Manastirea Agapia Veche

Manastirea Agapia Veche este un locas de cult situat catre nord, la aproximativ doi kilometri de Manastirea Agapia cea Noua (cunoscuta si ca Agapia din Vale), intr-o poiana adapostita de paduri inalte si dese. Acest locas de rugaciune reprezinta punctul de inceput al vestitului asezamant monastic cunoscut astazi drept Manastirea Agapia.

Manastirea Agapia Veche - inceputurile vietii monahale

Inceputurile vietii monahale de pe aceste locuri au facut-o calugarii sihastri. In a doua jumatate a secoului al XIV-lea, monahii iubitori de liniste si rugaciune, sub conducerea cuviosului Agapie, au ridicat un schit din lemn, pe locul numit astazi "Livada parintilor". De la acest sihastru si-au primit numele manastirea, muntii din jur, valea cu paraul si mai apoi satul si comuna.

Locul din muntele acoperit de paduri a fost destelenit prin munca grea a monahilor din schit care au sadit multi pomi fructiferi; de aceea si locul se numeste pana astazi "Livada Parintilor".

La sfarsitul secolului al XV-lea, pe locul in care a sihastrit cuviosul Agapie si ucenicii acestuia, s-a construit o noua biserica din lemn si cateva chilii. Actualul loc este cunoscut si sub denumirea de "Poiana lui Eufrosin".

Cu timpul, numarul sihastrilor de aici a crescut, biserica devenind neincapatoare. Drept urmare, pe la mijlocul secolului al XVI-lea, domnitorul Moldovei, Petru Rares si doamna Elena au contribuit la constructia unei noi biserici din piatra, pe locul celei vechi, pe care au inzestrat-o cu odoare si mosii.

           

Pana in secolul al XVII-lea, manastirea a avut o perioada de glorie, fiind un important lacas de inchinaciune si de cultura. Aici au ucenicit si au invatat multi feciori de boieri si domni, unii dintre ei ajungand episcopi, mitropoliti

sau domnitori ai Moldovei. Dintre ierarhi amintim doar pe mitropolitii Mitrofan si Nicanor sau Isaia al Radautilor.

Manastirea Agapia Veche - ucenicia domnitorului Aron-voda al Moldovei

Dintre Domnitori, amintim pe domnitorul Aron-Voda (1591-1595), de care se leaga legenda incrustata cu litere vechi si cam sterse de vreme, pe o stanca ce este cunoscuta sub numele de "Piatra lui Aron-Voda", situata cam la jumatatea distantei, pe drumul ce duce de la Agapia din Deal la Agapia din Vale.

Acesta - Aron-Voda - "in junetea sa invata carte de la unchiul sau, staretul Siluam". Intr-o noapte, "iesi pe ascuns din manastire si pe cand se intorcea, pe la miezul noptii, ca sa fie la Utrenie, fu surprins in acest loc de mosul sau si pedepsit. Junele rusinat fugi de la manastire si nu mai veni acolo, pana ce nu a ajuns la domnia tarii, cand milui manastirea si reinnoi daniile ce avea de la domnii predecesori." (Eustochia Ciucanu, 1988).

Terenul instabil si spatiul de extindere limitat au determinat, in secolul al XVII-lea, stramutarea in vale a calugarilor, gospodariilor si anexelor. Manastirea Agapia din Deal a ramas o sihastrie, un salas al schivnicilor batrani, iubitori de liniste si de viata aspra pustniceasca.

Manastirea Agapia Veche - renasterea vietii monahale

Biserica, cazuta in ruina, purtand hramul "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil", a fost reconstruita si ctitorita in anul 1680 de catre Anastasia Doamna, sotia lui Gheorghe Duca-Voda, adaugandu-i un nou hram, "Schimbarea la Fata a Domnului" (6 august), care se pastreaza si astazi. Deplasarile de teren de pe

teritoriul manastirii au produs stricaciuni mari, necesitand numeroase consolidari si renovari.

In perioada anilor 1990-1994, au fost necesare demolarea bisericii si inaltarea unui nou lacas, pe o temelie de beton armat, placata cu piatra, bine implantata in roca muntelui. Biserica, mult mai inalta si mai incapatoare este construita din barne groase din brad, imbracate in exterior cu dranita, cu pereti ornamentati, cu un brau sculptat, din stejar.

In interior, peretii tencuiti sunt pictati in fresca. Catapeteasma, din stejar masiv, este frumos ornamentata prin sculptura. Din vechile constructii a

ramas turnul-clopotnita din secolul al XVII-lea, o constructie masiva din piatra, cu o inscriptie ce dateaza de la Anastasia, doamna lui Duca-Voda.

Sihastria de la Agapia Veche a fost un nucleu de credinta ortodoxa si de cultura romaneasca, in care pustnicii au trait intr-o desavarsita duhovnicie, unii dintre ei fiind proslaviti dupa moarte, in randul sfintilor: Cuviosul Agapie Sihastrul, Cuviosul Eufrosin Sihastrul, sihastrii din muntele Scaunele (situat pe obcina, un kilometru mai sus de Agapia Veche), Cuviosii parinti Evloghie, Pirmen, Mihail, Vasile si Paisie (sec. XVI-XVII), Sfantul Rafail, Sfantul Partenie si altii. Acesti cuviosi parinti sunt amintiti si de Prostosinghel Ioanichie Balan, in Patericul romanesc.

Manastirea Agapia Veche - chipul acestei lumi framantete

Locul intemeierii schitului Agapia Veche poarta in el ceva din chipul acestei lumi framantate. Desi de o mare frumusete, pamantul se misca pe neasteptate, alunecand si surpand cladirile.

Prima biserica, din lemn, a fost daramata de o avalansa. A doua biserica, ridicata in secolul al XV-lea, s-a paraginit si ea de miscarile pamantului. La fel s-a intamplat si cu ctitoria marelui Petru Rares care, desi refacuta de Petru Schiopul, Ruxandra Doamna si Mitropolitul Mitrofan s-a prefacut in cele din urma in ruina.

De aceea, la sfarsitul secolului al XVII-lea, Anastasia Doamna, sotia lui Duca Voda, a ridicat o noua biserica, cu clopotnita si chilii. Si aceasta a avut multe reparatii, suferind insa si lovituri din partea oamenilor in conflictele din 1821.

Ca urmare a fost ridicata alta biserica de zid, cazuta din cauza alunecarilor de teren la 1990. S-a ridicat apoi o noua biserica din lemn si acum una din zid. In total sapte biserici au fost ridicate de-a lungul veacurilor, dovedind taria sufleteasca a vietuitorilor schitului.

Mai trebuie spus ca arhondaricul - casa pentru oaspeti - se afla in afara cuprinsului schitului, pentru ca este interzisa cu desavarsire ramanerea strainilor peste noapte in incinta.

Manastirea Agapia Veche - marturia mitropolitului Nicodim al Moldovei

"Agapia Veche este loc sfintit.

Agapia Veche infatiseaza una din cele mai vechi asezari calugaresti ale Moldovei. Aici s-au nevoit pustnici care au trait in evlavie si cu truda grea. Aici au invatat si petrecut vremea de ucenicie viitorii domnitori si mitropoliti ai Moldovei.

Aici s-au proslavit cei trei sfinti cuviosi Rafail, Partenie si Ioan de la Rasca, si pana acum doua veacuri staruia de datina inchinarea solemna si obsteasca la sfintele lor moaste, asa cum ne-a lasat scris marele mitropolit Dosoftei.

La Agapia Veche a petrecut si invatat pictorul Nicolae Grigorescu."

Sute de pelerini au urcat munţii, lăudând Sfinţii de la Agapia VecheZiua de prăznuire a Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie de la Agapia Veche, care au devenit şi ocrotitori ai acestui aşezământ monahal, a fost marcată luni, 21 iulie, printr-un pelerinaj, la care au participat clerici şi aproximativ 600 de credincioşi din toată Moldova. De asemenea, în această zi a avut loc proclamarea locală a canonizării celor doi sfinţi, după ce, la Mănăstirea Neamţ, de Înălţarea Domnului, în cadrul unei ceremonii solemne, nouă cuvioşi nemţeni, printre care şi Cuvioşii Rafail şi Partenie de la Agapia Veche, au fost proclamaţi sfinţi.

Pelerinajul Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie a început odată cu răsăritul soarelui, la ora 6.00 dimineaţa. În sunetul clopotelor şi al toacei, cu icoana celor doi sfinţi, cu prapuri, cruci şi felinare purtate de maici, procesiunea formată din clerici şi credincioşi porneşte spre Schitul Agapia Veche. Cerul senin şi răcoarea blândă a dimineţii de iulie completează momentul special dedicat noilor sfinţi protectori ai meleagurilor nemţene.

Urcuş către locurile sfinţilor

Oameni de toate vârstele îşi îndreaptă paşii pe drumul şerpuit care taie Muntele Dealul Mare, către Schitul Agapia Veche. Pelerinii nu dau semne de oboseală, paşii lor sunt molcomi, iar feţele plecate spre pământ. Două bătrâne se ţin de braţ, încercând astfel să se sprijine una de cealaltă. Deşi

drumul e anevoios, nu se descurajează, încercând să ţină pasul cu procesiunea.

Razele soarelui încep să lumineze, iar cerul senin arată parcă binecuvântarea lui Dumnezeu peste pelerini. Drumul devine, la un moment dat, mai abrupt, iar aceasta îi determină pe bătrâni să se odihnească pe băncile din lemn de pe traseu. O măicuţă trecută de 70 de ani este ajutată de două femei mai tinere să urce pe drumul către locurile sfinte ale Agapiei Vechi. „Aici e cel mai abrupt. Lasâ că, la întoarcere, va fi mai uşor pentru că e vale“, o încurajează una dintre femei pe măicuţă.

În liniştea mormântală din creierul munţilor Agapiei, răsună glasul măicuţelor care aduc laudă Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie. O femeie evlavioasă, ce ţine în mână o crenguţă de brad, se opreşte la cortul în dreptul căruia s-a rostit a şaselea icos şi sărută icoanele, după care se alătură procesiunii. Oboseala şi boala îl determină pe un bătrân de aproape 90 de ani să se aşeze şi el. „Mă dor picioarele şi sunt foarte bolnav. Am speranţă şi încredere că Dumnezeu, prin rugăciunile Sfinţilor Rafail si Partenie, mă va ajuta să ajung la schit, să mă bucur de frumuseţea sfintei slujbe şi a locurilor minunate“, spune cu nădejde moş Ilie din Târgu Neamţ.

„Vămile“ Agapiei

Acatistul Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie s-a citit în 13 stări, de-a lungul drumului pietruit către Agapia Veche. Următoarea oprire se face în dreptul unei fântâni, lângă care vedem un panou pe care sunt lipite fotografii cu Vămile Vazduhului. „Ia uite! Vămile văzduhului!“, exclamă o tânără care face mai apoi şi o fotografie. O femeie îşi face semnul Sfintei Cruci, după care continuă să cânte „Apărătoare Doamnă“ împreună cu maicile, mulţumind astfel lui Dumnezeu că a mai trecut încă o stare a acatistului, încă o „vamă“ a urcuşului spre Agapia Veche.

În jurul orei 7:30, preoţii de mir, monahii, mohahiile şi pelerinii ajung în curtea Schitului Agapia din Deal. Clopotele încep să bată, răsunând cu putere peste munţii din împrejurimi. Cu vocea tremurândă, părintele Nestor de la Schitul Agapia Veche înalţă laude, prin condacul şi icosul al 12-lea, Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie.

Biserica veche din lemn este înconjurată de un spaţiu verde, iar florile pictate în zeci de culori se găsesc pretutindeni.

Procesiunea continuă, în sunet de toacă şi de clopote, spre locul unde a existat, în urmă cu sute de ani, prima biserică din lemn. Aici se face o ectenie mare, se înconjoară locul îngrădit, după care pelerinajul se încheie în curtea Schitului Agapia.

„Deşi am probleme cu picioarele, nu am mai simţit că mă dor“

Oamenii care au participat la primul pelerinaj închinat Sfinţilor Rafail şi Partenie spun că au simţit, în primul rând, pace în suflet. „Am venit să mă bucur pentru mine şi pentru toţi cei de acasă pe care i-am adus în suflet. Am simţit pace în suflet. Este ceva despre care nu se poate spune în cuvinte. Îmi amintesc că eu veneam aici în tinereţe cu copiii şi era la fel de frumos ca şi acum“, mărturiseşte, cu voce caldă, o localnică din Târgu Neamţ.

„Am venit să mă rog pentru iertarea păcatelor, pentru copii. Este prima dată când vin aici. Am simţit o imensă bucurie, o pace şi o mulţumire sufletească. Când ajung la mănăstire, parcă sunt pe altă lume, uit de boli şi de necazuri. Deşi am probleme cu picioarele, nu am mai simţit că mă dor, dimpotrivă, parcă sunt uşurată de durere“, povesteşte Cojocaru Jenica, din Paşcani.

Liturghia dintre brazi

A urmat Sfânta Liturghie arhierească oficiată la Schitul Agapia Veche de către Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei; Preasfinţitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului; Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor; Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului şi Preasfinţitul Corneliu Bârlădeanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Huşilor. La manifestări a participat şi Înalt Preasfinţitul Serafim, Arhiepiscop de Otawa şi Canada (Biserica Ortodoxă din America), aflat în vizită la mănăstirile din Moldova.

După ce PS Ioachim Băcăuanul a citit Tomosul Sinodal al Proclamării Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie, IPS Mitropolit Teofan a vorbit mulţimii despre modelul de vieţuire al sfinţilor pe care i-a dat Agapia Veche. „Sfinţii Rafail şi Partenie au liturghisit între brazi, cu multe veacuri în urmă, înscriindu-se în aceeaşi neîntreruptă liturghie, adică de mulţumire, adusă lui Dumnezeu. Sfinţii Rafail şi Partenie au înţeles împreună de ce Dumnezeu a făcut lumea, de ce Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume, de ce El a trăit între noi, de ce a fost răstignit şi îngropat, de ce S-a înălţat la cer, de ce a luat fiinţă Biserica, de ce au fost martiri, de ce s-au construit biserici şi mănăstiri, de ce au fost oameni care şi-au vărsat sângele pentru Hristos. Toate acestea au avut loc şi au loc în viaţa Bisericii numai şi numai ca mărturie a noastră despre iubirea lui Dumnezeu“. Apoi, după cum cere tradiţia Agapiei din Deal, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a citit o rugăciune de dezlegare.