In templul de la Sinca Veche ti se schimba destinul

Legendele au nevoie de misterul în care s-au nascut pentru a supravietui. Prea multe explicatii parca ucid frumsetea din ele...

“Templului dintre lumi”, un loc aproape nestiut, pierdut pe la poalele Fagarasului, unde, sapata în piatra, exista o alcatuire misterioasa. Un loc fara nume si fara vârsta, despre care se spun povesti fabuloase, încarcate de magie. Se spun multe cuvinte venite din noptile pagâne ale istoriei, de care destui se tem înca si care ascund întrebari fara raspuns.

Frica de duhuri

Daca intri mai adânc în Tara Fagarasului, în jos de Zarnesti, si întrebi de drumul catre “Templu”, nimeni nu stie sa-ti raspunda. Chiar si majoritatea localnicilor din Sinca Veche ridica din umeri. Într-un târziu, ne lamureste mos Toader, un batrân uscativ, asezat la umbra, pe lavita de la poarta: „E sus, lânga culme. Pe lânga politie, iesiti în câmp si, de la cruce, în stânga”. Scotoceste într-un pachet mototolit si pescuieste o tigara stafidita. O aprinde, trage cu sete din ea si întinde mâna catre casele din jur: „Ai mai tineri chiar nu stiu de locul asta. Altii, care stiu unde este, nu vor sa spuna. Nu le place sa vorbeasca de el. Li-i teama de duhuri, de nestiut..., mai stiu eu ce sa zic?“. Tace îndelung, apoi arunca tigara jumatate fumata în praful drumului. „Duceti-va sa vedeti. Si veniti dupa aia sa va povestesc“. Se ridica anevoie si da sa intre în curte. „Daca vedeti luminile dinauntru, sa stati numai pe un loc“, mormaie în barba, amestecând vorbele cu o tuse hârâita. Intrarea în biserica sapata în stânca nu se vede de nicaieri. Trebuie sa ajungi foarte aproape ca sa o zaresti. Drumul pâna acolo, pornit din afara localitatii nici nu e, de fapt, un drum. E mai mult o carare ce strabate un pâlc de padure, catre o coama de munte. Ca si cum doar pasii oamenilor veniti în tacere sa se roage aici ar fi cei care marcheaza locul. Urcusul nu e prea lung, dar e greu si abrupt. Deasupra intrarii se vede un pâlc de salcâmi tineri, cu radacinile itite prin crapaturile stâncii. Primul pas înauntru e ca un pas spre un alt tarâm. În piatra fragila au fost sapate cinci încaperi, mai mari de un stat de om, cu doua altare si cu un horn piramidal, ca o turla zvârlita spre cerul liber. Suisul hornului e ciudat de regulat, ca trasat de un mester, rotunjit într-o spirala aproape perfecta. Pare o turla de biserica prin a carei deschidere se vede cerul. Prin aceasta „cupola“ patrund radacinile copacilor. Pare ca natura de afara ar vrea sa simta ce se petrece dincolo de peretii grosi de câtiva metri.

Vocea tacerii si lumina intunericuluiCel mai straniu lucru este lumina care biruieste întunericul grotei. Acea lumina galben-rosiatica, venita dinlauntrul altarului. De unde lumina, daca pe aici nu trece nimeni, niciodata? De la lumânarile aprinse la pozele icoanelor ieftine, sprijinite în nise de piatra. Nu sunt multe. Doua lumânari, aproape pe sfârsite, înlatura bezna. Deasupra lor, litere ciudate, într-o limba uitata demult. Si semnul pentagramei pagâne, adâncit în piatra, de mâini necunoscute. La o parte, puse direct pe podeaua de stânca, niste flori de munte albastrii, strânse într-un manunchi. Atât. Si tacerea absoluta din caverna. O liniste pura si misterioasa. Nicio soapta,

niciun alt semn al trecerii cuiva pe aici. Brusc, se aude un sunet tânguit, stins, obosit, subtire, ca o voce de... sarpe. De parca serpii ar avea voce! Vine de nicaieri... De sus, din cupola, prelins prin scobiturile stâncii sau de dincolo de perete, de la altarul celalalt, scufundat în bezna. Parca s-a si facut deodata mai frig, în ciuda caniculei de afara. Pielea ni se strânge în broboane mici... Flacaruile lumânarilor se îndoaie si pâlpâie, aruncand umbre pe pereti. Parca ar trece cineva pe lânga ele. Or fi duhurile lui mos Toader, ma gandesc. Apoi înteleg. E vântul. Afara s-a pornit vântul, tulburand, prin crapaturi nevazute, neclintirea templului de piatra. Ne facem grabiti semnul crucii. Pare ciudat într-un loc despre care nu stii daca e crestin sau pagân... Iesim din grota, în ultimele raze ale soarelui. Nici pomeneala de vânt! Nicio învolburare, nicio pala nu misca crengile padurii. Aerul fierbinte al amiezii e la fel de neclintit cum îl stiam de la intrare. Sa fi fost totusi altceva? Poate un semn straniu sau suflarea unor fiinte nevazute? Ne închinam din nou si coborâm fara sa stim ce a fost acolo, ce a trecut pe lânga noi... Abia din drum privim înapoi, catre coasta ce urca la templu. Vazuta de aici, intrarea arata ciudat, asa cum cade umbra, despartind parca stânca în doua. O grota ciudata, închisa în piatra unui munte si scufundata sub noiane de istorie. Doua mii de ani transformati în blocuri de stânca, o alcatuire de piatra netrecuta pe nicio harta, învelita în umbra tremuratoare a apusului. Un loc straniu, al misterelor, unde oamenii se tem sa calce si unde semne tainice se împletesc cu realitatea...

Doar in trei zile din an poti sa-ti schimbi ursitaMai târziu, jos în sat, aveam sa deslusim câte ceva din vorbele lui mos Toader, rostite între doua rotocoale de fum de tigara. „Aha, ati simtit vântul?“, râde mânzeste: „He, he he. Nu-i vânt. E semnul trecerii duhului. Pe acolo pe unde trece se împlinesc dorintele. Asa zic oamenii. Unii si-au împlinit acolo gânduri ascunse. Da, tre’ sa fie bune si curate, altfel nu merge! Acolo, la horn, când intra razele de luna prin el: daca stai în lumina razelor si te gândesti, se împlinesc ursitele. Se mai zice ca, uneori, apare înauntru, în templu, o fata. Ca o umbra, asa, ca o parere. O fata tânara, în alb. Nu zice nimic, sta si tace, se roaga, eu stiu? Daca o vezi pe fata în alb si te rogi ei, poti sa schimbi ursita, ce ti-e scris în Cartea din Ceruri. D-aia îi mai zice si Templul Ursitelor. De trei ori pe an poti sa-ti schimbi ursita, De Sântgeorgiu, la Lasata Secului de Pasti si de Schimbarea la Fata“. „Si matale de ce nu ti-ai schimbat ursita, nea Toadere?“, iintreb curioasa. „Ei, si matale acum, de ce aia, matale de ce ailalta... Nu-i lucru usor. Trebe putere si curaj la întuneric. Acu 20–30 de ani, acolo sus, pe dealu’ Plesu, era numa’ tot o serparaie. Nici ciobanii nu stiau toti locul pesterii, si ei treceau cu oile numa la câtiva stânjeni de ea. Si din cine ajungea la grota, numa ai cu inima intrau în bezna aia, de la altarele din fund. Umbla vorba ca templu-i plin de comori vechi. Vechi de dinainte de daci. Aur, eu mai stiu ce? Era si unu’, Moldovan, român, da’ venit din America, care cica ar fi gasit odoare. A scris el si o carte despre manastire, a facut o societate ceva, cu Sincai, ca Sincai aici s-a nascut. Dup-aia s-a dus în America lui. Eu n-am vazut comori. Eu am gasit aschii de sticla“. „Aschii de sticla?“, fac ochii mari. „Ei, asa zicem noi, un fel de cristale ca sticla, asa. Am gasit doua, dar mi le-au furat niste draci de nepoti de-ai sora-mii. A fost un cristal mic, mai întâi, si apoi, la vreo luna asa, unul mai mare, cam cât o unghie. Oamenii zic ca prin aschiile astea, daca le tii la tine, vorbesti cu lumea de dincolo, cu ai de-au sapat templu’“. „Cum le-ai gasit, nea Toadere?“ „Urcam uneori seara si ma rugam înauntru si asa le-am vazut. Erau pe tavan, lânga gaura a’ mare, din altar. Clipoceau în întunericul ala, ca doua stelute. Nu ma duceam io sa caut nimic, da-mi era drag de liniste. Si acu, sa va spui p-a dreapta, asteptam sa vad luminile si fumul. De astea bunu-meu zicea ca ele îti arata trecutu’ si viitoru’ si, daca le vezi o data, capeti tineretea de-o pierdusi. Ete, capatai pa dracu’, ca nu zarii nimic! Eh, vorbe... Ia, mai da-mi si mie o tigara“. Da’ stiu ca le „sudeaza“ batrânul... „De ce-or fi ridicat manastirea tocmai acolo, matale ce

zici?“, iil incit eu. „Dom’le, sa stii ca întrebarea asta mi-am pus-o si eu. Am mai vorbit si cu altii. Chiar si cu dom’ parintele. Nimeni nu stie sa explice. Dom’ne, zic, s-o ascunda, înteleg, da’ putea s-o ascunda în miezu’ padurii sau la poalele dealului, nu tom’na acolo, în munte. Si ai vazut treaba? D-afara nici nu vezi turla, cosul ala de da catre cer. Nu-l vezi decât dinauntru. Când eram copil mai era înca, înauntru, masa din altar. O ditamai bucata de piatra, cioplita frumos, netezita, se vedea urmele de fier cum o sapasera ai de demult. Era pusa la fix, de cadea pe ea raza de soare chiar în mijloc, da’ numa’ într-o zi anume din an. Acum a disparut de acolo. Au mai fost niste insi cu masuratori si ziceau ca acolo e centru’, pe o axa cu cerurile, cu dracu’ stie ce lume, cum ziceau ei, ca eu nu stiu! Da’ io o sa-ti spui ce cred. Io zic ca ai de-au sapat-o nu erau din lumea noastra. Aveau niste simturi aparte. Simteau locul, cum îl simt aparii care sapa fântâni. Asa au ales stânca aia. Stiau lucruri secrete, aveau alti dumnezei, alte legi... Faceau minuni, aveau vieti nestiute... Lucruri pe care noi nu le mai stim sau nu le mai simtim demult...“

Atingerea unui alt universNimeni nu mai stie cine a sapat, cine s-a rugat ori cine a slujit în biserica de piatra. Cât din povestea de la Sinca Veche e adevar si cât fictiune? Poate nici nu e cazul sa cautam un raspuns. De ramas, atât a ramas: un templu cu doua altare sapate în inima stâncilor, poate mai batrân decât crestinismul si unde se petrec lucruri stranii. Poate ca e acolo o poarta catre alte lumi, asa cum povesteste mos Toader. Poate sa fie semnul unei divinitati pagâne, niste urme miraculoase ori poate un mesaj al vreunui alt univers, cu marginea caruia ne-am intersectat o clipa. Poate astazi ti-am spus doar un basm. Cum, la fel de bine, poate ca te-am ajutat sa afli un adevar vechi de mii de ani...

Loc de rugaciune predacic? Controversele despre originea templului sunt numeroase. Este acolo o mânastire crestina ascunsa, sau un vechi templu dacic ori poate preistoric? Oamenii îl considera crestin si, de altfel, lacasul a fost sfintit acum multi ani de catre Inalt Prea Sfintia Sa Antonie Plamadeala, mitropolitul Ardealului. Mai departe de drumul catre biserica ascunsa se afla un fel de amfiteatru ciudat, imposibil de zarit decât dintr-un singur punct, care arata ca un fel de podium perfect circular,a coperit de iarba si înaltat cu circa doi-trei metri fata de restul zonei. Larg cam de 20 de metri, are înauntru un fel de terase concentrice ca într-o cetate si care, cu siguranta nu pot fi naturale. La ce folosea amfiteatrul? Era cumva locul unor misterioase ceremonii pagâne? Sa fie vorba de ruinele unei asezari dacice? Ce legatura exista între platoul de iarba si templul straniu al carui nume nu se mai stie?

Zei necrestini?Cel mai ciudat lucru din „Biserica cu doua altare“ de la sinca este simbolul cioplit în locul cel mai îndepartat de intrare, un loc unde lumina de-abia ajunge. Straniul simbol, nemaiîntâlnit nicaieri în aceasta forma, reprezinta pentagrama marilor magicieni, având în mijloc semnul „Yin - Yang“, semnul filozofiilor Extremului Orient. Oare ce putea însemna aceasta alaturare de simboluri? Caror zei se închinau constructorii „Templului Ascuns“?

Semne de întrebare: De ce alcatuirea de piatra are doua altare? Au fost aici doua biserici sau una? Oricum, nu exista nicaieri în lume o biserica crestina cu doua altare.

Cât de vechi este templul? Vechimea sa este estimata între 250 si 1500 de ani, dar sunt voci care îl dateaza la 7000 de ani. Cine l-a sapat? Unii spun ca este o mânastire crestin-ortodoxa, în timp ce alti cercetatori sustin ca este dacica sau chiar predacica, deoarece la altar se mai pot vedea inscriptii necrestine, într-o limba necunoscuta. De ce turla acestei biserici este sub forma de trunchi de con si de ce se vede doar dinauntru, nu si din afara? De ce înauntrul templului nu exista nici un însemn crestin? Cum a ajuns pe peretele cel mai îndepartat, în locul cel mai întunecat din templu, pentagrama, simbolul Kabbalei si al marilor alchimisti? Cine a sapat semnul Yin-Yang, lânga locul unde se spune ca apar cel mai des globurile de lumina si silueta fetei în alb? Apar aici lumini sferice? Ele sunt fulgere globulare sau aici este unul din acele „noduri energetice“ cu încarcatura cosmica?

TEMPLUL URSITELOR Un vechi lacas de cult se afla la Sinca Veche, in cotul format de Muntii Fagaras si Perisani, la 45 de km de Brasov si 22 de Fagaras. Multi au auzit de Templul Ursitelor unde e intimpla fenomene paranormale. Vin oameni din toata tara sa se reculeaga si sa isi puna o dorinta. La inceputul secolului au fost descoperite cristale in templu. S-au presupus ca erau folosite de preotii daci.

Grota nu este mare, dar impresioneaza. Turnul interior, pe unde intra lumina zilei, este inalt de 10 metri.pe perete apar simbolurile celor doua principii cosmogonice, Yin si Yang, impreuna cu steaua lui David. Cei care au cercetat templul s-au intrebat daca fata cu trasaturi ferme, sculptata in templu, este al lui Christ, Zamolxis sau a unei zeitati. Parapsihologii cred ca locul are puteri supranaturale. Cei care au vizitat lacasul au vise premotorii.

Vechiul templu dateaza din epoca precrestina. De altfel, in apropierea grotei a existat o mica asezare dacica. In secolul al XVIII-lea, in grota era o biserica ortodoxa. A rezistat numai pina in anul 1761, insa si acum, din cind in cind, de tin slujbe. ------------------------------------------------------------------------------------------------------------

SEMNALE RADIO SUBTERANE

In anul 1995 numarul de cutremure a sporit. Inainte de producerea unui seism, se auzea un tunet infundat. Dupa 4 ani, specialistii de la Centrul de Fizica a Pamintului au inceput sa priveasca manifestarile cu ingrijorare. Dar, pina la urma, toate au incetat. S-a nascut ipoteza

existentei in Bucegi a unor uriase coridoane subterane, unde ar avea loc experiente. Punctul fiebinte ar fi zona crucii de pe Caraiman. Dupa cutremure, s-au semnalat si semnale radio. Se pare ca provenienta lor este subterana. Specialistii de la Statia Seismica de la Cheia n-au putut lamurii lucrurile. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------TRIUNGHIUL DACILOR

Cercetatorii au dovedit ca sanctuarele dacice sint pozitionate in virfurile unor triunghiuri dreptunghice

Filosofia dacilor se regaseste in modelul matematic al sanctuarelor de la Sarmisegetusa si Racos. Dar si in triunghiurile de aur pe care le formeaza constructiile raspandite pe teritoriul Daciei. Stramosii nostrii si-au construit tara topografic si geometric proiectind pe pamint cerul instelat. Au construit cu ziduri de piatra bine prelucrate cetati pe virfuri greu accesibile in munti. S-au spus ca aceste ziduri erau cetati de aparare. Dar cisternele cu apa, hambarele cu grine, sanctuarele si locuintele sint dincolo de aceste ziduri. Dacii aveau cunostiinte solide de astronomie. Daca unim aceste virfuri de munti, obtinem triunghiuri dreptunghice, asezate dupa un altgorim cosmic.

TEMPLUL URSITELOR, UN LOC CU PUTERI SUPRANATURALE?

Doi tineri se roaga in templul din grota. Stau cu o lumanare aprinsa langa Steaua lui David. Tremurul flacarii se reflecta pe simbolurile Yin si Yang, scrijelite in interiorul stelei. Tinerii si-au pus o dorinta. Sunt siguri ca se va indeplini. Satenii din Sinca Veche stiu ca dorintele puse in Templul Ursitelor se implinesc. Parapsihologii cred ca locul are puteri supranaturale. Unii cercetatori sunt convinsi ca vechimea templului dateaza din era precrestina. De altfel, in apropierea grotei a existat o mica asezare dacica.

Ying si Yang in Steaua lui David

Vechiul lacas de cult se afla in cotul format de Muntii Fagaras si Persani, la 45 km distanta de Brasov si 22 de Fagaras. Aici, vin oameni din toata tara. Sa se reculeaga, sa-si puna o dorinta sau din curiozitate. La inceputul secolului aici au fost descoperite cristale de cuart. S-a presupus ca erau folosite de preotii cu un grad inalt de initiere. Grota nu este mare, dar impresioneaza. Turnul interior, pe unde intra lumina zilei, este inalt de 10 metri. Simbolurile celor doua principii cosmologice, Yin si Yang, nu apar nicaieri in lume ca aici, impreuna cu steaua lui David. Nu se stie inca daca fata cu trasaturi ferme, sculptata in templu, este a unui Christ, Zamolxis sau a unei alte zeitati.

Slujbe ortodoxe in templul precrestin

In secolul al XVIII-lea, in grota era o biserica ortodoxa. Biserica a rezistat numai pana in anul 1761. La acea data, austriecii au distrus toate manastirile ortodoxe din Tara Fagarasului. Din cand in cand, in grota se oficiaza slujbe ortodoxe, cu preotii din sat. La una din slujbe a participat si fostul Mitropolitul al Ardealului, Antonie Plamadeala. Fundatia "Dacia Revival"

a organizat chiar si un simpozion pe tema templului de la Sinca. Participantii, istorici romani si straini, au vizitat lacasul de cult. Rezultatele cercetarilor nu sunt clare, templul ramanand in continuare invaluit in mister. Nici istoricii, nici parapsihologii, nici fizicienii sau teologii n-au dat de capatul misterului. Unii dintre cercetatori, asa cum a fost si brasoveanul Gheorghe Moldovan, au apreciat vechimea templului la 7.500 de ani i.Hr. Ei si-au bazat afirmatia, in primul rand, pe modul in care a fost construit, asemanator unei forme sanscrite vechi. Moldovan s-a stins cu credinta ca si tehnica de cioplire a pietrei, cu o precizie matematica, a avut un singur scop: comunicarea cu alte locuri prin puterea cristalelor din cuart.

Templul devine obiectiv turistic

Radu Muntean, primarul din Sinca Veche, spune ca tocmai asta este partea frumoasa a lacasului. "Nimeni nu stie cu precizie care este varianta reala. Fiecare poate sa-si imagineze ce vrea, fie ca e vorba de daci, romani, cristale sau extraterestrii. Cert este ca multi dintre cei care viziteaza grota spun ca acel loc le creeaza o stare speciala si simt o anume energie. In plus, incarcatura istorica e imensa. Arheologii spun ca pe Dealul Plesu, din imediata apropiere a templului si care face parte din patrimonial national, a existat o mica asezare dacica precrestina. Pe locul actualului templu se presupune ca au fiintat altele, pagane si de cult crestin. Vrem sa facem din Templul Ursitelor un obiectiv turistic de forta. In parteneriat cu Patriarhia Sibiului si Consiliul Judetean Brasov vrem sa construim aici o noua manastire, un centru de creatie bisericeasca, o biblioteca si sa refacem, pe cat posibil, asezarea istorica", spune Radu Muntean.

Steaua lui David, simbolul iudaismului

Steaua lui David, simbol grafic al iudaismului, reprezinta o stea cu sase colturi, prin suprapunerea a doua triunghiuri echilaterale. Este elementul emblematic folosit la decorarea sinagogilor. Simbolizeaza imbratisarea spiritului cu materia, a principiului activ si pasiv, legea evolutiei si cea a involutiei. Reprezinta conflictul dintre fortele luminoase si cele tenebroase. Varfurile stelei simbolizeaza cele sase elemente care stau la baza constituirii Universului: apa, aer, foc, lemn, metal, pamant.

Yin si Yang, lumina si intunericul

Simbolul Yin - Yang se reprezinta printr-un cerc impartit in doua jumatati egale de o linie sinuoasa. O parte neagra (yin) si o alta alba (yang). Lungimea despartirii mediane este egala cu cea a circumferintei exterioare, iar conturul fiecarei jumatati este egal cu perimetrul total al figurii.Yin si Yang reprezinta aspectul intunecat si cel luminos al tuturor lucrurilor. Chinezii descompuneau timpul in perioade si spatiul in regiuni, fiecare fiind calificate cand de Yin, cand de Yang. Linia mediana poate insemna o elice evolutiva, cele doua extremitati ale spirei reprezentand nasterea si moartea.

"Templul Ursitelor" de la Sinca Veche - loc straniu cu energii pozitive

Arhiva Adevarul: Nr.4765 - 28 Octombrie 2005

"Templul Ursitelor" de la Sinca Veche - loc straniu cu energii pozitivede Dana Fodor , Razvan Mateescu (278 afisari, 2005-10-28)  

"Templul Ursitelor": se afla sub Dealul Plesu, din apropierea satului Sinca Veche din judetul Brasov. De cum ajungi aici, oboseala piere ca prin farmec sau, din contra, te apuca un somn caruia cu greu ii rezisti. Se zice ca cine doarme macar si cateva minute in templu sau in apropierea lui capata forte noi si devine mai puternic. Grota, scobita in poalele dealului, impresioneaza ochiul prin forma ei stranie. Locul este impodobit cu icoane, flori de munte si candele care nu apuca sa se stinga niciodata. Turnul interior, pe unde intra lumina zilei, este inalt de 10 metri si seamana cu o turla fara acoperis. Localnicii spun ca pe acolo coboara... energiile si ca dedesubt, in pamant, ar exista un tunel de comunicare pana la Cetatea Rasnovului. Batranii satului mai spun ca pana si iarba din jurul ,Templului Ursitelor" face minuni. Vacile care pasc aici dau lapte mai mult si mai gustos decat celalalte. Daca vreun localnic sufera de vreo boala, da fuga pana la templu, unde aprinde o lumanare, bea apa din izvorul situat in apropiere si se odihneste cateva clipe. Orice durere dispare. ",Aici se intampla adevarate miracole!, crede brasoveanca Sofica Barbu. Eu am mari probleme de sanatate si de fiecare data cand vin aici ma incarc cu energii pozitive. E bine sa nu intri in templu cu telefonul mobil sau cu orice alt aparat, daca vrei sa te ajute energiile. Cel mai puternic loc e sub cupola, acolo este efectul de piramida". Atrasi de aceste legende, la ,Templul Ursitelor" poposesc oameni din tara, dar si americani, nemti, japonezi sau italieni. In special la sfarsitul saptamanii aici vine lume stresata din Capitala. Ionel Titu este un prosper om de afaceri din Bucuresti si impreuna cu familia se duce sa-si ,incarce bateriile" la templul de la Sinca Veche. ,E deja o moda la noi in firma. Venim pe rand, stam cateva ore, respiram aerul curat, ne relaxam. Nu va puteti imagina ce bine ne simtim". In vechime, grota Ursitelor a fost transformata in loc de refugiu si rugaciune pentru calugarii ardeleni haituiti de Maria Tereza si obligati sa treaca la catolicism. Tot aici, tinerii din zona arunca din varful dealului o roata, careia ii dau foc, avand credinta ca astfel isi vor afla ursita si se vor casatori pana la sfarsitul anului. Traditia se respecta de Sf. Gheorghe, la Lasata Secului, inainte de Pasti si Schimbarea la Fata.

Misteriosul Templu de la Sinca Veche

La poalele Dealului Plesu, langa comuna Sinca din Tara Fagarasului, judetul Brasov, este infipta o cruce din piatra. Semn ca acolo e loc sfant: o grota sapata in gresie. Se spune ca orice dorinta pusa in acest locas de cult cu puteri magice se va implini.

Mareste poza

de Irina Patrascu

Fantomele din Templu De la cruce, urci 60-70 de metri si, la sanul dealului, descoperi ceea ce localnicii stiu si venereaza de generatii fara numar: Templul Misterelor sau al Dorintelor..., al Ursitelor sau Manastirea Calugarilor. Despre acest loc se spun multe, dar ceea ce te face sa treci macar o data in viata pe la el este legenda conform careia oricine, orice dorinta si-ar pune cand intra in Templu, va trai minunea implinirii ei.

Sunt si calatori atrasi de nevoia de a trai senzatii tari. Exista povestiri potrivit carora spiritele din Templu, care nu vor sa se arate oricarui muritor, au luat prin surprindere aparatul de fotografiat. Entitati luminoase au aparut pe filmele realizate de cei care au studiat viata asezamantului. Altora li s-a intamplat sa filmeze, sa vada cu ochii lor pe caseta video ceea ce au inregistrat la Templu si apoi sa ramana fara dovada ca au trecut pe acolo. Dupa cateva zile, tot ce se imprimase pe film s-a sters cu de la sine putere. Sau prin puterea spiritelor. Altii vorbesc despre senzatii stranii generate de energia pe care au simtit-o in Templu...

Paznicul Templului

Templul misterios are doi ghizi: Nea Chiser, care vine din cand in cand, mai ales la vizite oficiale, si pe Victor Pascu, omul cel mai sarac al satului, care ingrijeste locul. Vine in fiecare dimineata la Templu. Este sufletul lui, asa cum el a devenit sufletul Templului. Se sustin reciproc. El - orfan de la 14 ani, Templul - singur de sute, poate de mii de ani. Copilul de pripas al satului a devenit copilul de suflet al Templului.

Dorintele se implinesc in functie de pacate

Intram in grota galbuie. Si Victor incepe sa turuie. "Uitati, aici este turnul in care era pus clopotul al mare al calugarilor. Uitati! Aici este sapat chipul lui Dumnezeu! Si aici este altarul!" Inainte sa percep explicatiile lui Victor, ma opresc cateva secunde si imi pun dorinta. Nu stiu daca sa ma inchin sau nu. Dupa aceea revin la realitate si incerc sa inteleg ce poate fi acolo. Un chip al unui barbat frumos, cu plete, este sapat in stanga altarului din prima incapere. Altarul este plin de lumanari, de iconite, de flori. Semn ca vine multa lume disperata sa-si afle alinarea. "Dar nu este chipul lui Dumnezeu sau al lui Iisus", vine de undeva o explicatie. Tavanul este innegrit de fumul care a invaluit interiorul Templului, poate de 7.000 de ani, asa cum spune una dintre legende. Pe jos, este un nisip foarte fin. Peretii au firide care duc undeva spre exterior si descoperi ca acestea sunt instalatii de aerisire.

Ne miram tot timpul de ceea ce vedeam dar, oricat ne straduim, nu intelegem cum se petrec minunile. Ca lumea nu vine degeaba aici daca nu ar fi existat niste rezultate concrete. "Cum se indeplinesc dorintele, nea Chiser? Ati vorbit dumneavoastra cu oameni care au fost aici si stiti de vreo dorinta deosebita care s-a indeplinit?"

Ghidul nostru, care a umblat si a vazut multe, ne da imediat raspunsul: "Nimeni nu-ti spune ce dorinta isi pune. Dar stiu oameni care au venit si apoi totul le-a mers mai bine. Si in privinta sanatatii, si in privinta armoniei din casa, le-a crescut sporul in casa...". Victor ne raspunde si el entuziasmat. "Da! da! da!, toate dorintele se implinesc, dar depinde de cate pacate ai!"...

Credinte amestecate

Dar de unde sa stim noi cum sa ne comportam daca nimeni nu stie ce este acolo: daca este manastire sau altceva. Ceva nu se leaga: cum de vin crestinii sa se roage la un altar care are sapat in centru un simbol care nu are nici o legatura cu credinta crestina: semnele chinezesti Ying (forta negativa, feminina) si Yang (forta masculina, pozitiva). Acestea sunt cuprinse in Steaua lui David. Cei doi ghizi nu stiu sa ne raspunda.

Intram si in cealalta camera, unde este un al doilea altar. Iesim afara ca sa putem patrunde in ea, dar mai inainte putusem privi in interiorul ei prin "Ochiul magic" care apare in centrul peretelui care le desparte.

Vrem sa vedem si restul Templului. Restul? Da, ceva mai sus, spre varful dealului sunt trei formatiuni de pietre, pereti imensi pe care, ne spune ghidul, erau tavane si calugarii – care calugari? ei!, calugarii! – isi duceau traiul de rugaciune pentru sufletul omenirii. Pe aici, nu prea calca oamenii. E mai departe de Templul propriu-zis, mai greu accesibil. Blocurile acelea imense de piatra iti taie respiratia. "Haideti sa va mai arat ceva si apoi, gata!", spune ghidul. Ne duce sus pe deal si de acolo, dintr-odata, se deschide o panorama impresionanta. Vezi absolut toate satele din jur si poti urmari cu ochiul liber Drumul Romanilor, calea pe care acestia au venit de mult si au cucerit inima Daciei. Se vede si gorganul cu mormantul unui general sub el. "Pe aici, vara, mai ales, se umple de oameni", ne spune Victor.

Vizionarul

Gheorghe Lucian Moldovan, originar din Sinca, a trait experienta templului pe la varsta de 5 ani. Dupa aceea, toata viata i-a fost legata de misterul de acolo, dupa cum recunoaste el in cartea "Misterul Templului de la Sinca Veche". Chiar si dupa ce s-a stabilit in Statele Unite a avut viziuni, clarviziuni si comunicari cu entitati ciudate. A presimtit cutremurul din ’77, dar si altele de intensitati mai mici, si multe evenimente din viata lui s-au derulat conform "comunicarilor". A infiintat o fundatie, "Gheorghe Sincai", visand sa salveze Templul de la disparitie. A murit in urma cu putin timp si entuziasmul sau nu a mai cuprins pe nimeni.

Primarul din Sinca, Radu Moldovan, vicepresedinte al Fundatiei, spune ca nimeni nu a luat in seama semnalele de alarma: nici Ministerul Culturii, nici vreun om cu bani. Nici chiar reprezentantii Bisericii. Au venit la Templu, s-au minunat, dar nu au ridicat un deget. Locul a fost vandalizat de cautatorii de comori. Credinta "Vizionarului" era aceea ca daca Templul va fi salvat, poporul acesta va fi salvat, iar tarii ii va merge mai bine.

Prigoana O manastire sapata in dealul de gresie de calugari exilati este varianta cea mai credibila. La 1765, imparatul de la Viena a dat ordin ca toate lacasurile ortodoxe din Ardeal sa fie daramate. Peste 200 de biserici din Tara Fagarasului au fost facute ruine. Sute de calugari ortodocsi au murit atunci, altii au plecat incotro au vazut cu ochii. Altii s-au refugiat prin munti si prin paduri. Se zice ca la intrarea in Templul Ursitelor, pe partea stanga, sunt ingropati cel putin 40 de calugari, unii dintre ei facand parte dintre cei care au sapat in gresie manastirea exilului. Nu se stie exact cand s-a stins ultimul dintre ei. Durerea provocata de ordinul de la Viena nu a trecut niciodata din sufletul fagarasenilor. Dupa prabusirea Habsburgilor, ardelenii au ridicat manastire langa manastire: la Bucium, la Dejani, la Sambata. Iar pentru fiecare dintre cele 200 de biserici au ridicat cate un Hristos: Fiul lui Dumnezeu rastignit de 200 de ori de moftul unui imparat venetic.

In apropierea localitatii Sinca Veche din Tara Fagarasului se afla un templu sapat intr-o stanca, despre care se spune ca ar fi fost ridicat de entitati extraterestre.

De-a lungul timpului, aici s-au petrecut o serie de fenomene paranormale care au atras atat specialisti in radiestezie, speologi, arheologi, istorici cat si o multime de curiosi.

GROTA STRANIE

Locul este ascuns in mijlocul padurii, in inima unui bloc de gresie. Este o grota stramta, stranie si intunecata. Peretii sunt galbui si reci. Aerul este incarcat si umed. Prima incapere nu are plafon. Tavanul a fost modelat dupa forma unui trunchi de con prin care se vad cerul si padurea. "Aceasta constructie este adioma unui triunghi de rezonanta cu ajutorul caruia entitatile extraterestre comunicau cu Universul", ne povesteste ghidul care ne-a condus la lacas, nea Chifor. A doua incapere e si mai stranie. Se spune ca aici nu a intrat niciodata lumina soarelui. Pe jos este nisip fin, iar in fata - un altar sapat si el in piatra, impodobit cu flori, icoane si multe lumanari.

OCHIUL MAGIC

In partea lui dreapta, tot sapate in stanca, se afla chipul Mantuitorului, semnele Yin si Yang si Steaua lui David. "Nimeni nu a putut dezlega misterul. Nici macar specialistii care au venit aici nu au putut explica legatura dintre icoana si cele doua simboluri", continua batranul Chifor. Aceasta incapere da intr-o alta, si mai mica, printr-o spartura uriasa intr-un perete. Scobitura se numeste "Ochiul Magic", iar legendele spun ca daca treci prin ea ti se citesc gandurile.

FENOMENE PARANORMALE

Din spusele multor turisti care au vizitat locul, se pare ca ultima varianta este cea mai plauzibila. Daca nu, atunci cum s-ar explica fenomenele paranormale care se petrec la templu? Multi care au fotografiat imprejurimile au descoperit ulterior pe pelicula niste pete albicioase, sferice, translucide care pluteau in aer si care nu fusesera observate cu ochiul liber.

ENERGII PUTERNICE

Primarul localitatii Radu Munteanu spune ca si fratele lui a fotografiat locul, iar apoi a observat pe fotografii niste pete sferice, luminoase. "Multi turisti au filmat in interiorul grotei insa, ciudat lucru, cu timpul, imaginile imprimate

pe caseta s-au sters fara nici o explicatie", am aflat de la primar. Specialistii care au facut masuratorile au spus ca locul degaja magnetism si energii foarte puternice, cum rar le-a fost dat sa vada.

PELERINAJ

In jurul acestei grote circula doua legende. Nea Chifor povesteste: "Unii spun ca acest loc a fost candva o manastire de calugari. Iar din acest motiv aici vin zilnic pelerini din toate colturile tarii. Sunt oameni batrani, bolnavi, vaduve, copii...Se roaga, aprind lumanari isi pun o dorinta si pleaca cu inima mai impacata. Insa, printre cei mai multi sateni circula povestea unor extraterestri, care au construit templul pentru a crea o legatura energetica cu lumea lor".

VINDECARI MIRACULOASE

Paznicul locului, Victor Pascu , a ajutat la refacerea lacasului de cult pe vremea in care acesta era in paragina. Dupa ce templul a fost restaurat, barbatul, care suferea de ulcer, s-a vindecat miraculos, fara nici un tratament. "Durerea de stomac ce ma chinuise ani intregi a disparut ca prin farmec. Ceva sau cineva m-a ajutat, iar drept multumire am jurat sa pazesc templul cate zile voi mai avea. Si alti oameni bolnavi care au venit si s-au rugat au plecat sanatosi".

PRACTICI SATANISTE

Cu multa vreme in urma, in anumite nopti, la templu aveau loc practici sataniste. Dimineata, satenii gaseau in incaperi sticle de bautura, resturi animale si cenusa unor focuri aprinse peste noapte. "Tot locul era vandalizat. Ne trebuiau zile intregi sa curatam templul", ne-a spus ghidul nea Chifor .

Biserica de sub pământde Dan Gheorghe (3069 afisari, 2007-06-19)  

În altarul „Templului ursitelor", oamenii cred că ... O doctoriţă din Braşov vrea să salveze templul de la Şinca Veche, monument de importanţă naţională, ajuns într-o stare de degradare avansată, de soarta căruia nimeni nu s-a interesat până acum. Locul e înconjurat de legende vechi de mii de ani.

E greu să vorbeşti despre Şinca Veche. Sunt atâtea legende aici, deşi până la urmă e un loc puţin cunoscut în România. Poate doar cei care vor cu orice preţ să scotocească ţara asta ştiu deja ce e acolo, la poalele Făgăraşilor. S-au emis tot felul de teorii, că totul ar fi fost construit cu câteva mii sau cu câteva sute de ani în urmă. Dar toată lumea e de acord că avem de-a face cu ceva unic. Ascunsă privirilor de un pâlc de pădure, descoperi o adevărată biserică subterană. Pângărită şi parţial distrusă, de-a lungul timpului, din cauza prostiei şi a lăcomiei. Azi, pe cale de a fi salvată de o femeie.

Turla bisericii a fost ridicată din interior, în gresia moale, iar vârful e ca un fel de fereastră, de unde o rază de lumină răzbate exact în altar. Au fost săpate nouă încăperi, unite între ele prin galerii. Câteva încăperi s-au surpat cu mult timp în urmă, dar nu numai din cauza ploilor care au săpat în stâncă, ci mai ales după ce tot felul de indivizi au spulberat pereţi întregi, în căutarea unor ipotetice comori. Ba chiar prin comuna Şinca Veche umblă şi azi vorba despre activişti de partid care au folosit secera şi ciocanul în speranţa unei lovituri de pe urma aurului dacic. La care se adaugă miile de scrijelituri rămase de pe urma turiştilor, de genul "Mimi plus Titi egal love", din cauza cărora au fost distruse adevărate icoane "desenate" în rocă. Doar în altar au supravieţuit două urme ale trecutului, precum Steaua lui David şi o clepsidră, dar şi câteva semne despre care unii susţin că ar însemna Iahve.

Templul ursitelor

Doctoriţa Maria Bâgiu vrea să salveze templul de la ... Localnicii vorbesc despre "Templul ursitelor", pentru că în acest loc s-ar împlini dorinţele celor care vin să se roage. Mai era şi altă credinţă, păstrată şi azi, dar în mică măsură, însă urmată cu străşnicie în vremuri imemoriale. Oamenii din zonă erau convinşi de puterea extraordinară care se ascunde sub piatră, aşa că intrau în galerii şi lăsau acolo icoane, haine, apă şi mâncare. Credeau că lucrurile acelea se încarcă astfel cu o energie deosebită, pentru că apoi veneau, recuperau totul şi consumau mâncarea, purtând şi hainele, iar icoanele erau duse acasă, în speranţa că vor transfera măcar o mică parte din "sufletul" pământului în căminul şi în viaţa lor.

Şantierul a fost deschis

Drumul porneşte din localitate şi te conduce prin pustiu, până la pădurice, de unde mai urci câteva minute. Aşa ajungi la ceea ce acum se vede ca un fel de jumătate de umbrelă întinsă peste colosul pigmentat cu diferitele straturi de gresie, cafenii sau roşiatice. Trebuie să te apleci ca să intri prin tunelul îngust, cât permite prelata montată temporar, dar în subteran te mişti în voie, până la altar.

Treci prin raza de lumină "căzută" din vârful turlei. Ai grijă să nu te loveşti de mulţimea grinzilor de care se sprijină acum întregul ansamblu. Totul s-a transformat într-un şantier. Piatra e "bolnavă", aproape că o poţi fărâmiţa între degete.

Monument de importanţă naţională

Pentru a împiedica surparea pereţilor au fost montate ... De acum încolo trebuie să vă povestesc despre omul care a venit cu doi ani în urmă la Şinca Veche şi care vrea neapărat să salveze lăcaşul de cult de care nimeni nu s-a îngrijit până acum. Şi asta în condiţiile în care avemde-a face cu un monument de categorie A, în limbaj birocratic, ceea ce înseamnă că e de

interes naţional, aşa cum e trecut pe lista monumentelor istorice din ţara asta. Aşa aflu de existenţa Mariei Bâgiu, după numele real, la care se adaugă Marino, conform pseudonimului literar, pentru că a scris până acum 10 cărţi, la care se adaugă emisiunile radiofonice pe care le-a realizat din 1997 încoace. A lucrat ca medic epidemiolog, la Braşov, iar în 2004 a ieşit la pensie. Şi tot în acel an a pus şi bazele Fundaţiei Ortodox-Culturale "Maica Sfântă-Bucuria Neaşteptată".

Proiectul „umbrelei"

Sprintenă, cu o tunsoare scurtă, fără să-i dai vârsta pe care o are, femeia din faţa mea îşi aduce aminte că a descoperit grota înecată în vegetaţia scăpată de sub control, prin care stăpâni erau doar şerpii. A reuşit să atragă în scurt timp de partea ei autorităţile locale, făcând un parteneriat de pe urma căruia Primăria Şinca Veche i-a concesionat pământul considerat sacru, în timp ce Consiliul Judeţean Braşov a refăcut drumul din comună până la biserica rupestră. La care se adaugă un studiu geotehnic şi geofizic asupra locului, întocmit în 2005. Nu trebuie uitat proiectul de construire a "umbrelei" care va apăra templul împotriva intemperiilor, realizat de Şerban Sturdza, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România. Specialiştii vor să aplice o soluţie tehnică ingenioasă, aşa încât peisajul să nu fie modificat. Se va începe cu înlăturarea stratului de rocă de la suprafaţă, care e deja alterat din cauza infiltraţiilor, iar în locul său va fi montat un amestec de argilă şi bentonită, armat cu geogrilă, iar deasupra va fi aşternută o "pătură" vegetală, "acoperişul" urmând să stea pe o structură din lemn de câteva sute de metri pătraţi.

Speranţa banilor europeni

Atunci când totul va fi gata, aici va fi un "spaţiu al spiritualităţii", potrivit descrierii Mariei Bâgiu, care va cuprinde mănăstirea rupestră, apoi o nouă mănăstire, acolo unde se află deja biserica din lemn, un centru de creaţie cu ateliere pentru revigorarea meseriilor tradiţionale şi un centru istoric, care se va ocupa cu studiul arheologic al zonei, având în vedere că în apropiere se află urmele unei aşezări dacice, dar şi indiciile unui posibil castru roman. "Mulţi m-au privit la început cu îndoială. Aveau impresia că scopul meu e să exploatez turistic zona". Pentru toate acestea e nevoie de foarte mulţi bani, aşa că doctoriţa din Braşov a făcut apel şi la sponsori. Speră că va putea să acceseze şi un proiect european. Nu ştie exact când va termina totul. Dar e convinsă că va termina.