Sinteza lectiilor de istorie pentru clasa a XII-aTipuri de cerine explicate

Cerine de tipul Scriei, Precizai, Menionai, Numii din sursa/la care se refer sursa/ pe baza sursei solicit formularea unui rspuns scurt, precis, punctual, indicnd sursa, utiliznd, povestind informaia din surs referitoare la cerin. Cerinele de tipul Precizai, Menionai, Numii solicit construirea unui rspuns scris, precis, punctual, i nu descriere sau prezentare. Solicitarea poate viza un fapt istoric, o dat istoric, un secol, un nume, o locaie, un punct de vedere etc. De menionat c punct de vedere nseamn prerea, opinia, afirmaia, aseriunea despre un fapt sau proces istoric.

Cerina Selectaidin sursasolicit preluarea rspunsului din sursa indicat. Selecia poate viza una sau mai multe informaii, unele avnd rol explicativ, iar altele aflate n relaie cauz efect.

Cerine de tipul Prezentai solicit precizarea sau menionarea unei lupte, a unei aciuni diplomatice sau tratat, a unei instituii, cauze sau consecine, i apoi prezentarea, descrierea sau lmurirea acesteia.

Cerine de tipul Argumentai printr-un fapt istoric relevant afirmaiaindic faptul c o anumit idee, opinie, prere sau aseriune trebuie argumentat pro sau contra, susinut sau contrazis, cu unul sau mai multe fapte istorice relevante, adic semnificative. Este procesul de justificare logic a unei opinii pe care vrem s o susinem sau s-o combatem. Argument nseamn o propoziie care susine sau contrazice ceva.

Alctuirea unui eseu presupune utilizarea competenelor i a cunotinelor dobndite pentru a fi capabil s reflectezi asupra subiectului, rspunznd cerinelor date. Asta nu nseamn recitarea unui curs de istorie repetnd ceea ce e scris n manual sau ceea ce profesorul a prezentat n timpul orei. Altfel spus, se cere o reflectare i apoi o prezentare argumentat i coerent.

Subiecte cu mai multe variante de rspunsuri

Unele duc la rspunsuri asemntoare n aceast categorie intrnd

Precizai secolul la care se refer sursa

Numii voievodul la care se refer sursa

Scriei pe foia de examen litera corespunztoare sursei care susine

Scriei pe foia de examen litera corespunztoare sursei care combate

Numii cte un stat la care se refer sursa A, respectiv sursa B

Menionai nivelul precizat att n textul A, ct i n textul B.

Unele cerine permit mai multe variante de rspunsuri

Subiectul I: Prezentai dou caracteristici ale/ Argumentai printr-un fapt istoric relevant afirmaia conform creia

Subiectul al II-lea: (cerinele 6 i 7 sau 7 i 8) Prezentai/ Argumentai

Subiectul al III-lea: Menionarea a dou caracteristici ale/ Prezentarea unui fapt istoric/ Formularea unui punct de vedere cu privire la i susinerea acestuia printr-un argument istoric

Exemple

SUB. I, varianta 8

6. Prezentai dou conflicte militare desfurate de romni n perioada 1350-1593. 6p.

Rspunsul se poate referi la oricare dou conflicte militare, pe durata a aprox. patru sute de ani: Rovine (1394/1395) i Nicopole (1396), n timpul lui Mircea cel Btrn, Campania cea lung (1443) i lupta de la Belgrad (1456) conduse de Iancu de Hunedoara, Vaslui (1475) i Rzboieni (1476) purtate de tefan cel Mare.

SUB. I, varianta 10

6. Argumentai, printr-un fapt istoric relevant, afirmaia conform creia statele romne s-au implicat, prin diplomaie, n relaiile internaionale de la nceputul epocii moderne. 4p.

Rspunsul se poate referi att la politica lui Mihai Viteazul (implicarea n Liga Sfnt), ct i diplomaia lui Dimitrie Cantemir (aliana cu Petru cel Mare) sau Constantin Brncoveanu (apropierea de Imperiul Habsburgic sau soliile trimise n Rusia).

SUB. al II-lea, varianta 33

6. Prezentai dou caracteristici ale democraiei n Europa secolului al XX-lea. 6p.

Caracteristicile democraiei sec. al XX-lea sunt: pluralismul politic, principiul separrii puterilor n stat, guvernare reprezentativ i responsabil, naiunea ca surs a suveranitii, respectarea drepturilor i a libertilor ceteneti.

7. Prezentai un curent cultural n Europa modern i/sau contemporan, preciznd i secolul apariiei sale.

n sec. XIX i XX, n Europa s-au manifestat mai multe curente culturale, ntre care: romantismul, impresionismul, expresionismul (sec. XIX) i cubismul, existenialismul (sec. XX). Desigur c rspunsul vostru se bazeaz i pe cunotinele dobndite n timpul orelor de literatur, arte, filosofie etc.

SUB. I, varianta 77

6. Prezentai dou aciuni diplomatice ntreprinde de romni ntre 1350 i 1500. 6p.

Exist multiple variante de rspuns: aliana lui Mircea cel Btrn cu Vladislav Jagello (1389), aliana antiotoman a rii Romneti cu Ungaria (1395), amestecul lui Mircea cel Btrn n luptele pentru tronul Imp. Otoman (1402-1413), tratatele de alian ntre Alexandru cel Bun, domnul Moldovei, cu Polonia (1402, 1404, 1407, 1411), tratatul de la Overchelui (1459) dintre tefan cel Mare i regele Cazimir al Poloniei, tratatul moldo-ungar din 1475 etc.

TEMA 1. Romanitatea romnilor n viziunea istoricilor

DEX. Romanitate=originea, descendena roman a unui popor.Politica interna= masuri luate pe plan intern, in general prin legi, pentru a organiza si dezvolta statul respectiv.Politica externa=masuri luate pe plan extern, tratate, conventii, razboaie, pentru a dezvolta statul in cauza. Diplomatie= activitate desfurat de un stat prin reprezentanii si diplomatici, n scopul realizrii politicii externe preconizate1. Geto-dacii

La sfritul preistoriei asistm la desfurarea procesului de indoeuropenizare (mil. V-III iH) prin care apar popoarele si limbile indoeuropene sau popoarele si limbile antice europene: tracii, grecii, latinii, celii, etc.

Stabilii n Peninsula Balcanic i la nordul Dunrii, tracii sunt strmoii geto-dacilor. Acetia din urm s-au afirmat in istorie nc din secolul IX iH prin intermediul unei culturi proprii: cultura Basarabi (secolul IX-VII iH). Specific acesteia este ceramica inchis la culoare, cu suprafaa lustruit, decorat cu motive geometrice de culoare alb.

In acest fel geto-dacii intr n istorie, iar n consecin vor fi pomenii n sursele vremii. Primele tiri despre geto-daci le avem de la Hecateu din Milet (sec. VI-V iH) care n Periegheza pomenete de triburile din Dobrogea crobizii, trizii i cetatea Orgame.

tiri mai detaliate le avem de la istoricul grec Herodot (sec V iH) care n Istorii(lucrare considerata actul de nastere a stiintei istoria) i amintete pe gei cu ocazia expediiei lui Darius (514 H). La Herodot apare pt. prima oar numele de GEI (GATAE de la indoeuropeanul guet=a vorbi). Mai trziu geii intr n atenia romanilor care, prin intermediul lui Caesar (sec I iH), i numete daci (DAKOI, DAKAI de la indo-europeanul oha=a aeza. Alii susin c numele provine dintr-un cuvnt asemntor din lb. frigian, care nseamn lup.)

Toi aceti antici ne ofer informaii despre civilizaia geto-dacilor. Astfel, principalele caracteristici ale acesteia sunt:

Religia: politeist (credeau n mai muli zei): GEBELEIZIS (zeul cerului i al fulgerului), Zamolxis (zeul nemuririi), Bendis (zeia fertilitii), Marte (zeul rzboiului).

Societatea: mprit n trei clase sociale: aristocratia (gr/lat TARABOSTES / PILEATI), oamenii de rnd (COMATI/COPILEATI) si sclavii.

Economia: bazat pe agricultur, meteuguri i comer. In agricultura, un rol important il aveau vitivultura si apicultura.

Politic: get-dacii triau organizai n triburi i uniuni de triburi, fiecare conduse de un rege i un mare preot. Acestea i aveau reedina ntr-o DAVA (aezare urban fortificat). Exemple de dava dacice: Arcidava (Vrdia, judeul Cara-Severin), Buridava (Ocnele Mari, judeul Vlcea), Tamasidava (Rctu, jud. Bacau).

Primii regi geto-daci menionai n istorie sunt:

DROMICHETES : menionat de Diodor din Sicilia, el stpnea o uniune de triburi din Cmpia Munteniei. ntre 300-292 .H. el l nfrnge pe LISIMACH (diadohul Traciei )

OROLES (Vulturul) : menionat de Trogus Pompeius undeva n Moldova , el se lupt n sec. II . H. cu bastarnii.

RHEMAXOS : pomenit n decretul histrian din anul 200 .H. , el conducea o uniune de triburi din centrul Moldovei.

BUREBISTA (82-44 iH)2. Domnia lui Burebista (82-44 i.H)

Burebista este menionat de istoricul grec Strabon. Conform acestuia, n 82 .H. are loc ntlnirea dintre Burebista i marele preot Deceneu, moment care coincide cu declanarea aciunii de unificare a triburilor geto-dace si creare a statului dac. Aciunea se va ncheia n anul 48 .H. conform inscripiei de la DIONYSOPOLIS (Balcic, Bulgaria), care l numea pe Burebista "stpnitorul tuturor inuturilor de dincoace i de dincolo de Dunre" , devenind "cel dinti i cel mai mare dintre regii din Tracia".

Intr-un timp relativ scurt Burebista, a izbutit sa intemeieze un mare regat care se intindea spre vest si si nord-vest pn la Dunarea de mijloc si Morava, spre nord pn la Carpatii Padurosi spre est pana la Bug si Marea Neagra iar spre sud, peste Dobrogea, pn la munii Haemus (Munii Balcani). El a utilizat in acest sens doua modalitati:

calea diplomatica: utilizata in cazul triburilor geto-dace

calea razboiului: celtii din nord si vest, cetatile grecesti: Olbia, Histria, Mesembria.Procesul de creare a statului dac era incheiat in anul 48 ien, cand decretul de la Dionysopolis (Balcic, Bulgaria) ne spune ca Burebista a devenit: cel dinti i cel mai mare dintre regii din Thracia i stpnind toat ara de dincolo de fluviu i pe cea de dincoace.

Un adevarat imperiu getic, asa cum il numeste Strabon, putnd ridica la lupta, potrivit aceluiasi autor, o armata de 200.000 de oameni, cifra impresionanta pentru acele timpuri.

Centrul noului stat era "MUNTELE SFNT"- COGAIONON (Strabon) atestat pe Dealul Grditii n Masivul ureanu. In aceast zon el realizeaz un sistem de fortificaii bazat pe MURUS DACICUS. De aici este promovat o nou politic interna, bazat pe sobrietate, abstinenta i ascultare de porunci (Strabon).

Politica extern a fost marcat de dorina lui Burebista de a obine recunoaterea statului su din partea Romei. In acest sens, el a intervenit si in razboiul civil de la Roma (49-48 iH), lund partea lui Pompei in confruntarea acestuia cu Cezar. Regele dac a trimis lui Pompei o solie cu misiunea de a negocia o alian. Regele Daciei oferea lui Pompei ajutor militar in schimbul recunoasterii de catre acesta a cuceririlor sale. Dar inainte ca oastea dac sa ajunga la locul bataliei, Pompei a fost invins de Cezar in btlia de la Pharsalos(48 iH, Grecia). Cu toate acestea ameninarea geto-daca a continuat s produc ingrijorare la Roma, nct insusi Cezar se pregatea sa porneasc asupra Daciei, in fruntea unei mari armate pe care o concentrase in Macedonia. Planul nu a mai fost pus in aplicare deoarece n 44 iH, Cezar este asasinat in Senat. La scurt timp Burebista cunoate aceeai soart.

Dup moartea lui Burebista, statul dac se destram. Conform spuselor lui Strabon n patru, iar apoi cinci regate mai mici i evident mai slabe din punct de vedere militar. Cel mai important rmne cel care i avea centrul la Mutele Sfnt-Cogaionon. Aici este atestat o continuitate dinastic:

DECENEU: i succede lui Burebista in funcia de rege, pstrnd-o i pe cea de mare preot. Ridic o nou capital a regatului inititulat Sarmizegetusa Regia. (Sarmizegetusa cea regeasc).

COMOSICUS: iar dup ce Deceneu a murit, (dacii) l-au avut n, aproape aceeai veneraie, pe Comosicus, deoarece acesta nu era mai prejos n iscusin. El era socotit, datorit priceperii sale, i rege peste dnii i mare preot, i judeca poporul ca judector suprem (Iordanes; Getica; 73-74).

SCORILO: a domnit dup spusele lui Iordanes, vreme de 40 de ani. A fost predecesor, poate chiar frate al lui Duras-Diurpaneus. Se crede c era tatl lui Decebal. n timpul lui, dacii voiau s atace Imperiul Roman sfiat de rzboaiele civile de dup moartea mpratului Nero, dar Scorilo i-a oprit convingndu-i att prin fapte ct i prin vorbe c greesc. n prezena poporului, el a pus doi cini, ce reprezentau cele dou tabere romane aflate n rzboi civil, s se lupte, apoi le-a artat un lup, care i simboliza pe daci. Cinii au renunat n a se lupta ntre ei i l-au atacat pe lup. Astfel a reuit s demonstreze dacilor c dac ei i vor ataca pe romani, acetia vor nceta s se rzboiasc ntre ei, i mai mult, se vor uni mpotriva dumanului din afar.

DURAS: In timpul sau, prezenta romana in zona Dunarii de Jos devine o amenintare pentru statul dac. In anul 9-10 era creata provincia Panonnia (Ungaria de azi), iar in anul 15 dH provincia Moesia (Bulgaria si Dobrogea de azi). Pentru a elmina aceasta amenintare, initiaza in iarna lui 85-86 dH, o campanie militara care a pustiit malurile sudice ale Dunrii. Campania a provocat la Roma o mare spaim, deoarece mulimea se temea c dumanul nvingtor va ptrunde n interiorul imperiului i va devasta totul.

DIURPANEUS/DECEBAL: ultimul rege dac. 3. Statul dac n timpul lui Decebal (87-106 dH)

"... era foarte priceput la planurile de rzboi i iscusit n nfptuirea lor, tiind s aleag prilejul pentru a-l ataca pe duman i a se retrage la timp. Dibaci n a ntinde curse, era un bun lupttor i se pricepea s foloseasc izbnda, dar i s ias cu bine dintr-o nfrngere." (Dio Casius, Istoria roman')

La nceputul secolului I, Imperiul Roman iniiaz o puternic ofensiv militar cu scopul cuceririi teritoriilor de la sud de Dunre (Danubius). Astfel, mpratul Octavian constituie pe cursul mijlociu al Dunrii provincia Panonia (9 dH), iar n anul 15 mpratul Tiberius formeaz ntre cursul fluviului Danubius i Munii Haemus (Balcani) provincia roman Moesia. n 46, Dobrogea este inclus n Moesia.

Ca urmare a acestei ofensive romane, n scop defensiv, n iarna 85-86, sub conducerea regelui Duras, dacii trec Dunrea i pustiesc Moesia. Atacului neateptat i cade victim nsui guvernatorul provinciei. Reacia roman nu se las ateptat. n 87, mpratul Domiian (81-96) sosete n Moesia, i respinge pe daci, mparte provincia n Moesia Superior (partea de apus) i Moesia Inferior (partea de rsrit, inclusiv Dobrogea) i pune la cale atacarea Daciei. n acelai an, din ordinul mpratului Domiian, legiunile romane de la Dunre, conduse de generalul Cornelius Fuscus, trec fluviul cu scopul de a cuceri Dacia. Btlia se va desfura la TAPAE (87). Victoria aparine dacilor condui de un tarabostes pe nume Diurpaneus. n urma acestei victorii el primete porecla de DECEBAL (cel puternic) mpreun cu tronul Daciei (87).

Decebal se folosete de ameninarea roman pentru a reface unitatea statului dac. Noul stat mai bine organizat dect cel a lui Burebista avea o ntindere mai mic. Grania nordic ajungea pn la Carpaii Pduroi, cea sudic pn la Dunre; n vest, grania se afla pe Tibiscus (Timis), n timp ce spre est, hotarul era delimitat de rul Hierasus (Siret) i cursul superior al fluviului Tyras (Nistru), la sud Danubius (Dunarea). Capitala Daciei s-a meninut la Sarmizegetusa REGIA, n Munii ureanu. Cetatea de scaun era nconjurat de puternicele fortificaii de la Blidaru, Piatra Roie, Costeti, Bania i Cplna.

Politica extern este marcat de ameninarea roman. n 88, Domiian reia ofensiva n Dacia, n paralel cu atacurile mpotriva triburilor germanice care atacau frecvent provincia Panonia. Guvernatorul Moesiei Superior, generalul Tettius lulianus, atac Dacia trecnd Dunrea, pe la Lederata, ajungnd in Banat, de unde nainteaz spre Sarmizegetusa. La TAPAE (Poarta de Fier a Transilvaniei) sunt ntmpinai de dacii lui Decebal. Iulianus obine aici o important victorie. Succesul nu este ns exploatat. nvins de germani n Panonia, Domiian este nevoit s ncheie pacea cu Decebal.

Pacea din 89 are avantaje pentru ambele pri:

-Dacia devine stat clientelar, avnd obligaia s apere graniele Imperiului roman de nvlirile barbare;

- dacii primesc bani, arme, maini de rzboi i meteri zidari pentru ridicarea de fortificaii.

Contextul declanrii rzboaielor daco-romane. Pacea din 89 este perceput de romani ca o ruine. Aceasta, mpreun cu persecuiile cretinilor din Roma duce la o opoziie crescnd fa de mprat care culmineaz cu asasinarea acestuia in 96. Tronul va fi preluat de ctre Nerva (96-98), iar apoi de ctre Marcus Ulpius Traianus (98-117).

Traian era un om cu totul deosebit, mai ales prin simplitatea moravurilor sale. Avea un trup vnjos i nfrunta toate greutile cot la cot cu ceilali, iar sufletul era la nlime, deoarece nici nu se lsa purtat de ndrzneala tinereii, dar nici mpiedicat de btrnee. Nu invidia, nu nedreptea pe nimeni, ci, dimpotriv, i. onora pe toi cei buni i-i nla n demniti..." (D. Tudor, Traian mprat al Romei).

Prevederile pcii din 89, bogia Daciei, pericolul reprezentat de Dacia i nu n ultimul rnd "puterea i ngmfarea dacilor sporiser nencetat" (Cassius Dio) sunt motivele care duc la declanarea celor dou rzboaie.

Primul rzboi daco-roman (101-102). Principala surs de informaii pentru cele dou rzboaie este COLUMNA LUI TRAIAN.

La 25 martie 101, Traian prsete Roma i declaneaz primul rzboi. n vara lui 101 legiunile conduse de Traian traverseaz Dunrea pe un pod de vase i nainteaz pe Valea Bistrei spre Sarmizegetusa. Prima btlie se desfoar la TAPAE-victorie roman.

n toamna anului 101, romanii ncep asediul Sarmizegetusei. Pentru a-i determina pe romani s renune la asediu, Decebal iniiaz n iarna 101-102 diversiunea moesian"-un atac surpriz asupra Dobrogei romane. Regele dac spera astfel s atrag o parte din armata roman care asedia capitala dac. Aa cum a intuit Decebal, mpratul Traian detaeaz cteva legiuni de la Sarmizegetusa i se ndreapt spre Dobrogea. n dou btlii succesive l zdrobete pe Decebal i aliaii si. Lupta decisiv are loc la Adamclisi, unde Traian il infrange pe Decebal. n cinstea victoriei, Traian va ridica n 109 monumentul de la Adamclisi, Tropaeum Traiani.

Plecat din Roma de mai bine de un an, Traian decide s ntrerup rzboiul pentru a se ntoarce i a opri contestaiile la adresa sa. n vara 102 el ncheie pacea cu Decebal. Tratatul impune dacilor cedarea Banatului, Olteniei i Munteniei, returnarea mainilor de rzboi i a meterilor zidari, drmarea fortificaiilor din Munii ureanu. Rentors la Roma, Traian i ia supranumele DACICUS.

Al doilea rzboi daco-roman (105-106). n ciuda pcii ncheiate, ambele tabere se pregtesc de rzboi. ntre anii 103-105 arhitectul Apolodor din Damasc construiete peste Dunre, la Drobeta, un pod de piatr cu suprastructur din lemn, n timp ce Decebal reface cetile distruse n primul rzboi.

n vara lui 105, ncepe al doilea rzboi daco-roman. Pretextul rzboiului a fost prinderea de ctre daci a comandantului trupelor romane staionate n Banat i Oltenia, Cneius Pompeius Longinus. Legiunile romane trec Dunrea pe podul de la Drobeta i atac Sarmizegetusa din vest, pe Valea Bistrei, din sud, pe Valea Jiului, i din est pe Valea Oltului.

n vara 106, dup capturarea i distrugerea cetilor dace din Munii ureanu, legiunile romane asediaz Sarmizegetusa pe care o cuceresc. n sperana de a organiza rezistena mpotriva romanilor, Decebal se refugiaz n munii din apropiere. Urmrit de centurionul Tiberius Claudius Maximus, regele dac se sinucide. Tiberius ii taie capul lui Decebal i l duce mpratului Traian. Legenda istoric afirm c un trdtor dac, pe nume Bacilis, a dezvluit romanilor locul unde se afla comoara lui Decebal. Cteva zeci de tone de aur i argint au fost duse la Roma. Timp de 133 de zile cetenii romani au primit mncare i au vizionat gratuit lupte cu gladiatori.

La 11 august 106, Dacia este proclamat provincie roman, sub numele de DACIA FELIX (Dacia cea fericit)(106-271/274).4. Integrarea geto-dacilor in lumea romana (romanizarea) DEX. Panteon= Totalitatea zeitatilor.

Panteon greco-roman= totalitatea zeitatilor din religia greco-romana.

Limes= granita fortificata

Noua provincie roman cuprindea Banatul, Oltenia, Transilvania i nord-vestul Munteniei. Conform izvoarelor istorice, lungimea granielor(LIMESULUI) era de 1.000.000 de pai. n Dacia roman nu erau incluse Criana, Maramureul, Moldova i Muntenia unde continuau s vieuiasc dacii mari, costobocii i carpii.

Capitala noii provincii a fost ridicat la 40 km de vechea capital dac, acum distrus. Este vorba de un nou ora ridicat dup modelul Romei- Sarmizegetusa Ulpia Traiana, unde i avea reedina guvernatorul Daciei Felix (LEGATUS AUGUSTI PRO PRAETORE (reprezentant al mpratului)). Primul guvernator a fost: Decimus Terentius Scaurianus.

Provincie de grani, Dacia a fost intens atacat de popoarele barbare de-a lungul existenei sale. Acest fapt a fcut necesar reorganizarea ei:

117 - reorganizarea mpratului Hadrian (117-138): Oltenia, nord-vestul Munteniei i sud-estul Transilvaniei formeaz DACIA INFERIOR, iar Banatul i Transilvania DACIA SUPERIOR. Pentru o mai bun aprare, civa ani mai trziu, Hadrian creaz n nordul Daciei Superior, DACIA POROLISSENSIS.

168 reorganizarea mpratului Marcus Aurelius (161180). El remparte provincia n DACIA POROLISSENSIS, cu capitala la Porolissum, DACIA APULENSIS (fosta Dacie Superior), cu capitala la Apulum, i DACIA MALVENSIS, cu capitala la Romula-Malva.

Acelai motiv pericolul barbar- a determinat autoritile romane s staioneze n Dacia importante uniti militare. n centrul Daciei staionau Legiunea V Macedonica, la Potaissa (Turda), i Legiunea XIII Gemina, la Apulum (Alba Iulia), legiunea IV Flavia Felix la Sarmizegetusa. n Moesia, pe linia Dunrii, se aflau Legiunea I Italica i Legiunea XI Claudia.

In cadrul noii provincii se va desfura procesul de ROMANIZARE. Proces complex i ndelungat de preluare de ctre localnici a limbii i culturii latine. n Dacia, procesul s-a desfurat n trei faze: Faza preroman (15-106)

Faza roman (106-271/274)

Faza postroman (271/274-602)Faza preroman (15-106). Debuteaza odata cu aparitia provinciei Moesia care creaza un contact direct intre cele doua civilizatii. Datorita superioritatii civilizatiei romane, geto-dacii preiau anumite elemente romane (imbracaminte, tehnici agricole, etc) declansandu-se astfel, romanizarea. Faza roman (106-271/274). Este faza romanizarii oficiale, cand Dacia se afla sub dominatie romana.

Romanizarea s-a desfurat prin intermediul unor factori (instituii romane prezente n Dacia care acioneaz n direcia romanizrii). Acetia au fost:

-Armata: In Dacia au staionat dou tipuri de uniti: legiuni (alctuite din 5.000-6.000 ceteni romani, cunosctori ai limbii latine): Legiunea V Macedonica, Legiunea XIII Gemina, legiunea I Adiutrix i trupe auxiliare (alctuite din neceteni, dar n care cunoaterea limbii latine era o condiie a promovrii). Ele erau mprite n cohorte (pedestrime) i alae (cavalerie).

- Veteranii: sunt soldaii romani ieii la pensie dup 20 ani de serviciu. Legionarii fiind ceteni romani, ocupau diferite funcii municipale i administrative; asemenea cazuri, cum vom arta mai jos, snt confirmate la Drobeta. Veteranii din trupele auxiliare primesc i ei cetenia roman, dac nu o aveau deja, obin dreptul de a se cstori n provincia pe care au aprat-o; n cazul lor, rsplata bneasc este nsoit de mproprietrirea cu pmnt. De altfel, toate drepturile amintite snt nscrise pe diplomata milliaria datat 2 iulie 133 de la Gherla.

Veteranii se afirm prin spiritul de disciplin, tiina de carte i ordine, contribuind astfel n mod nemijlocit la romanizarea autohtonilor. Colonitii, prin numrul lor impresionant, constituie un alt factor hotrtor care acioneaz liber n vederea romanizrii spaiului daco-moesian. Adui din toat lumea roman pentru popularea oraelor i cultivarea ogoarelor, cci Dacia fusese sectuit de brbai n urma lungului rzboi cu Decebal" (Eutropius), colonitii acioneaz n domeniul agriculturii, mineritului i meteugurilor. Originari n mai mic msur din Italia, nscui ndeosebi n provinciile Hispania, Gallia, Noricum, Pannonia, lllyricum, dar i n cele din Asia Mic sau nord-vestul Africii, toi aceti coloniti snt latinofoni. Asemntor veteranilor, vorbesc latina popular, att ntre ei ct i n relaiile cu autohtonii, denotand o convieuire activ.

Urbanizarea. Se refer la crearea de aezri dup modelul roman. Cele mai timpurii aezri rurale snt cunoscutele CANABAE, ntemeiate pe lng fortificaii. Asemenea aezri snt atestate n preajma castrelor de la Bumbeti i Rcari, pe valea Jiului. Tot n preajma fortificaiilor romane (lng Capidava, Micia) snt ntemeiate aezri rurale denumite PAGUS (form de sat risipit" ctun).

Reprezentative pentru aezrile rurale sunt cele intitulate VICUS (sat compact, cu reea stradal i centru civic), precum Vicus Novus (Babadag).

n ceea ce privete oraele, peste 40 de orae din Dacia Traian snt menionate de Ptolemeu n al su Indreptar geografic. Multe dintre ele au statut de MUNICIPIA (aezri cu autonomie administrativ i juridic, cuprinznd ceteni romani): Aegyssus (Tulcea de azi), Dierna (Orova), Porolissum (Moigrad). Alte orae daco-moesice din epoca romana apar n documente cu titlul de COLONIAE (aezri organizate dup modelul Romei): Colonia Ulpia Traian Augusta Dacica Sarmizegetusa, ntemeiat de mpratul victorios n anul 106; apoi, Apulum, Drobeta, Napoca, Potaissa, Romula, Tropaeum Traiani.

Viaa religioas. Geto-dacii preiau panteonul greco-roman, astfel predomin adorarea divinitilor romane: lupiter, lunona, Minerva, Venus i, ndeosebi, Sfntul Silvanus Semntorul", apoi Liber i Libera, Diana. Ele au fost preluate prin intermediul fenomenului Interpretatio Romana respectiv adorarea sub nume romane a unor diviniti dacice i cel al sincretismului religios contopirea a dou diviniti diferite dar cu atribute identice.

Rezultatul romanizrii a fost apariia unui nou popor: POPORUL DACO-ROMAN.

Romanizarea s-a ncheiat oficial odat cu retragerea aurelian (271-274). Impratul Aurelian (270-275) confruntat cu declinul imperiului i atacurile populaiilor barbare, a luat decizia desfiinrii provinciei Dacia prin retragerea armatei si administraiei. Populaia ns, a rmas la nord de Dunre, dup calculele lui D. Protase aprox. 1 milion oameni.

Dovezi privind continuitatea:

Monede de bronz posterioare retragerii la Sucidava (Celei) i Dierna (Orova).

Morminte la Porolissum (Moigrad)

fortreaa de la SarmizegetusaFaza postroman (271/274-602). Odata cu desfiintarea limesului (granitei fortificate) este refacuta unitatea unitatea spatiului dacic, iar acum asistam la romanizarea dacilor liberi.

5. Etnogeneza romnilor Dictionar:

Autonomii locale = formatiuni politice prestatale, state de dimensiuni mici gen voievodatul lui Litovoi, cnezatul lui Farcas, care odata unite formeaza un stat: Tara Romaneasca, Moldova, Transilvania, Dobrogea. Etnogeneza romnilor (din greaca, etnos inseamna "popor", genesis - "nastere") este procesul de formare a poporului si limbii romne. In cadrul procesului s-au afirmat trei elemente esentiale cunoscute si sub numele de straturi: substratul, stratul si adstratul. Cel mai vechi element (numit si substrat) este reprezentat de tracii de nord sau geto-dacii. Aceasta ramura a marelui neam al tracilor, aflata timp indelungat in contact cu civilizatia antica (la inceput greaca, apoi romana), a creat o cultura originala, care a atins un inalt nivel de dezvoltare. Aceasta le-a permis geto-dacilor sa creeze statul lor propriu.A doua componenta fundamentala in etnogeneza romanilor este elementul roman (sau stratul roman). Acest strat s-a suprapus celui geto-dac: la inceput, pana la cucerirea Daciei de catre Imperiul Roman (anul 106 d.Chr.) el s-a impus numai in aspect economic si cultural, iar dupa aceasta - s-a produs o sinteza etno-culturala daco-romana. Ea a continuat si dupa parasirea Daciei de catre legiunile romane (271-275), prin romanizarea dacilor liberi. Acest proces s-a desavarsit catre secolul al Vl-lea, avand drept rezultat formarea unei etnii si a unei limbi romanice la nord si sud de Dunare: daco- romanii cu o limba comuna (daco-romana). Aceast populatie a infruntat valurile migratorilor barbari: goti, huni, slavi. Dintre aceste popoare barbare, cei mai importanti au fost slavii. Originari din zona limitata de raurile Vistula si Nistru, ea s-a remarcat ca o populatie preistorica, nomada si razboinica. In secolul VI, din cauze necunoscute, slavii incep sa migreze spre Vest, ajungand si in spatiul carpato-danubiano-pontic. In anul 602, triburile slave au rupt granita bizantina (limesul) de la Dunare si s-au revarsat in intreaga Peninsula Balcanica pana in Grecia. Acest eveniment a avut ca rezultat incheierea procesului de romanizare odata cu disparitia contactului cu civilizatia latina. Slavii au influentat etnogeneza romnilor, alcatuind adstratul (sau suprastratul) procesului de etnogeneza. Datorita stadiului de dezvoltare inferior, ei au fost asimilati de autohtoni, insa au lasat in limba romana numeroase cuvinte de origine slava (plug, prieten, drag, iubire etc.) Influenta slava nu a schimbat caracterul latin al limbii romane. Stratul lingvistic latin, cuprinde circa 60% din vocabularul limbii romane. Slavii au imbogatit vocabularul cu circa 20% de cuvinte de origine slava, in timp ce cuvintele geto-dace s-au pastrat in cea romn 170-180 de cuvinte.

Procesul de etnogeneza a poporului romn s-a incheiat in secolul VIII, astfel ei apar mentionati in izvoarele istorice externe. In izvoarele straine medievale timpurii romnii sunt denumiti vlahi, valah, volohi, blahii etc. Acestea sunt variante ale unei denumiri, care initial desemna un trib celt, apoi a fost data de vechii germani, romanilor si galilor romanizati; pe urma din lumea germana acest termen a trecut in cea slava si bizantina. Slavii de sud si bizantinii ii numeau pe romani- vlahi, slavii de rasarit - volohi, ungurii le ziceau olahi. Romnii de la bun inceput s-au numit romni, denumire care a evoluat in rumni, apoi romni. Ei si-au pastrat permanent constiinta originii lor romane.

Cea mai veche mentiune despre romni se intalneste in "Geografia" savantului armean Moise Chorenati (a doua jum. a sec. al IX-lea) in care se semnaleaza "tara necunoscuta carei ii zic Balak", (sinonim cu valach, blacht numire germanica a romanicilor), aflata la nord de tara bulgarilor."Oguzname", cronica turc din secolul al IX-lea, prezint "ara vlahilor".Persanul Gardizi (in "Podoaba istoriilor", secolul al XI-lea) plaseaza intre bulgari, rusi si unguri "un popor din Imperiul Roman", care locuia intre Dunare si "muntele mare".

Cronica veche rusa "Povesti vremennah let" ("Povestea anilor de demult") mentioneaza pe "volohi" prin anul 898 in legatura cu miscarea triburilor ungare spre est. In cronica anonima, scrisa de cronicarul notarului regelui maghiar Bela, numita "Gesta Hungarorum", intocmita in secolul al XII-lea pe baza unor izvoare mai vechi, se povesteste despre o populatie romneasca in Transilvania, in secolele IX-X.

Recunoasterea de catre popoarele vecine a unei comunitati etnice romnesti in spatiul carpato-danubian marturiseste ca in aceasta perioada poporul roman era deja constituit.Din punct de vedere arheologic, romnii sunt atestati prin cultura arheologica Dridu (sec VIII-XI).

Organizarea romnilor la inceputul evului mediu. Romnii au fost organizati in obsti steti. De origine slava, aceastea erau comuniti alcatuite din oameni liberi, care formau impreuna un sat. Obstea sateasca s-a caracterizat prin dualismul proprietatii, in sensul coexistentei proprietatii comune asupra pamantului, a padurilor, pasunilor si izlazurilor cu cea privata asupra casei de locuit, curtii, animalelor, uneltelor.

Conducerea obstii era asigurata de juzi sau cnezi (atribuii militare, fiscale, administrative, judiciare) ajutati de un sfat al oamenilor buni si batrani.

In timp mai multe obsti s-au unit formand uniuni de obsti ( romanii populare dupa N. Iorga sau ri dup P.P. Panaitescu). Mai multe uniuni de obsti au format cnezate (formaiuni politice prestatale) si voievodate. Voievodatul a fost principala forma de organizare statala a romanilor in evul mediu. In aceasta perioada au existat trei voievodate: Transilvania, Tara Romaneasca (Valahia) si Moldova.

Crestinismul la romni. Conform traditiei, care pleaca de la spusele lui Eusebiu din Cezareea, crestinarea spatiului carpato-danubiano-pontic este realizat de sfntul apostol Andrei. Din pcate, nu exist dovezi care s susin acest fapt. Primele dovezi concrete privind existena cretinismului aici, apar n secolul IV, dup ce cretinismul devine o religie oficial n Imperiul Roman, ca urmare a Edictului de la Milano (313) emis de Constatin cel Mare (306-337). Principalele dovezi sunt: Martirii de la Niculiel (Dobrogea)

Martirizarea lui Sava Gotul pe valea Buzului.

Donariumul de la Biertan care poart inscripia: EGO ZENOVIUS POSVI (Eu Zenovius am fcut acest dar)

Vocabularul religios al limbii romne care este de origine latin: a boteza, cruce, Dumnezeu, inger, Pate, snt (forma arhaic a termenului sfnt, de origine slav). Teorii cu privire la etnogeneza romnilor. Etnogeneza romnilor a atras nu numai atentia istoricilor romni ci si straini. De multe ori, insa, conzluziile istoricilor, mai cu seama ale celor straini erau dictate de anumite interese. In acest caz credem oportun sa ne referim pe scurt la cele mai importante teorii ale etnogenezei romnilor, expuse in literatura istorica.

In evul mediu, cronicarii, incepand cu cei bizantini (Kekaumenos, sec. XI; Kinnamos, sec. XII) constata ca romnii, numiti de ei vlahi, sunt colonisti romani adusi de Traian din Italia, iar cronicarii medievali maghiari constatau, ca vlahii erau "pastorii romanilor", ca ei locuiau in Panonia pana la venirea hunilor (sec. V).

Umanistii italieni din secolul al XV-lea (Enea Silvio Picolomini, viitorul papa Pius al Il-lea s.a.) de asemnea erau de parere ca romnii "sunt de neam italic". Cronicarii si savantii romni din secolele XVII-XVIII (Gh. Ureche, M. Costin, Const. Cantacuzino, D, Cantemir, reprezentantii Scolii Ardelene - Petru Maior, Samuil Micu, Gh. Sincai) au demonstrat originea comuna a romanilor din Transilvania, Tara Romaneasca si Moldova din "vechii romani", care au locuit in Dacia. Reprezentantii Scolii Ardelene considerau, insa fara temei, ca dacii au fost exterminati in timpul razboaielor cu romanii. Cercetarile ulterioare ale istoricilor au combatut aceasta afirmatie. Tot nefondate sunt si teoriile cum ca romanii s-au format numai pe suportul dacic, fara o contributie substantiala a romanilor.

La sfarsitul secolului al XVIII-lea, in conditiile expansiunii Imperiului habsburgic in Principatele Romane, unii istorici germani (Fr.Sulzer, I.Eder) scriau ca romanii s-au format ca popor la sud de Dunare si au revenit la nordul ei in secolul al XII-lea. Aceasta idee este reluata in 1871 de istoricul si filologul german Robert Rosler in lucrarea "Studii asupra romnilor". Lucrarea lui a aparut in conditiile cresterii miscarii de emancipare a romanilor din Transilvania, care evocau dreptul istoric asupra spatiului locuit de ei din vremuri stravechi.

R.Rosler a incercat sa argumenteze ideea formarii poporului romn la sud de Dunare, in spatiul balcanic. El sustine ca romanii s-au format aici si abia in secolul al XII-lea au emigrat la nord de Dunare, adica atunci, cand pe pamanturile Transilvaniei locuiau deja ungurii, sasii si secuii. Prin aceasta se nega dreptul istoric al romanilor asupra pamanturilor unde ei locuiau.Argumentele lui Rosler erau urmatoarele:

- dacii au fost nimiciti in razboaiele cu romanii;

- dacii nu au putut fi romanizati in doar 165 de ani (timpul stapanirii romane in Dacia);

- provincia Dacia a fost parasita in intregime de populatie la 275;

- limba romana nu contine cuvinte germanice vechi, desi pe teritoriul Daciei a stationat tribul germanic al gotilor;

- exista cuvinte asematoare in limba romana si albaneza, dovada a convetuirii lor la sud de Dunare;

- nu exista izvoare care sa ateste prezenta romanilor la nordul Dunarii inainte de secolul al XlII-lea;

- dialectul daco-roman cel de la nord de Dunare se aseamana cu dialectul macedono-roman de la sud de Dunare;

- prezenta influentei sud-slave asupra Bisericii romanilor;

- romanii erau pastori nomazi.

Falsitatea "teoriei rosleriene" a fost amplu demonstrata de istorici straini si romani, chiar in perioada cand ea a aparut (I.Iung, B.P.Hasdeu, A.D. Xenopol, D.Onciul, N.Iorga s.a.), care dezvolta teoria autohtonista. Argumentele lui A. D. Xenopol, in lucrarea Studii asupra struinei Romnilor n Dacia Traian (1885-1886) sunt urmatoarele:

- prezenta geto-dacilor este atestata de numeroase dovezi a continuitatii lor dupa cucerirea romana (vezi mai sus dovezi ale continuitatii);

- romanizarea dacilor nu s-a facut doar in cei 165 de ani a stapanirii romane la nordul Dunarii, ci ea a fost atunci cea mai intensa, desfasurandu-se atat inainte de cucerirea romana cat si dupa evacuarea Daciei de catre administratia romana (vezi romanizare);

- continuitatea daco-romanilor este dovedita de numeroase descoperiri arheologice, date lingvistice, marturii epigrafice etc.;

- lipsa totala a elementelor lingvistice germane in limba romana a fost combatuta de numeroase studii ale lingvistilor romani;

- cuvintele comune din limba romana si albaneza sunt provenite din mostenirea traco-ilirica comuna (cu radacini in limba indoeuropeana);

- numeroase izvoare scrise atesta prezenta romanilor la nordul Dunarii inainte de secolul al XlII-lea;

- cele doua dialecte (daco-roman si macedono-roman) fac parte din limba romana comuna (sau protoromana), care s-a format pe intreg spatiul carpato-danubiano-balcanic;

- influenta sud slava asupra Bisericii romane nu neaga, ci confirma prezenta romanilor la nordul Dunarii, fara de care ortodoxismul nu s-ar fi raspandit aici;

- pastoritul transhumant (sezonier) si nu nomad era una din ocupatiile romanilor din zonele montane. Ocupatia lor de baza era agricultura imbinata cu cresterea animalelor in asezari sedentare.

Nici un izvor istoric nu atesta, insa, in decursul epocii medievale o imigrare in masa a romanilor de la sud la nord de Dunare, ci dimpotriva, treceri permanente ale romanilor transilvaneni la sud si est de Carpati, inclusiv peste Dunare.n secolul XX, problema romanitii romnilor este tratat de urmtorii istorici:

Vasile Prvan, n lucrarea Getica aduce dovezi arheologice n sprijinul romanitii romnilor

Ghe. I. Brtianu, n lucrarea O enigm i un miracol susine c romanitatea i continuitatea sunt procese reale pe care le demonstreaz, plasndu-le intr-un context european.

N. Densuianu, in lucrarea Dacia preistoric exagereaz importana civilizaiei dacice.

In a doua jumatate a secolului XX, istoriografia comunista se pronunta asupra romanitatii romnilor susinnd urmtoarele idei:

factorul roman nu a avut un rol important in etnogenez

este exagerat importana factorului dacic i a celui slav.

Ilustrativ pentru aceast abordare istorigografic este activitatea lui Mihail Roller cu a sa Istorie a romnilor. TEMA 4. AUTONOMII LOCALE SI INSTITUTII CENTRALE IN SPATIUL ROMANESCDEX: Prozelitism = actiune de convertire la o noua religiePrivilegiu = drept special, doar pentru o anumita categorie sau grup social

Despot = astzi: conductor cu puteri discreionare; tiran. In evul mediu: guvernator autonom al unei provincii din Imperiul bizantinSuveranitate = Calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; independenSuzeranitate = Dreptul unui stat asupra altui stat care are guvern propriu, dar nu are independentaVasalitate = 1. (n evul mediu, n apusul Europei) Ansamblul raporturilor sociale stabilite ntre membrii societii, pe baza acordrii de ctre seniori vasalilor a unor feude, din care decurgeau obligaii reciproce; calitatea de vasal. 2. Situaie de dependen politic a unei ri fa de alta, cu pstrarea autonomiei.Autonomie = Drept al unui stat sau al unei regiuni de a se administra singure n cadrul unui stat suzeran.

n secolele VII-IX, forma de organizare specific romneasc era reprezentat de obtiile steti. Cu timpul, obtile s-au grupat n uniuni de obti numite de Nicolae Iorga romanii populare din care vor lua natere cnezatele i voievodatele ca formaiuni politice. Cnezatele erau formaiuni politice prestatale formate din mai multe obti, iar voievodatele erau formaiuni rezultate din unirea sau supunerea mai multor cnezate.

Prin unificarea acestora sub o autoritate central s-au constituit statele medievale: Tara Romneasca (Valahia), Moldova si Transilvania.

Factori care au favorizat apariia statelor medievale:Factori interni:- creterea demografic;

- o via economic dinamic; spaiul nostru era strbtut de drumuri comerciale care veneau din nordul i centrul Europei la gurile Dunrii i Marea Neagr;

Factori externi:

cumanii, i mai apoi ttarii (marea invazie din 1241-1242), au mpiedicat expansiunea maghiar dincoace de Carpai; luptele pentru tron din Ungaria odat cu stingerea dinastiei arpadiene din 1301.

1. Transilvania

La sfritul secolului IX, in anul 896, apte triburi maghiare, conduse de Arpad, se stabilesc n Panonia. Aici in jurul anului 1000, sub conducerea regelui Vaik, ei se cretineaz, regele lundu-i numele crestin de tefan, iar ca urmare este ncoronat de papa Silvestru al II-lea, rege, n anul 1001. Este momentul naterii regatului maghiar care pn atunci nu era dect o organizare tribal. Adoptarea crestinismului in varianta sa catolica va deschide seria unui lung sir de conflicte cu romnii ortodocsi. Sub masca prozelitismului catolic, ungurii vor urmari extinderea granitelor regatului maghiar spre est. In acest sens maghiarii vor organiza cucerirea Transilvaniei, context n care realitile politice din Transilvania apar n relatrile cronicarilor maghiari. Cronica notarului anonim al regelui Bela al Ungariei, Gesta Hungarorum (Faptele ungurilor) menioneaz, pentru sfritul secolui IX, n spaiul intracarpatic i Banat, trei formaiuni politice:

- voievodatul lui Glad, n Banat, cu reedina la Cuvin;

- Voievodatul lui Gelu, n centrul Transilvaniei, cu reedina la Dbca;

- voievodatul lui Menumorut, n criana, cu reedinta la Biharea.

O alta cronica, Legenda Sfntului Gerard menioneaz, pentru secolul XI urmatoarele formatiuni politice:

- voievodatul lui Ahtum, n Banat, cu reedint la Morisena;

- Voievodatul lui Gyla, n centrul Transilvaniei, cu reedina la Blgrad.

Mai nti, este cucerit voievodatul lui Menumorut, apoi i celelalte. Pe msura naintrii spre centrul Transilvaniei, cucerirea maghiar va cpta un caracter organizat. Ungurii organizeaz comitate (uniti administrativ-teritoriale conduse de un comite numit de rege). Primul comitat nfiinat a fost Bihorul (1111). S-au nfiinat i alte comitate n secolele XII-XIII: Crasna, Dbca, Cluj, Arad, Trnava. Mai trziu, alturi de acestea vor aprea alte forme de organizare, precum scaunele sseti (Sibiu, Sebes, Cincu, Rupea, Sighisoara, la care se adauga doua districte ale sasilor: Brasovul si Bistrita) i cele secuieti (Odorhei, Ciuc, Mures).

Maghiarii au ncercat s nlocuiasc vechea form de organizare specific romneasc (voievodatul) cu principatul. Astfel, la 1111-1113, apare menionat n documente Mercurius princeps ultransilvanus. Aciunea nu a avut succes, din moment ce, la 1176, n documente este menionat Leustachius voievod.

n faa presiunilor exercitate de maghiari, romnii s-au grupat n structuri social-economice i politice autonome numite ri: ara Maramureului, ara Fgraului etc.

Pentru a-i consolida dominaia, dar si pentru a stimula dezvoltarea economic a Transilvaniei, maghiarii i-au colonizat in secolele XII-XIII pe secui, sai si teutoni. Secuii sunt probabil o populatie de origine turanic. Ei i-au nsoit pe maghiari n expediiile de cucerire si au fost aezai n sud-estul Transilvaniei cu scopul de a apra aceast zon de atacurile cumanilor. Saii vin n Transivania la sfaritul secolului XII din regiunea Rinului, zona Flandrei, i mai ales Saxonia, datorit schimbrilor social-politice din zona de origine. Negustori i meteugari pricepui, ei au fost susinui de regalitatea maghiar cu o serie de privilegii, reunite in 1224 n Bula de aur a sailor sau Adreanum, de la numele regelui care a emis-o, Andrei al II-lea. Conform acesteia, saii puteau folosi pmntul fr restricii, fiind vorba att de bogiile solului ct i ale subsolului. De asemenea, erau scutii de taxe vamale pe ntreg teritoriul regatului, puteau ine trguri fr s plteasc vam, aveau acces la exploatrile de sare. Mai trziu, vor beneficia i de dreptul de bate moned proprie, drept de depozit pentru comerul cu ara Romneasc, iar de la 1376 au primit dreptul de a organiza meteugurile n bresle. Comunitile sseti beneficiau i de privilegii administrative, judectoreti i religioase, n schimbul obligaiilor militare i fiscale fa de coroana maghiar.Dup ce s-au aezat i s-au stabilit n Transilvania, treptat, au nceput s se constituie scaunele sseti, un tip de organisme administrativ-teritoriale cu drept de judecat. Iniial au existat 7 scaune care mpreun cu districtele Braov i Bistria, au format n secolul XV Universitatea Sseasc (n latin Universitas Saxorum), adic o unitate administrativ cu putere asupra tuturor comunitilor sseti din fundus regius, ncepnd din 1486 - 1487.Teutonii. n 1211, regele Andrei II-lea i-a colonizat pe teutoni n ara Brsei, cu dublu scop: stvilirea expansiunii cumane i crearea premiselor naintrii maghiarilor n spaiul extracarpatic. Din pacate, teutonii intr n conflict cu regalitatea maghiar datorit faptului c doreau s-i creeze un stat teutonic n ara Brsei i sunt alungai la 1225. Ei sunt creatorii unor ceti n zona precum: Feldioara, Rnov, Prejmer, Codlea.

Romnii, majoritari, vor fi exclui din viaa politic a Transilvaniei, iar religia ortodox, nerecunoscut. Un decret din 1366 al regelui Ludovic I condiiona calitatea de nobil de apartenena la catolicism.2. ara Romneasc

n spaiul romnesc sud-carpatic, documentul care atest existena autonomiilor locale i caracteristicile eseniale ale acestora este Diploma cavalerilor ioanii (1247). Documentul face referire la aspecte economice (bogia teritoriului, fneele, pdurile, punile, morile, iazurile, pescriile, toate oferite ioaniilor), sociale (mai marii pmntului"maiores terrae) i politice. Formaiunile politice menionate sunt:- ara Severinului;

- cnezatele lui Ioan i Farca;

- voievodatele lui Litovoi i Seneslau.

Unele dintre acestea au fost anexate de maghiari (cnezatele lui Ioan i Farca), altele erau dependente(vasale) de regatul Ungariei (voievodatele lui Litovoi i Seneslau).

Toate aceste formatiuni vor fi unificate creandu-se astfel primul voievodat romanesc independent. n procesul de unificare vor fi parcurse mai multe etape: I. O prim etap se leag de numele lui Litovoi, care refuz plata tributului ctre Ungaria. n btlia ce va avea loc pe la 1277-1279, Litovoi moare, iar fratele su Brbat este luat prizonier. Se rscumpr i va accepta suveranitatea maghiar.

II. A doua etapa este reprezentata de descalecatul lui Negru Voda. La formarea rii Romneti au contribuit i romnii din Transilvania. Tradiia istoric vorbete despre desclecatul (act care inseamna intemeiere de tara) lui Negru vod din Fgra (1290) la Campulug si Arges. Anihilarea autonomiei rii Fgraului de ctre regalitatea maghiar l determin pe Negru vod s treac la sud de Carpai, unde uneste Oltenia cu Muntenia, punand, potrivit lui Gheorghe Brtianu, bazele Tarii Romanesti.

III. Desvrirea unificrii teritoriale se produce n timpul lui Basarab I Intemeietorul (1310-1352). Acesta intr n conflict cu regele Ungariei, Carol Robert de Anjou. Regele ungar atac ara Romneasc. Btlia se d la Posada (prezentata n Cronica pictat de la Viena) intre 9-12 noiembrie 1330 i este ctigat de Basarab. Victoria marcheaza independena rii Romneti.

Statul se va consolida sub urmaii lui Basarab:

Nicolae Alexandru(1352-1364): Din anul 1359, acesta ii ia titlul de domn autocrat (de sine stpnitor) i ntemeiaz Mitropolia Ungro-Vlahiei, cu sediul la Curtea de Arge, sub autoritatea direct a Patriarhiei Constantinopolului (1359).Vladislav Vlaicu (1364-1377): respinge aciunile de vasalizare ale Ungariei, astfel in noiembrie 1368 o oaste maghiara este infranta de acesta pe rul Ialomia, n apropiere de Trgovite, ceea ce pune punct pentru moment actiunilor de vasalizare maghiare. Numele lui Vlaicu Vod este asociat i cu primele conflicte romno-turceti desfurate n 1369. El a participat alturi de regele Ludovic la o lupt cu oti ale sultanului Murad i arului de Trnovo, Ivan Alexandru. Ulterior, n 1371, oastea sa va fi prezent la Cirmen (Cernomen) alturi de trupe bizantine i srbeti, fr a putea dobndi victoria. Se pare c tot n vremea domniei sale, Chilia a revenit rii Romneti. Participarea sa la lupta pentru triumful ortodoxiei la nordul Dunrii se va materializa prin consacrarea n 1370, la Severin, a celui de al doilea scaun mitropolitan muntean i prin susinerea clugrului de origine greac Nicodim, creatorul tradiiei monastice la nord de Dunre. Lui Vladislav i se atribuia Vodia, lng Severin, fundaie anterioar anului 1375 i Biserica Domneasc din Curtea de Arge. n plan economic, d la 20 ianuarie 1368 un privilegiu pentru negustorii braoveni, vama perceput mrfurilor tricesima (a 30-a parte din valoarea transportului); este primul voievod al rii Romneti care bate moned ducaii de argint plus o moned secundar: banii.3. Moldova

Pentru acest spaiu izvoarele istorice poloneze, germane, arabe atest prezena unor formaiuni politice prestatale:

- ara Berladnicilor;

- ara Brodnicilor;

- ara Bolohovenilor;

- ara Volohilor.In controlarea acestei zone era interesata atat Ungaria cat si Polonia. ntr-o prim etap, regalitatea maghiar organizeaz expediii de alungare a ttarilor. La jumtatea secolului XIV, n urma unei astfel de expediii (1345-1354), ttarii sunt alungai i pentru a mpiedica revenirea lor se organizeaz o marc (provincie de grani cu rol de aprare) cu reedina la Baia. La conducerea acesteia se afla Drago (primul desclecat). Lui i se recunoaste ctitoria crestina de la Volov i continuitatea dinastic prin fiul su Sas si neopotul su Balc.

A doua etap este legat de numele lui Bogdan, un voievod din Maramure. Despre acesta, axist mai multe informaii, astfel reedina sa se gsea la Cuhea, unde avea un domeniu feudal de 9 sate. Spre sfritul domniei lui Carol Robert devenise voievod al Maramureului, ins datorit opoziiei sale fa de coroana maghiar, care ncercase s-i limiteze prerogativele, nalta demnitate i-a fost retras, dup urcarea pe tron a lui Ludovic (1342). Datorit relaiilor tensionate cu ungurii, acesta trece Carpaii i-i nltur pe urmaii lui Drago (Balc i Sas) supui coroanei maghiare probabil n anul 1359. ncercrile regelui Ludovic de Anjou de a-l nltura pe Bogdan nu au avut succes. Cronica lui Ioan de Trnave arat c Bogdan a trecut pe ascuns n ara Moldovei supus coroanei ungare i dei a fost atacat deseori de armata aceluiai rege, totui crescnd marele numr al romnilor locuitori n acea ar ea s-a transformat n stat. .Statul se va consolida sub urmaii lui Bogdan(1359-1365):

Petru Muat (1375-1391): bate moned proprie (groii); nfiineaz o mitropolie la Suceava, care va fi ins recunoscut de Patriarhia de la Constantinopol abia in 1401, n timpul lui Alexandru cel Bun; inaugureaz tradiia depunerii jurmntului de credin ctre regele Poloniei la Liov in 1387;

Roman I (1392-1394): recunoate suzeranitatea regelui Poloniei, precum a recunoscut-o mai nti fratele su Petru Muat (1387), astfel i ajut pe poloneyi n lupta mpotriva Lituaniei, ns n 1394 ei sunt nfrni, iar Roman I pierde curnd domnia i este inlocuit de fiul su tefan I. Unii cercettori afirm c lui Roman I i se datoreaz nceputurile oraului din Moldova ce i poart numele. Este ngropat n Mnstirea Bogdana din Rdui.

n documentele rmase de la Roman I se remarc titulatura pe care acesta o folosea, i care nu fusese folosit de nici unul dintre predecesorii si: "Marele i singur stpnitor, din mila lui Dumnezeu domn, Io Roman voievod stpnind ara Moldovei de la munte, pn la mare". Folosirea acestei titulaturi ne arat c procesul de unificare al cnezatelor de pe teritoriul Moldovei era ncheiat.4. Dobrogea

Primele formaiuni politice din zon sunt atestate n secolul X, acestea fiind conduse de jupanii Gheorghe i Dimitrie, atestai prin inscripiile de la Mircea Vod i Basarabi. In secolul XI, in lucrarea Alexiada a Anei Comnena, sunt menionate trei formaiuni politice, conduse de Tatos, Setslav si cu Satza.

Un moment important in afirmarea Dobrogei il reprezint apariia rii Cavarnei in 1230. Formarea Dobrogei s-a realizat prin unificarea formatiunilor prestatale in jurul nucleului reprezentat de Tara Cavarnei, cu centrul la Caliacra. In fruntea ei este atestat, intre 1346-1354, Balica, atestat ca despot. El este urmat de Dobroti sau Dobrotici (1354-1386). El desvrete unificarea statal, devenind stpnitor de la Dunre pn la Mare. Este recunoscut despot de Imperiul Bizantin. Urmaul su, Ivanco (1386-1391) reuete s se desprind din sfera de influen bizantin i s bat moned proprie.

La inceputul domniei lui Mircea cel Btrn n Tara Romneasc, Dobrogea este anexat rii Romneti. La sfritul domniei acestuia (1417-1421) ea intr sub dominaie otoman. Va rmne sub turci pn la 1878.

4. Institutiile medievale romneti

Dup constituirea statelor medievale romneti acestea i-au desvrit organizarea intern prin consolidarea principalelor instituii: domnia i biserica.

Domnia reprezenta instituia central. Domnia era electiv, ereditar i viager. Pentru a asigura succesiunea la domnie i a mpiedica discutele pentru tron, domnitorul i asocia fiul la domnie.

n documente domnitorul apare cu titulatura de mare voievod i domn. Calitatea de voievod nsemna c era eful armatei. Domn (dominus) nsemna c era stpnul rii i al supuilor.

Atribuiile domnitorului erau:

- era proprietarul ntregului fond funciar (dominium eminens);

- Conducea administraia dispunnd de un aparat centralizat n care un rol important l juca spaiul domnesc;

- Elabora politica extern i intern mpreun cu sfatul domnesc;

- Avea dreptul de a bate moned

- Declara rzboi, ncheia pace, tratate internaionale

- Avea drept de confiscare a proprietii boiereti i de aplicare a pedepsei cu moartea pentru cei vinovai de trdare (hiclenie)

- Convoca oastea cea mare

- Reprezenta instana suprem de judecat

Prin ungere domnii deveneau conductori politici din mila lui Dumnezeu ceea ce le conferea ntreaga autoritate n faa supuilor, poziie ntrit de sine stator (autocrator n bizantin) adoptat de Alexandru cel bun.

Introducerea n titulatura domnilor naintea numelui io prescurtare a lui Ioannes (cel ales de Dumnezeu) sursa divin a puterii.n Transilvania, voievozii rii nu sunt suverani, prin urmare nu sunt domni. Domni erau doar regii Ungariei, care i numeau pe voievoziiTransilvan i i considerau printre marii lor dregtori.

Transilvania beneficia de 0 organizare autonom n cadrul regatului; unii voievozi au format adevrate dinastii voievodale (familia Lackfi n secolul al XIV-lea, familia Csaki n secolul al XV-lea). Voievozii ii numeau vicevoievozi, pe comiii celor apte comitate, pe castelani, pe notari. Apare sporadic n secolul al XIV-lea i demnitatea de duce al Transilvaniei, deinut de un membru al familiei regale. Voievodul avea atribuii administrative, judiciare i militare i exercita puterea n comitatele Solnocul Inferior, Dbca, Cluj, Turda, Alba, Hunedoara i Trnava. Din 1541, odat cu destrmarea Ungariei, se vor numi principi i vor fi alei de Adunrile rii (numite i Diete). Principele este confirmat de sultan (Transilvania avea acelai statut extern ca i rile Romne extracarpatice ).

Evoluia instituiei pn la sfritul secolului XVI. Instituia central evolueaz n condiiile raporturilor cu categoria privilegiat: boierii.

Domnii puteau confisca proprietatea boierilor care unelteau s-au trdau i puteau aplica pedeapsa cu moartea. n acest context putem aminti domnia lui Vlad epe, tefan cel Mare care au reuit s ntreasc autoritatea domniei in raport cu marea boierime.

Spre sfarsitul secolului XV, dominaia otoman se accentueaz, iar aceasta are ca rezultat restrngerea autoritatatii domnilor. Boierii ncep s exercite o tutel asupra domnului. Acetia controleaz viaa politic susinnd candidaturi la tron sau semnnd nelegeri cu suverani cretin i chiar cu otomani.Evoluia instituiei centrale n secolele XVII-XVIII. Eecul lui Mihai Viteazul de restabilire a autoritii domneti avea s anune schimbarea raportului ntre domnie i boieri n favoarea boierilor. Profit otomani care i impun controlul asupra domniei.

Turcii instaureaz n secolul XVIII regimul fanariot nlocuind domnul pmntean cu unul adus din cartierul Fanar al Istanbulului (Constantinopol). n acest context domnia i pierde nu numai caracterul pmntean ci i poziia, cci domnul este considerat un alt dregtor al Imperiului Otoman putnd fi schimbat sau numit n funcie de interese. Durata domniei este scurt, este limitat accesul boierilor pmnteni n instituiile statului. Acetia grupai n partida naional vor aciona la revenirea domnilor pmnteni Sfatul domnesc (Divan, Divanul domnesc) era o instituie format din marii boieri, cu i fr dregtorii, care mpreun cu clerul nalt, luau parte la conducerea arii, alturi de domn. Sfatul domnesc l asista pe domn n toate chestiunile importante de politic intern i extern.

Atribuiile sfatului domnesc erau politice, fiscale i judectoreti i se manifestau cu ocazia: confirmrii sau druirii unei moii, judecilor (domnul nu putea judeca fr sfat), ncheierea acordurilor cu rile strine.Sfatul domnesc avea circa 20-30 de membri n Moldova i 10-15 n ara Romneasc. Ordinea menionrii n documente indic locul n cadrul sfatului domensc al fiecrui membru. De obicei marii proprietari de pmnt erau primii membri ai sfatului. Alturi de membrii familiei domneti, acetia purtau titlul de pan sau jupan n Moldova, iar n ara Romneasc, de vlastel sau vel. Odat cu trecerea timpului importana boierilor fr dregtorii scade, fiind eliminai treptat din Sfat, fiind nlocuii de boierii cu dregtorii. Cei mai importanidregtori erau:

- banul (iniial al Severinului, apoi al Olteniei): era conductorul administraiei la vest de Olt; marele ban era denumit domnul cel mic;

- vornicul era conductorul curii domneti i va ajunge s aib celemai importante atribuii judectoreti, dup domn;

- logoftul (cancelarul) era eful cancelariei domneti i se ocupa cu redactarea deciziilor luate de domn i de Sfat, sub form de hrisoavesau porunci domneti;

- vistierul avea ca atribut evidena veniturilor i a cheltuielilor rii;

- sptarul comanda oastea clare i purta spada domnului laceremonii;

- prclabii erau comandani ai unor ceti i ai regiunilor din jur;

- postelnicul (ambelanul) se ocupa de camera domnitorului i era sftuitorul de tain al acestuia;

- paharnicul se ocupa de aprovizionarea cu vin a pivnielordomneti;

- stolnicul avea n grij masa voievodului.

Adunarea rii. Menionat de izvoare ca marea adunare a rii, adunarea era o instituie cu rol consultativ, convocat n momentele cruciale pentru ar, cum ar fi alegerea domnului, decizii importante de politic extern ca de exemplu depunerea omagiului, aprobarea plrii primului tribut ctre Poart, pace sau rzboi etc. Convocarea era sporadic, nu regulat. n secolul al XVI-lea a fost convocat din ce n ce mai des. Locul de ntrunire era la curtea domneasc, la o biseric mare sau pe cmp deschis.

Componena adunrilor de stri era: marii boieri, clerul nalt (mitropolitul, episcopii i egumenii mnstirilor mari), boierii mijlocii i mici (boiernaii), curteni i trgovei, adic reprezentani ai oraelor.n Transilvania, adunrile generale acionau ca foruri de judecat, dar aveau i atribute economice, administrative, reglementau raporturile dintre biseric i nobilime cu privire la dijmele ecleziastice, vmi, combaterea rufctorilor. La ele participau nobilimea celor apte comitate i, probabil, categorii de oameni liberi (numite n documentele latine congrationes sau universitas); din secolul al XIV-lea se ntruneau anual sau chiar bianual. Existau i adunrile lrgite, convocate din porunca regelui, la care participau toate strile: nobilimea, saii, secuii, romnii (exemple: 1291 i 1355). Treptat, romnii nu au mai fost convocai n aceste instane; crearea uniunii freti (1437) (numit, dupa anul 1500, uniunea celor trei naiuni) fr participarea romnilor, se va ndrepta, n special n epoca modern, chiar mpotriva romnilor.Biserica. A jucat un rol important n societatea medieval romneasc. nfiinarea mitropoliei romneti la Arge n 1359 (de ctre Nicolae Alexandru), la Severin 1370 (Vladislav Vlaicu) i recunoaterea mitropoliei de la Suceava de ctre patriarhia de la Constantinopol (1401) a dat legitimitate Bisericii Ortodoxe Rromne.

Biserica din ara Romneasc i Moldova i-a exercitat influena i asupra altor teritorii. n secolul XIV mitropolitul rii Romneti primete titlul de exarh al ntregii Ungarii i a plaiurilor ceea ce i conferea autoritatea asupra ortodocilor din regatul Ungariei.

Mitropolitul era ntiul sfetnic al domnului, l ncorona pe domn, era al 2 lea demnitar n stat, lociitor al domnului n caz de vacan a tronului, membru marcant al sfatului domnesc, asista la scaunul de judecat al domnului. Mitropolitul era subordonat instituiei centrale putnd fi dat jos de domnitor.

O serie de domnitori au susinut biserica i au susinut dezvoltarea vieii monarhale. Ilustrativ in acest sens este domnia lui Stefan cel Mare.

n Transilvania a predominat religia ortodox, religia populaiei majoritare. Regalitatea maghiar a ncercat s impun catolicismul. n 1366, Ludovic cel Mare, prin Diplomele regale, condiioneaz calitatea de nobil de apartenena la catolicism. n ciuda persecuiilor, Biserica Ortodox din Transilvania, Banat i prile vestice a supravieuit i chiar s-a dezvoltat; n secolele XII-XIII existau cele mai vechi biserici romneti din piatr, de la: Strei, Densu, Streisngeorgiu, Sntmrie-Orlea; protopopiat a existat n Scheii Braovului, la biserica Sf. Nicolae mare centru de cultur a romnilor. Biserica ortodox din Transilvania a fost susinut de domnii rilor Romne: domnitorii au ctitorit biserici i au fcut donaii generoase acestora (ilustrativ, Constantin Brncoveanu). Armata. A fost format din :

- Oastea cea mare

-toti cetatenii capabili sa poarte arme.- Oastea cea mica

-curtea domneasca/garda domneasca-steagurile armatei boieresti

Tactici de lupta utilizate:

pustiirea pamantului cu scopul slabirii fortei inamicilor hartuirea permanenta cu scopul demoralizrii inamicului si reducerea numerica a acestuia

atragerea intr-un loc stramt si mlastinos se dadea atacul finalDin secolul al XV-lea, otii domneti i se putea aduga un numr variabil de mercenari, motivat de extinderea, din secolul al XVI-lea, a armelor de foc, scumpe i greu de mnuit, precum i de necesitatea asigurrii ordinii interne.

Un rol important n aprare l aveau fortificaiile, n special cetile cu an (Hotin, Soroca, Orhei, Tighina, Cetatea Alb, Chilia, Crciuna sistem de fortificaii realizat de domnitorul tefan cel Mare) i ntrirea i reconstruirea cetilor Giurgiu, Turnu, Trgor, Trgovite, din timpul domnitorilor Mircea cel Btrn i Vlad Tepe.

In Transilvania voievodul, dei nu era autocrat, avea atribuii militare importante: n oastea regal el comanda otile strnse din cele apte comitate transilvnene, alturi de cetele propriilor vasali.

Justitia. Se baza pe vechiul drept cutumiar romanesc Obiceiul pamantului, un ansamblu de legi nescrise impuse de tradiie. Mai tarziu sunt elaborate coduri de legi de inspiratie bizantina. Instantele de judecata medievale erau: domneasca boiereasca ale obstilor satestin Transilvania, sistemul juridic era i mai complex, datorit suprapunerii stpnirii maghiare asupra realitilor vechi romneti i a colonizrii sailor i aezrii secuilor. n comitate predomin justiia seniorial; dup scaunul de judecat al stpnului urma scaunul comitatens (pentru litigiile dintre nobili); de la comitat se putea face apel la scaunul de judecat al voievodului sau al vicevoievodului; ultima instan putea fi cea regal.

Din secolul al XVI-lea, dupa formarea principatului, forul suprem de judecat era principele, care avea un dregtor situat n fruntea justiiei -palatinus/iudex curiae.

Dreptul scris a triumfat n secolul al XVI-lea, cnd Istvan Werboczy a elaborat codul de legi cunoscut sub numele de Tripartitum (1517).

Administratia. Era condusa de domni ajutati de functionari. rile Romne erau mprite n unitati teritorial-administrative:

R: judete conduse de un jude

M: tinuturi conduse de parcalab Trans: comitate maghiare, scaune sasesti si secuiesti, districte romanesti (vezi lecia Transilvania)TEMA7. SPATIUL ROMANESC INTRE DIPLOMATIE SI CONFLICT IN EVUL MEDIU

DEX.

cruciada tarzie= lupta statelor crestine impotriva armatelor otomane in secolele XIV-XVI.

paalc sau eyalet = numele provinciilor turcesti mari, aflate sub guvernarea unui pa.

n ultimul deceniu al secolului XIV, turcii au ajuns la Dunre ameninnd rile Romne, Ungaria, Polonia. ncercrilor Poloniei i Ungariei de a controla spaiul romnesc li se adaug i pericolul Otoman. Agresivitatea Imperiului Otoman se datora politicii sale externe inspirata din Coran care a dus la crearea unui concept nou: Djihad (razboiul sfant). Conform acestuia, lumea era impartita in:

Casa Islamului (statele si popoarele care au aderat la Islam)

Casa Pacii (statele si popoarele nemusulmane care au acceptat autoritatea unui stat islamic)

Casa razboiului (statele si popoarele nemusulmane independente)

n lupta pentru aprarea rii, n Evul Mediu, romnii au mbinat rezistena armat i diplomaia. Rezistena rilor Romne mpotriva expansiunii Otomane a fost ilustrat de personaliti precum Mircea cel Btrn, Iancu de Hunedoara, Vlad epe, tefan cel Mare i alii.

1. Mircea cel Btrn (1386-1418)Domn al rii Romneti, Mircea ajunge s stpneasc un vast teritoriu, pe care l va organiza ntr-o form centralizat, sub autoritatea domniei care era stabilit la Curtea de Arge. Din 1408 l va asocia la domnie pe fiul cel mare, Mihail I, acesta avndu-i curile la Trgovite.Prin politica intern a consolidat puterea tnrului stat:

Desvrete organizarea cancelariei domneti

nlocuiete n sfat, marii boieri cu boierii cu dregtorii.

Construiete o serie de ceti pe Dunre: Chilia, Giurgiu, Turtucaia, Drstor.

Construiete mnstiri precum Cozia (1388), cu un rol, religios, cultural si defensiv. A incheiat procesul de centralizare teritorial, Tara Romaneasca atingnd cea mai mare intindere din toate timpurile, dup cum reiese din impunatorul titlu pe care l-a purtat : "Eu cel intru Hristos Dumnezeu binecredinciosul si bine cinstitul si de Hristos iubitorul si singurul stapanitor, Io, Mircea, mare voievod si domn, cu mila si cu darul lui Dumnezeu stapanind si domnind peste toata Tara Ungrovalahiei si partile de peste munti, inca si spre partile tataresti, si Almasului si Fagarasului herteg, si Banatului de Severin domn, si de amandoua partile peste toata Dunarea si pana la marea cea mare,si cetatii Darstorului stapanitor".In ceea ce privete politica extern, inca de la inceputul domniei, Mircea ocupa o serii de teritorii maghiare (Banatul Severinului, Amlasul si Fagarasul), care i se cuveneau n virtutea dreptului vasalic, ceea ce a atras ostilitatea Ungariei, al crei rege, Sigismund de Luxemburg, nutrea veleiti expansioniste. Pentru a preveni o aciune ostil din partea Ungariei, Mircea ncheie un tratat de alian cu regele Poloniei, Vladislav Jagello (1390) la Lublin. Tratatul era ncheiat n condiii de egalitate, cei doi i promiteau ajutor militar, mai ales mpotriva Ungariei;

Creterea pericolului otoman l-a determinat pe Mircea s-i orienteze politica extern spre Ungaria care era ameninat, la rndu-i, de Imperiul Otoman. Astfel la 7 martie 1395, la Braov, Mircea ncheia un tratat de alian cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg:- prima alian antiotoman din istoria sud-estului european;

- ncheiat de pe poziii de egalitate din moment ce regele maghiar i recunotea titlurile de duce de Fgra i ban de Severin.

Preluarea Dobrogei (1388-1389), sprijinul acordat srbilor n btlia de la Cmpia Mierlei (Kossovopolje - 1389), l-au adus pe Mircea n conflict cu otomanii.

O puternic armat otoman condus de sultanul Baiazid l atac pe domnul valah. Btlia se d la Rovine (10 octombrie 1394 sau 17 martie 1395). Victoria obinut de Mircea consolida independenta rii Romneti. Dei victorios, Mircea pierde temporar o parte din ar (Muntenia) ocupat de Vlad Uzurpatorul, datorit marii boierimi speriate de perspectiva unui conflict de lunga durat cu Poarta (Imperiul Otoman).

Victoria de la Rovine a ncurajat Ungaria i statele occidentale s organizeze o cruciad antiotoman. Fidel cauzei cretine, Mircea a participat la cruciad. Confruntarea decisiv s-a dat la Nicopole (septembrie 1396) i s-a ncheiat cu victoria turcilor, pericolul otoman meninndu-se la Dunre. Speriat de creterea pericolului otoman, boierimea l abandoneaz pe Vlad Uzurpatorul, astfel cu ajutorul voievodului Transilvaniei, tibor, Mircea recupereaz teritoriile pierdute dup btlia de la Rovine(decembrie 1396).

Apogeul politicii externe a lui Mircea l reprezint amestecul direct n luptele pentru tron din Imperiul Otoman. n 1402, Baiazid este nfrnt la Ankara de mongolii lui Timur Lenk. Baiazid este luat prizonier, ulterior gsindu-i moartea. n Imperiul Otoman izbucnesc lupte pentru tron. Perioada de criza a imperiului este prielnica pentru Tara Romaneasca, astfel Mircea incearca sa o prelungeasca, sprijinind diveri pretendeni la tronul otoman precum Musa i Mustafa, fiii lui Baiazid. Fr succes insa, ntruct nvingtor iese Mahomed I, un alt fiu a lui Baiazid. Reacia acestuia nu ntrzie. La nceputul lui 1420, sultanul invadeaz ara Romneasc, cu scopul de a pedepsi Tara Romaneasca. Mircea murise insa la 31 ianuarie 1418, tronul fiind detinut acum de fiul sau Mihail (1418-1420). In batalia decisiva, armata romneasc este infranta, Mihail este ucis, iar turcii anexeaza Dobrogea si ocupa cetatile Giurgiu i Turnu de unde puteau controla Tara Romaneasca. 2. Iancu Corvin de Hunedoara (1441-1456)

S-a ridicat din mijlocul cnezilor romni, tatl su Voicu s-a remarcat n armata maghiar n luptele cu turcii. Ca urmare, a primit ca dar, de la Sigismund de Luxemburg, n anul 1409, castelul i domeniul Hunedoarei. Fiul su i calc pe urme, astfel n 1441 lancu este numit voievod al Transilvaniei. Prin politica interna, el ntrete baza economic, organizarea administrativ i militar a rii. Aciunile antiotomane. In 1441 Iancu declanseaza seria actiunilor antiotomane nvingndu-l pe beiul de Semendria n Serbia. Reactia turcilor vine un an mai tarziu. La 18 martie 1442, oastea voievodului surprins nepregtit este, pentru moment, nvins la Sntimbru, ca peste 6 zile nfrngerea se transforma n victorie langa Sibiu. Stimulat de succes, Iancu trece in Tara Romaneasca si pe raul lalomia (2 sept. 1442), oastea otoman este zdrobit, salvnd ara Romneasc de la transformarea n paalc.

Victoriile lui Iancu, il determina pe papa Eugeniu al IV lea sa cheme statele crestine la o cruciada care sa ii alunge pe turci din Europa. Raspund la chemarea papei, regele maghiar Vladislav, Iancu, despotul sarb Brancovici, si domnul Tarii Romanesti Vlad Dracul.

"Campania cea lung" se declanseaza in septembrie 1443. Cruciatii trec Dunrea, elibereaz o serie de localitati ajungnd pn la Sofia. Sultanul este obligat s ncheie o pace pe 10 ani, in iulie 1444 (pacea de la Seghedin). Prevederi: prin care sultanul se angajeaza sa inceteze conflictele militare pe o perioada de 10 ani Imperiul Otoman elibera toi prizonierii de rzboi

In ciuda acestui succes, la insistenele papalitii, cruciada este reluata insa ea se soldeaza cu un crunt eec. La Varna, n ziua de 10 noiembrie 1444, crestinii sunt infranti de turci. Regele maghiar Vladislav este ucis in batalie, in locul sau tronul este ocupat de minorul Ladislau. Pe perioada minoratului lui Ladislau, Iancu obtine functia de guvernator al Ungariei. De pe aceasta pozitie, Iancu duce o politic de unire a celor trei ri romne, n lupta mpotriva pericolului otoman, insa alianta este distrusa prin infrangerea lui Iancu de catre turci in batalia de la Kossovopolje (1448). Preluarea tronului otoman de catre Mehmet II (1451-1481), duce la sporirea agresivitatii imperiului. Dup cucerirea Constantinopolului n 1453, Mehmet se ndreapt ctre Belgrad, cheia Europei Centrale. In aceste conditii, Iancu reface sistemul de aliane cu Trile Romne, punndu-1 pe tronul rii Romneti pe Vlad epe, iar la tronul Moldovei urmnd s-1 pun pe tefan cel Mare. La Belgrad cu 30.000 de oameni, Iancu nvinge armata otoman condus de Mehmet, care ajunge s fie rnit. Europa srbtorete victoria, dar Iancu moare rpus de cium la 11 august 1456, fiind nmormntat la Alba Iulia. Europa era n doliu: "s-a stins lumina lumii" sta scris pe piatra de mormant a acestuia.

3. Vlad epe (1448; 1456-1462; 1476)- a fost domnul rii Romneti. Domn autoritar, nscunat cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara i al unui grup de boieri, pentru a doua oara n 1456, conduce ara Romneasc punnd capt abuzurilor boiereti. El are relaii bune cu cele dou ri romneti. Din vremea sa dateaz prima atestare a Bucuretiului.

Prin politica interna urmareste consolidarea autoritatii sale asupra tarii, astfel:

Executa o parte a marii boierimi care se opunea politicii sale

Desfiinteaza privilegiile comerciale ale negustorilor sai din Transilvania ceea ce va declansa un lung conflict cu acestia. Unul dintre rezultatele acestui conflict este distrugerea imaginii domnului stapan de catre acestia printr-o serie de povesti care au stat la baza romanului lui Bram Stoker: Dracula.

Poltica externa: Dornic sa scape de dominatia otomana, in 1459 refuz s mai plteasc tribut otomanilor, iar in 1460 incheie o alianta cu Ungaria, condus de Matei Corvin (1458-1490). Aliana sa cu Ungaria il determin pe Mahomed s-l trimit pe Hamza beg, ca s-1 atrag ntr-o curs, la Giurgiu, ns domnul se prezint cu o gard puternic i-1 nvinge, iar prizonierii turci sunt trai n eap.

In virtutea alianei cu Ungaria, Vlad a declanat n iarna 1461-1462 campania de la Dunre, o campanie antiotoman care a avut ca efect distrugerea unitilor militare otomane din zon.

Reacia otomanilor a fost imediat. Sultanul Mahomed al II-lea atac ara Romneasc (1462). Constient de disproportia de trupe, Vlad epe a declanat n apropiere de Trgovite celebrul atac de noapte (16/17 iunie 1462), a carui scop era sa il ucida pe Mehmet. Desi nu si-a atins scopul, atacul provoaca panic n tabra turceasc. Mahomed al II-lea va ordona retragerea.

Dup trecerea primejdiei boierimea nemultumita de perspectiva unui razboi indelungat cu turcii, sprijin ocuparea tronului de ctre Radu cel Frumos (1462-1475), fratele lui Vlad, insa un om al turcilor.

Vlad paraseste tronul si se indrepata spre Transilvania. Ajuns n Transilvania, Vlad cade victim unor scrisori compromitoare realizate de sai expresie a nemultumirii acestora fa de anularea privilegiilor comerciale- i este ntemniat din ordinul lui Matei Corvin.

La insistenele lui tefan cel Mare este eliberat n 1475 i reocup tronul pentru scurt timp n 1476, ns este asasinat de un grup de boieri.

4. tefan cel Mare (1457-1504)-a fost domnul Moldovei. Dup o victorie mpotriva fostului domn Petru Aron la Doljeti (Dolheti), tnrul tefan este proclamat domn pe locul numit Direptate in 1457. Politica intern

1.Caut eliminarea oricrei nemulumiri dintre boieri i crearea unei pci sociale generale.

2.Creaz o baz social larg puterii centrale, constituit din marii dregtori, mica boierime, orenimea i rnimea liber.

3.Alctuiete o puternic armat bazat pe principii moderne: arme de foc, meritocratie-celebrii viteji- rani ridica la rangul de clrei..

4.Construiete un sistem de aprare activ: cetatile Suceava, Neam, Hotin, etc.

5.Sprijin activitatea economic prin privilegii economice acordate negustorilor sai i lioveni. Politica extern

A urmarit intr-o prima faza, emanciparea de sub suzeranitatea Ungariei. Deteriorarea relaiilor cu Ungaria s-au datorat preteniilor de suzeranitate manifestate de Matei Corvin, regele Ungariei, proteciei pe care acesta o acorda lui Petru Aron i mai ales faptului c Ungaria stpnea Chilia. In aceste conditii, in 1459 ncheie o convenie cu Polonia, prin care recunoate suzeranitatea acesteia (tratatul de la Overchelui). Prin aceasta, Moldova se apr de Ungaria. In 1462, Stefan incearca sa recupereze teritorii romanesti pierdute de predecesorii sai in fata maghiarilor. Astfel atac Chilia, posesiune maghiara, pe care o si cucereste in 1465. Nemultumit de pierderea unui centru comercial atat de important, regele maghiar Matei Corvin ataca Moldova in 1467, nsa la Baia acesta este infrant. Victoria lui tefan a insemnat ruperea oricror legturi de suzeranitate fa de Matei Corvin i ultima incercare a Ungariei de a-i impune suzeranitatea asupra Moldovei.Relaiile cu otomanii

n 1473, tefan cel Mare a declarat ruperea legturilor cu Imperiul Otoman ncetnd s mai plteasc tributul. Deasemenea Stefan va fi preocupat de instalarea pe tronul rii Romneti a unui domn fidel atitudinii antiotomane.

Atitudinea ostil a domnului moldovean atrage reacia otoman. O puternic armat (120.000 oameni) condus de Soliman Paa este trimis n Moldova. Btlia s-a dat la Podul Inalt (Vaslui), la 10 ianuarie 1475 i s-a ncheiat cu victoria lui tefan.

Aceasta infrangere il socheaza pe Mehmet II care pregateste personal o noua campanie. n 1475 turcii cuceresc Caffa i Mangop, cetati aliate lui Stefan. n aceste mprejurri grele pentru Moldova, tefan se orienteaz spre o alian cu Ungaria. La 12 iulie 1475, la Iai, tefan ncheia o alian cu Matei Corvin, regele ungar:

- cei doi monarhi i fgduiau ajutor reciproc mpotriva otomanilor;

- ndeprtarea pretendenilor la tron;

- tratatul punea capt vechilor dumnii.

n vara lui 1476 sultanul Mahomed al II-lea atac Moldova. Dinspre rsrit atacau i ttarii. La 26 iulie 1476 s-a dat btlia de la Valea Alb (Rzboieni). Otirea moldovean a fost nfrnt. Victoria sultanului n-a putut fi consolidat deoarece cetile Moldovei n frunte cu Suceava, rezist. Expediia din 1476 s-a soldat cu un eec pentru sultan care se retrage.

Conflictul cu Moldova va fi reluat de Baiazid al II-lea (1481-1512) urmaul lui Mahomed al II-lea. Acesta profit de conjunctura favorabil creat de pacea ncheiat cu Ungaria (1483) organizeaz o nou campanie mpotriva Moldovei. Campania sultanului s-a soldat cu cucerirea cetilor Chilia i Cetatea Alb (1484). tefan ncearc s recupereze cetile cu sprijinul Poloniei acceptnd s depun jurmnt de vasalitate regelui Cazimir al IV-lea la Colomeea (1485). Polonia nu l sprijin ns. n 1487 tefan a restabilit pacea cu Imperiul Otoman. Accept plata tributului.

Relatia cu PoloniaDup tratatul de la Colomeea care nu a fost respectat de polonezi, n special dup moartea regelui Cazimir al IV-lea. Noul rege Ioan Albert atac Moldova. Armata polon este nfrnt la Codrii Cosminului (26 octombrie 1497).

La 12 iulie 1499, ntre tefan i Ioan Albert se ncheie tratatul de la Hrlu:

- i fgduiau sprijin reciproc n caz de rzboi;

- linite i pace venic;

- tratatul este ncheiat n condiii de egalitate.

La moartea sa (1504) tefan las o ar puternic i respectat.

n secolul XV, Moldova i ara Romneasc au fost silite s accepte plata tributului i s se resemneze cu pierderea cetilor dunrene i pontice (Turnu, Giurgiu, Chilia i Cetatea Alb). n schimbul acestor renunri, Imperiul Otoman a recunoscut autonomia celor dou ri, statul nscris n convenii numite capitulaii.5. Diplomatie si conflict la cumpana secolelor XVI-XVII

Pentru istoria european, secolul al XVI-lea este perioada n care se afirm Umanismul i Renaterea, dar au loc i convulsii provocate de Reform i Contrareform.

rile Romne au fost i n acest secol angrenate n disputele dintre puteri: Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic, Polonia.

Imperiul Otoman:

-reprezenta cea mai mare for militar din Europa;

-atinge apogeul n timpul lui Soliman Magnificul (1520-1566); Acesta reuseste in 1521 sa cucereasca Belgradul, iar in 1526 sa infranga Ungaria in batalia de la Mohacs. In 1541 transeaza problema maghiara in felul urmator: - partea central i sudic a Ungariei au devenit paalc (provincie otomana)-Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate otoman.Imperiul Habsburgic:

-caut aliai pentru alungarea otomanilor;

-n anii 1590-1592, iniiaz o alian antiotoman numit Liga Sfnt, la care au participat; statul papal, Spania, Austria, ducatele italiene Toscana, Mantua i Ferara.

Polonia:

-se apropie de Imperiul Otoman;

-revine la politica pontic, redeschiznd rivalitatea din aceast zon.

6. Mihai Viteazul (1593-1601)Fiu al lui Patrascu cel Bun, frate cu Petru Cercel, ambii domni ai Tarii Romanesti, el face parte din familia Basarabilor ceea ce ii permite sa ocupe tronul n 1593.

Contextul international: este marcat de ascensiunea Imperiului Otoman care cunoaste apogeul in timpul sultanului Soliman Magnificul (1520-1566). In timpul sau, insula Rhodos, Belgradul si Ungaria impreuna cu Transilvania cad sub dominatia otomana. In aceste conditii, este constituit din iniiativa papei Clement al VIII-lea, Liga Sfanta. Din ea fceau parte: Statul Papal, Spania, Veneia, Mantua, Toscana, Ferrara, iar mai tarziu cele trei ri Romneti medievale.In vara lui 1594, Transilvania condusa de Sigismund Bathory i Moldova condusa de Aron Voda, adera la Liga Sfnt. La sfarsitul aceluiasi an, din proprie iniiativ adera i Mihai Viteazul. In virtutea acestei optiuni, la 13 noiembrie 1594, Mihai declaneaz rscoala antiotoman cnd i ucide pe creditorii levantini i garnizoana otoman din Bucuresti, atac apoi cetile de pe linia Dunarii (Giurgiu, Hrova);

Aciuni ostile otomanilor se desfurau i n Moldova condusa de Aron Voda. Otomanii doresc s-i nlture, ca urmare o armata otomana intra n ar ns trupele otomane i ttrti vor fi ns nfrnte la Putineiu, Stneti, erpteti.

Mihai ateapt o noua ripost din partea otomanilor. n faa acestei situaii, Mihai ncheie la 20 mai 1595, la Alba-Iulia, un tratat cu Sigismund Bathory, principele Transilvaniei:

-tratatul a fost ncheiat de o delegaie de boieri;

-Mihai devenea un lociitor al lui Sigismund Bathory n ara Romneasc;

-ara Romneasc urma s fie guvernat de un sfat alctuit din 12 boieri;

-se prevedea sprijin contra turcilor.

Aflat n ajunul unei iminente invazii otomane, Mihai va fi nevoit s accepte aceast situaie. Un tratat asemntor a fost ncheiat i n Moldova, astfel c Sigismund Bathory devenea suzeranul rilor romne extracarpatice.

n vara anului 1595, oastea otoman comandat de marele vizir Sinan Paa trece Dunrea. Btlia se d la Clugreni la 23 august 1595 i este ctigat de Mihai. Totui superioritatea numeric a otomanilor l oblig pe Mihai s se retrag spre muni (la Stoieneti) n ateptarea sprijinului promis de Sigismund. Turcii reiau naintarea, ocupnd Bucuretiul i Trgovite.

n toamna lui 1595 sosete sprijinul lui Sigismund Bathory. Cu ajutor transilvnean i moldovean, Mihai Viteazul reuete s elibereze Trgovite (octombrie 1595), Bucureti (12 octombrie 1595), obinnd apoi la Giurgiu (15-20 octombrie 1595) o strlucit victorie.

Aceste victorii ii permit lui Mihai sa ncheie pace cu turcii n 1597. Pacea prevedea: in schimbul acceptrii suzeranitii otomane si a majorarii tributului, Imperiul Otoman recunoate domnia pe via pentru Mihai.

n paralel, Mihai Viteazu se orienteaz spre habsburgi ncheind cu ei un tratat de alian la Mnstirea Dealu (9 iunie 1598):

-mpratul habsburgic Rudolf al II-lea i recunoate lui Mihai domnia ereditar i i promitea ajutor financiar pentru ntreinerea a 5000 de soldati mercenari;

-tratatul era ndreptat mpotriva otomanilor.

Prin aceast dubl suzeranitate, otoman i habsburgic, Mihai se emancipeaz de consecinele tratatului cu Sigismund Bathory.

Unirea Trilor Romne

La sfaritul secolului XVI, frontul antiotoman al Tarilor Romane era serios amenintat. Instalarea lui Ieremia Movila, atasat politicii poloneze, scosese practic Moldova din coalitie. Pe de alta parte, ezitarile lui Sigismund Bathory, care s-au concretizat in renuntarea la tron in favoarea lui Andrei Bathory (si el un interpus polonez), au agravat situatia. Intentia lui Ieremia Movila si a cancelarului polonez Zamoisky de a-l instala pe Simion Movila pe tronul Tarii Romanesti l-a facut pe Mihai Viteazul sa sesizeze pericolul destramarii coalitiei antiotomane si sa adopte "planul dacic", foarte indraznet, dar nu lipsit de riscuri, de a uni cele trei tari romanesti intr-un singur stat. Prin campaniile din anii 1599-1600, Tarile Romane si Transilvania s-au reunit intr-un sistem politic coordonat de voievodul de la Bucuresti. Nici o sursa documentara nu confirma existenta unui plan prestabilit de unificare politica. De aceea, unii istorici pun sub semnul intrebarii unirea infaptuita de Mihai. Mihai Viteazul a incercat astfel sa inlature primejdiile aparute la Alba-Iulia si Iasi, datorita inscaunarii lui Andrei Bathory si Ieremia Movila, sustinatorii politicii Poloniei. Desigur, un rol important l-au jucat legaturile economice, culturale si dinastice intre Tarile Romane, care detineau cetati in Transilvania. Intr-un atare context, Mihai Viteazul poate fi considerat, pe buna dreptate, un reprezentant de seama al "planului dacic". Prin cucerirea Transilvaniei si a Moldovei, cu sprijinul marii boierimi, s-a nascut in istoria Tarilor Romane o noua optiune politica, in sensul orientarii catre Transilvania, in contradictie cu planul de uniune politica privit din perspectiva balcanica. Niciodata pana atunci un domnitor roman nu intreprinsese o actiune de cucerire a Transilvaniei, cu toate consecintele ce decurgeau din acest fapt.

In iulie 1599, o solie trimisa de Mihai Viteazul la Praga ii solicita imparatului Rudolf al II-lea permisiunea unei campanii in Transilvania. Lupta de la Selimbar (18 octombrie 1599), unde l-a infrant pe Andrei Bathory, a facut din domnitor stapanul Transilvaniei (Mihai isi face intrarea triumfala in Alba-Iulia la 1 noiembrie 1599). Poarta l-a recunoscut ca atare, imparatul l-a socotit doar guvernator, iar Dieta principatului l-a acceptat ca "loctiitor" al imparatului. In Transilvania, voievodul a urmarit, in principal, imbunatatirea situatiei taranilor romani si statutul de religie recepta pentru biserica ortodoxa. Au fost reconfirmate privilegiile secuilor, iar mica nobilime romaneasca din Transilvania si-a vazut, la randul ei, privilegiile reconfirmate. In mai 1600, politica ostila a lui Ieremia Movila, instigat de Polonia, l-a determinat pe Mihai sa intreprinda o expeditie in Moldova. Dupa o campanie fulgeratoare, tara i s-a supus. Intr-un document din 27 mai 1600, el se intitula "domn al Tarii Romanesti si Ardealului si a toata tara Moldovei".

Opera politica a lui Mihai Viteazul se realiza in imprejurari externe deosebit de complexe, interesele puterilor vecine fiind in totala contradictie cu schimbarile petrecute in Tarile Romane. Activitatea politica a voievodului a starnit ostilitatea Marilor Puteri. Habsburgii isi vedeau serios amenintate planurile de mentinere a Transilvaniei in sfera lor de influenta. Polonia nu accepta ideea pierderii controlului asupra Moldovei, iar Imperiul Otoman nu se impaca cu gandul renuntarii la Tarile Romane in favoarea rivalilor sai. La acestea se adauga ostilitatea manifestata de nobilimea maghiara, nemultumita de masurile intreprinse de Mihai Viteazul in Transilvania, mai ales cele privind fiscalitatea si cresterea rolului romanilor in viata politica si religioasa. Tentativa de a infrange revolta nobililor maghiari, sprijiniti de generalul imperial Gheorghe Basta, esueaza in confruntarea care se da la Miraslau (septembrie 1600), ceea ce echivaleaza cu pierderea Ardealului. Si Moldova este pierduta si va fi redata Movilestilor de catre polonezi (septembrie 1600).

In fata pericolului extern, Mihai va incerca sa salveze Tara Romaneasca, amenintata de ostile polone. Rezistenta opusa de trupele muntene este anihilata, iar Simion Movila este instalat pe tronul Tarii Romanesti (noiembrie 1600). In aceasta situatie extrema, lui Mihai Viteazul nu i-a ramas decat drumul pribegiei, el plecand, in decembrie 1600, la Praga, in speranta obtinerii sprijinului imparatului habsburgic Rudolf al II-lea (in virtutea acordului incheiat in 1598). In conditiile revenirii in Transilvania a lui Sigismund Bathory (in februarie 1601), imparatul promite ajutorul mult asteptat de voievodul valah. Ostile reunite ale lui Mihai Viteazul si ale generalului Basta obtin victoria de la Goraslau (3/13 august 1601) asupra lui Sigismund Bathory . Prin alungarea lui Simion Movila din Tara Romaneasca de catre boierii Buzesti si infrangerea principelui transilvan la Goraslau, se deschidea perspectiva refacerii operei politice a lui Mihai Viteazul. Imparatul habsburg, neputand fi de acord cu aceasta perspectiva, pune la cale lichidarea domnitorului roman. Generalul Basta ordona uciderea lui Mihai, crima savarsindu-se la 9 august 1601, pe Campia Turzii (9/19 august 1601 . .. . 9 august: 9stil vechi/calendarul iulian, 19 august: stil nou/calendarul gregorian), de mercenarii valoni platiti de generalul Basta. Faptele lui Mihai Viteazul, transmise prin scris, dar si prin traditia orala, au capatat cu timpul valoarea mesajului de continuitate. Chiar daca, la vremea respectiva, semnificatia actului unirii Tarilor Romane nu a fost inteleasa de contemporani, Mihai a devenit un simbol pentru generatiile care au urmat si, in mod special, pentru generatia pasoptista.

7. Secolul XVII

Se produc mo