacultatea de Teatru ºi Televiziunea Universitãþii „Babeº-Bolyai”,Miruna Runcan.

Seara, înainte de ultimulspectacol, au avut loc douã lansãride carte, precum ºi lansarea CD-ului cu traducerea piesei lui Naum,Insula, în ºase limbi, produs deInstitutul Cultural Român,prezentat de Director DirecþieiPromovare-Relaþii Publice ICR,Mirela Sandu. Lansarea de carteaudio Gellu Naum, Vîrsta semnului„…cîteva din frumoasele melepoheme” rostite în 1967/1991/1999editat de Casa Radio, conþinînd unalbum cu douã CD-uri ºi o carte, afost prezentat de Simona Popescuºi Alex Goldiº (critic si istoricliterar, redactor la revistele Vatra,Cultura ºi Steaua), iar lansareacelor trei volume ale lui Mihai

Mãniuþiu, scoase de Editurabybliotek: În Balkanya, eu ºi ceilalþidemoni; Opiniile unui cãlãtornedemn ºi Exorcisme, au fostelogios prezentate de cunoscutulcritic ºi istoric literar, profesor laFacultatea de Litere a Universitãþiidin Bucureºti, Ion Bogdan Lefter,directorul artistic al Naþionaluluiclujean, lector la Facultatea deTeatru ºi Televiziune a Universitãþii„Babeº-Bolyai”, ªtefana-PopCurºeu ºi directoarea Edituriibybliotek, Diana Suciu, un cuvîntde încheiere ºi mulþumire avînd ºiautorul.

Finalul Întîlnirilor a fost marcatde spectacolul-concert al AdeiMilea, Insula (scenografia: ValentinCodoiu, asistenþã de regie:Andreea Iacob). Piesa Insula afost scrisã de Gellu Naum în anul1966, fiind publicatã în volum(Insula, Ceasornicãria Taus.Poate Eleonora) treisprezece ani

mai tîrziu, în 1979, la Editura CarteaRomâneascã din Bucureºti. Înscrierea acestui text Gellu Nauma folosit ca sursã de inspiraþieromanul lui Daniel Defoe,Robinson Crusoe. Spectacolul“cîntã” despre naufragiul pe insulapustie ºi eforturile de supravieþuireale lui Robinson (Cãtãlin Herlo),despre întâlnirea cu personajulVineri (Miron Maxim), despre piratulcu picior de lemn (Adrian Cucu),despre regele canibalilor (CristianRigman), despre o Sirenãabandonatã (Anca Hanu), despreMary (Ramona Dumitrean) sora luiRandolph Selkirke (Silvius Iorga),chiar ºi despre Iedul Coco (CristianGrosu) ºi un trio de bunici – bu-nicile Selkirke (Romina Merei,Adriana Bãilescu ºi Irina Wintze).Au loc înfruntãri spectaculoase,dezvãluiri senzaþionale – majo-ritatea personajelor descoperin-du-ºi pe parcurs un anumitgrad de rudenie –, rãpiri, trãdãrisentimentale. Finalul, cu multeaplauze, a adus-o în faþa publicu-lui pe Ada Milea, care a cîntat / ne-a încîntat cu un fragment, în limbaenglezã din mai vechiul spectacolpe acelaºi text, realizat împreunãcu celebrul violonist ºi compozitorbritanic de origine românãAlexander Bãlãnescu.

Prima ediþie a ÎntîlnirilorInternaþionale de la Cluj nu ar fiputut avea loc fãrã sprijinulMinisterului Culturii ºi PatrimoniuluiNaþional, al Institutului CulturalRomân precum ºi al sponsorilor.Organizatorii promit pentru anulviitor o nouã ediþie, poate mai amplãºi cu mai multe secþiuni.

Nora Colþea

Florenþa sunt eu

Masa rotundã

112

Teatrul Naþional din Timiºoara asãrbãtorit în 22 septembrie 135 anide la construcþia Clãdirii PalatuluiCulturii, care reuneºte astãzi, dupãcum bine se ºtie, Teatrul Naþional,Opera Naþionalã, Teatrul Maghiarºi cel German. Evenimentul a fostmarcat prin douã reprezentaþiiteatrale aparþinând unor registretotal diferite : Alergãtorul de MattiasAndersson (trad. Geanina Jinaru)în regia Oliviei Grecea, ºi premieraspectacolului O scrisoare pierdutã,în montarea regizoralã a AdeiLupu Hausvater, director generalal instituþiei gazdã.

Dupã-amiaza teatralã timi-ºoreanã a început promiþãtor subsemnul Alergãtorului. Urcareacelor cinci etaje, în pas vioi, de-alungul pereþilor pictaþi în culori vii,cu figuri ieºite parcã din lumeagrafittiurilor, apoi trecerea de lasoarele de toamnã la întunericulstrâmt al sãlii studio, îi cerea dejaspectatorului depunerea unui efortpreliminar, o „încãlzire” în vedereacursei cu bãtaie lungã prin lumeateatralizatã a tragicomiculuiexistenþial... de la MattiasAnderson la Caragiale ºi înapoi.

Sã începem însã cu începutul:spaþiul îngust, întunecat, fãrãaerisire, al sãlii Studio, cu oscenografie ce reduce la maximumdistanþa dintre spectatori ºi actori,introduce încã din primele clipeprivirea iscoditoare a strãinului înintimitatea vestiarului sportivilorliceeni. Bart, tânãr înalt ºi aparentputernic, se antreneazã fãrã

încetare pentru cursa de opt sutede metri, Jenny în poziþie meditativãîn centrul prosopului sãu imprimatcu prinþesa Disney Rappunzel seconcentreazã asupra filosofieiboxului Thai, Carola lucreazãmuºchii pe bicicletã în vedereaprobei aruncãrii greutãþii, iar ceilalþidoi bãieþi, Tommy ºi Sammy, facmai degrabã galerie, sub priviriledure ale femeii-fluier, antrenoare ºiprofesor suplinitor. O zi banalã dinviaþa câtorva tineri... banalitateexpusã, recunoscutã de fiecareadolescent în parte, care seadreseazã publicului în mod direct,care ºi-ar dori sã câºtige atenþiaacestui public, atenþia oricui, darcare nu are de arãtat altceva decâtprozaica lui existenþã, zi de ziaceeaºi, dupã cum o remarcãbolnãvicios Jimmy, drogatulgrupului.

Asemeni personajului becket-tian Clov, Alergãtorul se învârte într-un cerc vicios, al cãrui prizoniereste ºi la propriu ºi la figurat, „mereupe aceeaºi pistã”, „apoi o iau de laînceput [...] mereu aceeaºi”.„Aceleaºi întrebãri, aceleaºirãspunsuri” spune Beckett într-unsfârºit de partidã care nu se terminãniciodatã. Cândva alerga ºi Clov,cândva Clov îºi dorea o bicicletã...„altãdatã”. Sã fie Alergãtorul Bart oîncercare de recreare a tânãruluiClov, prizonier neputinþei sale de aspune „nu” ºi de a nu asculta?Bicicleta care nu avanseazã ºimacinã parcã visele adolescentinede faimã ºi succes ale Carolei, fugaîntre patru pereþi, violentareapermanentã a fizicului ºi psihi-cului aproapelui, masochismul ne-putincios ºi raportul dureros cugeneraþia pãrinþilor sunt toatemoºtenite de cãtre MattiasAndersson de la Beckett. Ce sãmai spunem de trimiterile, implicitela nivel textual, explicite la nivelregizoral, la Woyzzeck-ul luiBüchner? Cu un Bart care se lasã

dominat, umilit, chinuit de colegii sãi,torþionari inconºtinenþi, ce ascundla rândul lor neputinþa de a face faþãviolenþei ºi neîmplinirilor familiale dedincolo de zidurile ºcolii.

Avem de a face cu o nouã, la felde tristã ºi trunchiatã Deºteptare aPrimãverii, reluatã de la Wedekindîncoace de sute de ori, mai ales subinfluenþa sociologiei engleze ºiamericane. Mizând aproape totul peemoþie ºi empatie, fãrã estetisme,însã permiþându-ºi câteva imaginimetaforice centrale, tânãra re-gizoare, absloventã a Facultãþii deTeatru ºi Televiziune clujene,încearcã sã atragã atenþia asupradramelor neîntrerupte care neînconjoarã ºi care trec de multe orineobservate, minimalizate desocietatea românescã contem-poranã. Sã luãm drept exempluimaginea filmicã a gradenelor demoºtenire comunistã cu scaunegoale, suprapusã sunetului uneimulþimi gãlãgioase, proiectatã peperetele vestiarului de o parte ºi dealta a dulapului central, refugiupunctual dar iluzoriu, falsã portiþã descãpare, care nu poate nici proteja,nici ascunde, nici permite ieºirea dinjoc. Acele sute de scaune goale, înjurul terenului gol, care la niveldramaturgic îl aºteaptã peprotagonistul prizonier al vestiaruluiºi laºitãþii sale, nu sunt altceva, ºiasta a înþeles-o toatã lumea, decâtoglinda sãlii ºi a absenþeispectatorilor autentici, implicaþi cuadevãrat în ceea ce se întâmplã înfaþa ochilor lor. Oare scaunele luiIonescu, nu trãseserã o datã unaspru semnal de alarmã? Gândurilesinuciderii protagonistului, iluziiledeºarte, separarea totalã a iubirii deerotism, ca sã folosesc cuvinteleunui alt reprezentant al teatruluiabsurdului, Arthur Adamov, crudaexpunere la privirile ºi batjocurilecelorlalþi... Homo hominis lupus dincele mai vechi timpuri, nu-i aºa?Animal singuratic ce se adunã în

ªtefana Pop-Curºeu este Lectoruniv. la Facultatea de Teatru ºiTeleviziune, Universitatea Babeº-Bolyai, Cluj-Napoca, ºi de asemeneaDirector artistic la Teatrul Naþional dinacelaºi oraº (ªefana Pop-Curºeu isLecturer at the Faculty of Theatre andTelevision, Babeº-Bolyai Uni-versity,Cluj-Napoca, and also Artistic Directorof the National Theatre in the samecity).

From the Runner to the Elector: a Day at the NationalTheatre Timiºoaraªtefana Pop-Curºeu

De la Alergator la Alegator: o zi laTeatrul National Timisoara,

)) ))) )) )))

,

113

haite doar pentru a ataca...”: de cenu se pot întâlni cei singuri. Poatepentru cã e mai simplu sã-ºi atingãvisele prin stupefiante, decât prindeschidere autenticã înspreceilalþi... „sã pluteºti pe o maresuperbã pentru totdeauna”...viseazã Sammy, „aº vrea sãzbor… peste dealuri verzi, verzi,verzi” viseazã Carola, prin cânteculsãu obsesiv. „O melodie draguþã”sfârºeºte prin a recunoaºte mamaei, antrenoarea, suplinitoare ratatãºi ºomerã, dupã ce îi spulberasevisele fiicei sale, batjocorite deja detoþi ceilalþi colegi, dar „pentru minea fost doar asfalt” ºi „mocirlã”...cercul vicios al neîmplinirilor,generaþie dupã generaþie.

„Trecem pe lângã absurditate ºinu ridicãm mãcar o sprânceanãrevoltatã...”, spunea Caragiale, iarsub acelaºi semn al provocãriispectatorului la acþiune, deºi într-ocheie complet diferitã, a stat ºi celde-al doilea ºi mai substanþialspectacol al zilei, O scrisoarepierdutã. De la Alergãtorul a cãruiperseverenþã era sortitã eºecului,s-a trecut la cea a eternului Alegãtor,la fel de lipsitã de consistenþã înzilele noastre ca în a doua jumãtatea secolul al XIX-lea.

Douã mari surprize au fostrezervate spectatorului de cãtretrupa timiºoreanã condusã cumare fineþe ºi exactitate de cãtreAda Lupu: în primul rând, manieraîn care Caragiale a fostmodernizat ºi readus în miezulactualitãþii politice româneºti asecolului XXI, cu pãstrareaintegralitãþii textului dramatic, iar înal doilea rând, reformulareacomicului caragialesc într-o cheiedell’arte, binevenitã, care afuncþionat ca o interfaþã viabilã atâtîntre actori ºi personaje cât ºi întreactori ºi spectatori ºi între limbajulpuþin datat al textului ºi aºteptãrilepublicului de astãzi.

Încã de la prima sa intrare înscenã, Ghiþã, poliþaiul-valet prinexcelenþã, s-a dovedit a fi unBrighella înnãscut, nu numaiserviabil ºi servil, profitor ºilinguºitor, ci ºi un personaj extremde agil, informatorul mereuprezent, mereu pe fugã, cu o tavãcu pahare, umplute ºi golite lacomandã, veritabil hangiu al puteriipolitice, târându-se, la propriu,pentru a putea rãspunde cât mai

bine ordinelor date de superiori.Fãrã a þinti o interpretare redusã laformele comediei dell’arte, în careConul Fãnicã e amorezul nelipsitde lângã preaiubita lui amorezãJoiþica, iar cei doi dottore într-alepoliticii se regãsesc în Trahanacheºi Nae Caþavencu, urmaþi deFarfuridi ºi Brânzovenescu cu unprofil asemãnat cu cel al zanni-lorsau al clovnilor bufoni, punerea înscenã a Adei Lupu pãstreazã sau,mai bine spus, revitalizeazãîntregul spirit al acestui teatru destradã italian. O alegere foartebunã din mai multe motive: pe deo parte pentru cã mãºtile tip alecommediei sunt, prin originea loritalianã, extrem de apropiate unuianumit gen de umor românesc desorginte latinã, unde haosul,violenþa ºi amorul se joacã de-a v-aþi ascunselea. Pe de altã parte,commedia dell’arte, ca teatru demimi, cu rãdãcini antice, a fostmereu legat de actualitate, de viaþasocialã ºi polticã a comunitãþii pecare o amuza, de unde prelua ºimateria principalã a improvizaþiilorpe scenariul dat. Ei bine, dacã I. L.Caragiale avea în vedere deputaþiprecum „d-l Misail”, în 1879, directvizaþi prin discursul dezlânat ºigãunos al unui Brânzovenescu,astãzi, spectatorul vede cuuºurinþã deputaþi în funcþie, careocololesc cu înverºunaresubiectele arzãtoare la ordineazilei, sub privirile adormite sauprintre molfãiturile de sandwich alecolegilor de Camerã. Ce sã maispunem de versatilul NaeCaþavencu, un mimus calvus plinde pedanterie, care se vrea lamodã, dar e balcanic-bizantin pânãîn mãduva oaselor. Sã nurecunoaºtem un Gigi Becali, oElena Udrea ºi alte persoane cuprea mare importanþã politicã?Chiar dacã astfel de trimteri potpãrea puþin deranjante pentruspectatorii obiºnuiþi cu puneri înscenã mai clasice ºi literare ale luiCaragiale, e bine, zic eu, sã nuuitãm de la ce sau de la cine aplecat dramaturgul nostru ºi în ceîi constã puternica actualitate aiciºi acum, pe o scenã româneascãîn Europa secolului XXI.

În sensul acesta, relaþiaactorilor-personaje cu publicul estepe tot parcursul spectacolului foartebine întreþinutã, însã neplãcutã

poate uneori prin prea mareproximitate, oricum voit invazivã.Sunt împãrþite buletine de vot, actoriicirculã prin salã, scenaprelungindu-se, în concepþiaspaþialã a lui Zsolt Fehervári, ca laparadã, pe aleea centralã pânã lajumãtatatea parterului; se urlã, sestrigã, se ofteazã, se transpirãabundent, totul într-un ritm extremde bine susþinut, în tandem cumuzica frumos conceputã,modelatã pe ºi modelatoare afiecãrui moment ºi scenã în parte.Toate laudele lui Tibor Cári, carene-a obiºnuit cu o astfel departicipare muzicalã intensã ºi pescena Teatrului Naþional „LucianBlaga” din Cluj, în fremãtãtoareaadaptare a romanului La Rãscrucede vânturi, regizatã de aceeaºi AdaLupu.

Cum ajunge o femeie sãconducã magnific destinelepolitice, dincolo de transparenþa deplastic a hamacului, unic mobiliercentral, ce strânge laolaltã amanþi,prieteni ºi duºmani ai boborului,cum se urzesc comploturi ºi se facdin þânþari armãsari în aburul densal saunei cu þâºnitori din Actul aldoilea, cum intervine Alegãtorul exmachina sub forma unui cetãþeandecent turmentat, dând peste capun întreg mecanism cu rotiþe curatteatrale, o demonstreazã, cu unhistrionism frumos asumat,întreaga trupã a Teatrului Naþionaldin Timiºoara, lãsând loc atâtpentru râsetul din inimã, cât ºipentru tipicul haz de necaz,culminând cu profunda tristeþeamarã a constatãrii cã am preferapoate, ca cetãþeni ai Românieieuropene de astãzi, ca amiculCaragiale sã nu fi fost atât decumplit de actual.

Abstract: This paper analyzes twoshows from the National TheatreTimiºoara: The Runner, by MattiasAndersson (scene direction: OliviaGrecea), and A Lost Letter by I. L.Caragiale (scene direction: AdaHausvater).

Rezumat: Acest articol analizeazãdouã spectacole de la Teatrul Naþionaldin Timiºoara: Alergãtorul de MattiasAndersson (regia Olivia Grecea), Oscrisoare pierdutã de Caragiale (regiaAda Hausvater).

Keywords: Mattias Anderson, I. L.Caragiale, directing strategies.

Cuvinte-cheie: Mattias Anderson,I. L. Caragiale, strategii de regie.

114

Festivalul internaþional de filmComedy Cluj, ajuns la a treia ediþie,deºi nu este nici pe departe la felde prestigios ca TIFF-ul, meritãtotuºi sã ne reþinã atenþia prin maimarea sa coerenþã tematicã,deoarece adunã în jurul unei ideicentrale sau al unei anumite formede comic doar filme de comedie.În acest an, genul de film care afederat treizeci ºi cinci de þãri ºipeste o sutã treizeci de filme a fostcomedia dramaticã, al cãreimaestru incontestabil rãmânefrancezul François Truffaut. S-arâs aºadar mult în sãlile napocane,Arta, Victoria, Florin Piersic (fostRepublica) ºi altele, dar hohotele– mai moderate ca la comediastructuratã în jurul gagurilor – aufost adeseori întrerupte de suspinesau chiar de crize de plâns.

Filmele din competiþie, zece lanumãr, au propus spectatorilor ogamã largã de nuanþe ºi emoþii,precum ºi moduri foarte diverse dea râde: un mod filipinez, altulgerman, unul chinezesc ºi altulgrecesc etc., selecþioneriifestivalului mizând în primul rândpe diversitate ºi abia apoi pecalitate. Aceastã ordine de prioritãþinu înseamnã cã ar fi lipsit calitatea:ea a fost prezentã la toatenivelurile, de la scenarii pânã laimagine, editare, joc actoricesc,scenografie ºi regie. Poate cã,totuºi, nu Duminicã în stil filipinez(coprod. Taiwan-Filipine, 2009, r.:Wi Dong Ho) ar fi meritat MarelePremiu de la Comedy Cluj,deoarece povestea aceastadespre doi imigranþi filipinezi caretransportã o zi întreagã o canapeagãsitã, trecând prin situaþii carefrizeazã adesea absurdul pur, nua fost prea relevantã. Filmul suferãdin cauza unor lungimi care – datela o parte la montaj – l-ar fi fãcut

fãrã îndoialã mai bun.Oricum, publicul nu s-a înºelat

ºi sufragiile sale au mers cãtreInfidelul (Marea Britanie, 2010, r.:Josh Apignanesi), film rãsplãtit cuPremiul Publicului, la care s-auadãugat un premiu pentru cel maibun rol masculin, acordat lui OmidDjalili (care a încarnat cu briopersonajul Mahmud Nasir) ºi unulpentru cel mai bun scenariu(semnat de David Baddiel). La celetrei premii s-ar fi putut adãuga –fãrã falsã generozitate – ºi unulpentru cea mai reuºitã coloanãsonorã, care din pãcate a rãsplãtitBondarul (Germnia, 2010, r.:Sebastian Stern), film distins ºi cupremiul pentru regie, pe care l-ar fimeritat poate Patru lei (MareaBritanie, 2010, r.: ChristopherMorris). Muzica din Infidelul,compusã de Erran Baron Cohen(fratele mult mai celebrului Sacha-Borat), însoþeºte cu ritmurile eicompozite, antrenante ºi energiceo poveste despre identitate, rasismºi prejudecãþi, care s-ar puteaplasa liniºtitã sub semnul vechiuluiadagiu latinesc: castigat ridendomores. Mahmud Nasri, britanic deorigine pakistanezã, fãcândcurãþenie în casa mamei salemoarte de curând, descoperã uncertificat de adopþie, care îi vadezvãlui o realitate înfiorãtoarepentru un bun musulman: înaintede a fi primit în noua familie, senumea Solly Shimshillewitz, fiinddeci cât se poate de evreu. Încãutarea disperatã a originilor sale,Mahmud va ajunge sã se iniþiezeîn iudaism, ca sã fie primit deprezumtivul sãu tatã, un rabinzãcând pe patul de moarte într-unospiciu. În paralel, „Solly” va trebuisã dea dovezi cã res-pectã strictprincipiile Coranului, în faþa familieiviitoarei sale nurori, Uzma, ºi maiales în faþa tatãlui ei vitreg, unpredicator integrist de tipul „ghiduluirevoluþiei” din Iran. Fiind un colericdesãvârºit, nu se lasã multã vremecopleºit de disperare nici cândsoþia îl pãrãseºte împreunã cucopiii ºi reuºeºte sã-l învingã pe

imamul fundamentalist pe propriulsãu teren, arãtând cã înþelegecartea Profetului nu doar în litera,ci ºi în spiritul ei, ºi dezvãluindasistenþei cã cel care susþine cãar descinde dintr-o faimoasãfamilie de predicatori cu rãdãcinipânã în secolul VIII nu e de faptdecât un fost cântãreþ de muzicãpop, îmbrãcat în hainã de oaie maiales pentru a scãpa de uneleprobleme cu fiscul. ªi, ca în oricecomedie bunã, totul se încheie cumuzicã ºi cu o nuntã careconciliazã toate religiile ºi culorilede piele! Dincolo de aceastãpoveste, multe probleme gravesunt tratate în cheie comicã, ceeace le conferã o nouã dimensiune:situaþia din Palestina, Holocaustul,etnofobia, identitatea sub aspectulsãu de construct cultural sauconflictele între generaþii.Beneficiind, aºa cum am spus deja,de cea mai bunã coloanã sonorãa festivalului, Infidelul s-a mai fãcutremarcat ºi prin montajul rapid, prinmiºcãrile variate ale camerei,suferind totuºi într-o oarecaremãsurã cât priveºte transparenþaimaginii, capitol la care n-ar fi pututspera nici un premiu. La acest dinurmã capitol, a fost distins de juriu,cu destul de multã justeþe, Patrucostume negre (2010), filmgrecesc despre patru gropari, înregia lui Renos Haralambidis.

O soartã mai bunã – adicãdistingerea cel puþin cu o menþiunea juriului – ar fi meritat alte douãfilme din competiþia oficialã, anumeo comedie chinezeascã desprelumea comerþului cu obiecteerotice (Revoluþia felinarelor roºii,2010, r.: Sam Voutas), în care afuncþionat perfect principiul pe careBergson îl identifica în cazulcomicului: „du mécanique plaquésur du vivant” (sã-i fi vãzut pechinezi!), precum ºi o coproducþieruso-germanã, Fetele Yakuza nuplâng niciodatã (2010, r.: SergheiBodrov, Gulshat Omarova),centratã pe lumea mafieiinternaþionale. Fetele Yakuza a luattotuºi un premiu pentru cel mai bunrol feminin, acordat lui TakSakaguchi.

De asemenea, aº dori sãmenþionez aici, dintr-un soi descrupul patriotic, ºi singurul filmromânesc din competiþie, Visul lui

Note de spectator

Comedy Cluj, 2011Ioan Pop-Curºeu

Autorul este Lector universitar laFacultatea de Teatru ºi TeleviziuneUBB Cluj-Napoca ºi redactor la revistaSteaua (The author is Lecture at theFaculty of Theatre and Television,UBB Cluj-Napoca, and he works alsoat Steaua cultural magazine).

115

Adalbert (2011), în regia lui GabrielAchim. Sintetizând foarte rapidlucrurile, filmul a mizat iar pe oexplorare a comunismului înperspectivã tragi-comicã, lucru decare – drept sã spun – publiculcam începe sã se sature, mai alescã creaþiile filmice mari de dupã1989 au avut dificultãþi în a gãsisubiecte în „realitatea imediatã”,cum s-a întâmplat de altfel ºi curomanul. Cred cã, în ultimã analizã,explorarea unor momentetraumatice din istoria mai mult saumai puþin recentã, combinatã cu olecturã supra-dimensionantã atrecutului naþional, caracterizeazãdoar marile cinematografiiimperialiste ºi pe cele mici(americanã, rusã, pe de o parte /românã, bulgarã, maghiarã, pe dealtã parte), de aceastã „boalã” fiindscutite cinematografiile solide dinvestul Europei. Ca sã revin la Visullui Adalbert, original mi s-a pãruttotuºi pretextul de la care a pornitGabriel Achim, anume accidentelede muncã, foarte frecvente înperioada comunistã; în filmfigureazã de altfel numeroaseimagini cu caracter documentardespre astfel de întâmplãrinefericite. Predominantã rãmâneînsã ficþiunea, despre subinginerulIulicã, prins între o soþie cicãlitoareºi o amantã capricioasã, ºi ocupatcu organizarea unei festivitãþi înfabrica unde lucreazã, cu ocaziacelei de-a ºaizeci ºi cinceaaniversãri a înfiinþãrii PCR, subumbra tutelarã a lui Ceauºescu ºia tovarãºului Tocmagiu (nume preatransparent!), liderul local alcaracatiþei. Pentru aceastãaniversare, subinginerul a turnat omicroficþiune pe peliculã, Visul luiAdalbert, despre un tânãr muncitorcare descoperã – în urma uneisuite de coºmaruri – ce bine e sãfie ordonat la locul de muncã. Învreme ce spectatorii (intra- ºi extra-diegetici) se amuzã de limbajul delemn, de grotescul situaþiilor încare-i punea ideologia oficialã peoameni, în fabricã se producecatastrofa: un strungar, care ar fitrebuit sã fie prezent la festivitate,dar pe care Iulicã îl rugase sã facãniºte cuþite pentru diriginta fiuluiameninþat cu scãderea notei lapurtare, îºi pierde mâna, ceea ceduce la o „reconstituire” sub ochiul

atent al securiºtilor, în cadrul cãreiaIulicã trebuie sã joace rolul victimei,fiind filmat. Din neatenþie, sau poateca pedeapsã pe care ºi-o aplicãsingur, Iulicã îºi prinde ºi el mânaîn strung, pierzându-ºi-o, în vremece camera se bãlãngãneºte întoate pãrþile ºi ochii spectatoruluise umplu de sânge. Se împlineºteastfel o prevestire rea din visulsoþiei protagonistului, care îlavertizase sã nu facã nici o prostie,pentru cã somnul i-a fost bântuitde vulpi (semn rãu). Toate acestease petrec imediat dupã seara încare Steaua a câºtigat CupaCampionilor, iar destinul lui Iulicã elegat în mod forþat de cel al luiHelmuth Duckadam, schilodit defiul lui Ceauºescu pentru maºinape care ar fi primit-o de laorganizatorii cupei. Interesantesunt în creaþia lui Gabriel Achimstraturile suprapuse de aluzii ºicitate cinematografice, mergând dela Ghepardul lui Visconti, pânã lafilmele porno ºi la documentarelesubacvatice ale lui Jacques-YvesCousteau, sau la multe filme dinproducþia autohtonã. Memorabil emomentul când inginerul Lefãrdãu,ºeful direct al lui Iulian, þine înfabricã un discurs desprecinematografie ca artã anti-burghezã, trimiþând la primulexemplu de realism socialist, LaSortie des usines Lumière. Ce i-aº reproºa lui Gabriel Achim,dincolo de banalitatea inspiraþieicomuniste, este ºi imagineatulbure, secondatã de o filmareslabã. E drept cã, la proiecþia degalã a filmului, regizorul a susþinutcã utilizarea suportului VHS ºi apeliculei de 8 mm, precum ºifilmarea din mânã sunt elementeale unei estetici mizerabilisteasumate; oricum e penibil sã vezipe un ecran uriaº imagini a cãrorclaritate n-o depãºeºte pe aceeaa multor filmuleþe de pe YouTube.Noroc cã Visul lui Adalbert a fostservit de bune prestaþii actoriceºtiºi cã cei doi scenariºti (printre careînsuºi regizorul) au gãsit câtevagaguri reuºite. Reconstituireaepocii e oricum fidelã, frapantã, cuDaciile care nu pornesc, fabricileîn care se lucreazã pe sub mânã,costumele care ne sunt atât defamiliare ºi par totuºi atât de stranii,stilul de a vorbi ºi a înjura care e

încã al nostru etc.Oricum, comedia româneascã

a fost la mare cinste ºi clujenii auavut ocazia sã se reîntâlneascã cuarhetipuri, cum ar fi Coana Chiriþaºi personajele lui Caragiale. S-auputut revedea filme care ºi-aupãstrat o oarecare prospeþime, maimult prin temã decât prin abordãrileregizorale, de pildã O scrisoarepierdutã (1953, r.: SicãAlexandrescu & Victor Iliu), sau D-ale carnavalului (1958, r.: Gh.Naghi, Aurel Miheleº). FaimoasaDraga Olteanu-Matei a readus înatenþia publicului o demenþialãChiriþã, în Ieº ºi în provinþie,umblând sã-ºi mãrite fetele sau sã-l convingã pe placidul Bârzoi (numai puþin legendarul Dem.Rãdulescu) sã se facã ispravnic.Jocul eficient ºi nuanþat alprotagonistei – marea sãrbãtoritãde la Comedy Cluj – ne-a amintitîncã o datã cât de mult îi datoreazãCaragiale predecesorului sãuAlecsandri, pe care degeaba l-a totironizat, ºi cât de necesarã ar fi orelecturã sistematicã a celui pecare manualele l-au schilodit subeticheta reductivã de „bardul de laMirceºti”.

Câteva secþiuni puternice audat þinutã festivalului clujean. Mãgândesc în primul rând la FocusFranþa, în cadrul cãreia a rulatFarmecul discret al burgheziei deBuñuel, capodoperã a comediei cuecouri suprarealiste (1972), sau lao secþiune care a strâns laolaltãcâteva foarte bune filme sârbeºti,în care se ghiceºte o moºtenirebine asumatã ºi depãºitã a lui EmirKusturica. Râsul cel mai nestãvilitl-au stârnit tot clasicele de tipulMonthy Python ºi Sfântul Graal(1975, r.: Terry Gilliam ºi TerryJones), cu medievalismul sãu decarton ºi cu comicul sãu în acelaºitimp grosolan ºi rafinat, cu cavaleriiþopãind în vreme ce zornãie nuci casã imite zgomotul copitelor de cai,pe care producþia nu ºi i-a permispentru cã erau prea scumpi...

În cadrul Comedy Cluj au mairulat pe ecrane – în premierã –numeroase filme de animaþie ºiscurt-metraje, produse în ºcolilede profil din întreaga lume ºipropunând spectatorilor diverseforme de umor, de la umorulevreiesc atât de specific, la comicul

116

greoi al nemþilor sau la formeleabracadabrante de pince-sans-rireale britanicilor. Premiul pentruscurt-metrajele din competiþie amers la Gobbel de Raluca David(2011), o comedie neagrã despreo înmormântare la þarã, în Româniacontemporanã, destul de binerealizatã, cu scene pregnante ºiunghiuri îndrãzneþe de filmare.Fãrã îndoilã cã juriul secþiunii,format în majoritate din tineribloggeri, a vrut sã recompensezeºi o producþie clujeanã, semnatãde o fostã studentã a Facultãþii deTeatru ºi Televiziune. S-a maidistins încã un scurt-metrajromânesc, Captivi de Crãciun, albucureºtencei Iulia Ruginã, iarjuriul oficial al festivalului amenþionat elogios o producþiegermanã, Daniel’s Ashes de BorisKunz, o aiurealã despre cenuºaunui mort. La acest film, mult prealung pentru un scurt-metraj bun,spectatorul doar zâmbeºte de vreodouã ori, în silã. În rest, platitudini,scene forþate, demne de o comediegermanã!

La secþiunea de animaþie s-afãcut remarcatã cu precãdereºcoala cehã din Praga (FAMU, unadintre cele mai vechi ºi maiprestigioase instituþii de profil dinEuropa), prin ideile inovatoare defilm, prin realizãri îndrãzneþe ºiritmate, prin combinarea figurilordesenate cu actori vii ºi printr-unrefuz programatic al locului comun.În acelaºi spirit concentrat al short-ului s-a înscris la þanc ºi selecþiade Best of Noaptea devoratorilorde publicitate, reamintind publiculuicã reclama poate sã fie uneori omicã operã de artã, mai ales atuncicând mizeazã inteligent pemecanismele comicului, ºifãcându-l sã uite muntele decalupuri publicitare triviale, cu careteleviziunile strivesc derulareacelor mai bune emisiuni.

Pe lângã acestea, cred cã încãun film ar fi meritat un interes maiamplu din partea publicului: cândl-am vãzut, erau doar vreodouãzeci ºi cinci de spectatori însalã. Prietenii (Suedia, 2010, r:Josef Fares) spune povestea a treiamici care lucreazã într-un atelierde reparat biciclete ºi caretraverseazã – fiecare în felul sãu– un soi de midlife crisis,

pigmentatã de sex ºi probleme deidentitate: Juan se vede pus însituaþia de a-ºi eutanasia câinele,pe Dino, prea neputincios în faþaartrozei; Jörgen are probleme deînþelegere cu soþia lui, despre carecrede cã i-ar trebui un tip macho,plin de tatuaje ºi energie; vãduvulAziz aºteaptã un nepot de la fiulsãu Sami ºi încearcã sã-ºigãseascã o nouã partenerã deviaþã curtând-o pe mama luiJörgen. Poveºtile se încruciºeazãinteligent, cei trei prieteni îºi daureciproc sfaturi bine intenþionate acãror aplicare se vãdeºte de celemai multe ori catastrofalã,aparenþele comice sunt contrazisede situaþii care degenereazã îndramatism, iar construcþiasemnificaþiilor pe muche de cuþitmerge mânã în mânã cu o naraþiunede un foarte bun ritm, nici prealentã, nici prea alertã. Sami ºi soþialui simuleazã o sarcinã, derulândîn paralel un proces de adopþie,cãci bãrbatul nu poate avea copii;or, jocul lor dublu este dat pestecap de o neregularitate, ceea ce-ideterminã sã ia un copil chinez,spre deliciul – final – al bunicului deorigine turcã. Regizorul analizeazãstereotipii comportamentale (spa-niolul e petrecãreþ, suedezul eprudent ºi burghez, orientalul leneºsoseºte la muncã mult dupãceilalþi), moduri de a vorbi comice(suedeza turcitã a lui Aziz pare detoatã frumuseþea), mecanisme dereacþie în situaþii dificile ºiconstruieºte cel puþin douã scenememorabile, care stârnescirezistibil râsul publicului (salatamachistã pe care o face Jörgen înbucãtãria conjugalã, sau urmãrireaaceluiaºi Jörgen de cãtre un asiaticcãruia i s-a furat o bicicletã, al cãreilanþ de protecþie a fost tãiat laatelierul celor trei).

Comediile care au rulat anulacesta la festivalul clujean n-auprodus nici o revelaþie esteticãpersistentã, dar au venit cu unmesaj de toleranþã ºi pace în „satulglobal”, multicultural, cum odovedesc multe producþii, înspecial Infidelul. Comicul pe carel-au vizat organizatorii nu a fostacela pe care Baudelaire îl numea„absolut”, cel care stârneºtehohote fãra nici un fel de mediereintelectualã, ci a fost mai degrabã

cel „semnificativ”, întemeiat pe oidee moralã, pe reflecþie ºi pe ocombinare savantã cu drama, celcare îþi permite sã râzi ºi post-festum, aºezat comod în fotoliultãu de acasã. Oricum ar fi, a daClujului un festival de comediecare promite sã dureze ºi careanul acesta a interesat apro-ximativ 20.000 de spectatori,comparativ cu 18.000 anul trecut,este o idee mai mult decâtsalutarã.

Abstract: This paper analyzes anew film festival, Comedy Cluj, 3rd

edition, underlining the importance ofsuch a manifestation for the city, aswell as some contemporary directionsin the comedy movies.

Rezumat: Acest articol analizeazãun nou festival de film, Comedy Cluj,ediþia a 3-a, subliniind importanþa uneiasemenea manifestãri pentru oraº, lafel ca vreo câteva direcþiicontemporane ale filmului de comedie.

Keywords: Comedy Cluj, humour,multiculturalism.

Cuvinte-cheie: Comedy Cluj,umor, multiculturalism.

117

Anul 2011 a început sub auspiciisumbre, nu doar pentru UniuneaEuropeanã, ci ºi pentru co-munitatea jazzisticã din proximulstat ce urmeazã a fi cooptat în U.E.– Croaþia. Moartea personalitãþiicentrale a jazzului croat, BoškoPetrovic, fu anunþatã printr’uncomunicat al Asociaþiei Croate aCompozitorilor (Hrvatsko DruštvoSkladatelja) din data de 10 ianuarie2011, dupã cum urmeazã: „Marelemuzician de jazz Boško Petrovic,care a cântat ºi a efectuatînregistrãri cu numeroase vedeteinternaþionale, a încetat din viaþã la75 de ani. Nãscut în 1936 laBjelovar, în zona septentrionalã aþãrii, Petroviæ s’a afirmat cavibrafonist, compozitor, aranjor,producãtor ºi pedagog. În 1959 ela fondat Zagrebaèki Jazz Kvartet,grup inspirat din tradiþiile muzicaleautohtone ºi cunoscut pentru stilulsãu original, numit de criticã «jazzbalcanic». Între 1959-1967cvartetul a efectuat turnee prinfosta Iugoslavie ºi Europa. Ulterior,Petroviæ a condus alte formaþii, iarîn 1988 ºi-a fondat propriul club dejazz, în centrul Zagrebului – B.P.Club – ºi casa de discuri Jazzete.Într’un mesaj de condoleanþeadresat familiei lui Boško Petrovic,preºedintele Ivo Josipovic l-aelogiat drept «icoanã a jazzului, deimportanþã europeanã»”. (Meritãrevelat un detaliu nu lipsit deimportanþã, în contextul tot maideculturalizat al mass media dinzilele noastre: Croaþia e orgolioasãa fi primul stat ce are ca preºedinteun reprezentant al artei muzicale,afirmat atât în calitate decompozitor, cât ºi ca organizatoral faimoasei Bienale Muzicale dela Zagreb ºi coordonator alamintitei HDS.)

Dacã mi s’ar cere sã numescpe loc câteva figuri emblematiceale jazzului central ºi est-european,presupun cã – în primã instanþã –m’aº gândi la: Joe Zawinul /Austria, Richard Oschanitzky /România, Zbigniew Namyslowski/ Polonia, Vagif Mustafazade /Azerbiadjan, Vadim Sakun / Rusia,

Jiri Stivin / Cehia, Milcho Leviev /Bulgaria, Tamaz Kurashvili /Georgia, Stjepko Gut / Serbia,Petras Vysniauskas / Lituania,Juhani Aaltonen / Finlanda, LembitSaarsalu / Estonia, Anatol ªtefãneþ/ Rep. Moldova, RaimondsRaubisko / Letonia, Tone Jansa /Slovenia, Ernst-Ludwig Petrowsky/ Germania de Est, Mihaly Dresch/ Ungaria, Tatevik Oganesian /Armenia, Nikola Mimo Mitroviæ /

Muntenegru, Peter Lipa / Slovacia,Yurii Kuznetsov / Ucraina... La felca în cazul fiecãruia dintre aceºtimuzicieni, ºi biografia lui BoškoPetroviæ se preteazã a ficontemplatã într’o perspectivãepopeicã. În fapt, toþi cei amintiþi potfi subsumaþi ideii de rezistenþã ºisupravieþuire prin jazz. Nu mã refernecesarmente la protestul fãþiºcontra unui anume sistem totalitar,ci la alternativa existenþialã defacturã umanistã pe care au fãurit-o prin creaþia ºi exemplul lor. Darînainte de a parcurge câteva datebiografic-artistice din viaþa celui ceºi-a identificat existenþa cu noþiu-nea de jazz în Croaþia, aº aminti cã– nu cu mult timp în urmã – l-amprezentat cititorilor Stelei pe „pã-rintele jazzului etiopian”, MulatuAstatke, afirmat pe plan mondial (in-solitã coincidenþã!) tot ca vibrafonist.

Pe când era june, în Iugoslaviapostbelicã, Boško asculta cu nesaþemisiunile Music USA, prezentatela postul de radio Voice of Americade cãtre Willis Conover (celebratca un fel de „voce a redempþiuniiprin jazz” de cãtre comunitateaunderground din Europa de Est).Ajuns la anii senectuþii, avea sãmãrturiseascã cu câtã evlavierecepta muzica lui LouisArmstrong, Duke Ellington, GlennMiller & co., fãrã sã fi ºtiut, sau sã-l fi interesat vreodatã, dacã eravorba despre semeni de-ai sãinegri sau albi! Începe sã cânte lavioarã pe când avea ºapte ani, dartrece apoi la acordeon, pian,baterie, optând în cele din urmã –decisiv – pentru vibrafon.Revelaþia s’a produs pe uninstrument delabrat, abandonatîntr’un subsol, din perioadasuccesivã primului rãzboi mondial(aceea botezatã de F. ScottFitzgerald „epoca jazzului”...)

Graþie deschiderii spre lume decare beneficia Iugoslavia dupãruptura dintre Tito ºi Stalin, ºanselede afirmare ca jazzman crescprogresiv (oarecum inversproporþional faþã de cele ale tinerilorinteresaþi, pe atunci, de acelaºidomeniu în þara noastrã). Astfel,viitorul vibrafonist de anvergurãmondialã, procurã – prinintermediul unor compatrioþi ceputeau voiaja în Occident – discuri,aparaturã de audiþie, reviste (în

Coperta unui disc LP al formatieiZagrebaèki Jazz Kvartet editat decasa Fontana în anii 1960

Coperta unui disc single al formaþieiZagrebaèki Jazz Kvartet, editat decasa Jugoton în anii 1960

JAZZ

CO

NTE

XT

Blândulparcurs almareluiBosko

Petrovic

Virgil Mihaiu

Autorul este critic de jazz,directorul Institutului Cultural Romândin Lisabona (The author is a jazzcritic, director of Romanian CulturalInstitute of Lisbon)

The GentleCourse ofthe Great

Bosko Petrovic

118

primul rând mensualul DownBeat).În 1959, îºi achiziþioneazã primulinstrument realmente performant –un vibrafon marca Premier. Înactele vamale, acesta fu înscris lacategoria „aparat casnic”. Deja înacelaºi an, fondeazã ZagrebaèkiJazz Kvartet (pe englezeºte:Zagreb Jazz Quartet). Deºi, lamomentul debutului, însãºidenumirea fusese contestatã (caexpresie a unui ... tupeu excesiv,din partea unor tineri quasi-anonimi

de a utiliza denumirea presti-gioasei urbe în sigla grupului), înscurt timp concitadinii vorrecunoaºte cã nu au decât de câº-tigat de pe urma performanþelorartistice ale ZJQ. Formula iniþialãîi cuprindea, pe lângã liderul-vibrafonist, ºi pe pianistul ZlatkoKru•iæ, contrabasistul KrešimirRemeta ºi bateristul Ivica Gereg.Imediat dupã debut, are loc în-tâlnirea cu alþi doi companioni, cevor deveni personaje de legendãale jazzului croat: contrabasistul(ulterior ºi liderul de big band,compozitorul, dirijorul, aranjorul)Miljenko Prohaska ºi pianistulDavor Kajfeš. La scurt timp, acestaîl va substitui pe Kru•iæ, asfelîncât de la începutul deceniului1960 Zagreb Jazz Quartetevolueazã în formula sa demaximã creativitate: BoškoPetroviæ / vibrafon, Davor Kajfeš /pian, Miljenko Prohaska sau

Krešimir Remeta / contrabas,Silvije Glojnariæ / baterie.

Indubitabil, deschidereaculturalã a Iugoslaviei a contribuitenorm la lansarea grupului pe piaþamondialã. Printr’o fericitãcoincidenþã, formaþia vibrafo-nistului Milt Jackson ºi a pianistuluiJohn Lewis, Modern Jazz Quartet– care pe atunci domina ierarhiilejazzistice internaþionale – a intratîn contact direct cu talentaþii loremuli din Croaþia. Debutul acestora

avusese loc aproape simultan cuturneul întreprins de faimoºii MJQprin Iugoslavia (cu concerte laBeograd, Zagreb ºi Ljubljana). Nue de mirare cã, pentru o bunãperioadã de timp, ZJQ au fostetichetaþi de critica internaþionalãdrept un fel de pendant iugoslav alMJQ. Dar ambiþioºii ºi talentaþiijazzmeni din Zagreb nu s’auresemnat în postura de imitatori, ciºi-au afirmat – cu eleganþã ºifermitate – propriile aptitudinicreatoare. Felul în care au ºtiut sãfuzioneze melosul macedoneansau istrian, în piese iradiind swingºi originale e-nergii improvi-zatorice, le-a adus o rapidãrecunoaºtere internaþiona-lã.Astfel, ZJQ a intrat sub protecþiaagenþiei de impresariat Lippmann& Rau, ce se ocupa de or-ganizarea aºa-numitului NewportJazz Tour, a con-certelor formaþieiThe Who ºi a altor grupuri influente

JAZZ

CO

NTE

XTde rock, o reprezenta pe Ella

Fitzgerald în Europa º.a.m.d.Cvartetul din Zagreb a fost printreprimele formaþii de jazz de dincolode aºa-numita Cortinã de Fier ceau reuºit sã se lanseze ºi pe piaþade discuri occidentalã. Dupã optani de carierã strãlucitã – cu tur-nee prin Austria, Italia, Elveþia,Olanda, Belgia, Cehoslovacia,Germania, Franþa, UniuneaSovieticã – cvartetul s’atransformat în Zagreb JazzQuintet, prin cooptarea celebruluitrompetist american Art Farmer, înstagiunea 1968/69.

În 1970, Boško Petroviæ îºireorganizeazã formaþia, subdenumirea B.P. Convention. Uncapitol extrem de incitant îl repre-zintã proiectul Novocovertibile AllStars – o lãudabilã iniþiativã de astrânge o parte din „floarea ceavestitã” a jazzului est-europeanîntr’un ansamblu cu o vulcanicãforþã de expresie. Sã nu uitãm cã,printre cei selectaþi, se afla ºibriantul nostru saxofonist DanMândrilã (n. 1938/Chiºinãu – m.1992/Bucureºti), a cãrui carierãinternaþionalã a fost brutal frântãprin virajul nordcoreanofil executatde tiranul scorniceºtean în 1971.Iatã în ce companie selectã cânta(la saxofon tenor ºi sopran) admi-rabilul nostru muzician, prematurdispãrut: Boško Petroviæ, MichalUrbaniak, Zbigniew Seifert,Wlodzimierz Nahorny, CsabaDéseo, Aladar Pege, MihalyRaduly, Janos Fogarasi, Jiri Stivin,Ernst-Ludwig Petrovsky, Simeonªterev.

În ultimele sale decenii de viaþãBoško Petrovic s’a reorientat spreformulele mai discrete, maiintrovertit-poetice – în duo alãturide pianistul Neven Franges, darmai ales în trio cu tânãrul ghitaristsloven Primoz Grasiæ ºi cuvechiul sãu companion MarioMavrin la ghitarã-bas. Citez câtevadintre explicaþiile date devibrafonist în privinþa opþiunilor saleestetice: „Preferinþa mea pentrusunetul cameral e oarecumpredeterminatã de destinul meu camuzician. M’am lansat ca violonist,ceea ce înseamnã cã nu cântamla un instrument þipãtor; nu cântamnici la trompetã, nici la tobe. E

Preºedintele-muzician al Croaþiei, Ivo Josipoviæ, flancat de jazzmenii MatijaDediæ (stânga) ºi Boško Petroviæc

119Trio-ul vibrafonistului Bosko Petrovic, in compania vocalistului/pianistului britanic Georgie Fame (primul din stanga)

adevãrat cã mi-am continuatcariera, în parte, ca baterist ºipianist, însã am dezvoltat-o,preponderent, ca vibrafonist,cântând la un instrument cutonalitãþi foarte subtile, ce necesitãmai curând o anume atmosferãdecât atacul, percuþia. Vibrafonule un instrument de percuþie, dar eumã comport asemenea unuibaterist numai atunci când îmiamintesc de Lionel Hampton ºinumai în cazul unei muzici joviale.Când e vorba despre un concertserios, prefer modalitatea liricã,atmosfera, substanþa, în loculsunetului puternic sau al ritmurilordansante exuberante. Astfel, trio-ul pe care îl conduc în prezent(primul deceniu al secolului 21;n.m., V.M.) e realmente adecvatsensibilitãþii mele de muzician,compozitor ºi aranjor. Chiar ºi stilulmajoritãþii compoziþiilor meleaminteºte de acela al regiuniiMedimurije.”

Din acelaºi interviu, acordat deBoško Petroviæ în urmã cu zeceani lui Ivica Zupan, e demn de citatºi acest pasaj: „Ghitaristul PrimozGrasiæ reprezintã un câºtig pentru

mine, deoarece – fiind un muziciantânãr – mã provoacã, mã forþeazãsã exersez, ca sã-i fac faþã.Situaþia e inversã faþã de aceea dinZagrebaèki Jazz Kvartet, undeDavor Kajfeš era «Petroviæ», iarPetrovic era «Grasic». În ZJK euinterpretam mai pasional, cântammult mai multe note, pasaje mailungi, mai puþin meditat, iar Kajfešcânta ca John Lewis în ModernJazz Quartet [...] Pe atunci îisemãnam mai mult lui MiltJackson, un individualist ºi solistgenuin, care reuºea sã seîncadreze în pasajele aranjate aleMJQ doar prin disciplinã, pentru ca,atunci când îi venea rândul lachorus-urile solistice, sã-ºi iazborul precum o pasãre. Kaj-fešera mai asemãnãtor lui Lewis, ce-ºi menþinea sângele rece chiaratunci când livra un solo, fiind unom care spunea doar ceea ce eraesenþial.” Constrâns de spaþiultipografic, am selectat dintrenenumãratele comentarii ale criticiidoar o frazã, semnatã de W. RoyalStokes în Washington Post (deºiam avut onoarea de a-l cunoaºtepe reputatul critic american, n’am

discutat nicicând cu el desprejazzman-ul numãrul unu al Croaþiei,însã – încã o datã ºi în pofidadistanþei – subscriu pe deplin opinieisale, marcate de o detaºare specificnord-americanã): „Petroviæ is aplayer of exceptional skills, acomposer of imagination andperhaps even something of aninnovator to his instrument.”

Lista colaborãrilor lui BoškoPetroviæ pe plan internaþional ecopleºitoare: John Lewis, MakotoOzone, Kenny Drew, Mel Waldron,Hank Jones, Fritz Pauer, JoePass, Herb Ellis, Philip Chaterine,N.H.O. Pedersen, Marc Johnson,Richard Davis, Ray Brown,Connie Kay, Ed Thigpen, PhyllyJoe Jones, Art Taylor, Tito Puente,Martin Drew, Art Farmer, ClarkTerry, Ted Curson, Buck Clayton,Albert Mangelsdorff, SlideHampton, Kai Winding, CurtisFuller, Bob Brookmeyer, JiggsWigham, Gianni Basso, AlanSkidmore, Stan Getz, Sal Nistico,Johnny Griffin, Leo Wright, RichieCole, Oliver Nelson, GerryMulligan, Charlie Miklin, BennieWallace, Ernie Wilkins, Scott

120

Dintre miriadele de producþiidiscografice apetisante, cecontinuã sã aparã în pofidacrizei tot mai globalizate, JazzContext vã propune noul album

Muzica lui Herbie Hancock revizitatãde Westchester Jazz Orchestra

al big band-ului newyorkezWestchester Jazz Orchestra,intitulat Maiden Voyage Suite.Cunoscãtorii vor fi recunoscut unuldintre titlurile de referinþã ale anilor1960. Într’adevãr, e vorba despremuzica LP-ului omonim (creat deformaþia pianistului Herbie Hancockîn 1965), re-imaginatã dinperspectiva haoticului secol 21 prinaranjamente semnate de MikeHolober, Pete McGuinness, JayBrandford ºi Tony Kadleck.Sclipitoare, dinamicã ºi omogenã,orchestra e dirijatã de Mike Holober,care e – totodatã – ºi directorulartistic al proiectului. <V.M.>

Vârtej discografic 2011Hamilton, Svend Asmussen,Buddy de Franco, James Newton,Georgie Fame, Big Joe Turner,Andy Bey... A cântat, deasemenea, ca solist-invitat al unororchestre precum Oliver Nelson,Gerry Mulligan, Woddy Herman,Tito Puente, Gerald Wilson,Gustav Brom, Clark Terry, ToshikoAkiyoshi / Lew Tabackin BigBand... Iar dintre nenumãratelediscuri, aº aminti aici doar un titluºi soliºtii ansamblului, spre a da oidee despre gradul de „integrare”a lui Boško Petroviæ în procesulde edificare a jazzului mondial:albumul se intituleazã Swiss Suiteºi a fost înregistrat împreunã curenumitul big band al lui OliverNelson, în anul 1972, la casaFlying Dutchman (producãtor BobThiele). Petroviæ cânta acolo, dela egal la egal, cu fabulosulclarinetist danez Jesper Thilo,ardentul saxofonist argentinianGato Barbieri (autorul muziciipentru filmul lui Bertolucci Ultimultango la Paris), pianistul StanleyCowell, basiºtii Hugo Rasmussenºi Victor Gaskin, ilustrul per-cu þ ion is t b raz i l ian NanaVasconcelos, Charles Tolliver laflugelhorn, Steve Stevenson lasax bariton, cosmopolitul multi-instrumentist polonez MichalUrbaniak, secþia de saxofoane cuOliver Nelson, Eddie CleanheadVinson, Bob Sydor, Ozren Depolo,apoi Jim Nissen la trombon bas,secþia de tromboni cu BertilStrandberg, Buddy Baker, C.J.Shilby, Donald Beightol, JohnThomas, Monte Holz, iar cea detrompete cu Bernt Steen, DannyMoore, Harry Beckett, Rich Cole;în fine, percuþionistul SonnyMorgan ºi bateristul Pretty Purdie(ajutat pe alocuri ºi de Boško!).

Abundenþa numelor citate înacest prea scurt articol (care aº fipreferat sã nu-mi fi fost ocazionatde moartea protagonistului sãu)atestã statutul de incontestabilmaestru, recunoscut ca atare înelita mondialã, pe care îl atinsese

vibrafonistul de la Zagreb. Dinfericire, pentru cei aflaþi înimposibilitatea de a-i ascultamuzica, existã câteva înregistrãrivideo din anii 1960, perioada deglorie a grupului Zagrebaèki JazzKvartet, vizionabile pe YouTube,plus una de la un minunat concerttip „reunion” realizat de aceeaºitrupã dupã câteva decenii, înredutabila formulã Petrovic /Kajfeš / Prohaska / Glojnaric.Cum o atestã asemeneadocumente, gloria lui Petroviæ nuera una factice. Ea se baza, înprimul rând, pe calitatea funciarãa interpretãrilor sale, aliindmuzicalitãþii ºi spontaneitãþii otulburãtoare capacitate de a creastãri poetice, materializate prinmagice texturi timbrale. Însuºiparcursul inventiv în care s’aangrenat artistul reprezenta deja,prin sine însuºi, un obiectiv.Muzica sa trãieºte evoluândprin(tre) idei. E o investigaþiepoeticã. O perpetuã cãutare deconsistenþe ºi de fine acordajeîntre sunete.

În duzina de ani de când îmidepun votul în cadrul DownBeat

Jazz Critics Poll (ierarhia mondialãanualã a jazzului mondial, stabilitãde un juriu internaþional al revisteiDB), n’am avut nicio ezitare îna-l coloca în poziþii fruntaºe lacategoria „vibrafon” pe marelemuzician croat. Pe lângã in-contestabila sa expertizã mu-zicalã, Boško Petrovic a avut ºiinteligenþa de a rãmâne timp de oviaþã pe baricadele culturii încadrul cãreia se nãscuse.Atitudinea sa poate fi asemãnatãcu aceea a altor figuri legendare,cum ar fi Hermeto Pascoal înBrazilia, Giorgio Gaslini în Italia,Jesús Chucho Valdés în Cuba,Vladimir Tarasov în Lituania.Aceºtia (ºi nu sunt singurii) aurefuzat onoruri, recompense ºicariere mult mai confortabile înafara þãrii unde s’au afirmat,preferând sã îºi dedice geniul înprimul rând propãºirii sceneinaþionale. De acum înainte, îmi vafi extrem de greu sã gãsescvibrafoniºti cãrora sã le acordvotul meu cu aceeaºi convingerecum o fãcusem pentru un artistde anvergura ºi complexitatea luiBoško Petrovic.

ª