Stavrache, hangiu, personajul principal al nuvelei n vreme de razboi de Ion Luca Caragiale este caracterizat att prin modalita?i directe ct ?i indirecte n aceasta opera.Daca la nceput autorul ne face cuno?tin?a cu omul onest ce-?i apara onoarea familiei ?i revoltat pe ac?iunile fratelui sau, pe parcursul desfa?urarii ac?iunii operei facem cuno?tin?a cu o alta latura a lui Stavrache, o latura dominata de lacomie, frica, nelini?te ?i n cele din urma nebunie.Lacomia lui Stavrache se face vizibila indirect n momentul sosirii n miez de noapte a unui grup galagios. De?i popa Iancu l implora sa nu deschida, Stavrache l mpinge pe acesta ntr-o alta camera ?i deschide u?a hanului, caci nu vrea sa piarda clien?i. Punctul maxim al lacomiei, din aceasta scena, este atins prin dorin?a hangiului de a face tot posibilul sa le faca mofturile pentru a avea pe ce sa le ia ct mai mul?i bani.Indirect ne este prezentata ?i puterea de convingere a lui Stavrache prin convingerea fratelui sau de a pleca la razboi ca voluntar alaturi de clien?ii lui militari. De asemenea Stavrache da dovada de multa n?elepciune ?i ingeniozitate prin modul n care decide sa-?i scape fratele de necaz, dar ?i de prefacatorie prin convingerea militarilor ca Iancu este un simplu ceta?ean dornic sa-?i ajute ?ara.Stavrache da dovada, indirect, de precau?ie ?i nerabdare la primirea primei scrisori din partea fratelui sau, nchizndu-se n camera pentru a nu fi surprins ?i descoperit. Este nemul?umit de ve?tile primite, nciudat ?i intrigat att de faptul ca fratele sau s-ar putea ntoarce curnd prin ndeplinirea misiunilor dar ?i de incompeten?a judecatorilor ce nu fusesera n stare sa afle cine fusese capetenia ho?ilor, nemul?umirile ?i intrigarile acestor fapte transformndu-se ntr-o dezamagire totala.nsa la primirea acestei prime scrisori, autorul ne face ?i o caracterizare directa a lui Stavrache, ce este dominat de frica la gndul ca s-ar putea ntmpla ceva care sa-i tulbure lini?tea, precum chiar ntoarcerea fratelui sau, fiind invidios pe victoriile acestuia, fara a se putea bucura nici macar pu?in de eroismul lui.O alta caracterizare, indirecta, ?i face prezen?a la primirea ve?tii mor?ii fratelui sau, fiind aparent emo?ionat, plnge, ca mai apoi sa devina barbat.Daca n prima scena punctul maxim al lacomiei era atins de dorin?a de a lua ct mai mul?i bani de la clien?i, acum lacomia urca nca o treapta, unde se afla averea fratelui sau, lasata de izbeli?te, nemo?tenita ?i nerevendicata de nimeni, avere ce decide sa o revendice chiar el, fiind unica ruda ramasa n via?a. nsa lacomia sa nu se opre?te aici, el devine obsedat de gndul ca ceva s-ar putea ntmpla ?i iar putea-o lua. Astfel, din cauza ascensiunii disperate pe treptele lacomiei dar ?i a remarcii avocatului cum ca doar fratele sau l-ar putea deranja, obsesia lui Stavrache se transforma n nebunie, halucinnd, pna ce ajunge sa nu mai distinga realul de ireal, ne?tiind care n locul cui se afla acum.Punctul maxim al nebuniei sale este atins la ntoarcerea reala a fratelui sau, cnd disperat se nchina ?i face matanii n fa?a icoanei, chircindu-se apoi n pat n ncercarea de a se rupe cu totul de lumea reala, lucru imposibil ce-l face sa sara pentru ultima oara la gtul fratelui sau ntr-un mod ct se poate de real ?i nu halucinant de data aceasta, chinuit fiind de ntrebarea Gndeai c-am murit, neica?.Stavrache trece astfel direct ?i indirect printr-un declin att psihologic ct ?i moral ?i intelectual, fiind modelul omului avar din societate.Personaj principal, multidimensional, dinamic.Modalitati de caracterizare:- caracterizare directa: portretul facut de narator si de alte personaje, elemente de autocaracterizare;- caracterizare indirecta: prin propriile ganduri, simtiri si actiuni, prin comentariul naratorial; portret caracterologic; prin mediul in care traieste personajul; prin monolog interior.Pasiunea agoniselii se conjuga cu o permanenta stare de incertitudine a protagonistului, ceea ce determina un proces de autodistrugere.Inceputul nuvelei in vreme de razboi ni-l prezinta pe Stavrache foarte multumit; om cu dare de mana, cu han la drum". Avand cultul rudeniei de sange, hangiul se arata ingrijorat de soarta fratelui sau, popa Iancu din Podeni, si gaseste o solutie ingenioasa pentru a-l scapa de urm arirea autoritatilor. Dar, dupa plecarea acestuia, in Stavrache dospeste incet-incet germe-nele agoniselii, perspectiva unui trai usor in absenta fratelui: Curios lucru! Cine ar fi vazut figura lui neica Stavrache, presupunand ca acela ar fi fost un om deprins sa descifreze intelesuri din chipurile omenesti, ar fi ramas in mirare pricepand bine ca in sufletul fratelui mai mare nu se petrece nimic analog din bucuria la citirea vestilor despre succesul de bravura al raspopitului".Marea drama a personajului vine din permanenta sa senzatie de incertitudine, el vrea sa-si fixeze existenta, sa-si dobandeasca un statut social stabil, fapt imposibil cat timp nu are certitudinea disparitiei fratelui plecat. Din acest motiv linistea hangiului va fi minata continuu de halucinatii si inchipuiri, impasul se constituie ca un reflex al capacitatii de imaginare, cititorul asistand mai mult la un proces de autodistrugere si autoflagelare, caci eroul n-a savarsit nicio culpa juridica. Incep sa-l invadeze cosmaruri ("Au trecut cinci ani de la razboi si nimeni, in adevar, n-a suparat pe d. Stavrache afara decat popa Iancu volintirul, care venea din cand in cand de pe alta lume sa tulbure somnul fratelui sau") si cangrena lucreaza inconstient, din interior; cade in viciul bauturii, este brutal cu o fetita saraca, ajunge sa nu mai poata delimita net planul real de cel imaginar si traverseaza stari delirante.Aparitia fratelui il gaseste pe hangiu epuizat nervos din pricina tensiunii pe care singur si-a construit-o, astfel incat psihicul sau cedeaza, deviind in nebunie, in pierderea definitiva a controlului.