Studiul de fezabilitate privind repopularea cu castor în Delta Dunării
51
INSTITUTUL DE CERCETĂRI ŞI AMENAJĂRI SILVICE – STAȚIUNEA BRAŞOV Braşov, str. Cloşca nr.13; Tel.: 0268 419936; Fax: 0268 415338; E-mail: [email protected] Studiu de fezabilitate privind repopularea cu castor în Delta Dunării BRAȘOV 2013
Transcript of Studiul de fezabilitate privind repopularea cu castor în Delta Dunării
INSTITUTUL DE CERCETĂRI ŞI AMENAJĂRI SILVICE – STAȚIUNEA BRAŞOV
Braşov, str. Cloşca nr.13; Tel.: 0268 419936; Fax: 0268 415338; E-mail: [email protected]
SSttuuddiiuu ddee ffeezzaabbiilliittaattee pprriivviinndd
rreeppooppuullaarreeaa ccuu ccaassttoorr îînn DDeellttaa DDuunnăărriiii
BBRRAAȘȘOOVV
2013
2
CUPRINS
I. SCOPUL PROIECTULUI …………………...............................................................…................
II. OBIECTIVE GENERALE………………………………………………………………...............
IIIIII.. DDEESSCCRRIIEERREEAA SSPPEECCIIEEII…………………………………………………………………………………………………………..................................................................
IIIIII.. 11.. TTaaxxoonnoommiiee…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..............................
III. 2. Biologie și etologie……………………………………………………………..........................
III. 3. Patologie.......................................................................................................................................
III. 4. Formarea familiilor………………………………………………………...................................
IV. AMENINȚĂRI PRINCIPALE………………………………………………................................
V. ISTORIA CASTORULUI ÎN EUROPA ȘI ROMÂNIA……………………………....................
VI. REFACEREA POPULAȚIEI DE CASTOR………………………………………......................
VII. PREZENȚA ISTORICĂ A CASTORULUI ÎN ZONA STUDIATĂ …………........................
VIII. SCURTĂ DESCRIERE A ZONEI STUDIATE……………………………………….............
IX. EVALUAREA HABITATULUI…………………………………………………………..............
IX. 1. Metodă ……………………………………………………………………………….................
IX. 2. Rezultate ……………………………………………………………………………..................
IX. 3. Descrierea habitatului ………………………………………………………………..................
X. Repopularea cu castori în Delta Dunării ………………............……………………….................
X.1. Habitate corespunzătoare pentru repopulare și numărul de exemplare de castor necesare............
X. 2. Efective de castori necesare .........................................................................................................
X. 3. Etapele relocării castorilor ............................................................................................................
X. 4. Costul estimat al repopulării și monitorizării castorilor eliberați în Delta Dunării ….................
X. 5. Factori naturali și antropici care pot influența succesul repopulării............................................
X. 6. Beneficii și impactul repopulării …………………………………………….............................
XI. CONCLUZII…………………………………………………………………….............................
BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................................
ANEXA I………………………………………………………………………………………..............
ANEXA II………………………………….…………………………………………………................
3
3
3
3
4
6
7
8
9
12
19
20
21
21
27
27
33
33
34
35
37
38
39
40
42
43
48
3
I. SCOPUL PROIECTULUI ȘI OBIECTIVE GENERALE
Inițiativa Rewilding Europe în Delta Dunării urmărește îmbinarea conservării
ecosistemelor/vieții sălbatice cu serviciile aduse de aceste ecosisteme și dezvoltarea comunitară ca
bază pentru creșterea calității vieții și un viitor mai bun al populației locale. Atingerea acestui scop va
contribui la menținerea și îmbunătățirea biodiversității și vieții sălbatice din Delta Dunării printr-o
combinație de măsuri de conservare și dezvoltarea de afaceri bazate pe natura sălbatică. Inițiativa va
contribui la creșterea potențialului comunităților locale, al societății civile și autorităților locale,
pentru a juca un rol activ în conturarea dezvoltării locale durabile a regiunii. Două zone au fost astfel
identificate în partea estică a Deltei Dunării, pe teritoriul administrativ al comunelor C.A.Rosetti și
Sfântu Gheorghe, ele devenind arii-pilot pentru activitățile de rewilding din Delta Dunării.
II. OBIECTIVE GENERALE
Evaluarea zonelor din proiect de pe teritoriul Deltei Dunării pentru stabilirea unei populații
viabile de castor european (Castor fiber) indică faptul că principalele arii vizate (la sud de brațul
Sfântu Gheorghe și în depresiunea Sulina - complexul de canale și lacuri Roșu-Puiu) sunt
adecvate pentru repopularea cu castori. Se vor oferi de asemenea scenarii alternative în cadrul
programului de repopulare, alegând cele mai bune opțiuni bazate pe capacitatea de suport a
zonelor propuse spre repopulare, cât și în funcție de nivelul de risc, pentru obținerea unei
populații viabile de castor în Delta Dunării.
Evaluarea oportunităților de reintroducere a cerbului carpatin (Cervus elaphus) și/sau a cerbului
lopătar (Dama dama) în zona pădurii Letea și a grindurilor adiacente, precum și în zonele de grind
din jurul localității Sfântu Gheorghe (Grindul Cerbului, Ivancea, Crasnicol, Plopilor etc). Se vor oferi
scenarii alternative și recomandări pentru fiecare specie din programul de reintroducere, cu indicarea
celor mai bune opțiuni în funcție de capacitatea de suport a habitatelor existente și a nivelului de risc
în stabilirea unor populații viabile din speciile propuse.
IIIIII.. DDEESSCCRRIIEERREEAA SSPPEECCIIEEII
IIIIII..11.. TTaaxxoonnoommiiee
CCaassttoorruull eeuurraassiiaattiicc –– CCaassttoorr ffiibbeerr
Specia aparține:
Ordinului Rodentia,
Subordinul Sciuromorpha,
Superfamilia Sciuroidae,
Familia Castoridae,
Genul Castor
4
III.2. Biologie și etologie
Castorul este un animal semiacvatic, cu activitate nocturnă și de crepuscul, cu multiple
adaptări care-i permit explorarea mediului acvatic. În apă, castorul are o postură hidrodinamică,
propulsându-se cu ajutorul labelor posterioare și al cozii.
Greutatea unui adult variază între 18 și 25kg, iar lungimea completă a corpului (incluzând coada)
este de aproximativ 80-120cm.
Simțurile. Castorul are un simț al mirosului extrem de bine dezvoltat, precum și un auz foarte
bun, care compensează o vedere relativ slabă, care totuși îi permite să distingă culorile.
Dinții. Incisivii au rădăcini deschise, sunt mari, au creștere continuă și se auto-ascut.
Suprafața exterioară este acoperită cu smalț tare, de culoare portocaliu-aprins.
Coada este folosită la înot, pentru menținerea echilibrului la deplasarea pe uscat și pentru
semnalul de alarmă.
Blana este compusă din două tipuri de păr: cel mărunt este moale și extrem de dens, putând
ajunge la 2-3cm lungime. Părul protector este în schimb rezistent, gros și lung, ajungând la 5-6cm
lungime. Culoarea părului protector variază de la negru la cenușiu, în timp ce părul mărunt este brun
roșcat. La scufundare, blana reține un strat de bule de aer , îmbunătățind protecția termică a corpului.
Castorii năpârlesc o dată pe an, în timpul verii.
Membrele. Labele anterioare sunt scurte și agile, în contrast cu cele ale membrelor
posterioare. Sunt folosite la săpat, la căratul materialelor de construcție și la manipularea hranei. În
timpul înotului, membrele anterioare sunt aduse sub bărbie. Membranele interdigitale ale membrelor
posterioare sunt adaptate mai ales pentru înot, iar unghiile sunt folosite la toaletarea zilnică. O
particularitate este prezența "ghearei duble" de la al doilea deget al membrelor posterioare, adaptare
folosită la curățarea blănii.
Locomoția terestră. Mișcările lente ale castorului sunt coordonate pe diagonală. Mișcările
rapide, de fugă, constau în salturi pe toate membrele (galop). La acestea se adaugă mersul pe cele
două membre posterioare, când transportă materiale de construcție sau femela mută puii.
Înotul. Diverse adaptări permit castorului să supraviețuiască în mediul acvatic sau cel umed al
vizuinii. Nările se strâng automat, iar urechile se închid când animalul intră în apă.
Săpatul. Castorii sapă prin mișcări alternative ale membrelor. Activități specifice sunt
excavarea, împinsul și aruncatul înapoi.
Toaletarea. Ca majoritatea mamiferelor, rozătoarele acordă mult timp pieptănării blănii.
Castorul nu face excepție, folosindu-se de unghia dublă de la membrele posterioare.
Construirea adăposturilor și a barajelor. În cazul construirii adăposturilor permanente,
săpatul începe sub nivelul apei, tunelul fiind săpat ascendent până desupra nivelului apei.
Adăpostul. De-a lungul râurilor mari și a afluenților ale căror maluri permit excavarea,
castorii își amenajează adăposturile în mal.
5
Barajul. Nivelul ridicat ale apelor contribuie la o mai bună protecție față de prădători, castorii
putându-se scufunda și înota în sistemul de tuneluri subacvatice. Datorită acestor baraje, nivelul apei
din bazinul de lângă camera de hrănire rămâne constant, iar animalele își pot strânge rezerve de hrană
lângă intrarea în tuneluri.
Observații realizate după reintroducere au arătat că acest animal este foarte bine adaptat la fluctuațiile
nivelului apei, cu excepția inundațiilor foarte puternice de pe cursurile superioare ale râurilor, când
puii sau castorii foarte tineri pot fi surprinși și se pot îneca. Adulții și juvenilii nu au astfel de
probleme, ei refugiindu-se în afara vizuinii (Pasca C, Ionescu G, Popa M, Ionescu O, Ionescu DT,
2011). În cazul Deltei Dunării, unde nivelul apelor crește gradual, mortalitatea datorată inundațiilor
va fi mult redusă.
Transportul materialelor. Transportul la locul de construcție se realizează prin mers sau înot,
materialele fiind prinse cu incisivii sau cu labele din față. Castorii pot căra crengi groase pe distanțe
mari.
Figura 1. Acumulare de lemn lângă vizuină
Hrănirea. Castorul este un animal strict erbivor. Mare parte din vegetația lemnoasă doborâtă
de castor nu este pentru hrană. Hrănirea are loc în apropierea apei. Castorul roade multe specii
lemnoase: anin, plop, mesteacăn, arțar, dar preferă speciile moi precum plopul și salcia. În România
hrana castorului, mai ales în sezonul rece, constă din rămurele și scoarța arborilor de salcie.
Reproducerea. Castorul este o specie monogamă tipică (Wilsson, 1971; Kleiman, 1977, citat
de Ionescu G., 2010) și nu prezintă dimorfism sexual. Împerecherea are loc din ianuarie până în
martie, în apă, iar gestația durează 105-107 zile. Femela dominantă din fiecare familie dă naștere la
2-5 pui pe an.
6
Figura 2. Juvenil de castor în timpul hrănirii
Biotop. Castorul are anumite "pretenții" referitoare la structura și conformația malurilor, la
caracteristicile hidrologice ale râurilor și prezența/calitatea vegetației lemnoase.
III. 3. Patologie
Fiind un animal acvatic, principalele boli care afectează specia sunt determinate de agenți
patogeni din categoria protozoarelor și viermilor, agenți al căror ciclu de dezvoltare are loc în apă și
ai căror gazde originale sunt diferite specii de moluște.
Astfel, cea mai comună boală este Giardioza, numită și "febra castorului". Agentul patogen
este un organism protozoar flagelat - Giardia lamblia (uneori Giardia duodenalis sau Giardia
intestinalis - Huang DB; White AC, 2006). Boala este suspectată de a fi patogenă la om (zoonoză),
principalii purtători ai agentului fiind castorii, câinii, pisicile, caii, vitele și păsările, transmiterea
realizându-se pe cale orală, prin ingerarea alimentelor sau apei contaminate.
În categoria viermilor paraziți cel mai periculos este un tip de vierme lat (Echinococcus
multilocularis). Recent, parazitul a fost identificat în Anglia la un cadavru de castor în carantină
(localizat la ficat), provenind din Bavaria (2010), în cadrul unor acțiuni de repopulare. (Scottish
Daily Mail, 17 Februarie 2012).
Alt agent din familia Paramphistomatidae, prezent și la erbivore, este Stichorchis
subtriquetrus, care a cauzat mortalități importante populației de castori din Rusia. (Olsen, 1974).
7
Bolile cauzate de insecte pot fi grupate în hematopinoze, produse de insecte anoplure - purici,
păduchi și căpușe. (Nesterov, 1984; Niculescu, 1964). Au fost determinate 17 de astefel de specii la
castorul canadian și 25 de specii la castorul eurasiatic.
III. 4. Formarea familiilor
Castorul este un animal monogam și de aceea comportamentul indivizilor în timpul perioadei
de reproducere poate lua forme violente la ambele sexe, fiind cunoscute luptele pentru ocuparea
teritoriilor.
Figura 3. Castor adult (Castor fiber)
Capturarea de către ICAS în perioada 2008-2009 pentru montarea de emițătoare radio destinate
monitorizării activității și comportamentului a fost precedată de o perioadă de carantină, timp în care
a fost evaluată starea de sănătate a animalelor. O analiză preliminară a evidențiat prezența unor răni
adânci, uneori infectate grav, rezultat al confruntărilor pentru teritoriu. Frecvența acestor răni era mai
mare la femelele gestante și mai mică la masculi.
Maturitatea sexuală se atinge la vârsta de 1,5 - 2 ani. Astfel, o familie poate fi formată la un
moment dat (în martie) dintr-un număr de 4-5 exemplare, respectiv 2 adulți și 2-3 pui din anul
respectiv. După nașterea puilor (aprilie-mai) și apariția unei noi generații, familia se mărește și
presiunea specifică generează migrația animalelor care au ajuns la maturitate sexuală către noi
teritorii unde pot întemeia noi familii. Experimentul cu transmițătoare radio derulat de ICAS în 2009
8
a demonstrat că un specimen în vârstă de 28 de luni a migrat aproximativ 17,8 km în căutarea de noi
teritorii și partener, intersectând în acest timp alte 4 teritorii aparținând altor familii de castori.
Monitorizarea teritoriilor ocupate de familiile de castori pe râurile interioare și afluenții lor a
evidențiat felul în care se produce scindarea acestor familii. Monogamia, ca mod de organizare a
vieții conjugale, determină separarea puilor de familie,odată ajunși la maturitate sexuală.
Migrația juvenililor are loc în aval sau în amonte, în funcție de disponibilitatea hranei și
condițiilor de construire a adăpostului. Studiile au arătat că distanța între juvenil și familie este de
800-1200 m în cazul unui habitat corespunzător, dar poate ajunge la mai mulți kilometri în cazul unui
habitat fragmentat.
Monitorizarea populației de castori și identificarea de noi teritorii poate fi relativ ușoară.
Astfel, o familie mare poate fi identificată prin cantitatea de vegetație lemnoasă doborâtă,
transportată și consumată în apropierea adăpostului. Se pot observa de asemenea lucrările de
protecție a adăpostului contra eroziunii apei, prin care se asigură și accesul mai facil în caz de
pericol.
Dacă adăpostul este construit pe mal, se pot vedea potecile pe care castorii transportă lemn de diferite
dimensiuni sau mâl pentru costrucția acestuia.
Succesiunea de baraje construite pe râurile mici pentru ridicarea nivelului apei este de
asemenea un indiciu al marimii familiei. În acest caz identificarea este mai dificilă, proporțional cu
nivelul mai scăzut al activității.
IV. AMENINȚĂRI PRINCIPALE
• Regularizarea cursurilor de apă și efectuarea de lucrări hidrotehnice
• Defrișarea vegetației lemnoase
• Câinii vagabonzi
• Braconajul
Râurile cu o curgere rapidă sunt de obicei subiect al lucrărilor hidrotehnice. Dintre acestea,
impactul cel mai mare îl au îndiguirile, betonarea sau pavarea malurilor, construcția de cascade și
lucrările de întreținere a digurilor: decolmatarea, recalibrarea etc.
Îndepărtarea vegetației lemnoase de pe maluri este de cele mai multe ori justificată prin
faptul că acesta ar constitui un obstacol major în calea apelor de viitură, din acest motiv fiind
considerată o amenințare la adresa siguranței locuitorilor. Situația este adesea întâlnită pe cursurile
apelor regularizate. Efectul acestor lucrări aupra familiilor de castor este foarte puternic dacă se
execută pe ambele maluri și prin aceasta castorii rămân fără hrană pentru perioada de iarnă. În
majoritatea cazurilor castorii sunt nevoiți să-și caute alte teritorii.
Prezența câinilor vagabonzi sau a celor de la stâne poate avea un puternic impact asupra
populației de castori, mai ales iarna sau în perioada de creștere a puilor, când mobilitatea acestora
9
este limitată. În condiții normale siguranța castorilor este dată de mediul acvatic, doar pe uscat fiind
vulnerabili pentru că sunt mai puțin mobili.
Braconajul la castori apare mai ales ca răspuns la pagubele cauzate de acest animal, care
poate afecta culturile agricole, livezile sau vegetația malurilor. Motivul ține și de lipsa unor
informații de bază insuficiente sau de slaba conștientizare a caracteristicilor speciei în cadrul
ecositemului. Unii castori au fost prinși în capcane sau lațuri, pentru a proteja culturile, dar s-au
înregistrat și cazuri izolate în care aceștia au fost omorâți în lipsa cunoștințelor referitoare la specie.
V. ISTORIA CASTORULUI ÎN EUROPA ȘI ROMÂNIA
Castorul a fost exterminat la mijlocul secolului XIX atât în România, cât și în alte părți ale
Europei. Principala cauza a dispariției sale s-a dovedit a fi în întregime datorată omului, castorii fiind
vânați în mod excesiv pentru blană, carne și castoreum (secreția glandei anale). O cauză indirectă a
dispariției a fost reducerea habitatului favorabil, prin desecarea mlaștinilor sau regularizarea râurilor.
La începutul secolului trecut castorul eurasiatic (Castor fiber) supraviețuia în număr de doar
1200 de exemplare, respectiv 8 populații izolate din Europa și Asia, specia fiind dispărută din toate
țările europene, cu excepția Norvegiei, Germaniei, Franței și Poloniei. Acțiunile de reintroducere au
început odată cu secolul XX, mai întâi în Suedia, urmată de alte 17 țări de pe continent.
La nivel european, cercetarea s-a axat pe următoarele subiecte: istorie, reintroducere și
distribuție, biologie și ecologie, influența asupra ecosistemelor și interacțiunea cu interesele umane și
managementul populației.
Dispărut la sfârșitul secolului XIX, în România castorul nu a făcut obiectul niciunui studiu
științific. Datele existente sunt pur istorice, rezumându-se la o listă de dovezi arheologice și
documentare.
România aparține zonei de răspândire a castorului eurasiatic (Castor fiber), aici fiind
cunoscut sub numele popular de breb. Ca și în alte zone din Europa, și aici castorul a dipărut la
sfârșitul secolului XIX. Cele mai vechi fosile de castor descoperite pe teritoriul țării noastre sunt cele
de la Slatina (malul stâng al râului Olt), acolo unde a fost documentată pentru prima oară cultura de
prund (Pleistocenul mijlociu).
Un număr mare de brebi trăiau în Terțiarul superior în apropierea apelor din sudul și estul
Moldovei, fapt dovedit de fosilele găsite la Mălușteni, Berești și Taradia. La acestea se adaugă și
descoperirile de la Baraolt, Rotbav - Dealul Țiganilor, Valea Someșului și Dealul Popii - Brașov,
Sândominic (Harghita), Cheile Turzii (Cluj).
În exploatările de turbă din vecinătatea orașului Miercurea Ciuc au fost scoase la iveală și
oase de castor ce par a proveni din Mezolitic. Faptul că brebul era vânat în Mezolitic este atestat și de
descoperirea de pe Valea Cernei, din Peștera Hoților (Herculane).
10
În Neolitic brebul a fost vânat intensiv, fragmente de oase fiind descoperite în cultura Criș
(așezarea Lețul Vechi - Covasna), cultura Vinca - Turdaș (Liubcuva - Caraș Severin), în apropierea
Dunării și în cultura Boian (Izvoarele - Giurgiu). Cele mai numeroase resturi de castor din Neolitic
au fost descoperite însă la Traian (Neamț), în așezarea pre-cucuteană de la Dealul Viei (22 de
fragmente provenind de la 8 castori).
În perioada de tranzit de la Neolitic la Epoca Bronzului, oase de castor au fost descoperite în
așezările de la Foltești, Stoicani, Cernavodă și Horodiștea.
În Epoca Bronzului, în 7 din cele 18 așezări unde au fost studiate resturi de faună au fost
identificate oase de castor: Piatra Neamț (pe râul Bistrița), Mândrișca - Bacău (pe Siret), Bogdănești -
Bacău (pe Trotuș), Foltești - Galați (pe Chineja, aproape de Prut), Gârbovăț - Galați (pe Bârlad),
Popești - Ilfov (pe Argeș) și Otomani - Bihor (pe pârâul Făncica).
În așezarea getică de la Zimnicea, datată între secolele IV - I î.e.n. au fost descoperite două
fragmente de humerus de castor. De asemenea, la Cârlomănești - Buzău , la confluența dintre Nișcov
și Buzău, au fost descoperite 3 fragmente provenind de la 2 indivizi. Așezarea se găsea în habitatul
preferat al castorului, lângă un vechi braț de apă, având pe maluri păduri întinse de plop și salcie.
Mai târziu, venind în sprijinul dovezilor arheologice, documentele scrise confirmă faptul că
brebul a existat și era vânat în România. La începutul erei noastre, Plinius cel Bătrân denumea brebii
din zonele getice " Pontici fibris", iar Solinius, în secolul al III-lea, afirma că "în tot Pontul sunt
foarte mulți brebi pe care cu un alt cuvânt îi numim castori". Aceste informații, împreună cu
descoperirile de la Dinogeția (Garvăn), unde apar oseminte de breb din secolele IV - VI e.n. și având
în vedere excelentele condiții pentru specie din Delta Dunării, oferă argumente suficiente pentru
combaterea afirmației că brebul nu a trăit niciodată în Delta Dunării.
Toponimia vine în sprijinul mărturiilor scrise și a celor arheologice. Deși dispărut de mult,
brebului i-a rămas numele legat de unele locuri și așezări. Corespondentul maghiar al cuvântului breb
este hod, iar cel german este biber. Cel mai vechi toponim legat de numele castorului este Hodust
(1135), urmat de Hodoș (1169), sinonim cu Hodiș, care înseamnă loc bogat în castori.
În Transilvania evului mediu se întâlnesc nume de localități dispărute azi, precum Hud,
Hodiș, Hodosto și Hodoș. În Țara Bârse sunt menționate două toponime săsești referitoare la castor:
Ober am Bedenweg (Drumul Brebului) și Fluvium Biwerswag (Râul Brebului) pe hotarul comunei
Prejmer, localizată într-o regiune mlăștinoasă, deci într-un habitat favorabil castorului.
În general, toponimele legate de breb sunt localizate în apropierea lacurilor, râurilor sau
bălților, locuri tipice pentru existența castorului.
Toponimia actuală numără 105 nume care pomenesc brebul și sinonimul său unguresc hod
sau germanul biber. Putem aminti și numele de familie ca Brebu, Brebinescu, Brebenaru, Brebenică,
Brebenel, Hodișan, Hodor, Hodoșan, Hodea, Bibere, Bibiri.
11
Figura 4. Descoperiri arheologice și referiri toponimice care dovedesc
existența castorului în România
12
VI. REFACEREA POPULAȚIEI DE CASTOR
Castorul eurasiatic a cunoscut o revenire spectaculoasă la începutul secolului XX. Reducerea
presiunii cauzate de vânătoare a făcut posibilă refacerea populației și creșterea ariei ocupate de
specie. Refacerea naturală a populațiilor de castor a fost sprijinită și de proiectele de reintroducere
derulate în multe țări europene.
Tabelul 1. Distribuția castorului în Europa în 1999, conform Noel. B. A., Rosell,
Consiliul Europei, 1999
Nr. Țara Anul/perioada
dispariției
Anul punerii
sub protecție
Perioada
reintroducerii Populația curentă
1. Franța relict 1909 1959-95 7.000-10.000
2. Germania relict 1910 1936-40, 1966-89 8.000-10.000
3. Belarus relict 1922 24.000
4. Norvegia relict 1845 1925-32, 1952-65 50.000
5. Polonia relict 1923 1943-49, 1975-86 17.000
6. Rusia relict 1922 1927-33, 1946-64 232.000-300.000
7. Ucraina relict 1922 6.000
8. Austria 1869 1970-1990 13.000
9. Belgia 1848 1998-1999 100-130
10. Bulgaria 2001-2002 0
11. Croatia 1857 1996-1998 150
12. Cehia secolul XVII 1991-92, 1996 300
13. Danemarca secolul XI 1999 10
14. Anglia secolul XII 2002 0
15. Estonia 1841 1957 10.000
16. Finlanda 1868 1935-37,1995 1500
17. Ungaria 1865 1996-2000 70
18.- Letonia 1830 1927-52, 1947-59 70.000
19. Lituania 1938 1947-59 32.000-50.000
20. Olanda 1826 1998-2000 150
21. România 1824 1998 1998-2003 1600*
22. Scoția secolul XVI 2002 0
23. Suedia 1871 1873 1921-39 100.000
24. Elveția 1820 1956-77 350
* 2010
13
Figura 5. Distribuția castorului în Europa, după Bayerisches Landesamt fur Umwelt (LfU) ,
modificat
Astfel, în prezent specia ocupă zone din fostul areal istoric, cu excepția sudului Peninsulei
Balcanice.
Ficare țară sau regiune care a implementat acțiuni de reintroducere a speciei a respectat
reglementările și practicile internaționale și naționale privind reintroducerea speciilor. Deși proiectele
de reintroducere s-au desfășurat diferit în fiecare țară și zonă în parte, toate au avut ca scop
constituirea unor populații viabile, care să restabilească populația speciei pe continent și să asigure
într-un grad mai înalt renaturarea habitatelor și echilibrul ecologic al acestora. Acolo unde au fost
reintroduse suficiente animale și a fost implementat un plan de management pe termen lung vizând
protejarea populațiilor noi-întemeiate, reintroducerea a avut succes. La finele mileniului trecut,
populația de castor din Europa număra aproximativ 350.000 exemplare.
14
Figura 6. - Primii castori eliberați pe Râul Olt
Tabelul 2. – Punctele de reintroducere pe Râul Olt
Sector Număr de indivizi
1998 1999 2000 2001
Bixad - Ghidfalău - - 11 -
Ghidfalău Sf.Gheorghe - - 2 -
Sf.Gheorghe- Ilieni - 2 - -
Ilieni/Lunca Câlnicului - 5 - -
Lunca Câlnicului 8 - - -
Podu Olt - - - -
Feldioara – Măieruş - 4 - -
Măieruş Apaţa - 4 - -
Apaţa Augustin - 4 - -
Augustin - Ungra - - 16 -
Ungra - Mândra - - - 5
Mândra - Arpaş - - - 3
Arpaş – Turnu Roşu - - - 6
Cibin - - - 4
Cormoş - - - -
Râul Negru - - 3 4
Vârghiş - - 6 -
Hârtibaciu - - - 4
TOTAL 8 19 38 26
Castori eliberați în total 91
15
Figura 7. - Eliberare pe Râul Mureș
Figura 8. - Eliberare pe Râul Ialomița
16
Figura 9. Punctele de reintroducere pe Râul Olt
17
Figura 10. Zona de reintroducere - Râul Mureș
18
Figura 11. Punctele de reintroducere - Râul Ialomița
În anul 1997, Institutul de Cercetări și Amenajări Sivice (ICAS București) și Wildlife
Research Institute - Munich (WGM) au demarat un proiect de reintroducere menit să refacă populația
19
de castor din România. În perioada 1998 - 2003 au fost aduse din Bavaria (Germania) atât familii de
castori, cât și exemplare individuale.
Prima reintroducere s-a făcut pe Râul Olt, în zona Lunca Câlnicului. Studiile ulterioare
realizate de ICAS au avut ca scop evaluarea prezenței castorilor pe râurile Olt, Mureș și Ialomița:
pe Râul Olt între Miercurea Ciuc și Câinenii Mari pe o distanță de 335km, respectiv
54,5% din lungimea totală;
pe Râul Mureș între localitățile Vețel și Semlac, pe o distanță de 226km (29,8% din
total)
pe Râul Ialomița între Dridu și confluența cu Dunărea (198km - 49,5%) și pe afluentul
Prahova (cursul inferior, 18km).
Un total de 1460 km de cursuri de apă au fost parcurși cu barca și pe jos. Din aceștia 760km
au fost cursuri principale iar 660 km au fost afluenți sau brațe moarte. Concluziile acestor cercetări
au fost:
reintroducerea castorului în România poate fi considerată un succes în ceea ce privește
atingerea unei populații viabile
habitatele cu castori ocupă 822km în bazinul Oltului, 226km în bazinul Mureșului și 216km
în bazinele Ialomiței și Prahovei.
populația la nivel național a crescut de la 182 de indivizi (1998-2003) la peste 1500 (2009-
2010)
Cea mai bună evoluție se înregistrează în bazinul Oltului, cu o explozie evidentă a populației
(de la 199 de indivizi în perioada 2005-2006 la 1219 indivizi în perioada 2009-2010) și o
dublare a teritoriului ocupat. Numărul de adăposturi a crescut de la 20 în perioada reintroducerii
la 53 în intervalul 2005-2006, respectiv 305 în intervalul 2009-2010 (Ionescu și colaboratorii,
2010).
VII. PREZENȚA ISTORICĂ A CASTORULUI ÎN ZONA STUDIATĂ
Distribuția istorică a castorului eurasiatic include întreg teritoriul actual al României. Acest
lucru este dovedit de multe descoperiri arheologice, precum oase, documente scrise și toponimie.
Exista, în zona studiată, câteva dovezi arheologice ale prezenței castorului, acestea fiind suficiente
ținând cont de densitatea redusă a populației, atât în trecut cât și în zilele noastre.
Micu C. și colaboratorii au identificat în situl arheologic de la Isaccea 5 specii domestice și 9
specii sălbatice, una din acestea fiind Castor fiber (au fost descoperite 4 oase de castor). Alte oase de
castor au fost descoperite la Garvăn (Dinogeția) și la Piatra Frecăței, acestea fiind corespunzătoare
secolelor IV-VI e.n.
20
Din moment ce marea majoritate a teritoriului României a fost populat cu castori, iar teritoriul Deltei
Dunării prezintă în mare parte habitate optime sau corespunzătoare pentru specie, precum și ținând
cont de dovezile arheozoologice, putem fi siguri de prezența în trecut a castorilor în această zonă.
VIII. SCURTĂ DESCRIERE A ZONEI STUDIATE
Brațul Sfântu Gheorghe este cel mai sudic și mai vechi braț al Dunării. Curgând spre sud-est,
el se varsă în Marea Neagră în dreptul satului Sfântu Gheorghe. Are o lungime de 112km, o lățime de
550m și o adâncime maximă de 26m. Debitul său reprezintă 22% din cel total al Dunării.
Unul din motivele pentru care Delta Dunării a fost declarată rezervație a biosferei este și
faptul că ea păstrează o biodiversitate deosebită, respectiv un număr foarte mare de specii dintr-o
mare varietate de unități sistematice. Mai mult decât atât, Delta Dunării se remarcă printr-o mare
densitate de specii care sunt foarte rare sau lipsesc din alte zone din Europa, în ciuda faptului că
activitățile umane din ultimile decenii au afectat puternic unele specii și habitatul lor.
În anul 1991 a fost începută inventarierea speciilor de floră și faună din Rezervația Biosferei
Delta Dunării, acțiune care continuă și astăzi și care are două obiective majore: cunoșterea unei
importante componente a patrimoniului natural din rezervația biosferei și evidențierea speciilor care
au nevoie de măsuri de protecție și conservare.
Conform hărții ecosistemelor din Delta Dunării (Gâștescu P., Oltean M., 1997), în Delta
Dunării există 23 de tipuri naturale de ecosisteme și 7 tipuri de zone agricole și artificiale.
Zonele acvatice includ ape curgătoare (Dunărea și brațele sale, canale cu circulație activă a
apei, canale din zone naturale cu curgere liberă a apei, canale din interiorul amenajărilor, cu schimb
controlat de apă sau fără schimb de apă), ape stătătoare (lacuri mari cu/fără schimb de apă, lacuri din
interiorul amenajărilor), ape stătătoare sărate sau salmastre (lacuri izolate), lagune costiere (conectate
cu marea), zone costiere marine (golfuri semi-închise sau ape marine costiere).
Zonele umede sunt caracterizate de vegetație acvatică pe margini (stufărișuri, plauri,
formațiuni vegetale cu sălcii, pajiști asociate cu salcii pe malurile inundabile).
Pădurile, zonele de tufișuri și vegetația ierboasă includ zone temperate de luncă (păduri mixte
de stejar), tufișuri, zone de pajiște (pajisti de stepă, pajiști pe grinduri marine, pe loess fosil sau sol
calcaros), precum și zone deschise fără vegetație sau cu vegetație săracă (dune, dune nefixate cu
vegetație puțină, fâșii litorale sau plaje).
Ecosistemele antropice includ amenajări agricole, amenajări forestiere, plantații de plop de-a
lungul malurilor, ferme piscicole, zone de reconstrucție ecologică (amenajări abandonate), orașe și
sate (zone urbane și așezări rurale).
21
Relieful din zonele inundabile este de origine relativ recentă, format din depozite aluvionare
în albia majoră a fluviului. Insulele formate în urma depunerilor succesive de aluviuni sunt rare și cu
regim de inundare neregulat, ceea ce determină apariția grindurilor pe margini. Altitudinea medie
este între 10 și 55m, iar materialul zonei inundabile este de vârstă Cuaternară, fiind de origine
aluvionară. La bază există un strat de nisip și pietriș, urmat de nisip stratificat și de sediment nisipos-
argilos acoperit cu argilă fină. Textura este fină în zonele înalte (grinduri și insule), medie în zonele
de luncă și dură în zonele depresionare. Solurile sunt de tip aluvionar, iar solul în formare este
influențat de conținutul de humus și de regimul inundațiilor.
Datorită naturii diferite a aprovizionării cu apă, precum și diversității climatice, bazinul
hidrologic al Dunării este foarte complex. Anual se pot evidenția mai multe perioade de creștere
peste nivelul obișnuit al apei:
- în februarie-martie Dunărea crește datorită topirii zăpezilor
- în aprilie-iunie se ating maximele de debit ale Dunării datorită topirii generalizate a
zăpezilor la nivel european și a ploilor abundente
- in noiembrie-ianuarie cotele cresc ușor datorită ploilor de toamnă
- în perioada august-octombrie cotele sunt minime datorită precipitațiilor slabe din timpul
verii.
IX. EVALUAREA HABITATULUI
IX. 1. Metodă
Stabilirea habitatelor favorabile pentru repopulare a fost realizată folosind metoda Heidecke
de clasificare ecologică, adaptată la caracteristicile habitatelor din România.
Această metodă a fost aleasă ținând cont de faptul că a mai fost utilizată în trecut pentru
reintroducerea castorului în România, fiind testată și stabilindu-se că este optimă pentru condițiile din
țara noastră. Diagnosticul ecologic al habitatelor pentru reintroducerea castorului a fost aplicat unui
total de 811,6km de pe râurile Olt, Mureș, Târnava Mare, Târnava Mică și Crișul Negru.
Metodele americane, menționate în literatura de specialitate, nu iau în considerare factorul
uman. În Europa, unde întregul habitat este puternic influențat de om, ar fi o greșeală să nu fie luat în
considerare și acest factor, care are și a avut cel mai important rol în existența speciei.
Metoda Heidecke pentru clasificarea habitatelor castorului ia în considerare 5 tipuri de
factori:
topografie - R1
hidrologie - R2
vegetație - R3
antropic - R4
22
Pentru factorul topografic R1 se iau în considerare:
a - mozaicul terenului,
b - modelarea terenului,
c - structura fină,
d - așezarea/comunicarea.
Pentru factorul hidrologic R2 se iau în considerare:
e - forma cursului de apă,
f - debitul apei,
g - calitatea apei.
Pentru factorul de vegetație R3 se iau în considerare:
h - vegetația arborescentă,
i - pătura erbacee,
j - acoperirea.
Pentru factorul antropic R4 se iau în considerare:
k - sursele de pierderi,
l - deranjarea,
m - protecția.
Pentru fiecare din acești factori se acordă un punctaj de la 1 la 5, în funcție de calitatea
habitatului. Indicele de habitat se calculează cu formula:
R1xR2xR3xR4
HI= % ; k=2.5
k (R1+R2+R3+R4)
Relațiile de calcul pentru cei 4 factori sunt următoarele:
R1 = ax0.4 + bx0.8 + cx0.4 + dx0.4
R2 = ex0.4 + fx0.8 + gx0.8
R3 = hx0.8 + ix0.8 + jx0.4
R4 = kx0.8 + lx0.8 + mx0.4
Pentru fiecare subfactor se acordă scoruri de la 0 la 5 (0 pentru minim și 5 pentru maxim). De
exemplu, dacă au fost găsite plase de pescuit legale/ilegale în habitat, scorul acordat a fost 1 pentru
subfactorul k (sursa de pierderi) și 1 pentru l (deranjarea). În aceste condiții habitatul respectiv va fi
depunctat puternic și nu va fi recomandat pentru repopulare. Fiecare factor are o pondere egală.
Metoda a fost considerată foarte potrivită pentru România deoarece ia în considerare factorul
uman, a cărui influență este deosebit de importantă și nu poate fi neglijată. În selectarea habitatelor
optime pentru repopularea cu castori factorii antropici și de vegetație au fost considerați deosebit de
importanți, ceilalți fiind practici similari cu restul zonelor.
În România majoritatea habitatelor sunt antropizate, de aceea recomandarea IUCN de a
elimina acest factor din zonele de repopulare nu poate fi urmată. Deși în Delta Dunării populația
umană este slab reprezentată sub aspectul densității, majoritatea canalelor sunt artificiale și fac
obiectul lucrărilor de întreținere pentru a nu se colmata. Pescuitul este principala activitate de
subzistență a populației locale, în timp ce industria și agricultura sunt slab reprezentate. Din aceste
23
motive, factorul antropic nu poate fi eliminat. Dincolo de utilizarea metodei de diagnostic a
habitatelor, un rol important a avut experiența specialiștilor deplasați în teren pentru identificarea
celor mai bune zone de repopulare cu castori. Din acest motiv au fost selectate, din Tabelul 3, cele
mai potrivite habitate pe baza experienței specialiștilor.
Tabelul 3. Clasificarea habitatelor pentru zona studiată
Sector Nume Lungime (m) Calitatea habitatului *
1 Dunarea - brațul Sfantu Gheorghe 13.368 satisfăcător
2 Dunarea - brațul Sfantu Gheorghe 6.112 corespunzător
3 Dunarea - brațul Sfantu Gheorghe 3.974 corespunzător
4 Dunarea - brațul Sfantu Gheorghe 31.963 satisfăcător
5 Canal Câșla Vădanei 260 satisfăcător
6 Canal Câșla Vădanei 3.235 corespunzător
7 Canal Câșla Vădanei 19.272 optim
8 Canal Câșla Vădanei 135 optim
9 Lac Roșuleț 7.512 corespunzător
10 Canal Puiu 1.673 corespunzător
11 Canal Puiu 13.881 optim
12 Lac Roșu 6.245 optim
13 Canal Erenciuc 578 optim
14 Canal localitatea Sf. Gheorghe 462 satisfăcător
15 Gârla Turcească 1.552 optim
16 Gârla Turcească 4.178 corespunzător
17 Gârla Turcească 802 optim
18 Gârla Turcească 357 optim
19 Gârla Turcească 447 optim
20 Gârla Turcească 137 optim
21 Gârla Turcească 1.450 optim
22 Canal Ciotica 7.720 optim
23 Canal Ciotica 1.342 satisfăcător
24 Canal Uncu 4.798 satisfăcător
25 Canal Palade 1.250 satisfăcător
26 Canal Palade 4.991 corespunzător
27 Canal Crasnicol 842 corespunzător
28 Canal Crasnicol 6.344 optim
31 Canal Crasnicol 192 corespunzător
32 Canal Belciugul 2.530 corespunzător
33 Canal Belciugul 5.517 corespunzător
34 Lac Belciugul 801 corespunzător
35 Lac Belciugul 262 corespunzător
36 Canal Tărâța 2.902 optim
38 Canal Tărâța 3.649 satisfăcător
39 Canal Dranov 17.171 corespunzător
40 Canal Ciotica 2.346 satisfăcător
41 Canal Ciotica 3.059 satisfăcător
42 Dunarea - Braț Sfântu Gheorghe 1.649 inadecvat
43 Dunarea - Braț Sfântu Gheorghe 904 satisfăcător
Total 185.862
* Optim este cel mai bun habitat pentru reintroducere
Corespunzător este următorul din punct de vedere calitativ
Satisfăcător este adecvat, dar nu este recomandat pentru reintroducere
Inadecvat nu este deloc bun, dar în condiții de densitate mare a populației poate fi populat în mod natural
24
Figura 12. Diagnoza habitatului - vedere generală
Figura 13. Diagnoza habitatului - detaliu
25
Figura 14. Diagnoza habitatului - detaliu
Figura 15. Diagnoza habitatului - detaliu
26
Figura 16. Diagnoza habitatului - detaliu
27
IX. 2. Rezultate
Pentru planificarea activității de evaluare a habitatelor s-au folosit hărțile satelitare ale zonei
de studiu, identificându-se circa 235km de canale care necesitau a fi evaluate. În teren au fost
evaluate peste 185km de habitat, folosindu-se metoda Heidecke, ceea ce reprezintă 80% din total.
Restul de 50km (20%) este reprezentat de canale artificiale cu debit mic colmatate, izolate de
sistemul principal de canale, inaccesibile cu barca, considerate necorespunzătoare pentru repopulare
datorită inaccesibilității. Următorul pas după eliberarea animalelor este monitorizarea lor, iar ambele
activități trebuiesc realizate ușor, ținând cont de mobilitatea castorilor, astfel ca accesibilitatea este
esențială.
După evaluarea în teren, habitatele au fost împărțite în 4 categorii: optim, corespunzător,
satisfăcător și inadecvat. Rezultatele sunt cele din Tabelul 2. Din total 33% (61,83km) din habitat
este optim, 31,7% (58,99km) este corespunzător, 34,1% (63,40km) este satisfăcător iar 0,9%
(1,65km) este inadecvat.
IX. 3. Descrierea habitatului
În general, condițiile din Delta Dunării sunt mai omogene comparativ cu alte zone populate
cu castor din restul țării. Acesta este efectul genezei Deltei Dunării, structurii solului și al
conformației malurilor. Studiul habitatelor din Delta Dunării realizat în cadrul acestui proiect de
repopulare cu specia Castor fiber s-a bazat pe analiza celor patru factori considerați esențiali pentru
această specie.
Diagnoza obținută prin integrarea și cuantificarea acestor factori a evidențiat imaginea
habitatelor potențiale corespunzătoare sau necorespunzătoare pentru specie. Astfel s-au obținut cele
patru categorii de habitate, de la optim la inadecvat.
HABITAT INADECVAT (NECORESPUNZĂTOR)
Fig. 17, 18 - Malurile acoperite cu stuf se întind pe mai mult de 50 m de la linia axială a canalului,
făcând imposibilă fixarea și construirea unui adăpost. Existența plaselor de pescuit reprezintă și ea un
real pericol pentru specie. Apele salmastre sau influența valurilor asupra malurilor, precum și solul
nisipos influențează posibilitățile de hrănire și stabilitatea adăposturilor.
HABITAT SATISFĂCĂTOR
Există două cazuri pentru acest tip de habitat:
Fig. 19 - maluri naturale ale canalelor, cu benzi de stuf de lățime mai mică de 10m de la axul
canalului, alternate cu maluri cu sălcii.
Fig. 20 - brațul principal al Dunării, cu dimensiuni de 60-70m de la ax, maluri consolidate și
vegetație diversă stratificată.
HABITAT CORESPUNZĂTOR
28
Lățimea canalului este de 15-20m, malurile sunt stabile și relativ înalte iar vegetația lemnoasă
alternează cu stuful. Banda de vegetație are 7-8m lățime, iar adâncimea canalului este de 3-7m.
HABITAT OPTIM
Canale cu lățimea de 7-8m, maluri înalte, rezistente și cu rădăcini. Vegetația lemnoasă este
prezentă pe toată lungimea canalului. Canalul se închide după 30-40m, fiind bogat în vegetație
acvatică submersă. Vegetația este stratificată pe verticală - plop și salcie până la 10-15m de maluri, la
care se adaugă o bogată și variată vegetație ierboasă. Adâncimea apei este de 3-4m.
Conform clasificării plantelor din România se disting câteva habitate cu valoare conservativă
mare și moderată.
1. Comunităţi vest pontice cu Juncus maritimus şi J.litorallis( PAL. HAB) - formate pe
depozitele aluvionare datorită inundațiilor. Structura stratului principal este formată din specii
dominante ca Juncus maritimus și Juncus littoralis, care pot atinge 1m înălțime. Specii
precum Carex distans, Festuca arundinacea, Agrostis pontica completează acest strat. Stratul
următor e reprezentat de specii mai mici precum Spergularia marina, Polypogon
monspeliensis, Juncus gerardii și Aerulopus littoralis, cu rol în fixarea nisipului. (Donita,
Popescu, Pauca-Comanescu, 2005).
2. Pajiști vest pontice de Carex divisa (PAL. HAB) - zone unde vegetația este divizată pe 2
etaje. Primul etaj (până la 50-70cm înălțime) cuprinde Agropyron elongatum, Carex distans,
Artemisia santomicum, Agrostis pontica iar al doilea plante halofite precum Cynodon
dactylon, Plantago arenalia, Lotus tenuis, Plantago coronopus, Spergularia maritima,
Suaedia maritima ). (Donita, Popescu, Pauca-Comanescu, 2005).
3. Comunităţi danubiene cu Phragmites australis şi Schoenoplectus lacustris(PAL. HAB) -
fitocenoză dominantă fiind Phragmites australis cu înălțimi de până la 3m, alături de alte
specii ca: Schoenoplectus lacustris, Typha angustifolia, Glycerya maxima, Alisma plantago-
aquatica,Cladium mariscus, Acorus calamus, Stachys palustris, Rumex hydrolaphatum.
(Donita, Popescu, Pauca-Comanescu, 2005).
4. Păduri danubiene de salcie albă(Salix alba) cu Rubus caesius (PAL. HAB) - strat compus
din sălcii (Salix alba) sau în amestec cu răchită (Salix fragilis), plop (Populus alba) sau arin
(Alnus glutinosa).În unele locuri cu vegetație mai veche apare și un strat de tufișuri cu:
Cornus sanguinea, Viburnum opulus, Frangula alnus. Vegetația mică este reprezentată de
Rubus caesius cu Gallium aparine. Alte specii importante sunt: Agrostis stolonifera, Bidens
tripartita, Equisetum arvense, Polygonum hydropiper, Glechoma hederacea, Scutellaria
galericulata. (Donita, Popescu, Pauca-Comanescu, 2005).
29
5. Păduri danubiene de salcie albă (Salix alba) cu Lycopus exaltatus (PAL. HAB) - Acest
strat este compus exclusiv din salcie (Salix alba). Stratul inferior lipsește datorită inundațiilor
prelungite. Vegetația erbacee este compusă din Polygonum hydropiper, Lycopus europaeus.
Alte specii importante sunt: Agrostis stolonifera,Galium palustre, Sium latifolium, Stellaria
aquatica, Stachys palustris, Mentha aquatica (Donita, Popescu, Pauca-Comanescu, 2005).
Figura 17 Habitat inadecvat - Canalul Buhaz
Figura 18. Habitat inadecvat - Brațul Sf. Gheorghe la vărsarea în Marea Neagră
30
Figura 19. Habitat satisfăcător - Canal Tărâța
Figura 20. Habitat satisfăcător - Brațul Sf. Gheorghe
31
Figura 21. Habitat corespunzător - Canal Dranov
Figura 22. Habitat corespunzător - Canal Palade
32
Figura 23. Habitat optim - Canal Crasnicol
Figura 24. Habitat optim - Canal Crasnicol
33
X. REPOPULAREA CU CASTOR ÎN DELTA DUNĂRII
X. 1. Habitate corespunzătoare pentru repopulare și numărul de exemplare de castor necesar
Există zone în care procesul de sedimentare cu aluviuni este foarte activ (zona de geneză a
Deltei Dunării), ceea ce le face inadecvate pentru repopulare, atât datorită instabilității cât și
vegetației care constă în stuf inundat și maluri care nu permit construirea de adăposturi.
De asemenea, există canale care nu au mai fost dragate astfel că anumite sectoare sunt
colmatate cu sedimente. Deși sunt ideale pentru castori, repopularea în aceste zone nu este
recomandată deoarece monitorizarea ar fi foarte dificil de realizat (din cauza accesului).
Sectoarele unde se practică intens pescuitul cu plase sau vintire sunt de asemenea inadecvate
datorită riscului mare de a pierde un procent semnificativ din exemplarele relocate.
Pentru repopularea cu castori am ales din lista prezentată în Tabelul 2 doar habitatele optime,
deoarece grupurile mici de animale vor trebui să găsească cele mai bune condiții de habitat pentru a
asigura succesul acțiunii. Se presupune că în cazul habitatelor optime șocul cauzat de relocare va fi
de asemenea minim. Zonele de repopulare includ 62km de habitate optime, după cum sunt prezentate
în Tabelul 3.
Din totalul habitatelor listate în Tabelul 3 au fost identificate și selectate cele mai bune
habitate pentru a asigura succesul repopulării. În acest sens, grupul de experți care a participat în mod
direct la evaluarea habitatelor a luat în considerare următoarele aspecte:
- selectarea celor mai bune zone de relocare, în caree impactul activităților umane să
fie minim.
- costurile de monitorizare a exemplarelor de castor, după repopulare să fie minim
- care este numărul minim de exemplare necesar pentru asigurarea unei repopulări de
succes;
- disponibilitatea de exemplare de ”castor problemă” în prezent în România, pe baza
sesizărilor primite de la primării sau alte instituții a căror activitate interferează cu
castorii.
Tabelul 4. Habitate optime pentru repopularea cu castori în Delta Dunării
Nr. Nume Lungime
(km)
1 Canal Câșla Vădanei 19,41
2 Canal Puiu 14,46
3 Lac Roșu 6,25
4 Gârla Turcească 4,75
5 Canal Ciotica 7,72
6 Canal Crasnicol 6,34
7 Canal Tărâța 2,90
Total 61,83
34
În concluzie propunem următoarele zone pentru repopulare:
Nr. Nume Lungime
(km)
1 Canal Puiu 14,46
2 Canal Ciotica 7,72
3 Canal Crasnicol 6,34
4 Canal Tărâța 2,90
Lungime totală 31,42
Ca și alternativă se pot folosi următoarele zone:
Nr. Nume Lungime
(km)
1 Canal Câșla Vădanei 19,41
2 Lac Roșu 6,25
3 Gârla Turcească 4,75
Lungime totală 30,41
X.2. Efectivele de castori necesare
Pentru repopulare propunem următoarele zone și efective de castori pentru fiecare sector:
Canal Ciotica 7,72 km – 2 familii, ~ 8 indivizi
Canal Tărâța 2,90 km – 2 familii, ~ 8 indivizi
Canal Crasnicol 6,34 km – 2 familii, ~ 8 indivizi
Canal Puiu 14,46 km – 5 familii, ~ 20 indivizi
Efectivul de castori necesar pentru repopulare este compus din 11 familii, aproximativ 44 de
exemplare, 24 la sud de brațul Sf. Gheorghe și 20 la nord.
Castorii vor proveni din bazinele râurilor Olt și Mureș, din zone cu densități mari de castor,
unde au fost raportate conflicte. Propunem spre relocare 3 familii din bazinul Mureșului și 8 familii
din bazinul Oltului.
Pe baza informațiilor din teren propunem ca zone de capturare următoarele:
- din bazinul Râului Negru: Mereni, Turia, Estelnic, Lemnia, Brateş, Borosneul
Mare, Pachia, Păpăuți,
- din zona Oltului superior: Bălan, Citadel, Ghidfalău, Prejmer,
- de pe cursul mijlociu al Oltului: Părău, Făgăraț, Avrig
- de pe râul Mureș: Conop, Ilia, Burjuc.
Înainte de a începe acțiunea de capturare, aceste zone vor fi reevaluate pentru a identifica
familiile și a stabili nevoia de relocare. Astfel, prin mutarea acestor familii vom reduce, cel puțin
temporar, impactul castorilor din aceste zone și conflictele de aici.
Cea mai bună perioadă pentru capturare este cuprinsă între octombrie și aprilie, cu excepția
momentelor când temperatura scade sub -100C sau cad precipitații abundente (ninsoare). Din
35
experiența noastră timpul de capturare al unei întregi familii este de 3-4 săptămâni, în funcție de
condițiile locale.
X.3. Etapele relocării
A. Pregătirea documentației și obținerea aprobărilor pentru captură, transport și relocare
Anterior repopulării este necesară obținerea următoarelor documente:
- obținerea derogării în scopul capturării, relocării și monitorizării castorilor
- acordul Academiei Române
- acord de mediu din partea Agenției pentru Protecția Mediului Tulcea
- acordul Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării Tulcea
- certificarea genetică a indivizilor relocați, incluzând dovada calității genetice din partea ICAS
sau a altei instituții competente
- autorizare pentru incinta de carantină de la Direcția Sanitar-Veterinară
Termenul de obținere a acestor permise și aprobări este în general de 30 de zile.
B. Pregătirea echipamentului pentru capturare și monitorizare
Activitatea constă în repararea și verificarea capcanelor și achiziția echipamentelor de
monitorizare. Emițătoarele trebuie să aibă o durată de viață de minim 1 an.
C. Reevaluarea zonelor optime de captură
Deși au fost deja propuse anumite zone pentru capturarea castorilor, schimbarea continuă a
condițiilor din teren și a habitatelor impune reevaluarea acestora pentru stabilirea zonelor în care apar
conflicte cu animalele.
D. Capturare și carantină
Capturarea se poate realiza cu succes toamna, în octombrie-noiembrie și primăvara (februarie-
aprilie.
La momentul capturării trebuie determinat sexul indivizilor și se vor realiza măsurătorile
biometrice. La final se vor monta emițătoarele radio.
Luând în considerare nevoile etologice ale speciei, se vor captura toți membrii familiei (acolo
unde este posibil). Acest lucru necesită o perioadă relativ lungă de timp alocată capturării.
Experiența noastră în capturarea castorilor a arătat că sunt necesare circa 60 de zile pentru
capturarea celor 11 familii. Este important de notat că în România capturarea este mai dificilă și mai
costisitoare, pe de o parte datorită numărului mare de câini vagabonzi și ciobănești din apropierea
apelor care determină un comportament foarte prudent al castorilor și necesită o perioadă de
acomodare a castorilor cu capcanele.
O altă problemă care duce la creșterea costurilor este necesitate păzirii capcanelor pentru a nu fi
furate de localnici. Astfel de situații sunt rare în alte țări europene, unde populația locală sprijină
36
acțiunile de capturare a animalelor prin verificarea capcanelor și contactarea specialiștilor când
animalele sunt capturate. Din nefericire, necooperarea localnicilor din România este o realitate. De
aceea, scurtarea timpului de capturare nu este posibilă decât prin suplimentarea personalului de teren
și creșterea numărului de capcane, ceea ce duce la ridicarea costurilor.
Pe timpul activităților de capturare castorii vor fi ținuți în adăposturi artificiale. Transportul și
eliberarea vor fi realizate în același moment și locație pentru fiecare familie, după care vor fi
monitorizați zilnic o perioadă de minimum un an.
Perioada de menținere în captivitate este necesară pentru reîntregirea familiei, care va fi relocată
în totalitate. Pe timpul captivității se va observa starea de sănătate a animalelor, conform Ordinului
43/2012. Durata carantinei va fi de cel puțin 21 de zile.
E. Transport și relocare
Transportul se va face în cuști speciale, castorii fiind grupați pe familii. Starea animalelor va fi
verificată periodic în acest timp.
Eliberarea se va face în grupuri, seara, în zone cu condiții optime pentru construirea de
adăposturi, după care va începe monitorizarea animalelor.
Durata totală a transportului, având în vedere distanțele și accesul dificil în Deltă, va fi de 3-4
zile. La fiecare transport se vor reloca 1-2 familii, în funcție de numărul de animale existent la
momentul respectiv. Este preferat să nu se depășească perioada de carantină, astfel ca numărul total
de zile necesare transportului la destinație să fie de 25-35, cu o medie de 30 de zile.
F. Monitorizarea indivizilor eliberați
Fiecare din exemplarele familiilor eliberate va fi monitorizat timp de 1 an, timp în care vor fi
înregistrate informații legate de locația GPS, deplasările animalelor, teritoriul ocupat de indivizi și
familii, schimbarea vizuinilor sau alte caracteristici specifice castorilor.
Pentru monitorizarea animalelor au fost propuse 44 de emițătoare radio. Deși activitatea este
costisitoare, este considerată cea mai bună opțiune ca fiecare individ să fie urmărit după eliberarea sa
în noul habitat. Acest lucru nu ar fi posibil fără identificarea și urmărirea cu dispozitive radio. Este de
asemenea important de știut că după relocare animalele nu se stabilesc imediat într-un loc, ci plecaă
în căutarea celei mai bune locații pentru construirea adăpostului. Pe lângă aceeasta, mortalitatea în
cazul indivizilor proaspăt eliberați ar putea fi mai mare decât media, până când castorii se vor fi
integrat deplin în noul mediu. Juvenilii vor părăsi familia în căutarea partenerilor, pentru a-și
întemeia propria familie.
S-a considerat că metoda implantării subcutanate a unui radioemițător are prea multe neajunsuri:
extinderea perioadei de ținere sub observație, posibilitatea de infectare a suturilor pe perioada
menținerii în captivitate și creșterea ratei de mortalitate, intensitatea slabă a semnalul radio în
comparație cu emițătoarelor montate pe coadă.
37
A fost luată în calcul și posibiliatea implantării de microcipuri, dar ea presupune recapturarea
indivizilor, ceea ce este deosebit de dificil dacă nu se cunoaște noua locație după relocare.
În căutare de noi habitate, castorul se poate deplaza într-o zi peste 10km, ceea ce-l face greu de
găsit fără ajutorul unui emițător radio, în special după începerea perioadei de vegetație, când castorii
consumă mai puțină vegetație lemnoasă și semnele de prezență sunt mai puține.
În condițiile din Delta Dunării, fără montarea de emițătoare controlul succesului repopulării ar fi
imposibil de determinat. Având în vedere efectivele reduse de castor care vor fi eliberate, semnele de
activitate vor fi puține, în aceste condiții soarta celor 11 familii ar putea fi cunoscută abia după 2-3
ani de la repopulare. De aceea este necesar să subliniem importanța începerii monitorizării imediat
după eliberarea în noul habitat.
Tabel 5. Diagrama GANTT a activității de repopulare
Etapa 2013 2014
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
A.
B.
C.
D.
E.
F.* * perioada minimă de monitorizare - 12 luni
X.4. Costul estimat al repopulării și monitorizării castorilor eliberați în Delta Dunării
I. Pregătirea documentației și obținerea autorizațiilor de capturare, transport și relocare
Salarii 2 pers X 15 zile X 70€ = 2.100€
TOTAL I = 2.100€
II. Pregătirea echipamentelor de capturare și monitorizare
Salarii 1 pers X 15 zile X 70€ = 1.050€
Echipament de radiotelemetrie
- 44 emițătoare X 250 € = 11.000€
- 3 Scannere Receptoare de telemetrie R1000 X 800€ = 2.400€
- 1 Scanner Receptor de telemetrie TR 5 X 4500€ = 4.500€
- 3 antene de recepție X 200€ = 600€
TOTAL II = 19.550€
III. Reevaluarea zonelor optime de captură
Salarii
2 experți X 10 zile X 90€/zi* = 1.800€
TOTAL III = 1.800€
IV. Capturare și carantină
Analiza diversității castorilor
44 castori X 75€= 3.300€
Cost total
4 experți X 60 zile X 90€/zi* = 21.600€
TOTAL IV = 24.900€
38
V. Transport și relocare
Cost total
2 experți X 30 zile X 90€/zi* = 5.400€
TOTAL V = 5.400€
VI. Monitorizarea indivizilor eliberați
Cost total
3 experți X 2 zile/săptămână X 52 săptămâni X 90€/zi* = 28.080€
*inclusiv salarii, toate impozitele și taxele, cheltuieli de deplasare
TOTAL VI = 28.080€
Alte costuri : 3500€
TOTALUL estimativ al repopulării și monitorizării castorilor în Delta Dunării = 85.330 €.
X.5. Factori naturali și antropici care pot influența succesul repopulării
Principalele specii de prădători care produc pierderi în rândul castorilor sunt: vidra - Lutra lutra,
vulpea - Vulpes vulpes, șacalul - Canis aureus, jderul - Martes martes, lupul- Canis lupus, câinele -
Canis familiaris, bursucul - Meles meles. Studiile efectuate în România au arătat că principalii
prădători în cazul castorului sunt câinii, vulpea și vidra. Aceștia vânează mai ales castori tineri,
deoarece adulții bine adaptați la viața acvatică sunt mai puțin vulnerabili.
În zonele cu densitate mare a populației luptele dintre castorii aflați în dispersie și cei rezidenți
pot duce la răniri grave și posibile mortalități. Stocker (1985) a constatat că 16% dintre castorii din
Suedia mureau din cauza competiției intraspecifice. În prezent, cei mai mari dușmani ai castorului
sunt omul și bolile. În Olanda, 30% din decese sunt datorate omului și 50% bolilor. (Nolet et al.,
1997). În România proporțiile acestor fenomene sunt necunoscute, dar există rapoarte neoficiale
despre castori omorâți.
Studiul în teren a evidențiat un număr de factori antropici cu impact negativ asupra succesului
repopulării cu castori în Delta Dunării:
Surse potențiale de amenințări la adresa speciei:
1. Plasele de pescuit de pe canale și pescuitul sportiv reprezintă o amenințare deoarece castorii se
pot bloca în ele, ceea ce duce la înecul unora din ei. Considerăm că aceasta este cea mai mare
amenințare la adresa speciei.
2. O altă importantă amenințare o reprezintă dragarea canalelor și depozitarea materialelor
aluvionare pe maluri. În acest fel sunt deranjate în principal adăposturile și locurile de hrănire.
Totuși, ținând cont de faptul că aceste lucrări vor fi rare pe canalele de mici dimensiuni care nu
servesc navigației estimăm un impact redus asupra populației de castor.
3. Recoltarea de material lemnos de pe malurile canalelor reprezintă de asemenea o amenințare
redusă, vegetația lemnoasă fiind reprezentată în principal de salcie, care are o rată de creștere rapidă.
39
Cu excepția tăierilor masive de arbori, exploatarea lemnului nu va afecta semnificativ familiile de
castori.
4. Transportul naval de mărfuri și pasageri pe brațul Sfântu Gheorghe este mai intens în perioada
primăverii și a verii, dar mai redus comparativ cu brațul Sulina. Considerăm totuși că trebuie evitată
repopularea în zonele cu navigație.
5.Turismul produce deranj pentru familiile de castori, dar se estimează că acesta va fi de mică
intensitate pentru că activitatea lor este preponderent nocturnă.
X.6. Beneficiile și impactul repopulării
Beneficii
Principalele beneficii ale prezenței castorilor sunt:
1. Îmbogățirea biodiversității - creșterea numărului de specii
Acesta este cel mai important beneficiu al repopulării cu castori, pentru că acest animal este
considerat o specie cheie pentru ecosistemele acvatice. Prezența sa crește varietatea habitatelor și
creează condiții optime pentru alte specii (păsări, pești, insecte, amfibieni). Luând în calcul
distrugerile permanente ale habitatelor naturale datorate activităților umane, suntem responsabili în
fața generațiilor viitoare să refacem sau să păstrăm anumite zone / specii de o valoare deosebită.
2. Lăstărirea (încurajarea lăstarilor tineri)) speciilor lemnoase, în special a salciei
Prin crearea de zone cu lăstăriș, castorii determină întinerirea vegetației, crează noi condiții de habitat
care pot constitui adăpost pentru multe specii de animale, în special păsări și nevertebrate.
3. Regularizarea micilor cursuri de apă
În condițiile din Delta Dunării, castorul va avea un rol important în menținerea conectivității între
canalele principale și micile lacuri/gârle din interior. Aceste sisteme acvatice rămân de obicei izolate
după trecerea perioadei de inundații.
Pentru a-și păstra teritoriile, castorii construiesc canale care sunt apoi întreținute când nivelul
apelor scade. Se creează astfel zone favorabile ihtiofaunei. Acest lucru reprezintă un mare avantaj
atât din punct de vedere al biodiversității, precum și economic prin refacerea populațiilor de pești..
4. Ecoturismul
Repopularea cu castor a Deltei Dunării poate contribui la creșterea interesului turiștilor pentru acest
paradis verde. Larga varietate de habitate va crea condiții de observare a diferitelor manifestări
comportamentale ale castorilor (construcția de adăposturi, hrănirea, alăptarea, etc).
În ariile repopulate cu castori pot fi construite adăposturi de lemn cu acoperișuri de stuf, dotate cu
căști audio pentru mascarea prezenței turiștilor și creșterea șanselor de observare a animalelor.
Prezența castorilor va crea mai multe oportunități pentru:
- observarea faunei sălbatice rezidente,
- observarea păsărilor de pasaj
- fotografierea naturii
- pescuit sportiv
40
Conflicte generate de prezența speciei
În general aceste probleme sunt legate de modul de viață al castorilor și se manifestă în
diferite moduri:
- pagube asupra culturilor: porumb, sfeclă, varză etc.
- daune asupra livezilor de pomi fructiferi situate în apropierea apelor
- daune asupra vegetației lemnoase
- inundarea zonelor cultivate
- surparea malurilor datorită construirii de adăposturi în mal
Deoarece habitatele propice castorilor sunt relativ întinse în Delta Dunării, populația este
redusă în zona studiată și agricultura este practic inexistentă, impactul speciei va fi foarte limitat.
În condițiile specifice din Delta Dunării singurele probleme potențiale identificate sunt legate de
doborârea arborilor de-a lungul canalelor înguste, ceea ce poate bloca accesul. Aceste situații vor fi
rare, ținând cont de disponibilitatea hranei în zonă.
XI. CONCLUZII.
1. Castorul a fost exterminat la mijlocul secolului XIX în România și în alte părți ale Europei.
Principala cauză a dispariției speciei s-a dovedit a fi exclusiv antropică, animalele fiind vânate pentru
blană, carne și castoreum (secreția glandelor anale). Indirect, dispriția s-a datorat și reducerii
habitatelor favorabile prin desecarea mlaștinilor și regularizarea cursurilor de apă.
2. Există multe dovezi ale prezenței castorului în România. Proiectul de reintroducere a
început în 1998 iar rezultatele studiului au fost publicate în literatura de specialitate și media
națională și internațională. Prima reintroducere a avut loc la Lunca Câlnicului, pe Râul Olt.
3. Reintroducerea castorului în România poate fi considerată un succes din punctul de vedere
al atingerii populației viabile, numărul de castori la nivel național crescând de la 182 (1998-2003) la
peste 1500 exemplare (2009-2010). Determinarea habitatelor favorabile pentru repopularea cu castori
a Deltei Dunării s-a realizat prin metoda Heidecke de clasificare ecologică, adaptată la caracteristicile
habitatelor din România.
4. Zonele propuse pentru repopulare includ 62km de habitate optime, ambele zone-țintă (la
sud de brațul Sf. Gheorghe și în depresiunea Sulina - lacurile și canalele din complexul Puiu-Roșu)
fiind potrivite repopulării cu castori.
5. Efectivele necesare de castori pentru repopulare sunt reprezentate de 11 familii cu
aproximativ 44 de exemplare. Pe baza informațiilor din teren se iau în considerare anumite
zone/localități pentru capturarea acestor familii: din bazinul Râul Negru: Mereni, Turia, Estelnic,
Lemnia, Brateş, Borosneul Mare, Pachia, Păpăuți, de pe Oltul superior: Bălan, Citadel, Ghidfalau,
41
Prejmer, de pe cursul mijlociu al Oltului: Părău, Făgăraț, Avrig, de pe cursul Mureșului: Conop, Ilia,
Burjuc.
6. Principalele beneficii ale prezenței castorilor sunt:
A. Îmbogățirea biodiversității - creșterea numărului de specii
B. Lăstărirea speciilor lemnoase, în special a salciei
C. Regularizarea micilor cursuri de apă și menținerea unor zone umede
Pentru păstrarea teritoriilor, castorii sapă canale care sunt periodic întreținute după
scăderea nivelului apelor, creând astfel zone favorabile dezvoltării peștilor.
D. Ecoturismul
Repopularea cu castori în zona Deltei Dunării poate crește interesul turiștilor de a
vizita acest paradis verde.
Prezența castorilor va crea oportunități deosebite pentru:
- observarea faunei sălbatice rezidente,
- observarea păsărilor de pasaj
- fotografierea naturii
- pescuit sportiv
7. Costul total estimat al repopulării cu castori și al monitorizării în Delta Dunării este de
85.330 €.
Repopularea cu castori în Delta Dunării poate fi un real succes luând în considerare
următoarele argumente:
- condițiile de viață sunt favorabile repopulării cu castori;
- acțiunile anterioare de reintroducere au fost încununate de succes din punct de vedere al
atingerii unei populații viabile;
- există un număr suficient de castori disponibil la nivel național, în zonele cu densități
mari ale speciei.
42
BIBLIOGRAFIE
IONESCU G. și col, Castorul în România. Monografie, Editura Silvica, 2010
MICU C. și col, Asezarea neolitică de la Isaccea punctul Suhat, judetul Tulcea, Istro Pontica,
2000
STANC S., BEJENARU L., Diversity of the wild mammals, hunted in the medieval
settlements on the Romania's territory, NATURA MONTENEGRINA, PODGORICA, 7(3): p 337-
351.
Paşca C , Ionescu G, Popa M, Ionescu O, Ionescu DT. 2011. Aspects regarding water level
fluctuation influence on European beaver (Castor fiber) eco-ethology-case study.
Donita N., Popescu A., Păuca-Comănescu M., Mihăilescu S., Biriș I.A., Habitatele din
România, 2005).
*** Ordinul Nr.43 din 03.05.2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
Programului acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor
transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi
înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor şi caprinelor pentru anul 2012, precum şi a Normelor
metodologice de aplicare a Programului de supraveghere şi control în domeniul siguranţei
alimentelor pentru anul 2012.
43
Anexa I
Exemple de evaluare a habitatelor:
Habitat inadecvat - Brațul Sf. Gheorghe (index habitat 13,11)
44
45
Habitat optim (index habitat 63,96)
46
47
Anexa II
FORMULAR DE SOLICITARE
a derogării de la măsurile de protecţie a speciilor de floră şi faună sălbatică
Alte situaţii
- model -
I. Date de identificare ale solicitantului
_
|_| Persoană juridică
_
|_| Persoană fizică
Organism sau instituţie
Denumirea şi domeniul de activitate:
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
Sediul/Adresa: ...........................................................
Telefon: .................................................................
Fax: .....................................................................
Adresa de e-mail: ........................................................
Persoană fizică/Persoană fizică delegată:
Numele şi prenumele:
..........................................................................
Profesia:
..........................................................................
Funcţia:
..........................................................................
Adresa personală:
..........................................................................
Telefon ............................ Fax .................................
Adresa profesională:
..........................................................................
Telefon ............................ Fax .................................
Adresa de e-mail:
..........................................................................
II. Speciile şi exemplarele pentru care este solicitată derogarea
(completaţi rubricile corespunzătoare)
______________________________________________________________________________
| Speciile | Numărul | Stadiul de | Starea | Starea |
| | exemplarelor | dezvoltare (ouă,| exemplarelor | exemplarelor |
|__________|______________| larve imature, | înaintea | după prelevare |
| | | plantule sau | prelevării (vii,| (vii, moarte, |
| | | adulţi, pui, | moarte, rănite, | rănite, cu |
| | | animale adulte) | cu dizabilităţi)| dizabilităţi) |
48
|__________|______________|_________________|_________________|________________|
III. Motivul cererii/derogării
_
|_| În interesul protejării faunei şi florei sălbatice şi al conservării habitatelor naturale
_
|_| Pentru prevenirea producerii unor daune importante, în special asupra culturilor agricole,
animalelor domestice, pădurilor, pescăriilor şi apelor, iar în cazul speciilor de animale, altele decât
păsările, şi pentru prevenirea producerii unor daune importante asupra altor bunuri
_
|_| În interesul sănătăţii şi securităţii publice, iar în cazul speciilor de animale, altele decât păsările,
şi pentru alte raţiuni de interes public major, inclusiv de natură socială sau economică, şi pentru
consecinţe benefice de importanţă majoră pentru mediu
_
|_| În scopuri de cercetare ştiinţifică şi educaţie, de repopulare şi de reintroducere a acestor specii,
precum şi pentru operaţiuni de reproducere necesare în acest scop, inclusiv pentru răspândirea
artificială a plantelor
_
|_| Pentru a permite, în condiţii strict controlate, într-o manieră selectivă şi într-o măsură limitată,
prinderea sau deţinerea unui număr limitat şi specificat de exemplare din anumite specii de păsări sau
din speciile prevăzute în anexele nr. 4A şi 4B la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007
privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice,
cu modificările şi completările ulterioare
_
|_| În interesul siguranţei aeriene, pentru toate speciile de păsări, inclusiv cele migratoare
Justificarea solicitării (precizaţi motivele şi obiectivele urmărite; anexaţi documentele justificative):
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
IV. Tipul acţiunilor pentru care este solicitată derogarea
(bifaţi cazul corespunzător şi subliniaţi operaţiile vizate de cerere)
Dacă derogarea se referă la o specie animală:
_
|_| Capturarea indivizilor găsiţi în natură
_
|_| Deţinerea şi transportarea specimenelor prelevate din natură
_
|_| Uciderea intenţionată a indivizilor găsiţi în natură
_
|_| Perturbarea intenţionată a indivizilor
_
|_| Distrugerea, adunarea sau deţinerea ouălor
_
|_| Naturalizarea specimenelor găsite rănite, bolnave sau moarte, precum şi deţinerea şi
transportarea specimenelor naturalizate
_
|_| Deteriorarea sau distrugerea siturilor de reproducere, a ariilor de odihnă sau a oricărui habitat
natural al speciei
49
_
|_| Schimbul, vânzarea, cumpărarea, oferirea în scopul vânzării sau al schimbului, cedarea cu titlu
gratuit a specimenelor prelevate din natură, inclusiv a animalelor naturalizate
Dacă derogarea se referă la o specie vegetală
_
|_| Culegerea, adunarea, tăierea, dezrădăcinarea specimenelor acestei specii din natură
_
|_| Distrugerea intenţionată a specimenelor acestei specii în natură
_
|_| Deteriorarea sau distrugerea intenţionată a habitatelor naturale în care s-a înregistrat prezenţa
speciei respective
_
|_| Deţinerea şi transportarea specimenelor prelevate din natură
_
|_| Schimbul, vânzarea, cumpărarea, oferirea în scopul vânzării sau al schimbului, cedarea cu titlu
gratuit a specimenelor, vii sau moarte, prelevate din natură
Precizaţi acţiunile avute în vedere:
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
V. Localizare
(completaţi secţiunile care se pretează)
Locul de prelevare a speciilor (ataşaţi, de preferinţă, una sau mai multe hărţi la scara 1/25.000)
- Judeţul .................... Localitatea ...............................
- Localizarea amenajistică (O.S., U.P., u.a.) ............................
- Tipul habitatului ......................................................
- Prelevarea se realizează într-o arie naturală protejată/sit Natura 2000?
Dacă da, numele şi statutul rezervaţiei, precum şi acordul administratorului sau custodelui:
..........................................................................
Stocarea sau destinaţia specimenelor (ataşaţi, de preferinţă, una sau mai multe hărţi la scara
1/25.000)
- Judeţul .................... Localitatea ...............................
- Localizarea amenajistică (O.S., U.P., u.a.) ............................
- Tipul habitatului ......................................................
VI. Perioada exercitării acţiunilor vizate
- Data/Datele sau perioada/perioadele:
..........................................................................
..........................................................................
- Durata solicitată pentru derogare:
..........................................................................
VII. Mijloace, instalaţii şi metode avute în vedere pentru acţiunile vizate
Mijloace materiale, instalaţii (citaţi, iar dacă este cazul, descrieţi dispozitivul):
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
50
Metode (mod de operare):
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
VIII. Informaţii complementare acţiunii
A. În cazul cererii care vizează naturalizarea sau deţinerea animalelor găsite moarte
Identitatea şi adresa exactă a taxidermistului:
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
B. În cazul cererii care vizează transportul animalelor vii
Compania de transport şi identitatea persoanelor responsabile de transport (dacă sunt altele decât
solicitantul):
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
Angajamentul solicitantului
Dacă cererea va fi acceptată, solicitantul se obligă:
- să transmită autorităţii teritoriale pentru protecţia mediului şi autorităţii teritoriale care răspunde de
silvicultură un raport asupra fiecărei acţiuni derulate în baza derogării obţinute, în cel mult 7 zile de
la desfăşurarea respectivei acţiuni.
Prezenta cerere de derogare se introduce pentru că nu există altă soluţie satisfăcătoare şi pentru că
derogarea nu dăunează menţinerii într-o stare favorabilă de conservare a populaţiilor speciilor
respective în aria lor de răspândire naturală (conform documentelor anexate).
Semnătura Data .............. Localitatea ..............
.............
Listaţi, dacă există, titlul şi numerele corespunzătoare ale anexelor adăugate.
ANEXA 3
la procedură
RAPORT
asupra acţiunii derulate în baza derogării obţinute
- model -
Solicitant ...............................................................
..........................................................................
Specia pentru care s-a acordat derogarea
..........................................................................
Numărul exemplarelor .....................................................
Stadiul de dezvoltare ....................................................
Starea exemplarelor înainte de prelevare .................................
Starea exemplarelor după prelevare .......................................
Locul de prelevare .......................................................
..........................................................................
51
..........................................................................
Data prelevării ..........................................................
Mijloace, instalaţii şi metode avute în vedere ...........................
..........................................................................
..........................................................................
Stocarea şi destinaţia specimenelor ......................................
..........................................................................
Data .....................................................................
Semnătura ...............................................................
