Testament Xii

15
-Tudor Arghezi – TESTAMENT

description

Testament Xii

Transcript of Testament Xii

-Tudor Arghezi – TESTAMENT

Teme ale creatiei lirice (univers poetic)

• poezia filozofica: - ars poetica Ruga de seara, Testament, Portret - lirica sociogonica în Cantarea omului - lirica existentiala in Psalmi

• poezia sociala: Ruga de seara, Testament, Belsug, Plugule, Caligula, Blesteme, Cantare omului, 1907-Peizaje.

• poezia de dragoste în volumele Cuvinte potrivite (Melancolie, Toamna, Desparţire, Creion (obrajii tai mi-s dragi), Creion (Trecand pe puntea-ngusta)) şi volumul Versuri de seara

• poezia jocului, a boabei si a faramei : Cantec de adormit Mitura, Versuri de seara, Buruieni, Martisoare, Cartea cu jucarii, Prisaca

Testament

Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte, Decat un nume adunat pe-o carte.

In seara razvratita care vineDe la strabunii mei pana la tine,Prin rapi si gropi adanci,Suite de batranii mei pe branci,Si care, tanar, sa le urci te-asteapta,Cartea mea-i, fiule, o treapta

Aseaz-o cu credinta capatai.Ea e hrisovul vostru cel dintai,Al robilor cu saricile, plineDe osemintele varsate-n mine.

Ca sa schimbam, acum, intaia oara,Sapa-n condei si brazda-n calimara,Batranii-au adunat, printre plavani,Sudoarea muncii sutelor de ani.Din graiul lor cu-ndemnuri pentru viteEu am ivit cuvinte potriviteSi leagane urmasilor stapani.

Si, framantate mii de saptamani.

Le-am prefacut in versuri si-n icoane. Facui din zdrente muguri si coroane. Veninul strans l-am preschimbat in miere, Lasand intreaga dulcea lui putere. Am luat ocara, si torcand usure Am pus-o cand sa-mbie cand sa-njure. Am luat cenusa mortilor din vatra Si am facut-o Dumnezeu de piatra, Hotar inalt, cu doua lumi pe poale, Pazind in piscul datoriei tale.

Durerea noastra surda si amaraO gramadii pe-o singura vioara,Pe care ascultand-o a jucatStapanul, ca un tap injunghiat.Din bube, mucegaiuri si noroiIscat-am frumuseti si preturi noi.Biciul rabdat se-ntoarce in cuvinteSi izbaveste-ncet pedepsitorOdrasla vie-a crimei tuturor.E-ndreptatirea ramurei obscureIesita la lumina din padureSi dand in varf, ca un ciorchin de negi,Rodul durerii de vecii intregi.

Intinsa lenesa pe canapeaDomnita sufera in cartea mea.Slova de foc si slova fauritaImparechiate-n carte se marita,Ca fierul cald imbratisat in cleste.Robul a scris-o, Domnul o citeste,Far-a cunoaste ca-n adancul eiZace mania bunilor mei.

Testament-Arta poetica Arta poetică este o operă literară în care autorul îşi exprimă în mod direct propriile convingeri despre arta literară şi despre aspectele esenţiale ale acesteia: concepţia despre poezieprincipiile de creaţie: elemente de laborator poetic, surse de inspiraţie, teme, modalităţi de creaţie şi de expresie; rolul social al poezieidespre rolul poetului relaţie poet-creaţie/inspiraţie; raportul poetului cu lumea sau cu divinitatea rolul său social.

Tema poeziei - exprima conceptia

despre arta a lui Arghezi si defineste programatic intrega creatie lirica a poetului in care cuvantul este atotputernic, stapan absolut al universului, iar opera literara este rodul harului divin si al trudei.

Titlul „Testament” sugestiv pentru ideea fundamentala a

poeziei, aceea a relatiei spirituale dintre generatii si a responsabilitatii urmasilor fata de mesajul primit de la strabuni.

titlul ilustreaza si in sens propriu faptul ca poezia este un „act oficial” intocmit de poet prin care lasa mostenire urmasilor opera sa literara.

„Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte Decat un nume adunat pe o carte.”

Structura

• Textul poetic este structurat in 6 strofe cu numar inegal de versuri, cu metrica si ritmul variabile.

• Discursul liric este organizat sub forma unui monolog adresat/dialog imaginar intre tata si fiu, intre strabuni si urmasi, intre rob si Domn, tot atatea ipostaze pentru eul liric.

Cartea- o succesiune de echivalente ale „cartii”: cartea-treapta, cartea-hrisovul vostru cel dintai, cartea-cuvinte potrivite, cartea-Dumnezeu de piatra, cartea-rodul durerii de vecii intregi, cartea-slova de foc si slova faurita; insumate, aceste succesive echivalări dau definiţia-sinteză a poeziei.- substantivul „ carte” este, în plan estetic, o metaforă ce sugerează întreaga creaţie a poetului;-sintagma este un semn al aceleiaşi modestii, cel puţin aparente, prin care poetul se prezintă în calitate de creator al unei opere;

-

Limbajul artistic (estetica uratului):

Sintagme poetice aflate in relatie de opozitie;

Metafore surprinzatoare ca semnificatii;

Epitetele se disting prin inovatie, prin alaturarea de cuvinte surprinzatoare;

Limbajul popular;

Versurile au metrica variabila iar lexicul e abrupt, colturos in consonanta cu asprimea ideilor transmise.

treapta hrisovul cel dintai

Dumnezeu de piatra

hotar inalt

ESTE

CARTEA

POEZIA

ARE ROL

CREATA

SURSE

printr-un proces istovitor de purificare şi transfigurare

prin îmbinarea inspiraţiei („slova de foc”) cu meşteşugul („slova făurită”)

cu condei şi călimară prin transformarea „sapei” şi a „brazdei”

truda, suferintajustiţiar, ca expresie de sine a poporului

suferinta si umilinta

experienta inaintasilor

limbajul comun

uratul

„Poezia e insasi viata, e umbra si lumina care catifeleaza natura si da omului senzatia ca traieste cu planeta lui in cer. Pretutindeni in toate este poezie, ca si cum omul si-ar purta capul cuprins intr-o aureola de icoana.”

(Tudor Arghezi)

Alte arte poetice Flori de mucigai

Am scris cu unghia pe tencuialaPe un parete de firida goala,Pe intuneric, in singuratate,Cu puterile neajutateNici de taurul, nici de leul, nici de vulturulCare au lucrat imprejurulLui Luca, lui Marcu si lui Ioan.

Sunt stihuri fara an,Stihuri de groapa,De sete de apaSi de foame de scrum,Stihurile de acum.

Cand mi s-a tocit unghia ingereascaAm lasat-o sa creascaSi nu mi-a crescut -Sau nu o mai am cunoscut.

Era întuneric. Ploaia batea departe, afara.Si ma durea mana ca o ghiaraNeputincioasa sa se strangaSi m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga.

Ex libris

Carte frumoasa , cinste cui te-a scris Incet gandita, gingas cumpanita; Esti ca o floare, anume inflorita Mainilor mele, care te-au deschis.

Esti ca vioara, singura ce canta Iubirea toata pe un fir de par, Si paginile tale, adevar, S-au tiparit cu litera cea sfanta.

Un om de sange ia din pisc noroi Si za misleste marea lui fantoma De reverie, umbra si aroma,

Dar jertfa lui zadarnica se pare, Pe cat e ghiersul cartii de frumos. Carte iubita, fara de folos, Tu nu raspunzi la nicio intrebare.