MINISTERUL EDUCAÞIEI, CERCETÃRII ªI TINERETULUI Istorie a XII-a/Istorie/Corint1/A387.pdf · cu...

$: MINISTERUL EDUCAÞIEI, CERCETÃRII ªI TINERETULUI Istorie a XII-a/Istorie/Corint1/A387.pdf · cu românii, romanitatea acestora fiindu-le cunoscut\. Notarul anonim al regelui Bela$

MINISTERUL EDUCAÞIEI, CERCETÃRII ªI TINERETULUI

Alexandru Barnea(coordonator)

Vasile Aurel Manea

Eugen Palade

Bogdan Teodorescu

CORINT

storieIManual pentru clasa a XII-a

1Cyan 1Yellow 1Magenta 1Black


Manualul a fost aprobat prin O.MEdCT nr. 1561/63 din 23.07.2007, `n urmaevalu\rii calitative, [i este realizat `n conformitate cu programa analitic\ apro-bat\ prin Ordin al Ministrului Educa]iei [i Cercet\rii nr. 5959 din 22.12.2006.

Date despre autori:

Prof. univ. dr. Alexandru Barnea, doctor `n istorie (1983), specializat `n istorie antic\ [i arhe-ologie. Cercet\tor [tiin]ific (din 1968) la Institutul de Arheologie din Bucure[ti al AcademieiRomâne. Decan al Facult\]ii de Istorie a Universit\]ii Bucure[ti (1996-2004). Din 1999, prim-vicepre[edinte al Societ\]ii de {tiin]e Istorice din România [i pre[edinte al Comisiei Na]ionalede Arheologie. Autor a numeroase studii [i lucr\ri de specialitate. Distins cu premiul „VasilePârvan” al Academiei Române (1979). Coordonator al colectivului de autori al unor manualede istorie pentru clasele a IX-a (CORINT, 2000), a X-a (CORINT, 2004, 2005) [i a XI-a (CORINT,2006). A coordonat procesul de elaborare a acestui manual [i a asigurat controlul [tiin]ific.

Prof. gr. I Vasile Aurel Manea, profesor la Liceul Teoretic din Codlea [i la Colegiul Na]ional„Unirea” din Bra[ov. Membru al Comisiei Na]ionale de Istorie (1994-1998) [i inspector despecialitate la I.S.J. Bra[ov (1995-1998). Pre[edinte al filialei Bra[ov a Societ\]ii de {tiin]eIstorice. Lucr\ri la sesiuni de comunic\ri [tiin]ifice, articole [i studii `n publica]ii de specialitate.Coautor la manuale de istorie pentru clasele a IX-a (CORINT, 2000), a X-a (CORINT, 2004,2005), a X-a SAM (CORINT, 2004) [i a XI-a (CORINT, 2006). A elaborat temele 1-5, 23-25 dinacest manual.

Prof. gr. I dr. Eugen Palade, coordonator al Departamentului de Integrare European\ al Funda]iei„Centrul Educa]ia 2000+” (din 2002). A coordonat implementarea Proiectului de Reform\ a~nv\]\mântului Preuniversitar din România, finan]at de Banca Mondial\ [i de Guvernul României(1993-2002). A participat la procesul de reform\ a manualelor [colare [i dezvoltare curricular\din Slovenia, Serbia, Bosnia-Her]egovina, Azerbaidjan. Autor de lucr\ri cu caracter didactic [icoautor la manuale de istorie. A elaborat temele 7-10, 14-16, 21 [i 22 din acest manual.

Prof. gr. I dr. Bogdan Teodorescu, doctor `n istorie (1984). Profesor la Colegiul Na]ional „VictorBabe[” din Bucure[ti. Inspector de specialitate `n MEN (1991-1998) [i, din 1991, membru alComisiei Na]ionale de Istorie. Secretar general (din 1991) al Societ\]ii de {tiin]e Istorice dinRomânia. A publicat studii de istorie medie româneasc\ [i de metodica pred\rii istoriei. Autorsau coautor la manuale de istorie pentru clasele a IV-a (CORINT, 2006), a VI-a, a VIII-a, a IX-a (CORINT, 2000), a X-a (CORINT, 2004, 2005), a X-a SAM (CORINT, 2004), a XI-a (CORINT,2006) [i a XII-a. A elaborat temele 6, 11-13, 17-20 [i recapitul\rile din acest manual.

ISBN: 978-973-135-140-7

Toate drepturile asupra acestei lucr\ri sunt rezervate Editurii CORINT, parte component\ a GRUPULUI EDITORIAL CORINT.2007

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a RomânieiIstorie: manual pentru clasa a XII-a / Alexandru Barnea (coord.), Vasile Aurel

Manea, Eugen Palade, Bodan Teodorescu. – Bucure[ti: Corint, 2007Bibliogr.ISBN 978-973-135-140-7

I. Barnea, AlexandruII. Manea, Vasile AurelIII. Palade, EugenIV. Teodorescu, Bogdan

94(498)

Referen]i:Conf. dr. Cristian OlariuFacultatea de Istorie,Universitatea Bucure[ti

Prof. gr. I Mihai StamatescuLiceul Teoretic „Traian Lalescu”,Or[ova

Redactor: G. Moldoveanu

Tehnoredactare computerizat\:Andreea Dobreci

Coperta: Valeria Moldovan

Editura CORINTDifuzare: Calea Plevnei nr.145, sector 6,Bucure[ti, cod po[tal 060012Tel.: 021.319.88.22;021.319.88.33; 0748.808.083;0758.225.443; Fax: 021.319.88.66;

021.310.15.30

E-mail: [email protected] virtual: www.grupulcorint.ro

Redac]ia [i administra]ia:Str. Mihai Eminescu nr. 54 A, sector 1, Bucure[tiTel./fax: 021.319.47.97;21.319.48.20

De[teapt\-te, române, din somnul cel de moarte,În care te-adâncir\ barbarii de tirani!Acum ori niciodat\ croie[te-]i alt\ soarte,La care s\ se-nchine [i cruzii t\i du[mani!

Acum ori niciodat\ s\ d\m dovezi la lumeC\-n aste mâni mai curge un sânge de roman,{i c\-n a noastre piepturi p\str\m cu fal\-un numeTriumf\tor în lupte, un nume de Traian!

.................................................................................

Privi]i, m\re]e umbre, Mihai, {tefan, Corvine,Româna na]iune, ai vo[tri str\nepo]i,Cu bra]ele armate, cu focul vostru-n vine, „Via]\-n libertate ori moarte!” strig\ to]i.

.................................................................................

De[teapt\-te, române!Versuri: Andrei Mure[anu

Muzica: Anton Pann


4 Popoare [i spa]ii istorice


omanitatea românilor în viziunea istoricilorR

CRONICARII EVULUI MEDIU

Pe m\sur\ ce „v\lul milenar” datorat domina]iei migratorilorr\s\riteni asupra spa]iului carpatic se destram\, încep s\ apar\primele m\rturii despre români. Astfel, în lumea bizantin\, identi-tatea etnic\ a românilor era bine cunoscut\, prima men]iuneg\sindu-se într-un tratat militar din secolul al VII-lea (Strategikon).Datorit\ limbii, ace[tia erau numi]i romani, termen întâlnit mai târ-ziu [i la împ\ratul Constantin al VII-lea Porfirogenetul (912-959),care, în lucrarea sa Despre administrarea imperiului, preciza c\„ace[tia se mai numesc [i romani pentru c\ au venit din Roma [ipoart\ acest nume pân\ în ziua de ast\zi”. Acest aspect a fost con-firmat în cronica sa [i de Ioan Kynnamos, care a str\b\tut teritoriilenord-dun\rene: „Se zice c\ sunt veni]i demult din Italia.”

La fel ca [i bizantinii, ungurii au între]inut un contact permanentcu românii, romanitatea acestora fiindu-le cunoscut\. Notarulanonim al regelui Bela afirma în cronica sa Gesta Hungarorum(Faptele ungurilor) c\, la sosirea lor, ungurii au g\sit în Panoniaslavi, bulgari [i „blachi, adic\ p\storii romanilor”. Un secol mai târ-ziu, Simon de Kéza nota, în Gesta Hunnorum et Hungarorum, c\românii erau în Panonia la venirea hunilor, iar în vremea lui Attila,romanii, locuitori ai ora[elor (civitates), s-au înapoiat în Italia, doar„vlahii, care au fost p\storii [i agricultorii acestora, au r\mas debun\voie în Panonia”.

Odat\ ce spa]iul românesc a intrat în sfera de interese a Romei[i misionarilor ei, papalitatea a luat cuno[tin]\ despre existen]aromânilor [i apartenen]a lor la „ritul grecilor”, nelegitim în viziuneacuriei papale. Mai târziu, odat\ cu desf\[urarea luptei antiotomanea }\rilor Române din secolul al XIV-lea, interesul european fa]\ deromâni a sporit, manifestându-se în preocup\rile umani[tilor fa]\de originea [i istoria acestora. Poggio Bracciolini a fost printreprimii umani[ti italieni care au afirmat originea roman\ a poporuluiromân. Pe lâng\ numeroase elemente comune limbii latine [i ro-mâne, el a constatat existen]a la românii nord-dun\reni a uneitradi]ii referitoare la descenden]a lor dintr-o colonie fondat\ deTraian. Contemporanul s\u Flavio Biondo afirma despre românii cucare se întâlnise la Roma c\ „invocau cu mândrie originea lorroman\”, iar cu Enea Silvio Piccolomini, devenit pap\ sub numelede Pius al II-lea, ideea originii romane a acestora a intrat în circui-tul [tiin]ific european. În preajma c\derii Constantinopolului, LaonicChalcocondil, grec stabilit în Italia, cuno[tea originea comun\ aromânilor, numindu-i „daci” pe cei din nordul Dun\rii [i „vlahi” pe ceidin sudul fluviului.

Competen]e specifice modulului POPOARE {I SPA}II ISTORICE

1.1. Construirea unor explica]ii [i argu-mente intra [i multidisciplinare cu privirela evenimente [i procese istorice.

3.1. Compararea surselor istorice învederea stabilirii credibilit\]ii [i validit\]iiinforma]iei con]inut\ de acestea.

*4.1. Descoperirea unor oportunit\]i încercetarea istoriei ca surs\ a înv\]\riipermanente.

Competen]ele specifice [i con]inu-turile care constituie nucleul comun alprogramei [colare sunt obligatorii la toatefilierele, profilurile [i specializ\rile carestudiaz\ disciplina ISTORIE 1 or\/s\pt.

La celelalte specializ\ri, care auprev\zute mai multe ore/s\pt., sunt obli-gatorii [i con]inuturile [i competen]elespecifice marcate cu asterisc (*).

„Aceasta este în primul rândideea despre descenden]a roman\a românilor din coloni[tii romanitransplanta]i în Dacia traian\: deaici decurg logic o serie de idei în-rudite [i adiacente, dar care facparte din ansamblul categoriei isto-rice de romanitate a românilor.Aceste idei complementare sunt:ideea st\ruin]ei elementului romanîn Dacia abandonat\ de Aureliann\v\lirilor barbare, ideea unit\]ii deneam a românilor din întregul teri-toriu locuit de ei, ideea latinit\]ii lim-bii române, ideea esen]ei romane aunor obiceiuri [i datini populare.”

(A. Armbruster, Romanitatea românilor, 1972)

1

Cruce din aur de la Histria (sec. VI)

5Popoare [i spa]ii istorice


Ideile umani[tilor italieni s-au r\spândit [i la cur]ile europene.Antonio Bonfini, tr\ind la curtea regelui Ungariei, preciza c\ „dinlegiunile [i din coloniile duse în Dacia de Traian [i ceilal]i împ\ra]is-au tras românii”, exprimându-[i totodat\ admira]ia pentru modulcum a supravie]uit „vechea limb\ a Romei printre români”. FilippoBuonaccorsi, consilier la curtea iagellon\, a c\l\torit în Moldova,unde, cunoscându-i pe localnici, afl\ despre „descenden]a româ-nilor din coloni[ti romani”.

În secolul al XVI-lea, Jan Laski, episcop de Gnezno, vorbind înConciliul din Lateran (1514) despre Moldova, a semnalat originearoman\ a popula]iei „c\ci ei spun c\ sunt o[teni de odinioar\ ai ro-manilor”. Tot acum, Nicolaus Olahus, umanist transilv\nean de faim\european\, el însu[i de origine român\, în lucrarea sa Hungaria(1536), este primul care sus]ine unitatea de neam, limb\, obiceiuri [ireligie a românilor, iar Johannes Honterus – originar din Bra[ov –înscrie în harta sa (1542) numele Dacia pentru întreg teritoriul locuitde români.

Secolul al XVII-lea marcheaz\ apogeul culturii medievale ro-mâne[ti scrise, atunci când au ap\rut primele cronici în limbaromân\. Grigore Ureche în Letopise]ul }\rii Moldovei [i MironCostin în De neamul moldovenilor vorbesc despre originea noastr\latin\: „De la Râm ne tragem [i cu a lor cuvinte ni-i amestecat gra-iul”, iar stolnicul Constantin Cantacuzino, în Istoria }\rii Române[ti,a subliniat continuitatea de via]\ a dacilor sub st\pânirea roman\,unitatea [i continuitatea românilor.

În concluzie, se poate spune c\ originea roman\ le era cunos-cut\ românilor de mult\ vreme. Mai târziu, cronicarii moldoveni [imunteni, cunosc\tori ai scrierilor umaniste, vor transfera ches-tiunea romanit\]ii din sfera tradi]iei în cea a istoriografiei, pentru ca{coala Ardelean\ s\ fac\ din aceasta o arm\ în lupta pentru eman-cipare na]ional\ [i social\ a românilor transilv\neni.

1. Analizând textul lec]iei, defini]i:a) ideea de romanitate a româ-nilor; b) în ce const\ tradi]iaromanit\]ii la români?

2. Pornind de la documentul 4,identifica]i [i comenta]i: a) dife-ren]a între „romani” [i „blacki”;b) evenimentul care poate fiasociat cu spusele cronicarului.

3. Folosind celelalte documente,argumenta]i r\spunsurile la între-b\ri: a) Care era religia românilorexprimat\ prin „ritul grecilor”? b) Prin ce mijloace au cunoscutumani[tii romanitatea românilor?c) Ce le-a atras aten]ia acestorînv\]a]i europeni la români?

ACTIVITATE INDEPENDENT|

„Afirma]iile cuprinse în scrierilesavan]ilor str\ini din secolul XVdovedesc din plin c\ nu cronicariimoldoveni (…) au afirmat cei dintâi,între români, descenden]a roman\a poporului român. Într-adev\r,savan]ii str\ini î[i întemeiaz\ con-cluziile relative la originea roman\ apoporului român nu atât pe propriilelor investiga]ii [i descoperiri cât, înprimul rând, pe înse[i m\rturiileromânilor, m\rturii cunoscute de eidirect sau indirect.”({erban Papacostea, Geneza statului

în Evul Mediu românesc, 1988)

2

„Textul lui Simon de Kéza nu numai recunoa[te leg\tura strâns\ dintreromani [i vlahi, dar [i eviden]iaz\ continuitatea romanit\]ii în acest spa]iu.Mai mult înc\, textul reflect\ fidel caracterul real al p\r\sirii de c\tre romania teritoriilor dun\rene sub loviturile barbarilor. Din spusele cronicarului ungurrezult\ limpede c\ în viziunea sa masa popula]iei romanice – elementeleagricole-pastorale pe care le cuprinde în denumirea de blacki – a r\maslocului, doar p\tura ei suprapus\, citadin\, «romanii», s-au retras în Italia.”

({erban Papacostea, Românii în secolul al XIII-lea, 1993)

4

„Moldovenii au aceea[i limb\, rit [[i] religie ca muntenii; pe alocuri sedeosebesc par]ial în port. (…) Graiul lor [i al celorlal]i valahi a fost cândvalatin, ca al unora ce se afl\ într-o colonie a romanilor; în vremea noastr\ sedeosebe[te foarte mult de acela, numai c\ multe cuvinte ale lor sunt deîn]eles pentru cei [care vorbesc] latine[te. (…) Valahii se sus]ine c\ provindintr-o colonie a romanilor.”

(N. Olahus, Hungaria, 1536)

3

Donariul cu monogram cre[tin de laBiertan (sec. IV), dovad\ a p\trunderii

cre[tinismului în Transilvania (desen trimis la Roma

de nun]iul apostolic din Viena, 1780)

Modulul I


POLITIZAREA ROMANIT|}II ROMÂNILOR

Pân\ în secolul al XVIII-lea, continuitatea popula]iei romanice în]inuturile carpato-dun\rene nu a fost pus\ la îndoial\, fiind conside-rat\ un fapt normal [i logic. Însu[i împ\ratul Austriei, Iosif al II-lea(1780-1790), îi socotea pe români „incontestabil, cei mai vechi [imai numero[i locuitori ai Transilvaniei.” De asemenea, conteleTeleki, pre[edinte al Cancelariei Aulice Transilvane, recuno[tea în1791 c\ „românii sunt locuitorii cei mai vechi ai Transilvaniei”, iaristoricul Huszti Andras afirma în acela[i an: „Nicio na]iune nu arelimba atât de apropiat\ de acea veche roman\ ca na]iunea vala-hilor, ceea ce este un semn sigur [i care nu poate în[ela c\ ei suntîn Transilvania urma[ii vechilor colonii romane.”

Dar, pentru popula]ia majoritar\ a Transilvaniei, secolul al XVIII-leaa reprezentat momentul luptei pentru drepturile politice refuzatesecole de-a rândul de „na]iunile privilegiate”. În 1791 a fost elabo-rat Supplex Libellus Valachorum, în care se subliniaz\ c\ româniisunt cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei, fiind urma[i ai colo-ni[tilor lui Traian. Tot în aceast\ perioad\, reprezentan]ii „{coliiArdelene” sus]in ideea originii latine a românilor.

În aceast\ atmosfer\ a fost lansat\ „teoria imigra]ionist\” a luiFranz Sulzer, potrivit c\reia românii nu se trag din coloni[tii romanidin Dacia, aceasta fiind p\r\sit\ de toat\ popula]ia odat\ curetragerea roman\. Prin urmare, românii s-au n\scut ca popor lasud de Dun\re, într-un spa]iu neprecizat, undeva între bulgari [ialbanezi, de la care au preluat influen]e în limb\, precum [icredin]a ortodox\. De aici, ei au emigrat c\tre mijlocul secolului alXIII-lea în nordul Dun\rii [i Transilvania, unde îi vor g\si stabili]i peunguri [i sa[i. Prin teoria sa, Franz Sulzer sfida p\rerea unanim\din cultura [i [tiin]a istoric\ european\, care-i considera pe românicei mai vechi locuitori ai Transilvaniei, urma[i ai romanilor luiTraian.

Scopul lans\rii acestei teorii era limpede: anularea argumen-telor istorice ale românilor în lupta politic\ din Transilvania [i justi-ficarea privilegiilor de]inute de maghiari, sa[i [i secui, precum [i astatutului de „tolera]i” atribuit românilor. În felul acesta, chestiuneacontinuit\]ilor istorice va c\p\ta un pronun]at caracter politic.

Dup\ realizarea dualismului austro-ungar (1867), imigra]ionis-mul este readus cu [i mai mult\ t\rie în dezbaterile istoricilor dec\tre un geograf austriac, Robert Roesler. Teoria lui Sulzer estereluat\ [i îmbog\]it\ într-o lucrare ce va deveni fundamental\ pen-tru adversarii continuit\]ii, iar teoria imigra]ionist\ va fi denumit\roeslerian\. Ideile principale sus]inute de acesta caut\ s\ demon-streze exterminarea dacilor în urma r\zboaielor cu romanii, cauz\care a contribuit [i la dispari]ia vechii toponimii; romanizarea nu seputea efectua în cei 165 de ani de st\pânire roman\, iar pentru c\dacii r\ma[i în via]\ tr\iau izola]i, la retragerea aurelian\ Dacia ar\mas pustie.

Modulul I

Densu[ (Hunedoara), una din celemai vechi biserici române[ti, ridicat\în sec. XIII pe ruinele unei mai vechiconstruc]ii romane

Supplex Libellus ValachorumTranssilvaniae, tip\rit la Cluj în 1791

Supplex Libellus Valachorum

„Na]iunea român\ este cu mult ceamai veche dintre toate na]iunileTransilvaniei din vremea noastr\,întrucât este un lucru sigur [idovedit, pe temeiul m\rturiilor isto-rice, a unei tradi]ii niciodat\ între-rupte, a asem\n\rii limbii, datinilor[i obiceiurilor, c\ ea î[i trage origi-nea de la coloniile romane adusela începutul secolului al doilea dec\tre împ\ratul Traian, în nenu-m\rate rânduri, în Dacia, cu unnum\r foarte mare de solda]i ve-terani, ca s\ apere provincia…”

(D. Prodan, Din istoria form\rii na]iunii române, 1984)

1



Modulul IPotrivit acestei teorii, poporul român [i limba român\ s-au for-

mat în sudul Dun\rii, în centrul sau vestul Peninsulei Balcanice, deunde au trecut în stânga fluviului, iar de aici ar fi p\truns înTransilvania prin secolele IX-XIII.

Teoria roeslerian\ a fost demontat\ cu dovezi arheologice [i epi-grafice ale prezen]ei dacilor sub st\pânirea roman\ [i ale r\mâneriipopula]iei daco-romane în fosta provincie. Începând cu B. P. Hasdeu,[tiin]a istoric\ româneasc\ [i str\in\ a adus argumente [i doveziincontestabile privind latinitatea [i continuitatea românilor.

1. Analizând textul lec]iei, rezolva]i, în grupe de 4-5 elevi, urm\toarelesarcini:a) Defini]i atitudinea personalit\]ilor secolului al XVIII-lea fa]\ de

romanitatea românilor.b) Explica]i condi]iile care determin\ apari]ia teoriei lui Sulzer [i con-

tinuarea acesteia de c\tre Roesler.c) Comenta]i argumentele folosite de speciali[tii care sus]in c\

aceast\ teorie este un fals [tiin]ific.2. Utilizând materialul documentar, identifica]i [i comenta]i:

a) Dou\ aspecte referitoare la vechimea românilor din Transilvaniaexprimate în Supplex Libellus Valachorum.

b) Trei argumente ale teoriei roesleriene.3. Folosind [i alte materiale, realiza]i o dezbatere pe tema „Continuitatea

românilor în spa]iul carpato-dun\rean.”


EMIGRARE – p\r\sirea ]\rii deorigine pentru a se stabili într-oalt\ ]ar\.IMIGRARE – deplasarea [i sta-bilirea într-o ]ar\ str\in\.IMIGRA}IONISM – curent înistoriografie care se opune ideiicontinuit\]ii de locuire a poporu-lui român în spa]iul fosteiprovincii Dacia, de la formareasa [i pân\ ast\zi.SUPPLEX – cerere, plângere, pe-ti]ie.

Glosar

Aspecte sus]inute de teoria roeslerian\

Romanizarea Daciei. „Avem motive s\ credem c\ elementul dacic supuss-a ]inut departe de contactul cu civiliza]ia roman\ [i [i-a men]inut du[m\niafa]\ de Roma. Romanizarea Daciei a fost îns\ diferit\ de cea a altor provinciicucerite de armata Romei. (…) În Dacia îns\ a fost creat\ o adev\rat\ ]ar\de colonizare dintr-un teritoriu slab locuit [i înconjurat de o popula]iedu[m\noas\, în care îns\ romanitatea nu [i-a înfipt r\d\cini atât de adânci,nesprijinindu-se pe bazele sigure ale unei na]ionalit\]i cucerite [i din punct devedere spiritual.”

Discontinuitatea romanit\]ii. „Cei care sus]in men]inerea unei popula]iiromanice în Dacia se împart în dou\ categorii. Unii sus]in p\rerea c\ provin-cialii romani s-au refugiat în mun]i pentru a-[i p\stra acolo libertatea [i via]a,al]ii (…) consider\ c\ ei au r\mas netulbura]i în v\i [i câmpii în vechile lorcase [i a[ez\ri. (…) A doua p\rere î[i g\se[te respingerea în c\utarea zadar-nic\ a presupusei continuit\]i a ora[elor [i popula]iei Daciei în toate monu-mentele literare ale vecinilor.”

Migra]ia vlahilor la nord de Dun\re. „Invadarea [i ocuparea Valahiei a fostlini[tit\ [i imperceptibil\, începutul ei, care trebuie s\ fi fost înc\ în perioadadomina]iei cumane, neputând fi precizat. (…) Prin ipoteza migr\rii treptatespre nord a valahilor din Moesia se poate explica împrejurarea surprinz\toarec\ popula]ia valah\ se întâlne[te în nord de Dun\re numai dup\ începutulveacului al XIII-lea, devenind apoi din ce în ce mai numeroas\, pân\ ce vorumple în mare m\sur\ ]ara numit\ Valahia [i apoi ]\rile din jur…”

(R. Roesler, Romanische Studien, 1871)

2

Oamenii din }ara Oa[ului se îmbr\cau[i în secolul trecut a[a cum o f\cuser\

cu sute de ani în urm\ str\mo[ii lor(fotografie de Ioni]\ G. Andron, 1938)

„Cum [i-ar putea cineva m\carînchipui c\ ungurii [i cu nem]ii,a[ezându-se într-o ]ar\ cu totulpustie, s\ nu fi dat ei numele înal]ilors\i mun]i care le închideau orizontul,râurilor sale celor mari cu cursul lung[i cotit, [i s\ a[tepte s\ vin\ româniicare s\ îi înve]e pe dân[ii cum s\ lenumeasc\? Ar fi deci dup\ firealucrurilor c\, dac\ ungurii [i nem]ii arfi fost cei dintâi locuitori ai Daciei, s\se g\seasc\ m\car numele celormai însemna]i mun]i [i celor maimari ape de obâr[ie ungureasc\ saugerman\. Le g\sim dimpotriv\ ro-mâne[ti sau dace.”

(A.D. Xenopol, Teoria lui Roesler)

3



DISPUTA ÎN JURUL CONTINUIT|}II

Dup\ felul în care istoricii au c\utat s\ prezinte evolu]ia roma-nit\]ii de la nordul Dun\rii [i din Carpa]i, s-au conturat dou\ opiniidiferite cu privire la formarea românilor ca popor: continuitatea lorîn Dacia [i imigrarea târzie din sudul Dun\rii.

Servind anumite interese politice, unii istorici au elaborat teoriiproprii, pseudo-[tiin]ifice, potrivit c\rora românii nu s-ar fi format în]ara lor de ast\zi. Astfel, un caz evident de inconsecven]\ îl repre-zint\ Szamaskösy Istvan, care, într-o lucrare din 1593, sus]inea c\românii sunt urma[ii coloni[tilor romani. Dup\ domnia lui MihaiViteazul [i-a schimbat radical p\rerea, afirmând c\ românii nu potfi urma[ii coloni[tilor romani, deoarece ace[tia au fost muta]i lasudul Dun\rii în vremea împ\ratului Gallienus. El a fost comb\tutde c\rturarii sa[i L. Toppeltinus [i J. Tröster, ultimul autor al uneilucr\ri despre Dacia în care [i-a afirmat convingerea c\ „românii deazi ce tr\iesc în }ara Româneasc\, Moldova [i mun]ii Transilvanieinu sunt decât urma[ii legiunilor romane”, prin urmare „cei mai vechilocuitori ai acestei ]\ri”. Mai târziu, Benkö Iozsef, în cartea Transil-vania, sive magnus Transilvaniae Principatus (1778), ar\ta c\ laabandonarea provinciei traiane „mul]i romani împreun\ cu daciiindigeni au r\mas pe loc.”

A[a cum am ar\tat, odat\ cu mi[carea de emancipare a româ-nilor transilv\neni din secolul al XVIII-lea a fost lansat\ [i „teoria imi-gra]ionist\” dezvoltat\ de Franz Sulzer în lucrarea Geschichte des transalpinischen Daciens (1781), la care vor adera [i istoriciiI.C. Eder, Bolla Marton [i I. Ch. Engel. Ace[tia identificau absen]asurselor scrise asupra românilor în mileniul marilor migra]ii cuabsen]a îns\[i a românilor. În replic\, înv\]atul sas MichaelLebrecht scria chiar în timpul r\scoalei lui Horea (1784) c\ românii,ca urma[i ai romanilor, sunt „cei mai vechi locuitori ai acestei regiuni”.În 1787, istoricul englez E. Gibbon, autor al unei celebre istorii aImperiului Roman, ar\ta c\ în Dacia, dup\ retragerea aurelian\, ar\mas „o parte însemnat\ din locuitorii ei, care mai mare groaz\aveau de migrare decât de st\pânitorul got”. De la ace[ti locuitorivor deprinde migratorii „agricultura [i pl\cerile lumii civilizate.”

Netemeinicia afirma]iilor lui Sulzer a fost reliefat\ [i de repre-zentan]ii {colii Ardelene (S. Micu, Gh. {incai, P. Maior, I. Budai-De-leanu), dar [i de marele slavist Paul Ioseph Schafarik, care sus]inea(1844) c\ „valahii de la nord [i de la sud de fluviu au to]i aceea[iorigine” evoluând din „amestecul tracilor [i geto-dacilor cu romanii”.

Dup\ realizarea dualismului austro-ungar (1867), Robert Roeslerredacteaz\ Dacien und Romänen (1868) [i Romanische Studien(1871), unde reia, pe baza informa]iilor timpului s\u, toate tezeleformulate timp de un secol în sensul contest\rii permanen]eiromânilor în vatra lor str\mo[easc\. R\spunsul avea s\ vin\ dinpartea lui A.D. Xenopol, reprezentant de seam\ al istoriografiei ro-mâne[ti, în lucrarea Teoria lui Roesler (1884).

Modulul I

DESC|LECAT – termen folositmai ales de cronicari în leg\tur\cu întemeierea statelor medievaleromâne[ti. (A desc\leca – A sea[eza statornic într-un loc.)OBÂR{IE – locul din care se tra-ge cineva (familie, neam).

Glosar

„I-a trecut cuiva prin minte s\nege sau s\ conteste continuitateapoporului francez în Galia, a celuispaniol [i portughez în PeninsulaIberic\ ori a celui italian în Italia? Aadmis oare vreun istoric c\ galo-romanii [i-au p\r\sit locuin]eleplecând din Galia peste Alpi saupeste Pirinei, pentru a se întoarcemai târziu, dup\ secole, înd\r\tacas\? Sau c\ spaniolii au trecutstrâmtoarea Gibraltar, în Africa,pentru a reveni, dup\ sute de ani,în vechiul teritoriu? Simpla formu-lare a unor asemenea întreb\riarat\ lipsa lor de temei.”

(C.C. Giurescu, Formarea poporului român

[i a limbii române, 1973)

1

}\ran român (reproducere din lucrarealui J. Tröster, 1666)



Modulul IO adev\rat\ monografie a subiectului tratat, lucrarea abordeaz\

argumentele contestatoare ale istoricului german [i le r\spundeapelând la toate sursele fundamentale, precum [i la comentariileautorilor credita]i [tiin]ific de-a lungul timpurilor. În leg\tur\ cu ches-tiunea p\r\sirii Daciei, Xenopol a emis un principiu conving\tor:„Popoarele nomade se str\mut\ înaintea unei n\v\liri, cele a[ezater\mân lipite de teritoriul lor [i n\v\lirea trece peste ele.” În acela[isens este comb\tut\ [i teoria golirii de popula]ie a Daciei laretragerea aurelian\. În finalul lucr\rii atrage aten]ia analiza desprerolul tradi]iilor popoarelor în ce prive[te obâr[ia acestora, cu referirila a[a-zisul „desc\lecat”, evocat în legendele românilor.

Dac\ la început A.D. Xenopol [i D. Onciul, sus]inând continui-tatea daco-roman\, se bazau pe argumente de ordin logic, maitârziu investiga]iile [tiin]ifice conduse de marii no[tri istorici, cât [ide lingvi[ti (N. Iorga, V. Pârvan, C. Daicoviciu, Gh. I. Br\tianu, Al. Rosetti, C.C. Giurescu [i al]ii), al\turi de cercetarea arheolo-gic\, au f\cut progrese remarcabile. Aceste investiga]ii se vor fina-liza prin dovezile concrete, din ce în ce mai numeroase, careinfirm\ teoria imigra]ionist\. Pe aceea[i pozi]ie s-au situat [i unnum\r important de istorici str\ini (Th. Mommsen, I. Jung, C. Patsch,L. Homo, Paul Mackendrick, care consider\ c\ românii sunturma[ii daco-romanilor [i c\ s-au format ca popor în Dacia Traian\.

În operele cronicarilor medie-vali [i în cele ale istoricilor mo-derni, românii sunt considera]icei mai vechi locuitori ai spa]iu-lui carpato-dun\reano-pontic.

Servind interesele politice alemonarhiei habsburgice [i, ul-terior, ale statului dualist, uniiintelectuali ajung la formula-rea teoriei imigra]ioniste.

Teoria imigra]ionist\ a fost re-luat\ de Robert Roesler, fiindcomb\tut\ cu argumente [tiin-]ifice de numero[i istorici ro-mâni [i str\ini.

PRO MEMORIA!

„Cercet\rile arheologice confirm\ de altfel prezen]a popula]iei daco-romane pe vechiul teritoriu al provinciei. La Sarmizegetusa, amfiteatrul [ialte cl\diri publice sunt folosite ca locuin]e de o popula]ie nevoia[\ înc\ celpu]in un secol dup\ p\r\sire; urme asem\n\toare au fost identificate [i laNapoca, Porolissum, Apulum, precum [i în numeroase a[ez\ri de tip rural.(…) O astfel de a[ezare a fost s\pat\ la Bratei (Media[), dând la lumin\ celmai mare cimitir cunoscut în Dacia, cca 500 de morminte din secolele IV-V.(…) Descoperiri asem\n\toare au fost f\cute [i în alte regiuni ale Daciei.”

(Vlad Georgescu, Istoria românilor, 1992)

3

„Drama istoriei române[ti este c\ aceasta se g\se[te confruntat\ cu isto-ria maghiar\. (…) Drama celor dou\ istorii este c\ ele î[i revendic\ acela[ispa]iu originar, Transilvania. Maghiarii sunt cuceritorii bazinului carpatic lasfâr[itul secolului al IX-lea. (…) Istoriografia român\ nu contest\ a[ezareaaici a maghiarilor, dar se ridic\ împotriva tezei maghiare dup\ care Daciafusese abandonat\ de Aurelian [i deci maghiarii ar fi primii ocupan]i aiTransilvaniei.” (C. Durandin, Istoria românilor, 1998)

4

„Într-o epoc\ în care izvoareleistorice se ocup\ de st\pâniilocurilor, de c\petenii [i de claseleconduc\toare, este foarte firesc capopula]ia aservit\ s\ fie ignorat\.M\car c\ aceasta era mai nume-roas\ [i precis mai evoluat\, înunele regiuni cel pu]in, decât no-mazii care au n\v\lit peste ea [i oexploatau.”

(Gh. I. Br\tianu, O enigm\ [iun miracol istoric, poporul român,

ed. în limba român\ 1940)

2

1. Analiza]i textul lec]iei [i r\spunde]i la întreb\ri: a) De ce Mihai Viteazula influen]at ideile lui Szamoskösy referitoare la romanitatea românilor?b) Ce interese politice au determinat apari]ia teoriei imigra]ioniste?

2. Studiind documentele, argumenta]i: a) De ce este negat\ autohtoniaromânilor? b) În afara argumentelor arheologice, mai pot exista [i alteargumente? c) Comenta]i p\rerea lui Gh. I. Br\tianu referitoare laabsen]a izvoarelor scrise despre români în mileniul migra]iilor.


Ulpia Traiana Sarmizegetusa –amfiteatrul, cazarma gladiatorilor,

templul zei]ei Nemesis [i templul Dianei [i al lui Silvanus

(vedere aerian\)



*Gh. I. Br\tianu despre Marea Neagr\

STUDIU DE CAZ

Preocup\rile lui Gh. I. Br\tianu pentru arealul pontic au fostîncununate, în ultima perioad\ a vie]ii, de redactarea amplei mono-grafii Marea Neagr\. De la origini pân\ la cucerirea otoman\.Importanta lucrare scoate în eviden]\ vastitatea cuno[tin]elor,capacitatea de a reliefa fenomenele esen]iale, precum [i largul ori-zont istoric al marelui medievist.

De fapt, interesul istoricului român pentru aceast\ zon\ geogra-fic\ s-a manifestat odat\ cu preg\tirea lucr\rii de doctorat, cer-cet\rile din arhivele genoveze fiind orientate spre istoria comer]uluiGenovei la gurile Dun\rii (sec. XI-XV). Mai târziu, revine asupraunor aspecte tratate tangen]ial, publicând studii referitoare laVicina [i Cetatea Alb\, prezen]a vene]ienilor în Marea Neagr\ [iactivitatea comercial\ a genovezilor în Moldova secolului al XV-lea.

A urmat, apoi, un al doilea moment important, sus]inerea la Uni-versitatea Bucure[ti a cursului intitulat „Chestiunea M\rii Negre”,pe parcursul a doi ani universitari (1941-1943), un demers deanvergur\ în care prezint\ istoria spa]iului pontic din cele mai vechitimpuri pân\ în epoca contemporan\.

La aceasta, se adaug\ vizita f\cut\ în Crimeea (1942), care i-apermis un contact direct cu vestigiile medievale ale coloniilor ita-liene de la Caffa, Mangop, Soldaia [i vechiul Solhat, facilitându-iîn]elegerea unor probleme asupra c\rora se oprise în decursulstudiilor sale. Aici s-a ar\tat interesat de cunoa[terea peisajului, aexponatelor din micile muzee or\[ene[ti [i îndeosebi a monumen-telor p\strate de la bizantini, genovezi [i t\tari.

Forma definitiv\ a sintezei despre Marea Neagr\ – de fapt, aprimei p\r]i a cursului pe care îl ]inuse la Universitate – a fost ela-borat\ de Br\tianu dup\ îndep\rtarea din înv\]\mânt [i înainte dearestare (1950), pentru ca tip\rirea ei, în limba în care a fost defini-tivat\, franceza, s\ se realizeze postum (München, 1969). În tra-ducere în limba român\, lucrarea avea s\ fie publicat\ abia pesteaproape dou\ decenii (1988).

Lucrarea este structurat\ în patru „c\r]i” [i prezint\ evolu]iaistoric\ a spa]iului limitrof M\rii Negre, într-o succesiune cronolo-gic\ fireasc\, de la epoca preistoric\ pân\ la cucerirea otoman\ însecolul al XV-lea. Autorul trece prin istoria bizantin\ pân\ la dom-niile Comnenilor, marile migra]ii din stepele nord-pontice [i apari]iaturcilor selgiucizi în Anatolia, apoi se ocup\ de expansiunea comer-cial\ a ora[elor italiene, perioad\ în care Marea Neagr\ devine oadev\rat\ plac\ turnant\ a comer]ului interna]ional, urmat\ deexpansiunea otoman\, cu impunerea monopolului turc asupra în-tregului bazin pontic.

„Este vorba într-adev\r de omare aproape închis\, care nucomunic\ cu Mediterana decât prinîngusta ie[ire a Strâmtorilor; cutoate acestea, datorit\ marilor fluviicare se vars\ în ea din adâncurilestepei sau din masivele EuropeiCentrale, datorit\ re]elei multiple adrumurilor continentale ce ajung înporturile ei, ea merit\, tot atât demult ca [i alte m\ri, (…) numele deplac\ turnant\ a marelui trafic [i aschimburilor interna]ionale.”

(Gh. I. Br\tianu, Marea Neagr\)

1

Gh. I. Br\tianu despre destinul lucr\rii sale

„Deocamdat\ ar fi o foartemare satisfac]ie pentru mine s\[tiu acest manuscris, redactat încondi]ii amintind ambian]a în carea fost scris\ Cartea Minunilor ailustrului Marco Polo (…), ajuns s\dep\[easc\ multiplele bariere ridi-cate actualmente între R\s\rit [iApus [i s\-mi aduc modesta con-tribu]ie la progresul cercet\riiistorice. A[ dori m\car s\ amin-teasc\ celor preocupa]i de destinulEuropei faptul c\ aceasta trebuieconsiderat\ în totalitatea ei [i c\spiritul, în ciuda piedicilor, r\zbatetotu[i unde dore[te.”

2

Marea Neagr\ în atlasul genovezuluiBattista Agrese (1542)



În toat\ aceast\ desf\[urare [i-au g\sit locul [i marile perso-nalit\]i, de la Darius I la Mahomed al II-lea, care vor influen]a isto-ria arealului pontic.

Legat de spa]iul românesc, marele istoric subliniaz\ rolul impor-tant pe care Marea Neagr\ l-a avut asupra acestuia. Al\turi deCarpa]i [i Dun\re, ea a constituit una din permanen]ele geograficeale românilor, iar de comer]ul pontic este legat\ ascensiuneapolitic\ a celor dou\ ]\ri române[ti extracarpatice. De asemenea,progresele domina]iei otomane la nord de Dun\re au fost legate depierderea pozi]iilor române[ti la mare în favoarea turcilor –Dobrogea (1417), Chilia [i Cetatea Alb\ (1484), înfiin]area raialeiBender în Moldova (1538) – la fel cum mai târziu, în epoca mo-dern\, cucerirea libert\]ii are drept etape revenirea românilor lamare: 1829 – înl\turarea monopolului economic otoman; 1856 – re-venirea gurilor Dun\rii la Moldova; 1878 – independen]a [i reve-nirea Dobrogei între hotarele României.

În demersul s\u, Gh. I. Br\tianu nu s-a bazat doar pe literaturade specialitate, ci a folosit informa]ii extrase din cele mai diversesurse, la care a ad\ugat rezultatul cercet\rilor arheologice, numis-matice [i epigrafice. „Marea Neagr\” î[i g\se[te în felul acesta unloc de seam\ în rândul marilor sinteze elaborate de elita [tiin]ific\româneasc\ în perioada interbelic\.

Gheorghe I. Br\tianu (1898-1953)

S-a n\scut la Ruginoasa (Ia[i)fiind fiul lui Ion I.C. Br\tianu, [efPNL [i prim-ministru cu rol im-portant în întregirea de stat a României (1918). Era nepotul luiIon C. Br\tianu, revolu]ionar dela 1848, fondator al PNL [i prim-mi-nistru al României în timpulr\zboiului de independen]\.

Dup\ absolvirea Universit\]ii dinIa[i, se înscrie la UniversitateaSorbona din Paris, unde î[i sus]i-ne doctoratul cu teza „Recherchessur le commerce génois dans lamer Noire au XIIIe siècle” (1929).Lucrarea avea s\-l impun\ rapidlumii savante europene. În urmaCongresului interna]ional de [tiin-]e istorice de la Zürich (1938) esteîndemnat s\ lanseze proiectulunei noi istorii medievale euro-pene, dar ac]iunea va fi z\d\rni-cit\ de izbucnirea r\zboiului.

A fost profesor universitar deistorie la Ia[i (1924-1940) [i Bucure[ti (1940-1943) [i membrual Academiei Române. Îndep\rtatde la catedr\ (1947), este arestatîn 1950 [i încarcerat în închisoareade la Sighet, unde moare în 1953.

Principalele sale lucr\ri:O enigm\ [i un miracol istoric:

Poporul român (1937) Originile[i formarea unit\]ii române[ti(1943) Tradi]ia istoric\ despreîntemeierea statelor române[ti(1945) Marea Neagr\. De laorigini pân\ la cucerirea otoman$München, 1969) Sfatul dom-nesc [i adunarea st\rilor în Prin-cipatele Române (Evry, 1977).

„Cucerirea otoman\ i-a închis [traficului M\rii Negre] accesul la comer]uleuropean în a doua jum\tate a secolului al XV-lea: Constantinopolul, cuce-rit în 1453, Trapezuntul în 1461, Caffa în 1475, Chilia [i Cetatea Alb\ în1484, sunt de acum înainte porturi controlate de Imperiul turcesc, care leexploateaz\ resursele în folosul s\u exclusiv, a[a cum Imperiul bizantinf\cea în perioada apogeului puterii sale.”

(Gh. I. Br\tianu, Marea Neagr$

3

„Valen]ele sintezei lui Gheorghe Br\tianu îi confer\ incontestabil atribu-tul de oper\ capital\ a istoriografiei române[ti [i chiar mondiale [i constitu-ie o chez\[ie c\ î[i va men]ine nimbul perenit\]ii. Ceea ce exprima mareleistoric într-o prelegere din anii r\zboiului, cu toate c\ viza alte aspecte, con-cord\ nespus de bine cu destinul monumentalei sale lucr\ri despre arealulpontic: «Numai ce se înal]\ cu trud\, prin jertf\, cu nenum\rate greut\]i, areun în]eles [i un rost de durat\».”

(Victor Spinei, în studiul introductiv al edi]iei în limba român\, 1988)

4


1. Citi]i cu aten]ie documentele [i identifica]i: a) c\ile comer]ului dinMarea Neagr\; b) condi]iile de via]\ [i sursa prosperit\]ii ora[elor dinzon\; c) originea etnic\ a locuitorilor.

2. Stabili]i consecin]ele ofensivei otomane pentru comer]ul Europei.3. Comenta]i, organizându-v\ în grupe de 4-5 elevi, opinia lui Gh. Br\tianu

cu privire la destinul lucr\rilor sale (documentele 2 [i 4).



Modulul I

CIVILIZA}IILE AMERINDIENE

Dac\ existen]a unor civiliza]ii îndep\rtate era doar b\nuit\, ca încazul celor din Asia [i Africa, în momentul descoperirii [i cuceririiAmericilor europenii vor veni în contact cu civiliza]ii total necunos-cute [i profund diferite de a lor. Va fi o experien]\ care va trezi înrândul lor motive de uimire [i admira]ie sau, dimpotriv\, dispre] [icomportament inuman.

Sosit în insulele Antile (1492), Cristofor Columb era întâmpinat deo popula]ie primitiv\, dar pa[nic\ [i binevoitoare. Spaniolii erau sa-tisf\cu]i de ideea inferiorit\]ii oamenilor care nu au avut [ansa de ase na[te în Europa cre[tin\. Ei n-au fost impresiona]i nici de popu-la]iile de maia[i, care tr\iau înc\ în epoca pietrei [lefuite, chiar dac\imperiul lor, în plin\ dec\dere, oferea spre admira]ie construc]iiextraordinare realizate în perioada sa de glorie. Aceast\ atitudine seva schimba radical la contactul cu Imperiul aztec în Mexic, cât [i cucel inca[ în Peru, care vor dezmin]i ideea de civiliza]ie inferioar\.

Aztecii î[i formaser\ un imperiu cu capitala la Tenochtitlan, ac\rui societate era dominat\ de preo]i [i r\zboinici. Preo]ii, foartenumero[i, utilizau un calendar complex, ocupându-se cu obser-va]iile astronomice, educa]ia tinerilor [i îngrijirea bolnavilor. Deasemenea, la marile s\rb\tori ei erau cei care practicau sacrificiileumane în temple. Me[teri neîntrecu]i în arta ]esutului, a prelucr\riiaurului [i a construc]iilor, dar [i evolua]i spiritual, aztecii foloseau oscriere pictografic\ [i fabricau un fel de hârtie din fibr\ de agave,alc\tuind adev\rate c\r]i. Tezaurul de cuno[tin]e reprezentat deaceste c\r]i va fi, îns\, distrus de ignoran]a [i fanatismul civilizatoral cuceritorului spaniol.

În drumul lor, oamenii lui Hernando Cortés, conduc\torul expe-di]iei care i-a înfrânt pe azteci [i a cucerit Mexicul (1519–1521),întâlneau cet\]i mari [i frumoase, privind cu admira]ie templeimense în form\ de piramid\ cu trepte (teocalli), iar odat\ ajun[i încapitala imperiului, mai mare [i mai frumoas\ decât a oric\rui ora[din Europa, îi vor admira splendoarea. Aici, desigur, o puternic\impresie avea s\ le-o produc\ întâlnirea cu Moctezuma, împ\ratulaztecilor, care venise într-o litier\ acoperit\ cu aur lustruit [i cizelat,îmbr\cat cu o mantie foarte fin lucrat\, având în picioare sandalecu t\lpi de aur. Desigur, obiceiul sacrifiicilor umane practicat în tem-ple trebuie s\ fi stârnit indignarea spaniolilor, dar, la rândul lor,ace[tia se f\ceau vinova]i de arderile pe rug, care erau la ordineazilei în Spania.

escoperitori de noi spa]ii [i culturi (secolele XV–XIX)D

„To]i umbl\ goi, a[a cum s-aun\scut, la fel [i femeile, [i una din-tre acestea era destul de tân\r\. {ito]i cei pe care i-am v\zut eraufoarte tineri, încât nu observai peniciunul care s\ aib\ mai mult de30 de ani, [i sunt to]i bine f\cu]i,frumo[i la trup [i la chip. Au p\rulgros, aproape ca firele din coadacailor, scurt [i c\zând în ochi, afar\de câte un smoc pe care-l arunc\pe spate, [i îl las\ lung, f\r\ s\-ltaie niciodat\. (…) Unii î[i vopsescfa]a, al]ii corpul întreg sau numaiochii, sau numai nasul.

Nu poart\ arme [i nici nu lecunosc: le ar\tai s\biile [i, apucân-du-le de partea t\i[ului, din negli-jen]\ se t\iau. Nu au niciun fel defier (metal). Suli]ele lor sunt ni[tepr\jini f\r\ fier; câteva dintre elepoart\ în vârf un dinte de pe[te [ialtele un corp dur de orice natur\.În general, sunt înal]i, cu mi[c\rigra]ioase [i sunt bine f\cu]i.”

(Jurnalul de bord al lui Cristofor Columb)

1

CONQUISTADORI — aventurieri[i nobili spanioli care au cuceritAmerica Central\ [i de Sud însecolul al XVI-lea.LITIER| — un fel de pat sauscaun purtat pe cai sau de oa-meni, folosit ca mijloc de depla-sare (lectic\).

Glosar

Primul contact al lui Cristofor Columbcu indienii, reprezentat de un pictor din secolele urm\toare



Inca[ii se considerau „fiii Soarelui”, iar regele era privit ca întru-chiparea acestuia pe P\mânt. Imperiul se întindea de-a lungulcoastei Oceanului Pacific, pe platoul înalt al Anzilor, m\surând 4 000 km de la Nord la Sud, având o organizare deosebit de evolu-at\. Numero[i func]ionari vegheau asupra sistemului [i a între]ine-rii drumurilor. Admira]ia spaniolilor fa]\ de calitatea acestora a fostdeplin\, ei afirmând c\: „nici Carol al V-lea, cu toat\ bog\]ia [i pu-terea lui, nu ar fi putut construi altele mai bune”. În sfâr[it, modulcum sunt construite ora[ele, fortifica]iile [i terasele pentru agricul-tur\ face dovada unor cuno[tin]e remarcabile în domeniul con-struc]iilor [i al agriculturii. Cuzco, capitala imperiului, era com-parat\ de spanioli cu Roma pentru caracterul monumental al pala-telor, templelor [i mormintelor decorate cu basoreliefuri, pl\ci deaur [i argint. Totu[i, inca[ii erau întrecu]i de azteci, c\ci ace[tiacuno[teau scrierea.

La câ]iva ani dup\ c\derea Mexicului, Francisco Pizzaro, ade-menit de bog\]iile imperiului Marelui Inca, pornea din Panama(1531) în marea aventur\. El îi va supune pe inca[i în numai treiani, cucerind Cuzco (1533), [i va întemeia Noua Castilie, cu capi-tala la Lima.

Sosirea europenilor în America avea s\ le aduc\ amerindienilorun [ir de boli (variol\, rujeol\, tuberculoz\, tifos [i pojar) pân\ atunci,se pare, necunoscute în Lumea Nou\, care vor face adev\rate ra-vagii în rândul popula]iei indigene. Pe de alt\ parte, pe lâng\ obi-ceiul fumatului [i cultivarea unor plante noi, necunoscute de ei(porumb, cartof, fasole, tomate), europenii vor contacta [i ei boli pecare nu le [tiau, precum sifilisul, care în mai pu]in de un deceniu vacuprinde vechiul continent.

1. Analizând textul lec]iei, rezol-va]i urm\toarele sarcini:a) Explica]i atitudinea spanio-

lilor care se considerau su-periori amerindienilor.

b) Identifica]i aspecte care austârnit admira]ia sau oroareaspaniolilor.

c) Indica]i domeniul în care in-ca[ii erau întrecu]i de azteci.

2. Parcurgând documentele, sta-bili]i grupul de popula]ie (civi-liza]ie) la care se refer\.

3. Pornind de la documentul 3,construi]i argumente referitoarela:a) Rapida cucerire a teritoriilor

locuite de azteci [i de inca[i.b) Mijloacele cuceririi.


„... s\ fi v\zut palatele unde ne-au g\zduit! Erau înalte [i temeinic duratedin piatr\ de soi, lemn de cedru [i al]i copaci dulce-mirositori, cu înc\perimari [i cur]i închise care erau o binecuvântare pentru ochi [i toateîmpodobite cu v\luri din bumbac. Dup\ ce am v\zut bine toate acestea ne-am dus în livad\ [i gr\din\, ce erau amândou\ negr\it de frumoase cas\ te ui]i [i s\ te plimbi prin ele [i nu m\ s\turam s\ tot privesc la copacii ceimult feluri]i, la aleile de trandafiri, la pomii roditori [i florile ce nu cre[teaudecât la ei acolo.”

(Bernal Diaz del Castillo, Adev\rata istorie a cuceririi Noii Spanii, 1635)

2

„Al]i conquistadores s-au pornit în expedi]ii de descoperire [i de cucerire.Parcurgând în toate direc]iile noul continent, ei întemeiaz\ ora[e sauinstaleaz\ misiuni. Rapiditatea cuceririi se explic\ prin superioritatea tehniciide care dispun spaniolii. Numai prezen]a tunurilor [i a pu[tilor este sufi-cient\ pentru a însp\imânta [i descuraja pe indigeni.”

(S. Berstein, P. Milza, Istoria Europei, III)

3

~mp\ratul Moctezuma primindu-l pe Cortes (fragment dintr-o pictur\

mexican\ de Juan Ortega, 1885)

Impresionanta tehnic\ a inca[ilor de aconstrui, folosind blocuri mari de piatr\



CIVILIZA}IILE AFRICII {I ASIEI

Explor\rile portughezilor vor releva Europei existen]a regatelor dinsudul Saharei, bogata civiliza]ie a Indiei, uimitoarea Chin\ a dinastieiMing, precum [i Japonia [ogunilor, aflat\ în plin\ anarhie politic\.

În drumul lor spre India, lusitanii au înfiin]at o serie de bazenavale [i comerciale, ini]iind un schimb prosper cu popula]iile rive-rane. Denumirile date ]inuturilor de pe coasta de vest a Africii —Coasta de Filde[, Coasta de Aur, Coasta Sclavilor — reliefau natu-ra comer]ului practicat. Descoperirea statului Benin (1470) [i, ulterior,a regatului Congo (1482) a produs impresii puternice europenilorprin bog\]ia acestora, puterea conduc\torilor lor [i palatele m\re]eîn care ei locuiau. Atras spre cre[tinism, suveranul din Congo se vaconverti împreun\ cu familia sa, iar sub domnia fiului s\u Alfonso I(1506–1545) o mare parte a popula]iei trece la catolicism, formân-du-se o Biseric\ congolez\. Ocolind sudul Africii [i navigând sprenord, Vasco da Gama (1497) a descoperit gura fluviului Zambezi,unde întâlne[te cor\biile arabilor. De[i circulau zvonuri despreimperii legendare [i misterioase mine de aur, europenii nu s-auaventurat decât rar în interiorul continentului, care r\mânea doar ocale de tranzit în drumul spre mirodeniile Orientului.

Ajun[i pe ]\rmurile Malabarului, portughezii vor lua contact cudou\ puternice state ce dominau interiorul subcontinentului indian.La sud, statul hindus Vijayanagar, a c\rui capital\, o imens\aglomerare urban\, dep\[ind 500 000 de locuitori, va stârni uimi-rea primilor soli ai Portugaliei. La nord se constituia o putere infinitsuperioar\ celei hinduse, dar de tradi]ie musulman\, ImperiulMarilor Moguli. Era mai mult decât evident pentru micul popor lusi-tan c\ o competi]ie cu aceste imperii era sortit\ e[ecului.

În ]ara Dragonului vor fi la început bine primi]i de chinezi (1520),care se vor dovedi curtenitori, corec]i [i dornici de a stabili contactecu str\inii. Dar, folosind obi[nuitele lor metode, ocupând un sectorde coast\ [i construind fortifica]ii, portughezii vor producenemul]umiri, vor fi ataca]i [i arunca]i în mare. Renun]ând la vio-len]\, ei vor ob]ine în cele din urm\ Macao (1557), în sudul Chinei.Mult mai bine vor fi îns\ primi]i în Japonia (1542), legendara„Zipangu” a lui Marco Polo, unde vor introduce armele de foc.

Prin urmare, noii veni]i, odat\ ajun[i pe ]\rmurile asiatice, aveaus\ constate existen]a unor state puternice, a c\ror civiliza]ie str\-veche era uneori superioar\ celei europene (India, China,Japonia). Devenind con[tien]i, cel pu]in pentru moment, c\ oriceîncercare de cucerire teritorial\ era riscant\ sau chiar sortit\ e[e-cului, europenii s-au mul]umit doar cu avantajele rela]iilor econo-mice oferite de conduc\torii locali.

Din punct de vedere religios, ei au întâlnit în hinduism, budism[i confucianism religii mai vechi decât cre[tinismul, având un marenum\r de adep]i. Aceasta nu a împiedicat îns\ apari]ia misionariloreuropeni.

Modulul I

„Negustorii debarcau cu m\rfu-rile lor în apropierea a[ez\rilor ome-ne[ti [i, în sunet de tobe, le în[iraupe p\mânt, apoi se retr\geau lacor\bii. Negrii, care auzeau sem-nalul [i care îi [i supravegheau penegustorii ce coborau pe uscat, ve-neau, vedeau m\rfurile [i, dac\ leconvenea ceva, puneau în locul ce-lei pe care o luau o mic\ gr\m\joar\de praf de aur sau o bucat\ defilde[. Apoi se retr\geau ei [i înain-tau negustorii. (…) Acest cadril serepeta de câteva ori, pân\ când am-bele p\r]i se declarau mul]umite.”

(S. Goldenberg, S. Belu, Epocamarilor descoperiri geografice, 1971)

1

Plângerile regelui din Congo,Alfonso I, adresate regelui Portu-galiei: „Cerem Alte]ei Voastre fa-voarea de a nu crede r\ul pe careîl spun despre noi cei care nu aualt interes decât comer]ul lor [ivânzarea celor dobândite pe ne-drept, cei care ruineaz\, prin co-mer]ul lor cu sclavi, regatul nostru[i comunitatea cre[tin\ stabilit\aici de câ]iva ani de zile. Avemobliga]ia s\ p\str\m acest bunpre]ios – credin]a. Numai c\ lucrulnu este cu putin]\ decât cu greuaici, unde m\rfurile europeneexercit\ o fascina]ie atât de mareasupra oamenilor simpli [i a igno-ran]ilor, încât ace[tia renun]\ laDumnezeu pentru a le dobândi.”

(G. Balandier, Via]a de toatezilele în regatul Congo)

2

Caravele portugheze în Marea Oman(detaliu de pe un covor de Ispahan,sec. XVI)



Înso]it de câ]iva colaboratori, cel mai cunoscut misionar,Francisc Xavier, ajunge în Japonia, unde în]elege necesitatea de aînv\]a limba, de a cunoa[te filosofia japonez\ [i de a se conformaobiceiurilor ]\rii. Atrac]ia japonezilor pentru nout\]ile civiliza]ieieuropene, precum [i f\râmi]area feudal\ determin\ numeroaseconvertiri. Seniorii locali (daimio) î[i manifest\ independen]a ale-gând cre[tinismul, pe care-l impun apoi supu[ilor.

Mateo Ricci ajunge în China, unde r\mâne pân\ la moarte(1610). El va face un studiu aprofundat al limbii [i civiliza]iei chi-neze, ajungând s\ aprecieze înv\]\tura lui Confucius, care i separe mai apropiat\ de cre[tinism decât celelalte curente religioase:taoism [i budism. De asemenea, se dedic\ unui apostolat intelec-tual, r\spândind [tiin]ele occidentale, astronomia [i matematica. ÎnIndia, Roberto de Nobili va petrece o jum\tate de secol. Înva]\limba localnicilor [i adopt\ stilul de via]\ al brahmanilor.

Activit\]i misionare s-au desf\[urat [i în Indochina, Tibet [iCoreea, cu acelea[i rezultate benefice pentru cunoa[terea dec\tre europeni a culturilor locale, dar, sub aspect religios, misio-narismul poate fi considerat o reu[it\ în America [i Filipine.

1. Citi]i documentele 1 [i 2 [i explica]i:a) Natura comer]ului practicat de negustori.b) Cauza ruin\rii regatului congolez. Comenta]i faptele supu[ilor re-

gelui din Congo.2. Pornind de la documentul 3, stabili]i:

a) Cine controla comer]ul în Oceanul Indian?b) De ce crede]i c\ ora[ul Kwa a ajuns ruin\?c) Ce credin]\ aveau cei mai mul]i dintre locuitorii s\i? Ce am\nunt ne

dezv\luie aceast\ situa]ie?3. Analizând documentul 4, identifica]i evenimentele care au motivat

schimbarea radical\ a gândirii europenilor.


LUSITANI — veche popula]ieiberic\, str\mo[ii portughezilor.TROC — schimb de produse înnatur\, f\r\ a se utiliza moneda.

Glosar

„Prin]ul Henric a f\cut dinSagres un centru de cartografiere,de naviga]ie [i de construire acor\biilor. (…) El a cerut marina-rilor s\i s\-[i ]in\ cu grij\ jurnalelede bord [i h\r]ile. (…) La Sagresveneau navigatori, c\l\tori [i sa-van]i de peste tot, fiecare ad\u-gând câte o frântur\ de date. (…)Al\turi de evrei, existau musulmani[i arabi, italieni din Genova [iVene]ia, germani [i scandinavi [i,cum explor\rile progresau, membriai unor triburi de pe coasta de vesta Africii.

La Sagres [i în apropierea por-tului Layos, experimentele de con-struire a navelor au realizat un noutip de vas f\r\ de care expedi]iile deexplorare ale Prin]ului Henric [imarile aventuri pe mare din urm\-torul secol nu ar fi fost posibile.Caravela era un vas special desti-nat s\-i aduc\ pe exploratori înapoi.(…) În 1460, în momentul mor]iiPrin]ului Henric la Sagres, desco-perirea coastei africane de vestabia începuse, dar începuse bine.”

(Daniel J. Boorstin,Descoperitorii, 1983)

5„Pe coastele Africii de sud-est, pe cursul superior al fluviului Zambezi, por-

tughezii au g\sit (…) un comer] mai întins [i mai bogat decât în orice parte alumii. Au v\zut acolo ora[e mari ca, de pild\, Sopala, Kilwa, Zanzibar,Mombasa, Malindi, unde aveau loc schimburi active cu negustori ardai, indi-eni, chinezi [i indonezieni. (…) Iar în interior era ora[ul Kwa. Azi nu se poateajunge la Kwa decât traversând desi[uri încâlcite care-i acoper\ ruinele.Acolo se ridicau un palat, case de piatr\ foarte frumoase [i [apte moschei.”

(R. Luraghi, Europenii caut\ Eldorado, 1971)

3

„În anul 1490, un european poate avea o idee satisf\c\toare despreEuropa [i despre ]\rile ce înconjoar\ Mediterana. El are, în plus, câtevano]iuni vagi despre restul Africii [i despre Asia, no]iuni ce nu pot fi îns\adunate într-un întreg coerent. De asemenea, el afirm\ c\ p\mântul esteneîndoielnic rotund, îns\ nu-i cunoa[te bine dimensiunile. Apoi, în cei treizecide ani care urmeaz\, totul se schimb\.”

(Eugenio Garin, Omul Rena[terii, 1998)

4

Sosirea europenilor în Japonia (paravan japonez, sfâr[itul sec. XVI)

Modulul I



L|RGIREA ORIZONTULUI GEOGRAFIC

Dup\ o perioad\ în care a fost sfâ[iat\ de r\zboaie, secolul alXVIII-lea readucea Europei interesul pentru explor\rile maritime.Acestea nu se f\ceau îns\ ca în epoca marilor descoperiri, când sepleca în c\utarea aurului [i a mirodeniilor. Acum se organizauadev\rate expedi]ii [tiin]ifice, la bordul navelor aflându-se savan]ide diferite specialit\]i (astronomi, naturali[ti, cartografi, desenatorietc.), iar zona cea mai intens cercetat\ era Oceanul Pacific.

Danezul V. Bering, aflat în serviciul Rusiei, descoper\ strâm-toarea dintre Asia [i America de Nord care-i poart\ numele (1728),iar francezul Louis de Bougainville conduce prima expedi]ie cu ca-racter [tiin]ific. S-au f\cut observa]ii meteorologice, cercet\ri etno-grafice, s-au alc\tuit colec]ii botanice [i zoologice. Cel mai marenavigator al epocii devine James Cook, care în urma a trei c\l\toriine ofer\ prima hart\ precis\ a Oceanului Pacific. Trece de câtevaori Cercul Polar în c\utarea presupusului continent sudic (TerraAustralis Incognita), fiind oprit de câmpuri uria[e de ghea]\. Esteomorât de b\[tina[i în insulele Hawaii (1779). Urmeaz\ francezulLa Pérouse, care prin cercet\rile sale (1785–1788) completeaz\opera lui Cook, iar la aproape o jum\tate de secol, expedi]ia rus\condus\ de Bellinghausen [i Lazarev (1819–1821) a dovedit exis-ten]a continentului sudic, Antarctica. Se realizeaz\ astfel, spresfâr[itul secolului al XVIII-lea, cunoa[terea deplin\ a oceanelor [im\rilor Terrei.

Secolul urm\tor avea s\ deschid\ oamenilor de [tiin]\ perspec-tiva studierii unor vaste regiuni, mai pu]in cunoscute, din interiorulmarilor continente. Adesea, în explorarea acestor teritorii,adev\rate „pete albe” pe harta P\mântului, ac]iunea guvernelorera precedat\ de ini]iative individuale care subliniau înc\ o dat\marele dinamism european.

În Asia, ru[ii au organizat explor\ri în zonele periferice ale Im-periului ]arist, situate între Mun]ii Urali, fluviul Enisei [i lacul Baikal(Kastren [i Kropotkin), sau în De[ertul Gobi [i Mongolia (N. Prje-valski). China este str\b\tut\ de englezul Junghusband [i de ger-manul Richtoffen, iar britanicii, c\utând s\ împiedice penetrarearus\ spre India, [i-au intensificat cercet\rile în Iran, Afganistan [iPakistan. G. Everest va realiza m\sur\tori topografice în Mun]iiHimalaya, cel mai înalt pisc primind numele s\u (1856).

Întinsele spa]ii ale Americii de Nord sunt str\b\tute de expedi]iaenglez\ condus\ de Lewis [i Clark, care, trecând peste Missouri [iMun]ii Stânco[i, ajunge la Oceanul Pacific (1805). D. Tompsonstr\bate teritoriul de la Golful Hudson la Oceanul Pacific, iar JohnFrémont exploreaz\ Vestul Îndep\rtat, descoperind [i stabilind contu-rul uria[ei depresiuni numit\ Marele Bazin. Alaska este cercetat\ deH.T. Allen [i G. Dowson, iar dup\ descoperirea aurului (1896) cre[teimportan]a acestui teritoriu, a c\rui explorare se dezvolt\ tot mai mult.

„Am str\b\tutoceanul sudic la lati-tudini mari [i într-unchip încât am doveditf\r\ putin]\ de t\gad\ imposibili-tatea existen]ei în acele locuri a vre-unui continent, care, chiar dac\ va ficumva descoperit, nu se poate afladecât în apropiere de pol, în locuriinaccesibile naviga]iei. (…) Risculpe care îl implic\ naviga]ia în aces-te m\ri neexplorate [i acoperite deghea]\, în c\utarea continentului,este atât de mare, încât pot afirmacu curaj c\ niciun om nu va îndr\z-ni vreodat\ s\ p\trund\ spre sudmai departe decât am izbutit eu.P\mânturile care s-ar putea afla lasud nu vor fi niciodat\ explorate…”

(C\l\toriile C\pitanului Cook)

1

„Furnicile [i ]ân]arii ne d\deaumai mult de furc\ decât umezeala[i lipsa de hran\. Oricât au fost demari lipsurile la care am fost expu[iîn timpul expedi]iei noastre prinCordilieri, drumul pe ap\ de laMandavaca la Esmeralda ni s-ap\rut întotdeauna partea cea maigrea a [ederii noastre în America.”

(Al. von Humboldt, De la Orinoco la Amazon)

2

Humboldt [i înso]itorii s\i în jungla sud-american\

Modulul I



În ce prive[te America de Sud, se remarc\ marea c\l\torie asavantului german Humboldt în zona fluviilor Amazon [i Orinoco,precum [i a francezului F. Castelneau în podi[ul Mato Grosso.Extremitatea sudic\ (}ara de Foc) a fost cercetat\ de Iuliu Popper[i Emil Racovi]\ (sudul Patagoniei), ambii exploratori fiind de ori-gine român\.

În Africa, multe dintre explor\rile franceze sau engleze aveau, laînceput, drept scop aflarea izvoarelor Nilului. Se fac cercet\ri lasud de lacul Ciad, de-a lungul fluviului Niger, fiind culese date pre-]ioase referitoare la ]inuturile str\b\tute [i la cultura popula]iilorîntâlnite. Cei mai cunoscu]i exploratori ai continentului negru aufost englezul D. Livingstone [i americanul H. Stanley.

Continentul sudic beneficiaz\ de expedi]ia condus\ de JamesRoss (1840), care descoper\ }ara Victoria [i vulcanii Erebus [iTerror. O jum\tate de secol mai târziu, nava „Antarctica”, condus\de Henric Bull, debarc\ primul om pe continentul alb (1894–1895),iar vasul „Belgica”, la bordul c\ruia se afla [i naturalistul românEmil Racovi]\, realiza prima iernare antarctic\, la latitudini mari.

Marile descoperiri geograficele-au demonstrat europenilor c\nu reprezint\ singura civiliza]ie.

Ideea europenilor c\ civiliza]ialor este superioar\ a fost con-trazis\ în bun\ m\sur\ la con-tactul cu noile civiliza]ii (indian\,chinez\, aztec\ [i inca[\).

Marile explor\ri oceanice [icontinentale de mai târziu auînl\turat ultimele „pete albe”de pe harta Terrei.

PRO MEMORIA!

„Dup\ urechelni]e veneau, ca importan]\ [i num\r, furnicile albe, a c\rorputere de distrugere este pur [i simplu însp\imânt\toare. Cuiere, rogojini,ve[minte, stof\, într-un cuvânt tot ce aveam, p\rea c\ dispare; m\ temeams\ nu-mi devoreze [i cortul, în timpul somnului. Pân\ atunci, semin]iaaceasta nu fusese motiv de nelini[te; în alte p\r]i furnicile negre [i ro[ii neabsorbiser\ aten]ia.”

(H.M. Stanley, C\l\torie prin Africa – 1871, Paris, 1874)

4

1. Explica]i afirma]ia: „Secolul al XVIII-lea readuce Europei interesul pen-tru explor\rile maritime”.

2. Rememorând explor\rile men]ionate în textul lec]iei, identifica]i „petelealbe” care au fost înl\turate de pe harta P\mântului în secolele XV-XIX.

3. Analizând documentul 1, comenta]i cel pu]in trei afirma]ii f\cute deJames Cook, stabilind dac\ a avut dreptate sau nu.

4. Pornind de la celelalte documente, stabili]i câteva din nepl\cerileîndurate de exploratori. Referi]i-v\ [i la alte fapte [i situa]ii pe care lecunoa[te]i din lecturile voastre anterioare.

5. Comenta]i documentul 3 [i stabili]i zonele str\b\tute de Livingstone.

„Din a doua categorie – cea a c\l\torului care este om de [tiin]\ – faceparte britanicul Livingstone, c\ruia îi dator\m descoperirea cursului fluviuluiZambezi [i a lacurilor Nyassa [i Tanganyika. Provenind dintr-o families\rac\, dup\ ce a studiat medicina, teologia, latina [i greaca, exercitândtotodat\ meseria de muncitor torc\tor, în 1849 el apuc\ drumul Africii ecua-toriale pentru a-i îngriji [i a-i converti la cre[tinism pe indigeni. G\sit deStanley în octombrie 1871, dup\ ce i se pierduse urma, Livingstone va muridoi ani mai târziu în inima continentului negru.”

(S. Berstein, P. Milza, Istoria Europei, IV)

3


CARTOGRAF – specialist în întoc-mirea h\r]ilor.PORTULAN – hart\ folosit\ înnaviga]ie în sec. XIII–XVI pe careerau reprezentate am\nun]itdetaliile care interesau naviga]ia.TOPOGRAFIE – [tiin]\ ce seocup\ cu m\surarea [i reprezen-tarea grafic\ a unei por]iuni dinscoar]a terestr\.

Glosar

Expedi]ia lui La Pérouse în Insula Pa[telui (1786)

Debarcarea lui J. Cartier în Canada(fragment dintr-un portulan, 1547)


18

*Civiliza]ia româneasc\v\zut\ de c\l\tori str\ini

STUDIU DE CAZ

Spa]iul românesc, aflat între Orient [i Occident, era str\b\tut în Evul Mediu de majoritatea drumurilor care treceau spreConstantinopol. În trecere prin }\rile Române sau cu misiuni pre-cis determinate, c\l\torii str\ini ne-au l\sat informa]ii pre]ioasecare acoper\ o arie larg\ (date geografice [i etnografice, aspectulora[elor [i al Cur]ii domne[ti, ceremonii [i tradi]ii) din care se potdesprinde imagini ale lumii medievale române[ti, mai ales încondi]iile în care sursele autohtone sunt insuficiente.

În func]ie de interesele care îi aduc în lumea româneasc\,c\l\torii str\ini pot fi clasifica]i în câteva categorii: erudi]i, unii din-tre ei reputa]i înv\]a]i ca Ibn Battuta, Antonio Bonfini, SebastianMünster, Georg Reicherstorffer, Enea Silvio Piccolomini, JacquesBongars, Marco Bandini, Paul de Alep, Evlia Celebi, Anton MariaDel Chiaro, Franco Sivori, ale c\ror texte s-au impus ca izvoarepre]ioase cu privire la istoria poporului român; captivi sau c\l\torif\r\ voie, c\rora împrejur\ri potrivnice le-au deturnat radical cursulvie]ii. Între ace[tia sunt de amintit cavalerul cruciat Johan Schilt-berger, participant la lupta de la Nicopole (1396), unde ajunge pri-zonierul lui Baiazid I, pentru ca dup\ dezastrul acestuia de laAnkara (1402) s\-l înso]easc\ pe noul s\u st\pân, Timurlenk, înAsia. Dup\ mul]i ani de robie se întoarce prin p\r]ile noastre (1420)asemenea unui b\trân drume], obosit, în drum spre cas\. Destineasem\n\toare vor împ\rt\[i Giovanni Maria Angiolello [i DiegoGalan. Primul, ca prizonier al lui Mohamed al II-lea, pe care l-aînso]it în mai multe expedi]ii, între care [i cea din Moldova împotri-va lui {tefan cel Mare, finalizat\ cu lupta de la Valea Alb\ (1476),iar al doilea ca rob în tab\ra lui Sinan Pa[a, urm\re[te expedi]iaacestuia în Muntenia, inclusiv lupta de la C\lug\reni (1595); aven-turieri sau c\l\tori prin voca]ie, de felul unor Pierre Lescalopier,William Lithgow [i Nicolo Barsi, care [i-au tr\it via]a într-o continu\perindare prin lume. O ultim\ categorie o reprezint\ misionarii,trimi[i ai Bisericii Romane pentru convertirea lumii ortodoxe, care,prin rapoartele trimise c\tre Sfântul Scaun, au scris pagini defoarte mare interes pentru istoria noastr\. Dintre ace[tia merit\ a fiamintit Marco Bandini, episcop de Marianopol.

Descrieri ale ora[ului Bucure[ti

„Zidurile acestui ora[ sunt dintrunchiuri mari de copac înfipte înp\mânt, unul lâng\ altul, [i legateîntre ele prin grinzi de-a curmezi[ul,prinse de acele trunchiuri cu ni[tepene lungi [i groase de lemn; ora-[ul e podit cu trunchiuri de copaci.”

(Pierre Lescalopier, C\l\torie în }ara Româneasc\

[i Transilvania, 1574)

„Acest ora[ Bucure[ti estefoarte mare [i se spune c\, acummul]i ani, cuprindea cam [ase miide case. Are patruzeci de biserici[i m\n\stiri [i vestitul râu Dâmbo-vi]a care curge prin mijlocul s\u.Noi ne-am dus apoi la Curte, careeste o cl\dire de mari propor]ii [ieste înconjurat\ de ziduri înalte delemn. (…) Este o cl\dire uimitor dearmonioas\ [i care încânt\ privirile[i este mai mândr\ [i mai vast\decât curtea de la Târgovi[te.”

(Paul de Alep, C\l\toria patriarhului Macarie, 1652-1659)

„Ora[ul acesta se compune întotal din dou\sprezece mii de case,acoperite cu stuf sau [indril\, majo-ritatea fiind joase [i înc\p\toare.Sunt pu]ine înc\peri zidite dinpiatr\, deoarece ghiaurii de aici r\s-culându-se la fiecare [apte-opt ani,t\tarii [i osmanlâii dau foc acestuiora[ [i tot în acel an î[i fac casejoase [i utile. În cele vreo mie dedughene joase stau numai fete fru-moase, care vând m\rfurile dinpr\v\lie. Sub dughene au pivni]e,unde ei ]in diferite feluri de vinuri.”(Evlia Celebi, Descrierea ora[ului

Bucure[ti, în C\l\tori str\inidespre }\rile Române, VI)

1

Vedere din Bucure[ti (acuarel\ de Amedeo Preziosi, 1869)



Odat\ cu sl\birea puterii otomane asupra Principatelor,începând din primele decenii ale secolului al XIX-lea se producschimb\ri semnificative [i în rândul c\l\torilor. Apar acum elementemai statornice (pedagogi, medici [i c\rturari), veni]i pe lâng\ famili-ile domne[ti [i ale marilor boieri sau pentru a-[i încerca norocul înacele p\r]i de lume (Raichevich, J.M. Lejeunne, R. Kunish [iVaillant); o alt\ categorie o reprezint\ oamenii de [tiin]\ (fiziologulSpallanzani, geologul austriac Hacquet, înv\]atul englez RobertKer Porter, geograful George Lejean, slavistul Adolphe d’Avril),care exploreaz\ }\rile Române în scopuri profesionale, precum [iarti[ti plastici (L. Dupré, T. Valerio, M. Bouquet), care vor surprindechipurile oamenilor [i farmecul naturii.

Este vremea în care începuturile modernit\]ii se fac sim]ite pedeplin. Dasc\lii greci care se ocupau de educa]ia vl\starelor boie-re[ti sunt înlocui]i treptat cu institutori francezi, germani [i austrieci,iar limba francez\ se vorbe[te în saloane sau este folosit\ în celedintâi reprezenta]ii teatrale atât la Ia[i, cât [i la Bucure[ti. În preajmaUnirii Principatelor (1859), c\l\torii occidentali vor constata intensifi-carea procesului de deschidere fa]\ de civiliza]ia [i cultura occiden-tal\. Costumul european, jobenul, mobilele comandate la Paris sauViena vor înlocui treptat anteriul, [alvarii, fesurile [i sofalele, iar labaluri vor ajunge s\ fie la mod\ cadrilul, valsul [i poloneza.

1. Parcurge]i textul lec]iei [i identifica]i: a) criteriile ce pot fi folosite înclasificarea c\l\torilor str\ini; b) felul informa]iilor transmise de ace[tia[i utilitatea lor; c) modul cum s-au resim]it efectele modernit\]ii.

2. Determina]i, folosind diversele documente, [i comenta]i, în grupe de 4-5 elevi;a) asem\n\ri [i deosebiri dintre Bucure[ti [i alte a[ez\ri reprezenta-tive; b) diferen]e între ora[ele transilvane [i târgurile moldo-muntene;c) bog\]iile naturale [i asem\n\ri referitoare la habitat [i popula]ie.

3. Folosind documentele care înso]esc textul lec]iei, realiza]i un eseu refe-ritor la civiliza]ia medieval\ româneasc\ în viziunea c\l\torilor str\ini.

Descrieri ale ora[elor Sibiu [i Târgovi[te

„Sibiul, ora[ preavestit, care î[i trage numele de la râul Cibin, e înt\rit cudou\ rânduri de ziduri [i înconjurat cu [an]uri foarte adânci [i de jur-împre-jur cu iazuri [i canale nu pu]ine, r\spândite pe o suprafa]\ mare.”

(G. Reicherstorffer, Chorographia Transilvaniei)

„Târgovi[tea este un ora[ nu prea mare, a[ezat în [es [i înconjurat deziduri. Castelul din acel ora[, în care locuie[te domnul ]\rii, e împrejmuit cupari de stejar foarte gro[i. Locuitorii tr\iesc dup\ legea ortodox\ [i seîmbrac\ în haine lungi, purtând pe cap c\ciuli asemenea celor croate. Limbalor e pu]in deosebit\ de limba noastr\ italian\. Ei î[i zic în limba lor romani,spunând c\ au venit din vremuri str\vechi, de la Roma…”

(Francesco della Valle, secretarul lui Aloisio Gritti, c\l\tor prin Muntenia în anii 1532–1534)

2

Descrieri ale locurilor

Transilvania„În interior, povârni[urile mun-

]ilor se înal]\ lin chiar pân\ la vârf,ceea ce face ca ]ara s\ fie ar\toas\[i pl\cut\ ochilor [i p\mântul s\ fiecel mai bine rânduit, în compune-rea sa, din Europa. (…) {i pe jum\-tate din dealuri sau pe poalele lorsunt numai vii [i sate nesfâr[ite, iarspre în\l]imile înconjur\toare celemai dep\rtate se afl\ numai p\[unipentru vaci, oi, capre [i cai [i desi-[uri de p\duri. (…) Aici am g\sitpretutindeni o popula]ie foarte înda-toritoare [i prietenoas\ [i am auzitoamenii de rând vorbind adeseorilatine[te…”

(William Lithgow, Descrierea c\l\toriei prinTransilvania [i Moldova)

}ara Româneasc\„Casele din aceast\ ]ar\ (…)

sunt cl\dite din lemn, din bârne [idin scânduri. Acoperi[ul este îndou\ ape [i înalt, pentru ca z\padas\ nu r\mân\ pe el. În\untrul ca-selor sunt scaune de jur împrejur [io mas\ sprijinit\ la mijloc de unpicior ca în casele europenilor… Înfiecare cas\ este un cuptor careare pe dinafar\ un horn de lut… Întimpul iernii, casele sunt mai caldedecât b\ile.”

(Paul de Alep, C\l\toria patriarhului Macarie)

3


Tân\r\ valah\ din Muscel, stamp\ de Bouquet (sec. XIX)



Modulul I

Apari]ia statului român modern [i înl\turarea domina]iei oto-mane, înso]ite de un constant progres economic, au contribuit ladeschiderea României spre lume. Interesul pentru c\l\torie [iaventur\ i-a determinat pe unii români s\ porneasc\ spre melea-guri mai pu]in cunoscute, în timp ce al]ii au preferat descoperireapropriei ]\ri.

C|L|TORI ÎN }AR|

Deplas\rile interioare, determinate de cristalizarea con[tiin]eina]ionale, au fost inaugurate de poetul Grigore Alexandrescu,autorul unui Memorial de c\l\torie (1842). Înso]it de I. Ghica,viitorul bei de Samos, Alexandrescu viziteaz\ m\n\stirile dinOltenia, prilej de inspira]ie pentru o serie de poezii prin care evo-carea unor personaje istorice, ca [i elogiul adus ruinelor, în specialcelor de la Târgovi[te, se impun ca o tem\ frecvent\ în literaturavremii.

Mun]ii Moldovei au atras prin frumuse]ea lor, înc\ de timpuriu,aten]ia scriitorilor no[tri. Alecu Russo, descoperitorul Miori]ei,c\l\tore[te prin Mun]ii Neam]ului [i redacteaz\ Piatra teiului(1840). Rodul aceleia[i c\l\torii este pentru Vasile Alecsandri O plimbare în mun]i (1842), iar pentru Calistrat Hoga[ descope-rirea mun]ilor a constituit, peste alte câteva decenii, cea mai maresatisfac]ie a vie]ii, dedicându-[i acestora întreaga oper\, reunit\postum în volumul Pe drumuri de munte.

Între c\l\torii de voca]ie trebuie aminti]i Alexandru Pelimon,Cezar Bolliac, precum [i Gheorghe Sion ori Dimitrie Bolintineanu.

Primul drume]ea prin ]ar\ de pl\cere, din dorin]a de a cunoa[teoamenii, locurile [i obiceiurile lor. Cartea sa Impresiuni de c\l\torieîn România (1858) reprezint\ primul mare reportaj de c\l\toriededicat spa]iului na]ional. C. Bolliac, revolu]ionarul de la 1848, esteorganizatorul unei excursii în Mun]ii Bucegi (1843), la care par-ticip\ {t. Golescu, N. Kretzulescu [i N. B\lcescu, excursie care adevenit un moment de referin]\ în istoria drume]iilor montaneromâne[ti. Obligat la surghiun, dup\ evenimentele de la 1848,când revine în ]ar\ se va ocupa doar de excursii cu caracter arhe-ologic. Timp de 18 ani (1858–1876) a f\cut c\l\torii prin toat\ ]ara,rezultatul fiind numeroase studii [i recomand\ri, dar [i colectareaunui adev\rat tezaur arheologic, numismatic [i etnografic.

\l\tori români acas\ [i în lume

C„… ardeam de pl\cere ca s\

r\suflu aerul cel curat de la mun]i[i câmpie; ca s\ es, în timpul verei,cel pu]in pentru patru, cinci s\p-t\mâni din aceast\ atmosfer\n\bu[itoare [i nesuferit\ a capi-talei…”

(Al. Pelimon, Impresiuni de c\l\torie în România, 1858)

1

„M\rturisesc c\ din toate locu-rile ce v\zui în Moldova, cele carem\ interesau mai mult erau aceleaunde se trecuse, înainte, o fapt\str\lucit\.”

(D. Bolintineanu, C\l\torii în Moldova, 1859)

2

„Orice c\l\torie, afar\ de ceape jos, e dup\ mine o c\l\torie pepicioare str\ine; a avea la îndemâ-n\ cupeaua unui tren, roatele uneitr\suri sau picioarele unui cal în-seamn\ a merge [ezând [i a ve-dea numai ceea ce ]i se d\, nuîns\ [i tot ce ai voi. Iat\ pentru ceeu [i tân\rul meu tovar\[ dec\l\torie ne hot\râr\m a merge pejos peste mun]i…”(C. Hoga[, Pe drumuri de munte)

3

Cetatea Neam]ului (sec. XIV–XV),unul dintre locurile unde s-au petrecutodinioar\ „fapte str\lucite”, atrage [i ast\zi numero[i vizitatori



Modulul IGh. Sion întreprinde c\l\torii în Basarabia [i Bucovina, publi-

cându-[i observa]iile în Suvenire de c\l\torie în Basarabia meridio-nal\ (1857) [i Noti]e despre Bucovina (1882), iar D. Bolintineanueste autorul unei C\l\torii în Moldova (1859).

Peste câteva decenii, Alexandru Vlahu]\ reia cunoscuta atitu-dine romantic\ a literaturii de c\l\torii, cultivat\ de înainta[ii s\i, [ipublic\ România pitoreasc\ (1901), rezultat al peregrin\rilor saleprin ]ar\. Autorul str\bate sate [i ora[e, fiind atent la peisajul natu-ral [i etnografic, la atitudinile ]\ranilor, precum [i la tezaurul variatcreat de ace[tia de-a lungul veacurilor.

Tot în rândul c\l\torilor romantici porni]i în c\utarea marilor ves-tigii ale istoriei noastre s-au num\rat [i unii din pictorii vremii (Gh. Tattarescu, Theodor Aman, N. Grigorescu [i I. Andreescu), ac\ror munc\ s-a concretizat în restaur\ri ori în picturi biserice[ti, înpeisaje [i portrete de gen; al\turi de aceste nume de „c\l\tori”merit\ a fi men]ionate cel al chimistului Alfred Bernath, al botanistu-lui Dimitrie Grecescu sau cel al istoricului Grigore Tocilescu, cel careini]iaz\ cercet\rile asupra monumentului triumfal de la Adamclisi.

În final, sunt de amintit romanticii întârzia]i, precum Emil Gâr-leanu cu Priveli[ti din ]ar\, Nicolae Iorga cu Drumuri [i ora[e dinRomânia, Valea Teleajenului [i Sate [i m\n\stiri din România sauchiar, mai aproape de zilele noastre, Geo Bogza, care, prin CarteaOltului (1945), vibreaz\ asemenea lui B\lcescu sau Alecu Russo laimaginea fermec\toare a peisajului românesc.


1. Folosindu-v\ cuno[tin]ele acumulate în orele de literatur\ român\,rezolva]i urm\toarele sarcini, împ\r]indu-v\ în grupe de 4-5 elevi:a) Men]iona]i câteva poezii scrise de Grigore Alexandrescu la diferitele

obiective vizitate.b) Evoca]i atmosfera „ruinelor” din locurile vizitate, citând versuri din

poeziile respective.c) Indica]i evenimentele istorice evocate de poet. De ce crede]i c\ s-a

oprit asupra lor?2. Comparând sursele 1 [i 5, identifica]i câteva aspecte legate de rolul

mun]ilor în via]a românilor.3. Analizând sursa 6, enumera]i câteva detalii din desf\[urarea excursiei

din 1843. Compara]i o astfel de excursie cu cele care se organizeaz\ast\zi.

„Multe soiuri de peisaje amv\zut prin deosebite ]\ri, dar rareoriam întâlnit acea frumuse]\ m\rea]\[i s\lbatic\, prin care se deosebescmun]ii Moldovei. Acolo p\mântul,codrii, stâncele, pâraiele sunt înc\în starea primitiv\ a naturii [i nic\ierinu se v\de[te mâna omului cu pre-facerile ei uricioase [i prozaice. Lamunte, omul este mai simplu, via]alui este mai în lini[te, n\ravurile suntmai nevinovate.”

(V. Alecsandri, O plimbare în mun]i)

5

Evocarea unei excursii în Mun]ii Bucegi (1843)

„Urcu[ul a început din Sinaia, pepoteca din spatele m\n\stirii ziditede Mihai Cantacuzino (1695), cuopriri în Poiana La Sfâr[itul Lumii(azi cota 1400) [i a continuat pân\la platou. (…) Drume]ii au dormitnoaptea «la stâna cea mai de sus»,spre a putea s\ vad\ «a doua ziivirea soarelui». A fost o expedi]ieorganizat\, cu doroban]i, pl\ie[i [iservitori trimi[i din vreme ca s\preg\teasc\ culcu[uri din crengi debrad, s\ adune lemne pentru foc [is\ taie mieii pentru frigare. Ace[tiaau dus cu ei [i «un ochean mare ald-lui Kretzulescu».”

(V. Borda, C\l\tori [iexploratori români, 1985)

6

Motivele c\l\toriei

„Descoperirea ]\rii natale ]ine, desigur, de cristalizarea con[tiin]eina]ionale. Scriitorii pleac\ prin ]ar\ pentru a aduna material folcloric caAlecsandri, pentru cercet\ri arheologice ca Bolliac, pentru a cânta fru-muse]ile naturii [i ruinele istorice în\l]\toare ca Gr. Alexandrescu, AlecuRusso sau Al. Vlahu]\, uneori pur [i simplu pentru a se distra.”

(M. Popa, C\l\toriile epocii romantice, 1972)

4

Ion Andreescu, La munca câmpului



AVENTURA C|L|TORIEI

F\r\ a face studii am\nun]ite asupra locurilor str\b\tute, nu-mero[i c\l\tori români au adus contribu]ii importante la cunoa[-terea mai exact\ a P\mântului. Astfel, pentru secolul al XVIII-lea,Dimitrie Cantemir, care [i-a petrecut o perioad\ de timp la Istanbul,a întocmit „Planul Constantinopolului” [i harta Moldovei (DescriptioMoldaviae), prin care [i-a demonstrat calit\]ile de bun cartograf.Apoi, în timpul [ederii în Rusia, a participat la expedi]ia lui Petru Iîmpotriva Persiei (1722), prilej pentru cercetarea cu aten]ie a ]\rilor[i popoarelor caucaziene.

Mai târziu, Ioan Xantus, participant la Revolu]ia de la 1848 dinTransilvania, pleac\ în America de Nord unde se remarc\ în cerce-tarea preriei, a Mun]ilor Stânco[i [i a Californiei. A descoperitizvoarele fluviului Arkansas [i numeroase insule de-a lungul coas-tei californiene, iar colec]iile sale faunistice [i botanice au îmbog\]itmuzeele americane. C\l\torind în Asia (1868), prin India, Indone-zia, China [i Japonia, alc\tuie[te o mare colec]ie etnografic\,expus\ mai târziu în cadrul expozi]iei Universale de la Viena(1872). Ilarie Mitrea, originar din zona Sibiului, este primul româncare c\l\tore[te în Australia (1865), iar în anul urm\tor în Mexic,unde, ca medic ofi]er, înso]e[te corpul expedi]ionar austriac trimisîn sprijinul lui Maximilian, împ\rat al Mexicului. Aici, atras de ve-chea civiliza]ie maya, a f\cut investiga]ii la Palenque [i a realizatcolec]ii de ceramic\, ]es\turi [i arme amerindiene. Trecând apoi,ca „ofi]er de s\n\tate”, în serviciul Olandei, a plecat pentru urm\torii 25 de ani în Indiile Olandeze (Indonezia). Pasionat cercet\tor [icolec]ionar, el a contribuit la sporirea exponatelor muzeelor dinViena [i Bucure[ti (Sala p\s\rilor din Muzeul „Gr. Antipa”).

Inginerul bucure[tean Iuliu Popper, de[i c\l\tore[te în Asia [iAmerica de Nord, este cunoscut mai ales pentru cercet\rile pe carele face sub auspiciile guvernului argentinian în }ara de Foc (1886).Aici exploreaz\ mai multe regiuni aurifere, dar face [i observa]ii cucaracter etnografic [i geografic, numele de râuri [i de mun]i date

de Popper (Rio Ureche, Rio Rosetti, MonteLahovary) reg\sindu-se [i ast\zi în atlaseleargentiniene.

Ardeleanul Samuel Feni[el, naturalist [i c\l\-tor pasionat de arheologie, [i-a început activi-tatea ca asistent al profesorului Gr. Tocilescu pe[antierul de la Adamclisi (1891). Un an mai târziua plecat în insula Noua Guinee (Indonezia), undealc\tuie[te colec]ii bogate de fluturi, insecte [ip\s\ri, dar [i de obiecte de art\ papua[\, aflateast\zi în patrimoniul muzeelor de [tiin]ele naturiidin Budapesta, Viena [i Berlin.

Modulul I

D. Cantemir în Caucaz (1722)

„O informa]ie de mare pre]pentru geografie o constituie ve-derea panoramic\ a versantuluicaucazian dinspre Marea Caspic\.Una dintre însemn\rile care înso-]e[te aceast\ vedere panoramic\are o importan]\ deosebit\, întru-cât, cu o linie punctat\ tras\ pesub vârfurile cele mai înalte,Cantemir traseaz\ linia z\pezilorpermanente de pe acest masiv demun]i, problem\ care a început s\intre în preocup\rile geografilorabia peste 150 de ani.”

(V. Hilt, I. Popovici, Cum aucunoscut oamenii P\mântul, 1967)

1

Popper [i indienii din tribul Onas

„Indianul Onas este nobil, cuinima larg\, nu fumeaz\, nu bea,nu calc\ legile naturii; este infinitmai bun decât alte fiin]e civilizate.Ace[ti oameni au un intelect puter-nic [i dovedesc sentimente [i uma-nitarism. Îi iart\ pe du[mani, auafec]iune familial\ [i sunt îndu-rera]i pentru rudele moarte. Ona[iisunt acuza]i c\ sunt r\i, dar aceas-ta nu este adev\rat.”

(V. Borda, C\l\tori [i exploratori români, 1985)

2

Dimitrie Cantemir, un priceput cartograf: harta Moldovei întocmit\ la începutul sec. XVIII(Dup\ Documente cartografice, în Atlas istoric, EDP, 1971)



Continentul african s-a bucurat [i el de aten]ia a numero[ic\l\tori români. Dimitrie Ghica-Com\ne[ti [i fiul s\u Nicolae auîntreprins o c\l\torie în ]ara somalilor (Somalia), zon\ mai pu]incunoscut\ a Africii, iar Albert Ghica a ajuns pân\ în mijlocul Mun-]ilor Atlas (Maroc). George [i Dimitrie Strat au cercetat regiuneaNigerului din Dahomey pân\ în Guineea, iar Sever Pleniceanu parcurge fluviul Zair cu pirogile [i str\bate pe jos p\durea ecuato-rial\ locuit\ de pigmei pân\ în valea Nilului în Sudan (Radjaf,1899). Parcurge în felul acesta peste 3 000 km, fiind primul român[i unul dintre primii europeni care a ajuns în regiunile ecuatorialelocuite de pigmei. Ion Catina a c\l\torit prin Africa de Sud,Rhodesia (Zimbabwe) [i Mozambic, navigând pe fluviile Limpopo[i Zambezi (1900–1905).

Zonele polare au fost vizitate de Bazil Assan, primul român carea ajuns în Arctica (1896) [i tot primul care a realizat o c\l\torie în jurul lumii (1897–1898). A fost urmat de Constantin Dum-brav\, care face cercet\ri asupra eschimo[ilor în Groenlanda(1927–1931).

Unul dintre cei mai originali c\l\tori români a fost Mihai Tican-Rumano, care [i-a descris peripe]iile prin America de Sud (1908),ori prin Africa Central\ [i de Vest (1923–1924) în numeroasele sale c\r]i.

1. Pornind de la textul lec]iei [i documentele care îl înso]esc, rezolva]iurm\toarele sarcini de lucru:a) Indica]i priorit\]i române[ti în domeniul c\l\toriilor.b) Explica]i de ce unele „colec]ii” ale exploratorilor români au ajuns înmuzeele din Budapesta, Viena [i Berlin.c) Men]iona]i un domeniu al explor\rilor geografice în care D. Cante-

mir a fost un precursor.2. Analizând documentul 2, comenta]i tr\s\turile morale ale b\[tina[ilor

[i interesul lui Popper pentru ocrotirea lor.3. Pornind de la documentul 3, identifica]i aspecte nepl\cute pentru c\l\-

torul european în Africa. Cunoa[te]i [i altele? Comenta]i-le!

AUSPICII — patronaj, protec]ie.PIGMEI — popula]ie din AfricaEcuatorial\, bazinul fluviului Zair,cu în\l]imea medie sub 1,5 m.PIROG| — ambarca]iune rudi-mentar\, lung\ [i îngust\, con-struit\ prin scobirea sau cioplireaunui trunchi de copac.

Glosar

„Dup\ cum am mai spus, albii stau închi[i prin casele lor, dup\ ora zecede diminea]\. Geamurile ferestrelor sunt vopsite cu albastru [i negru [i, ca[i când aceast\ precau]iune n-ar ajunge, ele sunt mascate cu cearceafuri [idraperii, ca s\ apere pe locuitori de c\ldura [i lumina prea tare.

…Ceea ce e ciudat este c\, în schimb, noaptea e frig [i umezeal\. Nuse poate dormi cu ferestrele deschise, c\ci ar p\trunde un aer saturat deap\. Bineîn]eles, e foarte nepl\cut pentru ventila]ie s\ fii silit s\ ]ii tot-deauna ferestrele închise ermetic: ziua din pricina c\ldurii, iar noaptea dincauza umidit\]ii.”

(M. Tican-Rumano, Peste m\ri [i ]\ri)

3


~n ultimele decenii ale secolului XIX,pictorii români care au studiat [i au

lucrat în alte ]\ri, cu prec\dere înFran]a, au fost anima]i [i de dorin]ade a cunoa[te [i în]elege noi spa]ii

geografice [i umane:Theodor Aman, Strad\ din Spa (Belgia);

N. Grigorescu, Breton\ lucrând



EXPLORATORI ROMÂNI

Exploratorii sunt cei care, prin observa]iile pre]ioase f\cute [idatele [tiin]ifice adunate, au întregit mereu tezaurul cuno[tin]elordespre P\mânt. Printre adev\ra]ii cercet\tori [i descoperitori secuvine s\-i men]ionam [i pe românii Nicolae Milescu Sp\tarul,Gregoriu {tef\nescu [i Emil Racovi]\.

Nicolae Milescu (1636–1708), recomandat de patriarhulIerusalimului pentru însu[irile alese [i cuno[tin]ele sale [tiin]ifice [ilingvistice bogate, este cel care, la solicitarea ]arului Aleksei Mihai-lovici (tat\l lui Petru I), va conduce o ambasad\ rus\ în China.Scopul urm\rit era stabilirea de rela]ii diplomatice [i comerciale cuChina, cercetarea zonelor mai pu]in cunoscute ale Siberiei [i g\-sirea unui drum eficient pentru comer]ul dintre cele dou\ imperii.

Marea c\l\torie a început la Moscova (1675), traverseaz\Siberia folosind cursurile fluviilor Obi [i Enisei, apoi pe Angaraajunge la marele lac Baikal, c\ruia Milescu îi face o descrieream\nun]it\, fiind unul dintre primii s\i exploratori. Continuând dru-mul de-a lungul fluviului Selenga, solia ajunge la hotarele Chinei,unde a fost întâmpinat\ de o delega]ie a împ\ratului cu careporne[te spre Pekin (Beijing). Aici, dup\ o [edere de peste 3 luni,timp în care s-au purtat discu]ii interminabile cu mandarinii împ\ra-tului f\r\ un rezultat practic, Milescu se întoarce pe acela[i drum laMoscova, unde ajunge dup\ mai bine de 3 ani de la plecare.

De[i solia condus\ de înv\]atul moldovean nu a înregistrat rezul-tate deosebite în domeniul politic, ea a contribuit, în schimb, la cu-noa[terea unor întinse teritorii din Siberia [i China. Observa]iile di-recte [i însemn\rile atente cuprinse în lucr\rile sale, Jurnal de c\l\-torie în China [i Descrierea Chinei, ajunse pân\ la noi în mai multecopii manuscrise, au contribuit la l\rgirea orizontului geografic al seco-lului al XVIII-lea, fiind folosite de numero[i c\l\tori în secolul urm\tor.

Gregoriu {tef\nescu (1838–1911), geolog [i paleontolog deprestigiu interna]ional, a sporit prin activitatea sa colec]iile de roci[i fosile ale Muzeului de Istorie Natural\ din Bucure[ti. Tot el a des-coperit [i scheletul lui Dinotherium gigantissimum, singurul exem-plar mai complet din aceast\ specie de proboscidian cunoscutpân\ ast\zi în lume.

Participarea la congresele interna]ionale de la Washington(1891), Petersburg (1898) [i Mexico (1906) au fost tot atâtea prile-juri pentru c\l\torii de cercetare [i explorare [tiin]ific\. Astfel, str\-bate peste 1 000 km în America de Nord, descriind numeroase zonegeografice (Marile Lacuri, Cascada Niagara, Marele Canion [i fluviulColorado, precum [i pitorescul Parc Na]ional Yellowstone), iar înAsia str\bate Mun]ii Ural, Siberia [i Mun]ii Caucaz. Materialelebogate adunate, pe care le-a prelucrat cu pricepere [i talent, aucontribuit la cunoa[terea mai exact\ a meleagurilor str\b\tute.

Emil Racovi]\ (1867–1947) a fost unul dintre cei mai însemna]iexploratori români, participând ca naturalist la cea mai important\expedi]ie antarctic\ de la sfâr[itul secolului al XIX-lea (1897–1899).

Modulul I

MANDARIN — înalt func]ionarde stat din China medieval\.SPEOLOGIE — [tiin]\ care stu-diaz\ formarea pe[terilor [i via]adin interiorul lor.ULUS — form\ de organizarepolitic\ a popula]iei mongole.

Glosar

„Baikalul se poate numi mare,din pricin\ c\ din el iese râulAngara, care, m\rindu-se cu altegârle [i râuri, cu râul Ienisei împre-un\ ajunge în oceanul cel mare.Poate fi numit mare (…) [i dincauz\ c\ are o mare lungime [il\]ime. Poate s\ i se spun\ îns\ [ilac, pentru c\ apa lui este bun\ deb\ut [i nu este s\rat\.”

(N. Milescu, Jurnal de c\l\torie în China)

1

„Zidul începe la marea de r\-s\rit [i înconjoar\ toate ulusurileImperiului chinezesc pe o lungimeneîntrerupt\ de 1 500 de verste (1 000 mile). El urc\ peste stânci [imun]i înal]i [i coboar\ prin v\iadânci [i înguste. Zidul este cl\ditdin bolovani mari de granit necio-plit la temelie, deasupra c\rora s-azidit c\r\mida.

Când chinezii vorbesc despreel, spun c\, atunci când a fost cl\-dit, în mun]i n-a mai r\mas piatr\,în pustiuri n-a mai r\mas nisip, înm\ri ap\, iar în p\duri copaci.”

(N. Milescu, Jurnal de c\l\torie în China)

2


„Întunericul continuu nu are efect r\u numai asupra sufletului, e v\t\-m\tor [i pentru trup. Fe]ele îng\lbenir\, suflarea se îngreun\, mi[c\rile celemai simple pricinuiau b\t\i de inim\. Ca umbre ne târam în neîntreruptulîntuneric, prin n\molul de om\t ce viscolul cl\dea pe puntea cor\biei.”

„Iar afar\, în veci, urgie. Prin înaltele catarguri vântul [uiera n\prasnic, dintimp în timp, turbând, le zguduia pân\-n ]â]ân\ [i lemnul înghe]at trosnea, dândsunete ascu]ite. Frânghiile împov\rate de ghea]\ se zb\teau nebune în vijelie[i vuiau nesuferit [i f\r\ preget, izbite de sonorele scânduri ale vasului.”

„Iar gerul se l\s\ din ce în ce mai mare. Puterea lui sleia mercurul în ter-mometrele noastre, [i când sc\dea sub minus 40° [i vântul înceta, ca sleit [iel de frigul urgiei. Nimic nu mai urnea acum pe vasta câmpie a banchizei.Cerul senin, întunecos [i vân\t p\rea, cu stelelesale, o bolt\ de o]el b\tut\ în cuie de aur, [i înv\zduhul nemi[cat, alb\ [i rece sta luna, [isleite p\reau razele sale de argint.”

„T\cerea a cuprins acum cerul [i banchiza;natura întreag\ pare împietrit\ în etern\nemi[care. Iar tu, pierdut aici, te sim]i cuprinsde spaim\ f\r\ margini, nu îndr\zne[ti s\ temi[ti în aceast\ nemi[care, nu cutezi s\ strigiîn astfel de t\cere [i inima ]i se strânge în des-perare crunt\, c\ci vezi c\ totul e mort [irece…”

(E. Racovi]\, Spre Polul Sud)


Modulul I

C\l\toriile românilor prin ]ar\au fost determinate de cristali-zarea con[tiin]ei na]ionale.

C\l\torii [i exploratorii româniau adus contribu]ii importantela cunoa[terea mai exact\ aunor zone ale planetei noastre.

E. Racovi]\ este nu numai uncunoscut explorator al PoluluiSud, ci [i întemeietorul bio-speologiei [i al primului institutde speologie din lume.

PRO MEMORIA!

1. Folosind textul lec]iei [i documentele care îl înso]esc, rezolva]iurm\toarele sarcini, lucrând în grupe de 4-5 elevi: a) Reconstitui]i, pe hart\, drumul urmat de sp\tarul Nicolae Milescu. b) De ce crede]i c\ a folosit cursurile de ap\ ale Siberiei? c) Identifica]i valoarea informativ\ a scrierilor sp\tarului Milescu.

2. Analizând documentul 4, comenta]i comportamentul exploratorilor întimpul „nop]ii polare”: a) reac]iile organismului uman; b) starea psihic\[i condi]iile de via]\.

3. Folosind [i alte materiale, realiza]i o dezbatere cu tema: „Contribu]iiromâne[ti la cunoa[terea P\mântului”.

„Jurnalul de c\l\torie în Chinareprezint\ prima scriere cu con]inutetnografic despre Siberia din se-colul al XVII-lea, fiind apreciat\ cauna dintre cele mai pre]ioase lu-cr\ri de acest gen. În aceast\lucrare se întâlnesc informa]ii pre]i-oase despre numeroase popoareîntâlnite în timpul c\l\toriei prinSiberia (calmuci, karagan]i, kir-ghizi, mongoli, ostiaci, t\tari etc.),despre râurile care br\zdeaz\regiunile str\b\tute, despre fauna[i flora acestor ]inuturi. Aprecierilef\cute de N. Milescu asupra posi-bilit\]ilor de valorificare a p\durilorîntâlnite [i despre valoarea eco-nomic\ a diferitelor specii de ani-male din unele regiuni, ca: samuruldin Siberia de Nord, focele dinBaikal etc., au stârnit un interesdeosebit.”

„Descrierea Chinei reprezint\ oinformare exact\ [i foarte complet\pentru acea vreme asupra împ\-r\]iei [i poporului chinez, fiind unadin primele c\r]i din literatura geo-grafic\ universal\ care vorbe[te pelarg despre China, atât de pu]in cu-noscut\ în acea vreme.”

(V. Hilt, I. Popovici, Cum aucunoscut oamenii P\mântul)

3Ajuns\ în apropierea continentului sudic (}ara Graham), nava„Belgica” a fost imobilizat\ de ghe]uri pentru urm\toarele 13 luni.Se realiza astfel prima iernare în apele antarctice la latitudini mari(71°31’). În tot acest timp, membrii expedi]iei au f\cut observa]iiastronomice, magnetice [i meteorologice, precum [i studii asuprap\s\rilor [i focilor de pe banchiz\.

Materialul biologic colectat de Racovi]\, cuprinzând forme deplante [i animale înc\ necunoscute, a fost repartizat spre cercetaremai multor zeci de speciali[ti din alte ]\ri, care au elaborat lucr\ri[tiin]ifice sub directa sa îndrumare. De asemenea, aventura an-tarctic\ s-a finalizat printr-un [ir de conferin]e pe care savantulromân le-a ]inut la Anvers, Bruxelles, Liège, Paris [i Bucure[ti.


Vasul „Belgica” prins între ghe]uri, în noaptea polar\

4


26 Oamenii, societatea [i lumea ideilor


ate, târguri [i ora[e din Europa [i spa]iul românesc

SATUL

Din timpuri preistorice [i pân\ în epoca revolu]iei industriale,când o mare parte a lucr\rilor agricole au fost mecanizate, comu-nit\]ile rurale [i-au asigurat supravie]uirea printr-o lupt\ dur\ [i ne-cru]\toare cu du[mani de tot felul.

În Fran]a feudal\ (sec. X-XIII), epocile de cre[tere demografic\au sporit num\rul celor în c\utare de lucru [i astfel au ap\rut nu-meroase noi a[ez\ri smulse naturii înconjur\toare prin defri[\risau asan\ri. Spa]iul noii comunit\]i nu putea func]iona oriunde, înapropiere trebuia s\ fie un curs de ap\, al\turat p\durea din careo parte devenise suprafa]\ arabil\, parte p\[une pentru vitele oa-menilor. Din lemn, piatr\ sau p\mânt b\tut erau construite locu-in]ele, alc\tuite, de regul\, din 2 înc\peri – una care ad\posteac\minul, cealalt\ fiind o camer\ „dormitor”. Uneori, se ad\uga graj-dul pentru animale. Hainele, confec]ionate dintr-o materie rezis-tent\, erau purtate pân\ când se rupeau, iar hrana era alc\tuit\ dinproduse naturale, de multe ori neprelucrate, lapte (brânz\), ou\,legume, fructe. Carnea de pe[te se consuma mai des. Sacrificareaporcului deschidea s\rb\toarea Cr\ciunului. Uneltele, îmbr\c\-mintea, mobilierul locuin]elor (pu]in [i s\r\c\cios), totul era produsîn gospod\ria ]\r\neasc\. Idealizarea modului de via]\ în acestecomunit\]i este practic imposibil\. Natura ostil\ îi obliga pe s\tenila o lupt\ neîncetat\ cu iernile geroase, dar [i cu verile excesiv dec\lduroase, cu invazia roz\toarelor [i a l\custelor, cu inunda]ii [isecete înso]ite de lungi ani de foamete. În acela[i timp, cu deose-bire în Apus, rigorile senioriei creau o mul]ime de obliga]ii fa]\ dest\pânul laic [i ecleziastic [i stârneau revolte periodice repetate, încursul c\rora satul ac]iona ca un singur om. R\zboaiele neîncetateîntre nobilii care posedau totul, alt\ calamitate a acelor timpuri, seînso]eau cu mari distrugeri materiale, odat\ cu ele se pierdeau [ivie]i omene[ti, iar resurse importante erau risipite zadarnic.

Satul românesc al secolelor modernit\]ii s-a înscris într-o mi[-care complicat\. }\ranul a fost emancipat de clac\ [i împroprie-t\rit atât în vremea lui Cuza, cât [i ulterior, la sfâr[itul PrimuluiR\zboi Mondial, pentru jertfa sa `n slujba cauzei unit\]ii na]ionale.A crescut semnificativ num\rul [tiutorilor de carte [i b\rba]ii au pri-mit drept de vot. Lumea rural\ s-a diferen]iat [i [i-a consolidatpozi]ia o clas\ de mijloc relativ înst\rit\, în situa]ia în care vecheaboierime/mo[ierime diminuat\ în puterea ei economic\ prin expro-prierile reformelor agrare, p\r\sea încet scena istoriei.

Comunitatea uman\ s-a con-stituit din vremuri îndep\rtate(dup\ unele opinii înc\ din neolitic)în a[ez\ri rurale, care au cunoscutde-a lungul istoriei evolu]ii semni-ficative, p\strându-[i, cel pu]in înEuropa sudic\ [i sud-estic\, str\-vechea matrice a începuturilor.

Târgul a fost prin excelen]\un spa]iu comercial, un loc de în-tâlnire al produc\torilor [i comer-cian]ilor cu cump\r\torii, [i se des-f\[ura, de regul\, cu prilejul unormari s\rb\tori religioase într-unora[ aflat la întret\ierea unor dru-muri comerciale. Înc\ din EvulMediu românesc, aceast\ denu-mire a fost aplicat\ unor a[ez\ripopulate de ]\rani [i me[te[ugaricare tr\iau din produsul muncii lor.

Ora[ul, str\veche crea]ie aOrientului antic, a cunoscut formapolisului în spa]iul lumii grece[ti.Dup\ modelul Romei, Imperiul ar\spândit pretutindeni unde auajuns legiunile sale, inclusiv înspa]iul vechii Dacii, colonii [i muni-cipii. Occidentul a cunoscut în se-colele XI-XII marea rena[tere ur-ban\ spre finalul c\reia coloni[tiisa[i puneau bazele primelor ora[eîn Transilvania.

Compararea în mi[carea loristoric\ a acestor tipuri de comu-nit\]i [i activit\]i social-economiced\ m\sura întreag\ a unit\]ii str\-vechi, dar [i a extraordinarei diver-sit\]i a Europei.

Modulul II

Cultivarea p\mântului [i cre[tereaanimalelor în jurul anului 1000

27Oamenii, societatea [i lumea ideilor


Competen]e specifice modululuiOAMENII, SOCIETATEA{I LUMEA IDEILOR

1.1. Construirea unor explica]ii [i ar-gumente intra [i multidisciplinare cuprivire la evenimente [i procese istorice.

*1.2. Utilizarea termenilor/conceptelorspecifici(e) istoriei în contexte care im-plic\ interpret\ri [i explica]ii interdiscipli-nare.

2.3. Descoperirea constantelor în des-f\[urarea fenomenelor istorice studiate.

**2.4. Compararea [i evaluarea unorargumente diferite în vederea formul\riiunor judec\]i proprii.

*3.2. Analizarea mesajelor transmisede surse istorice variate prin comparareaterminologiei folosite.

4.2. Integrarea cuno[tin]elor ob]inuteîn medii non-formale de înv\]are în ana-liza fenomenelor istorice studiate.

*4.3. Analizarea punctelor de vederesimilare, opuse [i complementare înleg\tur\ cu fenomenele istorice studiate.

4.4. Realizarea de conexiuni întreinforma]iile oferite de sursele istorice [icontextul vie]ii cotidiene.

Atâta vreme cât activit\]iile productive erau dirijate spre culturacerealelor, pe care se a[eza înc\ exportul românesc, iar cea maimare parte a venitului na]ional provenea din agricultur\, cre[terilesemnificative ale nivelului de trai au întârziat totu[i, ceea ce a gene-rat o întreag\ literatur\ economic\ [i sociologic\ în încercarea de ag\si solu]ii „problemei agrare”. În lupta grea cu politica de impozite astatului, acela[i care în plin\ criz\ economic\ i-a redus la jum\tatedatoria pentru p\mântul primit prin reform\, ]\ranul român era obli-gat s\-[i vând\ ieftin produsele, dar s\ cumpere scump ma[ini agri-cole [i alte bunuri. Devenise evident c\ prosperitatea sa depindea înmod esen]ial de cre[terea economic\ general\ a ]\rii, în acest con-text putându-se consolida agricultura intern\, de mare randament.

„Mizeria, nepreg\tirea, veacurile de r\zboi au împins ca o neîncetat\b\taie de vânt, pe ]\ranul român, la dezordine gospod\reasc\, la traineigienic, câteodat\ la st\ri de civiliza]ie neolitic\, dar nu l-au putut face s\renun]e la pitorescul înadins sporit [i alimentat la fiecare pas al vie]ii,c\su]a, oricât de redus\ la elementele necesare ad\postirii, va fiin]a întot-deauna ca un semn de liber\ noble]e, stâlpii pridvorului, ulciorul, din care seastâmp\r\ setea, va fi întotdeauna împodobit cu un decor b\trânesc, iarperetele oricât de pustiit de nenoroc va purta oricum o icoan\.”

(Lucian Blaga, Spa]iul mioritic, 1936)

1 „Fl\c\ul sosi înc\lzit de la drum.Se opri în marginea delni]ei (…).Cu o privire ce]oas\, Ion cuprinsetot locul, c\utându-l. Sim]ea o pl\-cere atât de mare v\zându-[ip\mântul încât îi venea s\ cad\ îngenunchi [i s\-l îmbr\]i[eze.

I se p\rea mai frumos, pentruc\ era al lui. (…) Nu se putust\pâni. Rupse un smoc de fire [ile mototoli p\tima[ în palme.”

(Liviu Rebreanu, Ion, 1920 )

2

„În aceea[i zi Moromete î[i f\cu socoteala datoriilor [i spre sear\ b\tu lapoarta lui B\losu cu care se în]elese s\-i vând\ o parte din p\mântul fami-liei. (…) Moromete ar\ta ca [i atunci când vânduse salcâmul, îndep\rtat [inep\s\tor.

Cu banii lua]i Moromete î[i cump\r\ doi cai, pl\ti foncierea, rata anual\la banc\, datoria lui Aristide [i taxele de internat ale lui Niculaie, r\mânândca necunoscut\ solu]ia acestor probleme pentru viitor. (…)

Dar cu toat\ aparenta sa nep\sare, Moromete nu mai fu v\zut stândceasuri întregi pe prisp\ sau la drum pe st\noag\. Lupta pentru ap\rareamicilor lui bucurii se sfâr[ise. (…) Trei ani mai târziu, izbucnea cel de aldoilea r\zboi mondial. Timpul nu mai avea r\bdare.”

(Marin Preda, Morome]ii, vol. I, 1955)

3

1. Constitui]i mai multe grupe a câte 4-5 elevi. Repartiza]i, pe grupe, tex-tele de mai sus [i câte o întrebare din cele ce urmeaz\:a) Ce define[te ]\ranul [i societatea rural\ a Evului Mediu?b) Care sunt permanen]ele vie]ii rurale în societatea româneasc\? Ce

argumente se pot invoca pentru a încadra în doi timpi diferi]i ai isto-riei fragmentele din cele dou\ texte clasice ale romanului românesc.

c) Stabili]i ce a determinat ambele atitudini: bucuria nest\vilit\ a pro-prietarului de p\mânt [i aparenta nep\sare cu care cel\lalt î[ilichideaz\ avutul.

2. Construi]i cu r\spunsurile astfel ob]inute un text cu subiect istoric.Completa]i-l cu informa]ii provenind din mediul familial [i via]a cotidian\.

3. Realiza]i o dezbatere pe tema „Satul românesc, trecut, prezent [i viitor.”


N. Grigorescu, C\ru]a din ograd\

Modulul IIModulul II


TÂRGUL

Rena[terea urban\ a Occidentului a dezvoltat în secolele XII-XIV târgurile din Champagne, reuniuni de negustori întinse pedurata unui an întreg [i concretizate în mod esen]ial prin treiopera]iuni principale: prezentarea m\rfii, vânzarea [i încheiereacontractelor [i plata. Intensele activit\]i de schimb conturau o ax\comercial\ care lega bazinul mediteranean de nordul Europei de-a lungul c\reia ]es\turile (rezultat al unui complicat traseu deproduc]ie care unea Anglia [i Flandra de marile ora[e italiene [ifranceze) erau schimbate pe mirodenii. A[a cum s-a spus, rolulesen]ial al târgurilor din Champagne a fost financiar, pia]a comer-cial\ fiind reglat\ de ritmul vânz\rii [i cump\r\rii. Trecerea regiuniisub control regal a înt\rit pozi]iile financiare ale Parisului [i i-a per-mis lui Filip cel Frumos (1285-1314) s\ bat\ prima moned\ de aur.

Oarecum spre apusul marilor târguri din nordul Fran]ei, cre[te-rea economic\ a celor dou\ state române[ti extracarpatice [i aTransilvaniei a îng\duit ora[elor s\se[ti aflate dincolo de munte –Sibiul, Bistri]a, Clujul, dar mai cu seam\ Bra[ovul – s\ joace un rolactiv în stimularea raporturilor comerciale între aceste ]\ri. Cudeosebire „marea a[ezare din }ara Bârsei a fost o veritabil\ pia]\comun\ pentru m\rfurile produse în spa]iul românesc” [i o etap\important\ pentru comer]ul de tranzit care lega zona danubiano-pontic\ de apusul [i centrul Europei. Vreme de dou\ secole (XIV-XVI), zona central\ a Bra[ovului a fost loc de întâlnire al ne-gustorilor care cump\rau din }\rile Române mari cantit\]i depe[te, cereale, vite, cear\, miere, piei sau vinuri. La rândul lor,comercian]ii din }ara Româneasc\ [i Moldova se ar\tau interesa]ide produse me[te[ug\re[ti de calitate superioar\: postavuri,unelte, arme.

Negustorii care intrau sau ie[eau din Bra[ov erau obliga]i s\vând\ [i s\ cumpere numai în ora[, unde se pl\tea vama vigesi-mal\, echivalentul a 5% din valoarea m\rfurilor, dup\ ce la Bran,potrivit unor vechi în]elegeri cu voievozii }\rii Române[ti, se pl\tisetricesima, respectiv a treizecea parte din valoarea bunurilor trans-portate.

MARILE ORA{E

Orice c\l\torie în istoria a[ez\rilor umane de-a lungul timpurilorse încheie, firesc, în marile ora[e a c\ror lung\ evolu]ie a marcatprogrese semnificative în toate domeniile. Polisul grecesc, ora[eleRena[terii medievale, citadelele revolu]iei industriale [i, nu în ulti-mul rând, ora[ele-lumin\ în care tr\iesc [i lucreaz\ intelectuali [iarti[ti au f\cut [i au scris istoria.

Un astfel de ora[ este [i Petersburgul, numit [i Petrograd, apoiLeningrad [i în cele din urm\, din nou, Sankt-Petersburg.

„Iar în ceea ce scrie domnia tadespre nego]ul nostru noi nu amscos din Serbia alte m\rfuri decâtpiele, cear\ [i brânz\, iar acumaducem argint [i aur. {i la curteadomniei tale se aduc tot felul de]es\turi scumpe, buc\]i de m\tasefin\ [i postavuri de mare pre] [i biju-terii. Asemenea m\rfuri nu se pot afi pl\tite cu piele, cear\ sau brânz\,ci cu aur, argint [i pietre pre]ioase.(…) {i de la asemenea afacericre[te [i folosul vistieriei tale, [iacesta nu e unul din cele mici.”

(Scrisoarea raguzanilor c\tredespotul {tefan Lazarevici, 1417,

dup\ Ora[ul medieval, 1984)

1

„La {tef\ne[ti, pe Prut, în primajum\tate a secolului al XIX-lea tr\iao comunitate multietnic\ (români,armeni [i evrei) de agricultori, me-seria[i [i negustori. (…) Era un spa-]iu de produc]ie, dar [i de comer],târgul g\sindu-[i locul la intersec]iaunor drumuri importante pe care cir-culau cereale, vite, produse me[te-[ug\re[ti autohtone sau de import.

A[ezarea beneficia de o strad\principal\ (uli]a) de-a lungul c\reiafunc]ionau 198 de dughene «cre[ti-ne[ti, armene[ti [i evreie[ti». Pe la1845 erau în fiin]\ dou\ crâ[me.(…) S\ mai spunem c\ la {tef\-ne[ti strada comercial\ era lumi-nat\, c\ sacagiii aduceau ap\proasp\t\ [i c\ târgove]ii se puteauîmb\ia într-un feredeu (cad\).”

(Dup\ Gh. Punga, Noi contribu]ii privind istoria

târgului {tef\ne[ti, 1980)

2

H. Trenk, Târgul Mo[ilor (1876)

Modulul II


1. Încadra]i în epoc\ târgurile peri-odice din Champagne [i nego-]ul raguzanilor cu despotulSerbiei. Stabili]i diferen]ele, ca-racterizând economic sudul ita-lic [i vestul francez [i flandrez,precum [i sud-estul balcanic.

2. Descrie]i – pornind de la docu-mentul 2 – modul de via]\ într-untârg moldovean multietnic [i pre-ciza]i în ce m\sur\ nego]ul aschimbat via]a oamenilor.

3. Alc\tui]i (în m\sura în careacest lucru este posibil) uneseu de 15-20 de rânduridespre rela]iile unei persona-lit\]i culturale sau istorice culocalitatea voastr\ de re[edin]\.



Ora[ul s-a n\scut acum aproape 300 de ani, din voin]a ]aruluicare i-a dat numele s\u, pentru a întemeia o nou\ capital\ pem\sura m\re]iei ]\rii pe care o conducea. Ridicat pe o mla[tin\, cujertfa anonim\ a mii de oameni [i cu concursul celor mai str\luci]iarhitec]i ai secolelor XVIII-XIX, ora[ul impresioneaz\ [i ast\zi prinunicitatea sa str\lucitoare. Dar nu despre monumente [i bulevarde,nu despre „nop]ile albe” pomenite de Dostoievski sau despre le-gendarul cruci[\tor „Aurora” v\ propunem s\ ne amintim în primulrând, ci despre marii oameni de cultur\ care au tr\it [i au murit aici:un mare poet, A.S. Pu[kin, un mare prozator [i dramaturg, N.V.Gogol, [i un mare romancier, Feodor Dostoievski. Îl putem al\tura[i pe Piotr Ilici Ceaikovski, marele compozitor care [i el [i-a câ[tigatnotorietatea în capitala imperial\. E suficient s\ spunem, pentru aeviden]ia rela]iile acestor oameni de geniu cu puterea ]arilor, c\Pu[kin a murit ucis într-un duel pus la cale [i de Nicolae I, c\Dostoievski a fost condamnat la moarte [i c\ a fost gra]iat în ultimaclip\ [i c\ Ceaikovski a murit în împrejur\ri obscure.

Ora[ul a g\zduit îns\ [i evenimente memorabile, de ar fi doardeclan[area revolu]iei ruse (1917) [i eroica blocad\ a celor 900 dezile – jertfa suprem\ a mii de leningr\deni în ultimul r\zboi mondial.S-a vorbit, invocându-l, despre „unul din cele mai frumoase ora[e alelumii”, despre „Vene]ia nordului”; aici s-au produs fapte care auschimbat istoria lumii [i s-au n\scut capodopere ale culturii [i artei.

Din nordul rece al Europei coborâm în sudul continentului, pen-tru a ajunge în Bucure[ti. Capitala României, localitate care vaîmplini în curând 550 de ani, este a[ezat\ într-o zon\ de câmpie cuc\lduri extreme vara [i cu ierni geroase [i, dup\ spusele ap\sateale unora, departe de a întruni condi]iile unui centru politic deanvergur\. A[ezarea sa aproape de Dun\re, dincolo de care seg\seau o[tile Imperiului Otoman, l-a adus aici, într-o re[edin]\ sta-tornic\, pe domnul }\rii Române[ti [i mai apoi, pentru c\ Ia[i seafla la doi pa[i de frontiera cu Rusia, [i pe domnul PrincipatelorUnite. În acest loc aveau s\ se întâmple toate marile fapte ro-mâne[ti ale timpurilor care au urmat: aici au fost proclamate inde-penden]a [i regatul, de aici a r\s\rit soarele pentru to]i românii, aiciau fost aduse, spre recunoa[tere deplin\, actele Marii Uniri, de aiciau condus comuni[tii 45 de ani ]ara [i tot aici istorica zi de 22 decembrie 1989 – izgonirea dictatorului – a consemnat începutulunei noi epoci a istoriei. Bucure[tii au concentrat importante for]eintelectuale [i artistice. În redac]ia ziarului „Timpul” s-au întâlnitEminescu [i Slavici, sub cupola Ateneului a conferen]iat NicolaeIorga [i a concertat George Enescu, iar la Facultatea de Medicin\,Emil Palade, studentul anilor ’40, de]in\torul Premiului Nobel pentrubiologie de mai târziu, a urmat cursurile profesorului Fr. Rainer.

Ora[ul [i-a p\strat pân\ azi contrastele sale. S-a dezvoltat demulte ori haotic, l\sând mereu în afar\ periferii lipsite de confortulcanaliz\rii sau al str\zii pietruite. Iu]i la mânie [i r\i de gur\,bucure[tenii ]i-ar vorbi la nesfâr[it despre calvarul de a tr\i într-unasemenea loc, dar pu]ini ar pleca de aici.

Satul, form\ str\veche decomunitate uman\, reprezint\începutul îndep\rtat al vie]iieconomice [i sociale în spa]iuleuropean [i românesc.

Târgul medieval occidental sauora[ele-târg dintre Carpa]i [iDun\re realizeaz\ ie[irea din-tr-o economie autarhic\ [iîncadrarea societ\]ii române[tipe calea rela]iei marf\-bani.

Marile ora[e ale secolului XIXpot fi privite [i din perspectivacreatorilor care le-au populat[i a ambian]ei care a generatcapodopere artistice.

PRO MEMORIA!

O imagine emblematic\ pentru Petersburgul ]arilor

Modulul II


„Dup\ incendiul de la Oper\, iat\un nou dezastru. (...) La Durand-Ruel ni se ofer\ o expozi]ie desprecare ni se spune c\ este de pictur\.Trec\torul oarecare (...) intr\ [iochilor s\i speria]i li se ofer\ unspectacol crud. Cinci sau [asealiena]i (...), un grup de neferici]iatin[i de fobia ambi]iei [i-au datîntâlnire pentru a-[i expune operele.

Sunt indivizi care pufnesc în râsîn fa]a acestor lucruri, dar eu aminima strâns\. Ace[ti a[a-zi[i arti[tise intituleaz\ impresioni[ti; ei iaupânzele, culorile [i pensulele,arunc\ la întâmplare câteva tonuri.(...) A-l face pe Pissarro s\ în]eleag\c\ arborii nu sunt viole]i, c\ cerul nuare culoarea untului proasp\t, c\ înnicio ]ar\ nu se pot vedea lucrurilepe care le picteaz\ el [i c\ nicio per-soan\ inteligent\ nu se poate adap-ta unor asemenea r\t\ciri...“(Albert Wolf, în „Le Figaro”, 1874)


CURENTE {I POLITICI CULTURALE

Progresul epocii industriale a fost sus]inut de o schimbare radi-cal\ a modului de a gândi. Secolul al XIX-lea este dominat de pozi-tivismul lui Auguste Compte, curent care exprima încrederea înputerea ra]iunii [i a cunoa[terii. Aflat\ într-un proces de evolu]ie,societatea uman\ este guvernat\ de legi asem\n\toare universu-lui fizic, totul fiind supus observa]iei [i experimentului. Încredereanem\rginit\ în puterea [tiin]ei eliberate de orice implica]ii metafi-zice a dus la combaterea Bisericii [i la tendin]a de laicizare a socie-t\]ii. Oamenii de [tiin]\ erau sfin]ii epocii industriale. Pe aceea[idirec]ie se înscrie [i evolu]ionismul lui Charles Darwin, potrivitc\ruia toate fiin]ele vii se înscriu pe o linie de dezvoltare ascen-dent\, de la simplu spre complex.

Începutul secolului XX a amendat îns\ r\d\cinile pozitivismului[i ale evolu]ionismului. Sigmund Freud [i Carl Gustav Jung pun îneviden]\ rolul incon[tientului în via]a omului, iar Albert Einsteinredefine[te bazele newtoniene ale fizicii, punând totul sub semnulrelativit\]ii. William James propune o abordare pragmatic\, potri-vit c\reia orice idee care „func]ioneaz\” este adev\rat\, iar ade-v\rul nu mai este imuabil, ci creat prin ac]iunea uman\. HenriBergson analizeaz\ timpul, spa]iul sau libertatea dintr-o perspec-tiv\ metafizic\, respingând abord\rile materialiste [i mecanicisteale realit\]ii. Din perspectiva sa, elanul vital este for]a creatoarecare determin\ evolu]ia vie]ii, iar intui]ia este metoda de cunoa[-tere cu adev\rat profund\. Friedrich Nietzsche se opune cu vehe-men]\ credin]ei în existen]a unei structuri obiective a lumii, uneirealit\]i profunde, propunând în schimb sim]urile [i sim]ul comunca mijloace utile de în]elegere a lumii.

Având puternice r\d\cini în secolul al XIX-lea, materialismuldialectic [i istoric exprim\ viziunea marxist-leninist\ despre evo-lu]ia societ\]ii. Intui]ionismul lui Henri Bergson, fenomenologialui Edmund Husserl sau existen]ialismul reprezentat de MartinHeidegger [i Jean-Paul Sartre vor influen]a puternic dezvoltarea[tiin]ei, literaturii [i artei secolului XX.

Dac\ vreme de secole cultura [i arta fuseser\ rezervate unorcategorii sociale restrânse, privilegiate, remarcabilul progres [tiin-]ific [i tehnologic al acestui secol a f\cut posibil accesul a tot maimul]i oameni la ceea ce avea s\ poarte numele de cultur\ de mas\.Democratizarea accesului la cultur\ a fost posibil\ cu prec\deredatorit\ fotografiei, cinematografului, radioului [i presei scrise.

iziuni despre modernizare în Europa secolelor XIX–XX

„Omul coboar\ din maimu]\…”, caricatur\ din 1880 care punea subsemnul întreb\rii teoria evolu]ionist\

Claude Monet, Impresie, r\s\rit de soare, lucrarea care a generat denumirea curentului ilustrat de cei ce expuneau în 1874

1



Începând cu mijlocul secolului XX, a început s\ se manifeste onou\ form\ de cultur\, specific\ tinerilor, care, îmbr\când formaunei „contra-culturi”, se constituie într-o alternativ\ la cultura oficial\.Foarte influent\, cultura tinerilor indic\ existen]a unor valori, idealuri[i aspira]ii specifice, o schimbare profund\ a raportului dintre gene-ra]ii. Din acest\ perspectiv\, secolul XX poate fi perceput [i ca oepoc\ a protestelor tineretului, a unui conflict tot mai evident întrevalorile promovate [i maniera de exprimare a diferitelor genera]ii.

Din punct de vedere al artelor, dar [i al filosofiei, ultimele deceniiale secolului XX fac trecerea de la modernism la postmodernism.

Festivalul „genera]ia iubirii”,Woodstock (1969)

Arhitectur\ postmodern\ – Stata Center, arhitect Frank Gehry

Afi[-manifest din timpul mi[c\rilor de protest ale tinerilor

din Fran]a (1968)„Nu este a[adar nicio exagerare în a spune c\ [tiin]a reformeaz\ viitorulomenirii, c\ ea singur\ poate s\-i spun\ care îi este destinul. (…) Pân\acum nu a existat nicio ra]iune care a condus lumea: a fost numai capriciul,pasiunea.

Va veni o zi când ra]iunea sus]inut\ de experien]\ va recâ[tiga imperiuls\u legitim, singurul care este de drept divin [i care nu va mai conducelumea dup\ hazard, ci în func]ie de un scop clar care va trebui s\ fie atins.

Epoca noastr\, a pasiunilor [i a erorilor, va ap\rea ca barbarie pur\, sauca vârst\ a capriciului [i a fantasmelor, care la copil separ\ vraja primilor anide ra]iunea omului matur.

(...) Organizarea [tiin]ific\ a umanit\]ii, care este ultimul cuvânt al [tiin]eimoderne, curajoas\, dar [i legitim\ preten]ie.”

(Ernest Renan, Viitorul [tiin]ei, 1864)

2

„Tinerilor trebuie s\ li se acorde dreptul de a-[i spune cuvântul, precum[i o putere real\ de a lua hot\râri nu numai în problemele lor, dar [i în ace-lea privind întreaga activitate social\.

Puterea impune o r\spundere sporit\ a tinerilor, iar r\spundereagenereaz\ maturizarea. Ar fi o mare gre[eal\ s\ credem c\ tineretul nupoate face altceva decât s\ critice [i s\ revendice.

M-am referit în cele de mai sus la un aspect al unui fenomen complex.Eu nu caut s\ interpretez lucruri pe care tineretul în mod cert le poate expli-ca mai bine. Vreau numai s\ spun c\ tineretul protestatar nu înseamn\neap\rat o genera]ie nedisciplinat\ [i în niciun caz lipsit\ de idealism. (...)

Am observat apoi, cu pl\cere, c\ tineretul este capabil s\ l\rgeasc\ ariasolidarit\]ii umane. Marile probleme privind destinele omenirii, mizeria „lumiia treia” [i pacea interna]ional\ au luat o asemenea amploare, încât cu greuputem pretinde tineretului s\ aib\ încredere întotdeauna în în]elepciuneagenera]iei vechi.”

(Urho Kekkonen, Un tineret lipsit de prejudec\]i, speran]a lumii, 1970)

3

Studia]i cu aten]ie documentele[i imaginile [i r\spunde]i laurm\toarele cerin]e:

1. Exprima]i în cuvinte propriisolu]ia pe care filosofia pozi-tivist\ o propune pentru viitorulomenirii.

2. Men]iona]i ce solu]ii alternativeau fost imaginate în secolulXX? Exemplifica]i.

3. Identifica]i mesajul transmis deafi[ul-manifest din 1968 [i r\s-punsul pe care l-au dat tinerii.

4. Pute]i identifica în lumea deast\zi fenomene de respingerede c\tre tineri a culturii gene-ra]iilor trecute? Organiza]i odezbatere pe aceast\ tem\.

5. Analiza]i [i descrie]i imaginileoferite de impresionism [i dearhitectura postmodern\.




IDENTITATE NA}IONAL|

Din perspectiv\ politic\, concepte precum „na]iune”, „na]ionalism”sau „identitate na]ional\” au fost [i sunt înc\ în centrul proiectelorpolitice ale lumii moderne. În mod cert, lupta pentru afirmarea iden-tit\]ii na]ionale reprezint\ dominanta secolului al XIX-lea [i a avutfundamente etnice. Italienii, germanii sau românii, dar [i multe altepopoare ale Europei au încercat s\ se reuneasc\ în grani]eleaceluia[i stat. A fost momentul în care, sub influen]a scriitorilorromantici [i a arti[tilor militan]i, s-a creat un sentiment de solidari-tate care mergea dincolo de orice alte interese. Asocierea ideilor delibertate [i de na]iune a creat o fantastic\ emula]ie în rândulpopoarelor europene [i a impins aproape întreaga Europ\ spre re-volu]ia pa[optist\. Revolu]ia romantic\ nu a putut face fa]\ for]eimilitare concentrate împotriva sa. Ideea de na]iune îns\ a r\mas [iva da roade câ]iva ani mai târziu. Trecând de la romantism la rea-lism, germanii [i italienii î[i vor realiza obiectivul na]ional utilizândaceea[i arm\ a r\zboiului. La rândul lor, românii folosesc contextulinterna]ional favorabil creat de un alt r\zboi, cel al Crimeii, [i, prindubla alegere a lui Al. I. Cuza, fac primul pas spre statul na]ional.În 1867, ungurii ob]in un statut preferen]ial în cadrul ImperiuluiHabsburgic, în cazul polonezilor verdictul fiind îns\ înc\ o dat\amânat, ca [i în cel al popoarelor din Balcani.

Odat\ constituite, statele-na]iune au promovat la sfâr[itul seco-lului al XIX-lea un alt tip de na]ionalism, cel al domina]iei [i cuceririi.Este cel care creeaz\ ierarhii între na]iuni [i chiar neag\ dreptul laexisten]\ al unor na]iuni. În mod paradoxal, curentul apare înFran]a, este cunoscut [i în Anglia sau în Rusia, dar va fi împins laextrem în Germania, unde va îmbr\ca forme agresive, xenofobe [iantisemite. Noul context politic interna]ional blocheaz\ dorin]a deemancipare a popoarelor slave din Imperiul Habsburgic (cehi, slo-vaci, sloveni, croa]i, polonezi) sau a românilor din Transilvania. Înaceea[i situa]ie se g\seau îns\ [i finlandezii, polonezii ori locuitoriistatelor baltice, precum [i celelalte popoare incluse în Imperiul Rus.De[i în evident declin, [i Imperiul Otoman continua s\ blochezeaspira]ia spre independen]\ a popoarelor balcanice.

Confruntarea dintre „na]iunile dominante”, pe de o parte, [i aspi-ra]ia spre libertate a na]iunilor dominate, pe de alt\ parte, a condusspre declan[area Primului R\zboi Mondial. Nu întâmpl\tor, unuldintre principiile care au stat la baza noii lumi a fost acela al dreptu-lui tuturor popoarelor la autodeterminare. În fapt îns\, de[i pacea dela Versailles recuno[te aspira]iile na]ionale, nu face acest lucrudecât pentru puterile înving\toare, creând astfel dorin]a de revan[\.

Dup\ cel de-al Doilea R\zboi Mondial, ideea de na]iune etnic\intr\ într-un con de umbr\, fiind tot mai mult asociat\ conflictelorarmate, mondiale sau regionale, care au devastat secolul XX. Înlocul s\u este pus\ na]iunea civic\, care ignor\ originea etnic\ [ieviden]iaz\ calitatea de cet\]ean al unui stat.

Giuseppe Garibaldi (1807-1882), unul dintre conduc\torii luptei pentru eliberarea [i unificarea Italiei

„O na]iune este prin urmare omare comunitate solidar\, purtat\de spiritul de sacrificiu deja dovedit,dar [i de sacrificiile care vor mai fiaduse. Ea presupune existen]a unuitrecut, [i totu[i se concentreaz\, înprezent, într-un fapt palpabil: acelacord, acea dorin]\ declarat\ de acontinua convie]uirea. (…)

O na]iune este deci o mare soli-daritate, constituit\ prin sentimen-tul sacrificiilor care au fost f\cute [ial acelora pe care suntem dispu[is\ le facem înc\. Ea presupune untrecut; ea este rezumat\, totu[i, înprezent printr-un fapt tangibil: con-sim]\mântul, dorin]a clar exprima-t\ de a continua via]a împreun\.”

(Ernest Renan, 1882)

1

„Deasupra na]ionalismelor înve-chite va trebui pe viitor s\ stea sen-timentul solidarit\]ii na]iunilor. Meri-tul na]ionalismului a fost înteme-ierea unei tradi]ii [i a unei structuriinterne solide în cadrul statului. Peaceast\ funda]ie veche va trebuiridicat\ o nou\ construc]ie. Supra-statul va fi a[ezat pe fundamentulna]ional. Astfel, trecutul glorios nu vafi negat, dar energiile na]ionale vorrena[te prin folosirea lor comun\ înslujba solidarit\]ii suprastatale.”

(Robert Schuman, în Hagen Schulze, Stat [i na]iune

în istoria european\, 1996)

2



Modulul IISchimbarea de perspectiv\ este impus\ de eviden]a c\ preten]ia

existen]ei unor na]iuni pure din punct de vedere etnic a devenit oiluzie în condi]iile globaliz\rii [i ale circula]iei tot mai intense a for]eide munc\ f\r\ s\ se ]in\ cont de grani]ele etnice. Departe de asolu]iona problematica na]ional\, crearea unor entit\]i politice supra-statele de tipul Uniunii Europene a creat o nou\ problem\: aceea arespect\rii identit\]ii na]ionale a cet\]enilor s\i. Va reprezenta acestcontext sursa unei revigor\ri a sentimentului na]ional? Sau vom asis-ta la dispari]ia treptat\ a na]iunilor [i, implict, a problemei na]ionale?

Surs\ major\ de inspira]ie pentru arti[ti, istoria na]ional\ ajunge, în totalitarism, un instrument de propagand\

Studia]i cu aten]ie documenteleal\turate [i solu]iona]i urm\-toarele sarcini:

1. Împ\r]indu-v\ în grupuri delucru, face]i o paralel\ între na-]ionalismul romantic [i cel aldomina]iei. Discuta]i cu colegiiconcluziile la care a]i ajuns.

2. A apar]inut ideea na]ional\ unuisingur curent politic? Argumen-ta]i-v\ r\spunsul.

3. Exemplifica]i motivele pentrucare regimul Ceau[escu a folositna]ionalismul ca arm\ politic\.

4. Organiza]i o dezbatere princare s\ încerca]i s\ r\spunde]ila întrebarea pus\ de autoruldocumentului 5.

5. Construirea Europei unite vaavea drept consecin]\ dispari-]ia na]iunilor europene? Argu-menta]i r\spunsul.

6. Cunoa[te]i evenimente politicecontemporane motivate prinra]iuni de ordin na]ional? Dac\da, ce mesaj v-au transmisaceste evenimente?

„O! dragul meu prieten, ce fericire imens\ s\ tr\im în epoca noastr\prezent\ [i s\ fi putut fi martori ai acestei r\sturn\ri a istoriei Germaniei pecare nimic nu a atins-o vreme de zece secole. De ani de zile i-am invidiat peitalieni pentru c\ au reu[it atât de repede ceea ce p\rea s\ apar]in\ unuiviitor îndep\rtat, mi-am dorit un Cavour german, sau un Garibaldi (…) pen-tru ]ara mea. {i iat\-l ap\rând în persoana acestui Bismarck, care a fost atâtde mult denigrat. Nu suntem noi visând pe cale de a vedea imposibiluldevenind posibil? Ca [i voi, m\ temeam de perspectiva r\zboiului, eramconvins de superioritatea Austriei, mai bine antrenat\ ca Prusia pe terenularmelor. M\ înclin profund în fa]a geniului lui Bismarck, care a ridicat peculmi o oper\ de inteligen]\ politic\ [i de ac]iune, cum rar i se poate g\siexemplu în istorie. (...) Cu ce [tiin]\ [i cu ce precizie a [tiut s\ foloseasc\toate aceste roti]e – regele s\u, Napoleon, armata sa, administra]ia, Austria[i for]ele sale – pe scurt, o capodoper\ de calcul. Am iertat omului tot ce aputut face pân\ ast\zi [i, în plus, m-am convins c\ toate acestea erau nece-sare. Ceea ce, pentru noi, neini]ia]ii, p\rea a fi arogan]\ criminal\, s-adovedit la final c\ era singurul drum de urmat pentru a atinge ]elul propus.El a fost unul dintre cei mai mari oameni ai secolului.”

(Scrisoare a lui Rudolf van Ihering c\tre B. Windscheid, 1866)

3

„Caracteristica erei Ceau[escu a fost îns\ notabila deplasare dinsprecontemporaneitate spre origini. Legitimarea [i unitatea acolo trebuiau înprimul rând c\utate. Ridicolul atinge culmi ame]itoare atunci când Institutulde istorie a partidului, profilat pe monografii de lupte muncitore[ti [i de eroiai clasei muncitoare, se orienteaz\ spre Antichitate, consacrându-se cudeosebire originilor dacice! Istoria antic\ devine înc\ mai politizat\ decâtistoria contemporan\. Marele eveniment se petrece în 1980, când este con-fec]ionat\ din toate piesele aniversarea a 2050(?) de ani de la constituireastatului dac «unitar [i centralizat» al lui Burebista. Burebista îi oferea lui

Ceau[escu suprema legitimare, statullui prefigurând în multe privin]e (unitar,centralizat, autoritar, respectat de«ceilal]i») propria sa Românie, a[a cum[i-o închipuia dictatorul.”

(Lucian Boia, Istorie [i mit încon[tiin]a româneasc\, 2002)

4

„Cum se poate determina gra-dul de virulen]\ la care na]ionalis-mul «moderat» se transform\ în-tr-unul «excesiv», provocator devrajb\ între etnii?

(…) C\ci orice na]ionalist vainvoca întotdeauna, cu deplin\ sigu-ran]\ de sine, un criteriu simplu sprea opera distinc]ia c\utat\, spunândc\ na]ionalismul propriei etnii – «alnostru» – este cel firesc, justificat,moderat, benefic, pe când cel str\in– «al lor» – este cel condamnabil,malefic. (…) Ideologia na]ionalist\se caracterizeaz\, între altele, prinaceea c\ opereaz\ cu o logic\dubl\, incriminând la «al]ii» ceea ceap\r\ [i cultiv\ la «noi». Iar logicadubl\ împiedic\ dialogul, excludeîn]elegerea, stârne[te conflictul.”

(Andrei Roth, Na]ionalism sau democratism?, 1999)

5




IDENTITATE EUROPEAN|

La mijlocul anilor ’90, dup\ niciun secol de existen]\, statulna]ional constituit pe baze etnice î[i demonstrase avantajele, dar [ilimitele. Elanul revolu]ionar specific secolului al XIX-lea s-a aflat laoriginea moderniz\rii Europei, dar excesele au generat cele mai maricatastrofe ale umanit\]ii, cele dou\ r\zboaie mondiale. Harta politic\a Europei a fost reconfigurat\, r\spunzând unor mai vechi nevoi deidentitate na]ional\, dar au fost frecvente situa]iile în care statelena]ionale s-au ridicat unul împotriva celuilalt. Închis în propriile gra-ni]e, statul na]ional nu mai r\spundea nici nevoilor dezvolt\rii eco-nomice. Statelor europene le era tot mai greu s\ fac\ fa]\ con-curen]ei cu alte zone economice, în special cu cea nord-american\.

Solu]ia imaginat\ de europeni a fost una deosebit de îndr\z-nea]\ pentru contextul politic al acelui moment istoric: unitatea.Ideea în sine nu era nou\. Au existat numeroase încerc\ri de apune lumea european\ sub semnul unor valori comune [i al uneiconduceri comune. Primele tentative temporar reu[ite apar]in anti-chit\]ii greco-romane, civiliza]ia din care [i ast\zi mai to]i europeniiî[i revendic\ identitatea. I-a urmat încercarea de creare a Europeicre[tine, stindard sub care genera]ii întregi de cavaleri [i oamenipolitici au luptat împotriva „necredincio[ilor”. Anima]i de valori maicurând seculare, suveranii Fran]ei încearc\ în dou\ rânduri s\ seimpun\ în fruntea unei Europe unite (Ludovic al XIV-lea [iNapoleon Bonaparte). Proiectele politice au fost dublate de celeculturale, Europa încercând în mai multe rânduri s\ se autode-fineasc\ fie pe principiile umanismului [i ra]ionalismului, fie pe celeale libert\]ii [i democra]iei.

Situa]ia în care se afla Europa la mijlocul secolului al XX-lea aimpus cu necesitate parcurgerea drumului de la inten]ie la realitate.M\surile de ordin administrativ au f\cut ca procesul de integrare astatelor europene s\ ajung\ la un nivel foarte avansat, care a pre-supus dezvoltatea unei largi zone economice de liber schimb ceinclude în acest moment 27 de state membre care func]ioneaz\ peprincipiile libert\]ii de mi[care a bunurilor, serviciilor, capitalurilor [ipersoanelor. În afara intereselor dictate de competi]ia economic\,se mai afl\ ceva în spatele construc]iei europene? R\spunsul dat afost în general pozitiv [i s-a referit la existen]a unei identit\]i euro-pene. Adic\ a unui set de valori comune, a unor idei for]\ care autraversat istoria Europei. Prima dintre acestea ar fi ideea de liber-tate. Invocat\ înc\ din Rena[tere, nevoia de libertate a fost consa-crat\ prin Declara]ia drepturilor omului [i ale cet\]eanului. IstoriaEuropei este una a luptei pentru libertate, a ]\ranilor, a ora[elor sauna]iunilor. Din secolul al XIX-lea, societatea european\ se concen-treaz\ pe ob]inerea libert\]ii de opinie [i a libert\]ii presei, a libert\]iiindividuale [i a dreptului la vot pentru tot mai largi categorii sociale.

Criza liberalismului [i punerea sa în discu]ie de c\tre op]iunileautoritariste [i colectivist-corporatiste (fascismul, comunismul) asemnalat limitele acestei doctrine, indicând necesitatea regândirii ei.

O imagine emblematic\ a ideii de libertate: Eugène Delacroix,Libertatea c\l\uzind poporul (1830)

„Se obiecteaz\ adesea în leg\-tur\ cu caracterul strict negativ alconceptului nostru de libertate.Este adev\rat în sensul în care [ipacea e un concept negativ (...), eadescrie absen]a unui anumit obsta-col – coerci]ia de c\tre al]i oameni.Ea devine pozitiv\ doar în urmainterven]iei noastre, îns\ nu neasigur\ o oportunitate anume, ci nelas\ s\ hot\râm cum vom folosicircumstan]ele în care ne g\sim.Îns\, dac\ întrebuin]\rile libert\]iisunt multe, libertatea este una sin-gur\. Libert\]ile apar doar atuncicând lipse[te libertatea: ele suntprivilegii sau except\ri speciale pecare le pot dobândi unele grupuri [iunii indivizi, în timp ce ceilal]i suntmai mult sau mai pu]in neliberi. Dinpunct de vedere istoric, drumulc\tre libertate trece prin ob]inereaanumitor libert\]i. Dar a avea drep-tul de a face ceva nu înseamn\ li-bertate (…); ea nu exist\ atuncicând, pentru aproape tot ce faci, ainevoie de permisiune. Diferen]aîntre libertate [i libert\]i este ceacare exist\ între starea în care estepermis tot ceea ce nu este interzisprin reguli generale [i o alta, în careeste interzis tot ceea ce nu estepermis în mod explicit.”

(Friedrich A. Hayek, Constitu]ia libert\]ii, 1960)

1



Modulul IIDar anii ‘80 [i ‘90 au propulsat în avanscena social-politic\ drep-turile omului [i ale cet\]eanului. Din acest moment, Europa [i-a pus întreaga experien]\ [i pricepere în slujba cet\]enilor, con-ceptelor de libertate [i democra]ie ad\ugându-li-se cele de tole-ran]\ [i diversitate, acceptarea valorilor celuilalt, pacea. S\ fieidentitatea european\ un bun câ[tigat odat\ pentru totdeauna?

Ap\rarea propriului c\min, a propriei ]\ri, cât [i a Europei – un subiect exploatat [i de propaganda hitlerist\

(afi[ franco-german din 1942)

1. Exist\ o unanimitate de p\reriîn ceea ce prive[te existen]aidentit\]ii europene?

2. Ideea de libertate, c\reia i s-aconsacrat mare parte a istorieieuropene, a fost aplicat\ de euro-peni [i altor popoare? Pentru a v\argumenta r\spunsul folosi]i [ialte argumente din lumea de azi.

3. Procesul de constituire a uneiidentit\]i europene este unul li-near? Exist\ [i reac]ii contrare?

4. Împ\r]indu-v\ în grupe de câte 4-5 elevi, exprima]i-v\ punctulde vedere referitor la [anseleRomâniei de a se integra înUniunea European\ [i de a-[iconserva, totodat\, identitateana]ional\.

„Tr\im o întronare global\ a memoriei. De vreo dou\zeci sau dou\zeci[i cinci de ani încoace, toate ]\rile, toate grupurile sociale, etnice, familiale,încep s\ cunoasc\ o schimbare profund\ a raportului tradi]ional pe care îlaveau cu trecutul. Aceast\ schimbare a cunoscut forme multiple: critici aleversiunilor oficiale ale istoriei [i recrudescen]e ale reful\rilor istorice; reven-dicarea urmelor unui trecut abolit sau confiscat; cultul r\d\cinilor (roots) [idezvoltarea cercet\rilor genealogice; efervescen]e comemorative de totfelul; regl\ri judiciare ale trecutului; multiplicarea muzeelor de orice natur\;recrudescen]a sensibilit\]ii fa]\ de deten]ie [i deschiderea spre consultare aarhivelor; reînnoitul ata[ament fa]\ de ceea ce anglo-saxonii denumesc«mo[tenire», iar francezii «patrimoniu».

Indiferent care ar fi combina]ia între aceste elemente, este ca [i cum unval de fond memorial a debordat peste lume [i a legat peste tot, foartestrâns, fidelitatea fa]\ de trecut – real sau imaginar – de sentimentul deapartenen]\, con[tiin]a colectiv\ [i con[tiin]a individual\ de sine, memoria [iidentitatea.” (Pierre Norra, Întronarea mondial\ a istoriei)

2

„În fond, de ce francezii [i olandezii au spus «nu» proiectului de constitu]ieeuropean\? (...) Exist\ numeroase motive (…), foarte multe dintre ele perfectcontradictorii. De pild\, pentru unii francezi, mai ales de stânga, «nu» a însem-nat s\-i dea o lovitur\ lui Chirac care ceruse s\ se voteze «da». Al]ii, în Fran]asau Olanda, s-au sim]it frustra]i c\ guvernele [i clasa politic\ nu ar fi suficient dedemocratice, dar le-au sanc]ionat exact atunci când, supunând voluntarchestiunea la referendum, ele s-au ar\tat mai democratice decât pân\ atunci.(…) Pentru al]ii, mai ales anglo-saxoni, Europa unit\ e prea «franco-ger-man\», adic\ insuficient de liberal\, cu reglement\ri împov\r\toare. (…) Pemul]i îi sperie «Estul»: «noua Europ\»; dar invazia textilelor chineze[ti nu areleg\tur\ cu UE [i nici num\rul foarte mare de musulmani din Fran]a, de pild\.”

(Andrei Cornea, Euro reversibilitate, Hotnews.ro, 18 aprilie 2006)

3


„Am fost întrebat adesea unde sunt frontierele Europei. R\spunsul meueste c\ harta Europei este definit\ de mintea europenilor. Geografia fixeaz\cadrul, dar fundamental valorile sunt cele care definesc frontierele Europei.Extinderea înseamn\ l\rgirea ariei valorilor europene, în care cele maiimportante sunt libertatea, solidaritatea, toleran]a [i drepturile omului,democra]ia [i statul de drept. (...) Conform prevederilor tratatelor – care suntbaza legal\ – por]ile Uniunii sunt deschise «tuturor statelor europene care îirespect\ valorile [i se angajeaz\ s\ le promoveze».”

(Olli Rehn, membru al Comisiei Europene, responsabil pentru extindere)

4

Progresul epocii industrialeeste legat de ma[inism, dar [ide gândirea pozitivist\, deîncrederea în puterea ra]iunii[i a cunoa[terii.

Începutul sec. XX aduce îns\ re-lativismul, care va deschide noic\i de investigare a universuluifizic. Cel mai spectaculos feno-men cultural al acestui secol XXeste democratizarea accesului lacultur\ – cultura de mas\.

Trecând prin intui]ionism, exis-ten]ialism sau fenomenologie,cultura universal\ a ajuns înetapa postmodernismului.

PRO MEMORIA!



iversitate etnic\ [i confesional\în România. Solu]ii politiceD

„Diversitatea etnic\ este o min\plin\ de bog\]ii. Multitudinea depuncte de vedere [i experien]e dinîntreaga lume cu privire la o comu-nitate divers\ d\ na[tere la o varie-tate de idei, puncte de vedere, cu-noa[tere [i aptitudini care pot îm-bun\t\]i în mod semnificativ capa-citatea unei comunit\]i de a sedezvolta. În orice caz, con[tientiza-rea poten]ialelor beneficii ale diver-sit\]ii depinde de gradul de solida-ritate al comunit\]ii. Societ\]ile careating un înalt grad de coeziunesunt predispuse la extinderea po-ten]ialului social [i economic. (…)

De[i diversitatea etnic\ a con-dus adesea la conflicte civile [i lainstabilitate, cauza conflictului nueste diversitatea în sine, ci maidegrab\ lipsa fundamental\ decoeziune dintre grupurile etnice.”

(Dash Douglas, „UN Chronicle” nr. 3/2006)

1

„De Europa ne leag\ respectul[i deschiderea fa]\ de diversitateaetnocultural\, aderen]a la acelea[ivalori [i suntem convin[i c\ avemceva de ad\ugat inestimabiluluipatrimoniu uman [i cultural euro-pean. (…) Experien]a româneasc\în gestionarea rela]iilor interetniceeste citat\ tot mai des pe plan inter-na]ional ca o experien]\ pozitiv\.”

(Attila Marko, România, o Europ\ în miniatur\, 2006)

2

ETNIE {I CONFESIUNE ~N ROMÂNIA MODERN|

Din punct de vedere etnic, România poate fi considerat\ oEurop\ în miniatur\. Complicata istorie a spa]iului românesc af\cut ca, al\turi de popula]ia româneasc\ majoritar\, în aceast\zon\ s\-i g\sim pe slavi (sârbi, ru[i, polonezi, cehi, slovaci), pemaghiarii sosi]i începând cu secolul IX, pe germanii coloniza]i înTransilvania [i Banat, pe evreii ajun[i în aceste locuri, pe turci [it\tari, pe romi [i alte na]ionalit\]i. România nu este din acest punctde vedere o excep]ie, în Europa cu greu putând fi identificat\ oregiune [i cu atât mai pu]in un stat pur din punct de vedere etnic.Nici din punct de vedere confesional situa]ia nu este diferit\, înRomânia coabitând ortodoxismul dominant, catolicismul, greco-ca-tolicismul, biserici protestante mai vechi sau mai noi, islamismulsau iudaismul. Practic, întreaga istorie a românilor s-a construit înraport direct cu na]ionalit\]ile al\turi de care tr\iau în mod organic,iar solu]iile politice adoptate în raport cu aceste minorit\]i au mar-cat, pozitiv sau negativ, evolu]ia statului român.

Dac\ ne referim numai la cea de-a doua parte a secolului al XIX-lea, primele semnale privind importan]a rezolv\rii problemeina]ionalit\]ilor sunt legate chiar de prima constitu]ie a ]\rii, care nurecuno[tea dreptul la cet\]enie român\ pentru „necre[tini”. Se creaastfel „problema evreiasc\” de a c\rei rezolvare avea s\ fie condi-]ionat\ chiar recunoa[terea independen]ei statului român de c\tremarile puteri. Pa[i în direc]ia normalit\]ii au fost f\cu]i în 1879,când, de[i în mod selectiv, a fost acordat [i neortodoc[ilor dreptulla cet\]enia român\. Rezolvarea problemei avea s\ vin\ îns\ dela Constitu]ia din 1923.

Entuziasmul generat de realizarea Marii Uniri din 1918 nu af\cut ca românii s\ uite de drepturile minorit\]ilor. Simptomatic\ înacest sens este Rezolu]ia de la la Alba Iulia. Având în vedere c\promisiunile f\cute la 1 decembrie 1918 au fost consfin]ite prinConstitu]ia din 1923, se p\rea c\ problema na]ional\ a fost deplinrezolvat\ în România. Nu avea s\ fie îns\ a[a. Înfrângerea Pute-rilor Centrale [i dispari]ia marilor imperii multina]ionale la sfâr[itulPrimului R\zboi Mondial avea s\ aduc\ o pace aparent\. C\ci aniiimediat urm\tori aveau s\ cunoasc\ o puternic\ recrudescen]\ ana]ionalismului, iar principalii responsabili pentru nereu[itele eco-nomice [i politice ale statelor europene au fost considerate a fi…minorit\]ile [i democra]ia.

Diversitatea etnic\ reflectat\în opera lui N. Grigorescu: Cap de ]iganc\



Modulul IIVia]a politic\ a României interbelice a fost marcat\ de o via]\

politic\ democratic\, dar [i de excesele f\cute de Legiunea Arhan-ghelului Mihail [i mai ales de Garda de Fier. Identificând ortodoxia[i via]a rural\ ca r\d\cini ale poporului român, ideologii acestormi[c\ri respingeau dreptul la existen]\ al altor credin]e religioase,iar între solu]iile identificate pentru ie[irea din criz\ se afla la loc decinste îndep\rtarea prin for]\ a unor minorit\]i (evrei, ]igani, mino-rit\]i sexuale). Anul 1938 a însemnat sfâr[itul democra]iei [i dinperspectiva minorit\]ilor na]ionale, mai cu seam\ a evreilor.Legisla]ia discriminatorie introdus\ împotriva acestora a însemnatpierderea unor drepturi civile, munca for]at\ sau plata unor taxesuplimentare. Atmosfera xenofob\ a anilor ’30, apoi declan[arear\zboiului au împins [i autorit\]ile române spre excese ce vor ficondamnate ulterior de istorie. De[i nu a aplicat „solu]ia final\”, dis-trugerea sinagogilor, deportarea [i pogromurile au f\cut ca [iRomânia s\ se afle pe neonoranta list\ a statelor responsabilepentru Holocaust.


„Art. 7 - În[u[irea de român sedobânde[te, se conserv\ [i sepierde potrivit regulilor statorniciteprin legile civile.

Numai str\inii de rituri cre[tinepot dobândi împ\mântenirea.”

(Constitu]ia din 1866)

5

„Dup\ legile ]\rii, ovreii nu au drept dedomiciliu permanent în sate. Prin urmare einu pot fi nici cârciumari, nici accisari încomunele rurale. Toleran]a ce pe alocuri lis-a acordat a fost un abuz, dar niciodat\ nua fost o desfiin]are a legii. (…)

Ob[ti]i dar în toate comunele rurale dinjude]ul d-voastr\ c\, de la 23 aprilie viitor,ovreii nu mai pot, prin sate, a fi cârciumari,sau accisari, c\ prin urmare în aceast\materie niciun contract nu se mai poate cudân[ii încheia sau prelungi.”

(Circular\ a ministrului de interne Mihail Kog\lniceanu c\tre prefec]i, 1869)

3

Art. 6 - Dreptul la identitate(1) Statul recunoa[te [i garan-

teaz\ persoanelor apar]inând mino-rit\]ilor na]ionale dreptul la p\stra-rea, la dezvoltarea [i la exprimareaidentit\]ii lor etnice, culturale,lingvistice [i religioase.

(Constitu]ia României, 2003)

6

„I. Adunarea na]ional\ a tuturor românilor din Transivania, Banat [i }araUngureasc\, aduna]i prin reprezentan]ii lor îndrept\]i]i la Alba Iulia în ziuade 1 decembrie 1918, decreteaz\ unirea acelor români [i a tuturor teritori-ilor locuite de dân[ii cu România. (…)

II. Adunarea na]ional\ rezerv\ teritoriilor sus indicate autonomie provi-zorie pân\ la întrunirea constituantei, aleas\ pe baza votului universal.

III. În leg\tur\ cu aceasta, ca principii fundamentale la alc\tuirea nouluistat român, adunarea na]ional\ proclam\ urm\toarele:

1. Deplina libertate na]ional\ pentru toate popoarele conlocuitoare.Fiecare popor se va instrui, administra [i judeca în limba sa proprie prin indi-vizi din sânul s\u [i fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurilelegiuitoare [i la guvernarea ]\rii în propor]ie cu num\rul indivizilor ce-lalc\tuiesc.

2. Egala îndrept\]ire [i deplina libertate autonom\ confesional\ pen-tru toate confesiunile de stat.”

(Rezolu]ia Marii Adun\ri Na]ionale de la Alba Iulia, 1 decembrie 1918)

4

Studia]i cu aten]ie documenteleal\turate [i solu]iona]i urm\toa-rele sarcini:

1. Au fost respectate întotdeaunadrepturile minorit\]ilor na]iona-le în România epocii moderne?Comenta]i [i alte exemple de-cât cele oferite de documenteleal\turate.

2. Comenta]i prevederile art. 7 alConstitu]iei din 1866. „Însu[i-rea de român” se poate pierdesau câ[tiga? Exprima]i-v\ pro-priul punct de vedere.

3. Realiza]i un eseu de cel mult opagin\ prin care s\ demonstra]ic\ unitatea na]ional\ de la 1918s-a înf\ptuit cu respectarea drep-turilor minorit\]ilor na]ionale.

4. Face]i o paralel\ între preve-derile Declara]iei de la Alba Iuliadin 1918 referitoare la repre-zentarea minorit\]ilor etnice [iprevederile actualei Constitu]iia României.

5. Crede]i c\ structura multietnic\a popula]iei României constitu-ie un avantaj sau un dezavantajdin punct de vedere cultural?Argumenta]i-v\ r\spunsul.

N. Grigorescu, Evreul cu gâsca



„Art. 7 - Românii din str\in\tateStatul sprijin\ înt\rirea leg\tu-

rilor cu românii din afara fron-tierelor ]\rii [i ac]ioneaz\ pentrup\strarea, dezvoltarea [i expri-marea identit\]ii lor etnice, cultu-rale, lingvistice [i religioase, curespectarea legisla]iei statului aic\rui cet\]eni sunt.”

(Constitu]ia României, 2003)

1

„Au trecut optzeci [i unu de anide la Marea Unire, [i aproape zeceani de la Revolu]ia din Decembrie,[i totu[i constat\m c\ diasporaromân\ nu exist\. De ce? Aici tre-buie s\ deosebim exilul – cei careau plecat voluntar, sau au fostexila]i din motive politice – de dias-por\ – cei care au ales expatriereadin motive predominant economice.

Organiza]iile române[ti exis-tente peste hotare au, cel mai ade-sea, un caracter politic. Cultural, sepoate vorbi de o diaspor\ româ-neasc\ la Paris, aceasta începânda fi conturat\ [i la New York/LosAngeles. Din punct de vedere [tiin-]ific îns\, o organiza]ie a românilorexpatria]i nu exist\!”(Tudor I. Oprea, Göteborg, împre-

un\ cu {erban Costa, Frankfurt)

2

ROMÂNII DIN AFARA GRANI}ELOR }|RII

De-a lungul timpului, }\rile Române nu au fost numai un loc dea[ezare a numeroase minorit\]i na]ionale. În egal\ m\sur\, exist\mul]i români care, fie au r\mas în afara grani]elor na]ionale, a[acum au fost ele trasate în diferite momente ale istoriei dup\ 1859,fie au plecat din proprie ini]iativ\ spre alte meleaguri, din motivepolitice sau economice. S-a format astfel diaspora româneasc\,care a avut [i continu\ s\ aib\ un rol important în istoria României.

În perioada 1859-1918, românii din afara grani]elor ]\rii erauconcentra]i în provinciile istorice aflate sub domina]ia imperiilor]arist [i habsburgic: Bucovina, Basarabia [i Transilvania. Princi-palele deziderate ale acestora au fost, pe de o parte, împiedicareapoliticii de dezna]ionalizare, iar pe de alt\ parte promovarea uniriicu ]ara. Ambele obiective au fost sus]inute în egal\ m\sur\ prinactivit\]i de ordin politic [i cultural.

La rândul lor, autorit\]ile de la Bucure[ti au încercat s\ sprijineîn plan politic mi[c\rile na]ionale din afara grani]elor ]\rii pe c\idiplomatice sau prin sus]inerea [colii române[ti prin trimiterea dec\r]i, publicistic\ [i chiar de profesori [i înv\]\tori. Potrivit decla-ra]iei politicienilor zilei, România îns\[i se preg\tea pentru inte-grarea politic\, economic\ [i cultural\ a acestor provincii istorice.

Primul R\zboi Mondial a reprezentat un moment crucial dinaceast\ perspectiv\, interesul na]ional fiind cel care a dictat atâtpolitica de alian]e a României, cât [i strategia sa militar\. MareaUnire din 1918 a confirmat corectitudinea deciziilor politice ale aniloranteriori, toate provinciile române[ti fiind reunite în grani]ele na]io-nale. Ceea ce nu a însemant c\ to]i românii s-au bucurat de acestprivilegiu, mul]i continuând s\ tr\iasc\ pe teritoriul statelor vecine,Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria sau Ucraina. Pentru respectarea drep-turilor na]ionale ale acestora, statul român a încheiat în]elegeridiplomatice cu Turcia, Grecia, Iugoslavia [i Cehoslovacia.

Cel de-al Doilea R\zboi Mondial [i mai cu seam\ anul 1940 aadus noi momente tragice în istoria poporului român. Prinhot\rârea marilor puteri, România pierde importante p\r]i ale teri-toriului s\u, însumând circa 100 000 km2 (Basarabia, NordulBucovinei, Cadrilaterul, o parte a Transilvaniei) [i circa 6,8 milioanede locuitori. Tratamentul de care au beneficiat ace[tia a fost unuldeosebit de dur, mai cu seama în spa]iile cedate Ungariei [i URSS.{i dac\ Transilvania va reveni în grani]ele na]ionale la sfâr[itulr\zboiului, drama românilor din Basarabia [i Bucovina va continua.Deport\rile [i schimburile de popula]ii organizate de regimul so-vietic explic\ prezen]a unor comunit\]i de români în Siberia,Kazahstan sau Kirghistan.

În paralel s-a constituit [i a evoluat exilul românesc, incluzândpe cei care au p\r\sit ]ara din motive economice sau politice.

O figur\ proeminent\ a diasporei române[ti, dramaturgul Eugen Ionescu, s-a aflat în anii ‘70 în aten]ia Securit\]ii din ]ar\, care s-a str\duit s\-l influen]eze „pozitiv”



Ace[tia acoper\ o arie geografic\ deosebit de larg\, cuprinzândEuropa, America sau Australia. Procesul a început în secolul XVIII[i continu\ [i în momentul de fa]\, incluzând remarcabile perso-nalit\]i ale culturii [i [tiin]ei române[ti, dar [i oameni simpli înc\utare de solu]ii pentru îmbun\t\]irea condi]iei lor economice.Dimensiunile remarcabile la care au ajuns comunit\]ile române[tidin str\in\tate, dar [i calitatea statului român de reprezentant altuturor românilor, a f\cut ca guvernele de dup\ 1989 s\ decid\ înfi-in]area unor organisme guvernamentale (Direc]ia pentru româniidin diaspora din cadrul MAE) sau funda]ii (Funda]ia Cultural\Român\) al c\ror obiectiv este men]inerea unei rela]ii de calitate,fire[ti între statul român [i românii de pretutindeni.

„Institutul Cultural Român din Paris va g\zdui joi, 2 martie, de la ora20.00, o conferin]\ intitulat\ «{tiin]a gânde[te oare?», o întâlnire a publicu-lui român, [i nu numai, cu Basarab Nicolescu, fizician teoretician al CentruluiNa]ional de Cercet\ri {tiin]ifice (CNRS) al Fran]ei, membru de onoare alAcademiei Române [i pre[edinte al Centrului Interna]ional de Cercetare [iStudii Transdisciplinare (CIRET) din Paris.”

(„Diaspora româneasc\”, 2 martie 2006)

3

„Pe fondul polemicilor din Marea Britanie în leg\tur\ cu afluxul de imi-gran]i din ]\rile est-europene, 19 muncitori ilegali, dintre care 12 români, aufost re]inu]i, la sfâr[itul s\pt\mânii trecute, de autorit\]ile britanice dindomeniul imigra]iei în urma unui raid efectuat pe [antierul unui cazinou înconstruc]ie în zona Greenwich, relateaz\ The Mail on Sunday. Opera]iuneaare loc în contextul în care guvernul de la Londra este din ce în ce mai deciss\ le interzic\ românilor [i bulgarilor accesul pe pia]a muncii din Regat,dup\ aderarea la UE.” („Gardianul”, 4 septembrie 2006)

4

„Pre[edintele României, Traian B\sescu, s-a întâlnit miercuri sear\, laAmbasada României din Cairo, cu reprezentan]i ai diasporei române[ti dinRepublica Arab\ Egipt [i cu cet\]eni egipteni care au studiat în ]ara noastr\.

{eful statului român a remarcat, în cadrul întâlnirii, prezen]a în num\rmare a etnicilor români, subliniind importan]a acestora în rela]ia dintreRomânia [i Egipt. «V\ mul]umesc c\ sunte]i aici [i pentru ceea ce face]iaici», le-a spus pre[edintele românilor din diaspora. Totodat\, pre[edinteleB\sescu (…) a remarcat modul favorabil în care sunt percepu]i românii, atâtla nivel uman, cât [i în afaceri.” (www.ziare.com 22 februarie 2007)

5

„Unul dintre obiectivele prioritare[i constante ale politicii externe astatului român îl constituie sprijinireap\str\rii, afirm\rii [i dezvolt\rii iden-tit\]ii etnice, culturale, lingvistice [ireligioase a românilor din afara fron-tierelor ]\rii. Ac]iunea statului românse bazeaz\ pe o viziune european\de realizare a implic\rii statelor înru-dite în promovarea intereselor [idrepturilor etnicilor români de pestehotare, în conformitate cu principiilefundamentale recunoscute de în-treaga comunitate interna]ional\ –principiul suveranit\]ii teritoriale,principiul bunei vecin\t\]i, principiulrespect\rii drepturilor fundamentaleale omului [i al nediscrimin\rii, prin-cipiul pacta sunt servanda [i princi-piul reciprocit\]ii.”

(Expunere de motive la proiectul de lege privind românii

din afara grani]elor ]\rii)

6

1. Preciza]i care este aria de r\s-pândire a diasporei române. Fo-losi]i [i alte surse de informa]ii.

2. Comenta]i statutul românilordin afara grani]elor ]\rii. Are elun caracter unitar?

3. Discuta]i, în grupe de 4-5 elevi,motivele pentru care o parte aromânilor din afara grani]elorse afl\ în conflict cu autorit\]ile]\rilor respective.

4. Evalua]i gradul de interes alautorit\]ilor române în raport cuproblemele românilor din exterior.

5. Ar putea fi evitat fenomenulemigra]iei? Organiza]i o dezba-tere pe aceast\ tem\.


Precum majoritatea statelor europene, România s-a format [i s-adezvoltat ca un stat multietnic. Atitudinea statului fa]\ de minorit\]i avariat de la recunoa[tere, încurajare [i valorizare, pân\ la negareadrepturilor acestora, pozi]ie specific\ anilor r\zboiului mondial. În acela[i timp, din motive politice [i/sau economice, mul]i români auales calea exilului. Românii din afara grani]elor au un statut socialfoarte variat, de la deplina recunoa[tere [i integrare, pân\ la conflic-tul cu autorit\]ile statelor de re[edin]\.

PRO MEMORIA!

Comunitatea românilor din Torino prefer\ produsele „de acas\”



Sufragiul universal în Fran]a republi-can\ – un birou de votare în 1891

ecolul XX între democra]ie [i totalitarism

VICTORIA DEMOCRA}IEI

Sfâr[itul Primului R\zboi Mondial nu a reprezentat numai victoriamilitar\ a Statelor Unite ale Americii, Fran]ei [i Angliei împotrivaGermaniei [i Austro-Ungariei, ci [i o victorie a democra]iei: marileimperii multina]ionale s-au destr\mat, monarhiile seculare rus\, ger-man\ [i austro-ungar\ au fost înl\turate. Anul 1918 reprezint\apogeul ideii na]ionale în Europa Central\, locul imperiilor multina-]ionale fiind luat de state na]ionale – Germania, Austria, Ungaria,Polonia, Cehoslovacia, Regatul Sârbo-Croato-Sloven (Iugoslavia din1928), Finlanda [i statele baltice. Noile state au adoptat fie regimuripolitice republicane, fie monarhia parlamentar\, în cazul Iugoslaviei.Adoptarea votului universal [i reformele agrare consolideaz\regimurile democratice, mai noi sau mai vechi, din Europa. În Anglia(1918) [i în Statele Unite ale Americii (1920) sufragiul universaldevine o realitate, dreptul la vot fiind extins [i asupra femeilor.

Democra]iile parlamentare din statele înving\toare se conso-lideaz\. Al\turi de liberali [i de conservatori, pe scena politic\ bri-tanic\ apare Partidului Laburist. Alegerile din 1920 sunt câ[tigatede Lloyd George, care conduce un guvern de coali]ie alc\tuit dinconservatori [i liberali. Alegerile ulterioare au asigurat îns\ alter-nan]a la putere.

Via]a politic\ american\ este dominat\ în continuare de repu-blicani [i democra]i. Regimul politic r\mâne cel preziden]ial, pute-rea pre[edintelui fiind controlat\ de un parlament bicameral. Dup\ce câ[tigaser\ alegerile din 1912 [i 1916, democra]ii se recunoscînvin[i de republicani în 1920.

Via]a politic\ a celei de-a III-a Republici franceze este maitumultuoas\: existen]a unui mare num\r de partide induce un anu-mit grad de instabilitate. Deceniul al treilea a fost dominat de coali]iicu un contur politic nedefinit (Blocul Na]ional [i Uniunea Na]io-nal\). Acestea au inclus for]e politice eterogene, de la dreaptamoderat\ la stânga moderat\, scopul politic principal fiind blocareaaccesului la putere al extremelor politice care începuser\ s\-[i fac\sim]it\ prezen]a imediat dup\ încheierea r\zboiului.

Noile regimuri democratice instituite dup\ r\zboi sunt îns\ cumult mai fragile. Italia p\rea de neguvernat, nici vechiul partid li-beral, nici sociali[tii [i nici noul Partid Popular neputându-[i asigu-ra majoritatea. Guvernul republican german de la Weimar (1919) atrebuit s\ fac\ fa]\ revolu]iei spartakiste de la Berlin. Noua consti-tu]ie crea un stat federal, condus de un pre[edinte ales prin votuniversal [i de un cancelar ([ef al guvernului).

Constitu]ia de la Weimar(11 august 1919)

Art. 1 – Statul german este orepublic\. Puterea statului vine dela popor.

Art. 25 – Pre[edintele statuluipoate dizolva Parlamentul, dar osingur\ dat\ pentru acela[i motiv.

Art. 41 – Pre[edintele statuluieste ales prin vot universal. Esteeligibil orice german care a împlinit35 de ani.

Art. 53 – Cancelarul [i, la pro-punerea sa, mini[trii sunt numi]i dePre[edintele statului, care poatedispune în egal\ m\sur\ încetareaactivit\]ii acestora.

Art. 54 – Cancelarul [i mini[triitrebuie s\ jure credin]\ statului.Oricare dintre ei trebuie s\ se retra-g\ dac\ li se retrage încrederea.

1

„C\derea republicii n-a fost înniciun caz o fatalitate; este tentant,dar împotriva victoriei, s\ se accen-tueze caracterul inevitabil. For]eleantirepublicane au ob]inut între 30 [i40 de procente la alegerile de dup\1920, dar în 1928, dup\ patru ani depace [i prosperitate, rezultatele lorau fost mai slabe ca niciodat\. De-mocra]ia german\ n-a fost tot atâtde solid înr\d\cinat\; dar, înainte detoate, a fost la fel în Fran]a celei de-a treia republici.”

(Walter Lacqueur, Weimar, 1974)

2

Modulul II



Modulul IIRomânia se înscrie pe aceea[i linie evolutiv\.

Unificat\ din punct de vedere teritorial (1918),aceasta face pa[i importan]i spre consolidareademocra]iei. Adoptarea reformei agrare [i a votuluiuniversal determin\ mi[c\ri semnificative în via]apolitic\: partidele conservatoare fac loc celor repre-zentând electoratul recent intrat pe scena politic\.Noile realit\]i politice sunt consacrate prin Consti-tu]ia din 1923.

La scar\ global\, asigurarea p\cii p\rea un faptrealizabil. Punând în oper\ principiile securit\]iicolective, pentru prima dat\ în istoria umanit\]iimajoritatea statelor lumii erau reunite într-o singur\organiza]ie interna]ional\, Liga Na]iunilor (1919).Principalul ]el al noii organiza]ii era asigurarea p\cii [ia securit\]ii interna]ionale prin respectarea principiilordreptului interna]ional [i al tratatelor interna]ionale.

În pofida ezit\rilor [i a dificult\]ilor întâmpinatedup\ cinci ani de r\zboi, democra]ia p\rea consoli-dat\. Oare a[a s\ fi fost?

Studia]i cu aten]ie documenteleal\turate [i solu]iona]i urm\toa-rele cerin]e:

1. Identifica]i transform\ri produseîn statele europene la sfâr[itulPrimului R\zboi Mondial.

2. Clasa]i aceste procese dup\criterii politice [i sociale.

3. Identifica]i cauzele care au de-terminat aceste schimb\ri.


Europa în perioada interbelic\ (1919-1939)(Atlas [colar de istorie universal\, Ed. Corint, 2003)

„Am acordat acces larg printre noi celor c\rora le dator\m Victoria. Maimult de jum\tate dintre ai no[tri pot revendica calificativul de soldat glorios alMarelui R\zboi. De aceea, odat\ încheiat\ pacea, noi am cerut [i urm\ritrealizarea acestei sacre uniuni. Noi dorim ca Fran]a, sprijinit\ pe alian]elesale, s\ r\mân\ puternic\ fa]\ în fa]\ cu un inamic întotdeauna gata de lupt\.

Noi respingem lupta de clas\ care este forma cea mai criminal\ ar\zboiului civil [i care ne-ar conduce, cum a f\cut în Rusia bol[evismul,complice al Germaniei, la teroarea ro[ie, la foamete [i la moarte. Suntemprea loiali ca s\ nu ne referim la chestiunea religioas\. To]i cei care [i-auf\cut datoria în timpul r\zboiului au dreptul de a li se respecta credin]a, f\r\ca aceasta s\ fie cauz\ a excluderii func]ionarilor sau de persecu]ie a par-ticularilor. Libertatea de a înv\]a [i de a se asocia, corolar al libert\]ii decon[tiin]\, trebuie s\ fie complete. Marea majoritate a legilor noastre trebuies\ fie revizuite pentru a salvgarda viitorul Fran]ei [i pentru a asigura ajutor[i protec]ie familiilor numeroase din regiunea noastr\.”

(Blocul Na]ional, Apel c\tre electorat, Uniunea Na]ional\ [i Republican\ a Departamentului de Nord, Fran]a, 1919)

3

„Au fost trei stagii ale emancip\rii femeii. Prima a fost lunga campanie depropagand\ [i de organizare în mijlocul c\reia a stat, r\bd\toare, neobosit\[i întotdeauna plin\ de speran]\, Millicent Fawcett. A doua a fost campaniadus\ de militan]i. A treia a fost r\zboiul. Dac\ nu ar fi fost militan]ii [ir\zboiul, emanciparea tot ar fi venit, de[i mai încet. Dar f\r\ activitatea plin\de credin]\ a lui Millicent Fawcett [i a colegelor ei, nici militantismul [i nicir\zboiul nu ar fi dat rezultate.”

(Din necrologul lui Millicent Fawcett, „Mancester Guardian”, 6 august 1929)

4

„Dar în calea schimb\rilor poli-tice st\teau obstacole formidabile.(…) Apatia [i lipsa de experien]\ amasei de ]\rani, cauzat\ în specialde aproape totala lor excludere dela procesul politic, nu au fost nicio-dat\ surmontate în totalitate [i, caurmare, impactul votului universala fost limitat. Erau necesare schim-b\ri [i în spiritul care domina via]apolitic\. Politica de dragul politicii,în vederea ob]inerii unor avantajetactice, pe termen scurt, în loculsus]inerii principiilor înalte, nu nu-mai c\ nu a fost eradicat\, dar s-a[i intensificat.”

(Keith Hitchins, Des\vâr[irea na]iunii române,

în Istoria României, 2007)

5



Modulul II

Un grup de spartaki[ti în 1918

„R|ZBUNARE, NA}IUNE GER-MAN|! Ast\zi, în Camera Oglinzilor,a fost semnat dezgust\torul tratat.Nu uita]i acest moment. Poporulgerman î[i va recuceri locul pe care-l merit\ printre na]iunile lumii.Apoi va veni r\zbunarea pentruru[inea anului 1919.”(„Deutsche Zeitung”, 28 iunie 1919)

1

„A[adar, totul a fost în zadar. Înzadar toate sacrificiile. În zadarorele în care, cu sentimentul mor]iicuib\rit în inimile noastre, ne-amf\cut datoria. În zadar moartea adou\ milioane dintre noi. Pentruasta au murit ei, pentru ca o band\de criminali tic\lo[i s\ pun\ mânape p\mântul nostru str\mo[esc?”

(Adolf Hitler, Mein Kampf, 1925)

2

Evolu]ia ratei de schimb dolar – marc\, 1914-1923

3

191419191921

Ian. 1922Aug. 1922Ian. 1923Iul. 1923

Aug. 1923Noi. 1923

Anul Valoarea m\rciipentru 1 USD

49

70192

1 00018 000

160 0001 000 0004 200 000

LIBERALISMUL TRADI}IONAL {I CRIZA POST 1918

Sfâr[itul crizelor politice [i militare reprezentate de Primul R\z-boi Mondial nu a însemnat îns\ sfâr[itul tuturor crizelor. Regimurilepolitice democratice au întâmpinat reale dificult\]i de adaptare laprovoc\rile lumii postbelice.

Mi[c\rile sociale, frustr\rile create de rezultatele tratatelor depace, fenomenele economice negative ap\rute în anii imediaturm\tori încheierii r\zboiului puneau sub semnul întreb\rii viabili-tatea vechilor principii liberale. Crizele politice majore generate devictoria sovietelor în Rusia – revolu]ia spartakist\ de la Berlin(1918) [i proclamarea Republicii Sovietice Ungare (1919) – au fostcu greu solu]ionate. Europa [i lumea întreag\ erau amenin]ate deextremismul politic.

Paradoxal, prima surs\ a viitoarelor crize politice au fost trata-tele de pace ce încheie Primul R\zboi Mondial. În toate cele cincicazuri, tratatele continuau distrugerea fo[tilor adversari, de dataaceasta prin mijloacele diploma]iei.

Cazul cel mai flagrant era cel al Germaniei, declarat\ unic vino-vat pentru declan[area r\zboiului [i obligat\ nu numai s\ pl\teasc\uria[e desp\gubiri de r\zboi [i s\ abandoneze orice preten]ii colo-niale, dar [i s\ renun]e complet la propria armat\. Germaniapierdea 13% din teritoriu, 12% din popula]ie, 48% din minereurilede fier, 15% din produc]ia agricol\ [i 10% din industrie. Frustrareapoporului german este alimentat\ [i de criza economic\, de infla]iagalopant\ [i de ocuparea de c\tre francezi a zonei demilitarizate aRuhrului (1923). În aceste condi]ii, tân\ra republic\ de la Weimar(1919) f\cea cu greu fa]\ atât ofensivei extremei stângi, cât [i celeidrepte în curs de constituire.

De[i se num\ra printre statele înving\toare, Italia era departede a fi o surs\ de stabilitate. În timp ce comuni[tii marcheaz\ pre-caritatea situa]iei economice prin greve de propor]ii (1920), for]eleultrana]ionaliste fasciste nu ezitau s\-[i afi[eze violent nemul]umi-rea atât fa]\ de tratatele de pace care nu ofereau Italiei toate teri-toriile anterior promise, cât [i fa]\ de ascensiunea stângii.

Serioase probleme economice [i sociale au existat îns\ [i înstatele înving\toare. Infla]ia, cre[terea lent\ a salariilor, reconver-sia industriei militare conduc la marile greve ale anilor 1919-1920.Admiratorii revolu]iei ruse (1917) devin tot mai activi în Europa deVest, determinând, pe de o parte, scindarea partidelor social demo-crate [i apari]ia celor comuniste, iar pe de alt\ parte lovituri de for]\de genul „revolu]iei spartakiste”.

Liberalismul tradi]ional p\rea s\ nu g\seasc\ solu]ii pentruaceast\ nou\ [i complex\ realitate economic\, social\ [i politic\.Semnele declinului s\u încep s\ prind\ tot mai evident contur înîntreaga Europ\.



Modulul II

De la criza economic\ la crizademocra]iei, în viziunea unui artist

anonim german (1932)



1. Explica]i semnifica]ia afirma]iei(din documentul 5): „Austria, peharta Europei, nu mai era decâto lic\rire crepuscular\ [i ca oumbr\ cenu[ie.”

2. Împ\r]indu-v\ în grupuri delucru, identifica]i cel pu]in [aseelemente care reflect\ crizaspecific\ perioadei interbelice.Grupa]i aceste elemente înfunc]ie de criterii economice,politice [i sociale. Mai pute]ipropune [i alte criterii posibile?Discuta]i rezultatele ob]inute cuceilal]i colegi din clas\.

3. În condi]iile istorice date, ar fifost posibil\ adoptarea unorsolu]ii alternative? Organiza]i odezbatere pe aceast\ tem\.

4. Scrie]i un eseu de circa o pa-gin\, sub forma unui articol depres\, prin care s\ descrie]i sta-rea de spirit a germanilor la sfâr-[itul Primului R\zboi Mondial.

5. Cunoa[te]i existen]a în lumeacontemporan\ a unor tratate depace care nu au dus la stinge-rea real\ a conflictului? Exem-plifica]i [i motiva]i.

„Tratatul nu con]ine nicio prevedere referitoare la refacerea economic\ aEuropei, nu decide nimic pentru a stabili rela]ii de bun\ vecin\tate întreimperiile centrale învinse [i vecini, nimic pentru organizarea noilor stateeuropene, sau pentru salvarea Rusiei. Nu creeaz\ niciun fel de contract desolidaritate economic\ între alia]ii în[i[i. Nicio dispozi]ie nu este prev\zut\pentru a reface finan]ele dereglate ale Fran]ei [i ale Italiei [i a reorganizafunc]ionarea lumii vechi [i a celei noi.

Consiliul celor patru nu a luat în considerare aceste probleme. (…)Clemenceau dorea abolirea existen]ei economice a inamicului; LloydGeorge dorea s\ prezinte Angliei ceva care s\ fie acceptat într-o s\pt\mân\[i pre[edintele Wilson s\ nu fac\ nimic care s\ nu fie corect [i drept.Problema repara]iilor de r\zboi a fost principala lor incursiune în domeniuleconomic [i au reglat aceast\ problem\ ca pe una de politic\ [i de tactic\electoral\, ocupându-se de toate punctele de vedere în afara celui privindviitorul economic al statelor al c\ror destin îl aveau în mân\.”

(J.M. Keynes, Consecin]ele economice ale p\cii, 1920)

4

„Austria, pe harta Europei, nu mai era decât o lic\rire crepuscular\ [i cao umbr\ cenu[ie, incert\ [i f\r\ via]\ a vechii monarhii imperiale; (…) ceeace-i râmânea nu era decât un trunchi mutilat [i sângerând. (…)

Dup\ toate previziunile, aceast\ ]ar\ creat\ artificial de c\tre statele vic-torioase nu putea tr\i independent [i – toate partidele o proclamau cu o sin-gur\ voce, sociali[tii, partidele cre[tine, na]ionali[tii – [i nu vroia deloc s\tr\iasc\ independent. (…) Se producea acel fapt paradoxal, o ]ar\ era con-strâns\ la o independen]\ pe care ea îns\[i o respingea cu îndârjire. Austriadorea s\ fie reunit\ sau cu statele vecine, ca în trecut, sau cu Germania, cucare se înrudea, dar nu dorea deloc, mutilat\ cum era, s\ duc\ o existen]\umilitoare, de cer[etoare. Statele vecine, în schimb, nu mai doreau o alian]\economic\ cu aceast\ Austrie, fie pentru c\ o considerau prea s\rac\, fiepentru c\ le era fric\ de o întoarcere a Habsburgilor. Pe de alt\ parte, Alia]iise opuneau unirii cu Germania, pentru a nu înt\ri acest stat învins. Astfel s-a decretat: republica german\ Austria trebuie s\ subziste. Fapt unic în isto-rie, unei ]\ri care nu dorea s\ existe i se comanda: «Tu trebuie s\ exi[ti.»”

(Stefan Zweig, Lumea de ieri – amintiri ale unui european, 1948)

5

Demisia lui Lloyd George (1922), „topirea” liberalilor în diverse-le grup\ri de for]e care aveau s\ conduc\ Germania, Italia sauFran]a, ponderea tot mai mare pe care o au în via]a politic\ par-tidele populare, cele socialiste, comuniste sau na]ionaliste suntnumai câteva dintre argumentele care pot fi aduse în acest sens.De[i situa]ia liberalilor români era mai bun\, ace[tia reu[ind s\-[iimpun\ programul politic, concuren]a partidelor ap\rute dup\ r\z-boi era tot mai acerb\.

Boom-ul economic american al anilor ’20 [i cei câ]iva ani decre[tere economic\, de atenuare a problemelor sociale [i decre[tere a consumului ce au urmat (aproximativ 1923-1928) p\reaus\ readuc\ încrederea în solu]iile oferite de liberalismul tradi]ional.Declan[at\ chiar în patria „laissez-faire-ului”, marea criz\ econo-mic\ a anilor 1929-1933 avea s\ dea acestuia lovitura de gra]ie.



Karl Marx (1818-1883)

Al\turi de F. Engels, este cre-atorul materialismului dialectic [iistoric, al socialismului [tiin]ific [ial economiei politice socialiste.În 1848 public\ Manifestul par-tidului comunist, primul programal mi[c\rii comuniste.

Friedrich Nietzsche (1844-1900)

Adversar sus]inut al ideii exis-ten]ei unei structuri obiective alumii. Tema preferat\ a opereisale este supraomul, având ca-pacitatea de a înfrunta mizeriavie]ii cu rigoare [i disciplin\.Libertatea de ac]iune a suprao-mului e total\, c\ci, potrivit lui,„Dumnezeu a murit.”

1917 – victoria revolu]iei bol[eviceîn Rusia [i instaurarea primuluiregim comunist din istorie.1919 – instaurarea regimului ultra-na]ionalist condus de Horthy, înUngaria.1922 – Benito Mussolini preia pu-terea în Italia.1933 – Adolf Hitler devine cancelaral Germaniei.

Cronologie

ABANDONAREA DEMOCRA}IEI

În condi]iile date, mul]i încep s\ priveasc\ spre oferta totalitar\:Ungaria (1920) [i Italia (1921) sunt cele care dau tonul, constituin-du-se într-o alternativ\ atât în raport cu regimurile democratice, cât[i cu dictatura bol[evic\ de esen]\ marxist-leninist\. Ca [i bol[e-vismul rus, regimurile de extrema dreapt\ nu mai recunosc prin-cipiile fundamentale ale Declara]iei de Independen]\ sau aleDeclara]iei Drepturilor Omului [i ale Cet\]eanului, propunându-[idistrugerea democra]iei [i nu perfec]ionarea acesteia. Atât declinulstatului [i al economiei, cât [i crizele sociale erau puse pe seamavalorilor liberale [i ale democra]iei, iar pluralismul politic era privitca surs\ a diviz\rii na]iunii.

Dictaturile perioadei interbelice au avut modalit\]i de mani-festare [i interese comune care le-au permis constituirea unoralian]e politice strategice. Atât extrema stâng\, cât [i cea dreapt\[i-au justificat practica politic\ prin nevoia de aplicare a ideologiilorpe care se sprijineau. Din aceast\ perspectiv\, totalitarismulperioadei interbelice poate fi asimilat unei dictaturi ideologice: fas-ciste, comuniste sau na]ional-socialiste. În toate aceste cazuri,vectorul de putere trebuia s\ fie partidul unic (comunist, fascist sauna]ional-socialist) [i conduc\torul suprem. De[i apar]inea hitleris-mului german, sloganul „Un popor, un Stat, un Conduc\tor” estevalabil, sub o form\ sau alta, pentru toate regimurile extremiste.Domina]ia partidului-stat asupra întregii societ\]i a presupus insti-tu]ionalizarea terorii. Responsabilitatea în acest sens a revenitnomenclaturii comuniste, iar instrumentul preferat de ac]iune a fostpoli]ia politic\, cu unit\]ile sale speciale. Victime, cele mai multedintre popoarele europene, zeci de milione de oameni uci[i, depor-ta]i, închi[i în lag\re de munc\ for]at\.

Ca to]i dictatorii, Mussolini, Stalin sau Hitler doreau men]inereacet\]enilor sub un cât mai strict control. Pentru aceasta, au fostpuse în mi[care imense aparate propagandistice având drept scop,pe de o parte, glorificarea imaginii conduc\torului suprem, pe dealt\ parte atenta supraveghere a tot ceea ce putea influen]a modulde gândire al oamenilor: filmul, ziarele, radioul, literatura. Toateacestea aveau un singur obiectiv: promovarea imaginii conduc\-torului, a partidului-stat [i a ideologiei oficiale. Adversitatea organic\fa]\ de valorile democra]iei a fost împins\ pân\ la arderea în pia]apublic\ a c\r]ilor evreilor [i ale oric\ror adversari politici. De aici [ipân\ la arderea oamenilor în[i[i nu a fost decât un pas.

Dac\ regimurile extremiste au avut tr\s\turi comune, indiferentdac\ vorbim de stânga bol[evic\ sau de dreapta na]ional-so-cialist\, acestea au cunoscut [i elemente specifice. Astfel, stalinis-mul, ideologia primului regim comunist din istorie, se baza pe prin-cipiile fundamentale ale marxism-leninismului, ]inta sa final\ fiindconstruirea societ\]ii comuniste, etap\ în care atât statul, cât [iclasele sociale urmau s\ dispar\.



Benito Mussolini [i Adolf Hitler(München, 1937)


Studia]i cu aten]ie documenteleal\turate [i rezolva]i urm\toa-rele cerin]e:

1. Reconstitui]i contextul economic[i politic european în care auap\rut acele ideologii care audus la abandonarea democra]iei.

2. Stabili]i cât mai multe asem\-n\ri [i deosebiri între ideologiiletotalitare.

3. A]i întâlnit concep]ii asem\n\-toare [i în lumea de ast\zi?Exemplifica]i.

4. Discuta]i cu membri ai familieiconcluziile desprinse din acestetexte. Decide]i care dintre aces-tea se potriveau regimului politicdin România înainte de 1989.

5. Scrie]i un eseu, de cel mult opagin\, sub forma unui articolpe care ar urma s\-l publica]iîntr-un ziar al vremii, prin cares\ demonstra]i caracterul nocival ideologiilor extremiste.

„Caren]ele care se deseneaz\ actualmente las\ s\ apar\ influen]a pro-fund\ a doi gânditori ai secolului al XIX-lea, Marx [i Nietzsche, care, amân-doi, marcheaz\ sfâr[itul umanismului. Marx [i Nietzsche lupt\ unul contraceluilalt [i î[i împart lumea.

Influen]a lui Nietzsche este evident\ în fascism [i în na]ional-socialism.(...) Nietzsche, gânditor solitar [i aristocratic, [i-ar fi întors, desigur, cuoroare fa]a de la consecin]ele sociale ale înv\]\turii lui. (...) Nu era câtu[i depu]in na]ionalist german (...).

Influen]a lui Marx asupra comunismului apare mult mai direct\, dar re-volu]ia rus\ comunist\ l-ar fi surprins foarte mult, (...) c\ci era în contradic]ieflagrant\ cu doctrina lui.”

(Nikolai Berdiaev, Destinul omului în lumea actual\, 1938)

1

„Ei bine, declar aici, în fa]a acestei adun\ri [i în fa]a întregului popor ita-lian, c\ îmi asum singur responsabilitatea politic\, moral\, istoric\ înleg\tur\ cu ceea ce s-a întâmplat.

Dac\ fascismul nu este altceva decât ulei de ricin (…) [i nu pasiunea orgo-lioas\ a ceea ce au mai bun tinerii, este gre[eala mea! (…) Dac\ toateviolen]ele au fost rezultatul unui anumit climat istoric, politic [i moral, ei bine! amea este responsabilitatea, pentru c\ eu sunt cel care a creat acest climat (…).

Italia, da, domnilor, vrea pace, vrea lini[te, vrea munc\. Noi i le d\ruim,dac\ e posibil prin dragoste [i, dac\ este necesar, prin for]\.”

(Discursul lui Mussolini în Parlament, la 3 ianuarie 1925, cu prilejulasasin\rii deputatului socialist Matteoti de c\tre un militant fascist)

2

„Concep]ia rasist\ nu crede deloc în egalitatea raselor, ci, dimpotriv\,recunoa[te diversitatea lor [i nivelul lor mai mult sau mai pu]in elevat.Aceast\ recunoa[tere îi confer\ obliga]ia de a favoriza victoria celor mai buni[i mai puternici, de a pretinde subordonarea celor r\i [i slabi. Arienii au fostsingurii fondatori ai unei umanit\]i superioare, cea care a creat civiliza]ia.

O frac]iune restrâns\, dar influent\, a popula]iei lumii a ales parazitismul.(...) Ei caut\ s\ se stabilesc\ printre popoarele sedentare, privându-le de rodulmuncii lor prin [iretlicuri mercantile [i (...) preluând ei în[i[i puterea. Spe]a ceamai cunoscut\ [i cea mai periculoas\ a acestei rase sunt evreii.”

(Adolf Hitler, Mein Kampf, 1925)

3

Acesta trebuia s\ fie rezultatul luptei de clas\, care pe planextern îmbr\ca forma interna]ionalismului proletar. Muncitorii depretutindeni erau încuraja]i s\ lupte împotriva statului capitalist [i atuturor inamicilor poporului.

În cazul german, în schimb, conceptul în jurul c\ruia gravita în-treaga sa ra]iune de a fi era rasa superioar\. Pentru nazi[ti, poporulgerman se identifica cu o astfel de ras\ superioar\, cea arian\.Pentru Hitler, statul totalitar nu era altceva decât un instrumentcapabil s\ apere aceast\ comunitate rasial\ de elementele impure[i decadente, precum evreii, ]iganii sau slavii, [i s\ asigure arienilorspa]iul vital necesar propriei dezvolt\ri. {i cum acest spa]iu era multextins în raport cu grani]ele statului german, r\zboiul a devenit prin-cipalul instrument menit s\ impun\ ideologia nazist\. „Înainte de toate, Partidul tre-

buie s\ fie deta[amentul de avan-gard\ al clasei muncitoare. (…)Partidul este [eful politic al claseimuncitoare [i statul-major al lupteiproletariatului. (…) F\r\ aplicareaprincipiilor subordon\rii minorit\]iifa]\ de majoritate, conduceriimuncii partidului de c\tre un orga-nism central, munca metodic\ departid [i dirijarea luptei de clas\ amuncitorilor va fi imposibil\.”

(I.V. Stalin, Probleme ale lenininsmului, 1926)

4



PROVOC|RI ALE LUMII POSTBELICE

Nici sfâr[itul celui de-al Doilea R\zboi Mondial nu a reu[it s\tran[eze competi]ia dintre democra]ie [i totalitarism. Prin înfrân-gerea Germaniei, Italiei [i Japoniei au fost elimina]i factorii care audeterminat cea mai mare tragedie a secolului al XX-lea. Acestobiectiv a fost atins îns\ printr-un mare compromis istoric, cel pecare conduc\torii statelor democratice ale lumii l-au f\cut cuURSS. Odat\ îndep\rtat pericolul comun, aceast\ alian]\ de con-junctur\ s-a dizolvat [i a f\cut ca r\zboiul „cald” s\ fie înlocuit cucel „rece”. Statele lumii s-au regrupat, de aceast\ dat\ pe criteriipolitice, lumea evoluând pentru alte zeci de ani în logica noului tipde conflict. De aceast\ dat\, actorii nu au mai fost statele na]io-nale, ci blocurile politico-militare constituite primul în jurul StatelorUnite ale Americii (NATO), iar cel de-al doilea în jurul URSS (Trata-tul de la Var[ovia). Se n\[tea astfel o lume bipolar\, construit\ înjurul principalelor centre de putere economic\ [i militar\ ale vremii,dar [i în raport cu dou\ viziuni politice divergente.

Prima grupare a continuat s\-[i fundamenteze demersul politic,construc]ia economic\ [i social\ pe principiile democra]iei plura-liste. Locul liberalismului în declin a fost repede ocupat de ideologi-ile populare [i democrat-cre[tine. Dar democra]ia occidental\ a per-mis [i dezvoltarea partidelor social-democrate [i socialiste(Germania, Fran]a) sau chiar a celor comuniste (Italia, Grecia). Auap\rut [i s-au dezvoltat mi[c\ri [i partide ecologiste sau puterniceorganiza]ii ale societ\]ii civile. F\r\ s\ fi putut evita excese de genul„doctrinei McCarthy” în cercetarea activit\]ilor antiamericane, lumeaoccidental\ a reu[it s\ asigure pluralismul politic [i dreptul suveranal fiec\rui cet\]ean de a-[i exprima propria op]iune politic\.

De cealalt\ parte se afla blocul comunist al „democra]iilor popu-lare", reunind URSS, jum\tatea estic\ a Europei, China [i altecâteva state din Asia [i din Africa. Constituite pe baza modeluluistalinist, acestea au continuat s\ fie dominate de sisteme politicemonopartide care admiteau o singur\ ideologie, cea marxist-leni-nist\. Modelul social propus era unul hipercentralizat, putereapolitic\ [i economic\ fiind atent controlate de partidul-stat [i denomenclatura aferent\. Fenomenele economice dominante au fostcooperativizarea agriculturii [i industrializarea for]at\, ambele rea-lizate pe fondul desfiin]\rii cvasitotale a propriet\]ii private [i aelimin\rii fizice a acelui segment social legat de aceasta.

În pofida principiului coexiste]ei pa[nice, tensiunea politic\ din-tre cele dou\ modele de dezvoltare s-a concretizat într-o pericu-loas\ curs\ a înarm\rilor, dar [i în conflicte locale deschise, pre-cum r\zboaiele din Coreea [i din Vietnam sau „criza rachetelor" din Cuba.

Diferen]a dintre cele dou\ blocuri era imens\: dac\ în primulcaz era vorba despre o alian]\ natural\ a statelor democraticesus]inute economic de SUA (Planul Marshall), blocul comunist s-aconstituit în primul rând ca urmare a amenin]\rii „Armatei Ro[ii".

John Fitzgerald Kennedy(1917-1963)

De[i asasinat la nici trei anide la alegerea sa în calitate de pre[edinte al SUA (1960), J.F. Kennedy a r\mas una dintrecele mai cunoscute [i mai popu-lare personalit\]i politice ale se-colului XX. A sus]inut activ de-mocra]ia [i limitarea testelornucleare. Numele s\u este îns\legat [i de începuturile interven-]iei americane în Vietnam.

Nikita Sergheevici Hru[ciov(1894-1971)

Prim-secretar al CC al PCUS(1953-1964) [i prim-ministru alURSS (1958-1964), remarcatprin ini]iativele sale de desta-linizare. Nu a ezitat îns\ s\ re-prime în mod violent revolu]iaungar\ din 1956, s\ construias-c\ zidul Berlinului sau s\ pro-voace „criza rachetelor” (1961).

Portretele lui Lenin, Engels [i Marxdominând Pia]a Ro[ie din Moscova



P\strându-[i calmul, Wang Yinjun în vârst\ de 65 de ani, care î[i vizitafiica în Australia, î[i aduce aminte de aceast\ experien]\ [revolu]ia cultural\,n.a.]. „Datorit\ tat\lui meu, noi am fost eticheta]i de dreapta, una dintre cele«cinci clase negre» (proprietari de p\mânt, s\teni boga]i, reac]ionari, ele-mente rele [i cei de dreapta); fiind copii am fost trata]i mai r\u decât câinii.Surorile mele, care aveau la acea vreme doar 13 [i 16 ani, au fost umilite [iîmbrâncite de al]i colegi de la [coal\. Ele [i-au pierdut drepturile [i li s-a ceruts\ p\r\seasc\ [coala. Urmând sfatul unor rude [i pentru a evita implicareaîn masacru, ele au fost nevoite s\ î[i denun]e p\rin]ii printr-o declara]ie dat\la o sec]ie local\ de poli]ie prin care sus]ineau c\ nu mai aveau nicio leg\tur\cu ei.” (J. Mack, „Epoch Times Australia”, 22 mai 2006)

1

1. Putem vorbi de existen]a maimultor modele sociale care in-voc\ democra]ia drept valoarefundamental\? Numi]i-le!

2. Identifica]i câte trei tr\s\turipentru fiecare dintre acestemodele.

3. Care dintre modele sunt celemai r\spândite ast\zi?

4. Evalua]i func]iile manualelor[colare în URSS. A]i mai întâl-nit tr\s\turi asem\n\toare lamanualele pe care le folosi]i?

5. Realiza]i un eseu de maximumo pagin\ prin care s\ motiva]ic\derea comunisului.

CC al PCUS despre rolul manualelor de istorie în clasele terminale

„Sarcina principal\ a manualului [colar este s\ arate triumful ideilormarxist-leniniste în istoria umanit\]ii, importan]a istoric\ [i universal\ a MariiRevolu]ii Socialiste din Octombrie pentru formarea sistemului mondial alsocialismului, pentru victoria complet\ [i definitiv\ a socialismului în URSS[i pentru intrarea Uniunii Sovietice în perioada construc]iei intensive a soci-et\]ii comuniste. Trebuie s\ arate clar imensele succese ale regimuluisocialist [i ale ideologiei comuniste, marea lor superioritate în raport cu sis-temele capitaliste în putrefac]ie [i cu ideologia burghez\ (…).

În acest manual trebuie s\ d\m o prezentare dezvoltat\ a societ\]ii socia-liste sovietice, s\ prezent\m tr\s\turile principale ale societ\]ii socialiste, aunit\]ii morale [i politice a societ\]ii sovietice, a prieteniei eterne (…) a popoa-relor din URSS, a apropierii ferme [i îmbog\]irii mutuale a na]iunilor socialiste.”

(Extras din Hot\rârea CC al PCUS „Principiile cunoa[terii politice în [colile secundare”, 26 aprilie 1960)

2

„Noi, americanii, nu facem niciun mister din cultul nostru pentru libertate.În fapt, e un fel de sport na]ional. (…) Libertatea este dreptul de a repune îndiscu]ie [i de a ne modifica obiceiurile. Este schimbarea permanent\ de pepia]a muncii. Este inteligen]a care ne permite s\ în]elegem gre[elile [i s\c\ut\m solu]iile. Este dreptul de a avansa o idee respins\ de to]i exper]ii [ide a vedea imense majorit\]i adoptând-o. Este dreptul de a visa [i a te l\sacondus de acest vis sau de consecin]ele sale, chiar dac\ e[ti în mijlocul unuiocean de îndoial\. Libertatea este recunoa[terea faptului c\ (…) nicioautoritate, niciun guvern nu de]ine monopolul adev\rului, dar c\ via]afiec\rui individ este infinit mai pre]ioas\”

(Ronald Reagan, Memorii. Un vis american, 1990)

3


Poster din 1966 (Beijing), prezentând modul în care trebuie

s\ fie comb\tu]i „inamicii poporului”

A[a se explic\ faptul c\ blocul sovietic a cunoscut primele fisuri lapu]in timp dup\ constituire: revolu]ia maghiar\ din 1956 sau crizacehoslovac\ din 1968. Imensa presiune economic\ exercitat\asupra URSS de cursa înarm\rilor, precum [i extinderea con-test\rii interne (fenomenul „Solidaritatea" din Polonia) au împinsregimurile comuniste est-europene pe calea reformelor politice.Recuno[terea [i promovarea reformelor în URSS în timpul luiMihail Gorbaciov nu au condus numai la dezmembrarea bloculuicomunist din Europa, dar chiar la dispari]ia URSS. S\ fie acestasemnul victoriei depline a democra]iei occidentale?

Sfâr[itul Primului R\zboi Mon-dial p\rea sã fi adus victoriademocra]iei liberale tradi]io-nale. Aceasta nu a fãcut îns\fa]\ provoc\rilor economice,sociale [i politice ce au urmat,f\când loc autoritarismului [itotalitarismului.

Fie c\ a fost de stânga sau dedreapta, totalitarismul a avutacelea[i consecin]e dezas-truoase în plan social, crimainstitu]ionalizat\ devenind po-litic\ de stat.

Dup\ ultimul r\zboi mondial,se cristalizeaz\ o lume bipo-lar\ (având SUA [i URSSdrept principali piloni).

PRO MEMORIA!



*Construc]ia democra]iei [i ideologia totalitar\în România. Oameni, fapte, idei

STUDIU DE CAZ

Ion (Ionel) I.C. Br\tianu(1864-1927)

Ales pre[edinte al PNL în1909, Ionel Br\tianu a avut ocontribu]ie major\ la moderniza-rea doctrinei liberale. A sus]inutincluderea în programul electoralal partidului a reformei agrare [ia celei electorale.

În perioada 1908-1927 a fostprim-ministru al României decinci ori. De numele s\u sunt le-gate intrarea României în r\zboial\turi de Antanta (1916), nego-cierea tratatului de pace (1919)sau adoptarea unei noi Consti-tu]ii (1923).

„Excela în a câ[tiga f\r\ s\-[ifac\ du[mani. Viitorul apropiatmi-a descoperit în el cele maiînalte calit\]i, care îl fac unul dinmarii oameni de stat ai genera]ieisale, mult mai mare decât cei«trei mari»: Wilson, Lloyd George,Clemenceau. Nimic mai natural:la ]\ri mici, oameni mari.”

(Contele de Saint-Aulaire,ministrul Fran]ei la Bucure[ti)

1

România secolului al XX-lea evolueaz\ din punct de vederepolitic în parametri asem\n\tori celorlalte state europene, regimuldemocratic alternând cu cel dictatorial. În pofida unor limite obser-vabile la o analiz\ atent\, primele patru decenii au reprezentat operioad\ de consolidare a regimului democratic din România, a[acum fusese fondat în cea de-a doua parte a secolului al XIX-lea.Incontestabil, societatea româneasc\ a începutului de secol XX erarezultatul interac]iunii celor dou\ mari orient\ri politice care au con-dus la crearea României moderne: cea liberal\ [i cea conser-vatoare. Aportul unor personalit\]i precum Ion I. C. Br\tianu, P.P. Carp sau Take Ionescu a fost esen]ial atât pentru consolidareaPartidului Na]ional Liberal [i a Partidului Conservator, cât [i pentrusensul [i ritmul de dezvoltare a României acelor vremi. {i dac\România era un stat a c\rui alian]\ era c\utat\ de marile puterieuropene, acest lucru se datora [i regalit\]ii. Al\turi de ceilal]i marioameni politici români, Carol I [i Ferdinand vor râmâne în istoriedrept garan]i ai stabilit\]ii politice, ai continuit\]ii în promovarea va-lorilor democratice, precum [i pentru realizarea României Mari aanului 1918.

Consolidarea proceselor democratice continu\ [i dup\ r\zboi.Noua construc]ie politic\ a c\rei chintesen]\ a fost Constitu]ia din1923 a beneficiat de aportul unor segmente ale societ\]ii exclusepân\ atunci din via]a politic\ (beneficiari ai votului universal), dar [ial unor noi partide care umplu golul l\sat prin dispari]ia conserva-torilor (Partidul Poporului sau Partidul Na]ional-}\r\nesc). Perso-nalit\]i precum Alexandru Averescu, Ion Mihalache sau Iuliu Maniuau oferit o alternativ\ la ideologia liberal\, militând pentru men]i-nerea regimului democratic constitu]ional într-un context intern [iextern tot mai marcat de ofensiva extremismului politic.

C\ci, dac\ în România interbelic\ mi[carea comunist\ avea opondere pu]in semnificativ\, mi[carea de extrema dreapt\, orto-doxist\ [i ultrana]ionalist\, era în evident\ dezvoltare. Concentrat\în jurul carismaticului Corneliu Zelea Codreanu, Garda de Fier apromovat populismul [i asasinatul ca arme ale luptei politice [i aprofitat de nemul]umirea popular\ fa]\ de guvernarea partidelortradi]ionale. În pofida acestei realit\]i [i a imperfec]iunilor demo-cra]iei române[ti, România a rezistat în fa]a ofensivei autoritaris-mului pân\ în 1938.



Din acest moment, istoria României a intrat pentru o lung\ pe-rioad\ într-o nou\ logic\, aceea a autoritarismului politic. Nefericitasuccesiune a cuprins regimul carlist (1938-1940), dictatura militar\antonescian\ (1941-1944), incluzând [i nefericitul episod legionar,precum [i perioada regimului comunist (1947-1989). A fost perioadaîn care tradi]ia democra]iei române[ti a fost abandonat\, în careremarcabili oameni politici [i de cultur\ au fost obliga]i s\-[i p\r\-seasc\ ]ara sau s\ se supun\ riscului elimin\rii fizice, fie de c\tregloan]ele legionare, fie, mai târziu, în pu[c\riile comuniste.

Profitând de contextul interna]ional favorabil care a dus la c\-derea regimurilor comuniste în întreaga Europ\ de Est, Româniadecide prin larga voin]\ popular\ revenirea la democra]ie. Rein-staurarea statului de drept, multipartidismul, alternan]a la putere,recunoa[terea propriet\]ii private reprezint\ argumente care su-gereaz\ caracterul ireversibil al democra]iei române[ti, în pofida...sincopelor numite „mineriade”.

„De la r\zboi încoace se vorbe[te necontenit [i la noi despre «criza partidu-lui na]ional liberal». (…) Noi vom face de la început o hot\rât\ deosebire întreliberalismul român [i partidul liberal român. (…) În adev\r, liberalismul este pro-cesul de evolu]ie economico-social\ din care s-a pl\m\dit România modern\.(…) Astfel, liberalismul român trebuie privit ca un curent obiectiv, cristalizat înîns\[i structura noastr\ social\. Acest curent care alc\tuie[te m\duva societ\]iinoastre actuale este mai larg decât gruparea politic\ liberal\.”

({tefan Zeletin, Neoliberalismul român: liberalism [i liberali, 1927)

2

„Romanticii afirmau poporul [i legenda na]ional\; «intelectuali[tii» t\g\-duiesc poporul [i î[i fac din legenda latinist\ argumentul anex\rii lor la cul-tura francez\. Ceea ce ei numesc europenism, nu e decât fran]uzism; ceeace ei numesc intelectualism [i ra]ionalism, nu e decât adaptarea la o anumit\direc]ie din cultura francez\ [i totodat\ abdicarea de la autohtonism. (…)

Dac\ menirea poporului românesc este aceea de a crea o cultur\ dup\chipul [i asem\narea lui, afirma]ia aceasta implic\ [i solu]ia unei orient\ri.Cine preconizeaz\ orientarea spre Occident roste[te un non-sens.Orientarea cuprinde în sine cuvântul Orient [i înseamn\ îndreptarea spreOrient. (…) Zicala spune pretutindeni c\ lumina vine de la R\s\rit. {i cumnoi ne afl\m geografic în Orient [i cum, prin religia ortodox\, de]inemadev\rul luminii r\s\ritene, orientarea noastr\ nu poate fi decât spre Orient,adic\ spre noi în[ine, spre ceea ce suntem prin mo[tenirea de care ne-amînvrednicit. (…) Pe linia acestei directive a tradi]iei autohtone, «Gândirea»mo[tene[te «Sem\n\torul». Dou\ idei principale se desfac din mi[careasem\n\torist\: ideea istoric\ [i ideea folcloric\. Genialul animator al mi[c\riiîi prescrie un scop precis fa]\ de care nu admitea discu]ie: unitatea politic\a românilor. (…) Acelui care va scrie o filosofie a istoriei noastre, ortodoxiaîi va da cheia în]elesului acestei istorii (…).”

(Nichifor Crainic, Sensul tradi]iei)

3

Manifesta]ie legionar\ prilejuit\ de înmormântarealui Mo]a [i Marin, membri ai mi[c\rii

c\zu]i în r\zboiul civil din Spania


1. Identifica]i marile curente degândire care au marcat dez-voltarea României în perioadainterbelic\.

2. Alc\tui]i o list\ cuprinzând ele-mentele de divergen]\ dintreaceste curente de gândire. Ar-gumenta]i r\spunsul.

3. Exist\ [i elemente de conver-gen]\? Exemplifica]i.

4. Organiza]i o dezbatere petema confrunt\rilor de idei dinperioada interbelic\. Decide]icare a fost curentul dominant.Motiva]i alegerea f\cut\.

5. Mai sunt de actualitate dezba-terile de idei proprii perioadeiinterbelice? Oferi]i exemple deconfrunt\ri similare ale zilelornoastre.

De[i imperfect\, democra]iaromâneasc\ a rezistat pân\ în1938, sistemul politic multipar-tid oferind mai multor forma-]iuni politice posibilitatea sãcontribuie potrivit propriilorideologii la construc]ia politic\.

Debutând în 1938, autoritaris-mul a cunoscut mai multemodalit\]i de exprimare, de ladictatura regal\ pân\ la totali-tarismul de tip fascist saucomunist.

Abia în 1989, România [i-a re-luat cursul dezvolt\rii demo-cratice.

PRO MEMORIA!



CONSTITU}IA DIN 1866

Îndep\rtarea lui Cuza, în februarie 1866, de pe tronul Principa-telor Unite punea serioase probleme succesorilor s\i – o locote-nen]\ domneasc\ în care erau reprezentate ambele Principate [iarmata, Guvernul provizoriu [i o Adunare proclamat\ imediatConstituant\. De[i pu]in agreat de unele Mari Puteri, prin]ul str\ina fost acceptat în cele din urm\ drept fapt împlinit. Constitu]ia a fostproclamat\ în iunie 1866 [i, de[i era opera unei Camere prepon-derent conservatoare, avea mai degrab\ un caracter liberal.

Actul din 1866 introducea pentru prima dat\ numele de statRomânia [i nu f\cea o referire explicit\ nici la suzeranitateaturceasc\, nici la garan]ia colectiv\ a Marilor Puteri. Prima consti-tu]ie autohton\ organiza cet\]enia, legând-o în mod esen]ial deproprietate sau de „capacit\]i” ob]inute prin diplome care îng\duiaupracticarea profesiunilor liberale. Aceast\ rela]ie avea s\ deter-mine instituirea Colegiilor electorale (în varianta din 1866 – 2 lasenat, 4 pentru camera inferioar\), astfel organizate încât s\încredin]eze celor dou\ Adun\ri numai deputa]i ale[i fie pentruavere, fie pentru competen]e dovedite. Din p\cate, ac]ionau con-comitent doi factori de excludere: unul religios [i cel\lalt de sex,evreii [i femeile fiind îndep\rta]i/îndep\rtate din via]a public\. Suntnotorii complica]iile interna]ionale pe care le-a produs articolul 7,angajamentele asumate de liderii no[tri politici la Congresul de laBerlin (1878) [i modificarea sa în 1879, în sensul atribuirii natura-liz\rii individuale [i pentru locuitorii ]\rii de alte confesiuni.

În ce prive[te cealalt\ excludere, care înc\lca principiileegalit\]ii în fa]a legii, va trebui s\ a[tept\m mul]i ani pân\ ce votulfeminin s\ fie par]ial atribuit în 1938 [i integral abia în 1946, înain-tea alegerilor organizate de guvernul condus de dr. Petru Groza.

Astfel, printr-un larg regim de drepturi [i libert\]i, cet\]eanuldevenea depozitarul tuturor acelor garan]ii care s\-i asigure pro-tec]ia în rela]ia sa cu statul.

Juri[tii sunt de acord c\ prin Constitu]ia din 1866 se instituia unguvern\mânt mixt, în care, în interiorul legislativului, pondereaCamerei inferioare, reprezentând majoritatea electoratului, s\ fiecompensat\ de Camera superioar\ (aristocratic\, unde tonul îld\dea mo[ierimea) [i de principe/monarh. În teoria contractuluisocial, pactul încheiat între suveran [i na]iune prin corpul reprezen-tativ se întemeia pe o sum\ de valori de mult prezente în consti-tu]ionalismul englez: suveranitatea na]ional\, separa]ia puterilor,monarhia ereditar\, responsabilitatea ministerial\ sau suprema]iaConstitu]iei asupra altor legi. Drepturile publice sunt cele dinDeclara]ia francez\ din 26 august 1789.

Modulul II

onstitu]iile din RomâniaC

Preambulul constitu]ionalimului românesc

Carol I, a c\rui urcare pe tron a fost urmat\ de adoptareaConstitu]iei din 1866

„Art. 371 – Începutul, religia,obiceiurile [i cea de un fel limb\ as\l\[luitorilor într-aceste dou\prin]ipaturi (…) sunt îndestule ele-menturi de o mai aproape a lorunire…”

(Regulamentele Organice aleValahiei [i Moldovei,

în Istoria României în texte)

1

„Art. 2 – Egalitatea drepturilorcivile [i politice. Art. 7 – Libertateatiparului. Art. 13 – Garantarea li-bert\]ii individuale [i a domiciliului.Art. 19 – Întemeierea ministeruluipublic. Art. 23 – Libertatea cultelor.”

(M. Kog\lniceanu, Dorin]ele partidei na]ionale, în Istoria României în texte)

3


„Art. 7 – Na]iunea român\ cerelibertatea de a vorbi, de a scrie [i atip\ri f\r\ nicio cenzur\, prin urmarepretinde libertatea tiparului, f\r\sarcina grea a cau]iunii.

Art. 8 – Na]iunea român\ cereasigurarea libert\]ii personale, cuacestea dimpreun\ cere libertateaadun\rilor.”

(Peti]iunea Na]ional\ de la Blaj – 3-5 mai 1848,


2


Elementul cheie al construc]iei institu]ionale îl constituia bica-meralismul. Senatul, în cele din urm\ acceptat de legiuitori, aveadrept caracteristici: 2 colegii (cens mai ridicat, ca [i vârsta eligibi-lit\]ii), mandat mai lung [i institu]ia senatorilor de drept (mo[teni-torul tronului, mitropolitul, episcopii). Senatul era asociat întreguluiproces legislativ, Adunarea deputa]ilor marcându-[i o u[oar\ pre-eminen]\ exclusiv prin dreptul de a vota bugetul. Adun\rile aveaugarantat\ autonomia, imunitatea [i lipsa responsabilit\]ii parla-mentarilor, precum [i dreptul lor de control exercitat prin inter-pelare, constituirea de comisii de anchet\ etc.

În fine, Constitu]ia definea statutul puterii judec\tore[ti, inamovi-bilitatea magistra]ilor, constituirea juriului (pentru crime, delictepolitice [i de pres\) [i interdic]ia organiz\rii oric\ror comisii sau tri-bunale excep]ionale.

Pân\ la sfâr[itul Primului R\zboi Mondial, Constitu]ia din 1866a fost revizuit\ de mai multe ori.

„Art. 46 – Moldovenii [i valahiivor fi cu to]ii egali în fa]a impozitului[i vor fi în aceea[i m\sur\ admi[i înslujbele publice într-unul sau altuldin principate. Libertatea lor indivi-dual\ va fi garantat\. Nimeni nu vaputea fi re]inut, arestat sau urm\ritdecât conform Legii.”

(Conven]ia de la Paris,7/9 august 1858,

dup\ Istoria României în texte)

4

„Art. 1 – Principatele unite constituie un singur stat indivizibil sub denu-mirea de România. Art. 7 – Însu[irea de român se dobânde[te, se conserv\[i se pierde potrivit regulilor statornicite prin legile cre[tine. Numai str\ini deetnii cre[tine pot dobândi împ\mântenirea. Art. 13 – Libertatea individual\este garantat\. Art. 21 – Libertatea con[tiin]ei este absolut\. Art. 24 –Constitu]ia garanteaz\ tuturor libertatea de a comunica [i publica ideile [iopiniile lor prin viu grai, prin scris [i prin pres\ (…). Art. 25 – Secretul scriso-rilor [i al depe[elor telegrafice este inviolabil. Art. 26 – Românii au dreptul dea se aduna pa[nic [i f\r\ arme. Art. 28 – Fiecare are dreptul de a adresa laautorit\]ile publice peti]iuni subscrise de c\tre una sau mai multe persoane.”


5

„Ghi]\ Pristanda (singur, intr\ prin dreapta, e pu]in mi[cat): O f\cur\m [ip-asta … [i tot degeaba. Am pus mâna pe Ca]avencu… Când am asmu]itb\ie]ii de l-au umflat, striga cât putea: «Protestez în numele Constitu]iei !Asta e violare de domiciliu!» – Zic: «Curat violare de domiciliu! da umfla]i-l»[i l-au [i umflat. L-am turnat la hârd\ul lui Petrache. M-am întors cu birjaacas\ la el, am c\utat peste tot. (…) M-am întors la poli]ie, l-am scotocit prinbuzunare, peste putin]\ s\ dau de scrisoare, nu e [i nu e.”

(I.L.Caragiale, O scrisoare pierdut\, 1884)

6

„A doua cerin]\ a statului liberal modern este independen]a magistra]ilorde puterea executiv\, care independen]\, garantând averea [i onoareacet\]eanului liber, d\ acestuia sentimentul c\ este [i el independent de pu-terea executiv\. Dar nici în acest sens nu am f\cut un pas mai departe dece eram în 1866, astfel încât [i prescrip]ia constitu]ional\ în aceast\ privin]\a r\mas liter\ moart\.”

(Titu Maiorescu, Contra propunerii de reviziune a Constitu]iei, 1884, în Discursuri parlamentare, III, 2003)

7

1. Urma]i parcursul istoric al ches-tiunii drepturilor [i libert\]ilorcet\]ene[ti de la 1848 la 1866.Motiva]i semnifica]ia lor în pro-gramul pa[optist, în pozi]iaMarilor Puteri fa]\ de Unire(Conven]ia de la Paris) [i înprimul text constitu]ional autoh-ton de la 1866.

2. Recitind textul cunoscut alcapodoperei lui Caragiale, sta-bili]i momentul istoric al ela-bor\rii Scrisorii pierdute [i alprimei sale reprezenta]ii, dar [isemnifica]iile contextuale pecare celebra replic\ a vardistu-lui Pristanda – „Curat constitu-]ional” – le produce la arestarealui Nae Ca]avencu [i în scenabanchetului final.

3. Argumenta]i, cu ajutorul docu-mentului 7, critica maiorescian\ aConstitu]iei din 1866. Problemaa r\mas de actualitate [i în pre-zent. Reînnoi]i argumenta]ia,aducând astfel chestiunea la zi.

O scrisoare pierdut\ în viziunea regizoral\ a lui Sic\ Alexandrescu,

un spectacol de referin]\ al teatrului românesc




CONSTITU}IA DIN 1923

Constituirea României Mari, la sfâr[itul Primului R\zboi Mondial,a creat un nou cadru teritorial, demografic [i social-economic carenecesita adoptarea unui nou act constitu]ional. Vreme de mai mul]iani s-au desf\[urat ample dezbateri pe marginea celor dou\ pro-iecte: unul liberal [i altul na]ional-]\r\nesc.

Adoptat\, în cele din urm\, de un parlament cu majoritate libe-ral\, transformat ad-hoc în Adunare Constituant\, [i promulgat\imediat de suveran, noua lege fundamental\ a statului urma îndea-proape Constitu]ia din 1866. Totu[i, câteva principii noi, de o impor-tan]\ deosebit\, în concordan]\ cu situa]ia postbelic\ a României[i cu constitu]ionalismul democra]iilor occidentale, [i-au g\sit loc înactul adoptat în martie 1923.

Astfel, votul universal masculin, acceptat înc\ la revizuirea din1917, era statuat cu toate prerogativele sale (din p\cate, legeaelectoral\ adoptat\ abia în 1926, supranumit\ „a primei electorale”,pentru c\ acorda partidului care ob]inea 40% din sufragii majori-tatea parlamentar\, înc\lca reglement\rile anterioare privind ega-litatea electorilor). În mod corespunz\tor erau abolite toate piedicilede natur\ religioas\ sau confesional\ la dobândirea calit\]ii decet\]ean, iar prin afirmarea egalit\]ii juridice dintre sexe se deschi-dea perspectiva extinderii dreptului de vot [i asupra femeilor.

În materie legislativ\, senatul a fost men]inut, conferind prin com-ponen]a sa (membri ale[i, membri desemna]i de consiliile locale, decamerele profesionale – de comer], agricultur\, industrie –, de uni-versitate, precum [i din membri de drept) o alt\ imagine na]iunii,diferit\ de cea reflectat\ de Adunare, desemnat\ exclusiv prin votuluniversal masculin. În configura]ia constitu]ional\, [i aceast\ insti-tu]ie î[i p\stra rolul de echilibru [i modera]ie. În cadrul executivului,regele nu [i-a pierdut prerogativele, cu observa]ia c\ înc\ succesorullui Carol I, Ferdinand (1914-1927), a desemnat [efi de cabinet carereprezentau partide departe de a întruni adeziunea popular\.

Consolidând separarea puterilor în stat, noua Constitu]ie acordaputerii judec\tore[ti controlul actelor puterii executive prin înfiin-]area contenciosului administrativ, o institu]ie specializat\ în rezol-varea conflictelor dintre stat [i persoanele fizice.

Modulul II

Deschiderea oficial\ a Corpurilor Legiuitoare (1927)

„Art. 1 – Regatul României esteun stat na]ional unitar [i indivizibil.Art. 7 – Deosebirea de credin]ereligioase [i confesiuni, de origineetnic\ [i de limb\ nu constituie opiedic\ spre a dobândi drepturilecivile [i politice [i a le exercita. Art. 8 – Nu se admite în stat niciodeosebire de na[tere sau de clasesociale. Art. 11 – Libertatea indivi-dual\ este garantat\. Art. 13 –Domiciliul este inviolabil. Art. 22 –Libertatea con[tiin]ei este abso-lut\. Biserica ortodox\ român\este biserica dominant\, iar ceagreco-catolic\ are întâietate fa]\de alte culte.”


1

„Libertatea civil\ [i politic\ fiind cele dou\ principii pe care se reazem\societatea modern\, liberul lor exerci]iu trebuie asigurat prin Constitu]ie. Unstat democratic nu se poate concepe f\r\ o des\vâr[it\ libertate politic\…(…) Libertatea politic\ e compus\ în primul rând din libertatea electoral\ caretrebuie garantat\ în mod serios. Libert\]ile individuale (fizic\, corporal\,moral\, intelectual\) au fost teoretic garantate [i de Constitu]ia din 1866, f\r\ca totu[i o garan]ie real\ s\ fi existat.

Trebuie aici preciz\ri. Nici perchezi]ii, nici p\trunderea în domiciliul cuivas\ nu se poat\ face f\r\ ordinul formal al magistratului, iar arest\rile provi-zorii s\ fie reglementate prin institu]ia Habeas Corpus.”

(G. Iunian, Abuzurile de autoritate [i garan]iile cet\]ene[ti, 14 mai 1922)

3

Ce este o democra]ie? (…) Darpentru aceasta poporul trebuie s\posede un minim de prosperitateeconomic\ [i de dezvoltare cultu-ral\ care s\-i asigure libertatea nunumai pentru a-[i îndeplini drep-turile cet\]ene[ti, dar [i pentru a-[iap\ra cu t\rie drepturile sale.

Democra]ia pentru a nu fi de-magogic\, pentru a nu c\dea pra-d\ anumitor forme [i formule, arenevoie nu numai de oameni lumi-na]i, ci [i de sem\n\tori de ideis\n\toase.”

(D. Gusti, Individ, societate [i statîn Constitu]ii viitoare, 4 iunie 1922)

2



REGIMURILE CARLIST {I ANTONESCIAN – CU {I F|R| CONSTITU}IE

Elaborat\ de Istrate Micescu, reputat jurist al perioadei interbe-lice, Constitu]ia carlist\ (1938) se întemeia pe critica regimului departide (dintr-o perspectiv\ reac]ionar\) [i pe doctrina corpo-ratismului. „Noul regim” instituit astfel se caracteriza prin pozi]iafundamental diferit\ a [efului statului, care î[i asuma practic guver-narea, prin întâietatea atribuit\ puterii executive, parlamentul bica-meral fiind o simpl\ anex\ legislativ\ a acestei puteri, prin desfiin-]area partidelor politice (înlocuite cu alc\tuiri inconsistente de tipulFrontului Rena[terii Na]ionale sau Partidului Na]iunii, puse subconducerea regelui, ambele surse de inspira]ie tardiv\ pentruNicolae Ceau[escu în anii comunismului) [i prin anularea con-trolului parlamentar. Asemeni „Statutului dezvolt\tor” din 1864, [iConstitu]ia din 1938 a fost supus\ unui plebiscit (desf\[urat îns\sub stare de asediu) menit s\ legitimeze moartea democra]iei [iinaugurarea autoritarismului, în fond rezultatul unei lovituri de for]\.

Este cert ast\zi c\, în anii 1938-1940, regimul personal al luiCarol al II-lea a modificat raportul de for]\ dintre puterile statului,anulând dreptul de control reciproc, [i a eliminat garan]iile careprotejau libert\]ile individuale.

Regimul antonescian care i-a urmat a f\cut un pas mai departe.Pre[edintele Consiliului de Mini[tri concentra toate puterile, deve-nind conduc\torul statului, în vreme ce regele, aruncat într-opozi]ie strict ceremonial\, func]ioneaz\ în umbra sa.

Generalul Antonescu a mai de]inut, în afara func]iei legifer\rii [iguvern\rii, [i dreptul de a încheia conven]ii [i tratate (preluat dinprecedenta Constitu]ie de la [eful statului) [i acela, care se vaar\ta foarte important în condi]iile de atunci, de a declara r\zboi [ide a încheia pacea. O succint\ caracterizare a regimului Anto-nescu trebuie s\ re]in\ [i discriminarea evreilor (legisla]ia rasial\având precedente înc\ în anii autoritarismului carlist), suspen-darea tuturor activit\]ilor politice (implicit a parlamentului), guver-narea prin decrete-legi (cu recursul la plebiscit), cultul personalit\]ii(preluat de la Carol al II-lea).

Lipsa partidului unic [i a mobiliz\rii politice a na]iunii nu pot a[e-za regimul Antonescu în categoria celor totalitare, ci mai degrab\ acelor fascist-corporatiste alc\tuite pe fondul autohton al antiparla-mentarismului [i autoritarismului.

Perioada cuprins\ între îndep\rtarea printr-o lovitur\ de palat aregimului Antonescu (23 august 1944) [i abolirea monarhiei (30 decembrie 1947) a fost marcat\ de evolu]ii care vor preg\tia[ezarea în legalitate a unei noi ordini constitu]ionale, marcate detotalitarismul comunist. Astfel, legea electoral\ din 1946 desfiin]asenatul [i instituia votul universal feminin, iar alegerile parla-mentare care au urmat ofereau PCR [i alia]ilor lor o larg\ majori-tate care, un an mai târziu, la 30 decembrie 1947, a dus la abolireamonarhiei [i la proclamarea Republicii Populare Române.

Constitui]i-v\ în grupuri de 4-5 elevi [i asuma]i-v\ urm\-toarele sarcini de lucru:

1. Stabili]i principalele drepturi [ilibert\]i cet\]ene[ti (dup\ docu-mentul 1) prev\zute în Consti-tu]ia din 1923, precum [i leg\-tura sa de nedesf\cut cu pre-cedenta lege fundamental\.

2. Defini]i, cu ajutorul documentului3, libertatea civil\ [i politic\. Pre-ciza]i-le sfera de cuprindere. Sta-bili]i din ce perspectiv\ este criti-cat\ Constitu]ia din 1866.

3. Caracteriza]i statul na]ional-le-gionar. Preciza]i una dintre dife-ren]ele esen]iale care îl despartde un stat democratic.


Carol al II-lea, cel ce [i-a justificatregimul personal

prin Constitu]ia din 1938

„Art. 1 – Statul român devinestat na]ional-legionar.

Art. 2 – Mi[carea legionar\ estesingura mi[care recunoscut\ înnoul stat având ca ]el ridicareamoral\ [i material\ a poporuluiromân.

Art. 3 – Dl. general Ion Anto-nescu este conduc\torul statuluilegionar [i [eful regimului legionar.

Art. 4 – Domnul Horia Sima esteconduc\torul mi[c\rii legionare.”

(Decret regal prin care statul român a fost proclamat

stat na]ional-legionar, 14 septembrie 1940)

4



CONSTITU}IILE COMUNISTE (1948-1965)

Datele la care au fost alc\tuite cele trei constitu]ii comuniste nusunt întâmpl\toare:

– 1948 se plaseaz\ imediat dup\ desfiin]area complet\ a vechiu-lui regim odat\ cu izgonirea suveranului;

– 1952 marcheaz\ un moment important în subordonarea com-plet\ a statului nomenclaturii de partid;

– 1965 este anul schimb\rii liderului politic, succesiunea luiGheorghe Gheorghiu-Dej fiind preluat\ de Nicolae Ceau[escu.

Inspirate de constitu]ia sovietic\ din 1936, cele trei constitu]iirepublicane ale României comuniste sunt asem\n\toare, diferen-]ele dintre ele marcând evolu]ia treptat\ a modului în care controlulde partid s-a extins asupra întregii societ\]i.

Sub multe aspecte, leg\tura cu textele legislative anterioareeste rupt\. Suveranitatea na]ional\ [i „regimul reprezentativ” suntînlocuite cu puterea poporului „în care trebuie s\ se cuprind\ exclu-siv oamenii muncii de la ora[e [i sate”, „clasa muncitoare [i]\r\nimea muncitoare”, c\rora li se vor ad\uga „intelectualitatea [icelelalte categorii de oameni ai muncii, f\r\ deosebire de na]iona-litate” (1965).

Legea fundamental\ ridic\ la rangul de „for]\ conduc\toare”partidul unic – PMR (Partidul Muncitoresc Român, 1948-1965),apoi Partidul Comunist Român –, legitimându-l s\ depun\ singurcandidaturi pentru Marea Adunare Na]ional\ [i sfaturile populare.Textul Constitu]iei exclude orice alt\ organiza]ie politic\ de la actulguvern\rii [i suspend\ controlul parlamentar prin opozi]ie.

Reconstruit în direc]ia slujirii credincioase a partidului unic, statuliese din neutralitatea care-i revenea alt\dat\ [i prime[te func]ii pre-cise: constituirea propriet\]ii socialiste asupra mijloacelor de pro-duc]ie, planificarea economiei sau reprimarea energic\, „cu respec-tul legilor în vigoare”, a tuturor du[manilor noului regim politic.

Organul suprem al puterii de stat r\mâne, în toate cele trei con-stitu]ii, Marea Adunare Na]ional\, un parlament unicameral ales pebaz\ de vot universal de pe listele PMR/PCR, în fapt supus voin]eicelor care îl constituie.

De[i pare c\ legislativul se afl\ în prim-planul puterii, în faptexecutivul (Pre[edin]ia – din 1974 [i anterior Consiliul de Stat) suntconsecvent consolidate.

Consecin]\ fireasc\ a etatiz\rii propriet\]ii [i a planific\rii, sis-temul drepturilor [i libert\]ilor cet\]ene[ti mai func]ioneaz\ doar înm\sura în care nu contravine intereselor „celor ce muncesc”.Constitu]iile comuniste, ca texte care au legitimat totalitarismul [ioprimarea, [i-au încetat aproape automat ac]iunea odat\ cu izgo-nirea lui Nicolae Ceau[escu la 22 decembrie 1989. Comunicatul în10 puncte al Consiliului Frontului Salv\rii Na]ionale afirma necesi-tatea organiz\rii de alegeri libere [i separarea puterilor în stat.

Modulul II

Marea Adunare Na]ional\, un parlament supus voin]ei PCR

„Art. 1 – Republica Popular\Român\ este un stat popular unitar[i suveran. Art. 2 – Întreaga putereîn stat eman\ de la popor [iapar]ine poporului. Art. 16 – To]icet\]enii, f\r\ deosebire de sex,na]ionalitate, ras\, religie sau gradde cultur\, sunt egali în fa]a legii.Art. 19 – Dreptul la munc\ esteasigurat de dezvoltarea planificat\a economiei na]ionale. Art. 20 –Dreptul la odihn\ este asigurat princoncedii pl\tite organizate de casede odihn\, cluburi etc. Art. 21 –Femeia are drepturi egale [i sala-rizare egal\ cu b\rbatul. Art. 28 –Libertatea individual\ este garan-tat\. Art. 29 – Domiciliul este invio-labil. Art. 32 – Cet\]enii au dreptulde a se asocia [i organiza dac\scopul urm\rit nu este îndreptat încontra ordinii democratice stabiliteprin Constitu]ie.”


1

„Art. 1 – România este repu-blic\ socialist\, statul oamenilormuncii de la ora[e [i sate, suve-ran, independent [i unitar. Art. 28 –Libertatea cuvântului, a presei, aîntrunirilor, a mitingurilor [i ademonstra]ilor este asigurat\. Art. 29 – Aceste libert\]i nu pot fifolosite în scopuri potrivnice orân-duirii socialiste [i intereselor celorce muncesc. Art. 39 – Fiecare ce-t\]ean este dator s\ respecteConstitu]ia [i legile.”


2



Modulul II

REÎNTOARCEREA LA DEMOCRA}IE

Puterea care s-a impus în urma evenimentelor din decembrie1989 a elaborat o nou\ Constitu]ie, adoptat\ printr-un referendumîn decembrie 1991 (un altul, al revizuirii acesteia, a avut loc în2003).

Noua lege fundamental\ urma unei revolu]ii, dar prelua din ve-chiul regim comunist o form\ de stat, republica, impus\ printr-unact de for]\, f\r\ nicio confirmare a na]iunii. Dorin]a de a marcadiferen]e vizibile fa]\ de precedentele constitu]ii liberale, pe care,de fapt, le urma, avea în vedere adaptarea unor institu]ii precumCurtea Constitu]ional\ sau Avocatul Poporului. Documentele Orga-niza]iei Na]iunilor Unite reprezentau sursa unor drepturi sociale [ieconomice de asemeni introduse pentru prima oar\.

Era astfel reîntronat în societatea româneasc\ statul de drept,întemeiat pe suveranitatea poporului, separarea puterilor în stat,responsabilitate guvernamental\ [i drepturi [i libert\]i cet\]ene[ti.Reactivarea societ\]ii civile reprezenta cea mai bun\ garan]ie arestabilirii democra]iei.

Dup\ mai mult de 50 de ani de regimuri autoritare, dictatoriale[i totalitare, societatea dispune acum de un mijloc eficace pentru areac]iona la orice încercare a statului [i a conduc\torilor s\i de aie[i din limitele constitu]ionale.

Constitu]ionalismul românesca impus la începuturile socie-t\]ii moderne o lege fundamen-tal\ inspirat\ de liberalism.

Regimul comunist, care a for-mulat trei Constitu]ii, le-a subor-donat fie modelului stalinist, fiecelui na]ional-socialist. Refuzuldeclarat de a accepta diversita-tea (în plan etnic sau social-po-litic) reprezint\ una din caracte-risticile sale esen]iale.

Constitu]ia din 1991 a reîntorsRomânia la democra]ie.

PRO MEMORIA!

„Art. 1 – România este stat na]ional, suveran [i independent, unitar [iindivizibil. România este stat de drept democratic [i social, în care demni-tatea omului, drepturile [i libert\]ile cet\]enilor, libera dezvoltare a perso-nalit\]ii umane, dreptatea [i pluralismul politic reprezint\ valori supreme [isunt garantate. Art. 22 – Dreptul la via]\ [i integritate fizic\ [i psihic\ suntgarantate. Art. 23 – Libertatea individual\ [i siguran]a persoanei sunt invio-labile. Sunt stabilite prezum]ia de nevinov\]ie [i legalitatea pedepsei. Art. 25– Dreptul la liber\ circula]ie în ]ar\ [i în str\in\tate este garantat. Art. 31 –Dreptul la informa]ie oblig\ autorit\]ile publice s\ informeze corect cet\]eniiasupra problemelor de ordin public, dar [i de ordin personal.”


3

1. Compara]i cele 4 constitu]ii (cele 3 din vremea regimului comunist [i ceadin 1991) din perspectiva definirii statului [i a principalelor drepturicet\]ene[ti. Prin ce se deosebe[te R.P.R./R.S.R. de România postcomu-nist\? Care este limita libert\]ilor individuale în comunism în compara]iecu aceea din democra]ia restabilit\ dup\ 1989?

2. Alc\tui]i un text cu subiect istoric în care s\ comenta]i documentul 4,prezentând un fapt cunoscut din familie sau societate în care oferta comu-nist\ de protec]ie [i siguran]\ social\ anihileaz\ complet libertatea politic\.

3. Alc\tui]i un eseu de 1-2 pagini pe tema constitu]ionalismului, urm\rindmodele occidentale [i tipare autohtone din secolul XIX, Constitu]ia din1923, apogeul democra]iei interbelice, viziunea comunist\ asupra liber-t\]ii, reîntoarcerea la democra]ie.


„Finalitatea discursului consti-tu]ional la 1948, 1952 [i 1965 estede a investi cu for]\ juridic\ vizi-unea comunist\ asupra libert\]ii. Oviziune care înglobeaz\ un teritoriuvast de la oficializarea planific\riipân\ la reglementarea spa]iuluilocativ [i indicarea bunurilor carepot face obiectul dreptului de pro-prietate personal\. Ceea ce omulmunce[te prime[te în aria protec-]iei [i siguran]ei sociale, afecteaz\substan]a libert\]ii politice, care înnoua orânduire constitu]ional\ estesinonim\ cu salvgardarea intere-selor «celor ce muncesc».”

(I. Stanomir, Libertate, lege [i drept, 2005)

4

Monumentala cl\dire a Palatului Parlamentului (în plan

îndep\rtat) v\zut\ dinspre Pia]a Unirii



Istoria constitu]ionalismului românesc se desf\[oar\ în secoleleXIX-XX în concordan]\ cu marile texte juridice ale timpului, dar înegal\ m\sur\ [i cu tradi]ia politic\ autohton\ consacrat\ prin celeaproape 5 secole de existen]\ a statului medieval.

Toate legile fundamentale elaborate în România de la 1866 [ipân\ în prezent au capitole separate despre puterile statului, expri-mate prin institu]ii, [i despre drepturile [i (dup\ 1938) despre înda-toririle cet\]enilor.

Referitor la prerogativele domniei/monarhului, prima Constitu]ieîi recunoa[te implicarea în toate puterile statului, încredin]ându-i-oexplicit doar pe cea executiv\, exercitat\ prin mini[tri, numi]i [i revo-ca]i. Domnul [i Reprezentan]a Na]ional\ (Adunarea deputa]ilor [iSenatul) reprezint\ corpul legislativ [i pot avea fiecare în parte [iini]iative în aceast\ direc]ie. Toate hot\rârile institu]iilor juridice suntformulate în numele domnului. Puterile sale constitu]ionale suntereditare „din b\rbat în b\rbat prin ordinul de primogenitur\”. Per-soana domnului este inviolabil\, niciun act al s\u nu are valabilitatedecât dac\ este semnat de ministrul de resort.

Între celelalte atribu]ii, multe ]in de tradi]ia domneasc\ sau voie-vodal\: sanc]ionarea [i promulgarea legilor, amnistierea saumic[orarea pedepselor, confirmarea în func]ii a mini[trilor, dreptulde a bate moned\ [i comanda suprem\ a trupelor.

Constitu]ia din 1866 înlocuia „supusul” vechiului regim cu „cet\-]eanul” epocii moderne, dotându-l cu acele drepturi civile [i politicecare s\ garanteze neamestecul statului în sfera existen]ei sale par-ticulare, dar în egal\ m\sur\ s\ îi asigure [i participarea la via]apublic\.

Un bun exemplu de interpretare a modului în care un drept con-stitu]ional [i cet\]enesc [i-a modificat de-a lungul timpurilor sferade cuprindere îl reprezint\ statutul propriet\]ii, declarat\ la 1866„sacr\ [i inviolabil\” (împreun\ cu toate crean]ele – titluri care potconferi un drept asupra statului). Exproprierea nu se putea facedecât în cazuri de utilitate public\ „[i dup\ o dreapt\ [i prealabil\desp\gubire”.

În Constitu]ia din 1923 apare o nou\ formulare, garantat\ fiinddoar „proprietatea de orice natur\”. Într-un articol urm\tor, statuleste declarat proprietar al tuturor z\c\mintelor miniere, precum [ial bog\]iilor subsolului de orice natur\.

Constitu]ia din 1938 afirm\ caracterul „inviolabil” atât al proprie-t\]ii, cât [i al crean]elor asupra statului [i particularilor [i le garan-teaz\ ca atare. Proprietatea asupra subsolului este men]inut\.

*Institu]ii[i drepturi cet\]ene[ti

STUDIU DE CAZ

Încoronarea de la Alba Iulia (1922)a regelui Ferdinand [i a reginei Maria

Prevederi ale Constitu]iei din 1866

„Art. 32 – Puterea legislativ\ seexecut\ de c\tre domn [i Repre-zenta]iunea na]ional\. Legile suntsupuse sanc]iunii domnului dup\ce au fost discutate [i votate liberde ambele Adun\ri. Art. 101 – Pu-terea executiv\ este încredin]at\domnului, care o execut\ în modregulat prin Constitu]ie, adic\ prinmini[trii numi]i [i desemna]i de el.Art. 36 – Puterea judec\toreasc\se execut\ prin cur]i [i tribunaleale c\ror hot\râri se pronun]\ învirtutea legii [i se execut\ în nu-mele domnului.”

1

Prevederi ale Constitu]iei din 1923

„Art. 33 – Toate puterile statuluieman\ de la na]iune, care nu lepoate executa decât prin delega]iepotrivit unor principii [i reguliacceptate în textul Constitu]iei. Art. 88 – Prerogativele regale suntnumirea [i revocarea mini[trilor,sanc]ionarea [i promulgarea le-gilor, dreptul de amnistie în materiepolitic\, dreptul de a scurta saumic[ora pedepsele cu materie cri-minal\, confirmarea în func]ii pu-blice, conferirea gradelor militare [idecora]iilor române, deschiderea[i închiderea sesiunii parlamen-tare, dizolvarea acesteia.”

2



Toate aceste formul\ri juridice afirm\ r\spicat c\ dreptul la pro-prietate constituie baza oric\rei activit\]i economice [i factorulesen]ial pentru stabilirea caracterului regimului politic.

Incursiunea prin istoria constitu]ionalismului românesc este obun\ ocazie de a urm\ri în ce m\sur\ timpurile au modelat dreptulla proprietate – declarat\ „sacr\ [i inviolabil\” la 1866, garantat\ „deorice natur\” ar fi în 1923, „inviolabil\” în 1938, aproape anihilat\ înanii comunismului, recl\dit\, nu f\r\ mari tensiuni, dup\ 1989 –,unul din factorii esen]iali care definesc caracterul regimului politic.

Un pamflet antimonarhic

„Ieri seara o nelegiuire [i o tr\dare a intereselor ]\rii s-a «comis» deguvern [i de Camer\ în condi]iile cele mai nedemne. S-a votat autorizareaca guvernul s\ poat\ încheia o conven]ie provizorie cu Austro-Ungaria.

Instigatorul acestei manopere, omul care a impus voin]a sa str\in\, esteacel personagiu egoist [i ne iubitor de ]ar\, care se nume[te rege [i care înrealitate este când o c\tan\ nem]easc\, când un ulan prusian. (…) El estesamsarul tuturor tr\d\rilor intereselor na]ionale, el este sufletul blestemat alregimului care ne guverneaz\. Pericolul cel mai mare este acest om, trebuiepus deci la rezon. Trebuie ca ]ara s\-i spun\ cuvintele care s-ar p\rea c\pentru dânsul au fost inventate. Il faut se soummettre ou se demettre.”

(G. Panu, Omul periculos, în Istoria României în texte, 2001)

3

Carol I despre el însu[i

La 24 februarie/ 7 februarie 1906, Carol îi scria surorii sale Maria deFlandra: „Deoarece de luni de zile m\ simt suferind [i în repetate rânduri atrebuit s\ contramandez [edin]ele cu mini[trii, ace[tia s-au alarmat în a[am\sur\ c\ f\r\ [tiin]a mea au chemat un medic de la Viena s\ m\ consulte.Opinia public\ de aici a fost foarte agitat\ [i a vrut s\ afle ce probleme am…”

Câteva zile mai târziu îi scria din nou: „De[i partidele se încaier\ [i sep\ruiesc stra[nic, pe mine m\ cru]\ de tot ce ar putea s\-mi fie nepl\cut sautulbur\tor. Oamenii sunt a[a de sco[i din fire, s\ m\ [tie suferind, c\ se gân-desc numai la s\n\tatea mea…”

(I. Bulei, Via]a în vremea lui Carol I, 2006)

4

Constitu]iile despre dreptul la proprietate

Constitu]ia din 1866: „Art. 19 – Proprietatea de orice natur\ e sacr\ [iinviolabil\. Exproprieri nu se pot face decât pentru cazurile de utilitate pu-blic\ legalmente constatate [i dup\ o dreapt\ [i prealabil\ desp\gubire.”

Constitu]ia din 1923: „Art. 17 – Proprietatea de orice natur\ este garan-tat\, precum [i crean]ele asupra statului. Se admite ca o derogare de laacest principiu exproprierea propriet\]ilor imobiliare, îns\ numai pentrucauzele de utilitate public\ enumerate [i dup\ o dreapt\ [i prealabil\ desp\-gubire stabilit\ de justi]ie.”

Constitu]ia din 1965: „Art. 5 – Economia na]ional\ se bazeaz\ peproprietatea socialist\ asupra mijloacelor de produc]ie. Art. 6 – Proprietateasocialist\ este de stat [i cooperatist\. Art. 36 – Proprietatea personal\ aredrept obiect veniturile [i economiile provenite din munc\, casa de locuit,gospod\ria [i terenul pe care ele se afl\, precum [i bunurile de uz [i confortpersonal. Art. 37 – Dreptul de mo[tenire este ocrotit de lege.”

5

Institu]ia monarhic\ [i-a doveditutilitatea politic\ sus]inând mo-dernizarea societ\]ii române[ti,independen]a, suveranitatea [iintegritatea sa teritorial\.

Dreptul la proprietate a definitîn mod fundamental legisla]iademocratic\, îngr\direa saulimitarea sa la un num\r debunuri strict necesare a fost ca-racteristica esen]ial\ a regimu-rilor totalitare.

PRO MEMORIA!


1. Caracteriza]i atribu]iile [i princi-piile dreptului la proprietate înconstitu]iile democratice din1866 [i 1923. Motiva]i principa-lele atribute care îi sunt acordate.

2. Citi]i cu aten]ie pamfletul lui G. Panu [i fragmentele din co-responden]a lui Carol I. Oarenu cumva indignarea publicis-tului este exagerat\? OareCarol nu gre[e[te închipuindu-[ic\ opinia public\ nu are alt\ grij\decât s\n\tatea sa? Formula]iun comentariu obiectiv. C\uta]i[i în presa actual\ texte asem\-n\toare [i motiva]i-le sub aspectpolitic.

3. Alc\tui]i un eseu de 1-2 paginicu titlul „Dreptul de proprietate înRomânia secolelor XIX-XX”, încare s\ compara]i detaliat drep-tul la proprietate într-o societateliber\ cu cel dintr-o societate to-talitar\. Formula]i câteva conclu-zii [i discuta]i-le cu colegii.

Camil Ressu, 10 Mai (satir\ antimonarhic\, 1916)


58 Recapitulare/Evaluare

RECAPITULARE / EVALUARE

}ara [i locuitorii

„Inteligen]a bogat\ [i superioa-r\ a românilor, îmbinat\ cu mo[te-nirea spiritului practic ce le va fir\mas de la romani, a dat spiritulsarcastic [i talentul firesc al româ-nilor de a satiriza. (…) Satira [i iro-nia sunt fructul unei mentalit\]i careaplic\ poezia în domeniul practic,c\ci umorul [i satira au efecte prac-tice, sunt un mijloc de a pedepsimoravurile [i a le îmbun\t\]i.”

(Dimitrie Dr\ghicescu)

1

„Existen]a unei na]iuni [i formarea unor state nu este posibil\ aici, înspa]iul carpato-pontic, decât la ad\postul mun]ilor. (…) Dar aceste state pecare le-a n\scut muntele nu pot s\ tr\iasc\ [i s\ se dezvolte liber decât înfunc]ie de mare. Exist\ o lege constant\ care se verific\ la fiecare cotitur\a istoriei. (…) În 1856, Congresul de la Paris n-a creat o Românie [i cu atâtmai pu]in o na]iune român\, dar i-a recunoscut o misiune european\ lagurile Dun\rii pe care a garantat-o prin restituirea celor 3 jude]e aleBasarabiei meridionale. F\când s\ i se restituie aceste trei jude]e laCongresul de la Berlin, Rusia avea de gând s\-[i restabileasc\ domina]iaabsolut\ asupra întregului bazin al M\rii Negre.”

(Gh. Br\tianu, Originile [i formarea unit\]ii române[ti, 1942)

2

„Unitatea real\ de via]\ care ne intereseaz\ atunci când cercet\mvechea civiliza]ie s\teasc\ are o întreit\ înf\]i[are: geografic\, etnic\ [isocial\. Cu alte cuvinte, mai întotdeauna unei comunit\]i de via]\româneasc\ îi corespunde o unitate geografic\ [i una etnic\, bine determi-nate, care îi dau un caracter propriu [i o îndrum\. Pentru o mai limpedeînf\]i[are s\ lu\m câteva exemple. }ara Oltului reprezint\ etnic o unitateperfect\: costume, ceramic\, unelte, mitologia, obiceiurile, limba cu caracterlocal. Via]a economic\ [i via]a de rela]ii se desf\[oar\ în interiorul acesteiunit\]i: c\s\torii, tov\r\[ii, leg\turi de orice alt\ natur\. Exist\ [i o con[tiin]\local\. Cei care tr\iesc aici se numesc «olteni» [i se cred un neam aparte.”

(Ernest Bernea – 1905-1990, sociolog din [coala lui D. Gusti –,Civiliza]ia român\ s\teasc\, 1944)

3

~n Morome]ii, romanul lui Marin Preda, poiana lui Iocan este spa]iuldiscu]iilor politice într-un sat teleorm\nean, în plin\ perioad\ interbelic\.

Aici se citesc ziare [i se rostesc opinii pro sau contra. În ziua pe care oevoc\ fragmentul ce urmeaz\ s-a aflat c\ guvernul (liberal, T\t\r\scu) vrea s\interzic\ uniformele verzi [i albastre ale grup\rilor antisemite [i profasciste.

„— Vezi m\, prostule, ad\ug\ apoi trimf\tor Coco[il\. Credeai c\ alt\treab\ n-au ei în Parlament decât s\ discute c\ ai tu fonciire mult\ de pl\tit!— P\i nu se putea, fiindc\ era chestiunea asta la ordinea zilei, ziseMoromete. (…) — E bine! zise Dumitru lui Nae cu gura mare [i-[i întinsepicioarele lui lungi cât putu mai încolo. Cade guvernul! Vin ]\r\ni[tii iar la pute-re, vine alde Crâ[mac! — M\, Dumitre, bine c\ ]i-aduse[i aminte! zise Iocanf\r\ s\ pomeneasc\ de candidatura sa viitoare. Nu mai putea alde Crâ[macs\ mai mearg\ pe jos. Venea de la prim\rie cu bicicleta. Când ajungea la podo striga pe fi-sa de departe: Ginaa! Ginicaaa… — Ha, ha, ha! râse Dumitrului Nae auzind glasul sc\l\mb\iat al fierarului… M\, Iocane, dac\ vreai s\ nuias\ Crâ[mac iar, d\-te cu ]\r\ni[tii! S\ [tii c\ te votez! declar\ el. — Nu sepoate, domnule, protestez! s\ri Moromete în ap\rarea prietenului s\u politic.Protestez! strig\ el cu glasul cu care citise dezbaterile, dar mult mai tare.”

(M. Preda, Morome]ii, vol. I)

4Dimitrie Dr\ghicescu

(1875-1945)

Doctor în sociologie la Paris(1904), politician liberal de stân-ga, a promovat interesele Româ-niei printr-o campanie de sus]i-nere a unit\]ii na]ionale depline(Paris, 1916-1918). Cartea sa dec\p\tâi, în bun\ m\sur\ igno-rat\, „Din psihologia poporuluiromân”, a ap\rut în urm\ cu unsecol (1907). Autorul î[i propunes\ caute, s\ disting\ [i s\ înf\]i-[eze materialul sufletesc primor-dial ce a intrat în compozi]ia psi-hologiei noastre etnice, precum [ifeluritele opera]iuni la care acestmaterial sufletesc a fost supus înlaboratoarelor istoriei universale[i a neamului.

Facerea „buzduganului”, un obiceitradi]ional prilejuit de seceri[ul grâului(fotografie de E. Bernea)


59Recapitulare/Evaluare

„Gr\dina Botanic\, Gr\dina reginei Maria de la Cotroceni, Parcul Carol,Gr\dina Icoanei [i Parcul Ioanid, Gr\dina Episcopiei [i înainte de toateCi[migiul dau bucure[tenilor senza]ia evad\rii din infernul aglomerat [i zgo-motos al str\zii.

Dintre litera]i, Lovinescu [i Eftimiu, ambii «riverani», viziteaz\ desCi[migiul, uneori [i împreun\. Criticul se plimb\ pe alei înso]it sau st\ la odiscu]ie literar\ la restaurantul Monte-Carlo. (…) Prin compara]ie, o plim-bare în Parcul Carol îl face s\ noteze: «Totul e dezola]ie pe acolo.»

Plimbarea este modul cel mai frumos [i mai ieftin de a-]i petrece timpulliber în capital\ [i nu exist\ locuitor al acestei urbe s\ nu tr\iasc\ în mijlocullui m\car o or\ pe zi.”

(I. Pavelescu, Întoarcere în Bucure[tiul interbelic, 2003)

6

C\l\tor împ\timit, Al. Vlahu]\ ne prezint\ în România pitoreasc\ o ima-gine aproape complet\ a ]\rii a[a cum era înainte de Marea Unire. Iat\-lajuns la Târgovi[te [i de aici urcând pe Ialomi]a spre Pietro[i]a.

„Dulce miroase în aerul dimine]ii fânul de pe lunc\ [i i-a[a lini[te – nu seaude decât tropotul cailor pe drumul neted [i uscat. Un farmec deosebit d\acestei v\i priveli[tea c\su]elor albe ce se ivesc dintre pomii înc\rca]i derod. Sate mari, îndestulate, î[i întind gospod\riile de o parte [i de alta a râu-lui pân\-n negura mun]ilor. (…) Intr\m pe la amiaz\ în Pietro[i]a, sat marecu mai multe c\tune frumos rev\rsate pe brâiele plaiului – în lungul apei,fer\straie mari, pive [i dârste, se strig\ unele pe altele, pân\ h\t în cap\tulde sus al Moroenilor, de unde începe înalta pustietate a mun]ilor, m\rea]a [ilini[tita împ\r\]ie a Bucegilor.”

5

A. Citi]i cu aten]ie documentele 1-3. R\spunde]i la urm\toarele cerin]e:a) Men]iona]i, dup\ documentul 1, ce a[az\ românii la temelia talen-

tului lor de a satiriza, atât de l\udat de autor.b) Defini]i, dup\ documentul 2, factorii geografici esen]iali în formarea

poporului [i na]iunii române.c) Men]iona]i, cu ajutorul documentului 3, câteva elemente care

definesc, sub aspect etnic, }ara Oltului.d) Prezenta]i, din perspectiva pe care o sus]ine autorul acestui text,

spa]iul etnic, geografic [i social în care v-a]i n\scut [i tr\i]i.e) Prezenta]i un eveniment în desf\[urare pe vremea când Gh. Br\-

tianu [i E. Bernea î[i publicau lucr\rile.B. Comenta]i modul cum se reflectau confrunt\rile politice din perioada

interbelic\ în lumea satului (documentul 4).C. Alc\tui]i un text cu subiect istoric folosind cât mai mul]i dintre urm\torii

termeni: sat, Constitu]ie, munte, democra]ie, con[tiin]a local\, ora[-ca-pital\, drepturi cet\]ene[ti, epoc\ modern\, secolul XX.

D. Elabora]i un eseu cu tema „Societate [i institu]ii”, urm\rind în 2 pagini:satul [i ora[ul în Evul Mediu [i în modernitate (2 asem\n\ri [i 2 deo-sebiri), 2 aspecte generale ale democra]iei [i totalitarismului [i unaspect particular al fiec\ruia dintre aceste regimuri politice înRomânia, institu]ia dreptului de vot, cu 2 argumente pentru votul uni-versal feminin. Încerca]i s\ valorifica]i unele din datele [i informa]iile dindocumentele 5-7.

„Femeia nu va putea atingemaximum de organizare în aceast\direc]ie de activitate [social\] decâtcând va fi chemat\ prin lege lavia]a public\, lege de cet\]enie de-plin\, de vot integral care trebuies\ i se înscrie în Constitu]ie.

Cunoa[tem cu to]ii întâmpin\-rile care s-au opus acestei reforme,c\ la noi ca pretutindeni se distrugec\minul, se distruge familia. Nu,domnilor, nu se distruge nimic.

Mai întâi, prin via]a public\ nutrebuie s\ mai în]elegem îndeletni-cirea agentului electoral.

Politica noastr\ va fi în]elegereaexact\ a nevoilor interne sau exter-ne ale poporului [i aceast\ în]ele-gere o vom c\p\ta singuri [i directîn aplec\rile vie]ii de toate zilele, înc\min, atelier sau birou, oriunde areomul de lucru, nu în cluburi.

Politica aceasta este a fiec\ruicet\]ean.

În al doilea rând, c\minul (…)înseamn\ o solidaritate material\[i o solidaritate moral\. Se unescdou\ for]e pentru a învinge maiu[or în via]\. Trebuie s\ i se deafemeii un rost egal cu al b\rbatuluiîn via]a de familie, iar aceasta nuse poate asigura decât prin depli-n\tatea drepturilor civile.”

(C. Botez, Drepturile femeii în Constitu]ia noastr\,

în Constitu]ia din 1923 în dezbaterea contemporanilor)

7

O imagine idilic\ pentru Româniaanului 1913 (fotografie

de Frederick Moore din arhiva „National Geographic Magazine”)

Valorificaþi-v\ cunoºtinþele!


60 Statul [i politica


nstitu]ii centrale [i autonomii localeîn spa]iul românesc

DOMNIA ÎN }|RILE ROMÂNE…

Cea mai important\ institu]ie central\ a societ\]ii medievaleromâne[ti a fost domnia, ad\ugat\ celei voievodale, incomparabilmai veche. Pe fondul autohton, mai u[or de cercetat înTransilvania, s-au ad\ugat îns\ importante influen]e externepoten]ate de raporturile tinerelor state medievale române[ti cuImperiul Bizantin (mai cu seam\ prin intermediul bisericii ortodoxedependent\ de Patriarhia de la Constantinopol), dar [i cu regatelecatolice vecine, ungar [i polonez, care au preluat [i dezvoltat înforme proprii monarhia de st\ri a Occidentului.

A rezultat de aici o sintez\ institu]ional\, dar [i o form\ a puteriicentrale. Astfel, Domnia }\rii Române[ti a fost, mai cu seam\dup\ instituirea Mitropoliei, o st\pânire de sine st\t\toare, cu afir-marea ferm\ a autocra]iei de esen]\ divin\, foarte apropiat\ demonarhia imperial\ bizantin\, în vreme ce domnii Moldovei, afla]iîn raporturi apropiate cu deosebire cu regatul polonez, au preluatcaracteristici ale monarhiei de st\ri, pe ansamblu mai dependent\de elitele politice boiere[ti.

Domnul a exercitat în mod esen]ial mai multe func]ii: a condusadministra]ia, numind dreg\torii, a avut ini]iativa actelor politice,declarând r\zboiul [i încheind pacea, a fost instan]a juridic\ supre-m\, a condus armata, a ocrotit Biserica [i a fost st\pânul întregu-lui p\mânt al ]\rii (de unde [i calitatea de domn), singurul în m\su-r\ s\ legitimeze proprietatea sub orice form\.

Semnificativ\ pentru autoritatea domnului valah este operapolitic\ a lui Mircea cel B\trân, reprezentat în fresca de la Cozia, cti-toria sa, cu însemnele imperiale. Nu [tim dac\ a aspirat cu adev\ratla acest titlu, dar râvna cu care a strâns în timpul vie]ii p\mânturileromâne[ti, dublele negocieri cu Sigismund de Luxemburg sauamestecul s\u la succesiunea Imperiului Otoman ne arat\ c\ [i-arfi dorit o asemenea structur\ statal\ în concordan]\ cu puterea sade esen]\ divin\.

Competen]e specifice modululuiSTATUL {I POLITICA

*1.2. Utilizarea termenilor/concepte-lor specifici(e) istoriei în contexte careimplic\ interpret\ri [i explica]ii interdis-ciplinare.

**2.1. Construirea unor demersuri detip analitic cu privire la situa]ii [i contexteeconomice, sociale, politice, culturale.

2.2. Proiectarea unui demers decooperare pentru identificarea [i reali-zarea unor scopuri comune.

2.3. Descoperirea constantelor în des-f\[urarea fenomenelor istorice studiate.


*3.2. Analizarea mesajelor transmisede surse istorice variate prin compara-rea terminologiei folosite.

Io Mircea Voievod [i fiul s\u Mihail(fresc\ din ctitoria voievodal\ de la Cozia)

Dimitrie Cantemir despre puterile domnului

„… I s-a l\sat [domnului] întrea-ga libertate [i aproape aceea[i pu-tere pe care o avusese alt\dat\ dea face legi, de a pedepsi pe locui-tori, (…). {i aceast\ putere a dom-nului se întinde (…) [i asupra negus-torilor turci [i a altor oameni de oricestare, atâta timp cât se g\sesc peteritoriul lui, via]a [i moartea acesto-ra sunt în mâinile lui.”(D. Cantemir, Descriptio Moldaviae)

1

„Spune-mi acum tic\loase suflete unde iaste domnia noastr\, unde iastemuma noastr\, unde sânt feciorii [i fetele noastre, unde iaste slava ceade[art\ a lumii acesteia [i bucuria ei? Unde sunt gr\dinile noastre cele fru-moase cu mesele cele întinse? Unde iaste vinul care totdeauna fierbeainima noastr\? Unde sunt diademele cele împ\r\te[ti care erau împodobitecu m\rg\ritare [i cu pietre cu mult pre]? Unde iaste aurul [i argintul din-tr-aceast\ lume, tic\loase suflete…”

(Înv\]\turile lui Neagoe Basarab c\tre fiul s\u Teodosie)

2

61Statul [i politica



„Dorin]a de a înf\]i[a acele sec-ven]e în care trecutul na]ional fiin]amarca neamului s\u l-a f\cut peConstantin Brâncoveanu s\ porun-ceasc\ pictarea în 1694, la M\n\s-tirea Hurezi, a unui complex ansam-blu genealogic, care, la fel ca por-tretele zugr\vite câ]iva ani mai târziu,prin 1698, la Potlogi [i la Târgovi[te(la re[edin]e voievodale), erau m\r-turii ale unei gândiri politice, ale uneicontinuit\]i dinastice [i statale al c\-rui punct de zenit voia s\ fie tocmaidomnia lui Constantin Brâncoveanu,darnicul protector al Ortodoxiei, alacelui venerabil Munte Athos.”

(Dan Horia Mazilu, Voievodul dincolo de

sala tronului, 2003)

5Diaconul Paul de Alep a ajuns împreun\ cu patriarhul Antiohiei Macarie,

la Târgovi[te, în decembrie 1653, în preajma Cr\ciunului, unde va r\mânemai mult\ vreme. Iat\ un fragment din însemn\rile sale.

„Ajungem la s\rb\toarea Învierii. Domnul st\ în biseric\ pe tron. Pe urm\,dup\ ce se mântuie slujba, se scot scaune afar\ din biseric\, pentru el, pen-tru patriarh [i pentru mitropolit. Se cânt\ «Hristos a înviat» de cor în grece[te[i slavone[te. Domnul îngenunche [i s\rut\ Evanghelia, patriarhul îl s\rut\pe frunte de trei ori: pu[tile pocnesc. Urmeaz\ dansul, ilumina]iile, în zgo-motul tuturor tunurilor [i ospe]ele cu glume. Toat\ s\pt\mâna pr\v\liile suntînchise, afar\ de m\cel\rii [i de cele care vând produse alimentare.”

(N. Iorga, Istoria românilor prin c\l\torii, 1920-1922)

4

„A fost în }ara Munteneasc\ un voievod cre[tin de credin]\ greceasc\,anume Dracula. {i odat\ a venit un oarecare negustor str\in din ]araUngureasc\ la cetatea lui. {i dup\ porunc\ [i-a l\sat c\ru]a pe uli]aora[ului. {i pe când dormea a furat cineva din c\ru]\ 160 de duca]i.Negustorul a reclamat furtul domnului care l-a lini[tit spunându-i c\ pân\noaptea va afla aurul, chiar de-ar fi s\ distrug\ ora[ul. {i a poruncit ca s\aduc\ aurul lui, s\-l a[eze în c\ru]\ [i s\ adauge un zlot. Negustorul adescoperit la locul [tiut aurul [i a g\sit zlotul în plus. S-a dus din nou la domn[i i-a povestit ce a g\sit. A venit [i ho]ul cu aurul [i Dracula i-a spus: «Dac\nu mi-ai fi spus de zlot, te-a[ fi pus în ]eap\ cu acest ho].»”

(Dup\ povestirile slavone despre Vlad }epe[,în Istoria României în texte, 2001)

3

„Este verificat c\ aceasta sedatoreaz\ del\s\rii [i lipsurilor tale[este vorba de domnul }\rii Româ-ne[ti de la sfâr[itul secolului alXVIII-lea]. Sunt prea importantepaza [i protec]ia pentru ca s\ nu seproduc\ nici-o pagub\ [i nici-ostric\ciune vreunei persoane dinacele p\r]i. De aceea, cu un num\rsuficient de pu[ca[i s\ mergi la Cla-dova într-un loc potrivit pentru paz\[i ap\rare [i prin ochi [i urechi întoate p\r]ile s\ fie poprite toate tre-c\torile [i vadurile din interiorul }\riiRomâne[ti pân\ la Por]ile de Fier.”

(Tahsin Gemil, Rela]iile }\rilor Române cu Poarta, 1984)

6

1. Organiza]i-v\ în 3-4 grupe [i solu]iona]i, lucrând împreun\, urm\toarelesarcini: a) Analiza]i con]inutul fiec\rei prerogative domne[ti enumerate de

Dimitrie Cantemir. b) Pornind de la documentul 2, comenta]i împrejur\rile în care s-a

sfâr[it domnia lui Neagoe Basarab. Lamenta]ia sa în fa]a mor]ii esteconsecin]a: I. labilit\]ii (nestatornicia, vremelnicia) generale a exis-ten]ei; II. situa]iei precare a domniei la începutul secolului al XVI-lea;III. convingerilor sale de cre[tin fervent?

2. Prezenta]i într-un scurt text cu subiect istoric concep]ia despre justi]ie a luiVlad }epe[. Imagina]i apoi cum s-ar desf\[ura aceea[i judecat\ ast\zi.

3. Documentul 4 ne arat\ leg\tura strâns\ dintre Domnie [i Biseric\.Men]iona]i, pe baza textului, actele de devo]iune cre[tin\ dovedite deMatei Basarab la Înviere. Sunt asem\n\ri între s\rb\toarea religioas\de acum 350 de ani [i cele ce se întâmpl\ în prezent de Pa[te?

4. Desprinde]i din documentul 5 semnifica]ia marilor tablouri votive de laHurezi, Potlogi sau Târgovi[te. Alc\tui]i un comentariu de 10-15 rân-duri despre legitimitatea domneasc\.

5. Preciza]i cine a ordonat domnului s\ stârpeasc\ bandi]ii (documentul 6)[i care erau limitele puterii domnului la sfâr[itul secolului al XVIII-lea.

6. Comunica]i colegilor rezultatele discu]iilor din grupe. Formula]i con-cluzii pe tema: Cum se manifesta puterea domniei? Cât de mari erausl\biciunile ei?

Constantin Brâncoveanu, portret din 1696 d\ruit

m\n\stirii de la Muntele Sinai


… {I VOIEVODATUL ÎN TRANSILVANIA

Între principii cre[tini ai timpului, voievozii }\rilor Române auocupat un loc distinct, determinat între altele [i de originalitatea sin-tezei politice [i institu]ionale pe care o reprezentau. Mari protectoriai Bisericii, în tradi]ia bizantin\ [i imperial\, ei s-au apropiat prin„politica de cruciad\” antiotoman\ de monarhiile apusene, fa]\ decare numeroase afinit\]i, între care limba [i tradi]ia apartenen]ei laromanitate, s-au dovedit foarte importante.

În contextul timpului, voievodatul Transilvaniei apare mai pu]in cao consecin]\ a unor coagul\ri preexistente, cât mai degrab\ caurmare a cuceririi treptate a spa]iului dintre Tisa [i Carpa]ii Meri-dionali de c\tre coroana maghiar\, cu impunerea aici a feudalismu-lui de tip occidental. Avansul treptat în noile teritorii era marcat deinstituirea comitatelor, unit\]i administrativ-teritoriale conduse defunc]ionari regali, înzestrate cu o garnizoan\ [i o cetate [i cu dome-niile aferente, suprafe]e funciare smulse ob[tilor libere [i încredin]ate„coloni[tilor”, nobilimea „feudalizat\” a regatului maghiar.

Cucerirea maghiar\ în teritoriile intracarpatice a adus nume-roase schimb\ri: coloniz\ri masive în comitate [i scaune, un nousistem de proprietate condi]ionat de rela]iile suzerano-vasalice [i deseniorie, noi autorit\]i administrative, militare [i spirituale. Dede-subtul acestor incontestabile realit\]i au continuat s\ func]ionezesecole la rând autonomiile române[ti, deosebit de puternice cu deo-sebire în „]\rile” de margine, în Ha]eg, în F\g\ra[ [i în Maramure[.

Adun\ri ale frunta[ilor români avuseser\ loc din vremuri înde-p\rtate, în acest cadru consacrându-se, potrivit standardelor tim-pului, cei mai de vaz\ participan]i la Congrega]ia din 1291 [i apoi,aproape 60 de ani mai târziu, în 1355. Cele dou\ date implic\evenimente cunoscute din istoria Transilvaniei care marcheaz\ oschimbare de atitudine a coroanei maghiare fa]\ de elitele nobi-liare române[ti din Transilvania. Între timp se constituia statulmedieval al }\rii Române[ti, ale c\rui rela]ii cu Angevinii evolua-ser\ de la recunoa[terea vasalit\]ii la afirmarea neatârn\rii, con-sacrat\ atât prin victoria de la Posada (1330), cât [i prin înfiin]areaMitropoliei de la Arge[ (1359). În acela[i timp, suprema]ia luiLudovic I asupra Moldovei era contestat\, ceea ce anihila, cel pu]inpentru o perioad\, orice tentativ\ a regalit\]ii maghiare de a-[iextinde autoritatea la sud [i r\s\rit de Carpa]i.

În consecin]\, în lunile aprilie-octombrie 1366, Ludovic de Anjouz\bove[te în Transilvania în mod special pentru a rezolva situa]iaraporturilor coroanei cu românii.

Dispozi]iile atunci adoptate aveau în vedere ca:1. St\pânirea p\mântului s\ se fac\ numai pe baza unui act

scris emis de rege, ceea ce exclude de la dreptul de proprietate,deci din rândul feudalilor, pe cnezii români ale c\ror drepturi sebazeaz\ pe „ius valahicum”.

Biserica din cimitirul satului Strei(C\lan, jud. Hunedoara), sec. XIII

În spa]iul carpato-dun\rean, ter-menul de cneaz a dublat [i aînlocuit termenul latin de iudex.Dup\ opinia istoricului IoanBogdan, institu]ia cnezatului estecontinuarea vechii judecii de originelatin\. Dup\ abandonarea Daciei,ace[tia au reprezentat autoritateasuprem\ în sânul ob[tii ]\r\ne[tidaco-romane [i române[ti, coor-donând activit\]ile administrative,judiciare, economice [i militare aleacesteia [i jucând rolul de interme-diari între ob[te [i autorit\]ile alo-gene (nomade sau sedentare).Treptat, li s-a sporit for]a economic\[i pozi]ia social\ [i din electivi audevenit viageri [i ereditari. În ]\rilesupuse unei st\pâniri str\ine(Transilvania, spre exemplu) sauacolo unde s-a exercitat adminis-tra]ia autohton\ autonom\, institu]iacnezilor a fost diferit\. În primul caz,atunci când s-au aflat sub autori-tatea unui senior laic sau eclesiastic[i-au pierdut vechile prerogative. Pedomeniile regale sau voievodale,cnezii s-au men]inut mai mult\vreme [i datorit\ particip\rii lor laexpedi]ii militare sau judec\]i.

(Dup\ Dic]ionarul de institu]iifeudale din }\rile Române, 1988)

1

Modulul III



2. St\pânirea cu titlu nobiliar era condi]ionat\ de apartenen]a lacatolicism, ceea ce excludea înc\ o dat\ elitele române[ti ortodoxede la conducerea statului.

Reglement\rile suveranului întemeiate pe nevoia de loialitate auavut drept consecin]\ o cre[tere semnificativ\ în importan]\ aadun\rilor cneziale. Dac\ o parte din elitele române[ti a trecut lacatolicism, pentru a-[i p\stra averea [i privilegiile, cei care aur\mas ortodoc[i [i-au dezvoltat activitatea la nivelul autonomiilorlocale. Este vremea (sec. XIII-XV) când aceste organisme seimplic\ în via]a comunit\]ilor din care provin, asumându-[i admi-nistrarea bunurilor, împ\r]irea drept\]ii, strângerea d\rilor c\tre stat[i îndeplinirea celorlalte obliga]ii. Multe adun\ri cneziale ac]io-neaz\ împotriva abuzurilor autorit\]ilor, invoc\ vechile libert\]iromâne[ti sau aleg delega]i care s\ sus]in\ cauza în fa]a regelui,voievodului sau comitelui.

Permanen]a acestor institu]ii confirm\ teza c\, în Transilvania,feudalismul occidental oficializat de autorit\]ile maghiare s-a întâl-nit cu un feudalism autohton cu „statul s\u”, care avea o armat\ [icet\]i, cu cre[tinismul s\u str\vechi, organizat ierarhic, [i cu struc-turi sociale care s-au men]inut dincolo de restric]iile impuse decoroana maghiar\.

În spa]iul românesc, condu-cerea central\ (cu deosebireîn ]\rile extracarpatice) [iautonomiile locale (mai cuseam\ în Transilvania) au co-existat vreme de secole.

Diversitatea formelor de orga-nizare politico-administrativ\are [i o conota]ie etnic\ [iconfesional\.

PRO MEMORIA!

Sf. Paraschiva, icoan\ lucrat\ într-unatelier din nordul Transilvaniei, sec. XVI

„Ludovic, din mila lui Dumnezeu Regele Ungariei, (…) am dat acestornobili credincio[i ai no[tri [i ai ]\rii noastre Transilvania acest drept, ca oriceom care va fi învinov\]it de furt sau tâlh\rie sau orice fapt\ nelegitim\ s\ poat\fi dat mor]ii de partea potrivnic\ cu m\rturia a 50 de nobili, dac\ învinuitul estenobil, [i cu m\rturia a 50 de oameni de rând, dac\ este om de rând.

{i dac\ un român de rând va fi învinov\]it sau va fi prins pe fa]\ [i sepoate face dovada împotriva lui, [va fi pedepsit] ca orice om de rând, dac\îns\ un român învinov\]ind un nobil de o nelegiuire nu va putea s-odovedeasc\ prin întregul num\r de nobili cerut de lege, atunci s\ fac\ dova-da cum poate prin nobili, cnezi, oameni de rând sau români, pân\ la num\rulde 50 de nobili, când fiecare cneaz înt\rit cu scrisoare regeasc\ poate fisocotit nobil, cneazul de rând s\ fie socotit jude s\tesc cu m\rturia de 1 fer-tun (1/4 din marc\) iar oamenii de rând sau românii s\ fie primi]i ca oamenide m\rturie de 1/2 de fertun.”

(Documenta Romaniae Historica, D, 1977)

2

„Alc\tuirea statutelor F\g\ra[ului la 1508 s-a f\cut împreun\ cu boieriidin districtul mai sus numit, care cuno[teau buna rânduial\ [i care seîntruniser\ [i cu alte prilejuri în vederea aplic\rii principiilor dreptului româ-nesc [i ap\rarea intereselor ]\rii. Codificarea de la începutul secolului alXVI-lea a respectat tradi]ia româneasc\ (…). Adunarea boierilor a dep\[itîns\ cu mult rolul unui simplu scaun de judecat\. Se [tie c\ ea a participat[i la hot\râri [i la puneri în st\pânire, a f\cut s\ fie recunoscute vechi privi-legii ale ]\rii, a p\strat în documente structura str\veche a F\g\ra[ului:boieri, vecini, ]ar\, jude, pop\, jude]. Rolul adun\rii boierilor în men]inereaF\g\ra[ului în spa]iul românesc s-a dovedit astfel fundamental.”

(I. A. Pop, Institu]ii medievale române[ti, Adun\rile cneziale [i nobiliare (boiere[ti) în secolele XIV-XVI, 1991)

3


1. Citi]i cu aten]ie documentul 2.Preciza]i care sunt categoriile so-ciale men]ionate în text. Stabili]i,dup\ text, regimul echival\rilor,dup\ modelul nobil = „cneazînt\rit cu scrisoare regeasc\”.

2. Men]inerea }\rii F\g\ra[ului înspa]iul românesc a permis p\s-trarea unei terminologii curatromâne[ti în aria social\, politic\[i administrativ\. Inventaria]i perând termenii sublinia]i la docu-mentul 3 [i acorda]i-le semnifi-ca]ii care s\ sublinieze atât conti-nuitatea, cât [i diversitatea ac-cep]iunilor în func]ie de epoc\.

Model: În secolul al XVI-lea, bo-ierul este un mare proprietarfunciar [i un membru al elitelorpolitice. Ast\zi, descenden]iiboierilor marcheaz\ în socie-tate superioritatea unei tradi]iide cultur\ [i civiliza]ie, în bun\m\sur\ pierdut\.



PROIECTE POLITICE – DE LA FANARIO}I LA PRIMA JUM|TATE A SECOLULUI AL XIX-LEA

Cunoscut sub numele de „epoca fanariot\”, secolul al XVIII-learomânesc a fost îndeob[te considerat ca o pat\ neagr\ a istorieina]ionale, ca o perioad\ dominat\ de boierimea de origine str\in\,preocupat\ mai curând de lux [i fiscalitate decât de dezvoltarea]\rii. La o privire mai atent\, chiar în acest context istoric defavorabil,putem identifica elemente de modernitate, r\d\cini ale marilor ideicare vor determina schimb\rile profunde ale secolului al XIX-lea.

O prim\ surs\ a modernit\]ii sunt chiar domnii fanario]i, întrecare se remarc\ Constantin Mavrocordat. Sub influen]a mi[c\riiiluministe a secolului al XVIII-lea, acesta aplic\ un consistent pro-gram de reforme de natur\ s\ contribuie la modernizarea Moldovei[i a }\rii Române[ti, între care amintim eliberarea ]\ranilor, desfi-in]area impozitelor directe sau reforma administra]iei. În urmar\zboiului ruso-turco-austriac (1736-1739) ob]ine reunirea Oltenieila }ara Româneasc\, prin Pacea de la Belgrad (1739).

Afla]i într-un con de umbr\, boierii români sunt în egal\ m\sur\preocupa]i de necesitatea moderniz\rii societ\]ii române[ti, atitudinemanifestat\ prin elaborarea unor proiecte de reform\ (209 ela-borate în perioada 1769-1830), adresate Rusiei, Parisului, Vienei,dar [i puterii suzerane. Aceste proiecte vizau constituirea unui statboieresc autonom, sau chiar independent. Sunt cunoscute în acestsens proiectul „republicii aristo-democratice[ti” alc\tuit de DimitrieSturdza, ideile de factur\ burghez\ ale lui Eufrosin Poteca sauproiectul de „constitu]ie a c\rvunarilor”. În acest context, începutulsecolului al XIX-lea marcheaz\ formarea „partidei na]ionale”, careva deveni din ce în ce mai vizibil\ cu cât ne apropiem de mijloculsecolului.

Revenirea domnilor p\mânteni a fost posibil\ ca urmare ami[c\rii revolu]ionare de la 1821. Vorbind [i ac]ionând în numele„norodului” suveran, Tudor Vladimirescu propune un amplu pro-gram politic care reflect\ aspira]iile politice ale micii boierimireformiste [i ale burgheziei române în formare: desfiin]area privi-legiilor, instituirea libert\]ii [i a egalit\]ii. De[i înfrânt\, mi[careacondus\ de T. Vladimirescu a lansat idei politice ce au continuat s\fie dezvoltate în deceniile urm\toare.

eneza statului român – de la proiect politic la realizarea României Mari

Gheorghe Laz\r (1779-1821)

C\rturar iluminist, a studiatteologia, dar [i istoria [i filosofiala Sibiu, Cluj [i Viena. Sus]in\torconsecvent al înv\]\mântuluilaic, a avut importante contribu]iila fondarea [colii în limba româ-n\, atât în }ara Româneasc\,cât [i în Moldova.

Eufrosin Poteca (1786-1858)

A fost primul profesor defilosofie din }ara Româneasc\.A mai predat logica, istoriafilosofiei [i etica la {coala româ-neasc\ a lui Gheorghe Laz\r, dela M\n\stirea „Sf. Sava” dinBucure[ti. A îmbog\]it patrimo-niul filosofic românesc cu impor-tante traduceri. În plan politic asus]inut egalitatea la numirea înfunc]ii, libertatea tiparului [i im-pozitul propor]ional cu averea.

Dinicu Golescu

(1777-1830)

Cunoscut maicu seam\ în cali-tate de autor al lu-cr\rii Însemnare a c\l\-toriei mele…, D. Golescu a fostun important c\rturar iluminist, afondat la Gole[ti o [coal\ deschi-s\ tuturor categoriilor sociale.Al\turi de al]i boieri reformi[ti, D. Golescu a sus]inut forma deguvern\mânt republican\, c\utândsprijin politic în Fran]a. S-a al\turatmi[c\rii revolu]ionare de la 1821.



Pa[i importan]i spre societatea româneasc\ modern\ au fostf\cu]i [i prin Regulamentele Organice. Elaborate în perioadaocupa]iei militare ruse, regulamentele au fost primele documentecu caracter constitu]ional din istoria }\rilor Române. Acestea austatuat principii politice moderne, precum separarea puterilor înstat, [i au introdus elemente ale economiei liberale: libertateacomer]ului, bugetul, impozitul unic.

Proiectul politic care a dus la realizarea României Mari a cuprins[i revolu]ia român\ de la 1848. Îndelung preg\tit prin efortul par-tidei na]ionale, anul 1848 s-a centrat pe ideile de libertate, na]iune[i modernizare a structurilor statale. Practic, nu exist\ programpolitic elaborat în cele trei ]\ri române sau ac]iune revolu]ionar\care s\ nu urm\reasc\ emanciparea na]ional\ [i social\ ori s\ nutind\ spre un tip de guvernare fundamentat\ pe principiile suve-ranit\]ii poporului, separ\rii puterilor statului, responsabilit\]ii fac-torului administrativ sau ale dreptului de autodeterminare aromânilor, indiferent de puterea c\reia temporar i se supuneau.

„Toate dreg\toriile ]\rii, atât cele politice[ti, cât [i cele biserice[ti, de lacea mai mare pân\ la cea mai mic\, s\ nu s\ mai orânduiasc\ prin dare debani, pentru ca s\ poat\ lipsi jafurile din ]ar\. (…)

Zapcii prin pl\[i s\ nu fie slobod a se orândui câte doi, ci numai câteunul, [i acela s\ fie p\mântean, [i prin chez\[ie c\ nu va face jaf. Caftanecu bani s\ înceteze cu totul de a se mai face, ci numai dup\ slujb\. (…)

}ara s\ fie volnic\ a-[ face [i a ]inea patru mii de osta[i panduri cuc\peteniile lor [i dou\ sute de arn\u]i, scuti]i de toate d\rile, [i cu leaf\u[oar\, a c\ror leaf\ s\ economiseasc\ din veniturile m\n\stirilor.”

(Cererile norodului românesc, 1821)

1

„Art. 371. Începutul, religia, obiceiurile [i cea de un fel limb\ a s\l\[luito-rilor într-aceste dou\ prin]ipaturi, precum [i cele deopotriv\ trebuin]e suntîndestule elementuri de o mai deaproape a lor unire. (…) Începuturile, dar,s-au a[ezat într-acest regulament prin cea de un fel de cl\dire a temeiuriloradministrative în amândou\ ]\rile.

Art. 372. L\cuitorii din amândou\ prin]ipaturile s\ vor împ\rt\[i de toatefolosin]ile negu]\tore[ti (…) [i vor dobândi deopotriv\ (…) acelea[i drepturicivile ce vor avea [i p\mântenii. C\derea de a dobândi într-o ]ar\ sau în altapropriet\]i mi[c\toare sau nemi[c\toare este asemenea dat\ l\cuitorilor dinamândou\ prin]ipaturile.” (Regulamentele Organice, 1831)

2

„1. Na]iunea român\, r\zimat\ pe principiul libert\]ii, egalit\]ii [i frater-nit\]ii, pretinde independen]a sa na]ional\, (…) s\-[i aib\ reprezentan]ii s\ila dieta ]\rii în propor]iune cu num\rul s\u, s\-[i aib\ dreg\torii s\i în toateramurile administrative, judec\tore[ti [i militare în aceea[i propor]iune, s\se serveasc\ cu limba sa în toate trebile ce se ating de dânsa. (…) Eapretinde pe tot anul o adunare general\.

2. (…) pretinde ca biserica român\ (…) s\ fie [i s\ r\mân\ liber\, inde-pendint\ de orice alt\ biseric\, egal\ în drepturi [i foloase cu celelalte bise-rici ale Transilvaniei. (…)” („Poporul suveran”, 28 iunie 1848)

3

Th. Aman, Tudor Vladimirescu

Studia]i cu aten]ie documentele[i rezolva]i sarcinile de lucru.

1. Selecta]i marile probleme cu carese confrunta societatea româ-neasc\ în secolul al XVIII-lea [i în-ceputul secolului al XIX-lea. Cla-sifica]i aceste probleme pe criteriipolitice, economice [i sociale.

2. Men]iona]i solu]iile prefiguratede mi[carea de emancipare înacea perioad\.

3. Evalua]i con]inutul Regulamen-telor Organice din perspectivamoderniz\rii }\rilor Române.

4. Organiza]i o dezbatere prin cares\ explica]i de ce Regulamen-tele Organice aveau s\ fie sus-pendate [i chiar arse în timpulrevolu]iei de la 1848.

5. Scrie]i un eseu de maximum opagin\ prin care s\ demonstra]icaracterul burghez liberal al pro-gramelor de reform\ elaborateîn secolul al XVIII-lea [i în primaparte a secolului al XIX-lea.


„Actuala Constitu]ie a }\rii Ro-mâne[ti const\ în RegulamentulOrganic impus de Rusia [i care-irezerv\ acestei puteri dreptul de ase amesteca în actele cele maiesen]iale ale Guvernului român [iale Adun\rii Na]ionale.”

(Talaat Efendi, comisar al Sublimei Por]i, 5 iunie 1848)

4



Alexandru Ioan Cuza(1820-1873)

Militar de carier\, participantactiv la revolu]ia român\ din1848, a devenit primul domnitoral României. Dubla alegere din1859 a fost urmat\ de aplicareaunui vast program de reforme po-litice, economice [i sociale, carene îndrept\]esc s\-l consider\mfondatorul României moderne.

Mihail Kog\lniceanu(1817-1890)

Personalitate fascinant\,complex\, implicat\ în marilemomente ale epocii sale (re-volu]ia de la 1848, unirea de la1859, marile reforme ale domnieilui Cuza, proclamarea indepen-den]ei de stat a României),Mihail Kog\lniceanu poate s\ fieconsiderat una dintre cele maireprezentative figuri ale secoluluial XIX-lea românesc.

MOMENTUL 1859

La numai zece ani de la înfrângerea revolu]iei de la 1848, dou\dintre ]\rile române, Moldova [i Valahia, reu[eau s\ fac\ pasuldecisiv spre realizarea statului român modern. Cum a fost posibilacest lucru? Condi]iile interne erau defavorabile: ocupa]ia militar\rus\ [i turc\, precum [i în]elegerea survenit\ între cele dou\ puterila Balta Liman au însemnat restrângerea autonomiei interne prinpierderea dreptului de numire a domnilor. Revigorat\ în timpulrevolu]iei pa[optiste, ideea na]ional\ a început s\ produc\ rezul-tate în anii imediat urm\tori, în pofida represiunii. {i românii nu aufost singuri în acest demers, procese asem\n\toare derulându-se[i în cazul germanilor ori al italienilor.

Într-un context ce nu p\rea d\t\tor de speran]e, ajutorul a venitchiar de la marile puteri. R\zboiul Crimeii a pus fa]\ în fa]\ Rusia pede o parte, Fran]a, Anglia, Turcia [i Sardinia de cealalt\ parte. Înfrân-gerea Rusiei a creat un context interna]ional favorabil schimb\rilorpolitice: Sardinia men]inea problema na]ional\ pe agenda interna-]ional\, iar la Congresul de pace de la Paris, }\rile Române ob]in ga-ran]ia colectiv\ a marilor puteri pentru statutul lor de autonomie. Su-zeranitatea otoman\ era men]inut\, dar din ce în ce mai mult pus\sub semnul întreb\rii. Lucru evident chiar la congresul de pace careia în discu]ie [i unirea românilor din cele dou\ Principate, idee sus-]inut\ deschis de reprezentantul Fran]ei, contele Walewski. Pozi]iileadverse ale turcilor [i habsburgilor, rezervele exprimate de Anglia auf\cut s\ se ajung\ la solu]ia consult\rii poporului în privin]a unirii.

Din acest moment, centrul de greutate se mut\ în interiorul celordou\ ]\ri române, iar responsabilitatea pe umerii unioni[tilor reuni]iîn „partida na]ional\”. {i, în pofida unor episoade trec\toare (ten-tativa caimacanului N. Vogoride de a falsifica alegerile în Moldova),unioni[tii reu[esc s\ demonstreze lumii întregi dorin]a ferm\ deunire a majorit\]ii românilor din cele dou\ principate. Rezolu]iileadun\rilor ad-hoc stau m\rturie în acest sens.

Alegerile ce au urmat s-au încheiat, de asemenea, cu victoriapartidei na]ionale, care a determinat dubla alegere a lui AlexandruIoan Cuza, la Ia[i [i la Bucure[ti, la 5, respectiv 24 ianuarie 1859.Procesul de constituire a statului român avea s\ fie cu mult mai în-delungat. Dubla alegere a fost urmat\ de realizarea unific\rii insti-tu]ionale, a mecanismelor administrative [i economice propriu-zi-se, precum [i de recunoa[terea noii realit\]i politice pe plan inter-na]ional. Aceast\ etap\ a fost parcurs\ pân\ la 24 ianuarie 1862,când Principatele Unite au adoptat numele oficial de România, iarmarile puteri au recunoscut noua entitate politic\, de[i numai petimpul vie]ii domnitorului Cuza.

Înc\ [i mai importante au fost îns\ eforturile lui Cuza de mo-dernizare a ]\rii. Secularizarea averilor m\n\stire[ti [i reformaagrar\ – prima din istoria României – sunt cele mai cunoscute ini]iativedin impresionantul efort legislativ care a pus bazele statului modern.

Modulul III



Acestor m\suri li se al\tur\ Codul Civil, Codul Penal, Legeainstruc]iunii publice, organizarea armatei na]ionale etc. Al. I. Cuza afost secondat de remarcabili oameni politici, între care se deta[eaz\figura primului ministru Mihail Kog\lniceanu. Demersul s\u reformist aderanjat for]ele politice conservatoare, în vreme ce modera]ia care acaracterizat programul s\u politic le-a deranjat pe cele radicale. Astfela luat na[tere ceea ce contemporanii au numit „monstruoasa coali]ie”,care, acuzând autoritarismul ultimilor s\i ani de domnie [i profitând de contextul economic nefavorabil, a pus cap\t domniei lui Cuza la 11/23 februarie 1866. Nu îns\ [i marilor sale realiz\ri.

„Adunarea ad-hoc a Moldovei, p\[ind pe calea ce i s-a deschis de c\treTratatul de la Paris, adec\ începând a rosti dorin]ele ]\rii (…) declar\ c\cele întâi, cele mai mari, mai generale [i mai na]ionale dorin]e ale ]\rii sunt:

1. Respectarea drepturilor principatelor [i îndeosebi a autonomiei lor, încuprinderea vechilor Capitula]ii încheiate cu Înalta Poart\. (…)

2. Unirea principatelor într-un singur stat sub numele de România.3. Prin] str\in cu mo[tenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare a

Europei [i ai c\rui mo[tenitori s\ fie crescu]i în religia ]\rii.4. Neutralitatea p\mântului principatelor.5. Puterea legiuitoare încredin]at\ unei ob[te[ti Adun\ri, în care s\ fie

reprezentate toate puterile na]iunii.”(Proiect de rezolu]ie al Adun\rilor ad-hoc din Moldova – 7/19 oct. 1857)

1

„Mai presus de toate (…) fi]i b\rba]i de pace [i de bun\ rânduial\, ave]iîncredere în Domnul vostru, care v\ dore[te tot binele; da]i, ca [i pân\acum, pilda supunerii c\tre legile ]\rii voastre (…); iubi]i România care deast\zi este dreapt\ pentru to]i fiii s\i.”

(Proclama]ia domnitorului Al.I. Cuza cu prilejul reformei agrare, 1864)

3

„Conven]ia încheiat\ la Paris în 7/19 august 1858 (…) este [i r\mânelegea fundamental\ a României.

Îns\, îndoita alegere din 5 [i 24 ianuarie 1859, s\vâr[irea Unirii (…) cât[i pentru rea[ezarea echilibrului între puterile statului (…) intr\ de ast\zi înputere urm\torul Statut:

Art. 1 Puterile publice sunt încredin]ate Domnului, Adun\rii ponderatice[i Adun\rii elective.

Art. 2 Puterea legiuitoare se exercit\ colectiv de Domn, de Adunareaponderatic\ [i de Adunarea electiv\.

Art. 3 Domnul are singur ini]iativa legilor; el (…) le supune Adun\rii elec-tive [i Corpului ponderatoriu spre aprobare.

Art. 4 Deputa]ii Adun\rii elective se aleg conform a[ez\mântului elec-toral aci anexat. Pre[edintele Adun\rii se nume[te în fiecare an de Domn dinsânul ei (…).

Art. 5 Adunarea electiv\ discut\ [i voteaz\ proiectele de legi ce-i vor fiprezentate de Domn. Aceste proiecte se vor sus]ine în Adunare de mini[trisau de membrii Consiliului de Stat, ce se vor delega de Domn spre acestsfâr[it; ei vor fi asculta]i oricând vor cere cuvântul.”

(Statutul dezvolt\tor al Conven]iei de la Paris, 2/14 mai 1864)

2

Deschiderea Divanului ad-hoc din }ara Româneasc\ (1857)

[i votul de la 24 ianuarie 1859, dou\ momente semnificative

care au asigurat unirea

1. Discutând în grupuri de lucru,identifica]i cel pu]in trei motivepentru care moldovenii solicit\prezen]a unui domn str\in petronul viitorului stat român.

2. Identifica]i atribu]iile specificeDomnului, respectiv Adun\rii [ievalua]i raporturile de puteredintre cele dou\ institu]ii. Dis-cuta]i rezultatele ob]inute cuceilal]i colegi din clas\.

3. Compara]i raporturile de puteredintre institu]iile statului, a[acum au fost acestea stabiliteprin Statutul Dezvolt\tor alConven]iei de la Paris, cu celeexistente ast\zi.

4. Lucrând în grupuri, formula]itrei consecin]e ale reformeiagrare din 1864. Evalua]i im-portan]a lor pentru dezvoltareaulterioar\ a României.




CONSOLIDAREA STATAL|. MAREA UNIRE DE LA 1918

Procesul de construire a României moderne a continuat pedou\ planuri. Primul a cuprins procesul de consolidare a statalit\]ii[i a institu]iilor democratice, dezvoltarea intern\, economic\, poli-tic\ [i cultural\. Cel de-al doilea plan a însemnat efortul constantdepus în plan interna]ional pentru des\vâr[irea unit\]ii statale aRomâniei. Ambele planuri au importan]a lor [i unul nu ar fi fostposibil f\r\ cel\lalt.

Anii ce au urmat detron\rii lui Al. I. Cuza au cunoscut o remar-cabil\ succesiune de evenimente politice decisive pentru ceea ceavea s\ devin\ România secolului XX. Anul 1866 a însemnatînsc\unarea unui principe german, Carol de HohenzollernSigmaringen, cel ce avea s\ devin\ cel mai mare rege al românilor.C\ci la scurt timp dup\ sosirea sa a fost adoptat\ prima Constiti]iea României (1866), sub conducerea sa au luptat armatele românela Plevna [i Smârdan, sub sceptrul s\u România s-a proclamatregat (1881) [i tot el este cel care a ales s\ respecte dorin]a româ-nilor [i s\ mearg\ în Primul R\zboi Mondial împotriva Germanieinatale. Dar evenimentul politic cel mai important al sfâr[itului desecol XIX îl reprezint\ ob]inerea independen]ei de stat. Implicareatân\rului stat român în r\zboiul ruso-turc din 1877–1878 nu trebuieprivit\ ca un simplu act de r\zboi, ci ca parte a unui plan politicamplu care viza ob]inerea independen]ei na]ionale. Pacea de laBerlin (1878), de[i a condi]ionat recunoa[terea acesteia de c\tremarile puteri, a marcat cuprinderea Dobrogei în grani]ele României,dar [i pierderea sudului Basarabiei.

Recunoa[terea independen]ei de c\tre marile puteri [i procla-marea regatului au fost urmate de importante m\suri de consolidareintern\. În aceast\ direc]ie se înscrie emiterea monedei na]ionale [ifondarea B\ncii Na]ionale (1880), inaugurarea Academiei [i a Atene-ului român (1881). Este perioada dezbaterilor politice între adep]iimoderniz\rii rapide [i cei ce considerau toate aceste institu]ii ca peni[te „forme f\r\ fond”. Purt\toare ale acestor idei sunt partidele carevor asigura un cadru politic democratic: România secolului XX va firezultatul interac]iunii ideologiei [i ac]iunii acestor partide.

Dup\ ob]inerea independen]ei de stat, nevoia de repozi]ionare înrela]iile interna]ionale a dictat aderarea României la Tripla Alian]\.Raporturile României cu Germania [i mai ales cu Austro-Ungaria auvariat îns\ în func]ie de interesul na]ional, mergând pân\ ladeclararea neutralit\]ii în 1914. Astfel, în primii doi ani ai r\zboiului,România a fost implicat\ într-un lung proces de negociere care aveadrept scop ob]inerea de garan]ii referitoare la recunoa[terea dreptu-lui istoric al României asupra teritoriilor române[ti ce se aflau înc\sub domina]ia str\in\. Întrarea în r\zboi al\turi de Antanta (1916) [iofensiva din Transilvania nu a fost numai rezultatul negocierilor, ci [io expresie a voin]ei politice de des\vâr[ire a unit\]ii na]ionale.

Constituirea Societ\]ii AcademiceRomâne (august 1867)

„În numele poporului Basarabiei,Sfatul }\rii declar\: Republica De-mocratic\ Moldoveneasc\ (Basara-bia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru,Dun\re, Marea Neagr\ [i vechilegrani]e cu Austria, rupt\ de Rusia,acum o sut\ [i mai bine de ani, dintrupul vechii Moldove (…) în putereadreptului istoric [i dreptului de neam,pe baza principiului ca noroadelesingure s\-[i hot\rasc\ soarta lor deazi înainte [i pentru totdeauna, seune[te cu mama ei România.

Tr\iasc\ unirea Basarabiei cuRomânia de-a pururi [i totdeauna!”(Actul Unirii Basarabiei cu România,

votat de Sfatul }\rii la 27 martie/9 aprilie 1918)

1

Modulul III



{i dac\ afirm\m c\ anul 1918 este considerat momentul de vârfal na]iunii române, acesta nu este numai meritul efortului militar, rela-tivizat de ofensiva germano-austro-ungar\, de pr\bu[irea Austro-Un-gariei sau a frontului estic prin ie[irea Rusiei din r\zboi, ci mai alesrodul voin]ei populare. C\ci Marea Unire era în egal\ m\sur\ dorin]aromânilor din Basarabia, Bucovina [i Transilvania. Beneficiind decontextul favorabil de la sfâr[itul Primului R\zboi Mondial, care aînsemnat în egal\ m\sur\ sfâr[itul imperiilor ]arist [i otoman,adun\ri reprezentative ale românilor de la Chi[in\u, Cern\u]i [i AlbaIulia au decis unirea cu ]ara. Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 areprezentat astfel, în egal\ m\sur\, o încununare a voin]ei politice,dar [i un r\spuns dat aspira]iei manifeste a poporului român.

„Noi, reprezentan]ii micilor na]iuni, am a[teptat cu ner\bdare atitudineacercurilor conduc\toare ale monarhiei fa]\ de aceste puncte [n.a. cele „zecepuncte ale lui Wilson] (…) c\ci astfel s-a recunoscut oficial (…) c\ noi deacum nu mai suntem na]ionalit\]i, ci na]iuni. Cunoa[tem m\rimea vremilorprin care trecem. (…) Drept aceea, reprezentan]a organiza]iei na]ionale aromânilor a hot\rât s\-[i defineasc\ atitudinea fa]\ de aceste puncte. (…)

Comitetul executiv al Partidului Na]ional Român din Ardeal [i Ungaria(…) constat\ c\ urm\rile r\zboiului îndrept\]esc preten]iile de veacuri alena]iunii române la deplina libertate na]ional\. Pe temeiul dreptului firesc, c\fiecare na]iune poate dispune, hot\rî singur\ [i liber de soarta ei, (…)na]iunea român\ din Ungaria [i Ardeal dore[te s\ fac\ acum uz de acestdrept [i reclam\ în consecin]\ [i pentru ea dreptul ca, liber\ de oriceînrâurire str\in\, s\ hot\rasc\ singur\ a[ezarea ei printre na]iunile libere.(…) Organul na]ional al na]iunii române din Ungaria [i Ardeal nu recunoa[teîndrept\]irea acestui parlament [i acestui guvern s\ se considere careprezentante ale na]iunii române. (…) Toate deciziile [i acordurile care s-arlua [i s-ar face f\r\ aprobarea acestor organe le declar\m ca nule [i f\r\valoare (…). Na]iunea român\ care tr\ie[te în monarhia austro-ungar\a[teapt\ [i cere – dup\ multe suferin]e de veacuri – afirmarea [i valorizareadrepturilor ei nestr\mutate [i inalienabile la via]\ na]ional\.”

(Alexandru Vaida-Voevod, discurs în parlamentul de la Budapesta, 18 octombrie 1918)

1

„(…) Bucovinenii n-au pierdut n\dejdea c\ ceasul mântuirii, a[teptat cuatâta dor [i suferin]\, va sosi [i c\ mo[tenirea lor str\bun\, t\iat\ pringrani]e nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui{tefan [i au nutrit ve[nic credin]a c\ marele vis al neamului se va înf\ptuicând se vor uni toate ]\rile române dintre Nistru [i Tisa într-un stat na]ionalunitar; constat\ c\ ceasul acesta a sunat!

Ast\zi, când dup\ sfor]\ri [i jertfe uria[e din partea României [i a puter-nicilor [i nobililor ei alia]i, s-au întronat în lume principiile de drept [i umani-tate pentru toate neamurile [i când în urma loviturilor zdrobitoare Monarhiaaustro-ungar\ s-a zguduit în temeliile ei [i s-a pr\bu[it [i toate neamurileînc\tu[ate în cuprinsul ei [i-au cî[tigat dreptul de liber\ hot\râre de sine, celdintâi gând al Bucovinei dezrobite se îndreapt\ c\tre regatul României, decare întotdeauna am legat n\dejdea dezrobirii noastre.”

(Mo]iunea de unire a Bucovinei cu România, 15/28 noiembrie 1918)

2


1. Reconstitui]i contextul politicinterna]ional în care s-a realizatMarea Unire. Evalua]i raportuldintre contextul interna]ional [icondi]iile interne.

2. Realiza]i o list\ cuprinzândasem\n\ri [i deosebiri întredocumentele care exprim\ vo-in]a de unire a românilor.

3. Realiza]i o list\ cuprinzând mo-tivele invocate pentru sus]ine-rea Unirii. Discuta]i concluziilecu colegii de clas\ [i decide]iasupra celor mai importantetrei motive.

4. Scrie]i un eseu de o pagin\ princare s\ demonstra]i faptul c\Unirea de la 1918 a fost rezul-tatul voin]ei populare.

Constituirea statului românmodern s-a întins pe o peri-oadã de timp cuprins\ între1859 [i 1918. Evenimente ma-jore precum dubla alegere a luiAl. I. Cuza, ob]inerea indepen-den]ei [i Marea Unire de la1918 jaloneazã acest proces.Na[terea statului român actualnu poate fi îns\ corect în]e-leas\ f\r\ men]ionarea con-tribu]iei boierilor reformi[ti, arevolu]ionarilor pa[opti[ti, pre-cum [i a instal\rii principeluistr\in pe tronul noului stat [i aproclam\rii regalit\]ii.

PRO MEMORIA!

Stema României Mari, 1921

Modulul III



Bazat\ pe o larg\ palet\ de libert\]i individuale, democra]ia detip liberal, a[a cum s-a dezvoltat aceasta în ultimele trei secole,implic\ existen]a multipartidismului. Acesta trebuie privit pe de oparte ca o garan]ie de libert\]ii de gândire [i de exprimare a fiec\ruicet\]ean, pe de alt\ parte ca modalitate de aplicare a dreptului deliber\ asociere. În societatea româneasc\, procesul apari]iei par-tidelor politice nu poate fi foarte clar delimitat. Debutul s\u trebuiec\utat la sfâr[itul secolului al XVIII-lea [i începutul secolului al XIX-lea, când ia na[tere „partida na]ional\”.

Nu era vorba despre un partid în adev\ratul în]eles al cuvântu-lui, ci despre o grupare destul de eterogen\, reunind boieri progre-si[ti, înv\]a]i ai vremii [i mici întreprinz\tori cu viziune politic\, cuto]ii contamina]i de ideologia luminilor [i de idealurile revolu]ieifranceze. Ceea ce-i unea nu era altceva decât idealul na]ional [iimplicarea într-un program politic care s\ produc\ schimbarea ra-dical\ a regimului politic din ]\rile române. Meritul începuturilor îl auboieri precum fra]ii Golescu, fra]ii Ghica, Dimitrie Sturdza, BarbuV\c\rescu, Ionic\ T\utu sau Rosetti-Roznovanu, dar [i TudorVladimirescu sau Gheorghe Laz\r. Principalele lor modalit\]i demanifestare au fost elaborarea unor proiecte de reform\ înaintatemarilor puteri ale vremii, dar [i organizarea unor societ\]i secrete,revolu]ionare.

Perioada cuprins\ între revolu]ia pa[optist\ [i unirea princi-patelor reprezint\, probabil, momentul de apogeu al partideina]ionale. Nicolae B\lcescu, Eftimie Murgu, Mihail Kog\lniceanu,Al. I. Cuza, Dumitru [i Ion Br\tianu, C.A. Rosetti, Cristian Tell [imul]i al]ii au avut un rol politic determinant, de la redactarea pro-gramelor de reform\, pân\ la prezen]a în guvernele revolu]ionaresau pe baricadele confrunt\rilor directe. Este cunoscut rolulesen]ial pe care partida na]ional\ l-a avut în dubla alegere a lui Al. I. Cuza în 1859. De[i nu au f\cut parte în mod formal din parti-da na]ional\, frunta[ii transilv\neni au militat pentru acelea[i ideipolitice.

Sistemul politic multipartid propriu-zis a fost fondat în cadrulpolitic oferit de constitu]ia de la 1866. Astfel, în 1875, grup\rilepolitice de orientare liberal\ se reunesc în Partidul Na]ional Liberal,care avea s\ devin\ principalul vehicul al moderniz\rii României.Cinci ani mai târziu, se formeaz\ [i Partidul Conservator, care vaoferi o alternativ\ la programul politic liberal.

*De la „partida na]ional\” la sistemul politic pluripartidist

STUDIU DE CAZ

Ion C. Br\tianu (1821-1891)

Proeminent om politic deorientare liberal\, a f\cut parte dingenera]ia care a asigurat trecereade la „partida na]ional\” la siste-mul partidelor politice. A participatactiv la mi[carea revolu]ionar\ dela 1848, a sus]inut alegerea, dar [idetronarea lui Al. I. Cuza, a fostimplicat în urcarea pe tron a luiCarol I. A fost primul pre[edinte alPNL [i a de]inut importante dem-nit\]i, inclusiv pe cea de prim-mi-nistru în perioada marii guvern\riliberale (1876-1888).

Lasc\r Catargiu (1823-1899)

Membru marcant al mi[c\riiconservatoare, membru al „diva-nului ad-hoc” din Moldova, can-didat la tron în 1859, a devenitprincipalul lider al opozi]iei în tim-pul lui Al. I. Cuza. A de]inut func-]ia de prim-ministru pentru patrumandate, remarcându-se prin re-formele fiscale [i comerciale pro-puse.



Cele dou\ partide vor conduce România pân\ la Primul R\zboiMondial, în conformitate cu doctrinele politice liberal\, respectivconservatoare. Tabloul vie]ii politice române[ti a fost completat în1893, prin apari]ia Partidului Social-Democrat al Muncitorilor dinRomânia (PSDMR), purt\tor al intereselor p\turilor de jos, ale oa-menilor simpli.

Perioada interbelic\ a fost marcat\ de apari]ia altor partidereprezentând noile categorii sociale intrate în via]a politic\ dup\r\zboi. Men]ion\m Partidul Poporului, dar mai cu seam\ PartidulNa]ional-}\r\nesc, ce va deveni a doua for]\ politic\ a ]\rii dinperioada interbelic\. În deplin sincronism cu politica european\, [iîn România interbelic\ [i-a f\cut sim]it\ prezen]a ideologia deextrem\ dreapta, reprezentat\, în principal, de Garda de Fier.

Instaurarea regimurilor dictatoriale în România a însemnatabandonarea pluripartidismului [i înlocuirea sa cu sistemul par-tidului unic. Marele merit al revenirii la democra]ie [i pluripartidisma revenit revolu]iei din decembrie 1989.

„Cufundat\ pân\ la începutul secolului al XIX-lea în barbaria oriental\,societatea român\, pe la 1820, începu a se trezi din letargia ei, apucat\poate de-abia atunci de mi[carea contagioas\ prin care ideile Revolu]ieifranceze au str\b\tut pân\ în extremit\]ile geografice ale Europei. Atras\ delumin\, junimea noastr\ întreprinse acea emigrare extraordinar\ spre fân-tânele [tiin]ei din Fran]a [i Germania, care pân\ ast\zi a mers tot maicrescând [i care a dat mai ales României libere o parte din lustrulsociet\]ilor str\ine. Din nenorocire, numai luciul dinafar\! C\ci nepreg\ti]iprecum erau [i sunt tinerii no[tri, uimi]i de fenomenele m\re]e ale culturiimoderne, se p\trunser\ numai de efecte, dar nu p\trunser\ pân\ la cauze,v\zur\ numai formele de deasupra ale civiliza]iei, dar nu întrev\zur\ fun-damentele istorice mai adânci, care au produs cu necesitate acele forme [if\r\ a c\ror preexisten]\ ele nu ar fi putut exista. (…) Tinerii români seîntorceau [i se întorc în patria lor cu hot\rârea de a imita [i de a reproduceaparen]ele culturii apusene, cu încrederea c\ în modul cel mai gr\bit vor [irealiza îndat\ literatura, [tiin]a, arta frumoas\ [i, mai întâi de toate, liber-tatea într-un stat modern.”

(Titu Maiorescu, În contra direc]iei de azi în cultura român\, 1866)

1

„Într-un interval scurt [i cu deosebire în deceniul 1860-1870, tân\rul statromân a adoptat aproape tot ce se putea prelua din sistemul institu]ional [ilegislativ european: constitu]ie, parlament, guvern responsabil, coduri delegi, universitate, academie. (…) „Forme f\r\ fond”, avea s\ spun\ Titu Ma-iorescu, având dreptate în sensul c\ transformarea în profunzime a socie-t\]ii române[ti [i a mentalit\]ilor reprezint\ o întreprindere de mult mai mareanvergur\ decât simpla încet\]enire, prin entuziasmul unei elite, a institu-]iilor occidentale. Marea problem\ a societ\]ii române[ti a devenit pentruaproape un secol, pân\ la dereglarea pricinuit\ de deriva comunist\,punerea de acord a fondului cu forma. Pariu pe jum\tate câ[tigat, pe jum\-tate pierdut.”

(Lucian Boia, Istorie [i mit în con[tiin]a româneasc\)

2

Titu Maiorescu (1840-1917), critic literar,estetician, profesor [i om politic, unul

dintre liderii Partidului Conservator

Studia]i cu aten]ie documen-tele [i rezolva]i urm\toarelesarcini de lucru:

1. Exist\ o unanimitate de p\rericu privire la soliditatea procesu-lui de modernizare a României?Argumenta]i-v\ r\spunsul.

2. Lucra]i în grupuri de lucru [iidentifica]i motivele care audeterminat apari]ia teoriei „for-melor f\r\ fond”. Sunt acesteavalabile [i în ceea ce prive[teapari]ia [i dezvoltarea partidelorpolitice în România modern\?

3. S-ar putea aplica aceast\ teo-rie [i societ\]ii române[ti actua-le? Oferi]i exemple pentru a v\sus]ine punctul de vedere.


Liberalismul [i conservatoris-mul sunt marile doctrine careau contribuit la formarea [iconsolidarea democra]iei ro-mâne[ti la sfâr[itul secolului alXIX-lea. Timid, acestora li s-aal\turat [i social-democra]ia.

În perioada interbelic\, doctri-na na]ional\ [i cea ]\r\nist\vor umple golul l\sat prin dis-pari]ia conservatorilor.

Abolit de succesivele regimuriautoritare [i totalitare, multi-partidismul va fi recunoscut înRomânia dup\ 1989.

PRO MEMORIA!



STATUL MODERN PÂN| LA R|ZBOIUL MONDIAL

Secolul al XIX-lea a fost secolul na]ionalit\]ilor [i al statelorna]ionale. Ideologia na]ional\ a revendicat libertate, unitate [isuveranitate pentru na]iuni care tr\iser\ de veacuri fie împ\r]ite înnumeroase entit\]i teritoriale, fie încorporate în marile imperii multi-na]ionale. Fie [i una [i cealalt\.

Odat\ acest deziderat realizat, statul na]ional a intrat foarterepede într-o nou\ etap\ a existen]ei sale, în care s-a trecut la afir-marea superiorit\]ii unor na]iuni în raport cu altele. Aceast\ nou\etap\ s-a exprimat atât în plan ideologic (pangermanismul), cât [iîn plan politic [i militar – constituirea imperiilor coloniale britanic [ifrancez, tendin]ele colonialiste ale italienilor, pentru a ne referi doarla spa]iul european.

Grani]a dintre cele dou\ momente în evolu]ia na]iunilor [i astatelor-na]iuni este greu de demarcat. Astfel, dac\ pentru stateleEuropei Centrale procesul se încheiase în jurul anului 1871,na]iunile aflate sub domina]ia marilor imperii au trebuit s\ a[teptepân\ la sfâr[itul Primului R\zboi Mondial, când, pe fonduldestr\m\rii imperiilor rus, austro-ungar [i otoman, apar noi statena]ionale (Polonia, Cehoslovacia, Ungaria), iar altele î[i des\vâr-[esc unitatea na]ional\ (România).

Expansionismul teritorial practicat la sfâr[itul secolului al XIX-leaîn numele afirm\rii na]ionale a fost cauza a numeroase conflictepolitice [i militare care au culminat cu cele dou\ mari r\zboaielemondiale. Revan[a reclamat\ de na]ionali[tii francezi în raport cuGermania, competi]ia colonial\, expansionismul german au f\cutca marile puteri europene s\ se grupeze în blocuri politico-militare(Tripla Alian]\ [i Tripla În]elegere). Unii reclamau nevoia de expan-siune, ceilal]i erau anima]i de dorin]a de a p\stra pozi]iile avanta-joase pe care le de]ineau. Nimic nu a mai putut evita marea con-fruntare care a purtat numele de Primul R\zboi Mondial.

Consecin]ele acestuia în plan social, economic sau politic suntcunoscute. Mai pu]in discutate sunt implica]iile r\zboiului asuprafunc]ion\rii statelor lumii. C\ci, sub motivul ap\r\rii intereselorna]ionale, în majoritatea statelor implicate în conflict institu]iiledemocratice au fost abandonate în favoarea eficien]ei reclamatede r\zboi.

O alegorie a na]iunii germane de Max Herzog (Leipzig, 1910)

edefinirea rolurilor statuluidup\ Primul R\zboi Mondial [i pân\ la Planul Schuman

R

„Conceptele culturale specificecon[tiin]ei europene, cum ar fi«statul» [i «na]iunea», sunt redefi-nite [i clarificate genera]ie de gene-ra]ie. Cum s-au format ele? De cese bucur\ de acest succes? (…)

Europa se construie[te. Iat\ omare speran]\, care se va înf\ptuinumai dac\ se va ]ine seama deistorie: o Europ\ f\r\ istorie ar fiorfan\ [i nenorocit\. Pentru c\ ziuade ast\zi se trage din cea de ieri,iar ziua de mâine este rodul trecu-tului. Un trecut ce nu trebuie s\ pa-ralizeze prezentul, ci s\-l ajute s\ fiediferit în fidelitate [i nou în progres.

Construc]ia Europei urm\re[tes\ arunce lumina asupra istorieiEuropei, f\r\ a disimula dificult\]ilemo[tenite din trecut. În tendin]a luic\tre unitate, continentul a tr\it dis-cordii, conflicte, diviz\ri [i contra-dic]ii interne.”

(Jacques Le Goff, Construc]ia Europei, 1994)

1

„Istoria german\ a secolului alXIX-lea [i a primei jum\t\]i a secolu-lui XX, dominat\ de ideea unit\]iimistice de sânge a poporului, careimplica unitatea tuturor germanilorîntr-un stat, a sfâr[it tocmai de aceeaîn 1945 prin pr\bu[irea cumplit\ aprimului stat na]ional german.”

(Hagen Schulze, Stat [i na]iune în istoria european\, 1996)

2



Modulul IIIÎn Marea Britanie, Germania [i în Italia se voteaz\ legi speciale

care suspend\ regimul parlamentar [i transfer\ guvernelor puteridiscre]ionare. În Fran]a, de[i rolul parlamentului se p\streaz\,nimic nu opre[te parlamentul însu[i s\ voteze legi în spiritultradi]iei iacobine. În toate ]\rile beligerante, dar chiar [i în cele neu-tre, întreaga îndustrie de r\zboi, activitatea de extrac]ie [i furnizarede materii prime sau aprovizionarea cu alimente sunt trecute subcontrolul statului. În plus, orice dezbatere public\ este abandonat\.P\n\ [i puternica mi[care feminist\ din Marea Britanie se tope[teîn febra preg\tirilor de r\zboi.

Iar abandonul institu]iilor democratice nu se face prin for]\ sauabuz, ci cu un larg consens popular. „Spiritul 1914", atât de invocatîn Germania, cuprinsese de fapt întreaga Europ\.

Rigorile r\zboiului total f\cuser\ ca valorile [i principiile pe carefusese construit statul liberal constitu]ional antebelic s\ fie abando-nate. De la „r\zboiul total” la „statul totalitar” nu a fost decât un pas.Individul [i valorile sale sunt abandonate în favoarea „poporului”,pentru prop\[irea c\ruia putea s\ fie utilizat\ orice cale, inclusivr\zboiul. „Ideologii” vremii, care includ figuri ce vor face istorie înperioada interbelic\, precum Benito Mussolini, sus]in cu t\rie c\democra]ia înseamn\ dec\dere, singura cale de afirmare a valorilorna]ionale fiind r\zboiul [i expansiunea. Dup\ Primul R\zboi Mondial,statul intra într-o a treia etap\ a existen]ei sale, cea totalitar\.


1. Identifica]i principalele tr\s\turiale „spiritului 1914”. Redacta]iun eseu de cel mult o pagin\ încare s\ descrie]i motivele in-stal\rii acestuia.

2. Compara]i starea de spirit apopula]iei din 1914 cu realit\-]ile r\zboiului. Cum explica]idiferen]ele constatate?

3. Explica]i cum se pot explicaororile Primului R\zboi Mon-dial? De ce crede]i c\ urm\rileacestui r\zboi au fost diferite,prin propor]ii, de cele din trecut.

4. Preciza]i motivele care crede]ic\ au determinat statele euro-pene s\ se angajeze într-unconflict de asemenea propor]ii.

5. Comenta]i cele dou\ caricaturi deepoc\, eviden]iindu-le sensurile.


Dou\ ipostaze ale na]ionalismuluiagresiv: o caricatur\ francez\

antipangermanist\ [i o caricatur\ german\, Zborul imperialismul

german („Der Wahre Jacob”, 1902)

„Sunt doi factori de care trebuie s\ se ]in\ seama în Imperiul German:împ\ratul [i Parlamentul. (…). Dac\ am fi avut un sistem cu dou\ partide,Parlamentul ar fi putut s\ echilibreze politic puterea înp\ratului, s-ar fi rapor-tat oficial la legi [i ar fi avut ini]iativa. (…) Parlamentarismul nostru estetân\r, î[i împr\[tie for]ele [i se fragmenteaz\ prea des ca s\ fac\ sistemulparlamentar s\ devin\ viabil; inevitabil, nu contrabalanseaz\ for]a imperial\.Compar\m des imperiul cu parlamentul. Acestuia din urm\ Constitu]ia îi d\drepturi care îi confer\ o parte a puterii centrale. Imperiul a devenit atât deputernic cum nu ar fi putut b\nui nimeni în 1871. Conjunctura istoric\, via]amodern\, spiritul public [i îns\[i personalitatea împ\ratului contribuie la con-solidarea excesiv\ a ac]iunii imperiale. Este un factor printre altele, dar, f\r\nicio îndoial\, cel mai important dintre toate.”

(Friedrich Naumann, Democratie et Empire, 1904)

3

„Altminteri, în Europa (…) declan[area conflictului a suscitat entuziasm(reticen]ele fiind cenzurate). (…)

Un student americam aflat în vacan]\ descrie frenezia ce domnea laDresda în noaptea din 28 spre 29 iulie 1914. Exuberan]a r\zboinic\ p\reas\-i fi cuprins mai pu]in pe francezi, dar jurnali[tilor le pl\cea s\ insite asuprasobrei hot\râri a b\rba]ilor chema]i sub drapel. (…) La rândul lor, britaniciicare se angajaser\ în ultimile cinci luni ale anului 1914, pur [i simplu dinpatriotism, fiindc\ regretau recrutarea obligatorie, erau aproape de un milion.(…) Cât despre supu[ii ]arului convoca]i pentru «r\zboiul sfânt» cu mari chel-tuieli de popi [i de icoane, ace[tia nu p\reau dornici s\ moar\ pentru«m\icu]a Rusie».”

(Guy Hermet, Istoria na]iunilor [i a na]ionalismului în Europa, 1996)

4



ÎNCEPUTURILE EUROPEI UNITE – PLANUL SCHUMAN

R\mas în spa]iul democra]iei sau convertit la totalitarism, statulperioadei înterbelice a avut un rol mai pronun]at. Laissez-faire-ulspecific secolului al XIX-lea era puternic amendat, statul c\p\tând,treptat, tot mai puternice func]ii de administrare [i de coordonare.„R\zboiul total” a fost elementul care a dat un ultim [i decisiv impulsacestui proces, dar începuturile trebuie c\utate chiar mai devreme,la sfâr[itul secolului al XIX-lea, atunci când Germania ia primelem\suri de interven]ie a statului în domeniul protec]iei sociale sau alstimul\rii economiei locale. Etalon al liberalismului, Anglia îns\[iintrodusese m\suri de control a economiei. Iar nevoia de recupe-rare cât mai rapid\ a distrugerilor provocate de r\zboi, men]inereap\cii în coordonatele fragile stabilite la Versailles sau devastatoareacriz\ economic\ a anilor 1929-1933 nu au f\cut decât s\ amplificerolul statului de actor major în sfera economic\, politic\ [i social\.

Lumea anilor ’30 a consacrat statul totalitar spre care s-au în-dreptat nu numai statele învinse în Primul R\zboi Mondial, dar [i oparte dintre înving\tori. C\ci partidele de tip fascist promiteau sigu-ran]\, locuri de munc\ [i protec]ie împotriva comunismului, totulprivit din perspectiva miturilor na]iunii [i al rasei pure. În fapt, nu eraaltceva decât preg\tirea maselor pentru o nou\ confruntare mili-tar\: al Doilea R\zboi Mondial.

Ce avea s\ mai r\mân\ din toate aceste promisiuni la sfâr[itulconflictului? Ruine, zeci de milioane de victime umane, disperare,guverne vremelnice, un continent îngenunchiat, lipsit de orice posi-bilitate de reac]ie în fa]a marilor înving\tori (SUA [i URSS), a mo-delelor [i a practicilor politice ale acestora. Politicienii europeni auîn]eles atunci c\ singura [ans\ de salvare era unitatea.

Imensele dificult\]i economice ap\rute dup\ al Doilea R\zboiMondial, precum [i tot mai acerba concuren]\ determinat\ de feno-menul globaliz\rii au stimulat ini]iativele celor care priveau dincolo degrani]ele statului na]ional, spre Europa unit\. Vizionari precum JeanMonnet [i Robert Schuman (Fran]a), Konrad Adenauer (Germania),Paul-Henri Spaak (Belgia) [i Alcide de Gasperi (Italia) au militat pen-tru reg\sirea valorilor pierdute într-un nou cadru, european.

Ap\rarea democra]iei, a statului de drept [i a drepturilor omuluiurma s\ se realizeze într-un cadrul politic nou, suprastatal.Construc]ia teoretic\ a fost urmat\ de pa[i concre]i care au însem-nat punerea bazelor Consiliului Europei (1949), a Comunit\]iiEuropene a C\rbunelui [i O]elului (1951) sau adoptarea Tratatuluide la Roma, prin care se decidea constituirea Comunit\]ii Econo-mice Europene. S-a creat astfel cadrul legal care a f\cut ca pro-blematica economic\ sau cea a drepturilor omului s\ ias\ de subautoritatea na]iunilor [i s\ intre sub aceea a unor înalte autorit\]isuprana]ionale. Practic, ne aflam în fa]a unei noi etape în evolu]iastatului.

Modulul III

Robert Schuman (1886-1963)

Originar din provincia Lorena, de na-]ionalitate german\ pân\ în 1918, adevenit ministrul de externe al Fran]eiîntr-o perioad\ vital\ pentru viitorulFran]ei [i al Europei (1948-1952). Prinproiectele sale politice, a devenit atât unsimbol al reconcilierii franco-germane,cât [i unul dintre p\rin]ii Europei unite.

„În locul m\surii politicii liberalea]i adus în lume o astfel de politic\etnografic\ [i arheologic\. Aceastav\ va deveni fatal\ (…). Ce ve]ispune când într-o zi vor veni slavii[i vor reclama Prusia, Pomerania,Silezia, Berlinul, c\ci numele lorsunt slave, când ei vor s\vâr[i pemalul Oderului ce s\vâr[i]i voiacum pe malul Moselei, când cuajutorul h\r]ii vor indica sate lo-cuite odat\ de triburi slave?”

(Scrisoare trimis\ în 1870 de Ernest Renan unui prieten,

dup\ anexarea Alsaciei [i a Lorenei la Imperiul German)

1

„Pentru a salva Europa dincrunta mizerie [i de la dezastrulfinal, ne trebuie un gest de încre-dere în familia european\. (…)Care este remediul absolut? Aces-ta const\ în recreerea familieieuropene sau a cât se poate demult din aceasta [i în dezvoltareaunei structuri care s\-i permit\ s\tr\iasc\ în pace, siguran]\ [i liber-tate. Trebuie s\ creem un fel deState Unite ale Europei.”

(Winston Churchill, Zürich, 1946)

2



Parlamentul European de la Strasbourg

1. Stabili]i raportul dintre evolu]iastatelor na]ionale la începutulsecolului al XX-lea [i respon-sabilitatea pentru declan[areacelor dou\ r\zboaie mondiale.

2. Puteau fi evitate cele dou\ mariconflagra]ii? Organiza]i o dez-batere pe aceast\ tem\.

3. Identifica]i urm\rile ultimuluir\zboi mondial asupra stateloreuropene. Decide]i în ce m\su-r\ aplicarea planului Schumanconduce la diminuarea peri-colului de conflict.

4. Organiza]i o dezbatere pe temaraportului de for]e dintre insti-tu]iile comunitare [i guvernelena]ionale.

5. Construirea Europei unite vaavea drept consecin]\ dispari]iastatelor na]ionale din Europa?Argumenta]i-v\ r\spunsul.


„Va veni o zi în care armele v\ vor c\dea din mâini [i vou\! Va veni o ziîn care r\zboiul între Paris [i Londra, între Petersburg [i Berlin, între Viena[i Torino v\ va p\rea tot atât de absurd [i de imposibil pe cât v\ pare ast\zir\zboiul dintre Rouen [i Amiens, între Boston [i Philadelphia. Va veni o zi încare voi, Fran]a, Rusia, Anglia, Germania, voi toate na]iunile continentului,f\r\ a v\ pierde calit\]ile distincte [i glorioasa voastr\ individualitate, v\ ve]itopi într-o entitate superioar\ [i ve]i fonda fraternitatea european\.”

(Victor Hugo, Discurs inaugural la Congresul de pace, august 1849)

3

„Grani]ele politice au fost rezultatul unei evolu]ii istorice [i etnice impre-sionante, al aspira]iei de secole spre unitate na]ional\ [i cu siguran]\ nu i-arfi trecut nim\nui prin minte s\ le dizolve. Înainte ele erau modificate princ\s\torii sângeroase sau prin c\s\torii aranjate. Azi este suficient s\ leanulezi. Grani]ele noastre europene ar trebui s\ îngr\deasc\ din ce în ce maipu]in schimbul de idei, experien]\ [i bunuri. Deasupra na]ionalismelor înve-chite va trebui pe viitor s\ stea sentimentul solidarit\]ii na]iunilor. Meritulna]ionalismului a fost întemeierea unei tradi]ii [i a unei structuri interne solideîn cadrul statului. Pe aceast\ funda]ie veche va trebui ridicat\ o nou\ con-struc]ie. Suprastatul va fi a[ezat pe fundamentul na]ional. Astfel, trecutul glo-rios nu va fi negat, dar energiile na]ionale vor rena[te prin folosirea lorcomun\ în slujba solidarit\]ii suprastatale.”

(Robert Schuman despre raportul dintre integrarea european\ [i istoria na]ional\,

în Hagen Schulze, Stat [i na]iune în istoria european\, 1996)

5

„Dezmembrarea Europei este ocauz\ permanent\ [i tot mai impor-tant\ a sl\biciunii în toate domeni-ile: politic, economic, militar. Pune-rea în comun a resurselor va fi,dimpotriv\, o garan]ie a prospe-rit\]ii, a puterii [i a p\cii. (…) Acum,nu ne revine alt\ sarcin\ decâtaceea de a cerceta [i de a g\si, înacord cu celelalte ]\ri europene,solu]ii la problemele concrete, deactualitate. Noi le vom c\uta, nunumai ghidându-ne dup\ doctrine,ci [i dup\ nevoile practice.”

(Robert Schuman, Strasbourg, 1950)

6

„Ast\zi a[ dori s\ m\ refer la tragedia Europei. Acest nobil continent,cuprinzând cele mai frumoase [i mai cultivate regiuni ale lumii, bucurându-sede un climat temperat [i echilibrat (…), este fântâna credin]ei cre[tine [i aeticii cre[tine. Este la originea celor mai multe culturi, a artei [i a filosofiei,atât în antichitate, cât [i în timpurile moderne. Dac\ Europa ar fi fost unit\în împ\rt\[irea mo[tenirii sale comune, fericirea, prosperitatea [i gloria saar fi fost f\r\ limite (…).

Totu[i, Europa a fost locul care a r\spândit acea serie de înfrico[\toaredispute na]ionaliste, ini]iate de na]iunile teutonice în cre[tere de putere, pecare le-am v\zut în acest secol XX [i chiar pe timpul vie]ii noastre, dis-trugând pacea [i tulburând viitorul întregii umanit\]i.

{i care este starea la care a fost redus\ Europa? Unele dintre statelemai mici au recuperat, într-adev\r, teritoriile, dar peste întinse p\r]i ale saleo mare mas\ de oameni chinui]i, fl\mânzi, epuiza]i [i dezorienta]i se uit\ cugura c\scat\ la ruinele ora[elor [i locuin]elor lor [i scruteaz\ orizonturile îna[teptarea unor noi pericole, a unor noi tiranii sau momente de teroare.Printre înving\tori este zarva mai multor voci; printre învin[i, o trist\ t\cerea disper\rii. Asta este tot ceea ce europenii, grupa]i în atât de multestr\vechi state [i na]iuni, asta este tot ceea ce rasa germanic\ a ob]inutsfâ[iindu-se unii pe al]ii în buc\]i [i r\spândind pr\p\dul în lung [i în lat. (…)

Domnilor, ei pot s\ se întoarc\.”(Winston Churchill, Zürich, 1946)

4



DINAMICA STATULUI ROMÂN MODERN

Fondat în a doua parte a secolului al XIX-lea, statul român mo-dern urmeaz\ îndeaproape logica dezvolt\rii statelor Europei ves-tice. }\rile Române sunt expuse ideologiei iluministe, ideile delibertate, de dreptate [i de unitate p\trund adânc în con[tiin]apolitic\ româneasc\ a vremii. Unirea ]\rilor române [i formareaunui stat puternic, care s\ cuprind\ în grani]ele sale majoritatearomânilor, a fost una dintre ideile-for]\ ale genera]iei pa[optiste [iprincipalul obiectiv politic al celei de-a doua p\r]i a secolului XIX.Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza (1859), recunoa[tereainterna]ional\ a noului stat [i formarea primului guvern al României(1862) au fost primii pa[i întreprin[i în acest sens.

Ca [i în cazul Italiei, procesul de unificare teritorial\ s-a împletitcu efortul pentru ob]inerea independen]ei na]ionale. Având o isto-rie de aproape cinci sute de ani, domina]ia otoman\ asupra }\rilorRomâne a fost înl\turat\ în urma r\zboiului ruso-româno-turc din1877–1878. Paralela pe care o putem face între evolu]ia procesu-lui de constituire a statului-na]iune în cazul românilor, italienilor [icel al germanilor se opre[te aici. C\ci, în timp ce Germania [i Italiaau intrat în cea de-a doua faz\ de evolu]ie a statului, cea expansio-nist\, în cazul României ultima parte a secolului al XIX-lea [i înce-putul secolului XX sunt dedicate în continuare consolid\rii statale.

Pe plan extern, înt\rirea pozi]iilor statului român se face prinie[irea din izolare [i aderarea la Tripla În]elegere. Mult mai laboriosva fi aspectul intern al acestui proces, care a implicat întemeierea[i dezvoltarea institu]iilor fundamentale ale statului, ale sistemuluipolitic pluripartid, precum [i punerea bazelor unei economii na]io-nale solide. Din perspectiva intereselor na]ionale, România se pre-g\tea pentru des\vâr[irea procesului de unificare teritorial\. Eve-nimentul s-a produs la sfâr[itul Primului R\zboi Mondial, atuncicând institu]ii reprezentative pentru românii din Basarabia,Bucovina [i Transilvania au decis „unirea cu ]ara”, decizie validat\de mari adun\ri populare. Anul 1918 devine astfel momentul încare România încheie prima etap\ de evolu]ie a statului.

Primul R\zboiul Mondial [i marea criz\ economic\ a anilor 1929–1933 au influen]at [i evolu]ia statului român. Dramele econo-mice [i sociale produse atât de r\zboi, cât [i de criza economic\ audeterminat o cre[tere semnificativ\ a rolului statului în economie [i învia]a public\. Autoritarismul deciziilor politice luate de guvern atât întimpul crizei, cât [i dup\ sfâr[itul acesteia a fost argumentul care, abilspeculat, a condus spre pr\bu[irea regimului democratic din Româ-nia în 1938. A[a cum s-a întâmplat în Europa [i în lume, anii ’30 auînsemnat [i pentru România o perioad\ de ascensiune a for]elorpolitice de extrema dreapt\. Alternativa politic\ propus\ de Garda deFier a adus nu numai o intensificare a dezbaterii politice, dar [iviolen]a extrem\. Lideri carismatici încearc\ s\ conving\ [i poporulromân c\ solu]ia pentru toate neîmplinirile de pân\ atunci o reprezint\revenirea la valorile tradi]ionale [i înl\turarea elementului etnic str\in.

Modulul III

Stema Casei Regale de România

„Milos cu cei obidi]i [i s\raci,chiar [i cu cei ajun[i din vina lor îns\r\cie, [regele] a exercitat o larg\[i discret\ d\rnicie, dictat\ de spi-ritul s\u profund religios [i nepofti-tor de recunoa[tere public\.

Muncitor neobosit, st\ruitor [ifoarte îndemânatic în treburile dinl\untru [i respectând cu sfin]enielegea, într-o ]ar\ în care ea se cal-c\ [i acum cu mare u[urin]\, hot\-rât [i viteaz în r\zboi, prev\z\tor [ieconom între risipitori, bun întrer\i, darnic fa]\ de toate institu]iile]\rii – cum erau boierii [i voievoziicei vechi fa]\ de biserici [i spitale,[i cum nu mai sunt urma[ii lor deazi –, supunându-se f\r\ s\ câr-teasc\ feluritelor [i grelelor sarciniale domniei, regele Carol a com-b\tut toat\ via]a sa, la sine [i laal]ii, egoismul [i individualismulexagerat ce duce la anarhie, [i ne-a ar\tat, prin pove]e în]elepte,dar mai cu seam\ prin pilda sa vie,ce cale trebuie s\ apuc\m, spre aa[eza pe temelii tot mai trainicestatul [i poporul românesc.

De aceea ve[nic\ îi va fi pome-nirea.”

(Ioan Bogdan,Cuvânt de deschidere

despre regele Carol I [iînv\]\mântul public, 1914)

1



Trebuie remarcat\ îns\ rezisten]a regimului politic democraticromânesc în fa]a ofensivei extremei drepte, România cedând în fa]atotalitarismului abia în preajma declan[\rii celui de-al Doilea R\zboiMondial. Chiar dac\ a abandonat principiile de baz\ ale democra]iei,regimul carlist nu a fost unul de natur\ totalitar\, iar alian]ele externeale ]\rii se men]in pân\ în 1940. Practic, statul român a intrat înetapa totalitar\ foarte târziu, dar, din p\cate, pentru o lung\ perioad\de timp. C\ci sfâr[itul r\zboiului mondial nu a însemnat pentruRomânia revenirea la democra]ie, ci trecerea la o alt\ form\ a tota-litarimului, cel de tip comunist.

Manifesta]ie a G\rzii de Fier,

întruchiparea na]ionalismului extrem

în România

Grevele [i demonstra]iile muncitore[ti, expresia

unei situa]ii economice precare

Studia]i cu aten]ie documenteleal\turate [i rezolva]i urm\toa-rele sarcini de lucru:

1. Reconstitui]i imaginea regalit\]iiîn con[tiin]a public\ la sfâr[itulsecolului al XIX-lea.

2. Lucrând în grup [i rememorândtemele anterioare, identifica]iargumentele pro [i cele contraprezen]ei principelui/regeluiCarol pe tronul României. Apoi,compara]i argumentele utilizatecu evenimentele petrecute întimpul domniei sale.

3. Organiza]i o dezbatere princare s\ v\ exprima]i propriilepuncte de vedere cu privire laimportan]a domniei lui Carol Ipentru formarea [i consolidareastatului român.

4. Care aprecia]i c\ sunt eveni-mentele istoriei române[ti inter-belice care îndrept\]esc opinialui Eugen Ionescu despre na]io-nalism.

5. Exist\ forme de na]ionalism [i înlumea contemporan\? Argu-menta]i-v\ r\spunsul. Dac\ da,au acestea vreo leg\tur\ cuproblematica afirm\rii statelorna]ionale?


„România a fost [i este înc\ bolnav\ de na]ionalism. Na]ionalismul a otr\vit toat\ cultura [i tot sufletul românesc. E cel mai teri-

bil cancer moral [i nu poate fi extirpat decât prin interven]ia chirurgului. (…)Din pricina na]ionalismului – care e, de fapt, un fel de refulare [i de

impoten]\ intelectual\ – cultura româneasc\ nu a putut p\trunde în lumeavalorilor universale [i a r\mas o bolnav\ cultur\ local\. Problema «specifi-cului etnic», pentru care s-a v\rsat atâta cerneal\ timp de atâtea zeci de ani,a fost o nenorocire tot a[a de mare (…) ca alian]a militar\ cu Germania: aparalizat orice avânt, a împiedicat orice deschidere, (…) orice libertate, oricevia]\ a spiritului. (…)

Desfiin]at\, ideea na]ional\ trebuie înlocuit\ cu cea de patrie, idee maibogat\, mai cald\, uman\, rodnic\. Românii trebuie s\ redevin\ din na]io-nali[ti, patrio]i.

(Eugen Ionescu, R\zboi cu toat\ lumea, Ed. Humanitas, 1992)

2

Perioada interbelic\ este dominat\ de confruntarea dintre democra]ialiberal\ tradi]ional\ [i contestatarii s\i care o privesc drept surs\ atuturor relelor din societate.

Marile crize economice [i militare pe care le-a traversat Europa se-colului XX au condus, pe de o parte, la afirmarea unui rol mai activ alstatului în economie [i în societate.

Pe de alt\ parte, punerea în aplicare a marelui proiect al cre\rii uneiEurope unite a ap\rut ca solu]ia optim\, atât pentru dep\[irea pro-blemelor interne ale continentului, cât [i pentru contracararea compe-ti]iei economice într-o lume globalizat\.

PRO MEMORIA!



STALINIZAREA }|RII

La o analiz\ chiar superficial\, anii imediat postbelici prezint\caracteristici inconfundabile – pe de o parte, este vizibil efortulautorit\]ilor care s-au impus la 23 august 1944 de a reconstruivechea democra]ie, reiterând par]ial Constitu]ia din 1923, legali-zând pluralismul politic [i, implicit, drepturile [i libert\]ile cet\-]ene[ti, în vreme ce armata român\ participa la r\zboiul înc\neîncheiat cu sacrificii de vie]i omene[ti [i cu cheltuieli materialeenorme. Pe de alt\ parte, profitând de protec]ia trupelor sovietice[i de restructurarea vie]ii politice democratice, PCR î[i m\re[tenum\rul de membri [i dezvolt\ un discurs politic demagogic [i po-pulist, în care dreptatea social\ [i egalitatea se întâlneau frecvent.PCR devenea astfel campionul luptei pentru eliberarea imediat\ a]\rii al\turi de Armata Ro[ie, iar din toamna aceluia[i an sus-]in\torul cel mai fervent al reformei agrare.

În problemele prezente [i viitoare ale României, PCR [i alia]iis\i, interesa]i de fapt de stalinizarea imediat\ a României, care le-ar fi garantat exercitarea necondi]ionat\ a puterii, înfrunt\ pefa]\ partidele „istorice”: PN} (al c\rui lider, Iuliu Maniu, se va afir-ma drept cel mai redutabil militant anticomunist al timpului) [i PNL.Armele b\t\liei sunt dintre cele mai diverse, din guvern la întruni-rile de partid [i de aici în pres\, cu mari demonstra]ii de strad\ carenu se vor sfâr[i decât dup\ abolirea monarhiei în decembrie 1947.

Drumul spre puterea executiv\ al PCR este jalonat de o con-junctur\ interna]ional\ favorizant\. La începutul anului 1945, victo-ria Na]iunilor Unite a devenit inevitabil\. În aceast\ situa]ie, lideriiPCR au fost chema]i la Moscova, unde li s-a cerut s\ r\stoarneguvernul R\descu – instalat dup\ cel condus de generalul C. S\n\tescu –, în care, de altfel, erau reprezenta]i, [i s\ preia pu-terea. De[i conferin]a de la Ialta adopta „Declara]ia cu privire laEuropa eliberat\”, Stalin a cerut imperativ ca regele Mihai s\-iaduc\ la putere pe comuni[ti. Ac]iunea concertat\ a factoruluiintern [i a presiunii externe a avut drept rezultat instalarea la 6 mar-tie 1945 a unui nou guvern, net diferit de cel care ar fi putut rezul-ta din alegeri libere, un guvern „de larg\ concentrare democratic\”,condus de Petru Groza. Avocat [i proprietar care afi[ase în perioa-da interbelic\ convingeri na]ionaliste [i democrate, era [i liderulunui minuscul partid ]\r\nesc, tocmai bun pentru a gira un cabinetîn care comuni[tii aveau majoritatea, dar nu de]ineau func]ia deprim-ministru. Noile autorit\]i au preluat Transilvania de nord-vest(în fapt eliberat\ de armata român\ înc\ din octombrie 1944) [i aurealizat reforma agrar\ promis\.

omânia postbelic\RPrima [edin]\ a guvernului condus de dr. Petru Groza

14 noiembrie 1944„Primesc numeroase reclama]ii:

o delega]ie a petroli[tilor reclam\ c\ru[ii au ridicat aproape 2000 devagoane de materiale pentru front,ceea ce va face s\ scad\ produc]ia.(…) De[i guvernul actual e compusdin oameni politici, nimic nu amrealizat, fiindc\ membrii guvernuluinu au în vedere decât politica [inicidecum gospod\ria statului (…)

Comuni[tii î[i urmeaz\ planuldictat de Moscova [i scot maselede muncitori la manifesta]ii.Mini[trii comuni[ti nici nu se intere-seaz\ de treburile departamentuluilor, fiind ocupa]i cu întrunirile [i dis-cursurile incendiare ce trebuie s\]in\ la aceste întruniri.”

(C. S\n\tescu, Jurnal, ed. 1993)

1

Gh. Gheorghiu-Dej vorbe[te la o[edin]\ FND (24 ianuarie 1945)

„De asemenea problema Tran-silvaniei nu intereseaz\ doar peardeleni, ci întreg poporul nostru.Pân\ acum Transilvania n-a revenitcomplet României tocmai datorit\atitudinii politice a lui Maniu, cum nespun conven]ia de armisti]iu [i con-duc\torii Uniunii Sovietice.

Atunci, de[i eliberat, de ceArdealul nu este legat de România?Din cauza acestei neîncrederi.Dac\ vom merge pe linia democra-tiz\rii ]\rii [i vom avea încredereacelorlalte na]ionalit\]i, Transilvaniava reveni României.”

(România. Via]a politic\ în documente, 1945,

dup\ Istoria României în texte)

2

Modulul III


Raport confiden]ial al Comitetului regional PCR Cluj despre alegerile parlamentare din regiunea Some[

Pe baza rezultatelor reale cunoscute din jude], am putut restabili cuexactitate foarte apropiat\ cifrele dup\ cum urmeaz\:

Înscri[i – 117.704

(Dup\Strategii [i politici electorale în alegerile parlamentare din 19.XI.1946,în IstoriaRomâniei în texte)


Modulul IIIOpozi]ia sperase ca guvernul Petru Groza s\ nu fie recunoscut

de SUA [i Anglia [i, deci, odat\ ce i s-ar fi dovedit ilegitimitatea,ascensiunea spre putere a comuni[tilor ar fi fost blocat\. Dinp\cate, „greva regal\”, actul de rezisten]\ al suveranului fa]\ decabinetul acceptat cu sila, a r\mas f\r\ consecin]e.

Conferin]a de la Moscova, din 16-23 noiembrie 1945, a definiti-vat planul Marilor Puteri înving\toare pentru România. Deciziileadoptate acolo îi avantajau din nou pe comuni[ti, întrucât ordineafireasc\ a lucrurilor era inversat\ – în loc s\ organizeze imediatalegeri [i s\ recunoasc\ guvernul constituit de majoritatea parla-mentar\, Groza [i mini[trii s\i primeau legitimarea cu condi]iaaccept\rii câte unui ministru PNL [i PN}. Alegerile urmau a fi orga-nizate la o dat\ convenabil\, stabilit\ în cele din urm\, dup\ multetergivers\ri, pentru 19 noiembrie 1946. Guvernul a elaborat o nou\lege electoral\ prin care sporea num\rul aleg\torilor, ad\ugându-le[i pe femei, [i desfiin]a Senatul, reconstruind Reprezentan]aNa]ional\, în a[a fel încât s\-i fie întru totul supus\.

În perioada premerg\toare, comuni[tii au f\cut tot ceea ce le-astat îns\ în putere pentru a-[i m\ri num\rul de voturi. Câteva con-stat\ri sunt de domeniul eviden]ei: PCR a câ[tigat în\untrul uneicoali]ii unde nu a de]inut locul I, regele a deschis sesiuneaParlamentului, oficializându-l, iar protestele SUA [i Angliei, care audenun]at alegerile ca fiind nereprezentative pentru voin]a poporu-lui român, nu au avut niciun ecou.

Alegerile din noiembrie 1946 au dus la constituirea unui parla-ment în care majoritatea era favorabil\ comuni[tilor, încredin]ându-lepractic [i puterea legislativ\.

1. Parcurge]i documentul 1 [i pre-ciza]i dac\ vi se pare adev\rat\sau nu afirma]ia premierului refe-ritoare la comuni[ti. Aduce]i argu-mente pro [i contra opiniei sale.

2. Stabili]i o leg\tur\ între declara-]iile lui Gh. Gheorghiu-Dej [icondi]ia pus\ regelui referitoarela retrocedarea Transilvaniei denord-vest. Ce obiective urm\realiderul comunist? De ce Stalin s-a ar\tat dispus s\ ob]in\ de-semnarea guvernului Groza înschimbul acestui teritoriu?

3. Organiza]i-v\ pe 3 grupuri [i cer-ceta]i documentele 4 [i 5. Stabili]icare au fost adev\ratele partidecâ[tig\toare [i de ce ele au fostprivate de voturi. Preciza]i rapor-tul de for]e din interiorul BPD [ipozi]ia pe care se afl\ comuni[tii.Motiva]i de ce ace[tia au preferats\ cedeze întâietatea.


7 martie 1945Planul în 10 puncte de comu-

nizare a României primit de la unemisar al Moscovei (…) prevedeîntre altele:

„B. Desfiin]area armatei în for-ma ei actual\ [i crearea unei noiarmate din diviziile Tudor Vladimi-rescu [i Avram Iancu, ca [i din to]iofi]erii care activeaz\ acum pe te-ritoriul sovietic.

D. Micile gospod\rii trebuiedesfiin]ate, pentru a-i lipsi pe ]\ranide p\mânt, de ma[ini [i de vite,spre a putea fi absorbi]i în sistemulcolectivist.

E. Abdicarea regelui [i exilulfamilei regale

G. Suprimarea partidelor isto-rice prin arestarea, uciderea [ir\pirea membrilor lor.

J. Îndreptarea popula]iei ruralespre industrie. Dezvoltarea între-prinderilor industriale în România.”

(Dup\ Via]a politic\ în documente, 1945, ed. 1994)

3

4

Blocul Partidelor Democratice (BPD), alian]\ electoral\ constituit\ dePCR, a câ[tigat urm\toarele mandate, dup\ statistica oficial\:

Partidul Social Democrat 80 Partidul Comunist 61Partidul Na]ional Liberal (Gh. T\t\rescu) 75 Partidul Na]ional Popular 25Frontul Plugarilor 70 Partidul Na]ional }\r\nesc 21

(Dup\ St. Neagoe, Istoria politic\ a României în anii 1944–1947, 1966)

5

Denumirea Cifra real\ % Cifra oficial\ %

BPD 22.000 22,8 65.807 67,9UPM 18.000 18,6 14.971 15,4Maniu 50.000 51,6 10.766 11,1Br\tianu 2.500 2,5 1.146 1,2Lupu 2.000 1,9 1.779 1,8Cele 3 liste 1.708 1,7 1.708 1,7 independente dispuse de noiVoturi anulate 706 0,9 776 0,9



Semnarea, în februarie 1947, a tratatului de la Paris, în situa]iaîn care României nu i se recuno[tea beligeran]a, iar aceasta nuaccepta s\ participe la lansarea Planului Marshall, a acceleratschimbarea vechiului regim. Ultimele for]e rezistente au fost înde-p\rtate pe rând. Conduc\torii PN}, în frunte cu Iuliu Maniu, au fostacuza]i de tr\dare [i conspira]ie cu servicii secrete engleze sauamericane pentru r\sturnarea guvernului Groza [i condamna]i laînchisoare pe via]\. Clubul liberal a fost închis, iar la 6 noiembrieau fost elimina]i din guvern membrii grup\rii T\t\rescu – tovar\[ide drum p\stra]i doar cât\ vreme aparen]ele unui guvern decoali]ie trebuiau men]inute. Cu acestea, pluralismul politic era des-fiin]at, iar drumul spre instituirea partidului unic [i a dictaturii prole-tariatului larg deschis. Mai r\mânea monarhia, lipsit\ practic deorice putere, astfel c\ suveranul aproape exilat la Sinaia avea s\fie chemat la Bucure[ti [i silit s\ abdice pe 30 decembrie 1947.

Odat\ încheiat\ distrugerea vechiului regim politic [i a princi-palelor sale institu]ii, PCR a continuat sovietizarea României prinimpunerea statului totalitar [i a controlului complet asupra societ\]ii.Proclamat\, cum s-a spus, în 45 de minute, de un Parlament aflat învacan]\ care a legitimat lovitura de stat din 30 decembrie, RepublicaPopular\ Român\ [i-a g\sit st\pânul în Partidul MuncitorescRomân, n\scut din fuziunea PCR cu acea parte din PSD dispus\ s\-i recunoasc\ întâietatea. Constitu]iile din 1948 [i 1952 au dat pu-tere de lege noului regim politic. Preocuparea principal\ a noilorautorit\]i a fost s\ reprime orice form\ de rezisten]\, motiv pentrucare, cu sprijinul direct [i cu cadre aduse din URSS, a fost organizat\în august 1948 „Direc]ia General\ a Securit\]ii Poporului”, în sarcinac\reia „ap\rarea cuceririlor democratice”, adic\ a pozi]iilor câ[tigateîn anii postbelici de comuni[ti, era principala îndatorire. În anulurm\tor, Securitatea se completa cu Direc]ia General\ a Mili]iei, careînlocuia Poli]ia [i Jandarmeria [i î[i constituia propriile trupe.Efectivele reunite ale tuturor acestor institu]ii implantate pretutindenine dau m\rimea for]ei represive atunci constituite: peste 4 000 deofi]eri în Direc]iile na]ionale [i regionale ale Securit\]ii, 40 000 demili]ieni [i peste 55 000 de ofi]eri [i solda]i trecu]i, cu artilerie [i tan-curi, în trupele de securitate. Aceea[i misiune a primit-o [i justi]ia,întru totul subordonat\ autorit\]ii partidului [i a statului.

Obiectivele economice ale noii puteri nu erau mai pu]in ambi-]ioase: se avea în vedere, în primul rând, transformarea vechiieconomii de pia]\ într-o economie centralizat\, odat\ cu na]io-nalizarea principalelor mijloace de produc]ie [i trecerea lor în pro-prietatea statului. Coeren]a noii societ\]i cerea ca un procesasem\n\tor s\ aib\ loc [i în agricultur\. Lumea rural\ era îns\foarte diversificat\, iar ata[amentul ]\r\nimii fa]\ de p\mânt indes-tructibil, ca atare comuni[tii [i-au ascuns cu grij\ inten]iile.Declan[area cooperativiz\rii (la Plenara CC al PCR din 3–5 martie1949) a însemnat îns\ de la început o ampl\ campanie represiv\împotriva opozan]ilor.

Modulul III

„Ne-am prezentat a[adar la oraprev\zut\ pentru întâlnirea lui Mihaicu Groza la casa de la [osea. Cumse anun]ase numai Groza, acesta acerut [ambelanului s\ comuniceRegelui c\ este înso]it de mine, careprezentant al poporului. (…) Mihaia acceptat [i Groza a început o lun-g\ discu]ie f\r\ a spune clar [i pre-cis pentru ce venisem. Mihai ascultaîncordat f\r\ s\ în]eleag\ ce vreaprimul-ministru. Atunci am luat actulde abdicare din mâna lui Groza [iam cerut lui Mihai s\-l citeasc\ [is\-l semneze. Mihai ezita. (…)

Mi-a fost team\ c\ Mihai vasolicita ajutor, c\ vom fi nevoi]i s\intervenim cu for]a, ceea ce ar fifost un dezastru politic.”

(Relatarea lui Gheorghiu-Dej,în „Dosarele istoriei”, 11/1997)

1

„Am ajuns la casa din {oseauaKiseleff. (…) Groza cu un zâmbetjovial a spus. «Am venit s\ discut\mdespre un divor] amiabil.» «Desprece divor] e vorba?» Atunci Groza s-a încurcat într-un lung [ir de expli-ca]ii, c\ monarhia împiedic\ moder-nizarea. Abera]ii. Dac\ monarhia n-ar fi respectat regulile democra]ieinici ei nu ar fi ajuns atât de u[or lamine. Apoi mi-a întins o hârtie. Amprotestat cu atât mai mult cu cât mise cerea acordul pe loc. M-amretras în biroul meu [i acolo mi s-aspus c\ firele telefoanelor fuseser\t\iate, c\ garda Palatului a fost ares-tat\ [i c\ suntem ]inta unei trupe deartilerie gata oricând s\ trag\.”

(Mircea Ciobanu, Convorbiri cuMihai I al României, 1997)

2

Lideri ai PCR în prezidiul unei [edin]e (1948): Gheorghiu-Dej în dreptul microfonului



Modulul IIIDincolo de obiectivele urm\rite asiduu, în vorbe, de propaganda

de stat – cre[terea nivelului de trai [i a bun\st\rii, economia centra-lizat\ –, industrializarea [i cooperativizarea nu erau decât modalit\]ide a controla toate resursele materiale [i umane, subordonându-leautorit\]ii unice. Economia o dat\ subjugat\, r\mâneau societateacivil\, via]a intelectual\ [i cultura asupra c\rora urmau a se exercitapresiuni pentru a fi controlate. Zeci de mii de oameni, între caremajoritatea elitelor vechiului regim, au luat drumul închisorilor, au fostdeporta]i, au lucrat în regim de munc\ for]at\ sau au primit domiciliiobligatorii. Pentru a cunoa[te cifra exact\ a celor care au suferit, tutu-ror acestora ar trebui s\ le ad\ug\m [i suma membrilor lor de fami-lie, cu to]ii lipsi]i de bunurile lor [i în primul rând de locuin]\.

Stalinizarea s-a extins [i în domeniul culturii, unde unicul criteriuvaloric acceptat era conformitatea ideologic\. Scoaterea din biblio-teci a sute de autori acuza]i de „na]ionalism” sau „cosmopolitism”,eliminarea din expozi]ii a tuturor tablourilor sau sculpturilor socotitedecadente [i interzicerea compozitorilor care nu înf\]i[au via]anou\ a ]\rii a devenit o norm\ curent\. Disciplinele socio-umane –filosofia, istoria sau sociologia – au fost desfigurate, oameni de[tiin]\ unanim recunoscu]i fiind îndep\rta]i de la catedr\, unii din-tre ei pierzându-[i chiar via]a dup\ ani grei de deten]ie.

„În fond, misterele politice alecomunismului românesc de statsunt sumare. Chiar f\r\ sprijinularhivelor (…), faptele sunt cunos-cute, de[i nu suficient cunoscutesau foarte populare: regimul comu-nist (…) a zdrobit [i anulat proprie-tatea privat\, a introdus arbitrarulpolitic [i lipsa de ap\rare ca principiude baz\ al justi]iei (…), a încurajat [ipremiat oportunismul individual, afixat servitutea ca baz\ a ascensiu-nii sociale, a statuat minciuna [idenun]ul ca datorie patriotic\.”

(Traian Ungureanu, Despre Securitate, România,

]ara „ca [i cum”, 2006)

3


1. Inventaria]i, dup\ documentul 3caracteristicile regimului comu-nist. Alege]i una dintre ele [i dez-volta]i-i con]inutul, dup\ amintiride istorie oral\, în 10-15 rânduri.

2. Pornind de la informa]iile cuprin-se în documentul 4, solu]iona]iurm\toarele sarcini de lucru:a) Motiva]i preocuparea Securi-

t\]ii de a racola noi informatori.b) Defini]i profilul moral al infor-

matorului, în func]ie de crite-riile de selec]ie preconizate.

3. Alc\tui]i un eseu de 1-2 paginidespre rela]ia dintre stat [i partidul comunist (PMR/PCR),având în vedere [i datele statis-tice din documentul 5.

„În «Directiva despre munca cu agentura» se descrie în am\nunt pro-cedeul de racolare a informatorilor de c\tre ofi]erii de securitate. (…)Lucr\torul operativ care se ocup\ cu crearea re]elei de informatori fixeaz\candidaturile în vederea recrut\rii, studiindu-le în mod am\nun]it [i complet.El stabile[te urm\toarele: a) date biografice ale persoanei, leg\turi în pro-duc]ie [i la domiciliu, b) date despre nivelul de preg\tire cultural\ [i politic\[i despre p\rerile [i manifest\rile politice ale celui avizat, c) date despreaptitudinile [i capabilitatea pentru munca informativ\ (inteligen]a, capaci-tatea de a lega cuno[tin]e [i câ[tiga încrederea etc.), d) date despre p\r]ilenegative ale viitorului recrut (dec\dere moral\, p\l\vr\geal\ etc.), e) datedespre activitatea lui criminal\ din trecut sau prezent. Dup\ studiereaam\nun]it\ a datelor se stabile[te (…) metoda de recrutare.”

(M. Oprea, O privire în interiorul aparatului de securitate,în volumul De ce trebuie condamnat comunismul, 2006)

4

Contribu]ia statului la subven]ionarea partidului comunist

Anul Bugetul PMR Subven]ia Subven]ia(lei, la nivelul valoric de la bugetul de la bugetulal anilor respectivi) statului (lei) statului (%)

1951 11.621.227.060 11.100.000.000 95,51 %1955 585.434.000 496.934.000 84,88 %1956 748.619.500 589.732.000 78,77 %1960 804.309.500 601.220.000 74,75 %1964 835.000.000 625.000.000 74,85 %1965 887.400.000 609.000.000 68,63 %

(Dup\ Nicoleta Ionescu-Gur\, Nomenclatura CC al PMR, 2006)

5

Istoricul Gh. Br\tianu (fotografiat în închisoarea de la Sighet),unul dintre cei ce au fost suprima]i în temni]ele comuniste



NA}IONAL-COMUNISMUL {I REZISTEN}A ANTICOMUNIST|

În cele din urm\, unda de [oc a destaliniz\rii, prin care trebuies\ în]elegem doar condamnarea exceselor temutului lider de laKremlin [i nu abandonarea institu]iilor [i mecanismelor totalitare, aajuns [i la Bucure[ti. Noua situa]ie afectase deja imaginea mono-litic\ a partidelor comuniste [i muncitore[ti, cele din Albania [iChina contestând-o vehement.

Problema lui Gheorghe Gheorghiu-Dej era s\ continue progra-mul stalinist, ceea ce de altfel a [i decis Congresul al III-lea al PMRîn iunie 1960, îns\ într-o nou\ abordare tactic\. Anii grei ai deceniu-lui trecut, care s\paser\ o pr\pastie de netrecut între partidul-stat[i popor, trebuiau uita]i, cum uitat\ trebuia s\ fie [i obedien]ades\vâr[it\ a liderilor comuni[ti fa]\ de Stalin [i modelul sovietic.

Pentru prima oar\ în anii ’60 a început s\ se vorbeasc\ de auto-nomie, independen]\, neamestec în treburile interne, comunismulfiind asociat cu valorile na]ionale.

La cap\tul unor negocieri care s-au purtat de la Bucure[ti laBeijing [i de aici la Moscova, liderii PMR au dat publicit\]ii „Decla-ra]ia” din aprilie 1964, prin care se pronun]au împotriva hegemonieisovietice, pentru independen]\ [i egalitate, pentru neamestec [ipentru cooperare în spiritul avantajului reciproc. Ca s\ arate c\ nusunt numai vorbe, autorit\]ile comuniste au eliberat mii de de]inu]ipolitici [i a fost ini]iat un vast program de reconsiderare a valorilorna]ionale, fiind readu[i în prim-plan mari oameni de cultur\ completignora]i pân\ atunci.

Relativa relaxare a represiunii, care a atras de partea comu-ni[tilor destule adeziuni, n-ar fi trebuit s\ induc\ în eroare pe nimeni.În fond, nimic esen]ial nu s-a schimbat [i neschimbat va r\mâne înstructura politic\ a sistemului, capitalul de simpatie astfel câ[tigatfiind monopolizat ulterior de liderii comunismului autohton.

În prim\vara anului 1965, liderul regimului comunist de la Bucure[ti, Gheorghe Gheorghiu-Dej, a murit dup\ o scurt\ sufe-rin]\ [i locul lui a fost luat de Nicolae Ceau[escu (n\scut în 1918).Succesiunea a generat destule legende. Cert este c\ noul con-duc\tor al Partidului nu era agreat pentru aceast\ func]ie de pre-decesorul s\u [i c\, în competi]ia astfel deschis\, noul prim-secre-tar avea sus]inerea aparatului de partid – a nomenclaturii pe care[i-o subordonase prin func]iile de]inute în anii anteriori.

Lipsit de un trecut cât de cât relevant [i, dup\ obiceiul comunist,greu de v\zut pân\ atunci în spatele [efului, Ceau[escu s-a ar\tatînc\ de la început dornic s\-[i construiasc\ imaginea, transferând asu-pra sa câ[tigurile dobândite în ultimii ani de Dej în planul popularit\]ii.

Punctul s\u de pornire l-a reprezentat Congresul al IX-lea alPCR, desf\[urat în vara anului 1965, într-un moment de stagnare(pentru ]\rile socialiste europene) [i de disput\ între marile partidecomuniste.

Afi[ propagandistic (1960)

Cenzura – actul oric\rei enti-t\]i politice, religioase, militare sauadministrative de a condi]ionaexpunerea/ difuzarea de informa]ii,opinii, idei (în sens mai larg, secre-tul intelectual) pe care publicul aredreptul s\ le cunoasc\, în func]iede valorile pe care acesta în]eleges\ le protejeze la un moment dat.

Propaganda comunist\ a fostuna dintre cele mai sus]inute doc-trine de control [i dirijare a opinieipublice. Dup\ ce personalitateadevenea o a[a-numit\ tabula rasacu ajutorul cenzurii, propagandareconstruia, de fapt revaloriza fie-care detaliu anterior distrus. Dac\la început propaganda viza doarideologia comunist\, în timp ea adat înf\]i[are [i m\[tii carismaticea liderului.

(Tiberiu Troncot\, România comunist\.

Propagand\ [i cenzur\, 2006 )

„Limba de lemn este de trei orinecesar\. Mai întâi, ea constrângeideologia s\ se des\vâr[easc\ [is\ devin\ putere. Apoi ea faceaceast\ putere iminent\ societ\]ii:linia definit\ este reluat\ de an-samblul cet\]enilor, care, în acela[idiscurs, fac act de credin]\. În sfâr-[it, puterea este exact propor]io-nal\ cu ortodoxia ideologic\ [iereticii poten]iali sunt neutraliza]iînainte de a-[i fi realizat opozi]ia.”

(F. Thom, Limba de lemn, 1987)

1



~n acel moment, liderul de la Bucure[ti a ap\rut în ipostaza demare reformator, afirmând r\spicat independen]a (întemeiat\ îns\tot pe industrializare [i resurse proprii), omogenizarea social\ [ietnic\ a na]iunii, neamestecul în treburile interne [i deci neutrali-tatea activ\ în marile dispute ideologice, unitate de monolit în jurulPartidului [i al secretarului s\u general (func]ie care o înlocuia peaceea de prim-secretar, oricum mai restrictiv\), iar în anii care auurmat gesturile de insubordonare fa]\ de cerin]ele Moscovei aufost înso]ite de o larg\ deschidere spre Occident.

La toate acestea s-a ad\ugat [i o important\ relaxare în via]acultural\, unde dogmele „realismului socialist” au fost pentrumoment abandonate, modelele occidentale au reintrat în aten]ieprin nenum\rate traduceri de opere fundamentale [i contacterepetate în domeniul [tiin]ific [i artistic. Via]a de fiecare zi s-aschimbat, traiul la limita mijloacelor de subzisten]\ fiind înlocuittreptat cu o via]\ ceva mai decent\, în care a devenit posibil\cump\rarea unui apartament sau a unui autoturism, mobilareacasei sau petrecerea unei vacan]e în ]ar\ sau în str\in\tate.

Bucure[ti a devenit un spa]iu frecventat de liderii lumii: de lapre[edintele Fran]ei, Charles de Gaulle, la pre[edin]ii americaniNixon [i Ford, iar Ceau[escu a beneficiat de vizite la cel mai înaltnivel în SUA [i Europa occidental\.

La o privire mai atent\ asupra lucrurilor se putea îns\ constatac\ toate aceste schimb\ri nu anulau controlul partidului asuprasociet\]ii [i nu anun]au pluralismul [i democra]ia. Avea s\ fie oscurt\ deschidere, urmat\ aproape imediat de reîntoarcerea lavechile practici. De altfel, înc\ în anii s\i cei mai fa[ti, corespun-zând cu invazia Cehoslovaciei de c\tre trupele Tratatului de laVar[ovia, Ceau[escu se pronun]ase doar împotriva dreptuluiURSS de a-[i subordona toate statele din sistem. Nici socialismuldemocratic [i nici înlocuirea economiei centralizate cu economiade pia]\ nu s-au bucurat de sus]inere din partea sa.

Charles de Gaulle la Universitatea din Bucure[ti (1968)


1. Stabili]i rela]ia dintre cenzur\ [ipropagand\. Numi]i cel pu]in unintelectual de anvergur\ care asfidat propaganda de partid [icel pu]in unul care a slujit-o.

2. Preciza]i, dup\ documentul 2,cât\ legitimitate a avut ale-gerea lui N. Ceau[escu. Alc\-tui]i un comentariu de 10-15rânduri despre legitimitate întotalitarism [i în democra]ie.

3. Evalua]i, dup\ documentul 3,mo[tenirea lui Gh. Gheorghiu-Dej. Stabili]i ce l-a determinatpe succesorul s\u s\ sinte-tizeze desatelizarea (de Mos-cova) cu destalinizarea.

„De la predecesorul s\u, Gheorghiu-Dej, Ceau[escu mo[tenise oeconomie dinamic\, un început de consens na]ional [i un prestigiu inter-na]ional în cre[tere.

Ceau[escu mo[tenise [i capitalul politic al lui Gheorghiu-Dej, acumulatîn timpul conflictului cu Hru[ciov. Mai mult, spre deosebire de predecesoruls\u, el nu fusese implicat în epur\rile staliniste de la începutul anilor ’50.Prin urmare a putut simula o destalinizare lipsit\ de convingere f\r\ teamade a-[i submina propria pozi]ie în partid.

~n timpul primei etape a conducerii sale (1965–1971) a încercat s\ rea-lizeze o sintez\ original\ între desatelizare [i destalinizare. Pentru a aveagaran]ia succesului acestei întreprinderi, el a cerut [i a primit sprijinul totalal e[alonului al doilea al aparatului de partid, un segment social ce aspiras\ le ia locul celor asocia]i cu Gheorghiu-Dej.”

(Vladimir Tism\neanu, Stalinism pentru eternitate, 2005)

3

„— L-a]i propus înaintea mor]iilui Dej sau dup\ aceea?

— Ion Gheorghe Maurer, nr. 2în partid, la acea dat\: Dup\ ce amurit Dej.

— Nu a obiectat nimeni?— N-a spus nimeni nimic.— De ce? Pentru c\ b\nuiau c\

Dej î[i d\duse acordul, pentru c\ îlpre]uiau pe Ceau[escu sau pentruc\ a[a era obiceiul?

— Cred c\ au t\cut pentru c\a[a era obiceiul. {i acolo, crezândprobabil c\ înainte s-a c\zut deacord, s-au uitat unii la al]ii, au t\cut[i au votat «pentru».”

(L. Betea, Maurer [i lumea de ieri, 2005)

2

Modulul III



Încurajat de modelul asiatic – control ideologic riguros [i con-centrarea puterii –, Ceau[escu se considera suficient de popular cas\-[i însu[easc\ [i func]ia de pre[edinte al Republicii, oficializând[i prin persoana sa autoritatea suprem\ a partidului-stat.

La jum\tatea anilor ’70, regimul lui Ceau[escu intrase deja pe opant\ descendent\. Obsesia continu\ neab\tut\ a industrializ\riifor]ate, c\reia îi era repartizat 30% din venitul na]ional, a continuats\ dea na[tere unor colo[i care produceau în afara cerin]elor pie]ii[i cu enorme consumuri de energie m\rfuri de slab\ calitate, abiaînghi]ite de celelalte ]\ri socialiste, care la rândul lor vindeau marf\asem\n\toare României.

Nici agricultura nu se afla într-o situa]ie mai bun\. Lipsit\ defor]\ de munc\ (ani de zile canalizat\ spre ora[ele industriale),insuficient mecanizat\, producea doar atât cât puteau s\ strâng\de pe câmp solda]ii, elevii [i func]ionarii publici. Mai multe cala-mit\]i naturale (inunda]iile din 1970, 1975, 1977, 1980, 1981, darmai cu seam\ cutremurul din 4 martie 1977) [i-au luat [i ele partea.

În aceast\ situa]ie, datoria extern\ s-a triplat (în 1977 era de 3,6 miliarde dolari, iar în 1981 ajunsese la 10,2 miliarde) [i au fostcerute ree[alon\ri. În cele din urm\, Ceau[escu s-a angajat s\restituie integral sumele împrumutate [i, la recomandarea FonduluiMonetar Interna]ional, s\ limiteze importurile [i s\ sporeasc\exporturile.

Consecin]ele au devenit imediat evidente. De pe pia]\ au disp\-rut produsele de prim\ necesitate (între timp, în culisele propagan-dei de partid era preg\tit un „program de alimenta]ie ra]ional\”, dincare erau aproape excluse chiar alimentele cu pricina). În câ]ivaani, penuria a ajuns atât de mare, încât singura solu]ie a r\mascartelizarea alimentelor de baz\ [i, implicit, ra]ionalizarea lor. Aurmat energia electric\, la rândul ei economisit\ în primul rând îndetrimentul consumatorilor casnici [i al utilit\]ilor publice. În iernilegrele ale anilor ’80, lipsa luminii [i a c\ldurii se comb\tea în apar-tamentele de la bloc cu „o hain\ în plus”, cum recomandaseCeau[escu. Dac\ în Bucure[ti nu vedeai pe unde calci odat\ cul\sarea întunericului, plecat în provincie cu trenul la orele serii nute luminau pân\ acas\ decât luna [i stelele.

E[ecurile anilor ’80 nu i-au f\cut mai în]elep]i pe conduc\torii]\rii. Foamea [i frigul au continuat s\ se asocieze [i în acei ani culipsa celor mai elementare libert\]i cet\]ene[ti, societatea fiind încontinuare supravegheat\ [i controlat\. Desigur, nu mai era vorbade teroarea anilor ’50, dar Securitatea veghea neclintit\. O ade-v\rat\ plas\ cu ochiurile din ce în ce mai strâmte prinsese întrea-ga societate. O armat\ de informatori (nu pu]ini atra[i de avanta-jele acestei situa]ii ignobile – un post mai bun, o c\l\torie în str\-in\tate, un salariu preferen]ial) z\bovea ceasuri întregi ca s\ umplesute de pagini cu descrierea am\nun]it\ a tot ce f\ceau zilnic„obiectivele” încredin]ate. Pe m\sur\ ce situa]ia României deveneadin ce în ce mai complicat\, se dezvolta pân\ la propor]ii aberantecultul conduc\torului.

Petrochimia – un domeniu consideratperformant de propaganda de partid

„De curând am v\zut într-o[coal\ o adev\rat\ foial\ înCamera pionierilor. — Unde e lozin-ca de anul trecut? S-o punem lavedere! Era vorba de lozinca [deta-[amentului de pionieri]: «În clasanoastr\ niciun corigent!» Mi-apl\cut nespus de mult atitudineapre[edintelui. — N-o mai c\uta]i.Textul e dep\[it! — Vom face alta:«În clasa noastr\ nicio not\ sub 7!»(Dup\ M. Sântimbreanu, S\ st\m

de vorb\ f\r\ catalog, ed. 1981)

1

Iat\ cum sunt prezenta]i doitineri în comentariul regizoral al luiMihai Dimiu la piesa Logodna dePaul Everac, 1969:

„Aurel Neam]u este un adev\-rat om al zilelor noastre, sensibil nunumai la floare [i la cer înstelat, dar[i la muzicalitatea intens\ a ma[iniide frezat, la zvâcnirea sub mâini ao]elului – [i n\r\va[ [i docil toto-dat\ –, la puzderia de scântei înconstela]ii multicolore, capricioase,de o clip\, pe care sudorul lesmulge metalului adormit.

Doina Ganea, (…) controlor decalitate la controlul interfazic, exce-lent\ în meserie, contribuie cu ran-dament ca marca fabricii s\ fieonorat\ numai prin produse opticede calitate. (…) Ea nu caut\ numaicorectarea unor piese, ci [i a oa-menilor, a mentalit\]ilor care au datna[tere acestor piese betege.”

2



Chiar dac\ func]ionase înc\ din primii ani ai „epocii Ceau[escu”,propor]iile cultului persoanei sale au crescut odat\ cu trecerea tim-pului, în complet\ contradic]ie cu starea ]\rii [i a locuitorilor ei [i curolul politic real pe care Ceau[escu îl mai juca în lume în anii ’80.

În primii ani de dup\ c\derea regimului comunist a fost acredi-tat\ ideea potrivit c\reia orice rezisten]\ activ\ dinl\untrul saudinafara sistemului ar fi fost imediat descurajat\ de o for]\ repre-siv\ f\r\ egal. Spre deosebire de situa]ia din alte ]\ri socialisteeuropene, cultul personalit\]ii a împiedicat dezbaterea politic\ vizi-bil\ public la nivelul conducerii de partid, de regul\ comunicateleoficiale ale conducerii PCR, redactate în bine [tiuta „limb\ de lemn”a regimului, consacrând unitatea monolitic\ în jurul lui Ceau[escu.

Dup\ 1990, reconstituiri laborioase au readus în memoriedestule fapte semnificative pân\ atunci ignorate. Astfel, orgoliul luiCeau[escu a fost serios zdruncinat la Lupeni, în 1977, [i la Bra[ov,pe 15 noiembrie 1987, în ziua alegerilor pentru desemnarea autori-t\]ilor locale, când câteva sute de muncitori de la uzinele „Steagulro[u” [i „Tractorul” au organizat o demonstra]ie împotriva reducerilorsalariale determinate de o norm\ de produc]ie imposibil de îndepli-nit. S-au auzit atunci lozinci anti-ceau[iste, iar portretele secretaruluigeneral al partidului au fost aruncate din sediul jude]ean al PCR [idistruse.

Diziden]a unor intelectuali a fost motivat\ de felul în care regimulcomunist în]elegea s\ trateze drepturile omului. Izolarea cultural\,suprimarea oric\ror contacte în afar\, tergivers\rile nesfâr[ite pen-tru ob]inerea unei vize [i, în primul rând, controlul strict al opiniilorcritice, într-o ]ar\ în care totul se degrada, au constituit destulemotive de nemul]umire. În timp, acestea au generat subiecte pentruscrisori sau memorii adresate posturilor de radio sau oficialit\]iloroccidentale, pentru interviuri în publica]ii de mare tiraj din vest saupentru r\spândirea de manifeste.

„Trebuie s\ facem totul pentrup\strarea spiritului revolu]ionar,pentru ca partidul s\ r\mân\ ve[-nic tân\r, receptiv la tot ceea ceeste nou! S\ îmbog\]im teoria [ipractica revolu]ionar\ cu toate con-cluziile luptei de pân\ acum. Estenecesar s\ dezvolt\m tot mai pu-ternic democra]ia în activitatea [ivia]a partidului, ca o expresie a de-mocra]iei muncitore[ti revolu]io-nare a societ\]ii noastre.”

(N. Ceau[escu, Cuvântare la 65 de ani de la înfiin]area PCR, 8 mai 1986)

3

„Trebuie pus cu putere în eviden]\ faptul c\ libertatea individual\ se poaterealiza numai în cadrul libert\]ii colective, generale, c\ orice încercare de aopune libertatea personal\ celei generale este gre[it\, d\un\toare.”

(Din Programul Partidului Comunist …, 1975)

4

„{i ceea ce a visat Eminescu – a visat [i realizeaz\ Pre[edinteleRomâniei, tovar\[ul Nicolae Ceau[escu, într-o continuitate de mari destine[i legi ale devenirii noastre. Cele dou\ genii se întâlnesc în aceast\ capa-citate de a construi – Eminescu în aria infinit\ a poeziei, a culturii, tovar\[ulNicolae Ceau[escu în spa]iul prometeic al gândirii politice, al construc]iei [itransform\rii României.”

(Transf\g\r\[anul sufletului nostru, 1979,dup\ Explor\ri în comunismul românesc, vol. I, 2004)

5


1. Compara]i imaginea copiilor [i acelor doi tineri, a[a cum reies dindocumentele 1 [i 2, cu imaginealor real\, stabilit\ de surse deistorie oral\ descoperite de voi.

2. Referitor la documentele 3 [i 4,explica]i de ce ambele texteîncep cu trebuie. Încerca]i s\rezuma]i într-un alt limbaj con-]inutul lor principal.

3. Citi]i cu aten]ie documentul 5.Ce-l apropie, potrivit autoruluiacestui text, pe Ceau[escu deEminescu? Stabili]i ce motive audeterminat transformarea isto-riei într-o surs\ de legitimare atotalitarismului ceau[ist.

N. Ceau[escu dând explica]ii minerilor-grevi[ti din Lupeni (1977),

o fotografie-document din arhivele Securit\]ii

(„Dosarele istoriei”, nr. 11, 2003)

Modulul III



R|STURNAREA REGIMULUI COMUNIST

Sfâr[itul comunismului în România a fost la fel de violent ca [iînceputul s\u [i s-a produs, ca alte evenimente importante, la con-fluen]a unei conjuncturi interna]ionale favorabile cu o stare derevolt\ care, îndelung reprimat\, a g\sit în cele din urm\ momen-tul exploziei.

Anul 1989 a confirmat cele mai sumbre previziuni despre viitorul]\rilor socialiste din Europa Central\ [i de Est [i lumea înm\rmu-rit\ a v\zut cum promisiunile de neamestec ale URSS f\cute deMihail Gorbaciov se împlinesc, reînchizându-se cercul deschis laIalta în urm\ cu aproape 45 de ani. În fine, Declara]ia celor treimari puteri privitoare la Europa eliberat\ î[i g\sea acum împlinirea,nicio alt\ voin]\ în afara celor ale popoarelor acum dezrobite decomunism nemaiavând puterea de alt\ dat\.

Evenimentele de la Timi[oara [i apoi cele desf\[urate la Bucu-re[ti în zilele de 16-25 decembrie s-au înscris în seria deschis\ dePolonia, dar au avut [i particularit\]ile lor. Este cert c\ doar înRomânia r\sturnarea regimului comunist s-a produs printr-o mi[-care violent\, în cursul c\reia conducerea superioar\ de partid aordonat s\ se trag\, num\rul victimelor sporind semnificativ înzilele urm\toare c\derii lui Ceau[escu, ca s\ scad\ brusc dup\execu]ia sa. Pe de alt\ parte, niciunul dintre liderii r\sturna]i de laputere din celelalte ]\ri socialiste nu a avut soarta lui Ceau[escu.

CONSTRUC}IA DEMOCRA}IEI POSTDECEMBRISTE

Noua putere s-a constituit pe baza programului în 10 puncte alFrontului Salv\rii Na]ionale (FSN), dar drumul pân\ la democra]ie[i economia de pia]\ avea s\ se arate lung [i sinuos.

Pân\ ce istoricii vor consacra studii fundamentale ultimilor ani aiistoriei noastre s\ ar\t\m doar câ[tigurile incontestabile.

Înc\ din 1991 a fost adoptat\ noua lege fundamental\, Constitu]ia,ale c\rei modific\ri, în sensul apropiatei intr\ri a României în UE, aufost supuse unui referendum. Peste toate imperfec]iunile ei, s-a creatun cadru institu]ional care a permis o societate democratic\.

De-a lungul timpului, procedurile electorale, în general corecte, aupermis alternan]a la guvernare, mai întâi în 1996, când o coali]ie aCDR (Conven]ia Democrat\) a succedat FDSN, un partid socialdemocrat modern, care câ[tigase alegerile din 1992. În 2000, for]elede stânga s-au reîntors la conducerea ]\rii, pentru ca în 2004 s\ laseloc Alian]ei „Dreptate [i Adev\r”. Peste lungi perioade în care voceaei a fost acoperit\ sau a ezitat s\ se rosteasc\, societatea civil\ adevenit în anii din urm\ din ce în ce mai activ\ [i mai critic\.

Bucure[ti, decembrie 1989

Disiden]a are dou\ accep]iuni: Deosebire de opinii, dezacord

în raport cu majoritatea, care poateconduce la sciziuni în interiorulunui partid sau al unei coali]iipolitice, urmate de formarea uneigrup\ri separate.

A doua accep]iune are învedere pozi]ia activ\ a celor ce seopun unui sistem totalitar.

Roy Medvedev afirm\ c\: „Undisident face mai mult decât s\ gân-deasc\ diferit [i s\ nu fie de acord,el î[i declar\ în mod deschis deza-cordul [i îl probeaz\ într-un modsau altul în fa]a compatrio]ilor [i sta-tului. Cu alte cuvinte, el nu se plân-ge doar în via]a particular\, în fa]aso]iei sau a prietenilor apropia]i.”

1

Unul din liderii grevei minerilordin Valea Jiului (1977) a descrisastfel participarea lui Ceau[escu laeveniment:

„În fa]a locului, el tr\da o starevizibil\ [i amalgamat\ de nervozi-tate, îngrijorare, agresivitate [i vicle-nie. I se citea pe fa]\ teama [i îngri-jorarea fa]\ de modul cum a fostprimit. N-am v\zut nimic la el dindescrierile propagandistice de omdârz, curajos, demn, drept [i plin deomenie. Înc\ de la apari]ia lâng\mine [i la auzul asurzitor [i repetat allozincii «Nu intr\m în min\», Ceau-[escu î[i fr\mânta mâinile, se leg\-na de pe un picior pe altul [i priveaîntreb\tor c\tre oamenii lui, parc\cerând ajutor, se v\ic\rea gâng\vit,continuu [i cu vocea joas\.”

2



Solicitat ani de zile pentru a regla conturile cu un trecut careînc\ ne st\pâne[te, „procesul comunismului” a avansat lent, darsigur, mai cu seam\ dup\ 2004. Constituirea CNSAS, deschidereaarhivelor Securit\]ii [i constituirea mai multor institu]ii de cercetare,dar [i asumarea de c\tre pre[edintele României a unui raport înacest sens au marcat pa[i importan]i înainte.

Reforma institu]ional\ (cu deosebire în justi]ie [i administra]ie)a progresat, impulsionat\ mai cu seam\ de cerin]ele imperative aleUE. Succese s-au înregistrat [i în domeniul economic, unde îns\privatizarea [i corup]ia au mers de multe ori mân\ în mân\.România a primit recunoa[terea economiei sale de pia]\, conside-rat\ func]ional\.

Corolarul acestor împliniri, care au confirmat c\ ]ara noastr\merge pe calea cea bun\, l-au constituit acceptarea în NATO(2004) [i în Uniunea European\ (2007).

La acest început de mileniu [i de secol, dup\ ce atât de multeau depins de jocul fast sau nefast al conjuncturilor, poate c\ a venitmomentul ca accesul României la democra]ie [i prosperitate s\depind\ [i de fiecare dintre noi.

Caracterul ilegitim al regimuluicomunist e dovedit prin meca-nismele care i-au îng\duit as-censiunea spre putere: pre-siunea ocupantului str\in [ipromisiunile demagogice.

În „obsedantul deceniu” al luiGheorghiu-Dej, sovietizarea s-arealizat dup\ modelul stalinist –represiune [i industrializare.

Desp\r]irea de Moscova în aniina]ional-socialismului nu a avutdecât câteva consecin]e favo-rabile. Dup\ 1970, Ceau[escua l\sat neschimbat regimul poli-tic, concentrând întreaga pute-re în mâna sa [i a familiei sale.

Evenimentele din decembrie1989 au rea[ezat Româniaal\turi de ]\rile democratice.

PRO MEMORIA!

Comunicatul în zece puncte al Consiliului FSN (22 decembrie 1989)

Ca program, Frontul propune:1) Abandonarea rolului conduc\tor al unui singur partid – sistem demo-

cratic pluralist de guvern\mânt. (…)3) Separarea puterilor în stat. (…) Nimeni nu mai poate pretinde puterea

pe via]\. (…)5) Restructurarea agriculturii [i sprijinirea micii propriet\]i ]\r\ne[ti.6) (…) Eliminarea minciunii [i imposturii [i statuarea unor criterii de com-

peten]\ [i justi]ie în toate domeniile.7) Respectarea drepturilor [i libert\]ilor minorit\]ilor na]ionale [i asigu-

rarea deplinei lor egalit\]i cu românii (…)9) Întreaga politic\ extern\ s\ serveasc\ promov\rii bunei vecin\t\]i,

prieteniei, p\cii în lume, integr\rii într-o Europ\ unit\, casa comun\ a tutu-ror popoarelor continentului.

4

„Absen]a «legalit\]ii socialiste» [i faptul c\ r\zbunarea împotriva unuicomunist învins în lupta pentru putere se extindea adeseori [i asupra fami-liei lui au ar\tat c\ activi[tii de partid nu erau înclina]i s\ se împotriveasc\despotismului lui Ceau[escu. Aproape tot timpul cât a fost la conducere,acesta a tratat statul ca pe domeniul s\u privat. (…) Ceau[escu însu[i s-abazat tot mai mult pe tradi]ie ca surs\ a puterii sale. (…) Poate c\ efectulcel mai retrograd al erei comuniste a fost acela de a crea o popula]ie în ceamai mare parte dependent\, care se obi[nuise s\ primeasc\ majoritateacelor necesare traiului de la stat. Securitatea [i bun\starea material\ aleunei persoane depindeau de conformismul ei politic dovedit în modinevitabil. Orice sistem democratic care venea dup\ o epoc\ atât deîntunecat\ ar fi fost mult stânjenit.”

(Tom Gallagher, România de la comunism încoace, 2004)

3

1. Citi]i doc. 3 de la pag. 81. Men-]iona]i câteva dintre „faptele”care au favorizat longevitateacomunismului românesc [i încer-ca]i s\ explica]i, pornind de ladocumentul 1 din pagina al\tu-rat\, ce anume a determinat opi-niile opuse ale unor diziden]i.

2. Confrunta]i relatarea din doc. 2 cuimaginea din pag. 85. Formula]iun comentariu.

3. Alc\tui]i un text cu con]inut isto-ric în care s\ folosi]i termenii: di-ziden]\, activist, industrializare,cenzur\, cultul personalit\]ii.


O imagine-simbol din noaptea de 1 ianuarie 2007: românii au întâmpinatcu bucurie [i speran]\ intrarea în UE


88 Rela]iile interna]ionale


pa]iul românesc între diploma]ie [i conflictpân\ la începuturile modernit\]ii

}|RILE ROMÂNE ÎNTRE IMPERIUL OTOMAN {I MARILE PUTERI CATOLICE VECINE

Spa]iul românesc reprezint\ aria teritorial\ locuit\ în majoritatede români [i care s-a configurat sub aspect politic din secolul al X-lea pân\ la apari]ia statelor medievale extracarpatice. Dincolo demunte, înc\ „ducatele” men]ionate de Anonymus trasau contururileTransilvaniei (unde conducea Gelu [i mai apoi Gyla), Banatului (luiAhtum, anterior al lui Glad) [i Cri[anei (de unde î[i tr\gea putereaMenumorut). Ultimele dou\, împreun\ cu Maramure[ul, au f\cutparte din regatul maghiar, cel dintâi p\strându-[i autonomia chiardac\ voievodul era un vasal al coroanei, recrutat dintre nobilii dinafara provinciei.

De altfel, în secolul al XIV-lea, aceea[i autoritate era prezent\ lasud [i la r\s\rit de Carpa]i, constituirea statului românesc la Curteade Arge[ [i Câmpulung, iar ulterior la Baia f\cându-se printr-o vi-guroas\ desprindere de o suzeranitate care nu mai era acceptat\(la Posada, în 1330 pentru }ara Româneasc\, [i dup\ 1359, prinal doilea desc\lec\tor, Bogdan, în Moldova).

Configura]ia vecin\t\]ilor lor era deja fixat\: dou\ puteri catolicela vest [i la nord – regatele maghiar [i polonez –, la sud, pesteDun\re, dou\ state slave, mo[tenitoarele Bizan]ului, ele însele cumari veleit\]i imperiale – Serbia [i Bulgaria –, iar spre r\s\rit t\tarii,for]a imprevizibil\ care n\v\lise asupra Europei la jum\tatea se-colului al XIII-lea. Dup\ 1354, o alt\ putere amenin]\toare se apro-pia de Dun\re. Porni]i din Asia Central\, turcii osmanlâi (dup\numele c\peteniei lor Osman), care î[i constituiser\ un stat [i oputere armat\ a c\rei ra]iune de existen]\ era expansiunea, m\tu-rau din cale [ubredele alc\tuiri balcanice, Bizan]ul, acum umbraimperiului de alt\ dat\, [i ce mai r\m\sese din marele ]arat bulgar,[i ajungeau la malurile Dun\rii.

A[ezate în mod fundamental pe apartenen]a la cre[tin\tate,raporturile interna]ionale ale }\rilor Române în primele dou\ se-cole ale statalit\]ii n-au putut ignora ierarhia feudal\, lumea c\reiaîi apar]ineau fiind gândit\ ca un întreg în centrul c\ruia se g\seauputerile imperiale, urma[e ale Romei, regatele [i abia pe a treiatreapt\ voievodatele.

Competen]e specifice modululuiRELA}IILE INTERNA}IONALE

*2.1. Construirea unor demersuri detip analitic cu privire la situa]ii [i con-texte economice, sociale, politice, cul-turale.

2.3. Descoperirea constantelor înderularea fenomenelor istorice studiate.


*4.3. Analizarea punctelor de vederesimilare, opuse [i complementare în le-g\tur\ cu fenomenele istorice studiate.

„R\zboiul cu otomanii antrenadistrugeri considerabile [i mari cos-turi umane [i materiale [i nu putea fisus]inut pe termen mai lung f\r\asigurarea coeziunii social-politiceinterne. Dac\ aceast\ confruntareera lipsit\ de rezultate decisive eraugenerate inevitabil tensiuni interne.Una dintre c\ile prin care aseme-nea tensiuni puteau fi diminuate saum\car împiedicate s\ se manifestecu toat\ puterea a fost ideologiza-rea cre[tin\ a r\zboiului antioto-man. Exist\ astfel clare indicii deexaltare a sensului cre[tin al lupteiantiotomane.”

(Bogdan Murgescu, Istorie româneasc\ –

istorie universal\, 1994)

1

Vintil\ F\c\ianu, Lupta de la Posada,o interpretare modern\ a miniaturilordin Cronica pictat\ de la Viena

89Rela]iile interna]ionale


Dependen]ei institu]ionale a bisericii cre[tin-ortodoxe fa]\ dePatriarhia de la Constantinopol nu i-a corespuns [i o dependen]\politic\. Bizan]ul mai era imperiu doar cu numele, basileii s\i fiindobliga]i s\ pl\teasc\ tribut sultanilor. Mai constrâng\toare erau îns\raporturile cu Ungaria [i Polonia, care [i-au impus, e drept, în situa]iidiferite, suzeranitatea. Rela]iile vasalice ale }\rii Române[ti fa]\ decoroana maghiar\ s-au perpetuat practic pân\ la c\derea Ungariei(1541) [i au cunoscut, ca într-o familie, momente de concordie, con-flicte vehemente sau ignorarea reciproc\.

Urma[ii lui Bogdan, în mod special Petru I Mu[atinul, au anihilatpreten]iile de suzeranitate ale regelui maghiar asupra Moldovei,construind rela]ia similar\ cu regatul Poloniei (la Lvov, în 1387).

Evolu]ii foarte interesante au marcat rela]iile }\rii Române[ti cucoroana maghiar\ în vremea domniei lui Mircea cel B\trân (1386-1418). Înc\ de la 1389-1390, când domnitorul de la Arge[ semna tra-tatul cu regele Poloniei, percep]ia la curtea sa era c\ cea mai mareprimejdie vine dinspre Ungaria. Câ]iva ani mai târziu, situa]ia s-aschimbat radical [i a doua direc]ie în politica extern\ româneasc\ aînceput s\ se contureze. „Furtunosul” Baiazid ajunsese la Dun\re,astfel c\, pentru Mircea, problema definirii raporturilor cu Poarta erauna de via]\ [i de moarte. Dou\ concluzii par a se fi impus înc\ deatunci: c\ orice rezisten]\ este imposibil\ f\r\ alia]i [i c\, în fa]a unuiadversar redutabil, armele diploma]iei pot fi cele mai eficiente.

Dup\ b\t\lia de la Baia, consecin]\ a conflictului moldo-maghiarpentru Chilia, [i mai cu seam\ dup\ b\t\lia de la Vaslui, [i Moldovaî[i va revizui politica alian]elor, apropiindu-se de Ungaria, cu alc\rui rege, Matia Corvin, {tefan cel Mare a încheiat un tratat.

Este îns\ dincolo de îndoial\ [i faptul c\ }ara Româneasc\ afost, mai cu seam\ în secolul al XV-lea, un câmp al înfrunt\riiotomano-maghiare, cu succese trec\toare de o parte sau alta. Maimulte evenimente îndeob[te cunoscute o probeaz\. Astfel, Iancude Hunedoara, voievodul transilvan [i guvernatorul Ungariei, aimpus pe tronul celor dou\ ]\ri române[ti domni care s\-l sus]in\ înlupta antiotoman\ (pe Vlad Dracul sau Vladislav al II-lea în }araRomâneasc\ [i pe Bogdan al II-lea în Moldova). Modelul a fostreluat dou\zeci de ani mai târziu de {tefan cel Mare. {i într-un caz[i în cel\lalt e[ecul a fost evident. Particularismul dinastic [i opo-zi]ia acelei p\r]i a clasei boiere[ti care dorea pacea cu ImperiulOtoman s-au dovedit pân\ la urm\ mai puternice.

„R\mas practic singur [i for]at deatacurile Angevinilor (1416), dar maiales decisiv de expedi]ia sultanal\din prima parte a anului 1417, cândtotu[i sultanul nu a îndr\znit (…) s\înainteze pe p\mântul }\rii Româ-ne[ti, oprindu-se la Giurgiu, Mircea arecurs la solu]ia negociat\, inau-gurând o politic\ ce va face carier\în istoria româneasc\.

A[adar, la începutul secolului alXV-lea, Mircea a trebuit s\ accepte«alian]a inegal\» cu Poarta – accep-tând plata regulat\ a tributului, inter-pretat de el doar ca un pre] al p\cii.Solu]ia negociat\, urmând unor lupteîndelungate [i redutabile, aducea}\rii Române[ti statutul de aliat.}ara î[i conserva institu]iile, p\mân-turile, clasa dominant\, credin]a,limba [i legile în schimbul unui tribut[i al alian]ei politico-militare.”

(M. Maxim, în Marele Mircea Voievod, 1987)

2

„Aprecierea p\cii moldo-otomanedin 1486 trebuie s\ ]in\ cont de inter-pretarea dat\ acestui acord de celedou\ tabere [i de clauzele stipulate.(…) Otomanii le considerau unilate-rale, revocabile [i provizorii. Nu eravorba de un act bilateral, negociat depe pozi]ii de egalitate de c\tre cei doiparteneri, ci doar de un privilegiu pecare sultanul îl acorda, temporar,unui suveran cre[tin.”(O. Cristea, Pacea din 1486, 2004)

3

1. Stabili]i, dup\ documentul 1, trei caracteristici esen]iale ale lupteiantiotomane. Alc\tui]i un scurt comentariu în leg\tur\ cu fiecare dintre ele.

2. Citi]i cu aten]ie documentele 2 [i 3: a) În ce condi]ii au semnattratatele cu Poarta cei doi domnitori, Mircea [i {tefan? b) În ce categoriepot fi integrate aceste documente diplomatice din perspectiva ImperiuluiOtoman? c) Ce avantaje decurgeau din func]ionarea lor pentru cele dou\]\ri române?


Cea mai veche reprezentare a spa]iu-lui românesc, în Tractatus de re mili-tari et machinis bellicis, 1394–1396


RELA}IILE ROMÂNO-OTOMANE ÎN SECOLUL AL XV-LEA

Raporturile româno-otomane reprezint\ capitolul cel mai semni-ficativ al politicii externe a }\rilor Române, atât prin durat\, cât [i princomplexitate [i consecin]e. Istoriografia ultimelor dou\ secole s-aaplecat cu prec\dere asupra marilor figuri ale rezisten]ei antioto-mane. Este îns\ de observat c\ niciunul dintre ace[tia nu a luptat tottimpul domniei cu o[tile sultanului (ar fi fost [i imposibil, date fiindresursele limitate ale }\rilor Române, dar [i ale alia]ilor lor poten]iali)[i c\ de multe ori în]elegerile reciproc acceptate au precedat [i auurmat conflictului militar. Într-o domnie lung\ de 47 de ani cât s-a aflatîn fruntea Moldovei, {tefan a pl\tit tribut în primii 15 ani. Într-o con-junctur\ pe care a considerat-o favorabil\ a refuzat îndeplinireaobliga]iilor financiare fa]\ de Poart\, s-a luptat la Vaslui [i a câ[tigat;a pierdut îns\ la R\zboieni în fa]a o[tilor sultanului. {i-a p\strat tronul,pentru c\ cet\]ile sale au rezistat. Dup\ o scurt\ perioad\ de acalmie,Baiazid al II-lea a reluat ofensiva împotriva Moldovei, reu[ind s\cucereasc\ Chilia [i Cetatea Alb\, cet\]ile de la Nistru [i gurileDun\rii. Prejudiciat\ era nu numai Moldova, dar [i Polonia, care ast-fel putea fi mai u[or atacat\. În consecin]\, regele Cazimir al IV-lea s-a al\turat puterilor antiotomane, dar lipsa mijloacelor l-a determinat[i pe el [i pe urma[ii s\i s\ abandoneze proiectul recuceririi cet\]ilorpierdute. În anii 1486 sau 1489, dup\ negocieri, {tefan s-a recunos-cut vasal al Por]ii [i a acceptat din nou plata tributului. De[i a r\maspân\ la sfâr[itul domniei (2 iulie 1504) consecvent politicii saleantiotomane, a reînnoit în]elegerile cu Poarta, Moldova fiind cuprins$de fapt, al\turi de }ara Româneasc$ în tratatul ungaro-turc din 1503(cu obliga]ia de a acoperi tributul [i alte servicii).

Aceast\ discu]ie l\mure[te [i motivele pentru care ImperiulOtoman nu a transformat în pa[alâcuri }\rile Române. În urm\ cumai bine de 50 de ani, profesorul P.P. Panaitescu a lansat o teorieîn general acceptat\. Valahia [i Moldova nu s-au aflat pe calearegal\ a înaint\rii trupelor sultanului spre Europa Central\, un drumce pleca de la Adrianopol spre Sofia, Ni[, Belgrad [i Viena, teritori-ile din preajm\ fiind de regul\ integrate. Este notoriu c\ cel pu]in îndou\ rânduri, dup\ domnia lui Neagoe Basarab (1522) [i în vremeacampaniei antiotomane a lui Mihai Viteazul (1595), }ara Româ-neasc\ s-a aflat foarte aproape de acest statut. Nu putem ignoranici faptul c\ Valahia a pl\tit tribut din vremea lui Mircea cel B\trânsau a primilor s\i urma[i, dup\ 1415, iar Moldova din timpul luiPetru Aron, în 1456. Nu este mai pu]in adev\rat c\ ostilit\]ile ro-mâno-otomane au început cu refuzul declarat al domnitorilor no[tride a acoperi obliga]ia de a pl\ti tribut, dublat de con[tiin]a c\ rezis-ten]a, chiar [i împotriva unui du[man atât de puternic, este posibil\.7 campanii conduse de sultani (3 asupra Valahiei, 3 asupra }\riiRomâne[ti [i una împotriva Transilvaniei) s-au succedat în secoleleXIV-XVI [i, în pofida rezultatelor lor, de cele mai multe ori favorabileotomanilor, situa]ia de fapt, de ]\ri tributare, nu a fost schimbat\.

„Secolul al XVI-lea este unul deturnur\ în istoria european\, care aînregistrat efectele revolu]iei atlan-tice [i deopotriv\ ale suprema]ieiotomane. (…) Noua dinamic\ conti-nental\ a cuprins în sfera ei [i}\rile Române care înregistreaz\toate seismele provocate de feno-menele civiliza]iei moderne. Elesunt antrenate în vârtejul confrun-t\rilor politice dintre puterile com-petitoare, monarhia habsburgic\,Imperiul Otoman [i Polonia (…).

În aceste împrejur\ri, (…) prin-cipatele ofer\ proprii r\spunsuri lanoile probleme survenite în urmatransform\rii centrului Ungariei înpa[alâc. A[a se explic\ [i aderareala alian]a cre[tin\ antiotoman\ [idialogul cu Sfântul Scaun, aflat larându-i în ofensiv\ spre R\s\rit.”

(Istoria României, 1998)

1

Dup\ opinia lui A Verancics, se-cretarul lui Ioan Zapolya (1530), sul-tanul Soliman a recunoscut însem-n\tatea strategic\ [i militar\ aTransilvaniei [i a renun]at în mod voitla ocuparea sa „ca nu cumva, cândar încerca el s\ ocupe Transilvaniasau }ara Româneasc\ sau Moldova,aceste ]\ri s\ se uneasc\ [i s\ seapere în parte prin curse, în parte prinfor]\, deoarece sunt bine ap\rate demun]i abrup]i, de p\duri, (…) cu ocavalerie uimitor de numeroas\ [i oarmat\ ]\r\neasc\ atât de priceput\[i atât de dârz\ în atacarea du[ma-nului în asemenea locuri grele.”

(C\l\tori str\ini, vol. I, 1968)

2

Gh. Adoc, Omagiu lui {tefan cel Mare



„Înaintea acestora nimic s\ nu ar\ta]i, nici scule, nici haine, nici boiarii t\is\ nu se împodobeasc\ înaintea lor, ci s\ te ar\]i [i s\ te faci înaintea lors\rac [i lipsit [i nici într-unele s\ nu te f\le[ti. Ci, când vor veni de la dân[iisoli mari [i vei gândi s\ trimi]i înaintea lor [i s\ le faci cinste, f\le-o numaicu bucate [i cu b\utur\, iar alt\ cinste sau avu]ie s\ nu ar\]i înaintea lor, (…)s\ nu le ar\]i avu]ia ta, ci înc\ mai vârtos s\ o ascunzi de dân[ii. {i pân\ aiavere în mâinile tale, tot le d\, c\ toat\ în]elepciunea lor este avu]ia. {i cândvin la voi, s\-i p\zi]i cu bucate [i cu b\utur\ dar destul [i cu cuvinte bune.Iar nu cu cuvinte de tain\ [i cu vorbe care sunt ascunse, ci cu vorbe proaste,c\ eu cât am socotit, a[a am aflat s\ fie mai bine.”

(Înv\]\turile lui Neagoe Basarab c\tre fiul s\u Teodosie, 1520)

3

Boierii munteni se adreseaz\ boierilor din Moldova (5 septembrie 1599)

Dup\ ce le spun c\ Mihai Vod\ a luat în urm\ cu câteva zile steag de lasultan [i c\ turcii „tot cu în[el\ciune vor s\ fac\” [i c\ din nou e primejdies\-i calce [i s\ pun\ un turc drept domn, boierii adreseaz\ o rug\minte: „Ci acum iar v\ rug\m [i v\ cerem s\ ruga]i pe domnul vostru, pe Ieremia,s\ nu ne lase s\ pierim. S\ se roage prealuminatului craiului le[esc, c\în]elegem cum s-a milostivit de au scos }ara Moldovei din mâna t\tarilor. Cuaceea ne rug\m [i noi s\ fac\ poman\ [i s\ fim [i noi sub aripile luminatu-lui, m\riei sale, craiul le[esc, c\ci ne-am s\turat de m\ria sa Mihai Vod\, c\ne m\nânc\ [i ne-a mâncat cu totul.

{i cum ve]i face, nevoi]i s\ face]i curând, ca s\ poat\ ie[i acest tiran dinmijloc, c\ci de-ar ie[i el toat\ lumea ar fi în pace, numai acum pentru MihaiVod\ se fac toate vr\jbile.”

(Istoria României în texte)

4

Mihai refuz\ s\ lase Ardealulîmp\ratului Rudolf al II-lea (1600)

„Eu am luat Ardealul riscân-du-mi pentru aceasta trupul [ivia]a. Eu am n\d\jduit c\ M\ria Saîmp\ratul roman îmi va da confir-marea. Îns\ el vrea s\ m\ alungedin Ardeal. Eu l-am slujit nu cuteam\, ci din dragostea ce o amfa]\ de cre[tin\tate. (…) Împ\ratulroman îmi trimite drept cinstire treicoli de hârtie pline de venin, ru[ine[i batjocur\. Voi trimite pretutindeniaceast\ scrisoare a Majest\]ii sale,ca s\ vad\ toat\ lumea b\taia dejoc [i nerecuno[tin]a.”


5


1. Citi]i cu aten]ie documentul 1 [i r\spunde]i la urm\toarele întreb\ri: a) Care sunt puterile competitoare în lupta pentru domina]ia în sud-estulcontinentului în secolul XVI? b) Care sunt r\spunsurile pe care le caut\principatele dup\ transformarea Ungariei Centrale în pa[alâc?

2. Motiva]i afirma]ia subliniat\ în documentul 3. Stabili]i cel pu]in dou\situa]ii în care statutul }\rilor Române a depins decisiv de concesiimateriale [i teritoriale acceptate.

3. Vi se pare întemeiat\ temerea autorit\]ilor otomane, a[a cum apare îndocumentul 2? Cum a func]ionat rela]ia între cele trei ]\ri în plan politicînainte de 1541? Formula]i un r\spuns [i motiva]i-l într-o expunere oral\.

4. În zilele în care Mihai Viteazul preg\tea campania din Transilvania, un grupde mari boieri, în frunte cu mitropolitul, se adreseaz\, prin intermediari,regelui polon cu propunerile prezentate în documentul 4. Considera]i c\: a) a fost un act de tr\dare; b) a fost un aranjament tactic al lui Mihai menita convinge autorit\]ile poloneze c\ for]a sa e neînsemnat\, spre a-i facilitavictoria de la {elimb\r; c) a fost o dovad\ c\, într-un moment complicat [icare se putea termina în orice fel, boierii au vrut s\ se asigure din toatep\r]ile. Alege]i r\spunsul care vi se pare corect. Considera]i c\ în situa]ii decriz\ politic\, clasa conduc\toare trebuie s\-[i urmeze necondi]ionat liderulsau c\ este de preferat s\ aib\ la dispozi]ie un evantai larg de alternative?

5. Citi]i documentul 5. Alc\tui]i portretul voievodului, insistând, din perspec-tiva secolului în care tr\im, asupra unui punct forte [i a unui punct slab.

Neagoe Basarab [i familia sa, tablou votiv din biserica episcopal\

de la Curtea de Arge[

Gh. Adoc, Voievodul Unirii



}|RILE ROMÂNE SUB SUZERANITATE OTOMAN|ÎN SECOLELE XVI-XVII

C\derea }\rilor Române [i a Transilvaniei sub suzeranitateotoman\ în prima jum\tate a secolului al XVI-lea a avut drept con-secin]\ imediat\ cre[terea la propor]ii pân\ atunci necunoscute atuturor obliga]iilor asumate fa]\ de puterea otoman\: tributul,pe[che[urile (darurile), dar [i ru[feturile (mita), la care se ad\ugauobliga]ii noi – de aprovizionare, de transport [i de munc\. Toateacestea au provocat, cu deosebire în }ara Româneasc\, puternicaripost\ condus\ de Mihai Viteazul în anii 1594-1595.

În plan politic [i militar, controlului sever asupra politicii externei s-a ad\ugat, împotriva recunoa[terii autonomiei, amestecul în tre-burile interne. În contextul conflictului prelungit cu Imperiul Habs-burgic, Poarta a asigurat leg\tura între Crimeea [i Ungaria supe-rioar\ printr-un lan] de kazale (raiale), toate smulse }\rilor Românesau cu o popula]ie majoritar\ româneasc\: Bugeacul (Moldovasud-estic\), Br\ila, Turnu, Giurgiu, dar [i Timi[oara, Lipova [i Cena-dul cu teritoriile din jur.

Conflictul otomano-habsburgic a continuat în cadrul mai larg alcruciadei târzii [i al Contrareformei, for]elor politice interesate s\-[iasigure pozi]ii în Europa r\s\ritean\ ad\ugându-li-se [i Polonia,care mai devreme sau mai târziu avea s\ ajung\ la propria ei con-fruntare cu Poarta. În aceast\ conjunctur\, }\rile Române [iTransilvania [i-au putut dezvolta propriul lor proiect politic, care nuexcludea alian]a cu marile puteri din regiune, dar nici nu lua în con-siderare exclusiv varianta supunerii nelimitate în fa]a lor într-unviitor favorabil îndep\rt\rii domina]iei turce[ti.

Participarea celor trei ]\ri din spa]iul românesc la Liga cre[tin$Sfânt$ [i la r\zboiul antiotoman (1593-1606) a reprezentat cadrulîn care s-a afirmat Mihai Viteazul, promotor al schimb\rii statutului}\rilor Române, inclusiv prin reunirea lor sub o singur\ autoritate.Din p\cate, împotriva sa au ac]ionat for]e redutabile: Habsburgii,care doreau s\ st\pâneasc\ singuri Transilvania, proiectul regatu-lui polonez de expansiune spre a atinge ]\rmurile M\rii Negre,imposibil de realizat f\r\ subordonarea Moldovei (reu[it\ în vre-mea Movile[tilor), dar [i a Valahiei. Opozi]ia nobilimii maghiare fa]\de un principe venit de peste munte a închis cercul intereselorostile lui Mihai [i i-a gr\bit sfâr[itul. Opera lui politic\ nu s-a stinsîns\ odat\ cu dispari]ia sa, influen]ând rela]iile interna]ionale înspa]iul românesc în tot secolul urm\tor.

Mai întâi, Imperiului Otoman i-au trebuit aproape 20 de ani ca s\readuc\ din nou sub ascultarea sa ]\rile intra [i extra carpatice.Vreme îndelungat\, solicit\rile Por]ii nu au mai atins cotele înregis-trate (mai cu seam\ în Valahia) spre sfâr[itul secolului al XVI-lea.Înfrângerile suferite pe câmpul de lupt\ au obligat Poarta otoman\s\-[i diversifice [i s\-[i rafineze mijloacele de influen]\.

Modulul IV

Secolul al XVII-lea reprezint\ operioad\ distinct\ în istoria ]\rilorromâne, fixat\ între dou\ limiteistorice, domnia lui Mihai Viteazul[i instaurarea domniilor fanariote.

În acest interval s-a impus totmai pregnant linia politic\ de ralierea }\rii Române[ti [i Moldovei înjurul Transilvaniei în forma unorraporturi interdependente materia-lizate sub for]a unei alian]e. Secolulal XVII-lea înregistreaz\ dup\ 1683,odat\ cu recesiunea otoman\, osemnificativ\ evolu]ie spre politicade eliberare de sub domina]ia Im-periului Otoman.

(Istoria României, 1998)

1

Dorin]a lui Matei Basarab de alupta împotriva otomanilor rezult\ [idin discu]iile sale cu vicarul patri-arhal la 1640. „Numitul domn mi-aspus în mai multe rânduri: cum estecu putin]\ ca principii cre[tini s\ n-aib\ nicio mil\ fa]\ de atâ]iacre[tini care se afl\ sub tirania tur-cilor. Un lucru e sigur, cei doi domni[Matei Basarab [i Vasile Lupu] suntgata de a se r\scula împotriva tur-cilor dac\ ar fi încuraja]i de principiicre[tini. Fiecare dintre ei a declaratc\ poate ridica la primul sunet degoarn\ 25.000 de solda]i.”

(C\l\tori str\ini,vol. V, 1975)

2

Carrier-Belleuse, Mihai Viteazul(Pia]a Universit\]ii, Bucure[ti)



Un mare num\r de familii grece[ti au venit în }\rile Române, aucump\rat p\mânt [i [i-au construit re[edin]e într-un timp relativscurt (cu deosebire în vremea Mihne[tilor, dup\ 1620), ajungânds\ de]in\ pozi]ii cheie în sfatul domnesc [i în conducerea bisericii.Domniile „restauratoare” ale lui Matei Basarab (descendent alCraiove[tilor) [i chiar a lui Vasile Lupu (un albanez care [i-a luat laurcarea pe tron numele împ\r\tesc Vasile) au consacrat sfâr[itulpreponderen]ei boierimii str\ine, e drept în schimbul unei consis-tente major\ri a tributului, de[i [i unul [i cel\lalt au acceptat înpreajma lor demnitari de aceast\ origine.

Mai apoi, epoca lui Mihai Viteazul a afirmat alian]a dintre cele trei]\ri, utilizat\ în cursul secolului al XVII-lea tot ca o arm\, mai pu]inde lupt\ direct\, deschis\ împotriva Por]ii, cât, mai cu seam\, cafor]\ eficace de presiune pentru men]inerea statu-quo-ului [i pentruconsolidarea autonomiei. Tratatele de alian]\ dintre Racocze[ti [ivoievozii Valahiei [i Moldovei au ]inut departe Poarta [i au asiguratsemnatarilor (Matei Basarab [i Vasile Lupu) domnii îndelungate.Câ]iva ani mai târziu, alian]a lui Gh. Racoczi al II-lea, principe alTransilvaniei, cu Constantin {erban [i Mihnea al III-lea, domni ai }\riiRomâne[ti, precum [i cu Gh. {tefan, urma[ul lui Vasile Lupu, î[ip\stra caracterul antiotoman [i se manifesta inclusiv sub forma unorr\scoale împotriva Por]ii, reprimate de sultan cu ajutorul t\tarilor.

În fine, }\rile Române au beneficiat [i de contextul conflictuluiantiotoman al celor dou\ puteri apropiate, Austria habsburgic\ [iPolonia, ducând astfel înc\ din secolul al XVII-lea o politic\ sinu-oas\ [i nu de pu]ine ori contradictorie, dar care urm\rea s\ folo-seasc\ aceste vecin\t\]i exclusiv în direc]ia sl\birii autorit\]ii suze-rane [i sporirii autonomiei.

Rela]iile interna]ionale ale}\rilor Române [i Transilvanieiau fost determinate în EvulMediu de factorul confesional.Parte a cre[tin\t\]ii, }ara Ro-mâneasc\ [i Moldova au în-fruntat Imperiul Otoman, reu-[ind s\-[i p\streze autonomiaîn schimbul pl\]ii regulate atributului.Acest statut politic s-a datorat [isus]inerii de care s-au bucuratpromotorii s\i din partea rega-telor catolice vecine (de regul\,prin rela]iile de vasalitate ale}\rii Române[ti cu Ungaria [iale Moldovei cu Polonia)

PRO MEMORIA!

1. Preciza]i, dup\ documentul 1, care au fost direc]iile principale alepoliticii externe în spa]iul românesc în cursul secolului al XVII-lea.

2. Analiza]i, discutând în grupe de 4-5 elevi, atitudinea marilor boieri în con-textul victoriei poloneze de la Hotin. De ce nu l-au urmat boierii pePetriceicu? De ce s-au întors pe la casele lor? Ce semnifica]ie putematribui gestului lor? Avea caracter conjunctural? Tr\da o mentalitateancestral\? Era o dovad\ de încredere în Miron Costin? Alc\tui]i apoi,fiecare dintre voi, un text de 10-15 rânduri cu acest subiect.


În contextul conflictului otomano-polon din anii 1672-1673, trupele sul-tanului pierd b\t\lia de la Hotin. Dup\ lupt\, regele Ian Sobieski negociaz\cu Grigore Ghica [i {tefan Petriceicu (fost [i din nou domn al Moldovei)ocuparea ]\rii. Grigore Ghica pleac\ la turci, iar boierii r\ma[i cu Petriceicu„au început a se ruga s\-i lase pe acas\, s\-[i ia femeile [i copii, s\ nu-i iat\tarii”. Petriceicu nu-i credea [i nu voia „s\-i slobozeasc\”, zicând c\ [i oas-tea le[easc\ (polonez\) vine mult\. Iar Miron (Costin) logof\tul a r\spuns„Ori s\ fie voia domniei sale, ori s\ nu fie, noi nu vom l\sa casele s\ le iat\tarii”. {i s-au închinat [i i-au zis „S\ fie m\ria ta s\n\tos” [i au ie[it afar\.{i a[a to]i boierii [i c\pitanii au purces a se închina [i au ie[it afar\…

(Ion Neculce, Letopise]ul }\rii Moldovei)

3

Matei Basarab (portret din biserica

m\n\stirii Arnota)

Vasile Lupu (detaliu din tabloul votiv de la Trei Ierarhi, Ia[i)



SPA}IUL ROMÂNESC ~N SECOLUL LUMINILOR

Despresurarea Vienei, datorit\ interven]iei surprinz\toare aregelui polonez Ian Sobieski, a avut consecin]e excep]ionale.Succesul repurtat sub zidurile vechiului burg a apropiat mai bine deun secol dou\ tinere puteri, Austria habsburgic\ [i RusiaRomanovilor, de acum încolo într-o mare alian]\ antiotoman\.

„Criza oriental\” odat\ început\ avea s\-[i arate urm\rile [iasupra spa]iului românesc. Starea conflictual\ austro-ruso-otoman\, dar mai cu seam\ cea ruso-otoman\, prelungit\ pân\ lasfâr[itul Primului R\zboi Mondial, a cuprins nu mai pu]in de 11 înfrunt\ri armate majore, dintre care primele [ase pân\ la 1812,[i arat\ clar o criz\ important\ – succesiunea Imperiului Oriental [ieventuala partajare a mo[tenirii între competitori.

Într-o prim\ faz\, Curtea de la Viena a înscris puncte impor-tante, împingând for]ele otomane pân\ la linia Carpa]ilor.Transilvania astfel eliberat\ primea în 1691 „Diploma Leopoldin\”,care consacra na]iunile privilegiate [i „religiile recepte”.

Diminuat teritorial [i în plin conflict cu noile puteri cre[tine,Imperiul Otoman a încredin]at Principatelor, devenite acum teritoriide frontier\, misiuni noi, care comportau loialitate absolut\: obser-varea atent\ a mi[c\rilor inamicului [i capacitatea de a disponibi-liza resurse materiale [i umane mult sporite fa]\ de trecut, în even-tualitatea unui conflict armat, în cursul c\ruia defec]iuni precumcea a lui Dimitrie Cantemir erau de neconceput.

Pentru c\ elitele boiere[ti autohtone [i principii ridica]i din rân-durile lor nu se mai bucurau de încredere, Poarta a hot\rât s\-iînlocuiasc\ pe domnitorii autohtoni cu fanario]i, o aristocra]iegreac\ de dreg\tori, mai u[or de controlat pentru c\ func]iona desecole în slujba Imperiului. Str\ini dup\ nume (de[i unii dintre ei seînrudeau în antecedente îndep\rtate cu familii domnitoare dinPrincipate, iar al]ii proveneau chiar din familii boiere[ti indigene),f\r\ a [ti uneori limba ]\rii [i f\r\ a avea rela]ii cu elitele autohtone,ei ar fi trebuit s\ fie slujba[ii perfec]i ai unui Imperiu în stare der\zboi [i de criz\.

Statutul fanario]ilor [i-a ar\tat îns\ de la început ambiguitatea.Îns\rcina]i de Poart\ cu misiuni precise, asupra lor ap\sa în primulrând mo[tenirea greco-bizantin\, care-i îndrepta spre un ceremo-nial fastuos, care ascundea condi]ia lor real\.

omânia [i concertul european.De la „criza oriental\” la marile alian]e ale secolului XX

R

Principala tr\s\tur\ care deo-sebe[te epoca fanariot\ de celepremerg\toare este noul caracteral domina]iei otomane, mult maiap\s\tor atât din punct de vederepolitic, cât [i economic. Cu instau-rarea fanario]ilor, Principatele suntcomplet integrate sitemului politic[i militar otoman, încetând a maiavea o politic\ extern\ [i o diplo-ma]ie proprie.

Con[tien]i de greutatea men]i-nerii unei identit\]i politice propriiîntr-o zon\ geopolitic\ atât de divi-zat\, boierii s-au str\duit s\ inter-na]ionalizeze problema Principa-telor, transformându-le în stateneutre tampon, menite a preveniciocnirea intereselor divergente aleRusiei, Austriei [i Turciei.

(Vlad Georgescu, Istoria românilor, 1989)

1

„Pentru intelectualii români,anul 1848 a marcat triumful ideii dena]iune. În Moldova [i în }araRomâneasc\, ei au c\utat s\ des-fiin]eze protectoratul rus [i s\restabileasc\ echilibrul istoric cuImperiul Otoman, în vreme ce înTransilvania, Banat [i Bucovina [i-au propus s\ uneasc\ pe to]iromânii într-un stat autonom. Darastfel de gânduri contraveneaupragmatismului Rusiei [i Austriei.”

(Istoria românilor, 1998)

2

Istoricii consider\ c\ 16 iulie 1683,ziua când a fost despresurat\ Vienaasediat\ de turci [i a început expansiunea Imperiului habsburgic,marcheaz\ unul din cele 10 eveni-mente care „au zguduit lumea”(„L’Histoire” nr. 268, sept. 2002)

Modulul IV



Dar asupra lor ac]iona [i succesiunea voievodal\ româneasc\,potrivit c\reia, în\untrul ]\rii sale, puterea domnului era nelimitat\.În pofida cerin]elor din ce în ce mai insistente [i imperative alePor]ii, a incertitudinii permanente cu privire la durata mandatului lor[i, nu de pu]ine ori, a ostilit\]ii elitelor autohtone, unii dintre ei, pre-cum Constantin Mavrocordat (cu 10 domnii alternative în Valahia [iMoldova `n anii 1730-1769) sau Alexandru Ipsilanti (cu doar 3 dom-nii între 1774 [i 1797), au încercat s\ racordeze Principatele lasecolul luminilor, înf\ptuind o politic\ de reforme nu întotdeaunafinalizat\. Înt\rirea autorit\]ii centrale [i sporirea capacit\]ii eco-nomice a contribuabilului r\spundeau îns\ în egal\ m\sur\ [i pre-siunii autorit\]ilor otomane, interesate în fond s\-[i asigure din}\rile Române un volum cât mai mare de resurse [i de servicii.

În acest context, elitele boiere[ti vor declan[a o mi[care pe-ti]ional\ adresat\ ini]ial Rusiei, ulterior Austriei, iar la începutulsecolului urm\tor [i Fran]ei napoleoniene. Programul încorporacritica sever\ a regimului domina]iei turco-fanariote [i prezenta ogam\ larg\ de solu]ii, de la încorporarea Principatelor Rusiei]ariste [i ortodoxe, la consolidarea autonomiei sau, de la sfâr[itulsecolului al XVIII-lea, la dobândirea independen]ei. Concomitentcu mi[carea peti]ionar\ din Principate, corifeii {colii Ardelene for-mulau, la un secol dup\ „Diploma Leopoldin\” (1791), „SupplexLibellus Valachorum”, o sintez\ a programului na]ional al românilortransilv\neni, consecin]a iosefinismului în climatul generos al Re-volu]iei franceze, cu acela[i succes ca [i ac]iunile elitelor boiere[tide peste mun]i.

UNITATE {I INDEPENDEN}|

Perioada 1821-1848, care deschide epoca modern\ în Princi-pate, a consacrat noi dezvolt\ri. Mi[carea lui Tudor Vladimirescu apus cap\t domina]iei turco-fanariote [i a restabilit domniile p\mân-tene. Declan[area unui nou conflict ruso-otoman, de data aceastapentru eliberarea Greciei, a consfin]it protectoratul rus asupra}\rilor Române, a redat Valahiei teritoriul fostelor kazale (raiale) dela Dun\re [i a eliberat comer]ul românesc de povara „monopoluluiotoman”.

Br\tienii, Gole[tii, B\lce[tii, dar [i Kog\lniceanu [i Cuza vorini]ia regenerarea în }\rile Române. Revolu]ia de la 1848 s-adeclan[at la Ia[i, la sfâr[itul lui martie, [i la Izlaz, în iunie, dup\ re-volu]ia de la Paris. Programele adoptate reprezentau liberalismuleuropean (cu un mare accent pe libert\]ile individuale), spre Fran]a[i Anglia îndreptându-se toate speran]ele guvernului provizoriu dincapitala Valahiei.

Din p\cate, nu posibilii alia]i occidentali, afla]i prea departe [iavând alte interese, au hot\rât soarta Revolu]iei, ci antanta ruso-oto-man\, interesat\ s\ p\streze statu-quo-ul de la Dun\re.

„În\l]imea voastr\ [domnulConstantin Mavrocordat], ne mus-tra]i pentru darurile date, dar altfelnu putem face nimic, nici nu e bines\ nu d\m c\ci poarta marelui vizir[i cei din jurul lui sunt nem\rginitde lacomi. Când vor ceva, primapropunere o fac cu blânde]e, apoiîncep oc\rile, for]a, amenin]\rile,încât nu te po]i opune.”

(Reprezentan]a diplomatic\ aMoldovei la Constantinopol, 1985)

3

Un boier din Buhu[i î[i trimitecopilul s\ înve]e la Paris. Peste untimp, dore[te s\ fac\ [i el c\l\toria.La sugestia so]iei î[i face haineeuropene[ti, pe care le îmbrac\dup\ multe discu]ii. La frontieraaustriac\ un prim [oc. Pentru celetrei ocale de tutun pe care le aveaîn bagaj, vame[ul austriac îi cere otax\. De unde s\ [tie el, venit din-tr-o ]ar\ unde boierii nu pl\teau nici-un fel de d\ri [i unde habar n-aveaude lege [i de regulament c\ „a[a setr\ie[te în lumea civilizat\”.

(N. Gane, Scrieri,în Istoria României în texte)

4


1. ~ntâmpl\ri de genul celei rela-tate de N. Gane se repet\ [iazi, dup\ intrarea României înUE. Stabili]i trei domenii deimpact al tradi]iei române[ti cumodernitatea european\ [i des-crie]i consecin]ele.

Alexandru Moruzi îl prime[te pe ambasadorul Angliei

la Constantinopol (19 iulie 1794)



{i în Imperiul Habsburgic s-a desf\[urat câte o revolu]ie înfiecare provincie româneasc\ (în Banat, în Transilvania sau înBucovina), în general dirijate de imperativul afirm\rii na]ionale, dar[i aici, precum [i în Principate, unitatea româneasc\ a întâmpinatmulte dificult\]i, ca [i aceea dintre na]iunile oprimate (români [imaghiari), astfel c\, în cele din urm\, Habsburgii [i Romanovii [i-au impus autoritatea. Absolutismul reînnoit se întoarce înTransilvania, ca [i hulitul regim regulamentar în Principate.

Intrate mai cu seam\ sub aspect economic în sfera de influen]\ aOccidentului (o dat\ cu liberalizarea comer]ului ca urmare a Trata-tului de la Adrianopole), r\zboiul Crimeii a a[ezat }\rile Române subo nou\ influen]\ politic\ [i a impus o structur\ a alian]elor pentru odurat\ mai lung\ a istoriei. Victoria Imperiului Otoman (aliat cu Anglia[i Fran]a) [i înfrângerea Rusiei au creat o situa]ie nou\. Diploma]iade la Paris a reactivat „chestiunea româneasc\”, întrucât un stat latintampon la gurile Dun\rii [i la Marea Neagr\ ar fi z\g\zuit Rusia înexpansiunea ei spre vest, n-ar fi deranjat prea tare Poarta (formulaaleas\ oferea doar unirea legislativ\, oricum în vigoare [i în vremeaRegulamentelor Organice) [i ar fi dat câ[tig de cauz\ boierimii libe-rale, animatoarea „partidelor na]ionale” în disputa cu sus]in\toriivechiului regim. În plus, înlocuirea protectoratului rusesc cu garan]iacolectiv\ a Marilor Puteri deschidea un dialog politic care nu putea fidecât în interesul Principatelor.

Victoria Fran]ei asupra Austriei (1859), care consolida hegemonialui Napoleon al III-lea asupra continentului, dar [i reac]ia foarte vigu-roas\ a lui Cuza a convins Marile Puteri c\ Principatele sunt suficientde mature ca s\-[i asume unirea deplin\ [i le-au acordat-o.

Ulterior, primii ani ai lui Carol I, domina]i de instabilitatea politic\[i chiar de o „criz\ dinastic\”, tr\deaz\ chiar o anumit\ izolare aRomâniei. Reticent fa]\ de elitele politice autohtone, noul principecoresponda frecvent cu tat\l s\u aflat la Sigmaringen, de la careprimea principalele îndrum\ri.

În cele din urm\ va în]elege c\, de fapt, credibilizarea sa erastrâns legat\ de dobândirea independen]ei ]\rii.

Dar „Declara]ia de independen]\” (9 mai 1877) a fost întâm-pinat\ cu r\ceal\ sau chiar indiferen]\ în Europa, iar Rusia, caresemnase o conven]ie militar\ pentru ca trupele ei s\ ajung\ de peteritoriul nostru în Balcani, se ferea s\ accepte orice form\ decooperare. Avea s-o impun\, în cele din urm\, impasul la care s-aajuns în luptele de dincolo de Dun\re [i asediul e[uat al Plevnei.

Jocul complicat al intereselor Marilor Puteri ne-a recunoscutindependen]a, dar cele trei jude]e din sudul Moldovei au fost reali-pite Rusiei, iar articolul 7 al Constitu]iei a trebuit s\ fie modificat (edrept, nu în sensul dorit). Deteriorarea rela]iilor cu Rusia a apropiatRomânia, acum independent\, de o mare alian]\, grupareaPuterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria [i Italia), dup\ vizitesuccesive la Viena [i Berlin ale regelui Carol (din 1881) [i aleprimului ministru Ion C. Br\tianu. Era îns\ r\ul cel mai mic ca întredou\ puteri amenin]\toare s\ te aliezi cu una împotriva celeilalte.

Modulul IV

Între 7-17 octombrie 1860, prin-cipele Al. Ioan Cuza a f\cut o vizit\sultanului, Abdul Mejid (1839-1861).Dimitrie Bolintineanu care a descrisc\l\toria face urm\toarele aprecieri:

„Vizita M\riei sale, de[i subordo-nat\ voin]ei Europei, are alura uneiîntrevederi a doi suverani, dintrecare cel mai interesat în chestiuneeste Împ\ratul otomanilor. Niciodat\în cazuri de acestea, Poarta nu aexprimat atâta dorin]\ de a vedeaun domn român în capitala Turciei,niciodat\ nu a oferit mai multeonoruri ale[ilor românilor, îns\ nicio-dat\ un domn nu a ar\tat mai mult\demnitate, mândrie na]ional\ [i maipu]in\ grab\ de a face aceast\vizit\ impus\ de tratate.”

(D. Bolintineanu, C\l\toria domnitoruluiPrincipatelor Unite la

Constantinopol, 1860)

1

~nainte de a primi scrisoareamarelui vizir Fuad-Pa[a, Cuzascrisese unui alt `nalt oficial oto-man, explicându-i de ce a fost ne-voie s\ secularizeze averile mâ-n\stire[ti [i la sfâr[it ad\ugaseaceste cuvinte care rezumau situa-]ia: „~n aceast\ chestiune, Alte]\,eu nu sunt principele românilor, eusunt România `ns\[i.”

(C. C. Giurescu,Via]a [i epoca lui Cuza-Vod\, 1966)

2

Intrarea armatei române în Dobrogea(litografie de epoc\ cu caracter alegoric)



Modulul IVÎn preajma Primului R\zboi Mondial, dup\ încheierea celor dou\

conflicte balcanice care aveau s\ sting\ practic „criza oriental\”,România era o ]ar\ stabil\, în plin\ cre[tere economic\, membr\ aunei alian]e redutabile. Viitorul ei depindea îns\ de reunirea tuturorromânilor în grani]ele unui singur stat na]ional.

Constituirea Triplei În]elegeri (Antanta), în 1907, a dat na[tereunei noi alian]e politice, care într-un viitor apropiat avea s\-[i dis-pute întâietatea cu gruparea Puterilor Centrale. Rivalitatea ruso-austro-ungar\ pentru Balcani [i Europa sud-estic\ reprezenta opor-tunitatea de atâta vreme a[teptat\ de diploma]ia de la Bucure[ti dea-[i g\si, într-un viitor conflict generalizat, locul potrivit.

Antanta era dispus\ s\ recunoasc\ drepturile noastre asupraTransilvaniei [i Bucovinei, ceea ce explic\ semnarea, doi ani maitârziu, a conven]iilor militar\ [i politic\ [i intrarea noastr\ în PrimulR\zboi Mondial.

La 18/30 octombrie 1883, D.A. Sturdza [i G. Kolnoky semneaz\ la VienaTratatul de alian]\ definitiv româno-austro-ungar:

„Art. 1 – Cele dou\ p\r]i se angajeaz\ s\ nu intre în alian]e una împotri-va celeilalte. Art. 2 – S\-[i acorde ajutor în cazul unui atac neprovocat. Art. 3 – Casus foederis intervine pentru Statul Român numai în cazulatac\rii Austro-Ungariei. Art. 4 – În cazul unui r\zboi purtat în comun s\ nuîncheie pacea separat. Valabilitatea tratatului este de 5 ani.”

(Politica extern\ a României, Dic]ionar cronologic, 1986)

5

Legea na]ionalit\]ilor din Ungaria (1868)

„Art. 1 – Deoarece în virtutea unit\]ii politice a na]iunii, limba de stat aUngariei e limba maghiar\ [i pentru viitor limba de deliberare [i discu]ie aparlamentului ungar e exclusiv limba maghiar\. Legile vor fi create în limbamaghiar\. Acestea trebuie îns\ s\ fie editate în traducerea autentic\ [i înlimbile tuturor celorlalte na]ionalit\]i ce locuiesc în ]ar\. Limba oficial\ aguvernului ]\rii e [i pe viitor în toate ramurile administra]iei limba maghiar\.Art. 26 – Precum pân\ aici fiecare cet\]ean al patriei, apar]in\ el oric\reina]ionalit\]i, fiecare comun\, fiecare biseric\ [i comunitate bisericeasc\ aavut dreptul, întocmai astfel vor avea dreptul de a-[i înfiin]a prin mijloace pro-prii, ori prin asociere, [coli primare, secundare sau superioare.”


3

Între 13 iunie [i 13 iulie 1878 s-a desf\[urat Congresul de la Berlin.Primul-ministru, Ion C. Br\tianu, [i ministrul de externe M. Kog\lniceanu autransmis Congresului un memoriu în 5 puncte:

„a) Nicio p\rticic\ de teritoriu s\ nu se deslipeasc\ de la statul român. b)România s\ nu serveasc\ armatelor ruse ca drum de trecere. c) PrincipateleRomâniei, în puterea drepturilor sale seculare, ia din nou în st\pânireinsulele Dun\rii [i gurile Dun\rii, dimpreun\ cu Insula {erpilor. d) Românias\ primeasc\ o desp\gubire propor]ional cu for]ele ce a dus în lupt\ [i înforma cea mai corespunz\toare. e) Independen]a României va fi solemnrecunoscut\ [i teritoriul ei declarat neutral.”

(Memoriile regelui Carol I al României, de un martor ocular)

4


1. Citi]i cu aten]ie documentele 1[i 2. Preciza]i care era mareaproblem\ a Principatelor în mo-mentul vizitei lui Cuza. Stabili]icel pu]in o diferen]\ între in-vestitura oric\rui predecesor aldomnului [i aceasta.

2. Observa]i contradic]ia saucomplementaritatea articolelor1 [i 26 din legea na]ionalit\]ilor(documentul 3). Alc\tui]i uncomentariu pe acest subiect.

3. Analiza]i con]inutul memoriuluiîn 5 puncte [i partea dinTratatul de la Berlin care se re-fer\ la România. Motiva]i dife-ren]ele.

4. Cuvintele-cheie ale tratatu-lui austro-ungaro-român suntcasus foederis. Afla]i-le în]e-lesul [i realiza]i un comentariuasupra oportunit\]ii prezen]eilor în text.

5. Imagina]i-v\ c\ tr\i]i în epocaneutralit\]ii României (1914-1916) [i c\ sunte]i solicitat s\rosti]i un discurs de sus]inerepentru unitatea na]ional\. Ceimagine sugestiv\ a]i alege? Re-dacta]i-l [i prezenta]i-l colegilor.

Oscar Han, Monumentul Victoriei, M\r\[e[ti



ROMÂNIA ~N SECOLUL EXTREMELOR

Conjunctura anilor 1917-1918, „cascada tronurilor” de care întreprimii a vorbit Tache Ionescu, a adus României beneficii însemnate.Revolu]ia bol[evic\ a acordat popoarelor oprimate de vechea mo-narhie rus\ dreptul la autodeterminare [i, în virtutea sa, Basarabia s-a unit cu România la 27 martie 1918, împlinind voin]a na]ional\ aSfatului }\rii. Pr\bu[irea monarhiei dualiste [i refuzul hot\rât de a numai p\stra vechea uniune cu Ungaria postbelic\ a condus la mareaoper\ unificatoare de la Cern\u]i (28 noiembrie 1918) [i Alba Iulia (1 decembrie 1918), când Bucovina [i Transilvania s-au al\turat ]\rii.Participarea României la Congresul de pace de la Paris în calitate de]ar\ înving\toare a fost încununat\ de recunoa[terea Marii Uniri.Actele plebiscitare din 1918 au a[ezat pentru o perioad\ mai lung\România din nou al\turi de democra]iile occidentale.

Vreme de 20 de ani, în pofida mersului sinuos al rela]iilorromâno-franceze, aceast\ ]ar\ a fost marea noastr\ aliat\, întrea-ga politic\ extern\ a urmat modelul ei, în vreme ce marii no[tridiploma]i – Nicolae Titulescu, I.G. Duca sau Grigore Gafencu – aufost filofrancezi convin[i. Cum aveau s\ o arate relativ repedeevenimentele, Fran]a era doar una din marile puteri ale lumii, dinp\cate departe de a dispune de for]a presupus\, iar caracterul pri-vilegiat al rela]iilor noastre reciproce avea s\ ne coste. Atunci când,dup\ c\derea Fran]ei în iunie 1940, România s-a aflat fa]\ în fa]\cu agresivitatea dezl\n]uit\ a statelor totalitare german [i sovietic[i a încercat zadarnic s\ g\seasc\ un aliat puternic, niciuna dincombina]iile politice [i diplomatice atât de minu]ios construite dediploma]i nu a mai func]ionat.

De la notele ultimative din 26-27 iunie 1940 [i pân\ la dictatul dela Viena, România a acceptat cedarea succesiv\ a Basarabiei [iBucovinei de Nord, a Transilvaniei nord-vestice [i a Cadrilaterului(cele dou\ jude]e din sudul Dobrogei).

Sub presiunea Germaniei, victorioas\ `n acel moment pe toatefronturile de lupt\, erau adu[i la cârma ]\rii generalul Ion Anto-nescu [i legionarii (într-o rela]ie politic\ ce avea s\ se dovedeasc\de scurt\ durat\). Alian]a cu Germania s-a p\strat [i, motivat\ [i depierderile teritoriale din anul anterior, România a atacat URSS la 22 iunie 1941, pân\ la sfâr[itul anului aflându-se în r\zboi [i cuSUA [i Anglia.

Dup\ luptele de la Stalingrad, conduc\torul statului afirm\ c\Hitler a pierdut r\zboiul, ceea ce nu l-a împiedicat s\ r\mân\al\turi de el pân\ la sfâr[it. Evenimentele de la 23 august 1944 aumarcat o spectaculoas\ r\sturnare. România întorcea armeleîmpotriva Germaniei [i alia]ilor ei [i se al\tura Na]iunilor Unite.

Era îns\ o socoteal\ par]ial gre[it\. Noii no[tri alia]i erau desi-gur [i SUA [i Anglia, dar în primul rând URSS, care a impusarmisti]iul din 12 septembrie 1944, a ocupat teritoriul României [i i-a preg\tit sovietizarea.

„…hot\râ]i a p\stra pacea dup\atâtea sacrificii (…), pre[edinteleRepublicii Cehoslovace [i Maiesta-tea Sa Regele României s-au pusde acord pentru a încheia o con-ven]ie defensiv\…

Art. 1 – În cazul unui atac ne-provocat din partea Ungariei contrauneia din Înaltele P\r]i Contrac-tante, cealalt\ parte se oblig\ a veniîn ajutorul p\r]ii atacate. (…) Art. 3 –Niciuna din Înaltele P\r]i Contrac-tante nu va putea încheia vreoalian]\ cu o ter]\ putere f\r\ avizulprealabil al celeilalte.”

(Alian]a defensiv\ dintre România [i Cehoslovacia – Mica În]elegere – 22 aprilie 1921)

1

„Art. 1 – România [i Fran]a î[iiau reciproc angajamentul de a nucomite, de o parte [i de alta, niciunatac sau invaziune [i de a nurecurge de o parte [i de alta, în nici-un caz, la r\zboi. (…) Art. 4 – Dac\toate inten]iile pacifice ale Guver-nelor român [i francez, Româniasau Fran]a ar fi atacate f\r\ provo-care din partea lor, ambele guvernese vor concerta neîntârziat asupraac]iunilor respective ce ar urma s\se exercite în cadrul pactului Socie-t\]ii Na]iunilor în scopul salvgard\riiintereselor legitime na]ionale, pre-cum [i al men]inerii ordinii stabiliteprin tratate…”

(Tratatul de prietenie dintreRomânia [i Fran]a, 10 iunie 1926)

2

La Alba Iulia (1 decembrie 1918) este citit Actul Unirii



De[i contribu]ia noastr\ material\ [i uman\ a fost impresio-nant\, nu ni s-a recunoscut statutul de cobeligerant\ [i la Paris amnegociat tratatul de pace ca ]ar\ învins\ (februarie 1947).

În mai 1955, prin semnarea pactului de la Var[ovia al\turi decelelalte ]\ri socialiste din Europa central\ [i sud-estic\, Româniaoferea consisten]a cuvenit\ apartenen]ei ei la blocul r\s\ritean,opus democra]iilor occidentale conduse de SUA [i de alian]a NATO.

Reîntoarcerea la democra]ie dup\ evenimentele din decembrie1989 a fost în mod firesc marcat\ de aspira]ia României de a seal\tura organiza]iei NATO [i Uniunii Europene, deziderate încu-nunate în cele din urm\ de succes.

Se închidea astfel, la cap\tul unui nou mileniu, o epoc\ istoric\nu lipsit\ de incertitudini [i contradic]ii, dar care aducea în cele dinurm\ România acolo unde de drept [i de fapt îi era [i îi este locul.

Afirmarea unit\]ii de stat, ob-]inerea independen]ei [i, nu înultimul rând, Marea Unire ar fifost imposibile f\r\ sus]inereamarilor puteri occidentale.

Raportul de for]e între învin-g\tori [i învin[i la sfâr[itulcelui de-al Doilea R\zboiMondial a schimbat alian]eleRomâniei, aducând-o în bloculpolitic [i militar sovietic.

Anii postdecembri[ti au mar-cat reîntoarcerea României înEuropa, restaurând alian]elenoastre cu ]\rile occidentale.

PRO MEMORIA!

„Pentru rezolvarea problemelor care îngrijoreaz\ pe Majestatea voastr\[i întreaga Românie exist\ dou\ posibilit\]i: 1. O abordare tactic\, aceastaînsemnând s\ se salveze ce se poate salva, printr-o adaptare la împrejur\ripe m\sur\ ce se produc; 2. Calea unei decizii fundamentale – în c\utareaunei solu]ii definitive – [i îndeplinirea acestei decizii, chiar cu riscul unor sa-crificii. (…)

A doua cale pe care o pot propune este în]elegerea loial\ cu Ungaria [iBulgaria. (…) Dac\ România, Bulgaria [i Ungaria socotesc c\ nu se potîn]elege, atunci dup\ p\rerea mea aceast\ atitudine (…) le va pedepsi. Înacest caz menirea mea nu este s\ împiedic o astfel de consecin]\. Situa]iamilitar\ a Reichului s-a dezvoltat într-un mod atât de favorabil încât nesim]im în stare s\ putem renun]a la livrarea petrolului. Orice ra]iune dreapt\trebuie s\ duc\ la recunoa[terea c\ o revizuire nu poate fi evitat\ la infinit[i c\ aceasta va fi cu atât mai mult în avantajul s\u cu cât va fi mai repede.”

(Scrisoarea lui A. Hitler c\tre regele Carol al II-lea, 15 iulie 1940)

3

„Români, în ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit în deplin\în]elegere cu poporul meu c\ nu este decât o singur\ cale pentru salvarea ]\riide la o catastrof\ total\, ie[irea noastr\ din alian]a cu puterile Axei [i imediataîncetare a r\zboiului cu Na]iunile Unite. (…) Na]iunile Unite ne-au garantatindependen]a ]\rii [i neamestecul în treburile noastre interne. Ele au recunos-cut nedreptatea dictatului de la Viena, prin care Transilvania ne-a fost r\pit\.”

(Proclama]ia regelui Mihai c\tre ]ar\, 23 august 1944, dup\ Istoria României în texte)

4

„Dragi tovar\[i, cet\]eni ai ]\rii române[ti,P\trunderea trupelor celor 5 ]\ri socialiste în Cehoslovacia constituie o

mare gre[eal\ [i o primejdie grav\ pentru pacea în Europa, pentru soartasocialismului în lume. Este de neconceput în lumea de azi ca state socia-liste s\ încalce libertatea [i independen]a altui stat. Nu exist\ nicio justifi-care, nu poate fi acceptat niciun motiv de a admite, pentru o clip\ numai,ideea interven]iei militare în treburile unui stat socialist fr\]esc.”

(Cuvântarea lui N. Ceau[escu la mitingul din Bucure[ti – 21 august 1968)

5


1. Citi]i cu aten]ie cele 5 docu-mente. Realiza]i un eseu cu te-ma: „Politica extern\ a Româ-niei în secolul XX”, urm\rind: a) dou\ ac]iuni ale diploma]ieiromâne[ti în spiritul securit\]iicolective în anii interbelici; b) dou\ motive care l-au f\cutpe Hitler s\ se adreseze luiCarol II în vara 1940. c) Stabili]istilistica proclama]iei c\tre ]ar\a regelui Mihai [i a cuvânt\riilui Ceau[escu în zilele invazieidin Cehoslovacia. Prezenta]icel pu]in o asem\nare [i celpu]in o deosebire între celedou\ texte. G\si]i cel pu]in 3 cu-vinte care definesc mesajulfiec\rui text [i formula]i-l.

I. G. Duca, Iuliu Maniu [i N. Titulescu(fotografie din 1931), personalit\]i ale clasei politice române[ti care

s-au str\duit s\ men]in\ echilibrul atâtde fragil al anilor perioadei interbelice



A[ezate într-un spa]iu european supus unor presiuni politice [imilitare permanente, }\rile Române [i, în ultimii 150 de ani, Româ-nia, au fost obligate pentru a-[i men]ine integritatea, fiin]a proprie[i cultura s\ recurg\ [i la armele diploma]iei.

Din trecutul medieval avem numeroase informa]ii despre soliirepetate la toate cur]ile statelor vecine [i nu numai, purtate de uncorp dreg\toresc specializat, bun cunosc\tor de limbi str\ine, efici-entizat prin experien]a acumulat\ în timp, discret [i foarte loial.Pu]ine nume de anvergur\ au ajuns pân\ la noi, dar avem [ansaca marii c\rturari ai acelor vremuri îndep\rtate, precum DimitrieCantemir, s\ fi fost implica]i în jocul politic [i s\ fi avut ac]iuni sauafirma]ii memorabile.

*Voci ale diploma]ieiromâne[ti din Evul Mediu [i pân\ în secolul XX

STUDIU DE CAZ

„A[adar trebuie s\ dovedim c\dac\ voim s\ fim na]iune liber\ [iindependent\, nu este ca s\ neli-ni[tim pe vecinii no[tri, ci ca s\ neocup\m de noi, s\ ne ocup\m dedezvoltarea noastr\ … Noi voims\ facem leg\turi cu toate puterile[i cu Rusia [i cu Austria [i cuTurcia vom face leg\turi noi…”

(M. Kog\lniceanu, Declara]iade independen]\, 9 mai 1877)

1

„În ce m\ prive[te pe mine,cuvântul neutralitate recunosc c\nu-l în]eleg. Dac\ prin cuvântulacesta v\ referi]i la rela]iile cele maibune pe timp de pace cu toate pu-terile, dac\ în]elege]i ca noi, ]ar\mic\, s\ nu d\m semnalul uneicomplica]iuni oarecare, ba chiar s\c\ut\m s\ împiedic\m o compli-ca]iune, atunci da. Dar când zice]ineutralitate în caz de conflict atuncis\ ni se spun\ în ce condi]ii viitorulr\zboi are s\ se iveasc\. Când vaveni numai atunci vom vedea dac\putem fi neutri sau nu.”

(Petre P. Carp, fragment dintr-un discurs rostit în martie 1889)

2

Ien\chi]\ V\c\rescu (1740-1797)

„I\n\chi]\ V\c\rescu avea toatecalit\]ile unui adânc diplomat;înv\]at, fin [i elocvent, el [tia s\ fieîn tot felul amabil.” (…) „Ne place aciti acest memorial al unui b\rbatce joac\ un rol eminent printrecontimporanii s\i [i ale c\rui faptepolitice sunt alternate cu lucr\ri li-terare a[a de folositoare.”

(Al. Odobescu, Poe]ii V\c\re[ti )

Spre sfâr[itul secolului fanariot, o voce mai pu]in amintit\ în vre-murile noastre, dar destul de sonor\ în epoc\, a fost aceea a boie-rului muntean Ien\chi]\ (Ianache) V\c\rescu.

Mai cunoscut ast\zi pentru celebrul s\u „Testament” prin carel\sa mo[tenire urma[ilor s\i „cre[terea limbii române[ti [i a patrieicinstire”, el a îndeplinit func]ii dreg\tore[ti importante, a c\l\torit [ia încercat s\ în]eleag\ mecanismele puterii în lumea în care tr\ia.Pentru aceasta a scris, asemenea lui Cantemir, o „Istorie a preaputernicilor împ\ra]i”, în fapt o relatare a misiunilor sale diploma-tice într-o lume dominat\ de rivalitatea otomano-ruso-habsburgic\.

Interesant este c\ în acest context de r\zboaie, ocupa]ii str\ine[i memorii politice ale elitelor, gata oricând s\ schimbe o st\pânirecu alta, în]eleptului boier valah i se pare c\ mai util pentru noi eras\ sus]inem Imperiul Otoman în declin decât s\ ne înregiment\munor puteri tinere [i nes\]ioase.

Rena[terea româneasc\ [i începuturile modernit\]ii nu se pu-teau împlini decât printr-o energic\ desc\tu[are de Imperiul orien-tal [i o apropiere corespunz\toare de valorile lumii liberale occi-dentale. Aveau s\ în]eleag\ aceasta „pa[opti[tii”, autorii progra-mului revolu]iei de la 1848, [i apoi cei ce se vor str\dui s\-l pun\în lucrare în anii care au urmat. Între ei, numeroase personalit\]i cumari abilit\]i diplomatice, cei care aveau s\ impun\ pe agenda depriorit\]i a Occidentului „problema româneasc\”.

„Dumnezeu ur\[te puterea otoman\ pentru c\ ea amenin]\ cre[ti-n\tatea cu pieirea [i aceast\ amenin]are provine numai din discordia dintreprincipii cre[tini. Noi va trebui s\ plângem cu ve[nice lacrimi discordia din-tre principii cre[tini.” (Dimitrie Cantemir, Istoria Imperiului Otoman)



Modulul IVÎn anii care au urmat r\zboiului Crimeii, când

Marile Puteri erau dispuse „s\ accepte doar uni-tatea legislativ\ a Principatelor, al]i câ]ivapa[opti[ti aveau s\ intre în scen\ cu contribu]iiremarcabile.

Ministru de externe în guvernul lui Cuza învara anului 1859, poetul Vasile Alecsandri, bunprieten cu domnul, nu va ezita, în pofida vie]ii tih-nite pe care i-a pl\cut s-o tr\iasc\, s\ mearg\ pecâmpul de lupt\ din nordul Italiei [i s\-i caute acolope împ\ratul Napoleon al III-lea, pe regele Piemontului Victor-Ema-nuel [i pe Camillo Cavour, artizanul unit\]ii italiene, într-o amba-sad\ memorabil\ pentru recunoa[terea dublei alegeri a lui Al. IoanCuza.

Între marii diploma]i ai domniei lui Carol I, un rol eminent l-au avutIon C. Br\tianu [i Mihail Kog\lniceanu, din Partidul Liberal, [i PetreP. Carp [i Titu Maiorescu, din gruparea conservator-junimist\.

Numele lui Mihail Kog\lniceanu a r\mas legat definitiv de pro-clamarea independen]ei na]ionale la 9 mai 1877. Ini]ial un r\spunsla interpelarea deputatului liberal Nicolae Fleva, discursul s\u arezumat într-o form\ concis\ [i foarte accesibil\ trecutul rela]iilorotomano-române. Mo]iunea camerelor reunite avea s\ fie adus\ lacuno[tin]\ principelui Carol a doua zi (10 mai 1877).

Primul R\zboi Mondial [i perioada interbelic\ au eviden]iat altemari personalit\]i care, în ]ar\ [i, ulterior, în str\in\tate, au sus]inutcu talent [i patriotism cauza româneasc\.

Dou\ personalit\]i legate nu numai printr-o strâns\ prietenie [idevo]iune, dar [i prin rela]ia de la profesor la elev care i-a apropiatatât de mult sunt Take Ionescu [i Nicolae Titulescu.

Nicolae Titulescu, eminent jurist, a parcurs o carier\ diplomatic\excep]ional\. Negociator [i semnatar al Tratatului de pace cuUngaria (4 iunie 1920), el a dominat politica extern\ vreme deaproape un deceniu, fiind Pre[edinte al sesiunii anuale a Societ\]iiNa]iunilor doi ani consecutiv (1930 [i 1931) [i ministru de externe(1927-1928, 1932-1936, sub guverne na]ional-]\r\ne[ti [i liberale,fapt rarisim în epoc\). Adept consecvent al politicii de securitatecolectiv\, de numele lui Titulescu se leag\ consolidarea rela]iilorRomâniei cu democra]iile occidentale, consolidarea structurilorpolitice ale Micii În]elegeri, o nou\ organiza]ie diplomatic\,„În]elegerea balcanic\”, prin care ap\rarea statu-quo-ului deveneaun obiectiv urmat cu perseveren]\ din Europa Central\ [i pân\ însud-estul continentului.

Marele diplomat a în]eles importan]a excep]ional\ pentruRomânia a URSS, cu care, datorit\ lui, au fost reluate rela]iilepolitice în 1934; totodat\, a militat pentru semnarea unui tratat de asisten]\ mutual\ cu marea putere din r\s\rit. Vehemen]a discursului s\u anti-nazist (într-un moment, 1936, în care Fran]a [iAnglia c\utau o în]elegere cu Hitler) [i atitudinea favorabil\ fa]\ deURSS i-au gr\bit excluderea din guvern [i exilul (1936-1941).

„Vreau pacea. Pentru aceastane trebuie alian]e [i amici]ii în toatepopoarele f\r\ deosebire. Declarc\ oricine garanteaz\ hotareleRomâniei [i pe acelea ale alia]ilorno[tri este aliatul nostru de drept.Eu nu fac o alegere între gloan]elecare s-ar putea îndrepta. Eu vreauca România s\ tr\iasc\. {i va tr\i,c\ci ea nu substituie o ostilitatealtei ostilit\]i, ci suprapune o priete-nie altei prietenii.”

(N. Titulescu, Discurs rostit la 18 iulie 1936)

3


Parcurge]i documentele [i alc\tui]iun eseu în care s\:

1. preciza]i, dup\ Cantemir, pe cese bazeaz\ puterea otoman\;

2. men]iona]i, dup\ Kog\lniceanu,cu ce scop ne-am declarat in-dependen]a;

3. stabili]i, dup\ P. P. Carp, în cesitua]ie este acceptabil\ neu-tralitatea;

4. preciza]i, dup\ Titulescu, con-cep]ia sa despre alia]i.

La începuturile epocii mo-derne, diploma]ia româneasc\a sus]inut propria sa autono-mie [i acele puteri care neputeau ajuta s-o consolid\m.

În secolul scurs între TudorVladimirescu [i Marea Unire,idealul na]ional [i-a c\utatalia]ii principali în lumea occi-dental\.

În secolul XX, politica extern\ aRomâniei a oscilat între marileputeri occidentale (în epoca de-mocra]iei interbelice) [i URSS(în vremea totalitarismului co-munist).

PRO MEMORIA!



SCINDAREA EUROPEI

În pofida eforturilor interna]ionale, încheierea r\zboiului în 1945nu a condus spre o pace durabil\. Confruntarea dintre marile pu-teri a continuat sub o alt\ form\ [i cu al]i actori: R\zboiul Rece, aic\rui principali protagoni[ti au fost SUA [i URSS. Reprezentândsisteme politice diametral opuse, democra]ia occidental\, respec-tiv totalitarismul stalinist, cele dou\ state au intrat în conflict des-chis la scurt timp dup\ încheierea p\cii.

Germenii disputei sunt de natur\ istoric\ [i politic\. SUA pro-punea lumii modelul democra]iei occidentale [i inten]iona s\sus]in\ o lume postbelic\ construit\ pe principiile Cartei Atlan-ticului. Crearea ONU era primul pas în acest sens. Principalulobiectiv al URSS era prevenirea unei noi invazii prin crearea uneicenturi de securitate constituit\ din state europene cucerite în tim-pul ofensivei antihitleriste.

Ajutat\ de hot\rârile Conferin]ei de la Ialta [i profitând de omasiv\ prezen]\ militar\, URSS a refuzat dreptul statelor aflate înzona sa de influen]\ de a organiza alegeri libere, contribuind deci-siv la transformarea acestora în „democra]ii populare”. Iugoslavia,România, Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, Germania deEst (devenit\ Republica Democrat\ German\) au fost transformateîn sateli]i ai Moscovei, c\rora li s-au impus regimuri politice desorginte sovietic\.

Reac]ia american\ la expansiunea sovietic\ este rapid\. În1947, pre[edintele H. Truman lanseaz\ doctrina îndiguirii (contain-ment) prin care statele europene urmau s\ primeasc\ un sub-stan]ial sprijin financiar american. Primele ajutoare de urgen]\ suntdirijate c\tre Grecia [i Turcia. Prin Planul Marshall, asisten]a finan-ciar\ oferit\ Europei occidentale devine sistematic\ [i masiv\.Câteva luni mai târziu, Stalin constituia Kominform-ul (Biroul Infor-mativ al Partidelor Comuniste [i Muncitore[ti), prin care consolidadomina]ia URSS asupra statelor comuniste recent create.

Doctrina Truman nu a avut numai o component\ economic\, ci [iuna militar\. În 1948, 12 state ocidentale semneaz\ Pactul Atlantic,în baza c\ruia, un an mai târziu, se formeaz\ Organiza]ia TratatuluiAtlanticului de Nord (NATO). Replica militar\ sovietic\ nu a întârziats\ apar\: în 1949, URSS a realizat prima explozie nuclear\, iar în1955 a fost înfiin]at\ Organiza]ia Tratatului de la Var[ovia.

„R\zboiul Rece” a îmbr\cat forma unei succesiuni de crizepolitice poten]ate de o curs\ a înarm\rilor declan[at\ între celedou\ blocuri politice [i militare: tentativa sovietic\ de blocare aBerlinului (1948) sau criza rachetelor (1962).

Harry Truman (1884-1972), pre[edin-tele SUA dup\ r\zboi (1945-1953)

omânia în perioada R\zboiului ReceR

„Politica Statelor Unite trebuie s\fie aceea de a sus]ine popoarelelibere care rezist\ tentativelor deaservire venite din partea minorit\-]ilor înarmate [i a presiunii externe.(...) Cred c\ ajutorul nostru trebuies\ se concentreze în special însus]inerea economic\ [i financiar\indispensabil\ stabilit\]ii economice[i unei vie]i politice coerente. (...)

Am declarat în fa]a Congresuluic\ fiecare na]iune se g\se[te ast\ziîn fa]a unei alegeri decisive întredou\ moduri de via]\ opuse. Unuldintre acestea se bazeaz\ pe vo-in]a majorit\]ii [i este caracterizatde institu]ii libere, guvern reprezen-tativ, alegeri libere, garan]ii ce asi-gur\ libertatea individual\, liberta-tea cuvântului [i religiei, precum [iabsen]a oric\rei represiuni politice.

Cel\lalt [mod de via]\] se (…)sprijin\ pe teroare [i opresiune, pecontrolul presei [i al radioului, pealegeri trucate [i pe suprimarealibert\]ii personale.”

(Doctrina Truman, 1947)

1

„Scopul nostru trebuie s\ fie re-na[terea unei economii mondiales\n\toase pentru a permite stabili-rea de condi]ii politice [i socialepropice institu]iilor libere. (...) Nu vafi oportun (...) ca noi s\ elabor\m(...) un program destinat s\ repun\Europa pe picioare. (...) Aceasta esarcina europenilor. (...) Europa ecea care trebuie s\ ia ini]iativa, iarrolul SUA va consta în a sus]inepractic planurile elaborate.”(Extras din discursul lui G. Marshall

la Universitatea Harvard, 1947)

2



R\zboiul Rece a inclus îns\ [i conflicte locale, deschise, pre-cum r\zboaiele din Coreea [i cel din Vietnam.

Pericolul r\zboiului nuclear, costurile exorbitante ale cursei înar-m\rilor, presiunea tot mai accentuat\ a opiniei publice în favoareap\cii, dar [i lec]iile r\zboiului din Vietnam au condus la detensio-narea treptat\ a rela]iilor dintre cele dou\ blocuri politico-militareîncepând cu anii ’70. Destinderea a fost urmat\ de o a doua faz\ aR\zboiului Rece, materializat\ în sus]inerea de c\tre URSS a mi[-c\rilor procomuniste din ]\ri ale lumii a treia din America Latin\ [iAfrica sau în invazia sovietic\ în Afganistan (1979).

Dup\ 1985, pre[edintele Mihail Gorbaciov a redus respon-sabilit\]ile Moscovei în lume, recunoscând c\ reformele internepreconizate nu puteau s\ fie sus]inute în paralel cu un program deînarmare care înghi]ea pân\ la 25% din resursele ]\rii.

Unde se plasa România în acest complex peisaj interna]ional?

Zidul Berlinului: noiembrie 1961 – noiembrie 1989

1. Identifica]i mijloacele preconi-zate de occidentali pentru limi-tarea influen]ei sovietice.

2. Prezenta]i motivele care audeterminat interven]ia trupeloramericane [i a for]elor chinezeîn conflictul din Coreea.

3. Realiza]i o paralel\ între inter-ven]ia american\ din Coreea [icea sovietic\ din Afganistan.

4. Analiza]i pozi]ia american\,respectiv cea sovietic\ referi-toare la interven]ia URSS înAfganistan. Identifica]i diferen-]ele [i explica]i motivele pentrucare cele dou\ p\r]i au avutpozi]ii diferite.

5. De ce crede]i c\ autorit\]ile est-germane au decis, în 1961, s\ridice un zid care s\ separe estulde vestul Berlinului. Crede]i c\ oasemenea m\sur\ putea ajutala rezolvarea cauzelor care audeterminat-o? Comenta]i ceeace avea s\ se întâmple, folosind[i cele 2 imagini.


„De la Stettin, în Baltica, la Triest, în Adriatica, o cortin\ de fier a c\zutpeste continent. În spatele acestei linii se g\sesc capitalele tuturor ]\rilorEuropei Orientalale. (...) Comuni[tii care erau deosebit de slabi în toateaceste state (...) au fost investi]i cu puteri ce nu corespund absolut delocinfluen]ei lor numerice [i încearc\ peste tot s\ impun\ controlul totalitar (...).Aceasta nu este Europa liber\ pentru care noi am luptat. {i nici nu esteEuropa care s\ ofere elementele esen]iale ale unei p\ci permanente.”

(Winston Churchill, discurs la Universitatea din Fulton, martie 1946)

3

„Pare foarte dificil pentru unii s\ în]eleag\ c\ aici în Asia este locul încare conspiratorii comuni[ti au ales s\ joace jocul cuceririi lumii. C\ aici noipurt\m un r\zboi al Europei cu arme în timp ce diploma]ii lupt\ cu vorbe.Dac\ pierdem r\zboiul împotriva comunismului în Asia, c\derea Europeieste inevitabil\. De acea nu exist\ alternativ\ pentru victorie.”

(Generalul D. MacArthur, comandant al trupelor ONU în Coreea, 1951)

4

„Invazia sovietic\ din Afganistan este o amenin]are pentru pacea mondi-al\ (...), pentru stabilitatea regional\ [i pentru transportul petrolului. Ataculsovietic (...) a modificat (...) situa]ia strategic\ în aceast\ parte de lume. (...)A fost eliminat un stat-tampon între Uniunea Sovietic\ [i Pakistan, iar Iranula fost plasat în fa]a unei noi amenin]\ri. Dac\ aceast\ intimidare se va dove-di eficace, Uniunea Sovietic\ va putea controla o regiune de interes strate-gic [i economic, vital\ pentru supravie]uirea Europei Occidentale,Extremului Orient [i (...) pentru Statele Unite.”

(Pre[edintele J. Carter despre invazia sovietic\ în Afganistan)

5

„(...) For]ele contrarevolu]ionare au declan[at un r\zboi nedeclaratîmpotriva Republicii Democratice a Afganistanului, plecând de pe teritoriulpakistanez [i din alte state vecine. Atunci, guvernul afgan a f\cut apel la aju-torul sovietic. (...) Uniunea Sovietic\ nu este de acord cu exportul de re-volu]ie, (...) dar nu poate admite exportul de contrarevolu]ie.”

(Punct de vedere sovietic oficial exprimat de agen]ia TASS)

6



ROMÂNIA, PARTE ÎN R|ZBOIUL RECE

Curajoasa decizie de repozi]ionare a României la 23 august1944 în raport cu cele dou\ tabere implicate în r\zboi, precum [isacrificiiile umane f\cute pân\ în mai 1945 nu au fost suficientepentru a salva ]ara din marasmul dictaturii în care intrase cu câ]ivaani mai devreme. La sfâr[itul celui de-al Doilea R\zboi Mondial,România era plasat\ în tab\ra statelor învinse, cu toate con-secin]ele politice [i economice ce au decurs de aici.

Capacitatea României de a-[i influen]a destinul politic a fostîmpiedicat\ de cinica decizie de la Ialta privind împ\r]irea lumii înzone de influen]\, precum [i de prezen]a militar\ sovietic\. Peri-oada de revenire a regimului democratic în România a fost astfelextrem de scurt\, plasarea sa în zona de influen]\ a URSS do-vedindu-se decisiv\ pentru evolu]ia regimului politic dup\ 1947.Impus prin for]\, regimul comunist a scos pentru o jum\tate desecol ]ara de pe orbita democra]iei. România a devenit membr\ aTratatului de la Var[ovia [i a CAER-ului, constituindu-se, direct sauindirect, în parte a R\zboiului Rece. Actul de constituire a Tratatuluide la Var[ovia în sine este parte a conflictului, apari]ia sa în 1955reprezentând o reac]ie la admiterea Germaniei de Vest în NATO.

Sugestiv\ pentru pozi]ia statului român în primii ani de dup\instalarea regimului de sorginte stalinist\ a fost atitudinea manifestostil\ fa]\ de autonomia politic\ a Iugoslaviei lui Iosip Broz Tito.România s-a aflat în concertul statelor socialiste care au sprijinitdecizia lui Stalin de eliminare a Uniunii Comuni[tilor din Iugoslaviadin Comintern [i izolarea politic\ [i economic\ a statului vecin.Reconcilierea cu Iugoslavia disident\ se va produce îns\ dup\1956, facilitând dezvoltarea unor proiecte economice comune.

De[i a f\cut primii pa[i în cadrul proiectului de „destalinizare” aRomâniei, Gheorghe Gheorghiu-Dej a r\mas fidel puterii sovietice,sus]inând f\r\ echivoc invadarea Ungariei de c\tre Hru[ciov, car\spuns la revolu]ia maghiar\ din 1956. Sub conducerea comunis-tului reformator Imre Nagy, maghiarii încercau s\ pun\ cap\t sis-temului partidului unic [i s\ ob]in\ retragerea Ungariei din Pactulde la Var[ovia. Mai mult chiar, regimul lui Dej a acceptat întem-ni]area revolu]ionarilor maghiari în România.

Modulul IV

Gheorghe Gheorghiu-Dej(1901-1965)

N\scut la Bac\u, în familiaunui muncitor s\rac, a devenitmembru al Partidul Comunist. Afost activ implicat în grevele de laGrivi]a din 1933, motiv pentrucare a fost arestat.

În 1945 a fost ales secretargeneral al PCR. Pentru consoli-darea pozi]iei în partid, a organi-zat un amplu proces de epurarepolitic\ în urma c\reia a eliminatfac]iunea fidel\ Moscovei.

În calitate de prim-ministru alRomâniei, a organizat, dup\ mo-del stalinist, un crunt regim derepresiune împotriva tuturor opo-zan]ilor politici reali sau presu-pu[i. A organizat lag\re demunc\ for]at\, cel mai cunoscutfiind „canalul”, dar [i închisori(Sighet, Pite[ti) în cadrul c\roraa fost eliminat\ fizic elita intelec-tual\ a României, dar [i nume-ro[i ]\rani, preo]i, muncitori.

A înaugurat a[a-numita politic\de distan]are fa]\ de Moscova,desfiin]ând sovromurile, ob]inândretragerea armatei sovietice din]ar\, stabilind rela]ii diplomaticecu state occidentale. În 1964 de-cide eliberarea de]inu]ilor politici,inaugurând o perioad\ de rela-xare în via]a politic\ româneasc\.

Moare în 1965, oficial de can-cer la ficat, dar sunt [i unele vocicare vorbesc de suprimarea saca urmare a atitudinii politice fa]\de Moscova.

„În condi]iile înr\ut\]irii situa]iei din R.P. Ungar\, (...) urm\toarele m\surisunt necesare:

Activitatea politic\ la nivelul clasei muncitoare ar trebui intensificat\ pen-tru înt\rirea spiritului de combativitate împotriva planurilor du[manilor declas\.

O aten]ie special\ trebuie acordat\ activit\]ii politice în rândul tineretului,al intelectualilor [i în mod special în rândul studen]ilor, o categorie foartesensibil\ în a fi influen]at\ de elementele ostile.

Trebuie luate m\suri pentru a înt\ri ap\rarea organiza]iilor regionale [imunicipale de partid, precum [i sediile consiliilor populare.”

(Protocolul Biroului Comitetului Central al P.M.R. în care s-au adoptat unele m\suri menite s\ asigure ordinea

în urma evenimentelor din Ungaria, 30 octombrie 1956)

1



Caricatur\ din presa ultimilor ani care satirizeaz\ atitudinea ostil\

a partidului condus de Gheorghiu-Dej fa]\ de Tito

Afi[ antir\zboinic, cu caracter propagandistic,

din anii R\zboiului Rece

1. Identifica]i elemente din amin-tirile lui Mircea Mali]a care sus-]in informa]iile oficiale despre si-tua]ia României dup\ cel de-alDoilea R\zboi Mondial.

2. Exist\ în acest text informa]iicare v\ surprind? Discuta]iaceste aspecte în grupuri delucru, apoi prezenta]i concluzi-ile colegilor de clas\. Formula]iun punct de vedere negociat.

3. Tendin]a de dep\rtare deMoscova a regimului Dej nu afost dublat\ de efortul dedestalinizare a ]\rii. Cum expli-ca]i acest aparent paradox?

4. Explica]i ce în]elege istoriculVladimir Tism\neanu, care,vorbind despre procesul de de-stalinizare a României, consta-t\ c\ „mitologiile esen]iale aur\mas nealterate”.

5. Organiza]i o dezbatere pe temamotivelor care i-au determinatpe liderii români s\ priveasc\reformele politice cu rezerve.


„Al doilea val de amintiri privea România dup\ 23 august. A spus c\ av\zut cu ochii lui lumea aplaudând pe americani [i s-a convins de senti-mentele de prietenie ale românilor fa]\ de America. A elogiat rolul regelui Mihaila 23 august. A fost invitat de rege la Sinaia, unde s-a dus înso]it de fiica lui,în 1946. Pe drum, a spus el, l-am întâlnit pe Vî[inski [i m-am bucurat c\-l v\d.{tiam c\ are mul]i solda]i în ]ara voastr\. Dar am fost surprins s\ constat c\el era p\zit mai bine decât mine, având o escort\ de trei ori mai mare decât amea. Avea amintiri pl\cute, ]inea minte c\ a jucat tenis cu Petru Groza [i cumar\ta Bucure[tiul la sfâr[itul r\zboiului, când era pavoazat a[a cum îl v\zusemeu, cu patru portrete: Stalin, Churchill, Roosevelt [i de Gaulle.

Harriman [i-a mai amintit c\ la Conferin]a de Pace din 1947 de la Paris,în cadrul c\reia s-a hot\rât realipirea întregii Transilvanii la România, a fostmembru al Comisiei pentru ]ara noastr\. {tia c\ [i Dej fusese în delega]ie?N-a men]ionat acest lucru. (...)

Harriman a ad\ugat brusc: «Spune-i d-lui Gheorghiu-Dej din partea meac\ americanii nu au consim]it niciodat\ ceea ce se nume[te împ\r]irea de laIalta. Eu am fost acolo. Pentru noi procentele lui Churchill nu au fost vala-bile. În în]elesul americanilor, acordul trebuia s\ fie fifty-fifty! Niciodat\ nune-am schimbat p\rerea. Al]ii s-au ab\tut de la în]elegere, a[a cum amv\zut-o noi.» Am fost uluit de acest mesaj nea[teptat la care aveam s\meditez timp îndelungat.

Probabil c\ amintirile lui Harriman despre România anilor 1945-1946erau mult mai cuprinz\toare decât cele din evoc\rile de la mas\. Nu esteexclus s\ nu fi reflectat la acea suit\ de evenimente, la sfâr[itul c\roraAmerica era scoas\ din schema politic\ a unei Românii dominat\ exclusivde Stalin [i de URSS?”

(Mircea Mali]a, Un parteneriat româno-american n\scut în R\zboiul Rece, 1963)

2

„Nimic nu a speriat mai tare grupul lui Gheorghiu-Dej decât eforturile luiHru[ciov de a accelera destalinizarea. Congresul al XXII-lea al PCUS,desf\[urat în octombrie 1961, a dus la declan[area celui de-al doilea val aldestaliniz\rii. Reac]ia conducerii PMR a fost s\ simuleze un demers similar. Înfapt, era vorba despre un colosal exerci]iu de acroba]ie politic\. Dej [i asocia]iis\i pretindeau c\ stalinismul românesc fusese întruchipat de „moscovi]ii“ AnaPauker [i Vasile Luca [i sprijinitorii acestora, Iosif Chi[inevschi [i MironConstantinescu. […] Este vorba despre preg\tirea [i desf\[urarea PlenareiCC al PMR din noiembrie-decembrie 1961. Gheorghiu-Dej a fost inspiratorulacelui experiment de rescriere a întregii istorii a PMR, menit s\ creeze o ima-gine favorabil\ câ[tig\torilor acerbelor lupte pentru putere din micul Bizan]ro[u. Se oferea, prin ceea ce Dej numea «cea mai frumoas\ plenar\ a vie]iisale», noua ortodoxie istoric\ confec]ionat\ de Dej, R\utu, Maurer, Bodn\ra[,Bârl\deanu, Dr\ghici, Ceau[escu, Boril\ [i Moghioro[ pentru a justificaop]iunile lor antihru[cioviste. În chip ironic, de[i scopul Plenarei era s\men]in\ sistemul stalinist, efectul a fost s\ accelereze desovietizarea [i s\duc\ la miniliberalizarea din anii 1962-1965. Nu a[ spune c\ destalinizareadejist\ a mers mai departe decât cea din URSS (s\ nu uit\m publicarea luiSoljeni]ân cu aprobarea lui Hru[ciov). Au rezultat o nou\ politica extern\, oreducere a terorii, un nou climat cultural, dar mitologiile esen]iale au r\masnealterate (înainte de toate, rolul conduc\tor al partidului comunist).

(Vladimir Tism\neanu, 2006)

3



OPOZI}IA FA}| DE HEGEMONIA SOVIETIC|

Primele semne ale distan]\rii României fa]\ de politica bloculuisocialist apar destul de devreme, atunci când, f\când not\ discor-dant\, statul român continu\ s\ între]in\ rela]ii diplomatice cuAlbania [i cu China, c\zute între timp în dizgra]ia Moscovei. Acu-zate de devia]ionism, regimurile politice ale celor dou\ state au fostrepudiate în bloc de restul statelor socialiste. În compensa]ie,China comunist\ a recunoscut drepturile României asupra Basara-biei, adic\ asupra unei p\r]i a URSS.

Un moment deosebit în istoria României postbelice îl reprezint\ob]inerea retragerii trupelor ruse din România în 1958. În acest sens,într-o scrisoare adresat\ CC al PCR, N. Hru[ciov aprecia:

Modulul IV

„Rep. — A]i avut momente cândvi s-a zdruncinat credin]a în comu-nism?

I.D. — Da, numeroase. {i nunumai eu. În primul rând, în 1964,în aprilie, când am dezb\tut într-oplenar\, timp de 7 zile, la sediulfostei Mari Adun\ri Na]ionale, pla-nul lui Valev. Acest Valev propuneas\ se constituie un Complex inter-statal dun\rean în care era o partedin Ucraina, o parte din Moldovasovietic\, Moldova noastr\, o partedin sudul ]\rii, inclusiv Capitala, [io parte bun\ din Bulgaria. Com-plexul urma s\ fie condus deUniunea Sovietic\. Planul Valevera o oribilitate pentru România.”

(Interviu acordat de Ion Dinc\Almanahului Academia Ca]avencu)

1

„Succesele ob]inute de R.P.Român\ (...) arat\ c\ solu]ionarea cusucces a sarcinilor dezvolt\rii eco-nomice depinde în primul rând defolosirea tuturor posibilit\]ilor interneale fiec\rei ]\ri (...) [i de maxima va-lorificare a resurselor ei naturale.

Dat\ fiind diversitatea condi]iilorde construc]ie socialist\ nu exist\ [inu pot exista tipare sau re]ete unice,nimeni nu poate hot\rî ce este just [ice nu pentru alte ]\ri sau partide. Ela-borarea, alegerea sau schimbareaformelor [i metodelor construc]ieisocialiste constituie un atribut al fie-c\rui partid marxist-leninist, un dreptsuveran al fiec\rui stat socialist.”

(Declara]ia cu privire la pozi]iaPartidului Muncitoresc Român înproblemele mi[c\rii comuniste [i

muncitore[ti interna]ionale, 1964)

„(...) Politica de pace apar]inând lag\rului socialist a f\cut posibil\ osigur\ ameliorare a tensiunii interna]ionale. Republica Popular\ Român\ aob]inut mari succese în construc]ia socialismului [i în consolidarea sis-temului democra]iei populare. România are acum for]e armate de încredere,capabile s\ r\spund\ provoc\rilor imperialiste, s\ apere cuceririle socialisteale poporului român [i s\-[i aduc\ contribu]ia la cauza ap\r\rii intereselorcomune lag\rului socialist.

Prin urmare, în opinia noastr\, sta]ionarea trupelor noastre pe teritoriulRepublicii Populare Române nu mai este necesar\.”

2

Distan]a fa]\ de puterea sovietic\ se va accentua dup\ 1964, car\spuns la proiectul de creare a unei economii transna]ionale înspa]iul controlat de URSS, proiect cunoscut sub numele ini]iatoru-lui s\u, Planul Valev, în cadrul c\ruia României i se rezerva rolul defurnizor de produse agricole. F\r\ a nega oficial principiul inter-na]ionalismului proletar, Partidul Muncitoresc Român declara pu-blic c\ nu poate accepta un statut de subordonare în raport cu nici-un alt stat sau partid. Este momentul în care România f\cea pasuldecisiv spre comunismul de tip na]ional.

Anul 1965 aduce o perioad\ de relativ\ destindere atât în planintern, cât [i interna]ional. Este momentul unor decizii majore precumrecunoa[terea Republicii Federale Germane, România devenind ast-fel primul stat socialist cu care Germania capitalist\ stabile[te rela]iidiplomatice (1967). În aceea[i perioad\ se stabilesc rela]ii diploma-tice cu Israelul, iar ]ara a devenit membr\ a Fondului MonetarInterna]ional [i a B\ncii Mondiale [i s-a declarat ferm împotriva curseiînarm\rilor, în special a înarm\rilor nucleare. Desigur, refuzulRomâniei de a participa la interven]ia militar\ a statelor Tratatului dela Var[ovia în Cehoslovacia r\mâne evenimentul cel mai discutat [idisputat al vremii. A fost discutat admirativ pentru semnifica]ia sa îndeta[area României de politica Moscovei, dar disputat din perspecti-va a ceea ce s-a întâmplat în România socialist\ a anilor urm\tori.

C\ci, independen]a fa]\ de URSS a însemnat în acela[i timpconsolidarea na]ional-comunismului, care a evoluat spre revenireala practicile staliniste [i la izolarea diplomatic\ a României.Aparenta orientare a România spre Vest a fost brutal infirmat\ laînceputul anilor ’70.

Mitingurile omagiale – o obliga]iepentru to]i în anii comunismului



În urma vizitelor efectuate în China [i în Coreea de Nord, prac-ticile „revolu]iei culturale” chineze [i modelul nord-coreean de dez-voltare se vor reg\si în politicile economice, sociale [i culturale pro-movate de regimul Ceau[escu pân\ în 1989.

Nemul]umirea social\ tot mai accentuat\ datorat\ crizei eco-nomice, cultului exacerbat al personalit\]ii conduc\torului, politiciidemografice [i sanitare, atitudinii fa]\ de lumea satului a condus lapr\bu[irea regimului Ceau[escu [i, odat\ cu el, a comunismului înRomânia. Finalul anului 1989 a devenit momentul reveniriiRomâniei între statele democratice ale lumii.

Nicolae Ceau[escu, un sus]in\torînfocat al na]ional-comunismului

Studia]i cu aten]ie documen-tele al\turate [i r\spunde]i laurm\toarele întreb\ri:

1. Identifica]i cât mai multe ele-mente care justific\ afirma]iapotrivit c\reia România a adop-tat o atitudine de independen]\fa]\ de Moscova.

2. Lucrând în grup, alc\tui]i untablou sinoptic care s\ descrieatitudinea PCR, PCUS [i PCCfa]\ de problematica reformeipolitice în statele comuniste.

3. Realiza]i un proiect prin care s\descrie]i motivele care audeterminat partidele comunistedin diverse ]\ri ale lumii s\ seacuze reciproc de revizionism[i de devia]ionism.

4. Redacta]i un eseu de cel mult opagin\ în care s\ prezenta]i ro-lul pe care România l-a jucat înraporturile dintre statele comu-niste în anii ’60.

5. În actualul context interna]ionalexist\ diferen]e de opinii în ceeace prive[te reformele politice?

„Ave]i ambasador la Tirana? Faptul c\ Albania era în conflict ideologic cutoate ]\rile socialiste, în afar\ de China, era cunoscut, iar România începeas\ se disting\ printr-o pozi]ie aparte. Am spus c\ toate ]\rile socialiste aurela]ii cu Albania (…), c\ rela]iile noastre sunt normale [i c\ ambasadorulnostru s-a întors acolo dup\ concediu. Semnul trebuia s\ fie clar: nu suntemîn aceea[i oal\ cu Albania, nu suntem un disident zgomotos [i violent allag\rului, nu ]inem partea nim\nui. În privin]a Chinei nu a cerut explica]ii, dara vrut s\ vad\ dac\ interpretarea lui e bun\: atitudinea României fa]\ deChina, crede el, e mai mult un prilej de a sublinia modul independent de aac]iona al României. Perfect, nici în sfera Chinei nu era cazul s\ fim înglo-ba]i. Despre pres\ el a spus zâmbind c\ ea caut\ subiecte senza]ionale. (…)

Ultimul punct de clarificat a fost independen]a. În trecut, România, aspus Harriman, a fost considerat\ ca având o politic\ dominat\ de Moscova.Independen]a ce o afirm\ ea a creat o atmosfer\ favorabil\ în SUA, undepresa se ocup\ de ea pe larg în ultimul timp. Aici am enun]at cât mai exactcele spuse de Dej. Ca ]ar\ socialist\, politica noastr\ e orientat\ sprerezolvarea intereselor vitale ale ]\rii. De[i presa se orienteaz\ spre ele, nusunt lucruri spectaculoase în atitudinea României. A urmat r\spunsul luiHarriman, care putea s\ reprezinte pentru mine încheierea misiunii: în]ele-gem c\ ceea ce face România nu e de dragul americanilor sau al altcuiva,dar trebuie s\ constate c\ unul din efecte este o mai bun\ atmosfer\ înSUA. Momentul trebuie folosit pentru îmbun\t\]irea rela]iilor, în special îndomeniul economic. SUA prive[te cu simpatie eforturile României în dome-niul economic [i este dornic\ s\ ne ajute.”

(Mircea Mali]a, Un parteneriat româno-american n\scut în R\zboiul Rece, 1963)

3

„R\zboiul rece” a împ\r]it întreaga lume în dou\ tabere. În mod for]atintegrat\ în blocul statelor socialiste, România a devenit parte a aces-tui r\zboi, manifestându-se ca atare în timpul crizelor iugoslav\ saumaghiar\.

România a început un proces treptat de deta[are fa]\ de politicaURSS, momentul culminant fiind 1968.

Comunismul de tip na]ionalist propus de N. Ceau[escu a însemnat îns\numai o întoarcere c\tre practicile staliniste [i refuzul oric\rei reformepolitice.

PRO MEMORIA!

„Pe la sfâr[itul anilor ‘70 vine lamine [eful Departamentului Actua-lit\]i [i îmi cere c\ citesc cu vocetare un text. Îl citesc, dup\ care m\întreab\ ce lipse[te. Îl mai citesc odat\, de dou\ ori, pân\ ajung la a15-a citire. Lipsea sintagma «Tova-r\[ul Nicolae Ceau[escu»… Deatunci, de fiecare dat\ trebuia s\-lintroducem în [tiri pe Ceau[escu.”

(Petre Popescu, redactor-prezen-tator de [tiri TV în anii 1965–1990)

4




În perioada comunist\, diploma]ia româneasc\ s-a supus maiîntâi liniei politice trasate de la Moscova, pentru ca în ultimeledecenii s\ se confunde cu „ini]iativele diplomatice” ale lui NicolaeCeau[escu. Epoca unor figuri proeminente ale diploma]iei românecum au fost Take Ionescu sau Nicolae Titulescu trecuse.

Anii de dup\ instaurarea regimului comunist sunt între cei mainegri pentru diploma]ia româneasc\, obligat\ s\ urmeze interese-le externe ale URSS, promovate prin intermediul Tratatului de laVar[ovia [i al CAER. Situa]ia se va schimba îns\ dup\ 1964, cânddominantele politicii externe române[ti au fost legate de consoli-darea a[a-numitei politici de independen]\ fa]\ de URSS, dar [i deacreditarea unei imagini de lider mondial [i de erou al p\cii [i alcolabor\rii interna]ionale pentru Nicolae Ceau[escu.

Început\ în timpul lui Gh. Gheorghiu-Dej, politica de distan]arefa]\ de URSS a cunoscut apogeul în 1968, dup\ respingerea inter-ven]iei militare din Cehoslovacia. Pentru a evita o posibil\ izolarepolitic\, Nicolae Ceau[escu a promovat o activitate extern\ activ\,num\rul statelor vizitate dep\[ind cifra de 100. R\spunsul primitdin partea [efilor statelor occidentale a fost unul favorabil, ace[tiav\zând în liderul român o posibil\ fisur\ în unitatea blocului statelorsocialiste. Este perioada în care Ceau[escu era un obi[nuit alcapitalelor vest-europene, iar Bucure[tiul era vizitat de RichardNixon [i de mul]i al]i [efi de state [i de guverne.

Semnificativ\ pentru soarta românilor a fost îns\ vizita din 1971în China [i în Coreea de Nord. Consolidarea rela]iilor politice cuChina era considerat\ important\, fiind privit\ ca o contraponderela politica de independen]\ fa]\ de URSS. Ceau[escu a mers îns\[i mai departe, atribuindu-[i calitatea de mediator al conflictuluisovieto-chinez. Considerente legate de imaginea sa de lider mon-dial l-au determinat s\ se implice [i în medierea conflictului israe-liano-arab. Fapt posibil, având în vedere c\ România între]inearela]ii diplomatice atât cu statele arabe, cât [i cu Israelul, inclusivdup\ r\zboiul din 1967.

Încurajat\ în demersurile sale, România avea s\ aib\ o atitudinede condamnare a invaziei sovietice în Afganistan (1979). De ase-menea, România a recomandat precau]ie în raport cu atitudineaoficial\ a Tratatului de la Var[ovia în criza polonez\ [i a fost singura]ar\ comunist\ care a participat la Jocurile Olimpice de la LosAngeles din 1984.

*Diploma]ia româneasc\ între Pactul de la Var[ovia [i integrarea european\

STUDIU DE CAZ

Nicolae Ceau[escu primindu-l pe liderul coreean Kim Ir Sen (Kim Il Sung) [i în mijlocul reprezentan]ilor „Grupului celor 77”, la Bucure[ti

„La baza politicii externe astatelor socialiste se afl\ principiulcoexisten]ei pa[nice între ]\ri cusisteme sociale diferite. Acest prin-cipiu presupune rezolvarea pro-blemelor interna]ionale litigioasepe calea tratativelor, f\r\ a serecurge la r\zboi, pe baza recu-noa[terii dreptului fiec\rui poporde a-[i hot\rî singur soarta, res-pect\rii suveranit\]ii [i integrit\]iiteritoriale a statelor, deplinei ega-lit\]i, neamestecului reciproc în tre-burile interne. (…)

Metoda tratativelor în rela]iileinterna]ionale cere s\ se depun\eforturi st\ruitoare, s\ se mani-feste elasticitate, s\ se ]in\ seamade contradic]iile din lumea capita-list\, de existen]a acelor cercuricare apreciaz\ lucid actualul raportde for]e pe arena mondial\, s\ sefoloseasc\ aceast\ situa]ie pentrua ob]ine o izolare a cercurilor ultra-reac]ionare, promotoare ale încor-d\rii interna]ionale.”(Declara]ia Partidului Muncitoresc

Român din aprilie 1964)

1



În anii ’80, de[i membr\ a Tratatului de la Var[ovia, România s-a apropiat de mi[carea statelor nealiniate, promovând valori pre-cum nefolosirea for]ei în rela]iile interna]ionale [i neamestecul întreburile interne ale altor ]\ri.

De[i corecte [i dezirabile în planul rela]iilor interna]ionale, aces-te principii au fost folosite de Ceau[escu în mod pervers, el încer-când s\ blocheze orice fel de influen]\ extern\ care ar fi invitat lareforme în plan intern. În fapt, acoperit de lozinca neamestecului întreburile interne, Ceau[escu a promovat reîntoarcerea c\tre stali-nism, într-o epoc\ în care reforma [i deschiderea incepuser\ s\ fiepromovate de chiar Uniunea Sovietic\. În acest context, întreagapopularitate a regimului Ceau[escu s-a transformat în izolareapolitic\ a anilor ’80. {i aceasta pân\ în 1989, când, beneficiind decontextul interna]ional favorabil, poporul român avea s\ înceap\corec]iile necesare. Din acest moment, coordonatele politiciiexterne române[ti se schimb\ fundamental, principalul s\u obiec-tiv devenind integrarea euroatlantic\.

Un moment al procesului de integrareeuroatlantic\: vizita pre[edintelui SUA,

Bill Clinton, la Bucure[ti (1997)

1. De ce crede]i c\, în 1968,Nicolae Ceau[escu s-a adresat,în mod nespecific, nu numaimembrilor de partid, dar [i cet\-]enilor? Identifica]i exempleasem\n\toare atât din istorie,cât [i din lumea contemporan\.

2. Este atitudinea [efului statuluiromân fa]\ de interven]ia mili-tar\ în Cehoslovacia concordan-t\ cu principiul marxist-leninist alinterna]ionalismului proletar?

3. Organiza]i o dezbatere pe temasemnifica]iei politice a dispa-ri]iei Tratatului de la Var[ovia.

4. Explica]i motivul pentru careunul dintre obiectivele politiciiexterne române[ti de dup\ dis-pari]ia Tratatului de la Var[oviaa devenit aderarea la NATO.


„Pornind de la în]elegerea realizat\ la consf\tuirea de la Moscova din 7 iunie 1990 a Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de la Var[ovia,guvernele României, Bulgariei, Cehiei [i Slovaciei, Poloniei, URSS [iUngariei reprezentate la consf\tuirea extraordinar\ a Comitetului PoliticConsultativ de la Budapesta de mini[trii afacerilor externe [i de mini[triiap\r\rii au convenit asupra celor ce urmeaz\:

1. Începând cu 31 martie 1991 î[i înceteaz\ activitatea (…) Protocolulprivind crearea Comandamentului Unificat al for]elor armate ale statelor partici-pante la Tratatul de prietenie, colaborare [i asisten]\ mutual\ din 14 mai 1955.

În conformitate cu cele de mai sus, începând cu 31 martie 1991 selichideaz\ toate organele [i structurile militare create în cadrul Tratatului dela Var[ovia.”

(Protocol privind încetarea acordurilor militare încheiate în cadrul Tratatului de la Var[ovia, Budapesta, 25 februarie 1991)

3

„Dragi tovar\[i, cet\]eni ai ]\rii române[ti,(…) P\trunderea trupelor celor cinci ]\ri socialiste în Cehoslovacia con-

stituie o mare gre[al\ [i o primejdie grav\ pentru pacea în Europa, pentrusoarta socialismului în lume. Este de neconceput în lumea de ast\zi (…) caun stat socialist s\ încalce libertatea [i independen]a altui stat. Nu exist\nicio justificare, nu poate fi acceptat niciun motiv de a admite, pentru o clip\numai, ideea interven]iei militare în treburile unui stat socialist fr\]esc. (…)

S-a spus c\ în Cehoslovacia exist\ pericolul contrarevolu]iei; se vor g\sipoate mâine unii care s\ spun\ c\ [i aici, în aceast\ adunare, se manifest\tendin]e contrarevolu]ionare. R\spundem tuturor: întregul popor român nuva permite nim\nui s\ încalce teritoriul patriei noastre. Uita]i-v\, aici eîntregul nostru Comitet Central, Consiliul de Stat, guvernul. Cu to]ii suntemhot\râ]i s\ servim cu credin]\ poporul în construc]ia socialismului, în ap\-rarea cuceririlor revolu]ionare, a independen]ei sale. (…) Fi]i siguri, tovar\[i,fi]i siguri cet\]eni ai României, c\ niciodat\ nu vom tr\da patria noastr\, nuvom tr\da interesele poporului nostru.”

(Nicolae Ceau[escu, discurs prilejuit de interven]ia trupelor Tratatului de la Var[ovia în Cehoslovacia, august 1968)

2

Dup\ r\zboi, diploma]ia româ-neasc\ a urmat îndeaproapelinia politic\ impus\ de con-ducerea statului. Dacã într-oprim\ etap\ a fost subordo-nat\ intereselor URSS, dinanii ’60 a încercat [i a reu[it sãcontrabalansesze distan]areade puterea sovietic\ cu apro-pierea de China.

De asemenea, diploma]ia ro-mâneasc\ a încercat s\ inter-vin\ în calitatea de mediator îndiverse conflicte interna]ionale,precum cel sovieto-chinez saucel din Orientul Mijlociu.

PRO MEMORIA!


110 Recapitulare/Evaluare

RECAPITULARE / EVALUARE

Rela]ii interna]ionale: conflict [i cooperare

Tratatul de la Hârl\u, 12 iulie 1499

„{tefan cel Mare încheia un tratat cu Ioan Albert, regele Poloniei, [i cufra]ii s\i prin care recunoa[teau c\ în trecut au existat neîn]elegeri, dar c\regele l-a iertat, ca de acum s\ fie lini[te [i pace ve[nic\.

Domnul [i regele î[i promit s\ se ajute în viitor unul pe cel\lalt cu sfatul,cu fapta [i cu toat\ puterea.

{tefan primea un loc de refugiu în Polonia sau Ungaria (unde era regeVladislav, fratele lui Ioan Albert) dac\ ar fi fost nevoit s\-[i p\r\seasc\ ]ara.”

1

Tratatul de la Adrianopole, 30 mai 1519

„~n tratatul de pace `ncheiat între Selim I [i regele Ungariei, Ludovic al II-lea, sunt cuprinse Polonia, Spania, Burgundia, Neapole, Sicilia, StatulPapal, Moldova [i }ara Româneasc\.

Pacea se încheie pe 3 ani, }\rile Române urmând a pl\ti tributul [idarurile f\r\ nicio schimbare în rela]ia lor cu Poarta.”

2

Tratatul de la Târgovi[te, M\n\stirea Dealu, 9 iunie 1598

„Mihai Viteazul [i plenipoten]iarii `mp\ratului Rudolf al II-lea stabilesc:domnul se va prezenta anual la împ\rat spre a-i prezenta omagiul. Acesta îiva da, pentru acela[i r\stimp, 5 000 de mercenari spre a-i alunga pe turcidin Transilvania, }ara Româneasc\ [i Ungaria. Rudolf garanteaz\ domniaereditar\ a lui Mihai [i a urma[ilor s\i, iar negustorilor libertatea de a facecomer] în Transilvania [i Ungaria.”

3

Tratatul de pace ruso-turc, 21 iulie 1774

„Prin tratatul de la Kuciuk-Kainargi, trupele ruse[ti evacueaz\ }araRomâneasc\ [i Moldova [i Cetatea Alb\, Ismail, Chilia [i Bender (Tighina).În art.XVI se garanteaz\ exercitarea cultului cre[tin, se confirm\ vechileprivilegii ale }\rilor Române, este prev\zut\ scutirea lor de d\ri pe durata a2 ani [i obliga]ia Imperiului Otoman de a ]ine cont de interesele Rusiei înfavoarea acesteia.”

4

Acte separate relativ la Principate, Adrianopole, 14 septembrie 1829

„Prin dou\ acte separate relative la Principate complementare Tratatuluide la Adrianopole se stabilea: durata pe via]\ a domniilor p\mântene,hotarul cu Imperiul Otoman pe talvegul Dun\rii (linia care une[te punctelecele mai adânci ale apei), restituirea raialelor Turnu, Giurgiu [i Br\ila [i li-bertatea de a face comer] cu produsele ce la apar]in.”

5

Paul Atanasiu, B\t\lia de la Rovine

Secolul al XII-lea — Se constituie voievo-datul autonom al Transilvaniei sub suze-ranitate maghiar\.Secolul al XIV-lea — Iau fiin]\ statele me-dievale }ara Româneasc\ [i Moldova.Secolul al XV-lea — }ara Româneasc\ [iMoldova pl\tesc tribut Imperiului Otoman.Secolul al XVI-lea — Transilvania [i celedou\ }\ri Române cad sub domina]ia po-litic\ a Imperiului Otoman.Sfâr[itul secolului al XVII-lea — Transil-vania este cucerit\ [i organizat\ ca MarePrincipat de Imperiul Habsburgic.Dup\ 1826 — }ara Româneasc\ [i Mol-dova intr\ sub protectorat rusesc.1856 — În statutul }\rilor Române, pro-tectoratul rusesc este înlocuit cu garan]iacolectiv\ a celor 7 Mari Puteri.1883 — România intr\ în alian]a PuterilorCentrale.1916 — România se al\tur\ Triplei În]e-legeri [i reu[e[te s\ î[i des\vâr[easc\unitatea statal\ (1918).1940 — România este lipsit\ de o mareparte din teritoriul s\u, sub presiunea pu-terilor totalitare.1941–1945 — România particip\ la al Doi-lea R\zboi Mondial, mai întâi al\turi de Ger-mania, iar dup\ 23 august 1944 al\turi deUniunea Sovietic\, SUA, Anglia [i Fran]a.1955 — România intr\ în Pactul de la Var-[ovia, alian]a defensiv\ a statelor socia-liste.2004 — România este admis\ în NATO.

Repere cronologice


111Recapitulare/Evaluare


Tratatul de la Paris, 30 martie 1856

„În tratatul de pace care a urmat r\zboiului Crimeii, articolele 15-18 serefer\ la Dun\re [i Comisia Dun\rean\, iar articolele 22-27 la Principate.

Clauzele stabilesc suzeranitatea Por]ii [i garan]ia Marilor Puteri. Se vorconvoca Adun\ri ad-hoc spre a hot\rî viitoarea lor organizare. Nicio puterenu se va putea amesteca în treburile lor interne.”

6

Tratatul de pace de la Berlin, din 13 iulie 1878. Art. 43 recunoa[te inde-penden]a României, „legând-o de condi]iile expuse în urm\toarele articole”:Art. 44 – În România deosebirea credin]elor religioase [i a confesiunilor nu vaputea fi opus\ nim\nui ca un motiv de excludere sau de incapacitate în ceprive[te exercitarea drepturilor civile [i politice, admiterea în sarcini publice,func]iuni [i onoruri sau exercitarea diverselor profesiuni. Art. 45 – Româniaretrocedeaz\ Rusiei cele trei jude]e din Basarabia. Art. 46 – Delta Dun\rii,Insula {erpilor, Dobrogea (sangeacul Tulcei) [i ]inutul care pleac\ de la r\s\ritde Silistra [i ajunge la miaz\zi de Mangalia se întrupeaz\ cu România.

7

Tratatul de la Trianon, 4 iunie 1920

Tratatul dintre Puterile aliate [i asociate [i Ungaria fixa frontierele aces-tei ]\ri cu Austria, Regatul Sârbo-Croato-Sloven, România [i Cehoslovacia.Ungaria renun]a în ce o prive[te în favoarea României la toate drepturileasupra teritoriilor fostei monarhii austro-ungare situate dincolo de frontiereleUngariei, a[a cum au fost recunoscute prin prezentul Tratat. La rândul s\u,România recunoa[te [i confirm\ fa]\ de Ungaria angajamentul de a ocrotiîn România interesele locuitorilor ce se deosebeau prin ras\, limb\ saureligie de majoritatea popula]iei.

8

A. Citi]i cu aten]ie documentele reproduse [i r\spunde]i la urm\toarelecerin]e:a) Men]iona]i cel pu]in un motiv pentru care s-a încheiat tratatul de laHârl\u [i cel pu]in o consecin]\. b) Preciza]i cel pu]in o obliga]ieasumat\ atât de Mihai Viteazul, cât [i de Rudolf al II-lea prin tratatulde la Târgovi[te. c) Preciza]i o clauz\ a tratatului de la Paris care adeschis perspectiva Unirii Principatelor. d) Identifica]i o personalitate avie]ii publice române[ti, militant activ pentru securitate colectiv\ în aniiinterbelici, care a l\sat m\rturii concludente asupra evenimentelorpetrecute în 1940.

B. Alc\tui]i un eseu cu tema „Constante ale politicii externe române[ti însecolele XIX-XX”, incluzând: 2 obiective ale diploma]iei române[ti înperioada indicat\, 2 succese ale politicii externe române[ti [i 2 a[tep-t\ri ale acesteia, 2 motive pentru a explica înfrângerea României înPrimul R\zboi Mondial [i 2 pentru ced\rile teritoriale din 1940, 2 reali-z\ri ale clasei politice române[ti în politica sa extern\ în perioadapostdecembrist\ [i 2 cauze care le-au determinat.

„2. Teritoriul român atribuit Un-gariei va fi evacuat de trupele ro-mâne[ti într-un termen de 15 zile [iremis în bun\ ordine acesteia.

3. To]i supu[ii români, stabili]i înaceast\ zi pe teritoriul ce urmeaz\a fi cedat de România, dobândescf\r\ alt\ formalitate na]ionalitateaungar\. Ei vor fi autoriza]i s\ opte-ze în favoarea na]ionalit\]ii româneîntr-un termen de 6 luni, vor p\r\siteritoriul ungar într-un an [i vor fiprimi]i de România.”

(Mihail Manoilescu, Dictatul de la Viena, Memorii,

iulie-august 1940, ed. 1991)

9

„Art. 4 P\r]ile contractante, înconformitate cu principiile [i nor-mele dreptului interna]ional, recon-firm\ c\ vor respecta inviolabili-tatea frontierelor comune [i integri-tatea celeilalte p\r]i contractante.Ele reafirm\ de asemenea c\ nuau preten]ii teritoriale una fa]\ decealalt\ [i c\ nu vor ridica astfel depreten]ii nici în viitor.

Art. 14 P\r]ile contractante vorîntre]ine un climat de toleran]\ [iîn]elegere între cet\]enii lor careau origini etnice sau religii, culturiori limbi diferite. Ele condamn\orice manifest\ri de xenofobie, deur\, discriminare sau prejudec\]irasiale, etnice sau religioase…”

(Tratatul de în]elegere, cooperare [i bun\ vecin\tate

între România [i Ungaria, 16 septembrie 1996,


10

(Documentele 1-8 au fost reproduse din Tratatele interna]ionale ale României, vol. I, 1975)

Th. Aman, Vlad }epe[ [i solii turci


112 Religia [i via]a religioas\

„Pentru a-i desemna pe cei pecare noi îi numim intelectuali, omulmedieval folosea, desigur, al]i ter-meni: trebuie s\-i amintim, întrucâtei ne înf\]i[eaz\ deja mai multetipuri de intelectuali. Maestru [iprofesor erau termeni care nu-meau persoane care predau dup\ce studiaser\; dar, lucru curios, învreme ce magister desemna întot-deauna o calitate indiscutabil\ deeleva]ie moral\ [i de demnitate,profesor poart\ adesea cu sine ourm\ de ironie la adresa aerelor [iîngâmf\rii unor personaje care seîncred prea mult în [tiin]a lor.”(J. Le Goff, Omul medieval, 1999)

1

iserica [i [coala

{COLILE MEDIEVALE

Organizarea bisericeasc\ [i rolul tot mai mare al clerului în via]apolitic\ [i cultural\ au determinat în Evul Mediu european dezvoltareaunui înv\]\mânt dependent de Biseric\. Pân\ în secolul al XI-lea,m\n\stirile au fost principalele centre de cultur\, de aceea lâng\ eles-au dezvoltat [colile monahale (sec. VII-XI). Aici, novicii primeau opreg\tire elementar\ (citit, scris, cântat), disciplina era sever\, pedep-sele corporale fiind frecvente, iar metoda de predare se baza pememorizare [i repetarea mecanic\, în cor, a unui text. Limba folosit\era latina, elevul înv\]ând cititul dup\ textul latin al psalmilor, iar dinsecolul al X-lea s-a introdus socotitul cu ajutorul abacului. Aceste [colipreg\teau viitorii c\lug\ri [i clerici, precum [i copi[tii necesari cance-lariilor medievale sau copierii c\r]ilor teologice. În unele m\n\stiri,pl\tind o tax\, erau instrui]i [i tineri fii de nobili care nu inten]ionau s\se dedice vie]ii monahale. Renumite pentru aceast\ perioad\ au fost[colile m\n\stire[ti de la Bec, Cluny (Fran]a), Fulda, Sankt Gallen(Elve]ia), Monte Cassino (Italia) [i altele.

Dezvoltarea vie]ii urbane, dup\ o întrerupere de câteva secole,face ca ora[ele s\ devin\ din nou cele mai importante centre decultur\ ale Europei. Înc\ din vremea lui Carol cel Mare, aici func-]ionau [colile episcopale, unde clericii erau instrui]i [i între]inu]igratuit. Puse sub autoritatea episcopului, care le supraveghea prinintermediul unui canonic (scholasticus), aceasta implica alegerea[i supravegherea profesorilor, precum [i inspec]ii pentru a verificamoralitatea [i modul în care se desf\[ura instruirea. Programul destudii se baza, ca pe vremea carolingian\, pe cele [apte arte libe-rale, grupate în dou\ cicluri: trivium (gramatic\, retoric\, dialectic\)[i quadrivium (aritmetic\, geometrie, astronomie, muzic\). Înv\]a-rea se reducea la o lectur\ a textului, comentat de magistru [i discutat de elevi. Se foloseau texte provenite din traducerea ma-nuscriselor grece[ti, latine [i arabe, ceea ce a permis Occidentuluis\ redescopere operele Antichit\]ii, precum cele ale filosofului grecAristotel. Treptat, între [colile episcopale a ap\rut o anumit\ dife-ren]iere: se studiau mai mult dialectica [i filosofia la Paris, dreptulla Bologna, retorica la Orléans, aritmetica la Chartres, astronomia[i matematica la Toledo etc.

Extinderea cre[tinismului, ca urmare a convertirii popula]iilor„p\gâne”, a contribuit la înmul]irea parohiilor rurale [i la o lips\acut\ de preo]i. Vechea Biseric\ avea o structur\ strict urban\, fiindorganizat\ în jurul scaunului episcopal. Prin urmare, formareacadrelor clerului rural avea s\ cad\ în sarcina titularului de parohie.Apar [colile parohiale, unde preo]ii trebuiau s\ se îngrijeasc\, asi-gurând [i între]inerea, de instruirea [i formarea clerului apar]inândordinelor minore, preg\tindu-[i în felul acesta succesorii.

ABAC – tabl\ de socotit cu bile,care alunec\ pe bare transver-sale, folosit\ din Antichitate.COPI{TI – cei care copiau pepergament, în m\n\stiri, c\r]i re-ligioase.

Glosar

Competen]e specifice modululuiRELIGIA {I VIA}A RELIGIOAS|

1.1. Construirea unor explica]ii [i argu-mente intra [i multidisciplinare cu privirela evenimente [i procese istorice.

3.1. Compararea surselor istorice învederea stabilirii credibilit\]ii [i a vali-dit\]ii informa]iei con]inut\ de acestea.

4.2. Integrarea cuno[tin]elor ob]inuteîn medii non-formale de înv\]are înanaliza fenomenelor istorice studiate.

Maestrul [i elevii s\i (Floren]a, sec. XV)


113Religia [i via]a religioas\

„În principiu, to]i c\lug\rii (…) trebuiau s\ [tie citi [i scrie. Regulilemonastice (ale lui Augustin, Benedict din Norcia, Césaire din Arles etc.)prevedeau obligativitatea scrisului [i cititului, un num\r de ore zilnic dedicatelecturii, existen]a unei biblioteci [i copierea de manuscrise (activitate reco-mandat\ [i m\n\stirilor de c\lug\ri]e).

(O. Drimba, Istoria culturii [i civiliza]iei,VI, 2003)

3

„A studiat cu mare pasiune arte-le liberale [i, cinstindu-i foarte pe ceice le predau, îi cople[ea cu onoruri.L-a avut ca profesor de gramatic\pe Petru Pisanul, deja b\trân peatunci; pentru celelalte discipline i-afost profesor Alcuin, zis Albin, deasemenea diacon, de neam saxon[i originar din Britania, b\rbat cumnu se g\sea în lume mai înv\]at.”(Eginhard, Via]a lui Carol cel Mare)

2

„Pentru a citi Biblia, c\lug\rii au nevoie s\ cunoasc\ latina, de unde uninteres pentru tratatele de gramatic\ [i autorii latini, care le furnizeaz\exemple. Pe de alt\ parte, stabilirea calendarului liturgic îi oblig\ s\ studiezecomputul, adic\ astronomia [i calculul. Dar ace[ti c\lug\ri, contrar a ceeace s-a scris adesea, nu se intereseaz\ de disciplinele profane decât pentrua în]elege mai bine Biblia.”

(P. Riché, Ph. Le Maitre, Invaziile barbare, 1996)

4

„Elevii [colilor erau externi. Ei pl\teau o tax\ [colar\, de care cei nevo-ia[i erau scuti]i. Banii strân[i din taxe erau folosi]i pentru plata profesorilor[i cump\rarea materialelor (paie pentru acoperirea podelei, hârtie, cerneal\[i instrumente de scris). Disciplina îng\duia nu numai folosirea, ci chiarexcesul de pedepse corporale, pe care, în general, portarul era îns\rcinats\ le aplice.”

(G. D’Haucourt, Via]a în Evul Mediu, 1998)

5

În concluzie, toate aceste tipuri de [coli (monastic\, episcopal\[i parohial\), chiar dac\ aveau un nivel cultural modest, au r\masmijloacele de instruire cele mai importante ale Evului Mediu. De[ierau destinate, în primul rând, preg\tirii c\lug\rilor [i clericilor, erauprimi]i, dup\ cum s-a v\zut, [i laici, iar în [colile parohiale chiar [ifii ai unor simpli ]\rani, care puteau beneficia de o instruc]ie ele-mentar\. Chiar dac\ instruirea tinerilor era o prerogativ\ a Bisericii,pe m\sur\ ce ora[ele se dezvoltau ca centre me[te[ug\re[ti [icomerciale, se sim]ea tot mai mult nevoia unor oameni bine pre-g\ti]i ca s\ întocmeasc\ actele comerciale, juridice [i administra-tive. Apar astfel [colile laice, unde studiul se f\cea la început înlimba latin\, iar mai târziu în limba matern\ a elevilor.

În ce prive[te spa]iul românesc, prima [coal\ este men]ionat\,potrivit Legendei Sfântului Gerard, la Cenad, lâng\ Arad (sec. XI),unde elevii erau preg\ti]i pentru a deveni canonici. Mai târziu, suntconsemnate, pentru înv\]\mântul mediu, [colile catolice de la AlbaIulia, Oradea [i Târgu Mure[ (sec. XIV). Primele [coli m\n\stire[tisunt men]ionate în documente în secolul al XV-lea, la Cozia [iTismana, unde stare]ul avea atributul de „nastavnic” (înv\]\tor),precum [i Neam], Suceava [i Ia[i. Tot acum, la Bra[ov func]iona oSchola Coronensis [i {coala din Schei pentru românii ortodoc[i.

1. Analizând textul lec]iei [i docu-mentele 1 [i 3, stabili]i: a) Preocup\rile c\lug\rilor din-tr-o m\n\stire. b) Care erauartele liberale? c) Categoriilede [coli din Evul Mediu [i sco-pul pe care îl urm\reau.

2. Citind documentul 2 [i rememo-rându-v\ cuno[tin]ele dobân-dite în anii anteriori, identifica]i-lpe elevul lui Alcuin.

3. Analizând documentul 4 [irememorându-v\ cuno[tin]eledobândite în anii anteriori, sta-bili]i: a) De ce era necesar\ cu-noa[terea limbii latine? b) Mo-mentul în care se dovedea utili-tatea acestor preocup\ri.

4. Pornind de la documentul 5,identifica]i categoria de elevidespre care este vorba.


„S-au zidit sfânta beserec\ [i [coala la anul 1495”, consemneaz\

documentele vremii construirea celei mai vechi [coli române[ti,

cea din Scheii Bra[ovului, [i a bisericii voievodale Sf. Nicolae,

prin contribu]ia domnitorilor din Valahia [i Moldova



UNIVERSIT|}ILE

Primele institu]ii europene de înv\]\mânt superior, universit\]ile,au ap\rut în Imperiul Bizantin (sec. IX) [i Spania musulman\ (sec. X). La Constantinopol, cei mai vesti]i oratori ai vremii predauteologia [i filosofia, cu elemente din gândirea lui Platon, urmate deistorie, matematic\, geografie [i medicin\; de un larg renume sebucura [i Cordoba, unde veneau la studii tineri din diverse ]\rieuropene.

În Europa apusean\, universit\]ile au ap\rut la începutul se-colului al XIII-lea, ca asocia]ii profesionale asem\n\toare breslelor,care îi întruneau pe profesori [i studen]i (universitas). Ace[tia vizaueliminarea tutelei episcopale, ba uneori chiar [i a celei laice, pen-tru a ap\ra, în schimb, independen]a [i privilegiile comunit\]ii [co-lare. Papa le-a dat sprijinul s\u, eliberându-le de sub controlulepiscopului, v\zând prin aceasta o posibilitate de înt\rire a auto-rit\]ii pontificale în zon\.

Cele dintâi universit\]i bine organizate, folosind de model celorcare vor urma, au fost cele din Paris (1215), Bologna (1219) [iOxford (1230). Universitatea parizian\, care s-a bucurat de privi-legii deosebite acordate de papi [i de regii Fran]ei, a devenit uncentru vestit de cultur\, ceea ce atr\gea la studiu tineri din toat\Europa. Ceva mai târziu au luat fiin]\ universit\]ile din Cambridge(1229), Padova (1222), Roma (1244) [i Montpellier (1289), urmateapoi de cele din Europa Central\: Praga (1348), Cracovia (1364),Viena (1365) [i Heidelberg (1387). Dar nu toate universit\]ile aparîn urma unei revolte împotriva puterii. Cea de la Napoli (1224) afost întemeiat\ de regele Frederic al II-lea cu scopul de a rivalizacu universitatea bolognez\ [i de a furniza Regatului Siciliei func-]ionarii califica]i de care avea nevoie. Altele au fost create la ini]ia-tiva Bisericii, cu scopul de a combate erezia cathar\ (Toulouse) saudin dorin]a de a instala citadele ale civiliza]iei cre[tine în teritoriilerecucerite de la sarazini: Salamanca, Valladolid, Valencia (Spania),Lisabona [i Coimbra (Portugalia)

Activitatea în lumea universitar\, care era exclusiv masculin\,era organizat\ pe facult\]i. Cea mai veche era teologia, urmat\ defacultatea de drept, unde se preda drept canonic [i civil, iar mai târ-ziu medicina, unde se preda anatomia uman\ [i botanica farma-ceutic\. Înv\]area era oral\ [i se f\cea în limba latin\, constând dinprelegeri, exerci]ii [i dispute. C\r]ile erau scumpe [i rare, iar stu-den]ii, adesea, pe lâng\ cheltuielile de trai [i gazd\, trebuiau s\-[ipl\teasc\ [i magistrul. La acestea se ad\uga [i durata studiilor,uneori foarte lung\. Examenele aveau loc de Cr\ciun sau în postulPa[telui [i constau din dispute cu examinatorii asupra problemelorstudiate. Confirmarea studiilor se f\cea prin conferirea unor grade,ale c\ror denumiri s-au p\strat pân\ ast\zi: bacalaureat, licen]\,masterat, doctorat. Prezen]a acestor studen]i, adesea turbulen]i,reprezenta o pepinier\ de consilieri [i o surs\ de prestigiu atât pen-tru puterea civil\, cât [i pentru cea ecleziastic\.

„Studen]ii care frecventeaz\ înnum\r din ce în ce mai mare, în se-colul al XII-lea, [colile episcopale,nu sunt numai discipoli entuzia[ti aimarilor mae[tri, avizi s\ cunoasc\ [is\ fac\ descoperiri intelectuale.De[i cei mai mul]i se îndreapt\ c\treun statut clerical, exist\ printre ei [itineri turbulen]i, ale c\ror afirma]ii [iconduit\ indigneaz\ adesea autori-t\]ile [i pe reformatorii Bisericii (…).Ei suport\ foarte greu autoritateaepiscopului, mai ales când acestavrea s\ reformeze moravurile. Deaici rezult\ o mi[care de emanci-pare care se contureaz\ în sânulcomunit\]ilor pe care le constituie cumagi[trii lor la începutul secolului alXIII-lea [i care coincide cu înfiin]a-rea corpora]iilor” [universitare n.n.].

(S. Berstein, P. Milza, Istoria Europei, II, 1998)

1

„Lec]iile erau în general citite,de unde [i denumirea de lecturi.(…) Nu existau teme scrise pentrustuden]i, ci doar practica disputei,pentru sau împotriva unei teze,ceea ce dezvolta, o dat\ cu memo-ria [i suple]ea spiritului, maniacontradic]iei. Pe durata studiilor,tinerii copiau, pentru a le p\stra,un anumit num\r de cursuri sau dec\r]i pe care le închiriau foaie cufoaie, de la bibliotecarul depozitar.”


2

Un mare maestru, Toma d’Aquino,care a predat teologia la Roma, Napoli [i Paris


115

Modulul V

Religia [i via]a religioas\

}inând cont de prestigiul dobândit, întemeietori pio[i deschid peproprie cheltuial\ colegii pentru studen]ii bursieri, cu scopul de a leasigura o existen]\ mai u[oar\. În felul acesta, Robert de Sorbon,la Paris, [i John Bolliol, la Oxford, au pus bazele unor a[ez\mintecare s-au men]inut în mod glorios pân\ ast\zi. În ce-i prive[te pemagi[tri, ace[tia proveneau din rândul c\lug\rilor, precum francis-canul Francis Bacon, profesor la Oxford [i Paris, sau dominicaniiToma d’Aquino [i Albert cel Mare, care aveau s\ fie canoniza]iamândoi de Biseric\.

Dup\ cum s-a putut vedea, o universitate medieval\ era o corpo-ra]ie [i o institu]ie de înv\]\mânt european\ suprana]ional\. Acestfapt era posibil datorit\ limbii latine, folosit\ ca instrument unic decomunicare. Astfel, aceste institu]ii puteau include în rândul lor stu-den]i veni]i din toat\ Europa. Prin urmare, toate universit\]ile dinsecolul al XIII-lea aveau caracter interna]ional, aspect care se vamodifica mai târziu, când aceste institu]ii tind s\ devin\ na]ionale.

CATHARI – membri apar]inândunei erezii populare ap\rute însecolul al XII-lea în sud-vestulFran]ei. Este distrus\ printr-oadev\rat\ cruciad\ (1208-1244).SARAZINI – nume dat popula]ieimusulmane din Spania.UNIVERSITAS – termen ce de-riv\ din dreptul roman [i exprim\ideea c\ studiul prive[te atât peprofesor, cât [i pe studen]i, adic\totalitatea persoanelor care iauparte la studiu.

Glosar

Analizând textul lec]iei [i docu-mentele, stabili]i:

a) Trei aspecte care au determi-nat înfiin]area universit\]ilor.

b) Condi]iile de via]\ [i studiu dinEvul Mediu.

c) Asem\n\ri [i deosebiri întrecondi]iile contemporane [i celemedievale.

d) Numele acelui personaj impor-tant care a fost student la Paris[i a ]inut cont ulterior de drep-turile acordate acolo studen]ilor.

e) Preciza]i de ce era posibil\ [iuneori chiar necesar\ deplasa-rea între centrele universitareeuropene.


„Studentul nu era supus unor condi]ii de studiu prea rigide. Putea urmacursurile prescrise în ordinea pe care o dorea, în ora[ul [i cu magistrul pecare [i-l alegea. John de Salisbury, de pild\, sose[te la Paris la vârsta de 14ani [i, timp de 13 ani, studiaz\ toate disciplinele programei, cu 10 sau 12magi[tri, dup\ care trece pentru 2 ani la Chartres ca s\ studieze gramaticacu Guillaume de Couches, revine din nou la Paris, pentru a studia (…) lo-gica [i retorica, [i dup\ aceast\ lung\ peregrinare p\r\se[te Parisul,înapoindu-se în patrie pentru a preda.”

(O. Drimba, Istoria culturii [i civiliza]iei, VI, 2003)

3

„… Regele dorea ca Universitatea din Praga s\ fie organizat\ [i con-dus\ în toate privin]ele dup\ modelul [i chipul Universit\]ii din Paris, undeel însu[i petrecuse [i studiase în tinere]ea sa. (…) Pentru ca toate acestem\suri s\ r\mân\ ne[tirbite [i ve[nice, m\ria sa regele romanilor [i rege alBoemiei [Carol de Luxemburg], luminatul întemeietor al acestei universit\]i,înt\ri prin bula sa de aur toate privilegiile [i libert\]ile acordate studen]ilor.”

(Cronica lui Benes de Weitmil, în Quellenbuch… Viena, 1887)

4

„Noul doctor primea, împreun\ cu boneta p\trat\, un inel, simbol alc\s\toriei sale cu [tiin]a. Toate acestea îi erau înmânate în cadrul unei ce-remonii religioase solemne, investitur\ asem\n\toare, în ordinul s\u, cu ceaa cavalerilor sau cu cea a depunerii jur\mintelor la intrarea în c\lug\rie. Ziuase încheia cu petreceri îmbel[ugate oferite noilor s\i colegi de c\tre cel careob]inuse titlul.”


5

Un curs la Universitate(miniatur\ dintr-un

manuscris francez din sec. XV)



LA ÎNCEPUTURILE MODERNIT|}II

Apari]ia umanismului în Italia secolului al XIV-lea aducea o con-cep]ie nou\ despre om, care reflecta, de fapt, aspira]iile, gusturile [isentimentele unei societ\]i care se îndrepta spre modernitate. Re-prezentan]ii s\i urm\reau s\ pun\ în valoare omul [i demnitatea lui,motiv pentru care cereau un nou sistem educa]ional. Acesta trebuias\ se bazeze pe studiul operelor clasice ale Antichit\]ii, mijloc princi-pal în formarea omului des\vâr[it, la care s\ se adauge studiulartelor liberale [i al tuturor [tiin]elor cunoscute. Înv\]\tura trebuia s\devin\ un mijloc de dezvoltare [i afirmare a personalit\]ii umane.

Desigur, antichitatea greco-roman\ era cunoscut\ înv\]a]ilorEvului Mediu, dar studiul ei era limitat, conform scolasticii medie-vale, doar la folosul credin]ei (s\ contribuie la explicarea SfinteiScripturi), pe când oamenii Rena[terii îi citeau pe antici din curio-zitatea de a descoperi [i altfel de oameni decât ei, de a cunoa[terealit\]ile, gândirea [i experien]ele lor umane. În ce prive[te Bise-rica, umani[tii considerau c\ adev\ratul cre[tin trebuie s\ cunoas-c\ perfect cuvântul [i faptele lui Hristos, pe care s\ le urmeze, iarmesajul Evangheliei s\ fie în]eles de toat\ lumea. Este motivulpentru care ei caut\ manuscrisele cele mai vechi ale scrierilorsfinte, sco]ând în eviden]\ adaosurile [i transform\rile de textef\cute în favoarea Bisericii. Prin ideile lor, umani[tii anun]au dejaapari]ia Reformei, iar în transmiterea acestor idei un rol esen]ial l-a avut r\spândirea tiparului [i apari]ia tipografiilor.

Ca urmare, în vremea Rena[terii se renun]\ treptat la înv\]\-mântul cu orientare preponderent teologic\, dezvoltându-se înmediul or\[enesc [coli laice (gimnazii, colegii) în care se înv\]au[tiin]ele (matematic\, astronomie, mecanic\ [i [tiin]ele naturii).Elevii primeau o educa]ie practic\, urm\rindu-se dezvoltarea inteli-gen]ei [i a for]elor lor creatoare. Astfel, dup\ ce deprindea scrisul,cititul [i socotitul într-un prim ciclu, corespunzând [colii elementarede ast\zi, copilul parcurgea ciclul urm\tor, rezervat în principal lec-turii [i coment\rii clasicilor, numit [i „[coala umanist\”, sau, pentrucei care urmau s\ se ocupe de comer] [i pr\v\lie, „[coala abacu-lui”. Pentru tinerii care erau destina]i unui me[te[ug, preg\tirea sef\cea într-un mod bine organizat în cadrul breslei.

Treptat, se înmul]esc [colile private, în care înv\]\torii [i profe-sorii tr\iau din veniturile pe care le aduceau acestea, încheindu-seîn prealabil contracte cu p\rin]ii copiilor. Tabla pentru scris înc\ nuexista, disciplina era asigurat\ dup\ metodele clasice, ceea cestârnea protestele pedagogilor umani[ti, iar progresele elevilorerau consemnate într-un catalog. Rolul acestor [coli a fost impor-tant, ele contribuind semnificativ la eliberarea înv\]\mântului desub controlul Bisericii [i la crearea unui nou tip de intelectuali (înv\-]\tori, profesori, juri[ti, notari, contabili, negustori, diploma]i), carevor forma un grup social independent – o intelectualitate laic\ – cuaspira]ii spre un rol mai important în societatea vremii.

SCOLASTIC| – concep]ie filoso-fic\ aflat\ la baza înv\]\mântuluimedieval, care se fundamenta pedogmele Bisericii catolice. Re-prezentant de seam\ – Tomad’Aquino (1225-1274).UMANISM – ideologia Rena[terii,care a[az\ omul [i valorile uma-ne în centrul aten]iei arti[tilor,oamenilor de [tiin]\ [i filosofilor.

Glosar

Idealul umanist în scrisoarea lui Gargantua c\tre Pantagruel

„Iat\ pentru ce, fiul meu, te-a[sf\tui s\ folose[ti anii tinere]ii talecu silin]a înv\]\turii, înt\rindu-]if\r\ încetare puterile min]ii [i alesufletului. (…) S\-]i însu[e[ti f\r\gre[eal\ limba elin\ mai întâi, (…)apoi latina [i ebraica SfintelorScripturi, chiar araba [i caldeiana.(…) S\ nu r\mân\ nicio cronic\ pecare s\ n-o [tii pe de rost [i s\cercetezi cu de-am\nuntul toatecele scrise în cosmografia înv\]a-]ilor care s-au îndeletnicit cu [tiin]aaceasta. În ce prive[te geometria,aritmetica [i muzica, m-am str\duits\ te fac a le pre]ui de mic copil, pecând aveai cinci sau [ase ani.Înva]\ tot ce nu [tii înc\, [i încear-c\ s\ cuno[ti legile astronomiei.Las\-i la o parte pe astrologii carecitesc în stele (…), sunt lucrurinefolositoare [i zadarnice.”

(F. Rablais, Gargantua, sec. XVI)

1

Un c\lug\r lucrând la un manuscris



Umani[ti de seam\, precum François Rablais, Thomas Morus,Erasmus din Rotterdam [i, mai ales, Jan Komenski (Comenius), s-au remarcat prin preocup\rile lor fa]\ de educa]ie [i moral\, prinelaborarea unor manuale. Comenius, autor al lucr\rii Didacticamagna (1632), a fost un promotor al laiciz\rii înv\]\mântului [i alunei [coli generale obligatorii [i în limba matern\.

Ideile renascentiste au p\truns în secolele XV [i XVI în p\r]ilecentrale [i r\s\ritene ale Europei prin intermediul tinerilor afla]i lastudii în universit\]ile italiene, precum [i al umani[tilor italieni [igermani care î[i desf\[urau activitatea la cur]ile din Praga, Buda [iCracovia. Un rol însemnat, în acest sens, l-au avut [i universit\]ilede la Praga, Cracovia, Viena [i Pecs, unde modelul de educa]ieumanist\ se va impune treptat.

În Transilvania, principalele centre de cultur\ umanist\ au fostcur]ile episcopale de la Alba Iulia [i Oradea, la ultima formându-se[i marele umanist de origine român\ Nicolaus Olahus. La Bra[ov,J. Honterus a fondat prima tipografie din Transilvania [i un gim-naziu organizat pe baze umaniste, iar la Cluj se înfiin]a o universi-tate iezuit\, cu trei facult\]i (teologie, filosofie [i drept). DespotVod\ (1561–1563) fondeaz\ în Moldova colegiul de la Cotnari(Shola latina), condus\ de umanistul german J. Sommer. Totumani[tii vor face cunoscut\ Europei latinitatea românilor.

Instruirea tinerilor în Evul Mediua fost o prerogativ\ a Bisericii.

În universit\]ile medievale, ni-velul intelectual cel mai înalt afost atins de teologie [i filoso-fia scolastic\.

Ideile pedagogice umaniste aucontribuit semnificativ la eli-berarea înv\]\mântului de subtutela Bisericii.

PRO MEMORIA!

1. Analiza]i scrisoarea lui Gargan-tua [i explica]i programul in-structiv pe care îl con]ine; pre-ciza]i dac\ acest program co-respunde vederilor umaniste.

2. Pornind de la documentul 2,stabili]i:a) Care a fost motivul înteme-

ierii universit\]ii din Pisa?b) Avea întemeietorul acestei

universit\]i vreo leg\tur\ cuBiserica?

3. Citi]i cu aten]ie documentul 3 [irezolva]i sarcinile:a) Identifica]i trei evenimente

care au deschis Europei dru-mul spre modernitate.

b) Stabili]i cel pu]in trei conse-cin]e ale acestor evenimente.

4. Explica]i opinia lui Jan Ko-mensky despre educarea tineri-mii, pornind de la documentul 4.


„Lorenzo de Medici avea patruzeci [i trei de ani când a murit, iar lacârma ora[ului st\tuse dou\zeci [i trei de ani. (…) S-a str\duit ca în timpullui toate me[te[ugurile [i artele s\ fie mai înfloritoare în Floren]a decât încelelalte ora[e ale Italiei. În primul rând, pentru a sprijini studiile, a întemeiatla Pisa o nou\ universitate de drept [i arte. (…) A încurajat la fel de multpoezia în limba italian\, muzica…”

(F. Guicciardini, Cronica Floren]ei )

2

„Cu excep]ia nuan]elor apar]inând tradi]iei na]ionale, umanismul,Rena[terea [i Reforma au fost mi[c\ri europene. Acelea[i probleme s-aupus de la Oxford la Cracovia, de la Paris la Floren]a sau de la Roma laAnvers. {i dac\ r\spunsurile sunt diferite ca form\, ele î[i au r\d\cinile înacelea[i izvoare: îndep\rtarea concep]iei medievale despre lume, revenireala antici, esteticul ca modalitate de cunoa[tere a divinit\]ii [i c\utarea uneireligii epurate, capabil\ s\ r\spândeasc\ credin]a adev\rat\.”

(S. Berstein, P. Milza, Istoria Europei, III, ed. 1998)

3

Începuturile tiparului

„C\ acest obicei pios nu numai c\ trebuie p\strat, dar [i r\spândit e deinteres pentru ori[ice stat cre[tin [i anume ca în ori[ice societate de oameni,fie aceasta un or\[el sau sat, s\ se înfiin]eze o [coal\ ca loc de educa]ie atinerimii…

Fiindc\ p\rin]ii sunt rareori destoinici de a înv\]a pe copii, sau c\ n-autimp, urmeaz\ c\ al]i oameni trebuie s\-[i fac\ o meserie din aceasta. Închipul acesta, societatea va fi mai bine îngrijit\.”

(Jan Komenski, Didactica magna, cap. VIII)

4



Modulul V

rotectorat religios [i identitate cultural\ în Europa[i în spa]iul românesc

,,De la independen]a Greciei,]arul nu se gânde[te decât la nimi-cirea imperiului, devenit «bolnavulEuropei». Scopul s\u este de a-[iasigura protectoratul asupra popoa-relor slave [i ortodoxe din Balcani,ceea ce i-ar permite s\ domine ceamai mare parte a peninsulei. Pelâng\ aceasta, el dore[te mai aless\ pun\ mâna pe strâmtori pentru aputea s\ aib\ ie[ire în Mediterana,ceea ce ru[ii urm\resc înc\ de petimpul lui Petru cel Mare. Obiectivulenglezilor este simplu. El const\ înprotejarea «drumului Indiilor» prinOrientul Apropiat, interzicându-i]arului s\ domine strâmtorile [i s\p\trund\ cu flota sa în Mediteranaoriental\.’’

(S. Berstein, P. Milza, Istoria Europei, IV, ed. 1998)

1

„PROBLEMA ORIENTAL|” {I ROMÂNII

Odat\ cu e[ecul militar otoman sub zidurile Vienei (1683), sedeschidea în istoria Europei a[a-numita ,,problem\ oriental\’’.Declinul Imperiului Otoman era tot mai evident, iar puteri precumAustria [i Rusia aveau tendin]a de a se substitui domina]iei turceîn spa]iul balcanic. }\rile Române au devenit una din mizele aces-tei dispute [i, totodat\, spa]iu al confrunt\rilor militare. Rusia, careca ]ar\ ortodox\ se considera a treia Rom\, î[i începea seria der\zboaie antiotomane sub pretextul protej\rii cre[tinilor din Balcani.La rândul s\u, Austria î[i încheia victorioas\ r\zboiul cu turcii prinpacea de la Passarovitz (1718), devenind o putere care va încercas\ limiteze tendin]ele hegemonice ruse.

Percepute în con[tiin]a românilor ca dou\ state tinere [i puter-nice decise s\ se opun\ Islamului [i s\ elibereze popoarele bal-canice, atât Austria catolic\, cât [i Rusia ortodox\ arborau stindar-dul cre[tin în timpul campaniilor militare antiotomane, menit, de fapt,s\ ascund\ expansiunea lor teritorial\. Habsburgii erau dezavanta-ja]i în raporturile cu românii care identificau religia cu na]ionalitatea,iar ru[ii î[i înv\luiau mai bine expansionismul sub masca ortodoxiei.De aceea, bucurându-se de simpatia unui segment al boierimii [i alclerului ortodox, care vedeau în ]ar un protector al cre[tinilor, Rusiabeneficia în Moldova [i }ara Româneasc\ de un sprijin important.

R\zboaiele Rusiei împotriva Turciei au avut, la început, o impor-tan]\ benefic\ pentru }\rile Române, prin schimb\rile importantesurvenite în statutul extern al acestora. Astfel, prin tratatul de laKuciuk-Kainargi (1774), Rusia devenea garant al autonomiei ro-mâne[ti. Aceasta permitea ]arului ca, sub pretextul protec]iei co-munit\]ilor religioase ortodoxe, s\ ini]ieze presiuni politico-diplo-matice [i chiar r\zboaie antiotomane, care, de obicei, se desf\-[urau în spa]iul românesc. Chiar dac\ se declarase garant al Prin-cipatelor Române, ]arul îng\duia totu[i Austriei s\ smulg\Bucovina (1775), iar apetitul de cucerire al Rusiei avea s\ fie sa-tisf\cut prin preluarea Basarabiei (1812).

Oprit\ în realizarea proiectelor sale orientale de campania napole-onian\ din 1812, Rusia avea s\ revin\ prin r\zboiul ruso-turc încheiatcu tratatul de pace de la Adrianopol (1829). }arul devenea acum pro-tector absolut al Moldovei [i }\rii Române[ti, pe care le-a ]inut subocupa]ie pân\ în 1834.

Un comandantde o[ti,

Eugeniu de Savoia,

[i un împ\rat Habsburg,

Iosif al II-lea,care au influen]at,

prin faptele lor, istoria românilor

transilv\neni



Modulul V

,,De când au fost turci în Europa, a fost [i o chestiune oriental\, [i înmomentul când Rusia deveni o putere european\, ea pretinse s\ rezolveaceast\ chestiune în profitul ei.(...) Era vorba s\ se [tie dac\ Imperiul Otomanva fi dezmembrat [i dac\ ru[ii vor fi l\sa]i s\ se stabileasc\ pe Dun\re.’’

(A. Sorel, Chestiunea oriental\ în secolul al XVIII-lea)

2

,,...noi nici afirmare a puterii [i întindere a posesiunilor noastre nu dorim[i nici vreo îmbog\]ire, ci pentru eliberarea sfintei biserici [i a popoarelorcre[tine vrem s\ lupt\m.’’

(Petru cel Mare, 1711)

3

,,S\ v\ ridica]i o dat\ cu noi s\ n\p\dim asupra turcilor, fiindc\ fiecareeste dator a-[i pune via]a pentru a lui lege [i pentru a lui patrie.(...) Biruin]aarmatei noastre nu va lipsi de a înt\ri ale noroadelor scopuri, iar dup\ pace,noi le vom da al nostru acoper\mânt [i a noastr\ milostivire.’’

(Ecaterina a II-a, Manifest c\tre to]i cre[tinii, 1769)

4

,,Mai trebuie subliniat [i alt re-zultat al tratatului de la Adrianopol,care a avut consecin]e interne de-a dreptul incalculabile: liberta-tea comer]ului pe Dun\re [i MareaNeagr\, avantajos cu prec\derepentru comer]ul britanic cu grâne,dar care, pe plan intern, a însem-nat adev\ratul început al unei noiburghezii de tip capitalist (...) [icare va da, mai târziu, masa demanevr\ a partidului liberal.’’

(N. Djuvara, Între Orient [i Occident, 1995)

5

Analizând textul lec]iei [i surseledocumentare, explica]i:

1. Ce se în]elege prin conceptul,,problema oriental\’’? Preci-za]i ce implica]ii decurg dinevolu]ia acestei „probleme”pentru }\rile Române.

2. Cum a influen]at conflictul deinterese dintre Marile Puterisitua]ia Principatelor?

3. Ce în]elegeau ]arii Rusiei prin,,protectoratul religios’’?

4. Ce avantaje aducea totu[i tra-tatul de la Adrianopol, din1829?

5. Cum a favorizat Congresul depace de la Paris (1856) evolu-]ia românilor spre constituireastatului na]ional?


PROBLEMA ORIENTAL| – pro-blema men]inerii echilibrului po-litic european, în condi]iile decli-nului Imperiului Otoman [i ascen-siunii ruse, dup\ 1683.PROTECTORAT – statut inter-na]ional care indic\ cedarea unorprerogative de politic\ extern\ale statului protejat puterii protec-toare.

Glosar

Congresul de la Paris

(1856),pictur\

de epoc\

În urma acordurilor încheiate cu Poarta, Rusia dispunea demijloacele legale prin care exercita o influen]\ cople[itoare la Dun\re.Îns\[i suzeranitatea otoman\ asupra Principatelor, redus\ la platatributului, devenise dependent\ de voin]a sa. Prin urmare, temerileromânilor fa]\ de o efectiv\ încorporare la Rusia, dezvoltate dup\anexarea Basarabiei, se vor accentua dup\ 1829.

Profitând de evenimentele de la 1848, ru[ii reocup\ Principatele,iar prin interven]ia militar\ din Transilvania, ]arul restaura monarhiahabsburgic\. Era momentul în care Occidentul devenea con[tientde pericolul pe care Rusia îl reprezenta în zona Dun\rii de Jos. Deaceea, câ]iva ani mai târziu, când r\zboiul Crimeii a readus în prim-pla-nul politicii europene ,,problema oriental\’’, Anglia [i Fran]a se vorimplica direct în conflict, iar prin Congresul de pace de la Paris(1856) era st\vilit\ expansiunea ]arilor [i se favoriza mi[careapolitic\ româneasc\ de impunere a propriei identit\]i [i de consti-tuirea statului na]ional.



PRONUNCIAMENT – declara]ie,ac]iune prin care se exprim\ pro-test fa]\ de un sistem social-po-litic.SECULARIZARE – trecerea unorbunuri apar]inând comunit\]ii reli-gioase în proprietatea statului.

Glosar

,,Ajutoarele române[ti c\treSfântul Munte sunt cele mai impor-tante din toat\ istoria Athosului. Eledep\[esc orice alte ajutoare slavesau chiar bizantine, reu[ind în modconstant s\ între]in\ [i s\ salvezeAthosul de la ruin\, timp de cincisecole (1350–1863), sub lungadomina]ie otoman\, când întreagaPeninsul\ Balcanic\ era pa[alâcturcesc. (…) Din anul 1550, pe lân-g\ ajutoarele anuale în bani, dom-nii români contribuie la sus]inereaAthosului cu alte ajutoare [i maisubstan]iale, a[a-zisele «metoace»sau «m\n\stiri închinate».’’

(Arhimandrit I. B\lan, Pelerinaj la Muntele Athos, 2005)

1

IDENTITATE {I PROTEC}IE CULTURAL|

Dup\ pr\bu[irea Bizan]ului sub turci, principii români, r\ma[isingurii domni cre[tini din Balcani, au dezvoltat un patronaj culturalcare s-a exercitat pe diferite c\i atât în spa]iul românesc, cât [i încel european al ortodoxiei orientale. El s-a manifestat în sprijinirea[colilor în limba român\, a bisericii ortodoxe, tip\rirea [i r\spândi-rea c\r]ilor, precum [i înzestrarea a[ez\mintelor sfinte cu nume-roase danii.

Printre marii protectori medievali ai culturii se num\r\ {tefan celMare, constructor al edificiilor religioase de la Putna, Neam],Vorone], dar [i al celor de la Râmnicu S\rat (Muntenia), Feleac,Vad (Transilvania) [i care a f\cut danii importante mân\stirilor dela Muntele Athos, Neagoe Basarab, ctitor al bisericii episcopale dela Curtea de Arge[ [i, totodat\, mare sprijinitor al comunit\]ilorortodoxe de la Ierusalim, Constantinopol, Muntele Athos [i Sinai,Matei Basarab [i Vasile Lupu, care au f\urit o oper\ cultural\ de orar\ valoare. Ei au impulsionat produc]ia [i circula]ia c\r]ii în limbaromân\ prin intermediul tipografiilor de la Câmpulung, Govora [iIa[i, au creat [coli noi: la Ia[i, un colegiu cu predare în limba latin\(1639), iar la Târgovi[te o [coal\ superioar\ greco-latin\ (1646).Considerându-se un continuator al împ\ra]ilor bizantini, VasileLupu a sprijinit financiar Patriarhia de la Constantinopol, a zidit [i aînzestrat cu danii biserica Sf. Paraschiva din Lvov (Polonia) [i a cti-torit mân\stirea Sf. Lavra din Moreea (Grecia). Preocupat de dez-voltarea înv\]\mântului superior, {erban Cantacuzino, ctitorul m\-n\stirii Cotroceni, a înfiin]at Academia domneasc\ din Bucure[ti,care, al\turi de [coala Patriarhiei din Constantinopol, devine uncentru de seam\ al culturii r\s\ritene. Tot în timpul s\u s-a realizatcea mai însemnat\ traducere în limba român\, Biblia de laBucure[ti (1688). Constantin Brâncoveanu a zidit m\n\stiri bineînzestrate material (Hurezi, Sâmb\ta), a construit palatele de laMogo[oaia [i Potlogi, dezvoltând pentru epoca sa un nou stil arhi-tectonic, cel brâncovenesc. Sprijinit de mitropolitul Antim Ivireanul,a deschis tipografiile de la Buz\u, Bucure[ti, Târgovi[te [i Snagov,unde s-au tip\rit c\r]i în limba greac\ [i român\, iar în ce prive[telocurile sfinte de la Athos, Ierusalim [i Sinai, avea s\ fie unul dintrecei mai darnici sprijinitori al acestora. De fapt, de-a lungul se-colelor, domnitorii români au avut un rol important în sus]inereaacestor a[ez\minte, fapt pe deplin recunoscut atât de istoriografiagreac\, cât [i de cea slav\ [i fericit numit de N. Iorga „Byzanceaprès Byzance”.

În Transilvania, habsburgii au ini]iat chiar de la începutul domi-na]iei lor o sus]inut\ politic\ de catolicizare a românilor care con-stituiau popula]ia majoritar\. ,,Unia]ia’’ a permis clerului greco-ca-tolic leg\turi culturale cu Roma, sursa latinit\]ii, fapt ce a stimulatmi[carea de idei de care [i-a legat numele {coala Ardelean\, curol important în dezvoltarea con[tiin]ei na]ionale.

Steag de lupt\ [i icoana SfântuluiGheorghe d\ruite de {tefan cel MareM\n\stirii Zografu de la Muntele Athos



,,Timp de câteva secole (XV– XIX), }\rile Române s-au socotit între ceimai constan]i sprijinitori ai a[ez\mintelor culturale de tradi]ie bizantin\ dinIerusalim. (…) În 1863, când în România au fost secularizate bunurile con-ventuale, erau dedicate Ierusalimului 33 de m\n\stiri cu averile lor, al c\rorvenit, an de an, lua calea îndep\rtatei cet\]i din Orientul Apropiat, pentru apermite centrelor de cultur\ bizantin\ de acolo continuarea unei existen]e cuneputin]\ altfel, sub domina]ia otoman\.’’

(V. Cândea, C. Simionescu, Prezen]e culturale române[ti, 1982)

2

,,La mijlocul secolului al XIX-lea, venerabilul a[ez\mânt egiptean dis-punea în România de veniturile a opt m\n\stiri [i biserici, a numeroase imo-bile [i a peste 50.000 de hectare de p\mânt arabil [i p\duri. Existen]a îns\[ia a[ez\mântului de tradi]ie bizantin\ de pe Muntele Sinai, continuitateaoperei lui spirituale, p\strarea tezaurelor sale culturale se explic\ în bun\parte prin rela]iile binef\c\toare cu }\rile Române.’’

(V. Cândea, C. Simionescu, Prezen]e culturale române[ti, 1982)

3

,,Inteligen]a român\ adunat\spre a serba aniversarea zilei de3/15 mai (…) declar\ a r\mâneneclintit\ pe lâng\ principiile [i pre-ten]iile proclamate s\rb\tore[te dena]iunea român\ în adunarea ge-neral\ de la 3/15 mai 1848, iar înspecial c\:

1. Ne pronun]\m pentru auto-nomia Transilvaniei.

2. Ne pronun]\m pentru reacti-varea articolilor de lege adu[i înDieta de la Sibiu din anii 1863/64…’’(Pronunciamentul de la Blaj, 1868)

Circa 40 000 de români, veni]idin toate p\r]ile Transilvaniei, s-auadunat pe 3/15 mai 1848, lâng\Blaj, pe o câmpie care de atunci seva numi Câmpia Libert\]ii, [i auadoptat o rezolu]ie în 4 puncte princare „na]ia român\ se declar\ [i seproclam\ (…) de sine st\t\toare [i(…) parte întregitoare a Transilva-niei, pe temeiul libert\]ii egale”.

4

1. Citind cu aten]ie textul lec]iei [i fragmentul din relatarea arhimandritu-lui B\lan, rezolva]i urm\toarele sarcini de lucru: a) Identifica]i locurilesfinte sprijinite de români. b) Preciza]i ce erau ,,metoacele’’. c) Comen-ta]i contribu]ia {colii Ardelene la formarea con[tiin]ei na]ionale.

2. Analizând, în grupe de lucru, documentele 1-3, stabili]i: a) Durata întimp a ajutoarelor oferite de }\rile Române a[ez\mintelor religioasede la Muntele Athos [i de la Muntele Sinai. b) M\rimea [i uzul veni-turilor. c) Semnifica]ia datelor consemnate în anul 1863.

3. Folosind [i alte materiale, realiza]i o dezbatere pe tema ,,Rolul }\rilorRomâne în men]inerea ortodoxiei orientale.”

4. Pornind de la documentul 4, explica]i: a) Momentul elabor\rii [i cinesunt semnatarii acestui document. b) Motivul redact\rii sale.


De[i nu vor reu[i s\ participe la via]a politic\, românii [i-ausus]inut drepturile na]ionale prin memorii [i conferin]e, al\turi de ovia]\ cultural\ activ\, prin ,,Asocia]ia transilvan\ pentru literaturaromân\ [i cultura poporului român’’(ASTRA, 1861). Ridicarea Bise-ricii ortodoxe la rang de mitropolie (1864), sub conducerea luiAndrei {aguna, a creat noi oportunit\]i, precum organizarea înv\-]\mântului confesional în limba român\, drept pe care Bisericagreco-catolic\ îl avea din 1850. În felul acesta, cele dou\ bisericidevin principalele bastioane ale na]ionalit\]ii române. Dup\ instau-rarea regimului dualist austro-ungar (1867), elita româneasc\, ce-[iimagina pân\ atunci soarta românilor în cuprinsul unei monarhiiaustriece puternice, va formula treptat un nou ideal na]ional radi-cal, acela al unirii cu România. Încercarea de a da glas suferin]elor[i dolean]elor românilor ce i-a însufle]it pe cei care, în 1892, auredactat un nou memoriu, intitulat Memorandum („de ]inut minte”),a fost întâmpinat\ cu indiferen]\ de împ\ratul de la Viena, dar vaprovoca reac]ia oficialit\]ilor ungare, care-i vor judeca (mai 1894)[i condamna la închisoare pe liderii „memorandi[tilor”.

Conduc\torii Partidului Na]ional Român care au hot\rât alc\tuirea

Memorandumului adresat împ\ratului Franz Joseph I (1892)



Modulul V

,,Leg\tura cu Dumnezeu, re-g\sirea cu cei de-o limb\ [i ocredin]\, ajutorul fie [i cu o vorb\bun\ – toate acestea le caut\românii emigran]i atunci când î[iîndreapt\ pa[ii spre l\ca[ele decult din Toronto. În metropolacanadian\ func]ioneaz\ aproape20 de biserici române[ti. Cele maimulte sunt cre[tin-ortodoxe, darexist\ [i greco-catolice ori neo-protestante. Mai mari sau mai mici,cu o tradi]ie mai îndelungat\ saudimpotriv\, ap\rute recent, odat\cu cre[terea numeric\ a comu-nit\]ii române[ti, bisericile încear-c\ s\-i ajute pe oamenii care auales s\ ia via]a de la cap\t.

Cea mai veche este BisericaOrtodox\ Român\ Sfântul Gheor-ghe. Fondat\ în 1954, a fost mult\vreme singura biseric\ româ-neasc\.’’

(Cristina Diac, „Nimic f\r\Dumnezeu”, în „Jurnalul na]ional”,

Edi]ie de colec]ie, 30 oct. 2006)

1

EPARHIE – diecez\ sau Epis-copie; este districtul supuscanonic jurisdic]iei unui episcop.EXARH – mitropolit primat; înepoca bizantin\ – loc]iitorul îm-p\ratului în provinciile imperiului.EXARHAT – teritoriu asuprac\ruia se extinde autoritatea unuiexarh.

Glosar

BISERICA {I DIASPORA

Diaspora româneasc\ s-a format începând de la jum\tatea se-colului al XIX-lea, când din Transilvania, Banat sau Vechiul Regatromânii au emigrat spre centrul Europei [i America. Aici au înte-meiat comunit\]i distincte, bazate pe biserici [i [coli, ziare [i revisteîn limba român\, dar s-au [i integrat în noua societate, preluândlimba [i modul de via]\ din ]\rile de adop]ie.

În Europa, prezen]a românilor stabili]i definitiv sau temporar înmarile ora[e a fost eviden]iat\ prin apari]ia comunit\]ilor religioase.La Paris func]iona o capel\ ortodox\ în 1853, iar în 1882, guvernulromân cump\r\ o biseric\ în Cartierul Latin care este folosit\ [iast\zi. În Germania, pentru negustorii români stabili]i la Leipzigfunc]iona o capel\ (1858–1881), iar la Baden-Baden, prin]ul MihailSturdza, fostul domn al Moldovei, a zidit o biseric\ ortodox\ (1866)frecventat\ de românii din împrejurimi. În 1882 a fost pus\ subjurisdic]ia Mitropoliei Moldovei, sub a c\rei obl\duire spiritual\func]ioneaz\ [i ast\zi. La Viena, unde exista o comunitate româ-neasc\ puternic\, func]iona o capel\ proprie a acesteia (1907).Acestor comunit\]i avea s\ li se adauge, în perioada interbelic\,comunitatea românilor din Berlin, unde, cu concursul larg al guver-nului, a fost cump\rat\ o biseric\ evanghelic\, împreun\ cu spa-]iile corespunz\toare pentru locuin]e, birouri [i muzeu, toate dis-truse în urma bombardamentelor (1945).

Dup\ terminarea r\zboiului, o mul]ime de români (diploma]i,studen]i, intelectuali, militari) afla]i în apusul Europei nu s-au maiîntors în ]ara lor ocupat\ de trupele sovietice. Lor li s-au ad\ugatde-a lungul anilor mul]imile de români care s-au refugiat din cauzainstaur\rii dictaturii comuniste. Diaspora româneasc\ lua un pro-nun]at caracter politic, cei mai mul]i considerându-se în exil. Printrecei care s-au stabilit în Occident imediat dup\ r\zboi s-au g\sitmul]i preo]i [i chiar un ierarh român, Visarion Puiu, fost mitropolit alBucovinei, care avea s\ reu[easc\ în cadrul diasporei române[tiorganizarea unei eparhii, Episcopia Ortodox\ Român\ pentruEuropa Occidental\ (1949), cu sediul la Paris. Ast\zi, comunit\]ileromâne[ti sunt arondate Mitropoliei Ortodoxe Române pentruGermania [i Europa Central\ (1993), cuprinzând parohiile dinGermania, Austria, Luxemburg, Suedia, Norvegia [i Danemarca,iar restul parohiilor Arhiepiscopiei Ortodoxe Române pentruEuropa Occidental\, ridicat\ [i ea, din 2001, la rang de mitropolie.

În Lumea Nou\, mai mult de jum\tate dintre românii afla]i acolotr\iesc în statele New York, New Jersey, Pennsylvania, Ohio [iMichigan. Aici se dezvolt\, având o lung\ tradi]ie, comunit\]ileortodoc[ilor [i ale greco-catolicilor. Primii au peste 10 parohii înSUA [i circa 20 în Canada, majoritatea p\storite de preo]i tineritrimi[i din ]ar\. La Ellwood City func]ioneaz\ m\n\stirea Schim-barea la Fa]\ (1967), condus\ mul]i ani de maica Alexandra (fostaprincipes\ Ileana din familia regal\ român\).

Fresc\ din Biserica ortodox\româneasc\ din Nürnberg



Modulul V

În secolele XVIII-XIX, folosindprotectoratul religios, Rusia [i-a ascuns mai bine expansio-nismul sub masca ortodoxiei.

Românii [i-au eviden]iat apar-tenen]a la o comunitate dis-tinct\ printr-o activitate cultu-ral\ intens\ [i prin sus]inereaunor prestigioase a[ez\mintereligioase.

Cu ajutorul Bisericii, românul [i-a p\strat tradi]iile [i con[tiin]ana]ional\ chiar [i atunci când aales s\ tr\iasc\ în alte ]\ri.

PRO MEMORIA!

1. Citind cu aten]ie textul lec]iei, explica]i:a) De ce emigrau românii începând de la jum\tatea secolului al

XIX-lea?b) Perioada [i zonele de emigra]ie.c) Care este situa]ia în momentul de fa]\?

2. Comenta]i nevoia resim]it\ de românii pleca]i din ]ar\ de a-i reg\si pecei „de-o limb\ [i o credin]\”.

3. Studiind documentul 2, explica]i sintagma: „Românii sunt un poporreligios.”

4. Compara]i documentele 3 [i 4 [i stabili]i:a) Contribu]ia Bisericii la ajutorarea diasporei.b) Contribu]ia statului român, îndeosebi în perioada interbelic\.


,,Da! Românii sunt un popor religios [i se caracterizeaz\ prin aceea c\s-au strâns mereu în jurul bisericilor [i astfel [i-au p\strat con[tiin]ana]ional\, altfel ne-am fi pierdut ca popor. Din cadrele bisericii au ap\rutprimii c\rturari [i în jurul lor s-au înfiin]at primele [coli române[ti. În plus,nenum\ratele construc]ii de biserici [i m\n\stiri sunt semnul religiozit\]iinoastre.’’

(S. Constantinescu, Exil, oameni [i idei, 1995)

2

,,Patriarhia Român\ a desf\[urat, dup\ cum constat\m, o frumoas\ [iactiv\ misiune ortodox\ extern\, pentru nevoile spirituale ale românilorortodoc[i stabili]i în afara hotarelor ]\rii. Acestora li s-au trimis la cererepreo]i, cânt\re]i, c\r]i [i obiecte de cult, publica]ii biserice[ti [i, unde estecazul, se asigur\ salarizarea personalului clerical, chiriile caselor parohiale[i între]inerea loca[urilor de cult.’’

(M. P\curariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, 1994)

3

„În acest scop, statul român s-astr\duit, în anii interbelici, s\ asi-gure românilor de dincolo de hotareun regim [colar, cultural, bisericesc,economic etc., corespunz\tor. (…)Eforturile române[ti pe linie de statnu se ridicau, dup\ p\rerea multo-ra, nici în perioada interbelic\, nicimai târziu, la nivelul cerut.’’

(I. Scurtu, coord., Istoria românilor, VIII, 2003 )

4

În ultima jum\tate de veac au fost ridicate multe biserici, uneleîntr-un stil modernist: New York, Philadelphia, St. Louis, Los An-geles, Chicago, Detroit, Cleveland, Akron, Regina [.a. Acestea aufost vizitate de o delega]ie a BOR, în frunte cu Patriarhul Iustin,primit [i de pre[edintele de atunci Jimmy Carter, urmat\ apoi devizitele mitropoli]ilor Antonie al Ardealului [i Nicolae al Banatului.

Greco-catolicii func]ioneaz\ în 17-19 parohii, organizate depapa Ioan Paul al II-lea într-un exarhat apostolic transformat apoiîn Dieceza român\ catolic\ de rit bizantin.

Alte misiuni române unite se g\sesc în America de Sud (BuenosAires, Sao Paolo [i Rio de Janeiro), iar în diaspora european\ laRoma, Paris [i München.

Atât Patriarhia Român\, cât [i Mitropolia Român\ Unit\ desf\-[oar\ o sus]inut\ activitate extern\ pentru acoperirea nevoilor spi-rituale ale românilor din diaspora.

Preafericitul Patriarh Teoctist participând la ceremonia

punerii pietrei de temelie a Bisericii comunit\]ii române[ti din Berlin;

sus: macheta acesteia(Dup\ „Chemarea credin]ei”, 2006)



*România [i toleran]a religioas\ în secolul XX

STUDIU DE CAZ

Constituirea noului stat unitar, România Mare, în care majori-tatea popula]iei era format\ din români (71,9 %), c\rora li se al\-tura un procent însemnat al minorit\]ilor etnice (28,1 %), a impusadoptarea unei noi legi fundamentale. Asigurarea libert\]ii confe-sionale [i a egalit\]ii de tratament pentru culte a fost unul dintreprincipiile de baz\ ale Constitu]iei din 1923. Era reglementat\ pro-blema împ\mântenirii evreilor prin naturalizare, iar guvernul sus-]inea material toate bisericile importante ale minorit\]ilor, precum [i[colile lor confesionale, chiar dac\ în unele, cum erau [colilemaghiare, se manifestau tendin]e antiromâne[ti. De fapt, regimulminorit\]ilor înscris în Constitu]ia din 1923 izvora din atitudineatradi]ional\ a poporului român de toleran]\ etnic\ [i religioas\.

Dup\ 1930, exacerbarea na]ionalismului a devenit o caracteris-tic\ general-european\, iar apropierea României de Germania adeterminat agravarea situa]iei evreilor. Dar, regimul condus de IonAntonescu, de[i adoptase unele m\suri antisemite, nu a participatla deportarea în mas\ a evreilor din cadrul ,,solu]iei finale’’, iaresen]ial r\mâne faptul c\ ,,în nicio ]ar\ dominat\ de nazi[ti n-asupravie]uit o a[a de mare propor]ie a popula]iei evreie[ti’’(Dr. Wilhelm Filderman, Jurnalul de diminea]\, 1946).

Dup\ preluarea puterii, regimul comunist din România a vizat limi-tarea influen]ei Bisericii asupra societ\]ii [i s-a bazat pe un compor-tament duplicitar. De[i a persecutat în mod sistematic Biserica, oficial,îns\, autorit\]ile comuniste sus]ineau c\ se asigur\ o deplin\ libertatereligioas\. Inclus în legea cultelor, principiul libert\]ii religioase sereg\sea [i în cele trei constitu]ii din perioada regimului comunist(1948, 1952 [i 1965). Acesta era îns\ înso]it [i de principiul libert\]iide con[tiin]\, adic\ dreptul fiec\rei persoane de a nu avea o credin]\religioas\. De asemenea, regimul comunist a dus în mod deschis opropagand\ ateist\, care a avut îns\ rezultate modeste. Au fost inter-zise [colile organizate de biserici, la fel [i institu]iile patronate deacestea care î[i propuneau s\ fie un loc de binefacere (azile, orfeli-nate, spitale), Biserica urmând s\-[i limiteze activitatea doar lal\ca[urile de cult. În plus, statul comunist continua s\ participe lasalarizarea preo]ilor [i episcopilor, folosind acest lucru ca pe un instru-ment de presiune asupra lor.

Au fost supuse persecu]iilor atât Biserica Catolic\, cât [i BisericaOrtodox\, dar cea mai grav\ atingere a libert\]ii religioase a fost des-fiin]area Bisericii Române Unite (1948), când s-a trecut la arestareatuturor ierarhilor greco-catolici care au refuzat s\ revin\ la ortodoxie.

,,Nu voim ca din asupri]i ce-amfost, s\ devenim asupritori. Voims\ asigur\m libertatea pentru to]i [idezvoltarea pentru toate popoareleconlocuitoare. (…) Voim ca fiecarena]iune s\ se poat\ cultiva în limbaei, s\ se roage lui Dumnezeu încredin]a ei [i s\ cear\ dreptate înlimba ei.

Noi, care am v\rsat lacrimi v\-zând limba noastr\ scoas\ din [coli,biserici, justi]ie, nu o vom lua altora.Nu vom lua putin]a vie]ii de la al]ii.’’

(Discursul lui Iuliu Maniu – Alba Iulia, 1 decembrie 1918)

1

Una din bisericile din Bucure[ti demolate cu înver[unare: Sf. Vineri (construit\ în 1650, d\râmat\ în 1987)

Un grup de preo]i [i enoria[i care au fost aresta]i [i condamna]i în 1952pentru c\ au contribuit la refacereaBisericii Sf. Nicolae Ungureni din Craiova(Dup\ „Lumea credin]ei”, aprilie 2006)

Reversul medaliei: intoleran]a



Modulul VDup\ Revolu]ia din decembrie 1989, cadrul legal în care î[i

desf\[oar\ activitatea cultele religioase a fost modificat radical prinConstitu]ia din 1991, care prevede egalitatea cet\]enilor f\r\ deo-sebire de credin]\ religioas\. Constitu]ia define[te libertatea reli-gioas\, precum [i formele ei de manifestare concret\. Cultele reli-gioase sunt libere s\ se organizeze potrivit statutelor proprii, încondi]iile legii, sunt autonome fa]\ de stat [i se bucur\ de sprijinulacestuia. De asemenea, statul sprijin\ cultele prin înlesnirea asis-ten]ei religioase în armat\, spitale, penitenciare [i orfelinate. Totstatul asigur\ libertatea înv\]\mântului religios, potrivit cerin]elorspecifice ale fiec\rui cult.

,,Art. 5. Românii, f\r\ deosebire de origine etnic\, de limb\ sau religie,se bucur\ de libertatea con[tiin]ei, de libertatea înv\]\mântului, de liber-tatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea de asocia]ie [i de toate li-bert\]ile [i drepturile stabilite prin lege.’’

,,Art. 7. Deosebirile de credin]e religioase [i confesiuni, de origine etnic\[i de limb\ nu constituie în România o piedic\ spre a dobândi drepturilecivile [i politice [i a le exercita.

Numai naturalizarea aseam\n\ pe str\in cu Românul pentru exercitareadrepturilor politice.’’


2

Fostul episcop reformat Alexandru Makkai men]iona, în 1939, c\ îneparhia sa, pe lâng\ men]inerea tuturor institu]iilor de cultur\ maghiar\mo[tenite de la antecesori, a reu[it s\ înal]e 500 de biserici [i localuri de[coal\ noi. Apoi a înfiin]at un liceu de fete maghiar, o [coal\ normal\ defete, un c\min pentru studen]ii maghiari de la Universitatea din Cluj…

(Dup\ A. Makkai, interviu din ziarul or\dean „Nápló”)

4

,,Circa un milion de români [i un mic num\r de ucraineni f\ceau parte dinBiserica greco-catolic\. (…) Ungurii erau împ\r]i]i între calvinism [i catoli-cism. Germanii erau fie catolici ([vabii), fie luterani (sa[ii). Turcii [i t\tariierau musulmani. Toate bisericile erau recunoscute de stat [i primeau sub-ven]ii de la buget.”

(I. Bulei, O istorie a românilor, 2007)

5

Configura]ia confesional\ a României în 1930

Ortodoc[i 72,2 %Uni]i 7,3 %Romano-catolici 6,6 %Calvini 3,9 %Luterani 2,2 %Unitarieni 0,4 %Israeli]i 5,5 %Mahomedani 0,9 %Diver[i 1,0 %

3

1. Analiza]i textul lec]iei [i rezol-va]i sarcinile de lucru:a) Motiva]i de ce, dup\ Marea

Unire, cre[te num\rul mino-ritarilor.

b) Comenta]i prevederile con-stitu]iilor române[ti din se-colul XX care asigurau liber-tatea religioas\.

c) Explica]i caracterul duplicitaral regimului comunist fa]\ deproblema religioas\, comen-tând imaginile.

2. Folosind materialele documen-tare, stabili]i:a) Dorin]a lui I.Maniu pentru

,,fiecare na]iune’’.b) Libert\]ile de care se bucu-

rau cet\]enii României Mari.c) Procentul fiec\rei confesiuni

religioase în 1930.d) Rela]ia între culte [i minori-

t\]ile etnice.


CONFESIUNE – credin]\, cult;religie practicat\ de o persoan\sau de o organiza]ie religioas\.NATURALIZARE – procedur\prin care se acord\ la cerere,unui str\in, drepturile de cet\]eanal statului în care tr\ie[te [imunce[te.

Glosar

Schitul Maicilor, prima încercare de a salva o biseric\ din fa]a buldozerelorlui N. Ceau[escu prin translarea pe un alt amplasament


126 Recapitulare/Evaluare final\

RECAPITULARE / EVALUARE FINAL|

Destin uman, destin politic

Cavalerul [i negustorul

„În vreme ce recuzita cavaleruluise alc\tuia din spad\ [i scut, cea anegustorilor consta din abac [i re-gistru contabil. Me[te[ugul armelor[i turnirul pretindeau îndr\zneal\,îndemânare fizic\ [i for]\. Comer-]ul [i opera]iunile financiare pre-supuneau în schimb perspicaci-tate, capacitate de a gândi logic [ide a vedea în perspectiv\. Stilul devia]\ al aristocra]iei se manifestaprin generozitate, permanent oripi-lat\ de meschin\ria burghez\, cât[i prin pomp\ ori grandoare, ges-turi teatrale menite s\ etaleze, cufiecare prilej, rolul social al nobilu-lui. În schimb, caracteristicile stilu-lui de via]\ burghez al negustoruluise traduceau prin aten]ie, seriozi-tate [i acurate]e.”

(A.J. Gurjewitsch, Individul în Evul Mediu european, ed. 1994)

1

Dostoievski [i Petersburgul

„Ca to]i romancierii, Dostoievski era un c\l\tor neobosit. În cursul pere-grin\rilor lui spre c\m\tar sau biseric\ sau în ipostaza de solicitant al unuiacont de la editor sau librar, Dostoievski i-a descoperit în realitatea str\in\a Petersburgului pe ei, cei mijlocii [i umili pe scara social\, negustori [i pen-sionari, func]ionari mici [i grefieri, prostituate [i poli]i[ti, studen]i [i solda]i, i-a întâlnit pe str\zi [i i-a str\mutat în realitatea operei sale. Se rev\rsau înPetersburg din col]urile cele mai îndep\rtate ale imperiului, chema]i s\ deaseama de faptele lor, obliga]i s\ se târasc\ în interminabile procese, a[tep-tau, a[teptau ani de zile sau o via]\ întreag\, amanetându-[i avutul, f\cândmunc\ de ocazie, r\t\ci]i pe str\zile marelui ora[ abstract care le r\mâneastr\in.”

(H. Doll, Dostoievski [i Petersburgul, în Secolul XX, 301-303)

3

„Capitala atrage. Seduc]iile ei sunt pentru toate gusturile, pentru toateobrazele [i pentru toate buzunarele. În ora[ul meloman [i boem nu trece os\pt\mân\ f\r\ un concert [i câteva spectacole de teatru. Franz Liszt a fostla Bucure[ti în 1847, pianistul Wieniavski a fost invitat în 1881 [i a avut o «pro-gram\ foarte atr\g\toare» (Beethoven, Haydn, Chopin, Händel, Bach). Aumai fost cânt\rea]a italian\ Adelina Patti [i marea tragedian\ Sarah Bernhard.(…) În ultimii ani ai secolului, Teatrul Na]ional ajunge la aproximativ 150 dereprezenta]ii anual. Sunt 70 000 de spectatori «platnici» care au a alege întrecâteva drame – Ruy Blas sau Cele dou\ orfeline –, între o mul]ime de comedii,inclusiv Femeia înd\r\tnic\, [i numai 5 tragedii, dar tot clasice. La oper\ sejoac\ B\rbierul din Sevilla, Aida, Cavaleria rustican\, Faust [i Traviata.”

(I. Pavelescu, În intimitatea secolului XIX, 2005)

4


A. Alc\tui]i un tabel în care s\ inventaria]i, dup\ documentul 1, felul de afi [i aptitudinile cavalerului (aristocratului) [i negustorului. Explica]i dece unii au pierdut [i al]ii au câ[tigat la scara evolu]iei istorice.

B. Prezenta]i, pornind de la documentul 2, o tem\ din discursul politic alvoievozilor români în rela]ia lor cu al]i cre[tini în fa]a primejdieiotomane. Dezvolta]i apoi subiectul, motivându-l. Formula]i o opinie dinperspectiva istoric\.

C. Stabili]i, cu ajutorul documentului 3, imaginea contradictorie a unuimare ora[. Dup\ model, alc\tui]i un text de 10-20 rânduri al c\ruisubiect s\-l reprezinte a[ezarea în care locui]i.

D. Alege]i, din documentul 4, un domeniu al crea]iei artistice [i încerca]is\ defini]i, din aceast\ perspectiv\, ora[ul Bucure[ti în secolul XIX.Prezenta]i o mare personalitate cultural\ a c\rei via]\ [i oper\ suntlegate de capitala ]\rii.

Vlad }epe[ c\tre bra[oveni, 1456

„De aceia v\ cerem de lafiecare din voi, cu dragoste (…) s\ne trimite]i ajutor 200 ori 100 ori 50de oameni ale[i pân\ Duminicaviitoare. Când vor vedea turcii pute-re de la unguri, vor fi mai moi [i levom spune c\ viu [i mai mul]i. A[ac\ vom putea rândui dup\ cuviin]\lucrurile noastre [i ale voastre.”

(N. Iorga, Scrisori de boieri, scrisori de domni, 1932)

2

Învelitoarea de mormânt a Mariei de Mangop (fragment)


127Recapitulare/Evaluare final\

Modulul V

E. Organiza]i-v\ în 3-4 grupe, asumându-v\ documentele din aceast\pagin\ [i sarcinile de lucru care se refer\ la ele.a) Caracteriza]i în]elegerea dintre principii spa]iului românesc la ju-

m\tatea secolului al XVII-lea (documentul 5). Stabili]i-i antecedentele.Preciza]i o consecin]\ pentru nivelul raporturilor româno-otomane.

b) Motiva]i afirma]ia lui Heisler despre robia lui Brâncoveanu (docu-mentul 6). Stabili]i biografia ulterioar\ a domnului valah. A schimbatceva, în raporturile cu Poarta, execu]ia sa?

c) Compara]i acuza]iile aduse de comuni[ti lui Iuliu Maniu (documen-tul 8) cu depozi]iile sale la proces (documentul 9), dou\ documenteprofund contradictorii. Preciza]i pozi]ia de pe care conduc\torulcomunist Teohari Georgescu îl acuz\ pe liderul PN} [i pozi]ia de pecare acesta se ap\r\. Nota]i pe 2 coloane asem\n\rile [i deosebi-rile dintre cele dou\ relat\ri.

F. Odat\ încheiat demersul asupra documentelor, dezvolta]i o dezbaterecu tema „Lupta politic\ în România secolului XX”, folosind [i afirma]ialui I.V. Stalin din documentul 7.

Alian]a lui Matei Basarab cu prin-cipele Transilvaniei, Gh. Racoczi I, afost pecetluit\ la 3 octombrie 1636,când dieta Transilvaniei asigura pedomn c\ „dup\ cum cere dreptateabunei vecin\t\]i”, era gata s\-l spri-jine în orice soart\ [i cu orice prilej,oferindu-i ad\post lui Matei Basa-rab, copiilor [i femeilor din }ara Ro-mâneasc\ „în ora[ele închise [i încet\]ile noastre”. Alian]a a fost înt\-rit\ la 12/22 octombrie 1636 laBucure[ti, de boieri, c\peteniile o[ti-rii [i slujitorii care au promis c\ „vorsta în ajutorul [i men]in ap\raream\ritului principe, împotriva tuturordu[manilor ]\rii sale, ori de unde arfi ei, pân\ la cap\tul vie]ii noastre [ipân\ la pierderea tuturor bunurilornoastre.”

(N. Stoicescu, Matei Basarab, 1988)

5

„{i într-acest r\zboi [b\t\lia de laZ\rne[ti, 1690, unde trupele oto-mane, t\t\r\[ti [i muntene au învinso armat\ austriac\] au prins viu peHeisler, generalul nem]ilor. (…) {ifiind to]i acolo atunci aduser\ peHeisler legat, c\ruia i-a zis Constan-tin [Brâncoveanu] vod\: «JupâneHeisler, ]i-am adus oaspete» (…),iar el r\spunse lui Constantin vod\:«Nu te bucura de aceast\ întâm-plare, c\ (…) ast\zi am c\zut înrobie, iar tu e[ti rob de când te-af\cut tat\-t\u.»”

(Istoria}\rii

Române[tidin

octombrie1688

în martie1717,

Bucure[ti,1959)

6

I. V. Stalin c\tre liderul comunist Milovan Djilas

„Acest r\zboi nu este în trecut, cine ocup\ acum un teritoriu î[i impunepropriul sistem. Fiecare î[i impune propriul sistem oricât de departe potajunge armatele sale. Lucrurile nu pot sta altfel.”

(M. Djilas, Convorbiri cu Stalin,ed. româneasc\, Întâlniri cu Stalin, 1991)

7

„A[a cum s-a prezentat în comunicatul M.A.I., în diminea]a zilei de 14 iulie (1947) au fost aresta]i pe islazul comunei T\m\d\u, jude]ul Ilfov, întimp ce încercau s\ se suie în dou\ avioane I.A.R.39 [i s\ fug\ înstr\in\tate: Ion Mihalache, N. Penescu, Ilie Laz\r, N. Carandino [i al]ii.Acest grup de conspiratori urma s\ realizeze în str\in\tate hot\rârile [idirectivele P.N.}. în frunte cu Iuliu Maniu, care constau în organizarea deac]iuni menite s\ [tirbeasc\ suveranitatea na]ional\, s\ primejduiasc\pacea [i s\ declan[eze r\zboiul civil. Aceast\ activitate merge pe liniapoliticii urmate întotdeauna de P.N.}. [i intensificat\ dup\ 23 august 1944.”

(Relatare a lui Teohari Georgescu, în Via]a politic\ în documente, 1947, 1994)

8

„La interogatoriu, Iuliu Maniu a recunoscut c\ aluat ini]iativa înfiin]\rii peste grani]\ a unui grup defrunta[i na]ional-]\r\ni[ti: «Scopul desemnat demine era ca emigrând în str\in\tate s\ informezdespre situa]ia din România, a[a cum trebuie s\fac\ orice [ef de partid. Nu era vorba de formareaunui guvern în str\in\tate, nu am discutat cu eiaceasta [i nu admit formarea unui guvern în str\in\-tate. (…) Nu recunosc s\ fi organizat o ac]iune sub-versiv\, aceasta este o calomnie, am c\utat ca pecale politic\ s\ dobor guvernul, nu prin violen]\.»”

(I. Scurtu, Iuliu Maniu, 1995)

9


128 Cuprins

CUPRINS I. POPOARE {I SPA}II ISTORICE

Romanitatea românilor în viziunea istoricilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4Studiu de caz: *Gh. I. Br\tianu despre Marea Neagr\ . . . . . . . . . . . . . . . . 10Descoperitori de noi spa]ii [i culturi (secolele XV–XIX) . . . . . . . . . . . . . . . 12Studiu de caz: *Civiliza]ia româneasc\ v\zut\ de c\l\tori str\ini . . . . . . . . 18C\l\tori români acas\ [i în lume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20

II. OAMENII, SOCIETATEA {I LUMEA IDEILOR

Sate, târguri [i ora[e din Europa [i spa]iul românesc . . . . . . . . . . . . . . . . . 26Viziuni despre modernizare în Europa secolelor XIX–XX . . . . . . . . . . . . . . 30Diversitate etnic\ [i confesional\ în România. Solu]ii politice . . . . . . . . . . . 36Secolul XX între democra]ie [i totalitarism. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40Studiu de caz: *Construc]ia democra]iei [i ideologia totalitar\ în România.Oameni, fapte, idei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48Constitu]iile din România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50Studiu de caz: *Institu]ii [i drepturi cet\]ene[ti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56

RECAPITULARE / EVALUARE: }ara [i locuitorii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58

III. STATUL {I POLITICA

Institu]ii centrale [i autonomii locale în spa]iul românesc . . . . . . . . . . . . . . 60Geneza statului român – de la proiect politic la realizarea României Mari . . . 64Studiu de caz: *De la „partida na]ional\” la sistemul politic pluripartidist . . . 70Redefinirea rolurilor statului dup\ Primul R\zboi Mondial [i pân\ la Planul Schuman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72România postbelic\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78

IV. RELA}IILE INTERNA}IONALE

Spa]iul românesc între diploma]ie [i conflict pân\ la începuturile modernit\]ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88România [i concertul european. De la „criza oriental\” la marile alian]e ale secolului XX . . . . . . . . . . . . . . . 94Studiu de caz: *Voci ale diploma]iei române[ti din Evul Mediu [i pân\ în secolul XX . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100România în perioada R\zboiului Rece . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102Studiu de caz: *Diploma]ia româneasc\ între Pactul de la Var[ovia [i integrarea european\ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108

RECAPITULARE / EVALUARE: Rela]ii interna]ionale: conflict [i cooperare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110

V. RELIGIA {I VIA}A RELIGIOAS|

Biserica [i [coala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112Protectorat religios [i identitate cultural\ în Europa [i în spa]iul românesc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118Studiu de caz: *România [i toleran]a religioas\ în secolul XX . . . . . . . . . 124

RECAPITULARE / EVALUARE FINAL|: Destin uman, destin politic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126

Competen]ele generale avute în vedere pentru studierea disciplineiISTORIE în clasa a XII-a:

1. Utilizarea eficient\ a comunic\rii [ia limbajului de specialitate.

2. Exersarea demersurilor [i ac]iunilorcivice democratice.

3. Aplicarea principiilor [i metodeloradecvate în abordarea surselor istorice.

4. Folosirea resurselor care sus]inînv\]area permanent\.


MINISTERUL EDUCAÞIEI, CERCETÃRII ªI TINERETULUI Istorie a XII-a/Istorie/Corint1/A387.pdf · cu...

Documents

Transcript of MINISTERUL EDUCAÞIEI, CERCETÃRII ªI TINERETULUI Istorie a XII-a/Istorie/Corint1/A387.pdf · cu...