AGENŢIA PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI BUZĂU

AGENŢIA PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI BUZĂU

Buzău, Str. Democraţiei, nr.11, Cod 120018

Tel : 0238 413117, 0238 719693 Mobil: 0746 248536 Fax : 0238 414551

e-mail : office@apmbuzau.ro; www.apmbuzau.ro

1

RAPORT PRIVIND

STAREA MEDIULUI ÎN

JUDEŢUL BUZĂU

2009

CUPRINS CUVÂNT DE DESCHIDERE pag: 3 INTRODUCERE pag: 4 REZUMAT EXECUTIV pag: 6 Capitolul 1. CADRUL NATURAL, DATE DEMOGRAFICE Şl ORGANIZAREA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ pag: 13

Capitolul 2. ATMOSFERA pag: 22

Capitolul 3. SCHIMBĂRI CLIMATICE pag: 39

Capitolul 4. APA pag: 55

Capitolul 5. SOLUL pag: 76

Capitolul 6. CONSERVAREA NATURII Şl A BIODIVERSITĂŢII, BIOSECURITATEA pag: 95

Capitolul 7. DEŞEURI pag: 124

Capitolul 8 SUBSTANŢE Şl PREPARATE CHIMICE PERICULOASE pag: 167

Capitolul 9. RADIOACTIVITATEA pag: 184

Capitolul 10. MEDIUL URBAN pag: 198

Capitolul 11. PRESIUNI ASUPRA MEDIULUI pag: 210

Capitolul 12. ENERGIA pag: 226

Capitolul 13. TRANSPORTURILE Şl MEDIUL pag: 237

Capitolul 14. INSTRUMENTE ALE POLITICII DE MEDIU ÎN ROMÂNIA pag: 243

GLOSAR DE TERMENI pag: 262 BIBLIOGRAFIE pag: 268

3

CUVÂNT DE DESCHIDERE

Globalizarea problemelor de mediu presupune un efort mai mare - tehnic, economic, social, etic - precum şi o politică de mediu consecventă, care să constituie o adevărată cale de acţiune pentru abordarea aspectelor complexe ce vor sta în faţa noastră în viitor. Reforma instituţională şi administrativă a instituţiilor de mediu s-a dorit a fi o racordare la circuitul internaţional, la preocupările Statelor Membre UE, pentru care gestiunea integrată a mediului şi a resurselor naturale reprezintă o prioritate în elaborarea politicilor publice. Acest proces este necesar şi reprezintă o etapă superioară în coordonarea activităţilor de mediu şi gestionarea durabilă a resurselor naturale ale fiecărui judeţ.

În contextul integrării în structurile europene, conservarea calităţii factorilor de mediu capătă o dimensiune fundamentală, ca parte integrantă a fiecărei strategii sectoriale de dezvoltare, fiind în acelaşi timp o prioritate în cadrul programului naţional de implementare a acquis-ului comunitar.

Lucrarea de faţă se doreşte a fi o prezentare a evoluţiei stării factorilor de mediu în judeţul Buzău în cursul anului 2009. Informaţia este structurată pe mai multe capitole, în concordantă cu recomandările Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, fiind abordate toate elementele ce definesc factorii de mediu în România.

Ing Radu BABICI

Conducătorul Unităţii

4

INTRODUCERE

a). Scurtă descriere a Agenţiei pentru Protecţia Mediului Buzău

Agenţia pentru Protecţia Mediului Buzău a fost înfiinţată la 1 august 1990 prin Hotărârea Guvernului României nr. 983/1990 si Ordinul Ministerului Mediului nr. 11/1990 . Actualmente este organizată şi funcţionează în baza HG nr. 57/2009 (MO nr. 75/09.02.2009) privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi a OUG nr. 195/2005 (MO nr. 1196/30.12.2005) privind protecţia mediului, aprobată prin Legea nr. 265/2006 (MO nr. 586/06.07.2006), modificată şi completată prin OUG nr. 114/2007 (MO nr. 713/22.10.2007) şi OUG nr. 164/19.11.2008 (MO nr. 808/03.12.2008).

Misiunea agenţiei noastre, ca de altfel şi a celor opt agenţii regionale şi 42 de agenţii judeţene, aflate în subordinea directă a A.N.P.M. este de a asigura un mediu mai bun pentru generaţiile prezente şi viitoare şi realizarea unor îmbunătăţiri majore şi continue ale calităţii aerului, solului şi apelor.

Agenţia pentru Protecţia Mediului Buzău asigură protecţia mediului cu mijloace proprii şi prin colaborare, prin cunoaşterea stării de calitate a tuturor factorilor de mediu şi a evoluţiei acestora, aplicând pentru fiecare caz în parte prevederile legale. De asemenea, urmăreşte şi analizează modul în care autorităţile din judeţ, agenţii economici şi persoanele fizice de pe teritoriul administrativ al judeţului realizează obligaţiile ce le revin conform legislaţiei din domeniul protecţiei mediului înconjurător, luând măsurile necesare în acest sens. Specialiştii agenţiei sprijină agenţii economici în determinarea cauzelor care duc la deteriorarea calităţii factorilor de mediu şi se implică activ atât în cunoaşterea stării de calitate a factorilor de mediu cât şi în stabilirea şi ducerea la îndeplinire a măsurilor necesare pentru evitarea cauzelor care determină deteriorarea calităţii mediului, a echilibrului ecologic, a resurselor naturale şi calităţii vieţii. Agenţia controlează şi sprijină aplicarea măsurilor de conservare a rezervaţiilor naturale, a altor zone protejate (Natura 2000) şi a monumentelor naturii din judeţ. În domeniul conservării şi reconstrucţiei ecologice, Agenţia pentru Protecţia Mediului Buzău urmăreşte aplicarea şi respectarea prevederilor legale şi propune măsuri pentru ameliorarea sau reconstrucţia ecologică. Agenţia pentru Protecţia Mediului Buzău examinează documentaţiile tehnice întocmite pentru obiectivele cu impact asupra mediului în vederea emiterii acordurilor, avizelor, autorizaţiilor de mediu, inclusiv verificarea şi controlul în teren a veridicităţii datelor supuse avizării . Agenţia pentru Protecţia Mediului Buzău asigură diseminarea informaţiilor despre problematica din domeniul protecţiei mediului şi, prin acţiuni de educaţie pentru mediu, promovează dezvoltarea durabilă.

5

b). Scopul şi obiectivele raportului pe termen scurt şi lung în concordanţă cu principiile dezvoltării durabile

Judeţul Buzău se bucură de un patrimoniu natural deosebit care trebuie ocrotit în faţa presiunilor crescânde ale activităţilor economice. Protecţia mediului este o problemă a tuturor care se poate concretiza în restrângerea şi eliminarea surselor de poluare, conservarea patrimoniului natural şi dezvoltarea armonioasă a societăţii Vasta problematică a protecţiei mediului, în contextul dezvoltării durabile, se concentrează pe combaterea fenomenelor de poluare, aferente şi inerente dezvoltării activităţilor industriale şi umane, prevenirea poluării mediului, adaptarea, asimilarea şi aplicarea cerinţelor de mediu pentru integrarea europeană. Axul central al politicilor noastre de mediu este asigurarea unui mediu curat pentru sănătatea locuitorilor ţării, spargerea cercului vicios al sărăciei şi deteriorării mediului, asigurarea unei creşteri economice regenerative şi inovative, spre binele generaţiilor actuale şi viitoare. Avem convingerea că raportul privind starea mediului va constitui o sursă benefică de inspiraţie şi acţiune, un reper important pe treptele dezvoltării durabile.

c). Cadrul legislativ

Aderarea la spaţiul european a însemnat acceptarea şi transpunerea acquis-ul comunitar. Acquis-ul comunitar de mediu cuprinde peste 200 de directive, regulamente şi decizii, care constituie legislaţia orizontală şi legislaţia sectorială în domeniul protecţiei mediului. Legislaţia orizontală cuprinde acele reglementări ce au în vedere transparenţa şi circulaţia informaţiei, facilitarea procesului de luare a deciziei, dezvoltarea activităţii si implicării societăţii civile în protecţia mediului. Spre deosebire de aceasta, legislaţia sectorială se referă la sectoarele care fac obiectul politicii de mediu (calitatea aerului, schimbări climatice, gestiunea deşeurilor, calitatea apei, protecţia naturii, controlul poluării industriale, substanţe chimice, organisme modificate genetic, zgomot, protecţia civilă). Toate actele normative sunt elaborate de Comisia Europeană prin Direcţiile Generale specifice, fiind singura instituţie comunitară cu drept de iniţiativă legislativă. Pe site-ul Ministerului Mediului şi Pădurilor, la secţiunea legislaţie, poate fi găsită poate fi găsită situaţia transpunerii şi implementării legislaţiei europene din domeniul mediului (http://www.mmediu.ro/legislatie/situatie_transpunere.htm) Raportul de mediu a fost întocmit ţinând cont de legislaţia din domeniul protecţiei mediului transpusă şi de legătura acesteia cu legislaţiile din alte sectoare, respectiv cu legislaţia sanitară, din domeniul construcţiilor, al amenajării teritoriului si urbanismului, al cultelor şi patrimoniului.

6

REZUMAT EXECUTIV O dezvoltare economică avantajoasă se bazează pe principii durabile în ceea ce priveşte toate componentele naturale: aerul, apa, solul şi subsolul, biodiversitatea şi pădurile. Fiecare din elementele enumerate mai sus joacă un rol foarte important în viaţa contemporană şi tocmai de aceea este important să le protejăm pentru a oferi generaţiilor viitoare dreptul la un mediu sănătos. Acest rezumat îşi propune să sintetizeze concluziile întregului raport judeţean privind starea mediului, realizând: a) identificarea prealabilă a aspectelor vulnerabile, direcţiilor viitoare ale evoluţiei aspectelor vulnerabile, problemelor de mediu identificate şi posibilelor soluţii şi b) integrarea principiilor şi obiectivelor de dezvoltare durabilă în cadrul tuturor aspectelor de mediu pentru următoarele domenii: Calitatea aerului Identificarea aspectelor vulnerabile şi a problemelor de mediu din punct de vedere al calităţii aerului s-a realizat pe baza datelor obţinute prin:

• studiile de evaluare a calităţii aerului (bazate pe inventarele de emisii şi pe modelarea dispersiei poluanţilor atmosferici);

• monitorizarea calităţii aerului, prin măsurarea parametrilor de calitate a aerului în staţia automată de monitorizare din municipiul Buzău şi alte determinări realizate în laboratorul APM Buzău.

În urma analizării datelor deţinute şi prezentate în capitolele 2, 3,10 şi 12 ale prezentului raport, referitor la calitatea aeerului au rezultat următoarele aspecte:

• la nivelul anului 2009 nu s-au semnalat probleme deosebite, depăşirile înregistrate încadrându-se în prevederile legale;

• ca urmare a realizării evaluării calităţii aerului la nivelul anului 2007 s-au identificat depăşiri ale valorii limită pentru poluantul „pulberi în suspensie - PM10” în următoarele localităţi: Buzău, Rm. Sărat, Vadu Paşii, Topliceni, Vl. Rîmnicului, Podgoria şi Grebănu. În conformitate cu prevederile legale, APM Buzău a trecut la elaborarea Programului de gestiune a calităţii aerului pentru poluantul PM10 în localităţile susmenţionate.

• număr relativ redus de proiecte pentru producerea energiei din surse regenerabile;

Pentru reducerea emisiilor de poluanţi în atmosferă, autoritatea locală pentru protecţia mediului va continua să întreprindă măsuri de reducere a emisiilor în atmosferă şi de contracarare a efectelor negative generate de poluarea atmosferei, după cum urmează:

• evaluarea emisiilor de poluanţi în atmosferă pentru toate proiectele supuse procedurii de reglementare şi impunerea măsurilor de reducere şi de creştere a eficienţei energetice încă din faza de studiu de fezabilitate;

• evaluarea rezultatelor automonitorizării emisiilor generate de surse fixe şi impunerea, după caz, a măsurilor de reducere a concentraţiilor poluaţilor specifici determinaţi;

• promovarea tehnologiilor „curate” (cu emisii de carbon scăzute) şi a sistemului de plafonare şi comercializare a cotelor de emisii de CO2 şi de alte gaze cu efect de seră;

• continuarea acţiunilor de reducere a intensităţii carbonului în judeţ prin: scăderea ponderii utilizării combustibililor fosili şi îmbunătăţirea eficienţei în sectorul

7

energetic, creşterea producţiei de electricitate din surse regenerabile şi îmbunătăţirea în continuare a eficienţei energetice în sectoarele economice de utilizare finală, reducerea emisiilor de metan din agricultură şi sectorul managementul deşeurilor, creşterea capacităţii de sechestrare a CO2 prin împăduriri;

• economisirea energiei prin modernizarea şi reabilitarea punctelor şi reţelelor termice, a reţelei de transport a apei calde, îmbunătăţirea izolaţiei termice a clădirilor, modernizarea şi reabilitarea tehnologiilor existente şi îmbunătăţirea managementului energiei;

• modernizarea agriculturii prin creşterea eficienţei maşinilor agricole şi modernizarea fermelor zootehnice;

• schimbarea politicii forestiere prin împiedicarea despăduririi şi extinderea spaţiilor verzi;

• promovarea unui transport durabil prin creşterea performanţelor vehiculelor rutiere, dezvoltarea transportului public urban şi interurban şi folosirea combustibililor alternativi;

• intensificarea acţiunilor de informare şi conştientizare a populaţiei şi mediului economic în domeniul protecţiei atmosferei, schimbărilor climatice, necesităţii creşterii eficienţei energetice şi promovării producerii energiei „verzi”;

• angrenarea societăţii civile şi a altor instituţii implicate în acţiunile de educare/conştientizare;

• impunerea măsurilor de automonitorizare a emisiilor în scopul reducerii impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului înconjurător;

• monitorizarea implementării măsurilor din Programul de Gestionare a Calităţii Aerului.

Calitatea apei Capitolul „APA” din prezentul raport a fost elaborat pe baza datelor şi interpretărilor autorităţilor competente pentru gospodărirea apelor, responsabilă pentru asigurarea unui management durabil al acestei resurse naturale. Apa este componenta cu cea mai mare răspândire pe globul terestru (ocupând aproximativ ¾ din suprafaţa Terrei), fiind în acelaşi timp cea mai importantă resursă pentru susţinerea vieţii. Apa, numită pe bună dreptate "matricea vieţii", este componenta majoră a organismelor vii şi este „actorul” principal la organizarea structurală a biosistemelor şi la activitatea metabolică celulară. Tocmai datorită faptului că însăşi existenţa vieţii pe Pământ şi a tuturor activităţilor umane depind de această importantă resursă naturală epuizabilă şi presiunile antropice exercitate pentru asigurarea standardelor de viaţă pentru populaţie şi pentru dezvoltarea economică sunt mari, ajungându-se inevitabil la solicitarea excesivă a resurselor de apă şi, în acelaşi timp, la generarea fenomenelor de poluare a apelor de suprafaţă şi subterane. De aceea, este necesar să utilizăm în mod raţional şi să protejăm această resursă prin reducerea consumului de apă, prin reducerea la minimum posibil a pierderilor inutile, atât la nivelul locuinţelor individuale şi al sistemelor centralizate de apă, cât şi în activităţile economice din agricultură, industrie şi servicii. Pe de altă parte, resursele de apă trebuie protejate din punct de vedere calitativ, prin epurarea apelor uzate. Problemele legate de calitatea apelor de suprafaţă şi a celor subterane sunt cauzate în general de:

• rata redusă a populaţiei racordate la sistemele colectare şi epurare a apelor uzate;

8

• existenţa, în zonele neracordate la canalizare, a surselor punctiforme de contaminare care cresc riscul de eutrofizare a receptorilor naturali şi riscul de îmbolnăvire al populaţiei;

• eficienţa de epurare scăzută a staţiilor de epurare existente; • managementul necorespunzător al deşeurilor municipale şi industriale; • dezvoltării zonelor urbane şi protecţiei insuficiente a resurselor de apă;

Un aspect important, însă mai dificil de analizat este acela ce priveşte regimul natural al apelor care a suferit în timp o serie de modificări cantitative şi calitative, datorită poluării şi executării unor lucrări hidroameliorative şi hidrotehnice, inclusiv captări. De exemplu, este greu de stabilit dacă scăderea, în unele zone ale judeţului, a nivelului pânzei de apă freatică/subterană este datorată secetei sau anumitor lucrări de construcţii , de captare sau exploatărilor de ţiţei, gaze naturale sau agregate minerale. În legătură cu modificările calitative ale apelor subterane, poluarea se produce cu substanţe impurificatoare care alterează calităţile fizice, chimice şi biologice ale acestora. De exemplu, un număr mare de hidrostructuri au suferit în timp procesul de contaminare cu azotaţi (NO3

-). O situaţie cu totul aparte o reprezintă contaminarea acviferelor cu substanţe organice, amoniu şi bacterii, întâlnită mai ales în zonele de intravilan rural, unde datorită lipsei de dotări cu instalaţii edilitare, apele uzate menajere ajung direct sau indirect în subteran. Pentru protecţia calităţii apelor din bazinul hidrografic al judeţului Buzău, sunt necesare următoarele măsuri: - reabilitarea şi modernizarea staţiilor de epurare ale localităţilor Rm. Sărat, Nehoiu, Patârlagele, Pogoanele, Berca, Monteoru, Pârscov, Beceni; - finalizarea lucrărilor de reabilitare şi modernizare a staţiei de epurare a municipiului Buzău; - execuţia la termen a măsurilor şi lucrărilor prevăzute în Programele de etapizare; - îmbunătăţirea randamentelor de funcţionare a staţiilor de epurare printr-o exploatare corespunzătoare conform prevederilor regulamentelor de funcţionare, întreţinere şi exploatare; - implicarea autorităţilor administraţiei publice locale în elaborarea proiectelor şi obţinerea finanţărilor pentru realizarea sistemelor centralizate de alimentare cu apă, canalizare şi a staţiilor de epurare; - continuarea procesului de regionalizare a operatorilor existenţi în sectorul de apă; - extinderea razei de acţiune a companiei regionale înfiinţate pentru creşterea ratei de racordare a populaţiei la sisteme de alimentare cu apă şi canalizare şi respectiv a capacităţii de absorbţie a fondurilor europene prin POS MEDIU – axa prioritară 1. Elementul cheie pentru rezolvarea, într-un termen rezonabil, a problemelor acestui sector şi pentru dezvoltarea sa ulterioară este trecerea de la un număr mare de furnizori de servicii de o calitate scăzută la un număr limitat de operatori puternici, capabili să furnizeze servicii durabile la tarife acceptabile, care vor asigura recuperarea costurilor de investiţii şi accesarea cu succes a fondurilor europene. Managementul deşeurilor Deoarece sintagma „managementul deşeurilor” defineşte un ansamblu de activităţi pornind de la identificarea, colectarea, transportul, tratarea, reciclarea, valorificarea energetică sau materială şi depozitarea sau eliminarea prin alte metode (de ex. incinerarea) a deşeurilor, aspectele vulnerabile din acest domeniu sunt multiple şi complexe. În urma analizării situaţiei existente, cele mai importante aspecte vulnerabile s-ar încadra în domeniul managementului deşeurilor municipale şi ar fi următoarele:

9

- nivelul scăzut de educare a populaţiei în ceea ce priveşte impactul gestionării necorespunzătoare a deşeurilor asupra mediului; - rata redusă de acoperire cu servicii de salubritate a localităţilor urbane mici şi a celor rurale; - inexistenţa staţiilor de transfer a deşeurilor; - număr insuficient sau, după caz, inexistenţa punctelor de colectare selectivă a deşeurilor; - existenţa în zona rurală şi urbană, până la data de 16 iulie 2009, a unui număr mare (316) de spaţii neconforme pentru depozitarea deşeurilor menajere; - eliminarea în spaţiile destinate eliminării deşeurilor menajere şi a deşeurilor rezultate din activitatea de creştere a animalelor; - inexistenţa unei strategii judeţene coerente în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor biodegradabile; - apariţia unor disfuncţionalităţi în funcţionarea lanţului „colectare – valorificare” a deşeurilor, datorate în principal inexistenţei unor facilităţi fiscale pentru operatorii economici care activează în acest domeniu; - lipsa din bugetele autorităţilor administraţiei publice locale a resurselor financiare pentru înfiinţarea sistemelor de gestionare a deşeurilor şi uneori slaba implicare a acestora în înfiinţarea serviciilor de salubrizare; Problemele de mediu generate de nerezolvarea într-un termen rezonabil a aspectelor vulnerabile din domeniul gestionării deşeurilor pot fi prezentate sintetic după cum urmează: - poluarea aerului cu mirosuri neplăcute şi cu suspensii antrenate de vânt (în zona depozitelor neconforme, în care nu se practică exploatarea pe celule şi acoperirea periodică cu straturi de materiale inerte); - poluarea cu substanţe organice şi suspensii a apelor de suprafaţă (datorită scurgerilor de ape pluviale de pe versanţii depozitelor care nu au rigole perimetrale); - poluarea cu nitraţi, nitriţi, substanţe organice şi alte elemente poluante a apelor subterane (datorită exfiltraţiilor din depozitele neimpermeabilizate); - influenţarea negativă a calităţii solului şi subsolului de pe terenurile ocupate cu deşeuri şi limitrofe depozitelor de deşeuri; - şi nu în ultimul rând, consumarea unor cantităţi mari de resurse naturale neregenerabile (acestea ar putea fi economisite prin reutilizarea parţilor recuperabile din deşeuri). Câteva din soluţiile de rezolvare a problemelor din domeniul managementului deşeurilor sunt prezentate în continuare: - intensificarea accesării fondurilor europene pentru proiectele din acest domeniu; - lansarea unor programe naţionale pentru finanţarea/cofinanţarea proiectelor mici, ca de exemplu cele ce privesc înfiinţarea sistemelor de colectare selectivă a deşeurilor; - intensificarea acţiunilor de îndrumare şi control privind:

• respectarea de către administraţia publică locală a legislaţiei din domeniul gestionării deşeurilor (cu accent pe colectarea selectivă);

• respectarea de către operatorii economici care desfăşoară activităţi cu impact nesemnificativ (ex. comercianţi care funcţionează pe bază de declaraţie pe proprie răspundere) a obligaţiilor privind colectarea selectivă şi valorificarea deşeurilor;

• verificarea modului în care operatorii economici care introduc pe piaţă produse ambalate în ambalaje reutilizabile realizează programul de colectare a ambalajelor reutilizabile de pe piaţă şi informarea consumatorilor cu privire la acesta;

- cointeresarea populaţiei pentru colectarea selectivă prin aplicarea de către operatorii serviciilor de salubritate a unor tarife diferenţiate pentru modul de colectare a deşeurilor (selectiv sau în amestec); - emiterea unui act normativ prin care să se extindă „sistemul – depozit” la mai multe tipuri de produse/mărfuri care după utilizare pot deveni deşeuri (ex. baterii şi acumulatori non-auto, ambalaje, categorii de echipamente electrice şi electronice care nu intră sub

10

incidenţa HG.448/2005 etc.), astfel încât sumele încasate din aplicarea acestuia să fie utilizate direct de către administraţia publică locală pentru organizarea activităţii de colectare selectivă a deşeurilor; - acordarea de facilităţi fiscale operatorilor economici care activează în domeniul colectării/valorificării acelor tipuri de deşeuri mai puţin atractive din punct de vedere al rentabilităţii economice. Calitatea solului şi subsolului Având în vedere că pentru formarea unui strat de sol cca. 20 cm (stratul minim necesar pentru dezvoltarea unei plante) sunt necesari aproximativ 7000 de ani, este lesne de înţeles că solul poate fi considerat practic o resursă naturală neregenerabilă. , pe care, datorită rolului crucial avut pentru activităţile umane şi supravieţuirea ecosistemelor, avem datoria să o protejăm. Solul are multiple funcţii economice şi biologice deoarece determină producţia agricolă şi starea pădurilor, condiţionează învelişul vegetal, precum şi calitatea apei, reglează scurgerea lichidă şi solidă în bazinele hidrografice şi acţionează ca o geomembrană pentru diminuarea poluării aerului şi a apei prin reţinerea, reciclarea şi neutralizarea poluanţilor, cum sunt substanţele chimice folosite în agricultură, deşeurile şi reziduurile organice şi alte substanţe chimice. Datorită aşezării geografice a judeţului nostru, aspectele de vulnerabilitate a solului identificate acoperă aproape toată gama de probleme datorate impactului antropic sau natural, înregistrându-se însă, în ultimii ani, o reducere a presiunilor din punct de vedere ecologic. Ca aspecte vulnerabile şi probleme ce necesită a abordare mai atentă au fost identificate următoarele activităţi, respectiv fenomene cu un potenţial impact: - exploatarea agregatelor minerale; - depozitarea neconformă a deşeurilor menajere şi industriale; - depozitarea neconformă a dejecţiilor animaliere; - exploatarea ţiţeiului; - utilizarea neraţională a solului; - practicarea unei agriculturi intensive; - utilizarea neraţională a îngrăşămintelor chimice şi produselor de uz fitosanitar; - fenomene de alunecări de teren şi respectiv eroziunea solului. Soluţiile de reducere a impactului asupra solului presupun în principal o utilizare durabilă a acestuia prin combinarea tehnologiilor şi a activităţilor, astfel încât să se realizeze concomitent: bioproductivitatea, securitatea alimentară, protecţia calităţii solului, viabilitatea economică şi acceptabilitatea socială, prin respectarea următoarelor cerinţe:

• practicarea culturilor în concordanţă cu pretabilitatea solului; • zonarea culturilor care pe lângă pretabilitatea solului să ţină cont şi de condiţiile

climatice: temperatură, precipitaţii etc.; • practicarea rotaţiei culturilor astfel încât să se cultive plante premergătoare care

favorizează obţinerea unor producţii ridicate ale culturilor viitoare şi care elimină unele probleme legate de boli, dăunători, buruieni, asigură surse alternative de azot în sol; reduce eroziunea solului; evită riscul poluării apelor;

• lucrarea solului pe curba de nivel, benzi înierbate, terasarea cu înfiinţarea de perdele forestiere;

• combaterea bolilor şi dăunătorilor mai ales prin tehnici biologice (combaterea biologică, bacterizarea plantelor, micorizarea rădăcinilor);

• derularea unor proiecte de combatere a alunecărilor de teren şi a eroziunii solurilor; • limitarea defrişărilor, a excavării bazei versanţilor;

11

• refacerea şi modernizarea lucrărilor de irigaţii din arealele cu cerinţe stringente, refacerea amenajărilor antierozionale şi extinderea acestora, modernizarea lucrărilor de apărare - îndiguire şi desecări şi extinderea acestora conform cerinţelor, modernizarea lucrărilor de ameliorare a terenurilor sărăturate, a nisipurilor şi a solurilor nisipoase;

• refacerea stării fizice a solurilor prin afânarea adâncă şi combaterea crustei; • corectarea reacţiei solului, refacerea rezervei de materie organică şi refacerea

rezervei de elemente nutritive (în special de fosfor şi microelemente); • prevenirea şi reducerea poluării chimice a solurilor cu metale grele, sulf, fluor,

reziduuri petroliere, deşeuri, nămoluri, produse de uz fitosanitar etc. Biodiversitate Protecţia şi conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice sunt probleme de interes public major, având în vedere că, componentele diversităţii biologice care formează capitalul natural asigură cea mai mare parte a produselor, bunurilor şi serviciilor necesare societăţii, fiind suportul fundamental al unei dezvoltări durabile. Principalele căi prin care omul contribuie la degradarea biodiversităţii sunt: modificarea şi distrugerea habitatelor, a peisajelor naturale, transferul voluntar şi involuntar de specii, supraexploatarea şi utilizarea neraţională a solului, ocuparea terenurilor pentru organizarea activităţilor socio-economice, supraconcentrarea activităţilor în zone sensibile şi cu mare valoare ecologică, etc. Având în vedere faptul că patrimoniului natural al judeţului este bogat şi diversificat cuprinzând numeroase ecosistemele naturale şi seminaturale, pentru care în mare parte s-au instituit diferite regimuri de protecţie (monumente ale naturii, rezervaţii naturale de interes naţional şi judeţean, situri de importanţă comunitară), este inerentă apariţia unor presiuni antropice asupra biodiversităţii, dintre care menţionăm: - afectarea echilibrului ecologic şi a posibilităţilor naturale de regenerare a speciilor de floră şi faună sălbatică datorate unor activităţi antropice excesive (braconaj, distrugerea habitatelor, capturări excesive, practicarea turismului neorganizat şi neecologic, poluarea apelor şi a solurilor prin depozitări necontrolate de deşeuri, prin utilizarea neraţională a îngrăşămintelor chimice şi produselor de uz fitosanitar în detrimentul produselor naturale etc.); - reducerea diversităţii biologice (diminuarea numărului de exemplare sau chiar dispariţia unor specii de plante şi animale, modificarea relaţiilor trofice) ca urmare a dezechilibrelor ecologice generate de schimbarea condiţiilor climatice (secetă, inundaţii, furtuni, geruri puternice), incendierea miriştilor, schimbarea proprietăţilor fizico-chimice ale solului etc.; - reducerea şi fragmentarea habitatelor din cauza urbanizării şi conversiei terenurilor; - introducerea deliberată sau accidentală de specii alohtone în ecosistemele naturale sau agricole; - diminuarea rolului de protecţie a pădurilor prin exploatarea extensivă a masei lemnoase, mai ales în pădurile proprietate privată, unde se aplică tratamente adeseori rase sau cu perioadă scurtă de regenerare naturală, scopul prioritar fiind extragerea arborilor de mari dimensiuni cu procent mare de lemn de lucru; - destructurarea pădurilor sub aspectul compoziţiei, consistenţei, stării de vegetaţie, capacităţii de producţie, caracteristicilor calitative, stării de sănătate etc.; - supraexploatarea resurselor naturale regenerabile şi neregenerabile pentru a alimenta procesele de producţie sau domeniul construcţiilor: - declinul anumitor populaţii de faună sălbatică datorat fundamentării atribuirii cotelor de captură pe baza unor evaluări nerealiste a efectivelor populaţionale.

12

Pentru îndeplinirea dezideratelor privind conservarea biodiversităţii şi utilizarea durabilă a componentelor sale ne propunem o serie de acţiuni, dintre care menţionăm:

• aplicarea principiilor de evaluare adecvată a impactului planurilor, proiectelor şi activităţilor asupra biodiversităţii, în cadrul procedurilor SEA (evaluarea strategică de mediu), EIA (evaluarea impactului asupra mediului) şi AA (autorizarea funcţionării);

• intensificarea eforturilor pentru asigurarea unor structuri de management corespunzătoare pentru toate ariile naturale protejate;

• participarea activă a specialiştilor noştri la elaborarea planurilor de management a ariilor naturale protejate şi a liniilor directoare pentru managementul siturilor Natura 2000;

• participarea activă la elaborarea unor strategii de vizitare a ariilor naturale protejate bazate pe principiile de conservare a biodiversităţii ca şi condiţie esenţială pentru dezvoltarea unui turism durabil;

• participarea, la solicitarea Gărzii Naţionale de Mediu, la controlarea activităţilor de recoltare/capturare, achiziţionare şi comercializare a speciilor protejate;

• sprijinirea autorităţilor locale pentru dezvoltarea şi aplicarea politicilor de amenajare a teritoriului în sprijinul conservării biodiversităţii;

• impunerea standardelor de bune practici agricole la autorizarea activităţilor desfăşurate în acest domeniu;

• organizarea de acţiuni de conştientizare privind importanţa conservării biodiversităţii, majorării suprafeţei terenurilor ocupate cu păduri, reconstrucţiei ecologice a pădurilor deteriorate structural, creerii perdelelor forestiere de protecţie etc.;

• sprijinirea acţiunilor voluntare ale societăţii civile pentru conservarea şi restabilirea diversităţii biologice, pentru promovarea utilizării durabile a resurselor naturale etc.;

• asigurarea funcţionării optime a reţelei de comunicare cu toţi factorii responsabili cu conservarea biodiversităţii de la nivelul autorităţilor publice locale.

13

Capitolul 1. CADRUL NATURAL ŞI DATE DEMOGRAFICE 1.1 Date generale (ale regiunii/judeţului respectiv) 1.1.1. Aşezare Judeţul Buzău este situat în zona de curbură a Carpaţilor, în partea de sud-est a României.Are suprafaţă de 6102,55 km² şi este situat între 44°51' si 45°45' latitudine nordicã şi 26°10' si 27°20' longitudine esticã. Se învecinează cu judeţele Braşov şi Covasna la nord-vest, Vrancea la nord-est, Brăila la est, Ialomiţa la sud şi Prahova la vest.

Punct cardinal Punctul extrem Comuna Latitudine

nordică*/ Longitudine

estică*/ Nord Vadu Oii Gura Teghii 45º49' 26º27' Sud Cotorca Glodeanu Siliştea 44º44' 27º10' Est Vâlcelele Vâlcelele 45º24' 27º26' Vest Bâsca Chiojdului Chiojdu 45º30' 26º04'

* / -după Greenwich Tabel 1.1.1.1.Poziţia geografică a judeţului Buzău

1.1.2.Relief Judeţul Buzău cuprinde armonios toate formele de relief: Munţii Buzăului şi o mica parte a Munţilor Vrancei, în partea de nord, câmpie - la sud, între acestea situându-se zona colinară subcarpatică. Munţii Buzăului sunt situaţi în partea centrală a Carpaţilor de Curbură, între Subcarpaţii situaţi in partea de sud, Munţii Teleajanului - în vest, Depresiunea Braşovului -în nord şi Munţii Vrancei - în nord-est. Spaţiul montan situat între aceste limite, cu o suprafaţă de 2156 km2, face parte din Carpaţii Orientali, ramură a Carpaţilor Româneşti. Munţii Buzăului au înfăţişarea generală a unor munţi cu altitudini mijlocii şi mici, alcatuiţi din culmi largi, rotunjite sau înguste şi fragmentate , separate de văi transversale adânci şi de şei largi sau depresiuni cu şesuri aluviale extinse. Munţii Buzăului sunt alcatuiţi din două masive proeminente -Penteleu şi Siriu- cu altitudini de peste 1600m, din munţi cu altitudini de 1300-1450m (Tătaru şi Podu Calului) şi din munţi cu altitudini de 1000-1250m (Zmeureţu-Muntioru, Munţii Întorsurii şi Ivăneţu) separaţi de văi largi şi de depresiunile Întorsura Buzăului şi Comandău. Zona de deal este alcatuită din Subcarpaţii Buzăului şi reprezintă o îmbinare de curburi deluroase cu depresiuni şi bazinete. Altitudinea culmilor este cuprinsă între 400-800 m şi scade în văi şi depresiuni până la 200 – 100 m. Subcarpaţii Buzăului sunt alcatuiţi din formaţiuni geologice mai tinere, cutate larg. Zona de câmpie a judeţului este reprezentată de Câmpiile Rămnicului şi Săratei, care reprezintă unităţi ce se integrează părţii central - estice a Câmpiei Române, ocupă cam

14

2/5 din suprafaţa judeţului, are o altitudine de 40 – 100 m, şi este constituită din sedimente moi, cu un aspect general orizontal sau larg vălurit. Altitudinile principalelor localităţi ale judeţului Buzău ( sistemul de referintă este Marea Baltică):

• Rm. Sărat: 132,00 m; • Nehoiu: 368,00 m; • Pătârlagele : 291,00 m; • Pogoanele : 61,00 m; • Buzău: 97,5 m .

Altitudinea medie este de 418,84 m, cea maximă este de 1777 m şi minima este de 40 m.

Denumirea vârfului Altitudinea – m Denumirea

masivului muntos Localitatea

Lăcăuţ 1777 Vrancei Vadu Oii Penteleu 1772 Buzău Vadu Oii Siriu 1664 Siriu Gura Siriului Furul Mare 1415 Buzău Pleşi Paltinul 1381 Buzău Vadu Oii Caşoca Mare 1397 Buzău Caşoca

Tabel1.1.1.2.Principalele altitudini muntoase

Denumirea localităţii Altitudinea medie (m)

Municipiul Buzău 95

Municipiul Râmnicu Sărat 130 Oraşul Nehoiu 500

Oraşul Pătârlagele 310 Oraşul Pogoanele 65

Berca 190 Verneşti – Cândeşti 140

Cislău 260 Beceni 250

Tabel1.1.1.3.Altitudinea medie a principalelor localităţi

1.1.3.Clima

Temperatura aerului

( gr. C. )

Precipitaţii atmosferice

( l./mp. )

Statia

meteorologica

medie Maximă absolută /

data

Minima absolută / data

Suma anuală

Maxima / 24 ore / data

BUZĂU

12.3 36.8 / 24.07 -15.6 / 21.12 479.2 34.4 / 27.07

RM. SĂRAT

12.1 38.1 / 24 .07 -15.6 / 22.12 467.9 21.6 / 06.03

PĂTÂRLAGELE

10.5 33.5 / 24.07 -16.1 / 22.12 667.7 42.4 / 06.09

BISOCA

8.4 29.7 / 24.07 -15.4 / 19.12 639.6 43.4 / 12.07

PENTELEU 3.4 22.5 / 24.07 -18.8 / 21.12 817.7 43.2 / 12.07 Tabel 7.1.1.1.4.Valorile temperaturii aerului şi ale precipitaţiilor atmosferice

măsurate de staţiile meteo din judeţul Buzău

15

- Data medie a primului înghet: 14.10.2009 – staţiile meteorologice Bisoca şi Penteleu 15.10.2009 – staţia meteorologica Pătârlagele 02.10.2009 – staţiile meteorologice Buzău si Rm. Sărat - Data medie a ultimului înghet: 27.03.2009 – staţia meteorologică Buzău 28.03.2009 – staţia meteorologică Rm. Sărat 23.04.2009 – staţiile meteorologice Pătârlagele si Bisoca 31.05.2009 – staţia meteorologică Penteleu - Număr zile de iarnă: Buzău 11; Rm. Sărat 10; Pătârlagele 7; Bisoca 42; Penteleu 97; - Număr zile de înghet: Buzau 69; Rm. Sărat 70; Pătârlagele 95; Bisoca 105;Penteleu 147; - Număr zile de vară: Buzău 125; Rm. Sărat 120; Pătârlagele 96; Bisoca 14 ; Penteleu 0; 1.1.4.Evidenţierea extremelor climatice şi manifestări ale acestora În ceea ce priveşte regimul termic, în anul 2009 maximele şi minimele termice absolute înregistrate la staţiile meteo din judeţul Buzău au fost următoarele: la staţia meteo Buzău, de 36,8 0 C, valoare înregistrată în data de 24.07.2009, respectiv de -15.6 , valoare înregistrată în data de 21.12.2009, la staţia Rm. Sărat, de 38.1 0 C, valoare înregistrată în data de 24 .07.2009, respectiv de -15.6 în data de 22.12.2009, la staţia meteo Pătârlagele, de 33.5 0 C , valoare înregistrată în data de 24.07.2009, respectiv de -16.1 în data de 22.12.2009, la staţia meteo Bisoca, de 29,70 C, în data de 24.07.2009 , respectiv de -15.40 C în data de 19.12.2009 şi la staţia Penteleu, de 22,50 C, în data de 24.07.2009, respectiv de -18.8 0 C în data de 21.12.2010. Cantitatea maximă de precipitaţii de precipitatţi atmosferice în 24 ore a fost de 34,4 l/mp înregistrată la Staţia Buzău, în data de 27.07.2009, de 21,6 l/mp la staţia meteo Rm. Sărat, valoare înregistrată în data de 06.03.2009, de 42,4 l/mp, la Pătârlagele, în data de 06.09.2009, de 43,4 l/mp, în data de 12.07.2009, şi de 43,4 l/mp, în data de 12.07.2009, la Bisoca , de 43,2 l/mp, în data de 12.07.2009, la Penteleu. 1.2. Resursele naturale 1.2.1. Resurse naturale neregenerabile(Petrolul, gaze naturale, cărbunele, calcarul, nisipurile cuarţoase, diatomita, argila, pietrişurile şi nisipurile, plăcile de gresie, sarea, chihlimbarul). Dintre resursele subsolului, petrolul constituie în prezent principala bogăţie a judeţului. Zăcămintele de hidrocarburi sunt localizate în depozitele meoţiene, dar sunt extrase şi din cele sarmaţiene, terţiene şi chiar cretacice. Alături de petrol, în sud-estul judeţului sunt cantonate însemnate zăcăminte de gaze naturale, exploatate de aproximativ 40 ani.

16

Cărbunele existent este de slabă putere calorică, în cantităţi mici, ceea ce îl face neexploatabil. Se întâlneşte pe o suprafaţă de circa 125 ha, în regiunea Ojasca, unde a fost extras, mai mult pentru nevoile locale, până în anul 1959. Prezenţa în subcarpaţi (Istriţa, Măgura) a calcarelor*) a permis de mult timp luarea lor în exploatare. În zona Năieni există o carieră de calcar şi. de asemenea, în zonele Ciuta şi Vipereşti există numeroase mici exploatări de calcar de interes local. Calcarele sunt folosite atât pentru amenajarea căilor rutiere judeţene şi comunale, cât mai ales pentru obţinerea varului. În zona localităţii Pătârlagele se extrag nisipuri cuarţoase şi diatomita *). La Crivineni, a existat o carieră de extracţie a nisipului cuarţos, de unde acesta se transporta la Pătârlagele, iar de aici spre Buzău, Scăieni, Azuga, unde era întrebuinţat la fabricarea sticlei.În prezent această exploatare nu mai functionează. Diatomita se exploatează prin intermediul unei cariere din dealul Burduşoaia, situat pe malul stâng al râului Buzău, la confluenţa cu Valea Sibiciului. Acest loc reprezintă sectorul accesibil exploatării, unde diatomita aflorează pe o suprafaţă mare, în cadrul depozitelor oligocene. În judeţ există şi alte aflorimente cu diatomită, însă dimensiunile reduse ale stratelor şi calitatea slabă a acesteia, nu permit, pentru moment, exploatarea ei. La nord-est de municipiul Buzău (Simileasca), la Berca (Sătuc), la Cilibia şi în sud-vestul municipiului Râmnicu Sărat se exploatează argila*), de calitate superioară, larg folosită în industria materialelor de construcţie. La nivel local, în majoritatea satelor din subcarpaţi, orizonturile de argilă sunt utilizate pentru confecţionarea de cărămizi sau în construcţia de case. În albia Buzăului, a Râmnicului şi a altor râuri se găsesc rezerve importante de pietrişuri şi nisipuri*), în multe locuri existând balastiere de mare productivitate. Pentru construcţii de locuinţe, sau pentru amenajarea terasamentului căilor forestiere din zona montană sunt folosite plăcile de gresie de Tarcău sau de Kliwa. Prospecţiunile geologice şi lucrările de foraj efectuate pentru depistarea de noi rezerve de petrol au evidenţiat prezenţa zăcămintelor de sare, la diferite adâncimi, la Mânzăleşti, Bisoca, Brătileşti, Goideşti, care pot fi luate în exploatare în viitor. Alături de acestea, în subsolul judeţului sunt semnalate gipsuri şi chihlimbar. Chihlimbarul, datorită varietăţii de nuanţe şi dimensiunilor mari ale bucăţilor extrase, a fost căutat încă din secolul trecut, fără a constitui o operaţie permanentă. El a fost semnalat în perimetrul Mlăjet – Sibiciu – Colţi – Bozioru – Ploştina - Terca, în depozitele oligocene. Dimensiunile elementelor variază de la câteva grame până la câteva kilograme (pe Valea Boului, afluent al Sibiciului, a fost colectat un exemplar de 3,5 kg). Cele mai mari exemplare au fost găsite în albia Sibiciului, în apropiere de Colţi. 1.2.2. Resurse naturale regenerabile Resursele de apă teoretice sunt de 639,7 mil mc din care 384,5 mil mc - resurse de suprafaţă – şi 255,2 mil mc – resurse din subteran. Resursele de apă tehnic utilizabile sunt de de 343,3 mil mc din care 174,8 mil mc - resurse de suprafaţă şi 168,5 mil mc – resurse din subteran.

17

Lungimea cursului de apă – km Denumirea cursului de apă Totală din care: pe teritoriul

judeţului Buzău 302 140

Râmnicu Sărat 145 28 Bâsca Mare 60 21 Bâsca Mică 42 42

Bâsca ( de la confluenţă până la vărsare )

17

17

Tabel1.2.2.1.Lungimea principalelor cursuri de apă

Apele freatice. Varietatea litologică, tectonică şi structurală, specifică celor trei mari unităţi de relief, influenţează în mod direct distribuţia şi caracterul apelor subterane. Zona montană corespunde flişului paleogen compus din facies grezos sau pelitic bituminos, cu fisuraţii fine, ce permit circulaţia şi acumularea apelor subterane. Cele mai bogate rezerve de ape subterane se întâlnesc, însă, în depozitele deluvio-coluviale, cantonate sub formă de lentile. Prezenţa lor este pusă în evidenţă prin izvoare numeroase, cu debite suficient de mari. Sunt cunoscute şi câteva structuri hidrogeologice cu ape minerale, care au conţinut ridicat în hidrogen sulfurat, cum sunt cele de la Siriu, Lopătari, Nehoiu şi Fişici. Zona dealurilor subcarpatice se caracterizează hidrogeologic prin existenţa a două sectoare. Cel situat la vest de Valea Slănicului are o litologie şi o tectonică variată (gresii şi marne nisipo-argiloase), ce permit circulaţia şi acumularea apelor subterane la mari adâncimi. În depozitele cuaternare, mai principale sunt stratele acvifere de la 3, 4, 5 şi 7 m. Prezenţa masivelor de sare, a argilelor sărate şi a gipsurilor influenţează chimismul apelor subterane, dându-le un grad ridicat de mineralizare. Astfel se explică prezenţa numeroaselor izvoare cloro-sodice, dintre care mai cunoscute sunt cele din dealurile Meledic, Găvanele şi din Văile Murătoarea, Scoroseşti etc. Sectorul de la est de valea Slănicului se caracterizează prin predominarea gresiilor, nisipurilor şi pietrişurilor, cu strate acvifere dispuse diferenţiat. Pe interfluvii, apele subterane se găsesc la mare adâncime, pe când în cadrul văilor, cele mai bogate rezerve acvifere sunt cantonate în depozitele proluviale şi de terasă. Ca o particularitate hidrologică apare concordanţa ce există între direcţia de curgere a apelor subterane şi înclinarea generală a reliefului (mai pregnantă în cazul piemontului Râmnicului, unde orizonturile acvifere se găsesc la 20-30 m adâncime). Mineralizarea apelor freatice din acest sector este destul de ridicată. O menţiune aparte trebuie acordată conului de dejecţie al Buzăului. Grosimea mare a depozitelor aluviale ce se suprapun pietrişurilor de Cândeşti şi prezenţa numeroaselor lentile argiloase permit formarea mai multor strate acvifere cu debite bogate. În zona de câmpie, formaţiunile cuaternare permeabile favorizează înmagazinarea unor importante cantităţi de apă. Alimentarea stratelor acvifere de adâncime se face din marginea externă a subcarpaţilor, unde apele sunt cantonate la 50-200 m. La contactul cu dealurile, unde predomină pietrişurile, se formează 1-2 strate acvifere, cu grosimi mari şi debite bogate (5 - 10 l/s), în timp ce spre exterior, unde depozitele devin mai fine, se găsesc strate acvifere mai subţiri şi cu debite mai mici (sub 1 l/s). Din punct de vedere al mineralizării, apele din câmpie se încadrează în tipul hidrochimic bicarbonatat, cu o mineralizaţie totală de 0,650 g/Kg. Ape minerale sulfuroase, feruginoase, clorosodice, uneori bogate în iod, se află la Siriu, Nehoiu, Monteoru, Fişici, Balta Albă, Străjeni, Nifon, Lopătari. Izvoarele de la Siriu-Băi, cu o temperatura medie de 30º C şi un debit de aproape 4000 l/h oferă posibilităţi de tratament în boli reumatismale. Nămolul de la Balta Albă, cu un procent redus de substanţe organice, cu o concentraţie în săruri de 12471,9 mg/kg (în care predomină ionii de clor, sodiu, magneziu), deşi cunoscut de foarte mult timp pentru valoarea sa

18

terapeutică, este în mai mică măsură folosit. Terapia într-un cadru neorganizat, se practică sub formă de ungeri cu nămol, expunere la soare şi băi în lac. Apele curgătoare. Principala artera hidrografică ce străbate judeţul şi care dirijează aproape întregul regim hidrologic este Buzăul. Extremitatea estică a judeţului este ocupata de bazinul Râmnicului care, prin suprafaţa lui redusă, nu prezintă mare importanţă sub aspect hidrologic. Buzăul îşi adună apele de pe culmea estică a Munţilor Ciucaş. Bazinul superior al văii Buzăului se desfăşoară pe suprafaţa a trei judeţe: Braşov, Covasna şi Buzău. De aici raul curge prin Depresiunea Întorsura Buzăului, unde are un curs leneş şi sinuos, executând şi un cot de peste 90º. Intră apoi în judeţul Buzău, unde străbate cele trei mari unităţi de relief: munte, deal şi câmpie si iese din judetul Buzau la Banita si intra in judetul Braila. Particularităţile fizico-geografice ale acestora se înscriu şi în aspectele morfohidrologice ale râului. Sectorul montan Legat de prezenţa bazinetelor, în sectorul montan întâlnim două tendinţe generale de evoluţie hidrodinamică. În cadrul bazinetelor Sasu, Broasca, Nehoiu-Nehoiaş, Păltineni, Mlăjet etc., prezenţa unei pante mai mici şi a unei secţiuni mai largi contribuie la scăderea vitezei şi la o împrăştiere a apei în cadrul luncii şi albiei minore. Ca urmare, energia şi competenţa râului scad, iar debitul solid transportat include cu preponderenţă elemente cu diametrul redus. Din contră, în sectoarele înguste ale văii, viteza şi puterea hidraulică a râului cresc, ca rezultat al măririi pantei în profil longitudinal şi al îngustarii profilului ei transversal. Dinamica râului este deosebit de mare, mai ales la viituri. In sectorul de câmpie, Buzăul primeşte un număr redus de afluenţi şi de o importanţă minoră, a căror dispunere îi conferă un caracter simetric. Caracteristic este coeficientul ridicat de sinuozitate şi despletire, iar spre aval prezenţa limanelor fluviatile (Amara, Balta Albă) şi a numeroaselor cursuri părăsite (“buzoielele”). Regimul hidrochimic al râurilor buzoiene este determinat, în principal, de structura geologică şi de climat. Prezenţa gresiilor, marnelor, argilelor, nisipurilor, loessurilor, a benzilor de sare şi gips determină apariţia, în apele râurilor, a anumitor săruri solubile şi a unor suspensii minerale. În perioadele secetoase se înregistrează o creştere a mineralizarii apelor, iar în cele ploioase precipitaţiile produc o eroziune puternică a solurilor, fapt ce influenţează negativ calitatea apelor. De asemenea se constată o creştere a mineralizării apelor în funcţie de treaptă de relief: în zona de munte, apele au un caracter sulfatat-bicarbonatat, cu mineralizare mijlocie; în zona de dealuri, mineralizarea creste la 350-650 mg/l (din care sulfaţi 134-250 mg/l şi cloruri 30-125 mg/l); în zona de câmpie, mineralizarea atinge 680-1160 mg/l (din care cloruri 350-370 mg/l). O notă aparte o dau izvoarele sulfuroase de la Băile Siriu, Fişici şi Nehoiu, precum şi unele izvoare Sărate din subcarpaţi. Nu este de neglijat nici potenţialul hidrografic, reprezentat de râul Buzău, pe cursul căruia există două amenajări hidroenergetice. Una dintre aceste amenajari este AMENAJAREA HIDROENERGETICA SIRIU-NEHOIASU (formata din barajul Siriu, lacul de acumulare Siriu, aductiunea Siriu-Nehoiasu si centrala hidroelectrică Nehoiaşu ). Aceasta amenajare are rol de producere a energiei electrice, alimentare cu apa potabila, regularizare a debitelor si apararea impotriva inundatiilor. Cea de-a doua amenajareeste hidroenergetică Cândeşti –Verneşti - Simileasca (formata din barajul Candesti, lacul de acumulare Candesti, canalul energetic si centralele hidroelectrice Candesti, Vernesti si Simileasca ) are rolul de producerea energiei electrice si alimentare cu apa pentru irigatii pentru Sistemul de Irigaţii Câmpia Buzăului Est şi respectiv Vest.. Pe teritoriul judetului Buzau mai există 5 centrale hidroelectrice de mică putere, amplasate pe râurile Bâsca Chiojdului şi Slănic. Este in curs de realizare sistemul hidroenergetic Surduc-Nehoisu in bazinul Hidrografic al raului Basca.

19

Pădurile alcătuiesc una dintre importantele bogăţii naturale ale judeţului. Zona montană concentrează cea mai mare parte din suprafaţa acoperită cu păduri şi totodată cel mai însemnat volum de masă lemnoasă, flora şi fauna caracteristice acestei zone. Masivele forestiere închegate se extind din vârful Lăcăuţ şi până în culmea Siriului. Cel mai mare pericol cu care se confruntă pădurile judeţului este distrugerea prin tăieri necontrolate; fenomenul poate lua amploare odată cu retrocedarea altor păduri către foştii proprietari, dacă nu se iau măsuri. 1.3. Date demografice 1.3.1 Procesul de urbanizare Urbanizarea este un proces deseori asociat cu industrializarea, modernizarea şi dezvoltarea. Aceasta se poate exprima în funcţie de raportul dintre numarul locuitorilor care locuiesc în oraşe şi populaţia întregului judeţ.În cazul judeţului Buzău, acesta este de 41%.

Numărul locuitorilor (populaţia stabilă) Grupe de municipii, oraşe,

comune după numărul locuitorilor Date

absolute În % faţă de

total Total judeţ 482684 100,0

■ Municipii şi oraşe 198258 41 ■ Comune 284426 59

Tabel1.3.1.1.Gruparea localităţilor din judeţul Buzău

după numărul locuitorilor la 03.11.2009

Oraş/Municipiu Anul Nr.populaţie

Buzău

2002 2003 2004 2005 2007 2008 2009

147 878 147 433 140 111 139 619 134 619 132 368 131368

Rm.Sărat

2002 2003 2004 2005 2007 2008 2009

41821 41690 40445 40345 39950 39454 39430

Nehoiu

2002 2003 2004 2005 2007 2008 2009

12734 12705 11917 11843 11649 11515 11429

Pătârlagele

2002 2003 2004 2005 2007 2008 2009

8700 8656 8522 8455 8128 7958 7864

20

Pogoanele

2002 2003 2004 2005 2007 2008 2009

7776 7759 7970 7914 7744 7654 7631

Tabel1.3.1.2.Evoluţia demografică a populaţiei în mediul urban

în perioada 2002 - 2009 1.3.2. Concentrările urbane

Numărul oraşelor

Judeţul Suprafaţa -km²- Total din care:

municipii

Numărul comunelor

Numărul satelor

Buzău 6102,55 5 2 82 475

Tabel 1.3.2.1. Organizarea administrativă a teritoriului, la sfârşitul anului 2009

Judetul

Zona urbană ( ha )

Intravilan ( ha )

% zona urbană din suprafaţa judeţului

Densitatea populaţiei în zona

urbană (1 iulie 2008)

Buzău 45 102 5371 7,39% 79,4

Tabel1.3.2.1. Concentrările urbane 1.4. Tendinţe socio-economice în judeţul Buzău Urmare a evoluţiilor demografice din ultimii ani şi a celor previzionate, populaţia tânără îşi va reduce efectivele.În rândul populaţiei de vârstă şcolară, cea mai mare scădere este de aşteptat la grupa 15-24 ani. Procesul lent dar continuu de îmbătrânire demografică ce se manifestă la nivelul judeţului creează necesitatea creşterii competitivităţii economice astfel încât să se creeze surse necesare dezvoltării serviciilor medicale şi a celor sociale pentru vârstnici. Creşterea competitivităţii economice este strâns legată de necesitatea sporirii competenţelor tehnice şi informaţionale ale forţei de muncă. În consecinţă, reforma sistemului de învăţământ profesional şi tehnic trebuie condusă către creşterea ofertei de calificări înalte şi stimularea elevilor de a dobândi un nivel de pregătire profesională cât mai ridicat. Mutarea centrului de greutate dinspre avantajul competitiv bazat pe intensivitatea muncii către cel bazat pe intensivitatea capitalului în cadrul procesului de modernizare economică va presupune nu numai eforturi de retehnologizare şi informatizare, dar şi înzestrarea forţei de muncă cu competenţe tehnologice complexe şi informaţionale, în special în următoarele grupe ocupaţionale: tehnicieni în ştiinţele vieţii, ocrotirea sănătăţii şi asimilaţi,

21

meseriaşi şi muncitori calificaţi în construcţii şi asimilaţi, mecanici, montatori şi reparatori de maşini şi utilaje, montatori şi reparatori de aparate şi echipamente electronice şi electrotehnice, operatori la maşini, utilaje şi asamblori de maşini, echipamente şi alte produse, muncitori calificaţi în reglarea şi întreţinerea maşinilor şi instalaţiilor, lucrători calificaţi în servicii personale şi de protecţie, conducători de vehicole şi operatori la instalaţii mobile. Schimbările structurale previzibile în economia judeţului vor muta accentul pe dezvoltarea serviciilor, construcţiilor şi unor ramuri din industria prelucrătoare ca industria alimentară, industria materialelor de construcţii, industria lemnului. Pe termen mediu, deoarece se estimează că producţia în lohn va scădea, deşi pare că are un potenţial competitiv relativ ridicat prin costurile de personal reduse, cererea de forţă de muncă pentru industria textilă se va reduce substanţial. Integrarea pieţelor va genera necesitatea ca firmele să se adapteze concurenţei tot mai puternice, fiind favorizaţi cei care au un nivel de pregătire ridicat, cu o paletă mai largă de competenţe, dar şi cu o mobilitate profesională mare. În consecinţă, absolvenţii de învăţământ preuniversitar ce vor intra în următorii ani pe piaţa muncii va fi necesar să aibă o pregătire mai largă pentru a putea a avea o mobilitate profesională ridicată şi pe de altă parte, va fi necesar să fie înzestrată cu competenţe superioare pentru a fi competitivă; Urmare a elasticităţii reduse a ocupării la creşterea economică, sunt necesari mai mulţi ani de creştere susţinută pentru a fi vizibilă în crearea semnificativă de locuri de muncă, pe termen mediu cererea fiind devansată substanţial de ofertă. Prin urmare, procesul de deficit de cerere de forţă de muncă pe orizontul de proiecţie al proiectului este evident în scenariul moderat şi chiar şi în ipoteza scenariului optimist. În acest context, competenţele antreprenoriale vor creşte şansele de ocupare a absolvenţilor.

22

Capitolul 2. ATMOSFERA Scopul evaluării impactului poluanţilor atmosferici asupra mediului este indentificarea şi cuantificarea potenţialelor consecinţe asupra acestuia. Pentru a înţelege mai bine acest impact, se impune colectarea, schimbul şi diseminarea informaţiilor privind calitatea aerului. Evaluarea impactului poluanţilor atmosferici asupra mediului înconjurător se realizează prin:

• estimarea emisiilor de poluanţi prin realizarea inventarelor de emisii, măsurători ale emisiilor şi/sau modelarea dispersiei poluanţilor atmosferici;

• monitorizarea calităţii aerului în vederea cunoaşterii efectelor acestor emisii asupra sănătăţii populaţiei şi ecosistemelor.

Estimarea emisiilor anuale de poluanţi atmosferici reprezintă primul pas în stabilirea impactului acestor poluanţi asupra mediului înconjurător. La nivelul anului 2009, monitorizarea calităţii aerului la APM Buzău s-a realizat atât prin prelevări manuale, urmate de analiza probelor în laborator cât şi în cadrul sistemului de monitorizare continuă a calităţii aerului.

2.1. Emisii de poluanţi atmosferici Emisiile de poluanţi atmosferici se realizează prin inventare de emisii. Pentru inventarul de emisii în anul 2007 numărul agenţilor economici luaţi în calcul a fost de 107, iar punctele de lucru 180, în anul 2008 numărul agenţilor economici luaţi în calcul a fost de 106, iar punctele de lucru 185, în anul 2009 numărul agenţilor economici luaţi în calcul a fost de 104, iar punctele de lucru 186. Diferenţele înregistrate în anul 2009 se datorează şi reactualizării factorilor de emisie conform ghidului 2009. 2.1.1 Emisii de gaze cu efect acidifiant Prin acidifiere se înţelege procesul de modificare a caracterului chimic natural al unui component al mediului, conducând la modificarea pH-ului aerului, precipitaţiilor şi solului. Emisiile de dioxid de sulf , oxizi de azot şi amoniac, provenite din arderea combustibililor fosili, de la spălarea combustibililor solizi, din reacţii chimice şi din transport sunt principalele surse de emisii în aer, care pot produce acidifierea. Aceşti poluanţi sunt transportaţi la distanţe mari de la locul emisiei şi formează ploile acide, care la rândul lor conduc la acidifierea apelor de suprafaţă şi a solului. Prin acidifiere suprafaţa pamântului suferă continuu o creştere a acidităţii, ducând la degradarea solului, apelor precum şi la deteriorarea ecosistemelor aferente. 2.1.1.1. Emisii anuale de dioxid de sulf (SO2) Dioxidul de sulf se datorează arderii combustibililor cu conţinut de sulf. Este deosebit de toxic, determinând efecte directe asupra florei şi faunei (produce acidifierea solului şi degradarea construcţiilor). Prezintă un sinergism ridicat cu praful, negrul de fum etc., este foarte solubil în apǎ şi contribuie în mare măsură la producerea ploilor acide. Cantităţile anuale ale emisiilor de bioxid de sulf, rezultate de la principalele surse de emisii în atmosferă, pe raza judeţului Buzău, sunt prezentate în tabelul 2.1.1.1. Tabel 2.1.1.1

Judeţul Buzău 2007 2008 2009 Emisii anuale de SO2 (t/an) 213,6 151,3 20,3

23

Figura 2.1.1.1 Emisii anuale de SO2 ( tone)

Alături de arderile combustibililor fosili, o serie de industrii ca: industria metalurgică, în special cea neferoasă, cocseriile, industria alimentară etc.emit în atmosfera oxizi de sulf. Instalaţiile mici, ce folosesc combustibili fosili pentru încălzire, contribuie foarte mult la emisiile în atmosfera oraşelor. Emisiile mari de dioxid de sulf, în condiţiile unei inversii termice, determină apariţia fenomenului de „smog acid”, care a fost răspunzător de mari accidente de poluare care au avut loc în lume. Emisii anuale de SO2 au scăzut în anul 2008 faţă de anul 2007, şi în anul 2009 faţă de anul 2008. 2.1.1.2.Emisii anuale de monoxid şi dioxid de azot (NOx) Oxizii de azot provin în special din arderea combustibililor şi din traficul auto. Sunt toxici, în special NO2, care provoaca asfixiere prin distrugerea alveolelor pulmonare, căderea frunzelor la copaci, reducerea vizibilităţii pe şosele ca urmare a formǎrii smogului, formarea ploilor acide etc. Cantitâţile anuale ale emisiilor de oxizi de azot, pe raza judeţului Buzău sunt prezentate în tabelul 2.1.1.2. Tabel 2.1.1.2.

Judeţul Buzău 2007 2008 2009 Emisii anuale de NOx (t/an) 801 823,9 506,5

Emisii anuale de NOx au crescut în anul 2008 faţă de anul 2007, iar în anul 2009 au scăzut.

Figura 2.1.1. 2 Emisii anuale de NOx ( tone )

0

50

100

150

200

250

ton

eanii

2007

2008

2009

0

100

200

300

400

500

600

700

800

900

ton

e

anii

2007

2008

2009

24

Formarea oxizilor de azot este foarte greu de evitat, atâta timp cât se folosesc carburanţi convenţionali, ştiut fiind faptul că substanţa de bază care contribuie la formarea acestora, este azotul, (care se găseşte în cantităţi mari în aerul atmosferic) iar temperaturile ridicate din timpul arderii stimulează reacţia de formare a oxidului, respectiv a dioxidului de azot. 2.1.1.3. Emisii anuale de amoniac (NH3) Sursele de amoniac atmosferic sunt naturale şi artificiale. Aportul surselor naturale în poluarea cu amoniac este relativ mic, de aproximativ 15-20%. Dintre sursele artificiale, cea mai importantǎ este agricultura, iar din cadrul acesteia, zootehnia de tip intensiv este cea mai importantă. Amoniacul este un gaz incolor, cu miros caracteristic, înţepător, care se percepe la o concentraţie de 20 ppm, fiind mai uşor decât aerul şi foarte solubil în apǎ. Are efect paralizant asupra receptorilor olfactivi, motiv pentru care depistarea organolepticǎ este valabilǎ numai pentru o perioadǎ scurtǎ de la intrarea în contact cu el. Tabel 2.1.1.3.

Judeţul Buzău 2007 2008 2009 Emisii anuale de NH3 (t/an) 1469 1987,3 2110,8

0

500

1000

1500

2000

2500

ton

e

anii

2007

2008

2009

Figura 2.1.1.3. Emisii anuale de NH3 ( tone)

Emisiile de amoniac prezintă o creştere în anii 2008 şi 2009 faţă de anul 2007.

25

2.1.2 Emisii de compuşi organici volatili nemetanici Principalele surse de emisie pentru compuşii organici volatili sunt procesele de producţie, instalaţiile rezidenţiale, traficul rutier şi emisiile directe din sol.

COV (mii tone) Tabel 2.1.2 JUDEŢUL BUZĂU 2007 2008 2009 Emisii anuale de COV(mii tone) 926 914,3 901

Fig 2.1.2.1 Emisii anuale de COV În anul 2009 la nivelul Judeţului Buzău s-a înregistrat o scădere a emisiilor de COV faţă de anul 2007 şi faţă de anul 2008. 2.1.3. Emisii de metale grele

Aceste substanţe sunt cunoscute sub denumirea de poluanţi sistemici, datorită faptului că nu au o funcţie biologică, dar după pătrunderea în organism determină leziuni specifice la nivelul anumitor organe şi sisteme, chiar în concentraţii foarte mici. Surse de emisii pentru astfel de substanţe pot fi:

cadmiu � surse staţionare care cuprind procese de combustie pe bază de cărbuni,

petrol, gaze naturale � surse mobile- trafic pe bază de motorină

mercur � surse mobile – trafic pe bază de benzină � surse staţionare – centrale termice, turnătorii fonta � incinerare deşeuri spitaliceşti

plumb � Surse mobile – trafic; � Surse staţionare – procese industriale etc.

885890895900905910915920925930

mii

ton

e

anii

2007

2008

2009

26

Prin ardere. plumbul organic este transformat în plumb mineral, crescând gradul de expunere al populaţiei. Cantităţile anuale ale emisiilor de metale grele, pe raza judeţului Buzău, sunt prezentate în tabelul 2.1.3.

Tabel 2.1.3

Metale grele 2007 2008 2009

Mercur (kg) APM BUZĂU 0,997 2,76 1,685

Cadmiu (kg) APM BUZĂU 1,98 3,49 5,892

Fig 2.1.3.1 Exprimare grafică mercur (kg)

În anul 2008 la nivelul Judeţul Buzău s-a înregistrat o creştere faţă de anul 2007 a emisiei de mercur, iar în anul 2009 s-a înregistrat o scădere faţă de anul 2008 a emisiei de mercur.

Fig 2.1.3.2. Exprimare grafică Cadmiu (kg)

0

0.5

1

1.5

2

2.5

3

Kg

anii

2007

2008

2009

0

1

2

3

4

5

6

kg

anii

2007

2008

2009

27

La nivelul Judeţului Buzău s-a înregistrat o creştere la cadmiu în anul 2008 şi în anul 2009.

2.1.4. Emisii de plumb

Tabel 2.1.4

Metale grele 2007 2008 2009

Plumb (kg) APM BUZĂU 99,75 54,64 58,509

Fig 2.1.4. Exprimare grafică Plumb (kg)

În anul 2008 la nivelul Judeţului Buzău s-a înregistrat o scădere a plumbului, iar în anul 2009 s-a înregistrat o creştere.

2.1.5 Emisii de poluanţi organici persistenţi (POP) Poluanţii Organici Persistenţi sunt substanţe chimice foarte stabile, care se pot acumula în lanţurile trofice biologice, cu un grad mare de risc asupra sănătăţii omului şi mediului înconjurator. Principalele tipuri de POP sunt :

- pesticide organoclorurate: aldrin, dieldrin, endrin, clordan, hexaclorbenzen, mirex,

toxafen, DDT, etc. ;

- substanţe sintetice: bifenili policloruraţi (aprox.129 compusi) ; - produse secundare: dioxine şi furani.

Caracteristicile principale ale POP-urilor, care le fac să fie extrem de periculoase şi efectele lor asupra organismelor vii, sunt :

- persistenţa – sunt foarte rezistente la degradarea fotolitică, chimică şi biologică având următorii timpi de injumătăţire :

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

kg

anii

2007

2008

2009

28

- în apa : > 2 luni ; - în sol : > 6 luni ; - în aer : > 2 zile.

- sunt transportabili în mediu pe distanţe lungi de la sursă ; - bioacumularea – se depun în ţesuturile grase ale organismrlor vii, prin intermediul apei, hranei şi

a aerului inspirat ( factorul de bioacumulare este intotdeauna > 5 000) ;

- toxicitatea – sunt toxici pentru oameni şi animale producând dezechilibre ale sitemului imunitar, endocrin, de reproducere şi au efecte cancerigene şi genotoxice. Scopul monitorizării POP-urilor Protejarea sănătăţii umane şi a mediului înconjurator împotriva impactului dăunător al POP-urilor constituie scopul general al Convenţiei de la Stockholm, adoptată de România prin Legea 261/2004. Prevederile generale ale acestei Convenţii sunt : - măsuri de eliminare a evacuărilor datorită producţiei şi utilizării intenţionate;

- restricţionarea producţiei şi utilizării; - măsuri de reducere şi eliminare a evacuarilor din producerea neintenţionată; - măsuri de reducere şi eliminare a evacuărilor de la depozite şi deşeuri. În acest sens este necesar ca aceşti poluanţi să fie monitorizati pentru : - identificarea surselor de emisie în mediu ; - determinarea emisiilor şi măsurarea lor cantitativă ; - stabilirea priorităţilor în vederea reducerii şi eliminării emisiilor; - evaluarea riscurilor privind sănătatea şi mediul; - promovarea masurilor de prevenire a poluării. Sursele de emisie ale POP –urilor se clasifica în 3 categorii: a. punctiforme – din activităti industriale şi neindustriale de tip :

- producerea fontei – cu emisii de hidrocarburi aromatice piliciclice(PAH), hexaclorbenzen, dioxine ;

- producţia de oţeluri în cuptoare electrice ; - producţia continua şi discontinua de asfalt în mixere tip cuptor şi în tambur

rotativ - cu emisii de benzo-a-antren, crisen, benzo-b-fluorantren, benzo-a-piren ; - conservarea lemnului – cu emisii de creozot ; - incinerarea deşeurilor spitaliceşti ; - utilizarea solvenţilor în activităţi gospodareşti. b. de suprafaţă – din activităţi agricole de tip: - arderea miriştilor ; - aplicarea produselor fitosanitare. c. liniare – din transporturi în afara drumurilor publice (drumuri interioare în fabrici, agricultură,etc.).

Tabel 2.1.5 JUDEŢUL BUZĂU 2007 2008 2009

Emisii anuale de DIOXINĂ (grame) 6,45 6,74 7,06

29

Fig 2.1.5 Emisii de poluanţi organici persistenţi

Principalele surse de emisie de dioxine sunt reprezentate de arderile în sectorul rezidenţial, incinerarea deşeurilor, arderile în industriile energetice şi procesele de producţie.

2.1.6. Emisii de hidrocarburi aromatice policiclice

Emisiile naţionale anuale de hidrocarburi aromatice policiclice (HAP) cresc în anul 2008 şi scad în anul 2009. Ponderea emisiilor este reprezentată de procesele de combustie din sectorul rezidenţial urmate de procesele de producţie.

Tabel 2.1.6

JUDEŢUL BUZĂU 2007 2008 2009

Emisii anuale de hidrocarburi aromatice policiclice(HAP) (kg) 6,33 7,73 1,52

Fig 2.1.6 Emisii de hidrocarburi aromatice policiclice

2.1.7. Emisii de bifenili policloruraţi

În judeţul Buzău nu sunt emisii de PCB în anii 2007, 2008 şi 2009.

01

23

456

78

kg

anii

2007

2008

2009

6

6.2

6.4

6.6

6.8

7

7.2

gra

me

anii

2007

2008

2009

30

Principala sursa de emisie a bifenililor policloruraţi este reprezentată de siderurgie şi metalurgie urmată de incinerarea deşeurilor. 2.1.8. Emisii de hexaclorbezen

Emisiile de hexaclorbenzen (HCB) fac excepţie de la tendinţa descrescător al poluanţilor organici persistenţi, ei prezentând o creştere constantă din 2007 până în 2009. Domeniul răspunzător pentru această creştere este reprezentat de “procesele de producţie” şi „arderi în industria de prelucrare”.

Tabel 2.1.8 JUDEŢUL BUZĂU 2007 2008 2009

Emisii anuale de hexaclorbenzen(HCB) (kg) 0,247 0,258 0,27

Fig 2.1.8 Emisii de hexaclorbezen

0.235

0.24

0.245

0.25

0.255

0.26

0.265

0.27

kg

anii

2007

2008

2009

31

2.2. Calitatea aerului ambiental

În anul 2009 calitatea aerului în judeţul Buzău a fost monitorizată prin măsurători continue cu ajutorul staţiei automate de monitorizare a calităţii aerului de tip de fond urban amplasată în centrul munucipiului Buzău, staţie care face parte din Reţeaua Naţională de Monitorizare a Calităţii Aerului. Prin intermediul acestei staţii sunt monitorizaţi şi evaluaţi, conform Ordinului MAPM nr. 592/2002, poluanţii SO2, NO2/NOx, CO, PM2,5, benzen şi O3.

Menţionăm că această staţie a intrat în funcţiune în anul 2008.

Menţionăm deasemenea că în judeţul Buzău mai există o staţie automată pentru monitorizarea calităţii aerului de tip trafic, amplasată în municipiul Râmnicu Sărat, dar care nu funcţionează, neavând realizat branşamentul electric.

2.2.1 Dioxidul de azot Concentraţia medie anuală nu arată o depăşire a valorii limită pentru sănătatea

umană (VL NO2 – 43,3 µg/mc). Valoarea acestei concentraţii este: NO2 – 23 µg/mc NOx – 36 µg/mc

0

5

10

15

20

25

30

35

40

NOX NO2

2008'

2009'

Figura 2.2.1.1. Concentraţia medie anuală de NO2 şi NOx

Valorile maxime şi minime ale concentraţiilor medii orare înregistrate de aceşti poluanţi în cursul anului 2009 sunt prezentate în Tabelul 2.2.1.1. (VL NO2 - 217 µg/mc):

Poluant Minim, µµµµg/m3 Maxim, µµµµg/m3 Medie, µg/mc

NO2 0,5 154 23 NOx 3 347 36

Tabel 2.2.1.1. Valori maxime şi minime NOx, NO2

Emisia anuală de oxizi de azot la nivelul judeţului Buzău este prezentată în Tabelul

2.2.1.2.

32

Aglomerare 2008, tone 2009, tone Judeţ Buzău 823.9 506.5

Tabel 2.2.1.2. Emisii anuale de oxizi de azot

2.2.2 Dioxid de sulf Concentraţia medie orară anuală de dioxid de sulf măsurată de staţie nu a depăşit

pragul de calitate pentru protecţia sănătăţii umane şi a ecosistemelor, valoarea fiind 5.81µg/mc (VL - 350 µg/mc).

Valorile maximă şi minimă înregistrate în cursul anului 2009 au fost: - minim – 0,07µg/m3 - maxim – 74,21µg/m3.

0

1

2

3

4

5

6

2008' 2009'

SO2

SO2

Figura 2.2.2.1. Concentraţia medie anuală de SO2 În cazul valorilor medii zilnice (VL - 125 µg/mc) nu s-au înregistrat depăşiri conform celor prezentate mai jos: - medie – 5,72 µg/mc; - minim – 0,56 µg/mc; - maxim – 28,83 µg/mc.

Emisia anuală de SO2 este prezentată în Tabelul 2.2.2.1

Aglomerare 2008, tone 2009, tone Judeţ Buzău 151,33 20,3

Tabel 2.2.2.1. Emisii anuale de SO2

2.2.3. Pulberi în suspensie 2.2.3.1. PM10 În anul 2009, prin decizia Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile, staţia BZ-1 nu a mai monitorizat poluantul PM10 şi s-a trecut la monitorizarea PM2,5.

33

În afară de pulberile în suspensie determinate la Staţia automată, în municipiul Buzău s-au monitorizat şi pulberile în suspensie fracţiunea PM 10, într-un singur punct de prelevare în cartier Poştă, prin intermediul unui prelevator de probe tip SVEN LECKEL.

Rezultatele măsurătorilor, între anii 2007-2009 sunt prezentate în tabelul 2.2.3.1.1.:

ANUL Număr determinări

Valoarea Limită medie pe 24 ore (a nu se depăşi mai mult de 35 într-un an)

Nr. depăşiri ale Valorii Limită medie pe 24 ore

Valoarea Limită medie anuală

Valoarea medie anuală

2007 246 50 µg/mc 58 40 µg/mc 37,3 2008 292 50 µg/mc 22 40 µg/mc 37,3 2009 246 50 µg/mc 7 40 µg/mc 37

Reprezentarea grafică a valorilor medii anuale sunt prezentate în figura 2.2.3.1.1.:

Fig.2.2.3.1.1

Cele 7 depăşiri înregistrate in cursul anului 2009 se încadrează în prevederile Ord. MAPM nr. 592/2002, care permite un număr de 35 de depăşiri. Sursa acestor depăşiri nu a fost identificată precis deoarece punctul de prelevare este amplasat la limita dintre zona industrială şi cea rezidenţială şi în vecinătatea unui drum cu trafic intens. Menţionăm faptul că în cazul operatorului economic principal potenţial poluator, care dispune de sisteme de monitorizare continuă, nu s-au înregistrat depăşiri ale valorilor limită de emisie.

2.2.3.2. PM2,5 Concentraţia poluantului PM2,5 a fost măsurată atât automat (nefelometric) cât şi gravimetric, determinându-se la nivelul anului 2009 următoarele valori medii orare: - PM2,5 automat - 10µg/m3; - PM2,5 gravimetric - 13µg/m3.

36.7

36.8

36.9

37

37.1

37.2

37.3

37.4

37.5

mic

rog

ram

e/m

c

anii

2007

2008

2009

34

0

2

4

6

8

10

12

14

PM2,5 aut PM2,5 grv

2009'

2009'

Figura 2.2.3.2.1. Concentraţia medie anuală de PM2,5

Valorile maxime şi minime înregistrate de acest poluanţ în cursul anului 2009 sunt

prezentate în Tabelul 2.2.3.2.1

Poluant Minim, µµµµg/m3 Maxim, µµµµg/m3 PM2,5 aut. 0 111 PM2,5 grv. 1 107

Tabel 2.2.3.2.1. Valori maxime şi minime PM2,5 Concentraţiile medii zilnice înregistrate şi intervalul de variaţie al acestora, la nivelul anului 2009, au fost următoarele: PM2,5 aut. – medie – 9,5 µg/mc;

- minim - 1 µg/mc; - maxim - 93 µg/mc.

PM2,5 grv. - medie – 11,1 µg/mc; - minim - 1 µg/mc; - maxim - 107 µg/mc.

Emisia totală de pulberi în suspensie, exprimate ca TSP, este prezentată în Tabelul 2.2.3.1

Aglomerare 2008, tone 2009, tone Judeţ Buzău 60,12 84

Tabel 2.2.3.1. Emisii anuale de TSP

2.2.4. Metale grele APM Buzău nu dispune de aparatura necesară pentru monitorizarea metalelor

grele. Emisiile totale de cadmiu şi plumb sunt prezentate în Tabelul 2.2.4.1.

2008, kg 2009, kg Aglomerare Cd Pb Cd Pb

Judeţul Buzău 3,5 54,6 5,9 58,5

Tabelul 2.2.4.1. Emisii totale de Cd şi Pb

35

2.2.5. Monoxidul de carbon Valoarea concentraţiei medii anuale a CO, la nivelul anului 2009 a fost 0,25mg/m3, iar valoarea maximă şi minimă au fost următoarele: - minim – 0mg/m3; - maxim – 4,22mg/m3.

0

0,05

0,1

0,15

0,2

0,25

2008' 2009'

CO

CO

Figura 2.2.5.1. Concentraţia medie anuală de CO Conform prevederilor Ord. MAPM nr.592/2002 valoarea limită pentru protecţia sănătăţii umane în cazul monoxidului de carbon este de 10mg/mc şi reprezintă valoarea maximă zilnică a mediilor pe 8 ore. În cursul anului 2009 nu s-au înregistrat depăşiri ale acestei valori, intervalul de variaţie fiind următorul:

- minim – 0,04mg/m3; - maxim – 2,62mg/m3.

Emisia totală de CO, este prezentată în Tabelul 2.2.5.1

Aglomerare 2008, tone 2009, tone

Judeţ Buzău 980,4 732,5

Tabelul 2.2.4.1. Emisii totale de CO 2.2.6. Benzen Concentraţia medie anuală pentru benzen înregistrată în anul 2009 a fost de 4µg/m3, încadrându-se în valoarea limită impusă prin Ord. MAPM nr.592/2002 (VL – 6,25 µg/mc), având următorul interval de variaţie: - minim - 0µg/m3; - maxim - 31µg/m3.

36

0

1

2

3

4

BEZEN

2009'

2009'

Figura 2.2.6.1. Concentraţia medie anuală de BENZEN

Emisiile totale de benzen, exprimat ca NMVOC sunt prezentate în Tabelul 2.2.6.1.

Aglomerare 2008, tone 2009, tone Judeţ Buzău 914,4 901

Tabelul 2.2.6.1. Emisii totale de benzen (NMVOC) 2.2.7 Amoniac

Emisiile totale de NH3 sunt prezentate în Tabelul 2.2.7.1.

Aglomerare 2008, tone 2009, tone Judeţ Buzău 1987,3 2110,8

Tabelul 2.2.7.1. Emisii totale de NH3

2.2.8. Ozon Valoarea concentraţiei medii anuale de O3, la nivelul anului 2009 a fost 51µg/m3, iar valoarea maximă şi minimă au fost următoarele: - minim – 1µg/m3; - maxim – 157µg/m3.

37

50,4

50,6

50,851

51,2

51,4

51,651,8

52

52,2

2008' 2009'

O3

O3

Figura 2.2.8.1. Concentraţia medie anuală de O3 Conform prevederilor Ord. MAPM nr.592/2002 valoarea ţintă pentru protecţia sănătăţii umane în cazul ozonului este de 120µg/mc şi reprezintă valoarea maximă zilnică a mediilor pe 8 ore. În cursul anului 2009 s-au înregistrat 4 depăşiri ale acestei valori( faţă de 25 permise legal), intervalul de variaţie fiind următorul:

- minim –15µg/mc; - maxim – 138,9µg/mc.

Aceste depăşiri s-au înregistrat în cursul luniilor aprilie (2), iunie(1) şi iulie(1) şi au fost cauzate atât de radiaţia solară puternică cât şi de importul de ozon din straturile superioare ale atmosferei, fenomen specific lunilor de primăvară. 2.2.9. Evoluţia calităţii aerului La nivelul municipiului Buzău, unde funcţionează staţia automată de monitorizare a calităţii aerului de tip fond urban, BZ-1, evoluţia concentraţiilor poluanţilor pentru anii 2008 şi 2009, arată o uşoară îmbunătăţire a calităţii aerului cu excepţia bioxidului de sulf. Această creştere în cazul SO2 este nesmnificativă în comparaţie cu valoarea limită impusă (350µg/mc). Evoluţia concentraţiilor medii ale poluanţilor monitorizaţi de staţia BZ-1, în anii 2008 şi 2009, este prezentată în Tabelul 2.2.9.1. şi Figura 2.2.9.1.

Concentraţie medie anuală Poluant Tip staţie 2008 2009

SO2 (µg/mc) FU 3,14 5,81 PM10 (µg/mc) FU 24 - PM2,5 (µg/mc) FU - 10 O3 (µg/mc) FU 52,1 51 NO2 (µg/mc) FU 25,5 23 NOX (µg/mc) FU 37,1 36 CO (mg/mc) FU 0,25 0,25 Benzen (µg/mc) FU - 4

Tabel 2.2.9.1. Concentraţiile medii

38

0

10

20

30

40

50

60

SO2 NOX NO2 CO O3 BENZEN PM10 PM2,5

2008'

2009'

Figura 2.2.9.1. Concentraţiile medii

39

Capitolul 3. SCHIMBĂRI CLIMATICE 3.1. Cadru general. 3.1.1 Cadru legislativ referitor la impactul schimbărilor climatice în România. Gaze cu efect de seră. Protocolul de la Kyoto Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a menţinut timp de milioane de ani este serios ameninţat de activităţile antropice. Ameninţările iminente sunt legate de efectul de seră, încălzirea globală, subţierea stratului de ozon şi ploile acide. Specialistii sunt din ce in ce mai preocupaţi de faptul că emisiile gazelor cu efect de seră rezultate din activităţile umane produc creşterea temperaturii globale. În ultimii ani industrializarea globală a dereglat raportul de gaze necesar pentru menţinerea echilibrului atmosferic. Arderea cărbunelui şi a gazului metan a dus la formarea unei cantităţi enorme de dioxid de carbon şi alte gaze rezultate din procesul de combustie. Dezvoltarea agriculturii a determinat acumularea unei cantităţi mari de metan şi oxizi de azot în atmosferă. Efectul de seră este un fenomen natural şi este responsabil de menţinerea temperaturii planetei la o valoare cu 33°C mai mare decât ar fi în absenţa acestui fenomen, fapt care permite existenţa vieţii pe Pământ. Gazele deja existente în atmosferă trebuie să reţină căldura produsă de razele solare reflectate de pe suprafaţa Pământului, care este radiată înapoi în spaţiu sub formă de radiaţii infraroşii. Când, datorită poluării, proporţia de gaze cu efect de seră creşte căldura reţinută va determina creşterea temperaturii globale.

Sursele principale emitente de poluanţi sunt: sursele fixe industriale, concentrate, de obicei, pe mari platforme industriale, dar şi intercalate cu zone de locuit intens populate (dezvoltate preponderent pe verticală); circulaţia auto, în special de-a lungul marilor artere

Radiaţii solare

Radiaţii infraroşii

Absorbite în atmosferă de gazele

cu efect de seră

Radiate în spaţiu

40

incluzând şi traficul greu; şantiere de construcţie şi staţii de betoane; centralele electrotermice; surse difuze de combustie. Studiile ştiinţifice de impact au pus în evidenţă modificările produse de schimbarea climei asupra sistemelor naturale şi au analizat măsurile de adaptare pentru ca aceste modificări să fie minime, astfel încat să se asigure resursele de hrană şi dezvoltarea pe termen lung a societăţii şi economiei. Astfel, măsurile de adaptare se referă, în principal, la procedeele de diminuare a vulnerabilităţii ecosistemele naturale la schimbarea climei, în timp ce măsurile de reducere privesc diminuarea emisiilor de gaze cu efecte de seră rezultate în urma activităţii umane. Articolul 2 al Convenţiei Cadru pentru Schimbări Climatice prevede în mod expres că obiectivul ultim al acestei convenţii este stabilizarea concentraţiei gazelor cu efect de seră în atmosferă, la un nivel care să nu aibă o influenţă periculoasă asupra sistemului climatic. Un astfel de nivel trebuie atins într-un interval de timp care să permită adaptarea ecosistemelor la schimbarea climei, să asigure că producţia de hrană nu este periclitată şi să dea posibilitatea unei dezvoltări economice durabile. Protocolul de la Kyoto, la Convenţia Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, din decembrie 1997 a făcut referire atât la Convenţia privind schimbările climatice cât şi la protocolul de la Montreal referitor la substanţele care epuizează stratul de ozon şi s-a desfăşurat pe tema limitării cuantificate a emisiilor de gaze cu efecte de seră şi angajamentul reducerii acestora. Obligaţii ale României ca ţară semnatară a Convenţiei Cadru a Naţiunilor Unite pentru Schimbări Climatice precum şi a Protocolului de la Kyoto O obligaţie pe care România o are ca ţară semnatară a Convenţiei Cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice vizează transmiterea anuală a tuturor informaţiilor relevante, respectiv să creeze un Sistem Naţional pentru estimarea emisiilor antropice la surse şi reducerea prin captare, precum şi o Strategie Naţionala pentru schimbări Climatice. Protocolul de la Kyoto declară explicit faptul că un Sistem Naţional de estimare a emisiilor include toate aspectele. De asemenea, este necesară elaborarea unui Registru Naţional computerizat, conform liniilor directoare stabilite de Articolul 7.1 al Protocolului de la Kyoto, precum şi stabilirea cantităţii iniţiale de emisii de gaze cu efect de seră pe care trebuie să o reducem în conformitate cu liniile directoare din Articolul 7.4 al Protocolului de la Kyoto. România are obligaţia de a depune anual inventarul emisiilor de gaze cu efect de seră care nu sunt incluse în Protocolul de la Montreal. În anul 2003 s-a continuat implementarea măsurilor stabilite prin Protocolul de la Kyoto, care are două obiective de bază: - respectarea angajamentelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră; în cazul României angajamentul prevede o reducere a acestor emisii cu 8% comparativ cu anul de bază 1989, pentru perioada 2008-2012; - adoptarea unui set de mecanisme de piaţa, inclusiv pentru pemise de comercializare transferabile şi aplicarea comună a prevederilor, în cooperare cu alte ţări. Convenţia Natiunilor Unite privind schimbările climatice ratificată prin legea nr. 24/1994 a luat -în considerare următoarele aspecte: -schimbările climatice ale planetei şi efectele lor nefaste sunt un motiv de ingrijorare pentru omenire; -activitatea omenească a făcut să crească sensibil concentraţia gazelor cu efect de seră, care dau o încălzire suplimentară a planetei pe care riscă să o suporte ecosistemele naturale şi omenirea; -cea mai mare cantitate de gaze cu efect de seră este generată de ţările dezvoltate; -în ţările în curs de dezvoltare, emisiile pe cap de locuitor sunt relativ mici, dar în continuă creştere ca urmare a satisfacerilor nevoilor sociale şi de dezvoltare. Convenţia a stipulat urmatoarele principii:

41

-echitatea între generatţi; -atenţie deosebită acordată ţărilor în curs de dezvoltare; -principiul precauţiei în luarea deciziei şi cel al prevenirii; -părţile au dreptul la dezvoltare durabilă, deoarece dezvoltarea economică este indispensabilă pentru adoptarea unor măsuri; -crearea unui sistem economic international deschis astfel încât ţările în curs de dezvoltare să beneficieze de dezvoltarea durabilă. Gazele cu efect de seră din protocol: -bioxidul de carbon – CO2; -metanul – CH4; -oxid azotos – N2O; -hidrofluorocarburi – HFC; -perfluorocarburi – PFC; -hexafluorură de sulf–SF6 În judeţul Buzău au fost realizate: -inventarul surselor de poluare a atmosferei ; -impunerea automonitorizării emisiilor, la nivelul agenţilor economici; -calculul emisiilor rezultate prin evaluări care s-au făcut de-a lungul timpului; -impunerea măsurilor de reducere a poluării atmosferice prin reducerea la sursă sau prin adoptare de măsuri de epurare prin instalaţii specifice. Emisiile de gaze cu efect de seră la nivelul judeţului Buzău Consecinţa cea mai cunoscută a poluării atmosferice este efectul de seră, care reprezintă un pericol grav pentru viitorul apropiat al omenirii. În unele zone poluate, s-au constatat modificări ale factorilor climaterici, în funcţie de natura, nivelul şi durata perioadelor de poluare. Creşterea procentului de dioxid de carbon din atmosferă, de exemplu, ar conduce la ridicarea temperaturii mai ales la suprafata solului. În prezent, acest fenomen se pare că este compensat de o răcire produsă pe de o parte de reflectarea în spaţiu a razelor solare de către praful din atmosferă, iar pe de altă parte prin reţinerea unei cantităţi din radiaţia solară calorică de către elementele poluante din atmosferă. Aceste fenomene determină o scădere a temperaturii aerului dar mai ales a solului. În acelaşi timp, diverşi poluanţi atmosferici, în special aerosolii, constituie nuclee de condensare pentru vaporii de apă din aer, ceea ce măreşte nebulozitatea atmosferică, favorizează formarea ceţei şi creşte frecvenţa precipitaţiilor. Cercetări statistice comparative, efectuate pe perioade îndelungate, în diferite zone, au arătat că odata cu creşterea poluării aerului a avut loc şi o creştere a numărului de zile înnourate, cu 15 pană la 20%. Toate aceste modificări ale factorilor climatici, determinate de poluarea aerului, au repercusiuni în timp asupra sanătaţii populaţiei din zonele poluate. Afecţiunile favorizate de aceste schimbări climatice sunt în primul rând cele reumatismale şi cele neuropsihice. La acestea se adaugă afecţiunile determinate indirect. Dintre poluanţii reglementaţi prin ,, Protocolul de la Kyoto’’, în Romania se inventariază următoarele emisii de gaze: dioxid de carbon, oxizi de azot si metanul, urmând ca în perspectivă să se inventarieze şi celelalte gaze prevăzute în protocol, respectiv: hidrocarburi fluorurate, perfluorocarburi şi hexafluoruri de sulf. Agenţia de Protecţie a Mediului Buzău a început evaluarea emisiilor de gaze cu efect de seră pe baza modelelor de estimare prevazute in ,,Atmospheric Emission Inventory Guidebook-2000’’- ghid CORINAIR.

42

3.2. Emisii totale anuale de gaze cu efect de seră Emisiile totale anuale de gaze cu efect de seră sunt prezentate în figura 3.2.1. Gazele cu efect de seră sunt: CO2, CH4, N2O, precum şi PFC, HFC şi SF6. În inventarul de emisii al judeţului Buzău sunt incluse numai emisiile de CO2, CH4 şi N2O, ceilalţi compuşi neputând fi estimaţi din cauza lipsei datelor de intrare necesare calculului. Sectoarele în care s-au estimat emisiile de gaze cu efect de seră sunt: sectorul energetic, procesele industriale, utilizarea solvenţilor şi a altor produse, agricultura, extracţia şi distribuţia combustibililor fosili, tratarea şi depozitarea deşeurilor şi transportul rutier. Tabel 3.2.1: Emisii totale de gaze cu efect de seră Buzău 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 Emisii totale (mii tone CO2 Eq)

317,504 313,445 665,874 517,752 597,418 618,468 723,755 784,788 478,96

0100200300400500600700800

Emisii totale anuale de gaze cu efect de seră (mii tone CO2 Eq)

Valoare 317.5 313.45 665.87 517.75 597.42 618.47 723.76 784.79 478.96

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Figura 3.2.1 : Emisii totale de gaze cu efect de seră

43

0

50

100

150

Emisii totale anuale de gaze cu efect de seră in sectorul energetic

(mii tone CO2 Eq)

Valoare 118.812 141.698 123.905 93.931 144.481 78.9

2004 2005 2006 2007 2008 2009

Figura 3.2.1.1 Emisii totale anuale de gaze cu efect de seră în sectorul energetic(mii tone) Tabel 3.2.2: Emisii anuale de gaze cu efect de seră ( mii tone CO2 Eq. )pe cap de locuitor Buzău 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 Emisii totale

(mii tone CO2 Eq.)

317,504 313,445 665,874 517,752 597,418 618.468 723,755 784,788 478,96

Populatie (loc.)

503451 500160 498085 495878 492787 490981 488763 488724 486602

Emisii/cap loc.

0,63 0,62 1,34 1,04 1,21 1,26 1,47 1,60 0,98

3.3. Emisii anuale de dioxid de carbon (CO2)

Cel mai semnificativ gaz cu efect de seră este dioxidul de carbon (CO2). Dioxidul de carbon sau gazul carbonic a contribuit în mod hotărator ca planeta Terra să fie ceea ce este, permiţând dezvoltarea vieţii. Moleculele de dioxid de carbon au blocat din totdeauna radiaţiile calorice provenite de la Soare. Numai menţinerea relativ constantă a unei cantităţi de dioxid de carbon asigurǎ condiţii optime pentru dezvoltarea vieţii. Dacă anumite limite ar fi depăşite, efectele ar fi devastatoare.

De la începutul industrializării, echilibrul energetic s-a schimbat pe pamânt datorită creşterii emisiilor de gaze antropogene cu efect de seră, în principal a dioxidului de carbon. Datorită acumulării de CO2 în atmosfera în decursul ultimelor doua secole, a crescut cantitatea de radiaţie infraroşie absorbită în atmosferă. În acelaşi timp s-a observat o creştere considerabilă a temperaturii medii globale şi a concentraţiilor de CO2 în atmosferă. Gazul carbonic şi vaporii de apă din atmosferă absorb cea mai mare parte din radiaţiile infraroşii. Aproape o treime din lumina ce reuşeşte să ajungă la suprafaţa terestră este reflectată din nou în spaţiu, restul fiind absorbită. Aceasta din urmă generează, atunci când solul se răceşte, formarea de radiaţii infraroşii sau căldură, care sunt retrimise în atmosferă, unde sunt reţinute de moleculele de dioxid de carbon, care se comportă ca un filtru în sens unic, permitând trecerea radiaţiilor vizibile la ducere, dar împiedicând trecerea radiaţiilor cu lungimi de undă mai mari la întoarcere. Poluarea aerului se datorează în proporţie de 50% dioxidului de carbon. Se ştie că, în linii mari, fiecare kilogram de petrol sau de cărbune produce prin ardere trei kilograme de dioxid de carbon. Aproximativ 75% din emisiile antropogene de CO2 în atmosferă din ultimii 20 de ani sunt cauzate de arderea carburanţilor fosili.

44

Crescând concentraţia de CO2 şi nereducându-se ceilalţi factori care contribuie la producerea efectului de seră, în anul 2050 supraîncalzirea va creşte cu 4 - 5 grade. Diferenţele cantităţilor de emisii de la un an la altul se datorează faptului că numărul agenţilor economici a fost diferit, unii şi-au schimbat domeniul de activitate, au apărut alte activităţi şi alţi agenţi economici; începând din anul 2003 inventarele de emisii s-au calculat prin utilizarea programului CORINVENT şi folosind factorii de emisie transmişi împreună cu acesta în vederea utilizării lor. Scăderea emisiilor de CO2 în anul 2009 este cauzată şi de scăderea consumului de combustibili fosili utilizaţi în sectorul energetic (în special în producţia de electricitate şi căldură din sectorul public şi în sectorul industria de prelucrare şi construcţii), ca o consecinţă a faptului că amploarea activităţilor din aceste industrii s-a diminuat semnificativ. Nivelurile emisiilor anuale de dioxid de carbon în perioada 2001-2009 sunt prezentate în tabelul 3.3. Tabel 3.3 Emisii anuale de CO2 Buzău 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 Emisii totale(mii tone)CO2

226,12 250,66 515,336 483,687 532,907 514,234 674,012 684,056 380,82

0

100

200

300

400

500

600

700

Emisii anuale de CO2 (mii tone CO2)

Valoare 226.1 250.7 515.3 483.7 532.9 514.2 674 684.1 380.8

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Fig. 3.3.1. Emisii anuale de dioxid de carbon

45

0

50

100

150

Emisii anuale de CO2 in sectorul energetic (mii tone CO2 Eq)

Valoare 117.012 138.461 121.65 92.604 86.5755 77.78

2004 2005 2006 2007 2008 2009

Figura 3.3.2. Emisii anuale de CO2 în sectorul energetic

3.4. Emisii anuale de metan (CH4) Emisiile de metan intervin în generarea efectului de seră. Acestea provin din: - arderea combustibililor; - descompunerea vegetală; - arderi anaerobe (aparatul digestiv al animalelor- bovine, termite ) - materiale organice în descompunere (produse alimentare în depozite) Formare: Surse naturale: zone mlastinoase, animale, de ex. termite (termitele digeră lemnul cu ajutorul unor bacterii ce produc metan), rumegătoare Surse antropogene: câmpuri de orez, creşterea animalelor (bacteriile din stomacul unei vaci produc zilnic aprox. 100 de litri de metan), gropile de gunoi, exploatarea şi transportul gazelor naturale, minele de cărbuni, deşeurile, reziduurile menajere. Din 1750, concentraţia de gaz metan din atmosferă a crescut cu 151% , fiind în continuare în creştere (raportul IPCC din 2001). Moleculele de gaz metan au o mare capacitate de a absorbi căldura, ceea ce înseamnă că şi concentraţiile mai slabe au o contribuţie importantă în ceea ce priveşte efectul de seră. În tabelul 3.4.1 sunt prezentate emisiile de metan din judeţul Buzău între anii 2001-2009. Diferenţele cantităţilor de emisii de la un an la altul se datorează faptului că numarul agenţilor economici a fost diferit, unii şi-au schimbat domeniul de activitate, au apărut alte activităţi şi alţi agenţi economici; începând din anul 2003 inventarele de emisii s-au calculat prin utilizarea programului CORINVENT şi folosind factorii de emisie transmişi împreună cu acesta în vederea utilizării lor. Tabel 3.4.1 Emisii anuale de metan Buzău 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 Emisii totale(mii tone) CH4 3,751 0,936 4,439 3,455 3,403 4,313 1,350 3.871 4,026 Emisii totale (mii tone) CO2 Eq

78,77 19,656 93,219 72,555 71,463 90,573 28,35 81,291 84,546

46

0

0.5

1

1.5

2

2.5

3

3.5

4

4.5

Emisii anuale de CH4 (mii tone CH4)

CH4 3.751 0.936 4.439 3.455 3.403 4.313 1.35 3.871 4.026

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Fig. 3.4.1 Emisii anuale de metan

0

20000

40000

60000

80000

100000

Emisii anuale de CH4(mii tone CO2 Eq)

Valoare

Valoare 78,77 19,656 93,219 72,555 71,463 90,573 28,35 81,291 84,546

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

0

1

Emisii anuale de CH4 (mii tone CO2 Eq)

Valoare 0.109 0.251 0.152 0.087 0.089 0.085

2004 2005 2006 2007 2008 2009

Figura 3.4.2. Emisii anuale de metan în sectorul energetic 3.5. Emisii anuale de protoxid de azot (N2O) Protoxidul de azot este de 300 de ori mai eficient în crearea efectului de seră decât CO2. Protoxidul de azot din atmosferă provine în proporţie foarte mare din arderea combustibililor fosili şi din transportul rutier. Se formează în principal prin transformarea microbiana a azotului din sol. Producţia de N2O intensificată prin influenţa antropică poate

47

fi explicată prin pătrunderea unei cantităţi mai mari de azot în soluri, mai ales prin agricultură şi industrie. În tabelul 3.5. sunt înregistrate emisiile de protoxid de azot din judeţul Buzău între anii 2001-2009. Diferenţele cantităţilor de emisii de la un an la altul se datoreaza faptului că numărul agenţilor economici a fost diferit, unii şi-au schimbat domeniul de activitate, au apărut alte activităţi şi alţi agenţi economici; începând din anul 2003 inventarele de emisii s-au calculat prin utilizarea programului CORINVENT şi folosind factorii de emisie transmişi împreună cu acesta în vederea utilizării lor. Tabel 3.5. Emisii anuale de N2 O Buzău 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 Emisii totale (mii tone)N2O 0,028 0,139 0,185 0,021 0,049 0,044 0,069 0,0627 0,044

Emisii totale(mii tone CO2 Eq) 8,68 43,09 57,35 6,51 15,19 13,64 21,39 19,44 13,64

0

0.05

0.1

0.15

0.2

Emisii anuale de N2O (mii tone)

N2O 0.028 0.139 0.185 0.021 0.049 0.044 0.069 0.0627 0.044

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Figura 3.5.1. Emisii anuale de N2 O

0

20

40

60

Emisii anuale de N2O(mii tone CO2 Eq)

Valoare

Valoare 8.68 43.1 57.4 6.51 15.2 13.6 21.4 19.4 13.6

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

48

0

0.5

1

1.5

2

2.5

3

Emisii anuale de N2O (mii tone CO2 Eq)

Valoare 1.691 2.984 2.103 1.24 1.26 1.04

2004 2005 2006 2007 2008 2009

Figura 3.5.2. Emisii anuale de N2 O în sectorul energetic

3.6. Emisii anuale de gaze fluorurate Emisiile anuale de HFC-134a nu au putut fi estimate, dar au fost inventariate consumurile de substanţă, acestea fiind următoarele: Tabel 3.6

HFC 134a Cantitate utilizată (kg) 2000 107 2001 71,3 2002 139,8 2003 78 2004 158,9 2005 459,039 2006 651,8 2007 997,2 2008 770,076 2009 1015,84

-180

20

220

420

620

820

1020

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Consumul de HFC 134a (kg)

Consum HFC 134a

Figura 3.6 Consumul de HFC 134a Se observă o creştere a consumului de HFC 134a în anul 2009 faţă de anul 2008. Acest lucru se datorează eliminării treptate de pe piaţă a hidrocarburilor halogenate care distrug stratul de ozon (CFC – 12 şi HCFC – 22) şi introducerii pe piaţa internă a echipamentelor care utilizeză agenţi frigorifici de tranziţie şi ecologici.

49

3.7 Acţiuni privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Pachetul legislativ "Energie - Schimbări Climatice " elaborat de Comisia Europeană fost adoptat de Parlamentul European în data de 17 decembrie 2008. Pachetul reprezintă angajamentul ferm al Uniunii Europene şi implicit al Statelor Membre de a lupta împotriva schimbărilor climatice, pregătind tranziţia către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Noul pachet are drept obiectiv sustenabilitatea Uniunii Europene prin oferirea unor noi oportunităţi economice întreprinderilor europene şi asigurarea securităţii aprovizionării cu energie prin dezvoltarea utilizării surselor alternative de energie regenerabilă, creşterii eficienţei energetice şi a tehnologiilor cu carbon redus. În principal, pachetul legislativ conţine măsuri ferme de combatere a schimbărilor climatice şi promovare a surselor de energie regenerabile (SRE) în vederea atingerii de catre Statele Membre, a obiectivelor de mediu stabilite la nivel european până în anul 2020, si anume: Actele normative care fac parte din pachet sunt: - Directiva 2009/29/CE pentru modificarea Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătăţirii şi extinderii schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră; -Directiva 2009/28/CE privind promovarea utilizării surselor regenerabile de energie; - Directiva 2009/31/CE privind captarea si stocarea geologică a dioxidului de carbon; - Decizia 406/2009/CE privind efortul Statelor Membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, astfel încât să se respecte angajamentele Comunităţii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în anul 2020; - Liniile directoare privind ajutorul de stat în domeniul protecţiei mediului. Obiectivul general al strategiei sectorului energetic îl constituie satisfacerea necesarului de energie atât în prezent, cât şi pe termen mediu şi lung, la un preţ cât mai scăzut, adecvat unei economii moderne de piaţă şi unui standard de viaţă civilizat, în condiţii de calitate, siguranţă în alimentare, cu respectarea principiilor dezvoltării durabile. Obiectivele strategice din sectorul energetic cu respectarea principiilor dezvoltării durabile sunt: • creşterea eficienţei energetice; • promovarea producerii energiei pe bază de resurse regenerabile; • promovarea producerii de energie electrica şi termică în centrale cu cogenerare, inclusiv în instalaţii de cogenerare de înaltă eficienţă; • susţinerea activităţilor de cercetare-dezvoltare şi diseminare a rezultatelor cercetărilor aplicabile; • reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului înconjurător.

Uniunea Europeană conduce eforturile mondiale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate din activităţile umane, care ameninţă cu producerea unor schimbări climatice periculoase la nivel mondial. Sistemul comunitar de comercializare a emisiilor (UE SCE) dezvoltat de Uniunea Europeană este piatra de temelie a strategiei sale pentru reducerea în mod rentabil a propriilor emisii de gaze cu efect de seră. Lansat la începutul lui 2005, UE SCE este primul sistem internaţional de plafonare şi comercializare a cotelor de emisii de CO2 şi de alte gaze cu efect de seră pus în aplicare în companii la nivel mondial. Fondat pe mecanismele inovatoare stabilite în cadrul Protocolului de la Kyoto – comercializarea emisiilor la nivel internaţional, mecanismul de dezvoltare curată (MDC) şi implementarea în comun (JI) – sistemul obligatoriu a devenit rapid dinamul din spatele expansiunii pieţei internaţionale a emisiilor de carbon. Atribuind un preţ fiecărei tone de CO2 emise, sistemul SCE stimulează investiţiile în tehnologii cu emisii de carbon scăzute. Acest sistem a forţat consiliile de administraţie ale companiilor să pună costul emisiilor pe ordinea de zi stimulând astfel ingeniozitatea şi creativitatea comunităţii întreprinderilor pentru a găsi modalităţile inovatoare şi mai puţin costisitoare în vederea combaterii schimbărilor climatice. Sistemul a creat o mulţime de noi

50

sectoare de servicii asociate precum comercializarea, finanţarea, gestionarea şi auditul emisiilor de carbon. Sistemul UE SCE ar trebui să permită Uniunii Europene să-şi poată atinge obiectivul de reducere a emisiilor proprii asumat în temeiul Protocolului de la Kyoto la un cost mai mic de 0,1% din PIB cu mult mai puţin decât ar fi fost posibil în lipsa sistemului. De asemenea sistemul va fi esenţial pentru îndeplinirea obiectivelor mai ambiţioase ale UE privind reducerea emisiilor pentru 2020 şi pentru un viitor mai îndepărtat. Pe lângă faptul că oferă industriilor europene un mijloc rentabil de reducere a propriilor emisii, sistemul UE SCE canalizează, de asemenea fonduri substanţiale de investiţii şi tehnologii curate către ţările în curs de dezvoltare şi către economiile în tranziţie, susţinând astfel eforturile acestora pentru realizarea unei dezvoltări durabile. Acest lucru este posibil deoarece sistemul le permite companiilor să utilizeze credite obţinute din proiecte de reducere a emisiilor desfăşurate în cadrul MDC şi JI pentru a acoperi o parte din emisiile proprii. Există un potenţial însemnat de reducere în continuare a intensităţii carbonului în economia României. Între opţiuni se numără, printre altele, schimbarea în continuare a combustibililor şi îmbunătăţirea eficienţei în sectorul energetic, creşterea producţiei de electricitate din surse regenerabile şi îmbunătăţirea în continuare a eficienţei energetice în sectoarele economice de utilizare finală. În sectoarele ne-energetice, există de asemenea potenţial de reducere a emisiilor de metan din sectoarele agricultură şi managementul deşeurilor, în paralel poate creşte capacitatea de sechestrare a CO2 prin împăduriri şi modificări de folosinţă a terenurilor. Mai mult decât atât, emisiile de N2O pot fi reduse semnificativ în sectoarele agricultură şi industrie. Producerea energiei din surse regenerabile în judeţul Buzău Sectorul energetic rămâne cel mai important sector din punct de vedere al emisiilor de GES în România având în vederea folosirea combustibililor fosili. O alternativă pentru eliminarea acestora şi care prinde contur din ce în ce mai mult şi în ţara noastră o reprezintă producerea de energie din surse regenerabile reglementată prin Legea 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile. Conform pachetului legislativ „Energie-Schimbări climatice” elaborat de Comisia Europeană şi adoptat de Parlamentul European în data de 17 decembrie 2008, România trebuie să atingă o pondere de 24% a acestora până în 2020, în creştere cu 6,4% faţă de 2005. Numeroasele beneficii ale surselor regenerabile de energie se bucură de o largă recunoaştere - acestea contribuie la combaterea schimbărilor climatice, reprezintă o rezervă sigură de energie şi slujesc intereselor economice pe termen lung. Interesul pentru energia electrică rezultata din resurse regenerabile, fie ca este vorba de cea eoliană, solară sau biomasă, este în creştere pe plan naţional şi, implicit în judeţul Buzău, unde pe lângă instalaţiile existente sunt în derulare o serie de proiecte care promovează producerea unui astfel de tip de energie.

51

Astfel, în vederea promovării producerii energiei pe bază de resurse regenerabile, în judeţul Buzău vor fi instalate conform solicitărilor depuse la APM Buzău pentru obţinerea acordului de mediu:

- 65 de turbine eoliene având o putere totală instalată de 130 Mw; - o centrala electrică pe biomasă cu puterea de 4 Mwh; - o instalaţie de cogenerare cu o putere termică totală de 94,615 MWt care prevede

realizarea unei centrale noi de cogenerare în scopul asigurării necesarului de energie termică aferent consumatorilor racordaţi la sistemul de termoficare a municipiului Buzău, prin creşterea eficienţei de utilizare a materiei prime, reducerea poluării mediului, reducerea costurilor de exploatare;

Hidrocentralele de mică şi mare capacitate reprezintă cea mai mare sursă de energie electrică din surse regenerabile. Astfel în judeţul Buzău există 5 centrale hidroelectrice(CHE) cu o putere totală de 186,7 Mw şi 12 microhidrocendrale(CHEMP) cu o putere totală de 15,6 Mw. În vederea creşterii eficienţei energetice, reducerii emisiilor poluante generate de producerea, transportul şi consumul de energie şi de asemenea pentru reducerea pierderilor de caldură şi a consumurilor energetice, în judeţul Buzău au fost reabilitate termic un număr de 30 de blocuri de locuinţe prin programul de reabilitare termică a clădirilor derulat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei. 3.7.1. Participarea la utilizarea mecanismelor protocolului de la Kyoto România a ratificat Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite, prin Legea nr. 3/2001. În conformitate cu acest protocol, România elaborează suplimentar măsuri şi politici în concordanţa cu împrejurările naţionale, cum ar fi: - industria va trebui să devină mult mai eficientă din punct de vedere al consumului de energie trecând de la utilizarea combustibililor fosili bogaţi în carbon (cărbune), la combustibilii săraci în carbon (gaze naturale) sau la combustibili alternativi; - industria energetică, de la extracţie şi până la consum, trebuie restructurată astfel încât să devină mai eficientă şi mai puţin poluantă; - transportul trebuie să se orienteze spre mijloace mai puţin poluante şi cu consumuri reduse; - construcţiile să fie eficiente energetic şi să tindă spre utilizarea surselor de energie regenerabilă; - echipamentele şi produsele să fie din cele cu consum redus de energie; - pădurile vor fi protejate şi chiar vor fi extinse. Măsurile pentru diminuarea emisiilor de CO2

Pentru a răspunde cererii de energie electrică se va urmări: -creşterea eficienţei instalaţiilor energetice; -dezvoltarea formelor alternative de generare a energiei. Economisirea energiei prin: -modernizarea punctelor termice; -modernizarea şi reabilitarea reţelelor termice secundare; -modernizarea şi reabilitarea reţelei de transport a apei calde; -îmbunătaţirea izolaţiei termice; -controlul şi măsurarea căldurii livrate; Industria este unul dintre sectoarele cu cel mai mare potenţial de economisire şi conservare a energiei prin: -schimbări structurale (reducerea ponderii industriilor intensiv consumatoare de energie); -modernizarea şi reabilitarea tehnologiilor existente; -îmbunataţirea managementului energiei. Modernizarea agriculturii in România prin: -creşterea eficienţei maşinilor agricole;

52

-modernizarea fermelor de animale. Schimbarea politicii forestiere prin împiedicarea despăduririi şi extinderea spaţiilor verzi. Politicile pentru emisiile de CO2 în sectorul transporturilor se bazează pe: -creşterea performanţelor vehiculelor rutiere; -dezvoltarea transportului public urban şi interurban. -folosirea combustibililor alternativi. Măsuri pentru reducerea emisiilor fugitive de CH4 din industria gazelor naturale prin: -îmbunătăţirea tehnologiei de exploatare; reabilitarea reţelei de transport şi distribuţie a gazelor. Un mai bun management al deşeurilor prin; -igienizarea staţiilor de depozitare; -diminuarea cantităţilor de deşeuri organice depozitate Îmbunătăţirea tehnologiilor de creştere a animalelor prin: -îmbunatăţirea calităţii nutreţului -creşterea performanţelor animaliere Diminuarea emisiilor de N2O Aplicarea de tehnologii îmbunătăţite de tratament al solurilor cu îngrăşăminte pe bază de azot. Măsurile de diminuare a emisiilor în ecosistemele de păduri sunt: -extinderea ariilor de pădure; -îmbunatăţirea speciilor şi formelor de copaci; -realizarea întregului volum de protecţie a lemnului 3.7.2 Participarea României la implementarea schemei europene de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră Comerţul cu certificate de emisii reprezintă abilitatea a doua entităţi, care trebuie să-şi reducă emisiile, de a tranzacţiona între ele o parte din certificatele de emisii. Acest concept a evoluat în principal într-un context intern, ca o modalitate de control asupra emisiilor interne. Deşi unii pun, în mod justificat, sub semnul îndoielii “dreptul” de a polua şi crearea unei piete de credite de poluare, comerţul cu certificate de emisii este ferm inscris în protocolul de la Kyoto, în articolul 17. El permite oricăror două părţi cu angajamente stipulate în anexa B a Protocolului, să tranzacţioneze o parte din certificatele de emisii, redistribuind in consecinţă repartiţia de credite de emisii între ele, în orice moment. Principiul comerţului cu emisii stă la baza faptului că GES au efect la nivel global, deci nu contează de unde provin aceste emisii şi, în consecinţă nu contează nici unde se reduc. Astfel, efectul comerţului cu emisii asupra climei este neutru, atâta timp cât emisiile globale de GES sunt limitate la nivel global de angajamentele Parţilor sub Protocolul de la Kyoto. Statele şi regiunile diferă în privinţa gradului de dependenţă de activităţile de producţie care emit GES, eficienţa cu care produc bunuri şi servicii per tona de GES emisă şi uşurinţa relativă în a accesa surse de energie.În consecinţă, statele şi regiunile se confruntă cu costuri marginale diferite de reducere a emisiilor de GES. Angajamentului susţinut al UE de a-şi reduce emisiile de GES i se subînscrie adoptarea în octombrie 2003 a Directivei 2003/87/CE care stabileşte o schemă de comerţ cu certificate de emisii de gaze cu efect de seră în interiorul Uniunii Europene. Ca ţară din anexa 1 a UNFCCC, cu angajament stipulat în anexa B a Protocolului de la Kyoto, România şi-a manifestat dorinţa de a participa la comerţul internaţional cu certificate de emisii. Faţă de obiectivul de a-şi reduce emisiile GES cu 8% faţă de cele din 1989, România produce în prezent emisii GES aflate la nivelul a 60% din cele din 1989, datorită tranziţiei economiei. Prognozele arată că ţara noastră nu este în pericol de a nu-şi putea indeplini angajamentul sub Protocolul de la Kyoto, pentru perioada 2008-2012.

53

Ţările vor avea un anumit grad de flexibilitate in modul de realizare si măsurare a reducerilor impuse. În particular, se va instaura un regim international de “comerţ de emisii” care va permite tarilor industrializate sa cumpere si să vânda credite de emisie intre ele. De asemenea vor putea sa obtina şi “unităţi de reducere a emisiilor” (ERU) prin finantarea unor proiecte in alte tari dezvoltate printr-un mecanism cunoscut sub denumirea de “Joint Implementation”. In plus, un “mecanism de dezvoltare curat” pentru promovarea unei dezvoltari durabile va permite tarilor industrializate sa finanteze proiecte de reducere a emisiilor in ţările in curs de dezvoltare si sa primeasca credit pentru aceasta.

Se va urmari reducerea emisiilor in majoritatea sectoarelor economiei. Protocolul incurajeaza guvernele sa coopereze intre ele în vederea îmbunătăţirii eficienţei energetice, în vederea reformării sectoarelor de energie si transport, a promovării de forme de obtinere a energiei din surse regenerabile, limitării emisiilor de metan din sistemele de energie si de management al deseurilor, etc.

DIRECTIVA 2003/87/CE modificată cu Directiva 2009/29/CE instituie un sistem de tranzacţionare a licenţelor de emisie de gaze cu efect de seră şi de modificare a Directivei Consiliului 96/61/CE (DIRECTIVA EU ETS). Directiva face parte din acquis-ul comunitar de mediu şi are ca scop promovarea unui mecanism de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră de către agenţii economici cu activităţi care generează astfel de emisii. Directiva se aplica numai pentru emisiile de CO2. Directiva 2003/87/CE modificată cu Directiva 2009/29/CE este transpusă în legislatia românească prin:

- HG nr. 780/2006 privind înfiinţarea unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, modificată şi completată cu HG 133/2010. - Ordin 1897/2007 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru perioada 2008-2012 - Ordin 85/2007 modificat cu Ordinul nr. 296/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind elaborarea Planului naţional de alocare

Cantitatea de gaze cu efect de seră ce va fi atribuită oficial României pentru prima perioadă de angajament (2008-2012) va trebui contabilizată corect printr-un registru naţional ce va fi pentru estimarea emisiilor antropogene pe surse şi modalităţile de reţinere pentru respectarea prevederilor Protocolului. Lucrările de retehnologizare care se vor face în instalaţiile mari de ardere, în această perioadă de timp, vor permite atât îndeplinirea cerinţelor reglementărilor privind controlul poluării industriale dar şi obţinerea unor importante disponibilităţi de CO2e. In cazul României, aceste disponibilităţi pot face obiectul unor proiecte de Joint Implementation sau vor face obiectul unor tranzacţii comerciale, cum este stipulat în Portocolul de la Kyoto. Numeroase state cum sunt Olanda, Danemarca, Austria, Suedia, Norvegia, au încheiat Memorandum-uri de Inţelegere cu România pentru dezvoltarea de proiecte de Joint Implementation. Se asteaptă posibile cooperări cu Canada, Italia, Japonia şi Franţa. Oricare din acete ţări pot fi posibili parteneri în asemenea proiecte pentru companie. În baza inventarului instalaţiilor cuprinse în Anexa I a Directivei 2003/87/CE privind schema de comercializare a emisiilor de gaze cu efect de seră , în judetul Buzău au fost identificaţi următorii operatori economici din sectoarele energie respectiv ceramică care intră în prima fază de tranzacţionare a certificatelor de emisie gaze cu efect de seră şi au obţinut autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de seră: REGIA AUTONOMĂ MUNICIPALĂ ,,RAM” BUZĂU; SC URSUS BREWERIES SA-Sucursala Buzău; SC AGRANA ROMÂNIA SA-Sucursala Buzău; SC KRONBERGER GRUP SA SĂTUC.

54

Pentru cei patru operatori, la nivelul judeţului Buzău, prin Planul Naţional de Alocare au fost alocate certificate de emisie cu titlu gratuit, în număr de: • 173.798 certificate - pentru 2007 • 849.435 certificate - pentru perioada 2008-2012 Deşi expierienţa acumulată în cursul primei perioade de comercializare atestă potenţialul sistemului comunitar, iar finalizarea planurilor naţionale de alocare pentru a doua perioadă de comercializare va genera reduceri semnificative ale emisiilor până în 2012, reexaminarea desfăşurată în 2007 a confirmat necesitatea unui sistem mai armonizat de comercializare a emisiilor pentru a eficientiza utilizarea beneficiilor provenite din comercializarea cotelor, pentru a evita perturbarea pieţei interne şi pentru a facilita conectarea cu alte sisteme de comercializare a drepturilor de emisie. În afară de aceasta, ar trebui garantată o mai mare previzibilitate, iar domeniul de aplicare al sistemului ar trebui extins prin includerea unor noi sectoare şi tipuri de gaze, atât pentru a consolida semnalul referitor la preţul carbonului în vederea atragerii investiţiilor necesare, cât şi pentru a crea noi posibilităţi de reducere, de natură să conducă la scăderea costurilor totale de reducere a emisiilor şi la creşterea eficienţei sistemului. Directiva 2009/29/CE pentru modificarea Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătăţirii şi extinderii schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, se aplică pentru a treia fază a schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră 2013 - 2020. Directiva prevede, printre altele extinderea domeniului de aplicare prin includerea de noi sectoare şi tipuri de gaze cu efect de seră (ex: industria chimică şi petrochimică, industria aluminiului, prelucrarea metalelor neferoase, instalaţii pentru captarea şi stocarea carbonului şi a altor gaze cu efect de seră (decât CO2), aferente acestor tipuri de industrii, respectiv N2O si PCF-urile) HG 133/2010 pentru modificarea şi completarea HG 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră transpune prevederile articolului 1 pct. 10 al Directivei 2009/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătăţirii şi extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră. 3.8 Estimarea scenariilor de schimbare a regimului climatic în România pe perioada 2001 – 2030 Deoarece complexitatea sistemului climatic face ca variabilitatea climatică să se manifeste într-un domeniu larg de frecvenţe începând cu variabilitatea pe termen scurt şi continuând cu variabilitatea pe termen lung iar schimbările climatice reprezintă în prezent problema de mediu cu cel mai ridicat nivel de globalizare şi complexitate pentru viitor, având implicaţii socio-economice importante la nivel mondial, estimarea scenariilor de schimbare a regimului climatic în România se va realiza la nivel naţional de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.

55

CAPITOLUL 4. APA 4.1 Introducere Datele cu privire la apele de suprafaţă şi subterane, necesare pentru întocmirea acestui capitol, au fost preluate de la autorităţile de gospodărire a apelor (A.N.APELE ROMÂNE-Administaţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa pentru bazinele hidrografice ale râurilor Buzău, Călmăţui şi Sărata, aferente judeţului Buzău şi A.N.APELE ROMÂNE-Administaţia Bazinală de Apă Siret-SISTEMUL DE GOSPODĂRIRE A APELOR VRANCEA, pentru bazul hidrografic al râului Rm. Sărat, aferent judeţului Buzău ). Sistemul de monitorizare în domeniul apei, prevăzut de Directiva Cadru şi de celelalte Directive Europene este reprezentat de patru subsisteme: -ape curgătoare de suprafaţă; -lacuri; -ape subterane freatice; -ape uzate (surse de poluare). În conformitate cu prevederile Directivei Cadru 60/2000 şi a celorlalte directive din domeniul apei sunt analizate următoarele medii de investigare, fiind necesară extinderea cu precădere a abordării mediului biotic şi cel al sedimentelor: - apa - sedimentele/materiile în suspensii - biota Datele cu privire la apa potabilă, necesare pentru întocmirea acestui capitol, au fost preluate de la DIRECŢIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ BUZĂU şi de la autorităţile publice locale. Apa este cel mai important factor în schimbarea climatică. Topirea gheţarilor, a ploilor torenţiale şi lipsa apei sunt fenomene din ce în ce mai vizibile în ultimii ani, cu urmări grave asupra ecosistemelor acvatice cât şi terestre. Nimeni nu cunoaşte exact relaţia cauză-efect sau consecinţelor acestei încălziri, dar este sigur că schimbările în ciclul apei, în natură vor avea impact asupra stilului nostru de viaţă, asupra florei , faunei şi asupra agriculturii. Apele uzate evacuate de agenţii economici afectează calitatea apelor de suprafaţă ( receptorul) în care sunt evacuate, direct proporţional cu debitul de apă uzată şi cu concentraţia poluanţilor pe care aceasta le conţine. Influenţa asupra receptorului este cu atât mai mare cu cât debitul/volumul receptorului este mic. Evacuarea de ape uzate în receptori naturali poate conduce la degradarea sau distrugerea faunei şi a florei receptorilor, la scăderea cantităţii de oxigen dizolvat în apa receptorului având efecte negative asupra organismelor ecosistemelui acestuia sau asupra fenomenului de epurare naturală (autoepurare) care are loc în apa receptorului. Aceasta poate favoriza producerea unor efecte negative asupra receptorului şi formelor de viaţă pe care le conţine (intoxicare, eutrofizare, etc). 4.2. Resursele de apă 4.2.1.Resursele de apă teoretice şi tehnic utilizabile Surse de apǎ de suprafaţǎ -teoretice: - ape de suprafaţă -cursuri de apă şi lacuri din zona de munte ale judeţului. -tehnic-utilizabile: -ape de suprafaţă- cursuri de apă şi lacuri din zona de munte (lacul Siriu, râul Bâsca Chiojdului, părâul Jgheab, etc) Surse de apǎ subteranǎ

56

-teoretice: apele subterane de adâncime din zonele de munte, deal şi câmpie. -tehnic - utilizabile: apele subterane de adâncime din zonele de munte deal şi câmpie. (fronturi de captare apă subterană aparţinând S.C. Compania de Apă Buzău şi foraje de adâncime aparţinând primăriilor din judeţ ). Cantităţile de apă reprezentând resursele de apă teoretice şi tehnic-utilizabile în cadrul judeţului Buzău, în anul 2009, sunt redate în tabelul 4.2.1. Tabel 4.2.1(mii mc)

Resursa de suprafaţă Resursa din subteran Judeţul Teoretică Utilizabilă Teoretică Utilizabilă

BUZĂU 370000 124000 251000 169000 4.2.2. Prelevările de apă pentru judeţul Buzău sunt prezentate în tabelul de mai jos: Tabel 4.2.2 (mii mc)

Judeţul Prelevări din surse de suprafaţă

Prelevări din surse subterane Total prelevări

BUZĂU 15893 21325 37218 4.2.3. Mecanismul economic în domeniul apelor Serviciile specifice de gospodărire a apelor efectuate de Administraţia Naţională Apele Române sunt generatoare de costuri, pentru recupararea cărora sunt stabilite tarife aprobate prin lege.Utilizatorilor de apă le revine obligaţia de a incheia contracte economice şi de a plăti pentru serviciile prestate. Principiile mecanismului economic in domeniul apelor sunt: -utilizatorul plăteşte -poluatorul plăteşte -recuperarea costurilor calitative şi cantitative a apelor -stimularea beneficiarilor pentru protecţia resurselor de apă, Mecanismul economic în domeniul apelor se bazează pe HG nr. 522 din 28/04/2009 care constă în: a)cuantumul contribuţiilor specifice de gospodărire a apelor, la nivel naţional conform HG nr. 522 din 28/04/2009 1.Apă din râurile interioare -operatori economici (inclusiv servicii de gospodărire comunală), instituţii publice, unităţi de cult, agrozootehnice de tip industrial şi alţii :43,84 lei/ 1.000mc; - irigaţii : 3,76 lei / 1.000 mc; - acvacultură: 3,0 lei/ 1 000mc; - operatori economici producători de energie electrică şi termică prin termocentrale: 43,84 lei/1.000mc. 2.Apă din subteran - operatori economici industriali: 56,38 lei / 1.000 mc; - operatori economici de gospodărie comunală, instituţii publice, unităţi de cult şi alţii, care folosesc apa în scop potabil: 56,38 lei / 1.000mc; - irigaţii şi acvacultură: 56,38 lei /1.000mc; - operatori economici agrozootehnici: 56,38 lei / 1.000 mc. b) penalităţi pentru depăşirea concentraţiilor maxime admise ale poluanţilor din apele uzate evacuate.

57

4.3. Ape de suprafaţă 4.3.1. Starea ecologică şi chimică a cursurilor de apă ale râurilor interioare În anul 2009 A.N.APELE ROMÂNE-Administaţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa a monitorizat calitatea cursului de apă Buzău (inclusiv afluenţii, conform tabelului 4.3.1.1 şi tabelului 4.3.1.2. Tab 4.3.1.1. Stadiul calităţii apelor pe ansamblul bazinului hidrografic Buzău sub aspectul repartiţiei pe tronsoane caracteristice de râu (km) în anul 2009 pentru indicatorii fizico-chimici, la Grupa Generală, conform Ordinului 161/2006..

Clasa de calitate TRONSONUL DE RÂU Total

(km) I II III IV V Râul Buzău 302 - - - - -

Izvoare-Confl. râu Bălăneasa 110 110 - - - -

Confl. râu Bălăneasa-Confl rau Slanic 15 - 15 - - -

Confl rau Slanic- vărsare 177 - - 177 - - Râul Căsoaca Mare 16 - 16 - - -

Izvoare - vărsare 16 - 16 - - - Râul Bâsca Mare 61 61 - - - - Izvoare-Varlaam 61 61 - - - -

Râul Bâsca (Unită ) 15 15 - - - - Varlaam-vărsare 15 15 - - - -

Râul Bâsca Chiojdului 42 26 16 - - - Izvoare -confl. râu Stîmnic 26 26 - - - - Confl. râu Stîmnic-vărsare 16 - 16 - -

Râul Bălăneasa 31 - 31 - - - Izvoare-vărsare 31 - 31 - - -

Râul Slănic 73 - 73 - - - Izvoare-vărsare 73 - 73 - - -

Râul Câlnău 57 - - 57 - - Izvoare -vărsare 57 - - 57 - -

Râul Harţag 8 8 - - - - Izvoare -vărsare 8 8 - - - -

Râul Giurca Mare 4 4 - - - - Izvoare -vărsare 4 4 - - - -

Râul Buzoel 25 - - - - 25 Izvoare -vărsare 25 - - - - 25

Râul Boldu 34 - - - - 34 Izvoare -vărsare 34 - - - - 34

668 224 151 234 - 59 TOTAL BAZIN 100% 33.53% 22.61% 35.03% 0% 8.83%

Tab. 4.3.1.2. Stadiul calităţii apelor pe ansamblul bazinului hidrografic Buzău sub aspectul repartiţiei pe tronsoane caracteristice de râu (km) în anul 2009 pentru indicatorii biologici conform Ordinului 161/2006.

Clasa de calitate TRONSONUL DE RÂU Total (km) I II III IV V

Râul Buzău 302 110 192 - - -

58

Izvoare-Confl. râu Bălăneasa

110 110 - - - -

Confl. râu Bălăneasa- vărsare 192 - 192 - - -

Râul Căsoaca Mare 16 16 - - - - Izvoare - vărsare 16 16 - - - - Râul Bâsca Mare 61 61 - - - - Izvoare-Varlaam 61 61 - - - -

Râul Bâsca (Unită ) 15 15 - - - - Varlaam-vărsare 15 15 - - - -

Râul Bâsca Chiojdului 42 26 16 - - - Izvoare -confl. râu Stîmnic 26 26 - - - - Confl. râu Stîmnic-vărsare 16 - 16 - - -

Râul Bălăneasa 31 - 31 - - - Izvoare-vărsare 31 - 31 - - -

Râul Slănic 73 46 27 - - - Izvoare –confl r.

Homocioaia 46 46 - - - -

confl r. Homocioaia -vărsare 27 - 27 - - -

Râul Câlnău 57 - 57 - - - Izvoare -vărsare 57 - 57 - - -

Râul Harţag 8 8 - - - - Izvoare -vărsare 8 8 - - - -

Râul Giurca Mare 4 4 - - - - Izvoare -vărsare 4 4 - - - -

Râul Buzoel 25 - 25 - - Izvoare -vărsare 25 - 25 - -

Râul Boldu 34 - - - - Izvoare -vărsare 34 - - - -

668 286 382 0 0 0 TOTAL BAZIN 100 % 42.81% 57.19% 0% 0% 0%

În anul 2009 A.N.APELE ROMÂNE-Administaţia Bazinală de Apă Siret-SISTEMUL DE GOSPODĂRIRE A APELOR VRANCEA, a monitorizat calitatea cursului de apă Rm. Sărat, conform tabelului 4.3.1.3 şi tabelului 4.3.1.4. Tabel 4.3.1.3.Încadrarea în clasele de calitate, a râului Râmnicu Sărat, sub aspectul repartiţiei pe tronsoane caracteristice de râu în anul 2009, pentru indicatorii fizico-chimici, la Grupa Generală, conform Ordinului 161/2006.

Clasa de calitate Tronsonul de râu Total

(km) I II III IV V Izvoare- Tulbure 28 - - - - 28

Tulburea-Nicoleşti 58 - - - - 58 Nicoleşti-

Măicăneşti 44 - - - - 44

Măicăneşti- Confl 7 - - - - 7 Total râu Rm.

Sărat 137 - - - - 137

59

Tabel 4.3.1.4.Încadrarea în clasele de calitate, a râului Rîmnicu Sărat, sub aspectul repartiţiei pe tronsoane caracteristice de râu în anul 2009, pentru indicatorii biologici conform Ordinului 161/2006.

Clasa de calitate Tronsonul de râu Total

(km) I II III IV V Izvoare- Tulbure 28 28 - - - -

Tulburea-Nicoleşti 58 - 58 - - - Nicoleşti-

Măicăneşti 44 - 44 - - -

Măicăneşti- Confl 7 - 7 - - - Total râu Rm.

Sărat 137 28 109 - - -

Evoluţia calităţii apelor de suprafaţă Indicatorul calitatea apelor de suprafaţă se exprimă în % şi se calculează ca raport între lungimile totale de curs de apă din judeţ încadrate într-o anumită categorie şi lungimea totală a cursurilor de apă supravegheate (tabel nr.4.3.1.5.1.). Tabel 4.3.1.5 Lungime totală râuri (km) şi lungime pe tronsoane de râu, în funcţie de calitatea acestora (km).

2004 2005 2006 2007 2008 2009 Cate-gorii

km

% km % km % km % km % km %

I 68 14 58 13 137 29 - - 240 41 224 28

II 112 24 122 26 102 22 370 56 119 20 151 19

III 167

36 137 29 108 23 95 14 121 21 234 29

IV - - 30 6 - 59 9 - - - -

V 121

26 121 26 121 26 137 21 102 18 196 24

Total 468 - 468 - 468 - 661 - 582 - 805 -

4.3.2. Starea ecologică a lacurilor Principalele lacuri importante din judeţului Buzău sunt prezentate în tabelul 4.3.2.1. Tabel 4.3.2.1.1 Principalele lacuri din judeţul Buzău

Tipul lacului Numele lacului Judeţul Suprafaţa (ha)

Balta Albă Buzău, Brăila 1012 Limane fluviatile Amara Buzău 600

Lacuri antropice

Siriu Buzău 360

Calitatea apei principalelor lacurile naturale şi artificiale din judeţul Buzău a fost monitorizată în anul 2009, de către A.N.APELE ROMÂNE-Administaţia Bazinală de Apă

60

Buzău-Ialomiţa prin realizarea analize fizico-chimice, biologice şi bacteriologice. În cursul anului 2009 datorită luciului de apă retras, din lacurile Amara şi Balta Albă s-au recoltat probe de apă numai în luna februarie. Stadiul calitãţii apelor din lacuri este apreciat în conformitate cu OM 161/2006, iar rezultatele obţinute sunt prezentate in tabelul de mai jos: 4.3.2.1. Calitatea principalelor lacuri din Judeţull Buzău în raport cu gradul de troficitate În funcţie de indicatorii de eutrofizare, s-a stabilit gradul de eutrofizare la principalele lacuri din judeţul Buzău conform celor prezentate în tabelul 4.3.2.2.1. 4.3.2.2. Calitatea principalelor lacuri din judeţul Buzău în raport cu chimismul apei Calitatea principalelor lacuri din judeţul Buzău în raport cu chimismul apei, este prezentată în tabelul 4.3.2.2.1 Tabel 4.3.2.2.1

Clasa de calitate

Nr. crt. LACUL

Reg

imul

ox

igen

ului

Nut

rienţ

i

Sal

inita

te

Poluanţi specifici

de origine naturală

Alţi poluanţi specifici relevanţi G

ener

ală

Grad de

eutrofizare

1 Siriu I I I I I I Mezotrof

2 Cândeşti II I II I I II Oligotrof

3 Amara - I - - - - Eutrof

4 Balta Albă - I - - - - hipertrof

4.3.3. Starea fluviului Dunărea Nu este cazul. 4.3.4. Starea apelor Mării Negre Nu este cazul. 4.4 Ape subterane În anul 2009 A.N.APELE ROMÂNE-Administaţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa a monitorizat foraje din 4 corpuri de apă delimitate în bazinul hidrografic Buzău- Ialomiţa. Aprecierea stării calitative a forajelor monitorizate s-a facut comparând valorile medii determinate cu valorile de prag stabilite in Ordinul 137/2009 privind aprobarea valorilor de prag pentru corpurile de apă din România şi cu valorile CMA reglementate de legea 311/2006 -Legea apei potabile pentru elementele analizate pentru care nu există calculate valori de prag. S-a considerat că un corp de apă subterană este in stare chimică bună dacă numărul punctelor de monitorizare (forajelor) poluate nu depăşeşte 20% din totalul punctelor de monitorizare (forajelor) de pe un corp de apă subterană şi in stare chimică slabă dacă numărul punctelor de monitorizare (forajelor) poluate depăşeşte 20% din totalul

61

punctelor de monitorizare (forajelor) de pe un corp de apă subterană. Dacă punctele de monitorizare (forajele) poluate se grupează intr-o anumită zonă pe suprafaţa corpului se consideră că acesta se afla local in stare slabă. Rezultatele obţinute pentru fiecare corp de apă subterană sunt prezentate in continuare: Corpul ROIL 05 -Conul aluvial Buzău Monitorizarea stării calitative pentru acest corp de apă subterană s-a realizat în anul 2009 într-un număr de 11 foraje. Prin compararea valorilor medii înregistrate cu valorile prag se constată că nu s-au inregistrat depăşiri, deci corpul se află in stare chimică bună. Faţă de valorile CMA din legea apei potabile se inregistrează urmatoarele depăşiri: 1 depăşire CCO-Mn,1 depăşire NO3, Hg, As si Al, 2 depăşiri Pb si Cd. Corpul ROIL 06 -Lunca râului Călmăţui În anul 2009 urmărirea stării calitative a acestui corp de apă subterană s-a realizat într-un număr de 12 foraje. S-au inregistrat depăşiri ale valorilor de prag astfel: 4 foraje cu depăşiri la NH4, 1 foraj cu depăşire la azotiţi, 5 foraje cu depăşiri la sulfaţi, 5 foraje depăşiri la cloruri. Stare chimică proastă a corpului. Faţă de valorile CMA din legea apei potabile se înregistrează urmatoarele depăşiri: 5 depăşiri la CCO-Mn, 6 depăşiri la conductivitate, 4 depăşiri la Fe, 5 depăşiri la mangan, câte un foraj cu depăşire la sodiu şi mercur. Caracter nepotabil al apei din acest corp. Corpul ROIL09 -Călmăţuiul de sud Monitorizarea stării calitative a acestui corp de apă subterană s-a realizat în anul 2009 într-un număr de 9 foraje. S-au constat depăşiri ale valorilor prag la: NH4- 4 depăşiri, sulfaţi 3 depăşiri, cloruri -2 depăşiri, PO4 1depăşire. Stare chimică slabă. Faţă de valorile CMA din legea apei potabile se înregistrează urmatoarele depăşiri: CCO Mn -4 depăşiri, conductivitate - 1 depăşire, Na -1 depăşire,Fe -2 depăşiri, Mn-6 depăşiri, Hg, Al, Ni, Se -o depăşire. Caracter potabil al apei din acest corp Corpul ROIL 10 -Lunca Buzăului superior În anul 2009 acest corp de apă subterană a fost monitorizat într-un foraj. Pe baza analizei efectuate s-au constatat depăşiri faţă de valorile prag la amoniu şi depăşirea CMA la CCO-Mn. Rezultă starea chimică slabă şi caracter nepotabil al apei din acest corp de apă. În anul 2009 s-a monitorizat şi un foraj care este in afara corpurilor delimitate pentru bazinul Buzău-Ialomiţa şi anume forajul Vipereşti F2. Valorile inregistrate nu depăşesc limitele din legea apei potabile. Situaţia apelor subterane conform, A.N.APELE ROMÂNE-Administaţia Bazinală de Apă Siret-SISTEMUL DE GOSPODĂRIRE A APELOR VRANCEA, pentru bazul hidrografic al râului Rm. Sărat, este prezentată în tabelul 4.4.1. Tabelul 4.4.1. Situaţia apelor subterane conform, A.N.APELE ROMÂNE-Administaţia Bazinală de Apă Siret-SISTEMUL DE GOSPODĂRIRE A APELOR VRANCEA, pentru bazul hidrografic al râului Rm. Sărat. Judeţul Resursa de apă

subterană freatică ( l/s)

Resursa de apă subterană freatică mii mc/an

Resursa de apă subterană de adâncime (l/s)

Resursa de apă subterană de adâncime mii mc/an

Buzău - - - 30.000 4.5. Starea apei brute destinate potabilizării Din punctul de vedere al A.N.APELE ROMÂNE-Administaţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa, situaţia apei brute destinate potabilizări este redată mai jos. Conform NTPA 013/2002 - H.G. nr. 100/2002 modificată şi completată prin H.G. nr. 662/2005, apele de suprafaţă destinate potabilizării sunt clasificate, în funcţie de valorile limită, în trei categorii: A1, A2 şi A3. În funcţie de caracteristicile fizice, chimice şi

62

microbiologice, fiecărei categorii de apă, îi corespunde o tehnologie standard adecvată de tratare. Încadrarea în categoriile de calitate s-a efectuat doar după indicatorii fizico-chimici şi analizele microbiologice. În conformitate cu NTPA 013/2002 (art.4), acţiunea de monitorizare şi ameliorare a calităţii apei de suprafaţă, se desfăşoară după planul-cadru de acţiune ce are un termen de derulare pe o perioadă de 10 ani. Prin acest plan, ce includ acţiuni şi activităţi concrete, cum ar fi: monitoringul parametrilor fizico-chimici conform NTPA 013/2002, NTPA 014/2002; verificarea încadrării apelor de suprafaţă brute în categoriile desemnate; inventarul surselor punctiforme de poluare; lucrări pentru încadrarea surselor punctiforme în normele admise; stabilirea gradului de eroziune a solului; influenţa locuitorilor echivalenţi neracordaţi; regimul actual al pisciculturii în acumulare, etc. – se urmăreşte îmbunătăţirea calităţii apei în sursă în intervalul de timp specificat. În anul 2009 secţiunea de potabilizare Priză-zona fotică pe lacul Siriu s-a încadrat în categoria A1 de calitate după valoarea medie anuală a indicatorilor fizico-chimici, îndeplinind condiţiile de potabilizare impuse de NTPA 013/2002 astfel: Lacul Siriu - Sectiunea Priză zona fotică. Valorile indicatorilor fizici (temperatură, transparenţă), chimici (regimul de oxigen, regimul nutrienţilor), biologici (biomasă şi organisme indicatoare) încadrează secţiunea în clasa A1. Oxigenul dizolvat prezintă valori cuprinse între 8,16 mg/l şi 10,94 mg/l; CBO5 prezintă valori cuprinse între 0,69 mg/l si 2,14 mg/l cu o valoare medie de 1,44 mg/l indicând o bună oxigenare a apelor. Regimul nutrienţilor relevă valori medii de 0,0131 mg/l pentru fosfor total şi 0,567 mg/l pentru azot total . Din punctul de vedere al A.N.APELE ROMÂNE-Administaţia Bazinală de Apă Siret-SISTEMUL DE GOSPODĂRIRE A APELOR VRANCEA, situaţia apei brute destinate potabilizării este redată mai jos. În anul 2009 au fost analizate cele 2 captări ale oraşului Rm. Sărat: Voetin şi Oreavu. Conform Legii 458/2002 cu modificările şi completările ulterioare, privind calitatea apei potabile, indicatorii de calitate fizico-chimici se încadrează în limitele admise. Sistemul de Gospodărire a Apelor Vrancea, în anul 2009, a urmărit 28 foraje de observaţie dintre care patru pe teritoriul judeţului Buzău, amplasate în zona Nicoleşti. Ca urmare a caracterului stagnant al apei din cele 4 foraje de observaţie, se observă pe parcursul anului 2009, depăşiri constante faţă de limitele admisibile, conform HG 458/2002 cu modificările şi completările ulterioare, astfel: F1-azotiţi,azotaţi; F2-cloruri, sodiu; F5-cloruri, sulfaţi, sodiu,azotaţi; F6-cloruri, sulfaţi, sodiu. 4.6 Apa potabilă În tabelul 4.6.1 sunt prezentate localităţile urbane şi rurale de pe teritoriul judeţului Buzău care posedă reţea de distribuţie a apei potabile. Tabel 4.6.1

Denumire localitate/

Sursa de apa

Denumire reţea

Lungime reţea(km)

Volum distribuit

în 2009(mii

mc/zi)

Categoria de

calitate a apelor pentru

potabilizare

Număr de

localităţi

Populaţie racordată

Buzău / foraje subterane

Reţea distribuţie apă

potabilă 25,78 7,121 - 1 130.500

Rm. Sărat / foraje subterane

Reţea distribuţie apă

potabilă 103,65 4,412 - 1 37.494

63

Nehoiu / apă de suprafaţă lac Siriu

Reţea distribuţie apă

potabilă 55,79 1,222 I 12 6.275

Pătârlagele/ drenuri izvoare

Reţea distribuţie apă

potabilă 30,42 0,219 - 15 2.826

Pogoanele / foraje subterane

Reţea distribuţie apă

potabilă 8,95 0,145 - 2 1,676

Bălaceanu / foraje subterane

Reţea distribuţie apă

potabilă 10 1,91 - 1 -

Berca / foraje subterane

Reţea distribuţie apă

potabilă 20,8 0,464 - 8 7.734

Brădeanu / foraje subterane

Reţea distribuţie apă

potabilă 14,512 0,128 - 2 821

Calvini / foraje subterane

Reţea distribuţie apă

potabilă 16 0,2 - 4 2.681

Chiojdu / Părăul Priseaca

Reţea distribuţie apă

potabilă 17,3 0,57 - 4 2.000

Gălbinaşi / foraje subterane

Reţea distribuţie apă

potabilă 12,674 0,16 - 2 1.004

Gherăseni / foraje subterane

Reţea distribuţie apă

potabilă 22 0,02 - 2 819

Gl. Sărat / foraje subterane

Reţea distribuţie apă

potabilă 10,8 0,23 - 4 -

Gura Teghii / foraje subterane

Reţea distribuţie apă

potabilă 13 0,317 - 7 3.437

Măgura / foraje subterane

Reţea distribuţie apă

potabilă 4 0,103 - 2 750

Mărăcineni/ foraje subterane

Reţea distribuţie apă

potabilă 13,5 0,41 - 3 6.108

Mânzăleşti / Pârâul Jgheab

Asociaţia Valea

Slănicului 25 0,4 I 7 1.600

Merei / foraje subterane

Reţea distribuţie apă

potabilă 25,78 0,396 - 11 2.602

Pietroasele/ foraje subterane

Reţea distribuţie apă

potabilă 28,45 0,273 - 7 3.495

Pîrscov / sursă subterană

Reţea distribuţie apă

40 0,2 - 4 865

64

potabilă

Robeasca / foraje subterane

Reţea distribuţie apă

potabilă 19,8 0,19 - 2 1.150

Săgeata / foraje subterane

Reţea distribuţie apă

potabilă 27 0,27 - 4 -

Siriu / apă de suprafaţă lac Siriu

Reţea distribuţie apă

potabilă 13,5 0,19 I 5 1.708

Tisău / foraje subterane

Reţea distribuţie apă

potabilă 25 0,078 - 6 2.120

Ulmeni / foraje subterane

Reţea distribuţie apă

potabilă 15,88 - - 5 1.048

Vadu Paşii / foraje subterane

Reţea distribuţie apă

potabilă 7,8 0,126 - 1 2.250

Vintilă Vodă / Pârâul Jgheab

Reţea distribuţie apă

potabilă 32,75 0,05 I 3 1.897

Vipereşti / foraje subterane

Reţea distribuţie apă

potabilă 8,47 0,01 - 2 180

Consumul total anual de apă în sectorul public, raportat la populaţia totală, la nivelul judeţului Buzău, este prezentat în tabelul de mai jos. Tabel 4.6.2

Intensitate consum apă 2004 2005 2006 2007 2008 2009 Consumul total anual

(mc/cap locuitor) 30 28,7 29,2 33,4 31,5 26,3

Numărul de locuitori care sunt racordaţi la reţeaua de alimentare cu apă potabilă raportat la numărul total de locuitori reprezintă ponderea populaţiei cu acces la apa potabilă iar evoluţia acestuia în perioada 2005-2009 este prezentată în tabelul 4.6.3. Tabel 4.6.3

ANUL 2005 2006 2007 2008 2009 Nr.locuitori racordaţi la reţeaua de alimentare cu apă

180.650 185.365 189.505 194.686 268.439

Nr. total de locuitori 492.787 489.784 486.445 483.988 482.684 Ponderea populaţiei cu acces la apă potabilă % 36,65 37,84 38,95 40,22 55,61

65

Reţele de alimentare cu apă – 2009 Tabel 4.6.4

Reţele apă potabilă Reţele apă menajeră Judeţ Lung. (km)

Volum distribuit (mii mc)

Nr. local.

Pop. racordată

Lung. (km)

Volum distribuit (mii mc)

Nr. local.

Pop. racordată

Urban 377,77 11.602 5 242.692 - - - - Buzău

Rural 270,7 1.100 71 25.747 - - - -

În judeţul Buzău există un număr de 55 de instalaţii centralizate de aprovizionare cu apă potabilă din care 9 urbane şi 46 rurale. Dintre acestea 52 sisteme folosesc ca sursă de apă apa subterană de adâncime şi 3 apa de suprafaţă. Dezinfecţia apei cu clor se aplică în toate cele 55 de instalaţii centrale. Beneficiari ai celor 55 de sisteme de aprovizionare cu apa potabilă sunt 268.439 de persoane ceea ce reprezintă 55,61 % din populaţia judeţului. Consumatori de apă potabilă furnizată prin instalaţii locale (fântâni) sunt 214.245 persoane ceea ce reprezintă 44,38% din populaţia judeţului. Instalaţiile centrale/localităţile depistate necorespunzatoare pentru parametrul nitraţi în anul 2009 au fost : Cislău, Luciu, Breaza, Pietroasele, Smârdanu, Smeeni, Mărăcineni, V.Vodă, Ulmeni, Cernăteşti, Vâlcelele. În tabelul 4.6.5 este redată situaţia privind monitorizarea calităţii apei potabile în perioada 2007 – 2009. Tabel 4.6.5 Monitorizarea calităţii apei potabile

2007 2008 2009

Nr.probe recoltate 5171 5892 5503 Necoresp.fizico-chimic 483 537 512 Necoresp.pt.parametrul nitraţi

197 203 188

Necoresp.microbiologic 756 798 505 Probele recoltate din instalaţiile centrale arată un procent de nepotabilitate de 6,77% chimic şi 9,43% microbiologic, valoare datorată dotărilor deficitare existente la instalaţiile centrale din mediul rural ; Instalaţiile de apă locale (fântânile) folosite ca surse permanente şi alternative de aprovizionare cu apă de băut au înregistrat procentele următoare de nepotabilitate:la examenul chimic 67,75%, iar la examenul bacteriologic – 60,06%, valori relevante pentru a susţine din nou necesitatea înlocuirii surselor locale de aprovizionare cu apă de băut care nu pot asigura condiţii igienice de extragere a apei, cu instalaţii centrale. Localităţile unde au aparut intoxicaţii cu nitriţi generate de apa de fântână în anul 2009 au fost : Racoviţeni, Săpoca (satul Măteşti ), Cernăteşti, Beceni, Buda, Vadu Paşii (satul Stănceşti), Ruşeţu, Stâlpu, Poşta Câlnău (satul Sudiţi), Pogoanele (satul Căldărăşti). În judeţul Buzău, în anul 2009, s-au înregistrat 3 decese prin intoxicaţie cu nitriţi . 4.7 Apa de îmbăiere În judeţul Buzău nu există zone naturale amenajate pentru îmbăiere autorizate sanitar, dar acţiunile privind apa de îmbăiere au vizat ştrandurile şi piscinele.

66

În anul 2009 nu s-au înregistrat neconformităţi de ordin igienico-sanitar la obiective, dar în ceea ce priveste calitatea apei din bazine s-au constatat deficienţe privind dezinfecţia apei cu substanţe clorigene. Astfel, în sezonul estival au fost recoltate un număr de 52 de probe şi 5 au fost necorespunzătoare, deci 9,61 % din totalul probelor; s-a comunicat persoanelor responsabile riscul reprezentat de dezinfecţia sporadică a apei din bazin pentru sănătatea populaţiei care frecventează bazinele de înot; s-a repetat prelevarea de probe urmată de analiza chimică şi microbiologică a apei de imbăiere la Laboratoarele de chimie şi microbiologie din cadrul D.S.P. Buzău ; s-a constatat remedierea deficienţelor şi încadrarea în parametrii normelor de igienă în vigoare. 4.8. Apele uzate Normative şi acte de reglementare a indicatorilor apelor uzate: Normativul NTPA 001/2002, privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi orăşeneşti evacuate în resursele de apă, aprobat prin HG nr. 188/2002 modificat şi completat cu HG 352/2005 privind aprobarea anumitor norme în condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate, şi cu HG 210/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care transpun acquisul-ul comunitar în protecţia mediului. Normativul NTPA 002/2002, privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţele de canalizare ale localităţilor, aprobat prin HG nr. 188/2002 modificat şi completat cu HG 352/2005, şi cu HG 210/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care transpun acquisul-ul comunitar în protecţia mediului. Norme tehnice NTPA – 011/2002, privind colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate orǎşeneşti, aprobat prin HG nr. 188/2002 modificat şi completat cu HG 352/2005 şi cu HG 210/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care transpun acquisul-ul comunitar în protecţia mediului. 4.8.1. Structura apelor uzate evacuate în anul 2009 Din punctul de vedere al A.N.APELE ROMÂNE-Administaţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa, structura apelor uzate evacuate în anul 2009 este prezentată în tabelul 4.8.1.1 Tabel 4.8.1.1 Situaţia apelor uzate în bazinul hidrografic Buzău, Călmăţui şi Ialomiţa de pe teritoriul judeţului Buzău.

Volume ape uzate evacuate in 2009(mil.mc) Sursa de poluare Domeniu de

activitate Emisar menajere industriale pluviale

Hidroconstrucţia Siriu Construcţii r. Buzău - 0,034 -

Servcom Nehoiu Captare şi

prelucrare apă pt alimentare

r. Buzău 0,052 - -

Servcom Nehoiaşu Captare şi

prelucrare apă pt alimentare

r. Buzău 0,100 - -

Prestserv Pătârlagele

Captare şi prelucrare apă pt

alimentare r. Buzău 0,052 - -

ANRSUT Pătârlagele

Alte activităţi r. Buzău - 0,003 -

Spital Nifon Învăţământ şi sănătate

r. Buzău 0,008 - -

67

Spital Ojasca Învăţământ şi sanatate

r. Buzău 0,03 - -

Spital Săpoca Învăţământ şi sănătate r. Slănic 0,03 - -

CL Beceni Captare şi

prelucrare apă pt alimentare

r. Slănic 0,01 - -

Igoserv Berca Captare şi

prelucrare apă pt alimentare

r. Buzău 0,120 - -

Kronberger Berca r. Buzău - 0,001 -

Leu Prod Cernăteşti

Ind. alimentară r. Slănic - 0,001 -

UM 01838 Adm. publică r.Nişcov 0,005 - -

Casa de vinuri Verneşti 2000

Ind. Alimentară r.Nişcov - 0,008 -

Carpatic Lamb Verneşti

Ind. Alimentară r. Buzău - 0,001 -

Romcarbon Buzău Prelucrări chimice r. Buzău - 0,252 -

Dinamic SRL Buzău Prelucrări chimice r. Buzău - 0,026 -

UM Mărăcineni Adm. publică r. Buzău - 0,06 -

Ductil Steel Buzău Ind.metalurgică şi constr. de maşini r. Buzău - 0,383 -

Hoeganes Corporation

Europe Buzău

Ind.metalurgică si constr. de maşini r. Buzău - 0,026 -

Cord SA Buzău Ind.metalurgică şi constr. de maşini r. Buzău - 0,015 -

Gerom S.A. Buzău Prod. de mobilier şi alte activ. neclasif. r. Buzău - 0,004 -

Agrana România Buzău

Ind. alimentară r. Buzău - 0,012 -

Rotec Buzău Ind.metalurgică şi constr. de maşini r. Buzău - 0,001 -

Aromet Buzău Ind.metalurgică şi constr. de maşini

r. Buzău - 0,024 -

Peco Buzău transporturi r. Buzău - 0,001 -

Avicola Buzău ferma Verguleasă

zootehnie r. Buzău - 0,006 -

Compania de apă Buzău

Captare si prelucrare apă pt.

alimentare r. Buzău - 12,137 -

UM Boboc Adm publică r. Buzău - 0,124 -

Spital Smeeni Invăţământ şi sănătate r.Calmăţui - 0,009 -

Primserv Pogoanele

Captare si prelucrare apă pt

alimentare r.Calmăţui - 0,001 -

68

CL Merei Captare şi

prelucrare apă pt alimentare

r.Sărata 0,003 - -

Avis Lipia zootehnie r.Sărata - 0,005 -

Vinexport Colina Pietroasele Ind. Alimentară r.Sărata - 0,002 -

USAMV Pietroasele

Ind. Alimentară r.Sărata - 0,013 -

Din punctul de vedere al A.N.APELE ROMÂNE-Administaţia Bazinală de Apă Siret-SISTEMUL DE GOSPODĂRIRE A APELOR VRANCEA, structura apelor uzate evacuate în anul 2009 este prezentată mai jos. Singurul agent economic cu impact major asupra factorilor de mediu, urmărit de S.G.A. Vrancea în anul 2009, a fost S.C. Acvaterm S.A. Rm. Sărat preluat ulterior de S.C. Compania de Apă S.A. Buzău . În anul 2009, printr-o Hotărârea nr.66 din 30.03.2009 a Consiliului Local Rm. Sărat s-a decis delegarea serviciului de alimentare cu apă şi canalizare a municipiului Rm. Sărat, către S.C. Compania de Apă S.A. Buzău, începând cu 1.04.2009. Oraşul Rm. Sărat deţine o staţie de epurare cu capacitatea de 170 l/s, cu treaptă mecanică şi treaptă biologică. În anul 2009, s-au înregistrat depăşiri la indicatorii CBO5 şi NH4+ (valori medii anuale: CBO5-217,227 mg/l şi NH4+-37,442 mg/l). Deoarece staţia de epurare orăşenească este depăşită din punct de vedere moral şi fizic, s-a realizat o etapizare a lucrărilor de reabilitare şi retehnologizare,cu termen de finalizare 2010. Aceste lucrări constau în: -înlocuirea deznisipatorului şi grătarelor mecanice ; -reabilitarea decantoarelor primare radiale, echiparea lor cu poduri racloare; -reamenajarea staţiei de pompare nămol, a platformelor de depozitare a nămolului deshidratat mecanic. Structura apelor uzate în anul 2009 corespunzător Bazinului hidrografic Râmnicu Sărat de pe teritoriul judeţul Buzău se regăseşte în tabelul 4.8.1.1. Tabel 4.8.1.2. Structura apelor uzate în anul 2009 corespunzător Bazinului hidrografic Râmnicu Sărat de pe teritoriul judeţul Buzău.

Structură ape uzate(mil mc) Surse de poluare

Domeniu de

activitate

Emisar

menajere industriale pluviale

S.C. Compania de Apă Buzău-

Secţia Rm. Sărat

Colectarea şi epurarea apelor

uzate Râu Rm. Sărat 1,420 - -

Structura apelor uzate în anul 2009 corespunzător judeţui Buzău, este prezentată în tabelul 4.8.1.3 Tabel 4.8.1.3. Structura apelor uzate în anul 2009 corespunzător judeţului Buzău.

Surse de poluare

Domeniu de activitate Emisar

Volum ape uzate

evacuate în 2009

(mil. mc)

Poluanţi specifici

Judeţ Buzău Hidroconstrucţia Siriu

Construcţii r. Buzău 0,034 industriali

69

Servcom Nehoiu

Captare şi prelucrare apă pt alimentare

r. Buzău 0,052 menajer

Servcom Nehoiaşu

Captare şi prelucrare apă pt alimentare

r. Buzău 0,100 menajer

Prestserv Pătârlagele

Captare si prelucrare apă pt alimentare

r. Buzău 0,052 menajer

ANRSUT Pătârlagele

Alte activităţi r. Buzău 0,003 industriali

Spital Nifon Învăţământ şi sănătate

r. Buzău 0,008 menajer

Spital Ojasca Invăţământ şi sănătate

r. Buzău 0,03 menajer

Spital Săpoca Invăţământ şi sanatate

r. Slănic 0,03 menajer

CL Beceni Captare şi prelucrare apă pt alimentare

r. Slănic 0,01 menajer

Igoserv Berca Captare si prelucrare apă pt. alimentare

r. Buzău 0,120 menajer

Kronberger Berca

r. Buzău 0,001 industriali

Leu Prod. Cernăteşti

Ind. alimentara r. Slănic 0,001 industriali

UM 01838 Adm. publică r. Nişcov 0,005 menajer Casa de vinuri Verneşti 2000

Ind. Alimentară r. Nişcov 0,008 industriali

Carpatic Lamb Verneşti

Ind. Alimentară r. Buzău 0,001 industriali

Romcarbon Buzău

Prelucrări chimice

r. Buzău 0,252 industriali

Dinamic SRL Buzău

Prelucrări chimice

r. Buzău 0,026 industriali

UM Mărăcineni

Adm. publică r. Buzău 0,06 industriali

Ductil Steel Buzău

Ind.metalurgică şi constr. de maşini

r. Buzău 0,383 industriali

Hoeganes Corporation Europe Buzău

Ind.metalurgică şi constr. de maşini

r. Buzău 0,026 industriali

Cord SA Buzău

Ind.metalurgică si constr. de maşini

r. Buzău 0,015 industriali

Gerom S.A. Buzău

Prod. de mobilier şi alte activ. neclasif.

r. Buzău 0,004 industriali

Agrana România Buzău

Ind. alimentară r. Buzău 0,012 industriali

70

Rotec Buzău Ind.metalurgică şi constr. de maşini

r. Buzău 0,001 industriali

Aromet Buzău Ind.metalurgică şi constr. de maşini

r. Buzău 0,024 industriali

Peco Buzău transporturi r. Buzău 0,001 industriali Avicola Buzău ferma Verguleasa

zootehnie r. Buzău 0,006 industriali

Compania de Apă Buzău

Captare şi prelucrare apă pt alimentare

r. Buzău 12,137 industriali

UM Boboc Adm. publică r. Buzau 0,124 industriali Spital Smeeni Invăţământ şi

sănătate r.Calmăţui 0,009 industriali

Primserv Pogoanele

Captare şi prelucrare apă pt alimentare

r.Calmăţui 0,001 industriali

CL Merei Captare şi prelucrare apă pt. alimentare

r.Sărata 0,003 menajer

Avis Lipia zootehnie r.Sărata 0,005 industriali Vinexport Colina Pietroasele

Ind. Alimentară r.Sărata 0,002 industriali

USAMV Pietroasele

Ind. Alimentară r.Sărata 0,013 industriali

S.C. Compania de Apă Buzău- Secţia Rm. Sărat

S.C. Compania de Apă Buzău- Secţia Rm. Sărat

Râu Rm. Sărat

1,420 menajer

4.8.2. Substanţe poluante şi indicatori de poluare în apele uzate Tabel 4.8.2.1 Reţele De Apa Canalizare – Mediul Urban

Primăria Sau Agentul Economic

Operator Lungime(KM)

Volum Evacuat (mii mc)

Număr Localităţi

Populaţie Racordată

Compania de Apă Buzău pentru municipiul Buzău

132,77 10.441 1 129.624

Compania de Apă Buzău pentru municipiul Râmnicu Sărat

70,54 1.420 1 28.542

Compania de Apă Buzău pentru oraş Pogoanele

5,69 24 1 704

Compania de Apă Buzău pentru oraş Pătârlagele

3,2 32 1 825

71

Compania de Apă Buzău pentru oraş Nehoiu

16,58 179 2 3.624

TOTAL 228,78 12.096 6 163.319

Tabel 4.8.2.2 Reţele De Canalizare – Mediul Rural

Primăria Lungime(KM) Volum Evacuat (mii mc)

Număr Localităţi

Populaţie Racordată

Compania de Apă Buzău pentru comuna Merei

4,31 34 1 180

Primăria comunei Berca 7,5 212 2 2075

Primăria comunei Siriu

1,5 22,53 1 368

TOTAL 13,31 268,53 4 2.623 4.8.3 Reţele de canalizare Tabel 4.8.3.1

Număr de locuitori Reţeaua

de canalizare - lungime

Volum de apă evacuat în

2009 Total Număr utilizatori

racordaţi la reţeaua de canalizare

Nr. Crt. Localitatea

(km) (mc) (pers.) (pers) 1 Buzău 132,77 10.441.000 131.905 129.624 2 Rm. Sărat 70,54 1.420.000 39.430 28.542 3 Nehoiu 16,58 179.085 12.589 3.624 4 Pătârlagele 3,2 32.000 8.290 825 5 Pogoanele 5,69 24.000 5.944 704 6 Berca 7,5 212 4.150 2.075 7 Merei 4,31 34,641 7.291 180 8 Siriu 1,5 22,53 3.179 368 TOTAL 242,09 12.364.530 215.778 165.942

4.9. Zone critice sub aspectul poluării apei de suprafaţă şi subterane Din punctul de vedere al A.N.APELE ROMÂNE-Administaţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa, zonele critice sub aspectul poluarii apei de suprafata si subterane în bazinele hidrografice Buzău, Călmăţui şi Ialomiţa, aferente judeţului Buzău, sunt cele prezentate în continuare. Zonele critice ale apelor din bazinul hidrografic Buzău sunt pe râul Buzău, după confluenţa cu afluentul Slănic, precum şi zona în care staţia de epurare a Companiei de Apă Buzău evacuează ape uzate menajere şi orăşeneşti din Municipiul Buzău. Drept urmare rezultatele analizelor probelor de apă încadrează tronsonul inferior al râului Buzău în clasa a III-a de calitate. Din punctul de vedere al A.N.APELE ROMÂNE-Administaţia Bazinală de Apă Siret-SISTEMUL DE GOSPODĂRIRE A APELOR VRANCEA, zonele critice în bazinul hidrografic Râmnicul Sărat, aferent judeţului Buzău sunt cele prezentate în continuare. Principalul potenţial poluator al apelor de suprafaţă din bazinul hidrografic Rm. Sărat îl constituie batalul de deşeuri petroliere rezultate din prelucrarea uleiului uzat, aparţinând S.C. Răfinăria Venus Oilreg S.A. Rm. Sărat. Începând din anul 2002 nu s-au mai depus reziduuri petroliere .

72

Conform adresei nr. 2148 din 24.02.2010, transmisă de Direcţia Apelor ,, Siret” Bacău, unitatea a fost notificată ca până la 31.03.2010 să transmită documentele necesare obţinerii avizului de gospodărire a apelor pentru încetarea activităţii unităţii şi închiderea batalului de produse petroliere . S.C. Compania de Apă S.A. – Secţia Rm.Sărat , are în administrare staţia de epurare a oraşului Rm.Sărat care este principalul poluator în bazinul hidrografic Rm. Sărat. Datorită depăşirii limitelor impuse de HG 352-NTPA 001, a apelor uzate evacuate, conform programului de etapizare aprobat, se impun lucrări de extindere şi modernizare la staţia de epurare a oraşului Rm. Sărat. Pentru a preîntâmpina degradarea calităţii apelor de suprafaţă şi subterane şi de a acţiona în caz de poluări accidentale, de a îndepărta cauzele şi a diminua efectele poluărilor se are în vedere identificarea la timp a potenţialelor surse de poluare precum şi monitorizarea lunară, semestrială sau trimestrială a acestora, cu o frecvenţă care depinde de impactul sursei de poluare asupra receptorului.

4.10. Obiective şi măsuri privind aspectul poluării apei

A.N.APELE ROMÂNE-Administaţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa, nu a prezentat obiective şi măsuri privind aspectul poluării apei. Din punctul de vedere al A.N.APELE ROMÂNE-Administaţia Bazinală de Apă Siret-SISTEMUL DE GOSPODĂRIRE A APELOR VRANCEA, zonele critice în baznul hidrografic Râmnicul Sărat, aferentt judeţului Buzău obiectivele şi măsurile privind aspectul protecţiei calităţii apei sunt cele prezentate în continuare. Deoarece staţia de epurare a oraşului Rm. Sărat este depăşită din punct de vedere moral şi fizic şi nu se realizează indicatorii de calitate conform HG 352/2005-NTPA 001, s-a realizat un program de etapizare a lucrărilor de modernizare şi extindere, cu termen de finalizare 2010. Aceste lucrări constau în : - înlocuirea deznisipatorului şi a grătarelor mecanice; - reabilitarea decantoarelor primare radiale şi echiparea lor cu poduri de racloare; - reamenajarea staţiei de pompare nămol, a platformelor de depozitare a nămolului deshidratat mecanic; - realizarea unei trepte terţiare pentru eliminarea compuşilor cu azot şi fosfor. Nu s-au obţinut fonduri pentru realizarea lucrărilor. S.G.A. Vrancea monitorizează pe linie de gospodărire a apelor 7 comune din judeţul Buzău. Pentru conformarea la cerinţele Directivei 91/271/CEE comunele Topliceni, Râmnicelu, Podgoria, au întocmit Programe de etapizare cu măsuri privind elaborarea unor studii de fezabilitate şi documentaţii tehnice pentru accesare fonduri, în vederea înfiinţării reţelelor de canalizare şi staţii de epurarea apelor uzate menajere. Obiectivele majore naţionale pentru conformare sunt: Tabel 4.10.1

Obiectiv specific Acţiuni Mod de realizare Asigurarea, în aglomerările cu mai mult de 2.000 locuitori, a calităţii corespunzatoare a serviciilor de canalizare/epurare ape uzate, la tarife acceptabile.

Realizare proiecte /execuţie proiecte Master plan jud. Buzău

Realizare proiecte /execuţie proiecte - conform graficelor din MASTER PLAN

Creşterea ratei de conectare.

Realizare proiecte /execuţie proiecte Master plan jud. Buzău

Racordarea populaţiei la retelele existente şi cele noi proiectate.

Reducerea în mod eficient a Realizare proiecte Reabilitarea sistemelor de colectare

73

infiltraţiilor în sistemele de colectare a apei uzate.

/execuţie proiecte Master plan jud. Buzău

a apei uzate.

Operarea eficienta a facilităţilor de epurare existente.

Realizare proiecte /execuţie proiecte Master plan jud. Buzău

Reabilitarea/ construcţia de staţii de epurare eficiente.

Eliminarea oricărui posibil risc de contaminare din partea consumatorilor non-casnici.

Realizare proiecte /execuţie proiecte Master plan jud. Buzău

Racordarea la sistemul de canalizare centralizat a tuturor agenţilor economici (non-casnici).

Îmbunătaăţirea managementului staţiilor de epurare ape uzate şi a utilizării/depozităriii nămolului.

Realizare proiecte /execuţie proiecte Master plan jud. Buzău

Reabilitarea staţiilor de epurare şi îmbunătăţirea /implementarea managementelor de calitate - instruirea personalului.

Realizarea unei “stări bune ” pentru toate corpurile de apă, atât pentru cele de suprafaţă cât şi pentru cele subterane.

Stabilirea şi implementarea programelor de măsuri necesare, ţinând seama de cerinţele existente la nivelul Comunităţii Europene.

Luarea unor măsuri de reducere progresivă a poluării apei cu substanţe prioritare care reprezintă un important factor de risc pentru mediul acvatic şi oprirea treptată a evacuărilor,emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase. Abordare combinată, folosind controlul poluării la sursă prin stabilirea limitelor la emisii precum şi standarde de calitate a mediului.

Calitatea apei potabile Tabel 4.10.2

Obiectiv specific Acţiuni Mod de realizare

Asigurarea, în aglomerările cu mai mult de 2.000 locuitori, a calităţii corespunzatoare a apei potabile, la tarife acceptabile.

Realizare proiecte /execuţie proiecte

Master plan jud. Buzău

Realizare proiecte /execuţie proiecte - conform graficelor

din MASTER PLAN

Asigurarea calităţii apei potabile în toate aglomerările urbane

Realizare proiecte /execuţie proiecte

Master plan jud. Buzău

Racordarea populaţiei la reţelele centralizate de apă potabilă. Realizare proiecte/execuţie proiecte - conform graficelor din MASTER PLAN

Creşterea gradului de puritate a cursurilor de apă.

Realizare proiecte /execuţie proiecte

Master plan jud. Buzău

Realizare proiecte /execuţie proiecte - conform graficelor din MASTER PLAN

74

Există un program la nivelul CONSILIULUI JUDEŢEAN BUZĂU, pentru reabilitarea, extinderea şi înfiinţarea de noi reţele de canalizare în cadrul judeţului Buzău. Prezentăm mai jos situaţia localităţilor cuprinse în STRATEGIA JUDEŢEANĂ DE DEZVOLTARE, cu referire la reţelele de canalizare şi epurarea apelor uzate menajere, până în anul 2018, în tabelul 10.4.3 Tabel 10.4.3.

Nr. crt. DENUMIRE ZONĂ DENUMIRE LOCALITATE

1

Valea Buzăului Buzău, Siriu, Gura Teghii, Colţi, Pănătău, Sibiciu de Sus, Cislău, Măgura, Unguriu, Vipereşti,Berca, Verneşti, Tisău, Mărăcineni, Nehoiu, Pătârlagele

2 Valea Chiojdului Cătina, Chiojdu 3 Valea Bălăneasa Brăieşti, Odăile, Bozioru, Cozieni, Pârscov 4 Valea Sărăţelului Căneşti, Scorţoasa 5 Valea Slănicului Bisoca, Lopătari, Mânzăleşti, Beceni, Săpoca

6 Valea Câlnăului Valea Salciei, Pardoşi, Mărgăriteşti, Zărneşti Blăjani, Poşta Câlnău, Racoviţeni

7 Valea Râmnicului Buda, Topliceni, Grebănu, Podgoria, Valea Râmnicului, Râmnicelu, Puieşti, Rm. Sărat

8 Dealul Istriţa Breaza, Pietroasele, Săhăteni

9 Valea Sărata Merei, Monteoru, Ulmeni, Movila Banului, Amaru, Glodeanu Sărat, Florica

10 Valea Buzăului (curs inferior)

Vadu Paşii, Gălbinaşi, Săgeata, Cilibia, C.A.Rosetti, Robeasca

11 Câmpia Buzăului Brădeanu, Glodeanu Siliştea, Scutelnici, Padina, Pogoanele

12 Valea Călmăţuiului Stâlpu, Ţinteşti, Costeşti, Luciu, Largu, Ruşeţu

13 Câmpia Râmnicului Ziduri, Balta Albă, Vâlcele, Bălăceanu, Cochirleanca

Prezentăm mai jos situaţia localităţilor cuprinse în STRATEGIA JUDEŢEANĂ DE DEZVOLTARE, cu referire la colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale până în 2018, în tabelul 10.4.4. Tabel 10.4.2.2.

Nr. crt. DENUMIRE ZONĂ DENUMIRE LOCALITATE

1

Valea Buzăului Buzău, Siriu, Gura Teghii, Colţi, Pănătău, Cislău, Măgura, Unguriu, Vipereşti,Berca, Verneşti, Tisău, Mărăcineni, Nehoiu, Pătârlagele

2 Valea Chiojdului Cătina 3 Valea Bălăneasa Brăieşti, Odăile, Bozioru, Pârscov 4 Valea Sărăţelului Căneşti 5 Valea Slănicului Bisoca, Lopătari, Beceni, Săpoca

6 Valea Câlnăului Valea Salciei, Pardoşi, Mărgăriteşti, Zărneşti Blăjani, Poşta Câlnău

7 Valea Râmnicului Buda, Topliceni, Grebănu, Podgoria, Valea Râmnicului, Puieşti

8 Dealul Istriţa Pietroasele, Săhăteni

9 Valea Sărata Merei, Ulmeni, Movila Banului, Mihăileţti, Amaru, Glodeanu Sărat, Florica

10 Valea Buzăului Vadu Paşii, Săgeata, Cilibia, Robeasca

75

(curs inferior)

11 Câmpia Buzăului Brădeanu, Glodeanu Siliştea, Scutelnici

12 Valea Călmăţuiului Stâlpu, Ţinteşti, Costeşti, Gherăseni, Smeeni, Luciu, Largu, Ruşeţu

13 Câmpia Râmnicului Ziduri, Balta Albă, Vâlcele, Bălăceanu

76

Capitolul 5 Solul

5.1 Introducere Solul, prin poziţia, natura şi rolul său este un component al biosferei şi produs al

interacţiunii dintre mediul biotic şi abiotic, reprezentând un organism viu, în care se desfăşoară o viaţă intensă şi în care s-a stabilit un anumit echilibru ecologic. Solul este o resursă naturală practic neregenerabilă. El joacă un rol crucial pentru activităţile umane şi supravieţuirea ecosistemelor. Costurile degradării solului sunt foarte ridicate şi generate, în principal, de către societate, nu de către cei care folosesc terenul. Solurile determină producţia agricolă şi starea pădurilor, condiţionează învelişul vegetal, precum şi calitatea apei, în special a râurilor, lacurilor şi a apelor subterane, reglează scurgerea lichidă şi solidă în bazinele hidrografice şi acţionează ca o geomembrană pentru diminuarea poluării aerului şi a apei prin reţinerea, reciclarea şi neutralizarea poluanţilor, cum sunt substanţele chimice folosite în agricultură, deşeurile şi reziduurile organice şi alte substanţe chimice. Solurile, prin proprietăţile lor de a întreţine şi a dezvolta viaţa şi de a se regenera, filtrează poluanţii, îi absorb şi îi transformă. 5.2. Fondul funciar Terenurile de orice fel, indiferent de destinaţie, de titlul pe baza cărora sunt deţinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar al României. Structura de proprietate a fondului funciar pe 2008 Tab. 5.2. Nr. crt Tipul suprafeţei Suprafaţa judeţului

(ha) Suprafaţa agricolă

(ha)

1 Total din care: 610255 401957 2 Proprietate privată particulară 405612 348708 3 Domeniul public al statului 161727 11410 4 Proprietate privată a statului 42916 41839

Date primite de la OCPI Buzău

Diagrama 1

Structura proprietăţii fondului funciar pe 2008

66%

27%

7%

Proprietate privată particulară

Domeniul public al statului

Proprietate privată a statului

77

5.2.1. Repartiţia solurilor României pe categorii de folosinţe In functie de destinatie, terenurile sunt:

• terenurile cu destinaţie agricolă, şi anume: terenurile agricole productive - arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, plantaţiile de hamei şi duzi, păşunile, fâneţele, serele, răsadniţele şi altele asemenea - cele cu vegetaţie forestieră, dacă nu fac parte din amenajamentele silvice, păşunile împădurite, cele ocupate cu construcţii şi instalaţii agrozootehnice, amenajările piscicole si de îmbunătăţiri funciare, drumurile tehnologice şi de exploatare agricolă, platformele şi spaţiile de depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole şi terenurile neproductive care pot fi amenajate şi folosite pentru producţia agricolă;

• terenuri cu destinaţie forestieră, si anume: terenurile împădurite sau cele care servesc nevoilor de cultură, producţie ori administrare silvică, terenurile destinate împăduririlor şi cele neproductive - stâncării, abrupturi, bolovănişuri, râpe, ravene, torenţi -, dacă sunt cuprinse în amenajamentele silvice;

• terenuri aflate permanent sub ape, şi anume: albiile minore ale cursurilor de apă, cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retenţie, fundul apelor maritime interioare şi al mării teritoriale;

• terenuri din intravilan, aferente localităţilor urbane şi rurale, pe care sunt amplasate construcţiile, alte amenajări ale localităţilor, inclusiv terenurile agricole şi forestiere;

• terenuri cu destinaţii speciale, cum sunt cele folosite pentru transporturile rutiere, feroviare, navale şi aeriene, cu construcţiile şi instalaţiile aferente, construcţii şi instalaţii hidrotehnice, termice, de transport al energiei electrice şi gazelor naturale, de telecomunicaţii, pentru exploatările miniere şi petroliere, cariere şi halde de orice fel, pentru nevoile de apărare, plajele, rezervaţiile, monumentele naturii, ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice şi altele asemenea

Repartiţia solurilor pe categorii de folosinţă- anul 2008-jd. Buzău Tabel 5.2.1.

Nr. crt Tipul de folosinţă Suprafaţa (ha)

1 Terenuri agricole 401957

2 Păduri şi alte suprafeţe cu vegetaţie forestieră 163905

din care păduri 138510 3 Construcţii şi curţi 15870 4 Drumuri şi căi ferate 8887 5 Ape, bălti, lacuri 11417 6 Alte suprafeţe 8219 7 Total 610255

Date oferite de OCPI Buzău Diagrama 2

Repartiţia solurilor pe categorii de folosinţă în 2008

27%

2%1%3% 1%

66%

Terenuri agricole

Păduri şi alte suprafeţe cuvegetaţie forestieră

Construcţii şi curţi

Drumuri şi căi ferate

Ape, bălti, lacuri

Alte suprafeţe

78

Repartiţia terenurilor agricole pe tipuri de folosinţe în anul 2009 – Buzău Tabelul nr. 5.2.2. a

Suprafaţa Tipul de folosinţă

ha %

Arabil 258671 64,34

Păşuni 89045 22,15

Fâneţe şi pajişti naturale 28746 7,15

Vii 14670 3,65

Livezi 10880 2,71

Total agricol 402012 100

Scos din circuitul agricol 44

Teren neproductiv 84

Date primite de la DADR Buzău

Diagrama 3

Evoluţia repartiţiei terenurilor agricole pe tipuri de folosinţe în judeţul Buzău , în perioada 2000-2009

Repartiţia terenurilor agricole pe tipuri de folosinţă

64%

22%

7% 4% 3%

Arabil Păşuni Fâneţe şi pajişti naturale Vii Livezi

79

Tab. 5.2.2.b SUPRAFATA (HA) TIPURI DE

FOLOSINTA 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

1 ARABIL 257559 257918 258273 257653 257673 257698 257740 257749 258671

2 PASUNI SI FANETE

117231 117763 117074 117799 118504 117743 117907 117907 117791

3 VII 15763 15523 15632 15343 15247 15713 15444 15435 14670 4 LIVEZI 11047 10954 11018 11125 10716 10968 10978 10978 10880 TOTAL AGRICOL

401600

402166

401997

401920

402120

402113

402069

402069

402012

Diagrama. 4

Evoluţia tipurilor de folosinţă a terenurilor în perioada 2001-2009

0

50000

100000

150000

200000

250000

300000

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

anul

supr

afaţ

a(ha

)

ARABIL PASUNI SI FANETE VII LIVEZI

80

Diagrama 5 Suprafeţe de teren scoase definitiv din circuitul agricol în anul 2009 Tab. 5.2.2.c

Tipul suprafeţelor Categoria de folosinţă

Suprafaţa (ha) Motivul

arabil 40,44 Obiective investiţii vii livezi

Intravilan

păşuni şi fâneţe arabil 2,66 Obiective investiţii vii livezi

Extravilan

păşuni şi fâneţe Date furnizate de DADR Buzău 5.3 Presiuni ale unor factori asupra stării de calitate a solurilor din judeţul Buzău 5.3.1. Îngrăşăminte Îngrăşămintele sunt substanţe care se aplică în sol, la suprafaţa lui şi pe plante cu scopul de a completa hrana necesară plantelor cultivate în vederea creşterii cantitative şi calitative a producţiei agricole. Asigurarea necesarului de nutrienţi pentru culturile agricole şi pentru pajişti este o problemă care trebuie tratată şi rezolvată cu mare atenţie. Cantităţile de nutrienţi care sunt aplicate, trebuie să fie în acord cu cerinţele plantelor. Utilizarea îngrăşămintelor organice naturale şi chimice în cantităţi care depăşesc cerinţele înseamnă risipă, cheltuieli suplimentare, chiar poluarea apelor de suprafaţă şi subterane. Îngrăşămintele organice de diferite provenienţe şi cu o consistenţă variată (gunoi de grajd, urină, must de gunoi de grajd şi alte dejecţii lichide, nămoluri de canalizare etc) sunt considerate ca surse valoroase de materie organică, azot, fosfor, potasiu şi alte minerale, care sunt indispensabile culturilor agricole. Luând în considerare conţinutul de nutrienţi din astfel de materiale organice se poate reduce consumul de îngrăşăminte minerale.

Evoluţia suprafeţelor de terenuri agricole în perioada 2001-2009

401300401400401500401600401700401800401900402000402100402200402300

1 2 3 4 5 6 7 8 9

Anii 2001-2009

supr

afaţ

a (h

a)

81

Situaţia utilizării îngrăşămintelor chimice între anii 2000- 2009, în judeţul Buzău Tabel 5.3.1.a

ÎNGRĂŞĂMINTE CHIMICE FOLOSITE (TONE SUBSTANŢĂ ACTIVĂ)

N+P2O5+K2O(KG/HA ANUL

N P2O5 K2O Total Arabil Agricol 2000 3129 1075 124 4328 16,83 10,80 2001 2959 618 118 3695 14,35 9,20 2002 1850 206 133 2189 8,49 5,45 2003 3572 792 156 4520 17,50 11,25 2004 2514 563 135 3212 12,47 8,00 2005 2360 437 41 2838 11,01 7,06 2006 2865 723 120 3708 14,39 9,23 2007 3549 1382 9 4940 11,5 5,5 2008 4704 1355 46 6105 9,2 6,7 2009 5624 2672 242 8538 9,42 6,8

Date primite de la DADR Buzău Suprafaţa fertilizată chimic în judeţul Buzău în 2009 este de 90 614ha

Diagrama 6

Îngrăşăminte naturale Situaţia utilizării îngrăşămintelor naturale Tabel 5.3.1.b

ANUL 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Cant. (tone) 107097 103224 109910 207840 127795 230270 61015 48169 123393

Date transmise de Direcţia Judeţeană de Statistică Buzău

Evoluţia consumului de îngrăsăminte chimice în perioada 2000-2009

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

tone

subs.

act

ivă

N

P2O5

82

Suprafaţa pe care s-au aplicat îngrăsămintele naturale în 2009 este de 10989 ha, ponderea suprafeţei de aplicare 7%, cantitatea medie la hectar este de 11220 kg.

Diagrama 7 Datorită solubilităţii crescute a îngrăşămintelor chimice de sinteză, se asigură o creştere rapidă a plantelor, ca efect principal, dar cu o serie de efecte colaterale, nedorite. Unul dintre cele mai grave efecte ale excesivei utilizări a îngrăşămintelor chimice se produce din cauza fenomenului de spălare a principiilor nutritive din şi de pe sol de către apele de irigaţie sau ploi şi infiltrarea acestora în apele freatice, contribuind la accentuarea procesului de eutrofizare a cursurilor de apă. Principalele surse de îmbogăţire a terenului, utilizate în agricultura biologică, sunt reprezentate de totalitatea reziduurilor vegetale (mirişte, resturi de porumb, cartofi, resturi rezultate în urma curăţatului pomilor etc.), combinate într-o proporţie adecvată cu îngrăşăminte organice, de preferat, gunoi de grajd sau compost matur. 5.3.2. Produse pentru protecţia plantelor (fitosanitare) Situaţia consumului produselor de protecţie a plantelor în perioada 2001-2008 Tab. 5.3.2

Anul 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 Consum total de pesticide (tonă substanţă activă) din care

226294 15945 92437 68976 126041 130247 217230 161551

insecticide 41751 29087 15225 6821 8185 7940 39553 14665 fungicide 116625 73230 43661 33625 59255 38731 39513 30006 erbicide 67918 49628 33551 28530 58601 83576 138164 116880 Revin pe ha arabil total(kg substanţă activă) din care:

0,9 0,6 0,4 0,3 0,5 0,5 0,8 0,6

insecticide 0,2 0,1 <0,1 <0,1 <0,1 <0,1 0,2 0,1 fungicide 0,4 0,3 0,2 0,2 0,3 0,2 0,1 0,1 erbicide 0,3 0,2 0,2 0,1 0,2 0,3 0,5 0,4 Date transmise de Direcţia Judeţeană de Statistică Buzău

Evoluţia utilizării îngrăsămintelor naturale în perioada 2001-2009

0

50000

100000

150000

200000

250000

1 2 3 4 5 6 7 8 9

anii 2001-2009

ca

nti

tate

a (

to)

83

Reducerea consumului produselor fitosanitare şi scăderea suprafeţelor şi a culturilor tratate a fost determinată de reorganizarea şi restructurarea proprietăţilor din agricultură, concomitent cu creşterea preţurilor la tratamentele fitosanitare. Gama actuală de produse de uz fitosanitar include peste 300 de substanţe active din diverse clase de compuşi chimici, gamă care se completează şi se perfecţionează sistematic, în concordanţă cu cerinţele tot mai severe care se impun şi anume: realizarea de compuşi noi cu activitate biologică ridicată la doze reduse de utilizare (g/ha) şi cu impact minim asupra mediului înconjurător; reducerea numărului de stropiri, diminuarea riscului formării raselor rezistente, creşterea eficacităţii şi lărgirea spectrului de acţiune; perfecţionarea compoziţiei, a formelor de condiţionare şi a modului de aplicare, în vederea diminuării impactului asupra sănătăţii oamenilor, animalelor şi a mediului înconjurător.

Evolutia consumului de pesticide la nivelul jd. Buzau

050000

100000150000200000250000

2001

2003

2005

2007

kg. s

ub

s. a

ctiv

a

erbicide

fungicide

insecticide

Diagrama 8 Diagrama 9 Consumatorii sunt supuşi la consumul de pesticide din cauza micilor cantităţi ce rămân ca reziduuri în produsele recoltate. Cantităţile de reziduuri identificate în alimente trebuie să nu dăuneze sănătăţii consumatorilor şi să fie la niveluri cât mai mici posibil, corespunzator celor mai scăzute cantităţi de pesticide folosite la culturi pentru obţinerea efectului dorit. Nivelul maxim de reziduuri (MRL) este nivelul cel mai ridicat posibil al unui reziduu de pesticide care este legal acceptat în produsele alimentare şi furaje. 5.3.3. Soluri afectate de reziduuri zootehnice

Ca urmare a scăderii şeptelului, cantităţile de poluanţi zootehnici au scăzut, iar trecerea de la creşterea animalelor în complexe, la creşterea în gospodării a redus într-o anumită măsură concentrarea reziduurilor în anumite puncte şi disiparea reziduurilor pe suprafeţe mai întinse dar cu o încărcare mai redusă, favorizând utilizarea lor ca îngrăşământ natural. Reziduurile zootehnice se constituie ca îngrăşământ organic pentru suprafeţele agricole, numai că monitorizarea reziduurilor de la fermele de păsări şi porci nu a fost făcută pe teritoriul judeţului nostru şi nu ne putem pronunţa asupra efectelor negative pe care acestea le-ar putea avea asupra solurilor. 5.3.4. Situaţia amenajărilor de îmbunătăţiri funciare

Pe lângă aportul la producţia agricolă amenajările de îmbunătăţiri funciare contribuie la siguranţa obiectivelor sociale şi economice, a vieţii oamenilor şi animalelor, reconstrucţia ecologică şi protecţia mediului. Evolutia amenajarilor de îmbunatăţiri funciare pe teritoriul judeţului Buzău Tab 5.3.4.a

Suprafaţă amenajată

pentru irigaţii cu lucrari de desecare-drenaj

cu lucrari de combatere a eroziunii

Anul

ha % ha % ha %

2004 44387 7,3 127644 20,9 53413 8,8 2005 44377 7,3 127644 20,9 53413 8,8

Evolutia consumului total de pesticide

050000

100000150000200000250000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

Kg.

su

bst.

act

iva

84

2006 44347 7,3 127644 20,9 53413 8,8 2007 44316 7,3 127644 20,9 53413 8,8 2008 44297 7.3 127644 20,9 53413 8,8 Date furnizate de Direcţia de Statistică Buzău . Tabel 5.3.4.b

Suprafaţă amenajată

pentru irigaţii cu lucrari de desecare-drenaj

cu lucrari de combatere a eroziunii

Anul

ha % ha % ha %

2009 40523 6,68 122274 20,02 53413 8,8 Date furnizate de ANIF- Sucursala Argeş Buzău LISTA bunurilor care alcătuiesc infrastructura de îmbunătăţiri funciare aparţinând domeniului public al statului, conform Legii nr. 138 /2004: 1.Bunurile din amenajările de irigaţii, formate din prize, staţii de pompare de bază, inclusiv cele reversibile, staţii de repompare, canale şi conducte de aducţiune şi distribuţie a apei pentru irigaţii până la staţiile de pompare de punere sub presiune. 2.Bunurile din amenajările de desecare şi drenaj, formate din canalele colectoare principale la lucrările de desecare gravitaţională şi cu pompare, inclusiv staţiile de pompare aferente acestora. 3.Barajele şi digurile de apărare împotriva inundaţiilor şi lucrările de regularizare a cursurilor de apă. 4.Lucrările de combatere a eroziunii solului. Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare RA, Sucursala Teritorială Argeş- Buzău a executat, în 2009, în judeţul Buzău, lucrări de întreţinere şi reparaţii în valoare de 4027990 lei, pentru amenajările de îmbunătăţiri funciare pe care le are în administrare, în scopul menţinerii acestora la parametrii proiectaţi. În 2009 ANIF RA a finalizat obiectivul de investiţii „ Completări CES în BH Câlnău, perimetrul IV – Valea Pruneni, jd. Buzău, valoarea investită în acest an fiind de 264238 lei din totalul investiţiei de 491041,99 lei. Suprafata agricolă irigată în perioada 2000 – 2008 Tab 5.3.4.b

Anul Suprafaţa 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

ha 2907 3394 6564 5970 3281 311 375 2113 1541 % din total suprafaţa agricolă

0,7 0,8 1,6 1,5 0,8 0,1 0,1 0,5 0,4

Date furnizate de Direcţia de Statistică Buzău

85

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

7000su

pra

fata

(h

a)

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Evoluţia suprafeţelor irigate în jd. Buzău în perioada 2000-2008

Diagrama 10 5.3.5. Poluarea solurilor în urma activităţii din sectorul industrial (minier, siderurgic, energetic etc.) Acţiunile antropice cu cel mai mare impact asupra calităţii solurilor sunt reprezentate de activităţile industriale şi agricultură. Datorită structurii diversificate a economiei judeţului nostru, aspectele de vulnerabilitate a solului identificate acoperă aproape toată gama de probleme datorate impactului antropic, înregistrându-se în ultimii ani (datorită restricţiilor impuse de instituţiile responsabile cu implementarea politicii comunitare) o reducere a presiunilor din punct de vedere ecologic. Ca activităţi industriale generatoare a unui potenţial impact asupra solului, care necesită a abordare mai atentă au fost identificate: - exploatarea agregatelor minerale; - extracţia ţiţeiului şi activităţile conexe; - depozitarea deşeurilor industriale; - depozitarea dejecţiilor animaliere. Exploatarea agregatelor minerale din albiile minore şi terasele râurilor poate avea un impact semnificativ în cazul nerespectării condiţiile specifice impuse prin actele de reglementare sau în cazul desfăşurării ilegale a acestei activităţi. Impactul acestor activităţi poate fi rezumat în: - schimbarea temporară sau definitivă a categoriei de folosinţă a terenurilor, în funcţie de soluţia de refacere a mediului adoptată; Fig. 1 - modificarea calităţii naturale a solului prin decopertare şi neutilizarea aceluiaşi sol la executarea lucrărilor de refacere a mediului; - tasarea solului; - management defectuos al deşeurilor în zona de exploatare; - reducerea umidităţii solului datorită modificării nivelului hidrostatic al apelor freatice (prin nerespectarea adâncimilor de exploatare impuse).

86

Extracţia ţiţeiului şi activităţile conexe Procesele fizice care au loc datorită activităţii de extracţie a ţiţeiului constau în

deranjarea stratului fertil de sol în cadrul parcurilor de exploatare (suprafeţe excavate, reţea de transport rutier, reţea electrică, conducte sub presiune şi cabluri îngropate sau la suprafaţa solului etc.). Toate acestea au ca efect tasarea solului, modificări ale configuraţiei terenului şi în final, reducerea suprafeţelor productive agricole sau silvice.

Din această activitate pot fi identificate următoarele surse potenţiale de poluare: neetanşeităţi la sonde, fisuri la habe, scurgeri de fluide din beciuri, tasarea terenurilor din cauza intervenţiilor pentru vidanjarea beciurilor sau a lucrărilor de reparaţii curente sau capitale a sondelor, neetanşeităţi la ventilele de secţionare ale conductelor, fisurări/spargeri ale conductelor datorită uzurii, coroziunii sau alunecărilor de teren, pierderi de fluide ca urmare a neetanşeităţilor în parcuri etc.

Procesele chimice sunt determinate de tipul de poluare: cu petrol sau cu petrol şi apă sărată (mixtă); poluare ascendentă, descendentă şi suprapusă.

În general predomină poluarea ascendentă, care se datorează spargerii unor conducte sub presiune, scurgerile din acestea putând ajunge în pânza freatică. Capacitatea de reţinere în sol a produselor petroliere depinde de conţinutul de argilă, acestea putându-se infiltra, în general, până la 70 - 80 cm şi chiar mai mult, îngreunând procesul de depoluare.

În cazul unor “erupţii” sau a unui management defectuos al apelor sărate se schimbă drastic chimismul solurilor şi se impurifică apa freatică şi subterană; efectele resimţite sunt dispariţia plantelor, degradarea prin sărăturare a solurilor urmată de apariţia florei specifice terenurilor sărăturate.

În cazul terenurilor în pantă pot să apară chiar alunecări de teren. La nivelul judeţului Buzău, a fost estimată ca fiind potenţial afectată de activităţile

petroliere o suprafaţă de aprox. 50 ha.

Depozitarea deşeurilor Aplicând o analiză pur economică asupra costurilor operaţiilor de transport şi

eliminare a deşeurilor, majoritatea operatorilor economici generatori de deşeuri industriale optează pentru varianta depozitării în detrimentul altor variante de eliminare (incinerare, valorificare energetică sau materială). Astfel, se ajunge ca suprafeţe importante de teren să fie scoase din circuitul agricol sau silvic în scopul depozitării deşeurilor.

Primul pas pentru reducerea impactului acestei activătăţi asupra solului a fost realizat în perioada 01.01.2007 – 31.07.2009 când s-a impus sistarea depozitării deşeurilor industriale periculoase şi nepericuloase în depozitele neconforme.

Suprafeţele de teren afectate prin depozitarea neconformă a deşeurilor industriale însumează la nivelul judeţului o suprafaţă relativ redusă, de numai 9,3 ha (din care: 9 ha ocupate cu deşeuri periculoase şi 0,3 ha cu deşeuri nepericuloase). Din cele patru depozite de deşeuri industriale neconforme în cauză, doar pentru unul, în suprafaţă de 0,8 ha s-au realizat lucrările de reabilitare pe baza unui proiect de închidere.

În afara acestora, mai este alocată, pentru două depozite conforme pentru deşeuri industriale, o suprafaţă de 1,21 ha. În cazul acestor depozite presiunea exercitată asupra solului este redusă, rezumându-se, în cazul respectării condiţiilor de exploatare autorizate, doar la schimbarea categoriei de folosinţă a terenului. Poluarea cu dejecţii animale

Aceasta constă în dereglarea compoziţiei chimice a solului prin îmbogăţirea cu nitraţi, care pot avea efecte poluante şi asupra apei freatice şi subterane.

Conform prevederilor Ordinului comun MMDD/MADR nr. 1552/743/2008 în judeţul nostru există 34 de unităţi administrativ-teritoriale în care este certă afectarea solului şi apelor subterane cu nitraţi din surse agricole.

87

5.4 Calitatea solurilor Calitatea terenurilor agricole se referă atât fertilitatea solului, cât si modul de

manifestare a celorlalţi factori de mediu faţă de plante. Din acest punct de vedere, terenurile agricole se grupează în 5 clase de calitate, diferenţiate după nota medie de bonitare (clasa I – 81-100 puncte,clasa a V-a – 1-20 puncte). Clasele de calitate

ale terenurilor dau pretabilitatea acestora pentru folosinţele agricole.

5.4.1. Repartiţia solurilor din judeţul Buzău pe clase de calitate Repartiţia terenurilor pe clase de pretabilitate în judeţul Buzău în 2008 Tabel 5.4.1.

SUPRAFEŢE PE CLASE DE BONITARE ALE SOLURILOR (HA)

NRCRT

FOLOSINTA.

SUP.TOTALA (HA) I II III IV V Total cartat

1 Arabil 257740 42595 136889 47061 26004 7191

253123 2 Păşuni 88051 514 10095 28515 28383 20544 67886 3 Fâneţe 29856 382 3737 11007 10019 4711 19217 3 Vii 15444 67 6216 6280 2332 549 15194 4 Livezi 10978 1 2624 4740 2754 859 8765 5 Total 402069 41559 159561 97603 69492 33854 364185

Date furnizate de Oficiu de Studii Pedologice şi Agrochimice Buzău

Repartitia terenurilor din judetul Buzau pe clase de bonitate

10%

41%

17%

8%

24%

ClasaI

Clasa II

Clasa III

Clasa IV

Clasa V

Repartitia terenurilor arabile pe clase de bonitate

16%

53%

18%

10% 3%Clasa I

Clasa II

Clasa III

Clasa IV

Clasa V

Diagrama 11 Diagrama 12 După cum se poate urmări în tabelul 5.4.1 cea mai mare parte a terenurilor arabile se încadrează în clasa de bonitate II, terenurile agricole cu vii se încadrează în clasele IIşi III, livezile în III iar păşunile şi fâneţele în clasele III şi IV. De remarcat că terenurile arabile ale judeţului Buzău sunt de bună calitate prin raportarea acestora la media pe ţară ( 16% cal I, 53% de calitatea a II-a faţă de 7,26% cal. I şi 28,85% cal. a II-a la nivelul ţării). 5.4.2. Principalele restricţii ale calităţii solurilor Aceste restricţii sunt determinate fie de factori naturali (climă, forme de relief, caracteristici edafice etc.), fie de acţiuni antropice agricole şi industriale. In multe cazuri, factorii menţionaţi pot acţiona sinergic, în sens negativ, având ca efect scăderea calităţii solurilor şi chiar anularea funcţiilor acestora. Principalele restricţii ale calităţii solurilor agricole sunt prezentate în tabelul 5.4.2

88

Tab. 5.4.2 NR CRT DENUMIREA FACTORULUI SUPRAFAŢA

AFECTATĂ(HA) OBSERVAŢII

1 Seceta nu deţinem date 2 Amenajări pentru irigaţii 44 297 3 Exces de umiditate 18 358 4 Amenajări pentru drenaj 127 644 5 Eroziunea solului prin apă 45 734 6 Amenajări antierozionale 53 413 7 Alunecări de teren 6 135 8 Risc de eroziunea solului prin

vânt(terenuri nisipoase) 4 115

9 Sărăturarea solului

38 809

10 din care cu alcalinitate ridicată 4 685 11 Compactarea solului datorită

lucrărilor necorespunzătoare nu deţinem date

12 Compactarea primară a solului nu deţinem date 13 Formarea crustei nu deţinem date 14 Rezervă mică de humus în sol 49 909 15 Aciditate puternică şi moderată 11 062 16 Asigurarea slabă cu fosfor mobil 31 599 17 Asigurarea slabă cu potasiu mobil 6 096 18 Asigurarea slabă cu azot 19 074 19 Carenţe de microelemente (zinc) nu deţinem date 20 Poluarea chimică a solului, din care: 46,2 21 - excesiv poluate - 22 -poluate cu petrol 50,49 - poluare cu substanţe purtate de

vânt -

24 Acoperirea terenurilor cu deşeuri şi reziduuri solide

113

Date oferite de Oficiu de Studii Pedologice şi Agrochimice Buzău Degradarea solurilor. Tipuri de costuri

Restricţii Tipuri de costuri generate de către utilizatorii terenului

Tipuri de costuri generate de către societate

Contaminarea Deprecierea proprietăţii Costuri de asigurare Măsuri de protecţie a expunerii

Costuri de îngrijire a sănătăţii Tratarea apei contaminate Controale ale securităţii alimentare

Eroziunea Pierderea fertilităţii şi recoltei Daune aduse proprietăţii Pierderi de venit (ex. turism)

Dragări în albie Degradarea infrastructurii Tratarea apei

Declinul materiei organice

Pierderea fertilităţii şi recoltei Costuri mari de producţie

Degajarea gazelor de seră din sol Tratarea apei

Salinizarea Pierderea fertilităţii şi recoltei Degradarea infrastructurii de alimentare cu apă

Alunecări de teren

Daune aduse infrastructurii şi a proprietăţii

Pierderi de vieţi omeneşti Întreruperea rutelor de transport

Extras din strategia pentru protecţia mediului din cadrul Uniunii Europene

89

5.5. MONITORIZAREA CALITĂŢII SOLURILOR Calitatea solului se poate aprecia analizându-se mai mulţi indicatori:

• Indicatori agrari de presiune pentru soluri (folosirea îngrăşămintelor chimice, pesticidelor, ierbicidelor, îngrăşămintelor organice, respectiv a nămolurilor provenite de la staţii de epurare, irigarea cu ape reziduale, depozitarea dejecţiilor lichide)

• Indicatori industriali de presiune pentru soluri (prezenţa poluanţilor proveniţi din emisiile industriale)

• Indicatori pentru starea solurilor (tipul de degradare,, soluri poluate, soluri ce trebuiesc supuse unor activităţi de remediere a poluărilor, puncte de de monitorizare pentru soluri)

Monitorizarea calităţii solurilor la nivel local Reţeaua de monitorizare a solului la nivelul judeţului Buzău în 2009 a fost formată din puncte din zone agricole (Aldeni, Cochirleanca, Valea Râmnicului, Vipereşti-Cislău, Verneşti) şi din apropierea rampelor de deşeuri menajere şi industriale (Nehoiu-Valea Rea, Pătârlagele, Buzău 1 şi 2, Rm. Sărat 1 şi 2, Pogoanele 1 şi 2, Smeeni, Monteoru). Probele au fost recoltate şi analizate în trimestrul I şi II pentru punctele: Nehoiu-Valea, Pătârlagele, Vipereşti-Cislău, Verneşti, Rm. Sărat 1 şi 2, Cochirleanca, Valea Râmnicului şi în trimestrul I pentru punctele: Buzău 1 şi 2, Pogoanele 1 şi 2, Smeeni, Monteoru, Aldeni, iar în tabelul 5.5.1sunt prezentate valorile medii anuale. Indicatorii monitorizaţi au fost: PH, umiditate, aciditate hidrolitică, conductivitate, săruri solubile, carbon organic, humus, Fe acetat, etc. Tabelul 5.5.1.

Adân cimea de recol tare

PH Umidi-tate

Aciditate hidrolitică

Conduc tivitate

Săruri solubile

Carbon organic

Hu-mus

Fe acetat

Punct de recoltare

Cm UpH % µE/100g µS/cm mg/kg % % mg/kg

10 6,815 2,39 17,45 120 408 0,57 0,99 0,1225 Ver neşti

20 6,845 1,713 18,76 125,5 427 0,635 1,09 0,13 10 7,15 2,515 15,27 178 605.5 0,65 1,12 0,1053 Vipe-

reşti 20 7,055 2,298 14,835 184 626 0,7 1,2 0,1408 10 6,72 2,461 19,195 156,5 532.5 0,96 1,65 0,078 Valea

Rea 20 6,78 2,637 16,14 154,5 525 1,02 1,76 0,073 10 6,88 1,905 12,405 161,5 549 0,925 1,6 0,0746 Pătâr

lagele 20 6,85 2,168 13,525 158,5 539 0,975 1,69 0,0645 10 7,23 2,161 13,96 178 605 0,85 1,47 0,1096

Buzău 1 20 7,12 2,364 15,71 154 524 0,97 1,68 0,1014 10 7,06 2,208 7,85 149 507 0,92 1,58 0,0153 Buzău 2 20 7,1 2,274 10,47 157 534 0,95 1,65 0,0263 10 7,45 2,285 11,34 181,5 617 0,76 1,31 0,1183 Rm.

Sărat 1 20 7,225 2,009 10,03 157 534 0,77 1,33 0,1399 Rm 10 7,115 2,267 16,765 165,5 563 0,78 1,35 0,1222

90

Sărat 2 20 7,065 2,193 15,27 157,5 535.5 0,965 1,67 0,1001 10 7,135 2,077 13,71 151,5 515 0,96 1,66 0,2291 Valea

Râmni cului 20 7,085 2,113 13,525 147,5 501.5 0,785 1,35 0,1738

10 7,05 2,553 15,265 125 425 0,79 1,36 Cochir leanca 20 7,17 2,593 14,395 125 425 0,76 1,31

10 6,94 1,927 16,58 132 449 0,9 1,54 0,1304 Pogoa nele 1 20 6,89 1,981 18,32 127 432 0,99 1,71 0,1392

10 6,96 2,168 11,34 102 347 0,92 1,59 0,1501 Pogoa nele 2 20 6,98 2,238 9,1 118 401 0,96 1,65 0,1371

10 6,93 2,223 18,32 118 401 0,97 1,68 0,0832 Smeeni 20 6,92 2,221 20,07 112 381 0,97 1,67 0,0741 10 7,39 2,347 13,08 148 503 0,93 1,6 0,0931 Monteo

ru 20 7,3 2,323 12,25 154 524 0,94 1,62 0,082 10 6,86 1,65 10,47 223 758 1,45 2,49

Aldeni 20 6,77 1,51 9,1 242 823 1,2 2,07 Concluzii:

- nu s-au inregistrat situaţii de poluare a solului datorită acidifierii; - din punct de vedere a pH-ului, solurile analizate prezintă o variatie

sezonieră, fiind mai scazută în perioadele uscate şi cu temperaturi mari, şi mai ridicate în perioadele reci cu umiditate mărita în sol;

- din punct de vedere a nutriţiei plantelor, pH-ul are implicaţii directe asupra solubilităţii şi accesibilităţii elementelor nutritive în sol. Astfel în perioadele mai uscate creşte conţinutul de săruri (valoarea pH-ului scade), iar în perioadele cu umiditate ridicată creşte pH-ul ca urmare a diluţiei sărurilor, care evidenţiază o buna levigare a sărurilor solubile

- solurile situate în apropierea rampelor de deşeuri menajere şi industriale prezintă conţinut mare de săruri solubile şi concentraţii ridicate la % de carbon organic.

5.6. Zone critice sub aspectul degradării solurilor 5.6.1. Inventarul terenurilor afectate de diferite procese La nivelul judeţului Buzău se estimează că suferă, în diferite grade, de pe urma diferitelor procese naturale următoarele suprafeţe: 45 734 ha din cauza eroziunii prin apă, 4 115 ha din cauza eroziunii solului prin vânt, 6 135 ha datorate alunecărilor de teren. Zona subcarpatică a judeţului este supusă anual proceselor de alunecări de teren. Cauzele sunt naturale: structura geomorfă, precipitaţii abundente, eroziune, cutremure, acţiune apă subterană, dar şi antropice: despăduriri, excavarea bazei versanţilor, trepidaţii. Impactul acestora este semnificativ ele vizând siguranţa cetăţeanului, distrugerea lucrărilor de infrastructură, scoaterea suprafeţelor din circuitul productiv şi perturbarea ecosistemelor din zonă. Perioada 2005-2009 au fost semnalate dislocări de terenuri în localităţile din 26 de comune ale judeţului Buzău, cele mai multe în anul 2006. În 2009 alunecări de teren au fost semnalate în zonele:

91

1. Valea Păltinişului, com. Gura Teghii, în data de 29.01.2009, avariind 2 anexe gospodăreşti;

2. Cojanu- Răteşti, com. Berca, în data de 03.12.2009, avariind o casă; 3. Chirleşti Nehoiu, este un proces continuu de alunecare început în 2005 care în

2009 a dus la evacuarea a 3 locuinţe, a distrus parţial drumul comunal DC 63 între DN10( Km.61) şi satul Curmătura- Cătiaşi, a fost avariată reţeaua de înaltă tensiune, cea de joasă tensiune şi afectată calea ferată Buzău- Nehoiaşu.

Fig. 2 Bucăţi mari de teren se desprind din Culmea Monteoru, prind viteză pe pantă şi se depun pe suprafeţele depresionare de la bază (fig.2). Cauzele sunt de natură geomorfă iar stoparea fenomenului este o problemă complexă, imposibil de estimat costurile. Pentru refacerea terenurilor afectate de alunecările de teren sunt necesare lucrări pe termen scurt de tipul: lucrări de astupare a crăpăturilor şi nivelare-modelare, lucrări de colectare şi evacuarea apelor, lucrări de sprijinire (ziduri, contrabanchete, ancoraje) iar pe termen lung o ameliorare prin valorificare agricolă raţională, stabilită în funcţie de stadiul de evoluţie al alunecării prin: împăduriri pentru terenuri cu modificări parţiale şi foarte frământate, alte culturi funcţie de condiţiile biopedoclimatice pentru zonele cu alunecări vechi, staţionare. Alte procese naturale şi/sau antropice care afectează calitatea solurilor sunt sintetizate în tabelul 5.4.2 5.6.2. Inventarul siturilor contaminate Siturile contaminate se referă la zonele cu poluare a mediului geologic, produsă de activităţi cu impact semnificativ, care prezintă un risc real sau potenţial pentru sănătatea oamenilor şi a mediului precum şi la terenurile în care ecosistemele terestre au fost afectate. Identificarea preliminară a siturilor contaminate s-a realizat de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, prin instituţiile în subordine, pe baza unor chestionare şi a documentaţiei existente pentru actele de reglementare emise de acestea.

92

Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, prin unităţile din subordine şi în baza rapoartelor anuale efectuate de oficiile judeţene de studii pedologice şi agrochimice, analizează siturile contaminate identificate şi identifică siturile potenţial a fi contaminate, precum şi sursele de poluare sau potenţial poluatoare. Inventarul siturilor posibil contaminate pentru judeţul Buzău cuprinde un număr de 35 de locaţii, zone posibil afectate de produse şi reziduuri petroliere, deşeuri municipale, deşeuri industriale. Tab 5.6.2 Nr. crt. Cod sit Denumire sit Localizare

1 RO2APMBZ00001 Batal vechi Rafinaria Venus Oilreg Ramnicu Sarat

MUNICIPIUL RAMNICU SARAT

2 RO2APMBZ00002 Batal nou Rafinaria Venus Oilreg Ramnicu Sărat

MUNICIPIUL RAMNICU SARAT

3 RO2APMBZ00003 Depozit de deseuri tehnologice S.C. Fermit S.A. Ramnicu Sarat

MUNICIPIUL RAMNICU SARAT

4 RO2APMBZ00004

Depozit pentru deseuri periculoase S.C.Ductil Steel S.A. Buzau-S.C.Cord S.A. Buzau

MUNICIPIUL BUZAU

5 RO2APMBZ00005

Depozit de deseuri nepericuloase S.C. Hoeganaes Corporation Europe S.A. Buzau

GALBINASI

6 RO2APMBZ00006 Depozit deseuri municipale Buzau

MUNICIPIUL BUZAU

7 RO2APMBZ00007 Depozit deseuri municipale Râmnicu Sărat

MUNICIPIUL RAMNICU SARAT

8 RO2APMBZ00008 Batal vechi S.C.Agrana România S.A. Buzău

MUNICIPIUL BUZAU

9 RO2APMBZ00009 Batal nou S.C.Agrana România S.A. Buzău

MUNICIPIUL BUZAU

10 RO2APMBZ00010 Depoul CFR Buzău MUNICIPIUL BUZAU

11 RO2APMBZ00011 Depozitul PECO Buzău MUNICIPIUL BUZAU

12 RO2APMBZ00012 Parc 5017 Amaru AMARU 13 RO2APMBZ00013 Structura Arbănaşi BECENI 14 RO2APMBZ00014 Parc 7 Berca BERCA 15 RO2APMBZ00015 Parc 1 Beciu SCORTOASA 16 RO2APMBZ00016 Parc 3 Beciu SCORTOASA 17 RO2APMBZ00017 Staţia de uscare gaze

Bărbunceşti TISAU

18 RO2APMBZ00018 Parc 1 Bărbunceşti TISAU 19 RO2APMBZ00019 Parc 2 Bărbunceşti TISAU 20 RO2APMBZ00020 Parc 3 Bărbunceşti TISAU 21 RO2APMBZ00021 Staţie de tratare si Depozit

Ttitei, Baterie de cazane Satuc

BERCA

22 RO2APMBZ00022 Parc 30 Plopeasa SCORTOASA 23 RO2APMBZ00023 Parc 35 Plopeasa SCORTOASA

93

24 RO2APMBZ00024 Parc 90 Plopeasa SCORTOASA 25 RO2APMBZ00025 Parc113 Plopeasa SCORTOASA 26 RO2APMBZ00026 Mina de petrol Monteoru MEREI 27 RO2APMBZ00027 Parc 1 Pacle SCORTOASA 28 RO2APMBZ00028 Parc 2 Pacle SCORTOASA 29 RO2APMBZ00029 Parc 3 Pacle SCORTOASA 30 RO2APMBZ00030 Structura Monteoru MEREI 31 RO2APMBZ00031 Parc 41Lipanescu SCUTELNICI 32 RO2APMBZ00032 Parc 571 Padina PADINA 33 RO2APMBZ00033 Statia de uscare Gaze

Stancesti TINTESTI

34 RO2APMBZ00034 Batal depozitare slam Tisau TISAU 35 RO2APMBZ00035 Rampa Toolman si rampa

de utilaje Berca BERCA

Refacerea mediului geologic şi a ecosistemelor terestre afectate constă în aducerea acestora cât mai aproape de starea naturală, prin aplicarea unor măsuri de curăţare, remediere şi/sau reconstrucţie ecologică, complementare şi compensatorii, şi prin eliminarea oricărui risc semnificativ de impact asupra acestora, conform categoriei de folosinţă a terenului. 5.7. Acţiuni întreprinse pentru reconstrucţia ecologică a terenurilor degradate şi pentru ameliorarea stării de calitate a solurilor 5.7.1. Modalităţi de investigare La baza investigării şi evaluării diferitelor procese de degradare stau studiile pedologice executate de Oficiile judeţene de studii pedologice şi agrochimice, conform Legii nr. 444/2002 privind întocmirea şi finanţarea studiilor pedologice şi agrochimice şi finanţarea Sistemului naţional de monitorizare sol-teren pentru agricultură, precum şi sol vegetaţie pentru silvicultură. În paralel, I.C.P.A. efectuează studii şi analize, în diferite areale afectate de procese diverse de poluare şi degradare (monitoring de nivel II). Metodologia de lucru pentru realizarea obiectivelor menţionate a fost aprobată prin Ordinul Ministrului Agriculturii şi Alimentaţiei nr. 223 din 22.05.2002, iar programele informatice pentru toate lucrările executate în baza Legii nr. 444/2002 sunt elaborate şi coordonate de I.C.P.A. Studiile pedologice sunt aprobate de comisii de avizare, din care fac parte şi specialişti din cadrul Institutului Naţional de Cercetare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia mediului (I.C.P.A.). Rezultatele studiilor pedologice constau în stabilirea claselor de calitate a solurilor în funcţie de indicatorii climatici, fizici şi chimici ai solurilor şi de factorii restrictivi ai capacităţii productive şi cuprind măsurile de ameliorare şi măsurile propuse pentru fiecare teritoriu analizat. Dintre indicatorii specifici protecţiei mediului, menţionăm procesele de degradare a solurilor şi procesele de poluare (contaminare), iar pentru reconstrucţia ecologică a solului menţionăm caracteristicile terenului (pantă, expoziţie, altitudine etc.), şi caracteristicile fizice şi chimice (conform indicatorilor specifici din “Metodologia elaborării studiilor pedologice - M.E.S.P.1987). 5.7.2. Reconstrucţia ecologică a solurilor În cadrul lucrărilor de reconstrucţie ecologică a solurilor afectate de diferite procese, trebuie avute în vedere măsuri generale şi măsuri specifice solurilor agricole.

94

Măsurile cu caracter general vor viza: aplicarea rezultatelor cercetării în domeniul ştiinţei solurilor şi al studiului ecosistemelor, reanalizarea structurii folosinţelor, stabilirea măsurilor de prevenire şi reducere a degradării solurilor, constituirea perimetrelor de ameliorare, continuarea monitorizării stării de calitate a solurilor. Măsurile privind solurile agricole au în vedere următoarele obiective generale, cuprinse în Planul Naţional de Acţiune pentru Protecţia Mediului şi în strategia în domeniu: retehnologizarea amenajărilor de îmbunătăţiri funciare, urmărindu-se:

• refacerea şi modernizarea lucrărilor de irigaţii din arealele cu cerinţe stringente, refacerea amenajărilor antierozionale şi extinderea acestora, modernizarea lucrărilor de apărare - îndiguire şi desecări şi extinderea acestora conform cerinţelor, modernizarea lucrărilor de ameliorare a terenurilor sărăturate, a nisipurilor şi a solurilor nisipoase;

• refacerea stării fizice a solurilor prin afânarea adâncă şi combaterea crustei pe suprafaţa de 750 mii ha;

• corectarea reacţiei solului, refacerea rezervei de materie organică şi refacerea rezervei de elemente nutritive (în special de fosfor şi microelemente);

• prevenirea şi reducerea poluării chimice a solurilor cu metale grele, sulf, fluor, reziduuri

petroliere, pesticide etc., definitivarea şi aplicarea tehnologiilor de reconstrucţie a terenurilor afectate; • prevenirea şi reducerea poluării solului cu deşeuri, reziduuri lichide şi nămoluri şi

elaborarea de tehnologii pentru valorificarea unora din aceste produse, ca apă de irigaţie, fertilizanţi sau amendament;

În anul 2009, în judeţul Buzău, nu au fost întreprinse acţiuni privind reconstrucţia ecologică a terenurilor degradate, proiectul ANIF RA de reconstrucţie ecologică în bazinul Sărata a rămas la stadiul de studiu de fezabilitate.

95

Capitolul 6. BIODIVERSITATEA, BIOSECURITATEA, STAREA PĂDURILOR 6.1. Biodiversitatea României

Conservarea diversităţii calitative a naturii vii corespunde celor mai înalte interese ale omenirii, determinând posibilitatea lărgirii gamei de “utilităţi” obţinute de la natură şi automat lărgirea gamei de produse naturale în agricultură, medicină, industrie.

În cadrul ecosistemelor naturale şi seminaturale există stabilite conexiuni intra – şi interspecifice prin care se realizează schimburile materiale, energetice şi informaţionale ce asigură productivitatea, adaptabilitatea şi rezilienţa acestora. Aceste interconexiuni sunt extrem de complexe, fiind greu de estimat importanţa fiecărei specii în funcţionarea acestor sisteme şi care pot fi consecinţele diminuării efectivelor acestora sau a dispariţiei, pentru asigurarea supravieţuirii pe termen lung a sistemelor ecologice, principalul furnizor al resurselor de care depinde dezvoltarea şi bunăstarea umană. De aceea, menţinerea biodiversităţii este esenţială pentru asigurarea supravieţuirii oricăror forme de viaţă, inclusiv a oamenilor.

Este foarte important rolul biodiversităţii în asigurarea serviciilor oferite de sistemele ecologice, cum ar fi reglarea condiţiilor pedo-climatice, purificarea apelor, diminuarea efectelor dezastrelor naturale etc.

Diversitatea florei şi a faunei se reflectă şi în faptul ca România deţine cele mai mari populaţii de lupi, urşi, capre negre si râşi din Europa, cât şi extinse habitate forestiere şi alpine nealterate, asociate lanţului muntos al Carpaţilor.

Nivelul ridicat al diversităţii habitatelor se reflectă şi în nivelul ridicat al diversităţii speciilor de flora şi fauna, pe teritoriul României fiind identificate 3700 specii de plante, dintre care speciile endemice reprezintă 4%.

In ceea ce priveste fauna, au fost identificate un număr de 33792 specii de animale, din care 33085 nevertebrate şi 707 vertebrate.

Pe teritoriul judeţului Buzău se reunesc nu mai puţin de trei regiuni biogeografice reprezentate în proporţii aproximativ egale : zona alpină, zona continentală şi zona stepică. 6.2 Habitate naturale. Flora şi fauna sălbatică 6.2.1 Habitate naturale

Habitatele naturale reprezintă zone terestre, acvatice sau subterane, în stare naturală sau seminaturală, ce se diferenţiază prin caracteristici geografice, abiotice şi biotice.

Identificarea habitatelor se face, în mod obişnuit, prin recunoaşterea fitocenozelor care le caracterizează şi anume prin luare în consideraţie a speciilor edificatoare(în general dominante) şi indicatoare ecologice şi/sau cenologice, precum şi prin recunoaşterea caracteristicilor staţiunii, în primul rând localizare geografică, altitudine, relief, rocă şi sol.

Fig.1 Habitatul prioritar ponto-sarmatic 62CO

de la Pâclele Mari Pe teritoriul judeţului Buzău au fost identificate cca 68 de tipuri de habitate de interes naţional, reprezentând cca 20000ha şi au fost înscrise în Reţeaua Ecologică Natura 2000 27 de habitate de interes comunitar, dintre care 7 prioritare, însumând aproximativ 18000ha.

96

Habitate naturale cuprinse în situri comunitare Tabel 6.2.1

Nr. crt Cod Denumirea habitatului

Suprafete cuprinse în situri

(ha) 1 1310 Comunităţi cu salicornia şi alte specii anuale care

colonizează terenurile umede şi nisipoase 1000

2 1530* Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice

10094

3 3130 Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoëto-Nanojuncetea

0,5

4 3140 Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică de specii de Chara

500

5 3230 Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane

30

6 3240 Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane

80

7 40C0* Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice 47 8 4060 Tufărişuri alpine şi boreale 260 9 4080 Tufărişuri cu specii sub-arctice de salix 10 10 6170 Pajişti calcifile alpine şi subalpine 6 11 6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la

nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin 160

12 6520 Fâneţe montane 700 13 62C0* Stepe ponto-sarmatice 800 14 7110* Turbării active 3 15 7230 Mlaştini alcaline 7 16 8120 Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din

etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii

3

17

8210 Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase

1

18 9110 Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum 1240 19 9130 Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum 290 20 9170 Paduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum 110 21 91E0* Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus

excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)

35

22 9180* Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene

16

23 91V0 Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion) 800 24 91Q0 Păduri relictare de Pinus sylvestris pe substrat

calcaros 6

25 92A0 Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba 80 26 92D0* Galerii ripariene şi tufărişuri (Nerio-Tamaricetea

şi Securinegion tinctoriae 140

27 9410 Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea

1460

TOTAL(27 de tipuri din care 7 tipuri prioritare) 17 878,5

97

6.2.2 Flora şi fauna sălbatică Flora cuprinde toate speciile de plante care apar şi se dezvoltă spontan, inclusiv speciile care s-au înmulţit artificial în diferite regiuni formând în acest fel plantaţii în care plantele cresc independent.

În Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 cu modificările şi completările ulterioare, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, anexa 3 sunt specificate speciile de floră şi faună pentru care este necesară desemnarea ariilor speciale de conservare. Plante identificate pe teritoriul judeţului Buzău a căror conservare necesită desemnarea ariilor speciale de conservare: Marsilea quadrifolia (trifoiaş de baltă), Echium russicum(capul şarpelui), Adenophora lilifolia, Campanula serrata, Ligularia sibirica, Crambe tataria, Iris aphylla ssp. hungarica, Iris humilis ssp. arenaria, Cypripedium calceolus(papucul doamnei), Agremonia pilosa (turiţa),şi pante inferioare : Dicranum viride, Drepanocladus vernicosus.- 12 specii Specii de interes national care necesită o protecţie strictă(conform anexei nr.4B, OUG 57/2007)- Diantus trifasciculatum ssp.parviflorus, Nitraria schoberi(gărdurariţa) Lycopodium inundatum . 3 specii Plante de interes comunitar identificate pe teritoriul judeţului Buzău care fac obiectul măsurilor de management anexei 5A din OUG 57/2007: Lycopodium spp. (pedicuţă), Galanthus nivalis (ghiocelul alb), Gentiana lutea (ghinţură), Ruscus aculeatus (ghimpe) 4 specii Specii înscrise în Cartea Roşie a plantelor vasculare din România editată de Academia Română în 2009 existente pe raza judeţului Buzău:

1. Agrostis moldavica: pe Valea Slănicului, Depresiunea Pâcle, în fâneţe înmlăştinate; 2. Camphorosma monspeliaca: Caragele, Luciu, Gherăseni, Pochina Mare; 3. Centaurea salonitana: Săpoca; 4. Centaurea triumfetti, subsp. Angelescui: Pd. Pogoanele; 5. Chartolepis glastifolia:între Ţinteşti şi Pădurea Frasinu, Pogoanele, Gomoieşti, între

Lipia şi Pietrosul; 6. Cirsium afrum sau Ptilostemon afer: Scurteşti; 7. Cirsium albidum sau Cirsium ligulare: Izvorul Dulce(Dealul Vladimir), Monteoru-

Fundul Sărăţii; 8. Eremopyrum triticeum: Ruşeţu; 9. Erysimum cuspidatum: Valea Călmăţuiului; 10. Iris brandzae: Pădurea Crâng, Depresiunea Pâcle- Vulcanii Noroioşi; 11. Lotus angustissimus: Vulcanii Noroioşi; 12. Nitraria schoberi: Vulcanii Noroioşi; 13. Ophrys scolopax, subsp. cornuta : Cislău, Căneşti; 14. Paeonia mascula, subsp. Triternata: ; Gura Sărăţii, Mânăstirea Ciolanu, Pădurea

Ciuhoiul (Sărăţeanca), Valea Nişcovului; 15. Parietaria lusitanica, subsp. Serbica: Dealul Istriţa; 16. Petrosimonia triandra: Valea Călmăţuiului; 17. Plantago schwarzenbergiana: Caragele 18. Ranunculus ophioglossifolius: Pd. Spătaru, Pd.Frasinu 19. Serratula bulgarica: Pd. Spătaru, Pd. Frasinu, Crângul Buzăului; 20. Trifolium ambiguum: Dealul Istriţa; 21. Viola hymettia: Pogoanele; 22. Zannichellia palustris ssp palustris: Balta Albă

98

Fig. 2 – Centaurea triumfetti Fig 3. Centaurea salonitana Fig. 4 Cirsium ligulare

Fig 5 -Chartolepis glastifolia Fig. 6 Eremopyrum triticeum Fig 7 Zannichellia palustris

Fig 8 Lotus angustissimus Fig. 9 Lotus angustissimus Fig 10 Ranunculus ophioglossifolius

Fig.11 Ophrys scolopax Fig 12 Paeonia mascula Fig 13 Viola hymettia

99

Specii de floră ocrotite pe raza judeţului Buzău pe baza Hotărîrii Consiliului Judeţean nr. 13 din 1995:

1. Garofiţa ( Dianthus spiculifolus) - Culmile Siriului 2. Smirdan ( Rhododendron kotschy) - Culmile Siriului 3. Laleaua pestriţă ( Fritillaria meleagris) - Parcul Crâng din municipiul Buzău 4. Laleaua de crâng (Tulipa bierbestiniana) - Parcul Crâng din municipiul Buzău 5. Frasin pufos ( Fraxinus pallisae) - Pădurea Spătaru şi Pădurea Frasinu 6. Roua cerului (Drosera rotundifolia)- Lacul Manta din Munţii Siriului, Muntele

Penteleu 7. Goodyera repens - Pădurea Milea Viforâta 8. Bujorul (Paeonia arborea) - Parcul dendrologic Monteoru 9. Gărdurariţa ( itraria schoberi)- Pâclele Mari şi Pâclele Mici 10. Papucul doamnei ( Cypripedium calceosus)- Valea Nişcovului, Siriu 11. Tisa ( Taxus baccata) - Valea Nehoiului 12. Alga verde ( Chara crinita)- Balta Albă

Fauna include toate speciile de animale care trăiesc în libertate, inclusiv cele care au fost reproduse artificial într-o anumită regiune, formând o populaţie de animale care se înmulţeşte de sine stătător. La nivelul ţării sunt identificate peste 100 de specii de mamifere (dintre acestea 57% au regim de protecţie), peste 400 de specii de păsări sălbatice (dintre care 61,5% protejate), 23 de specii de reptile (82,61% protejate), 19 specii de amfibieni (89,5%protejate). Reţeaua Natura 2000 include pentru protecţie 26 de specii de mamifere, 12 specii de amfibieni şi reptile, 27 specii de peşti, 57 specii de nevertebrate şi 118 specii de nevertebrate. Fig.14 Ursul brun Fauna judeţului Buzău este una dintre cele mai bogate şi variate din ţară, ca o consecinţă a varietăţii ecosistemelor acvatice şi terestre. Gradul mare de împădurire, în special în zona montană şi subcarpatică, asigură condiţii bune de viaţă pentru multe specii de animale de interes cinegetic şi ştiinţific. Mamifere de pe raza judeţului Buzău Specii de mamifere din judeţul Buzău care necesită desemnarea ariilor de conservare: Rhinolophus hipposideros (liliacul mic cu potcoavă), Rhinolophus mehelyi (liliacul cu potcoavă a lui Mehely), Myotis myotis (liliacul comun), Spermophilus citellus (popândăul), Sicista subtilis (şoarecele săritor de stepă), Canis lupus(lup), Ursus arctos (ursul brun), Mustela eversmani (dihorul de stepă), Vormela peregusna(dihorul pătat), Lynx lynx(râsul) - 10 specii Specii de mamifere de interes comunitar care necesită măsuri de management speciale: Martens martens (jder de copac), Mustela putorius (dihor de casă), Rupicapra rupicapra (capra neagră)- 3 specii. Specii de mamifere de interes naţional care necesită măsuri de management speciale: Lepus europaeus(iepurele de câmp), Oryctolagus cuniculus (iepurele de vizuină), Sciurus vulgaris(veveriţa), Vulpes vulpes (vulpe), Martens foina(jderul),

100

Mustela nivalis(nevăstuică), Meles meles(viezure), Capreolus capreolus (căprioară), Cervus elaphus (cerb), Dama dama (cerb lopătar), Sus scrofa (mistreţul) 11 specii. Amfibieni şi reptile de pe raza judeţului Buzău Specii de amfibieni/reptile pentru care se desemnează arii de protecţie speciale: Triturus cristatus(tritonul cu creastă), Triturus dobrogicus(tritonul dobrogean), Triturus montandoni ( tritonul carpatic), Bombina bombina ( buhai de baltă cu burta roşie sau izvoraş de baltă cu burta roşie), Bombina variegata (buhai de baltă cu burta galbenă) - 5 specii Specii de amfibieni de importanţă comunitară cu protecţie strictă: Triturus cristatus(tritonul cu creastă), Triturus montandoni ( tritonul carpatic), Bombina bombina( buhai de baltă cu burta roşie sau izvoraş de baltă cu burta roşie), Bombina variegata (buhai de baltă cu burta galbenă), Hyla arborea (brotăcel), Rana dalmatiana( broasca de pădure), Pelobates syriacus(broasca de pământ dobrogeană), Bufo viridis (broasca râioasă verde) - 8 specii Specii de amfibieni de interes comunitar care necesită planuri de management: Rana ridibunda (broasca mare verde de lac), Rana temporaria (Broasca roşie de munte) - 2 specii Specii de amfibieni de interes naţional care necesită o protecţie strictă: Triturus alpestris alpestris (tritonul de munte), Salamandra salamandra (salamandra), Bufo bufo (broasca râioasă brună), Rana lessonae (broasca verde de baltă), Rana temporaria (Broasca roşie de munte) - 5 specii Reptile pentru care se desemnează arii de protecţie speciale : E mys orbicularis (broasca ţestoasă de apă), Elaphe quatuorlineata(balaur mare) 2 specii Reptile de interes comunitar cu protecţie strictă: Emys orbicularis (broasca ţestoasă de apă), Lacerta agilis (şopârla cenuşie), Lacerta viridis (guşter), Podarcis muratis(şopârla de zid), Coronella austriaca(şarpele de alun), Natrix tessellata (şarpele de apă) -6 specii Reptile de interes naţional care necesită o protecţie strictă: Lacerta praticola (şopârlă de luncă), Vipera berus( vipera comună). - 2 specii

Fig. 15.Elaphe quatuorlineata Fig 16 Vipera comună ( Balaur mare)

PEŞTI Pesti pentru care se desemnează arii speciale Pde protecţie: Aspius aspius (avat), Barbus meridionalis (moioagă), Gobio uranoscopus (petroc), Cobitis taenia (zvârlugă), Misgurnis fossilis (ţipar), Cottus gobio( zglăvoc) -6 specii Peşti de interes comunitar care necesită planuri de management:

101

Thymallus thymallus (lipanul), Barbus barbus (mreana), Barbus meridionalis (moioaga) 3 specii

NEVERTEBRATE Nevertebrate pentru care se desemnează arii speciale de protecţie: Carabus variolosus, Cerambyx cerdo(croitor), Lucanus cervus(rădaşcă), Rosalia alpina(croitorul alpin), Callimorpha quadripunctaria, Colias myrmidone, Euphydryas aurinia, Lycaena dispar, Lepidea morsei, Maculina teleius, Isophya stysi, Pholidoptera transsylvanica - 12 specii Nevertebrate de interes comunitar care necesită o protecţie strictă: Carabus variolosus, Cerambyx cerdo(croitor), Lucanus cervus(rădaşcă), Rosalia alpina(croitorul alpin), Apatura metis, Callimorpha quadripunctaria, Colias myrmidone, Euphydryas aurinia, Lycaena dispar, Lepidea morsei, Maculina teleius, Isophya stysi, Pholidoptera transsylvanica, Saga pedo, Maculina arion, Proserpinus proserpina, Zerynthia polyxena - 17 specii Nevertebrate de interes naţional care necesită o protecţie strictă: Apatura metis, Maculinea alcon - 2 specii Nevertebrate de interes comunitar care necesită planuri de management: Helix pomatia (melcul de livadă) - 1 specie PĂSĂRI

Judeţul Buzău are în patrimoniu său natural peste 100 de specii de păsări sălbatice de importanţă comunitară şi naţională, majoritatea fiind concentrate în zona lacurilor şi bălţilor din câmpie, zonele împădurite şi în luncile râurilor. Specii de păsări de pe raza judeţului Buzău care necesită desemnarea ariilor de protecţie specială avifaunistică: Acrocephalus melanopogon, Alcedo atthis, Anser erythropus, Anthus campestris, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina, Ardea purpurea, Ardeola ralloides, Aythya nyroca, Botaurus stellaris, Branta ruficollis, Burhinus oedicnemus, Bubo bubo, Caprimulgus europaeus, Charadrius alexandrinus, Charadrius morinellus, Chlidonias hybridus, Chlidonias niger, Ciconia ciconia, Ciconia nigra, Circus aeruginosus, Circus cyaneus, Circus pygargus, Coracias garrulous, Crex crex, Cygnus Cygnus, Dendrocopos medius, Dendrocopos syriacus, Dryocopus martius, Egretta alba, Egretta garzetta, Emberiza hortulana, Falco columbarius, Falco peregrinus, Ficedula albicollis, Ficedula parva, Gavial arctica, Gavia stellata, Glareola pratincola, Grus grus, Haliaeetus albicilla, Himantopus himantopus, Hieraaetus pennatus, Ixobrychus minutes, Lanius collurio, Lanius minor, Larus melanocephalus, Lullula arborea, Melanocorypha onocrotalus, Milvus migrans, Phalacrocorax pygmeus, Phalaropus lobatus, Pernis apivorus, Philomachus pugnax, Picus canus, Platalea leucorodia, Plegadis falcinellus, Pluvialis apricaria, Porzana parva, Porzana porzana, Porzana pusilla, Recurvirostra avosetta, Sterna albifrons, Sterna hirundo, Strix uralensis, Sylvia nisoria,Tringa glareola . -67 de specii Alte păsări de pe raza judeţului Buzău protejate pe anexa II- Directiva Păsări şi lista rosie naţională::

Acrocephalus arundinaceus, Acrocephalus palustris, Acrocephalus schoenobaenus, Acrocephalus scirpaceus, Alauda arvensis, Anas acuta, Anas clypeata, Anas crecca, Anas Penelope, Anas platyrhynchos, Anas querquedula, Anas strepera, Anser albifrons, Anser anser, Anser fabalis, Anthus pratensis, Anthus spinoletta, Anthus trivialis, Apus apus, Ardea cinerea, Asio otus, Aythya farina, Aythya fuligula, Calidris alpina, Calidris temminckii, Calidris ferruginea, Calidris minuta, Carduelis cannabina, Carduelis carduelis, Carduelis chloris,

102

Charadrius dubius, Charadrius hiaticula, Coccothraustes coccothraustes, Columba oenas, Columba palumbus, Coturnix coturnix, Cuculus canorus, Cygnus olor, Delichon urbica, Dendrocopos major, Emberiza rustica, Erithacus rubecula, Falco subbuteo, Falco tinnunculus, Fringilla coelebs, Fulica atra, Galerida cristata, Gallinago gallinago, Gallinula chloropus, Hirundo rustica, Jynx torquilla, Larus cachinnans, Larus canus, Lanius excubitor, Limosa limosa, Locustella luscinioides, Locustella fluviatilis, Lymnocryptes minimus, Luscinia megarhynchos, Mergus merganser, Merops apiaster, Miliaria calandra, Motacilla alba, Motacilla flava, Muscicapa striata, Netta rufina, Numenius arquata, Oenanthe oenanthe, Oriolus oriolus, Phalacrocorax carbo, Phoenicurus ochruros, Phoenicurus phoenicurus, Phylloscopus collybita, Pluvialis squatarola, Podiceps cristatus, Podiceps grisegena, Podiceps nigricollis, Pyrrhula pyrrhula, Rallus aquaticus, Regulus ignicapillus, Regulus regulus, Remiz pendulinus, Riparia riparia, Saxicola rubetra, Saxicola torquata, Serinus serinus, Sitta europaea, Sturnus vulgaris, Sylvia atricapilla, Sylvia borin, Sylvia communis, Sylvia curruca, Tachybaptus ruficollis, Tadorna tadorna, Tringa erythropus, Tringa nebularia, Tringa stagnatilis, Tringa tetanus, Turdus merula, Turdus philomelos, Upupa epops, Vanellus vanellus .

- 102 specii Specii de faună ocrotite pe raza judeţului Buzău pe baza

Hotărîrii Consiliului Judeţean nr. 13 din 1995: Specii de animale: 1. Râsul ( Lynx lynx) - Culmile Siriului, Pădurea Milea Viforâta, Pădurea

Harţagu. 2. Barza albă (ciconia ciconia) - Zona de câmpie 3. Egreta mare ( Egreta alba) .- Balta Amara 4. Egreta mică ( Egreta garzetta) - Balta Amara 5. Scorpionul ( Euscorpius carpatichus)- Platoul Meledic 6. Cocoşul de munte ( Tetrao urogallus)- Culmile Siriului, Pădurea Milea Viforâta,

Pădurea Harţagu. 7. Termite ( Reticulitermes)- Dealul cu lilieci, Platoul Meledic

8. Cerbul lopătar ( Dama dama) - Lopătari- Bisoca 9. Ciocănitoarea verde (Picus viridis) - Culoarul Sibiciu - Lopătari 10. Capra neagră ( Rupicapra rupicapra carpathica)- Culmile Siriului, Mălâia

6.2.3 Specii din flora şi fauna sălbatică valorificate economic

Reglementarea activităţilor de valorificare economică a unor specii sălbatice de floră şi faună se face conform ORDIN nr.410 din 11 aprilie 2008 al ministrului mediului şi dezvoltării durabile pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activităţilor de recoltare, capturare şi/sau achiziţie şi/sau comercializare, pe teritoriul naţional sau la export, a florilor de mină, a fosilelor de plante şi fosilelor de animale vertebrate şi nevertebrate, precum şi a plantelor şi animalelor din flora şi, respectiv, fauna sălbatice şi a importului acestora.

În 2009 APM Buzău a eliberat 1 autorizaţie de mediu pentru recoltarea ciupercilor, a fructelor de pădure şi a plantelor medicinale.

103

În 2009 a fost eliberată 1 autorizaţie pentru capturare melci- specia Helix lucorum- 50 000kg.

Tot în 2009 APM Buzău a eliberat 10 autorizaţii pentru vânătoare din care 3 pentru vânătoare de carnivore protejate.

Cantităţi autorizate: a) mamifere Nr. crt Specie Nr. exemplare autorizat

1 Căprior (Capreolus capreolus)

370

2 Cerb comun (Cervus elaphus ) 53 3 Capra neagră (Rupicapra rupicapra) 4 4 Bizam (Ondatra Zibethica) 5 5 Dihorul comun (Putoris putoris) 30 6 Iepure de câmp (Lepus europaeus) 7505 7 Mistreţ (Sus scrofa)+ purcei 535+74 8 Nevăstuică(Mustela nivalis) 22 9 Viezure (Meles meles) 31 10 Şacal (Canis aureus) 16 11 Vulpe (Vulpes vulpes) 468

Nr.crt. Denumire Specii Cantitatea autorizată (kg)

Hribi (Boletus edulis) 5000 1 Ciuperci Ghebe

(Armillaria mellea) 10 000

Vâsc 1 000 Mesteacăn (Betula verrucosa)-frunză

1 000

Nuc (Juglans regia)-frunză 1 000 Păducel (Crataegus monogyna)- frunză şi loare

5 000

Pelin (Artemisia absinthum)-frunză

1 000

Rostopască (Chelidonium majus)-plantă parte aeriană

1 000

Salcâm ( Robinia pseudacacia)-floare

3 000

Sunătoare ( Hipericum perforatum) -plantă partea aeriană

1 000

Tei ( Tilia sp)-floare şi bractee 45000 Soc (Sambucus nigra)-floare 10000

2 Plante

medicinale

Urzică ( Urtica dioica)-frunză 1000 Cătină ( Hippophae rhamnoides) 240000 Măceşe ( Rosa sp) 150000 Păducel ( Crataegus monogyna) 20000

3 Fructe de pădure

Porumbe ( Prunus spinosa) 80000

104

b) mamifere protejate

Fig.17 Lup c) păsări

Nr. crt Specia Nr.

exemplare autorizat

Nr. crt Specia

Nr. exemplare autorizat

1 Becatina comună

35 17 Potârniche 970

2 Cioară grivă 5803 18 Raţă mare 1810 3 Cioară de

semănătură 830 19 Raţa mică 880

4 Ciocârlia de camp

35100 20 Raţă cu cap castaniu

10

5 Cocoş de munte 7 21 Raţă lingular 5 6 Cocoşar 5410 22 Raţă suliţar 5 7 Coţofană 1270 23 Raţă cârâitoare 10 8 Gaiţă 360 24 Raţa cu cap negru 5 9 Găinuşă de

baltă 5 25 Raţă fluierătoare 20

10 Gîrliţă mare 2455 26 Graur 270 11 Gâşte de vară 250 27 Sturz cântător 30 12 Guguştuc 3760 28 Sitar de pădure 233 13 Lişiţă 50 29 Sturz de vîsc 450 14 Porumbel

Gulerat 82 30 Sturzul viilor 800

15 Porumbel de scorbură

2 31 Turturică 1165

16 Prepeliţă 9300 32 Fazan 621 Fiecare solicitant de autorizaţie, prezintă un studiu de evaluare elaborat de unităţi

de cercetare ştiinţifică în care se precizează nivelurile maxime de recoltare/capturare anuale, în special pentru speciile supuse unui regim intens de exploatare, pentru speciile aflate într-o stare nefavorabilă, precum şi date referitoare la zonele pentru care se impune instituirea de interdicţii periodice de recoltare/capturare în scopul menţinerii potenţialului natural de regenerare a acestor resurse şi a echilibrului ecologic. 6.2.4 Specii deţinute în captivitate - Nu este cazul judeţului Buzău unde nu sunt înfiinţate grădini zoologice, acvarii si nu există încă centre de reabilitare şi îngrijire a animalelor sălbatice cu dizabilităţi.

Nr. crt Specia Nr. exemplare

autorizat

1 Urs brun 8 2 Lup 10 3 Râs 6 4 Pisică

sălbatică 13

105

6.3. Starea ariilor naturale protejate

Fig.18 – imagine din situl de importanţă comunitară Platoul Meledic Valoarea patrimoniului natural al României este recunoscută la nivel naţional şi internaţional prin protejarea celor mai reprezentative zone şi includerea acestora în reţeaua naţională de arii naturale protejate sau în cadrul altor reţele internaţionale de arii naturale protejate constituite în baza unor convenţii sau tratate la care ţara noastră a aderat. Rămâne de rezolvat modul de administrare al acestora şi eliminarea tuturor activităţilor cu impact semnificativ asupra lor.

Judeţul Buzău are o suprafaţa protejată de cca 36.092,6ha, reprezentând aproximativ 6% din suprafaţa judeţului( s-a luat în considerare faptul că anumite arii,ca de expl. Balta Albă, au în acelaşi timp statut de rezervaţie , de SCI şi de SPA) 6.3.1 Arii de interes naţional

La nivelul Judeţului Buzău ariile naturale de interes naţional sunt reprezentate de cele 15 areale desemnate prin Legea nr.5 din 2000 ca rezervaţii naturale(12) şi monumente ale naturii(3). Rezervaţii naturale şi monumente ale naturii de interes naţional Tabel 6.3.1

SUPRAFATA( HA) COD

ARIE DENUMIRE ARIE L.5/2000 Vect.2004

1 2.261 Vulcanii noroiosi - Pâclele Mari 15,2 18,8 2 2.262 Vulcanii noroioşi- Pâclele Mici 10,2 13,2 3 2.263 *Sarea lui Buzău 0,8 1,77 4 2.264 Blocurile de calcar - Bădila 1,0 3,0 5 2.265 Pădurea Crivineni 14,1 15,4 6 2.266 Pădurea Brădeanu 5.8 5.8 7 2.267 Platoul Meledic 67,5 156,7 8 2.268 Padurea Lacurile- Bisoca 10 10 9 2.269 Dealul cu lilieci- Cernăteşti 3,0 10,6

10 2.270 Pădurea cu tisă 150 196,8 11 2.271 Balta Albă 600 1167 12 2.272 Balta Amara 900 813,8 13 2.273 *Focul Viu 0,03 0,25 14 2.274 *Piatra alba "La Grunj" 0,025 0,025 15 2.275 Chihlimbarul de Buzău 2,52 2,23

*monumente ale naturii Total cca 1850ha

106

Rezervaţiile naturale sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecţia şi conservarea unor habitate şi specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic. Mărimea lor este determinată de arealul necesar asigurării integrităţii elementelor protejate. Managementul rezervaţiilor naturale se face diferenţiat, în funcţie de caracteristicile acestora, prin măsuri active de gospodărire pentru a asigura menţinerea habitatelor şi/sau în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunităţi biotice. Pe lângă activităţile ştiinţifice, dupa caz, pot fi admise activităţi turistice, educaţionale, organizate. Sunt admise unele activităţi de valorificare durabilă a unor resurse naturale. Sunt interzise folosinţe ale terenurilor sau exploatarea resurselor care dăuneaza obiectivelor atribuite.

Tot in categoria ariilor de interes naţional se va înscrie şi Geoparcul „Ţinuturile Buzăului”, nedesemnat oficial, ce va cuprinde localităţile: Beceni, Berca, Bisoca, Bozioru, Brăieşti, Căneşti, Colţi, Cozieni, Lopătari, Mânzăleşti, Odăile, Săruleşti, Scorţoasa, Vintilă- Vodă, Chiliile, Valea Salciei, totalizând o suprafaţă de 109826 ha si o populatie de 52500 locuitori.

Geoparcul reprezintă un concept lansat şi susţinut de UNESCO, în parteneriat cu Reţeaua Europeană a Geoparcurilor.

107

Ţinutul Buzăului, aria propusă pentru viitorul geoparc, beneficiază de o poziţie biogeografică de excepţie, fiind situat la intersecţia a trei din cele cinci regiuni biogeografice de pe teritoriul României: cea mai mare parte din teritoriu se găseşte în regiunea continentală, însă în nord ajunge la limita regiunii alpine, iar în sud se infiltrează elemene de tip stepic. Astfel, teritoriul este foarte reprezentativ pentru România, atât din punct biogeografic cât şi al biodiversităţii. Oportunităţi • Dezvoltarea interesului pentru turismul rural / ecoturism; • Existenta unor mari oportunităţi de finanţare prin fondurile europene; • Patrimoniul cultural şi natural poate fi pus în valoare, existenţa unor activităţi tradiţionale bine păstrate: reţete locale, produse “curate”, lucuitorii ataşati valorilor locale; • Memoria unei vieţi tradiţionale este înca prezentă; • Poziţionare buna în Regiunea 2 Sud pentru dezvoltarea unor circuite turistice majore: litoral, deltă, zona Vrancea – Măcin; • Conexiunile cu Reţeaua Europeană şi UNESCO a geoparcurilor; • Produse comercializate la festivalurile din zonă. 6.3.2 Arii de interes internaţional Pentru ţara noastră au fost declarate la nivel internaţional trei Rezervaţii ale Biosferei: Delta Dunării (1991), Retezat (1979), Pietrosul Rodnei (1979) , 5 situri Ramsar: Delta Dunării (1991), Insula Mică a Brăilei (2001), Lunca Mureşului(2006), Complexul Piscicol Dumbrăviţa (2006), Lacul Techirghiol (2006) şi 1 sit natural al patrimoniului natural universal- Delta Dunării ( din 1991)- cu 576.216 ha

Nu există în prezent pe teritoriul judeţului Buzău desemnate aceste tipuri de arii. 6.3.3 Arii de interes comunitar Natura 2000 reprezintă o treaptă de temelie a politicii de conservare a naturii în cadrul Uniunii Europene. Reţeaua Natura 2000 este alcătuită din:

• SAC-uri (Special Areas for Conservation – Arii Speciale de Conservare) desemnate pentru: habitate naturale (198 prezentate în Directiva Habitate); specii de floră şi faună sălbatică (peste 800 prezentate în Directiva Habitate);

• SPA-uri (Special Protection Areas – Arii de Protecţie Specială Avifaunistică) În anul 2007, România a declarat 273 Situri de Importanţă Comunitară 108 Situri de

Protecţie Specială Avifaunistică. Suprafaţa totală a siturilor Natura 2000 din România, raportată la suprafaţa ţării, este de 17,84%.

Scopul acestei reţele este de a menţine într-o stare de conservare favorabilă o selecţie a celor mai importante tipuri de specii ale Europei şi de a promova activităţi economice benefice pentru biodiversitate. Natura 2000 este soluţia prin care Europa se străduieşte să păstreze natura în toată diversitatea ei actuală şi să promoveze activităţi economice care nu dăunează biodiversităţii. Pe teritoriul Uniunii Europene au fost identificate 9 regiuni biogeografice. În România se regăsesc 5 regiuni biogeografice :alpină, continentală, panonică, stepică, pontică. Pe teritoriul judeţului Buzău se regăsesc 3 bioregiuni :alpină, continentală şi stepică. Pentru judeţul Buzău:

• numărul siturilor comunitare desemnate prin Ordinul nr.1964/2007- 10 situri • numărul de situri de protecţie avifaunistică desemnat prin HG 1284/2007- 1sit

Natura 2000 este soluţia prin care Europa se străduieşte să îşi păstreze natura în toată diversitatea ei actuală şi să promoveze activităţi economice care nu dăunează biodiversităţii. Am putea spune că Natura 2000 încearcă să împace două nevoi ale oamenilor, ambele vitale: nevoia de a-şi asigura un confort financiar şi nevoia de a păstra natura vie.

108

Legend

Limite jd Buzau

Limite SPA

Limite SCI Fig. 19 Distribuţia siturilor comunitare in judeţul Buzău Lista siturilor comunitare Tabel 6.3.2

NR. CRT

COD DENUMIRE LOCALIZARE SUPRAFAŢĂ (HA)

1 ROSCI0005 Balta Albă - Amara - Jirlău - Lacul Sărat Câineni

Judeţul Brăila: Galbenu (7%), Grădiştea (11%), Jirlău (9%), Vişani (17%)

Judeţul Buzău: Balta Albă (30%), Boldu (11%)

6415.4 din care 3336 ha în Buzău

2 ROSCI0009 Bisoca

Judeţul Buzău: Bisoca (14%), Mânzăleşti (2%) 1160.6

3 ROSCI0057 Dealul Istriţa Judeţul Buzău: Breaza (9%), Pietroasele (3%)

587.9

4 ROSCI0103 Lunca Buzăului Judeţul Buzău: Berca (2%), Buzău (6%), C.A. Rosetti (2%), Cilibia (4%), Cislău (2%), Gălbinaşi (4%), Măgura (6%), Mărăcineni (12%), Nehoiu (<1%), Pănătău (2%), Pârscov (2%), Pătârlagele (2%), Săgeata (2%), Săpoca (13%), Unguriu (9%), Vadu Paşii (6%), Verneşti (2%), Vipereşti (2%)

3990.5

5 ROSCI0127 Muntioru Ursoaia Judeţul Buzău: Bisoca (2%) 156

109

6 ROSCI0190 Penteleu

Judeţul Covasna: Comandău (<1%), Zagon (<1%) Judeţul Buzău: Gura Teghii (24%)

11233.1 din care 11200 în

judeţul Buzău

7 ROSCI0199 Platoul Meledic Judeţul Buzău: Lopătari (<1%), Mânzăleşti (1%)

136.6

8 ROSCI0229 Siriu

Judeţul Buzău: Chiojdu (7%), Gura

Siriului (22%)

5747.3

9 ROSCI0259 Valea Călmăţuiului

Judeţul Buzău: C.A. Rosetti (2%), Cilibia (12%), Costeşti

(16%), Gălbinaşi (2%), Gherăseni (14%), Largu

(21%), Luciu (34%), Ruşeţu (11%), Smeeni (15%),

Ţinteşti (6%).

17 000 din care 9556

ha în jud Buzău

10 ROSCI0272 Vulcanii Noroioşi de la Pâclele Mari şi Pâclele Mici

Judeţul Buzău: Berca (<1%), Scorţoasa (1%)

93.8

11 ROSPA0004 Balta Albă - Amara – Jirlău

Judeţul Buzău: Balta Albă (10%) ,Judeţul Brăila: Galbenu (5%), Jirlău (7%), Vişani (5%)

4509,6

Rezervaţii naturale şi monumente ale naturii de interes judeţean Tabel 6.3.3 Nr. crt.

Denumirea zonei Localizare Suprafaţa

(ha) Administraţie Anul declarării

1 Culmile Siriului

com. Siriu 85 O. S. Nehoiaşu, Cons. Local com.Siriu

1995

2 Pădurea Frasinu

com. Ţinteşti 158 O.S. Buzău 1995

3 Pădurea Spătaru

com. Stâlpu 165 O.S. Buzău, Cons. Local com. Costeşti 1995

4 Pădurea Găvanu

com. Mânzăleşti 216 O.S. Vintilă Vodă 1995

5 Pădurea Milea Viforâta

com. Gura Teghii 165 O.S.Nehoiu 1995

6 Pădurea Crângul Buzăului

mun. Buzău 162

O.S. Buzău Cons. Local Buzău 1995

7 Pădurea Harţagu

com. Siriu 191 O.S. Nehoiaşu 1995

110

8 Stejarul din Buzău

Str. Crizantemelor nr. 1, mn. Buzău

- SC Agrotransport SA 1995

9 Platanii din Râmnicul Sărat

Parcul central al oraşului Râmnicu Sărat

- Consiliul Local Râmnicu Sărat 1995

Total cca 1142 ha

Din totalul ariilor protejate la nivelul judeţului Buzău, în 2009, numai 3 arii au avut custozi, respectiv Balta Amara, Vulcanii Noroioşi de la Pâclele Mari şi Vulcanii Noroioşi de la Pâclele Mici. În anul 2009 nu a fost atribuită în custodie nicio arie protejată.

Monitorizarea creşterii reţelei globale a ariilor protejate, distribuţia lor şi obiectivele de management ale acestora sunt vitale, dar este la fel de important de cunoscut starea reală în care se găseşte o anumită arie protejată şi mai ales cât este de eficient managementul ariei protejate. 6.4 MEDIU MARIN ŞI COSTIER Nu este cazul 6. 5 STAREA PĂDURILOR 6.5.1 Fondul forestier

Totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producţie sau administraţie silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinaţie forestieră şi neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în condiţiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier naţional. Termenul pădure include: a) pădurile cuprinse în amenajamentele silvice la data de 1 ianuarie 1990, precum si cele incluse ulterior în acestea, în condiţiile legii; b) perdelele forestiere de protecţie; c) jnepenişurile; d) păşunile împădurite cu consistenţa mai mare sau egală cu 0,4, calculata numai pentru suprafaţa ocupată efectiv de vegetaţia forestieră. Fondul forestier al judeţului Buzău are o suprafaţă de 158184ha din care păduri 155843ha Tab. nr. 6.5 Fondul forestier al judeţului Buzău în 2009

Suprafaţa(ha) pe tipuri de proprietate Fondul forestier Publică de stat

Publică UAT Privată UAT

Privată pers. fizice şi juridice

răşinoase 22551 506 23767 păduri foioase 59064 655 49300

terenurile în curs de regenerare şi plantaţiile înfiinţate in scopuri forestiere

106 9

terenurile destinate împăduririi 70 8 terenurile care servesc nevoilor de cultură

70 31

terenurile care servesc nevoilor de producţie silvică

3 13

terenurile care servesc nevoilor de administraţie

536 41

terenurile ocupate de construcţii şi curţile aferente acestora

543 2

iazurile, albiile pâraielor, precum 844 2 63

111

şi terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice perdelele forestiere de protecţie jnepenişurile păşunile împădurite Total 83787 1163 73234 Date oferite de ITRSV Focşani

Repartitia FF pe tipuri de proprietate

1%

53%

46%

0%

De stat

Publica UAT

Privata UAT

Privata persoanefizice si juridice

Diagrama1

; 128029

; 1478; 12463 ; 8761 ; 7453

0

50000

100000

150000

Suprafete(ha)

Repartitia fondului forestier al judetului Buzau pe administratori

Directia Silvica OS Buzaul Ardelean OS Siriu SRL

OS Nehoiu privat SRL Alti administratori

Diagrama 2

Faţă de anii anteriori, în 2009, structura pe proprietăţi s-a modificat substanţial, proprietatea privată a ajuns la 73234 ha, reprezentând cca 46% din pădurile judeţului Buzău.

112

Evolutia suprafetelor de păduri private

20000

30000

40000

50000

60000

70000

80000

2005 2006 2007 2008 2009

sup

rafa

ta (

ha)

Diagrama 3

6.5.2 Funcţia economică a pădurilor Pădurile, prin multiplele lor funcţii, constituie o importantă resursă a economiei naţionale. Veniturile se obţin din:

� arbori grosi pentru obţinerea de furnire estetice şi tehnice; � arbori groşi pentru lemn de cherestea ; � arbori mijlocii pentru celuloză şi construcţii rurale; � fauna pădurii pentru blănuri şi carne; � fructe şi ciuperci pentru valorificare în industria

alimentară; � plante medicinale; � organizare de partide de vânătoare;

Deloc neglijabilă este bogaţia de produse secundare pe care le adaposteşte pădurea: fructe mici, ciuperci, plante Fig. 20- Creasta cocoşului medicinale dar şi marea varietate de animale sălbatice ca: urşi, mistreţi, vulpi, râşi, cocoşi de munte, lupi, capra neagră, ce deschide perspective pentru practicarea vânătorii. Reţeaua densă de râuri şi pâraie montane gestionate de organele silvice sau de asociaţiile vânătorilor şi pescarilor, populată natural cu specii de peşte (păstrav, lipan, zglăvoc, clean, mreana, scobar, boiştean, beldiţă, petroc, s.a.) reprezintă o bază folosită curent pentru pescuitul sportiv. Zonarea funcţională a pădurilor Tab 6.5.2

Grupa de încadrare Suprafaţa (ha) Suprafaţa relativă Grupa I – speciale de protectie 94588 61% Grupa a-II-a- de producţie şi protecţie 61255 39% 6.5.3 Masa lemnoasă pusă în circuitul economic Direcţia Silvică Tabel 6.5.3.a

Suprafaţa parcursă(ha) Volumul recoltat (mii mc) Natura tăierii Prop.stat Prop.UAT Prop.

priv Prop.stat Prop.UAT Prop.

priv Produse principale 999 96,4 Accidentale I 854 5,2 Conservare 215 8,7 Accidentale II 96 0,6 Rărituri 2091 47,8 Igiena 11041 29,8

113

Ocolul Silvic Buzăul Ardelean Tabel 6.5.3.b Suprafaţa parcursă(ha) Volumul recoltat (mii mc) Natura tăierii

Prop.stat Prop.UAT Prop. priv

Prop.stat Prop.UAT Prop. priv

Produse principale 9 2,0 Accidentale I 7 0,1 Conservare 24 0,7 Accidentale II 0 0 Rărituri 24 0,5 Igiena 17 0,1

SC Ocolul Privat Nehoiu Tabelul 6.5.3.c

Suprafaţa parcursă(ha) Volumul recoltat (mii mc) Natura tăierii Prop.stat Prop.UAT Prop.

priv Prop.stat Prop.UAT Prop.

priv Produse principale 23 196 1,4 12,3 Accidentale I - 29 - 0,5 Conservare - 165 - 5,1 Accidentale II - - - - Rărituri 21 132 0,9 4,0 Igiena 22 965 0,1 3,1

OS SIRIU SRL Tabelul 6.5.3.d

Suprafaţa parcursă(ha) Volumul recoltat (mii mc) Natura tăierii Prop.stat Prop.UAT Prop.

priv Prop.stat Prop.UAT Prop.

priv Produse principale 213 16,6 Accidentale I 655 396 1,6 6,2 Conservare 10 163 2,7 4,9 Accidentale II - 184 - 0,8 Rărituri - 106 - 2,6 Igiena 275 2114 0,3 3,8

Masa lemnoasă pusă în circuitul economic la nivelul anului 2009 în judeţul Buzău

Tabelul 6.5.3 Suprafaţa parcursă(ha) Volumul recoltat (mii mc) Natura tăierii

Prop.stat Prop.UAT Prop. priv

Prop.stat Prop.UAT Prop. priv

Produse principale 999 40 - 418 96,4 1,4 - 30,9 Accidentale I 854 655 - 432 5,2 1,6 - 10,2 Conservare 215 90 - 352 8,7 2,7 - 11,0 Accidentale II 96 - - 184 0,6 - - 1,2 Rărituri 2091 30 - 262 47,8 0,9 - 10,9 Igiena 11041 300 - 4690 29,8 0,4 - 7,2

Date oferite de ITRS Focşani

114

Exploatarea pădurilor este definită ca reprezentând ansamblul activităţilor prin care se extrage şi se pune în valoare masa lemnoasă cu scopul de a se asigura condiţii optime de dezvoltare şi regenerare a arboretelor şi de a satisface cerinţe ale societăţii. Punerea în valoare a masei lemnoase presupune transformarea arborilor marcaţi în sortimente de lemn brut- sortimente care reprezintă produsul final al exploatării şi care sunt constituite din prese de lemn cu dimensiuni, forme şi calităţi impuse de necesităţile de folosire ulterioară. În plus, pentru a putea fi valorificate, sortimentele de lemn brut trebuie să se găsească în final, în locuri accesibile beneficiarilor de astfel de produse. Activitatea de exploatare trebuie să fie eficientă din punct de vedere economic iar pe de altă parte să se desfăşoare astfel încât să nu producă ecosistemului prejudicii care să depăşească pragul de suportabilitate al acestuia. 6.5.4 Distribuţia pădurilor după principalele forme de relief în judeţul Buzău Tab. 6.5.4

Forma de relief Suprafaţa totală /ha) Suprafaţa relativă (%)

Munte 87001 55

Deal 55364 36

Câmpie 13 478 9

Distribuţia pădurilor după formele de relief

55%36%

9%

Munte Deal Câmpie

Diagrama 4

6.5.5 Starea de sănătate a pădurilor

Pentru promovarea unei silviculturi durabile vor fi necesare modificări fundamentale, schimbări de concepţie în sensul unei gestionari durabile a pădurilor. Având în vedere că veniturile populaţiei rurale din zona montană depind în mare măsură de valorificarea lemnului, pe lângă restricţii trebuie introduse şi alternative (soluţii) pentru ca pădurea să nu fie afectată din punct de vedere ecologic. Datorită exploatării şi transportului lemnului cu mijloace deseori prea puţin adecvate, reţeaua de drumuri forestiere a avut mult de suferit. Şi în acest sector este loc pentru investiţii şi retehnologizare. Deosebit de gravă este depozitarea la întâmplare, deseori pe malul apelor, a rumeguşului care rezultă din prelucrarea lemnului. Acesta este un pericol real pentru peşti. Acţiuni strategice pentru gestionarea durabilă a pădurilor:

• Impădurirea de terenuri degradate şi abandonate din terenul agricol; • Reconstucţia ecologică a pădurilor deteriorate structural de factorii naturali; • Creare de perdele forestiere de protecţie a câmpului, a solului şi împotriva eroziunii; • Menţinerea volumului recoltelor anuale de lemn la nivelul posibilităţii pădurilor; • Aplicarea de tratamente intensive şi de tratamente cu perioadă lungă de

regenerare, care să asigure realizarea de arborete amestecate, cu structura mozaicată. Tăierile rase trebuie diminuate drastic;

115

• Ecologizarea tehnologiilor de exploatare a lemnului şi reconsiderarea acestei activităţi ca importantă componentă a silviculturii.

Suprafeţe de pădure afectate de diverşi factori la nivelul anului 2009 Tabel 6.5.5.a

Factori ce afectează sănătatea pădurilor Suprafeţe afectate (ha)

Pagube aproximative (RON)

Incendii 1,6 Agresiuni climatice - Boli - Insecte 6562 neevaluate Poluare - -

Date transmise de Direcţia Silvică Buzău Tratamente aplicate pădurilor Tabel 6.5.5.b

Tipul tratamentului Suprafeţe tratate(ha)

Tipul tratamentului

Pentru combaterea insectelor 6562 aviochimic Pentru paraziţii vegetali (preventiv) 360 terestru

Date transmise de Direcţia Silvică Buzău 6.5.6. Suprafeţele din fondul forestier naţional parcurse cu tăieri în 2009

Suprafeţe parcurse cu tăieri pe toate tipurile de proprietăţi Tabel 6.3.6

Tipul tăierii Proprietate

de stat (ha)

Proprietatea unit. administrativ-teritoriale

(ha)

Proprietate privată

(ha) de regenerare 1502 130 945 de produse accidentale 1323 320 1810 de igienă şi curăţire 11469 300 4690 de îngrijire în păduri tinere 2802 - 443 de transformare a păşunilor împădurite

- 227 -

Date oferite de ITRSV Focşani 6.5.7. Zone cu deficit de vegetaţie forestieră şi disponibilităţi de împădurire

Dacă se pune problema instalării unei păduri pe terenuri care au fost acoperite cu vegetaţie forestieră până în ultimile decenii este vorba, practic, de reîmpădurire. Împădurirea propriu-zisă se execută pe un terenul lipsit de pădure de cel puţin 50 de ani. În mod curent însă se foloseşte termenul împădurire. Un obiectiv important al strategiei silviculturii româneşti îl constituie împădurirea terenurilor degradate. Categoriile de terenuri care necesită împăduriri pentru judeţul Buzău sunt:

• terenuri agricole degradate (terenuri erodate, terenuri afectate de alunecări, terenuri agricole destructurate);

• terenuri agricole cumpărate în condiţiile legii de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva;

• terenuri agricole pe care se creează perdele forestiere de protecţie a culturilor agricole, cursurilor de apă şi căilor de comunicaţie, pentru protecţia antierozională a terenurilor în pantă, etc.

Pădurile formate prin împădurire sunt însă departe de cele naturale în ceea ce priveşte biodiversitatea, compoziţia speciilor, diversitatea genetică sau stabilitatea lor. De aceea, este nevoie ca noile păduri să fie create în apropierea sau în contact cu cele naturale sau bătrâne, pentru ca speciile să le colonizeze şi să asigure astfel o biodiversitate din ce în ce mai ridicată şi, implicit, o stabilitate care să permită existenţa lor pe termen lung.

116

6.5.8. Suprafeţe de teren scoase din fondul forestier pentru alte utilizări

• suprafeţe scoase temporar- 1,28ha în 2009 -pentru OMV Petrom • suprafeţe scoase definitiv- 0,90 ha în 2009- pe baza Legii 46/2008, Ord. 25/2009

6.5.9. Suprafeţe de păduri regenerate în anul 2009

În mod firesc, continuitatea unei păduri se asigură prin regenerare naturală. Arboretele ajunse la vârsta exploatabilităţii fructifică dacă sunt rărite corespunzător. Dacă şi solul este capabil să asigure germinarea seminţelor şi instalarea seminţişului o nouă pădure se va instala în locul celei vechi. Aceasta ar fi calea cea mai indicată din punct de vedere silvicultural şi economic. Folosirea optimă a factorilor de vegetaţie pentru obţinerea unor producţii de lemn importante calitativ şi cantitativ, dar şi îndeplinirea obiectivelor de protecţie a mediului implică deseori intervenţii în modificarea compoziţiei pădurilor. Prin urmare, există multe situaţii când este necesar să se recurgă la împădurirea anumitor suprafeţe pe cale artificială şi anume: - în cazul culturilor cu cicluri scurte de producţie; - când se aplică tratamentul tăierilor rase; - în arborete degradate sau brăcuite (slab productive); - în tipuri de păduri derivate; - la crearea de noi păduri; - în pădurile intrate în conversiune; - în cazul în care regenerarea naturală a eşuat pe parcurs ; - când arborii bătrâni (din arboretul ajuns la vârsta exploatabilităţii) sunt bolnavi sau aparţin unor specii necorespunzătoare staţiunii; - datorită gospodăririi necorespunzătoare a unor păduri, starea lor actuală nu mai reflectă potenţialul productiv al staţiunilor forestiere. Astfel, productivitatea multor păduri de stejar este în prezent inferioară potenţialului staţional. - în situaţii în care pădurea a fost tăiată ras sau distrusă (doborâturi de vânt, uscări, incendii); - în porţiuni de pădure care nu s-au regenerat în mod satisfăcător pe cale naturală şi pe care se vor realiza împăduriri pentru completarea şi ameliorarea calitativă a regenerării naturale. Suprafeţe de păduri regenerate în 2009 transmise de ITRSV Focşani:

• regenerare naturală- 297 ha; • regenerare artificială- 68 ha

6.5.10. Presiuni antropice exercitate asupra pădurilor. Sensibilizarea publicului

Declinul pădurilor s-a manifestat sub două forme: - defrişarea pădurilor, adică înlăturarea completă şi definitivă a învelişului forestier (neurmată de regenerare sau împădurirea suprafeţei respective) - degradarea pădurilor, adică destructurarea lor sub aspectul compoziţiei, consistenţei, stării de vegetaţie, capacităţii de producţie, caracteristicilor calitative, stării de sănătate etc. La deteriorarea pădurilor contribuie mai mulţi factori:

• defrişările ilegale şi exploatarea forestieră extensivă; • factorii de climă (seceta, inundaţiile, gerurile puternice,etc) exercită presiuni

puternice asupra pădurii; • publicul are influenţă nefastă asupra pădurii prin: camparea sau parcarea

automobilelor pe terenuri cu vegetaţie, aruncarea deşeurilor menajere la întâmplare, ruperea de ramuri, recoltări de plante din zonele speciale de

117

conservare, aprinderea de focuri în zone nepermise şi nesupravegherea acestora, etc;

• vânătoarea ilegală a unor specii de animale care conduce la modificarea ecosistemelor pădurii;

• extinderea păşunilor a făcut ca limita superioară a pădurilor şi a jnepenişurilor să coboare în multe zone montane cu 100-250 de metri altitudine;

• lucrările desfăşurate pentru obţinerea de noi surse energetice Reţeaua de păduri naturale incluse în zone strict protejate trebuie să mărească eficienţa sistemelor de administrare şi să sprijine investiţiile în cercetarea ştiinţifică din domeniul ecologiei forestiere şi a conservării biodiversităţii. Sensibilizarea publicului trebuie să înceapă încă din şcoală. Orice campanie publicitară nu poate avea rezultate mai bune decât implicarea directă a copiilor, a adulţilor şi de ce nu a bătrânilor. Participarea la plantarea puieţilor, la igienizarea pădurilor de agrement responsabilizează pe cei implicaţi. Pentru deţinătorii de titluri de proprietate este important să conştientizeze că de avantajele pădurii trebuie să beneficieze şi generaţiile următoare . 6.5.11. Impactul silviculturii asupra naturii şi mediului Defrişările şi degradarea pădurilor au trei consecinţe majore directe : - scăderea biomasei şi a volumului de resurse forestiere valorificabile (lemn, fructe de pădure, ciuperci, latex, cauciuc, etc.) - modificarea proceselor ecologice (circuitul elementelor, stocarea carbonului, diminuarea rezistenţei la factori perturbatori etc.) - reducerea diversităţii biologice la toate nivelurile (genetice a speciilor, comunităţilor, peisajelor). Aceste consecinţe directe generează la rândul lor o serie de alte consecinţe. Astfel, scăderea biomasei şi a volumului de resurse forestiere valorificabile duce la: - diminuarea cantităţii de carbon stocat în lemn şi în solurile forestiere; - diminuarea unei importante materii prime pentru industrie şi consumul populaţiei; - necesitatea înlocuirii lemnului ca sursă regenerabilă de energie cu alte surse, unele mai puţin pretenţioase faţă de mediu; - sărăcirea populaţiei prin lipsirea acesteia de o sursă de venit; - diminuarea unor resurse care constituie materii prime pentru diferite industrii (alimentară, farmaceutică, cauciucului etc.); - fragmentarea masivelor forestiere. Modificarea proceselor ecologice duce la: - modificarea circuitului carbonului în natură; - modificarea circuitului apei în natură; - modificarea circuitului oxigenului în natură; - apariţia unor modificări climatice, (încălzirea climei – aşa numitul efect de seră),albedou mai ridicat, vânturi mai puternice; - apariţia fenomenului de aridizare; - amplificarea proceselor ocazionale; - degradarea habitatelor; - ştrangularea unor coridoare ecologice; - izolarea populaţiilor. Reducerea diversităţii biologice are drept consecinţe: - dispariţia unor specii de plante şi animale; - dispariţia unor forme şi varietăţi adaptate la anumite condiţii ecologice; - diminuarea efectivelor unor populaţii de plante şi animale;

118

- modificări la nivelul relaţiilor trofice (apariţia unor atacuri de fitofagi). Pe lângă poluare, acţiunile umane, ca de pildă înlocuirea pădurilor naturale cu plantaţii de specii străine, au produs schimbări în floră şi faună, au accentuat eroziunea şi au contribuit la schimbari climatice. Furtunile, amplificate ca rezultat al schimbarilor climatice, distrug arii mari cu monoculturi de conifere formate din arbori cu o vitalitate şi o rezistenţă redusă, păduri vulnerabile instalate de oameni în afara zonei în care acestea ar trăi în mod normal. De asemenea, focurile aprinse de fulgere, avalanşele, bolile produse de bacterii, fungi sau insecte fitofage, ca si alte fenomene naturale care altadată erau izolate, au acum puterea să distrugă o pădure din ce în ce mai slăbită de intervenţia omului. Multe specii de arbori au fost eliminate pentru simplul fapt că nu aveau o valoare utilitară, cum ar fi cireşul, mărul sau părul sălbatic şi tisa (otravitoare pentru animalele domestice). Pădurile din România conţin 58 de specii de arbori şi 118 specii de arbuşti . 6.6 Presiuni antropice exercitate asupra biodiversităţii

In ultimele trei decenii s-a conştientizat faptul că diversificarea, accelerarea, globalizarea şi cronicizarea sunt trăsături dominante ale procesului de deteriorare a capitalului natural. Principalele căi prin care omul contribuie la degradarea biodiversităţii sunt: modificarea şi distrugerea habitatelor, transferul voluntar şi involuntar de specii şi supraexploatarea. Organizarea şi desfăşurarea diferitelor activităţi economice pe teritoriul ţării generează presiuni asupra mediului legate de ocuparea terenurilor, modificarea peisajelor şi a ecosistemelor, distrugerea spaţiului natural, utilizarea neraţională a solului, supraconcentrarea activităţilor pe o zonă foarte sensibilă şi cu mare valoare ecologică, etc. Principalii factori antropici:

� desecarea luncilor râurilor şi desecarea mlaştinilor � construirea de obiective urbane şi industriale în zone cu o mare valoare ecologică � crearea lacurilor de acumulare � creşterea poluării apelor şi a solurilor prin neizolarea deşeurilor industriale � defrişări necontrolate şi exploatarea excesivă a masei lemnoase � neutilizarea fertilizatorilor naturali � utilizarea pesticidelor � recoltări/capturări excesive de specii pentru valorificare economică fără posibilitatea

acestora de a se regenera, importul sau exportul de specii de floră şi faună fără o bază ştiinţifică

� utilizarea de tehnici neadecvate în construirea unor obiective de infrastructură (şosele, linii de cale ferată, poduri, reţele de transport a energiei electrice, conducte pentru transportul produselor petroliere, etc).

� reducerea şi fragmentarea habitatelor din cauza urbanizării

� turismul haotic � practicarea de sporturi în afara spaţiilor

amenajate � introducerea deliberată sau accidentală de

specii alohtone în ecosistemele naturale sau agricole

Fig 21 Figura 21 surprinde o imagine de la campionatul de motocross organizat anual în Munţii Penteleu fără acordul autorităţii competente pentru protecţia mediului. Intervenţiile umane nu sunt negative numai prin faptul că folosesc la maximum resursele biologice, dar şi prin activităţi care nu vizează direct aceste categorii. Menţinerea habitatelor naturale este ameninţată de lucrări care uneori sunt finanţate chiar din fondul de mediu:

• drenarea pajiştilor umede şi conversia în terenuri arabile sau păşuni;

119

• regularizarea râurilor şi distrugerea ecosistemelor aluviale; • împădurirea pajiştilor cu productivitate scăzută şi a habitatelor de stepă,

considerate impropriu de către autorităţi ca fiind terenuri „degradate”; • abandonarea pajiştilor şi păşunilor, în special în zonele înalte, mai greu accesibile,

care vor fi invadate de vegetaţia forestieră; • transferul voluntar sau involuntar de specii este o cauză majoră a pierderilor de

specii şi de afectare a biodiversităţii. În judeţul Buzău exploatările de nisipuri şi pietrişuri afectează peste 200 ha de terenuri din Lunca Buzăului la care se adaugă amenajările piscicole ce urmează să fie infiinţate în terasa râului şi care vor produce modificări în ceea ce priveşte biodiversitatea zonei. Refacerea ecologică trebuie să aibă în vedere o refacere naturală şi eliminarea factorilor antropici. Se interzice utilizarea de specii alohtone pentru refacerea unor zone afectate din aria unor habitate naturale. PRINCIPALELE SPECII ARBORICOLE INVAZIVE IN FLORA ROMANIEI 1. Acer negundo L. - Arţar American- arbore de origine nord-americană, cultivat în aliniamente stradale de unde s-a sălbăticit, în special în lunci, dar, în ultimii ani, constatăm că a cotropit, împreună cu Ailanthus altissima, aproape toate spaţiile verzi din oraşe şi sate, cu precădere la ses. Are cam aceleaşi calităţi biologice ca Ailanthus, adică fructifică mult încă de tânăr, creşte rapid şi are înrădăcinare adâncă, spre deosebire de Ailanthus. 2. Ailanthus alissima - Cenuşar - arbore originar din China, cultivat în Europa pentru ornament, de unde s-a sălbăticit. Are forţă de propagare rapidă. In primul rând produce un număr impresionant de de germeni de la vârsta de câţiva ani, care sunt duşi de vânt în toate direcţiile (anemohorie), detaşându-se de planta mamă spre primăvară. 3. Amorpha fruticosa . - Salcâm pitic - specie de origine nord-americană care a împănat toate luncile cu un desiş greu de străbătut, o adevărată “junglă ripicolă”, în special în locurile în care a intervenit omul cu plantaţii sau exploatări. Infloreşte şi fructifică abundent şi, în plus, se îndeseşte prin drajonare. 4. Fraxinus pennsylvanica - Frasin mexican - arbore cultivat în aliniamente stradale, în diverse oraşe, şi în scop forestier. Creşte repede şi fructifică abundent în fiecare an. Il găsim sălbăticit în pădurile de luncă, în stratul al doilea, unde fructifică normal. 5. Lycium barbarum . - Cătină de garduri - originar din China a fost folosit la garduri vii, mai ales la sate, de unde s-a naturalizat. Formează pâlcuri dese, cu vârfurile aplecate, prin locurile murdare, în care se depozitează compost. 6. Robinia pseudacacia- Salcâmul- este alohton cu tendinţe invazive, arbore originar din America de nord, adus în România după anul 1800 pentru fixarea nisipurilor. Cultura salcâmului a fost mult încurajată. Se înmulţeşte repede pe cale vegetativă dar şi prin seminţe. Specia trebuie monitorizată şi eliminată din preajma ariilor naturale protejate sau a unor ecosisteme valoroase pentru a evita anumite consecinţe negative de dispariţie a unor specii caracteristice de floră. 6.7 BIOSECURITATEA

Bisecuritatea este reprezentată de un spectru larg de măsuri (politici de biosecuritate, regim de reglementari, măsuri ştiintifice şi tehnice) aplicate într-un cadru organizat, necesar minimalizării riscurilor potenţiale pe care biotehnologia modernă le poate aduce asupra echilibrului natural al mediului înconjurator şi sănătăţii umane. 6.7.1. Reglementări în domeniul biosecurităţii

Activităţile care implică organisme sunt supuse unui regim special de reglementare, autorizare şi administrare, în conformitate cu legislaţia şi actele juridice internaţionale la care România este parte. La nivelul UE biosecuritatea este reglementată prin următoarele acte normative:

120

• Directiva Parlamentului European şi a Consiliului privind introducerea deliberată în mediu și plasarea pe piață a organismelor modificate genetic care abrogă Directiva Consiliului nr.90/220/CE;

• Directiva Consiliului nr.90/219/CEE privind utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic, amendată prin Directiva nr. 98/81/CEE;

• Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului(CE) nr.1829/2003 privind alimentele și furajele modificate genetic;

• Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului(CE) nr.1830/2003 privind urmărirea şi etichetarea organismelor modificate genetic şi urmărirea produselor alimentare şi furaje produse din organismele modificate genetic şi care amendează Directiva Consiliului nr.2001/18/CE;

• Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului(CE) nr.1946/2003 privind transportul peste frontieră a organismelor modificate genetic.

Obţinerea, testarea, utilizarea şi comercializarea organismelor modificate genetic (plante, animale sau microorganisme) sunt supuse, în toate ţările, unui regim special de reglementare, autorizare şi administrare, care stabileşte cadrul juridic şi instituţional menit să elimine sau să reducă riscurile de producere a unor efecte negative asupra sănătăţii oamenilor, diversităţii biologice, echilibrului ecologic şi calităţii mediului înconjurător. Aceste reglementări au la bază principiul precauţiei şi includ proceduri detaliate privind evaluarea şi managementul riscurilor.

România este practic una dintre primele ţări din S - E Europei care şi-a reglementat propriul cadru naţional de biosecuritate. La nivel internaţional, România a semnat în data de 11 octombrie 2000, în calitate de Parte la Convenţia privind Diversitatea Biologică, Protocolul de la Cartagena privind Biosecuritatea, pe care l-a ratificat în 30 iunie 2003. Legislaţia caracteristică din România: LEGE Nr. 3 din 9 ianuarie 2008 pentru aprobarea Ordonanþei de urgenţã a Guvernului nr. 44/2007 privind utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic; LEGE Nr. 247 din 30 iunie 2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2007 privind introducerea deliberatã în mediu şi introducerea pe piaţã a organismelor modificate genetic; Hotărâre nr. 497 din 23/05/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 1.946/2003 din 15 iulie 2003 privind mişcarea transfrontieră a organismelor modificate genetic; Ordin nr. 55 din 16/01/2007 pentru înfiinţarea Registrului naţional al informaţiei cu privire la modificările genetice din organismele modificate genetic şi transmiterea informaţiei către Comisia Europeană; Hotărâre nr. 173 din 09/02/2006 privind trasabilitatea şi etichetarea organismelor modificate genetic şi trasabilitatea alimentelor şi hranei pentru animale, obţinute din organisme modificate genetic; Hotărâre nr. 256 din 22/02/2006 privind hrana pentru animale şi alimentele modificate genetic; Ordin nr. 730 din 01/11/2006 pentru aprobarea radierii soiurilor de soia modificate genetic din Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România; Ordin nr. 237 din 07/04/2006 privind autorizarea cultivatorilor de plante modificate genetic; Ordin nr. 1295 din 23/12/2005 pentru aprobarea Formularului de prezentare a rezumatului notificării privind introducerea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic, în alte scopuri decât introducerea pe piaţă; Ordin nr. 923 din 06/10/2005 pentru aprobarea Formularului de prezentare a rezumatului notificării privind introducerea pe piaţă a organismelor modificate genetic, ca atare sau în produse;

121

Ordin nr. 606 din 06/07/2005 privind aprobarea Formularului pentru prezentarea rezultatelor introducerii deliberate în mediu a plantelor superioare modificate genetic, în alte scopuri decât introducerea pe piaţă; Ordin nr. 98 din 25 ianuarie 2008 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Comisiei pentru Securitate Biologică; Lege nr. 266 din 15/05/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii, comercializarea seminţelor şi a materialului săditor, precum şi înregistrarea soiurilor de plante; Lege nr. 86 din 10 mai 2000 pentru ratificarea Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998; 6.7.2. Locaţii şi suprafeţe cultivate cu plante superioare modificate genetic în România În anul 2008, plantele modificate genetic au fost cultivate pe 125 milioane ha, în 25 de ţări de pe 6 continente, cu 10,7 milioane mai mult decât în anul precedent. Pe parcursul celor 10 ani de la introducerea în cultură, pe scară largă, a plantelor transgenice, această suprafaţă a crescut de la 1,7 milioane ha în anul 1996 la 125 milioane ha în anul 2008. Pe primul loc se află SUA cu 62,5 milioane de hectare, urmată de Argentina cu 21 milioane hectare, Brazilia cu 15,8 milioane hectare, Canada cu 7,6 milioane hectare, India cu 7,6 milioane hectare şi China cu 3,8 milioane de hectare

Din categoria plantelor modificate genetic se cultivă pe plan mondial următoarele plante superioare: porumb, soia, rapiţă, bumbac, cartof, dovlecel, papaya, garoafă, piper dulce şi lucernă.

Singura plantă autorizată de UE pentru a fi cultivată pe teritoriul ei este porumbul modificat genetic.

În anul 2008, şapte din cele 27 de ţări din Uniunea Europeană au cultivat oficial porumb MON 810, respectiv Spania, Republica Cehă, România, Portugalia, Germania, Polonia şi Slovacia. Suprafaţa totală cultivată în cele şapte state a crescut de la 88.673 de hectare în 2007 la 107.719 ha în anul 2008, acesta însemnând o creştere a suprafeţei cultivate cu 21%.

Pe teritoriul judeţului Buzău, în 2009 au fost cultivate următoarele plante modificate genetic:

Nr. crt

Operatorul economic Locaţia Suprafaţa (ha)

Soiuri cultivate

1 SA Agroservis M Com. Luciu 9,0 Porumb MON 810 0,0875 soia 2 CTS Rm. Sărat Rm. Sărat 2,0 Porumb MON 810

Date furnizate de DADR Buzău În anul 2009 Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului a emis 20 de autorizaţii de mediu pentru introducerea deliberatã în mediu, în scopul testării în câmp, a diferitelor soiuri de porumb modificate genetic precum şi 9 acorduri de mediu pentru societăţile importatoare de soiuri de porumb modificate genetic în scopul testării lor în câmp. 6.7.3. Coexistenţa . Coexistenţa se referă la abilitatea fermierilor de a face o alegere practică între agricultura convenţională, ecologică sau cea care utilizează OMG, îndeplinind obligaţiile legale de etichetare şi/sau standarde de puritate. Abilitatea de a menţine diferite sisteme de producţie agricolă este o precondiţie pentru furnizarea unui înalt nivel de alegere a consumatorului. Conceptul de coexistenţă este legat de potenţialele pierderi economice şi impactul amestecării producţiei modificate

122

genetic cu cea nemodificată genetic şi cele mai potrivite măsuri de management care pot fi luate pentru a minimiza amestecarea. Comisia Europeană consideră că măsurile de coexistenţă trebuie dezvoltate şi implementate de Statele Membre. Conform Recomandării Comisiei nr. 556/2003, măsurile de coexistenţă trebuie să fie: eficiente, specifice fiecărei culturi, să dea prioritate măsurilor de management al fermelor şi să se bazeze pe practicile existente de separare, de exemplu cele privind seminţele. Fermierii care cultivă plante modificate genetic trebuie să aibă în vedere următoarele: crearea unor zone tampon, eşalonarea in timp a semănatului, pentru prevenirea impurificării prin polenizare încrucişată a culturilor ecologice sau convenţionale aparţinând proprietarilor de terenuri situate in vecinătatea culturilor modificate genetic; luarea tuturor măsurilor necesare pentru a preveni amestecul fizic al produselor modificate genetic cu cele ecologice sau convenţionale pe parcursul operaţiunilor de recoltare, transport, depozitare şi condiţionare a producţiei obţinute din culturile modificate genetic; depozitarea separată a producţiei, curăţarea maşinilor de semănat, a instalaţiilor de condiţionare, a mijloacelor de transport, conform prevederilor legislaţiei în vigoare privind producerea seminţelor. Direcţiile Agricole pentru Dezvoltare Rurală (D.A.D.R.) sunt obligate să pună la dispoziţia cultivatorilor care dovedesc un interes legitim pentru prevenirea impurificării culturilor ecologice sau convenţionale, informaţii referitoare la tipul de agricultură practicat de proprietarii terenurilor cu care se învecinează. În cazul impurificării dovedite cu OMG a culturilor convenţionale sau ecologice, cultivatorii afectaţi vor depune plângere, în scris, la instanţele competente de drept comun. Analizele pentru stabilirea gradului de impurificare vor fi făcute de laboratoarele acreditate din ţară sau din Uniunea Europeană. Specialiştii de la D.A.D.R. vor urmări modul in care cultivatorii de plante modificate genetic aplică măsurile de asigurare a coexistenţei culturilor modificate genetic cu cele ecologice sau convenţionale 6.7.4 PERSPECTIVE . Având în vedere numeroasele dezbateri la nivel european pe tema organismelor modificate genetic (OMG), precum şi sensibilitatea politică a subiectului (majoritatea statelor membre şi majoritatea consumatorilor europeni opunându-se cultivării plantelor modificate genetic şi utilizării produselor obţinute din acestea), este necesară clarificarea statutului plantelor modificate genetic în ţara noastră. În acest sens, trebuie organizate o serie de dezbateri pe tema organismelor modificate genetic, la care să participe specialişti din instituţii implicate în reglementarea OMG (M.A.P.D.R., M.M., A.N.P.M., A.N.S.V.S.A., A.N.P.C., M.S.), instituţii de cercetare şi învăţământ superior agricol din România, parlamentari, reprezentanţi ai producătorilor de seminţe modificate genetic, ai cultivatorilor şi procesatorilor de plante modificate genetic, ai asociaţiilor de agricultură ecologică, ai unor organizaţii neguvernamentale pentru protecţia mediului. Trebuie făcută o analiză riguroasă a tuturor aspectelor legate de acest sector, având în vedere avantajele tehnico-economice, sociale, dar şi riscurile cultivării plantelor modificate genetic pentru mediu, sănătate, pentru agricultura convenţională şi ecologică, aspectele etice ale acestei tehnologii. România va continua armonizarea legislaţiei naţionale cu cea a Uniunii Europene, construirea cadrului instituţional pentru implementarea acesteia, în vederea întăririi sistemului de inspecţie şi control al activităţilor cu organisme modificate genetic. Trebuie dezvoltată capacitatea de control la frontieră (a importurilor, exporturilor şi tranzitului OMG) precum şi crearea de laboratoare pentru detecţia, identificarea şi cuantificarea OMG. Regulamentul nr. (CE) 1830/2003 privind trasabilitatea şi etichetarea organismelor modificate genetic şi trasabilitatea alimentelor şi hranei pentru animale, produse din organisme modificate genetic şi care amendează Directiva 2001/18/CE prevede etichetarea produselor care conţin organisme modifcate genetic. Pentru produsele

123

preambalate constituite din sau conţinând OMG trebuie să fie înscrisă pe etichetă menţiunea "Acest produs conţine organisme modificate genetic" sau menţiunea "Acest produs conţine «numele organismului/organismelor» modificat/modificate genetic" (această prevedere este cuprinsă în Hotărârea Guvernului nr. 173/2006, hotărâre emisă pentru implementarea la nivel naţional a Regulamentul nr. (CE) 1830/2003). Producţii mai mari şi costuri mai mici - agricultorii spun că acestea sunt principalele avantaje ale plantelor modificate genetic. Agricultorii români se plâng că se lovesc de multe restricţii atunci când vor să cultive plante modificate genetic. La rândul lor, ecologiştii îi acuză pe cercetători şi pe fermieri că ignora riscurile reprezentate de asemenea organisme pentru oameni, animale şi mediu. Potrivit acestora, cartoful Amflora, recent avizat de autorităţile europene, conţine gene rezistente la antibiotic, iar porumbul modificat genetic este la fel de periculos pentru mediu, dar şi pentru om. În consecinţă viitorul va confirma sau infirma extinderea acestor culturi.

124

Capitolul 7. DEŞEURI 7.1. Date generale. Cadru legislativ

Deşeurile sunt acele substanţe sau obiecte de care deţinătorul se debarasează, are intenţia sau obligaţia de a se debarasa. În general, deşeurile reprezintă ultima etapă din ciclul de viaţă al unui produs (intervalul de timp între data de fabricaţie a produsului şi data când acesta devine deşeu). În prezent problema gestionării deşeurilor se manifestă tot mai acut din cauza creşterii cantităţii şi diversităţii acestora, precum şi a impactului lor negativ, tot mai pronunţat, asupra mediului înconjurător. Depozitarea deşeurilor pe sol fără respectarea unor cerinţe minime, evacuarea în cursurile de apă şi arderea necontrolată a acestora reprezintă o serie de riscuri majore atât pentru mediul ambiant cât şi pentru sănătatea populaţiei. De aceea, legislaţia europeană transpusă prin actele normative naţionale a impus o nouă abordare a problematicii deşeurilor, plecând de la necesitatea de a economisi resursele naturale, de a reduce costurile de gestionare şi de a găsi soluţii eficiente în procesul de diminuare a impactului asupra mediului produs de deşeuri. Gestionarea deşeurilor cuprinde toate activităţile de colectare, transport, tratare, valorificare şi eliminare a deşeurilor, inclusiv monitorizarea acestor operaţii şi monitorizarea depozitelor de deşeuri după închiderea lor. Obiectivele prioritare ale gestionării deşeurilor sunt prevenirea şi reducerea producerii de deşeuri şi a gradului de periculozitate al acestora prin:

• dezvoltarea de tehnologii curate, cu consum redus de resurse naturale; • dezvoltarea tehnologiei şi comercializarea de produse care prin modul de fabricare, utilizare sau eliminare nu au impact sau au cel mai mic impact posibil asupra creşterii volumului sau periculozităţii deşeurilor, ori asupra riscului de poluare; • dezvoltarea de tehnologii adecvate pentru eliminarea finală a substanţelor periculoase din deşeurile destinate valorificării; • valorificarea materială şi energetică a deşeurilor, cu transformarea acestora în materii prime secundare, ori utilizarea deşeurilor ca sursă de energie.

Astfel se asigură protejarea resursele naturale prin folosirea materiilor prime secundare din deşeuri şi se reduce poluarea mediului cauzată de eliminarea lor. Documentele strategice naţionale care reglementează gestionarea deşeurilor cuprind două componente principale: Strategia Naţională şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor care constituie instrumentele de bază prin care se asigură implementarea în România a politicii Uniunii Europene în domeniul deşeurilor. La sfârşitul anului 2006 au fost elaborate Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor (PRGD), de Agenţiile Regionale pentru Protecţia Mediului în colaborare cu reprezentanţii autorităţilor de mediu de la nivel local şi ai autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene, utilizând date de la nivelul acestora. Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor au fost aprobate prin Ordinul Comun al M.M.G.A. nr. 1364/14.12.2006 şi al M.I.E. nr. 1499/21.12.2006. Elaborarea şi aprobarea PRGD asigură beneficii majore în toate regiunile, astfel: asigură cadrul necesar pentru dezvoltarea proiectelor de gestionare a deşeurilor municipale cu finanţare din fonduri europene; optimizează investiţiile şi costurile operaţionale în domeniul gestionării deşeurilor municipale la nivel judeţean şi regional; asigură, pe termen mediu şi lung, dezvoltarea unor sisteme integrate de gestionare a deşeurilor municipale, cu efecte pozitive asupra mediului şi sănătăţii populaţiei. PRGD se conformează cu legislaţia europeană şi românească de mediu, iar obiectivele şi ţintele propuse sunt cele cuprinse în Strategia Naţională şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor. Cele mai importante obiective vizate de PRGD sunt: • extinderea colectării deşeurilor în zonele rurale nearondate până în prezent unor servicii

de salubritate;

125

• dezvoltarea sistemelor de colectare separată a deşeurilor, în vederea atingerii ţintelor de reciclare pentru deşeurile de ambalaje, deşeurile de echipamente electrice şi electronice, vehicule scoase din uz;

• construirea unor instalaţii de tratare a deşeurilor în scopul atingerii ţintelor de reducere a cantităţii de deşeuri biodegradabile ajunse la depozite;

• închiderea depozitelor de deşeuri neconforme şi reabilitarea ecologică a amplasamentelor;

• construirea şi operarea unor depozite noi conforme. Detalierea la nivel de judeţ a măsurilor şi acţiunilor cuprinse în PRGD se face prin intermediul Planului Judeţean de Gestionare a Deşeurilor, care este în curs de elaborare de către Consiliul Judeţean, împreună cu Agenţia Locală pentru Protecţia Mediului şi toţi factorii interesaţi din judeţ. Începând cu anul 2005, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului în colaborare cu Institutul Naţional de Statistică şi Agenţiile Judeţene pentru Protecţia Mediului realizează anual colectarea datelor privind generarea şi gestionarea deşeurilor în anul anterior, atât pentru necesităţile interne de raportare, cât şi în vederea elaborării raportărilor către Comisia Europeană şi EUROSTAT. Această activitate are la bază atât prevederile legislative generale în domeniul protecţiei mediului, cât şi reglementările specifice din domeniul deşeurilor. Deoarece, la momentul elaborării prezentului raport datele statistice privind gestionarea deşeurilor în anul 2008 nu au fost încă validate, pe parcursul capitolului „Deşeuri” se vor regăsi date începând cu anul 2007 (acest lucru fiind specificat în fiecare caz)

Tabel 7.1.1. Deşeuri generate pe principalele categorii Deşeuri generate Cantitate

(tone) Procent

Deşeuri generate în activităţi industriale în anul 2007 75624,85 27,43%

Deşeuri municipale generate în anul 2008

199982,82 72,56%

Total 275607,67 100% Sursa: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Institutul Naţional de Statistică

7.2. Deşeuri municipale

Deşeuri municipale şi asimilabile reprezintă totalitatea deşeurilor generate, în mediul urban şi în mediul rural, din gospodării, instituţii, unităţi comerciale şi prestatoare de servicii (deşeuri menajere), deşeuri stradale colectate din spaţii publice, străzi, parcuri, spaţii verzi, deşeuri din construcţii şi demolări, nămoluri de la epurarea apelor uzate orăşeneşti.

Gestionarea deşeurilor municipale presupune colectarea, transportul, valorificarea şi eliminarea acestora, inclusiv monitorizarea depozitelor de deşeuri după închidere. Responsabilitatea pentru gestionarea deşeurilor municipale aparţine administraţiilor publice locale, care, în mod direct sau prin concesionarea serviciului de salubrizare către un operator economic autorizat, trebuie să asigure colectarea, colectarea selectivă, transportul, tratarea, valorificarea şi eliminarea finală a acestor deşeuri. Colectarea deşeurilor menajere nu este generalizată la nivelul întregului judeţ. Pentru anul 2008, conform datelor transmise în chestionarele de cercetare statistică de către agenţii de salubritate, a fost colectată o cantitate de 131732,45 tone de deşeuri (tabelul 7.2.1.1 şi figura 7.2.1.1.), atât de la populaţie şi agenţi economici, cât şi din serviciile publice. Din datele avute la dispoziţie, rezultă că în anul 2008 procentul populaţiei urbane care a beneficiat de servicii de salubritate, a fost de 54,58% iar cel al populaţiei rurale de 7,32 %.

126

De asemenea, ţinând cont de aceste procente şi de faptul că în zonele rurale nu prea există servicii specializate pentru colectarea şi transportul deşeurilor menajere, se poate estima cantitatea de deşeuri menajere necolectate şi anume 68250,37 tone în 2008, respectiv cantitatea de deşeuri municipale generate – 199982,82 tone. 7.2.1 Cantităţi şi compoziţie Tabel 7.2.1.1. Deşeuri municipale generate în anii 2006, 2007 şi 2008

Cantitate deşeuri generate în anul, (tone) Deşeuri municipale

2006 2007 2008 Deşeuri menajere colectate 69158,87 70550,67 80738,95 în amestec 67790,82 66721,26 79269,41 de la populaţie 56946,45 55589 64195,1545 de la agenţi economici 10844,37 11132,26 16543,7955

separat 1368,05 3829,41 1469,5411 Deşeuri din servicii publice(stradale, pieţe, spaţii verzi) 26747 32626 50993,5

Deşeuri din construcţii şi demolări( inclusiv alte categorii de deşeuri neclasificate)

0 0 0

Total deşeuri municipale colectate 95905,87 103176,67 131732,45 Deşeuri menajere necolectate 69139 68498,27 68250,37 Total deşeuri municipale generate 165044,87 171674,94 199982,82

După provenienţa lor, deşeurile municipale au inclus (tabelul 7.2.1.2 şi figura 7.2.1.2):

• deşeuri menajere de la populaţie; • deşeuri menajere de la agenţii economici; • deşeuri din servicii municipale (deşeuri stradale, din pieţe, spaţii verzi); • deşeuri din construcţii, demolări.

Tabel 7.2.1.2. Deşeuri municipale colectate în anul 2008 Deşeuri municipale colectate

Cantitate colectată (tone)

Procent

Deşeuri menajere 80738,95 61,29

Fig. 7.2.1.1. Deşeuri municipale generate în anul 2008 (tone)

deşeuri necolectate 68250,37

deşeuri colectate

131732,45

127

Deşeuri din servicii publice 50993,5 38,71 Deşeuri din construcţii şi demolări

0 0

Total 131732,45 100 Sursa: Operatori de salubritate

Fig. 7.2.1.2. Deşeuri municipale colectate în anul 2008

deşeuri menajere de la

populaţie şi agenţi

economici61,29 %

deşeuri din construcţii/

demolări0%

deşeuri din servicii

municipale38,71 %

Distribuţia deşeurilor menajere colectate în amestec de la populaţie şi agenţii economici este prezentată în tabelul 7.2.1.3. şi figura 7.2.1.3. Tabelul 7.2.1.3. Deşeuri menajere colectate în amestec în anul 2008 Deşeuri menajere colectate în amestec Cantitate colectată Procent % Deşeuri menajere de la populaţie 64195,1545 79,51 Deşeuri menajere de la agenţii economici 16543,7955 20,49 Total 80738,95 100 Sursa: Operatori de salubritate

Fig. 7.2.1.3. Deseuri menajere colectate în amestec de la municipalitati în anul 2008

deseuri menajere de la

populatie79,51%

deseuri menajere de la

agenti economici20,49%

Colectarea separată a deşeurilor municipale în vederea valorificării materialelor

reciclabile provenite din deşeurile menajere (hârtie, carton, sticlă, metale, materiale plastice) se practică într-o mică măsură.

Implementarea colectării selective s-a preconizat să fie abordată în trei etape, astfel: • 2004 – 2006: experimentare (proiecte pilot), conştientizare populaţie; • 2007 – 2017: extinderea colectării selective la nivel naţional; • 2017 – 2022: implementarea colectării selective în zone mai dificile (locuinţe

colective, mediu rural dispersat, zone montane). Din cauza procentului foarte scăzut de colectare selectivă a deşeurilor de la populaţie, componentele reciclabile din deşeurile menajere (hârtie, carton, sticlă, materiale plastice, metale) nu se recuperează, ci se elimină aproape în totalitate prin depozitare finală

128

împreună cu celelalte deşeuri municipale. În tabelul de mai jos, se poate observa că în anul 2008 s-au colectat separat doar fracţiile de plastic şi hârtie/carton, ponderea cea mai mare fiind deţinută de deşeurile de hârtie şi carton.

Tabel 7.2.1.4. Deşeuri menajere colectate separat în anul 2008 Deşeuri colectate separat Procent % Hârtie, carton 99,03 Sticlă 0 0 Plastic 0,97 Metale 0 Biodegradabile 0 Altele 0 Total 100

Sursa: Operatori de salubritate În ce priveşte compoziţia procentuală a deşeurilor menajere colectate în judeţul Buzău, având în vedere că datele pentru 2008 nu au fost încă validate, în tabelul 7.2.1.5. sunt prezentate datele pentru anul 2007.

Tabel 7.2.1.5. Compoziţia procentuală estimativă a deşeurilor menajere şi asimilabile în anul 2007

Material Cantităţi Procentaj Hârtie şi carton 8030,6 11,383 Sticlă 7294,3 10,34 Metale 3450,2 4,89 Materiale plastice 3424,4 4,854 Textile 3440,2 4,876 Inerte 67 0,095 Biodegradabile 35971,3 50,987 Altele 8872,7 12,576 Total 70550,7 100

Sursa: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Institutul Naţional de Statistică ● Colectarea şi transportul deşeurilor Colectarea deşeurilor municipale este responsabilitatea municipalităţilor, direct – prin serviciile de specialitate din cadrul Consiliilor Locale, sau indirect – prin concesionarea serviciului firmelor specializate în servicii de salubrizare. Serviciile de salubrizare sunt organizate şi operează mai ales în zonele urbane. În anul 2009, s-a constatat o menţinere constantă a acoperirii cu servicii de salubrizare faţă de anul 2008 la nivel de judeţ, iar în mediu rural o creştere uşoară (aprox. 1%). Din cauza procentului scăzut de colectare selectivă a deşeurilor de la populaţie, componentele reciclabile din deşeurile menajere (hârtie, carton, sticlă, materiale plastice, metale) nu se recuperează, ci se elimină prin depozitare finală împreună cu celelalte deşeuri urbane.

• Activitatea de salubrizare

Activităţile de colectare şi transport a deşeurilor municipale din judeţ, sunt organizate diferit în funcţie de: mărimea localităţii, numărul persoanelor deservite, dotare şi forma de proprietate a agenţilor de salubritate.

129

Din datele transmise de către operatorii de salubritate prin completarea chestionarelor GD- MUN, redăm mai jos, tabel 7.2.1.6 şi figura 7.2.1.6, datele de identificare ale acestora precum şi numărul locuitorilor pe care i-au deservit în anul 2008.

Tabel 7.2.1.6. Datele de identificare ale agenţilor de salubritate din judeţul Buzău

Nr. localităţi deservite

Populaţie deservită în 2008 Denumire agent salubritate

Adresă Tel/fax urban rural urban rural

SC IGOSERV SA Berca , Com. Berca, Str. 1 Decembrie Tel/Fax: 0238/526218;

E-mail: radudoru@from.ro

- 8 - 4200

SC SERVCOM SA Nehoiu, Oraş Nehoiu, Str. Alba Iulia nr. 6

Tel/Fax: 0238/554373 1 1 4680 570

SC RER ECOLOGIC SERVICE SA Buzău, Mun. Buzău, Str. Unirii bl.

4B, Parter Tel: 0238/436912; Fax:

0238/720037 E-mail: office@rerbuzau.ro

1 2 84805

11820

SC RER ECOLOGIC SERVICE BUZĂU SA – punct de lucru

Râmnicu Sărat, localitatea Râmnicu Sărat, str. Căpitan Roşca Nicolae,

jud. Buzău Tel: /Fax:0238/567305

E-mail: office@rerbuzau.ro

1 - 18000 -

SC RER ECOLOGIC SERVICE BUZĂU SA – punct de lucru

Şarânga-Pietroasele, localitatea Pietroasele, jud. Buzău Tel: 0238/436912 şi Fax: 0238/720037

E-mail: office@rerbuzau.ro

- 3 - 2779

SC PREST SERV SRL Pătârlagele Oraş Pătârlagele, Bl. C3, Jud. Buzău,Tel: 0238/550001; Fax:

0238/550566

1 3 987 1513

4 17 108472 20882 Total locuitori 129354

Sursa: Operatori salubrizare

130

Fig. 7.2.1.6 Populaţia judeţului deservită de serviciile de salubritate în 2008

Populaţie judeţ

483988

Populaţie deservită 129354

Sursa: Operatori salubrizare

Tabel 7.2.1.7. Ponderea populaţiei ce beneficiază de servicii de salubritate pe

mediu urban şi rural Populaţie

existentă la 01 ianuarie Populaţie

deservită Ponderea

populaţiei deservite AAn

judeţ urban rural judeţ urban rural judeţ urban rural 2007 489784 203107 286677 125964 118830 7134 25,72 58,51 2,49 2008 486445 200365 286080 129897 110015 19882 26,703 54,91 6,95 2009 483988 198721 285267 129354 108472 20882 26,72 54,58 7,32

Sursa: Operatori salubrizare Având în vedere procentele populaţiei deservite de servicii de salubritate, care în anul 2007 reprezenta aprox. 25,72%, în anul 2008 aprox. 26,703%, iar în anul 2009 aprox. 26,72% se poate constata o uşoară, dar constantă creştere a ariei de acoperire cu servicii de salubritate, pe ultimii 3 ani.

0,00%

10,00%

20,00%

30,00%

40,00%

50,00%

60,00%

Fig. 7.2.1.7. Ponderea populaţiei care beneficiază de servicii de salubritate în mediul urban şi rural în 2009

urban populaţiedeservită

rural populaţiedeservită

• Staţii de transfer

În judeţ, la această dată, nu există staţii de transfer. În Planul Regional de Gestiune a Deşeurilor în Regiunea 2 Sud-Est, sunt propuse a se realiza, în judeţul Buzău, 8 astfel de staţii. În anul 2006 au fost fixate locaţiile a 3 staţii de transfer în localităţile Râmnicu Sărat, Beceni şi Cislău, iar celelalte 5 amplasamente au fost stabilite prin Hotărârea Consiliului

131

Judeţean Buzău nr. 20/28.02.2007, în localităţile Pătârlagele, Berca, Zărneşti, Pogoanele şi Ulmeni. Cele de la Cislău şi Beceni au obţinut finanţare externă (Fonduri PHARE CES 2005) pentru implementarea proiectelor, iar staţia de transfer de la Rm. Sărat este în curs de realizare de către operatorul de salubritate SC RER ECOLOGIC SERVICE SA prin fonduri provenite de la Administraţia Fondului de Mediu. Sistemele de management integrat al deşeurilor, cu staţiile de transfer în localităţile Pogoanele, Pătîrlagele, Berca, Ulmeni şi Zărneşti au obţinut finanţare pentru realizarea studiului de fezabilitate prin PHARE CES 2005, valoarea SF 19.950 euro, proiecte încheiate în prima parte a anului 2008 (ianuarie-februarie). În anul 2009, APM Buzău a emis Notificare cu impact redus nr. 20/10.02.2009 pentru proiectul de investiţii finanţat prin fonduri AFM: „Staţie de transfer deşeuri menajere” amplasament în municipiul Râmnicu Sărat, iar pentru proiectu de investiţii: „Sistem de management intergat al deşeurilor în zona localităţilor de pe Valea Slănucului cu staţie de transfer în comuna Beceni” a fost emisă Notificarea cu impact redus nr. 114/24.06.2009256/31.12.2008. De asemenea, în ce priveşte proiectul de investiţie: „Sistem de management integrat al deşeurilor cu staţie de transfer în comuna Cislău, jud. Buzău”, Agenţia pentru Protecţia Mediului Buzău a emis încă din anul 2008 Notificare cu impact redus nr. 256/31.12.2008. 7.2.2. Deşeuri biodegradabile În România, fracţia biodegradabilă din deşeurile municipale reprezintă o componentă importantă. În această categorie sunt cuprinse: - deşeuri biodegradabile rezultate în gospodării şi unităţi de alimentaţie publică; - deşeuri vegetale din parcuri, grădini; - deşeuri biodegradabile din pieţe; - componenta biodegradabilă din deşeurile stradale; - nămol de la epurarea apelor uzate orăşeneşti; - hârtia, teoretic este biodegradabilă, dar din punctul de vedere al Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor, hârtia face parte din materialele reciclabile şi nu va fi inclusă în categoria biodegradabilelor, excepţie făcând hârtia de cea mai proastă calitate, cea care nu poate fi reciclată. În ultimii ani, procentul de biodegradabile din deşeurile municipale la nivel naţional, a scăzut dar cantitatea de materie biodegradabilă pe locuitor într-un an de zile a crescut, deoarece a crescut cantitatea de deşeuri municipale generate, ca şi cantitatea de nămol orăşenesc generat. Directiva 1999/31/CE privind depozitarea include prevederi pentru reducerea deşeurilor biodegradabile de la depozitare pentru a evita efectele adverse asupra mediului cauzate de comportamentul acestor deşeuri în condiţii de depozitare, producerea de levigat şi a gazului de depozit. Articolul 5 al acestei directive cuprinde ţinte pentru reducerea progresivă a depozitării deşeurilor biodegradabile la 25% la nivelul anului 2006, 50% la nivelul anului 2009 şi 35% la nivelul anului 2016, din cantitatea totală la nivelul anului 1995 (an de referinţă). Statele membre care în 1995 sau ultimul an dinainte de 1995 pentru care există date standardizate EUROSTAT au depus în depozite mai mult de 80% din deşeurile municipale colectate, pot amâna atingerea obiectivelor pe o perioadă nedepăşind patru ani. Astfel, România va aplica prevederile paragraf 3 al art. 5(2) privind amânarea realizării ţinteleor prin obţinera unei perioade de graţie de 4 ani a realizării ţintelor de reducere cu 25% şi respectiv 50%, până la 16 iulie 2010 şi respectiv până la 16 iulie 2013. Soluţiile disponibile de recuperare/reciclare şi/sau de reducere cantităţilor de deşeuri biodegradabile sunt: - compostarea (degradare aerobă) – cu producere de compost utilizabil;

132

- degradare anaerobă cu producere de gaz utilizabil, - tratare mecano - biologică (degradare aerobă) – cu producere de deşeuri stabilizate,

depozitabile. Pentru a atinge ţintele pe termen scurt privind reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile (reducere cu 25% în 2010) cu implicarea unor investiţii minime, este necesară concentrarea asupra cantităţilor de deşeuri biodegradabile care pot fi colectate uşor şi tratate. Acestea includ în general hârtia, cartonul, lemnul şi ambalajele pentru reciclare, deşeurile din grădini şi parcuri şi deşeurile alimentare pentru compostare. Cantităţile de deşeuri biodegradabile care vor trebui colectate separat precum şi capacităţile necesare pentru tratarea şi prelucrarea acestora au fost estimate în Planurile Regionale pentru Gestionarea Deşeurilor. Colectarea separată a materiei biodegradabile poate fi realizată în toate regiunile în care populaţia locuieşte în „medii verzi”, gospodării cu grădini. Cel mai mare volum de deşeuri biodegradabile poate fi colectat în mediul rural şi este recomandabil ca în aceste zone să se realizeze compostarea individuală (reutilizarea materiilor biodegradabile în propriile gospodării). În condiţiile existente în România este recomandată introducerea colectării separate a materiei biodegradabile în mediul urban mai puţin dens, în zonele verzi ale marilor oraşe şi în unele zone rurale, acestea reprezentând un procent de 25–35% din populaţie. În judeţul Buzău, în prezent nu există nici o instalaţie pentru compostarea sau tratare mecano - biologică a deşeurilor biodegradabile. Cu excepţia compactării realizate în utilajele de transport (gunoiere, autocompactoare) deşeurile municipale nu sunt supuse niciunui proces de tratare prealabilă înaintea eliminării finale. Tabel 7.2.2.1. Deşeuri biodegradabile (cantităţi estimate) în anul 2008

Cantitate de deşeuri biodegradabile colectată în amestec (tone)

Cantitate de deşeuri biodegradabile depozitată (tone)

Cantitate de deşeuri biodegradabile valorificată (tone)

Aprox. Aprox. 100409 Aprox. 100409 0 Sursa: Operatori depozite şi agenţi de salubritate 7.2.3. Gestionarea deşeurilor periculoase din deşeurile municipale

Conform Planului de Implementare pentru Directiva 1999/31/CE – privind depozitarea deşeurilor, cantităţile de deşeuri municipale periculoase depozitate (conform studiului realizat de ICIM în principalele centre urbane) reprezintă maxim 0,05 % din cantitatea totală depozitată. Ca deşeuri menajere periculoase (DMP) se pot enumera: recipienţi impregnaţi, deşeuri sanitare, componente a echipamentelor electrice – electronice, tuburi fluorescente, acumulatori şi baterii uzate, baterii auto, medicamente. Având în vedere ca o parte a acestor deşeuri se colectează selectiv pentru valorificarea sau eliminarea lor (echipamente electrice şi electronice, baterii) se poate considera că influenţa deşeurilor periculoase este neglijabilă. Numeroase produse care se găsesc într-o bucătărie, baie, într-un garaj sau în anexe utilitare sunt potenţiale substanţe menajere reziduale periculoase. Din cauza naturii lor chimice, sunt adesea otrăvitoare şi pot să corodeze metalele, să explodeze sau să ia foc, atunci când nu sunt manevrate adecvat. Uleiul de motor, vopselele, pesticidele, antigelul, substanţele de conservare a lemnului, bateriile, cosmeticele şi unele dintre substanţele casnice de curăţat sunt exemple de produse care pot conţine solvenţi, produşi petrolieri,

133

metale grele sau substanţe toxice chimice. Atunci când aceste produse sunt aruncate la gunoi sau vărsate în canalizare, contaminează mediul. Deşeurile menajere periculoase prezintă probleme serioase pentru municipalităţi, inclusiv pentru administratorii localităţilor, angajaţi şi locuitori. Cele mai multe DMP ajung la gropile de gunoi sau în sistemul de canale colectoare. Importanţa DMP nu trebuie subestimată. Aceste deşeuri reprezintă o răspundere semnificativă pentru angajaţii serviciilor de salubrizare. În vederea gestionării deşeurilor periculoase existente în amestec, în deşeurile menajere, operatorii depozitelor au obligaţia: - sortării deşeurilor periculoase; - depozitării temporare a deşeurilor periculoase sortate pe platforme betonate, acoperite, în incinta depozitului; - găsirii unor filiere adecvate pentru tratarea fiecărui tip de deşeu periculos. În ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor periculoase generate de populaţie, la nivelul judeţului nu s-a implementat până în prezent niciun sistem de colectare selectivă a acestora, prin urmare nu se cunoaşte exact cantitatea generată. Aceste deşeuri pot îngreuna procesul de descompunere în depozitele de deşeuri, precum şi tratarea levigatului şi, în final, pot polua apa freatică. Estimarea cantităţii generate se poate realiza pe baza de indicatori statistici de generare din alte ţări europene, şi anume: • 2,5 kg/persoană x an, în mediu urban; • 1,5 kg/persoană x an, în mediu rural.

Tabel 7.2.3.1. Estimarea cantităţilor de deşeuri menajere periculoase generate în 2008 şi 2009

Populatia judeţului (nr. locuitori)

Cantit. de deşeuri menajere periculoase generată (kg) Indicator de generare

Anul 2008 Anul 2009 Anul 2008 Anul 2009 Mediul urban 2,5 203107 198721 507768 496803 Mediul rural 1,5 286677 285267 430016 427901 Total judeţ 489784 483988 937783 924704

Pentru colectarea deşeurilor periculoase de la gospodării există mai multe opţiuni. Aceasta poate fi organizată prin colectarea mobilă, cu ajutorul unor maşini speciale, care vor circula conform unui program stabilit, prin intermediul unor puncte de colectare sau prin sisteme de returnare, organizate de distribuitori sau producători. Condiţia pentru toate sistemele o constituie existenţa instalaţiilor de tratare şi eliminare. În vederea gestionării corecte a deşeurilor menajere periculoase la nivelul judeţului, în Planul Judeţean de gestionare a Deşeurilor, se propune: - înfiinţarea unor centre de colectare a DMP pentru anumite comunităţi, în condiţii de siguranţă pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu, în cadrul unor centre de predare a materialelor reciclabile; de la aceste puncte de colectare, DMP vor putea fi transportate la depozitele de deşeuri periculoase sau la co-incinerare; - organizarea unei colectări mobile care să asigure colectare DMP şi din zonele rurale;nerate În ceea ce priveşte colectarea separată a deşeurilor periculoase municipale, la început eficienţa acesteia va fi destul de scăzută şi va creşte doar prin educaţie continuă. Sunt necesare campanii prelungite de conştientizare a publicului în legătură cu riscurile.

134

Conform prevederilor OUG nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare, autorităţile administraţiei publice locale au ca obligaţie să asigure „colectarea selectivă, transportul, neutralizarea, valorificarea şi eliminarea finală a deşeurilor, inclusiv a deşeurilor menajere periculoase, în conformitate cu prevederile legale în vigoare”. De asemenea trebuie să asigure „spaţiile necesare pentru colectarea selectivă a deşeurilor, dotarea acestora cu containere specifice fiecărui tip de deşeu, precum şi funcţionalitatea acestora”. În prezent la nivelul judeţului Buzău nu există posibilităţi de tratare şi eliminare a deşeurilor periculoase municipale, decât a celor provenite de la echipamentele electrice şi electronice. 7.2.4. Tratarea şi valorificarea deşeurilor municipale Ţinând cont de aspectul diminuării tot mai accentuate a resurselor naturale de materii prime, la nivel mondial recuperarea şi reciclarea deşeurilor a devenit o activitate destul de importantă pentru economie. În judeţul Buzău, deşeurile municipale sunt colectate selectiv în vederea valorificării materialelor reciclabile într-o mică măsură, cea mai mare parte a deşeurilor fiind eliminată prin depozitare. În anul 2009, s-a extins sistemul de colectare selectiva a deşeurilor municipale în zona rurală a judeţului, astfel că în anul 2010 colectarea selectivă s-a realizat în 22 localităţi, distribuţia fiind prezentată în tabelul de mai jos: Tabel nr. 7.2.4.1. Situaţia corespunzătoare anului 2009 privind punctele de colectare selectivă a deşeurilor municipale

Localitatea

Fracţii de deşeuri

colectate selectiv

Număr locuitori arondaţi

Număr containere pe tip de

deşeu şi tipul containerului

Cantitate colectată

(tone) Cantitate

valorificată (tone)

Hârtie 18 138,095 138,095 Sticla 2 - - Buzău PET

Nu se poate

estima. 18 1,474 1,474

Rm.Sărat PET Nu se poate

estima. 20

- -

Breaza PET 2880 8 0,225 0,225 Săhăteni PET 2500 7 0,170 0,170

Pietroasele PET 3505 5 0,185 0,185 Mărăcineni PET 8300 9 0,013 0,013

Vadu Paşii PET 3089 7 0,005 0,005

Hârtie 10 0,050 0,05 Săpoca PET

3200 10 1,150 1,150

Beceni PET 5023 7 0,200 - PET 3 1,020 1,020 Robeasca

Hârtie 1308

2 0,300 0,300 PET-MP 3 0,550 - Vâlcele

Hârtie 1618

1 0,100 - PET-MP 3 0,160 -

Hârtie 3 0,200 - Sticlă 3 0,100 - Gura Teghi

Metalice(doze Al)

1984

3 0,500 -

135

Căneşti PET 450 3 0,030 - PET- MP 2 0,150 -

Hârtie 1 0,080 - Săruleşti Metalice(doze

Al)

1500 1 0,020 -

Glodeanu Sărat PET 2239 5 0,230 -

Măgura PET - 1 0,050 - C.A.Rosetti PET 3946 12 0,500 -

Ulmeni PET 3227 5 0,350 0,350 PET 3 -

Hârtie 2 - Mihăileşti Sticlă

2161 1 -

Largu PET 1622 5 2,0 PET 2 1,0 Cochirleanca

Hârtie 5800

2 2,0 Rîmnicelu PET 4464 12 0,28 0,28

General din care:

151,187

143,317

PET-MP 9,742 2,792 Hârtie 140,825 140,525 Sticlă 0,1 -

TOTAL

Metalice(Doze Al)

0,520 -

Foto 7.2.4.1. Recipienţi colectare selectivă

Deşeurile din hârtie-carton colectate din judeţul Buzău sunt predate spre valorificare la fabricile de hârtie din ţară. Deşeurile de mase plastice sunt valorificate la SC GREENTECH SA Buzău şi SC REPLASTICA HDPE SRL. La sfârşitul anului 2009, în judeţul Buzău existau 47 societăţi autorizate pentru colectarea deşeurilor de ambalaje şi 6 societăţi autorizate pentru reciclarea deşeurilor de ambalaje. In judeţul Buzău nu există staţii de sortare a deşeurilor menajere. În urma studiilor efectuate pentru deşeurile provenite din construcţii şi demolări, s-a estimat că deşeurile generate în mediul rural reprezintă 10% din totalul cantităţilor generate în mediul urban. Pornind de la această estimare, se poate presupune că, pentru zona urbană cantitatea specifică de deşeuri din construcţii/demolări generată este de 266 kg/loc./an, iar pentru cea rurală de 27 kg/loc./an. În ceea ce priveşte valorificarea deşeurilor din construcţii şi demolări aceasta se realizează parţial prin utilizarea în gospodării (pentru pavări alei, construcţii anexe

136

gospodăreşti etc.) sau prin folosirea lor ca materiale de umplere (pentru aducerea la cote a terenurilor destinate construirii de obiective). În judeţul Buzău, cu excepţia compactării realizate în utilajele de transport (gunoiere, autocompactoare) deşeurile municipale nu sunt supuse niciunui proces de tratare înaintea eliminării finale. Incinerarea deşeurilor nu reprezintă o practică obişnuită pentru tratarea/eliminarea deşeurilor municipale în România. Directiva 2000/76/CE privind incinerarea deşeurilor reglementează desfăşurarea activităţilor de incinerare şi co-incinerare şi a măsurilor de control şi urmărire a instalaţiilor de incinerare şi co-incinerare. Reglementarea acestor activităţi are drept scop prevenirea sau reducerea efectelor negative asupra mediului, în special poluarea aerului, solului, apelor de suprafaţă şi subterane şi a oricăror riscuri pentru sănătatea populaţiei. În prezent, în judeţul Buzău nu sunt în funcţiune incineratoare pentru tratarea termică a deşeurilor solide municipale. Compoziţia şi caracteristicile deşeurilor menajere (de exemplu, umiditate de circa 50% şi putere calorică mai mică de 8400 kJ/kg), precum şi costurile mai ridicate ale acestei metode de eliminare a deşeurilor menajere, nu fac viabilă incinerarea la această dată. Se poate considera ca fezabil, din punct de vedere economic şi social, că în România se vor putea construi instalaţii de incinerare a deşeurilor municipale, numai după anul 2016, ca urmare a creşterii valorilor puterii calorice şi reducerii valorilor pentru umiditate şi substanţe organice. 7.2.5. Eliminarea deşeurilor municipale Deşeurile menajere municipale sunt eliminate controlat de către serviciile de salubritate în depozitele de deşeuri existente, care însă, cu excepţia depozitului zonal de deşeuri nepericuloase de la Gălbinaşi, nu au amenajările necesare protecţiei factorilor de mediu şi conformării la cerinţele legislaţiei în vigoare. În judeţul Buzău, ca de altfel în toată ţara, depozitarea reprezintă principala opţiune de eliminare a deşeurilor municipale. Au fost identificate şi clasificate depozitele de deşeuri care intră sub incidenţa prevederilor Directivei 1999/31/CE; în ceea ce priveşte depozitele care sunt exceptate de la anumite prevederi ale Directivei (respectiv cele din aşezările izolate), niciuna din cele 32 de aşezări izolate identificate în judeţul Buzău nu a întrunit condiţiile stabilite prin HG nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor pentru aplicarea excepţiei. Conform HG nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, care transpune prevederile Directivei 1999/31/EC, depozitele de deşeuri se clasifică astfel : - depozite de clasa “a” pentru deşeuri periculoase; - depozite de clasa “b” deşeuri nepericuloase, inclusiv municipale; - depozite de clasa “c” pentru deşeuri inerte. Până la data aderării României la UE, închiderea depozitelor s-a putut realiza printr-o procedură simplificată, care respectă cerinţele articolului 4 din Directiva 75/442/CEE, însă din cauza inexistenţei până la acea dată a unor alternative pentru eliminarea conformă a deşeurilor municipale, în judeţul Buzău niciun depozit nu a fost închis prin procedura simplificată. După data aderării, depozitele care vor sista depozitarea se vor închide conform cerinţelor Directivei 1999/31/CE, într-o perioadă de maximum 3 ani.

137

7.2.5.1. Depozite deşeuri rurale În mediul rural, aproape fiecare comună deţinea anumite spaţii destinate depozitării deşeurilor. În zona rurală colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor s-a realizat individual, neexistând posibilitatea ţinerii unei evidenţe privind cantităţile de deşeuri eliminate anual. Pe aceste amplasamente au fost depozitate deşeuri menajere, dejecţii animaliere solide (gunoi de grajd), resturi vegetale provenite de la culturi agricole şi deşeuri de materiale din construcţii (în special moloz, restul materialelor fiind valorificate în gospodării). Aceste depozite, în general, sunt terenuri neamenajate, stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale şi administrate de către primării ele fiind de cele mai multe ori suprafeţe de teren din izlazurile comunale, care pot fi cu uşurinţă aduse la starea iniţială. Conform prevederilor art. 3 alin. (7) din HG nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, toate spaţiile de depozitare din zona rurală au fost închise până la data de 16 iulie 2009 prin salubrizarea zonei şi reintroducerea acesteia în circuitul natural sau prin închidere conform prevederilor Ordinului MMDD nr. 1274/2005 privind emiterea avizului de mediu la încetarea activităţilor de eliminare a deşeurilor, respectiv depozitare şi incinerare, completat prin Ordinul MMDD nr. 120/2008. La nivelul anului 2008, după o reinventariere a spaţiilor de depozitare din zona rurală, Consiliul Judeţean Buzău a realizat un calendar de închidere al acestora, conform Ordinul ministrului MMGA nr. 1274/2005 care stipulează că ”sunt exceptate de la obţinerea avizului de mediu spaţiile de depozitare din zona rurală care se reabilitează conform calendarului de închidere şi ecologizare, cu respectarea prevederilor tehnice prevăzute în anexa nr. 2”. În calendarul de închidere al spaţiilor de depozitare din zona rurală (care cuprinde şi localităţile urbane mici Pogoanele, Pătârlagele), au fost stabilite de către consiliile locale, termene de sistare a depozitării, termene şi măsuri de reabilitare, modul de gestionare al deşeurilor generate în localitate după sistarea depozitării pe aceste amplasamente. Modul de gestionare al deşeurilor generate după sistarea depozitarii în spaţiile de depozitare din mediu rural, va fi prin înfiinţarea serviciului propriu de salubritate al primăriilor, sau prin concesionarea acestuia către un operator autorizat. În anul 2009, doar 16 primării din mediu rural au avut încheiate contracte cu operatori de salubrizare, iar o primărie şi-a autorizat propriul serviciu de salubrizare. Tabel 7.2.5.1.1- Depozite rurale Situaţia conformării privind sistarea depozitării şi reabilitarea zonelor de depozitare din mediul rural până la 16 iulie 2009

Nr. total depozite rurale

Nr. depozite care au sistat depozitarea

Nr. depozite închise

Depozite în operare

(denumirea localităţii, nr.

depozite)

Nr. localităţi ce au încheiate contracte de salubrizare

315 316 315 - 16

7.2.5.2. Depozite conforme de deşeuri municipale Depozitul zonal de deşeuri nepericuloase din localitatea Gălbinaşi, este singurul depozit conform, caracteristicile sale fiind prezentate în tabelul 7.2.5.2.

138

Tabel 7.2.5.2. Depozite de deşeuri municipale conforme

Denumire depozit/

Operator Supraf. (ha)

Cant. deşeuri depozitată în anul, (tone)

Localizare 2005 2006 2007 2008 2009 Depozitul

ecologic zonal de deşeuri

nepericuloase Gălbinaşi/ Com.

Gălbinaşi

S.C. RER SERVICII

ECOLOGICE SRL Buzău

14,7

70745

77739

95 000

140710,3

164694,3

Sursa: operator depozit Depozitul ecologic zonal de deşeuri nepericuloase Gălbinaşi deţine Autorizaţia Integrată de Mediu nr. 24/02.11.2006 reactualizată în 22.10.2007.

Foto 7.2.5.2. Depozitul zonal Gălbinaşi 7.2.5.3. Depozite de deşeuri municipale neconforme Depozitul pentru deşeuri menajere urbane, care deserveşte municipiul Râmnicu Sărat, va fi folosit în continuare, până la găsirea unor surse de finanţare pentru amenajarea staţiilor de transfer şi pentru închiderea depozitului existente, dar nu mai târziu de termenul de sistare a depozitării negociate cu Uniunea Europeană.

Avându-se în vedere costurile mari necesare demarării procedurii de închidere a celor trei depozite de deşeuri menajere actuale (Buzău, Nehoiu şi Râmnicu Sărat) s-a acordat, pentru implementarea Directivei 1999/31 EC, perioadă de tranziţie, după cum urmează:

- pentru depozitul mixt municipal Râmnicu Sărat va trebui să se sisteze depozitarea cel târziu la data de 16 iulie 2017; actualul operator, A.D.P. Rm. Sărat este în procedură de obţine a autorizaţiei de mediu, având obligaţia să realizeze bilanţul de mediu nivel I şi II;

- pentru depozitul de deşeuri menajere din oraşul Nehoiu (AM nr. 155/19.05.2009, valabilă până la 28.02.2010) s-a sistat depozitarea la 16 iulie 2009, iar APM Buzău prin adresa nr. 11700/22.09.2009 cu program de conformare a stabilite obligaţiile de mediu la încetarea activităţii;

- in ce priveşte depozitul neconform al municipiului Buzău pentru care s-a sistat depozitarea în anul 2003, urmează a se desfăşoare procedura de închidere. Însă, datorită faptului că proprietarul depozitului nu s-a conformat cerinţelor APM de completa documentaţia cu propunerea de program de conformare şi cu actul de reglementare din punct de vedere al gospodăririi apelor, s-a decis sistarea procedurii.

139

Caracteristicile depozitelor urbane neconforme sunt prezentate în tabelele 7.2.5.3. şi 7.2.5.3.1 Tabel 7.2.5.3. Depozite de deşeuri municipale neconforme

Cantitate deşeuri depozitată în anul, (tone)

Denumire depozit/ Localizare

Operator Suprafaţă

proiectată

(ha) 2005 2006 2007 2008

An închidere

Depozit mixt orăşenesc

Nehoiu/Nehoiu

SC SERVCOM SA Nehoiu

0,1 1895 1997 1901 1790 2009

Depozit mixt municipal Rm.

Sărat/Rm. Sărat

ADP Râmnicu Sărat

2 13007 23140 11810 2875 2017

Sursa: Operatori depozite Tabel 7.2.5.3.1 Deşeuri municipale depozitate în depozite urbane neconforme Denumire depozit

Operator Autorizaţie de mediu/valabilitate

Cantitatea de deşeuri depozitată în 2009 (tone)

An închidere

Depozit mixt municipal Rm. Sărat/Rm. Sărat

A.D.P. Râmnicu Sărat În procedură de obţinere a

autorizaţiei de mediu

9097,5 2017

Depozit mixt orăşenesc Nehoiu/Nehoiu

S.C. SERVCOM S.A. Nehoiu 155/19.05.2009/28.02.2010

778 2009

Sursa: Operatori depozite 7.3. Deşeuri de producţie 7.3.1 Generarea deşeurilor de producţie (periculoase şi nepericuloase) Având în vedere că datele statistice privind gestionarea deşeurilor în anul 2008 nu au fost încă validate (lucru menţionat şi la începutul capitolului 7), în acest subcapitol sunt prezentate datele corespunzătoare anului 2007. În urma prelucrării datelor din anchetele statistice pentru gestiunea deşeurilor corespunzătoare anului 2007, cantitatea de deşeuri generate de industrie şi agricultură, în judeţul Buzău a fost de 75624,85 tone. Cantitatea reciclată/valorificată de deşeuri industriale, a fost de 70575,51 tone, în această cantitate fiind incluse şi deşeuri aflate în stoc la începutul anului 2006, precum şi cantităţi de deşeuri preluate de la alţi agenţi economici. În tabelul 7.3.1.1 sunt prezentate cantităţile de deşeuri de producţie raportate pentru anul 2007.

Tabel 7.3.1.1. Cantităţile de deşeuri de producţie raportate pentru anul 2007 Cantitate generată

( tone)

Cantitate valorificată

( tone)

Cantitate eliminată

( tone)

Stoc 31.12.2007

75624,85 70575,51 5898,81 4475,86 Sursa: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Institutul Naţional de Statistică În judeţul Buzău principalii producători de deşeuri de producţie sunt: SNP PETROM – SCHELA Berca, DUCTIL STEEL SA Buzău, DUCTIL SA Buzău, CORD SA Buzău, ELARS SA Rm. Sărat, METAL SOMET SA Buzău, ROMCARBON SA Buzău, SC

140

AVICOLA SA Buzău, SC HOEGANAES EUROPE SA Buzău, ROTEC SA Buzău, GLASSROM SA Berca, NATURAL EST SA Buzău, SOFROM EXIM SA Buzău, SNCFR - SECŢIA L3 Buzău. În judeţul Buzău nu s-au generat drojdii cu ferocianuri. Deşeurile nepericuloase generate, în anul 2007, în cantitate de peste 74019,48 tone, au reprezentat 97,88% din totalul deşeurilor generate. Principalii producători de deşeuri de producţie nepericuloase sunt: DUCTIL STEEL SA Buzău, CORD SA Buzău, ELARS SA Rm. Sărat, METAL SOMET SA Buzău, ROMCARBON SA Buzău, SC AVICOLA SA Buzău, SC HOEGANAES EUROPE SA Buzău, ROTEC SA Buzău, GLASSROM SA Berca, NATURAL EST SA Buzău, SOFROM EXIM SA Buzău, DUCTIL SA Buzău.

Deşeuri periculoase Deşeurile periculoase sunt definite în conformitate cu prevederile OUG 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări prin Legea 426/2001, modificată de OUG 61/2006 , aprobată prin Legea 27/2007. Tipurile de deşeuri periculoase generate din activităţile economico-sociale sunt cuprinse în Lista privind deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, aprobată prin HG 856/2002. Prin definiţie deşeurile periculoase au cel mai mare impact potenţial asupra mediului înconjurător şi sănătăţii populaţiei. Ţinând cont de proprietăţile lor specifice (de exemplu: inflamabilitate, coroziune, toxicitate), este necesar ca activităţile de gestionare a deşeurilor periculoase să fie abordate într-un mod riguros. Deşeurile periculoase generate, în anul 2007 (tabelul 7.3.1.1.), în cantitate de peste 1605,37 tone, au reprezentat 2,12 % din totalul deşeurilor generate, spre deosebire de anul 2006 când 2270,21 tone, au reprezentat 4 % din totalul deşeurilor generate şi de anul 2005 când au reprezentat 7% din totalul deşeurilor generate. Deci se constată o scădere de la an la an.

Tabel 7.3.1.2. Cantităţi de deşeuri periculoase în anii 2003-2007

Sursa: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Institutul Naţional de Statistică Principalele tipuri de deşeuri periculoase generate în anul 2007 au fost : - deşeuri periculoase din industria extractivă a petrolului, - nămoluri provenite de la epurarea apelor industriale. Principalii agenţi economici generatori de deşeuri periculoase în anul 2007 au fost: PETROM SERVICE SA Berca, SNP PETROM – SCHELA Berca, DUCTIL STEEL SA Buzău, DUCTIL SA Buzău, CORD SA Buzău, DEPOUL CFR Buzău, SNCFR - SECŢIA L3 Buzău, METAL SOMET SA Buzău.

Anul Cantitate generată (tone)

Cantitate valorificată (tone)

Cantitate eliminată (tone)

2003 1084,976 708,595 866,884 2004 2418,376 460,851 2279,597 2005 5901,80 664,14 362,00 2006 2270,21 1047,33 10798,66 2007 1605,37 207,48 635,48

141

7.3.2. Gestionarea deşeurilor de producţie (periculoase şi nepericuloase) ● Gestionarea deşeurilor nepericuloase Deşeurile de producţie nepericuloase generate în anul 2009 au fost colectate, valorificate /eliminate de către firme autorizate. Deşeurile valorificate în cea mai mare măsură au fost: - deşeurile metalice, - deşeurile din materiale plastice ( PET, PE, PP, PVC), - deşeurile de hârtie şi carton, - deşeurile de lemn. Modul de gestionare al principalelor categorii de deşeuri de producţie nepericuloase, în judeţul Buzău a fost următorul:

• deşeurile de zgură neprocesată provenite de la SC HOEGANAES CORPORAŢION EUROPE SA au fost eliminate prin depozitare în Depozitul propriu de deşeuri nepericuloase de la Gălbinaşi/Tăbărăşti;

• deşeurile de nămoluri de la epurarea apelor uzate au fost eliminate prin depozitare pe sol sau valorificare prin împrăştiere pe sol, în beneficiul agriculturii;

• deşeurile de beton, nisip şi argilă, dejecţiile animaliere au fost valorificate prin împrăştiere pe sol, în beneficiul agriculturii sau pentru reconstrucţie ecologică;

• deşeurile de lemn şi rumeguş au fost valorificate de societăţile generatoare în instalaţiile proprii, sau prin vânzare către populaţie;

• deşeurile de mase plastice, au fost valorificate prin firmele autorizate existente în judeţul Buzău (SC GREENTECH SA, SC GEANI CONPES SA, SC ROMTERA PRODUCT SRL);

• deşeurile de sticlă şi deşeurile textile, au fost valorificate prin firmele autorizate din în alte judeţe;

• anvelopele uzate şi deşeurile din cauciuc au fost valorificate prin coincinerare la fabricile de ciment din alte judeţe;

• deşeurile metalice feroase au fost valorificate prin firmele autorizate din judeţul Buzău (SC HOEGANAES SC CORPORAŢION EUROPE SA, SC SCORPION EXIM SRL, SC MSD COM SRL, SC PROMETAL SRL, SC METAL COM 95 SRL, SC REMATHOLDING CO SRL), sau din alte judeţe;

• deşeurile metalice neferoase au fost valorificate prin firma autorizată din judeţul Buzău SC LAUREX PROD SRL Rm. Sărat şi prin alte firme autorizate din afara judeţului.

• deşeurile de hârtie-carton au fost predate spre valorificare unităţilor autorizate pentru reciclare, din alte judeţe.

Pentru deşeurile industriale nepericuloase există 2 depozite administrate de următoarele societăţi: - SC HOEGANAES CORPORATION EUROPE SA Buzău administrează un depozit de deşeuri nepericuloase (zgura neprocesată; deşeuri de beton refractar spinelic; deşeuri de cărămizi magnezitice) rezultate din procesele de elaborare a oţelului în cuptorul cu arc electric şi de demolare şi de refacere a căptuşelilor refractare cu o suprafaţă de 0,3 ha. A fost sistată depozitarea la 16.07.2009, iar ca metodă alternativă aleasă, este depozitarea pe un alt depozit propriu conform, amplasat în raza comunei Mărăcineni, pentru construirea căruia societatea a început deja demersurile în cursul anului 2008. - SC CORD SA Buzău administrează un depozit de deşeuri nepericuloase (nămoluri inertizate) cu o suprafaţă de 0,5 ha. Pe acest depozit s-a început depozitarea în luna mai 2008.

142

Tabel 7.3.2.1. Situaţia depozitelor de deşeuri nepericuloase Cantităţi depozitate (t) Localitat

e Denumire

depozit Deţinător depozit

2007 2008 2009

Supraf.

(ha)

Autoriz. de

mediu

Cod deşeu

Sat Tăbărăşti, Com. Gălbinaşi

Haldă deşeuri nepericuloase (zgură neprocesată)

SC Hoeganes Corporaţion Europe SA Buzău

2588,56

3032,56

1739,51 0,3 Nr. 547/22.11.2007

10.02.02 16.11.04

Sat Tăbărăşti, Com. Gălbinaşi

Depozit de namoluri inertizate

SC CORD SA Buzău

0 351,905

427,075 0,5 Nr. 356/13.08.2007

19.03.2007

Sursa: Operatori depozite şi APM Buzău

Foto 7.3.2.1. Depozitul de deşeuri inertizate al SC CORD SA ● Gestionarea deşeurilor de producţie periculoase Modul de gestionare al acestor deşeuri periculoase în anul 2009, constă în principal în colectarea şi stocarea lor în spaţii special amenajate şi predarea spre valorificare (acumulatori, uleiuri uzate, alte produse petroliere uzate), eliminare în depozite de deşeuri industriale, neutralizare şi evacuare în reţele de canalizare (deşeuri lichide apoase cu conţinut de substanţe periculoase). Uleiurile minerale de motor, transmisie şi de ungere au fost valorificate la unităţi autorizate pentru valorificare din ţară. Nămolurile cu conţinut de substanţe periculoase generat de SC DUCTIL STEEL SA, au fost depozitate în depozitul propriu. Echipamentele casate cu conţinut de clorofluorocarburi (HCFC, HFC), condensatorii cu conţinut de PCB, electroliţii colectaţi separat din baterii şi acumulatori au fost eliminaţi în general prin firma autorizată SC Setcar SA Brăila, sau alte societăţi similare. Bateriile cu plumb au fost valorificate prin firme autorizate ca SC Neferal SA Bucureşti. Toate echipamentele electrice cu conţinut de PCB, sunt fie depozitate în spaţii care respectă prevederile HG nr. 173/2000, fie sunt în funcţiune urmând să fie eliminate conform Planurilor de eliminare. Deşeurile de substanţe periculoase care au termen de valabilitate depăşit au fost depozitate separat în condiţii de siguranţă, o parte din acestea fiind predate către firme autorizate pentru eliminare.

143

• Depozite de deşeuri periculoase Cele 5 depozite de deşeuri periculoase sunt administrate de agenţii economici

generatori de astfel de deşeuri, situaţia lor fiind prezentată în tabelul 7.3.2.2. Tabel 7.3.2.2. Situaţia depozitelor de deşeuri periculoase

Cantităţi de deşeuri depozitate în anul

Deţinător depozit Tip depozit

Cod deşeu Supraf. (ha)

2007 2008 2009

An sistare depozi

tare SC Ductil Steel SA şi SC Cord SA Buzău

Haldă de nămol

tehnologic

19 08 13* 0,8 0 0 0 2005

SC Fermit SA Rm.Sărat

Haldă de deşeuri

industriale

06 13 04* 2 0 0 0 2006

SC Rafinăria Venus Oilreg SA Rm. Sărat

Batal pentru

reziduuri de la

regenerarea uleiului

uzat

13 01 01* 6,2 0 0 0 2002

SC PETROM SA - SUC. PETROM

PLOIEŞTI (SCHELA BERCA)

Dep. de deşeuri

peric.provenite din ind. extractivă a petrolului Grăjdana

01 04 07* 0,99 0 0 0 2006

SC DUCTIL STEEL SA Buzău

Depozit conform de

nămoluri tehnologice

11 01 09* 19 08 13*

0,71 362,59 354,84 207,09 -

Sursa: Operatori depozite şi APM Buzău

Toate cele 4 depozite neconforme prezentate în tabelul 7.3.2.2. s-au conformat termenului de sistare a depozitării impus de prevedere HG 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, până pe 31.12.2006.

Foto 7.3.2.2. Batalul SC PETROM SA – Grăjdana

Halda de deşeuri industriale a SC Fermit SA Rm.Sărat a obţinut avizul de închidere în anul 2008, iar în anul 2009 a obţinut Notificare tip B pentru proiectul „Închidere depozit

144

de deşeuri tehnologice periculoase”. Depozitul de deşeuri periculoase provenite din ind. extractiva a petrolului Grăjdana (Tisău), deţinut de către SC PETROM SA - SUC. PETROM PLOIEŞTI (SCHELA BERCA) a obţinut avizul de închidere în anul 2007, halda de nămol tehnologic administrată de către societăţile S.C.DUCTIL STEEL SA BUZĂU şi SC CORD SA BUZĂU a obţinut avizul de închidere încă din anul 2005 (lucrările de închidere au fost finalizate în anul 2007, acum aflându-se în faza de monitorizare postînchidere), iar SC Rafinăria Venus Oilreg SA Rm. Sărat a depus la APM solicitarea nr. 275/11.01.2008 pentru obţinerea avizului de mediu pentru stabilirea obligaţiilor de mediu la încetarea activităţii, însă datorită faptului că operatorul nu a dat curs solicitărilor repetate de completare a documentaţiei, în data de 30.10.2008, APM Buzău a decis încetarea procedurii de emitere.

SC DUCTIL STEEL SA Buzău deţine Autorizaţia Integrată de Mediu nr. 10/22.05.2006 pentru noul depozit, situat în Tăbărăşti.

7.4. Deşeuri generate din activităţi medicale Gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale este reglementată prin acte normative specifice ale Ministerului Sănătăţii. Ordinul Ministrului Sănătăţii şi Familiei nr. 219/2002 cu toate modificările şi completările ulterioare, care aprobă Normele tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţi medicale şi Metodologia de culegere a datelor pentru baza naţională de date, reglementează modul în care se colectează, se ambalează, se depozitează temporar, se transportă şi se elimină aceste deşeuri, o atenţie deosebită acordându-se deşeurilor medicale periculoase (pentru a preveni astfel contaminarea mediului şi afectarea stării de sănătate). Unităţile sanitare elaborează şi aplică cu prioritate programe, strategii de management şi proceduri medicale care să prevină generarea de deşeuri periculoase sau să reducă pe cât posibil cantităţile produse. Unităţile sanitare elaborează şi aplică planul propriu de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţile medicale, în concordanţă cu regulamentele interne şi cu codurile de procedură, pe baza reglementărilor în vigoare. Institutul de Sănătate Publică Bucureşti gestionează baza de date naţională privind gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală. Din cantitatea totală de deşeuri produse în unităţile sanitare în anul 2009, în judeţul Buzău, 78% sunt deşeuri nepericuloase, asimilabile cu cele menajere şi numai 22% sunt deşeuri periculoase ( 4% înţepătoare-tăietoare şi 18% infecţioase). Atât cantităţile, cât şi tipurile de deşeuri rezultate din activităţile medicale variază în funcţie de mai mulţi factori: mărimea unităţii sanitare, specificul activităţilor şi al serviciilor prestate, numărul de pacienţi asistaţi sau internaţi la un moment dat şi pe perioada întregului an. Deşeurile medicale periculoase fac obiectul unor măsuri speciale de colectare şi gestionare ulterioară, iar cantitatea acestora este înregistrată separat. Estimări privind deşeurile periculoase rezultate din activităţile medicale în perioada 2000 – 2006, bazate pe raportări ale Direcţiei de Sănătate Publică a jud. Buzău, sunt prezentate în tabelul 7.4. Datele referitoare la anii 2007, 2008 şi 2009 nu mai reprezintă estimări, ele reflectând exact cantităţile de deşeuri colectate şi transportate la instalaţii de incinerare autorizate de către două firme cu care unităţile medicale din judeţ au avut încheiate contracte de eliminare. Tabel 7.4. Cantităţi privind deşeurile periculoase rezultate din activităţile medicale

Anul Cantităţi medii generate (t/an) Cantităţi medii eliminate (t/an) 2000 225,470 225,470 2001 240,345 240,345 2002 233,880 233,880 2003 276,165 276,165

145

2004 242,370 242,370 2005 265,996 265,996 2006 284,314 284,314 2007 184,533 184,533 2008 167,031 167,031 2009 157,1 157,1

Comparativ cu anul 2006, în anii 2007, 2008 şi 2009 se constată o scădere continuă a cantităţii de deşeuri periculoase generate de unităţile sanitare cu paturi cu 35 % în 2007, 41 % în 2008 şi 5,95% în 2009.

Atât cantităţile, cât şi tipurile de deşeuri rezultate din activităţile medicale variază în funcţie de mai mulţi factori: mărimea unităţii sanitare, specificul activităţilor şi al serviciilor prestate, numărul de pacienţi asistaţi sau internaţi la un moment dat şi pe perioada întregului an. La nivelul unităţilor sanitare din judeţul Buzău, se respectă în general condiţiile privind colectarea deşeurilor sanitare periculoase în ambalaje şi recipiente speciale (saci negri pentru deşeuri menajere, sac galben sau cutie din carton galbenă cu sac în interior pentru deşeuri infecţioase şi cutie de culoare galbenă cu pereţi rigizi pentru deşeuri înţepătoare/tăietoare), constatându-se o permanentă îmbunătăţire a modului de gestionare a acestor deşeuri. Din totalul de 9 unităţi sanitare analizate în eşantionul Direcţiei de Sănătate Publică a jud. Buzău, doar una Spitalul judeţean de Urgenţă Buzău deţine un spaţiu de stocare temporară amenajat special, întrunind condiţiile stipulate de legislaţia în vigoare. În toate unităţile spitaliceşti, transportul deşeurilor se realizează manual pe scările de serviciu sau cu liftul, pe baza unui program orar stabilit, dar există încă deficienţe majore care rezidă în faptul că se realizează pe acelaşi circuit cu cel al pacienţilor şi vizitatorilor. Transportul extern (în afara unităţii sanitare) al deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală se face în conformitate cu reglementările în vigoare, elaborate de Ministerul Mediului şi Pădurilor, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei, cu respectarea strictă a normelor de igienă şi securitate în scopul protejării personalului şi a populaţiei. Pentru transportul deşeurilor medicale periculoase sunt autorizate de către APM Buzău următoarele societăţi:

- SC DERATY MAX SRL BUZĂU - SC CABEL SNC BUZĂU - SC MARY COM-EXPO SRL BUZĂU

În cursul anului 2009, conform prevederilor H.G. nr. 1061/2008, primii doi operatori economci premenţionaţi au obţinut de la Institutul de Sănătate Publică Bucureşti, referatele tehnice pentru autovehiculele de tip autoutilitară, ce sunt valabile doi ani de la data emiterii. Pe teritoriul judeţului au existat 15 instalaţii de tratare termică a deşeurilor medicale, care nu îndeplineau cerinţele HG nr. 128/2002, modificată şi completată cu HG. nr. 268/2005, motiv pentru care a fost elaborat un plan de închidere etapizată, s-au închis. Urmărind “Planul de implementare a Directivei 2000/76/CE privind incinerarea deşeurilor” se constată că în perioada iunie 2004-martie 2007, toate instalaţiile neconforme din judeţ şi-au sistat activitatea, după cum urmează: o instalaţie în anul 2004, 3 în 2005, 9 în 2006 şi 2 în 2007. Ultima instalaţie închisă, cea aparţinând Maternităţii Buzău, avea termenul de închidere stabilit pentru 2008, dar a fost închisă în avans, pe 15 martie 2007, astfel încât în anul 2009 nicio unitate medicală din judeţ, nu a incinerat deşeurile periculoase generate în crematoriul propriu, ci au deţinut contracte încheiate cu firme specializate în vederea

146

colectării şi transportului cu firme autorizate, care la rândul lor le-au predat pe bază de contract, spre eliminăre finală. Astfel colectarea şi transportul deşeurilor medicale periculoase rezultate de la celelalte 15 unităţi spitaliceşti care şi-au închis incineratoarele, au fost realizate de operatorii SC DERATY MAX SRL Buzău, SC CABEL SNC BUZĂU şi SC ECO FIRE SISTEMS SRL Constanţa, iar eliminarea finală a fost realizată la incineratoarele ecologice autorizate, aparţinând SC IRIDEX GROUP IMPORT EXPORT SRL Bucureşti şi respectiv SC ECO FIRE SISTEMS SRL Constanţa. Pentru desfăşurarea activităţii de depozitare temporară a deşeurilor medicale, SC DERATY MAX SRL, deţine Autorizaţia de Mediu nr. 201/14.05.2007, iar SC ECO FIRE SISTEMS SRL Constanţa a obţinut Notificare tip B cu impact redus nr. 13/2.02.2009 (pentru depozitare temporara a deşeurilor periculoase). In anul 2009, Spitalul Judeţean de Urgenta Buzău a depus solicitare si a obţinut Notificare tip B cu impact redus nr. 310/8.12.2009 pentru proiectul ,, Instalaţie de sterilizare şi mărunţire a deşeurilor medicale”, instalaţie destinată sterilizării deşeurilor medicale periculoase şi transformarea lor în deşeuri nepericuloase. Deşeurile nepericuloase rezultate din activităţi medicale sunt deşeuri asimilabile celor menajere, rezultate din activităţile serviciilor medicale, tehnico-medicale, administrative, de cazare, a blocurilor alimentare şi oficiilor de distribuire a hranei. Aceste deşeuri se colectează şi se îndepărtează la fel ca şi deşeurile menajere. În categoria deşeurilor nepericuloase intră: ambalajele materialelor sterile, flacoane de perfuzie care nu au venit în contact cu sângele sau alte lichide biologice, ghipsul necontaminat cu lichide biologice, hârtia, resturile alimentare (cu excepţia celor provenite de la secţiile de boli contagioase), sacii şi alte ambalaje din material plastic, recipiente din sticlă care nu au venit în contact cu sângele sau alte lichide biologice etc. Eliminarea finală a deşeurilor nepericuloase asimilabile celor menajere rezultate din activităţile medicale se realizează prin depozitare în depozitul zonal de deşeuri nepericuloase. Pe baza de contract, companiile de salubritate preiau deşeurile nepericuloase de la unităţile sanitare, transportându-le apoi la depozitul conform. Pe baza analizei datelor prezentate mai sus se poate observa, faţă de anii anteriori, o îmbunătăţire a sistemului de gestionare a deşeurilor în unităţile sanitare. Majoritatea unităţilor sanitare utilizează ambalaje adecvate pentru colectarea deşeurilor, s-au creat spaţii de depozitare temporară. 7.5 Fluxuri speciale de deşeuri 7.5.1 Gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje În baza de date privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, întocmită pentru anul 2009, a fost introdus un număr de 90 de operatori economici. Cantitatea de ambalaje introdusă pe piaţă în 2009 a fost de 67656,59 tone, iar prezentarea pe tipuri de ambalaje se regăseşte în tabelul 7.5.1.1 Tabel 7.5.1.1. Cantitatea de ambalaje introdusă pe piaţă în anul 2009

Tip material Cantitate (tone) Sticlă 2945,64 Plastic 1245,22

Hârtie şi carton 1374,51 Metal 1771,84 Lemn 60318,67 Altele 0,71 Total 67656,59

Din care ambalaje de desfacere 0

147

În judeţul Buzău există operatori economici autorizaţi pentru reciclarea deşeurilor de ambalaje, iar prezentarea acestora se regăseşte în tabelul 7.5.1.2. Tabel 7.5.1.2. Societăţi ce realizează reciclarea deşeurilor de ambalaje

Judeţ Denumire agent economic Localizare Tip deşeu prelucrat

Com. Ţinteşti, Ferma Frasinu, Jud.Buzău

PET, HDPE,LDPE,PP SC GREENTECH SA

Aleea Industriilor nr.7 , Mun. Buzău, Jud.Buzău

PET, HDPE,LDPE,PP

SC LAUREX PROD SRL Sat.Valea Râmnicului,

Com.Valea Râmnicului, Jud.Buzău

Metalice neferoase

SC METIMPEX 2000 SRL Sat.Valea Râmnicului,

Com.Valea Râmnicului, Jud.Buzău

Metalice neferoase

SC HOEGANAES CORPORATION EUROPE SA

Str. Urziceni nr.33,Mun.Buzău,

Jud.Buzău Metalice

SC ROMTERA PRODUCT SRL Sos. Brăilei nr.7, Mun.Buzău, Jud.Buzău PVC

BUZAU

SC REPLASTICA HDPE SRL Sos.Brăilei nr.7, Mun.Buzău, Jud.Buzău

PET,HDPE,LDPE,PP,PS,PVC

Se consideră că întreaga cantitate de ambalaje introdusă pe piaţă devine deşeu. Cantităţile de deşeuri de ambalaje preluate şi gestionate în anul 2009 de către operatorii economici autorizaţi sunt prezentate în tabelul 7.5.1.3. Tabel 7.5.1.3. Cantităţile de deşeuri de ambalaje gestionate în anul 2009

Cantitate de deşeuri valorificată Materialul Cantitate de deşeuri de ambalaje preluată Total Din care reciclate

Sticlă 0 0 0 Plastic 24529,69 25902,90 25856,01 Hârtie şi carton 1404,22 1520,45 1188,22 Metale 236,31 276,24 263,74 Lemn 118.38 0 0 Altele 0 0 0 Total 26293,10 27699,59 27307,97 În judeţul Buzău există un număr de 27 agenţi economici care au încheiat contracte cu societăţi de preluare responsabilităţi de realizare a obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje. 7.5.2 Deşeuri din echipamente electrice şi electronice Colectarea şi tratarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice Conform HG 448/2005 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, autorităţile locale sunt obligate să pună la dispoziţie spaţiile pentru punctele de colectare iar producătorii de echipamente trebuie să preia responsabilitatea administrării acestor puncte.

În anul 2005 au fost stabilite amplasamentele, care vor fi puse la dispoziţia producătorilor de echipamente electrice şi electronice pentru amenajarea punctelor de

148

colectare selectivă a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice pentru judeţ şi pentru Municipiul Buzău (oraş cu peste 100 000 locuitori), iar în anul 2006 s-a stabilit amplasamentul pentru punctul de colectare care deserveşte Municipiul Râmnicu Sărat (oraş cu peste 20 000 locuitori). Situaţia acestor puncte este prezentată în tabelul nr. 7.5.2.1.

Tabel 7.5.2.1. Puncte de colectare DEEE în Regiunea Sud Est Operator,

amplasare punct colectare DEEE

Acte de reglementare deţinute

Deserveşte Funcţional (da/nu)

SC RER ECOLOGIC SERVICE SA Buzău, Sediu: Str. Unirii, Bl. 4B, Parter, Mun. Buzău; Pct. lucru: Garaj din Şoseaua Buzău-Vadu Paşii, Tel: 0238/436912; Fax: 0238/720037; E-mail: rerbz@buzau.ro; Poteraş Ninel

Autorizaţia de mediu nr. 126/22.03.2007, valabilă până la data de 22.03.2012

Mun. Buzău (oraş cu peste 100000 locuitori)

Da

ADMINISTRAŢIA DOMENIULUI PUBLIC RÂMNICU SĂRAT, Str. Armoniei, nr. 58 bis; Tel/Fax: 0238/563032; E-mail: adporas@yahoo.com; Manolache Sorin

Autorizaţia de mediu nr. 431/24.09.2007, valabilă până la data de 24.09.2010

Judeţul Da

SC RER ECOLOGIC SERVICE SA Buzău, Str. Unirii, Bl. 4B, Parter, Mun. Buzău; Tel: 0238/436912; Fax: 0238/720037; E-mail: rerbz@buzau.ro; Pct. lucru: Râmnicu Sărat, str. Căpitan Roşca Nicolae, nr. 1, Tel/Fax: 0238/567305

Autorizaţia de mediu nr. 146/30.05.2008, valabilă 5 ani, până la data de 30.05.2013

Mun. Râmnicu Sărat (oraş cu peste 20000 locuitori)

Da

Aceste puncte de colectare au devenit funcţionale în cursul anului 2007. Astfel în anul 2007, în punctele de colectare existente în judeţ, s-au colectat 8,1992 tone DEEE, dintre care 6,1803 tone provin de la populaţie. Întreaga cantitate colectată, a rămas pe stoc în centrele de colectare, la sfârşitul anului 2007. În anul 2008 firmele autorizate pentru colectarea DEEE au colectat în total 189,28 tone DEEE, din care 157,823 tone provin de la populaţie şi au predat firmelor autorizate pentru tratare 148,673 tone, rămânând pe stoc la sfârşitul anului o cantitate de 48,8063 tone. În anul 2009 firmele autorizate pentru colectarea DEEE au colectat în total 5099,5928 tone DEEE, din care 339,5108 provin de la populaţie. Au fost predate firmelor autorizate pentru valorificare 424,7725 tone, tratate 4147,3510 tone, rămânând pe stoc la sfârşitul anului o cantitate de 576,2756 tone. Cantităţile de DEEE colectate şi respectiv tratate în judeţ, pe ani, sunt prezentate în tabelul 7.5.2.2. Tabelul 7.5.2.2. Cantitati DEEE colectate şi reciclate

Cantitate colectată (tone)

Cantitate tratată (tone)

2006 2007 2008 2009 2006 2007 2008 2009 0 8,1992

189,2801

5099,5928 0 0 0 4147,3510

149

Lista societăţilor economice care în anul 2009 erau autorizate pentru

colectare/tratarea DEEE este prezentată în tabelul nr. 7.5.2.3. Tabel 7.5.2.3. - Societăţi economice autorizate pentru

colectare/tratare/reciclare DEEE în judeţul Buzău în anul 2009

Agent economic (denumire, date de contact)

Acte de reglementare

deţinute

Colector

Tratator

Reciclator

SC RER ECOLOGIC SERVICE SA Buzău, Str. Unirii, Bl. 4B, Parter, Mun. Buzău;Pct. lucru: Garaj din Şoseaua Buzău-Vadu Paşii, Tel: 0238/436912; Fax:238/720037; E-mail: rerbz@buzau.ro; Poteraş Ninel

Autorizaţia de mediu nr. 126/22.03.2007, valabilă până la data de 22.03.2012

Da - -

ADMINISTRAŢIA DOMENIULUI PUBLIC RÂMNICU SĂRAT, Str. Armoniei, nr. 58 bis; Tel/Fax: 0238/563032; E-mail: adporas@yahoo.com; Manolache Sorin

Autorizaţia de mediu nr. 431/24.09.2007, valabilă până la data de 24.09.2010

Da - -

SC REMATHOLDING Co SRL BUCUREŞTI, str. Blăjel nr.4, bl.V3,Sc.1,Etj.7, Ap.23, Tel/Fax:0238/710604; 0238/710603; e-mail:aldea.nicoleta@rematholding.ro; Pct.lucru: Str.Izlazului nr.6, Mun. Buzău; Dimciu Nicoleta

Autorizaţie de mediu nr. 214/22.05.2007, revizuită prin AM nr. 9/06.06.2008

Da - -

SC GREENTECH SA BUZĂU, Sediul: Str. Aleea Industriilor nr. 17, Mun. Buzău; Tel: 0238/725759, Fax: 0238/725796, e-mail: office@greentech.ro; Pct.lucru: Ţinteşti-ferma Frasinu, jud. Buzău; Dragostin Nela

Autorizaţia de Mediu nr. 569/12.12.2007, valabilă până la 12.12.2012

Da - -

SC RER ECOLOGIC SERVICE SA Buzău, Str. Unirii, Bl. 4B, Parter, Mun. Buzău; Tel: 0238/436912; Fax: 0238/720037; E-mail: rerbz@buzau.ro; Pct. lucru Râmnicu Sărat, str. Căpitan Roşca Nicolae, nr. 1, Tel/Fax: 238/567305

Autorizaţia de mediu nr. 146/30.05.2008, valabilă 5 ani, până la data de 30.05.2013

Da - -

150

SC GREENWEEE INTERNATIONAL SA BUZĂU Amplasament - Parcul Industrial Frasinu, sat Odaia Banului, comuna Ţinteşti, jud. Buzău, Tel: 0338100601, 602, 603; Fax: 0338100604 E-mail: office@greenweee.ro

Autorizaţia de mediu nr. 283/15.09.2009, revizuită în data de 11.01.2010, valabilă până la 14.09.2019.

Da Da -

În ceea ce priveşte tratarea DEEE, SC GREENWEEE INTERNATIONAL SA BUZĂU a primit în 2008 acordul de mediu pentru proiectul de investiţie „ Fabrica de tratare deşeuri de echipamente electrice si electronice”, iar în 2009 autorizaţia de mediu pentru colectarea şi tratarea DEEE. Liniile tehnologice utilizate pentru tratarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice sunt următoarele:

- Linia pentru tratarea aparatelor de uz casnic de mici dimensiuni şi a aparatelor de uz casnic de mari dimensiuni;

- Linia pentru tratarea echipamentelor ce conţin tuburi cinescopice (televizoare şi monitoare);

- Instalaţia pentru tratarea cablurilor electrice şi a plăcilor de circuit imprimat; - Stripper - instalaţie pentru dezizolarea cablurilor electrice cu manta metalică.

Capacitatea maximă de tratare a fabricii este de 24,893 t/oră.

Foto 7.5.2.3 SC GREENWEEE INTERNATIONAL SA BUZĂU - Instalaţii tratare DEEE

• Politica în domeniul gestiunii DEEE Pentru o mai bună gestionare a deşeurilor de echipamente electrice si electronice, producătorii au fost obligaţi ca în primele 4 luni ale anului 2006 să se înregistreze conform prevederilor Ordinul nr. 1223/715/2005 privind procedura de înregistrare a producătorilor, modul de evidenţă şi raportare a datelor privind echipamentele electrice şi electronice şi deşeurile de echipamente electrice şi electronice (M.O. 1/03.01.2006). Fiecare producător va primi un număr de înregistrare ce va fi comunicat reţelelor de magazine unde îşi distribuie echipamentele. Fără acest număr producătorii nu au voie să vândă produsele. Garda de Mediu şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor vor aplica amenzi între 10.000 si 20.000 RON pentru nerespectarea acestei prevederi. În acest fel,

151

producătorii care nu se înregistrează se vor autoexclude de pe piaţă, iar producătorii existenţi vor plăti în mod echitabil pentru gestionarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice colectate. După 01.01.2007 producătorii plătesc doar pentru gestionarea deşeurilor provenite din propriile produse. Înregistrarea producătorilor se face la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, iar documentele necesare sunt prevăzute în Ordinul nr. 1223/715/2005 privind procedura de înregistrare a producătorilor, modul de evidenţă şi raportare a datelor privind echipamentele electrice şi electronice şi deşeurile de echipamente electrice şi electronice. Lista celor 8 agenţi economici din judeţul Buzău pentru care s-a emis numărul de înregistrare în registrul producătorilor şi importatorilor de EEE până la 31.12.2009, este prezentată în tabelul nr. 7.5.2.4. Tabel 7.5.2.4. Lista agenţilor economici, pentru care s-a emis numărul de înregistrare în registrul producătorilor şi importatorilor de EEE Nr. crt.

Denumire operator economic Data înregistrării/ reînregistrării

la ANPM

Categ. EEE produs/ importat, conf. HG 448/2005, an. IA

1 DUCTIL S.A. Buzău 11.05.2009 6 2. UNITED ELECTRIC INDUSTRY

S.R.L Pârscov 29.05.2009 1, 2, 4, 10

3. TEHNO S.R.L. Buzău 05.07.2009 2,6 4. TEHNO BIONIC S.R.L. Buzău 04.08.2009 8 5. IDM DINAMIC S.R.L. Buzău 26.10.2009 1

6. PECAR COM S.R.L. Buzău 27.03.2008 8

7. SOFT EXPERT S.R.L. Buzău 22.08.2008 3

8. VINCHI ELECTRONIC GROUP SRL

28.09.2009 1, 2, 4, 10

• Realizarea obiectivelor anuale de colectare Conform art. 5, alin. 13 din HG 448/2005, sunt prevăzute următoarele ţinte de colectare: a) până la 31 decembrie 2006, a cel puţin 2 kg/locuitor; b) până la 31 decembrie 2007, a cel puţin 3 kg/locuitor; c) începând cu anul 2009, rata medie anuală de colectare selectivă de DEEE pe cap de locuitor provenite de la gospodăriile particulare este de 4,00 kg. În niciunul dintre anii 2006 - 2009, în judeţul Buzău, nu au fost realizate ţintele de colectare a DEEE şi nici cele de valorificare, refolosire sau reciclare a componentelor, materialelor şi substanţelor conţinute în aceste deşeuri. Din cauza nivelului scăzut de trai, echipamentele electrice şi electronice sunt utilizate cu mult peste durata medie indicată de producător. De asemenea, este imposibilă atingerea unui indice de colectare din gospodăriile populaţiei de 100%. La propunerea Ministerului Mediului, în anul 2009, au fost organizate la nivel naţional 11 campanii de colectare DEEE, la care au participat şi municipiile Buzău şi Râmnicu Sărat, rezultatele lor fiind prezentate în tabelul 7.5.2.5. Tabel 7.5.2.5. Cantităţile de DEEE colectate în localităţile judeţului Buzău, implicate în campaniile naţionale de colectare DEEE în anul 2009

152

Cantităţi DEEE colectate (kg) Data campaniei Municipiul

Buzău Municipiul Rm. Sărat

Alte localităţi Total judeţ

07 februarie 1406 270 0 1676 14 martie 1010 260 220 1490 04 aprilie 1400 510 1800 3710 09 mai 460 420 0 880 06 iunie 1080 250 0 1330 04 iulie 2200 650 0 2850 01 august 800 850 0 1650 05 septembrie 2300 900 0 3200 06 octombrie 1800 930 0 2730 07 noiembrie 400 670 0 1070 05 decembrie 0 130 0 130 Se poate constata o creştere considerabilă a cantităţii de DEEE colectate în anul 2009 faţă de anul 2008, datorată tocmai numeroaselor campanii de colectare desfăşurate în municipiile Buzău şi Râmnicu Sărat, prin aportul conjugat al APM, autorităţilor publice locale, operatorilor de salubritate (SC RER ECOLOGIC SERVICE SA Buzău şi ADP Râmnicu Sărat) şi al unităţilor din învăţământ (grădiniţe, şcoli, licee). În acest context, deşi în anul 2009 s-a înregistrat un progres remarcabil faţă de anii anteriori, se consideră totuşi necesară organizarea unor noi campanii de informare şi conştientizare a publicului cu privire la următoarele aspecte:

- obligaţia de a nu elimina DEEE odată cu deşeurile municipale nesortate şi de a le colecta separat;

- disponibilitatea sistemelor de returnare şi colectare a DEEE - reutilizarea, reciclarea şi alte forme de valorificare a DEEE - obligaţia de a utiliza sistemele de colectare selectivă pentru eliminarea DEEE

- efectele potenţiale asupra mediului şi sănătăţii umane ca rezultat al prezenţei substanţelor periculoase în EEE. 7.5.3 Vehicule scoase din uz – operatori economici autorizaţi pentru colectarea şi tratarea VSU, număr de vehicule colectate şi dezmembrate Gestionarea acestui tip de deşeu se supune prevederilor H.G. 2406/2004 completată şi modificată prin H.G. 1313/2006 şi H.G. nr. 1699/2009 care reglementează măsurile de gestionare corespunzătoare a deşeurilor rezultate de la tratarea vehiculelor scoase din uz, punând accent pe reutilizarea, reciclarea, precum şi pe alte forme de valorificare a VSU şi a componentelor acestora, în vederea reducerii cantităţii de deşeuri destinate eliminării. La nivelul judeţului Buzău, în anul 2009 funcţionau 10 operatori economici autorizaţi din punct de vedere al protecţiei mediului pentru colectarea şi/sau tratarea vehiculelor scoase din uz, iar 9 operatori au fost validaţi de către Administraţia Fondului de Mediu să participe la desfăşurarea Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional 2009. Conform datelor anuale furnizate de operatorii autorizaţi, în anul 2009 au fost colectate 1.454 VSU, din care supuse operaţiilor de tratare 1.641 VSU. Din totalul VSU colectate în anul 2009, 661 VSU au reprezentat vehiculele scoase din uz cu o vechime mai mare sau egală cu 10 ani de la anul fabricaţiei, predate în cadrul Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional.

153

În tabelul 7.5.3 sunt prezentate datele privind numărul de vehicule colectate/tratate în anul 2009 unde vor fi incluse şi vehiculele uzate rămase pe stoc la sfârşitul anului 2008 şi supuse tratării în anul următor. Tabel 7.5.3. Agenţi economici care colectează/tratează VSU (2009)

Agent economic autorizat pentru colectare şi/sau tratează VSU

Nr. VSU colectate

Nr. VSU tratate VSU stoc la 31.12.2009

S.C. Automax Express S.R.L. 184 362 3 S.C. Autoglobus Com S.A. 30 1 77 S.C. Auto Rolla Service S.R.L 140 218 10 S.C. Iulia Neli S.R.L. 39 39 0 S.C. Puiu Service 2000 S.R.L. 93 138 23 S.C. MSD Com S.R.L. 552 552 0 S.C. Total Auto S.R.L 11 0 14 S.C. Rematholding CO S.R.L 379 329 50 S.C. Auto Denis S.R.L. 2 2 0 S.C. Romrecycling S.A. (colector pentru punctul de lucru din Bucureşti)

24 - 0

Se ştie faptul că, începând cu anul 2007, România trebuie să asigure realizarea obiectivelor de reutilizare/reciclare a 80% din masa unui vehicul, ceea ce constituie primul pas pe calea spre o societate a reciclării. În măsura în care se va urma drumul necesar pentru creşterea procentului de reutilizare/valorificare până la 95% în 2015, vom putea afirma că VSU nu mai sunt deşeuri, ci piese de schimb, materii prime secundare, surse de energie alternativă.

7.5.4 Baterii şi acumulatori şi deşeuri de baterii şi acumulatori Bateriile şi acumulatorii se supun prevederilor H.G. nr. 1132/2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori, Ordinului ministrului mediului şi al ministrului economiei nr. 1399/2032 din octombrie 2009 pentru aprobarea Procedurii privind modul de evidenţă şi raportare a datelor referitoare la baterii şi acumulatori şi la deşeurile de baterii şi acumulatori, respectiv a Ordinul ministrului mediului şi al ministrului economiei nr. 669/1.304/30 iunie 2009 privind aprobarea Procedurii de înregistrare a producătorilor de baterii şi acumulatori Obiectivul principal al legislaţiei este de a reglementa condiţiile de introducere pe piaţă a bateriilor şi acumulatorilor care conţin substanţe periculoase, precum şi modalităţile de gestionare a bateriilor şi acumulatorilor uzaţi, în scopul asigurării condiţiilor de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei. 7.5.4.1. Gestionare deşeurilor de baterii şi acumulatori portabili Colectarea deşeurilor de baterii şi acumulatori se face individual de către producători sau prin transferarea responsabilităţilor, pe bază de contract, către un operator economic legal constituit – organizaţie colectivă. Producătorii de baterii şi acumulatori portabili trebuie să realizeze următoarele rate minime de colectare: - 25% până la data de 26 septembrie 2012; - 45% până la data de 26 septembrie 2016.

154

7.5.4.2. Gestionare deşeurilor de baterii şi acumulatori auto şi industriali Colectarea acumulatorilor auto se realizează în principal prin sistemul "depozit" - sistem prin care cumpărătorul, la cumpărarea unei baterii şi/sau a unui acumulator pentru autovehicul, plăteşte vânzătorului o sumă de bani care îi este rambursată atunci când bateria şi/sau acumulatorul uzat cu electrolitul în el este returnat persoanelor juridice care comercializează baterii şi/sau acumulatori pentru autovehicule. În anul 2009, au fost inventariaţi 17 operatori economici autorizaţi pentru colectarea bateriilor şi acumulatorilor uzaţi, dar nu toţi au desfăşurat activitate de colectare pe anul 2009. În ce priveşte unităţile de tratare a deşeurilor de baterii sau acumulatori precum şi de producţie de baterii sau acumulatori, nu se întâlnesc în judeţul nostru. În tabelul 7.5.4.3 sunt prezentate datele privind gestionarea bateriilor sau acumulatorilor uzaţi colectaţi în anul 2009 unde vor fi incluşi şi cei rămaşi în stoc la sfârşitul anului 2008 şi predaţi pentru tratare/reciclare în anul următor. Menţionăm că, la nivelul judeţului s-au colectat doar deşeuri din categoria 3/ tipul 3a Plumb acid. Tabel 7.5.4.3 Datele privind gestionarea bateriilor sau acumulatorilor uzaţi colectaţi în anul 2009

Tipul de deşeuri de baterii şi

acumulatori *

Stoc la început de an (Tone)

Cantitate colectată

(Tone)

Cantitate trimisă

către alte puncte de colectare

(Tone)

Cantitate trimisă către

tratare (Tone)

Cantitate exportată

(Tone)

Stoc la sfârşit de

an (Tone)

Categoriile 1 şi 2 - - - - - -

Categoria 3 6,696 996,172 104,169 772,857 0 125,842

Categoria 4 - - - - - - 7.5.5. Uleiuri uzate În domeniul uleiurilor uzate prevederile legislative urmăresc crearea unui sistem funcţional de gestiune a acestora, colectarea uleiurilor uzate reprezentând o prioritate pentru operatorii economici implicaţi în gestionarea acestui tip de deşeu. În municipiul Râmnicu Sărat în anul 2008, a fost autorizată SC ALBINA CARPATICA SRL, care realizează valorificarea uleiurilor uzate şi a altor reziduuri petroliere, în vederea obţinerii ecopetrolului. De asemenea, în judeţ îşi desfăşoară activitatea 4 operatori economici care realizează o valorificare a uleiurilor uzate prin combustie în centrale termice. Tabelul 7.5.5.1. Uleiuri uzate colectate în anul 2009

BUZĂU

Număr agenţi

economici colectori

Cantitate colectata

(tone)

Cantitate valorificată

(tone)

Mod de valorificare

Stoc la 31.12.2009

(tone)

Colectori autorizaţi

1

2,83 2,83 Combustie în

centrală termică

0

Staţii distribuţie 60 - - 10,833 Producători

interni

- - - - -

155

Importatori 1 - - - -

Comercianţi

9 - - - -

Conform datelor furnizate de operatorii care utilizează uleiuri proaspete chestionaţi în anul 2009, situaţia la nivelul judeţului este prezentată în tabelul 7.5.5.2. Tabelul 7.5.5.2. Uleiuri proaspete utilizate în anul 2009

7.5.6. Gestionarea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari. La nivelul judeţului Buzău au fost identificaţi şi notificaţi agenţii economici care deţin echipamente şi/sau materiale care conţin compuşi desemnaţi (PCB) în cantităţi mai mari decât cantităţile minimale, în conformitate cu HG nr. 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari, modificată prin H.G. nr. 291/2005 şi H.G. nr. 975/2007. Situaţia operatorilor economici care deţineau echipamente cu conţinut de PCB la nivelul anului 2009 este prezentată în tabele 7.5.6.1 şi 7.5.6.2 Tabel 7.5.6.1. Transformatori care conţin PCB

Transformatori scoşi din uz (buc)

Transformatori în funcţiune(buc)

Judeţ Nr. buc în stoc 2009

Eliminaţi 2009/Fără PCB-

analize

Nr. buc în stoc 2009(inclusiv nou

inventariaţi)

Eliminaţi 2009/Fără PCB-analize

BUZĂU 5 3 80 17 Tabel 7.5.6.2. Condensatori care conţin PCB

Condensatori scoşi din uz (buc) Condensatori în funcţiune(buc)

Judeţ Nr. buc în stoc 2009

Eliminaţi 2009

Nr. buc în stoc 2009 Eliminaţi 2009

BUZĂU 2207 212 1862 89 Toţi agenţi economici care deţin echipamente cu conţinut de PCB/PCT au întocmit Planurile de eliminare a echipamentelor care au fost aprobate de către APM Buzău. Conform acestora s-a stabilit graficul de eliminare etapizată a echipamentelor. Faţă de începutul anului 2009, când în inventar existau 22 operatori economici deţinători de echipamente cu PCB, până la sfârşitul anului mai rămăseseră 20, deoarece 2 operatori au ieşit de sub incidenţa Directivei 96/59/CEEE prin eliminarea echipamentelor deţinute.

BUZĂU

Nr. agenţi economici utilizatori

Cantitate de ulei proaspăt utilizată (tone)

Cantitate de ulei uzat generată (tone)

Cantitate de ulei uzat predată (tone)

Cantitate de ulei uzat în stoc la 31.12.2009 (tone)

Generatori 71 313 58,057 57,611 32,603 Service-uri 27 45,552 45,769 46,163 16,001

156

Foto 7.5.6.1 Transformatori cu conţinut de PCB Foto 7.5.6.2 Condensatori cu conţinut de PCB 7.5.7. Nămoluri provenite de la epurarea apelor uzate orăşeneşti Nămolurile provin de la tratarea apelor uzate orăşeneşti, industriale şi de la potabilizarea apei. Principala sursă de producere a nămolurilor o reprezintă însă staţiile de epurare urbane. Nămolurile provenite de la epurarea apelor uzate sunt nămolurile reţinute şi colectate din decantoarele primare şi secundare ale staţiilor de epurare mecano–biologice. Apele uzate tratate în staţiile de epurare provin din zonele dens populate dar şi din întreprinderi industriale racordate la canalizare sau nu, caz în care apele uzate sunt vidanjate. Conform noilor reglementări din domeniu, deţinătorii staţiilor de epurare sunt obligaţi să retehnologizeze staţiile de epurare, să amelioreze calitatea nămolului şi să asigure o gestionare corespunzătoare a acestora. În vederea realizării obiectivelor de reducere a cantităţilor de deşeuri biodegradabile depozitate, pe viitor nu va mai fi permisă eliminarea nămolurilor de epurare nestabilizate pe depozitele de deşeuri nepericuloase. În judeţul Buzău au fost inventariate 13 staţii de epurare municipale, din care, în anul 2008 au funcţionat 8. Situaţia nămolurilor generate de staţiile de epurare municipale este prezentată în tabelul nr. 7.5.7.1.: Tabel 7.5.7.1. Nămoluri generate de staţiile de epurare municipale în 2008

Tip de nămol Nămol primar

Nămol secundar

Nămol chimic

Nămol mixt Total

Nămol umed (tone/an)

12 6 0 49847 49865

Nămol uscat (tone/an) 12 5 0 1594,8 1611,8

Referitor la gestionarea nămolurilor de la staţiile de epurare municipale, în tabelul nr. 7.5.7.2. se prezintă modalităţile utilizate şi cantităţile gestionate. Tabel 7.5.7.2. Gestionarea nămolurilor de la staţiile de epurare municipale în 2008 – cantităţi (tone)

Tip gestionare Nămol primar

Nămol secundar

Nămol chimic

Nămol mixt

Total

Depozitare la depozitul de

deşeuri 10 5 0 575 590

157

Tip gestionare Nămol primar

Nămol secundar

Nămol chimic

Nămol mixt

Total

Incinerare 0 0 0 0 0 Depozitare în stocul propriu 0 0 0 1019,8 1019,8

Alte forme de eliminare 2 0 0 0 2

Folosite în agricultură

0 0 0 0 0

În anul 2008, nu s-a eliberat nici un permis de aplicare a nămolurilor pe terenurile agricole, în conformitate cu prevederile Ordinului comun MMGA/MAPDR nr. 344/708/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice privind protecţia mediului şi în special a solurilor, când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură. 7.5.8 Gestionarea deşeurilor din construcţii şi desfiinţări OUG nr. 78/200 privind regimul deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare, prevede următoarele în privinţa deşeurilor din construcţii şi demolări:

• deşeurile depuse în depozite temporare sau deşeurile de la demolarea ori reabilitarea construcţiilor sunt tratate şi transportate de deţinătorii de deşeuri, de cei care execută lucrările de construcţie sau de demolare ori de o alta persoană, pe baza unui contract;

• primăria indică amplasamentul pentru eliminarea deşeurilor precizate la alin. (1), modalitatea de eliminare şi ruta de transport până la acesta;

• producătorii şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia să asigure valorificarea sau eliminarea deşeurilor prin mijloace proprii sau prin predarea deşeurilor proprii unor unităţi autorizate, în vederea valorificării sau eliminării acestora; livrarea şi primirea deşeurilor de producţie, deşeurilor menajere, deşeurilor de construcţie şi de la demolări şi deşeurilor periculoase, în vederea eliminării lor, trebuie să se efectueze numai pe bază de contract.

Legea nr. 101/2006 privind organizarea serviciului de salubrizare a localităţilor, introduce ca activitate în cadrul serviciului de salubrizare al localităţilor (serviciu public local de gospodărie comunală, organizat, coordonat, reglementat, condus, monitorizat şi controlat de autorităţile administraţiei publice locale) şi activitatea de „colectare, transport şi depozitare a deşeurilor rezultate din activităţi de construcţii şi demolări” ca activitate separată de ”precolectarea, colectarea şi transportul deşeurilor municipale, inclusiv ale deşeurilor toxice periculoase din deşeurile menajere”. Judeţean d Sistemul de colectare poate aborda diferit persoanele fizice şi cele juridice. Un punct de colectare pentru deşeuri menajere poate primi cantităţi mici de deşeuri provenite din construcţii sau demolări de la persoane fizice. Pentru deşeurile de construcţii sau demolări provenite de la persoane juridice, acestea îşi pot amenaja propriile puncte de colectare în funcţie de necesităţi. In ambele situaţii transportul trebuie asigurat cu utilaje specializate urmând ca deşeurile să fie separate la staţia de sortare sau să fie depozite într-un depozit pentru deşeuri inerte. Introducerea unui sistem de colectare a deşeurilor din construcţii şi demolări trebuie să fie pregătită prin organizarea de informări ale publicului, dispoziţii clare şi taxe şi control prin aplicarea de sancţiuni.

158

Conform Planului Judeţean de Gestionare a Deşeurilor, până la reglementarea acestui domeniu, (la Ministerul Mediului se află în lucru un proiect de act normativ privind gestionarea şi valorificarea deşeurilor inerte din construcţii şi demolări, inclusiv a modului lor de depozitare) Consiliul judeţean şi Consiliile locale ar trebui să prevadă un paragraf adiţional în contractele cu agenţii economici care se ocupă cu reparaţia drumurilor, construcţia de drumuri, construcţia de clădiri noi precum şi cu lucrări de renovare şi modificare, care să reglementeze gestionarea deşeurilor. Oferta agenţilor economici va conţine la componenta preţ de cost şi valorile pentru colectarea şi eliminarea conformã a deşeurilor). O anumită cantitate de deşeuri sortate din demolări şi construcţii sau materiale excavate sunt folosite ca materiale de separare a straturilor de deşeuri in depozitele de deşeuri sau pentru drumurile din perimetrul depozitelor. În ceea ce priveşte valorificarea deşeurilor din construcţii şi demolări aceasta se realizează parţial prin utilizarea în gospodării (pentru pavări alei, construire anexe gospodăreşti etc.) sau prin folosirea lor ca materiale de umplere (pentru aducerea la cote a terenurilor destinate construirii de obiective).

La nivelul judeţului Buzău nu există instalaţii autorizate de sortare, tratare, reciclare a deşeurilor din construcţii şi demolări, cea mai mare parte a cantităţii de deşeuri generată de către populaţie este depozitată în depozitele de deşeuri menajere sau în locuri nepermise în scopul umplerii de gropi. În anul 2009, SC RECICLING CD 2007 SRL a depus la APM Buzău solicitare în vederea autorizării activităţii de colectare şi valorificare a deşeurilor din construcţii şi demolări (prelucrare prin concasare a deşeurilor).

În municipiul Buzău, deşeurile din construcţii şi demolări sunt depozitate pe un amplasament situat în zona “Dig apărare râu Buzău” - şoseaua de Centură - Parc Tineretului şi este administrat de SC URBIS SERV SRL Buzău, depozitarea deşeurilor inerte în această zonă a fost stabilită de Primăria municipiului Buzău, în scopul aducerii la cotă a terenului. Conform raportărilor lunare la APM Buzău ale S.C. URBIS SRV S.R.L, în tabelul 7.5.8 se poate vedea cantitatea colectată şi valorificată pentru anul 2009. În municipiul Râmnicu Sărat deşeurile din construcţii şi demolări sunt depozitate în depozitul municipal neconform, al oraşului. În celelalte oraşe, deşeurile de materiale din construcţii sunt utilizate pentru amenajarea drumurilor de acces în depozitele de deşeuri menajere şi/sau pentru aducerea la cotă a terenurilor. Operatorul de salubritate SC RER ECOLOGIC SERVICE SA Buzău predă deşeurile din construcţii şi demolări colectate, spre eliminare la Depozitul zonal de deşeuri nepericuloase Gălbinaşi.

Situaţia gestionării deşeurilor din construcţii şi demolări este prezentată în tabelul 7.5.8 atât pentru anul 2008 prin completarea rapoartelor din chestionarele de cercetare statistică, cât şi pentru anul 2009 în urma transmiterii rapoartelor lunare de către operatori.

Tabel 7.5.8. Gestionarea deşeurilor din construcţii şi demolări

Localităţile Cantităţi de deşeuri din construcţii şi demolări colectate (tone)

Mod de valorificare/eliminare

91791,8 (în anul 2009) Valorificare ca material de umplere/consolidare în zona digului râului Buzău.

Mun. Buzău

4885,45 (în anul 2008) Eliminare la dep. Gălbinaşi Mun. Râmnicu Sărat 2113 (în anul 2008) Eliminare la dep. Mun.

Râmnicu Sărat Autorităţile administraţiei publice locale trebuie să ia măsuri pentru controlul acestui flux de deşeuri, prin Regulamentele locale de salubrizare (măsuri pentru control fluxului de deşeuri în scopul menţinerii unei evidenţe a cantităţilor generate, reutilizate, reciclate şi eliminate), prin condiţiile de autorizare a lucrărilor de construcţii (clauze legate de spaţiile de depozitare specifice acestui tip de deşeuri), prin asigurarea de capacităţi de procesare şi prin amenajarea de depozite pentru aceste tipuri de deşeuri.

159

7.6 Acţiuni desfăşurate pentru dezvoltarea sau îmbunătăţirea activităţilor de gestionarea deşeurilor Dezvoltarea economică inegală si spectaculoasă din ultima vreme a făcut să ne confruntăm cu o creştere a varietăţi şi complexităţii tipurilor şi cantităţilor de deşeuri generate. Activitatea de gestionare a deşeurilor este recunoscută ca generatoare de impact şi risc pentru mediu şi sănătate. Un impact mare asupra mediului îl au depozitele de deşeuri industriale şi urbane. Principalele forme de impact şi risc determinate de depozitele de deşeuri sunt : - modificări de peisaj şi disconfort vizual - poluarea aerului - poluarea solului - poluarea apelor de suprafaţă şi subterane - modificări ale fertilităţii solurilor şi ale compoziţiei terenurilor învecinate.

Amplasarea depozitelor de deşeuri menajere în municipiile Buzău, Rm. Sărat şi în oraşul Nehoiu a fost stabilită (în anii 1970,1980 şi respectiv 1992) astfel încât impactul asupra aşezărilor umane să fie minim. În aceste zone, vânturile predominante nu transportă emisiile specifice depozitelor de deşeuri menajere spre cartierele locuite, iar alimentarea cu apă se realizează din surse de adâncime. În privinţa depozitelor de deşeuri din mediul rural, amplasarea acestora a fost verificată de comisii formate din specialişti de la Agenţia de Protecţie a Mediului, Administraţia „Apele Române” şi Direcţia de Sănătate Publică; acestea au acceptat doar acele amplasamente care aveau impact minim asupra populaţiei, apelor subterane şi de suprafaţă şi unde a fost cazul, au fost alese alte amplasamente corespunzătoare. Dovada faptului că impactul datorat transportului eolian de emisii specifice este minim, este faptul că s-a înregistrat un număr foarte mic de sesizări ale populaţiei din zonele învecinate depozitelor de deşeuri. Eliminarea deşeurilor industriale în depozite neconforme, practicată în ultimii câţiva zeci de ani, a condus în cele mai multe cazuri la poluarea solului, apelor subterane şi de suprafaţă. Bilanţurile de mediu efectuate încă din anul 2000 în cadrul procedurilor de autorizare a acestor depozite au relevat că depozitarea neconformă are un impact semnificativ asupra factorilor de mediu. Acest fapt a condus la impunerea de măsuri de realizare a unor foraje de observaţie, de implementare a sistemului de automonitorizare a calităţii factorilor de mediu şi de găsire a unor soluţii alternative pentru eliminarea deşeurilor. Toate aceste măsuri au avut rolul de a face posibilă sistarea depozitării deşeurilor industriale pe aceste amplasamente şi ulterior închiderea acestora. Până la 31.12.2006 s-a sistat depozitarea în toate cele trei depozitele neconforme de deşeuri industriale periculoase, precum şi în cel de deşeuri din industria extractivă a petrolului şi urmează să se realizeze închiderea acestora. De menţionat că unul din cele trei depozite neconforme pentru deşeuri industriale periculoase (operat de SC DUCTIL STEEL SA şi SC CORD SA Buzău) a obţinut, în anul 2005, avizul de mediu pentru închidere, a finalizat procedura de închidere în cursul anului 2007, acum aflându-se în faza de monitorizare postânchidere. Problema impactului semnificativ asupra factorilor de mediu, datorat eliminării deşeurilor în depozite neconforme, va fi soluţionată definitiv după închiderea tuturor depozitelor existente, conform termenelor stabilite prin HG nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor.

160

O altă problemă o reprezintă depozitarea necontrolată a deşeurilor (în locuri nepermise, cum ar fi malurile râurilor, poduri şi podeţe, terenuri cu alte destinaţii etc.), care nu poate fi rezolvată decât prin implicarea activă a administraţiei publice locale, a autorităţilor de mediu, ONG-urilor, a mass-mediei şi a întregii societăţi civile în acţiuni menite să asigure creşterea nivelului de educaţie ecologică a populaţiei.

● Iniţiative adoptate pentru reducerea impactului deşeurilor asupra mediului ● Iniţiative adoptate de către agenţii economici, instituţii, ONG-uri Implementarea unui sistem integrat de gestionare al deşeurilor, se va realiza prin realizarea următoarelor obiective specifice:

• înfiinţarea punctelor de colectare selectivă a deşeurilor de la populaţie, a staţiilor de transfer şi a depozitelor conforme;

• eliminarea depozitărilor necontrolate de deşeuri; • extinderea ratei de acoperire cu servicii de salubrizare; • extinderea colectării selective a deşeurilor reciclabile din deşeurile menajere

provenite de la populaţie; • creşterea gradului de reciclare al deşeurilor; • reducerea cantităţilor de deşeuri industriale eliminate la depozitele orăşeneşti de

către agenţii economici industriali. • reducerea cantităţilor de deşeuri biodegradabile eliminate în depozite.

La propunerea MMDD, în anul 2009, au fost organizate la nivel naţional 11 campanii de colectare DEEE, la care au participat şi municipiile Buzău şi Râmnicu Sărat, rezultatele lor fiind prezentate în tabelul 7.7.5. În afară de campaniile naţionale, în cele 2 municipii ale judeţului s-au mai organizat şi alte campanii lunare. Toate aceste campanii în ansamblu, desfăşurare prin aportul conjugat al APM, autorităţilor publice locale, operatorilor de salubritate (SC RER ECOLOGIC SERVICE SA Buzău şi ADP Râmnicu Sărat) şi al unităţilor din învăţământ (grădiniţe, şcoli, licee), au avut o contribuţie foarte mare la creşterea cantităţii de DEEE colectate în anul 2009 faţă de cea colectată în 2008.

Foto 7.6.1. Acţiune de colectare DEEE

O mare realizare la nivel de judeţ, legată de gestionarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, este obţinerea de către SC GREENWEEE INTERNATIONAL SA BUZĂU în 2009 a Autorizaţiei de Mediu nr. 283/15.09.2009 pentru colectarea şi tratarea DEEE. Liniile tehnologice de ultimă generaţie în domeniu, care vor funcţiona la această societate, vor contribui la rezolvarea problemelor nu numai pe plan local, ci chiar la nivel naţional în ceea ce priveşte tratarea DEEE.

161

Foto 7.6.2. SC GREENWEEE INTERNATIONAL SA BUZĂU - Instalaţii tratare DEEE

Următoarele proiecte care au obţinut finanţare în anul 2008 şi se află în curs de derulare si în 2009 prin Programul PHARE CES 2005 Coeziune Economică şi Socială, Schema de investiţii pentru sprijinirea iniţiativelor sectorului public în sectoarele prioritare de mediu: • „Sistem de management integrat al deşeurilor în zona localităţilor de pe Valea

Bălănesei, Valea Buzăului şi Valea Chiojdului, cu staţia de transfer în comuna Cislău, judeţul Buzău”, beneficiar Consiliul Local Cislău, valoare proiect 780 000 euro,

• „Sistem de management integrat al deşeurilor în zona localităţilor de pe Valea Slănicului, cu staţia de transfer în comuna Beceni, judeţul Buzău”, beneficiar Consiliul Local Beceni, valoare proiect 780 000 euro,

• „Serviciul de gestionare a deşeurilor în regiunea Stâlpu şi Costeşti”, beneficiar Consiliul Local Stâlpu, valoare proiect 401 567 euro,

Proiectele care au obţinut finanţare în anul 2008 şi sunt în curs de finalizare prin programul PHARE RO 2005 – FONDUL DE MODERNIZARE PENTRU DEZVOLTAREA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LA NIVEL LOCAL III – IV, sunt: • Modernizarea infrastructurii de salubrizare a comunei Căneşti prin achiziţionarea de

utilaje şi echipamente specifice de gestionare a deşeurilor solide, beneficiar Consiliul Local Căneştii, valoare proiect 122 222 euro,

• Modernizarea infrastructurii de salubrizare a comunei Valea Râmnicului prin achiziţionarea de utilaje şi echipamente specifice de gestionare a deşeurilor solide beneficiar Consiliul Valea Râmnicului, valoare proiect 122 222 euro.

Staţia de transfer de la Rm. Sărat este în curs de realizare de către operatorul de salubritate SC RER ECOLOGIC SERVICE SA prin fonduri provenite de la Administraţia Fondului de Mediu. Sistemele de management integrat al deşeurilor, cu staţiile de transfer în localităţile Pogoanele, Pătîrlagele, Berca, Ulmeni şi Zărneşti au obţinut finanţare pentru realizarea studiului de fezabilitate prin PHARE CES 2005, valoarea SF 19.950 euro, proiecte încheiate în prima parte a anului 2008 (ianuarie-februarie) urmând a avea ca sursa potenţială de implementare a proiectului Schema de investiţii în domeniul protecţiei mediului a Programului PHARE CES 2005 (proiectele au fost depuse), Fondurile Structurale şi de Coeziune, POS Mediu prin Axa 2 «Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor şi reabilitarea siturilor contaminate» sau alte granturi oferite de ţări membre UE.

162

● Iniţiative adoptate de A.P.M. În dorinţa de a oferi cetăţenilor judeţului un mediu curat şi sănătos, în anul 2009, Agenţia pentru Protecţia Mediului Buzău a iniţiat : - campania de colectare selectivă a deşeurilor care a început cu evenimentul de lansare a manualului auxiliar curricular pentru clasele a III-a şi a IV-a „Învăţăm să reciclăm ambalajele!”; - acţiuni de conştientizare şi educaţie ecologică derulate pe tot parcursul anului în cadrul proiectelor „ECO ŞCOALA”, iniţiate de mai multe unităţi de învăţământ preuniversitar din judeţ; - acţiuni de colectare lunară a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice în municipiile Buzău şi Rm. Sărat, derulate în cadrul campaniei naţionale „Marea Debarasare”, - campanie de conştientizare referitoare la colectarea selectivă a deşeurilor în zona Nehoiu şi acţiuni de informare pe tema dezvoltării durabile, derulate de Asociaţia de Dezvoltare Comunitară Nehoiu - campania „Locul deşeurilor electrice nu este la ţară!”, iniţiată de SC GreenWEEE Internaţional SA şi Asociaţia ECOTIC; - proiectul „SACOŞA BIO”, derulat de Grădiniţa cu Program Normal nr. 1 din com. Gherăseni, de Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 3 din Buzău, de Liceul Teoretic „Radu Vlădescu” din loc. Pătârlagele şi de Şcoala din localitatea Mărunţişu; - acţiuni dedicate Săptămânii Verzi şi Zilei Mediului 5 iunie 2009, în care s-au implicat elevi şi profesori din 26 de unităţi şcolare buzoiene, printre care s-au numărat şi acţiuni de colectare a deşeurilor reciclabile - distribuirea Ghidului Eco-Cetăţeanului în unităţile de învăţământ preşcolar şi preuniversitar. De asemenea, în cursul anului 2009, APM şi-a reactualizat permanent pagina web, venind în sprijinul tuturor celor interesaţi (agenţilor economici, instituţiilor, publicului larg, etc.) cu o gamă variată de informaţii utile din domeniul gestiunii deşeurilor. Totodată, utilizând toate pârghiile instituţionale (informări, impunere de condiţii în avize, acorduri şi autorizaţii de mediu, participare la elaborarea planurilor şi strategiilor locale din domeniul managementului integrat al deşeurilor), Agenţia pentru Protecţia Mediului Buzău a impus autorităţilor administraţiei publice locale respectarea obligaţiilor ce derivă din Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea OUG nr. 78/2000 privind gestionarea deşeurilor (cu modificările şi completările ulterioare) şi din Planul Judeţean de Gestionare a Deşeurilor (adoptat prin Hotărârea Consiliului Judeţean nr. 159/2009). Parte din măsurile impuse vizau atingerea ţintelor negociate cu UE pentru colectarea selectivă şi valorificarea deşeurilor reciclabile şi biodegradabile. După data de 16 iulie 2009, când au fost închise şi ecologizate spaţiile de depozitare a deşeurilor menajere din zona rurală şi când s-a sistat depozitarea deşeurilor în depozitul orăşenesc Nehoiu, Agenţia pentru Protecţia Mediului Buzău a solicitat tuturor primăriilor şi operatorilor serviciilor de salubrizare să transmită lunar informări privind stadiul extinderii ratei de acoperire cu servicii de salubrizare şi cu sisteme de colectare selectivă a deşeurilor de la populaţie.

7.7 Tendinţe privind generarea deşeurilor Deşeurile de orice fel, rezultate din multiplele activităţi umane, constituie o problemă de o deosebită actualitate, datorată atât creşterii continue a cantităţilor şi a tipurilor acestora (care prin degradare şi infestare în mediul natural prezintă un pericol pentru mediul

163

înconjurător şi sănătatea populaţiei), cât şi însemnatelor cantităţi de materii prime, materiale refolosibile şi energie care pot fi recuperate şi introduse în circuitul economic. Aplicarea unui sistem durabil de gestionare a deşeurilor implică schimbări majore ale practicilor actuale. Implementarea acestor schimbări va necesita participarea tuturor segmentelor societăţii: persoane individuale în calitate de consumatori, întreprinderi, instituţii social-economice, precum şi autorităţi publice. Generarea deşeurilor este indicatorul care ilustrează cel mai bine măsura interacţiunii dintre activităţile umane şi mediu. Generarea deşeurilor urmează, de obicei, tendinţele de consum şi de producţie. De exemplu, generarea deşeurilor menajere (cantitate/locuitor) creşte o dată cu creşterea nivelului de trai. Creşterea producţiei economice, dar şi gestionarea ineficientă a resurselor, conduc la generarea de cantităţi mari de deşeuri. 7.7.1 Prognoza privind generarea deşeurilor municipale Prognoza de bază ia în considerare factorii de influenţă şi anume: evoluţia populaţiei; evoluţia economiei; racordare la sistemele centrale de canalizare/epurare; prognoza activităţilor de construcţii; schimbări în comportamentul consumatorilor, educaţia privind mediul înconjurător, nivelul de trai. Cu toate că pe termen scurt şi mediu principala opţiune de gestionare a deşeurilor va fi în continuare depozitarea, obiectivul este de a promova opţiuni superioare de gestionare şi de a asigura alinierea la practicile europene, de evitare pe cât posibil a soluţiilor de eliminare finală (depozitare, incinerare). Deşeurile municipale reprezintă o problemă rezolvabilă tehnic numai după ce societatea îşi va asuma rolul important în separarea, reutilizarea, reciclarea şi compostarea acestora, iar industria va acorda atenţia corespunzătoare proiectării, astfel încât produsele să poată fi reutilizate sau reciclate. Cantitatea de deşeuri municipale generate va creşte din cauza creşterii consumului de bunuri la populaţie, creşterea fiind estimată la 0,8% pe an/locuitor.

Pentru cantitatea de nămoluri generate de staţiile de epurare orăşeneşti s-a luat în considerare populaţia racordată la sistemele de alimentare cu apă şi canalizare şi s-a prognozat o creştere medie de 25% pe an a populaţiei racordate, în acest fel crescând proporţional şi cantitatea de nămol generată.

Pentru cantitatea de deşeuri din construcţii şi demolări s-a prognozat, de asemenea, o creştere medie de 0,8% pe an în ceea ce priveşte generarea.

Pornind de la cantităţile de deşeuri estimate a fi generate şi ţinând seama de

obiectivele stabilite privind extinderea sistemului de colectare şi implementarea colectării selective, în Planul Judeţean de Gestionare a Deşeurilor au fost estimate cantităţile de deşeuri care vor fi colectate, precum şi cantităţile de deşeuri care urmează a fi colectate separat. 7.7.2 Prognoza privind generarea deşeurilor de producţie Cantităţile de deşeuri de producţie generate variază de la un an la altul, această variaţie neuniformă având mai multe cauze, dintre care cele mai importante sunt : - variaţia din punct de vedere cantitativ a activităţilor industriale generatoare de deşeuri de producţie; - retehnologizările, utilizarea tehnologiilor curate şi creşterea preocupării pentru minimizarea cantităţilor de deşeuri generate; - cercetarea este exhaustivă, procentul de răspuns variază aleator de la an la an, iar agenţii economici care răspund chestionarelor anuale sunt diferiţi; astfel transmiterea într-un an a chestionarelor completate de unii agenţi economici mari generatori de deşeuri şi netransmiterea datelor pentru anul următor creează variaţii relativ importante ale cantităţilor de deşeuri de la an la an.

164

Având în vedere faptul că unităţile economice utilizează tehnologii foarte diferite ca tip şi performanţe economice, nu se poate realiza o estimare prea exactă a cantităţii de deşeuri de producţie generate, în funcţie de tipul de activitate şi numărul de angajaţi în sectorul productiv. Deşi este dificil de realizat o prognoză a generării deşeurilor de producţie, deoarece aceasta este direct influenţată de prognoza de dezvoltare industrială, este de aşteptat ca indicele de generare a deşeurilor industriale să scadă, pe măsură ce vor fi implementate tehnologii curate şi se vor aplica principiile prevenirii, reducerii şi controlului integrat al poluării. Va fi necesară schimbarea abordării modului de gestionare a deşeurilor periculoase, astfel: • schimbarea materiei prime care generează deşeul periculos şi/sau schimbarea şi modificarea tehnologiei - aplicare BAT; • renunţarea la realizarea produsului care generează deşeurile; • găsirea unor modalităţi de valorificare şi înlocuirea depozitării permanente cu stocarea temporara în vederea valorificării; • promovarea dezvoltării instalaţiilor specifice de tratare, inclusiv tratarea fizico-chimică şi acolo unde deşeul devine nepericulos, depozitarea pe depozite pentru deşeuri nepericuloase; • depozitarea deşeurilor periculoase care nu pot fi valorificate sau incinerate se va realiza în depozite conforme cu cerinţele UE; Investiţiile necesare pentru tratarea/eliminarea deşeurilor periculoase vor trebui realizate de către agenţii economici care generează deşeurile sau, în regim privat, de operatori economici specializaţi, autorizaţi să desfăşoare astfel de operaţii pentru terţi. Din această cauză, la care se adaugă şi condiţiile specifice ale situaţiei economice actuale din România, nu se poate realiza o prognoză a cantităţilor de deşeuri de producţie generate pentru următorii ani. Totuşi se poate estima că generarea anumitor tipuri de deşeuri va urma o curbă descendentă,. 7.7.3 Îmbunătăţirea calităţii gestionarii deşeurilor Prin implementarea prevederilor legale în activitatea curentă a agenţilor economici şi a administraţiilor publice locale, se preconizează că impactul gestionării deşeurilor asupra mediului şi sănătăţii umane se va reduce semnificativ. Conform legislaţiei în vigoare, obiectivul general al Strategiei Naţionale de Gestionare a Deşeurilor şi a Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor, este dezvoltarea unui sistem integrat de gestionare a deşeurilor, eficient din punct de vedere economic şi care să asigure protecţia sănătăţii populaţiei şi a mediului. Obiectivele specifice pentru gestionarea deşeurilor sunt: • asigurarea celor mai bune opţiuni pentru colectarea şi transportul deşeurilor

municipale, în vederea unei cât mai eficiente valorificări şi eliminări a acestora pentru asigurarea unui management ecologic raţional;

• reutilizarea, reciclarea, tratarea în vederea recuperării sau eliminării şi eliminarea corespunzătoare a deşeurilor din construcţii şi demolări;

• prevenirea eliminării necontrolate pe soluri şi în apele de suprafaţă a nămolurilor orăşeneşti provenite de la staţiile de epurare a apelor uzate;

• adoptarea şi implementarea de măsuri în vederea prevenirii generării deşeurilor de ambalaje, asigurării valorificării şi reciclării şi minimizarea riscului determinat de substanţele periculoase din ambalaje,

• punerea în practică a obiectivelor Planului Naţional/Regional/Judeţean de Gestionare a Deşeurilor.

165

Pentru îndeplinirea obiectivelor de mai sus este necesară implicarea practic a întregii societăţi, reprezentată prin autorităţi publice, generatori de deşeuri, asociaţii profesionale, societatea civilă. În vederea conformării cu cerinţele legislative în domeniul gestionării deşeurilor, proiecte integrate de management al deşeurilor se vor derula în conformitate cu Planul Naţional/Regional/Judeţean de Gestionare a Deşeurilor. Programele de investiţii vor include activităţi legate de ierarhia în ceea ce priveşte managementul deşeurilor (prevenire, colectare şi colectare selectivă, valorificare şi reciclare, tratare şi eliminare), în paralel cu închiderea depozitelor de deşeuri neconforme. Problemele privind gestiunea deşeurilor în judeţul Buzău sunt legate de : - scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deşeuri este un proces ce poate fi considerat temporar, dar care în termenii conceptului de “dezvoltare durabilă”, se întinde pe durata a cel puţin două generaţii dacă se însumează perioadele de amenajare (1-3 ani), exploatare (min. 20 ani), refacere ecologică şi monitorizare postânchidere (min. 30 ani); închiderea depozitelor neconforme, reconstrucţia ecologică care trebuie realizată după eliberarea zonei, precum şi monitorizarea postânchidere este o problemă datorită costurilor ridicate, care de cele mai multe ori nu pot fi suportate de către operatorii acestora, dacă nu s-a constituit fondul pentru închiderea depozitului. - colectarea deşeurilor menajere de la populaţie se efectuează neselectiv; ele ajung pe depozite ca atare, amestecate, astfel pierzându-se o mare parte a potenţialului lor util (hârtie, sticlă, metale, materiale plastice); - colectarea, valorificarea şi eliminarea deşeurilor nu este efectuată corespunzător în totalitate, din motive financiare sau manageriale. - realizarea celor 6 staţii de transfer pentru care încă nu s-a putut obţine finanţare externă; - realizarea staţiilor de compostare; - extinderea zonelor deservite de serviciile de salubritate; - închiderea şi ecologizarea spaţiilor de depozitare din zonele rurale şi realizarea punctelor de colectare pentru aceste zone racordate la staţiile de transfer; Se poate aprecia totuşi că se urmăreşte extinderea/finalizarea sistemelor de management al deşeurilor. Scopul îl constituie crearea unui sistem modern de management al deşeurilor care să contribuie la reducerea cantităţii de deşeuri depozitate, prin stabilirea unui sistem adecvat care să trateze fiecare tip de deşeuri în parte, în vederea protejării mediului. În paralel, s-au derulat şi se vor mai derula proiecte de conştientizare a populaţiei, având în vedere faptul că, pentru realizarea sistemelor eficiente de gestionare integrată a deşeurilor nu este suficientă doar dezvoltarea infrastructurii, ci şi implicarea populaţiei. A contribui la conservarea şi refolosirea resurselor existente este mai mult decât dovada unei bune politici civice, este exact ceea ce trebuie sa facă fiecare cetăţean în vederea protejării mediului în care trăim. Reducerea volumului de deşeuri depozitate şi protejarea resurselor naturale presupun implementarea sistemului de colectare selectivă a deşeurilor, valorificarea şi reciclarea deşeurilor refolosibile.

166

Foto 7.7.3. Depozitul conform Gălbinaşi - Staţia Pall de tratare a levigatului tip

ROAW 9121 DTG 8 Reciclarea ajută la menţinerea unor costuri scăzute de eliminare a deşeurilor şi în acelaşi timp la conservarea resurselor naturale şi protejarea aerului, solului şi a apelor de suprafaţă. Fiecare cetăţean trebuie să conştientizeze faptul că, daca nu acţionează în direcţia colectării selective a unor deşeuri care se generează zilnic (ambalaje de hârtie şi carton, recipiente din plastic, sticlă sau metal, deşeuri electrice şi electronice, baterii) şi le aruncă amestecat în pubele sau containere de gunoi, acest lucru se va reflecta, foarte curând, nu doar în gradul ridicat de poluare care afectează sănătatea umană şi a mediului, ci şi în preţul pe care trebuie să-l plătească pentru produsele noi din acelaşi material, pentru serviciul de salubritate, etc. Concluzii � Reglementarea şi controlul eficient reprezintă aspecte de maximă importanţă pentru

îmbunătăţirea gestionării deşeurilor; � În judeţ se implementează sistemul de gestionare integrată a deşeurilor; � Transformarea recuperării şi reciclării într-un mod de viaţă şi de acţiune economică

şi socială asigură succesul implementării strategiei de dezvoltare durabilă; � Necesitatea intensificării şi eficientizării colaborării interinstituţionale; � Respectarea angajamentelor rezultate din negocierile pentru capitolul 22 – Mediu,

reprezintă o condiţie sine-qua-non; � Resursele financiare proprii fiind limitate, necesarul ridicat de investiţii conduce la

necesitatea accesării unor fonduri de finanţare.

167

Capitolul 8. SUBSTANŢE ŞI PREPARATE CHIMICE PERCULOASE 8.1 Introducere Datorită riscului pe care îl reprezintă substanţele şi preparatele chimice periculoase pentru mediu şi sănătatea umană, activităţile desfăşurate care implică aceşti produşi chimici periculoşi prezintă un interes deosebit, din partea tuturor factorilor responsabili. Substanţele şi preparatele chimice periculoase se clasifică, în funcţie de gradul de pericol şi de natura specifică a riscurilor apărute, în mai multe categorii: explozive, oxidante, extrem de inflamabile, foarte inflamabile, inflamabile, foarte toxice, toxice, nocive, corozive, iritante, sensibilizante, cancerigene, mutagene, toxice pentru reproducere şi periculoase pentru mediul înconjurător. Producătorul elaborează fişa tehnică de securitate pentru fiecare substanţă/amestec periculos astfel încât să dea posibilitatea utilizatorilor profesionali să ia măsurile necesare cu privire la protecţia sănătăţii şi a securităţii la locul de muncă şi la protecţia mediului. 8.2. Importul şi exportul anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase (Procedura PIC) Importul şi exportul de produse chimice periculoase este reglementat prin Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 689/2008. Obiectivele Regulamentului sunt:

• să aplice Convenţia de la Rotterdam privind Procedura de Consimţământ Prealabil în Cunoştinţă de Cauză (Procedura PIC) aplicabilă anumitor produse chimice şi pesticide ce prezintă risc care fac obiectul comerţului internaţional;

• să promoveze responsabilitatea comună şi eforturile comune de cooperare în domeniul transportului internaţional de produse chimice care prezintă risc în vederea protejării sănătăţii oamenilor şi a mediului de daunele potenţiale;

• să contribuie la utilizarea corectă din punct de vedere ecologic a produselor chimice care prezintă risc.

Ţara noastră a aderat la Convenţia de la Rotterdam, adoptată la 10 septembrie 1998, prin Legea nr. 91/2003. Scopul Convenţiei de la Rotterdam este de cooperare între părţi în domeniul comerţului internaţional cu anumite produse chimice periculoase, în vederea asigurării unei gestionări temeinice a produselor chimice pentru a contribui la utilizarea raţională a acestora, facilitând schimbul de informaţii referitoare la caracteristicile lor şi pentru a proteja sănătatea populaţiei şi a mediului. Importul şi exportul anumitor produse periculoase se realizează în baza unei proceduri de notificare conform cerinţelor Regulamentului (CE) nr. 689/2008. În anul 2009, în judeţul Buzău nu au fost identificaţi agenţi economici importatori şi/sau exportatori de produse chimice periculoase care intră sub incidenţa Regulamentului (CE) nr. 689/2008. În cursul anului 2008 şi 2009 au fost efectuate operaţiuni de import de produse periculoase pe baza declaraţiei pe proprie răspundere, altele decât cele reglementate sub procedura PIC, conform prevederilor art. 6(3) din Ordinul comun MMDD/MEF/MSP/MMFEŞ nr. 1239/1338/1460/753/2007. Astfel, la sediul Agenţiei de Protecţia Mediului Buzău s-a primit, de la 2 operatori economici, câte o declaraţie pe propria răspundere pentru substanţa/produsul importat în anul 2008 iar pentru anul 2009 un operator economic a transmis o copie a declaraţiei pe propria răspundere pentru produsul importat.

168

8.3. Substanţe care intră sub incidenţa Protocolului de la Montreal şi substanţe care intră sub incidenţa Protocolului de la Kyoto 8.3.1. Substanţe care intră sub incidenţa Protocolului de la Montreal Substanţele chimice periculoase care diminuează stratul de ozon (ODS-uri) sunt substanţele reglementate prin Protocolul de la Montreal şi Regulamentul (CE) nr. 1005/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului. Aceste substanţe se clasifică în opt grupe şi principalele lor aplicaţii sunt următoarele: • grupa I – clorofluorocarburi (CFC-11, CFC-12, CFC-113, CFC-114, CFC-115, CFC-

uri utilizate ca agenţi frigorifici, solvenţi, aerosoli farmaceutici şi cosmetici, agenţi de expandare în tehnologia de producţie a spumelor de izolaţie), inclusiv izomerii acestora;

• grupa II – alte clorofluorocarburi total halogenate, denumite tehnic – “alţi CFC” (CFC-13, CFC-111, CFC-112, CF-211, CFC-212, CFC-213, CFC-214, CFC-215, CFC-216, CFC-217), inclusiv izomerii acestora;

• grupa III – haloni (substanţe de luptă împotriva incendiilor), inclusiv izomerii acestora; • grupa IV – tetraclorura de carbon (solvent industrial); • grupa V – 1,1,1 tricloretan (solvent); • grupa VI – bromura de metil (utilizată în dezinfecţia solului în sere, dezinfecţia spaţiilor

de depozitare a cerealelor, tratamente de dezinfecţie destinate transportului legumelor şi fructelor proaspete, tratarea seminţelor);

• grupa VII – hidrobromofluorocarburi inclusiv izomerii acestora; • grupa VIII– hidroclorofluorocarburi inclusiv izomerii acestora (HCFC hidrocarburi parţial

halogenate – agenţi frigorifici, agenţi de expandare a spumelor de izolaţie, solvenţi, aerosoli).

Regulamentul stabileşte normele cu privire la producerea, importul, exportul, introducerea pe piaţă, utilizarea, recuperarea, reciclarea, regenerarea şi distrugerea substanţelor care diminuează stratul de ozon şi cu privire la importul, exportul, introducerea pe piaţă şi utilizarea produselor şi echipamentelor care conţin sau depind de astfel de substanţe. Părţile semnatare ale Protocolului de la Montreal au hotărât să protejeze stratul de ozon prin luarea unor măsuri de precauţie pentru controlul echitabil al emisiilor globale de substanţe care contribuie la epuizarea stratului de ozon având drept obiectiv final eliminarea acestora prin intermediul progreselor înregistrate în domeniul ştiinţei şi având în vedere consideraţiile de ordin tehnic şi economic, prin găsirea de substanţe şi tehnologii alternative. Prin Legea nr. 84 din decembrie 1993, România a aderat la Convenţia privind protecţia stratului de ozon, adoptată la Viena la 22 martie 1985 şi la Protocolul privind substanţele care epuizează stratul de ozon, adoptat la Montreal la 16 septembrie 1987. De asemenea, a acceptat Amendamentul la Protocolul de la Montreal privind substanţele care epuizează stratul de ozon, adoptat la cea de a doua reuniune a părţilor, de la Londra, din 27-29 iunie 1990. Amendamentul de la Londra asupra Protocolului de la Montreal, adoptat în anul 1990, scurtează termenul de reducere a producţiei şi a consumului de gaze şi alte substanţe care distrug stratul de ozon, iar Amendamentul din 1992 convenit şi adoptat la Copenhaga (acceptat prin Legea nr. 9/2001) stabileşte termene ferme de interzicere a utilizării acestor substanţe dăunătoare. Regimul ODS-urilor este reglementat prin Legea nr.159/2000 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 89/1999 privind regimul comercial şi introducerea unor restricţii la utilizarea hidrocarburilor halogenate care epuizează stratul de ozon. Eliminarea ODS-urilor este reglementată prin HG nr. 58/2004 pentru aprobarea Programului Naţional de eliminare treptată a substanţelor care epuizează stratul de ozon, având ca scop actualizarea pe termen scurt a unei strategii de eliminare eşalonate şi fezabile a ODS-urilor rămase în utilizare în România.

169

În judeţul Buzău, în anul 2009 au fost identificaţi utilizatori de ODS-uri, după cum urmează:

• 6 în aplicaţii de tipul service refrigerare unde s-a utilizat HCFC 22 (din care 5 sunt şi utilizatori de agenţi alternativi);

• 10 în aplicaţii de tipul service instalaţii frigorifice şi service instalaţii de aer condiţionat unde s-au utilizat agenţi alternativi la ODS-uri;

• 3 în curăţătorii chimice în care ODS-ul utilizat este solventul alternativ numit percloretilena.

Agenţii frigorifici sunt înlocuiţi treptat cu agenţi frigorifici alternativi, ecologici. Cantităţile utilizate de ODS-uri în judeţul Buzău, în anul 2009 sunt cele prezentate în tabelul 8.3.1. [care nu include şi agenţii frigorifici utilizaţi ca alternative la ODS-uri de tipul HFC (ex : R 134) care sunt prezentaţi în tabelul 8.3.2]. În judeţul Buzău, nu s-au utilizat agenţi de spumare, haloni, tetraclorură de carbon, hidrobromofluorocarburi. Tabelul 8.3.1. Substanţe reglementate de Regulamentul (CE) nr. 1005/2009

Tip ODS

Cantitate utilizată

2009 (kg)

Utilizare

Cantitate recuperată

2009 (kg)

Mod de gestionare a cantităţii recuperate

CFC 0 - 0 -

HCFC 228,6

service instalaţii

frigotehnice (comerciale, uz casnic) şi

aer condiţionat

40

- s-a predat la SC Delatreid SRL

Constanţa; - prin filtrare şi

reintroducere în sistemul frigorific

HBFC 0 - 0 -

Agenţi alternativi: R404, R404a, R407, R407a, R407c, R 600, R410, R410a,

amoniac

20664,92

service instalaţii

frigotehnice (comerciale, uz casnic) şi

aer condiţionat

53

recuperare prin reciclare: prin filtrare şi

reintroducere în sistemul frigorific

Haloni 0 - 0 - CCl 4 0 - 0 -

Solvenţi halogenaţi 0 - 0 -

Solvenţi alternativi: percloretilena 1866

în curăţătoriile

chimice 2130

- recuperare prin reciclare

- distrugere prin incinerare

8.3. 2. Substanţe care intră sub incidenţa Protocolului de la Kyoto Substanţele care intră sub incidenţa Protocolului de la Kyoto şi a Regulamentului (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului sunt gaze cu efect de seră. Acestea se clasifică în trei grupe: hidrofluorocarburi (HFC), perfluorocarburi (PFC) şi hexafluorură de sulf (SF6), dar cu excepţia substanţelor care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1005/2009 privind substanţele care diminuează stratul de ozon. Principalul obiectiv al prezentului regulament este reducerea emisiilor de gaze fluorurate cu efect de seră care intră sub incidenţa Protocolului de la Kyoto şi, astfel, protecţia mediului.

170

În judeţul Buzău sunt 14 operatori economici care în anul 2009 au utilizat hidrofluorocarburi (HFC) ca agenţi frigorifici alternativi de tipul HFC 134 (R 134) în cantitate totală de 1015,84 kg. În tabelul 8.3.2. sunt prezentate cantităţile utilizate, recuperate în anii 2008, 2009. Tabelul 8.3.2. Substanţe reglementate de Regulamentul (CE) nr. 842/2006

Tip substanţ

ă

Cantitate utilizată

2008 (kg)

Cantitate utilizată

2009 (kg) Utilizare

Cantitate recuperată 2008

(kg)

Cantitate recuperată 2009

(kg)

Mod de gestionare a

cantităţii recuperate

HFC 770,076 1015,84

s-a utilizat HFC 134a: - în

instalaţii climatiza-re auto, pentru

completare

- service instalaţii tip vitrine frigorifice

52,1 95,5

recuperare prin reciclare: prin filtrare şi reintroducere în sistemul

frigorific

PFC 0 0 - 0 0 - SF6 0 0 - 0 0 -

8.4. Evaluarea riscului asupra mediului reprezentat de produsele biocide şi de produsele pentru protecţia plantelor Biocidele şi produsele de protecţie a plantelor sunt substanţe şi preparate periculoase. Evaluarea riscului reprezintă estimarea incidenţei şi gravităţii efectelor adverse care se pot produce în cadrul unei populaţii umane sau în cadrul unei componente de mediu, ca urmare a unei expuneri reale sau previzibile la o substanţă/amestec chimic periculos. Evaluarea riscurilor implică identificarea pericolelor existente în orice societate şi determinarea amplorii riscurilor existente, luând în considerare măsurile de precauţie existente. Rezultatele unei evaluări cuprinzătoare şi adecvate trebuie să ajute la stabilirea celor mai adecvate măsuri de prevenire şi la selecţionarea celor mai potrivite bune practici. Evaluarea riscului se bazează pe furnizarea de informaţii despre substanţele existente, produse sau importate, pentru:

• crearea unui sistem coerent de evaluare şi control al riscurilor substanţelor existente;

• stabilirea principiilor generale pentru evaluarea riscurilor pentru populaţie şi pentru mediu asociate substanţelor existente.

În procesul de muncă, evaluarea riscurilor constă într-o examinare atentă a ceea ce poate cauza o vătămare a persoanelor, astfel încât să se poată decide dacă au fost luate suficiente măsuri de protecţie sau sunt necesare măsuri suplimentare pentru prevenirea oricărei vătămări sau afectare a sănătăţii. Utilizarea substanţelor/amestecurilor periculoase trebuie eliminată, ori de câte ori este posibil. Dacă nu este posibil, substanţele periculoase/amestecurile trebuie înlocuite prin altele, nepericuloase sau mai puţin periculoase.

171

Controlul riscurilor se poate realiza din faza de proiectare a proceselor de lucru şi a sistemelor de control tehnologic astfel încât să se evite sau, de exemplu, să se diminueze degajările de substanţe periculoase la locul de muncă. Măsurile de control tehnologic sunt în funcţie de substanţele utilizate şi procesul tehnologic, dar există exemple de bune practici disponibile. În prezent se caută soluţii acceptabile pentru înlocuirea tehnologiilor vechi, poluatoare, care utilizează substanţe cu efecte nocive asupra sănătăţii populaţiei şi a mediului, în vederea asigurării unei dezvoltări durabile, în deplină siguranţă pentru sănătatea omului şi a mediului. În acest sens se acţionează cu efort comun al tuturor factorilor implicaţi, într-o transparenţă totală şi în deplină cooperare. Resposabilii de plasarea pe piaţă a produselor biocide şi a produselor de protecţia plantelor furnizează utilizatorilor profesionali, industriali, precum şi altor utilizatori fişa cu date de securitate pentru produsul respectiv, întocmită în conformitate cu anexa II din Regulamentul Parlamentului şi al Consiliului nr. 1907/2006/CE – REACH şi conform prevederilor art. 31. Produsele biocide sunt plasate pe piaţă şi folosite pe teritoriul României numai dacă sunt autorizate în conformitate cu legislaţia în vigoare. Este interzisă comercializarea în unităţile fitofarmaceutice a produselor de protecţie a plantelor care nu sunt omologate pentru a fi utilizate în România. Comercializarea pe teritoriul României a produselor de protecţie a plantelor, fabricate în ţară sau provenite din import, se poate face numai de către persoanele calificate, confirmate prin certificatul de atestare profesionlă, pe baza unui certificat de înregistrare eliberat de către unitatea fitosanitară în a cărei rază teritorială îşi desfăşoară activitatea de comercializare a produselor de protecţia plantelor. Importul produselor de protecţie a plantelor omologate în România se efectuează pe baza certificatului de abilitare. Substanţele considerate ca fiind înregistrate în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 - REACH (articolul 15) sunt substanţele active conţinute în produsele de protecţia plantelor şi produsele biocide. Reducerea impactului produselor de protecţia plantelor asupra factorilor de mediu şi implicit asupra sănătăţii umane se realizează prin: • introducerea pe piaţă doar a acelor produse omologate pentru a fi utilizate în România; • interzicerea utilizării stocurilor vechi de produse organoclorurate; • promovarea utilizării produselor sistemice, ecologice. 8.4.1. Biocide (utilizare, producţie) Directiva 98/8/CE privind plasarea pe piaţă a produselor biocide a fost transpusă în România prin HG nr. 956/2005, modificată şi completată prin HG nr. 584/2006 şi HG nr. 545/2008. La nivel comunitar se aplică Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 privind a doua etapă a programului de lucru de 10 ani prevăzut la articolul 16 alineatul (2) din Directiva 98/8/CE. Conform acestei Directive, produsele biocide sunt substanţe active şi preparate conţinând una sau mai multe substanţe active condiţionate într-o formă în care sunt furnizate utilizatorului, având scopul să distrugă, să împiedice, să facă inofensivă şi să prevină acţiunea sau să exercite un alt efect de control asupra oricărui organism dăunător, prin mijloace chimice sau biologice. Normele metodologice de aplicare a HG nr. 956/2005 aprobate prin Ordinul comun nr.1321/2006/280/90/2007 al Ministerului Sănătăţii/Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor/Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi Siguranţa Alimentelor, modificate şi completate de Ordinele comune MSP/MMDD/ANSVSA nr-le: 2164/2007/81/5/2008, 1002/948/59/2008 şi Ordinul comun MS/MM/ANSVSA nr. 233/438/15/2009 stabilesc

172

cerinţele şi conţinutul dosarului tehnic pentru solicitarea autorizării biocidelor şi procedura de autorizare şi evaluare a produselor biocide în vederea plasării pe piaţă. Aceste proceduri sunt derulate de Comisia Naţională pentru Produse Biocide (CNPB), care funcţionează pe lângă Ministerul Sănătăţii Publice. Biocidele sunt clasificate în 23 de tipuri de produse biocide şi patru grupe principale: • grupa I – dezinfectante şi produse biocide generale utilizate pentru: igiena umană,

spaţii private şi zone de sănătate publică, igienă veterinară, industria alimentară şi de preparare a furajelor, apa potabilă;

• grupa a II-a – conservanţi utilizaţi pentru: produsele îmbuteliate, pelicule, lemn, fibre, piele, cauciuc şi materiale polimerizate, zidărie, instalaţii de răcire pe bază de lichide şi a sistemelor de prelucrare, împiedicarea depunerilor de nămol, fluidele utilizate în metalurgie;

• grupa a III-a – pesticidele nonagricole utilizate pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor (rodenticide, avicide, moluscocide);

• grupa a IV-a – alte produse biocide utilizate ca şi conservanţi pentru produse alimentare sau furajere, produse antibiodermă, fluide pentru îmbălsămare şi produse toxidermale, pentru combaterea altor vertebrate.

În judeţul Buzău, conform inventarului realizat şi prezentat în tabelul 8.4.1, au fost identificaţi, până în prezent, un producător care produce un produs biocid şi 11 utilizatori de produse biocide, care sunt deţinători de staţii de epurare şi surse de alimentare cu apă, unităţi sanitare. Tabelul 8.4.1 Biocide (utilizare, producţie)

Judeţ Numǎr utilizatori

Cantitǎţi utilizate în 2009

(tone)

Numǎr producători

Cantitǎţi produse în 2009 (tone)

Buzău 11 234,39626 1 8 Tot în judeţul Buzău, sunt 2 agenţi economici care au preluat, în total, cantitatea de 15048 kg hipoclorit de sodiu cu denumirea comercială de ,,Lotus” sau ,,înălbitor tip Lotus” de la SC Chimcomplex SA Borzeşti, respectiv SC Becom SRL Oneşti pe care l-au ambalat în vederea plasării pe piaţă. 8.4.2. Produse pentru protecţia plantelor

Introducerea pe piaţă a produselor de protecţia plantelor este reglementată de Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piaţă a produselor fitofarmaceutice, transpusă în legislaţia românească prin următoarele acte normative:

• Hotărârea nr. 1559/2004 privind procedura de omologare a produselor de protecţia plantelor în vederea plasării pe piaţă şi a utilizării lor pe teritoriul României, modificată şi completată prin HG nr. 894/2005 şi HG nr. 628/2006;

• Hotărârea nr. 437/2005 privind aprobarea Listei cu substanţele active autorizate pentru utilizare în produse de protecţie a plantelor pe teritoriul României;

• Ordinul nr. 134/2006 privind aprobarea Procedurii naţionale de omologare a produselor de protecţia plantelor care conţin substanţe active notificate şi pentru care nu s-a luat încă o decizie de includere în lista cu substanţe active autorizate în Uniunea Europeană;

• Ordonanţa nr. 38/2007 privind importul în România al produselor de protecţie a plantelor şi al mostrelor, ajutoarelor şi donaţiilor de produse de protecţie a plantelor din ţări terţe aprobată prin Legea nr. 22/2008.

173

Produsele de protecţia plantelor sunt produse de natură chimică, biologică sau biotehnică, destinate prevenirii pagubelor cauzate de agenţi patogeni, dăunători, buruieni şi alte organisme dăunătoare culturilor agricole, vegetaţiei forestiere precum şi produselor agricole depozitate. Tot cu aceeaşi denumire sunt şi produsele cu efect regulator de creştere, cu efect repelent, sinergic dar şi produsele a căror utilizare are ca scop îmbunătăţirea stării fitosanitare a culturilor agricole, vegetaţiei forestiere şi a produselor depozitate. Comercializarea produselor de protecţia plantelor este reglementată de prevederile următoarelor acte normative:

• Legea nr. 85/13.09.1995 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 4/20.01.1995 privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agricultură şi silvicultură;

• Legea nr. 26/2006 pentru abrogarea unor prevederi din OG nr. 4/1995; • Legea nr. 28/2009 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 41/2007 pentru

comercializarea produselor de protecţie a plantelor, precum şi pentru modificarea şi abrogarea unor acte normative din domeniul fitosanitar;

• Hătărârea nr. 1535/2007 privind aprobarea normelor de aplicare a dispoziţiilor art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2007.

Unitatea Fitosanitară Judeţeană Buzău autorizează societăţile comerciale care desfăşoară activităţi de comercializare cu produse de protecţia plantelor. În judeţul Buzău nu sunt identificaţi producători de produse de protecţia plantelor. În anul 2009 a fost identificat un operator care a importat o cantitate de 25,4 tone produse de protecţia plantelor şi care a preînregistrat la ECHA substanţele active din acestea, în conformitate cu prevederile Regulamentului REACH. În anul 2009 în judeţul Buzău s-au utilizat următoarele cantităţi de produse de protecţia plantelor, prezentate în tabelul 8.4.2.1. (conform datelor furnizate de Unitatea Fitosanitară Judeţeană Buzău): Tabelul 8.4.2.1. Cantităţile de produse de protecţia plantelor utilizate în anul 2009 în judeţul Buzău Cantitate totală (t), din care: Insecticide (t) Fungicide (t) Erbicide (t)

60,467 3,454 27,443 29,57 8.5 Poluanţi organici persistenţi Poluanţii Organici Persistenţi (POPs) sunt substanţe chimice care persistă în mediul înconjurator, se bioacumulează în organismele vii şi prezintă riscul de a genera efecte adverse asupra sănătăţii umane şi a mediului. Aceste substanţe intră în mediul înconjurator ca rezultat al unei activităţi antropice. Convenţia de la Stockholm privind Poluanţii Organici Persistenţi (POPs), adoptată în luna mai 2001, are ca obiectiv protejarea sănătăţii umane şi a mediului faţă de poluanţii organici persistenţi care au proprietăţi toxice, persistenţă, bioacumulare, volatilitate şi biodisponibilitate. A intrat în vigoare la 17 mai 2004 şi România a devenit parte a Convenţiei odată cu ratificarea acesteia prin Legea nr. 261/2004, care prevede reducerea şi unde este necesar, eliminarea a nouă pesticide şi anume: aldrin, clordan, DDT, dieldrin, endrin, heptaclor, hexaclorbenzen, mirex, toxafen; două substanţe chimice industriale: bifenilii policloruraţi (PCB) şi hexaclorbenzenul (HCB), precum şi patru produşi secundari: dibenzo-p-dioxine policlorurate şi dibenzofurani, HCB şi PCB. Ulterior s-au introdus şi alte substanţe, cunoscute ca ,,substanţe noi”. Poluanţii organici persistenţi sunt reglementaţi de Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului amendat de Regulamentele (CE) nr-le 1195/2006,

174

172/2007, 323/2007 şi 304/2009. A fost elaborată HG nr. 561/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 850/2004 privind poluanţii organici persistenţi şi pentru modificarea Directivei 79/117/CEE. Convenţia cere Părţilor să adopte şi să implementeze măsuri ce conduc la reducerea sau eliminarea emisiilor de POPs din mediu având în vedere reducerea expunerii populaţiei, animalelor şi organismelor din mediu la aceştia. Conform Planului Naţional pentru Implementarea Convenţiei de la Stockholm se operează pentru realizarea obiectivelor:

• eliminarea stocurilor de PCB, a depozitelor şi deşeurilor de pesticide; • reducerea emisiilor de POPs din incinerarea deşeurilor; • orientarea către o dezvoltare durabilă a unei agriculturi ecologice.

Toţi agenţi economici din judeţul Buzău care deţin echipamente cu conţinut de PCB/PCT au întocmit Planurile de eliminare a echipamentelor care au fost aprobate de către APM Buzău. Conform acestora, echipamentele sunt eliminate conform graficului de eliminare etapizată. Echipamentele cu conţinut de PCB scoase din uz sunt depozitate în magaziile special amenajate de la sediile societăţilor deţinătoare iar eliminarea se realizează prin firme autorizate. Pentru anul 2009 inventarul transformatorilor care conţin PCB este prezentat în tabelul nr. 7.5.6.1. iar cel al condensatorilor care conţin PCB este prezentat în tabelul nr. 7.5.6.2. Situaţia transformatorilor şi condensatorilor care conţin PCB pentru anul 2008 este prezentată în tabelele 8.5.1 şi 8.5.2: Tabelul 8.5.1. Situaţia transformatorilor care conţin PCB pentru anul 2008

Transformatori scoşi din uz (buc)

Transformatori în funcţiune (buc) Judeţul

Nr. buc în stoc 2008

Eliminaţi 2008

Nr. buc în stoc 2008

Eliminaţi 2008

Buzău 5 - 36 - Tabelul 8.5.2. Situaţia condensatorilor care conţin PCB pentru anul 2008

Condensatori scoşi din uz (buc)

Condensatori în funcţiune(buc) Judeţul

Nr. buc în stoc 2008

Eliminaţi 2008

Nr. buc în stoc 2008

Eliminaţi 2008

Buzău 3474 1413 2101 123 Referitor la stocurile de deşeuri de pesticide, ca urmare a încheierii Programului-Proiect PHARE EuropaAid/115815/D/SV/RO de eliminare a stocurilor istorice de pesticide (pesticide învechite) şi a costurilor ridicate pentru eliminarea deşeurilor de pesticide prin firme autorizate, în judeţul Buzău, în anul 2008 nu s-a eliminat nicio cantitate de deşeuri de pesticide. În anul 2009, două firme din judeţul Buzău au eliminat deşeuri de pesticide prin firme autorizate. Cantitatea eliminată de deşeuri de pesticide şi stocul la 31.12.2009 dar şi situaţia deşeurilor de pesticide pe anul 2008 sunt conform datelor prezentate în tabelul 8.5.3: Tabelul 8.5.3. Situaţia deşeurilor de pesticide în judeţul Buzău, în anii 2008, 2009 Cantitate eliminată în anul 2008 (t)

Stoc la 31.12.2008 (t)

Cantitate eliminată în anul 2009 (t)

Stoc la 31.12.2009 (t)

0 28,12122 4,609 24,9195

175

Deşeurile de pesticide sunt depozitate în magazii special amenajate la sediul societăţilor deţinătoare, acoperite, securizate, în conformitate cu Ordinul nr. 92/2002 (MAAP) privind paza depozitelor de deşeuri de produse de uz fitosanitar. În anul 2008, la inventarele întocmite:

- inventarul operatorilor economici care au produs, importat, utilizat endosulfan ca substanţă activă în diverse insecticide, în perioada 01.01.2005-01.05.2008;

- inventarul operatorilor economici care produc şi utilizează perfluorooctan sulfonaţi, s-a constatat că în judeţul Buzău nu au fost producători, importatori, comercianţi de produse pe bază de endosulfan, deţinători de stocuri de deşeuri cu conţinut de endosulfan la 01.05.2008 şi nu au fost identificaţi producători şi utilizatori de perfluorooctan sulfonaţi. Comitetul de Examinare a Poluanţilor Organici Persistenţi a decis, la a Cincea reuniune care a avut loc la Geneva în perioada 12-16. 10. 2009, să solicite Părţilor la Convenţia de la Stockholm privind Poluanţii Organici Persistenţi, completarea unor chestionare cu informaţii despre substanţele noi incluse în anexele Convenţiei dar şi informaţii referitoare la alternativele la aceste substanţe noi precum şi despre articolele şi deşeurile cu conţinut de astfel de substanţe. Astfel, pentru anul 2009 s-au solicitat informaţii referitoare la endosulfan, hexaclorciclododecan (HBCD), alcani cloruraţi cu catenă scurtă C10-C13 (SCCP), alfa hexaclorociclohexan, beta hexaclorociclohexan, gama hexaclorociclohexan, clordecone, pentaclor benzen, hexabrombifenil, pentabromodifenil eter, tetrabromodifenil eter, octabromodifenil eter, hexabromobifenil eter, heptabromodifenil eter, acid perfluorooctansulfonic, fluorură de perfluorooctansulfonil. Urmare a inventarelor efectuate, în judeţul Buzău, pentru anul 2009, situaţia este următoarea: - nu au fost producători, importatori, utilizatori, comercianţi de produse pe bază de endosulfan şi nu au fost identificate stocuri de deşeuri cu conţinut de endosulfan; - au fost identificaţi 4 utilizatori de amestecuri cu conţinut de hexaclorciclododecan (HBCD). Aceste amestecuri au fost utilizate la producerea polistirenului expandat/extrudat iar rolul hexaclorciclododecanului este acela de întârzietor de flacără; - nu au fost identificaţi producători, utilizatori de alcani cloruraţi cu catenă scurtă C10-C13 (SCCP) şi nici utilizatori de substanţe alternative. A fost identificat un operator economic care deţine în stoc la 01.12.2009 o cantitate de 2166 kg parafină clorurată cu conţinut de alcani cloruraţi cu catenă scurtă C10-C13 precum şi 25 kg trioxid de stibiu ca substanţă alternativă la aceasta; - nu au fost identificaţi producători, utilizatori, deţinători de articole şi nu s-au generat deşeuri cu conţinut de substanţe noi POPs de tipul: alfa hexaclorociclohexan, beta hexaclorociclohexan, gama hexaclorociclohexan, clordecone, pentaclor benzen, hexabrombifenil, pentabromodifenil eter, tetrabromodifenil eter, octabromodifenil eter, hexabromobifenil eter, heptabromodifenil eter, acid perfluorooctansulfonic, fluorură de perfluorooctansulfonil. 8.6 Metale grele – mercur, nichel, cadmiu, plumb, crom, staniu, arsen Metalele grele, cum sunt: mercurul, nichelul, cadmiul, plumbul, cromul, staniul, arsenul sunt metale restricţionate, regimul acestora este reglementat de regulamentele comunitare: - Regulamentul (CE) Nr. 552/2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului privind Înregistrarea, Evaluarea, Autorizarea şi Restricţionarea Substanţelor Chimice (REACH) în ceea ce priveşte Anexa XVII; - Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) 1102/2008 privind interzicerea exporturilor de mercur metalic şi de anumiţi compuşi şi amestecuri de mercur şi depozitarea în condiţii de siguranţă a mercurului metalic

176

şi de următoarele acte naţionale : - HG nr. 347/2003 privind restricţionarea introducerii pe piaţă şi a utilizării anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase modificată şi completată prin HG nr. 932/2004; HG nr. 646/2005, HG nr. 498/2007; - Ordinul comun MMDDD/MSP/MMFES nr. 1238/1461/718/2007 pentru modificarea şi completarea anexei nr. 1 la HG nr. 347/2003; - Ordinul comun MMDDD/MSP/MMFES nr. 923/556/1503/2008 pentru modificarea şi completarea anexei nr. 1 la HG nr. 347/2003. Conform legislaţiei în vigoare, mercurul nu poate fi introdus pe piaţă, în termometre medicale şi în alte dispozitive de măsurare destinate vânzării către publicul larg (precum manometre, barometre, sfigmomanometre, termometre, altele decât cele medicinale). Mercurul este un compus care poate fi găsit în mod natural în mediu, fie în formă metalică, fie ca sare de mercur sau compuşi organici de mercur. Mercurul metalic este folosit într-o serie de produse casnice ca barometre, termometre şi tuburi fluorescente de lumină. Mercurul din aceste dispozitive este blocat şi de obicei nu provoacă probleme de sănătate. Cu toate acestea, când un termometrul se sparge va avea loc, prin respirare, o expunere semnificativă la mercur pentru o perioadă scurtă de timp, până este vaporizat. Aceasta poate cauza efecte dăunătoare, ca nervozitate, afecţiuni ale creierului şi rinichilor, iritaţii la plămâni, iritaţii la ochi, mâncărimi ale pielii. Mici cantităţi de mercur se acumulează în organism ca urmare a consumului de carne de peşte. Acestea se elimină încet, în decurs de un an, cu condiţia stopării inhalării unor noi cantităţi de mercur. În mod normal aceste cantităţi de mercur pot fi nocive în cazul unui făt în dezvoltare. Omul, asemeni celorlalte vertebrate, are nevoie de cationi de metale, care asigură derularea multor procese de importanţă vitală. În doze mari în organism, metalele grele devin toxice, foarte toxice, astfel:

- în procesul de preparare a hranei, metalele nu se descompun, dimpotrivă concentraţia lor pe unitatea de masă creşte;

- posedă proprietatea de a se acumula în organismul uman, astfel ele frânează sau chiar blochează procesele biochimice intracelulare;

- majoritatea metalelor posedă proprietăţi mutagene şi cancerigene. Metalele grele, respectiv deşeurile acestora sunt inventariate şi monitorizate. Deşeurile cu conţinut de metale grele trebuie să fie eliminate doar prin firme autorizate. 8.6.1. Mercur Situaţia utilizării mercurului metalic, a gestionării deşeurilor acestuia şi situaţia gestionării compuşilor cu mercur pe anul 2009 este prezentată în tabelele 8.6.1.1, 8.6.1.2, 8.6.1.3: Tabelul 8.6.1.1. Situaţia utilizării mercurului metalic în anul 2009

Mercur metalic în stoc la 31.12.2009 Mercur metalic utilizat în 2009 (total

pur şi în dispozitive)

(kg)

Pur (kg) În dispozitive medicale (kg)

În AMC industriale (kg)

În lămpi cu Hg (kg)

0 76,31 3,5 37,544 13,3455 Tabelul 8.6.1.2.Situaţia gestionării deşeurilor cu conţinut de mercur metalic în 2009

177

Deşeuri generate

(kg)

Reciclate (kg)

Incinerate (kg)

Exportate (kg)

Eliminate prin

depozitare (kg)

In stoc la 31.12.2009

(kg)

0,0525 0 0 0 0 149,7645 Tabelul 8.6.1.3. Situaţia gestionării compuşilor cu mercur în anul 2009

Deşeuri de compuşi cu Hg gestionate Compuşi utilizaţi în 2009

(kg)

Stoc 31.12.2009 (kg)

Generate (kg)

Reciclate (kg)

Incinerate (kg)

Exportate (kg)

Eliminate prin

depozitare (kg)

Stoc 31.12.2009 (kg)

0 0,38 0 0 0 0 0 4,75 8.6.2. Nichel Situaţia utilizării nichelului şi a compuşilor cu nichel în anul 2009 este prezentată în tabelul 8.6.2: Tabelul 8.6.2. Situaţia utilizării nichelului şi a compuşilor cu Ni în anul 2009

Nichel metalic Compuşi ai Ni

Importat 2009 (kg)

Utilizat 2009 (kg)

Stoc la 31.12.2009

(kg)

Importaţi 2009 (kg)

Utilizaţi 2009 (kg)

Stoc la 31.12.2009

(kg) 2930 2840,2 251,5 0 2,5 52

8.6.3.Cadmiu Inventarul cadmiului şi a compuşilor cu cadmiu pentru anul 2009 este prezentat în tabelul 8.6.3: Tabelul 8.6.3. Situaţia utilizării cadmiului şi a compuşilor cu Cd în anul 2009

Cadmiu metalic Compuşi ai Cadmiului

Importat 2009 (kg)

Utilizat 2009 (kg)

Stoc la 31.12.2009

(kg)

Importaţi 2009 (kg)

Utilizaţi 2009 (kg)

Stoc la 31.12.2009

(kg) 0 0 0 0 0 0

8.6.4. Plumb Inventarul plumbului şi a compuşilor cu plumb pentru anul 2009 este prezentat în tabelul 8.6.4: Tabelul 8.6.4. Situaţia utilizării plumbului şi a compuşilor cu Pb în anul 2009

Plumb metalic Compuşi ai plumbului

Importat 2009 (kg)

Utilizat 2009 (kg)

Stoc la 31.12.2009

(kg)

Importaţi 2009 (kg)

Utilizaţi 2009 (kg)

Stoc la 31.12.2009

(kg) 0 0 0 0 13040,33 288,16

8.6.5. Crom Inventarul cromului şi a compuşilor cu crom pentru anul 2009 este prezentat în tabelul 8.6.5:

178

Tabelul 8.6.5. Situaţia utilizării cromului şi a compuşilor cu Cr în anul 2009 Crom metalic Compuşi ai cromului

Importat 2009 (kg)

Utilizat 2009 (kg)

Stoc la 31.12.2009

(kg)

Importaţi 2009 (kg)

Utilizaţi 2009 (kg)

Stoc la 31.12.2009

(kg) 3760 3635 500 8000 10841,9 1987,25

8.6.6.Staniu Inventarul staniului şi a compuşilor cu staniu pentru anul 2009 este prezentat în tabelul 8.6.6: Tabelul 8.6.6. Situaţia utilizării staniului şi a compuşilor cu Sn în anul 2009

Staniu metalic Compuşi ai staniului

Importat 2009 (kg)

Utilizat 2009 (kg)

Stoc la 31.12.2009

(kg)

Importaţi 2009 (kg)

Utilizaţi 2009 (kg)

Stoc la 31.12.2009

(kg) 0 24,36 13 0 3 10,5

8.6.7. Arsen Inventarul arseniului şi a compuşilor cu arsen pentru anul 2009 este prezentat în tabelul 8.6.7: Tabelul 8.6.7. Situaţia utilizării arseniului şi a compuşilor cu As în anul 2009

Arsen metalic Compuşi ai arseniului

Importat 2009 (kg)

Utilizat 2009 (kg)

Stoc la 31.12.2009

(kg)

Importaţi 2009 (kg)

Utilizaţi 2009 (kg)

Stoc la 31.12.2009

(kg) 0 0 0 0 0 4,91

Situaţia gestionării deşeurilor cu conţinut de metale grele pentru anul 2009 este prezentată în tabelul 8.6.8 Tabelul 8.6.8. Situaţia gestionării deşeurilor cu conţinut de metale grele în anul 2009

Cantităţi de deşeuri generate

(kg) cu

Cantitǎţi de deşeuri cu conţinut de metale grele gestionate (Kg)

Metalic În

compuşi

Reciclate

Incinerate Exportate Eliminate

prin depozitare

Pe stoc la 31.12

2009

Hg 0,0525 0 0 0 0 0 154,5145

Ni 36 1 0 0 0 36 5

Cd 0 0 0 41200 0 0 1382350

Pb 0 0 0 0 0 0 1120

179

Cr 0 18074 0 9760 0 6928 7320

Sn 0 0 0 0 0 0 0

As 0 0 0 0 0 0 0

8.7. Introducerea pe piaţă a detergenţilor Introducerea pe piaţă a detergenţilor se face în conformitate cu prevederile:

• Regulamentului (CE) nr. 648/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului privind detergenţii amendat de Regulamentul nr. 907/2006 pentru detergenţi, privind adaptarea Anexelor III şi VII;

• Regulamentului (CE) nr. 1336/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 648/2004 în vederea adaptării acestuia la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi amestecurilor;

• Regulamentul (CE) nr. 551/2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 648/2004 în scopul adaptării anexelor V și VI;

• HG nr. 658/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea aplicării Regulamentului (CE) nr. 648/2004 privind detergenţii.

Autorităţile competente pentru aplicarea Regulamentului nr. 648/2004 sunt Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor. Detergenţii reprezintă orice substanţe sau amestecuri care conţin săpunuri şi/sau alţi agenţi tensioactivi destinaţi proceselor de spălare şi curăţare. Normele stabilite pentru realizarea liberei circulaţii a detergenţilor şi agenţilor tensioactivi pentru detergenţi pe piaţa internă asigură un grad înalt de protecţie a mediului şi a sănătăţii umane. Producătorii sunt responsabili de conformitatea detergenţilor şi/sau agenţilor tensioactivi pentru detergenţi cu dispoziţiile din Regulament şi din anexele acestuia. Pentru introducerea pe piaţă a detergenţilor şi agenţilor tensioactivi pentru detergenţi, normele conform Regulamentului se referă la:

• biodegradabilitatea agenţilor tensioactivi din detergenţi; • restricţii sau interdicţii privind agenţii tensioactivi din motive de biodegradabilitate; • etichetarea suplimentară a detergenţilor, care să includă parfumurile alergene; • informaţiile pe care producătorii trebuie să le pună la dispoziţia autorităţilor

competente şi personalului medical din statele membre. Testele conform prevederilor art. 8 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 648/2004, cu modificările şi completările ulterioare, utilizându-se metodele prevăzute de acesta, se efectuează numai în laboratoarele înregistrate la Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi aprobate conform Ordinului nr. 333/2008. În judeţul Buzău, în anul 2009 nu au fost efectuate operaţiuni de punere în liberă circulaţie a detergenţilor dar au fost identificaţi 4 producători de detergenţi. Cantitatea de detergenţi produsă în judeţul Buzău este prezentată în tabelul 8.7.1: Tabelul 8.7.1 Introducerea pe piaţă a detergenţilor în anul 2009

Judeţ Nr. importatori

Cantitate importată în anul 2009

Nr. producători

Cantitate produsă în 2009 (Kg)

Buzău 0 0 4 205257,26

180

8.8. Prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului cu azbest Activităţile cu azbest sunt reglementate de legislaţia UE: - Regulamentul (CE) Nr. 552/2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului Privind Înregistrarea, Evaluarea, Autorizarea şi Restricţionarea Substanţelor Chimice (REACH) în ceea ce priveşte Anexa XVII , şi legislaţia naţională: - HG nr. 124/2003 privind prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului cu azbest, modificată şi completată prin HG nr. 734/2006 şi HG nr. 210/2007. Produsele care conţin azbest şi care au fost instalate sau se aflau în funcţiune înainte de data de 1 ianuarie 2005 pot fi utilizate pânǎ la încheierea ciclului de viaţǎ al acestora. Astfel, utilizarea azbestului se face în condiţiile aplicării unor măsuri şi proceduri care să asigure atât reducerea la sursă, cât mai mult posibil, a emisiilor de azbest în aer sau în mediul acvatic şi a cantităţilor de deşeuri solide care conţin azbest, cât şi prevenirea apariţiei unor astfel de emisii. Deţinătorii de produse cu conţinut de azbest sunt obligaţi să ia măsuri pentru a se asigura că:

• demolarea clădirilor, a structurilor şi instalaţiilor care conţin azbest şi îndepărtarea azbestului sau a materialelor care conţin azbest nu conduc la o poluare semnificativă a mediului cu azbest;

• transportul şi depozitarea deşeurilor care conţin praf şi/sau fibre de azbest nu sunt însoţite de emisii de praf şi/sau fibre de azbest în aer şi nici de împrăştierea de lichide care conţin fibre de azbest;

• depozitarea deşeurilor care conţin praf şi/sau fibre de azbest se face prin tratarea, ambalarea sau acoperirea corespunzătoare a acestora, avându-se în vedere condiţiile locale, astfel încât să se prevină poluarea mediului cu azbest.

În judeţul Buzău, conform inventarului realizat pe anul 2009 şi prezentat în tabelul 8.8.1, au fost identificaţi 41 de agenţi economici şi instituţii publice care deţin produse cu conţinut de azbest, frecvente fiind plăcile de azbociment, ca parte componentă a clădirilor, în acoperişuri. Deşi unul din agenţii economici a eliminat în 2008 întreaga cantitate de deşeuri cu azbest, numărul deţinătorilor de produse cu azbest nu a scăzut ci a crescut, comparativ cu anul 2008, deoarece au fost identificaţi noi agenţi economici deţinători de produse cu azbest. Tabelul 8.8.1. Situaţia materialelor cu conţinut de azbest existente la 31.12.2009

Număr deţinători

Pereţi cu azbest (mp)

Acoperişuri cu azbest

(mp)

Materiale de izolaţie

termică (mp)

Plăci în turnuri

de răcire (mp)

Conducte cu azbest

(m)

Articole cu azbest

(kg)

41 22593,25 129346,8 264,05 0 35843 287 În anul 2009, nu s-au generat deşeuri cu conţinut de azbest dar s-au eliminat 4,89 tone din stocul existent de deşeuri, conform inventarului prezentat în tabelul 8.8.2: Tabelul 8.8.2.Cantităţile de deşeuri cu conţinut de azbest generate în Regiunea Sud Est în anul 2009

Judeţ

Numǎr genera

tori

Cantitate de deşeuri

generatǎ în 2009 (tone)

Cantitate eliminatǎ în 2009 (tone)

Mod de eliminare

Stoc la 31.12 2009 (tone)

Buzău 0 0 4,89 Deşeurile cu conţinut de azbest au fost preluate şi transportate

7,72

181

de firme autorizate (SC Apisorelia SRL Piatra Neamţ, SC Protect Colector SRL din Focşani) în vederea eliminării

la societăţi autorizate. 8.9. Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului privind Înregistrarea, Evaluarea, Restricţionarea şi Autorizarea substanţelor chimice – REACH REACH reprezintă prescurtarea pentru Regulamentul privind Înregistrarea, Evaluarea, Autorizarea şi Restricţionarea Substanţelor Chimice. Regulamentul REACH a intrat în vigoare la 1 iunie 2007, cu scopul de a standardiza şi îmbunătăţi cadrul legislativ anterior referitor la substanţele chimice al Uniunii Europene. Prin REACH s-a înfiinţat de asemenea Agenţia Europeană pentru Produse Chimice (ECHA), cu rol central în coordonarea şi implementarea procesului în general. Sediul ECHA se afla la Helsinki, în Finlanda şi va gestiona procesul de înregistrare, evaluare, autorizare şi restricţionare a tuturor substanţelor chimice pentru a asigura uniformitate pe întregul teritoriu al Uniunii Europene. Regulamentul REACH a fost modificat şi completat prin următoarele Regulamente: - Regulamentul (CE) nr. 1354/2007 de adaptare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006, ca urmare a aderării Bulgariei și a României la Uniunea Europeană; - Regulamentul (CE) nr. 987/2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 în ceea ce priveşte anexele IV şi V ; - Regulamentul (CE) nr. 134/2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 în ceea ce priveşte anexa XI ; - Regulamentul (CE) nr. 552/2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 în ceea ce priveşte anexa XVII; - Regulamentul (CE) nr. 440/2008 de stabilire a metodelor de testare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 ; - Regulamentul (CE) nr. 761/2009 de modificare, în scopul adaptării la progresele tehnice, a Regulamentului (CE) nr. 440/2008; - Regulamentul (CE) nr. 1336/2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 648/2004 în vederea adaptării acestuia la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor. În vederea facilitării comerţului mondial, protejându-se totodată sănătatea umană şi mediul, criteriile armonizate de clasificare şi etichetare a substanţelor şi a amestecurilor, convenite la nivel internaţional în cadrul structurilor Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), prevăzute de către Sistemul Global Armonizat de Clasificare şi Etichetare a Chimicalelor („GHS”) au fost incluse în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, de modificare şi de abrogare a Directivelor 67/548/CEE şi 1999/45/CE, precum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr.1907/2006. Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, cunoscut ca Regulamentul CLP (prescurtarea din limba engleză a cuvintelor: clasificare, etichetare, ambalare) a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 790/2009. REACH este destinat să asigure un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului, să gestioneze şi să controleze potenţialul risc pentru sănătatea umană şi mediu datorat utilizării produselor chimice în Uniunea Europeană, având în vedere libera circulaţie a substanţelor ca atare, în amestecuri sau în articole. REACH conţine prevederi

182

pentru Producători/Fabricanţi, Importatori, Distribuitori şi Utilizatori din aval ai substanţelor ca atare sau în amestecuri sau în articole. REACH acoperă un domeniu foarte larg, aplicându-se tuturor substanţelor chimice care sunt produse, importate, introduse pe piaţă sau utilizate în comunitatea europeană, ca atare, în amestecuri sau în articole, în cazul în care cantitatea pentru fiecare substanţă este de o tonă/an sau mai mult. Toate substanţele de sub incidenţa REACH care sunt produse sau importate în UE în cantităţi mai mari de 1 tonă/an/producător sau importator, trebuie să fie preînregistrate/ înregistrate. Utilizatorii din aval trebuie să utilizeze substanţe ca atare, în amestecuri sau în articole numai dacă aceste substanţe au fost preînregistrate/înregistrate. Prezentul regulament se bazează pe principiul conform căruia sectorul industrial trebuie să producă, să importe sau să utilizeze substanţe sau să le introducă pe piaţă în mod responsabil şi cu prudenţă, astfel încât să se evite, în condiţii previzibile în mod rezonabil, efectele adverse asupra sănătăţii umane şi a mediului. Regulamentul are următoarele obiective principale:

• Asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului faţă de utilizarea produselor chimice;

• Permiterea liberei circulaţii a substanţelor, ca atare, în amestecuri sau în articole, menţinând şi îmbunătăţind totodată competitivitatea şi inovaţia industriei chimice la nivelul UE;

• Responsabilizarea celor ce plasează substanţe chimice pe piaţă (producători şi importatori) cu privire la înţelegerea şi gestionarea riscului asociat cu utilizarea acestora;

• Promovarea dezvoltării unor metode alternative de evaluare a pericolelor pe care le prezintă substanţele;

• Creşterea transparenţei; • Promovarea interzicerii testelor pe animale; • Integrarea cu aspectele internaţionale; • Conformarea UE cu obligaţiile internaţionale impuse de Organizaţia Mondială a

Comerţului;

Pentru anul 2009 s-a întocmit inventarul operatorilor economici care produc/ importă/utilizează substanţe ca atare, în amestecuri sau în articole, în conformitate cu prevederile Regulamentului REACH. Astfel, în judeţul Buzău, în anul 2009, nu există niciun importator şi niciun producător de substanţe ca atare. Situaţia cantităţilor utilizate de substanţe ca atare sau în amestecuri şi a cantităţilor de amestecuri importate respectiv produse este prezentată în tabelul 8.9.1: 8.9.1. Situaţia substanţelor ca atare şi în amestecuri în anul 2009

Cantităţi de substanţe ca atare (tone)

Cantităţi de amestecuri (tone)

Judeţ

utilizate în stoc la 31.12.2009

importate utilizate produse în stoc la 31.12.2009

Buzău 2786,9553 220,0215 15589,8265 285734,5385 29365,5 8492,4278 Prin utilizarea substanţelor ca atare sau în amestecuri, respectiv producerea de amestecuri şi/sau articole au rezultat deşeuri, situaţia gestionării acestora fiind prezentate în tabele 8.9.2 şi 8.9.3:

183

8.9.2. Situaţia gestionării deşeurilor de la utilizarea substanţelor ca atare în anul 2009

Judeţul Cantităţi generate

(tone)

Cantităţi eliminate

(tone)

Cantităţi reciclate

(tone)

Cantităţi regenerate

(tone)

Stoc la 31.12.2009

(tone) Buzău 157,71 118,783 34,554 0 6,003

8.9.3. Situaţia gestionării deşeurilor rezultate de la utilizarea substanţelor în amestecuri în anul 2009

Judeţul Cantităţi generate

(tone)

Cantităţi eliminate

(tone)

Cantităţi reciclate

(tone)

Cantităţi regenerate

(tone)

Stoc la 31.12.2009

(tone) Buzău 15602,79 3300,835 11280,891 0 1416,69

184

CAPITOLUL 9. RADIOACTIVITATEA Mediul înconjurător conţine surse naturale de radiaţii, existente de miliarde de ani pe planeta Pământ; acestora, omul le-a adăugat în ultimii aproape o sută de ani şi pe cele artificiale create de el. Scopurile supravegherii radioactivităţii sunt: - cunoaşterea factorului fizic – radioactivitatea – existent pe Pământ şi într-o bună măsură determinant al evoluţiei vieţii; - evaluarea expunerii omului la radiaţii şi, după caz, luarea de măsuri de radioprotecţie; - stabilirea oportunităţilor şi priorităţilor în refacerea ecologică a zonelor cu radioactivitate crescută ca urmare a acţiunilor umane. 9.1. Reţeaua naţională de supraveghere a radioactivităţii mediului

Reţeaua Naţională de Supraveghere a Radioactivităţii Mediului (RNSRM) face parte din sistemul integrat de supraveghere a poluării mediului pe teritoriul României, din cadrul Ministerului Mediului.

Organizarea şi funcţionarea RNSRM se realizează în baza Ordonanţei de Urgenţă nr. 195/22 decembrie 2005 şi a Ordinului nr. 338/2002 al Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului.

Înfiinţată în anul 1962, RNSRM constituie o componentă specializată a sistemului naţional de radioprotecţie, care realizează supravegherea şi controlul respectării prevederilor legale privind radioprotecţia mediului şi asigură îndeplinirea responsabilităţilor M.M.P. privind detectarea, avertizarea şi alarmarea factorilor de decizie în cazul unor evenimente cu impact radiologic asupra mediului şi sănătăţii populaţiei.

La nivelul anului 2009, RNSRM a cuprins un număr de 37 de staţii din cadrul Agenţiilor pentru Protecţia Mediului, coordonarea ştiinţifică şi metodologică fiind asigurată de Laboratorul Naţional de Referinţă pentru radioactivitatea mediului din cadrul Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului, Bucureşti.

Staţia de Radioactivitatea Mediului Buzău efectuează în prezent măsurători de radioactivitate beta globală pentru toţi factorii de mediu, calcule de concentraţii ale radioizotopilor naturali Radon şi Toron, cât şi supravegherea dozelor gamma absorbite în aer.

Staţia de Radioactivitate a Mediului Buzău derulează un program standard de supraveghere a radioactivităţii mediului de 11 ore/zi. Acest program standard de recoltări şi măsurători asigură supravegherea la nivelul judeţului, în scopul detectării creşterilor nivelelor de radioactivitate în mediu şi realizării avertizării / alarmării factorilor de decizie.

Sunt bine stabilite fluxurile de date zilnice sau lunare pentru situaţii normale, cât şi procedurile standard de notificare, avertizare, alarmare, precum şi fluxul de date în cazul sesizării unor depăşiri ale pragurilor de atenţionare / avertizare / alarmare. 9.2. Programul Naţional standard de monitorizare a radioactivităţii mediului

Situaţia radioactivităţii mediului pentru judeţul Buzău rezultă din măsurătorile beta globale pentru factorii de mediu: aerosoli atmosferici, depuneri uscate şi precipitaţii atmosferice, ape, sol si vegetaţie.

În anul 2009 s-a efectuat un număr de 8454 analize beta globale (imediate şi întârziate) şi de doză gamma externă. Ponderea numărului de analize pe factor de mediu monitorizat este prezentată în graficul următor:

185

Fig. 9.2.1. Ponderea numărului de analize pe factor de mediu monitorizat

9.2.1. Radioactivitatea aerului

Radioactivitatea naturală a mediului înconjurător este sursa majoră de iradiere (internă şi externă) a organismului uman. Radioactivitatea naturală este determinată de prezenţa în aer, apă, sol, vegetaţie, organisme animale a substanţelor radioactive de origine terestră, existente în mod natural din cele mai vechi timpuri, la care se adaugă radiaţia cosmică.

Radioactivitatea atmosferei este dată, în perioade normale de timp, în principal de descendenţii gazelor radioactive Radon şi Toron. În atmosferă, Radonul şi Toronul (gaze nobile) suferă procesul de dezintegrare radioactivă, dând naştere descendenţilor de viaţă scurtă sau de viaţă lungă. În momentul formării, aceşti descendenţi sunt ionizaţi pozitiv şi pot forma complexe care se pot ataşa de particulele de aerosoli.

Atât din cauza pericolului reprezentat de un accident nuclear, cât şi datorită impactului psihologic deosebit asupra populaţiei, este esenţial ca aceste variaţii naturale să se cunoască şi să poată fi deosebite de creşteri ale radioactivităţii rezultate din eventuale accidente. 9.2.1.1. Aerosoli atmosferici

Una din procedurile de determinare a radioactivităţii naturale a atmosferei constă în aspirarea pe filtre a aerosolilor atmosferici şi măsurarea beta globală a radioactivităţii filtrelor la diferite intervale de timp.

În anul 2009 s-au măsurat 730 de probe de aerosoli (2 aspiraţii pe zi) în 3 etape: la 3 minute, la 1 zi şi la 5 zile de la prelevarea probei. S-au efectuat 365 de aspiraţii în intervalul (2-7) şi 365 de aspiraţii în intervalul (8-13). În figurile de mai jos sunt prezentate comparativ cu limita de avertizare specifică aerosolilor atmosferici (50 Bq/m3) valorile medii lunare ale masurătorilor imediate, la nivelul anului 2009 şi comparativ pentru perioada 2005-2009.

Depuneri atmosferice

8.6%

Sol0.4%

Vegetaţie0.4%Ape

17.2%

Aerosoli25.9%

Debit doză gamma47.5%

186

AEROSOLI ATMOSFERICI-Activitatea specifică beta globală[Bq/m3]

05

101520253035404550

Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Nov Dec

luna

Act

ivit

atea

sp

ecif

ică

[Bq

/m3]

Aer im Limita de avertizare

Fig. 9.2.1.1.1. Activitatea specifică beta globală lunară pentru aerosoli atmosferici (valori imediate), comparativ cu limita de avertizare în 2009

Maxima anuală pentru măsurătorile imediate ale aerosolilor atmosferici s-a înregistrat în data de 16.01.2009 şi în data de 23.11.2009, cu valoarea de 9,5 Bq/m3. Toate valorile au fost sub 10 Bq/m3, care este valoarea limitei de atenţie. Comparativ, în perioada 2005-2009, valorile activităţii specifice beta globale medii pentru aerosolii atmosferici au evoluat astfel:

AEROSOLI ATMOSFERICI Activitatea specifică beta globală (Bq/mc)

05

101520253035404550

2005 2006 2007 2008 2009

anul

Act

ivit

atea

sp

ecif

ica

(Bq

/mc)

activitatea beta globala

limită de avertizare

Fig. 9.2.1.1.2. Activitatea specifică beta globală medie anuală pentru aerosoli atmosferici (valori imediate), comparativ în perioada 2005-2009

187

Activitatea specifică beta globală a aerosolilor atmosferici (valori după 5 zile) a variat între 2,6±0,86 – 12,3±1,39 mBq/m3 (aspiraţia 2-7) şi 2,4±0,81 – 21,5±1,72 mBq/m3 (aspiraţia 8-13). Mediile anuale au fost de 4,13 mBq/m3 (aspiraţia 2-7) şi de 3,29 mBq/m3 (aspiraţia 8-13). Maxima anuală s-a înregistrat în luna martie 2009 şi a avut valoarea de 21,5±1,72 mBq/m3, în intervalul de aspiraţie (8-13).

În general, numărul de valori semnificative a fost mic. S-au înregistrat în total 82 de valori semnificative, reprezentând 11,23 % din numărul total de valori măsurate. Se observă că valorile înregistrate nu au atins limita de atenţie pentru nici un interval de aspiraţie. Intervalul de variaţie al erorilor relative a fost de 8 – 33,8 %.

Concentraţiile descendenţilor gazelor radioactive Radon (Rn 222) şi Toron (Tn) sunt calculate prin măsurarea beta globală a filtrelor la 20(25) ore de la încetarea aspiraţiei.

Pentru Radon valorile au variat între 439,2 ± 61,18 – 29084,6 ± 1571,7 mBq/m3 (aspiraţia 2-7) şi 183,8 ± 20,66 – 23011,3 ± 1438,14 mBq/m3 (aspiraţia 8-13). Mediile anuale au fost de 9343,6 mBq/m3 (aspiraţia 2-7) şi 4423,7 mBq/m3 (aspiraţia 8-13). Valoarea maximă a fost de 29084,6 ± 1571,7 mBq/m3 şi s-a înregistrat în intervalul de aspiraţie (2-7). Intervalul de variaţie al erorilor relative a fost de 5,2-28,4 %.

Pentru Toron valorile au variat între 15,9±3,43 – 903,9±46,99 mBq/m3 (aspiraţia 2-7) şi 9,2±2,36 – 751,3±38,99 mBq/m3 (aspiraţia 8-13). Media anuală a fost de 224,9 mBq/m3 (aspiraţia 2-7) şi 102,05 mBq/m3 (aspiraţia 8-13). Valoarea maximă anuală a fost de 903,9±46,99 mBq/m3 şi s-a înregistrat în intervalul de aspiraţie (2-7). Intervalul de variaţie al erorilor relative a fost de 5,2-25,7 %. 9.2.1.2. Debitul dozei gamma în aer

Debitul dozei gamma absorbite în aer a fost determinat prin măsurări cu ajutorul debitmetrului de doză absorbită gamma, TIEX 2, la intervale de 60 de minute.

Valorile înregistrate s-au încadrat în intervalul 0,057 – 0,115 µGy/h. Valoarea medie anuală a fost de 0,072 µGy/h, iar maxima anuală a fost de 0,115 µGy/h, în data de 01.01.2009.

Nu s-au înregistrat depăşiri ale nivelului de atenţionare de 0,250 µGy/h. Numărul total de măsurători al debitului de doză gamma externă pe parcursul

anului 2009 a fost de 4015.

În figura de mai jos sunt prezentate valorile minime detectabile, precum şi valorile medii de doză gamma înregistrate în anul 2009.

Fig. 9.2.1.2.1. Valorile debitului de doză gamma externă pe anul 2009

0

0,01

0,02

0,03

0,04

0,05

0,06

0,07

0,08

0,09

Deb

it d

oza

gam

ma

[uG

y/h

]

Ian Feb Mart Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Nov Dec

luna

Valoarea debitului de doza gamma externă pe anul 2009

Doză gamma- Val min detectabile Doză gamma - Valori medii

188

Comparativ, în perioada 2005-2009, valorile debitului de doză gamma externă au evoluat :

Fig. 9.2.1.2.2. Valorile medii anuale ale debitului de doză gamma, comparativ pentru anii 2005-2009

În anul 2009 debitul dozei gamma a fost măsurat şi de staţia automată de măsurare doză gamma,cu ajutorul unui debitmetru pentru echivalent de doză pentru radiaţii gamma şi X, tip SMU-01S. Pe tot parcursul anului, la staţia automată, nu s-a înregistrat nici o depăşire a nivelului limitei de atenţionare de 0,250 µGy/h. 9.2.1.3. Depuneri atmosferice totale şi precipitaţii

Prelevarea probelor de depuneri atmosferice totale se face zilnic, de pe o suprafaţă de 0.3 m2, durata de prelevare fiind de 24 ore. Pentru fiecare probă s-au efectuat 2 măsurători: o măsurătoare imediată şi o măsurătoare la 5 zile de la data colectării.

La măsurătorile imediate, valorile au variat între 0,3 – 96,0 Bq/m2/zi, maxima de 96,0 Bq/m2/zi înregistrându-se în data de 27.06.2009, când volumul precipitaţiilor căzute în perioada colectării a fost mare. Media anuală a fost de 1,69 Bq/m2/zi.

În figura de mai jos sunt prezentate valorile minime detectabile, precum şi valorile

medii ale depunerilor atmosferice imediate înregistrate în anul 2009.

0,0660,067 0,068 0,07 0,072

0

0,01

0,02

0,03

0,04

0,05

0,06

0,07

0,08

Deb

it d

oza

gam

ma

(uG

y/h

)2005 2006 2007 2008 2009

Valorile debitului de doză gamma externă

pentru anii 2005-2009

189

00 ,5

11 ,5

22 ,5

33 ,5

44 ,5

55 ,5

66 ,5

7

Act

ivit

ate

a b

eta

glo

ba

lă

[Bq

/m2

/zi]

I a n F e b M a r t A p r M a i I u n I u l A u g S ep t O c t N o v D e c

lu n a

D E P U N E R I A T M O S F E R I C E - A c tiv ita te a b e ta g lo b a lă [B q /m2/z i]

L IM I T A D E A V E R T IZ A R E - 1 0 0 0 B q /m2/z i

D e p im - V a l m in d e te c ta b ile D e p im - A c t iv ita t i m e d ii

Fig.9.2.1.3.1 Valorile depunerilor atmosferice imediate pe anul 2009

Limita de avertizare în cazul depunerilor atmosferice (măsuratori imediate) este de

1000 Bq/m2/zi. Comparativ, în perioada 2005-2009, valorile activităţii beta globale pentru depuneri atmosferice au evoluat astfel:

DEPUNERI ATMOSFERICE - Activitatea beta globala (Bq/mp/zi)

0

0,2

0,4

0,6

0,8

1

1,2

1,4

1,6

1,8

2005 2006 2007 2008 2009

anul

Act

ivit

atea

bet

a g

lob

ala

(Bq

/mp

/zi)

activitatea beta globala medie

Fig. 9.2.1.3.2 Valorile medii anuale ale depunerilor atmosferice, comparativ pentru anii 2005-2009

Pentru măsurătorile efectuate la 5 zile de la data colectării, valorile au fost cuprinse

între 0,2 ± 0,1 – 11,7± 0,8 Bq/m2zi. Valoarea maximă de 11,7 ± 0,8 Bq/m2zi a fost înregistrată pentru proba colectată în data de 28.06.2009, când volumul precipitaţiilor a fost, de asemenea mare. Valoarea medie anuală a fost de 0,92 Bq/m2/zi.

Numărul valorilor semnificative a fost de 35, care raportat la numărul total de probe măsurate, reprezintă un procent de 9,58 %. Intervalul de variaţie al erorilor relative a fost de 7,2 - 35 %.

190

Radioactivitatea beta globală în probele de depuneri atmosferice totale prelevate în cursul anului 2009 s-a situat sub valoarea limitei de atenţie, atât la măsurătorile imediate, cât şi la măsurătorile întârziate. 9.2.2. Radioactivitatea apelor

Staţia de radioactivitate Buzău determină zilnic radioactivitatea beta globală a

probelor de apă potabilă, apă brută de suprafaţă prelevată din râul Buzău (punct Mărăcineni) şi apă brută de adâncime prelevată din forajul Crâng.

Probele de apă potabilă se colectează zilnic (1l/zi) din reţeaua oraşului Buzău, după ce s-a lăsat apa să curgă timp de 10 minute. Au fost prelevate în total 365 probe pentru care s-au efectuat măsurători imediate.

Valorile măsurate au variat între 99,0 – 938,3 Bq/m3, maxima înregistrându-se pe 19.12.2009. Media anuală a fost de 152,25 Bq/m3, iar numărul de valori semnificative a fost de 142, ceea ce reprezintă 38,90 % din numărul total de probe măsurate.

În figurile de mai jos sunt prezentate comparativ cu limita de avertizare specifică apei potabile (5000 Bq/mc), valorile medii lunare ale masurătorilor imediate la nivelul anului 2009 şi comparativ pentru perioada 2005-2009.

Activitatea beta globală a apei potabile

0500

100015002000250030003500400045005000

Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Nov Dec

luna

Act

ivit

ate

a b

eta g

lob

ală

[Bq

/m3

]

Apa potabilă im Limita de avertizare

Fig. 9.2.2.1. Activitatea specifică beta globală lunară pentru apa potabilă, comparativ cu limita de avertizare în 2009

Pentru perioada 2005-2009, evoluţia valorilor activităţii beta globale măsurate pentru apa potabilă a fost următoarea:

191

APA POTABILĂ- Activitatea beta globală medie (Bq/mc)

0500

100015002000250030003500400045005000

2005 2006 2007 2008 2009

anul

Act

ivit

atea

bet

a g

lob

ală

(Bq

/mc) activitatea beta globala

medie anuala

limita de avertizare

Fig. 9.2.2.2. Activitatea specifică beta globală medie anuală pentru apa potabilă, comparativ în perioada 2005-2009

În anul 2009 s-au făcut recoltări zilnice de apă brută de adâncime provenind de la

forajul din zona Crâng a oraşului Buzău. Măsurătorile pentru apa de adâncime au fost numai măsurători imediate.

Valorile măsurate au variat în intervalul 88,8 – 483,3 Bq/m3, maxima de 483,3 Bq/m3 a fost înregistrată în data de 16.10.2009. Media anuală a fost de 146,9 Bq/m3, iar numărul de valori semnificative a fost de 99, ceea ce reprezintă 27,12 % din numărul total de probe măsurate.

În figurile de mai jos sunt prezentate comparativ cu limita de avertizare specifică apei de adâncime (5000 Bq/mc) valorile medii lunare ale masurătorilor imediate, la nivelul anului 2009 şi comparativ pentru perioada 2005-2009.

Se menţionează că la nivelul anului 2009 nu s-au înregistrat depăşiri ale limitei de avertizare pentru acest factor de mediu.

Activitatea beta globală a apei de foraj Buzău

0500

100015002000250030003500400045005000

ian feb mart apr mai iun iul aug sept oct nov dec

luna

Act

ivit

atea

bet

a g

lob

ală

[Bq

/mc]

Apa foraj Buzau im

Limita de avertizare

Fig. 9.2.2.3. Activitatea specifică beta globală lunară pentru apa de adâncime foraj Buzău, comparativ cu limita de avertizare în 2009

192

În perioada 2005-2009, valorile activităţii medii beta globale pentru apa de

adâncime foraj Buzău au evoluat astfel:

FORAJ BUZĂU- Activitate beta globală medie (Bq/mc)

0500

100015002000250030003500400045005000

2005 2006 2007 2008 2009

anul

Act

ivit

atea

bet

a g

lob

ală

(Bq

/mc) activitatea beta globala

medie anuala

limita de avertizare

Fig. 9.2.2.4. Activitatea specifică beta globală medie anuală pentru apa de adâncime foraj Buzău, comparativ în perioada 2005-2009

9.2.2.1. Radioactivitatea principalelor râuri

În cursul anului 2009 a fost urmărită radioactivitatea cursului de apă Buzău cu frecvenţă zilnică.

Au fost prelevate în total 365 probe pentru care s-au efectuat măsurători imediate şi măsurători întârziate (la 5 zile de la prelevarea probei).

Pentru măsurătorile imediate, valorile înregistrate s-au situat în intervalul 95,1- 624,0 Bq/m3, maxima înregistrându-se în data de 05.11.2009.

În figurile de mai jos sunt prezentate comparativ cu limita de avertizare specifică apei brute (5000 Bq/m3) valorile medii lunare ale masurătorilor imediate, la nivelul anului 2009 şi comparativ pentru perioada 2005-2009.

Activitatea beta globală a apei brute - Râul Buzău 2009

0500

1000

15002000

25003000

3500

40004500

5000

Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Nov Dec

luna

Act

ivit

atea

bet

a g

lob

ală

[Bq

/m3]

Apa bruta im Limita de avertizare

193

Fig. 9.2.2.1.1 Activitatea specifică beta globală lunară pentru apa brută Buzău (valori imediate), comparativ cu limita de avertizare în 2009

În perioada 2005-2009, valorile activităţii medii beta globale pentru apa râului

Buzău, au evoluat astfel:

APĂ BRUTĂ RÂU BUZĂU- Activitate beta globală medie (Bq/mc)

0

2000

4000

6000

2005 2006 2007 2008 2009

anul

Act

ivit

atea

bet

a g

lob

ala

(Bq

/mc)

activitatea beta globalamedie

limita de avertizare

Fig. 9.2.2.1.2. Activitatea specifică beta globală medie anuală pentru apa râului Buzău (valori imediate), comparativ în perioada 2005-2009

Pentru măsurătorile după 5 zile, valorile au variat între 56,5 ± 16,63 – 224,5 ±

30,27 Bq/m3, media anuală fiind de 94,05 Bq/m3. Valoarea maximă anuală a fost de 224,5 ± 30,27 Bq/m3 şi s-a înregistrat pentru

proba colectată în data de 05.07.2009. Numărul de valori semnificative a fost de 21, care raportat la numărul total de probe măsurate (365), reprezintă 5,75 %.

Intervalul de variaţie al erorilor relative asociate fiecărui rezultat individual a fost de 13,5 – 34,7 %. 9.2.2.2. Radioactivitatea Dunării Nu este cazul. 9.2.2.3. Radioactivitatea Mării Negre Nu este cazul. 9.2.3. Radioactivitatea solului Gradul de contaminare radioactivă a solului furnizează date de referinţă pentru nivelul de contaminare a culturilor, a vegetaţiei în general, verigă importantă a lanţului alimentar.

Probele de sol necultivat s-au prelevat săptămânal în ziua de vineri, în perioada 1 aprilie – 31 octombrie 2009 din perimetrul amplasamentului SSRM.

S-a prelucrat şi măsurat beta global 1 g de sol pentru fiecare probă. Au fost prelevate 29 probe de sol, măsurarea lor făcându-se la 5 zile de la colectare. Valorile înregistrate au fost de 216,2 ± 30,35 – 439,1 ± 39,34 Bq/kg, cu maxima de 439,1 ± 39,34 Bq/kg pentru proba colectată în data de 03.04.2009. Valoarea medie anuală a fost de 331,4 Bq/kg.

În figura de mai jos sunt prezentate valorile minime detectabile, precum şi valorile medii ale solului înregistrate în anul 2009.

194

0

100

200

300

400

500

Act

ivit

ate

a b

eta

glo

ba

lă

[Bq

/kg

]

Ian Feb Mart Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Nov Dec

luna

SOL NECULTIVAT- Activitatea beta globală [Bq/kg]

Val min detectabile Activităţi medii

Fig.9.2.3.1. Activitatea specifică beta globală lunară pentru sol pe anul 2009

În perioada 2005-2009, valorile activităţii medii beta globale pentru solul necultivat, au evoluat astfel:

SOL NECULTIVAT- Activitatea beta globala (Bq/kg)

0

100

200

300

400

2005 2006 2007 2008 2009

anul

Act

ivit

atea

bet

a g

lob

ala

(Bq

/kg

)

activitatea beta globala medie

Fig.9.2.3.2. Activitatea specifică beta globală medie anuală pentru solul necultivat, comparativ în perioada 2005-2009

Toate cele 29 de măsurători au înregistrat valori semnificative, intervalul de variaţie

al erorilor relative fiind de 9,0 – 14,0 %.

195

9.2.4. Radioactivitatea vegetaţiei

Prin vegetaţie se înţelege vegetaţie spontană, plante furajere, produse vegetale (legume, fructe). La Staţia de radioactivitate Buzău se determină radioactivitatea beta globală a probelor de vegetaţie spontană. Probele de vegetaţie spontană au fost prelevate în cursul anului 2009 din perimetrul amplasamentului SSRM Buzău, cu o frecvenţă săptămânală în perioada 1 aprilie-31 octombrie 2009. Au fost prelevate 30 de probe, care au fost prelucrate şi măsurate beta global, măsurarea făcându-se la 5 zile de la data colectării.

Valorile măsurate au fost cuprinse în intervalul 123,4±15,39 – 591,4±37,02 Bq/kg. Media anuală a fost de 371,17 Bq/kg, iar maxima anuală de 591,4±37,02 Bq/kg a fost înregistrată pentru proba prelevată în data de 23.04.2009.

Toate cele 30 de măsurători efectuate în cursul anului 2009 au înregistrat valori semnificative, intervalul de variaţie al erorilor relative fiind 6,3 – 12,5 %.

În figura de mai jos sunt prezentate valorile minime detectabile, precum şi valorile medii ale vegetaţiei spontane înregistrate în anul 2009.

0

100

200

300

400

500

600

Act

ivit

ate

a b

eta

glo

ba

lă

[Bq

/kg

]

Ian Feb Mart Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Nov Dec

luna

VEGETAŢIA SPONTANĂ- Activitatea beta globală [Bq/kg]

Val min detectabile Activităţi medii

Fig.9.2.4.1. Activitatea specifică beta globală lunară pentru vegetaţia spontană pe anul 2009

În perioada 2005-2009, valorile activităţii medii beta globale pentru vegetaţia spontană, au evoluat astfel:

196

VEGETAŢIA SPONTANĂ - Activitatea beta globala (Bq/kg)

0

100

200

300

400

2005 2006 2007 2008 2009

anul

Act

ivit

atea

bet

a g

lob

ala

(Bq

/kg

)

activitatea beta globala medie

Fig.9.2.4.2. Activitatea specifică beta globală medie anuală pentru vegetaţia spontană, comparativ în perioada 2005-2009

Concluzii:

În anul 2009 s-au efectuat măsurători de radioactivitate beta globală pentru toţi factorii de mediu ( aerosoli atmosferici, depuneri atmosferice, apă potabilă, apă râu Buzău, apă foraj Buzău, sol şi vegetaţie), calcule de concentraţii ale radioizotopilor naturali Radon şi Toron, cât şi supravegherea dozelor gamma absorbite în aer. Valorile măsurate nu au evidenţiat abateri de la media multianuală şi nici nu au fost înregistrate depăşiri ale limitelor de avertizare. Comparativ cu anul 2008, valorile măsurate au fost apropiate ca ordin de mărime.

9.3. Programe de supraveghere a radioactivităţii mediului în zonele cu fondul natural modificat antropic 9.3.1. Impactul funcţionării CNE Cernavodă asupra populaţiei şi mediului 9.3.1.1. Programul de supraveghere radiologică a mediului Nu este cazul. 9.3.1.2. Expunerea populaţiei în zona de influenţă CNE PROD Cernavodă Nu este cazul. 9.3.2. Impactul funcţionării CNE Kozlodui asupra populaţiei şi mediului. 9.3.2.1. Programul de supraveghere radiologică a mediului Nu este cazul. 9.3.2.2. Expunerea populaţiei din zona de influenţă CNE Kozlodui Nu este cazul.

197

9.3.2.3. Expunerea populaţiei în zona de influenţă a SCN-FCN Piteşti Nu este cazul. 9.3.2.4. Expunerea populaţiei în zona platformei Măgurele Nu este cazul.

198

CAPITOLUL 10. Mediul urban 10.1. Aşezările urbane 10.1.1. Amenajarea teritorială Scopul de bază al amenajării teritoriului îl constituie armonizarea, la nivelul întregului judeţ, a politicilor economice, sociale, ecologice şi culturale, stabilite la nivel naţional şi local pentru asigurarea echilibrului în dezvoltarea diferitelor zone ale judeţului. În acest context s-au elaborat Planurile de Urbanism General care armonizate cu Planul Urban de Management de Mediu fac posibilă şi creativă adaptarea la necesitatea rezolvării prezente şi viitoare a nevoilor fiecărui oraş. 10.1.1.1. Procesul de urbanizare

Urbanizarea privită ca un proces continuu, dinamic este o activitate operaţională, prin detalierea şi delimitarea în teren a prevederilor planurilor de amenajare a teritoriului; integratoare, prin sintetizarea politicilor sectoriale privind gestionarea teritoriului localităţilor; normativă, prin precizarea modalităţilor de utilizare a terenurilor, definirea destinaţiilor şi gabaritelor de clădiri, inclusiv infrastructura, amenajările şi plantaţiile. Zonele urbane sunt zone complexe: rezidenţiale, industriale, culturale, administrative, ştiinţifice,de învăţământ, comerciale, având căi de comunicaţie interne şi externe complexe. Datele furnizate de DIRECŢIA JUDEŢEANA DE STATISTICĂ BUZĂU sunt la nivelul anului 2008. Numărul de locuitori din mediul urban (locuitori la finele fiecărui an) din judeţul Buzău populaţia stabilă, este prezentat în tabelul 10.1.1.1.1. 2003 2004 2005 2006 2007 2008 198256 205217 204510 203107 200365 198721 Tabelul 10.1.1.1.1 Numărul de locuitori din mediul urban

Populaţia stabilă totală a judeţului Buzău (locuitori la finele fiecărui an) este prezentată în tabelul 10.1.1.1.2. 2003 2004 2005 2006 2007 2008 497172 495325 492787 489784 486445 483988 Tabelul 10.1.1.1.2 Populaţia totală a judeţului Buzău

Indicatorul URBANIZAREA este exprimat prin raportul dintre numărul de locuitori din mediul urban şi populaţia totală a judeţului şi se exprimă prin procente (%). Indicatorul URBANIZARE este prezentat în tabelul 10.1.1.1.3 Anul 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Indicatorul Urbanizare 0,39 0,41 0,41 0,41 0,41 0,41

Unitatea de măsură (%)

Tabelul 10.1.1.1.3 Indicatorul Urbanizare

Suprafaţa totală a judeţului (km2) şi lungimea totală a drumurilor publice din judeţul Buzău (km) sunt prezentate în tabelul 10.1.1.1.4 Specificaţia 2003 2004 2005 2006 2007 2008 Suprafaţa totală judeţ - km² 6103 6103 6103 6103 6103 6103

199

Lungimea totală drumuri publice judeţ - km

2646 2638 2646 2646 2646 2644

Tabelul 10.1.1.1.4 Suprafaţa totală a judeţului şi lungimea totală a drumurilor publice

Indicatorul DENSITATEA DRUMURILOR URBANE se calculează raportând lungimea totală a drumurilor publice din judeţul Buzău la suprafaţa totală a judeţului. Indicatorul DENSITATEA DRUMURILOR URBANE este prezentat în tabelul 10.1.1.1.5 Anul 2003 2004 2005 2006 2007 2008 Indicatorul Densitatea drumurilor urbane

43,35 43,22 43,35 43,35 43,35 43,32

Unitatea de măsură km/100km2

Tabelul 10.1.1.1.5 Indicatorul Densitatea drumurilor urbane 10.1.1.2. Dezvoltarea zonelor rezidenţiale

În anul 2009 în municipiul BUZĂU, s-a continuat constructia Cartierului rezidenţial Orizont în suprafaţă de 25 ha, cu dotări individuale grădiniţă, şcoală, biserică. În anul 2009, în municipiul RÂMNICU SĂRAT, s-a continuat construcţia noului cartier – Bariera Focşani în suprafaţă de 45,9 ha. În anul 2009, în oraşul POGOANELE, nu s-au dezvoltat zone comerciale, rezidenţiale şi industriale. În anul 2009, în oraşul PATÂRLAGELE, nu s-au dezvoltat zone comerciale, rezidenţiale şi industriale. În anul 2009, în oraşul NEHOIU, nu s-au dezvoltat zone comerciale, rezidenţiale şi industriale 10.1.1.3. Concentrările urbane

În tabelul 10.1.1.3.1 sunt prezentate suprafeţele oraşelor din judeţul Buzău, numărul de locuitori, precum şi densitatea populaţiei în aceste localităţi.

Judeţul/Total Regiune Zona urbană (ha) Intravilan (ha)

% zona urbană din suprafaţa judeţului

Densitatea populaţiei în zona urbană (loc/km2)

Mun. Buzău 8128 4557,45 1,33 1718 Mun. Rîmnicu Sarat 920,91 920,91 0,15 920 Oraşul Nehoiu 1180,50 909 0,18 496,5 Oraşul Patârlagele 300 195 0,13 8,3 Oraşul Patârlagele cu satele componente

8045 585 0,7 1,03

Oraşul Pogoanele 526,25 983,28 0,09 557 Tabelul 10.1.1.3.1 Concentrările urbane

200

10.1.1.4. Situaţia spaţiilor verzi şi a zonelor de agrement

Situaţia spaţiilor verzi la nivelul judeţului în anul 2008 este prezentată în tabelul 10.1.1.4.1

Suprafeţe spaţii verzi cu acces public nelimitat (ha)

Suprafeţe spaţii verzi cu acces limitat (ha)

Municipiu/ oraş

Scu

ar

Gră

dină

pub

lică

Par

c

Par

c sp

ortiv

Spaţii

ve

rzi

cu

cara

cter

uut

ilitar

Alin

iam

ente

Ter

enur

i lib

ere

nepr

oduc

tive

Afe

rent

e do

tăril

or

publ

ice

Baz

e sa

u pa

rcur

i sp

ortiv

e

Ser

e, p

epin

iere

Suprafaţa spaţiu verde mp/locuitor

Mun. Buzău 0,98 2,66 22,82 1,1 - 8,2145 - - 1,87 76 12,9

Mun. Râmnicu Sărat

1,0 - 10,6 0,7 8,1 9,0 29,1 0,6 7,5 0,5 21,3

Oraşul Nehoiu

0,5 - - - 19,23 - - - - - 15,15

Oraşul Pătârlagele

1,8 - - - 3,8 0,5 - - - - 15

Oraşul Pogoanele

- 0,51 - - - 8 - 0,15 1,6 - 2,96

Tabelul 10.1.1.4.1 Situaţia spaţiilor verzi Suprafaţa totală de spaţii verzi în mediul urban (ha) şi suprafaţa totală a mediului urban din cadrul judeţului Buzău (km2) sunt prezentate în tabelul 10.1.1.4.2 Specificaţia 2003 2004 2005 2006 2007 2008 Suprafaţa totală a mediului urban

37057 45102 45102 45102 45103 45102

Suprafaţa totală a spaţiilor verzi din mediul urban

180 182 182 182 214 251

Tabelul 10.1.1.4.2 Suprafaţa totală de spaţii verzi în mediul urban şi suprafaţa totală a mediului urban Indicatorul SPAŢII VERZI ÎN MEDIUL URBAN prezintă procentul de spaţii verzi existente în mediul urban şi se calculează prin raportul dintre suprafaţa spaţiilor verzi şi suprafaţa totală a mediului urban. Indicatorul Spaţii verzi în mediul urban este prezentat în tabelul 10.1.1.4.3 Anul 2003 2004 2005 2006 2007 2008 Indicatorul Spaţii verzi în mediul urban

0,0049 0,004 0,004 0,005 0,0047 0,0055

Unitatea de măsură %

Tabelul 10.1.1.4.3 Indicatorul Spaţii verzi

201

10.2. ZGOMOT Unul dintre elementele de importanţă majoră pentru derularea normală a activităţilor umane pe timp de zi, seară şi noapte este disconfortul acustic definit de menţinerea nivelului de zgomot în parametrii recomandaţi. Datorită ritmului alert de desfăşurare a actvităţilor zilnice, zgomotul devine unul dintre cei mai influenţi factori de stres, care conduce la creşterea oboselii şi perturbează activităţile umane. Din acest motiv poate fi considerat ca unul din “efectele secundare” negative ale civilizaţiei. Tendinţa de formare de aglomerări urbane de mari dimensiuni are drept consecinţă mărirea numărului de surse de zgomot, fenomen care se accentuează mai ales în zonele adiacente arterelor de circulaţie şi activităţilor industriale. Sursele principale de zgomot în mediul urban includ transportul rutier, feroviar, aerian şi activităţiile din zonele industriale din interiorul aglomerărilor. Activităţile specifice din sectorul construcţiilor, activităţile publice, sistemele de alarmare (pentru clădiri şi autovehicule) precum şi cele din sectorul specific de consum şi de recreere (restaurante, discoteci, mici ateliere, animale domestice, stadioane, concerte în aer liber, maniferstări culturale în aer liber) sunt alte surse generatoare de zgomot specifice vieţii de zi cu zi a unei societăţi umane. Pentru perioada de noapte, se estimează că mai mult de 30% din populaţie este expusă la niveluri ce depăşesc 55 dB (A) şi care perturbă somnul. Dezvoltarea tehnologică, creşterea reţelelor de trafic, aeroporturile vor amplifica în continuare problemele legate de zgomot, generate de activităţile specifice acestora, dacă nu se iau măsuri de planificare şi de prevenire a acestui fenomen. Pentru oprirea acestei tendinţe s-au adoptat măsuri legislative de diminuare a nivelurilor de zgomot prin acţiuni “la sursă”, asupra elementelor generatoare de zgomot, cât şi “la receptor”, asupra elementelor ce trebuie protejate faţă de zgomot (locuinţe, spitale, şcoli, locuri de odihnă, parcuri etc.). În domeniul zgomotului, Comunitatea Europeană a elaborat Directiva 2002/49/EC a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene, referitoare la evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiant, care a fost transpusă prin H.G. nr. 321/2005 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiant, republicată. Sursele de zgomot sunt clasificate în surse fixe, (zonele rezidenţiale, industriale, de construcţii şi demolare) şi surse mobile (date de reţeaua de transport urban de suprafaţă şi aeroporturi). În cazul circulaţiei rutiere zgomotul este determinat de: sistemul de propulsie, transmisiile mecanice şi contactul pneu-cale de rulare. Factorii care influenţează nivelul de zgomot sunt: factorii de emisie, textura suprafeţei de rulare, factorii de propagare (distanţa faţă de sursa de zgomot) şi factorii meteorologici. Zgomotul produs de traficul feroviar, nu afectează întreaga populaţie a oraşelor, traficul este concentrat pe anumite direcţii şi zone, iar zgomotul se propagă în lungul axei căii ferate. O componentă cu efect perturbator este pe moment, transportul cu tramvaiul. Schimbarea progresivă a parcului de tramvaie în exploatare, a calităţii şinelor, vor aduce un efect benefic transportului urban, de suprafaţă, acest mijloc având circulaţie fluentă, fiind bine perceput de populaţie ca nepoluant, rapid şi sigur. Traficul aerian generează poluare fonică prin derularea ciclului de decolare-aterizare, afectând astfel populaţia care locuieşte în imediata vecinătate a aeroporturilor.

202

10.2.1 Hărţi strategice de zgomot

Principalele avantaje pe care le oferă hărţile strategice de zgomot în mediul urban, diferenţiate în funcţie de stadiul existent şi cel preconizat al dezvoltării urbanistice, sunt:

• dezvoltarea de noi zone rezidenţiale; • informarea populaţiei asupra nivelurilor de zgomot în zonele de interes (prin

panouri locale, publicaţii periodice, paginile oficiale web etc.); • conservarea zonelor liniştite (zonă delimitată de către autorităţile competente, care

nu este expusă unei valori a indicatorului Lzsn sau a vreunui alt indicator de zgomot, mai mare decât valoarea limită în vigoare, indiferent de sursa de zgomot), ţinând cont de datele oferite de harta de zgomot;

• stabilirea zonelor unde se înregistrează depăşiri ale valorilor limită precum şi simularea efectelor diferitelor metode de diminuare ce pot fi implementate, alegându-se măsurile cele mai eficiente din punct de vedere tehnic şi economic pentru realizarea planurilor de acţiune.

Elaborarea hărţilor strategice de zgomot pentru aglomerări presupune cartarea separată, pentru indicatori ai nivelului de zgomot Lzsn şi Ln, a următoarelor surse de zgomot: traficul rutier, traficul feroviar, aeroporturi, zonele industriale în care se desfăşoară activităţi privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, inclusiv pentru porturi. Până la sfârşitul anului 2008 a fost finalizat procesul de elaborare al hărţilor strategice de zgomot pentru aglomerările Bucureşti, Craiova, Galaţi, Cluj – Napoca, Timişoara, Braşov, Iaşi; parte din aglomerarea formată din Ploieşti, Brazi, Bărcăneşti şi Blejoi (Ploiesti si Brazi); drumurile principale cu un trafic mai mare de 6.000.000 de treceri de vehicule/an; căile ferate principale cu un trafic mai mare de 60.000 de treceri de trenuri/an. Sunt prezentate hărţile strategice de zgomot pentru aglomerările: Craiova, Bucureşti, Galaţi, Cluj Napoca, Timişoara şi pentru Aeroportul Internaţional Henri Coandă Bucureşti. Pentru municipiul Buzău trebuie elaborată harta strategică de zgomot şi pusă la dispoziţia agenţiei regionale pentru protecţia mediului Galaţi până la 30 iunie 2012. 10.2.2. Măsurători de zgomot în anul 2009 APM Buzău a monitorizat nivelul de zgomot în anul 2009 în 4 puncte din municipiul Buzău: Buzău Nord, Complex OMI EXPO, zona Buzău Est şi intersecţia E85 cu DN10, într-un punct în municipiul Râmnicu Sărat – Scoala Ajutătoare, un punct în oraşul Nehoiu şi un punct în Oraşul Pătârlagele. În aceste puncte s-au înregistrat depăşiri ale limitei maxime admise care s-au datorat traficului foarte intens din aceste zone APM Buzău a efectuat şi analize conta cost, la limita incintei societăţii, la solicitarea diverşilor agenţi economici. Situaţia măsurătorilor de zgomot pentru anul 2009 efectuate de APM Buzău este prezentată în Tabelul 10.2.2.1 Tip masurătoare zgomot

Număr măsurători

Maxima măsurată (dB)

Depăşiri %

Indicator utilizat

Determinări în urma sesizărilor%

Sesizări rezolvate %

Pieţe , spaţii comerciale , restaurante în aer liber

- - - -

- -

Incinte de şcoli şi creşe , grădiniţe , spaţii de joacă pentru copii

- - - - - -

203

Parcuri, zone de recreere şi odihnă

- - - - - -

Incinta industrială

- - - - - -

Zone feroviare - - - - - - Aeroporturi - - - - - - Parcaje auto - - - - - - Stadioane , cinematografe în aer liber

- - - - - -

Trafic 77 96,6 42,85 Lech Altele- zone locuibile

- - - - - -

La solicitarea ag. economici

7 80,5 0 Lech - -

Total 84 96,6 39,29 Lech - - Tabelul 10.2.2.1 Situaţia măsurătorilor de zgomot pentru anul 2009 efectuate de APM Buzău Situaţia măsurătorilor de zgomot pentru anul 2009 efectuate de APM Buzău pentru regiunea de Sud Est este prezentată in Tabelul nr. 10.2.2.2

Regiunea Număr măsurători

Maxima măsurată (dB)

Depăşiri %

Indicator utilizat

Determinări în urma sesizărilor%

Sesizări rezolvate %

APM Buzău 84 96,6 36,8 Lech - - Tabelul nr. 10.2.2.2 Situaţia măsurătorilor de zgomot pentru anul 2009 efectuate de APM Buzău pentru regiunea de Sud Est 10.3. Mediu şi sănătate 10.3.1. Efectele poluării aerului asupra stării de sănătate

Efectele poluării aerului asupra stării de sănătate a populaţiei în mediul urban au fost studiate prin monitorizarea calităţii aerului în relaţie cu morbiditatea ce ar putea fi atribuită acestui factor de mediu în Municipiile Buzău si Rm. Sărat. Această activitate s-a realizat în anul 2009 prin prelevarea de probe analizate lunar prin metoda pulberilor-sedimentabile, astfel:

• 180 probe au fost analizate chimic din cele 15 puncte pilot ale municipiului Buzău şi Rm. Sărat şi nu s-au înregistrat rezultate necorespunzătoare.

Nu s-au înregistrat depaşiri ale C.M.A. 10.3.2. Efectele poluării apei asupra stării de sănătate

Procentul foarte mare de analize necorespunzătoare se datorează faptului că aprovizionarea cu apă de băut se face din fântâni ca sursă permanentă sau alternativă pentru un procent de 47% din totalul populaţiei judeţului, iar instalaţiile centrale din mediul rural au dotări tehnice deficitare şi personal necalificat pentru exploatarea lor. Probele recoltate din instalaţiile centrale arată un procent de nepotabilitate de6,77%chimic şi 9,43%microbiologic,valoare datorată dotărilor deficitare existente la instalaţiile centrale din mediul rural. Instalaţiile de apă locale (fântânile) folosite ca surse permanente şi alternative de aprovizionare cu apă de băut au înregistrat procentele următoare de nepotabilitate:

• la examenul chimic 67,75%;

204

• la examenul bacteriologic – 60,06% Aceste valori sunt relevante pentru a susţine din nou necesitatea înlocuirii surselor locale de aprovizionare cu apă de băut care nu pot asigura condiţii igienice de extragere a apei, cu instalaţii centrale . Localităţile unde au apărut intoxicaţii cu nitriţi generate de apa de fântână în anul 2009 au fost : Racoviţeni , Săpoca (satul Măteşti ), Cernăteşti , Beceni , Buda , Vadu Paşii (satul Stănceşti ), Ruşeţu , Stâlpu , Poşta Câlnău (satul Sudiţi ), Pogoanele (satul Căldărăşti ). S-au înregistrat trei decese prin intoxicaţie cu nitriţi în Judeţul Buzău în anul 2009 . 10.3.3 Efectele gestionării deşeurilor asupra stării de sănătate

Interdependenţa dintre protecţia sănătăţii populaţiei şi protecţia mediului este de mult timp recunoscută, drept pentru care managementul deşeurilor a apărut ca fiind extrem de necesar pentru asigurarea unui climat de viaţă sănătos. Politicile şi strategiile privind protecţia mediului se întrepătrund cu toate politicile şi strategiile sectoriale şi presupun nu numai folosirea raţională a resurselor, dar şi corelarea activităţii de sistematizare a teritoriului şi localităţilor cu măsuri de protejare a factorilor naturali, adoptarea de tehnologii de producţie cât mai puţin poluante, echiparea instalaţiilor tehnologice şi a mijloacelor de transport cu dispozitive şi instalaţii de reţinere a poluanţilor şi de reducere a poluării, minimizarea producerii de deşeuri, recuperarea şi valorificarea optimă a substanţelor reziduale utilizabile etc. În ciuda conştientizării crescânde a problemelor legate de mediu, oamenii încă nu sunt destul de informaţi despre ce trebuie făcut pentru a reduce impactul pe care îl au deşeurile asupra mediului înconjurător. Gestionarea deşeurilor implică identificarea, colectarea şi tratarea respectiv depozitarea acestora. Provenienţa, respectiv conţinutul acestor deşeuri, poate fi un mare risc pentru populaţie, motiv pentru care se acordă o grijă deosebită acestui sector. Din păcate, ca urmare a lipsei de amenajări şi a exploatării deficitare, depozitele de deşeuri se numără printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact şi risc pentru mediu şi sănătatea publică. Principalele forme de impact şi risc determinate de depozitele de deşeuri municipale şi industriale, în ordinea în care sunt percepute de populaţie, sunt:

� modificări de peisaj şi disconfort vizual; � poluarea aerului; � poluarea apelor de suprafaţă; � modificări ale fertilităţii solurilor şi ale compozitei biocenozelor pe terenurile

învecinate.

În general, impactul asupra mediului şi implicit asupra sănătăţii populaţiei este datorat:

- poluării aerului cu mirosuri neplăcute şi cu suspensii antrenate de vânt (în zona depozitelor neconforme, în care nu se practică exploatarea pe celule şi acoperirea periodică cu straturi de materiale inerte); - poluării cu substanţe organice şi suspensii a apelor de suprafaţă (datorită scurgerilor de ape pluviale de pe versanţii depozitelor care nu au rigole perimetrale); - poluării cu nitraţi, nitriţi, substanţe organice şi alte elemente poluante a apelor subterane (datorită exfiltraţiilor din depozitele neimpermeabilizate); - influenţarea negativă a calităţii solului şi subsolului de pe terenurile ocupate cu deşeuri şi limitrofe depozitelor de deşeuri. Deşi şi în judeţul Buzău, există depozite neconforme de deşeuri menajere şi industriale, datorită condiţiilor locale (amplasarea în raport cu zonele locuite, existenţa unor straturi de impermeabilizare geologică naturală), a măsurilor de operare impuse prin autorizaţiile de funcţionare emise, a închiderii şi reabilitării tuturor spaţiilor de depozitare din zonele rurale,

205

nici în anul 2009 nu s-au înregistrat probleme de sănătate publică, determinate de gestionarea necorespunzătoare a deşeurilor. Agentia de Sănatate Publica Buzău a monitorizat gestionarea deşeurilor periculoase din cele 9 unităţi spitaliceşti ale judeţului prin 216 controale privind cântărirea corectă a deşeurilor, respectarea perioadelor, a depozitării şi a circuitelor de păstrare şi îndepărtare. Se efectuează o gestionare a deşeurilor periculoase rezultate din activitatea spitalelor şi cabinetelor medicale pentru a preveni eventualele îmbolnăviri a populaţiei, ele fiind colectate şi transportate corespunzător cu mijloace de transport autorizate către crematorii. 10.3.4. Efectele poluării sonore asupra sănătăţii populaţiei

Nu există în derulare un program de monitorizare a zgomotului în mediul urban. 10.4. Obiective şi măsuri 10.4.1. Obiective şi măsuri pentru gestionarea calităţii aerului Pentru poluanţii SO2, NO2, CO, O3, neînregistrându-se depăşiri ale valorilor limită la Staţia BZ - 1, obiectivul pentru viitor este de a păstra nivelele atinse în 2009 pentru aceşti poluanţi. Începând cu 01.01.2009, staţia BZ-1 nu mai monitorizează poluantul PM10 şi s-a trecut la măsurarea atât automat (nefelometric) cât şi gravimetric a poluantului PM2,5. În urma realizării evaluării privind calitatea aerului pe anul 2007 au fost constate depăşiri ale poluantului PM10 în următoarele localităţi: Buzău, Vadu-Paşii, Râmnicu Sărat, Podgoria, Topliceni, Grebănu şi Valea Râmnicului. Împreună cu autorităţile locale s-a trecut la iniţierea Programului de îmbunătăţire a calităţii aerului din punctul de vedere al pulberilor în suspensie PM10, program care trebuie să stabilească măsurile care se impun pentru încadrarea zonelor respective în valorile de emisie stabilite prin actele normative în vigoare. Pentru benzen obiectivele sunt ca nivelul poluantului să se încadreze sub valoarea limită începând cu data de 1 ianuarie 2010. În anul 2009, la staţia BZ –1, nu s-au înregistrat depăşiri ale pragurilor de alertă (pentru SO2, NO2) şi ale pragului de informare pentru ozon, ca urmare nu a fost necesară realizarea Planului de gestionare a calităţii aerului pentru municipiul Buzău. Menţionăm că în conformitate cu legislaţia în vigoare există întocmit Planul cadru de gestionare a calităţii aerului pentru situaţiile în care se depăşesc aceste praguri. În vederea monitorizării calităţii aerului în municipiul Rm.Sărat se vor depune toate eforturile pentru punerea în funcţiune în cursul anului 2010 a staţiei BZ – 2, de tip trafic. 10.4.2. Obiective şi măsuri privind reducerea poluării apei Obiectivele şi măsurile privind reducerea poluării apei în mediul urban sunt cuprinse în capitolul 4, punctul 10. 10.4.3. Obiective şi măsuri pentru gestionarea deşeurilor municipale Aplicarea unui sistem durabil de gestionare a deşeurilor implică schimbări majore ale practicilor actuale. Implementarea acestor schimbări nu se va putea realiza fără participarea tuturor segmentelor societăţii: autorităţi publice centrale şi locale (mediu, administraţie, sănătate, industrie, finanţe), generatori de deşeuri (persoane fizice şi juridice

206

de stat sau private), asociaţii profesionale şi institute de cercetare şi nu în ultimul rând, societatea civilă (consumatori de bunuri, organizaţii non-guvernamentale). În conformitate cu Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor, obiectivele de gestionare durabilă a deşeurilor urmăresc următoarea ierarhizare a priorităţilor: - prevenirea apariţiei – prin aplicarea “tehnologiilor curate” în activităţile care generează deşeuri; - reducerea cantităţilor – prin aplicarea celor mai bune practici în fiecare domeniu de activitate generator de deşeuri; - valorificarea – prin refolosire (reutilizare), reciclare materială şi recuperare energetică; - eliminarea finală – prin depozitare. Instrumentele utilizate pentru realizarea obiectivelor strategice sunt:

� Instrumente de reglementare a activităţilor de gestionare a deşeurilor: - acte de reglementare a impactului asupra mediului; - acte de reglementare a activităţilor de recuperare materială şi energetică; - acte de reglementare vizând responsabilităţile generatorilor de deşeuri; - acte de reglementare vizând responsabilităţile autorităţilor publice şi relaţiile ce trebuie definite între acestea şi ceilalţi factori implicaţi;

� Instrumente economice care să încurajeze reflectarea costurilor activităţilor de gestionare a deşeurilor atât în preţul produselor, cât şi în statutul pe piaţă al producătorului. Aplicarea corectă a stimulentelor financiare pe de o parte, şi a penalităţilor pe de altă parte, va încuraja activităţile de gestionare prin prevenire, reducere şi recuperare, conducând în acelaşi timp la eliminarea practicilor de gestionare cu impact asupra mediului sau care vin în contradicţie cu principiul “poluatorul plăteşte”;

� Instrumente statistice pe baza cărora să se obţină date corecte referitoare la generarea şi gestionarea deşeurilor şi care să permită evaluarea situaţiei actuale şi stabilirea obiectivelor de îndeplinit;

� Alte instrumente: - aplicarea şi controlul aplicării legislaţiei existente; - elaborarea planurilor de gestionare a deşeurilor; - introducerea acordului voluntar între patronate şi autorităţile centrale de resort pentru fixarea şi atingerea ţintelor, stabilite de comun acord; - analiza ciclului de viaţă al produselor şi realizarea “bilanţurilor ecologice”, în scopul implementării celor mai bune practici de gestionare a deşeurilor. Pentru judeţul Buzău, principalele măsuri ce se impun a fi luate în acest domeniu sunt cele cuprinse în planul judeţean şi respectiv regional de gestionare a deşeurilor, din care cele mai importante sunt: � reabilitarea amplasamentelor şi monitorizarea posînchidere a depozitelor de deşeuri

municipale şi industriale neconforme, în aşa fel încât impactul acestora asupra mediului să fie redus la minim;

� optimizarea costurilor privind gestionarea deşeurilor prin construirea staţiilor de transfer;

� reducerea cantităţilor de deşeuri depozitate prin înfiinţarea capacităţilor de tratare a deşeurilor (sortare, reciclare,compostare, coincinerare etc.);

� reducerea treptată a cantităţilor de deşeuri eliminate în singurul depozit municipal neconform care mai este în operare şi anume cel ce deserveşte municipiul Râmnicu Sărat ;

� extinderea sistemelor de colectare selectivă a deşeurilor reciclabile şi respectiv a celor biodegradabile (prin înfiinţarea de platforme de compostare individuale), astfel încât să se asigure atingerea ţintelor pentru reducerea cantităţilor de deşeuri depozitate şi anume: o reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile municipale depozitate la 35%

din cantitatea totală produsă în anul 1995, până la data de 16 iulie 2016; o diminuarea anuală cu 15% a cantităţilor de deşeuri municipale şi asimilabile,

colectate şi încredinţate spre eliminare finală, începând cu data de 1 iulie 2010;

207

� înfiinţarea sistemelor de colectare selectivă a fracţiilor periculoase din deşeurile menajere;

� asigurarea unei rate a colectării selective de deşeuri de echipamente electrice şi electronice din gospodăriile populaţiei de cel puţin 4 kg/locuitor şi an, precum şi atingerea nivelurilor de recuperare, refolosire şi reciclare a componentelor, materialelor şi substanţelor;

� asigurarea, prin colectarea selectivă a deşeurilor de ambalaje de la populaţie şi operatori economici, a obiectivelor naţionale de valorificare sau incinerare în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie şi respectiv de reciclare, după cum urmează: o valorificarea sau incinerarea în instalaţii de incinerare cu recuperare de

energie a minimum 50% din greutatea deşeurilor de ambalaje, până la data de 31 decembrie 2011;

o valorificarea sau incinerarea în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie a minimum 60% din greutatea deşeurilor de ambalaje, până la data de 31 decembrie 2013;

o reciclarea a minimum 25% din greutatea totală a materialelor de ambalaj conţinute în deşeurile de ambalaj, cu minimum 15% pentru sticlă, hârtie/carton şi pentru metal, din greutatea fiecărui tip de material conţinut în deşeurile de ambalaj, până la data de 31 decembrie 2006;

o reciclarea a minimum 60% pentru hârtie/carton şi minimum 50% pentru metal, din greutatea fiecărui tip de material conţinut în deşeurile de ambalaj, până la data de 31 decembrie 2008;

o reciclarea a minimum 15% pentru plastic şi pentru lemn, din greutatea fiecărui tip de material conţinut în deşeurile de ambalaj, până la data de 31 decembrie 2011;

o reciclarea a minimum 55% din greutatea totală a materialelor de ambalaj conţinute în deşeurile de ambalaje, cu minimum 60% pentru sticlă şi minimum 22,5% pentru plastic, considerându-se numai materialul reciclat ca material plastic, din greutatea fiecărui tip de material conţinut în deşeurile de ambalaj, până la data de 31 decembrie 2013.

Foto 10.4.3. SC GREENTECH SA Buzău – valorificare deşeuri mase plastice şi doze aluminium 10.4.4. Obiective privind reducerea zgomotului

Principalul obiectiv în domeniul zgomotului prevăzut în cadrul celui de-al VI-lea Program de acţiune pentru protecţia mediului constă în reducerea numărului de persoane afectate în mod regulat şi pe termen lung de nivele ridicate ale zgomotului, de la un număr de 100 milioane de persoane în anul 2000 cu 10% până în anul 2010 şi cu 20% până în anul 2020. Pentru limitarea acţiunii surselor de zgomot este necesară adoptarea unei strategii adecvate, susţinută de reglementări legislative corespunzatoare.

208

Principalele mijloace de combatere a zgomotului sunt: reducerea nivelului de zgomot la sursă; măsuri urbanistice specifice; măsuri de protecţie fonică a construcţiilor şi clădirilor; protecţia directă a omului expus zgomotului. Obiectivele pentru reducerea zgomotului traficului rutier sunt: plata taxei de aglomerare pentru cei care vor să staţioneze în centru, crearea de culoare unice pentru autobuze pentru a nu frâna brusc, suprafeţe mai netede de deplasare, interzicerea curselor de motociclete noaptea, interzicerea virajelor, demarajelor, frânărilor bruşte şi stlul de condus haotic. Pentru municipiul Buzău trebuie elaborată harta strategică de zgomot şi pusă la dispoziţia agenţiei regionale pentru protecţia mediului Galaţi până la 30 iunie 2012 şi planurile de acţiune pentru reducerea zgomotului se pun la dispoziţia agenţiei regionale Galaţi până la data de 18 iulie 2013. 10.4.5. Obiective şi măsuri pentru conservarea şi extinderea spaţiilor verzi

Obiectivele privind protecţia, conservarea şi dezvoltarea spaţiilor verzi sunt parte integrantă din activităţile generale de dezvoltare durabilă a localităţilor, ele asigurând integrarea şi implementarea la nivel local a cerinţelor de conservare a naturii şi a diversităţii biologice, precum şi utilizarea durabilă a componentelor acesteia, în vederea asigurării calităţii factorilor de mediu şi stării de sănătate a populaţiei. Apărarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului înconjurător, menţinerea echilibrului ecologic, prin protecţia, conservarea şi dezvoltarea spaţiilor verzi şi a cadrului natural trebuie să constituie o preocupare permanentă a administraţiei publice locale, agenţilor economici, organizaţiilor neguvernamentale şi, nu în ultimul rând a cetăţenilor. În conformitate cu prevederile Legii nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor, prin administrarea corectă a acestora se asigură îndeplinirea următoarele obiective:

• protecţia şi conservarea spaţiilor verzi pentru menţinerea biodiversităţii lor; • menţinerea şi dezvoltarea funcţiilor de protecţie a spaţiilor verzi privind apele, solul,

schimbările climatice, menţinerea peisajelor în scopul ocrotirii sănătăţii populaţiei, protecţiei mediului şi asigurării calităţii vieţii;

• regenerarea, extinderea, ameliorarea compoziţiei şi a calităţii spaţiilor verzi; • elaborarea şi aplicarea unui complex de măsuri privind aducerea şi menţinerea

spaţiilor verzi în starea corespunzătoare funcţiilor lor; • identificarea zonelor deficitare şi realizarea de lucrări pentru extinderea suprafeţelor

acoperite cu vegetaţie; • extinderea suprafeţelor ocupate de spaţii verzi, prin includerea în categoria spaţiilor

verzi publice a terenurilor cu potenţial ecologic sau sociocultural. Pentru realizarea acestor obiective şi pentru asigurarea integrităţii elementelor cadrului natural, conservării, protejării şi dezvoltării spaţiilor verzi este necesar să fie luate următoarele măsuri: - crearea unor strategii locale coerente şi a unui program concret pentru asigurarea, din terenul intravilan, a unei suprafeţe de spaţiu verde de minimum 20 m2/locuitor, până la data de 31 decembrie 2010 şi de minimum 26 m2/locuitor, până la data de 31 decembrie 2013; - inventarierea tuturor suprafeţelor de spaţii verzi şi realizarea Registrului local al spaţiilor verzi la nivelul localităţilor urbane; - interzicerea schimbării destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism; - interzicerea reducerii suprafeţelor ori a strămutării lor spaţiilor verzi, indiferent de regimul juridic al acestora; - menţinerea integrităţii spaţiilor verzi şi a cadrului natural, prin respectarea regulamentelor de urbanism avizate de autorităţile pentru protecţia mediului;

209

- respectarea cerinţelor urbanistice privind dimensionarea spaţiilor verzi cu rol decorativ şi de protecţie în procesul de proiectare şi realizare a construcţiilor de orice tip; - abordarea unitară a cerinţelor de extindere şi conservare a spaţiilor verzi prin elaborarea de către administraţia publică locală a unui regulament de administrare a spaţiilor verzi; - instituirea măsurilor de pază şi protecţie a spaţiilor verzi în vederea prevenirii şi combaterii distrugerilor şi degradărilor; - identificarea zonelor urbane deficitare în spaţii verzi şi realizarea de lucrări pentru extinderea suprafeţelor acoperite cu vegetaţie; - instituirea măsurilor de regenerare, extindere şi ameliorare compoziţiei şi a calităţii spaţiilor verzi;

210

Capitolul 11. PRESIUNI ASUPRA MEDIULUI 11.1. Agricultura

Solul agricol se defineşte ca fiind acea parte a litosferei care permite cultivarea şi creşterea de bunuri destinate în principal alimentaţiei. Solurile agricole, pe lângă faptul că stau la baza producţiei de alimente, îndeplinesc diverse şi importante funcţii: – creează o legătură între mediu, resursele de apă şi sistemele geologice; – filtrează diferitele substanţe dizolvate în apă şi acumulează particule depozitate de către atmosferă; – acţionează ca nişte rezervoare de carbon, datorită capacităţii culturilor de a fixa CO2 din atmosferă prin procesul de fotosinteză (asimilaţie clorofiliană) şi de a-l stoca în soluri la nivel de rizosferă; – reglează fluxul precipitaţiilor atmosferice; – interacţionează cu clima, determinând tipul de cultură care se poate realiza; – influenţează şi determină forma peisajului; – constituie baza diverselor habitate şi a diversităţii biologice, furnizând apă şi substanţe nutritive; – creează condiţii pentru conservarea seminţelor şi pentru viaţa organismelor şi a microorganismelor; – îndeplinesc, în sfârşit, importante funcţii sociale şi culturale. Agricultura este a doua ramură de bază a economiei judeţului Buzău, suprafaţa agricolă fiind de 402 012 hectare, din care 258 671 hectare teren arabil. Sectorul privat particular deţine 86 % din suprafaţa agricolă a judeţului, iar proprietatea privată a statului 11,3%, restul fiind domeniul public al statului. În zona colinară predomină plantaţiile de vii, cunoscute mai ales prin podgoriile Dealul Mare, cu renumitul centru viticol Pietroasele şi Dealul Câlnăului, specializat în producerea vinurilor roşii. Pe văile Buzăului, Slănicului şi Râmnicului, se întâlnesc numeroase plantaţii de meri, pruni, vişini, caişi, etc. Bazinele legumicole din jurul oraşelor Buzău şi Râmnicul Sărat sunt renumite prin produsele sale ( varza, ceapa de apă, tomate, usturoi, etc) 11.1.1. Interacţiunea agriculturii cu mediul Fig. 1 Agricultura reprezintă un sector economic extrem de dependent de fenomenele naturale, dar şi cu posibilităţi importante de reacţie. Pământul este expus mai mult ca oricând la daune ireversibile, provocate de eroziunea eoliană şi laminară, poluare, salinizare, impermeabilizare, sărăcire în substanţe organice şi pierderea biodiversităţii solurilor. Efectele negative deja resimţite sunt reprezentate de dezastrul hidrogeologic, de pătrunderea nitraţilor şi nitriţilor în pânzele acvifere , salinizarea solurilor, pierderile de sol agricol, diminuarea biodiversităţii, creşterea vulnerabilităţii în faţa incendiilor, îmbolnăvirea plantelor şi a animalelor.

Aceste schimbări intervenite în interacţiunea dintre mediul natural-antropic şi cel productiv au efecte majore asupra cultivării plantelor şi a creşterii animalelor, asupra orientării folosirii solurilor pentru anumite producţii, asupra ofertei de produse alimentare, ceea ce are repercusiuni evidente asupra siguranţei alimentare, precum şi asupra aspectelor sociale, culturale şi economice ale zonelor afectate de fenomenul de abandonare, cu repercusiuni şi din punct de vedere hidro-geologic.

211

Rezultă că interacţiunea dintre solul agricol, apă şi aer defineşte funcţionarea unui sistem unic care trebuie să aibă ca obiectiv prioritar dezvoltarea unei agriculturi durabile, capabile să reducă poluarea şi degradarea mediului, să furnizeze servicii şi bunuri ecologice, menţinându-şi, în acelaşi timp şi nu în ultimul rând, capacitatea de producţie. Într-adevăr, pe de o parte, agricultura suportă impactul celorlalte sisteme productive, însă, pe de altă parte, este responsabilă, de asemenea, de buna gestiune a acestei resurse naturale importante şi neregenerabile. 11.1.2 Evoluţiile din domeniul agriculturii, estimările noilor efective de animale şi perfecţionarea metodelor de reducere a emisiilor din sectorul agricol

11.1.2.1. Evoluţia suprafeţelor de păduri regenerate

Protecţia ecosistemului sol şi lupta împotriva degradării acestuia face ca o atenţie deosebită să fie acordată programelor de împădurire, având în vedere, în acelaşi timp, că alegerea fondului forestier de arbuşti de tip mediteranean pentru intervenţii ce privesc zona Europei de sud poate să contribuie în mod eficient nu doar la lupta împotriva eroziunii, ci şi împotriva incendiilor. Tabel 11.1.2.1

Date de la ITRSV Focşani

Diagrama 1 Diagrama 2 Pădurile formate prin împădurire artificială sunt însă departe de cele naturale în ceea ce priveşte biodiversitatea, compoziţia speciilor, diversitatea genetică sau stabilitatea lor. De aceea, este nevoie ca noile păduri să fie create în apropierea sau în contact cu cele naturale sau bătrâne, pentru ca speciile să le colonizeze şi să asigure astfel o biodiversitate din ce în ce mai ridicată şi, implicit, o stabilitate care să permită existenţa lor pe termen lung. 11.1.2.2. Evoluţia şeptelului

Obiectivul strategic fundamental în dezvoltarea zootehniei îl constituie trecerea la economia de piaţă şi pregătirea adaptării producţiei animaliere românesti la cerintele C.E.E

Specificare 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 naturale 115 250 372 602 501 308 399 422 297 împădurite şi reîmpădurite

122 109 101 126 84 69 64 51 68

Total 237 359 473 728 585 377 463 473 365

Evoluţia suprafeţelor de păduri regenerate natural

0

200400

600

800

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

anii

supr

afeţ

e(ha

)

Evolutia suprafetelor de paduri regenerate prin impadurire si reimpadurire

020406080

100120140

20012002

2003

200420

05200

62007

2008

2009anul

supr

afat

a(h

a)

212

Factorul principal al dezvoltării producţiei zootehnice îl reprezintă fondul genetic al animalelor, care se îmbunătăţeşte continuu prin reproducţie şi selecţie, susţinute de însămânţările artificiale şi controlul oficial al producţiilor. Tab. 11.1.2.2

ANUL 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Bovine total

86 337 78

133 77 812

78 660

80 083

79 794

81 468 77082 73182 63234

Vaci lapte

52 796 46 960

45 624

46 196

46 096

45 051 45173 40145 36973 25710

Alte bovine (bubaline)

9 10 12 18 36937 36209 37254

Ovine total+ caprine

249 778

221572

227 933

227 239

241 121

265 438

217 716

200612

195932

200690

Caprine(2005-2007)

27 234

24 848 22821 25406 23207

Porcine

109 663

90 719

87 800

97 024

96 303

82 682

80 980 74508 54275 52083

Păsări total mii cap

2608,049

2531,0

2990,32

3061,211

2821,0

2512,0

3781,00

4031,870

3513,727

4206,698

Găini ouătoare

1154 1078 1168 1132 1239 1273 1340 1188,580

1315,662

1440,757

Cabaline

25643 2525

7 25034 24373 25312 24900 25038 23813 23144 21482

Animale blană- iepuri

425 379 250 75 75 25 25 - 4237 7637

213

Evoluţia nr. de bovine in perioada 2000-2009

50000

60000

70000

80000

90000

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

Diagrama 3 Diagrama 4

Evoultia efectivelor de pasari din jud. Buzau

10001500200025003000350040004500

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

mii

cape

te

Pasari Gaini

Diagrama 5 Diagrama 6 Şeptelul judeţului Buzău este în declin la toate tipurile de animale, în afara efectivului de păsări la care se observă o uşoară creştere în ultimul an. 11.1.2.3. Agricultura ecologică Rezultatele obţinute în agricultura ecologică, situaţia alimentară actuală, deficitară calităţii, impune tot mai mult abordarea unor aspecte care să răspundă preocupărilor viitoare ale societăţii. Exploataţiile ce practică agricultura ecologică au un sector zootehnic care asigură necesarul de îngrăşăminte organice pentru cultura vegetală şi exploatează un şeptel de animale care să nu afecteze solul. Deşi producţiile medii în fermele ecologice sunt mai scăzute, profiturile pe fermă sunt egale, iar pe forţa de muncă sunt mai mari (16 091 euro în ferma ecologică faţă de 15 848 euro în ferma convenţională). Aceasta din cauza preţurilor de vânzare care în fermele ecologice sunt mult mai mari. Preţurile de vânzare în fermele ecologice depăşesc de 1,2 la 2,5 ori pe cele din fermele convenţionale. Ca o măsură de extindere a pieţei produselor ecologice, a fost înfiinţat, în anul 2008, Oficiul Naţional al Produselor Tradiţionale şi Ecologice Româneşti, structură subordonată Ministerului Agriculturii, care are ca principale atribuţii promovarea produselor ecologice şi acordarea de asistenţă tehnică producătorilor. Producători în agricultura ecologică din judeţul Buzău Tab. 11.1.2.3

Nr crt

Numele producatorului

Cultura Suprafaţa (ha)

Cantitatea (kg)

Stadiul Organism de

inspectie 1 CH

Pietroasaraţii SRL- Breaza

Viţă de vie

7,03 27,0

conversie certificată

Ecocert SA

2 S.C.D.V.V Pietroasa

Viţă de vie

6,68 3,30

conversie certificată

Ecocert SA

Evoluţia nr. de ovine în perioada 2000-2009

150000

200000

250000

300000

2000

200220

04200

62008

Evoluţia nr. de porcine în perioada 2000-2009

020000400006000080000

100000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

nr.

cap

ete

214

Cereale 40,9 certificată 3 AF Ion Mădălin- Puieşti Cătină

albă 3,50 certificată

SC Ecoinspect SRL

Livadă 3,27 conversie Sucursala Iernut

4 Liceul Beceni

Lucernă

3,21 conversie Ceres Happurg GmbH

5 Gârban Marian- Boldu

mazăre 20,0 Conversie Suolo E Salute România

6 SC Nicosta Farm Group SRL Movila Banului

lucernă 8,0 conversie Lacorn SRL Germania Sucursala Romania

7 Ticu Marian- Brădeanu

cereale 10,89 conversie Bios SRL Italia

8 SC Romagron SRL Gl. Siliştea

cereale 36,0 certificat Lacorn SRL Germania Sucursala Romania

9 SC Acrocom Holding- Săhăteni

Grâu Lucernă Viţă de vie

34,0 6,0 4,3

Conversie Conversie conversie

Suolo E Salute România

10 SC Agromih SRL- Bălăceanu

lucernă 3,0 conversie Lacorn SRL Germania Sucursala Romania

11 SC Gernilo SRL- Ghergheasa

grâu 47,5 conversie SC Ecoinspect SRL

12 SC Afiliu Trans- Amaru

lucernă 5,0 conversie Ecocert SA

13 Ghidel Emil- Pogoanele

melci 2000 conversie Ecocert SA

14 Panaiet SAnda melci 800 ecologic Ecocert SA 15 Petre Aura melci 1000 conversie Ecocert SA 16 SC Puişoru

Apis SRL Familii de albine

Nr. stupi 230

ecologic Agreco RF Goderz GmbH Germania Sucursala Romania

Date furnizate de DADR Buzău

Practicile specifice agriculturii ecologice cuprind: • Rotaţia culturilor ca premisă a folosirii eficiente a resurselor fermei; • Limite foarte stricte privind folosirea pesticidelor sintetice chimice şi a

îngrăşămintelor chimice, a antibioticelor pentru animale, a aditivilor alimentari şi a altor substanţe complementare folosite pentru prelucrarea produselor agricole;

• Interzicerea folosirii organismelor modificate genetic;

215

• Valorificarea resurselor existente la faţa locului, ca de pildă folosirea ca fertilizator a gunoiului provenit de la animale şi a furajelor produse la fermă;

• Alegerea unor specii de plante şi animale rezistente la boli şi dăunători, adaptate condiţiilor locale;

• Creşterea animalelor în libertate şi adăposturi deschise şi hrănirea acestora cu furaje ecologice;

• Folosirea unor practici de creştere a animalelor adaptate fiecărei rase în parte. Reglementările actuale UE privind producţia ecologică stabilesc modul de administrare al culturilor agricole şi efectivelor de animale şi modul de procesare al alimentelor şi nutreţurilor, pentru ca acestea să poată fi etichetate ca ecologice. Conformitatea cu Reglementările UE privind produsele ecologice este, de asemenea, obligatorie pentru produsele care vor purta sigla UE pentru agricultura ecologică. Este, de asemenea, obligatorie menţionarea pe etichetă şi a codului organismului de inspecţie care inspectează operatorii din domeniul agriculturii şi certifică şi produsele ecologice.

Concluzie Agricultura ecologică pune accentul în mod special pe producţia cu inputuri scăzute,

pe protecţia resurselor naturale şi a biodiversităţii. De asemenea, este importantă contribuţia pe care agricultura ecologică o poate aduce la dezvoltarea economică a comunităţilor rurale. 11.1.3. Impactul activităţilor din sectorul agricol asupra mediului Dacă ne referim la conflictul dintre agricultură şi mediul înconjurător putem evidenţia problemele cu care se confruntă agricultura:

1. În primul rând, efectele asupra sănătăţii omului (reziduurile pesticidelor şi îngrăşămintelor chimice, metalelor grele, aditivilor din alimentaţia animală şi alte substanţe poluante prezente în sol, apă, în întregul lanţ alimentar).

2. Dezvoltarea necondiţionată conduce la deteriorarea mediului natural şi a sănătăţii populaţiei, punând în pericol existenţa umanităţii; contaminarea apelor de suprafaţă şi subterane şi eutrofizarea apelor de suprafaţă din cauza nitraţilor şi fosfaţilor ceea ce poate implica o îmbolnăvire a populaţiilor locale; o scădere a capacităţii

resurselor de apă; o creştere a costului aprovizionării cu apă; 3. Poluarea agricolă legată de dezvoltarea creşterii intensive a animalelor (în special

poluarea solului unde dejecţiile lichide nu sunt stocate corespunzător şi implicit poluarea apei prin scurgerea acestora în pânza freatică);poluarea atmosferică datorită stropirii culturilor şi împrăştierii pe câmp a dejecţiilor semilichide şi lichide;

4. Tasarea, eroziunea şi poluarea solului, determinând o scădere a capacităţii productive a acestuia şi o degradare a calităţii resurselor de apă şi a capacităţii debitelor;

5. Degradarea peisajului şi a habitatului speciilor sălbatice ca urmare a concentrării fermelor; dezvoltării monoculturilor; desfiinţării gardurilor vii şi a teraselor; drenării solurilor umede ca şi din cauza degradării şi distrugerii clădirilor tradiţionale.

La nivelul judeţului Buzău au intrat într-un program de reabilitare 5 comune datorită poluării apelor de suprafaţă şi a celor din subsol cu nitraţi: Verneşti, Mihăileşti, Merei, Glodeanu Sărat, Balta Albă. Principalele surse pentru nitraţi şi fosfaţi sunt îngrăşămintele chimice şi dejecţiile provenite de la animale. 11. 1. 4 Utilizarea durabilă a solului Gestionarea durabilă a solului înseamnă combinarea tehnologiilor şi a activităţilor, urmând politica menită să asigure integrarea principiilor socio-economice cu preocupările privind protecţia mediului înconjurător, astfel încât să se realizeze concomitent: bioproductivitatea,

216

securitatea alimentară, protecţia calităţii solului, viabilitatea economică şi acceptabilitatea socială. Pentru a putea vorbi de un model durabil al culturilor practicate trebuie să se respecte următoarele cerinţe: • practicarea culturilor în concordanţă cu pretabilitatea solului; • zonarea culturilor care pe lângă pretabilitatea solului să ţină cont şi de condiţiile climatice: temperatură, precipitaţii etc.; • practicarea rotaţiei culturilor astfel încât să se cultive plante premergătoare care favorizează obţinerea unor producţii ridicate ale culturilor viitoare.

Implementarea agriculturii durabile în exploataţia agricolă din România necesită încă vaste cercetări, totuşi, ştiinţa agricolă dispune, încă de acum, de un arsenal însemnat de tehnici proprii agriculturii durabile, cum sunt: • lucrarea solului pe curba de nivel, benzi înierbate, terasarea cu înfiinţarea de perdele forestiere; • rotaţia culturilor care elimină unele probleme legate de boli, dăunători, buruieni, asigură surse alternative de azot în sol; reduce eroziunea solului; evită riscul poluării apelor; • strategii pentru combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor cu extinderea tehnicilor fizice, chimice şi mai ales biologice (combaterea biologică, bacterizarea plantelor, micorizarea rădăcinilor); • cultivarea de soiuri şi hibrizi, nou creaţi, rezistenţi la boli şi dăunători. Concluzie O agricultură durabilă impune corecturi majore ale politicilor agricole, de mediu şi economice. Aceasta necesită o cooperare în care să fie implicate populaţiile rurale, guvernul , sectorul privat şi comunitatea internaţională. 11.2.Capacitatea de pescuit In judeţul Buzău, datorită poziţiei lui geografice şi debitelor râurilor ce îl străbat, nu se poate vorbi de pescuit industrial cu nave comerciale ci doar de practicarea pescuitului industrial în amenajări piscicole şi practicarea pescuitului sportiv în râurile, bălţile şi lacurile existente în teritoriu. 11.3 Acvacultura Conform OUG 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, termenul de acvacultură se defineşte ca fiind creşterea sau cultivarea de vieţuitoare acvatice, cu tehnici destinate măririi peste capacitatea naturală a mediului, a producţiei de organisme acvatice, acestea fiind proprietatea unei persoane fizice sau juridice; Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură încurajează aplicarea tehnologiilor de reproducere şi creştere pentru specii cu valoare economică ridicată, promovarea produselor pescăreşti organice, precum şi construirea de amenajări şi instalaţii moderne şi eficiente pentru practicarea acvaculturii marine şi continentale, în condiţiile asigurării sănătăţii şi bunăstării animale. Unităţile de acvacultură din judeţul Buzău Tab. 11.3.a

Nr. crt

Denumirea societăţii

Administrator Localizare

Tipul amenajă

rii

Supraf. luciu (ha)

Suprafaţă A amenaj.

(ha)

1 SC Caras Impex SRL

Consiliul Local Boldu Sat Boldu crescător

ie 84 84

2 SC Vivian Auto Gaz SRL Rm Sărat

Proprietate privată Sat Baniţa

crescătorie pepinieră

334,17 338,17

3 SC Prodlux ABC SRL C. N. A. F. P

Sat Ghergheasa

crescătorie 77,4 77,4

217

4 SC Lunca Mihăilesti

Consiliul Local Mihăileşti

Sat Mihăileşti

crescătorie 307 307

5 SC Esox Prod SRL C. N. A. F. P

Amara- com. Balta Albă

crescătorie 60,83 85,56

6 SC Luciu Prod Com SRL

Consiliul Local Luciu Sat Luciu

crescătorie pepinieră

451,65 460,49

7 SC Peştişorul Auriu SRL Buzău

Proprietate privată

Sat Cochirleanca

crescătorie 10 10

8 SC Diana 2006 SRL Buzău

Proprietate privată

Sat Costieni

crescătorie

3 3

9 SC TI & Bi SRL Proprietate privată

Sat Verneşti

crescătorie 1,96 2,2

10 Direcţia Silvică Buzău

Direcţia Silvică Buzău

Sat Cislău crescătorie

0,3 0,3

11 AJVPS Buzău

Administraţia Naţională Apele Romane

Buzău crescătorie

6,78 12,28

12 Administraţia Naţională Apele Romane

Administraţia Naţională Apele Romane

Roşioru crescătorie

15 15

13 Administraţia Naţională Apele Romane

Administraţia Naţională Apele Romane

Amaru

Pescuit sportiv stufizat 125

14 Administraţia Naţională Apele Romane

Administraţia Naţională Apele Romane

CA Rosetti

Pescuit sportiv stufizat 300

15

SC Amiral Impex SRL Buzău

Administraţia Naţională Apele Romane

Com. Puieşti

crescătorie

8,0 8,0

Date furnizate de Direcţia Apelor Buzău Ialomiţa Pescuitul sportiv

Practicarea pescuitului recreativ/sportiv în apele maritime interioare şi în apele continentale se face pe baza permisului de pescuit recreativ/sportiv nominal eliberat de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură. Permisul de pescuit recreativ/sportiv este un document, cu regim special, înseriat, a cărui tipărire este asigurată de Agenţie. Practicarea pescuitului recreativ/sportiv de către asociaţiile de pescari sportivi, legal constituite, se face pe baza unui plan de management, elaborat pe o perioadă de 5 ani. Agenţia eliberează permisele de pescuit recreativ/sportiv nominale, în baza solicitării asociaţiilor de pescari sportivi al căror plan de management a fost aprobat prin decizia preşedintelui Agenţiei, pentru zona solicitată.

218

Practicarea pescuitului recreativ/sportiv în apele de munte se face în baza Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale nr. 231/2006 pentru aprobarea Normei tehnice interne cu privire la gestionarea durabilă a resurselor acvatice vii din apele de munte gestionate de Regia Naţionala a Pădurilor-Romsilva.

Lista asociaţiilor de pescuit sportiv din judeţul Buzău la nivelul anului 2008 Tab 11.3.b

Nr. crt

Denumire asociaţie Preşedinte Locaţia

1 AJVPS Buzău Gichir Gheorghe Buzău 2 AVPS Vulturul buzoian Posea Gheorghe Siriu 3 APS Delfinul Ciotlos Emanoil Buzău 4 APS Pescaru Buzău Burhală Florin Buzău 5 AVPS Muflonul Buzău Avram Dumitru Buzău 6 AVPS Căprioara Râmnicului Aldea Ion RM. Sărat

Notă: Lacurile şi bălţile de pe teritoriu jud. Buzău nu sunt utilizate la capacitate maximă pentru acvacultură datorită tergiversării actelor de reglementare asupra proprietăţii, existând încă litigii pe rol între Compania Naţională pentru Amenajarea Fondului Piscicol, Consiliile Locale ale primăriilor pe raza cărora acestea se situează şi diverse persone fizice. Concluzii Dezvoltarea agriculturii în România trebuie să ţină cont de noul concept de dezvoltare durabilă, centrată pe punerea în valoare a biodicersităţii. Principalele probleme care îngreunează acest proces sunt următoatele:

� Schemele actuale de agro-mediu iau parţial în considerare obiectivele şi principiile de conservare a biodiversităţii, în unele cazuri fiind contradictorii cu măsurile de conservare a speciilor sălbatice şi a habitatelor naturale;

� Subvenţiile pentru agricultură nu iau în considerare principiile conservării biodiversităţiii;

� Utilizarea nedurabilă a terenului (fragmentare, conversia terenurilor, abandonul terenurilor agricole);

� Alinierea la cerinţele politicii agrare comune privind extinderea culturilor destinate obţinerii de biodiesel, etanol, biomasă, fără a se ţine cont de realităţile româneşti;

� Lipsa unui inventar naţional al raselor autohtone; � Lipsa unor stimulente pentru omologarea şi promovarea raselor şi soiurilor

autohtone; � Lipsa unor programe de conservare a raselor si soiurilor autohtone omologate; � Lipsa unor mecanisme care să stimuleze producţia agricolă de tip eco, bio, etc; � Lipsa unei strategii clare privind organismele modificate genetic.

Performanţa în agricultură a fost scăzută şi a devenit tot mai instabilă. Acest lucru este rezultatul unei structuri duale şi „învechite” a exploataţiilor agricole, a lipsei pieţelor care să sprijine restructurarea şi modernizarea sectorului agricol şi a industriei alimentare care nu şi-a încheiat încă procesul de restructurare şi modernizare.

11.4.Industria

11.4.1. Poluarea din sectorul industrial şi impactul acesteia asupra mediului Industria ocupă ponderea cea mai mare din economia judeţului Buzău din punct de vedere al importanţei pe care aceasta o deţine ca susţinătoare a celorlalte ramuri ale economiei. Judeţul Buzău este singurul producător din România de echipamente şi aparate pentru cale ferată, garnituri de frână şi elemente de etanşare pentru autovehicule, cord metalic

219

pentru armarea cauciucurilor, pulbere metalică pentru compoziţia electrozilor de sudură, cât şi pentru sinterizarea sau recondiţionarea de piese metalice. Se mai produc electrozi de sudură, parbrize pentru autovehicule, filtre de aer şi ulei pentru autovehicule, obiecte decorative de sticlă prelucrate manual, inclusiv de tip Galle , mobilă, zahăr, ulei alimentar, vinuri de calitate, etc. Principalele ponderi în volumul valoric al producţiei industriale le deţin agenţii economici aparţinând industriei metalurgice, industriei alimentare , construcţiei de maşini şi prelucrării metalelor , industriei chimice şi prelucrării maselor plastice , industriei uşoare. În cadrul judeţului Buzău, activitatea economică are următoarele tipuri de industrie: extractivă, metalurgică, energetică, materiale de construcţii, construcţii de maşini şi maşini unelte, industria alimentară, industria chimică, industria textilă şi pielărie, prelucrarea lemnului, prelucrarea sticlei, etc. Pentru activităţile cu impact semnificativ asupra mediului care se află sub Directiva privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, s-au stabilit condiţiile necesare pentru a asigura că sunt luate toate măsurile preventive adecvate împotriva poluării, în special prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile. Scopul sistemului integrat este implementarea de măsuri de prevenire sau de reducere a emisiilor în atmosferă, apă şi sol, inclusiv a măsurilor privind managementul deşeurilor, pentru atingerea unui înalt nivel de protecţie a mediului ca un întreg. 11.4.2. Activităţi industriale care se supun prevederilor Directivei privind prevenirea şi controlul poluării industriale

Directiva CE referitoare la prevenirea şi reducerea integrată a poluării mediului din 30 octombrie 1996 (Directiva IPPC) reglementează autorizarea instalaţiilor industriale relevante pentru mediu în baza unui concept ce cuprinde toate aspectele. În această abordare sunt cuprinse atât emisiile în aer, apa şi sol cât şi aspectele economice legate de deşeuri, eficienţă energetică şi a resurselor şi prevenirea accidentelor. Scopul este atingerea unui nivel înalt de protecţie a mediului, în întregul său.

Prevederile O.U.G. nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării aprobată prin Legea nr. 84/2006 sunt aplicate şi activităţilor desfăşurate de operatorii economici din judeţul Buzău. În judeţul Buzău există 16 obiective care funcţioneaza în baza autorizaţiei integrate de mediu. Activităţile şi instalaţiile IPPC conforme care funcţionează în baza unor autorizaţii integrate de mediu sunt: • topitorie pentru metale feroase (producţia de metale sub forme primare şi semifabricate), activitate cu impact asupra aerului; • producţia de metale feroase sub forme primare, laminor la cald şi aplicarea de straturi protectoare din metal topit; • instalaţii pentru fabricarea produselor din ceramică prin ardere, în special producerea cărămizilor, activitate cu impact asupra aerului şi apei; • depozit de deşeuri tehnologice care primeşte nămoluri industriale; • depozit ecologic de deşeuri nepericuloase; • instalaţie de ardere cu capacitate de combustie mai mare de 50 MW; • un număr de 8 instalaţii pentru creşterea intensiva a păsărilor şi un abator de păsări ; • instalaţie pentru tratare şi procesare în scopul fabricării produselor alimentare din materii prime de origine vegetală (fabricarea berii).

220

11.4.3. Măsuri şi acţiuni întreprinse în scopul prevenirii, ameliorării şi reducerii poluării industriale În scopul prevenirii, ameliorării şi reducerii poluării industriale s-au întreprins acţiuni de control al conformarii activităţilor desfăşurate cu prevederile autorizaţiilor integrate/ autorizaţiilor de mediu emise, în scopul verificării : • conformării cu condiţiile impuse in autorizaţiile integrate / autorizaţiilor de mediu; • modului de implementare a sistemului de management al deşeurilor, substanţelor chimice şi preparatelor periculoase; • conformării cu prevederile: - Directivei 1999/13/CE a Consiliului din 11 martie 1999 privind reducerea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii („Directiva solvenţi COV"); - Directivei Consiliului nr. 96/82/CE privind controlul accidentelor majore care implică substanţe periculoase (SEVESO II), amendată prin Directiva 2003/105/CE a Parlamentului şi Consiliului European din 16 decembrie 2003; - Directivei 94/63/CE privind controlul emisiilor de compuşi organici volatili (COV) rezultaţi din depozitarea carburanţilor şi din distribuţia acestora de la terminale la staţiile de distribuţie a carburanţilor 11.5. TURISMUL 11.5.1 Potenţialul turistic al judeţului Varietatea peisajului şi complexitatea cadrului natural faciliteazã practicarea turismului, îndeosebi în zonele de deal şi munte. Potenţialului natural al judeţului i se adaugã atracţiile istorice şi culturale, care se gãsesc rãspândite pe tot cuprinsul judeţului. Poziţia geograficã a acestuia, prin amplasarea la rãscrucea unor importante artere rutiere, a influenţat dezvoltarea turismului buzoian.

Potenţialul natural al judeţului este variat, complex şi bine reprezentat. La nivelul judeţului Buzãu se impun mai multe tipuri de turism: turismul de circulaţie (tranzit) , organizat pe traseele ce strãbat judeţul, Bucureşti-Suceava, Brãila-Braşov, Ploieşti-Buzãu; turismul de sejur, ce poate avea mai multe componente de turism cultural şi rural în pensiunile agro-turistice, turism de vânãtoare în zona montanã, turismul de pescuit în zona bãlţilor din sudul judeţului, turismul de week-end, pe trasee scurte pe vãile principalelor ape din judeţ etc.; turismul de circuit

221

se poate desfãşura pe valea Buzãului, Slãnicului, zone în care existã şi unitãti de cazare. Dezvoltarea turismului buzoian pe termen mediu şi lung poate fi fãcutã prin promovarea de proiecte privind reabilitarea infrastructurii zonelor turistice, stimularea iniţiativei private în domeniu precum şi atragerea fondurilor europene. Pentru a evidenţia obiectivele cele mai importante ale turismului buzoian, acestea au fost structurate în cuprinsul unor vãi turistice: Valea Buzãului Traseul se desfãsoarã pe D.N. 10, de la Buzãu pânã în comuna Siriu. În localitãţile din aceastã porţiune se gãsesc multe biserici ctitorite între 1800 şi 1850 cu o valoare arhitecturalã şi istoricã deosebitã. Principalele atracţii turistice ale vãii Buzãului sunt: în localitatea Berca - Complexul Brîncovenesc(mãnãstire întãritã cu ziduri); Vulcanii Noroioşi de la Pâclele Mari si Pâclele Mici, mãnãstirea Rãteşti; în localitatea Pârscov - schitul Sf.Apostoli datat din 1695 şi casa memorialã „Vasile Voiculescu”; la Mãgura - monumentul „Fântâna lui Mihai Viteazul”, iar de aici se ajunge la mãnãstirea Ciolanu, mãnãstirea Barbu şi tabãra de sculpturã în aer liber; în comuna Vipereşti se gãsesc „Calcarelele de la Bãdila”, rezervaţie geologicã şi paleontologicã şi „Sarea lui Buzãu”, rezervaţie geologicã şi botanicã; în comuna Cislãu atracţia este herghelia de cai înfiinţatã în 1894. Din Cislãu se poate merge pe valea Chiojdului; din Pãtîrlagele se poate ajunge în comuna Colţi, unde se aflã rezervaţia geologicã şi paleontologicã de chihlimbar. Tot aici existã şi Muzeul Chihlimbarului. Din Colţi se poate ajunge în zona aşezãrilor rupestre de la Aluniş sau la staţiunea balnearã de la Fişici; de la Nehoiu se poate ajunge în masivele Penteleu şi Podu Calului, pe valea Bâscii; în comuna Siriu turistul poate vizita lacul şi barajul omonim, munţii Siriului, Siriu Bãi şi zona Harţagu. Valea Slãnicului Accesul se face pe drumul judetean 203 K Buzãu-Lopãtari. Ca şi pe Valea Buzãului, în localitãţi existã numeroase biserici monument, înscrise în patrimoniul cultural al judeţului. Dintre cele mai importante obiective turistice din aceastã zonã menţionãm: Dealul cu lilieci din comuna Cernãtesti - rezervaţie botanicã şi zoologicã în care predominã liliacul sãlbatic; tabãra şcolarã de la Arbãnasi, de unde se poate ajunge la Vulcanii Noroioşi de la Pâclele; mãnãstirea de la Vintilã Vodã, ctitoritã de Vlad Vintilã, domnitor al Ţãrii Româneşti; în comuna Sãruleşti se gãseşte o rezervaţie de arhitecturã ce cuprinde case tãrãneşti specifice zonei; în comuna Bisoca existã rezervaţia forestierã „Lacurile” Bisoca, întinsã pe o suprafaţã de 10 ha şi unde sunt protejate specii de conifere; în Mînzãleşti se gãseşte o colecţie permanentã de artã popularã şi platoul Meledic - cu o rezervaţie mixtã: geologicã, zoologicã, speologicã unde se aflã lacul cu acelaşi nume şi peşterile în sare, printre care şi cea mai lungã din Europa; Piatra Albã de la Grunj - rezervaţie geologicã şi botanicã, situatã la confluenţa dintre Slãnic şi Jgheab; la 2 km de Lopãtari se aflã lacul Mocearu, unde apare plaurul plutitor; la Terca se aflã rezervaţia naturalã „Focul Viu”, unde gazele naturale ies la suprafaţã prin crãpãturile scoarţei şi ard cu flacãrã de aproape 1 m. 11.5.2. Impactul turismului asupra mediului

Experienţa turistică a demonstrat, de-a lungul timpului, că, indiferent de forma de turism practicată, apar impacturi resimţite atât de societate, cât şi la nivelul mediului natural. Dezvoltarea turismului într-o anumită zonă nu trebuie însă să afecteze interesele socio-economice ale populaţiei rezidente, nici ale mediului şi, mai cu seamă, a resurselor naturale care constituie atracţia principală, alături de sit-urile istorice şi culturale.

222

Turismul este un important consumator de spaţiu, de resurse naturale şi antropice, un generator de schimbări la nivelul mediul înconjurător şi al economiei, determinând mai multe tipuri de efecte. Analiza impactului turismului asupra mediului văzut ca şi cumul al tuturor acestor efecte, pozitive sau negative, interesează deoarece se urmăreşte ca expansiunea turismului să păstreze echilibrul ecologic, să evite suprasolicitarea resurselor, poluarea şi orice alte efecte negative asupra mediului. Prin urmare, dezvoltarea durabilă a turismului se manifestă, în special, în următoarele trei domenii importante:

• domeniul economic – dezvoltarea societăţii în condiţii de gestiune adecvată a resurselor cu obţinerea de efecte economice, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung;

• domeniul ecologic – evitarea degradării mediului şi dezvoltare adecvată, în condiţiile respectării diversităţii biologice;

• domeniul socio-cultural – creşterea locurilor de muncă, practicarea unor meserii tradiţionale, atragerea populaţiei în practicarea turismului, precum şi dezvoltarea şi protejarea valorilor culturale.

Prin urmare, dezvoltarea turismului trebuie să fie durabilă sub aspect ecologic, viabilă şi rentabilă sub aspect economic şi echitabilă din punct de vedere etic şi social pentru comunitatea locală. Pentru aceasta este nevoie ca turismul să integreze mediul natural, cultural şi uman şi să respecte echilibrul fragil, caracteristic multor destinaţii turistice.

Deşi la prima vedere activităţile turistice sunt poate cel mai puţin poluante, în timp ele pot avea efecte nedorite, în special atunci când în dezvoltarea turismului în ariile protejate nu se ţine cont de două condiţii fundamentale: respectarea capacităţii de încărcare ecologică şi particularităţile fiecărei zone protejate.

Evaluarea impactului negativ presupune cunoaşterea principalelor aspecte negative ale dezvoltării turismului.

Impactul negativ al turismului asupra mediului este cauzat de următoarele acţiuni distructive :

• Circulaţie turistică necontrolată (în afara traseelor marcate); • Flux turistic crescut; • Dezvoltare excesivă şi neadaptată cerinţelor cadrului natural; • Lipsa dotărilor de folosire a energiei alternative, a reciclării şi epurării apelor

utilizate, a depozitării şi compostării gunoaielor în cadrul structurilor turistice de primire şi de alimentaţie publică;

• Lipsa amenajărilor specifice, destinate popasurilor şi campării; • Exploatarea intensivă a resurselor naturale cu valenţe turistice; • Practicarea braconajului, a pescuitului şi vânătorii necontrolate; • Turismul automobilistic (parcarea şi circulaţia în locuri interzise, cu abatere de la

drumurile principale): • Culegerea speciilor floristice ca amintire.

Cunoaşterea dezavantajelor posibile ale activităţilor turistice asupra ariilor protejate este deosebit de importantă, cu atât mai mult cu cât conştientizarea lor trebuie să conducă la acţiuni de diminuare a acestor efecte negative care să sprijine dezvoltarea durabilă a oricărei forme de turism. Dintre efectele pozitive asupra mediului, determinate de turism, putem enumera: îmbogăţirea arhitecturală şi peisagistică; constituirea de zone protejate; reconstrucţia ecologică; dezvoltarea socio - economică.Turismul, ca orice activitate umană, participă la degradarea şi poluarea mediuluiînconjurător, fie prin presiunea directă

223

a turiştilor asupra peisajului sau a altor obiectiveturistice, fie prin concepţia greşită de valorificare a unor puncte şi obiective turistice. 11.5.3 Tendinţe de dezvoltare a judeţului. Obiective şi măsuri Remarcăm că, în ultimii 3 ani, numărul unităţilor de cazare turistică din judeţ s-a dublat.Astfel, dacă în anul 2004 aveam 30 de unităţi turistice, la sfârşitul anului 2007 funcţionau 55 de astfel de unităţi, în 2008 funcţionau 60 de unităţi, în 2009 funcţionau 66 astfel de unităţi.

Tipuri de structuri de primire turistică

Nr. locuri 2009

Total 66 Hoteluri 12 Moteluri 6

Vile turistice 10 Bungalouri 2 Campinguri 1

Popasuri turistice 1 Pensiuni turistice urbane 3 Pensiuni turistice rurale 31

Tabelul 11.5.3.1.Structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică pe tipuri de structuri

Tipuri de structuri de primire turistică

Nr. locuri 2009

Total 2509 Hoteluri 920 Moteluri 258

Vile turistice 608 Bungalouri 32 Campinguri 74

Popasuri turistice 14 Pensiuni turistice urbane 120 Pensiuni turistice rurale 483

Tabelul 11.5.3.2.Capacitatea de cazare turistica existenta pe tipuri de structuri de primire turistic

număr

2009 Tipuri de structuri de primire turistică*

ian. feb. mar. apr. mai iun. iul. aug. sep. oct. nov. dec.

Total judeţ 3098 3548 3920 4384 6176 5776 7374 7064 5227 5479 4611 3944

din care:

Hoteluri 1533 2045 2387 2347 2962 2343 2685 2785 2797 2894 2614 1846 Moteluri 438 592 519 573 628 574 761 847 558 684 536 534 Vile 317 322 135 660 1580 1628 2077 2001 865 823 545 478

224

turistice Cabane turistice

- - - - - - - - - - - -

Pensiuni turistice

134 133 143 168 176 175 470 163 173 158 211 461

Pensiuni agroturistice

651 428 705 604 780 993 1320 1200 743 893 683 600

* în cercetare intră doar structurile cu minim 10 locuri pat (în anii anteriori pragul era de minim 5 locuri pat).

Tabelul 11.5.3.3. Sosiri în principalele structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică

număr

* în cercetare intră doar structurile cu minim 10 locuri pat (în anii anteriori pragul era de minim 5 locuri pat). Tabelul 11.5.3.4.Înnoptări în principalele structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică %

2009 indicele de utilizare netă a locurilor de cazare ian

. feb. mar. apr. ma

i iun. iul. aug. sep. oct. nov. dec.

Total judeţ 8,7 16,1 17,0 19,3 21,3

26,8 35,5 28,3 22,0 19,0 16,8 12,6

* în cercetare intră doar structurile cu minim 10 locuri pat (în anii anteriori pragul era de minim 5 locuri pat). Tabelul 11.5.3.5. Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare

Pentru a realiza o protecţie adecvată a mediului ca urmare a dezvoltării turismului, sunt necesare planuri de management integrat, pentru acest sector. Planurile de management integrat trebuie să aibă în vedere interacţiunea directă dintre turism şi mediu şi se referă la:

• controlul utilizării terenurilor;

2009 Tipuri de structuri de

primire turistică*

ian. feb. mar. apr. mai iun. iul. aug. sep. oct. nov. dec.

Total judeţ

6445 10716 12508 13765 16240 19818 27005 21464 16119 14577 12524 9716

din care:

Hoteluri 3899 7656 10188 9900 11677 10159 11504 8959 10058 10594 8848 6308

Moteluri 643 1035 764 874 902 906 1222 1147 959 1098 1022 672 Vile

turistice 489 1120 228 1460 2138 6328 11057 8667 2981 1153 1197 888

Cabane turistice

- - - - - - - - - - - -

Pensiuni turistice

229 139 150 177 243 242 616 243 219 195 300 601

Pensiuni agroturis

tice

1160 738 1124 1311 1217 2098 2520 2346 1795 1485 1121 1207

225

• stabilirea unor reguli stricte privind noile construcţii şi lupta împotriva construcţiilor ilegale;

• managementul fluxurilor de trafic privat, către, din şi în interiorul zonelor turistice; • diversificarea turismului; • aplicarea strictă a standardelor referitoare la zgomot, apă de băut, apa de îmbăiere, • apele uzate, emisiile de noxe în aer; • crearea unor zone tampon în jurul zonelor sensibile; • educaţia şi pregătirea profesională a personalului implicat în activităţile din zonele

turistice. Turismul durabil, bazat pe respectul faţă de mediu, poate aduce o contribuţie importantă, nu numai la prosperitatea industriei turistice, dar şi a zonelor înconjurătoare, asigurând coeziunea socială şi economică a zonelor periferice. 11.6. Poluări accidentale. Accidente majore de mediu. Poluări accidentale cu impact major asupra mediului. In anul 2009 nu s-au înregistrat poluări accidentale, accidente majore de mediu sau poluări accidentale cu impact major asupra mediului. Au fost înregistrate 3 incidente de mediu care au afectat factorul de mediu sol. Deoarece suprafaţa afectată a fost relativ redusă, intervenţia rapidă, cu materiale specifice, a condus la eliminarea în timp real a efectelor asupra solului.

226

CAPITOLUL 12 ENERGIA 12.1. Impactul sectorului energetic asupra mediului Energia, mediul şi societatea fac obiectul unor preocupări majore pe plan mondial. Energia este esenţială pentru bunăstarea economică şi socială, pentru bunul mers al majorităţii activităţilor industriale şi comerciale. Cu toate acestea, producţia şi consumul de energie exercită presiuni considerabile asupra mediului, care includ contribuţii la schimbările climatice, deteriorarea ecosistemelor naturale, deteriorarea mediului construit şi producerea de efecte adverse asupra sănătăţii umane. Poluarea provenită din activitatea energetică , este responsabilă în proporţie de 50% la emisiile de metan şi monoxid de carbon, 90% la emisiile de dioxid de sulf, 88% la emisiile de oxizi de azot, 72% la emisiile de pulberi ]n suspensie şi 99% la emisiile de dioxid de carbon. Sectorul energetic cuprinde următoarele activităţi: • extracţia şi prepararea cărbunelui; • extracţia petrolului şi a gazelor naturale; • extracţia şi prepararea minereurilor radioactive; • industria de prelucrare a ţiţeiului; • producţia, transportul şi distribuţia de energie electrică şi termică, gaze şi apă caldă. În perioada 01.01.-31.12.2009, conform Institutului Naţional de Statistică, în România, energia electrică s-a obţinut din următoarele unităţi de generare:

- temocentrale clasice – 52,2%; - hidrocentrale – 27,3%; - centrale nuclearo-electrice – 20,5%.

Structura consumului de energie electrică la nivel naţional pentru anul 2009, conform Institutului Naţional de Statistică, este următoarea:

- producţie internă – 98,9%; - import – 1.1%.

Centralele termice, prin procesele de combustie, generează emisii de gaze cu efect de seră care afectează calitatea atmosferei. Hidrocentralele, prin baraje şi lacurile de acumulare, modifică peisajul, ecosistemele, varietatea şi numărul de specii, calitatea apei şi produc perturbaţii climatice. Centralele nuclearo-electrice exercită impacturi specifice mai ales prin depozitarea deşeurilor radioactive. În judeţul Buzău energia electrică este produsă în hidrocentrale, iar energia termică este produsă în centrale termice. 12.2. Consumul brut de energie

Consumul brut de energie, în anul 2009, la nivelul judeţului Buzău a fost de 276524TEP(tone echivalent petrol), din care:

- 165940 TEP energie electrică; - 110584 TEP energie termică pentru încălzire şi arderi în industria de prelucrare.

Consumul brut de energie în anul 2009 este prezentat în Tabelul 12.2.1 :

Judeţ Cărbune, t Păcură, t Gaze naturale, mii mc

Buzău - - 135158.8

Tabelul 12.2.1 Consumul brut de energie

227

Indicatorii de dezvoltare durabilă referitori la consumul de energie sunt următorii: • Resursele totale de energie primară sunt prezentate în Tabelul 12.2.2 şi în Fig. 12.2.1 şi au fost calculate ţinându-se seamă de consumul brut de energie electrică şi de gaze naturale:

An 2004 .2005 2006 2007 2008 2009 Mii TEP 251,783 233,963 253,948 269,741 261,868 276,524

Tabel 12.2.2. Resursele totale de energie primară

Mii TEP

210

220

230

240

250

260

270

280

2004' 2005' 2006' 2007' 2008' 2009'

Mii TEP

Fig. 12.2.1 Resursele totale de energie primară • Intensitatea utilizării energiei este prezentată în tabelul 12.2.2 şi este calculată doar pentru anii 2004, 2005, 2006 şi 2007 pentru care am obţinut datele necesare:

An Intensitatea utilizării

energiei, TEP/mil RON

2004 59,4 2005 51,6 2006 49,1 2007 43

Tabel 12.2.2. Intensitatea utilizării energiei

• Consumul anual de energie pe cap de locuitor este prezentat în Tabelul 12.2.3

An Populaţie judeţ, locuitori

Consum brut energie, TEP

Consum anual energie/locuitor,

TEP/locuitor 2004 495325 251783 0,51 2005 492787 233963 0,47 2006 490981 253948 0,52

228

2007 491317 269741 0,55 2008 488866 261868 0,54 2009 486602 276524 0,57

Tabel 12.2.3 Consumul anual de energie pe cap de locuitor

Menţionăm că aceşti indicatori nu au fost transmişi de Direcţia Judeţeană de Statistică Buzău, ci au fost calculaţi pe baza datelor furnizate de respectiva instituţie şi de alte

instituţii şi operatori economici din judeţ. Evoluţia resurselor energetice este prezentată în Tabelul 12.2.4:

Resursa 2005 2006 2007 2008 2009 Ţiţei, t 146327 140000 120000 107086 93565 Gaze

naturale, mii mc

386046 400000 400000 331562 316502

Tabelul 12.2.4 Evoluţia resurselor energetice

În anul 2009 în judeţul Buzău s-a înregistrat un consum brut de energie electrică de

754271 MWh, aşa cum reiese din Tabelul 12.2.5:

din care: Industriali Casnici

Cantitatea de energie electrică

achiziţionată ( MWh )

Consum propriu

tehnologic ( MWh )

Cantitatea netă de energie electrică livrată la

consumatori ( MWh )

( MWh)

( MWh)

754271 94577 659694 450749 208945

Procent % 12,53 87,47 59,76 57,71

Tabel 12.2.5 Consumul brut de energie electrică în anul 2009

12.2.1. Consumul final energetic şi consumul de energie pe locuitor Consumul energetic pe judeţul Buzău în perioada 2002-2009 este prezentat în Tabelul 12.2.1.1:

Anul Judeţul Buzău 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Păcură, tone - - - - - - - -

Gaze naturale, mii mc

- 160652,7 123681 99920 119120 131809 119638,7 135158,8

Energie electrică,

MW - 660112 684496 691864 711266 735897 745373 754271

Total energie,

TEP - 276368 251783 233963 253948 269741 261868 276524

Tabelul 12.2.1.1 Consumul energetic în perioada 2002-2009

229

Conform datelor furnizate de SC ELECTRICA MUNTENIA NORD – SUCURSALA BUZĂU, consumul de energie electrică pe cap de locuitor, în judeţul Buzău, în perioada 1999-2009,

este prezentat în Tabelul 12.2.1.2 şi în Fig. 12.2.1.1:

An 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Consum/loc, MWh/locuitor 1,332 1,291 1,269 1,325 1,380 1,400 1,445 1,498 1,52 1,55

Tabel 12.2.1.2 Evoluţia consumului de energie electrică/locuitor

Consum/locuitor, MWh/loc

0

0,2

0,4

0,6

0,8

1

1,2

1,4

1,6

1,8

2000

'

2001

'

2002

'

2003

'

2004

'

2005

'

2006

'

2007

'

2008

'

2009

'

Consum/locuitor,MWh/loc

Fig. 12.2.1.1 Consum energie electrică/locuitor În anul 2009 în judeţul Buzău a fost produsă o cantitate de 869947 Gj energie termică pentru încălzirea apartamentelor şi producerea de apă caldă distribuită conform Tabelului 12.2.1.3:

Localitatea Tip combustibil

Putere, MW Producţie, Gj/an

Consum combustibil

CLU - - - 53.29 CT cartier 159735 5610321mc BUZĂU

GN 127,6 CET 661825 22740753mc

RM. SĂRAT GN 11,65 CT cartier 20792 669168 mc

NEHOIU Lemn şi biomasă 1,75 CT 27595 3862 tone

Tabel 12.2.1.3 Producţia de energie termică produsă în anul 2009 Consumul de energie termică produsă de Centrala Termică Urbană în perioada 2002-2009 este prezentat în Tabelul 12.2.1.4: Energie termică,

Gcal 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Judeţ Buzău 270219 245173 229511 224677 192031 176690 166892 158104

Tabel 12.2.1.4 Consumul de energie termică produsă de CET Buzău

230

Conform datelor furnizate de REGIA AUTONOMĂ MUNICIPALĂ ‘’RAM’ BUZĂU, consumul de energie termică/locuitor, la nivelul municipiului, în perioada 1999-2009, este prezentat în Tabelul 12.2.1.5. An 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 Consum, Gcal/loc 3,72 3,85 3,27 3,45 3,66 3,31 3,17 3,00 3,56 3,52 3,51

Tabel 12.2.1.5 Consumul de energie termică/locuitor în perioada 1999-2009

12.3. Producţia de energie electrică În judeţul Buzău SC HIDROELECTRICA SA BUCURESTI – SUCURSALA HIDRO- CENTRALE BUZĂU produce energie electrică în hidrocentralele amenajate pe râul Buzău, prin transformarea energiei hidraulice a căderilor de apă naturale sau artificiale în energie electrică, prin forma intermediară de energie mecanică. Lanţul de centrale hidroelectrice amenajate pe râul Buzău, cu dotarea aferentă este prezentată în Tabelul 12.3.1.:

Unitatea Putere instalată, MW Dotare CHE Nehoiaşu 42 2 turbine FVM 24-158 CHE Cândeşti 11,2 2 turbine KVB 6-15 CHE Verneşti 11,8 2 turbine KVB 6-15

CHE Simileasca 11,7 2 turbine KVB 6-15 CHE MP Chiojd 1 şi 2 0,69+0,75 2 turbine FO 125-640

CHE MP Chiojd 3 0,62 2 turbine FO 125-640 CHE MP Mânzăleşti 0,62 2 turbine FO 190-720

CHE MP Lopătari 0,84 2 turbine FO 190-720 Tabel 12.3.1. Unităţi producătoare de energie electrică Producţia de energie electrică se realizează în conformitate cu programul de funcţionare, aprobat de operatorul comercial, întocmit de SC HIDROELECTRICA SA în concordanţă cu graficul aprobat de DEN şi a programelor zilnice şi săptămânale transmise de Administraţia Naţională “Apele Române” – DA Buzău - Ialomiţa pentru exploatarea lacului Siriu, în condiţiile asigurării consumatorilor cu energie electrică, a apei pentru irigaţii şi încadrarea în repartiţiile de consum, în limitele indicatorilor tehnico-economici alocaţi. Producţia de energie electrică în perioada 2000-2009 a operatorului economic amintit mai sus este prezentată în Tabelul 12.3.2:

An 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Energie produsă,

MWh 123048 129927 158227 97275 141280 265457 201573 134760 118461 675645

Tabel 12.3.2. Producţia de energie electrică în perioada 2000-2009

231

12.4. Impactul consumului de energie electrică asupra mediului Energia electrică reprezintă elementul fundamental al dezvoltării durabile, având influenţă asupra tuturor aspectelor sociale şi economice ale dezvoltării. Energia electrică este cea mai importantă formă de energie disponibilă pentru civilizaţia modernă, disponibilitatea ei este vitală pentru susţinerea structurilor economice. Obiectivele principale de mediu care se regăsesc în politica de energie se referă la minimizarea impactului de mediu şi dezvoltarea unui sistem energetic durabil. În ce priveşte impactul asupra mediului, cele mai serioase probleme se referă la ploile acide, calitatea aerului, schimbările climatice, rezervele de resurse energetice şi chestiunile legate de utilizarea energiei nucleare, ca un caz aparte. Distribuţia şi consumul de energie electrică creează impact asupra mediului prin: • scurgeri accidentale de ulei electroizolant de la echipamentele electroenergetice (transformatoare de putere, întrerupătoare de înaltă şi joasă tensiune, bobine de stingere, reductori de tensiune şi curent) aflate in exploatare sau mentenanţă; • declanşarea de incendii ca urmare a funcţionării defectuoase a echipamentelor electroenergetice cu ulei electroizolant şi a liniei electrice aeriene; • scurgeri accidentale de electrolit datorate manipulării defectuoase a bateriilor de acumulatori staţionari din staţiile de transformare. În momentul actual energia electrică este percepută ca un serviciu public către populaţie, dar în acelaşi timp şi în egală măsură, o necesitate pentru economie. Responsabilitatea de a asigura acest serviciu trebuie văzută de consumatori nu numai ca un drept de a fi serviţi, dar şi ca o obligaţie de a folosi raţional energia, în condiţii de eficienţă energetică. Producerea şi consumul de energie creează şi alte presiuni asupra mediului, cum ar fi deşeurile miniere, nucleare şi poluarea cu petrol a mediului marin de la rafinăriile de coastă, platformele petroliere şi transportul maritim. Folosirea energiei electrice poate polua termic, fonic, electromagnetic, chimic şi estetic. În cazul activităţii de distribuţie şi furnizare a energiei electrice impactul asupra mediului este nesemnificativ, în mod normal în timpul acestei activităţi nu rezultă poluanţi în aer. Reducerea impactului amenajărilor hidroenergetice asupra mediului şi prevenirea poluării conform cu reglementările naţionale şi internaţionale în vigoare reprezintă pentru SUCURSALA HIDROCENTRALE BUZĂU o preocupare permanentă. Astfel, în anul 2009 s-au executat o serie de lucrări fizice de protecţia mediului. Aceste lucrări au constat în decolmatarea prizelor baraj, colmatate datorită viiturilor, consolidarea drumurilor de acces, amenajări de versanţi, asigurarea debitelor de servitute etc. Se monitorizează permanent comportarea construcţiilor, a versanţilor şi a regimului hidrologic. În vederea acţionării preventive şi a combaterii imediate a consecinţelor unor evenimente de mediu SUCURSALA HIDROCENTRALE BUZĂU dispune de materialele şi mijloacele de intervenţie necesare. 12.5. Impactul producerii de ţiţei şi gaze asupra mediului

Producerea de ţiţei şi gaze are un impact semnificativ asupra mediului, în special asupra solului şi apelor freatice şi de suprafaţă.

Exploatarea zăcămintelor de ţiţei şi gaze, pe teritoriul judeţului Buzău, este făcută de SC OMV PETROM SA – GRUP ZĂCĂMINTE TORCEŞTI – BURCIOAIA – BĂRBUNCEŞTI, care în anul 2009 a extras următoarele cantităţi:

- ţiţei –93565 t ; - gaze –316502 mii mc.

Conform datelor furnizate de SC GDF SUEZ ENERGY ROMÂNIA SA– SUCURSALA BUZĂU în anul 2009 consumul de gaze la nivelul judeţului a fost de 135158768 Nmc, repartizat astfel pe activităţi:

232

- consum industrial şi energetic – 96416596 Nmc; - consum casnic –38742182Nmc.

În perioada 2000−2009, operatorul economic a utilizat în cadrul procesului de producţie următoarele cantităţi de gaze, din producţia proprie:

An Consum, mii Nmc

2000 11764 2001 11578 2002 12219 2003 12215 2004 12620 2005 11011 2006 10898 2007 12000 2008 14000 2009 14000

Tabel 12.5. 1. Consumul de gaze pentru procesul de producţie Sursele potenţiale de poluare a factorilor de mediu în cazul exploatării zăcămintelor de ţiţei şi gaze sunt prezentate în Tabelul 12.5.2:

Sursă potenţială de poluare Cauze potenţială Factor de mediu

afectat Sonde extracţie ţiţei şi gaze −erupţii;

−incendii; −deversări accidentale de ţiţei şi apă de zăcământ din beciul sondei.

−sol; −ape freatice şi de suprafaţă

Sonde şi staţii de injecţie apă de zăcământ

−fenomene de coroziune şi uzură ce conduc la fisurarea instalaţiilor şi deversări accidentale de apă de zăcământ.

−sol; −ape freatice şi de suprafaţă

Parcuri de rezervoare şi separatoare

−incendii; −deversări accidentale de ţiţei şi apă de zăcământ la vehiculare; −spargeri,fisurări decantoare ; −depozitări necontrolate de deşeuri solide sau şlam;

−sol; −ape freatice şi de suprafaţă

Conducte de amestec şi de pompare ţiţei, apă de zăcământ

−fenomene de coroziune, uzură ce conduc la fisuri, spargeri şi deversări accidentale de ţiţei şi apă de zăcământ

−sol; −ape freatice şi de suprafaţă

Staţie de tratare şi depozit ţiţei

−incendii; −deversări accidentale de ţiţei şi apă de zăcământ la vehiculare; −fenomene de coroziune şi

−sol; −ape freatice şi de suprafaţă

233

uzură ce conduc la fisuri şi spargeri ale instalaţiilor şi la deversări accidentale; −spargeri sau fisurări ale decantoarelor şi rezervoarelor; −depozitări necontrolate de deşeuri solide sau şlam.

Staţii comprimare, uscare, măsură şi predare gaze

−incendii; −spargeri, fisurări ale instalaţiilor ce conduc la deversări de apă de zăcământ; −depozitări necontrolate de deşeuri solide.

−sol; −ape freatice şi de suprafaţă

Depozit şlam −degradarea construcţiei ce conduce la infiltraţii de apă de zăcământ în sol; −depozitări necontrolate de şlam.

−sol; −ape freatice şi de suprafaţă

Tabel 12.5.2. Surse potenţiale de poluare la extracţia ţiţeiului şi a gazelor Precizăm că aceste instalaţii pot deveni surse de poluare numai în condiţii de funcţionare anormală. Menţionăm că în cursul anului 2008 nu au fost semnalate evenimente/incidente de mediu pe raza judeţului Buzău. În cadrul parcurilor de exploatare, pentru protecţia factorilor de mediu sol şi apă, se acţionează astfel : − pe linie de mentenanţă: respectarea programelor proprii de revizie şi reparaţii; - evacuarea prin vidanjare periodică a lichidelor din beciurile sondelor;: - rezolvarea tuturor neetanşeităţilor apărute la capetele de erupţie sau de pompare ale sondelor de ţiţei şi gaze; - întreţinerea şi refacerea digurilor de protecţie la rezervoarele de la parcuri şi depozite; - revizia şi repararea sistemelor de canalizare existente la parcuri; − pe linie de intervenţie în caz de poluări accidentale: se acţionează conform Planului de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale, utilizând forţele umane şi materiale din dotare. În anul 2009 a fost scoasă temporar din circuitul natural, pentru amenajare careurilor de sonde noi, o suprafaţă de 5640 m2 , pentru realizarea unui foraj în zona Bărbunceşti. În anul 2009 depozitarea şlamului s-a făcut în habe de cca. 20-40 mc aflate în zona parcurilor, deoarece depozitul de şlam de la Grăjdana a fost închis la data de 21.12.2006 conform prevederilor HG 349/2005, aflându-se în momentul de faţă în procedura de încetare a activităţii, cu obligaţii de mediu. Depunerile de impurităţi mecanice (stocul mort) este considerat şlam în momentul curăţirii rezervoarelor, transportării şi procesării acestuia de către firmă specializată TERRA cu care SC OMV PETROM SA are contract. 12.6. Energii neconvenţionale Omenirea se confruntă în acest secol cu câteva probleme majore cum sunt cele ale energiei, apei si alimentaţiei, rezolvarea lor corectă fiind esenţa preocupărilor pentru o dezvoltare durabilă.

234

Oportunitatea punerii în practică a unei strategii energetice pentru valorificarea potenţialului surselor regenerabile de energie se înscrie în coordonatele dezvoltării energetice a României pe termen lung şi oferă cadrul adecvat pentru adoptarea unor decizii referitoare la alternativele energetice. Se definesc urmatoarele surse de energie regenerabile şi neconvenţionale : a)- energia radiaţiei solare, denumită energie solară ; b)- energie hidraulică a acumulărilor de apă, exploatată în amenajări hidrotehnice denumite « sui generis » microhidrocentrale şi centrale hidro mici, cu putere instalată de maximum 10MW şi care nu fac parte din amenajări hidroenergetice complexe ; c)- energia valurilor şi a mareelor; d)- energia geotermală; e)- energia eoliană; f)-energia conţinută în masa lemnoasă şi în alte materii vegetale care formează împreună categoria combustibilului solid, denumită biomasă; g)-energia conţinută în produse secundare gazoase obţinute prin fermentare din materii reziduale organice, alcătuind categoria de combustibil gazos, denumită biogaz; h)-energia conţinută în produse lichide obţinute prin distilarea materiei organice fermentate, alcătuind categoria de combustibil lichid, denumita alcool carburant; i)-energia obţinută din alte surse regenerabile, neexploatate până in prezent. În România, ponderea surselor regenerabile de energie în consumul total de resurse primare, în anul 2010 urmează să aibă un nivel de cca. 11%, iar în anul 2015 de 11,2% În condiţiile actuale din România , în balanţa energetică se iau în considerare următoarele tipuri de surse regenerabile de energie şi potenţialul lor :

Sursa Potenţial anual Aplicaţie Energie solară : Termică Fotovoltaică

Ridicat Mediu

Energie termică Energie electrică

Energie eoliană Ridicat Energie electrică Energie hidro Mediu Energie electrică Biomasă Ridicat Energie termică

Energie electrică Energie geotemală Mediu Energie termică

Tabel 12.6.1. Tipuri surse regenerabile de energie

În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, ţara noastră şi-asumat şi obiectivele strategice ale acesteia. Un exemplu în acest sens este demararea Programului “Casa Verde”, care prevede utilizarea energiilor neconvenţionale la încalzirea locuinţelor şi a altor spaţii. În judeţul Buzău se află în fază de proiect realizarea unor parcuri eoliene aşa cum sunt prezentate în Tabelul 12.6.2 :

Amplasament Suprafaţă parc, ha

Număr turbine

Putere instalată, Mw

sat Băbeni, com. Topliceni

13,47 5 10

com. Gălbinaşi 400 30 60 com. Racoviţeni 104 30 60

Tabel 12.6.2 Parcuri eoliene

235

În judetul Buzău am identificat şi 2 surse de energie alternativă : - RAM Buzău CT3 Micro XIV - centrală cu cogenerare de energie electrică, cu o

producţie de 38548 Gj în anul 2009 ; - SC SOCIETATEA PENTRU ENERGIE, GENERARE ŞI SERVICII SA Bucureşti –

punct de lucru Buzău – centrală de cogenerare cu o putere de 1064 Mwel şi 1082 Mwterm, care în anul 2009 a furnizat către SC URSUS BREWERIES SA –SUCURSALA BUZĂU o producţie de 26572,11 Gj energie electrică şi 18593,75 Gj energie termică.

12.7. Evoluţia energiei în perioada 1995-2009 şi tendinţele generale în următorii ani Perioada 1995 – 2009 se caracterizează printr-o tendinţă puternică de eficientizare a consumului de energie, atât la agenţii economici producători cât şi la cei consumatori. Această tendinţă are ca rezultat o diminuare a impactului sectorului energetic asupra mediului. Utilizarea eficientă a energiei se poate traduce prin : • cresterea eficienţei energetice în toate sectoarele economiei naţionale ; •promovarea de noi mecanisme financiare pentru stimularea investiţiilor energetice ; • introducerea tehnologiilor noi cu eficienţă energetică ridicată ; • cooperarea internaţională în domeniul eficienţei energetice ; • promovarea sistemelor de energie regenerabilă şi nepoluantă prin utilizarea energiei eoliene, geotermale, solare ( conform recomandărilor Protocolului de la Kyoto ) şi a bioenergiei. Conform datelor funizate de SC ELECTRICA MUNTENIA NORD – SUCURSALA BUZĂU, evoluţia cantităţii de energie electrică distribuită către clienţi, în perioada 1995-2009, este prezentată în Tabelul 12.7.1 şi în Fig. 12.7.1:

An Consum energie electrică, MWh

Evoluţie, %

1995 445656 - 1996 450568 1,10 1997 489565 8,66 1998 557003 13,78 1999 549772 -1,30 2000 542571 -1,31 2001 541874 -0,13 2002 523219 -3,44 2003 525191 0,38 2004 584585 11,31 2005 593192 1,47 2006 624888 5,34 2007 641850 1,03 2008 647938 0,94 2009 659694 1,01

Tabel 12.7.1. Evoluţia consumului de energie electrică în perioada 1995-2009

236

Evoluţie,%

-6

-4

-2

0

2

4

6

8

10

12

14

1999

'

2000

'

2001

'

2002

'

2003

'

2004

'

2005

'

2006

'

2007

'

2008

'

2009

'

Evoluţie,%

Fig. 12.7.1. Evoluţia consumului de energie electrică în perioada 1995-2009

Pentru perioada 2010-2018, la nivelul judeţului Buzău se estimează o creştere anuală a consumului de energie electrică de aproximativ 1-2%, tendinţă de creştere prezentată în Tabelul 12.7.2:

Prognoza consumului de energie electrică, MWh/an Judeţul BUZĂU

2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 666291 672954 679684 686480 693345 700279 707282 714355 721498

Tabel 12.7.2. Prognoza consumului de energie electrică în perioada 2010-2018

Trebuie menţionat faptul că această evoluţie va fi condiţionată de creşterea economică la nivel naţional şi mondial. 12.8. Eficienţa energetică în România – costuri şi beneficii Din analiza datelor prezentate în Tabelul 12.2.5. se pot trage următoarele concluzii: - modernizarea echipamentelor şi instalaţiilor electroenergetice a condus la scăderea consumurilor proprii specifice activităţii; - se remarcă o scădere anuală a consumului de energie electrică pentru activităţi industriale şi servicii prin modernizarea proceselor tehnologice, achiziţia de utilaje şi echipamente performante şi reducerea consumului prin restructurări specifice; - ridicarea nivelului de trai al populaţiei conduce la creşterea cantităţii de energie la consumatorii casnici prin achiziţia de aparate electrocasnice performante şi asigurarea energiei termice prin conversia energiei electrice. În cadrul Regiei Autonome Municipale RAM Buzău se remarcă o eficientizare a activităţii prin scăderea consumului de gaze naturale, scădere obţinută prin montarea unui cazan de putere mai mică pentru furnizarea apei calde în perioadele calde ale anului. Concluzii Conform prevederilor Politicii energetice a României, măsurile specifice care vor fi adoptate pentru protecţia mediului, la toate nivelurile, sunt următoarele:

- realizarea investiţiilor corespunzătoare protecţiei mediului;

237

- internalizarea treptată a costurilor de mediu în preţul energiei; - intensificarea utilizării mecanismelor flexibile prevăzute în Protocolul de la Kyoto şi

de Directivele 2003/87/CE şi 2009/29/CE7; - promovarea tehnologiilor curate.

238

CAPITOLUL 13. TRANSPORTURILE ŞI MEDIUL 13.1. Impactul transporturilor asupra mediului Un sistem eficient şi flexibil de transport este esenţial pentru economie şi calitatea vieţii. Sistemul de transport este unul dintre cei mai ameninţători factori asupra mediului înconjurător şi sănătăţii umane. Obiectivul principal al politicii din domeniul transportului îl constituie restructurarea sistemului de transport şi asigurarea funcţionării acestuia în vederea realizării unui sistem de transport omogen, conectat, din punct de vedere al structurii, la reţelele de transport naţionale şi europene. Reţeaua de transporturi, traficul, în special cel auto terestru, influenţează negativ mediul prin poluare chimică şi fonică. Poluarea chimică, care afectează în special calitatea aerului, este generată de gazele de eşapament. Volumul, natura şi concentraţia poluanţilor emişi depind de tipul de autovehicul, de natura combustibilului utilizat şi de condiţiile tehnice de funcţionare. Se evidenţiază în mod deosebit gazele cu efect de seră (CO, CO2, CH4, N2O), acidifiante (NOx, SO2), metale grele (Cd, Pb), hidrocarburi policiclice aromatice, compuşi organici volatili, pulberi sedimentabile. Nu numai aerul este poluat de emisiile auto, dar şi solul prin depunerile de substanţe chimice şi apele, prin pătrunderea acestora în cursurile de suprafaţă sau subterane. Emisiile de poluanţi ale autovehiculelor prezintă următoarele particularităţi: • eliminarea gazelor se face foarte aproape de sol, fapt care duce la realizarea unor concentraţii foarte ridicate la înălţimi foarte mici chiar pentru gazele cu densitate mică şi capacitate mare de difuziune în atmosferă; • emisiile se fac pe toată suprafaţa localităţii, diferenţele de concentraţii depinzând de intensitatea traficului şi de posibilitatea de ventilaţie a străzii. Un alt impact asupra mediului al reţelei de transport este acela că şoselele şi căile ferate fragmentează zonele agricole şi naturale, ameninţând flora şi fauna din zonele respective. În tabelul 13.1.1 sunt prezentate emisiile de poluanţi provenite din transportul rutier, feroviar şi din activităţile agricole, aferente anilor 2006, 2007, 2008 şi 2009, emisii calculate cu ajutorul metodologiei CORINAIR: Poluant

CO2, mii t

SO2, t

NOx, t

CH4, t

CO, t

N2O, t

NH3, t

TSP, t

Cd, kg

Pb, kg

POP, kg

NMVOC, t

2006 23,6 84 298 1,9 470,2

2,8 0,9 42,6 0,09 62,1 4,35 -

2007 23,64

90,1 348 2,2 530,1

3,1 0,1 40,4 0,1 73,6 1,1 -

2008 13,9 59,4 237 1,44 372,7

3,17 0,01 31,43

0,06 53,7 6,06 -

2009 17,6 - 177,8

28,5 88,6 0,6 0,11 8,9 0,02 0,11 0,915

16,5

Tabel 13.1.1. Emisii de poluanţi din transporturi Menţionăm faptul că diferenţele apărute în 2009 faţă de anii precedenţi se datorează în primul rând modificării factorilor de emisie utilizaţi la calculul emisiilor.

13.2 Evoluţia transporturilor şi acţiuni desfăşurate în scopul reducerii emisiilor din transporturi

În ultima perioadă de timp transporturile au avut o evoluţie spectaculoasă, atât prin creşterea numărului de vehicule cât şi prin diversitatea funcţională a acestora. De

239

asemenea se observă o deplasare a activităţii de transport de persoane şi de mărfuri către transportul rutier în detrimentul celui feroviar. Această creştere a numărului de vehicule are un impact semnificativ asupra mediului prin creşterea cantităţii de poluanţi emişi in atmosferă, poluanţi rezultaţi atât din arderea carburanţilor cât şi din particulele antrenate în timpul circulaţiei. Pentru reducerea acestei presiuni asupra mediului au fost luate o serie de măsuri, măsuri susţinute de acte legislative: • au fost reglementate condiţiile de introducere pe piaţă a carburanţilor, prin introducerea la vânzare a unor noi tipuri de benzine şi motorine, care sunt conforme normelor europene în ceea ce priveşte cantităţile de poluanţi emişi. Acest fapt este relevat şi de cantităţile de carburanţi comercializaţi prin staţiile de distribuţie. Evoluţia cantităţilor de carburanţi comercializate în judeţul Buzău este prezentată în Tabelul 13.2.1:

Cantitatea comercializată, tone Carburant 2005 2006 2007 2008 2009

Motorine Euro 3 şi 4 26500 39197 43605 46572 56000 Benzină fără Pb 11000 15079 16618 19676 25358 Benzină cu Pb 7000 5442 3831 3880 -

Tabel 13.2.1. Evoluţia cantităţilor de carburant comercializate

În acelaşi timp a fost reglementată şi promovarea utilizării în transport a biocarburanţilor şi a altor carburanţi regenerabili. • au fost reglementate procedurile de aprobare a tipurilor de motoare ce pot fi utilzate pe vehicule, condiţiile tehnice ale vehiculelor rutiere în vederea admiterii în circulaţie pe drumurile publice, precum şi autorizarea agenţilor economici care prestează servicii de reparaţii, de reglare şi/sau desfăşoară activităţi de reconstrucţie a vehiculelor rutiere. •••• au fost reglementate problemele legate de gestionarea vehiculelor scoase din uz, precum şi cele referitoare la reînnoirea parcului auto. Astfel, în judeţul Buzău, în anul 2009, au fost colectate 1534 autovehicule, din care 661 autovehicule în cadrul programului de reînnoire a parcului auto. În cursul anului 2009 au fost tratate 1641 autovehicule, din care 903 autovehicule în cadrul programului de reînnoire a parcului auto, aceste cifre conţinând şi autovehiculele rămase pe stoc din 2008. • au fost promovate mecanisme financiare menite să favorizeze utilizarea modurilor de transport mai puţin poluante şi care presupun un consum redus de carburant. Conform datelor primite de Direcţia Judeţeană de Statistică Buzău lungimea căilor de comunicaţii din judeţ este prezentată în Tabelul 13.2.2. şi este aferentă anilor 2007şi 2008, pentru 2009 neexistând deocamdată date.

Lungime căi de comunicaţii, km 2007 2008 Căi ferate, total, din care 244 244 - electrificate 113 113 Drumuri publice, total, din care 2646 2644 - modernizate 334 334 - nemodernizate 2312 2310 Drumuri naţionale, total, dincare 322 322 - modernizate 322 322 - nemodernizate - - Drumuri judeţene şi comunale, total, din care 2324 2322 - modernizate 12 12 - nemodernizate 2312 2310

Tabel 13.2.2. Lungime căi de comunicaţii

240

Menţionăm că în judeţul Buzău nu există porturi şi aeroporturi civile. Referitor la ponderea transporturilor rutiere/căi ferate/căi navigabile/aerian nu deţinem date. 13.3. Situaţia parcului auto Indicatorii de dezvoltare durabilă referitori la transporturi, care au fost transmişi de Direcţia Judeţeană de Statistică Buzău, sunt următorii:

• Volumul total al transportului urban şi suburban rutier de pasageri, în mii pasageri-km, este prezentat în Tabelul 13.3.1:

An 2004 2005 2006 2007 2008 2009(9 luni)

Volumul total, mii pasageri-

km

42645,1 70395,6 53548 26605,4 27697,4 12405,4

Tabel 13.3.1. Volumul total al transportului urban şi suburban de pasageri

• Parcursul anual al pasagerilor cu mijloace auto, mii pasageri-km, este prezentat în Tabelul 13.3.2:

An 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 (9 luni)

Parcursul anual, mii pasageri-

km

6852,3 8125,3 15778,7 12167,5 6078,4 4890,3 2230,6

Tabel 13.3.2. Parcursul anual al pasagerilor cu mijloace auto

Menţionăm că pentru ceilalţi indicatori nu am primit datele solicitate. Conform informaţiilor primite de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare Vehicule, situaţia parcului auto al judeţului Buzău, în perioada 1998-2009, este prezentată în Tabelul 13.3.3:

An 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 Număr mijloace auto

61116 66930 69338 69381 69594 71580 74918 79640 87490 92942

Tabel 13.3.3. Situaţia parcului auto în perioada 2000-2009

Evoluţia numărului de autoturisme (inclusiv taxiuri), aflate în proprietatea persoanelor fizice din judeţul Buzău, în perioada 2003-2008, conform datelor furnizate de Direcţia Judeţeană de Statistică Buzău, este prezentată în tabelul 13.3.4:

241

An 2003 2004 2005 2006 2007 2008 Număr autoturisme 52365 54408 55912 52827 56972*) 62620

*) Date rectificate

Tabel 13.3.4. Evoluţia numărului de autoturisme proprietate persoane fizice

Numărul de autovehicule pentru transport persoane şi mărfuri, cu excepţia autoturismelor, aflat în baza de date a Autorităţii Rutiere Române − ARR − Agenţia Buzău este prezentat în Tabelul 13.3.5:

Nr. crt. Transporturi Tipul autovehiculului

Număr autovehicule

1 Autobuze 108 2 Microbuze 65 3 Mărfuri generale 1303 4 Mărfuri specializate 198 5 Mărfuri perisabile 27 6 Mărfuri periculoase 73 7

Transport auto/călători/marfă/

intrajudeţean

Mărfuri agabaritice 2

Tabel 13.3.5. Numărul de autovehicule din jud. Buzău pentru mărfuri şi persoane Pentru dezvoltarea unui transport durabil sunt necesare îmbunătăţiri ale tehnologiilor şi carburanţilor care au drept scop scăderea cantităţilor de emisii. Orientarea spre moduri de transport durabile necesită mijloace de transport mai eficiente din punct de vedere energetic şi mai puţin dăunătoare pentru mediu şi pentru sănătatea publică. Situaţia parcului auto la nivelul judeţului Buzău în anii 2008 şi 2009 este prezentată în Tabelul 13.3.6, conform datelor furnizate de RAR:

Parc auto 2008 2009 Total autovehicule, din care 69956 74513 - autoturisme 57965(82,9%) 61972(83.2%)

Tabel 13.3.6 Situaţia parcului auto

Situaţia statistică a parcului auto în anii 2008 şi 2009 în funcţie de carburantul utlizat este prezentată în Tabelul 13.3.7. şi în figura 13.3.1.:

2008 2009 Tip carburant Număr

autovehicule Procent Număr

autovehicule Procent

Non-EURO 51191 73,2 53034 71,2 EURO 1 0 0 197 0,26 EURO 2 4971 7,1 5070 6,8 EURO 3 8177 11,68 8703 11,67 EURO 4 5604 8 7487 10,04 EURO 5 13 0,02 22 0,03

Tabel 13.3.7. Situaţia statistică a parcului auto

242

0

10000

20000

30000

40000

50000

60000

non-EURO

EURO 1 EURO 2 EURO 3 EURO 4 EURO 5

2008'

2009'

Figura 13.3.1. Situaţia statistică a parcului auto 13.4. Transportul şi dezvoltarea durabilă Obiectivul general al Strategiei de Dezvoltare Durabilă a României constă în asigurarea că sistemele de transport să satisfacă nevoile economice, sociale şi de mediu ale societăţii, reducând, în acelaşi timp, la minimum impactul lor nedorit asupra economiei, societăţii şi mediului. Pentru îmbunătăţirea comportamentului în raport cu mediul, se va diminua progresiv impactul global al emisiilor poluante din transporturi în vederea încadrării în obiectivele stabilite pentru România privind plafoanele naţionale de emisii şi se va realiza o reducere cu 5% până în 2015 a depăşirilor actuale. Din datele prezentate mai sus, se poate observa o diminuare a emisiilor provenite din transporturi, în judeţul Buzău, la nivelul anului 2009. Un obiectiv naţional al Strategiei este acela de promovare a unui sistem de transporturi care să faciliteze mişcarea în siguranţă, rapidă şi eficientă a persoanelor şi mărfurilor ăn conformitate cu standardele europene. Una din măsurile de realizare a acestui obiectiv constă în accelerarea înnoirii parcului de vehicule prin scoaterea din exploatare a mijloacelor de transport cu uzură fizică şi morală avansată şi înlocuirea acestora cu mijloace moderne, corespunzătoare normelor tehnice şi de exploatare ale UE şi cu eficienţă economică, socială şi ecologică ridicată. La nivelul judeţului Buzău se constată o creştere cu 4% , în anul 2009, faţă de 2008, a numărului de vehicule scoase din uz prin programul de înnoire a parcului auto. Totodată se observă o creştere a procentului de autovehicule care utilizează carburanţi tip EURO. Aceste măsuri împreună cu cele legate de dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport vor duce la realizarea unor transporturi economice şi curate.

243

14. INSTRUMENTE ALE POLITICII DE MEDIU IN ROMÂNIA Mediul înconjurător reprezintă un element esenţial al existenţei umane, fiind rezultatul interacţiunii dintre elementele naturale: sol, aer, apă, climă, biosferă cu elemente rezultate din activitatea umană. Toate acestea influenţează condiţiile existenţiale şi posibilităţile de dezvoltare viitoare a societăţii, ca urmare, protecţia mediului este o prioritate atât la nivelul României cât şi la scară globală. În prezent, ca urmare a exploziei demografice şi a dezvoltării tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie primă şi de energie pentru producţia de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensă a resurselor naturale relevă, tot mai evident, un dezechilibru ecologic impunând găsirea unor soluţii pentru ameliorarea acestei situaţii, în condiţiile unei dezvoltări durabile. Situaţia generală privind cheltuielile pentru protecţia mediului în România s-a îmbunăţit prin sporirea fondurilor disponibile, urmare a creşterilor economice mai active şi implicit a veniturilor la bugetul de stat. 14.1. Cheltuieli şi resurse pentru protecţia mediului Cheltuielile pentru protecţia mediului reprezintã mãsura economicã a rãspunsului dat de societate pentru abordarea problemelor generate de starea mediului într-o anumitã etapã. Acestea includ cheltuielile efectuate pentru desfãşurarea activitãţilor de supraveghere şi protecţie a mediului şi pe cele care se referã la prevenirea sau repararea pagubelor aduse acestuia. DEFINIŢII Cheltuielile pentru protecţia mediului reflectã fluxurile financiare alocate de operatorii economici pentru acţiuni care au ca scop prevenirea, reducerea sau combaterea pagubelor aduse mediului. Investiţiile pentru protecţia mediului includ bunurile de capital tangibile noi sau existente cumpãrate de la terţi sau produse pentru utilizãri proprii, având o duratã de funcţionare mai mare de un an, cu scopul de protecţie a mediului. Acestea includ şi bunuri tangibile neproduse cum ar fi terenurile, precum şi adãugirile, renovãrile şi îmbunãtãţirile care prelungesc durata de viaţã sau capacitatea echipamentelor. Mijloacele tehnice pentru protecţia mediului includ echipamente, utilaje, instalaţii, proceduri, tehnologii pentru protecţia mediului. Acestea se clasificã, în funcţie de modul în care este influenţat procesul de producţie, în: Mijloace tehnice adãugate situate la sfârşitul procesului de producţie (nu influenţeazã producţia) şi au ca scop reducerea evacuãrilor de substanţe poluante rezultate din procesul de producţie, sau facilitãţi asimilate acestora, în cazul activitãţilor care nu sunt strict legate de un proces de producţie. Mijloace tehnice integrate în proces realizeazã adaptarea sau schimbarea unui proces sau a unei instalaţii de producţie, astfel încât sã genereze mai puţine emisii poluante sau deşeuri, fie prin modificarea echipamentelor de producţie existente cu scopul explicit de a reduce substanţele poluante produse, fie prin înlocuirea unui echipament de producţie cu unul nou, cu efecte directe şi evidente în îmbunãtãţirea performanţelor industriale ale procesului de producţie, care contribuie în acelaşi timp la reducerea poluãrii. • investiţii pentru mijloace tehnice adãugate.Investiţii în mijloace tehnice amplasate la sfârşitul procesului de producţie care constau în instalaţii sau pãrţi de instalaţii, pentru

244

utilizare în contextul protejãrii mediului. Aceste instalaţii opereazã independent de procesul de producţie şi au rolul de a preveni/reduce emisiile sau de a reduce nivelul de poluare. Aceste mijloace tehnice pot fi identificate ca pãrţi separate şi valorile aferente lor se regãsesc distinct în evidenţe. • investiţii pentru mijloace tehnice integrate în proces. investiţii în tehnologii integrate care reprezintã instalaţii sau pãrţi de instalaţii adaptate, în ideea de a genera mai puţinã poluare. Aceste echipamente sunt integrate în procesul de producţie şi nu pot fi identificate ca pãrţi separate. Valorile aferente lor se estimeazã ca un procent din valoarea totalã a investiţiei în respectivul echipament. Cheltuielile curente pentru protecţia mediului cuprind acele cheltuieli care sunt necesare pentru operarea, repararea şi întreţinerea instalaţiilor, echipamentelor şi utilajelor pentru protecţia mediului. Cheltuielile curente cuprind: cheltuieli de personal, cheltuieli materiale şi servicii, alte cheltuieli curente. Se includ şi cheltuielile asociate furnizãrii de servicii de mediu (coordonare, cercetare, managementul deşeurilor apelor uzate etc). Cheltuielile curente interne cuprind cheltuielile curente efectuate pentru activitãţi de protecţia mediului executate de cãtre personalul unitãţii, pentru mijloace tehnice adãugate; pentru mijloace tehnice integrate; pentru activitãţi interne de cercetare. Cheltuielile curente externe cuprind servicii de protecţia mediului cumpãrate de la terţi (inclusiv studii de protecţia mediului, analize de laborator etc), precum şi taxele plãtite cu titlu de mediu şi plãţi pentru servicii de protecţia mediului, plãţi pentru activitãţi de cercetare–dezvoltare, taxe pentru mediu. Cheltuielile totale pentru protecţia mediului se compun din: Investiţii, din care: pentru facilitãţi adãugate “end-of-pipe” (staţii de epurare, filtre, coşuri de dispersie etc); pentru facilitãţi integrate în procesele de producţie (instalaţii cu “tehnologii curate”). Cheltuieli curente de exploatare, întreţinere şi de achiziţie a unor servicii de mediu, din care: cheltuieli curente interne (pentru activitãţi proprii); cheltuieli curente externe (pentru activitãţi cumpãrate de la terţi). Cheltuielile pentru protecţia mediului făcute de către agenţii economici sunt prezentate la punctul 14.2. 14.2. Cheltuieli şi investiţii efectuate de agenţii economici în anul 2009 şi raportate la Garda Naţională de Mediu-Comisariatul Judeţean Buzău Cheltuielile şi investiţiile pentru protecţia mediului la nivelul Judeţului BUZĂU făcute de operatorii economici, Consiliul Local al Municipiului Buzău şi Consiliul Judeţean Buzău s-au ridicat în anul 2009 la valoarea de: 45.263,32 mii RON, dintre care 4.314,25 din bugetul local, 19.957,59 din bugetul de stat şi 20.991,48 din surse proprii.

Realizat anul 2009 ( mii RON)

Tip investiţii Surse proprii Buget de stat Alte surse Total

Din programele de conformare

11.026,71 17.381,69 1.140,98 29.549,38

În afara programelor de

conformare 1.218,07 2.575,90 3.226,27 7.020,24

TOTAL 12.244,78 19.957,59 4.367,25 36.569,62

Tabel 14.2.1- Cheltuieli efectuate de agenţii economici în anul 2009

245

Investiţii majore au fost efectuate de următorii agenţi economici : SC COMPANIA DE APĂ SA BUZĂU Reabilitarea staţiei de epurare a apelor uzate, a sistemului de canalizare şi a reţelelor de alimentare cu apă potabilă în municipiul Buzău - organizare şantier, proiectare, execuţie, alte cheltuieli SC BUNGE ROMANIA SRL- PUNCT DE LUCRU STABIL BUZAU Modernizare arzătoare centrală termică SC ROTEC SA Eliminare condensatori cu conţinut de PCB- 67 bucăţi SOCIETATEA AGRICOLĂ CERES PADINA Eliminarea deşeurilor de produse de protecţie a plantelor SC BEST WOOD SRL NEHOIU Eliminarea celor 38 bucăţi condensatori dezactivaţi şi depozitaţi temporar în incinta societăţii, care conţin PCB-uri SC ELARS SA Rm. Sărat Eliminarea nămolului ferocianuric uscat (cantitate estimată 140 tone ) şi a lichidului apos de clătire cu conţinut de substanţe periculoase (cantitate estimată 1300 tone ) prin agenţi economici autorizaţi SC KRONBERGER GRUP SA SĂTUC PL CARIERA DE ARGILĂ SĂTUC Lucrări de refacere a mediului-remodelare taluz-amenajarea suprafeţei haldei de steril-şanţuri de gardă SC AGRANA ROMÂNIA SA - SUCURSALA BUZĂU Protecţia solului şi a apelor subterane Amenajarea silozurilor de sfeclă pentru depozitarea temporară a nămolului de carbonatare SC VINEXPORT COLINA PIETROASELE SRL Extinderea reţelei de canalizare şi construirea staţiei de epurare cu treaptă mecanică şi treaptă biologică, care să preia apele uzate pentru a reduce încărcările înainte de evacuarea în emisar SC AIR LIQUIDE-DUCTIL SA BUZĂU ElimInare deşeuri periculoase - 142 condensatori cu conţinut de PCB Modernizare hală Reparaţie cuptor tratament Achiziţie arzător cuptor DC SC HOEGANAES CORPORATION EUROPE SA Construcţie depozit deşeuri nepericuloase + amenajare depozit temporar pentru deşeuri nepericuloase HCE REGIA AUTONOMĂ MUNICIPALĂ "RAM" BUZĂU Reabilitare magistrală II termoficare Dezvoltarea utilităţilor municipale

246

14.3. FONDUL PENTRU MEDIU Fondul pentru Mediu este un instrument economico-financiar destinat susţinerii şi realizării proiectelor pentru protecţia mediului, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare în domeniul protecţiei mediului. Unitatea care răspunde de gestionarea Fondului pentru mediu este Administraţia Fondului pentru Mediu, instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral din venituri proprii, în coordonarea autorităţii publice pentru protecţia mediului. Susţinerea financiară din Fondul pentru mediu se acordă pentru proiecte propuse de : -operatori economici -organizaţii neguvernamentale -autorităţi locale -unităţi de învăţământ Categoriile de proiecte eligibile pentru finanţare din Fondul pentru mediu conform art.13, alin.2 din OUG nr.196/2005 privind Fondul pentru mediu sunt următoarele: a) prevenirea poluării b) reducerea impactului asupra atmosferei, apei şi solului c) reducerea nivelului de zgomot d) utilizarea de tehnologii curate e) gestionarea deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase f) protecţia resurselor de apă, staţiile de tratare, staţiile de epurare pentru comunităţi locale g) gospodărirea integrată a zonei costiere h) conservarea biodiversităţii i) administrarea ariilor naturale protejate j) educaţia şi conştientizarea publicului privind protecţia mediului k) creşterea producţiei de energie din surse regenearbile l) reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră m) reconstrucţia ecologică şi gospodărirea durabilă a pădurilor n) împădurirea terenurilor degradate situate în zonele deficitare în păduri, stabilite în condiţiile legii o) închiderea iazurilor de decantare din sectorul minier p) lucrări destinate prevenirii, înlăturării şi/sau diminuării efectelor produse de fenomenele meteorologice periculoase la lucrările de gospodărire a apelor aferente obiectivelor din domeniul public al statului Programele naţionale lansate în cursul anului trecut cu finanţare din Fondul pentru mediu sunt: - Programul naţional de îmbunătăţire a calităţii mediului prin realizarea de spaţii verzi în localităţi - Programul de înlocuire sau de completare a sistemelor clasice de încălzire cu sisteme care utilizează energie solară, energie geotermală şi energie eoliană ori alte sisteme care conduc la îmbunătăţirea calităţii aerului, apei şi solului – pentru imobilele aflate în proprietatea sau administrarea unităţilor administrativ – teritoriale (Casa Verde) - Programul de îmbunătăţire a calităţii mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate - Programul privind producerea energiei electrice din surse regenerabile: eoliană, geotermală, solară, biomasă, hidro Situaţia proiectelor finanţate din Fondul pentru mediu în judeţul Buzău este prezentată în tabelul de mai jos: A) Până la data de 31.12.2009, au fost finalizate din Fondul pentru mediu, în judeţul Buzău, următoarele categorii de proiecte:

247

Nr.

crt

.

Denumire program/proiect

Denumire beneficiar

Lo

calit

ate

Jud

eţ Valoare

contract (lei)

Valoarea finanţată până la

31.12.2009 (lei)

Rest de finanţat

(lei)

Programul naţional de îmbunătăţire a calităţii mediului prin realizarea de spaţii verzi în localităţi

1

Amenajare de parcuri şi spaţii

de joacă în Municipiul

Râmnicu Sărat

Primăria mun.

Râmnicu Sărat R

âmni

cu

Săr

at

Buzău

1.439.288,90 1.414.078,82 25.210,08

categ. J- educaţia şi conştientizarea publicului pentru protecţia mediului

2 Împreună pentru viitor

Şcoala de Arte şi Meserii Nr. 2 V

erneşt

i

Buzău

15.912,63 15.576,85 335,78

Programul de stimulare a înnoirii Parcului auto naţional - 2009

Nr.

crt

. Denumire program/ proiect

Denumire beneficiar

Lo

calit

ate

Jud

eţ Valoare

contract (lei)

Valoarea finanţată până la

31.12.2009 (lei)

Nr. autoturisme decontate

Marca auto

vândută

Rest de

finanţat (lei)

1

Diminuarea poluării aerului, datorată emisiilor de gaze de eşapament de la autoturisme prin înnoirea Parcului auto naţional

S.C ELCAR

GID S.R.L

Buzău

Buzău

437.000,00 387.600,00 102 skoda

49.400,00

2

Diminuarea poluării aerului, datorată emisiilor de gaze de eşapament de la autoturisme prin înnoirea Parcului auto naţional

S.C ROL CAR S.R.L

Buzău

Buzău

133.000,00 125.400,00 33 hyundai 7.600,00

248

B) Proiecte în curs de finanţare până la 31.12.2009, din judeţul Buzău:

Nr.

crt

. Denumire

program/proiect Denumire beneficiar

Lo

calit

ate

Jud

eţ Valoare

contract (lei)

Durata de implementare

a contractului

Valoarea finanţată până la

31.12.2009 (lei)

categ. B - reducerea impactului asupra atmosferei, apei şi solului

1

Instalaţie de tratare ape uzate şi racord la canalizarea urbană Punct de lucru: Frasinu, sat Odaia Banului (intravilan şi extravilan), com. Ţinteşti şi mun. Buzău

S.C. GREENTECH

S.A. Buzău

Buzău

1.857.872,62 7 luni 0,00

categ. K - creşterea producţiei de energie din surse regenerabile

2

Reabilitare fermă de porci, modernizare staţie de epurare cu producere de biogaz şi energie electrică, construirea unui F.N.C. cu o capacitate de 3,5t/h

S.C. GRUP AGRO S.R.L.

Scu

teln

ici

Buzău

11.136.547,10 24 luni 873.527,33

249

C) Proiecte aprobate până la 31.12.2009, din judeţul Buzău:

Nr.

crt

. Denumire

program/proiect Denumire beneficiar

Lo

calit

ate

Jud

eţ

Categoria proiect

Valoarea aprobată

pentru finanţare

(lei)

1

Reconstrucţie ecologică forestieră pe terenuri degradate în perimetrul de ameliorare Gherăseni, comuna Gherăseni

Consiliul Judeţean Buzău B

uzău

Buzău

Programul de îmbunătăţire a calităţii mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate

3.581.589,20

2

Imbunătăţirea calităţii mediului prin realizarea spaţiilor verzi în comuna Smeeni

Comuna Smeeni

Sm

eeni

Buzău

Programul naţional de îmbunătăţire a calităţii mediului prin realizarea de spaţii verzi în localităţi

778.178,50

3

Îmbunatăţirea calităţii mediului prin infiinţare spaţiu verde în parcul central

Comuna Cislău C

islă

u

Buzău

Programul naţional de îmbunătăţire a calităţii mediului prin realizarea de spaţii verzi în localităţi

999.771,72

Tabel 14.3.1 - Situaţia proiectelor finanţate din fondul pentru mediu În tabelul de mai jos este prezentată situaţia încasărilor la Fondul de Mediu în cursul anului 2009:

250

Tabelul 14.3.2-Situaţia încasărilor la Fondul pentru Mediu pentru judeţul Buzău în anul 2009

Sursa - Administraţia Fondului pentru Mediu

*Având în vedere că plata la bugetul Fondului pentru mediu se face într-un singur cont, la rubrica "nedefalcate" sunt cuprinse toate sumele pentru care, în documentul de plată nu s-au precizat obligaţiile bugetare pentru care s-au virat aceste plăţi.

Numărul contribuabililor din judeţul Buzău înregistraţi la Fondul pentru Mediu în anul 2009 este de 298. 14.4. Fondurile Uniunii Europene 14.4.1. Fondurile Uniunii Europene de pre-aderare Programul PHARE în România: În România, conceptul care stă la baza politicii de dezvoltare regională a fost dezvoltat pe baza unor studii şi analize elaborate la cererea Guvernului, prin programul PHARE, formulat în “ Carta Verde a dezvoltării regionale în România “. Acest tip de politică a venit în întâmpinarea unor necesităţi reale ale colectivităţilor locale şi regionale din ţara noastră, care poate fi caracterizată ca reprezentând un nou mod de abordare a dezvoltării, o abordare de jos în sus, bazată pe iniţiativele, planurile şi programele de dezvoltare ale colectivităţilor locale şi regionale. Politica regională în România are la bază măsuri planificate şi promovate de autorităţile administraţiei publice locale şi centrale, în parteneriat cu diverşi operatori privaţi sau publici de la nivel regional şi local, în scopul asigurării unei dezvoltări economice şi sociale susţinute şi dinamice, prin utilizarea eficientă a resurselor locale şi regionale, pentru realizarea obiectivului european al coeziunii economice şi sociale. Administraţiile publice locale joacă un rol foarte important în dezvoltarea infrastructurii locale, a serviciilor sociale şi a mediului de afaceri, datorită avantajului reprezentat de cunoaşterea realităţilor şi necesităţilor locale. De aceea, atragerea de fonduri de dezvoltare de către administraţiile publice locale este un element important pentru atingerea obiectivelor de coeziune ale Uniunii Europene.

Sumele încasate în perioada 01.01.2009 - 31.12.2009 din judeţul Buzău pe tipuri de obligaţii bugetare

- LEI - Deşeuri 505.261,44 Ambalaje 27.704,14 Lemn 5.892,92 Poluanţi surse fixe 70.943,91 Poluanţi surse mobile 3.409,59 Chimice 8.003,49 Anvelope 1.442,00 Vânătoare 774,99 Ecotaxa 22.987,43 Nedefalcate* 959.209,66 TOTAL 1.605.629,57

251

Programul PHARE Coeziune Economică şi Socială 2003, deja încheiat are un grad de absorbţie de 97,31%, iar PHARE CES 2004 care se va încheia în 2010 înregistrează deja un grad de absorbţie de aproape 90%: - Bugetul alocat pentru programele PHARE CES, în sumă de 739 milioane de euro a fost contractat în proporţie de 97,31% - Programul PHARE CES 2003 s-a finalizat în data de 31 mai 2009, realizându-se un grad de absorbţie de 91,31% - Pentru programul PHARE CES 2004 cu termen de finalizare 31 mai 2010 s-au efectuat plăţi în sumă de 138 de milioane de euro, având un grad de absorbţie de 87,39% - Celelalte programe PHARE CES (PHARE 2005, PHARE inundaţii şi PHARE 2006) au termenele de finalizare noiembrie 2010 respectiv noiembrie 2011. Pentru programele care sunt în derulare s-au efectuat plăţi de 221 milioane euro, realizându-se un grad de absorbţie de 52% În perioada 2004-2006 au fost alocate României prin finanţare PHARE 1,3 miliarde de euro, din care Comisia Europeană a plătit, până în prezent, circa 980 de milioane de euro, adică aproximativ 72%. România a pierdut 169 de milioane de euro din cele 3 miliarde alocate din cauza expirării perioadei de contractare. Informaţiile privind proiectele ce au primit finanţare în cadrul programului PHARE, în curs de derulare în judeţul Buzău, sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Nr. crt.

Beneficiar Titlu proiect Perioada de implementare

Valoare Proiect (euro)

Obiective Stadiul implementării

1 Consiliul local Beceni

Sistem de management integrat al deşeurilor în zona localităţilor de pe Valea Slănicului, cu staţie de transfer în comuna Beceni, judeţul Buzău

01.03.2008-30.05.2010

780.000 Crearea unui sistem de colectare selectivă şi de transport al deşeurilor în zona localităţilor Beceni, Cernăteşti, Vintilă-Vodă, Mânzăleşti, Lopătari, Săruleşti, Bisoca (27.768 locuitori) prin realizarea unei staţii de transfer, a 87 de platforme de colectare, achiziţionarea a 2 autogunoiere, 174 pubele de colectare selectivă, instruirea personalului de exploatare a staţiei de transfer, conştientizarea populaţiei (promovare, informare, campanie de educare)

Execuţie lucrări

2 Consiliul local Cislău

Sistem de management integrat al deşeurilor în zona localităţilor de pe Valea Bălănesei, Valea Buzăului şi Valea Chiojdului, cu staţie de transfer în comuna Cislău, judeţul Buzău

01.03.2008-30.05.2010

870.000 Crearea unui sistem de colectare selectivă şi de transport al deşeurilor în zona comunelor Cislău, Chiojdu, Cătina, Calvini, Vipereşti, Unguriu, Măgura (24.502 locuitori) prin realizarea unei staţii de transfer, a 62 de platforme de colectare, achiziţionarea a 2 autogunoiere, 124 pubele de colectare selectivă, instruirea personalului de exploatare a staţiei de transfer, conştientizarea populaţiei (promovare, informare, campanie de educare)

Execuţie lucrări

3 Consiliul local Stâlpu

Serviciu de gestionare a deşeurilor în regiunea Stâlpu şi Costeşti

15.10.2008- 15.03.2010

401.567 Crearea unui sistem de colectare selectivă şi de transport al deşeurilor în zona comunelor Stâlpu şi Costeşti (1850 locuitori) prin realizarea platformelor de colectare, achiziţionarea a 3 autogunoiere, 1557 pubele de colectare selectivă

Tabelul 14.4.1.1 – Situaţia proiectelor în derulare finanţate prin Programul PHARE CES 2005

Programul SAPARD Programul SAPARD (Program special de Pre-Aderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală) are ca obiectiv dezvoltarea infrastructurii de transport şi protecţia mediului în ţările candidate la aderare. Programul SAPARD în România a beneficiat de o alocare financiară în perioada 2000-2006 de 1,52 miliarde de euro, sumă ce trebuia plătită până la sfârşitul anului 2009 pentru ca ţara noastră să fie sprijinită în a-şi alinia standardele de mediu la cele ale Uniunii Europene, pentru a-şi extinde şi conecta reţelele de transport cu cele trans-europene şi pentru a se familiariza cu politicile şi procedurile aplicate în cadrul Fondurilor Structurale şi de coeziune ale Uniunii Europene. Uniunea Europeană a alocat ţării noastre pentru acest program 1,14 miliarde de euro, reprezentând 75% din totalul fondurilor publice, restul de 25% fiind suportat de Guvernul României, mai precis 356 de milioane de euro. În afară de această alocare, proiectele care au necesitat cofinanţare privată au atras fonduri din partea beneficiarilor, de peste 800 de milioane de euro. În total, prin programul SAPARD s-au putut investi în mediul rural aproximativ 2,2 miliarde de euro. Comisia Europeană a aprobat solicitarea României de a prelungi până la sfârşitul anului 2009 accesarea fondurilor prin programul SAPARD. Chiar şi în aceste condiţii ţara noastră a pierdut 14 milioane de euro. România este una dintre puţinele ţări beneficiare ale acestor fonduri care a avut o absorbţie aproape integrală, prin cele 4500 de proiecte încheiate reuşind să utilizeze aproximativ 90% din fondurile alocate, mai precis 1,34 miliarde de euro. Începând cu lansarea programului în anul 2002 şi până în 2006 au fost contractate 4457 de proiecte, cu o valoare totală de 1,36 de miliarde de euro potrivit datelor furnizate de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit. Principalele domenii pentru care s-au obţinut fonduri nerambursabile în Buzău sunt: - industria agroalimentară - exploataţiile agricole - diversificarea activităţilor economice - formarea grupurilor de producători agricoli, silvici şi piscicoli - metode agricole pentru agricultură ecologică - silvicultură În judeţul Buzău, prin Programul SAPARD s-au putut realiza investiţii în clădiri sau echipamente cu destinaţie agricolă şi moderniza sau retehnologiza unităţi deja existente. De asemenea, s-au acordat fonduri şi pentru tratarea produşilor reziduali şi a deşeurilor nocive, pentru valorificarea subproduselor rezultate din procesul de prelucrare, pentru îmbunătăţirea controlului intern al calităţii materiei prime şi pentru îmbunătăţirea sistemului de monitorizare şi control a produselor sub aspect cantitativ şi calitativ, dar şi pentru alimentările cu apă, canalizări şi drumuri în mediul rural. S-au acordat fonduri şi pentru utilaje şi echipamente noi, soft-uri pentru computer, pentru achiziţii de mijloace de transport agricole noi, achiziţionarea animalelor, înfiinţarea şi modernizarea plantaţilor. Programul ISPA: Programul ISPA (Instrument pentru Politici Structurale de Pre-Aderare) reprezintă instrumentul financiar pus la dispoziţie de Comisia Europeană în perioada 2000-2006 şi este destinat finanţării de investiţii în infrastructura de mediu pentru serviciile publice urbane. Acest program vine în sprijinul realizării de progrese în procesul de aderare a

254

României la Uniunea Europeanã, prin implementarea directivelor costisitoare în domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor. Proiectul ISPA care se derulează în judeţul Buzău: Scurtă descriere Numele proiectului: “Reabilitarea staţiei de epurare, a reţelei de canalizare şi a reţelei de distribuţie a apei din municipiul Buzău” Localitatea :Buzău Sectorul :managementul apei Aplicant : Primăria Buzău –SC COMPANIA DE APĂ SA Buzău Date financiare: proiectul are un buget total iniţial de 35,4 milioane EURO, din care 9,2 milioane EURO reprezintă contribuţia locală (24% - împrumut BEI şi 2% - buget local) şi 26,2 milioane EURO reprezentând (74%), finanţarea nerambursabilă ISPA. Perioada de derulare a proiectului: 2004-2009, urmând ca investiţia să fie pusă în funcţiune în cursul anului 2010. Scurtă prezentare a situaţiei iniţiale: -lungimea reţelei de canalizare: 114 Km; -24 000 locuitori nu beneficiau de reţea de canalizare; -70-80% din reţeaua de canalizare era colmatată în proporţie de 30-70 %; -staţia de epurare existentă în momentul realizării proiectului, de tip mecano- biologic, a fost realizată în 1964 având o capacitate de epurare de 650l/s; -procesul specific de epurare se realiza numai în proporţie de 51% pentru substanţe organice şi maximum 55 % pentru materii în suspensie; -lungimea reţelei de alimentare cu apă: 174,5 Km; -pierderi estimate datorită coroziunii pe reţeaua de alimentare cu apă : 30%; -în momentul demarării proiectului 1400 de locuitori nu beneficiau de reţeaua de alimentare cu apă potabilă şi 7000 de locuinţe individuale (case) nu erau contorizate; Implementarea măsurii ISPA Buzău cuprinde 4 contracte (componente) principale: 2 contracte de servicii (Asistenţă Tehnică, Supervizare) şi 2 contracte de lucrări (Staţie de epurare, Reţele de apă şi canal) Investiţiile şi cheltuielile realizate în cursul anului 2009 au fost de 23.355,33 mii RON, din care: 4.936,55 din credite bancare externe, 17.381,69 finanţare nerambursabilă ISPA şi 1.037,09 de la bugetul local. Stadiul în care se află acestea este prezentat mai jos: A. Alimentare cu apă 1. Reabilitarea staţiilor de pompare şi a fronturilor de captare de la sursele de apă ale Companiei de apă SA Buzău - valoare investiţie: 2.473,21 mii euro, realizată în proporţie de 51,28% şi finanţată prin ISPA+BEI+buget local 2. Reabilitarea reţelei de distribuţie apă potabilă - valoare investiţie: 4.474,94 mii euro, realizată în proporţie de 100% şi finanţată integral prin ISPA

255

3. Achiziţionarea a 7000 de contori pentru blocuri şi consumatori individuali şi alte echipamente - valoare investiţie: 1.778,22 mii euro, realizată în proporţie de 100% şi finanţată integral prin ISPA Efectele măsurii sunt: mărirea fiabilităţii echipamentelor, asigurarea presiunii de pompare, reducerea consumului de energie electrică şi asigurarea debitului conform cerinţei. B. Canalizarea şi epurarea apelor uzate

4. Reabilitarea reţelelor de canalizare - valoare investiţie: 554,57 mii euro, realizată în proporţie de 100% şi finanţată integral prin ISPA 5. Extindere reţea de canalizare - valoare investiţie: 4.275,78 mii euro, realizată în proporţie de 99,63% şi finanţată integral prin ISPA 6. Reabilitarea Staţiei de epurare - valoare investiţie: 9.309,69 mii euro, realizată în proporţie de 99% şi finanţată prin ISPA+BEI+buget local Efectele măsurii sunt: eliminarea azotului, fosforului şi al compuşilor acestora din apele evacuate în râul Buzău şi crearea condiţiilor pentru încadrarea în cerinţele Directivei nr. 91/271/Cee privind apele uzate urbane epurate şi evacuate în emisar. Stadiul investiţiei ISPA la finele anului 2009 se prezintă astfel: - mii euro -

din care: Denumirea obiectivului

Valoarea totală

reactualizată

Realizat Rămas de

executat Credite bancare

Finanţare ISPA

Buget local

Reabilitarea staţiei de tratare a apelor uzate, a sistemului de canalizare şi a

reţelei de alimentare cu apă

potabilă în municipiul Buzău

31.012,38 25.877,93 5.134,45 1.091,13 2.286,17 1.757,1

6

Tabel 14.4.1.5 – Stadiul investiţiei ISPA la sfârşitul anului 2009 Investiţiile din domeniul apei potabile în municipiul Buzău urmează a fi continuate cu un proiect finanţat prin POS Mediu – Extinderea şi reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Buzău, în valoare totală de 99.776 mii euro şi care urmează a fi finalizat în cursul anului 2013. 14.4.2. Fondurile Uniunii Europene de post aderare Programul Operaţional Sectorial (POS) Mediu reprezintă documentul de programare a Fondurilor Structurale şi de Coeziune care stabileşte strategia de alocare a fondurilor europene în vederea dezvoltării sectorului de mediu în România, în perioada 2007-2013. Comisia Europeană (CE) a aprobat acest program în data de 11 iulie 2007. Urmare a acestei decizii, România va beneficia, în perioada 2007-2013, de un important sprijin financiar pentru implementarea unor proiecte care vor contribui la protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului şi a standardelor de viaţă din ţara noastră. POS Mediu este unul dintre cele mai importante programe operaţionale din punct de vedere al alocării financiare şi reprezintă cea mai importantă sursă de finanţare pentru sectorul de mediu. Programul este finanţat din două fonduri - Fondul Agricol European de

256

Dezvoltare Regională (FEADR) şi Fondul de Coeziune (FC) - cu o valoare de aproximativ 4,5 miliarde Euro, la care se adaugă şi cofinanţarea naţională de aproximativ 1,1 miliarde Euro. Fondul Agricol European de Dezvoltare Regională (FEADR) contribuie la eliminarea dezechilibrelor regionale în Comunitatea Europeană, reducerea diferenţei între nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni şi recuperarea decalajului de către regiunile mai puţin favorizate.

FEADR reprezintă o oportunitate de finanţare pentru spaţiul rural românesc, în valoare de aproximativ 7,5 miliarde de euro, începând cu 2007 şi până în 2013. FEADR se bazează pe principiul cofinanţării proiectelor de investiţii private.

Fondurile europene pentru agricultură vor putea fi accesate în baza documentului-cheie Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală (PNDR). Axe prioritare tematice: Axa 1: Creşterea competitivităţii sectoarelor agricol şi forestier Axa 2: Îmbunătăţirea mediului şi a spaţiului rural Axa 3: Calitatea vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale Axa 4: Axa LEADER În judeţul Buzău un singur proiect a obţinut finanţare prin PROGRAMUL NAŢIONAL DE DEZVOLTARE RURALĂ 2007-2013 / FEADR în sectorul apă/apă uzată şi este în implementare. Titlul proiectului: Canalizare, staţie de epurare şi îmbunătăţirea reţelei de drumuri comunale Axa prioritară/domeniul de intervenţie: Axa III, măsura 322 / : "Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale" Aplicant: Consiliul local Gura Teghii Perioada de implementare: 23.10.2008-23.10.2010 Valoare proiect: 2.486.416 euro Obiectiv: realizarea sistemului de canalizare, a unei staţii de epurare şi îmbunătăţirea drumurilor comunale În cursul anului 2009, APM Buzău a emis un număr de 207 adeverinţe pentru proiectele derulate din fonduri FEADR, solicitate de către societăţi comerciale şi persoane fizice autorizate. S-au eliberat de asemenea 18 adeverinţe în vederea obţinerii de finanţare a unor proiecte prin POS-CCE. Până la sfârşitul anului 2009 au fost contractate prin PNDR 52 de proiecte, din care: 17 pe axa 123, 33 pe axa 121, 1 pe axa 322 şi 1 pe axa 313. 14.5 Planificarea de mediu Planurile locale de acţiune pentru mediu oferă un punct de pornire important în dezvoltarea unei comunităţi durabile şi, de asemenea, oferă garanţia faptului că respectiva comunitate a abordat şi examinat adecvat principalele aspecte de mediu care afectează în mod nefavorabil atât sănătatea umană cât şi sănătatea ecosistemului. Procesul de elaborare a Planului Local de Acţiune pentru Mediu Buzău a început la sfârşitul anului 2004, când APM Buzău a iniţiat realizarea unui astfel de plan pentru judeţul Buzău. La sfârşitul anului 2005 am finalizat documentul PLAM care a fost adoptat oficial prin Ordinul de Prefect nr. 2/03.01.2006. Implementarea PLAM-ului începe odată cu data adoptării lui oficiale (data emiterii Ordinului de Prefect). PLAM-ul a avut ca principale obiective:

257

- să imbunătăţească condiţiile de mediu - să promoveze conştientizarea publicului - să promoveze parteneriatul între actorii implicaţi în procesul decizional de mediu - să identifice, să evalueze şi să stabilească priorităţi de acţiune - să respecte cerinţele legislative naţionale de elaborare În elaborarea Planului Local de Acţiune pentru Protecţia Mediului pentru judeţul Buzău au fost parcurse următoarele etape : Etapa a I -a “Iniţierea şi instiţutionalizarea procesului PLAM”: Iniţierea procesului de elaborare a PLAM Organizarea procesului PLAM Instituţionalizarea procesului PLAM Identificarea activităţilor prin care se asigură participarea publicului la procesul de elaborare a Planului Local de Acţiune pentru Mediu Etapa a II-a “Identificarea şi evaluarea problemelor şi aspectelor de mediu. Stabilirea priorităţilor”: Identificarea şi evaluarea problemelor/aspectelor de mediu Ierarhizarea problemelor şi stabilirea priorităţilor de mediu Etapa a III –a “Elaborarea Planului Local de Acţiune pentru Mediu” Stabilirea obiectivelor generale (strategice) Stabilirea obiectivelor specifice şi ţintelor Stabilirea indicatorilor în funcţie de obiectivele şi ţintele propuse prin Planul de Acţiune Identificarea acţiunilor care sunt necesare pentru îndeplinirea obiectivelor şi ţintelor Prioritizarea acţiunilor (pentru asigurarea unui Plan de Acţiune cât mai realist este absolut necesară stabilirea unor acţiuni prioritare) După stabilirea tuturor elementelor componente ale Planului de Acţiune, acestea au fost incluse în matrici pentru fiecare categorie de probleme identificate. Etapa a IV –a “Procesul consultativ în vederea finalizării documentului PLAM” Etapa a V-a “Adoptarea oficială a PLAM” În prezent parcurgem Etapa a VI – a “Implementarea, monitorizarea, evaluarea rezultatelor şi revizuirea PLAM”: Planul local de acţiune pentru mediu al judeţului Buzău urmează să intre în procedură de revizuire. Aceasta va avea la bază analiza obiectivelor specifice propuse în Planul local de acţiune pentru mediu întocmit iniţial şi ţintele propuse pentru realizarea fiecărui obiectiv ( respectiv indicatorii pentru fiecare ţintă );de asemenea, se vor lua în considerare schimbările legislative şi problemele de mediu nou apărute, actualizarea şi revizuirea realizându-se prin prevederea de acţiuni suplimentare, corelate cu noi ţinte şi termene de realizare, prevăzute pentru soluţionare în următorul PLAM revizuit.

Stadiul de realizare al acţiunilor de mediu incluse în PLAM

Situaţia periodică

a PLAM

Aprobat prin HCJ

Termen de realizare

Da Nu

Număr acţiuni

realizate

Număr acţiuni

realizate în avans

Număr acţiuni în curs

de realizare

Număr acţiuni

nerealizate

Număr acţiuni

amânate

Număr acţiuni anulate

Total

acţiuni

Permanente - * 21 - - - - - 21

≤ 2009 - * 12 2 7 3 - - 24

> 2009 - * - - 22 - - - 22

Total - * 33 2 29 3 - - 67

Tabel 14.5.1 – Stadiul realizării acţiunilor cuprinse în PLAM Buzău la sfârşitul anului 2009

În Planul Naţional de Acţiune pentru Mediu sunt cuprinse 2 proiecte ce sunt în curs de implementare pe teritoriului judeţului Buzău.

Stadiul proiectelor la nivel de judeţ incluse în Portofoliul de proiecte al Planului Naţional de Acţiune pentru Protecţia Mediului este prezentat în tabelul de mai jos:

259

Stadiul de realizare al proiectului Nr.

crt. Cod proiect Denumirea

proiectului Localizare Domeniul

de mediu În curs de realizare

Realizat Nerealizat

Sursele de

finanţare

Valoare proiect

at1 G2A02P425 Alimentare cu apă a

localităţilor de pe Valea

Buzăului din lacul de

acumulare Siriu – 25 de

localităţi

Valea Buzăului

apă elaborare

Studiu de fezabilitate

- - Fonduri proprii CJ

Buzău

Fonduri structurale

80,85 mil. euro

2 G6CS02P002 Reconstrucţia ecologică a terenurilor afectate de eroziune şi

alunecări din bazinul

hidrografic Slănic/Buzău,

în vederea utilizării

durabile şi reintroducerii acestora în

circuitul economic

Bazinul hidrografic

Slănic/Buzău

sol realizat în proporţie de 45%

- - Fonduri de la

Ministerul Agriculturii

(buget de stat)

638.080,95

RON

(inclusiv TVA)

Tabel 14.5.2 – Stadiul Proiectelor incluse în PNAPM la sfârşitul anului 2009

14.6. Integrarea politicii de mediu în alte politici sectoriale Poluarea şi protecţia mediului sunt considerate printre cele mai importante probleme cu care se confruntă societatea românească şi umanitatea în general. Integrarea politicilor de mediu în politicile sectoriale (agricultură, transporturi, industrie, sănătate etc.), preocupările pentru promovarea instrumentelor economice în administrarea mediului dar şi relaţia mediu-privatizare, constituie priorităţi în construcţia societăţii, având drept scop îmbunătăţirea calităţii mediului şi tranziţia spre o dezvoltare durabilă. Există interferări între politicile de mediu, sociale şi economice; ca urmare, o integrare eficientă a politicii de mediu în alte politici sectoriale poate fi făcută prin planificare-pe termen scurt şi prin programare-pe termen mediu şi lung. Planificarea strategică de mediu este un proces permanent, iar etapele elaborării şi realizării unui plan strategic formează un ciclu continuu, prin intermediul sistemului de monitorizare şi corectare, pe baza mecanismului parteneriatului strategic. La baza acestuia se află colaborarea între instituţii, agenţi economici, organizaţii neguvernamentale, comunitate locală, toate având un interes comun în ceea ce priveşte rezolvarea problemelor de mediu. Planurile de acţiune pentru mediu reprezintă un instrument de sprijin al comunităţii în stabilirea priorităţilor privind problemele de mediu şi soluţionarea acestora la nivel local/regional. Acestea presupun dezvoltarea unei viziuni colective, prin evaluarea calităţii mediului la un moment dat, identificarea problemelor de mediu existente, stabilirea celor mai adecvate strategii pentru rezolvarea lor şi alocarea unor acţiuni de implementare care să conducă la obţinerea unei îmbunătăţiri reale a mediului şi a sănătăţii publice. Planul Naţional de Acţiune pentru Mediu (PNAPM) este un instrument de implementare a politicilor din domeniu prin promovarea, susţinerea şi urmărirea realizării celor mai importante proiecte cu impact semnificativ asupra mediului în vederea aplicării şi respectării normelor interne şi a directivelor Uniunii Europene. PNAPM reprezintă o corelare între problemele de mediu şi cele ale sectoarelor economico-sociale. Actualizarea periodică a PNAPM se face în concordanţă cu obiectivele strategice, măsurile prioritare şi acţiunile la nivel naţional rezultate din analiza privind evoluţia şi tendinţele care se manifestă în domeniul protecţiei mediului. Se poate aprecia cã elaborarea şi reactualizarea permanentã a PNAPM reprezintã un proces complex, care urmãreşte implementarea unor acţiuni şi proiecte concrete având drept scop final îmbunãtãţirea progresivã a calitãţii factorilor de mediu în România. 14.7. Dezvoltarea durabilă în România Transformările care au loc la nivel global în ceea ce priveşte calitatea mediului impun găsirea unor soluţii pentru a asigura menţinerea echilibrului ecologic în condiţiile dezvoltării durabile. Conceptul de dezvoltare durabilă reprezintă totalitatea formelor şi metodelor de dezvoltare socio-economică al căror fundament îl reprezintă asigurarea echilibrului între sistemele socio-economice şi echilibrul natural. Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmăreşte satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilităţile generaţiilor viitoare e a-şi satisface propriile nevoi. Pentru atingerea obiectivelor stabilite este necesară o reconsiderare şi restructurare a proceselor actuale, a procedurilor şi aranjamentelor instituţionale după propriile nevoi, priorităţi şi resurse. Important în acest sens este acordul asupra principiilor de bază ale unei planiifcări strategice, precum şi utilizarea unui set comun de mecanisme în măsură să asigure implementarea obiectivelor stabilite.

261

Prin acordul internaţional exprimat în Declaraţia de la Rio de Janeiro în anul 1992 şi adoptarea Agendei 21, dezvoltarea durabilă a devenit opţiune strategică globală. Agenda 21 introduce noi concepţii despre modul de rezolvare a numeroaselor probleme cu care se confruntă umanitatea, promovează şi caută să stabilească un echilibru sensibil între creşterea economică, echitatea socială şi protecţia mediului. Agenda Locală 21 a preluat scopurile generale ale Agendei 21 şi le-a transpus în planuri şi acţiuni concrete pentru comunitatea locală. În cadrul acestui proces autorităţile locale colaborează cu celelalte sectoare ale comunităţii, implicând populaţia într-un amplu proces de consultare publică, pentru a întocmi planuri de acţiune concrete, care stau la baza Strategiei de Dezvoltare Durabilă. Conform acesteia, autorităţile locale trebuie: - să se informeze de la comunitatea locală, civică, de afaceri, industrială, despre priorităţile, valorile acesteia, precum şi despre soluţiile propuse pentru rezolvarea problemelor - să dobândească informaţia necesară pentru formularea celor mai bune strategii de acţiune şi să introducă politicile şi legislaţia adecvată, să permită avansarea spre o dezvoltare durabilă a comunităţii respective - să elaboreze planuri de acţiune pentru dezvoltarea durabilă, în cooperare cu toţi cetăţenii. Strategia stabileşte direcţiile principale de acţiune pentru însuşirea şi aplicarea principiilor dezvoltării durabile în perioada imediat următoare: - corelarea naţională a obiectivelor de dezvoltare, inclusiv a programelor investiţionale, în profil inter-sectorial şi regional, cu potenţialul şi capacitatea de susţinere a capitalului natural - modernizarea accelerată a sistemelor de educaţie ş formare profesională şi de sănătate publică, ţinând seama de evoluţiile demografice nefavorabile şi de impactul acestora asupra pieţei muncii - folosirea celor mai bune strategii disponibile, din punct de vedere economic şi ecologic, în deciziile investiţionale din fonduri publice pe plan naţional, regional şi local şi stimularea unor asemenea decizii din partea capitalului privat, introducerea fermă a criteriilor de eco-eficienţă în toate activităţile de producţie şi servicii - anticiparea efectelor schimbărilor climatice şi elaborarea atât a unor soluţii de adaptare pe termen lung cât şi a unor planuri de măsuri de contingenţă inter-sectoriale, cuprinzând portofolii de soluţii alternative pentru situaţii de criză generate de fenomene naturale sau antropice - asigurarea securităţii şi siguranţei alimentare prin valorificarea avantajelor comparative ale României în privinţa dezvoltării producţiei agricole, inclusiv a produselor organice; corelarea măsurilor de creştere cantitativă şi calitativă a producţiei agricole în vederea asigurării hranei pentru oameni şi animale cu cerinţele de majorare a producţiei de biocombustibili, fără a face rabat de la exigenţele privind menţinerea şi sporirea fertilităţii solului, biodiversităţii şi protejării mediului - necesitatea identificării unor surse suplimentare de finanţare, în condiţii de sustenabilitate, pentru realizarea unor programe de anvergură, în special în domeniile infrastructurii, energiei, protecţiei mediului, siguranţei alimentare, educaţiei, sănătăţii şi serviciilor sociale - protecţia şi punerea în valoare a patrimoniului cultural şi natural naţional; racordarea la normele şi standardele europene privind calitatea vieţii să fie însoţită de revitalizarea în modernitate a unor moduri de viaţă tradiţionale. Obiectivele şi priorităţile de acţiune ale României sunt fundamentate pe baza principiilor dezvoltării durabile ale unei comunităţi, într-un areal şi un timp bine definite, având în vedere atât stadiul actual al progreselor înregistrate de România, cât şi aplicarea unor măsuri concrete în baza unei planificări strategice la nivel local, regional şi naţional.

262

Glosar de termeni Captură de date – raportul dintre perioada în care instrumentul de monitorizare produce date valabile şi perioada pentru care se calculează parametrul statistic sau valoarea agregată; Compuşi organici volatili nemetanici (NMVOC) – toţi compuşii organici, alţii decât metanul, proveniţi din surse antropice şi biotice, ce pot produce oxidanţi fotochimici prin reacţie cu oxizii de azot, în prezenţa luminii solare; Modelarea calităţii aerului – utilizarea de reprezentări matematice ale proceselor fizice şi chimice din atmosferă în vederea estimării cantitative a dispersiei şi impactului poluanţilor atmosferici; Valoare ţintă – nivelul concentraţiei de ozon în aerul înconjurător, fixat cu scopul evitării pe termen lung a efectelor dăunătoare asupra sănătăţii umane şi/sau mediului în general, ce trebuie atins, pe cât posibil, într-o anumită perioadă de timp; Prag informare - nivel dincolo de care există un risc pentru sănătatea umană în urma expunerii de scurtă durată a unor segmente sensibile ale populaţiei şi la atingerea căruia este necesară comunicarea de informaţii actualizate; Prag de alertă – nivelul peste care există un risc pentru sănătatea oamenilor în urma unei expuneri de scurtă durată şi faţă de care trebuie să se ia măsuri imediate, conform legislaţiei în vigoare; Valoare limită – nivel fixat pe baza cunoştinţelor ştiinţifice, în scopul evitării, prevenirii sau reducerii efectelor dăunătoare asupra sănătăţii omului sau mediului ca întreg, care se atinge intr-o perioadă dată şi care nu trebuie depăşit după ce a fost atins; Marjă de toleranţă – procent din valoarea limită cu care aceasta poate fi depăşită, în condiţiile precizate de legislaţia în vigoare; acidifiere - procesul de modificare a caracterului chimic natural al unui component al mediului, conducând la modificarea pH-ului aerului, precipitaţiilor şi solului; gaze cu efect acidifiant: SO2, NOx, NH3 Metale grele – sunt metalele care au o densitate mare, sunt în general toxice şi reziduurile lor provoacă poluarea mediului înconjurător: mercur, cadmiu, plumb; POP – poluanţi organici persistenţi; sunt substanţe chimice foarte stabile, care se pot acumula în lanţurile trofice biologice, cu un grad mare de risc asupra sănătăţii omului şi mediului înconjurator ; HAP - hidrocarburi aromatice policiclice GES – gaze cu efect de seră - orice gaz care contribuie la efectul de seră. Aceste gaze sunt prezentate în Anexa 2 a HG 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră UE SCE - Sistemul comunitar de comercializare a emisiilor MDC - mecanism de dezvoltare curată UNITATE DE REDUCERE A EMISIILOR (ERU) - o unitate de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, egală cu o tonă de dioxid de carbon echivalent, provenită de la o activitate de proiect desfăşurată în concordanţă cu art. 6 al Protocolului de la Kyoto şi cu deciziile subsecvente privind art. 6 adoptate de Conferinţele Părţilor la Protocolul de la Kyoto JI - implementarea în comun - Unul dintre cele trei mecanisme de piaţă stabilite prin Protocolul de la Kyoto. Această măsură este aplicabilă atunci când una dintre ţările din Anexa B investeşte într-un proiect de reducere a emisiilor într-o altă ţară din aceeaşi anexă, pentru a câştiga unităţi de reducere de emisii certificate (CER). PFC – perfluorocarburi UNFCCC – Convenţia cadru a Naţiunilor Unite privind schimbările climatice COMERCIALIZAREA EMISIILOR - Un mecanism de piaţă care permite celor care emit gaze cu efect de seră (ţări sau companii) să tranzacţioneze certificatele de emisii. Prin

263

această tranzacţionare se aşteaptă să se atingă o scădere a emisiilor, permiţând celor care realizează reduceri să vândă dreptul de emitere celor care au depăşit plafonul alocat. CERTIFICAT DE EMISII DE GAZE CU EFECT DE SERĂ - titlul care conferă dreptul de a emite o tonă de dioxid de carbon echivalent într-o perioadă definită. REGISTRU NAŢIONAL - bază de date electronică unică, standardizată şi securizată, care înregistrează şi urmăreşte toate operaţiunile cu certificate de emisii de gaze cu efect de seră, în aplicarea prezentei hotărâri, şi cu unităţi de emisii de gaze cu efect de seră prevăzute prin Protocolul de la Kyoto, definite conform H.G nr. 645/2005 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind schimbările climatice; toate operaţiunile se realizează pe cale electronică. SRE – surse regenerabile de energie - sursele de energie nefosile, cum sunt: energie eoliană, solară, geotermală şi gazele combustibile asociate apelor geotermale, energia valurilor, a mareelor, energie hidro, biomasă, gaz de fermentare a deşeurilor, denumit şi gaz de depozit, sau gaz de fermentare a nămolurilor din instalaţiile de epurare a apelor uzate şi biogaz. BIOMASĂ - partea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor din agricultură, inclusiv substanţele vegetale şi animale, silvicultură şi industriile conexe, precum şi partea biodegradabilă a deşeurilor industriale şi urbane. COGENERARE – producerea simultană, în acelaşi proces, de energie termică şi energie electrică şi/sau de energie mecanică. BIODIESEL – combustibil vegetal - carburanţi alternativi la motorina care se produc prin esterificarea uleiului din plante. PROTOCOLUL DE LA KYOTO - o înţelegere internaţională adoptată la Kyoto, în decembrie 1997. Protocolul fixează ţinte obligatorii de emisii pentru ţările dezvoltate, care să-şi reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu o medie de 5,2% sub nivelul înregistrat în 1990 MECANISMELE KYOTO - Protocolul de la Kyoto a creat trei mecanisme de piaţă care urmăresc asistarea ţărilor în vederea reducerii costurilor generate de îndeplinirea ţintelor de reducere a emisiilor. Aceste mecanisme sunt Implementarea în comun (Joint Implementation – JI) – articolul 6, Mecanismele de Dezvoltare Curată (CDM – Clean Development Mechanisms) – articolul 12, Comercializarea Emisiilor. ŢĂRILE DIN ANEXA 1 - Ţărilor aflate în această anexă li s-au impus nişte obligaţii mai mari în ce priveşte reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, prin Protocolul de la Kyoto: emisiile de gaze cu efect de seră trebuie reduse la nivelul celor din 1990 până în anul 2000 (în Convenţie) şi reducerea emisiilor în intervalul 2008 - 2012 cu 5% sub nivelul din 1990 (în Protocolul de la Kyoto). Toate ţările care nu se află în Anexa 1 sunt numite ţări din afara Anexei 1 (Non-Annex I countries). TONĂ DE DIOXID DE CARBON ECHIVALENT - o tonă metrică de dioxid de carbon sau rezultatul multiplicării unei tone metrice din orice alt gaz cu efect de seră cu potenţialul de încălzire globală aferent, aşa cum este acesta stabilit pe plan internaţional. Ape de suprafaţă- ape interioare,cu excepţia apelor subterane, a apelor de tranziţie şi a apelor de coastă. Ape subterane- toate apele care se află sub pământ în zona de saturaţie şi în contact direct cu solul sau cu subsolul. Substanţe prioritare- substanţele sau grupurile de substanţe care sunt toxice, persistente şi care tind să se bioacumuleze,precum şi alte substanţe sau grupuri de substanţe care creează un nivel similar de risc. Evacuare- eliminarea directă sau indirectă în receptori acvatici a apelor uzate conţinând poluanţi sau reziduuri care alterează caracteristicile fizice, chimice şi bacteriologice iniţiale ale apei utilizate,precum şi a apelor de ploaie ce se scurg de pe terenuri contaminate. Poluarea apei- evacuarea de către om, direct sau indirect, de substanţe sau energie în apă, ale cărei urmări pot fi periclitarea sănătăţii oamenilor, afectarea organismelor vii şi a ecosistemelor acvatice,stânjenirea folosinţelor apei şi deteriorarea ambianţei naturale.

264

Starea chimică- compoziţia chimică complexă, atinsă de o masă de apă în care concentraţiile poluanţilor se raportează la standardele de calitate stabilite pentru respectiva masă de apă. Methemoglobinemia cianozantă infantilă- afecţiune ce apare în principal datorită folosirii în alimentaţia copiilor cu grupă de vârstă cuprinsă între 0-3 ani, a apei de fântână cu concentraţii de nitriţi şi nitraţi, ce depăşesc limitele prevăzute de Legea 458/2002. Bazin hidrografic- reprezintă suprafaţa totală de teren de pe care îşi colectează apele un curs de apă . Limane fluviatile- la care bara de sedimente este depusă de curentul unui râu mai mare, la confluenţa cu râul respectiv. Corp de apă- reprezintă un element discret şi semnificativ al apelor de suprafaţă sau subterane şi se diferenţiază un corp de apă de altul, prin caracteristicile naturale şi presiunile legate de activităţile antropice care se exercită asupra lor. Eutrof- mediu bogat în materii nutritive (nutrienţi). Oligotrof- mediu caracterizat prin nivele reduse ale nutrienţilor. Mezotrof- mediu caracterizat prin nivele medii ale nutrienţilor. Lacuri antropice- lacuri artificiale construite de om pentru diverse scopuri: obţinerea de energie electrică, irigaţii, etc. D.S.P.- Direcţia de Sănătate Publică; C.M.A.- Concentraţia maximă admisibilă; A.N.A.R.-Administraţia Naţională Apele Române; S.G.A. Vrancea- Serviciul de Gospodărirea Apelor-Vrancea. mediu geologic - ansamblul structurilor geologice de la suprafaţa pământului în adâncime: sol, ape subterane, formaţiuni geologice; activitate poluatoare - orice activitate care determină schimbări negative privind caracteristicile naturale ale calităţii mediului geologic; deţinător de teren - persoana fizică sau juridică care deţine în proprietate sau în folosinţă un teren în baza unui titlu valabil; evaluare - orice metodă utilizată pentru măsurarea, calcularea, modelarea, prognozarea sau estimarea prezenţei unui poluant în mediul geologic; investigare - procesul de identificare a prezenţei poluanţilor în mediul geologic,delimitarea spaţială a acestora, stabilirea concentraţiei lor, precum şi a relaţiei acestora cu matricea minerală şi structura mediului geologic; raport geologic de investigare şi evaluare a poluării mediului geologic - documentaţie tehnică elaborată de specialişti în domeniul ştiinţelor geologice şi pedologice, persoane fizice sau juridice, care cuprinde rezultatele etapelor de investigare şi evaluare a poluării; reconstrucţie ecologică - ansamblul lucrărilor efectuate în vederea aducerii unui sit, după remedierea acestuia, cât mai aproape de starea naturală; refacerea mediului geologic - ansamblul măsurilor de curăţare, remediere şi/sau reconstrucţie ecologică; remediere - ansamblul lucrărilor efectuate în vederea readucerii concentraţiilor poluanţilor sub valorile pragului de alertă; biodiversitate - variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale şi complexelor ecologice; aceasta include diversitatea intraspecifică, interspecifică şi diversitatea ecosistemelor; dezvoltare durabilă- dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi; ecosistem - complex dinamic de comunităţi de plante, animale şi microorganisme şi mediul abiotic, care interacţioneaza într-o unitate funcţională; monument al naturii - specii de plante şi animale rare sau periclitate, arbori izolaţi, formaţiuni şi structuri geologice de interes ştiinţific sau peisagistic;

265

arie naturală protejată - zonă terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, stiinţifică sau culturală deosebită; arie specială de conservare- situl de importanţă comunitară desemnat printr-un act statutar, administrativ şi/sau contractual în scopul aplicării măsurilor de conservare necesare pentru menţinerea sau restaurarea la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale şi/sau a populaţiilor speciilor pentru care situl este desemnat; patrimoniu natural - ansamblul componentelor şi structurilor fizico-geografice, floristice, faunistice şi biocenotice ale mediului natural, ale căror importanţă şi valoare ecologică, economică, ştiinţifică, biogenă, sanogenă, peisagistică şi recreativă au o semnificaţie relevantă sub aspectul conservării diversităţii biologice floristice şi faunistice, al integrităţii funcţionale a ecosistemelor, conservării patrimoniului genetic, vegetal şi animal, precum şi pentru satisfacerea cerinţelor de viaţă, bunăstare, cultură şi civilizaţie ale generaţiilor prezente şi viitoare; reţeaua ecologică NATURA 2000 - reţeaua ecologică de arii naturale protejate constând în arii de protecţie specială şi arii speciale de conservare, instituită prin Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a faunei şi florei sălbatice; conservare - ansamblu de măsuri care se pun în aplicare pentru menţinerea sau refacerea habitatelor naturale şi a populaţiilor de specii de faună şi floră sălbatice, într-o stare favorabilă; habitat natural - zona terestră, acvatică sau subterană, în stare naturală, ce se

diferenţiază prin caracteristici geografice, abiotice şi biotice; habitat seminatural - zona terestră, acvatică sau subterană ale cărei caracteristici naturale au fost parţial modificate prin activitate umană; habitate naturale de interes comunitar - acele habitate care:

1. sunt în pericol de dispariţie în arealul lor natural; 2. au un areal natural mic ca urmare a restrângerii acestuia sau prin faptul că

au o suprafaţă restrânsă; sau 3. reprezintă eşantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau

mai multe dintre următoareleregiuni biogeografice: alpină, continentală, panonică, stepică şi pontică

habitatul unei specii - mediul natural sau seminatural definit prin factori abiotici şi biotici în care trăieşte o specie în orice stadiu al ciclului biologic; specii indigene - speciile de plante şi animale sălbatice care se regăsesc în mod natural în România şi nu ca urmare a introducerii accidentale sau forţate de către om de-a lungul secolelor; specii alohtone - speciile introduse/răspândite, accidental sau intenţionat, din altă

regiune geografică, ca urmare directă sau indirectă a activităţii umane, lipsind în mod natural dintr-o anumită regiune, cu o evoluţie istorică cunoscută într-o arie de răspândire naturală, alta decât zona de interes, care pot fi în competiţie, pot domina pot avea un impact negativ asupra speciilor native, putând chiar să le înlocuiască;

specii invazive - speciile indigene sau alohtone, care s-au introdus accidental ori intenţionat într-o arie şi/sau s-au reprodus cu un aşa succes şi atât de agresiv încât influenţează negativ/domină/înlocuiesc unele dintre speciile indigene, determinând modificarea structurii cantitative şi/sau calitative a biocenozei

naturale, caracteristică unui anumit tip de biotop; SCI -situri de interes comunitar SPA- arii de protecţie specială avifaunistică vecinătatea ariei naturale protejate - zona din afara limitei unei arii naturale protejate din care se poate genera un impact asupra ariei naturale protejate de către un proiect sau o activitate în funcţie de natura, mărimea şi/sau localizarea acestora;

266

zonă umedă - întindere de bălţi, mlaştini, turbării, de ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce, salmastra sau sărată, inclusiv întinderea de apa marină a cărei adâncime la reflux nu depăşeşte 6 m. fondul forestier- totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producţie sau administraţie silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinaţie forestieră şi neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în condiţiile legii, indiferent de natura dreptului de proprietate; OMG-organism modificat genetic microorganism - orice entitate microbiologică, celulară sau necelulară, capabilă de

replicare sau de transfer de material genetic, inclusiv virusurile, viroizii şi celulele vegetale şi animale în culturi;

trasabilitate - posibilitatea identificării şi urmăririi organismelor modificate genetic şi a produselor rezultate din acestea pe parcursul tuturor etapelor activităţilor care implica astfel de organisme şi produse;

eticheta ecologică - un simbol grafic şi/sau un scurt text descriptiv aplicat pe ambalaj, într-o broşura sau alt document informativ, care însoţeste produsul şi care ofera informaţii despre cel puţin unul şi cel mult trei tipuri de impact asupra mediului;

VSU - vehicul scos din uz PCB – toate formele de bifenili policroruraţi PCT – toate formele de terfenili policroruraţi EEE - echipamente electrice şi electronice DEEE- deşeuri de echipamente electrice şi electronice Deşeu – orice substanţă, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislaţia specifică privind regimul deşeurilor, pe care deţinătorul îl aruncă, are intenţia sau are obligaţia de a-l arunca; Deşeu reciclabil - deşeu care poate constitui materie primă într-un proces de producţie pentru obţinerea produsului iniţial sau pentru alte scopuri; Deşeuri periculoase - deşeurile încadrate generic, conform legislaţiei specifice privind regimul deşeurilor, în aceste tipuri sau categorii de deşeuri şi care au cel puţin un constituent sau o proprietate care face ca acestea să fie periculoase; Colectare – strângerea, sortarea şi/sau amestecarea deşeurilor, în vederea transportării lor; Colectare selectivă – colectarea deşeurilor de ambalaje pe tipuri de materiale şi/sau sortimente de materiale; Reciclare – operaţiunea de reprelucrare într-un proces de producţie a deşeurilor pentru scopul original sau pentru alte scopuri; Reutilizare – orice operaţiune prin care un produs care a fost conceput şi proiectat pentru a realiza un anumit scop este refolosit pentru acelaşi scop pentru care a fost conceput; tratare – totalitatea proceselor fizice, chimice şi biologice care schimbă caracteristicile deşeurilor, în scopul reducerii volumului şi caracterului periculos al acestora, facilitând manipularea sau valorificarea lor; Valorificare – folosirea în procesul de producţie de materii prime care duc la realizarea unor produse; Eliminare - oricare dintre operaţiunile aplicabile prevăzute în anexa nr. IIA la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările şi completările ulterioare. Tonă Echivalent Petrol (TEP) – energia generată prin arderea a o tonă metrică (1000 kg) sau a 7,4 barili de petrol, echivalentă cu energia obţinută de la 1270 m3 gaz natural sau 11,63 MWh. prelevare- acţiune ce constă în colectarea unei probe reprezentative dintr-o masă definită, în scopul examinării caracteristicilor ei.

267

probă- parte reprezentativă dintr-o masă definită, prelevată intermitent sau continuu pentru a fi examinate diferite caracteristici. aerosoli atmosferici- pulberi în suspensie din atmosferă constituite din materie dispersată sub formă de particule, care au o comportare aerodinamică intermediară între gaze şi particule sedimentabile. fracţiune solubilă- parte a apei de suprafaţă reprezentată de suma radionuclizilor dizolvaţi, existând sub forma unor compuşi chimici solubili în apă la un moment dat. fracţiune insolubilă- parte a apei de suprafaţă reprezentată de suma radionuclizilor reţinuţi în suspensii pe materialul aluvionar, existând sub forma unor compuşi chimici insolubili în apă la un moment dat. depunere atmosferică totală- sistem dispers alcătuit dintr-o fracţiune insolubilă (pulberi sedimentabile provenite în principal din particule solide ce se depun sub acţiunea forţei gravitaţionale) şi o fracţiune solubilă (precipitaţii atmosferice: ploaie, lapoviţă şi ninsoare). CNCAN- Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare. SSRM - Staţia de Supraveghere a Radioactivităţii Mediului. RNSRM- Reţeaua Naţională de Supraveghere a Radioactivităţii Mediului, reprezentând ansamblul tuturor Staţiilor de Supraveghere a Radioactivităţii Mediului ce funcţionează pe teritoriul României. DGSRM- Direcţia Generală de Supraveghere a Radioactivităţii Mediului. Agricultura ecologică reprezintă un sistem integral de gestionare a procesului de producţie, care contribuie la sprijinirea şi consolidarea rezistenţei agroecosistemului, incluzând biodiversitatea, ciclurile biologice şi activitatea biologica a solului. Acvacultura este o ramură a agriculturii care se ocupă cu creşterea peştilor, creveţilor, algelor. Compus organic volatil (COV) - orice compus organic având o presiune a vaporilor de minimum 0,01 kPa, la o temperatură de 293,15 K, sau având o volatilitate corespunzătoare în condiţii speciale de utilizare. Hartă de zgomot – cartarea, pentru o anumită zonă, a datelor situaţiile existente sau prognozate referitoare la zgomot, în funcţie de un indicator de zgomot, şi care evidenţiază depăşirile valorilor limită în vigoare, numărul persoanelor afectate dintr-o anumită zonă ori numărul de locuinţe expuse la anumita valori ale indicatorului de zgomot; Hartă strategicăde zgomot – o hartă concepută pentru evaluarea globală a expunerii la zgomotul provenit din surse diferite într-o zonă dată sau pentru a stabili previziunigenerale pentru ăona respectivă; Planuri de acţiune – planuri destinate gestionării problemei zgomotului şi efectelor acestuia, incluzând măsuri de diminuare, după caz; Aglomerare - o parte a unui teritoriu cu o populaţie al cărui număr depăşeşte 100000 de locuitori şi cu o densitate a populaţiei necesară îndeplinirii condiţiilor de zonă urbană; Disconfort – stare neplăcută generată de zgomotul ambiental, determinată prin anchete de teren şi /sau semnalată de public; Indicator de zgomot – parametru fizic pentru descrierea zgomotului ambiental, în relaţie directă cu efectele nedorite ale acestuia; Zgomot ambiental – ansamblul sunetelor nedorite, inclusiv dăunătoare, rezultate din activităţi umane, inclusiv cele provocate de mijloacele de transport, traficul rutier, aerian, şi cele provenite din amplasamentele unde se desfăşoară activităţi industriale;

268

Bibliografie

- www.insse.ro/arhiva/2009/buletin statistic lunar nr. 12/2009; - www.businessdictionary.com/definition/TEP. - Legea nr.111/1996- republicată, privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor

nucleare. - H.G. nr.287/1998 - privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare

al Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare. - SR 13329/1996 - Calitatea aerului. Depuneri atmosferice. Prelevarea şi

pregătirea probelor în vederea determinării conţinutului radioactiv. - SR 10447/2/1983 - Apa. Determinarea radioactivităţii beta globale. - SR 12457/1975 - Aer. Determinarea densităţii de activitate a aerosolilor. - „Radioactivitatea naturală a aerisolilor”- O.Sima-Culegere de lucrări a IMH, Bucureşti

1976 - Raportul prind starea mediului 2008, ANPM - Rapoartele Statistice ale Direcţiei Judeţeane de Statistică Buzău, ianuarie 2010 - Rapoartele anuale ale Serviciului Meteorologic şi de Asigurare a Calităţii Buzău

- Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă , MMDD şi PNUD, aprobată prin Hotarârea de Guvern nr. 1216 din 4 octombrie 2007, publicată în MO nr. 737/2007.

- „Mediul şi dezvoltarea durabilă, de la Rio la Johannesburg” 2002 - Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului

- S. Marinescu, M. Cucu, M. Diaconescu – “Chimia sanitară a mediului”, Ed. Medicală, Bucureşti 1994.