SimonedeBeauvoirs-anăscutlaParisîn1908.Pânălabacalaureat,astudiatînconformistaşcoalăcatolicăDésir. După ce a obţinut agregarea de filozofie (1929), a predat, până în 1943, laMarsilia,Rouen,Paris.Maiînainte,întimpulfacultăţii,l-acunoscutpeJean-PaulSartre.Relaţiamiticădintreeiaduratîntreagalorviaţă;Simoneafost,cumaspusSartre,iubirealui„necesară“,încontrastcuiubirile„contingente“trăitedeamândoi.Volumul Quand prime le spirituel, terminat înaintea războiului, apare abia în 1979, astfel că

adevăratuleidebutliteraresteromanulL’Invitée(1943)/trad.rom.Invitata(1994).UrmeazăLeSangdesautres(1945)/Sângelecelorlalţi(1994),Tousleshommessontmortels(1946)/Toţioameniisuntmuritori (1976),LesMandarins, care i-aaduspremiulGoncourt în1954,LesBelles images (1966) /Imaginifrumoase(1973)şiLaFemmerompue(1968)/Femeiapierdută(1993).Pe lângăcelebrulLeDeuxièmesexe, apărut în1949şidevenit lucrarede referinţăpentrumişcarea

feministămondială(trad.rom.Aldoileasex,1998),opera teoreticăa luiSimonedeBeauvoirconţinenumeroase eseuri filozofice saupolemice–de exemplu,Privilège (1955), reeditat sub titlul primuluiarticol,Faut-ilbrûlerSade?, şiLaVieillesse (1970).Autoareaa scrisopiesăde teatru (LesBouchesinutiles, 1945) şi şi-apovestit călătoriile înL’Amériqueau jour le jour (1948) şiLa Longuemarche(1957).Celepatruvolumedememorii ale sale–Mémoires d’une jeune fille rangée (trad. rom. anterioare

Amintirile unei fete cuminţi, 1965, 1991), La Force de l’âge (Puterea vârstei, 1998), La Force deschoses,Toutcomptefait–auapărutîntre1958şi1972;în1964lis-aadăugatpovestireaautobiograficăUnemorttrèsdouce(Omoarteuşoară,1972).Dupămoartea lui Sartre, a publicatLaCérémonie des adieux (1981) şiLettres auCastor (1983),

reunindopartedinnumeroaselescrisoripecarele-aprimitdelael.Pânăînziuamorţii,14aprilie1986,SimonedeBeauvoiracolaborat intenscurevistafondatădeeaşideSartre,LesTempsmodernes, şi,subdiverseforme,şi-amanifestatsolidaritateatotalăcufeminismul.

SimonedeBeauvoirMémoiresd’unejeunefillerangée©ÉditionsGallimard,Paris,1958,etnouvelleéditionen2008Allrightsreserved.

©Humanitas,2011(ediţiaprint)©Humanitas,2012(ediţiadigitală)ISBN:978-973-50-1815-1(epub)

EDITURAHUMANITASPiaţaPreseiLibere1,013701Bucureşti,Româniatel.021/4088350,fax021/4088351www.humanitas.ro

Comenzionline:www.libhumanitas.roComenziprine-mail:vanzari@libhumanitas.roComenzitelefonice:0372.743.382;0723.684.194

http://www.humanitas.ro

Parteaîntâi

M-amnăscut în9 ianuarie1908, într-ocamerăcumobilăalbă, lăcuită,caredădeaspreBulevardulRaspail.Înfotografiiledefamiliedinanulurmător,apartinerecurochiilungişipălăriiîmpodobitecupenedestruţ,domnipurtândcanotiereşipălăriidepanama,toţisurâzându-iunuibebeluş:suntpărinţii,bunicii,unchii,mătuşilemeleşicumine.Tataavea30deani,mamaavea21şieramprimullorcopil.Întorc o pagină de album;mama ţine în braţe un bebeluş care nu sunt eu.Eu port o fustă plisată, obască,amdoianişijumătateşisorameatocmais-anăscut.Separecăamfostgeloasă,darpentruscurtăvreme.Decândamamintiri,suntmândrăsăfiusoraceamare:prima.DeghizatăînScufiţaRoşiecareduceînpaneraşplăcintăşiuntpusînulcică,măsimţeammultmaivrednicădeinteresdecâtunsugarţintuitînleagăn.Euaveamosurioară:prunculacelanumăaveapemine.Primii animi-au lăsat doar o impresie neclară: un amestec de ceva roşu, ceva negru şi ceva cald.

Apartamentuleraroşu–roşiieraumocheta,sufrageriastilHenriII,mătaseagofratăcarecamuflauşilede sticlă şi, în biroul tatei, draperiile de velur; mobilele din acest sălaş sacru erau din lemn de părînnegrit;mă ghemuiam în scorbura de sub birou,mă înfăşuram în întuneric; era beznă, era cald, iarroşul mochetei mi se părea ţipător. Aşa mi-am petrecut începutul copilăriei. La adăpost, priveam,pipăiam,măînvăţamculumea.LuiLouiseîidatoramtihnasiguranţeizilnice.Măîmbrăcadimineaţa,mădezbrăcasearaşidormeaîn

aceeaşicamerăcumine.Tânără,fărăfrumuseţeşimister,atâtavremecâtrostuleipelumeeradoarsăveghezeasuprasuroriimeleşiasupramea–sau,celpuţin,euaşacredeam–,nuridicaniciodatăvocea,numămustradegeaba.PrivireaeiliniştitămăocroteaîntimpcefăceamturtiţeînGrădinaLuxembourg,întimpceolegănampepăpuşameaBlondine,coborâtădincerîntr-onoaptedeCrăciun,odatăcuuncufăraş în care îşi avea trusoul. Seara, se aşeza lângămine şi îmi arăta poze, spunându-mi poveşti.Prezenţaeiîmieralafeldenecesarăşiîmipărealafeldefireascăprecumpământuldesubpicioare.Mama,maipuţinaccesibilă şimai capricioasă, îmideştepta sentimentedeadoraţie:măaşezampe

genunchiiei, îndesfătareaparfumatăabraţelorsale, îiacopereamcusărutăripieleadefemeietânără;uneori, apărea noaptea lângă patulmeu, frumoasă ca o icoană, în spumosul ei veşmânt ca o pajişteînverzităluminatădepodoabauneiflorimov,înrochiaeiscânteietoareneagrăcatăciunele.Cânderasupărată,„făceaochiimari“;mătemeamdeaceasclipireprevestindvijelia,careîiurâţeachipul;aveamnevoiedesurâsulei.Petataîlvedeamfoartepuţin.Plecaînfiecaredimineaţă„laPalat“cuniştedosaresubbraţ.Nuavea

nici barbă, nicimustaţă, iar ochii îi erau albaştri şi veseli. Seara, când se întorcea, îi aduceamameivioletedeParma,sesărutauşirâdeau.Tatarâdeaşicumine;măpuneasăcânt:C’estuneautogrise…1

sauElle avait une jambe de bois2.Mă lăsa cu gura căscată când îmi culegea de pe vârful nasuluimonededeosutădecentime.Mădistraşierambucuroasăcândîmidădeaatenţie,darnuaveaunrolclarînviaţamea.Principala îndatorire a lui Louise şi a mamei era să mă hrănească, iar sarcina lor nu se dovedea

totdeaunauşoară.Pringură,lumeaînconjurătoarepătrundeamultmaiprofundînintimitateameadecâtprinochişimâini.Nuoacceptamîntotalitate.Gustulsearbădalcremelordegrâuverde,alterciurilordeovăz, alpanadelor3 îmi smulgea lacrimi;onctuozitateagrăsimilor,misterulvâscosal scoicilormărevoltau;hohotedeplâns,ţipete,vărsături–acceselemeledesilăerauatâtdeîndârjite,încâtceilalţiau

renunţat sămai lupte cu ele. În schimb, amprofitat total de privilegiul copilăriei, care presupune căfrumuseţea,luxul,fericireasuntlucruricaresemănâncă.ÎncremeneamînfaţacofetăriilordepestradaVavin,fascinatădesclipirealimpedeafructelorzaharisite,dereflexelenedefinitealemagiunurilordefructe,de înflorireapestriţăadropsurilor;verde, roşu,portocaliu,violet;pofteamlaculoripemăsuraplăcerii pe care mi-o făgăduiau. Aveam deseori norocul ca plăcerea să-mi desăvârşească admiraţia.Mama zdrobea praline într-o piuliţă şi amesteca pulberea zgrunţuroasă cu o cremă galbenă. Rozulbomboanelorseestompatreptat înnuanţe încântătoare: îmiafundamlingura într-unapusdesoare. Înserile în care părinţiimei aveaumusafiri, luminile unui candelabru de cristal se înmiiau în oglinzilesalonului.Mamaseaşeza lapianulcucoadă,odoamnă îmbrăcată în tulcânta lavioară,şiunvăr, lavioloncel. Pocneam între dinţi învelişul protector al unui fruct ascuns şi un bulgăre de lumină îmiexploda în cerul gurii, cu gust de coacăze negre sau de ananas: eram stăpâna tuturor culorilor şistrălucirilor, a eşarfelor de voal, a diamantelor, a dantelelor. Eram stăpâna întregii petreceri. Nu amrâvnit la paradisul în care curge lapte şi miere, în schimb mi-am dorit fierbinte dormitorul CoaneiTartine4.Dacăuniversulîncaretrăimarficomestibilînîntregime,cuml-ammaicuprinde!Cândm-ammaturizat,amdoritsăpascmigdaliiînfloare,sămuşcdinpralineleasfinţitului.M-amsimţitamăgitădefirmeleluminoase,părânddulciuricugustminunat,lipite,parcă,decerulNewYorkului.Amâncanu însemnadoaroexplorare şio izbândă, ci şi ceamai importantă îndatorireamea:„O

lingurăpentrumama,unapentrubunica…Dacănumănânci,nucreştimare.“Erampusăcuspatelelaziduldinvestibulşi,lanivelulcreştetuluimeu,sefăceaunsemncareeracomparatcuunulmaivechi:mă înălţasem doi sau trei centimetri, primeam felicitări şi mă umflam în pene. Totuşi uneori mătemeam.Soarelemângâiaparchetulceruitşimobilelelăcuite,dinlemnalb.Priveamfotoliulmameişimă gândeam: „N-o să mai pot sta pe genunchii ei.“ Brusc, viitorul prindea contur; urma să mătransformeîntr-oaltăfiinţă,carespuneaeufărăamaifieu.Amintuittoatemomenteledeînţărcare,delepădaredeceva,derenunţare,precumşiînşiruireamorţilormei.„Olingurăpentrubunicul…“Totuşimâncamşierammândrăcăcresc;nuvoiamsărămânuncopilaşpentrutotdeauna.Probabilcăamtrăitintensacestconflict interiordinmomentceîmiamintescatâtdebinecarteadincareLouiseîmiciteapovestealuiCharlotte.Într-odimineaţă,Charlotteagăsit,pescaunuldelacăpătâiulpatului,unourozdinzahăr,aproapetotatâtdemarecâtea.Măfascinaşipemine.Eraşipântec,şileagăn,şitotuşiputeafironţăit.Refuzândoricealtăhrană,Charlottesefăceadinceîncemaimică,deveneaminusculă:eracâtpecesăseîneceîntr-ocratiţă,bucătăreasaaaruncat-o,dinneatenţie,încoşulcugunoi,deundealuat-ounşobolan.Daresalvată;speriată,plinăderemuşcări,Charlotteaînceputsăseîndoapecuatâtalăcomie,încâts-aumflatcaobăşică;mamaeiadusladoctorunmonstrubalonat.Priveamîndelung,cuopoftăponderată,lapozelecareînfăţişauregimulprescrisdedoctor:oceaşcădeciocolată,unoufiert,un cotlet rumenit. Charlotte revenea la dimensiunile normale, iar eu ieşeam vie şi nevătămată dinîntâmplărileneprevăzutecare,rândperând,măreduseserălastadiuldefătşimătransformaserăapoiînmatroană.Continuam să cresc şi, conştientă fiind că sunt condamnată la înstrăinare, îmi căutam salvarea în

propriaimagine.Dimineaţa,Louiseîmirăsuceaşuviţeledepărînjurulunuibastonaş.Satisfăcută,îmipriveam înoglindăobrazul încadratdebuclele în spirală:mi se spusesecăbrunetelecuochialbaştrisuntunsoimaipuţinîntâlnitşiînvăţasemdejasăpreţuiesclucrurilerare.Măplăceamşicăutamsăplac.Prietenii părinţilormei îmi încurajau vanitatea:mămăguleau politicos,mă flatau. Sorbeam din ochiblănurile,corsajelemătăsoasealefemeilor;ţineamlaşimaimarecinstebărbaţii,mustăţile,mirosullorde tutun,vocile lorprofunde,braţele lorcaremăridicaude lapământ.Maicuseamă, încercamsă le

stârnescinteresul:făceampeproasta,măagitam,pândindcuvântulcaresămăsmulgădinlimitelemele,făcându-mă să exist, cu adevărat, în lumea lor. Într-o seară, în faţa unui prieten al tatălui meu, amrefuzat,cuîncăpăţânare,ofarfuriecusaladecuite5,căcipeocartepoştalătrimisăcândfuseseplecatînvacanţăîntrebaseglumeţ:„ÎimaiplaceluiSimonesalatacoaptă?“Înochiimei,cuvântulscrisaveamaimare importanţă decât cel rostit: eram în al nouălea cer. Când ne-am întâlnit din nou cu domnulDardelleînpiaţadinfaţabisericiiNotre-Dame-des-Champs,m-ambucurat,sperândcămăvatachina.Amîncercatchiarsă-lprovoc:niciunecou.Aminsistat:mis-aspussătac.Înciudată,amdescoperitcâtdetrecătoareestegloria.Deobicei,eramscutitădeasemeneadecepţii.Acasă,celmaimicincidentsuscitaamplecomentarii;

totcepovesteameraascultatcuplăcere,miserepetaucuvintele.Bunici,unchi,mătuşi,veri,formândofamilienumeroasă,măasiguraudeînsemnătateamea.Înplus,unîntregpopormiraculosseinteresademine,plindegrijă.De îndatăceampututmerge,mamam-adus labiserică.Mi-aarătat–făcutedinceară,dinghipssaupictatepepereţi–portreteleprunculuiIsus,alebunuluiDumnezeu,aleFecioarei,ale îngerilor, între care unul, la fel ca Louise, avea ca unicămenire sămă slujească.Cerulmeu eraînstelatcumiriadedeochibinevoitori.Pepământ,mamaşisoramameiseocupauintensdemine.Bunicuţaaveaobrajitrandafirii,păralb,

cerceicudiamante;sugeapastiledegumătarişirotundecanasturiidelabotine,acărortransparenţăcoloratămă încânta.O iubeammult pentru că erabătrână.Şi o iubeampemătuşaLili pentru că eratânără: locuia cu părinţii ei, ca un copil, şi-mi păreamai apropiată decât alţi adulţi.Roşu la faţă, cucapul lustruit,cubărbiamânjităcadeospumăcarebătea îngri,bunicuţulmădădeacusârghuţapepicior, dar avea vocea atât de aspră, încât nuputeai şti dacă glumeşte saumustră. Prânzeam la ei înfiecare joi: colţunaşi, carne cu sos alb, lapte de pasăre. Bunicuţamă desfăta. Dupămasă, bunicuţulmoţăiaîntr-unfotoliucapitonat,iareumăjucamsubmasă,fărăzgomot.Apoipleca.Atunci,bunicuţascoteadinbufetsfârleazademetalşi,întimpceseînvârtea,noioîmbrăcamcucercurimulticoloredincarton.Aprindea,lafundulunuiomuleţdinplumbcăruiaîispunea„MoşPârţ“,ocapsulăalbădincareieşea o serpentină de fum colorată în cafeniu-închis. Juca, împreună cumine, partide de domino, de„război“,demarocco.Simţeamcămăsufocunpicînsufrageriaaceeamaiticsitădecâtdepozitulunuianticariat.Nueraniciunspaţiugolpepereţi:tapiserii,farfuriidefaianţă,tablouriînculorineclare;ocurcămoartăzăceaîntinsăpeunmormandeverzeverzi;măsuţeleerauacoperitecucatifea,cupluş,cudantelăcroşetată;ghiveceledeaspidistraîntemniţateînvasedearamămăîntristau.Uneori, mătuşa Lili mă scotea la plimbare; nu ştiu prin ce întâmplare m-a dus de câteva ori la

concursurihipice. Într-odupă-amiază,pecândstăteamlângăea într-o tribună, la Issy-les-Moulineux,amvăzutbiplaneşimonoplanebasculândpecer.Neînţelegeambine.UnadintrecelemaiîndepărtateşiplăcutedintreamintirilemeleseleagădetimpulpetrecutcuealaChâteauvillain,înHaute-Marne,laosorăabunicuţei.Dupăce îşipierdusedemult fiica şi soţul,mătuşaAlice trândăvea, singură şi surdă,într-o clădiremare, înconjurată de o grădină.Orăşelul cu străzi înguste, cu case joase părea coborâtdintr-o carte cu poze; obloanele, cu trefle şi inimi decupate, se prindeau de pereţi cu scoabe careînfăţişaupersonajeminiaturale,iarciocănelelecucaresebăteaînpoartăaveauformădemâini.Dincolodeopoartăenormă, se iveaunparc încarealergaucerbi lopătari;peun turndepiatră se încolăceautrandafirisălbatici.Bătrâneledomnişoaredintârgmi-ausărbătoritsosirea.DomnişoaraÉlisemi-adatinimioare din turtă dulce.DomnişoaraMarthe avea un şoricel fermecat, închis într-o cutie de sticlă;printr-ocrăpătură,băgaiuncartonaşpecareerascrisăoîntrebare;şoricelulseînvârteaşiluacubotul,dintr-o etajeră, răspunsul tipărit pe o foaie de hârtie. Cel mai mult mă minunau ouăle desenate cu

cărbunepecoajă,pecareleouaugăiniledoctoruluiMasse;lescoteamdincuibarcumâinilemele,ceeacem-afăcut,maitârziu,să-irepliccufermitateuneiprietenecăreianu-iveneasăcreadăaşaceva:„Le-am adunat chiar eu!“ În grădinamătuşii Alice, îmi plăceau tisele tunse frumos,mireasma smerită amerişoruluişi,subniştecarpenimici,unobiectlafeldefermecătorşideambiguuprecumunceasdecarne: o stâncăpiesădemobilier, omasădinpiatră. Într-odimineaţă a venit furtuna;mădistramcumătuşaLiliînsufrageriecândacăzuttrăsnetulpecasă–unevenimentimportantcarem-aumplutdemândrie;defiecaredatăcândmiseîntâmplaceva,aveamimpresiacăsuntopersoanăimportantă.Mi-afost dat să am şi o satisfacţiemai rafinată. Pe zidul acareturilor creşteau clematite. Într-o dimineaţă,mătuşaAlicem-astrigatcuglasaspru;pejoszăceaofloare:m-aacuzatcăamrupt-o.Săteatingideflorile din grădină era o infracţiune a cărei gravitate o cunoşteam – am protestat, întrucât n-ocomisesem.MătuşaAlicenum-acrezut.MătuşaLilim-aapăratcu înverşunare.Eaerareprezentantapărinţilormei,uniculmeujudecător.MătuşaAlice,cuobrazuleibătrânşipătat,eraaliatazânelorrelecarepersecutaucopiii.Amvăzutcusatisfacţiecumforţelebineluiluptau,înfolosulmeu,contragreşeliişi nedreptăţii.LaParis, părinţii şi bunicii, indignaţi,mi-au ţinutpartea şi amsavurat triumfulvirtuţiimele.Ocrotită, răsfăţată, amuzată de lucrurile noi care apăreaumereu, de la unmoment la altul, eramo

fetiţăfoarteveselă.Totuşicevanueraînregulădevremecemăînvineţeamînurmaunorcrizedefuriecare mă trânteau, convulsiv, la pământ. Am trei ani şi jumătate, sunt la Divonne-les-Bains şi luămprânzulpeterasaînsorităaunuimarehotel.Misedăoprunăbrumăriepecareînceps-ocojesc.Mamaîmispune„nu“şieumătrântesc,urlând,peciment.ZbierpetotBulevardulRaspailpentrucăLouisem-aluatcuforţadinparculBoucicaut,undefăceamturtiţe.Înacelemomente,număimpresionauniciprivireafurtunoasăamamei,nicivoceaseverăaluiLouise,niciintervenţiile–ieşinddinobişnuit–aletatăluimeu.Zbieretelemeleerauatâtdeputerniceşideprelungi,încât,launmomentdat,înGrădinaLuxembourg s-a crezut că sunt un copil martirizat. „Biata micuţă!“, a spus o doamnă, dându-mi obomboană. I-am mulţumit lovind-o cu piciorul. Episodul a făcut mare vâlvă; o mătuşă obeză şimustăcioasă, care mânuia condeiul, l-a relatat în Poupée modèle6. Împărtăşeam respectul pe care-laveau părinţiimei faţă de tipărituri: în timp ce Louise îmi citea povestirea,mă simţeam o persoanămarcantă.Cu toate acestea, încet-încet am început sămă simt stingherită.Mătuşa scrisese: „Deseori,sărmanaLouiseplângeaamardupămioareleei.“Louisenuplângeaniciodată,nuaveaoişimăiubea.Mai mult: cum poate cineva să compare o fetiţă cu nişte oi? În ziua aceea, în mintea mea a mijitbănuialacăîntreliteraturăşirealitateexistădoarrelaţiiprecare.Mi-ampusdeseoriproblemacauzeifuriilormele.Credcăpotfiexplicateparţialprintr-otumultuoasă

vitalitateşiprintr-unextremismlacarenuamrenunţatcompletniciodată.Lucrurilepecareleiubeameraudespărţitedecelepecarenuleiubeamprintr-oprăpastie,repulsiilefiindu-miaţâţatepânălavomă,şipoftele,pânălaobsesie.Nuputeamsăacceptcuindiferenţăprăbuşireacatastrofalădelapreaplinlanimic, de la fericirea deplină la oroare. Dacă aş fi socotit că este ceva inevitabil,m-aş fi resemnat:niciodatănum-amînfuriatpeunobiect.Darrefuzamsămăsupunforţeiimpalpabileacuvintelor.Mărevolta faptul că o frază aruncată cu nepăsare: „Trebuie… nu trebuie“ îmi năruia, într-o secundă,planurileşibucuriile.Arbitrarulordinelorşiinterdicţiilordecaremăizbeamlevădeaulipsadetemei;iericojisemopiersică:decesănufaclafelcupruna?Decesărenunţlajoacătocmaiatunci?Pestetoterau doar constrângeri – nicăierimotivaţia lor. În sânul autorităţii caremă apăsa cu o neînduplecatărigoare împietrită, întrezăream o genune adâncă şi ameţitoare: mă lăsam absorbită de hău, ţipândsfâşietor.

Nueramdoarladiscreţiaatitudinilorjignitoarealeadulţilor,cădeamşipradăconştiinţeilor.Aceastaera, uneori, oglinda în care îmi plăcea sămă văd – alteori, sursă de descântec cemă preschimba înanimal,înlucruneînsufleţit.„Cegambefrumoasearefetiţaasta!“spuseodoamnă,launmomentdat,şiseoprisălepipăie.Dacămi-arfistatînputinţăsăspun:„Ceproastăedoamnaasta!Areimpresiacăsuntuncăţel!“,aş fi fostcruţată.Darnuaveamdecât treiani şiniciunaltmijlocdeamă împotriviglasuluimieros, zâmbetului aceluia lacom, înafara trântituluipe trotuar şi zbieratului.Mai târziu,pemăsurăcedeveneammaipretenţioasă,aveamsăînvăţsămăapăr:erasuficientsăfiutratatăcaunplodpentruamăsimţiofensată;deşinuştiampreamulte,iarposibilităţilemeleeraulimitate,măconsideramopersoanăîntoatăfirea.S-aîntâmplatsăamsentimentulsuperiorităţiiîntr-unmomentîncare,trecândprinpiaţaSaint-SulpicedemânăcumătuşaMarguerite,carenupreaştiasăcomunicecumine,m-amîntrebatdinsenin:„Oarecumm-ofivăzând?“;eumăcunoşteampedinăuntru,dareahabarnuavea.Victimă a aparenţelor, dacă judeca după trupulmeu plăpând nu avea cum să bănuiască faptul că, însineamea,eramtotal împlinită.Mi-ampromissolemncalamaturitatesănuuitcă, lavârstadecinciani,fiinţaumanăestedejacompletă.Tocmailucrulacestaeranegatdeceimaricândmăjigneauprincondescendenţalor.Manifestamsusceptibilităţidepersoanăinfirmă.Îmiieşeamdinfiredacăbunicuţatrişaînfavoareamealacărţi,lăsându-măsăcâştig,saudacămătuşaLili,înlocsămăpunălaîncercare,îmi spuneaoghicitoarepreauşoară.Deseori, îi suspectampeadulţideprefăcătorie; leacordampreamultcreditcasăadmitcăeraucapabilisăsemintăpeeiînşişi.Înînchipuireamea,eiseprefăceaudoar,casărâdădemine.Amfostînpraguluneicrizedeconvulsiicând,cuocaziauneisărbători,buniculavrutsăciocnească,dupămasă,unpaharcumine.Când,într-ozi,dupăcealergasem,Louiseavrutsă-mişteargăfrunteatranspiratăcuobatistă,amrespins-ocufurie,căcigestuleimis-apărutprefăcut.Mărevoltam de îndată ce, cu sau fără temei, aveam impresia că cineva ar putea să profite de pe urmaneştiinţeimele.Ceidinjurerausperiaţidefireameaviolentă.Măcertau,măpedepseau,darrareoriseîntâmplasă

primescvreopalmă.„DacăoatingipeSimone,seînvineţeşte“,spuneamama.Totuşi,ununchiînfuriatşi-aluatinimaîndinţişimi-atrasopaparăzdravănă.Amfostatâtdeuimită,încâtmi-atrecutpeloccrizade furie.Cred că aş fi fostmultmai uşor de ţinut în frâudacăpărinţiimi-ar fi tratat furiile cuseriozitate. Dar pe tata îl distra să repete, luându-se după nu-ştiu-cine: „Această copilă nu estesociabilă.“Maiauzeamspunându-sedespremine,cuoundădemândrie:„Simoneeîncăpăţânatăcauncatâr.“Exactce-mitrebuia.Mătransformamîntr-ofiinţăcapricioasăşineascultătoarepurşisimpludedragul de-a nu fi ascultătoare. În fotografiile de familie scot limba, întorc spatele: în jurulmeu, toţiceilalţi râd.Victoriile acesteamăruntem-au încurajat sănuconsiderdeneînfrânt regulile, ritualurile,obişnuinţa;suntlaorigineaunuianumetipdeoptimismrămasviuînpofidaoricăreiîncercărideamăstruni.Înfrângerilenudeşteptauînfiinţameaniciumilinţă,niciobidă;dupăplânseteşizbiereteîndelungate

cedam,darerampreaobosităpentrua-mimaifişiciudă;decelemaimulteori,nicimăcarnumaiştiamdecemărevoltasem.Dincoloderuşineafaţădeunexcespecarenu-lputeamjustificanicimăcar înforulmeuinterior,rămâneaudoarremuşcările:eledispăreauurgent,căcireuşeamsămăfacfoarteuşoriertată.Punând totul înbalanţă, izbucnirilemeleviolentecompensau, înceeacemăprivea,arbitrarulregulilorcemăînlănţuiau,oprindu-măsădevinresentimentarăsausămăumpludeurămocnită.Nuamcontestatniciodatăautoritateaînsine.Deveneamsuspicioasăfaţădecomportamentuladulţilordoarînmăsuraîncareîmiapăreacaunabuzfaţădesituaţiameadecopil: înrealitate, îmiîndreptamrevoltaîmpotriva acestei condiţii. Altminteri, acceptam fără nici un fel de rezerve dogmele şi valorile

recomandate.Universulmeuseorânduiaînfuncţiededouăcategoriiprincipale:BineleşiRăul.Eusălăşluiamîn

regiuneaBinelui, unde coexistau, indisolubil legate, fericirea şi virtutea.Aveam experienţa durerilorneîndreptăţite;s-aîntâmplatsămălovesc,sămăjulesc;chipulmi-afosturâţitdeoerupţiepurulentă:mediculmi-aarsbubelecunitratdeargint, iareuamţipat.Darastfeldesituaţiierauaccidentale,nuduraumultşinu-miputeauzdruncinacrezul:oamenilorlesuntdatebucuriileşinecazurilepemăsurameritelorlor.Trăind în sânul Binelui, am realizat foarte repede că el are nuanţe şi gradaţii. Eram o fetiţă

cumsecade,carecomiteaşigreşeli;pedealtăparte,deşifusesenedreaptăcumine,mătuşaAliceaveasăajungă în cer pentru că spuneamulte rugăciuni. Printre cei pe care-i iubeam şi îi respectam, existaucâţivacucare, înanumiteprivinţe,părinţiimeierauîndezacord.Nicimăcarbunicuţulşibunicuţanuerauscutiţidecritică;larândullor,eieraucertaţicuniştevericucaremamaseîntâlneadesşicare-mipăreau foarte drăguţi. Îmi displăcea cuvântul vrajbă, care îmi sugera părul ciufulit şi imposibil dedescurcat: de ce se învrăjbeau oamenii? cum?Mi se părea dureros să fii învrăjbit. Susţineam cauzamameicufervoare.„Lacineaţifostieriînvizită?“,măîntrebamătuşaLili.„Nu-ţispun,nu-midăvoiemama.“UrmaunschimbdepriviriîntremătuşaLilişimaică-sa.Liseîntâmplachiarsăspunălucruridelocbinevoitoare.„Maiumblămaică-tahaihui?“Răutăţileastealeînjoseaufărăaoatingepemama.Pedealtăparte,nu impietauasupraafecţiuniipecare le-opurtam.Mi sepărea firesc–bachiarmăbucuram–căacestefiinţederangsecundnuaveaudesăvârşireazeităţilorsupreme,Louiseşipărinţiimei,careerauîntruchipareaperfecţiunii.Binele era despărţit de Rău printr-o sabie cu tăiş de foc; celui din urmă nu-i văzusem niciodată

chipul.Uneori,glasulpărinţilorseînăsprea:ghiceamdinindignarea,dinmânialorcă,prinpreajmă,seaflăsufleteîntunecate:nuştiamcaresuntacesteaşiniciprincepăcătuiseră.Răulstătealadistanţă.Îmiimaginamcăîntruchipărileluisuntcelelegendare:divolul,BabaCloanţa,surorileCenuşăresei;pentrucă nu le văzusem în carne şi oase, le reduceam la esenţial; cel Rău păcătuia aşa cum focul arde,neiertător şi fără scăpare; Iadulera locul său firesc, chinul îi era sortit, şidacă suferinţele luim-ar fiînduioşat aş fi socotit că păcătuiesc. Într-adevăr, nu-mi evocau suferinţa cărnii nici ghetele din fierînroşitcucarepiticiioîncălţaupemaşteraAlbei-ca-Zăpada,niciflăcărileîncareseperpeleaLucifer.Căpcăunii, vrăjitoarele, demonii, maşterele şi călăii erau fiinţe inumane care simbolizau o forţăabstractă,iarchinurilelorilustrau,totînmodabstract,fireascalorînfrângere.CândamplecatlaLyoncuLouiseşicusoramea,nutreamsperanţacăvoiînfruntaDuşmanulfaţăîn

faţă.Primiseminvitaţiaunorveriîndepărtaţicarelocuiaulamargineaoraşului,într-ocasăînconjuratăde o grădină imensă. Mama mă prevenise că fraţii Sirmione nu mai aveau mamă, că nu prea eraucuminţişinu-şispuneaurugăciuneacuregularitate:prinurmare,nutrebuiasămătulburdacăaveausărâdădeminevăzândcămărog.Mis-apărutcăînţelegcătatăllor,unbătrânprofesordemedicină,îlcam lua peste picior pe Dumnezeu.M-am înveşmântat în mantia imaculată a Sfintei Blandine datepradă leilor: văzând că nu mă atacă nimeni, am fost decepţionată. Când pleca de acasă, unchiulSirmionemurmuraînbarbă:„Larevedere,Dumnezeusăvăbinecuvânteze“;decinuerapăgân.Pedealtăparte,indiscutabil,ceişapteveriaimei–cuvârsteîntreşapteşi20deani–secomportauinsolit:pringrilajulparcului,aruncaucupietreîncopiiidepestradă,sebăteauîntreei,chinuiauobiatăorfanăidioată,carelocuiaacolo;cas-oînspăimânte,scoteaunoapteadincabinetultatăluilorunscheletpestecarepuneauuncearşaf.Cutoatecăacestelucrurineobişnuitem-autulburat,numi-audatimpresiacăarputeaaveaconsecinţegrave;nu-midezvăluiauhăulîntunecatalrăului.Măjucamliniştităprintretufele

compactedehortensii,iarparteareaalumiirămâneaotainăpentrumine.Şitotuşi,într-osearăamcrezutcămiseclatinăpământulsubpicioare.Veniserăşipărinţiinoştri.Într-odupă-amiază,însoţitedeLouise,sorameaşicumineammerslao

petrecereundene-amdistratgrozavşidelacareamplecatpeînserate.Pălăvrăgeam,râdeamşironţăiamobunătateînformădelăstun,făcutădinpastădelemn-dulce–care-miplăceanespusdemult–,cândaapărutmama,laocotiturăadrumului.Aveapecapoeşarfădemuselinăverde,iarbuzadesusîieraumflată: de cene întorceamaşade târziu?Era ceamaimare cavârstă, i se spunea „Doamnă“, aveadreptuls-odojeneascăpeLouise;darnumi-auplăcutniciexpresia,nicivoceaei;totaşa,numi-aplăcutsăvădaprinzându-seînochiiblânziaiLouiseioscânteiereneprietenoasă.Înseararespectivăsauînaltăseară–darînmemoriameaceledouăîntâmplărisuntstrânslegate–eramîngrădinăcuLouiseşicuîncă o persoană pe care n-o pot identifica; era întuneric; în obscuritatea faţadei, se decupa conturulluminatalunei ferestre;sezăreaudouăsilueteşiseauzeauvociprecipitate:„Uite-ipeDomnulşipeDoamnacumseceartă“,aspusLouise.Acelaafostmomentulîncarelumeas-arăvăşit.Eraimposibilca mama şi tata să fie duşmani, ca Louise să fie duşmănoasă faţă de ei; când imposibilul devinerealitate,RaiulşiInfernulsefactotuna,negurileşiluminaseamestecă.M-amprăvălitînHaosulcareapremersGenezei.Coşmarulafostdescurtădurată:adouazidimineaţa,părinţiimeizâmbeauşivorbeaucuvocealor

obişnuită.SarcasmulluiLouiseîmistăteapesuflet,daramtrecutpeste:lăsammultefaptemărunteaşa,înceaţă.Când îmiamintescdeprimiianideviaţă, suntuimitămaialesdeaplecareaaceastadea trecesub

tăcereevenimentecare,fărădoarşipoate,îşivorfipusputernicamprentaasuprameadinmomentcenule-amuitat.Ceidinjurmăînvăţaucălumeaestearmoniosdispusăînjurulunorrepereşicategoriiclare.Noţiunileneutreerauexcluse:nuexistacompromisîntretrădătorşierou,întreapostatşimartir;fructelenecomestibilesuntotrăvitoare;miseinduceaconvingereacăîi„iubeam“petoţiceidinfamilie,chiar şi pe surorile plicticoase ale bunicilor. Încă din perioada primului gângurit, experienţa mea adezminţit acest esenţialism. Rareori albul era desăvârşit, răul îşi ascundea întunecarea: zăream doarnuanţe de cenuşiu. Problema era că, de îndată ce voiam să precizez nuanţele neclare, trebuia sămăfolosescdecuvinteşimătrezeamaruncatăînuniversulconceptelorbinestabilite.Ceeacevedeamcuochii mei, ceea ce simţeam cu adevărat trebuia, cum-necum, să intre în aceste graniţe; miturile şiclişeeleprevalauasupraadevărului:neputându-ldefini,îllăsamsăalunecepepantaderizoriului.Întrucât eram incapabilă să gândesc profund fără sprijinul limbajului, am presupus că el desemna

realitatea cu precizie; în privinţa asta eram iniţiată de adulţi, pe care-i consideram depozitariidesăvârşirii:desemnândunlucru,serefereaulaesenţalui,asemănătoaresuculuiunuifruct.Întrelucruşi cuvântul care-l exprimă, pentru mine era de neconceput existenţa vreunei fisuri prin care să seinsinuezegreşeala; aşa se explicădecem-amsupusVerbului fără crâcnire, fără să cercetez, chiar şicândîmprejurărileputeaudeschidecaleaîndoielilor.DoidintreveriiSirmionesugeaubatoanedezahărcu suc demere şimi-au spus, pe un tonmaliţios: „E un purgativ“; rânjetul lorm-a avertizat cămăpăcăleau; cu toate astea, cuvântul rostit a rămas indisolubil legat de acele beţişoare albe; nu ammaipoftitlaele,căcimisepăreauacumuninacceptabilcompromisîntrezaharicalăşimedicament.Îmi amintesc totuşi de un caz în care cuvântul nu m-a clintit din convingerile mele. În timpul

vacanţelor la ţară,măduceaudeseorisămă joccuunverişor îndepărtat; locuia într-ocasăfrumoasă,aşezatăînmijloculuneigrădinimari.Mădistramfoartebineîncompanialui.„Eunbietidiot“,aspustatălmeuîntr-oseară.Fiindu-mifamiliar,Cendri,careeramultmaimaredecâtmine,misepăreaun

personaj normal. Nu ştiu dacă îmi fusese arătat sau descris un idiot: atribuiam acestui specimen unzâmbetbălos şinişteochi inexpresivi.Când l-am revăzutpeCendri, am încercat zadarnic săasociezaceaimaginecufiguralui;poatecă,fărăsădeaimpresia,înintimitateafiinţeivafiavutcevadeidiot,dar nu puteam crede aşa ceva. Împinsă de dorinţa de a limpezi lucrurile şi, de asemenea, dintr-onemărturisităciudăpetatălmeu,careîmiinsultasetovarăşuldejoacă,amîntrebat-opebunicaacestuia:„E adevărat că Cendri este idiot?“ „Bineînţeles că nu!“mi-a răspuns ea, cu o expresie ofensată. Îşicunoşteabinenepotul.Eraposibilcatatasăsefiînşelat?Amrămasperplexă.NuţineamdeloclaCendri,aşacăincidentulnum-amarcat.Urmasădescopărmaleficaforţămagică

acuvintelordoarcândaveausă-mirăneascăinima.Mamatocmaiîmbrăcasepentruprimaoarăorochieportocalie.Louisei-aspusfemeiideserviciude

vizavi: „Ai văzut cum s-a îmbrăcat Doamna? E ciudată rău.“ În altă zi, Louise trăncănea în holulimobiluluicufataportăresei;cudouăetajemaisus,mamaseaşezase lapianşicânta:„Ah!–aspusLouise – iar ne sparge Doamna urechile.“ Ciudată rău. Ne sparge urechile. În auzul meu, astfel decuvinte sunau îngrozitor: ce legătură puteau să aibă cumama, care era frumoasă, elegantă, cu talentmuzical?TotuşiLouise,nualtcineva,lepronunţase:cumsăleeliberezedeîncărcăturanegativă?Înfaţaaltorindivizi,ştiamsămăapăr;dareaînsemnapentruminedreptatea,adevărul,iarrespectulpecarei-lpurtammă împiedica s-o judec.Nu-mi era suficient să consider că are ungust îndoielnic; pentru a-ianihilareaua-voinţă,trebuias-oatribuiuneiproastedispoziţiiexploziveşi,înconsecinţă,săadmitcănuseînţelegeabinecumama;înacestcaz,unadinelegreşea!Nu!Eulevoiampeamândouăfărăcusur.M-amstrăduitsăgolescdeînţelescuvinteleluiLouise:dinmotivecare-miscăpau,dinguraeiieşiserănişte sunete ciudate. Nu am reuşit pe deplin. Începând cu acel moment, când mama avea o toaletăbătătoarelaochisaucândcântacuvocetare,mis-aîntâmplatsămăsimtoarecumstânjenită.Pedealtăparte, ştiind acum că nu trebuie să iau în serios tot ce spune Louise, n-o mai ascultam cu aceeaşidocilitate.Gatasăevitoricemi-arfipututameninţasiguranţa,m-amaplecatcuplăcereasupraunorprobleme

care nu păreau să fie primejdioase pentru mine. Cea legată de naştere mă preocupa mai puţin. Laînceputmi s-a spuscăpărinţii îşi cumpărăcopiii; întrucât lumeaastaeraatâtdemare şideplinădeminunăţii necunoscute,mi se părea posibil să existe şi un antrepozit de bebeluşi.Cu timpul, aceastăimagines-aestompatşim-ammulţumitcuosoluţiemaivagă:„Dumnezeuestecelcarecreeazăcopiii.“Făcusepământuldinhaos, şipeAdam,din lut;nueranimic ieşitdincomundacă făcea săaparăunsugarîntr-uncoşderăchită.Recursullavoinţadivinăîmipotoleacuriozitatea:înmare,eaexplicatot.Mi-am spus căvoi descoperi, cu timpul, şi detaliile.Mă intrigamai degrabăgrija cu carepărinţii sefereau de mine când discutau anumite lucruri: dacă mă apropiam, coborau vocea sau tăceau. Deciexistau lucruri pe care le-aş fi putut înţelege, dar pe care nu trebuia să le ştiu: ce lucruri?De ce leascundeaudemine?MamaîiinterzicealuiLouisesă-miciteascăunadintrepoveştilescrisedeDoamnadeSégur, întrucâtmi-arfidatcoşmaruri.Ceiseîntâmplaaceluibăiat îmbrăcat înpieideanimalepecare-l vedeam în poze? În zadar puneam întrebări. „Ourson“ era, pentru mine, însăşi întruchipareatainei.Marilemisterealereligieieraupreaîndepărtateşipreacomplicatepentruamăuimi.M-apusînsăpe

gândurifamiliarulmiracolalCrăciunului.Misepăreade-adreptulinadmisibilcaatotputerniculpruncIsussăseamuzecoborândpehorncauncoşarobişnuit.Mi-amfrământatîndelungcreierulcuaceastăproblemăşiamsfârşitprina le-ospune,cusinceritate,părinţilormei,care, larândul lor,au trecut lamărturisiri.Num-aşocatatâtfaptulcăamcrezutcutărieîncevacarenueraadevărat,cicăpotexista

certitudinifalse.Nuamtrasnicioconcluziepractică.Numi-amspuscăpărinţiimăpăcăliserăşicăs-arputeasămămaipăcălească.Fărăîndoială,nule-aşfiiertatominciunădăunătoare,caremi-arfirănitcarnea;m-aş fi revoltat şi aş fi devenit neîncrezătoare.Dar aşa, num-am simţitmai lezată decât unspectator căruia un iluzionist îi dezvăluie secretul unuia dintre trucurile sale; aş putea spune că amîncercatchiarunsentimentvecincuîncântareaştiindcăpeBlondine–ceadescoperită lângăpantofiimei,şezândpecufăraşulsău–odatorezşiretliculuipărinţilormei.Poatele-aşfifăcutreproşuridacănuaş fi aflat adevărul din gura lor: recunoscând căm-au tras pe sfoară, m-au convins că sunt sinceri.Acum,îmivorbeaucaunuimatur;mândrădenouameademnitate,amacceptatcăfusesepăcălitţânculcarenumaieram;mis-apărutcâtsepoatedenormalcasurioarameasăfieminţităîncontinuare.Euintrasemîncategoriaadulţilorşipresupuneamcă,deacumînainte,aveamgaranţiaadevărului.Foartebinevoitori,părinţiiîmirăspundeaulatoateîntrebările;ignoranţamiserisipeadeîndatăceo

exprimamîncuvinte.Cutoateacestea,eramconştientădeodeficienţă:înochiiadulţilor,petelenegrealiniate în cărţi se preschimbau în cuvinte; eu le priveam şi, cu toate că le vedeam, sensul lor îmirămânea ascuns.Mi se dăduseprilejul sămă joc cu literele de la ovârstă foarte fragedă.La trei aniştiamcăliteraosepronunţăo;literaseraunstotaşacumomasăeraomasă;cunoşteamaproapetotalfabetul,darpaginiletipăritecontinuausărămânădenepătrunspentrumine.Într-ozi,înminteameas-a produs un declic. Mama deschisese pe masa din sufragerie metoda Regimbeau; mă uitam la ofotografiecareînfăţişaovacă7şi laceledouălitere,c şih,care, împreună,sepronunţăş.Brusc,amînţelescăelenuauunnume,caobiectele,cireprezintăunsunet;amînţelesceînseamnăunsemn.Mi-afostuşorsăînvăţsăcitesc.Cutoateacestea,minteameaseloveadeunobstacol.Vedeamînimagineagraficăexactreprezentareasunetuluicare-icorespundea:amândouăîşiaveauobârşiaînlucrulpecare-lexprimau, astfel că relaţia lor nu avea nimic întâmplător. Dar înţelegerea semnului nu m-a dus laînţelegerea convenţiei. De aceea m-am opus din răsputeri când bunicuţa a vrut să mă înveţe notelemuzicale.Îmiarătacuoandreadetricotatcercurileînscrisepeunportativ;îmiexplicaapoicăfiecareliniecorespundeuneianumiteclapeapianului.Dece?Cum?Nuvedeamniciunfeldelegăturăîntrehârtia liniată şi claviatură.M-am revoltatoridecâteori a încercat cineva să-mi impună lucruri care,pentrumine,nuaveauexplicaţie; lafel,amrespinsadevărurilecarenureflectauunabsolut.Nueramdispusăsăcedezdecâtînfaţanecesităţii;deciziileoamenilorerau,maimultsaumaipuţin,influenţatedetoaneşinuaveaudestulăgreutatenecesarăcasămădeterminesăleaccept.M-amîncăpăţânatzileînşir.Pânălaurmă,amcedat:într-obunăzi,m-amtrezitcăştiugama;darimpresiameaafostcăînvăţregulileunuijoc,nicidecumcădobândesccunoştinţe.Înschimb,amfostfoarteuşordeiniţiatîntainelearitmeticii,întrucâtcredeamînrealitateanumerelor.Înoctombrie1913,lacincianişijumătate,s-aluatdeciziasăfiudatălaoşcoalăcunumeatrăgător:

Désir8.DomnişoaraFayet,directoareadelaclaseleelementare,m-aprimitîntr-unbirousolemn,cuuşicapitonate.Întimpcevorbeacumama,mămângâiapepăr.„Noinusuntemînvăţătoare,cieducatoare“,mi-a spus ea. Avea un corsaj din dantelă care urca până sub bărbie şi o fustă lungă, mi s-a părutmieroasă;mieîmiplăceamaidegrabărezistenţa.Cutoateacestea,înajunulprimeimeleziledeşcoalăţopăiamdebucurieînholuldelaintrare:„Mâinemăduclaşcoală!“„N-osăfiimereulafeldeveselădincauzaasta“,mi-aspusLouise.Eramsigurăcă,dedataaceasta,seînşela.Gândulcăvoiaveapropriameaviaţămăîmbătadefericire.Pânăînacelmoment,crescusemcaanexăaadulţilor;deacumînainte,voiaveaghiozdanulmeu,cărţilemele,caietelemele,propriilemelesarcini;săptămânaşizilelesevororânduiînfuncţiedeprogramulmeupersonal;întrevedeamunviitorcare,înlocsămăînstrăinezede

mine însămi, avea să se sedimenteze în mintea mea; cu cât vor trece anii, cu atât aveam să măîmbogăţescrămânândînsăaceeaşişcolăriţăacăreinaştereosărbătoreamatunci.Nu am fost decepţionată. În fiecare zi demiercuri şi de sâmbătă, luam parte, timp de o oră, la o

ceremoniecarepăreasăaibăcevasacru înea şialcărei fast se răsfrângeaasupra întregii săptămâni.Eleveleseaşezauînjuruluneimeseovale;DomnişoaraFayetprezida,tronândlaunfeldecatedră;delaînălţimea portretului său pus pe perete, ne supraveghea Adeline Désir, o cocoşată care urma să fiebeatificatăgraţieinsistenţelorunorpersonajeimportante.Mamelenoastre,aşezatepecanapeletapisatecumoleschin negru, brodau sau tricotau. În funcţie de cât fuseserăm de cuminţi, ne dădeau note lapurtare, iar noi, la sfârşitul întâlnirii, trebuia să le spunem cu voce tare.Domnişoara le nota într-unregistru.Mamami-adattotdeaunanotazece:onotădenouăarfifostruşinoasăatâtpentrumine,câtşipentru ea.Domnişoaranedădea câteun satisfecit9 în schimbul căruiaprimeam, în fiecare trimestru,cărţicucotoareaurii.Apoi,dinpraguluşii,nesărutapefrunteşinedădeasfaturibune,depăstrat însuflet.Ştiamsăcitesc, să scriu şipuţin să socotesc;eramceamaibunădinclasa„Zero“. ÎnpreajmaCrăciunului,amfost îmbrăcată într-o rochiealbă tivităcuşiretauriuşiaminterpretat rolulprunculuiIsus:celelaltefetiţeîngenuncheauînfaţamea.Mama îmicontrola temele şimăpuneapermanent să spun lecţiile. Îmiplăcea să învăţ.Povestirile

religioasemisepăreaumultmaiatrăgătoaredecâtpoveştileluiPerrault,căciîntâmplărilesepetrecuserăînrealitate.Deasemenea,măîncântauplanşeledinatlasulmeu.Măemoţionausingurătateainsulelor,temeritatea promontoriilor, fragilitatea limbii de pământ care uneşte o peninsulă cu continentul;m-acuprins acelaşi extaz geografic la maturitate, când am văzut din avion Corsica şi Sardinia decupateparcă din albastrul mării şi când, la Chalkida, sub strălucirea puternică a soarelui, am întâlnitîntruchiparea istmuluiperfect,sugrumat întredouămări.Formeriguroase,poveştiadânc incrustate înmarmurasecolelor:lumeaeraunalbumdeimaginişiculoristrălucitoare,pecare-lrăsfoiamîncântată.M-amaplecatcuatâtaplăcereasuprastudiuluipentrucăviaţadetoatezilelenumămaimulţumea.

Locuiam la Paris, într-un decor făcut de mâna omului şi absolut domesticit; străzi, case, tramvaie,felinare,unelte:lucrurile,plicticoaseprecumconceptele,eraureduselafuncţiileloresenţiale.GrădinaLuxembourg,cufrunzişurilecompacte,decarenuaveaivoiesăteatingi,cupeluzelepecarenuaveaivoiesăcalci,erapentruminedoarunlocdejoacă.Dinlocînloc,apăreacâteofantăcarelăsasăseîntrevadă,dincolodeaparenţă,profunzimidenedesluşit.Tunelelemetrouluigoneaumereucătreinimanevăzută a pământului. Pe Bulevardul Montparnasse, în locul pe care, acum, se află braseria LaCoupole,seridicadepozituldecărbuniJuglar,deundeieşeauoamenicufeţelemânjite,purtândpecapsacideiută:printregrămeziledecocsşiantracit, lafelcaînfuningineahornurilor,dădeatârcoale, înplinăzi,beznapecareDumnezeuodespărţisedelumină.Darnuaveamputereasupraei.Înuniversulcivilizatîncareeramobligatăsătrăiescmăuimeaufoartepuţinelucruri,căcinuştiamundeîncepeşiunde se sfârşeşte puterea omului. Adulţii se arătau mult mai încântaţi decât mine de avioanele şidirijabilelecarebrăzdauuneoricerulParisului.Miseofereauextremdepuţinedistracţii.Odată,părinţiim-auduspeChamps-Elyséescasă-ivădtrecândpesuveraniiAngliei;amasistatlacâtevacortegiideMi-Carême10 şi, mai târziu, la înmormântarea lui Gallieni11. Am mers în urma procesiunilor, amvizitat altarele în aer liber. Nu mă duceam aproape niciodată la circ şi rareori la teatrul de păpuşi.Aveamcâtevajucăriicucaremădistram:darpreapuţinemăatrăgeaucuadevărat.Îmiplăceasăstaucuochiilipiţidestereoscopulcaretransformadouăfotografiiobişnuiteîntr-oscenătridimensională;sausăvăd la kinetoscop un cal alergând în galop prin rotirea unei benzi pe care erau imagini statice. Am

primitunfeldealbumeîncaretotulseanimadoarcuunbobârnac:fetiţaîncremenităpefoaiadehârtieîncepeasăsară,boxerulsăboxeze.Jocurideumbre,proiecţiiluminoase:încazulmirajeloroptice,celmaimultmă interesamodul în care totul se compunea şi se recompunea sub ochiimei. În general,bietelebogăţiialevieţiimeledecitadinănuseputeaucomparacucomorileînchiseîncărţi.Totul se schimba de îndată ce părăseam oraşul şi ajungeam printre animale şi plante, înmijlocul

naturiicunenumăratelesaleascunzişuri.NepetreceamverilelaLimousin,cufamiliapaternă.BuniculmeuseretrăseselângăUzerche,peo

proprietatecarefusesecumpăratădetatălsău.Aveafavoriţialbi,şapcă,CruceaLegiuniideOnoareşifredona tot timpul. Îmi spunea cum se numesc copacii, florile şi păsările. În faţa casei acoperite cuglicinăşibignonia,păuniiîşifăceaucoadaroată;învolieră,admirampăsărilecardinalcucapulroşuşifazanii aurii.Cucascade artificialedeoparte şi de alta, împânzit denuferi, „râul englezesc“ în careînotaupeşti roşii înconjuracuapelesaleo insulă foartemică, legatădepământprindouăpodeţedintrunchiuri de brad curăţate de coajă. Cedri, secvoia, fagi purpurii, arbori pitici japonezi, sălciiplângătoare,magnolii,pinideChile,conifere şi foioase, tufe,boscheţi,hăţişuri:parcul, înconjuratdezidurialbe,nueramare,dareraatâtdedivers,încâtniciodatănuamreuşitsă-lexplorezîntotalitate.Îlpărăseamînmijloculvacanţeipentruamergelasoratatăluimeu,caresecăsătorisecuunnobildeţarădinîmprejurimi;aveaudoicopii.Veneausăneiacu„breculmare“trasdepatrucai.Dupăprânzulînfamilie,neaşezampebancheteledinpielealbastrăcaremiroseauapraf şia soare.Unchiulvenea înurmă,călare.După20dekilometri,ajungeamlaLaGrillière.Parcul,maimareşimaisălbaticdecâtcelde laMeyrignac–darmaimonoton–, se întindea împrejurulunui castelurât, flancatde turnuleţe şiacoperit cu ardezie.MătuşaHélènemă trata cu indiferenţă. UnchiulMaurice,mustăcios, încălţat cucizme, cu cravaşa înmână, când tăcut, cândmânios, mă speria un pic. Darmă înţelegeam bine cuRobert şiMagdeleine, care erau el cu cinci, ea cu trei animaimari decâtmine.Lamătuşa, ca şi labunicul, puteam să alerg cât voiam pe peluze şi aveam voie să ating orice. Scormonind pământul,frământândnoroiul,mototolindfrunzeşicorole,ştergândînpalmăcastanelesălbaticepentrualeredaluciul,pocnindsubtalpăpăstăiplinecuaer,învăţamceeacenuputeamaflanicidincărţi,nicidelaceicu autoritate asupra mea. Învăţam ce înseamnă piciorul-cocoşului şi trifoiul, brumărelele, albastrulfluorescent al zorelelor, fluturele, buburuza, licuriciul, roua, pânzele de păianjen şi firele-Fecioarei;învăţamcă roşul cununii lui Isus estemai intensdecât cel al leandrului sau al scoruşului, că toamnaaureştepiersicileşifacefrunzeleruginii,căsoareleurcăşicoboarăpecer,deşinusevedecăsemişcă.Mulţimeaculorilor,mirosurilemăentuziasmau.Pestetot,înapaverzuiealocurilorbunedepescuit,întălăzuireapajiştilor, sub tăişul ferigilor, în inimadesişurilor, se ascundeaucomoripe care ardeamdedorinţăsăledescopăr.

Decândmergeamlaşcoală,tataseinteresadesucceseleşideprogreselemeleşicăpătaseunrolmaiimportant înviaţamea.Misepăreacăaparţineunui soimai rardecâtmajoritateabărbaţilor. Înaceaperioadăîncaresepurtaubărbişimustăţi,faţaluinetedă,cumimicăexpresivă,trezeauimire:prieteniilui spuneau că seamănă cu actorulRigadin.Dintre toţi cei aflaţi în jurulmeu, nimeni nu era atât deamuzant, de interesant, de strălucitor ca tata; nimeni nu citise atâtea cărţi şi nu ştia atâteaversuri pedinafară; nimeni nu vorbea atât de înflăcărat. Stătea cu spatele la cămin, vorbeamult şi gesticula pemăsură:ceilalţiîlascultau.Eleravedetatuturorreuniunilordefamilie:recitamonologurisauMaimuţade Zamacoïs şi toată lumea îl aplauda. Marea sa originalitate consta în faptul că, în timpul liber,interpreta roluridecomedie; îl socoteamunfeldemagiciancând îlvedeamîn fotografiicostumat în

Pierrot,închelner,încătanăsauîntragediană;m-afăcutsărâdculacrimicândl-amvăzutcurochieşişorţalb,cubonetăpecap,zgâindu-şiochiialbaştrilamineînroluluneibucătăreseneghioabe,penumeRosalie.Andean,părinţiimeipetreceautreisăptămânilaDivonne-les-Bains,împreunăcuotrupădeartişti

amatoricarejucapescenaCazinoului;directoruldelaGrand-Hotelleofereacazaregratuităcarăsplatăpentrufaptulcădistrauvilegiaturiştii.În1914,soramea,Louiseşicuminene-amdussă-iaşteptămpepărinţi laMeyrignac.EraudejaacolounchiulGaston–fratelecelmareal tatei–,mătuşaMarguerite,caremăintimidacupaloareaşislăbiciuneaei,şiverişoarameaJeanne,cuunanmaimicădecâtmine.Neîntâlneamrelativdes,întrucâtşieilocuiaulaParis.LetiranizampeJeanneşipesoramea,iarelesesupuneaufărăsăcrâcnească.LaMeyrignacleînhămamlaotrăsuricăşilepuneamsămătragăîntrapîntinspealeileparcului.Leiniţiamşileantrenamînescapadecăroralepuneamcapăt,înmodprudent,înmijloculaleii.Într-odimineaţă,pecândnedistramînmagaziaculemnepentrufoc,prinrumeguşulproaspăt,aînceputsăbatăclopotuldealarmă:izbucniserăzboiul.AuzisemacestcuvântlaLyon,cuunanînurmă.Misespusesecă, în timpulrăzboiului,oameniiseomoarăîntreei, iareumăîntrebasem:undesăfug?Înacelan,tataîmiexplicasecărăzboiulînseamnăinvadareauneiţăridecătrestrăini,şiîncepusemsămătemdenumeroşii japonezicare,pevremeaaceea,vindeaupelarăscrucievantaieşilanternedehârtie.Nicivorbă.Duşmaniinoştrieraunemţii,ceicarepurtaucăşticuvârfascuţit,carenefuraserădejaAlsaciaşiLorenaşicăroraledescoperisemurâţeniagrotescăînalbumeleluiHansi.Acum ştiam că în timpul războiului doar soldaţii se masacrează între ei şi cunoşteam suficientă

geografiecasăplasezfrontierafoartedepartedeLimousin.Nimeninupăreasperiatînjurulmeu,prinurmare num-am îngrijorat. Tata şimama au sosit pe neaşteptate, plini de praf şi vorbind neîncetat:petrecuseră48deoreîntren.Peporţileremizeiaufostlipiteordinederechiziţie,iarcaiibuniculuiaufostduşilaUzerche.Măincitauagitaţiageneralăşititlurilede-oşchioapădinCourrierduCentre:eramtotdeauna mulţumită când se întâmpla ceva. Am inventat jocuri potrivite cu împrejurările: Eu eramPoincaré,verişoaramea,GeorgeV,iarsoramea,ţarul.Ţineamdiscursurisubcedrişiîispintecampeprusaciculovituridesabie.Înlunaseptembrie,laLaGrillère,amînvăţatsă-miduclaîndeplinireîndatoririledefranţuzoaică.O

ajutam pe mama să facă feşe pentru pansamente şi am tricotat un passe-montagne. Mătuşa Hélèneînhămacalul laşaretaenglezeascăşineduceamlagaradinapropierecasăledămmereunorindieniînalţi,carepurtauturbaneşicare,larândullor,nedădeaupumnidehrişcă;răniţilorleduceamtartinecubrânzăşicupateu.Femeiledinlocalitateumblau,prevenitoare,pelângăconvoaie,cubraţeleîncărcatedemâncare.„Daţi-neoamintire“,spuneau,iarsoldaţiiledădeaunasturidelamantaşituburidecartuşe.Într-ozi,unadintreeleaoferitunpaharcuvinunuineamţrănit.S-auauzitprotestecuvocescăzută.„Nuvăînţeleg,aspusea,şieisunttotoameni.“Protesteles-auînteţit.ÎnochiiinexpresiviaimătuşiiHélènes-aaprinsosfântămânie.Nemţălăiieraucriminalidinnaştere;deşteptaumaidegrabăurădecâtindignare–Diavolulnu-ţitrezeşteindignarea.Darsufletelenoastrevirtuoaseerauscandalizatedinplinde trădătorii, de spionii francezi.Am ţintuit-ocuoprivire încărcatădeogroază scârbităpeceacareaveasăfienumită,deatunci,„nemţoaica“.Însfârşit,Răulseincarnase.M-am raliat de îndată, cu entuziasm, cauzei Binelui. Tata, reformat din cauza unor probleme

cardiace,fuseseacum„recuperat“şiîncadratîntr-unregimentdezuavi.Împreunăcumama,amfostsă-lvăd laVilletaneuse, unde servea sub arme; îşi lăsasemustaţă şim-a impresionat, sub fesul pe care-lpurta, seriozitatea chipului său. Trebuia să demonstrez că sunt demnă de el. Am dat dovadă, foarterepede, de un patriotism fără cusur călcând în picioare o păpuşă de celuloid, înfăţişând un bebeluş

dolofan„Made inGermany“, care, altminteri, îi aparţinea suroriimele.Ceidin jur au reuşit cumaregreutate sămă împiedice să aruncpegeamnişte suporturi de argintpentru cuţite, care aveauacelaşiînsemn infam. Am pus steagurile aliaţilor în toate vazele de flori. Jucam rolul zuavului viteaz, alcopilului-erou. Scriam cu creioane colorate „Trăiască Franţa“. Adulţii îmi răsplăteau zelul. Spuneaudespremine,mascândmândriasubuntonamuzat:„Simoneestefoarteşovină.“Îmiînsuşeamzâmbetul,savuramlauda.Nu-miamintesccinei-adăruitmameiuncupondepostavofiţerescalbastru-deschis;ocroitoreasăne-afăcut–mieşisuroriimele–câteunpaltonimitândîntocmaimantauamilitară.„Uite,auşimartingală12“,lespuneamamaprietenelorsale,carefieneadmirau,fiesemirau.Niciunaltcopilnuaveaohainăcaamea,atâtdeoriginală,detipicfranţuzească:măsimţeamînslujbapatriei.Unui copil îi este foarte uşor să se poarte ca o maimuţă; totdeauna îmi plăcuse să mă comport

ostentativ,darrefuzasemsăintruînjoculpuslacaledeadulţi;acum,fiindpreamarepentruamămailăsamângâiată,dezmierdată,alintată,simţeamdinceîncemaiputernicnevoiasăfiuprivităaprobatordeei.Mi-afostpropusunrolpecare-lputeamduceuşorlabunsfârşitşicaremisepotriveaperfect:m-amdedicatluiîntrutotul.Îmbrăcatăîntunicameaalbastru-deschis,amfăcutchetăînplinbulevard,înfaţa intrării într-un cămin franco-belgian condusdeoprietenă amameimele. „Pentrumicii refugiaţibelgieni!“Încoşulmeuînfloritplouacubani, iarzâmbetele trecătorilor îmiadânceauconvingereacăsuntomicăpatrioatăadorabilă.Totuşi,ofemeieîmbrăcatăînnegrum-achestionat,măsurându-mădincappână în picioare: „De ce pentru refugiaţii belgieni? cu francezii ce facem?“Eramdescumpănită.Belgieniieraubraviinoştrialiaţi,dar,cândteproclamişovin,trebuiesă-ipuiînprim-planpefrancezi;m-amsimţit învinsăpe terenpropriu.Am trecut şiprinaltemomentecaremi-au lăsatungust amar.Seara,amintratîncăminşiamfostfelicitatăamabil.„Ambanipentrucărbuni“,aspusdirectoarea.Amprotestat:„Baniisuntpentrurefugiaţi.“Cugreuamacceptatideeacăintereselesesuprapuneau;visasemlamanifestăridecaritatemaispectaculoase.Înplus,domnişoaraFevrierîipromiseseuneiinfirmierecă-ivadatoatăcolecta,daroprisejumătatedinbanifărăa-ispuneacestlucru.„Doisprezecefranci,osumăminunată“, îmispuse,politicos, infirmiera.Euadunasem24de franci.Amsimţitcă turbez.Nueramapreciatălajustameavaloare;crezusemcăjocrolulprincipalşi,defapt,fusesemdistribuităîntr-unulsecundar;măpăcăliseră.Totuşii-ampăstrataceleidupă-amiezioamintiresuficientdeluminoasăpentruapersevera.Umblam

prinbazilicaSacré-Cœur împreună cu alte fetiţe, fluturândun stindard şi cântând.Spuneam litanii şirugăciuni pentru dragii noştri soldaţi. Repetam toate sloganurile şi respectam toate consemnele. Înmetrouşiîntramvaieerascrispestetot:„Tăceţi,feriţi-vă,duşmanulascultă.“Sespuneacăuniispioniînfigaceînfeselefemeilor,iaralţiiîmpartcopiilorbomboaneotrăvite.Amintratimediatînjoculde-aprudenţa.Când ieşeam de la şcoală,mama unei colegemi-a oferit nişte bomboane de gumă. Le-amrefuzat:doamnamiroseaaparfum,aveabuzeledatecuruj,degeteleîncărcatecuinelemarişi,culmea,senumeaMalin13.Nucredeamcuadevăratcăbomboanelesuntotrăvite,daramconsideratcăevrednicdelaudăsăexersezartasuspiciunii.O parte din clădirea şcolii Désir fusese transformată în spital. Pe culoare, un puternic miros de

farmaciesecombinacumirosulceriideparchet.Cuveşmintele loralbepătatecuroşu,domnişoareleprofesoare îmipăreaunişte sfinte şi resimţeamovie emoţie când îmi atingeau fruntea cubuzele.Lamineînclasăavenitofetiţărefugiatădinnord;refugiulomarcaseputernic,aveaticurişisebâlbâia;misevorbeamultdespecopiiirefugiaţişivoiamsăfactotceputeampentrualeîndulcisoartaamară.Mi-avenitideeasăadunîntr-ocutietoatedulciurilecaremiseofereau:cândamumplut-ocuprăjiturivechi,

ciocolatăalbită,pruneuscate,mamam-aajutats-oîmpachetezşile-amdus-odomnişoarelor.S-auferitsămăfelicitecuvocetare,darpedeasupracapuluimeupluteauşoaptemăgulitoare.Eramdinceîncemaicuminte;numaiaveamnicifurii,nicicapricii:miseexplicasecădacăvoifi

înţeleaptă şi evlavioasă Dumnezeu va salva Franţa. Când preotul de la şcoala Désir a început să seocupe de mine, am devenit o fetiţă model. Era tânăr, foarte alb la faţă şi foarte fin. M-a primit lacatehism şi m-a iniţiat în bucuria spovedaniei. Îngenuncheam în faţa lui într-o capelă mică şirăspundeam, conştiincioasă, la întrebări. Nu mai ţin minte ce-i spuneam, dar a felicitat-o pe mamapentrusufletulmeunobil;soramea,carefusesedefaţă,mi-apovestitscena.M-amîndrăgostit,purşisimplu,deacestsufletpecaresespuneacă-lam,imaginându-mi-limaculatşiluminosprecumazimaînchivot. Aveam multe fapte meritorii. De Advent14, abatele Martin ne-a dăruit câte o fotografie cupruncul Isus: de câte ori făceam o faptă bună, trebuia să înţepăm cu un ac conturul desenului, carefusesefăcutcucernealădeculoareviolet.ÎnziuadeCrăciun,fiecaretrebuiasăpunăfotografiaprimităîn ieslea ce strălucea în adâncul capelei mari. Am inventat tot felul de mortificări, de sacrificii, decomportări lăudabile astfel încât poza ce-mi fusese încredinţată să fie ciuruită de găuri.Toate acestefapteoenervaupeLouise,darmamaşiprofesoarelemăsusţineau.Amintratîntr-oconfreriedecopiicare senumea„ÎngeriiSfintelorPatimi“, ceeace-miconfereadreptuldeapurta,precumcălugării,otunicăpestehaine şi obligaţiade amedita la cele şaptedureri sufleteşti aleFecioareiMaria.PotrivitunorindicaţiideultimmomentalePapeiPiusX,m-ampregătitpentruprimaîmpărtăşanieprivată15;untimp,m-amretraspentrureculegere.Nuampreaînţelesdecefariseii,alcărornumesemănatulburătordemultcualparizienilor16,seînverşunaserăîmpotrivaluiIsus,darm-amimplicatsufleteşteînceeaceapătimit.Amînghiţitprimameaazimăîmbrăcatăîntr-orochiedetulşipurtândpecapopălărioarădindantelădeIrlanda,legatăcupanglicisubbărbie.Începândcuacelmoment,mamaaveasămăducălaîmpărtăşaniedetreioripesăptămână,laNotre-Dame-des-Champs.Îmiplăceasunetulpaşilornoştripelespezi în uşoara negură a dimineţii. Inspirând mirosul de tămâie, cu privirea îndreptată către auralumânărilor, îmi plăcea să mă prăbuşesc la picioarele Crucii, în timp ce în minte îmi apărea, vag,imagineaceştiideciocolatăcaremăaşteptaacasă.Acestemomentepioasede tăcutăcomuniuneauîntărit legăturileprofundedintremineşimama; în

modclar,deveniseceamaiimportantăfiinţăpentrumine.Întrucâtfraţiieifuseserămobilizaţi,Louiseseîntorseseacasă,lapărinţiiei,pentrua-iajutasălucrezepământul.Nouabonă,Raymonde,cupărcreţ,mieroasăşiafectată,îmiinspiranumaidispreţ.Mamanusemaiduceanicăieriînvizită,primearareorioaspeţişiseocupafoarteintensdesorameaşidemine;măfăceapărtaşăvieţiieimultmaimultdecâtpesorameamaimică:larându-i,erapentruminecaosorămaimareşitoţispuneaucăîisemănfoartemult.Aveamimpresiacăîmiaparţineacutotul,înmodspecial.Tataplecasepefrontînlunaoctombrie;parcăvădşiacumculoaruldelametrouşipemamamergând

alăturideminecuochiiumezi;dinfrumoşiieiochicăpruis-auprelinspeobrajidouălacrimi.Amfostputernicemoţionată.Pedealtăparte,niciodatănuamavutimpresiacătatălmeuarfifostexpusvreunuipericol.Văzusemrăniţi;ştiamcăexistăolegăturădirectăîntrerăzboişimoarte.Darnuconcepeamsubnicioformăcăaceastămareaventurăcolectivăarfipututsămăpriveascăînmoddirect.Înplus,eramconvinsăcăDumnezeuîipurtaogrijăapartetatăluimeu:nueramînstaresă-miimaginezonenorocire.Evenimenteleaudemonstratcăoptimismulmeufuseseîndreptăţit;înurmauneicrizecardiace,tatăl

meuafostinternatlaspitaluldinCoulommiers,apoitransferatlaMinisteruldeRăzboi.Şi-aschimbatuniformaşişi-arasmustaţa.Înaceeaşiperioadă,Louises-aîntorsacasă.Viaţaşi-areluatcursulnormal.

Mătransformasemdefinitivîntr-uncopilcuminte.Laînceputdoarinterpretasemunrol,darcumamfost foarte lăudată pentru comportamentulmeu, ceea cem-a bucuratmult,m-am identificat cu noulpersonaj.Numaieramlafeldenăbădăioasăcaaltădată;măanemiasemînurmadezvoltăriirapideşiauneirujeole:făceambăicusulfşiluamîntăritoare;nu-imaideranjampeadulţicuneastâmpărulmeu;pedealtăparte,gusturilemeleeraupepotrivavieţiipecareoduceamşieramrareoricontrazisă.Acum,în cazul unei neînţelegerimai aprinse, eram capabilă să pun întrebări, să discut. Deseori, ceilalţi selimitaularăspunsuridegenul:„Nuevoie.Dacăamspusnuînseamnăcăaşarămâne.“Chiarşiînastfelde cazuri numămai consideram asuprită.Dobândisem convingerea că părinţiimei îmi doreau doarbinele.Înplus,cuvintelelorexprimauvoinţadivină:Dumnezeumăcrease,murisepentrumineşiisecuveneaosupuneretotală.Simţeampeumeriapăsarealiniştitoareanecesităţii.Amrenunţatastfellaindependenţapecareîncercasems-oapărînprimacopilărie.Anişiani,amfost

doaroglindafidelăavoinţeipărinţilormei.Estemomentulsăspun,atâtcâtştiu,cineerauei,defapt.

Cunosc puţine amănunte despre copilăria tatălui meu. Străbunicul meu, care lucra în domeniulcontrolului impozitelor laArgenton, lăsase fiilor săiomoştenire substanţialădinmomentcemezinulsău a reuşit să fie rentier; buniculmeu – care era fiul celmare – amoştenit, printre alte bunuri, undomeniude200dehectare;s-acăsătoritcuotânărăburghezăproveninddintr-ofamilieavută,dinnord.Pe de altă parte, fie pentru că aşa a dorit, fie pentru că avea trei copii, s-a angajat ca funcţionar laPrimăriadinParis:afăcutcarieră,afostdecoratşiaieşitlapensiecaşefdeserviciu.Modulluideviaţăaveamaimultăstrălucirecaslujbasa.Tatălmeuşi-apetrecutcopilăriaîntr-unfrumosapartamentdepeBulevardul Saint-Germain şi s-a bucurat de un trai foarte îndestulat, dacă nu cumva de-a dreptulopulent.Aveaosorăşiunfratemaimaricael.Frateleeraleneşlaşcoală,zgomotos,deseoriviolentşiîlhărţuia. Plăpând, detestând violenţa, s-a străduit să-şi compenseze debilitatea fizică prin farmec: erafavoritulmameisaleşialprofesorilor.Toatepreocupărileluieraudiametralopuseceloralefrateluimaimare:refractarlasportşilagimnastică,erapasionatdelecturăşidestudiu.Bunicameaîlîncuraja:trăiaînumbraeişifăceatotulpentrua-ifipeplac.ProvenitădinzonaseverăaburghezieiausterepentrucarevalorilefundamentaleerauDumnezeu,munca,datoria,meritulpersonal,aveapretenţiacaunşcolarsă-şiducălaîndepliniresarcinileperfect:înfiecarean,GeorgesprimealaColegiulStanislaspremiulîntâicu coroniţă. În timpul vacanţelor, aduna copiii fermierilor şi se jucau de-a predatul lecţiilor: într-ofotografie,apare încurteade laMeyrignac înconjuratdezeceelevi,băieţişi fete; lângăei,oslujnicăpurtândşorţşibonetăalbeţineînmânăotavăplinăcupaharedeoranjadă.Arămasfărămamăcândavea13ani;imensadurerepecarearesimţit-oafostsporitădefaptulcăs-apomenitsingur,abandonatluiînsuşi.Pentruel,bunicaînsemnalegea.Buniculmeunueradefelcapabilsă-şiasumeacestrol.Înmodcert,gândeabine:detestacomunarziişideclamadinDéroulède.Conştiinţadrepturilorsaleprevalaînsă asupra convingerii că ar avea îndatoriri. Aflat la mijlocul distanţei dintre aristocrat şi burghez,dintremareleproprietar funciar şi funcţionar, respectând religia fărăa fipracticant,nusesimţeaniciperfectintegratînsocietate,niciîmpovăratderesponsabilităţiserioase:practicaunepicurismdebonton.Aleseseunsportaproapetotatâtdedistinscascrima,„bastonul-spadă“,obţinândtitlulde„instructor“,cucare semândrea.Nuagreanicidiscuţiile tensionate,nicigrijile şi lăsacopiii să facă totcevoiau.Tatălmeuacontinuatsăstrăluceascăîndomeniilecareprezentauinterespentruel:latina,literatura;darnuamaiobţinutpremiulîntâicucoroniţă,căcinusemaistrăduiadeloc.În urma unor compensaţii financiare, domeniul Meyrignac avea să fie moştenit de unchiul meu,

Gaston:satisfăcutdeacestviitorsigur,acestas-alăsatînvoialeneviei.Poziţiademezin,ataşamentul

puternicfaţădemamasa,succeseleşcolarel-audeterminatpetata–alcăruiviitornueraasigurat–să-şiexprimepersonalitatea:eraconştientdeaptitudinilesaleşivoiasălepunăînvaloare.Datăfiindlaturaei oratorică, agrea meseria de avocat, cu atât mai mult cu cât era un bun vorbitor. S-a înscris laFacultateadeDrept.Însămi-aspusdemulteorică,dacănul-arfiopritconvenienţele,s-arfiînscrislaConservator. Nu era o butadă: nimic din viaţa lui n-a fost mai autentic ca dragostea pentru teatru.Studentfiind,adescoperitcumaresatisfacţieliteraturacarefermecaepoca;petreceanopţialbecitindAlphonseDaudet,Maupassant,Bourget,MarcelPrévost,JulesLamaître.DareraşimaifericitcândsenumăraprintrespectatoriiaşezaţilaparterlaComediaFrancezăsauînTeatruldeVarietăţi.Nulipseadelaniciunspectacol;eraîndrăgostitdetoateactriţele,îiidolatrizapemariiactori;voiasăsemenecuei,deaceeaserădea,dezgolindu-şichipul.Lavremeaaceea,însaloaneseinterpretaudeseoriscenetedecomedie:aluatlecţiidedicţie,astudiatartamachiajuluişis-aalăturatunortrupedeamatori.Credcăvocaţiainsolităatatăluimeuîşigăseşteexplicaţiaînstatutulsăusocial.Numelelui,anumite

relaţii de familie, camaraderiile din perioada copilăriei, prieteniile din prima tinereţe i-au întăritconvingerea că aparţinea aristocraţiei; îşi însuşise valorile acesteia. Aprecia gesturile elegante,sentimentelealese,dezinvoltura,atitudineaelegantă,fastul,vanitatea,ironia.Sobrelevirtuţiînsuşitedeburghezieîlagasau.Şi-atrecutexamenelegraţiememorieifoartebune,darşi-adedicataniidestudiumaialesplăcerilor:teatre,hipodrom,cafenele,saloane.Îlpreocupauatâtdepuţinsucceselerâvnitedeoameniiderând,încât,dupăceşi-aluatdiplomadeabsolvire,nus-amaiostenitsăsusţinăoteză;s-aînscrislaCurteadeApelşis-aangajatsecretarlaunavocatexperimentat.Dispreţuiasucceseleobţinuteprin muncă şi efort; după părerea lui, cineva „de familie bună“ avea, în mod cert, toate calităţilenecesare:spirit,talent,farmec,distincţie.Mareaproblemăeracă,înaceastăcastăcăreiaconsideracăîiaparţine,elnu însemnanimic;aveaunnumecuparticulănobiliară,daracestaeranecunoscut şinu-ideschidea nici uşile cluburilor, nici pe ale saloanelor elegante. Iar pentru a trăi ca unmare senior îilipseaumijloacele.Nupuneapreţpeceeacearfipututajungeîntr-osocietateburgheză–distinsavocat,tatădefamilie,cetăţeanonorabil.Porneaînviaţăcumâinilegoale,dispreţuindbunurilecaresecâştigă.Pentruaremediaaceastăcarenţăîirămâneaosingurăsoluţie:săsemanifeste.Dar, ca să temanifeşti, ai nevoie demartori; tatălmeu nu aprecia nici natura, nici solitudinea; se

simţeabinenumaiînsocietate.Meserialuiîlatrăgeadoarînsensulîncare,pledând,unavocatsedăînspectacol. Tânăr fiind, se îngrijea de ţinuta sa ca un dandy. Obişnuit încă din copilărie cu uncomportamentdeseducător,şi-acreatreputaţiadevorbitorstrălucitşidepersonajplindefarmec;toateacestesuccesenuerauînmăsurăsă-lsatisfacăpedeplin,căciprinelereuşisedoarsăatingăunnivelmediocru în acele saloane în care importante erau doar averea şi titlurile nobiliare. Pentru a recuzaierarhiaspecificăacesteilumiarfitrebuits-oconteste,deci–ţinândcontcă,pentruel,claseleinferioarenuaveauimportanţă–săseplasezeînafaralumii.Literaturaîţidăposibilitateasăterăzbuniperealitatestăpânind-oprinficţiune;dar,tocmaipentrucăerauncititorpasionat,tatălmeuştiacăpentruascrieooperăliterarăenevoiedeomuncăobositoare,destrădanii,derăbdare;eoactivitatesolitară,încazulcăreiapubliculrămâneovirtualitate.Teatrul,înschimb,ofereaosoluţieavantajoasăproblemelorsale.Actorulocoleştechinurilecreaţiei;luiiseoferă,gataalcătuit,ununiversimaginarîncareexistăunlocrezervatpentruel;semanifestă înrol, încarneşioase, înfaţaunuipublic încarneşioase; limitat lafuncţia de oglindă, publicul îi reflectă, supus, imaginea; pe scenă, actorul este stăpânul şi există cuadevărat; se simte realmente stăpân. Tatăluimeu îi plăcea înmod deosebit să semachieze: când îşipotriveaperucaşifavoriţii,seascundeapeelînsuşi;şiastfelevitaoriceconfruntare.Nueranicisenior,niciomderând:aceastăindistincţiesepreschimbaînplasticitate;încetândcudesăvârşiresămaifieel,

deveneaoricine:îidominapetoţi.E de la sine înţeles că nu s-a gândit niciodată să sfideze prejudecăţilemediului în care trăia şi să

devinăactorprofesionist.S-adedicatteatruluipentrucărefuzasăseresemnezecupoziţiasamodestă:nuvoiasădecadă,dimpotrivă.Areuşitsădeaoloviturăcuefectdedouăorimaiputernic:încercândsăgăseascăunremediuîmpotrivauneisocietăţicareavearezerveîna-şideschidelargporţile,apătrunsdincolodeele.Graţietalentuluisăudeactoramator,apătrunscuadevăratîncercurimultmaieleganteşimaipuţinsobredecâtmediulsăudebaştină;aicisepreţuiaubărbaţiispirituali,femeilefrumoaseşiplăcerea.Actorşiomdelume,tatălmeuîşigăsisecalea.Întregulsăutimplibereradedicatcomedieişipantomimei.Chiar şi în ajunul căsătoriei sale s-a suit pe scenă.Abia întors din călătoria de nuntă, aconvins-oşipemamasăaccepteunrol,frumuseţeaeicompensându-ilipsadeexperienţă.AmpovestitdejacălaDivonne-les-Bainsparticipau,andean,laspectacoleledatedeotrupădeamatori.Mergeaudeseori la teatru.Tatălmeuprimea revistaComœdia şierapermanent lacurentcubârfeledinculise.Unul dintre prietenii săi apropiaţi era actor laTeatrulOdéon.Cât timp a fost internat la spitalul dinCoulommiers, a compus o piesă de revistă şi a jucat-o, colaborând cu alt bolnav, şansonetistulGabriello,pecare-linvitacâteodatălanoiînvizită.Maitârziu,cândn-amaiavutmijloacelenecesarepentruaduceoviaţămondenă,acontinuatsăurcepescenăîndiverseocazii,chiarşiînspectacoledebinefacere.Originalitatealuiserezumalatenacitateaacesteipasiuni.Opiniileîieraupepotrivatimpuluişiclasei

căreia îi aparţinea. Deşi considera utopică ideea restaurării monarhiei, resimţea dezgust faţă derepublică.DeşinufăceapartedinActionfrançaise17,aveaprieteniprintreceidinCamelotsduroi18şiîi admira peMaurras şi Daudet. Nu accepta să fie puse în discuţie principiile naţionaliste; dacă eracinevaatât denesocotit încât să abordeze subiectul în contradictoriu, tata refuza, râzânddispreţuitor:dragostea sa pentru Patrie era mai presus de argumente şi de cuvinte. „Este singura mea religie“,spunea.Detestaveneticii,erarevoltatdefaptulcălisepermiteaevreilorsăseamesteceînproblemeleţăriişieraconvinsdevinovăţialuiDreyfusînaceeaşimăsurăîncaremamaeraconvinsădeexistenţaluiDumnezeu.CiteaLeMatin19şi,într-ozi,s-aenervatlaculmecândunuldintreveriiSirmioneaadusacasăL’œuvre20,„zdreanţaasta“. Îl considerapeRenanunmaregânditor,dar respectaBiserica şi îirepugnau legileCombes21.Convingerile salemorale aveau la bază cultul familiei; femeia-mamăerasfântăpentruel;consideraimperiosnecesarcasoţiilesăfiefideleşitinereleinocente,dareradeacordca bărbaţii să aibă libertăţi depline, lucru care-l făcea indulgent cu aşa-zisele femei uşoare. În modcaracteristic,idealismulseîmbinalaelcuunscepticismînruditcucinismul.FremătalaCyrano,îlgustape Clément Vautel, se desfăta cu Capus, Donnay, Sacha Guitry, Flers şi Caillavet. Naţionalist şibulevardier,eraatras,înegalămăsură,demăreţieşidefrivolitate.Copilă fiind,mă fermecase fiindcă era vesel şi vorbăreţ; crescând, am realizat că-l pot admira cu

adevărat: mă uluiau cultura, inteligenţa şi bunul lui simţ fără cusur. Acasă, preeminenţa sa eraincontestabilă–mama,cuoptanimaitânărăcael,i-orecunoşteadintoatăinima;eloiniţiaseîntainelevieţii şi ale literaturii. „O soţie este desăvârşită de soţ şi este de datoria lui s-o formeze“, spunea eldeseori. Îi citea cu voce tareOriginile Franţei contemporane de Taine şi Eseu asupra inegalităţiiraselor umane de Gobineau. Nu a susţinut niciodată, din aroganţă, ceea ce nu putea argumenta:dimpotrivă, avea pretenţia că îşi cunoaşte limitele.A venit de pe front cu subiecte pe caremama legăsea răpitoare şinu le-adezvoltat, evitândastfeloabordaremediocră.Aceastădecenţăeraexpresialucidităţiidatorităcăreiafiecarepărereasa,luatăînparte,eraireproşabilă.

Pemăsurăcecreşteam,seocupadinceîncemaimultdemine.Îmisupravegheacuogrijădeosebităortografia;dupăce-iscriam,îmitrimiteaînapoiscrisorilecorectate.Întimpulvacanţelor,îmidădeasăscriudupădictaretextecareridicauproblemeşipecare,deobicei,lealegeadinVictorHugo.Întrucâtciteammult,făceampuţinegreşelişielspunea,plindesatisfacţie,căamortografiaînsânge.Pentrua-mi dezvolta gustul pentru literatură, a alcătuit omică antologie într-un carnet îmbrăcat înmoleschinnegru:EvangheliadeCoppée,PaiaţamicuţeiJeannedeBanville,Vai!Dacăaşfiştiut!deHégésippeMoreauşialtecâtevapoeme.Măînvăţasălerecitcuintonaţie.Mi-acititcuvocetaredinclasici,RuyBlas,Hernani, piesele luiRostand, Istoria literaturii franceze deLanson şi comediile luiLabiche. Îipuneamnumeroaseîntrebărişiîmirăspundeacubunăvoinţă.Număsimţeamintimidatădeel,însensulcă numă simţeamdeloc stingherită în faţa lui; pe de altă parte, n-am încercat niciodată să depăşesclimitarânduităîntrenoi;eraumultesubiectepecarenicipringândnumi-arfitrecutsăleabordezcuel;nu eram în ochii lui nici corp, nici suflet, eram spirit. Relaţiile noastre se situau într-un domeniutransparent,încarenuseputeaproduceniciociocnire.Nusecoboralanivelulmeu,darmăridicalaallui, făcându-măsămăsimtommare,ceeacemăumpleademândrie.Cândreveneamlanivelulmeuobişnuit, intrampe teritoriulmamei; tata îi încredinţase totalgrijadeavegheaasupraexistenţeimelefiziceşidea-mifaceeducaţiamorală.Mamas-anăscutlaVerdun,într-ofamilieburghezăbogatăşicucernică;tatălei,careerabancher,îşi

făcusestudiilelaiezuiţi,iarmamaei,într-unpensiondecălugăriţe.Françoiseaveaunfrateşiosorămaimici decât ea. Devotată trup şi suflet soţului ei, bunicuţa manifesta faţă de copiii săi o afecţiunerezervată; Lili, mezina, era favorita bunicuţului; mama a suferit resimţindu-le răceala. La semi-internatul mânăstirii Oiseaux şi-a găsit consolarea în călduroasa preţuire cu care au înconjurat-ocălugăriţele; s-a dedicat studiului şi credinţei: după ce şi-a luat diploma de absolvire a cursuluielementar, şi-a continuat perfecţionarea intelectuală sub îndrumareaunei stareţe.Adolescenţa i-a fostmarcatăşidealtepricinidetristeţe.Copilăriaşiprimaparteatinereţiii-aulăsatungustamar,carenuaveasătreacănicicândcutotul.Lavârstade20deani,strânsăîntr-uncorsetcubalene,obişnuiasă-şiînăbuşepornirileşisă-şitreacăsubtăceretristeţile,sesimţeasingurăşineînţeleasă;înpofidafrumuseţiiei,n-aveasiguranţădesineşiaacceptatfărăentuziasmsămeargălaHoulgatecasăîntâlneascăuntânărnecunoscut.S-auplăcut.Cuceritădeexuberanţatatăluimeu,sensibilizatădedragosteapecarei-oarăta,mamas-adeschiscaofloare.Înprimelemeleamintirieotânărăfemeiezâmbitoareşiveselă.Daraveaşicevasemeţînea,cevacare,dupăcăsătorie,aînceputsăsemanifeste.Tatasebucuraînochiimameideunmareprestigiuşieaconsideracăsoţiatrebuiesăsesupunăsoţului.DarcuLouise,cusorameaşicu mine era autoritară, uneori până la vehemenţă. Dacă era contrazisă sau se simţea ofensată deatitudinea celor apropiaţi, reacţiona deseori cu furie şi, izbucnind violent, spunea fără înconjur cegândea.Cutoateacestea,însocietateeratimidă.Făcuseunmareefortdeadaptarelanoulmediuîncarefuseseadusăbrusc şi careera totaldiferitdeanturajul eiprovincial.Tinereţea, lipsadeexperienţă şidragosteapentrutatălmeuauvulnerabilizat-o;setemeadecriticişi,pentrualeevita,aveagrijă„săfacăce făcea toată lumea“. În noul ei cerc, preceptelemorale de laOiseaux erau doar parţial respectate.Nevrândsăparănaivă,arenunţatsăjudecelucrurileînconformitatecupropriilerepere:aluathotărâreadeasesupuneconvenienţelor.Celmaibunprietenaltatăluimeutrăiamaritalcuofemeie–fărăaficăsătoriţi,adicăpăcătuind,lucrucarenu-lîmpiedicasăvinădeseoriînvizitălanoi;concubinaluinueraînsăacceptată.Mameinicinui-atrecutpringândsăprotesteze–într-unsenssauîncelălalt–împotrivauneiinconsecvenţesancţionatedeobiceiurilemondene.Aacceptatmultealtecompromisuri,ceeacenui-aalteratprincipiile;poatecă,pentruacontrabalansaacesteconcesii,îninteriorşi-apăzitcustrăşnicie

intransigenţa.Cutoatecăeraneîndoielnicotânărăsoţiefericită,reuşeafoartegreusăsepareviciuldesexualitate:pentruea,imagineacărniierastrânslegatădeceaapăcatului.Întrucâtuzanţeleîicereausăscuze anumite extravaganţe ale bărbaţilor, şi-a concentrat severitatea asupra femeilor; nu concepeaexistenţavreunei trepte intermediare între„femeilecinstite“şicele„petrecăreţe“.Resimţeaorepulsieatâtdeputernică faţădeproblemele„fizice“, încâtnuaabordatniciodatăacest subiect cumine;nicimăcarnumi-aspuslacesurprizesămăaşteptînpragulpubertăţii.Întoatecelelaltedomeniiîmpărtăşeaideiletatăluimeu,fărăsăparăcăi-arfigreusălepunădeacordcuconvingerileei.Tataerauimitdeparadoxurilesufletuluiomenesc,deereditate,deciudăţeniileviselor;nuamvăzut-oniciodatăpemamauimitădeceva.Totatâtdepătrunsăderăspunderilesalepecâteratatadedegajat,s-adedicatdintotsufletulmisiunii

eieducative.Acerutsfatulconfreriei„Mamecreştine“şidiscutadeseoricudomnişoarelede-acolo.Măduceachiarealaşcoală,asistalaore,îmicontrolatemeleşilucrările;aînvăţatenglezaşiaînceputsăstudiezelatinacasămăpoatăsupraveghea.Îmiselectalecturile,măducealabisericălaliturghieşilabinecuvântare;mama,sorameaşicuminenefăceamîmpreunărugăciunilededimineaţăşideseară.Măasistaînoriceclipăşipână-nadânculsufletului,şinufăceamniciodeosebireîntreprivireaeişiceaaluiDumnezeu.Niciunadintremătuşilemele–nicimăcarmătuşaMarguerite, care fuseseeducată laSacré-Cœur–nupracticareligiacuatâtafervoare:mamaseîmpărtăşeadeseori,serugastăruitor,citeanumeroasescriericucernice.Purtareaîierapemăsuracrezului:gatasăsesacrifice,eratotaldevotatăalorsăi.Nuoconsideramosfântăpentrucăîmierapreaapropiatăşipentrucăseenervaprearepede,darexemplulei îmipăreaconvingător:puteamsă fiu,deci trebuiasă fiu, la feldecredincioasăşidevirtuoasăcaea.Căldura iubiriiei răscumpăra toate ieşirilenestăpânite.Dacăar fi fost fărăcusur,darmaipuţinapropiatădemine,n-arfiavutoinfluenţăatâtdecopleşitoareasupramea.Într-adevăr,mareleeiascendentsedatora,înbunăparte,apropieriidintrenoi.Tatamătratacapeun

ommare;mamaseîngrijeadecopilulcareeram.Eramaiindulgentăcuminedecâtel:isepăreanormalsămăascultecândspuneamprostii,ceeacepetataîlirita;odistrauglumeleşiscrisulmeuneciteţ,carepeelnu-ldistraudeloc.Voiamsăfiuapreciată;dar,pedealtăparte,aveamfundamentalnevoiesăfiuacceptatăaşacumeramcuadevărat,cutoateminusurilevârsteimele;prinafecţiuneaei,mamamăfăceasăfiupedeplinîmpăcatăcumineînsămi.Celmaimultîmiplăceasămălaudetata;dar,dacămăcriticapentrucă îi făcusemdezordinepebirousaudacăexclama„Copiiiăştiasunt idioţi!“,nupreadădeamimportanţăcuvintelorpecare,dealtfel,nicielnulerosteacumareseriozitate;înschimb,oricereproşalmamei, orice vagă încruntare de sprâncene mă nelinişteau: fără încuviinţarea ei nu mă simţeamîndreptăţităca fiinţă.Mădureadezaprobareamamei tocmaipentrucămăaşteptam labunăvoinţă.Lavârstadeşapte-optaninuaveamniciunfeldereţineriînfaţaei,îivorbeamnestingherit.Suntsigurădeacestlucru,căciîmiamintesc,încelemaimiciamănunte,oîntâmplare.Dupărujeolă,amavutouşoarăscolioză;doctorulatrasatoliniede-alungulcoloaneimelevertebralecaşicumspatelemeuarfifosttabladelaşcoalăşimi-aprescrisşedinţedegimnasticăsuedeză.Amluatcâtevalecţiiînparticular,cuunprofesor înalt şiblond. Într-odupă-amiază,aşteptându-l,exersamsuitulpebara fixă;odatăajunsăsus,amsimţitomâncărimeciudatăîntrecoapse;senzaţiaeraplăcutăşineaşteptată;amluattotuldelacapăt;fenomenuls-arepetat.„Ceciudăţenie“,i-amspusmamei,şii-amdescriscesimţisem.Aluatunaerindiferentşiavorbitdesprealtceva;mi-amdatseamacăatinsesemaceltipdesubiectdelicatcarenuputeasăaibărăspuns.Mai târziu, atitudinea mea s-a schimbat. Peste un an sau doi, când îmi puneam întrebări asupra

„legăturilordesânge“, lacarese făceadeseori referire încărţi, şiasupra„roduluipântecului tău“din

Bucură-te,Marie,nui-amîmpărtăşitmameibănuielilemele.Efoarteposibilca,întretimp,săfiopusrezistenţă ladiverse întrebări, iar eu să fi uitat acest lucru. Însă tăcereameaaveao semnificaţiemaigenerală: începusem să mă controlez. Mama mă pedepsea rareori şi, pentru că avea mâna uşoară,palmelepecaremiledădeanudureau.Cutoateacestea,fărăs-oiubescmaipuţin,amînceputsămătemdeea.Foloseafrecventuncuvântcare,pemineşipesoramea,nefăceasăîncremenim:„Eridicol!“Oauzeamdeseoridândacestverdictcândcritica,împreunăcutata,comportamentulunuiterţ;cândsereferealanoi,nearuncadinînaltulceruluifamilialînstrăfundurileundezăcearestullumii.Întrucâtnuputeamanticipacegest,cecuvântriscasădeclanşezetotul,oricefăceamputeafipericulos:prudenţanespuneacătrebuiesătăcemchitic.Îmiamintesccâtamfostdeuimitecând,cerându-ivoiesăneluămcunoi păpuşile în vacanţă, ne-a răspuns „De ce nu?“ . Ani în şir ne înfrânaserăm această dorinţă.Indiscutabil,mătemeamdedispreţuleişi,dintimiditate,aveamgrijăsă-levit.Dartotodată,cândochiiîisclipeaudefuriesaupurşisimpluîşiîncreţeabuzele,credcămătemeam,înegalămăsură,sănucadîn dizgraţie şi să nu-i stârnesc frământări în suflet. Dacă m-ar fi prins cu minciuna, manifestărileindignăriieim-arfifăcutsăsufărmaimultdecâtpropria-miruşine:gândulcăs-arfipututîntâmplaaşacevaeraatâtdecumplit,încâtspuneamtotdeaunaadevărul.Evident,nurealizamcăgrabamameideadezaprobaoricelucrusurprinzător,ieşitdintipare,preîntâmpinatulburareapecarearfistârnit-oîneaorice tip de conflict: simţeam doar că expresiile neobişnuite, planurile neaşteptate o nelinişteau.Răspundereace-mireveneaîmiamplificadependenţa.Trăiamastfelamândouăîntr-unfeldesimbiozăşi,cutoatecănuamimitat-o,eam-aformat.Mi-a

insuflatsimţuldatoriei,darşiimportanţasacrificiuluidesineşiasobrietăţii.Tatăluimeuîiplăceasăsefacăremarcat, însădelamamaamînvăţatsăfiudiscretă,să-micontrolezvocabularul,să-miînfrânezdorinţele, să spun şi să facexact ceeace trebuia spus şi făcut.Nupretindeamnimic şi aveampuţineiniţiative.Părinţiimeiseînţelegeaufoartebine,ceeaceconsolidarespectulpecare-lpurtamfiecăruiadintreei.

Acesta emotivul pentru care am reuşit să trec cu vederea un lucru care, altfel,mi-ar fi ridicatmariprobleme; tatanuparticipa laslujbelereligioaseşizâmbeaironiccândoauzeapemătuşaMargueritevorbinddespreminuniledelaLourdes:pescurt,nueracredincios.EramatâtdeprofundconvinsădeexistenţaluiDumnezeu,încâtlipsaluidecredinţănum-atulburat;totuşi,tatanugreşeaniciodată:cumseexplicafaptulcăseînşelaînprivinţaceluimaievidentdintretoateadevărurile?Ladreptvorbind,eracevadeneconceput.Totuşi,amacceptatfărăproblemeatitudineatatei,datfiindcămama,careeraatâtdecucernică,dădeaimpresiacăoconsiderăfirească.Urmareaafostcăm-amdeprinscuideeacăviaţameaintelectuală–personificatădetata–şiviaţaspirituală–călăuzitădemama–suntdouădomeniifundamentaldiferite,întrecarenupoateexistaniciodatăvreolegătură.CredinţaînDumnezeuintraîntr-oaltăordinealucrurilordecâtinteligenţa,iaraspectelepământeşti–cultura,politica,afacerile,uzanţeleşiobiceiurile–nuţineaudereligie.Dinacestmotiv,înforulmeuinteriorl-amîndepărtatpeDumnezeudelume,ceeaceaveasăinfluenţezeprofundîntreagameaevoluţieulterioară.Situaţiameafamilialăoreaminteapeceaatatei:şielseaflaseîntr-unechilibruinstabil,prinsîntre

dezinvolta lipsă de credinţă a bunicului meu şi sobrietatea burgheză a bunicii. Şi în cazul meu,individualismultateişieticaluiprofanăcontrastaucuseveramoralătradiţionalistăpecaremi-oinculcamama.Faptul că amdevenit o intelectuală se explică, înmareparte, prin acest dezechilibru caremăîmpingeapedrumulcontestaţiei.Deocamdată,măsimţeamocrotităşicălăuzităatâtpepământ,câtşiînceruri.Pedealtăparte,eram

fericităcănumăaflamdoareuladiscreţiaadulţilor;existacinevacareîmpărtăşeacondiţiadecopilcu

mine:soramea,alcăreirolurmasădevinăfoarteimportantcândaveamsăîmplinescşaseani.IsespuneaPăpuşica22şieracudoianişijumătatemaimicădecâtmine.Sespuneacăseamănăcu

tata. Blondă, cu ochi albaştri, fotografiile din copilărie o înfăţişează cu privirea parcă înceţoşată delacrimi.Naştereaeidezamăgise,căciîntreagafamiliedoreasăvinăpelumeunbăiat;sigurcănimeninui-apurtatvreodatăpică,darpoatecăsuspineledinjurul leagănuluiein-aurămasfărăurmări.Toţisestrăduiau să ne trateze exact la fel; eram îmbrăcate identic, aproape totdeauna ieşeam împreună laplimbare, împărţeam aceeaşi viaţă; cu toate acestea, fiind sora mai mare, beneficiam de anumiteavantaje.AveamocamerăîmpreunăcuLouiseşidormeamîntr-unpatmare,dinlemnînvechit,sculptat,deasupracăruiaseaflaoreproduceredupătabloulÎnălţareaMaiciiDomnuluialluiMurillo.Pentrusorameaseinstalaunpatcugrilajîntr-unculoarîngust.Înperioadaserviciuluimilitaraltatei,eueramceacareoînsoţeapemamacândmergeasă-lvadă.Plasatăîntr-unplansecund,„ceamică“aproapedădeaimpresiacăprisoseşte.Pentrupărinţiimei,eufusesemoexperienţănouă:suroriimelei-arfifostmultmaigreusă-isurprindăprincevaşisă-iuimească;eunufusesemcomparatăcunimeni–eaeramereucomparatăcumine.LaşcoalaDésir,domnişoareleaveauobiceiulsă ledeacaexemplumezinelorpesurorile mai mari; orice ar fi făcut Păpuşica, trecerea timpului, sublimările legendei hotărau că euizbutisemmaibinedecâtea;nuareuşitniciodatăsădepăşeascăacestprag,indiferentdeefortuldepusşide succesul repurtat. Deseori, seara, aşezată pe scăunelul ei, jertfea lacrimi amare pentru aceastăfatalitatedeneînţeles.Isereproşafireadefiinţăveşnicnemulţumită;astfel,iseadânceacomplexuldeinferioritate.Ar fi putut să numă simpatizeze, dar, paradoxal, era în largul ei doar în preajmamea.Simţindu-mă confortabil în rolul solemnde sorămaimare, numămândreamdecât cu superioritateavârstei;consideramcăPăpuşicaestefoartedeşteaptăpentruaniiei;oconsideramceeaceera,defapt:unadintresemenelemele,maipuţinvârstnică;ştiacăoplacşi-mirăspundeacuundevotamentabsolut.Eraomulmeu,secundulmeu,duplicatulmeu:nuneputeamlipsiunadealta.Compătimeamcopiiisingurilapărinţi;dupăpărereamea,dacătejucaideunulsingurîţiomorai,pur

şisimplu,timpulîncelmaianostmodcuputinţă.Îndoi,eraantrenantsăbaţimingeasausăjocişotron,iaralergatuldupăcercse transforma într-ocompetiţie.Simţeamnevoiasămă întovărăşesccucinevachiar şi când reproduceam desene prin calchiere sau coloram în tonuri ţipătoare vreun catalog;concurând,colaborând,operafiecăreiaîieradestinatăceleilalteşinumaierafărărost.Jocurilecare-miplăceau cel mai tare erau acelea în care întruchipam personaje: necesitau, în mod obligatoriu, uncomplice.Nuaveammultejucării;celemaifrumoase–tigrulcaresăreaşielefantulcare-şiridicalabele–erauţinutesubcheiedepărinţiinoştri;cudiverseocazii,learătauoaspeţilorcasă-iminuneze.Nu-mipăreadeloc rău.Măsimţeammăgulită să fiuproprietaraunorobiectecare-idistraupeoameniimari;preferam să fie obiecte de valoare, nicidecum obişnuite. Oricum, accesoriile – mirodenii, seturi debucătărie, uniforma şi instrumentele medicale trebuincioase infirmierei – nu îndestulau imaginaţia.Pentruadaviaţăpoveştilorpecareleinventamaveamnevoie,obligatoriu,deoparteneră.Eramconştientedebanalitateamultor istorioareşi întâmplăripecare leregizam:fărăsănesimţim

jenatecâtuşidepuţindeprezenţaadulţilor,vindeampălăriiorisfidamgloanţelenemţilor.Darscenariilepreferateeraucelecaretrebuiaujucatepeascuns.Aparent,erautotalnevinovate;dar,transpunândîntr-unaltplan impulsurileneprevăzutuluicopilărieinoastresauanticipândviitorul,deşteptau înnoicevaintimşitainic.Voispuneînaltăpartecaredintreeleîmipăreaucelemaiîncărcatedesemnificaţii.Înfapt, mai degrabă eu mă exprimam prin intermediul lor din moment ce le impuneam surorii mele,distribuind-o în roluri pe care le accepta fără crâcnire. Când vestibulul era copleşit de tăcerea,întunericulşiplictisealaspecificeclădirilorburgheze,dădeamfrâuliberhimerelormele;leîntrupamcu

omulţimedegesturişicuvinteşi,uneori,captivându-nereciproc,reuşeamsănedesprindemdelumepânăînmomentulîncareovoceautoritarănereaducealarealitate.Reluamtotuladouazi.„Haisănejucămde-achestiaaia“ ne spuneam.Launmoment dat, tema, preades repetată, nunemai inspira;alegeamaltaşi-irămâneamfidelecâtevaoresaucâtevasăptămâni.Suroriimeleîidatorezfaptulcă,prinjoc,mi-apotolitfoameamultorînchipuiri;toteam-aajutatsă

mă smulg din muţenie în viaţa de zi cu zi; alături de ea, m-am deprins să comunic. Când nu eraprezentă,pendulam întreextreme:cuvântulera,dupăcaz, fieunsunet inutilprodusdeguramea, fiecevaserios,dacăeraadresatpărinţilormei;cândPăpuşicaşicuminediscutam,cuvinteleaveauunsensşinucântăreaupreagreu.Nuamcunoscutcueaplăcereadeafaceschimb,căciaveamtotulîncomun;dar,comentândcuvocetareincidenteleşiemoţiiledinziuarespectivă,lesporeamimportanţa.Nueranimicdubiosîncuvintelenoastre;totuşi,prinimportanţapecarele-oacordafiecare,elecreauîntrenoiocomplicitatecareneizoladeadulţi;aveam,împreună,grădinanoastrăsecretă.Şieaneerafoarteutilă.Tradiţiilenesupuneaulaosumedeniedecorvezi,maialesînpreajmanoului

an;lamătuşi,conformtradiţieidinBretagne,trebuiasăluămpartelainterminabilemesedefamilieşisămergemînvizităladiversedoamnebătrâneşimucegăite.Deseorine-amsalvatdingheareleplictiseliirefugiindu-ne învestibuleşi jucându-ne„de-achestiaaia“.Vara,bunicuţulorganizacumarebucurieexcursii în pădurile de la Chaville sau de laMeudon; singura posibilitate de a îndepărta lâncezealaacestor plimbări era să vorbim între noi; ţeseam planuri, depănam amintiri; Păpuşica îmi puneaîntrebări;îipovesteamepisoadedinistoriaImperiuluiRomanşidinistoriaFr