Segur, Contesa de - Povesti Cu Zane

8/15/2019 Segur, Contesa de - Povesti Cu Zane

http://slidepdf.com/reader/full/segur-contesa-de-povesti-cu-zane 1/59



( /ii lini tit, sărman copil. +acă te duci dupăș planta vie ii,ț mama ta nu va avea nevoie de îngrijiri până la întoarcerea ta i vaș

rămâne în starea în care se află acum. +ar tu, să tii că vei întâmpina multe primejdii i vei avea mari greută i până vei primi aceastăș ș ț

plantă. a trebui să ai mult curaj, multă voinicie i să faci totul cu multă răbdare pentru a o aduce.ș

( $u mă îndoiesc, doamnă, că-mi vor lipsi curajul, voinicia i răbdarea dar, spune i-mi cum voi găsi această plantă printreș ț

toate celelalte ce acoperă vârful muntelui ( #us pe munte va trebui să-l chemi pe doctorul care îngrije teș planta vie ii,ț la care îi vei spune că te-am trimis eu. Atunci

vei primi o tulpină de la el.

ul umind !ânei, îi sărută mâna, apoi î i luă rămas bun de la mama sa acoperind-o cu sărutări, î i luă o bucată de pâine în bu!unar ț ș și plecă, salutând-o respectuos pe !ână.ș

&rivind acest copil de numai apte ani, care pleca singur pe un munte atât de primejdios, !âna !âmbi trist, pentru că tia că to i ceiș ș ț

ce-au încercat să-i atingă vârful au pierit.

". Corbu# Cocosu si $roasca" 9 9

icu ul Henri porni cu hotărâre spre muntele ce se afla mult mai departe decât părea. l credea că va ajunge într-o jumătate deț

oră, dar merse o !i întreagă i abia ajunse la poalele lui.ș

&e drum, vă!u un corb care- i prinsese piciorul într-o capcană pusă de un băiat rău. %adarnic încerca bietul corb să scape dinș

capcana care îl făcea să sufere cumplit. Henri se grăbi să ajungă la el i tăie sfoara care inea piciorul corbului. liberat, corbul !burăș ț

în înaltul cerului, după ce îi spuse lui Henri' ( î i mul umesc, dragul meu Henri. Am să te răsplătesc pentru această faptă bună.ț ț

A fost foarte mirat au!ind un corb vorbind, dar î i continuă drumul cu gândul la mama sa i la această plantă a vie ii care o vaș ș ț

însănăto i.ș

ai târ!iu, obosit, s-a pus să se odihnească într-o poieni ă i să mănânce pu in din bucata de pâine, când vă!u un coco urmărit deț ș ț ș

o vulpe care era gata să-l prindă, cu toate eforturile lui de a scăpa din ghearele acesteia. "oco ul trecu pe lângă Henri care atent, îl iș ș

prinse cu îndemânare, ascun!ându-l sub haina sa. ulpea nici nu apucase să-l vadă i continuă să fugă prin pădure, cre!ând că coco ulș ș

nu putea să fie prea departe de ea. $emi cat, Henri a teptă ca vulpea să se facă nevă!ută iș ș ș &ove ti cu lâneș ând nu se imai !ări, eliberăcoco ul care îi opti'ș ș

( ți mul umesc, dragul meu Henri. Am să te răsplătescț "ntru aceas tă faptă bună.+upă ce se odihni, copilul porni mai departe. erse pu in i !ări un arpe ce voia să înghită o broscu ă. &arali!ată de frică, ea niciț ș ș ț

nu se mi ca, vă!ând arpele venind atât de repede spre ea, cu gura căscată. împietrită de groa!ă i tremurând, se a tepta să fieș ș ș ș

înghi ită, dar Henri nu pierdu timpul i apucă o piatră pe care o aruncă în gura arpelui, tocmai în clipa în care era pe cale să în faceț ș ș ș

broscu a. arpele se sufocă i muri. 1a rândul ei, broscu a se îndreptă spre Henri i-i spuse'ț Ș ș ț ș

( i mul umesc, dragul meu Henri. Am să te răsplătescț ț pentru fapta ta bună.

+e data aceasta, Henri nu se mai miră au!ind i o broscu ă vorbind i î i continuă mai departe drumul.ș ț ș ș

1a pu in timp după această întâmplare, ajunse la poalele muntelui, unde vă!u un râu mare i adânc, larg încât abia se !ărea malulț ș

celălalt.)ăie elul se opri de!nădăjduit. $u era nici un pod sau o barcă cu care putea traversa râul degeaba merse de jur împrejurulț

muntelui, nu se vedea nimic, doar apă. Atunci, plângând se a e!ă pe malul râului.ș

( %ână )inefăcătoare, strigă el, ajută-mă* 1a ce-mi folose te să tiu că în vârful muntelui este planta care o poate salva pe mamaș ș

mea, dacă nu pot ajunge acolon acea clipă coco ul pe care îl salvase din gura vulpii, apăru pe malul râului i-i spuse'ș ș

( +ragul meu, %âna )inefăcătoare nu te poate ajuta. untele acesta nu este supus puterilor sale dar pentru că tu mi-aisalvat via a, vreau să- i arăt recuno tin a mea. 3rcă-te pe spatele meu, Henri, i pe cinstea mea de coco că te voi trece râul.ț ț ș ț ș ș

Henri nu ovăi nici o clipă. #e urcă în spinarea coco ului, de i credea că va cădea în apă. +ar nu se întâmplă nimic, nici măcar nuș ș șfu stropit. în spinarea coco ului edea foarte bine, parcă ar fi fost călare pe un cal. #e inea cu putere de creasta coco ului, care porniș ș ț ș

în !bor spre malul celălalt.%borul a durat două!eci i una de !ile peste râul ce părea că nu are sfâr it i, în acest timp, lui Henri nu i-a fost nici foame, niciș ș ș

sete, nici somn. "ând ajunseră, băiatul mul umi frumos coco ului, care după ce î i umflă cu gra ie penele, dispăru. &u in după aceea,ț ș ș ț ț

Henri privi înapoi' râul dispăruse i el.ș

( "u siguran ă, î i !ise, duhul rău al muntelui a vrut să mă oprească, dar cu ajutorul %ânei )inefăcătoare, sunt aproape deț ș

sfâr itul drumului...ș

%. Seceri u ș9

ai merse băiatul mult timp, dar părea că nu e nici mai departe, nici mai aproape de vârful muntelui. Alt copil s-ar fi descurajat iș

s-ar fi întors din drum, dar bravul Henri, cu toate că era foarte obosit, nu- i pierdu nădejdea i mai merse încă două!eci i una de !ile,ș ș ș

fără sa înainte!e mai departe.1a fel de hotărât ca i în prima !i, spuse'ș

( "hiar dacă ar trebui să merg o sută de ani, tot voi ajunge până sus, pe munte.



'. V(nătoarea

ai avea de mers doar o jumătate de oră până în vârful muntelui când, deodată se pomeni în fa a unei prăpăstii, atât de mari încâtț

îi era imposibil să sară peste ea, i adâncă de nu i se !ărea fundul.ș

Henri nu se descurajă i merse pe marginea prăpastiei până reveni iar la locul de unde plecase. Atunci vă!u că prăpastia înconjuraș

muntele.

( "e să fac î i spuse el. Abia am scăpat de duhurile muntelui i-acum sunt din nou în încurcătură. "um să trec aceastăș ș prăpastie

&entru prima oară de când începuse e8plorarea muntelui, i se umplură ochii de lacrimi. $u era nici un mijloc să treacă prăpastia, iș

neavând încotro se a e!ă pe marginea ei.ș

+eodată au!i un u let îngro!itor i ntoi ându-se vă!u la câ iva pa i de el un lup uria care îl j rivea cu ochii amenin ători.ș ț ș ș ț

( "e cau i pe mo iile mele îl m.rebă lupul cu o voce înspăimântătoare.ț ș

( +omnule 1up, iartă-mi îndră!neala de a trece peste mo iile tale dar cautș planta vie iiț pentru măicu a mea care este peț

moarte. +acă mă pute i ajuta să trec prăpastia, am să mă supun oricărui lucru pe care mi-l ve i cere.ț ț

( i bine, băiatule, dacă este a a precum spui tu, î i cer să îmi prin!i tot vânatul din pădure, păsări i animale, să-mi faciș ț ș

fripturi i pateuri, i pe cinstea mea de duh al muntelui am să te ajut să treci prăpastia. ei găsi tot ce- i trebuie pentru vânătoare iș ș ț ș

pentru pregătit vânatul lângă acel copac mare. "ând vei fi gata, să mă chemi. #punând acestea, 1upul dispăru*



1ui Henri îi reveni curajul. 1uă un arc cu săge i i începu să tragă în potârnichi, sitari, găinu e, coco i sălbatici, dar, cum nu tia săț ș ș ș ș

ochească bine, nu nimerea nimic, nici măcar o pasăre.4recuseră deja opt !ile de când tot încerca să tragă cu arcul în păsări, când iată că apare lângă el corbul căruia îi salvase via a laț

începutul călătoriei. ( 4u e ti cel care mi-a salvat via a, croncăni corbul, i acum sunt gata să te răsplătesc pentru ceea ce ai făcut pentru mine.ș ț ș

4rebuie să mă in de cuvânt, deoarece, dacă nu îndepline ti cerin ele lupului, te va mânca pe tine în locul vânatului. Hai, să mergemț ș ț

eu am să vâne!, iar tu vei aduna vânatul i-l vei pregăti a a cum i-a cerut lupul.ș ș ț

#punând acestea, corbul !bură deasupra pădurilor i, cu lovituri de cioc i gheare, omorî toate păsările din pădure. în o sutăș ș

cinci!eci de !ile vână un milion opt sute ai!eci de mii apte sute două!eci i ase de bucă i' păsări, animale i alte vietă i ale pădurii.ș ș ș ș ț ș ț

+upă ce corbul le omora, Henri le jumulea i le pregătea, fie fripturi, fie pateuri. "ând isprăvi, le a e!ă frumos în lădi e, după careș ș ț

corbul îi spuse' ( 9ămâi cu bine, Henri* ai ai un singur obstacol, dar eu nu te mai pot ajuta. ergi înainte cu nădejdea în suflet pentru că

!ânele îi ocrotesc pe copiii care- i iubesc părin ii.ș ț

înainte de a apuca Henri să-i mul umească, corbul se făcu nevă!ut. )ăiatul chemă lupul i-i snuse'ț ș

( ată, doi inule 1up, tot : hiatul este pregătit pentru dumneavoastră. 1 am gătit a a cuș ! mi-a i poruncit. i acum, vă rog săț Ș

mă ajuta i să trec prăpastia.ț

1upul privi vânatul, mancă un căprior fript i înghi i un pateu, î i linse botul i spuse'ș ț ș ș

( ti un băiat vitea! i de ispravă. #ă nu se spună că ai muncit degeaba pentru un duh al muntelui, am să te răsplătesc i amș ș ș

să te rog să prime ti acest dar din partea mea...ș

%icând acestea, îi dădu lui Henri un bă , pe care îl luase din pădure, i adăugă'ț ș ( +upă ce vei avea planta vie iiț i vei dori să te întorci repede acasă, să încaleci acest bă .ș ț

Henri era gata să arunce bă ul, socotindu-l nefolositor, dar se gândi că n-ar fi frumos să-l refu!e. îl luă, mul umind lupului.ț ț

( #uie-te acum în spinarea mea, spuse lupul.Henri se supuse, iar acesta, dintr-o săritură uria ă, îl trecu de cealaltă parte a prăpastiei.ș

)ăiatul îi mul umi i î i continuă drumul.ț ș ș

). Pescuitu

în sfâr it se vedea grădina unde cre teaș ș planta vie iiț i sim i cum inima îi tresaltă de bucurie. &icioru ele lui mici, făceau acumș ț ș

ni te pa i mari ce se îndreptau spre grădină i fu cât pe ce să cadă într-o groapă. #e feri la timp să nu cadă i când privi în jur, vă!u unș ș ș ș

ia! plin cu apă i atât de lung că nu i se vedea capătul.ș

( 4rebuie să fie acea ultimă piedică despre care mi-a vorbit corbul, gândi Henri. Am reu it să trec peste toate celelalte cuș

ajutorul %ânei )inefăcătoare, tot ea mă va ajuta să trec i peste aceasta. %âna mi-a trimis coco ul i corbul, precum i cele trei duhuriș ș ș ș

ale muntelui' bătrânul, uria ul i lupul. Am să a tept să binevoiască să mă ajute pentru ultima oară.ș ș ș

%icând acestea, merse pe marginea ia!ului, nădăjduind să-i găsească capătul. +upă două !ile de drum, se tre!i în acela i loc deș

unde plecase. $u se necăji, nu se descurajă, ci se a e!ă pe marginea ia!ului i spuse'ș ș

( $u mă voi mi ca de aici până când duhul muntelui nu mă va ajuta să trec peste ia!.ș

Abia termină de rostit aceste cuvinte că apăru în fa a lui un motan uria care mieuna atât de înfiorător, încât bietul Henri se sperie.ț ș

( "e cau i aici îi spuse motanul. tii că doar cu lovitură de gheară te-a putea face bucă iț Ș ș ț

( $u am nici o îndoială, domnule otan, dar cred că mă ve i cru a aflând că eu cautț ț planta vie ii,ț pentru a o salva pe biatamea măicu ă care poate să moară. +acă binevoi i a-mi permite să trec ia!ul, sunt gata să fac tot ce-mi ve i cere.ț ț ț

( Adevărat spuse motanul. Ascultă, îmi place chipul tău. +acă po i să-mi pescuie ti to i pe tii din ia! să-i frigi i să-i pui înț ș ț ș ș

saramură, pe cuvântul meu de motan că te voi trece de cealaltă parte a ia!ului. Aici este tot ce- i trebuie pentru a pescui i pentru aț ș

găti pe tele. "ând vei fi gata, să mă chemi.ș

Henri vă!u la câ iva pa i plase, undi e, cârlige i tot ce-i trebuia. Aruncă mai întâi un năvod, cu gândul că va prinde dintr-o datăț ș ț șmult pe te. +ar când scoase năvodul, vă!u că nu se prinse nimic. "re!ând că n-a procedat bine, îl aruncă din nou i îl ridică cu băgareș ș

de seamă, dar tot nimic.+upă !ece !ile de încercări !adarnice, Henri, lăsă năvodul deoparte i apucă undi a. A teptă o oră, două, nici un pe te nu seș ț ș ș

prindea în cârlig. î i tot schimbă locul până ce înconjură ia!ul, dar în !adar. $e tiind ce să mai facă, se gândi la %âna )inefăcătoareș ș

care îl părăsea ea oare tocmai acum la sfâr itul încercărilor sale îngândurat, privea cu triste e apa când, deodată, ia!ul începu să seș ț

mi te i din apă se ivi capul unei broscu e.ș ș ț

( Henri, spuse broscu a, mi-ai salvat via a, e rândul meu să o salve! i eu pe a ta. a trebui să îndepline ti poruncileț ț ș ș

motanului, deoarece, te va ron ăi pe tine dacă faci altfel. $u po i prinde pe tii pentru că ia!ul este foarte adânc i ei se ascund tocmaiț ț ș ș

în adâncul lui. Ai încredere în mine. 4u aprinde focul ca să-i frigi i pregăte te butoaiele ca să-i pui la saramură. Am să- i aduc to iș ș ț ț

pe tii.ș

)roscu a dispăru în ia! i Henri vă!u apa agitându-se atât de tare, de parcă s-ar fi dat o luptă pe fundul ei. învingătoare, broscu aț ș ț

apăru la suprafa ă, inând în lăbu e un minunat pe te somn. $ici nu apucă Henri să ridice somnul, că broscu a reapăru cu un crap.ț ț ț ș ț

unci ea astfel, timp de ai!eci de !ile iar Henri prăjea pe tii cei mari, iar pe cei mici îi punea în butoaie i îi săra. +upă două luni deș ș ș

pescuit, broscu a sări pe mal i-i spuseț ș lui Henri'; ( $-a mai rămas nici un pe te în ia!. po i chema pe motanul muntelui.ș ț

5



Henri mul umi din inimă broscu ei iar broscu a îi întinse cu căldură lăbu a umedă pe care acesta i-o strânse cu dragoste, după careț ț ț ț

dispăru.+upă cincispre!ece !ile când to i pe tii frip i i toate butoaiele cu pe te sărat erau frumos aranjate, Henri îl chemă pe motanulț ș ț ș ș

muntelui, care apăru imediat. ( ată, domnule otan, to i pe tii pregăti i pentru dumneavoastră, frip i i săra i. ă rog să vă respecta i promisiunea i săț ș ț ț ș ț ț ș

mă trece i de partea cealaltă a ia!ului.ț

otanul cercetă totul, gustă un pe te fript i unul sărat, î i linse botul, surâse i-i spuse lui Henri mul umit'ș ș ș ș ț

. ( ti un băiat de treabă. reau să- i răsplătesc răbdarea i munca ta, să nu se spună că ai muncit degeaba pentru duhulș ț ș

muntelui. otanul î i smulse o gheară i i-o dădu lui Henri !icând'ș ș

( "ând vei fi obosit sau bolnav sau când vei sim i că îmbătrâne ti, atinge- i fruntea de gheara aceasta i boala, suferin a sauț ș ț ș ț

bătrâne ea vor dispărea. Aceea i putere o va avea i pentru cei pe care îi iube ti sau îi vei iubi.ț ș ș ș

Henri mul umi din suflet motanului i încercă pe loc puterea ghearei pentru că era istovit de oboseală. Abia î i atinse fruntea cu eaț ș ș

când sim i că prime te for e noi, că era deja înviorat i voios. otanul !âmbi i-i spuse'ț ș ț ș ș

( Hai, suie-te pe coada mea*Henri ascultă i imediat coada motanului se lungi într-atât, încât ajunse de partea cealaltă a ia!ului.ș

*. Panta !ie ii ț 9

+upă ce îl salută respectuos pe motan, Henri alergă către grădina în care se găsea planta vie ii.ț ai erau doar vreo sută de pa i iș ș

se temea să nu se ivească o nouă piedică. +ar iată că ajunse. "um să găsească el planta vie iiț printre atâtea plante iș

A

ierburi pe care nu le cuno tea î i aminti că %âna )inefăcătoare îi spusese să-l cheme pe doctorul care îngrijea grădina !ânelor, îlș ș

strigă cu glas tare i au!i un !gomot printre plantele din apropiere. în fa a lui apăru un pitic cu o carte sub bra , cu ochelari pe năsuculș ț ț

său mititel i cu o manta neagră pe umeri.ș

( "e cau i aici, micu ule îl întrebă doctorul înăl ându-se în vârful picioarelor. "um ai ajuns până aiciț ț ț

( -a trimis %âna )inefăcătoare să vă cer planta vie iiț pentru a o vindeca pe mama mea. ( "ei ce vin din partea %ânei )inefăcătoare sunt bineveni i* Hai, micu ule, să- i dau planta pe care o cau i.ț ț ț ț

+octorul se grăbi să intre în grădină, printre plante. Henri abia îl putea urma, pentru că, mititel cum era, se afunda cu totul printreierburi. n sfâr it ajunseră lângă o plantă ce cre tea mai departe de celelalte. +octorul tăie o tulpină i i-o dădu lui Henri spunându-iș ș ș

bucuros' ( ată planta vie ii.ț #-o folose ti a a cum te-a învă at !âna. +ar ai grijă să nu cumva s-o la i din mână. <riunde ai pune-o, i-ș ș ț ș ț

ar scăpa i n-o vei mai găsi niciodată.ș

$ici n-apucă Henri să-i mul umească pentru leac, că piticul dispăruse în grădina de plante medicinale.ț

9ămas singur, băiatul se gândea acum, la drumul sprecasă.

( +acă a întâlni la coborâre acelea i piedici, voi pierde planta pre ioasă care trebuie să redea via a mamei mele...ș ș ț ț

+eodată î i aminti de bă ul lupului.ș ț

( #ă vedem dacă are într-adevăr puterea de a mă duce repede acasă.

încalecă bă ul i- i dori să se întoarcă acasă. în aceea i clipă se sim i ridicat în vă!duh, străbătându-l cu iu eala fulgerului, i seț ș ș ș ț ț ș

pomeni acasă, lângă patul mamei sale. #e duse la ea, o sărută cu dragoste, dar ea nu-l vedea i nu-l au!ea.ș

/ără să mai piardă timpul, Henri stoarse sucul plantei pe bu!ele mamei sale care deschise imediat ochii, îl îmbră i a i- i spuse'ț ș ș

( "opilul meu, dragul meu Henri, tiu că am fost grav bolnavă, dar acum mă simt bine i mi-e foame.ș ș

Apoi îl privi uimită' ( "e mare te-ai făcut* "e s-a întâmplat "um ai putut cre te a a de mult în câteva !ileș ș

Henri crescuse într-adevăr, căci se împliniseră doi ani, apte luni i ase !ile de când plecase de acasă să cauteș ș ș planta vie ii,ț iar

acum avea aproape !ece ani. $u apucă să-i răspundă mamei sale că fereastra se deschise i apăru %âna )inefăcătoare. a îl îmbră i a pe Henri, după care seș ț ș

apropie de patul mamei sale, căreia îi povesti tot ce făcuse fiul ei pentru a o salva, toate primejdiile prin care trecuse, oboseala,curajul, bunătatea i răbdarea de care a dat dovadă.ș

1ui Henri i se înro eau obrajii au!ind laudele !ânei, iar mama sa îl strângea la pieptul ei mul umindu-i, fericită că băiatul ei oș ț

iube te a a de mult.ș ș

+upă aceste clipe fericite, !âna îi spuse lui Henri' ( Acum po i să folose ti darul bătrânului i al uria ului.ț ș ș ș

Henri deschise tabachera i din ea ie iră o mul ime deș ș ț

•> •> •>

l.icrători, mici cât albinele, care se puseră pe lucru.îndemânatici i foarte rapi!i, într-un sfert de oră, au clădit i auș ș mobilat o casă frumoasă în mijlocul unei grădini minunate, lângă o pădure i o câmpie înflorită.ș

( 4oate acestea vă apar in, vitea!ul meu Henri, !puse !âna. #caiul uria ului î i va aduce tot ce- i lipse te, bă ul lupului te vaț ș ț ț ș țduce încotro vei gândi, iar gheara motanului î i va păstra tinere ea i sănătatea, ie i mamei tale. 9ămâi cu bine, Henri, fii fericit i nuț ț ș ț ș ș

uita că cinstea i dragostea pentru părin i sunt întotdeauna răsplătite*ș ț

Henri că!u în genunchi la picioarele !ânei, îi sărută mâna, iar ea îi !âmbi i dispăru.ș6



"asa cea nouă era foarte frumoasă i mama lui Henri dori să se ridice din pat, s-o admire, dar nu avea cu ce să se îmbrace. "ând s-ș

a îmbolnăvit, a vândut tot ce avea pentru a-l putea hrăni pe Henri. ( ai, copilul meu. $-o să mă pot ridica din pat pentru că nu am nici haine, nici încăl ăminte*ț

( ei avea de toate, mamă dragă.)ăiatul scoase din bu!unar scaiul, îl mirosi, cerându-i cele trebuincioase pentru mama sa, pentru sine i pentru casă. mediatș

dulapurile se umplură cu haine, mama se pomeni îmbrăcată cu o rochie frumoasă, iar el cu un costum din mătase albastru amândoiaveau încăl ăminte bună i frumoasă. rau foarte ferici i* ama coborî din pat i vi!ită împreună cu Henri toată casa. $u lipseaț ș ț ș

nimic. &este tot era mobilă scumpă i plăcută, bucătăria, era frumos aranjată, plină de oale i crati e, dar toate erau goale.ș ș ț

Henri mirosi din nou scaiul, dorind o masă bogată, cu mâncare bună. +orin a îi fu îndeplinită i pe loc apăru pe masă o ciorbăț ș

gustoasă, o friptură din pulpă de miel, un pui fript i o salată bună. #e a e!ară la masă i mâncară totul, cu pofta unor oameni care nuș ș ș

mai mâncaseră bine de aproape trei ani. +upă ce se saturară, mama, ajutată de Henri, făcu cură enie înț

26



bucătărie i puseră toate la locul lor.ș

<bosi i după atâtea emo ii, se culcară, pe a ternuturi noi, mul umind lui +umne!eu i %ânei )inefăcătoare. ama mai adăugă oț ț ș ț ș

mul umire pentru iubitul său fiu.ț

4răiră astfel, ferici i, fără să ducă lipsă de ceva datorită scaiului, fără suferin e i mereu tineri mul umită ghearei. )ă ul nu l-aț ț ș ț ț

folosit, pentru că erau prea ferici i aici i nu voiau să plece în altă parte. Henri mai ceru scaiului două vaci frumoase, doi cai buni i ceț ș ș

mai aveau nevoie pentru casă. $iciodată nu cerea decât atât cât avea nevoie, fie hrană, fie îmbrăcăminte i astfel păstră scaiul toatăș

via a.ț

$u se tie dacă au trăit multă vreme, dar se pare că 9egina %ânelor i-a făcut nemuritori i i-a luat în palatul ei, unde trăiesc iș ș ș

astă!i. 3rsisor

+. $roasca si cioc(ria9

A fost odată ca niciodată, o femeie frumoasă i tânără, căreia i se spunea ariela. 1ocuia doar cu o servitoare tânără, voinică iș ș

chipe ă pe nume $arda, care o ajuta la treburile casei. $u primeau niciodată pe nimeni i nu plecau de acasă decât pentru a merge laș ș

pia a din ora ul vecin.ț ș

Aveau o fermă frumoasă, mică i curată, o vacă frumoasă i albă care dădea mult lapte, o pisică care mânca oareci i un măgar ș ș ș ș

care îi ducea, în fiecare mar i, în pia a ora ului vecin, fructele, legumele, ouăle, untul i brân!eturile pe care le vindea.ț ț ș ș

$imeni nu tia cum ajunseseră ariela i $arda la ferma asta necunoscută până atunci, pe care oamenii o bote!aserăș ș Ferma din

Pădure.

ntr-o seară, $arda mulgea vaca iar ariela pregătea supa. &e când punea pe masă o supă bună de var!ă i o farfurie cu smântână,ș

!ări o broască care mânca cu lăcomie ni te cire e aflate jos, pe o frun!ă lată de vi ă de vie.ș ș ț

( )roască urâtă, strigă ariela, am să te învă eu minte, ca să nu mai mănânci din cire ele mele*ț ș

Povesti cu zâne



#punând acestea, pe loc luă frun!a pe care se aflau cire ele i o lovi cu piciorul, încât se rostogoli cât colo. )roasca scoase oș ș

uierătură ascu ită i se ridică pe labele dinapoi. <chii ei bulbuca i sticleau, gura-i largă se deschidea i se închidea cu mânie, totș ț ș ț ș

corpul i se cutremura... ugea, apucată de furie.ariela, buimăcită, se dădu îndărăt, ferindu-se de veninul îngro!itoarei broa te. "ăutând un bă cu care s-o alunge, vă!u căș ț

broasca înainta spre ea i-i făcu un gest autoritar cu laba spunându-i cu glas supărat'ș

( Ai îndră!nit să mă love ti cu piciorul, nu m-ai lăsat să mănânc din cire ele pe care le-am dorit, ai căutat să mă alungi...ș ș

9ă!bunarea mea te va lovi în ce ai mai scump i atunci î i vei da seama că nu trebuia să o insul i pe %âna /urioasa. ei avea un fiu,ș ț ț

acoperit cu păr, ca un urs i..ș

( Ajunge, surioară* o întrerupse o voce blândă si sub irică, ce părea că vine de sus.ț

ariela ridică ochii si vă!u o ciocârlie coco ată deasupra u ii de la intrare.ț ș

( 4e ră!buni prea crud pentru o insultă adusă, nu caracterului tău de !ână, ci înveli ului urât i murdar pe care l-ai ales. &rinș ș

puterea mea superioară î i poruncesc să te opre ti. $u pot desface răul făcut, dar te pot opri să mergi mai departe. i dumneata,ț ș Ș

sărmanămamă, urmă ea vorbind arielei, nu de!nădăjdui, se va găsi un leac împotriva urâ eniei copilului tău. îi dau puterea să î i poatăț ș

schimba pielea cu o persoană căreia prin bunătate i prin ajutorul pe care i-l va da, să-i inspire recuno tin ă i o iubire destul de mare,ș ș ț ș

ca să consimtă la acest schimb. Atunci va fi frumos, cum ar fi fost dacă sora mea /urioasa, nu ar fi dovedit ca întotdeauna caracterulei rău.

( ai, doamnă "iocârlie, răspunse ariela, bunătateadumitale nu-l va împiedica însă pe fiul meu să fie urât ca un urs*... ( într-adevăr, răspunse la rându-i !âna %globia, mai ales că vă este inter!is, ie i $ardei să vă schimba i pielea cu a lui dar ț ș ț

nu vă voi părăsi i nici pe fiul tău nu îl voi părăsi. îl vei bote!a 3rsi or până în !iua în care va trebui să- i ia un alt nume, demn deș ș ș

frumuse ea i na terea lui. Atunci se va numi prin ul inunat.ț ș ș ț

9ostind aceste cuvinte, !âna dispăru, !burând.%âna /urioasa se retrase mânioasă, călcând apăsat i întorcându-se la fiecare pas, pentru a se uita urât la ariela. &e unde mergea,ș

vărsa venin iarba, plantele i arborii, pe unde trecea ea, piereau. ra un venin atât de puternic, încât iarba nu mai cre tea. i astă!iș ș Ș

acest drum mai poartă numele de drumul zânei Furioasa.

"ând ariela fu singură, începu să plângă iar $arda, care isprăvise de lucrat pe-afară, i pregătea masa, când intră în sală fuș

mirată, vă!ându- i stăpâna plângând.ș

( #cumpa mea regină, ce ai "ine i-a pricinuit asemenea durere $-am vă!ut pe nimeni intrând în casă...ț

( $imeni, fata mea, nimeni, în afară de cineva care intră pretutindeni' o !ână răutăcioasă sub înfă i area unui broscoi i oț ș ș

!ână bună cu înfă i area unei ciocârlii.ț ș

( "e i-au spus !ânele încât să plângi atât de amarnic, regină scumpă %âna cea bună nu a împiedicat răul pe care voia să-lț

facă !âna cea rea ( $u, feti o, l-a mic orat pu in, dar nu a putut să-l împiedice.ț ș ț

i ariela îi povesti ce se întâmplase i că va da na tere unui băie el păros ca un urs.Ș ș ș ț

Au!ind acestea, $arda plânse tot atât de sfâ ietor ca i stăpâna sa.ș ș

( "e nenorocire* strigă ea. "e ru ine ca mo tenitorul unui asemenea regat să fie un urs*... "e va spune regele "rud, so ulș ș ț

tău, dacă te regăse te vreodatăș

( $u are cum să mă găsească, $ardo* tii că, după ce am fugit, am fost duse de acel vârtej, i am fost a!vârlite din nor înȘ ș

nor, cu asemenea iu eală că ne-am tre!it foarte departe de împără ia regelui "rud. +e altfel, tii cât e de rău, tii cât rnă ură te, de cândț ț ș ș ș

l-am împiedicat să îi omoare pe fratele lui, regele cel 1ene i pe cumnata lui, regina cea 9ăsfă ată. tii că am fugit numai pentru căș ș ț Ș

voiau să mă ucidă. ă tem însă că rnă vor urmări*...

+upă ce plânseră amarnic câteva clipe, $arda o rugă pe stăpâna ei să se a e!e la masă.ș ( "hiar dacă am plânge toată noaptea, regină draga, fi ul tău tot se va na te păros. +ar vom căuta să-l cre tem atât de bine,ș ș

să-l facem atât de bun, încât nu va a tepta mult i se -va găsi cineva care să vrea să-i schimbe pielea urâtă i păroasă, pe care i-a dat-oș ș ș

!âna /urioasa. /rumos dar* ai bine îl inea pentru ea...ț

)iata regină, se ridică, î i terse ochii, i căută să- i învingă mâhnirea. încet, încet, veselia $ardei îi risipi durerea i, nu seș ș ș ș ș

înnoptase bine, că $arda o i convinse pe ariela, ca 3rsi or nu va fi pentru mult timp urs i că, foarte curând, va găsi o piele demnăș ș ș

de un prin la nevoie fiind gata să i-o clea pe a ei, dacă !âna va consim i.ț ț

". Na terea i co,iăria ui Ursi or ș ș ș

1a trei luni după blestemul !ânei /urioasa, ariela născu un băiat pe care îl numi 3rsi or, a a cum îi poruncise !âna %globia. $iciș ș

ea, nici $arda nu putură să- i dea seama dacă =era frumos sau urât, căci era acoperit cu un păr atât de lung i deș ș

negru, încât nu i se vedeau decât gura i ochii... i asta numai când îi deschidea. +acă ariela nu i-ar fi fost mamă i dacă $arda nu ar ș ș ș

fi iubit-o pe ariela ca pe o soră, bietul 3rsi or ar fi murit cu siguran ă, căci era atât de urât, că nimeni nu l-ar fi îngrijit, luându-lș ț

drept un pui de urs i l-ar fi omorât. +ar ariela îi era mamă i primul ei gest pe care-l făcu după na tere, fu să-l sărute, plângând.ș ș ș

( #ărmane 3rsi or, !ise ea cine te va iubi atât de mult ca să te scape de blana de urs Ah* +e ce nu pot face schimbul, peș

care !âna îl îngăduie numai aceluia sau aceleia care te va iubi $imeni nu te va iubi mai mult decât mine*25



+ar 3rsi or nu-i răspunse, căci dormea.ș

$arda plângea i ea pentru a-i ine isonul arielei, dar nu obi nuia să stea mâhnită mult timp. î i terse ochii i îi spuse arielei'ș ț ș ș ș ș

( 9egină scumpă, sunt atât de sigură că fiul tău nu va mai păstra pentru mult timp blana urâtă de urs, încât de a!i înainte îlvom numi prin ul inunat.ț

( #ă mai a teptăm, răspunse regina. tii prea bine că !ânelor le place să fie ascultate.ș Ș

$arda luă copilul, îl înfă ură în scutecele pregătite i se aplecă să-l sărute dar când î i îndreptă bu!ele spre 3rsi or, se ridicăș ș ș ș

repede, optind'ș

( $u te voi săruta prea des, băiatule, căci în epi ca unț

arici*+ar $arda îl iubea ca pe copilul ei i avea grijă de 3rsi or. l semăna cu ursul numai la piele, căci altfel era copilul cel mai blând,ș ș

cel mai cuminte i cel mai drăgu . +e aceea, $arda îl îndrăgi mult.ș ț

3rsi or cre tea, i acum i se dădea voie să se îndepărte!e de fermă. $u i se putea întâmpla nimic, căci era cunoscut în localitate i,ș ș ș ș

totu i, copiii fugeau când îl vedeau, femeile îlș

26



respingeau iar bărba ii îl ocoleau. 4o i îl priveau ca pe o fiin ă blestemată ce era. Adesea, când ariela se ducea la pia ă, îl lua i peț ț ț ț ș

3rsi or cu ea, dar în acele !ile vindea mai greu legumele i brân!eturile, căci mamele îi ocoleau de frica lui 3rsi or.ș ș ș

ariela plângea adesea i o chema în !adar pe !âna %globia. însă, de câte ori o ciocârlie !bura pe lângă ea, renă tea speran a înș ș ț

inima ei, dar din păcate acestea erau ciocârlii adevărate, pe care le po i mânca, i nu !âne preschimbate în ciocârlii.ț ș

%. Viorea

3rsi or avea opt ani. ra mare i puternic, avea ochi frumo i, o voce blândă iar blana i se făcuse moale ca mătasea, încât nu maiș ș ș

în epa când îl săruta cineva, cum i se întâmplase $ardei în !iua na terii lui. < iubea mult pe mama sa i pe $arda, dar de multe ori eraț ș ș

trist i-i plăcea să stea singur. î i dădea seama că era respingător i vedea că ceilal i copii nu erau ca el.ș ș ș ț

într-o !i se plimba în pădurea din apropierea fermei. ersese mult i, obosit de căldură, căuta un loc umbrit, unde să seș

odihnească, când i se păru că !ăre te ceva alb i trandafiriu la vreo !ece pa i de el. #e apropie i vă!u o feti ă care dormea. &ărea săș ș ș ș ț

aibă vreo trei ani, era frumoasă ca un înger i, printre buclele ei aurii, se !ărea un gât alb i grăsu obrajii ei rumeni i plini aveauș ș ț ș

două gropi e, care se iveau înveselind !âmbetul bu!elor ei ro ii, printre care străluceau din ii, asemenea unor mărgăritare. +răgăla ulț ș ț ș

ei cap era re!emat de un bra frumos i de o mână tot astfel. înfă i area acestei feti e era atât de plăcută i de fermecătoare, încâtț ș ț ș ț ș

3rsi or rămase înmărmurit.ș

#e uită surprins i cu plăcere la copila care dormea lini tită în pădure, ca i când ar fi dormit într-un pat. #e uită mult timp la ea iș ș ș ș

la îmbrăcămintea ei, care era mai bogată decât toate hainele vă!ute de el vreodată. 9ochia era de mătase albă, brodată cu fire de aur, pantofii, de asemenea broda i cu aur, iar ciorapii îi erau dintr-o mătase foarte fină.ț

&e bra ele ei mici, scânteiau bră ări frumoase, ale căror încuietori păreau că ascund un portret. 3n irag de mărgăritare îiț ț ș

împodobea gâtul. < ciocârlie, care cânta deasupra feti ei, o tre!i. +eschise ochii, se uită în jur chemându- i servitoarea dar vă!ându-seț șsingură în pădure, începu să plângă.3rsi or era foarte încurcat i nu tia ce să facă.ș ș ș

( +acă mă duc la ea, cugetă el, biata feti ă va crede că sunt o fiară sălbatică, se va înspăimânta, va fugi i se va rătăci iar ț ș

dacă o las aici, va muri de spaimă i de foame.ș

&e când se gândea ce să facă, feti a îl !ări. încercă să fugă dar nu putu i că!u la pământ îngro!ită.ț ș

( $u fugi de mine, feti o* îi !ise 3rsi or cu voce blândă i tristă, nu- i voi face nici un rău, dimpotrivă, vreau să te ajut să- iț ș ș ț ț

regăse ti părin ii*ș ț

/eti a îl privea cu ochi speria i i părea îngro!ită.ț ț ș

( orbe te-mi, feti o, urmă -3rsi or, nu sunt un urs, ci un copil nenorocit, care înspăimântă pe toată lumea i este alungat deș ț ș ș

toată lumea./eti a îl privi cu ochii ei mari i blân!i, în ei putându-se vedea că era mai pu in îngro!ită i mai mult nedumerită.ț ș ț ș

"ând 3rsi or încercă să se apropie, spaima feti ei fu atât de mare, încât încercă din nou să fugă.ș ț

3rsi or se opri i începu să plângă.ș ș

( "e nenorocit sunt* strigă el. $ici măcar nu pot să o ajut pe această biată copilă părăsită* înfă i area mea o înspăimântă într-ț ș

atât, încât preferă să fie părăsită, decât să o salve! eu.%icând acestea, bietul 3rsi or î i acoperi fa a cu mâinile i că!u la pământ plângând.ș ș ț ș

&este câtva timp, sim i o mânu ă care căuta să dea la o parte mâinile lui ridică fruntea i o vă!u pe copilă, stând în fa a lui, cuț ț ș ț

ochii plini de lacrimi. ângâind obrajii păro i ai bietului 3rsi or, îi vorbi a a cum vorbesc copiii mici'ș ș ș

( $u plânge, 3rsi or, nu plânge* iorela nu se teme, iorela nu fuge, iorela îl iube te pe 3rsi or. 3rsi or va da mânaș ș ș ș

iorelei i, dacă 3rsi or mai plânge, iorela îl sărută pe 3rsi or.ș ș ș

1acrimile de disperare ale lui 3rsi or se schimbară în lacrimi de fericire i de înduio are.ș ș ș

ă!ându-l plângând, feti a î i apropie guri a frumoasă de obra!ul păros al lui 3rsi or i, sărutându-l de mai multe ori, îi spuse'ț ș ț ș ș

( e!i, 3rsi or, iorela nu se teme, iorela îl sărută pe 3rsi or, 3rsi or nu o mănâncă pe iorela, iorela merge cu 3rsi or.ș ș ș ș

Au!ind cele spuse, 3rsi or vru s-o îmbră i e!e, s-oș ț ș

strângă la piept, s-o sărute cu drag pe această feti ă bună i drăgăla ă, care- i învinsese spaima, alinând durerea unei biete fiin eț ș ș ș țnenorocite, dar se temea să nu o înspăimânte. 6a crede că vreau să o mănânc, î i !ise el7. îi luă doar mâinile i i le strânse la piept,ș ș

apoi începu să i le sărute. iorela !âmbea. ( 3rsi or e mul umit 3rsi or o iube te pe iorela 3rsi or în elese că ea se numea iorela, dar ceea ce eraș ț ș ș ș ț

de neîn eles i greu de cre!ut era, cum de această fiin ă atât de ginga ă i frumoasă, se găsea singură în pădure...ț ș ț ș ș

( 3nde locuie ti, iorela mea, mică i dragăș ș

( Acolo, departe, la tata i la mama.ș

( "um îl cheamă pe tatăl tău ( 9egele i mama e regina.ș

3rsi or din ce în ce mai mirat, o întrebă în continuare'ș

( +e ce e ti singură în pădureș

( iorela nu tie. iorela călărea pe un câine mare, câinele mare a fugit repede, repede i mult. iorela obosită, a că!ut, i aș ș ș

adormit.

( #i unde e câineleiorela privi în jurul ei i- i chemă câinele strigându-l peș ș

nume' ( Ami* Ami*

27



+ar câinele nu venea. ( Ami a plecat, iorela e singură.3rsi or luă mâna iorelei, care nu i-o retrase i chiar îi !âmbi.ș ș ș

( rei să mă duc să o chem pe mama mea ( iorela nu stă singură în pădure. iorela merge cu 3rsi or.ș

( Atunci, vino cu mine, drăgu o. 4e voi duce la mamaț

3rsi or i iorela merseră spre fermă. 3rsi or culegea pentru iorela fragi i cire e, dar ea nu mânca, până ce nu le împăr ea cuș ș ș ș ș ț

3rsi or. însă 3rsi or voia să-i lase numai ei fragii i cire ele dar iorela insista să mănânce i el'ș ș ș ș ș

( ănâncă i tu, 3rsi or. iorela nu mănâncă, dacă nu mănâncă i 3rsi or. iorela nu vrea ca 3rsi or să plângă.ș ș ș ș ș

Atentă i binevoitoare cu 3rsi or, ea voia să fie fericit i mul umit.ș ș ș ț

într-adevăr, 3rsi or era bucuros, vă!ându- i micu a tovară ă, care se purta frumos cu el, nu îl alunga, i care căuta să-l facă fericit.ș ș ț ș ș

+upă o jumătate de oră de mers o întrebă' ( iorela se mai teme de 3rsi orș

( <h* nu* nu* !ise ea. 3rsi or e bun. iorela vrea să rămână cu 3rsi or.ș ș

( A vrea să te sărut, iorela* 4i-ar fi teamă de mine +rept răspuns, iorela se aruncă în bra ele lui iar 3rsi or ș ț ș

o sărută dulce i o strânse la pieptul lui.ș

( +ragă iorela, !ise el, te voi iubi întotdeauna. $iciodată nu voi uita că e ti singurul copil pe care l-am întâlnit,ș

căruia nu i-a fost frică de mine, care mi-a vorbit i m-a sărutat...ș

>

Ajunseră la fermă. ariela i $arda erau afară, lucrau i vorbeau. "ând îl vă!ură pe 3rsi or venind i inând de mână o feti ăș ș ș ș ț ț

drăgu ă, frumos îmbrăcată, au fost atât de surprinse, încât nici una nici alta nu putu rosti un singur cuvânt.ț

( +ragă mamă, !ise 3rsi or, ea este iorela, o feti ă drăgu ă i bună, pe care am găsit-o dormind în pădure. ste atât deș ț ț ș

drăgăla ă, i te asigur că nu-i e teamă de mine chiar m-a sărutat, când m-a vă!ut plângând.ș ș

( +ar de ce plângeai, scumpul meu copil îl întrebă ariela. ( &entru că prima dată, feti ei i-a fost teamă de mine, îi răspunse 3rsi or cu voce tristă i tremurătoare.ț ș ș

( Acum, iorela nu se mai teme, îl întrerupse ea. iorela îi dă mâna lui 3rsi or, îl sărută pe 3rsi or, îi dă fragi lui 3rsi or săș ș ș

mănânce. ( +ar ce s-a întâmplat întrebă $arda. +e ce tocmai tu, 3rsi or, ai găsit-o pe această feti ă +e ce e singură 9ăspunde,ș ț

3rsi or căci nu în eleg nimic*ș ț

( $u tiu nici eu mai mult, dragă $arda, !ise 3rsi or. Am găsit-o pe feti a aceasta dormind singură în pădure. #-a tre!it i aș ș ț ș

plâns, apoi m-a vă!ut i s-a speriat. "ând i-am vorbit i am vrut să mă apropii de ea, ea s-a speriat din nou. Am fost foarte mâhnit,ș ș

foarte mâhnit... i chiar am plâns...ș

( 4aci, taci, dragă 3rsi or* strigă iorela punându-i mâna pe gură. iorela nu te va mai face să plângi, niciodată*ș

#punând aceste cuvinte, vocea iorelei tremura, iar ochii

erau plini de lacrimi. ( icu a mea feti ă, îi !ise ariela, sărutând-o, ai să-l iube ti tu pe 3rsi or, pe el, care-i atât de nenorocitț ț ș ș

( Ah* +a, iorela îl va iubi pe 3rsi or i niciodată nu-l va părăsi.ș ș

în !adar o întrebau ariela i $arda cine-i sunt părin ii i unde locuiesc, căci nu aflară de la ea decât ceea ce tia i 3rsi or, iș ț ș ș ș ș ș

anume, că tatăl ei era rege i mama era regină i nu tia cum ajunsese în pădure.ș ș ș

+e atunci, iorela rămase la fermă în grija arielei care o iubea, poate din cau!a sentimentelor pe care le avea pentru 3rsi or i,ș ș

de asemenea, pentru fericirea pe care o dăruise lui 3rsi or, sim indu-se iubit i dorit chiar, de o fiin ă omenească, care nu-i era niciș ț ș ț

mamă i care nu era nici $arda.ș

/iind ora prân!ului, $arda puse masa i to i se a e!ară să mănânce. iorela dori să stea lângă 3rsi or. ra foarte veselă, iar ș ț ș ș

3rsi or vorbea, râdea i era fericit cum nu fusese niciodată. ariela era mul umită, $arda nu mai putea de bucurie, vă!ând că 3rsi or ș ș ț ș

avea, în sfâr it, o tovară ă de joacă. +in gre eală, răsturnă o oală cu smântână, care nu rămase nemâncată, căci o pisică, care î iș ș ș ș

a tepta por ia, linse smântână până la cea din urmă picătură.ș ț

+upă masă, iorela !drobită de oboseală adormi pescaun.

( 3nde o vom culca întrebă ariela. $u avem nici un pat pentru ea... ( reau să-i dai patul meu, mamă dragă* !ise 3rsi or. u voi dormi în grajd.ș

1a început, ariela i $arda nu au fost de acord cu propunerea lui 3rsi or, dar stăruia atât de mult să facă acest mic sacrificiuș ș

pentru iorela, încât se învoiră.

$arda o luă în bra e pe iorela, care adormită, nu sim i când o de!brăcă i o culcă în patul lui 3rsi or, care se afla chiar lângă alț ț ș ș

arielei. 3rsi or se culcă în grajd, pe fân, i adormi lini tit i mul umit.ș ș ș ș ț

$arda se reîntoarse lângă ariela, pe care o găsi stând, cufundată în gânduri, inându- i capul între mâini.ț ș

( 1a ce te gânde ti, regină dragă o întrebă $arda. <chii tăi sunt tri ti, gura ta nu mai surâde. enisem să- i arăt bră ărileș ș ț ț

feti ei. edalionul ar trebui să se deschidă, dar am încercat !adarnic i nu putem tii dacă înăuntru vom găsi vreun portret sau vreunț ș ș

nume. ( +ă-mi-le mie, fata mea* "e frumoase sunt... &oate mă vor ajuta să descopăr o asemănare, pe care o caut în !adar i de careș

îmi amintesc vag.ariela luă bră ările, se uită la ele, i încercă să deschidă medalionul, dar nici ea nu reu i.ț ș ș28



în clipa în care era gata să renun e i să-i dea $ardei bră ările, vă!u în mijlocul odăii o femeie îmbrăcată în alb, strălucitoare ca unț ș ț

soare. "hipul ei era luminos, părul de aur i purta o cunună de stele sclipitoare ce îi împodobea fruntea. ra de statură mijlocie, iș ș

toată făptura ei părea u oară i lucitoare. 9ochia era presărată cu stele, asemenea celor care-i împodobeau fruntea. &ărea că plute te înș ș ș

aer, iar privirea ei blândă era plină de bunătate. ( ariela, spuse ea. u sunt !âna %globia. ica prin esă, care este la voi de a!i diminea ă, i fiul tău, sunt sub ocrotirea mea.ț ț ș

Această prin esă nu î i este străină, e nepoata ta, fiica cumnatului tău, regele 1ene i a cumnatei tale, regina 9ăsfă ată. +upă ce aiț ț ș ș ț

fugit, so ul tău i-a ucis i pe 1ene i pe 9ăsfă ata, care nu se fereau de el i care- i petreceau !ilele odihnindu-se, mâncând iț ș ș ș ț ș ș ș

dormind. +in nenorocire, nu am putut să împiedic aceste crime, căci eram de fa ă la na terea unui prin , a cărui părin i se află subț ș ț ț

ocrotirea mea, i mă distramș

făcându-i po!ne unei doamne de onoare bătrână i rea i unui curtean bătrân, !gârcit i cicălitor, amândoi prieteni cu sora meaș ș ș

/urioasa. +ar am sosit la timp ca să o scap pe prin esa iorela, singură la părin i i mo tenitoarea regelui 1ene i a reginei 9ăsfă ata,ț ț ș ș ș ș ț

pe care regele "rud căuta să o omoare, pe când ea se juca în grădină. Am urcat-o pe spinarea câinelui meu Ami, care a primit ordinulsă o lase în pădurea spre care i-am îndreptat pa ii lui 3rsi or. #ă nu le spui niciunuia ce s-a întâmplat i să nu-i ară i iorelei bră ările,ș ș ș ț ț

în care sunt închise portretele mamei i tatălui ei, nici ve mintele bogate în locul cărora am pus altele, mai potrivite, pe care le vaș ș

purta de acum înainte. ată, continuă !âna, iată o cutie cu pietre pre ioase. Aici este fericirea iorelei, dar trebuie să o ascun!i, să nu oț

vadă nimeni i să nu o deschi!i decât dacă o vei pierde vreodată i apoi o vei regăsi.ș ș

( oi face precum spui tu, !ână bună, răspunse ariela, dar spune-mi, te rog, băiatul meu 3rsi or, va mai păstra pentru multș

timp această înfă i areț ș

( 9ăbdare, răbdare, grăi !âna. 4u, el i iorela, sunte i sub ocrotirea mea. î i dau voie să-i spui lui 3rsi or că i-am ursit să- iș ț ț ș ș

schimbe pielea numai cu acea fiin ă omenească care îl va iubi destul de mult pentru a se sacrifica pentru el. $u uita că 3rsi or iț ș ș

iorela nu trebuie să afle că sunt fii de regi. +oar $ardei, po i să-i spui totul, e vrednică să cunoască această taină. Adio, regină, i săț șai încredere în mine. ată un inel, pe care îl vei pune pe degetul mic i, cât timp îl vei purta, nu- i va lipsi nimic.ș ț

/ăcându-i cu mâna în semn de rămas bun, !âna se prefăcu într-o ciocârlie i !bură cântând.ș

ariela i $arda se uitară una la cealaltă' ariela s?spina, iar $arda surâdea.ș

( #ă ascundem această cutie pre ioasă i haineleț ș

iorelei, dragă regină* #ă-i pregătim celelalte haine pe care i le-a lăsat !âna pentru mâine.Alergă, deschise dulapul i-l găsi plin cu rochii i încăl ăminte, toate simple, dar potrivite. +upă ce se uită la toate i alese pentruș ș ț ș

iorela o rochi ă, le numără, apoi o ajută pe ariela să se de!brace, i se culcară adormind îndată.ț ș

&. Visu

A doua !i, 3rsi or se tre!i primul din pricina vacii care ncepu să mugească. î i frecă ochii, se uită în jur, se întrebă de e dormise înș ș

grajd, însă î i aminti cele petrecute în ajun. Atunci @e ridică repede din patul lui de fân i alergă la fântână să se spele.ș ș

&e când se spăla, $arda care se sculase i ea de diminea ă,ș ț -a. i 3rsi or, se duse în grajd să mulgă vaca i lăsă u a caseiș ș ș șîntredeschisă. 3rsi or intră fără !gomot, ajunse până în camera mamei sale, care dormea încă i dădu la o parte perdelele de la patulș ș

iorelei. +ormea încă.&rivind-o cum doarme i surâde prin somn, 3rsi or !âmbi. +eodată, fa a iorelei se încruntă, ipă, se ridică pe jumătate din pat, iș ș ț ț ș

vă!ându-l pe 3rsi or lângă ea, îl cuprinse pe după gât cu bra ele ei micu e, începând să ipe'ș ț ț ț

( 3rsi or, bunul meu 3rsi or* iorela a că!ut în apă* )roscoiul cel urât a prins-o pe iorela*ș ș

&lângea i se vedea bine cât e de înspăimântată, cât îi era de frică de broasca din vis.ș

în !adar căuta el să o lini tească, să o mângâie i să o sărute, căci ea continua să plângă i să strige'ș ș ș

( 3rsi or, broasca mare, o trage pe iorela, o trage înș

apă*ariela, tre!ită la cel dintâi ipăt al iorelei, nu pricepea de ce era speriată. +upă ce o lini tiră, iorela le povesti visul ei.ț ș

străduindu-se să vorbească bine' ( iorela se plimba i 3rsi or mergea alături de ea, dar 3rsi or nu i-a mai dat mâna, n-a mai avut grijă de iorela. )roscoiulș ș ș

cel urât a tras-o pe iorela în apă i iorela a că!ut i l-a strigat pe 3rsi or. 3rsi or cel bun a venit i a scăpat-o peș ș ș ș ș

iorela. iorela îl iube te mult pe 3rsi or, urmă ea cu o voce înduio ătoare. iorela nu-l va uita niciodată pe 3rsi or. 5ș ș ș ș

+upă ce le povesti acest vis, iorela se aruncă în bra ele lui 3rsi or, care nu se mai ru ina de pielea lui păroasă, i oț ș ș ș

sărută de o mie de ori căutând să o lini tească a a cum tia elș ș ș

mai bine.

ariela era convinsă că acest vis era un semn din partea !ânei %globia i se hotărî să o pă!ească cu toată aten ia i grija pe iorelaș ț ș

i să-i de!văluie lui 3rsi or ceea ce trebuia să tie i el. +upă ce o îmbrăcă pe iorela, îl chemă i pe 3rsi or să mănânce împreună.ș ș ș ș ș ș

$arda le aduse o oală cu lapte proaspăt, pâine neagră i o bucată de unt. iorela se bucură, vă!ând dejunul acesta atât de bun.ș

A

( iorelei îi place mult laptele bun, !ise ea. i place mult pâinea bună, îi place i untul bun. îi place tot când stă lângăș

3rsi or i lângă mama lui.ș ș

( $u-mi mai spune 6mama lui 3rsi or7, spune-miș

6mamă7, !ise ariela râ!ând. Acum sunt i mama ta.ș7 5

( <h* $u, nu pot să vă spun mamă, reluă iorela, clătinând din cap cu mâhnire. ama mea e... cea de acolo, - arătă spre pădure - pe care am pierdut-o. ama dormea într-una, nu o plimba i nu o îngrijea niciodată pe iorela i nici nu-i vorbea iorelei.ș ș29



ama lui 3rsi or vorbe te, o plimbă, o sărută pe iorela, o îmbracă pe iorela... iorela o iube te pe mama lui 3rsi or, o iube teș ș ș ș ș

mult, mult, !ise ea luând mâna arielei sărutând-o i strângând-o la pieptul ei mic.ș

Atunci ariela o sărută cu drag.3rsi or era înduio at i ochii i se ume!iseră. iorela observă, îi terse ochii cu mâna i-i spuse cu un aer trist'ș ș ș ș ș

( 3rsi or, nu plânge, te rog. +acă plânge 3rsi or, va plânge i iorela.ș ș ș

( $u mai plâng, draga mea iorela, nu mai plâng. Haide să mâncăm i apoi ne vom plimba.ș

5 âncară cu poftă. iorela bătea din palme, strigând cu gura plină' ( Ah, ce fericită sunt*

ă!ând că ariela i $arda sunt ocupate, cu treburile casei, 3rsi or i iorela, isprăvind de mâncat, ie iră să se plimbe. #-au jucatș ș ș ș

apoi 3rsi or culese flori i fragi pentru iorela lui, care-i spuse'ș ș

( iorela se va plimba întotdeauna cu 3rsi or, iar 3rsi or se va juca întotdeauna cu iorela.ș ș

( $u voi putea să mă joc mereu, scumpă iorela, fiindcă trebuie să le ajut pe mama i pe $arda la treabă.ș

( #ă le aju i, 3rsi or 1a ce treabăț ș

( 1a măturat, la ters vasele, să am grijă de vacă, să tai iarba, să aduc lemne i apă.ș ș

( iorela îl va ajuta pe 3rsi or*ș

( ti încă micu ă, dragă iorela dar, dacă vrei, putem încerca*ș ț

"ând se întoarseră acasă, 3rsi or se apucă de lucru, iar iorela îl înso ea peste tot. /ăcea i ea ce putea ca să fie de ajutor dar eraș ț ș

prea mică pentru a-l putea ajuta cu adevărat. +upă câteva !ile, tia să spele ce tile, farfuriile, să întindă i să strângă rufe, să cure eș ș ș ț

masa. #e ducea cu $arda la lăptărie, o ajuta la strecuratul laptelui, i la alte treburi. $u era indispusă niciodată. ra ascultătoare iș ș

niciodată nu răspundea obra!nic. 3rsi or o iubea din ce în ce mai mult la fel ca i ariela i $arda, mai ales că tiau că iorela eraș ș ș ș

veri oara lui 3rsi or.ș șiorela sim ea la fel pentru cele două femei, dar cel mai mult îl iubea pe 3rsi or, i cum oare să nu iubească un băiat atât de bun,ț ș ș

care avea atâta grijă de ea, care căuta necontenit să-i facă numai bucurii, să o mul umească i care i-ar fi dat via a pentru eaț ș ș ț

într-o !i, când $arda i iorela erau plecate în ora , ariela îi povesti lui 3rsi or ceea ce se întâmplase înaintea na terii lui. îiș ș ș ș

destăinui că poate să se lepede de pielea păroasă, dacă prime te în schimb pielea albă i netedă a unei persoane, care l-ar iubi atât deș ș

mult încât să se sacrifice astfel pentru el. ( $iciodată, strigă 3rsi or, niciodată n-a primi un asemenea sacrificiu* $iciodată n-a consim i ca, o persoană care m-ar iubi, săș ș ș ț

fie osândită la nenorocirea la care am fost supus de ră!bunarea !ânei /urioasa* $iciodată, nu voi accepta acest sacrificiu din parteanimănui. $u va mai suferi nimeni tot ce am suferit eu, din cau!a răută ii oamenilor*ț

ariela luptă !adarnic împotriva hotărârii fiului ei. 3rsi or o rugă din toată inima să nu-i mai vorbească niciodată despre schimbulș

acesta, i să nu-i spună nici un cuvânt iorelei sau altcuiva, care l-ar iubi. a îi făgădui că nu va spune nimănui, i că îi va respectaș ș

hotărârea, pentru că, într-un fel îl în elegea i tia că nu va putea să-l facă să se ră!gândească. #pera că !âna %globia va pre uiț ș ș ț

sentimentele nobile i generoaseș

ale micului ei protejat, i-l va elibera de pielea păroasă.ș

# Tot $roscoiu

4recură câ iva ani fără să se fi petrecut ceva deosebit. 3rsi or i iorela cre teau. ariela nu se mai gândea la visul din primaț ș ș ș

noapte petrecută de iorela în casa ei nu o mai pă!ea atât i o lăsa adesea să se plimbe singură sau cu 3rsi or.ș ș

3rsi or împlinise cincispre!ece ani. ra mare, puternic, sprinten i muncitor. $u se putea spune dacă era frumos sau urât, căciș ș

părul lui lung, negru i mătăsos, îi acoperea atât trupul cât i obrajii. ra ca mai înainte' bun, darnic, iubitor, întotdeauna gata să facăș ș

un serviciu oricui, întotdeauna vesel i mul umit. +in !iua în care o găsise pe iorela, mâhnirea lui se risipise, suferea mai pu in dinș ț ț

pricina spaimei de a fi respins, nu se mai ducea prin locuri neumblate, trăia în mijlocul celor trei fiin e iubite i dragi.ț ș

iorela avea acum !ece ani, avea acela i farmec iș ș> •> •>

aceea i frumuse e' ochii frumo i alba tri erau strălucitori, pielea obra!ului mai albă, trandafirie, cu bu!ele frumos conturate, trupulș ț ș ș

suplu, gra ios i ginga . &ărul auriu îi cădea pe spate până la călcâie i, când îl despletea, o învăluia. $arda îi îngrijea părul ei frumos,ț ș ș ș

iar ariela o învă a ceea ce trebuia să tie o feti ă la vârsta ei.ț ș ț

n ace ti apte ani iorela învă ase multe lucruri' tia să citească, să scrie i să numere iar 3rsi or îi citea cu glas tare când iorelaș ș ț ș ș ș

lucra. &e lângă hainele noi pe care i le lăsase !âna în cameră, iorela găsi i alte căr i necesare pentru instruirea sa, i alte lucruriș ț ș

trebuincioase pentru to i ai casei. $u se mai duceau la târg ca să vândă i să cumpere, căci, mul umită inelului fermecat al arieleiț ș ț

căpătau tot ce î i doreau i tot ce le trebuia.ș ș

într-o !i, iorela se plimba cu 3rsi or prin pădure, i ea se împiedică de o piatră, că!u i se lovi la picior. 3rsi or se îngro!i cândș ș ș ș

vă!u curgând sângele scumpei sale iorela i nu tia ce să-i mai facă pentru a-i alina durerile. #e vedea bine cât o durea, căci oricât,ș ș

se silea, nu- i putea re ine lacrimile. Atunci 3rsi or î i aminti de râule ul care curgea nu departe de ei.ș ț ș ș ț

( iorela, !ise el, sprijină-te de mine i să încercăm să ajungem la pârâu. Apa lui rece, î i va alina durerile.ș ț

iorela încercă să meargă, 3rsi or o ajută, o a e!ă pe mal, o descul ă iar iorela î i puse picioru ul în apa rece ce curgea la vale.ș ș ț ș ș

( Alerg acasă să- i aduc ni te fa e, să- i învele ti piciorul. A teaptă-mă, nu voi sta mult i ai grijă, să nu te îndepărte!i deț ș ș ț ș ș ș

mal* Apa e adâncă i, dacă ai aluneca, nu tiu dacă a putea să te scap.ș ș ș3rsi or plecă, iar iorela rămase a teptând pe mal. +eodată, sim i că-i vine rău, că ame e te, însă credea că este din cau!aș ș ț ț ș

durerilor pricinuite de rană. < cuprinse o scârbă mare ce o împingea parcă să- i scoată piciorul din apă. înainte de a apuca să facăș

acest lucru, vă!u apa tulburându-se i ie ind la suprafa ă capul mare i urât al unui broscoi. <chii mari, furio i ai broscoiului oș ș ț ș ș30



priveau pe fata care, amintindu- i de visul ei, se îngro!i. virea acestuia, mărimea lui i privirea lui încruntată, o înghe ară de frică,ș ș ț

încât nu putu nici să fugă, nici să ipe.ț

( în sfâr it, te-am prins* îi !ise broscoiul. u sunt !âna /urioasa, du manul familiei tale. +e mult timp te pândesc i a fi pusș ș ș ș

mâna pe tine dacă sora mea, %globia, care te ocrote te, nu i-ar fi trimis un vis, ca să vă apăra i din vreme de mine. 3rsi or, nu-i aici,ș ț ț ș

sora mea călătore te, deci e ti a mea*ș ș

9ostind aceste cuvinte, apucă piciorul iorelei cu labele ei reci i lipicioase vrând să o tragă spre fundul apei. iorela striga i seș ș

lupta din răsputeri, să se prindă de ierburile de pe mal, dar acestea se rupeau i ea apuca altele i altele, dar în !adar.ș ș

( 3rsi or, ajută-mă* Ajutor* 3rsi or, scapă-mă, salvea!-o pe iorela, 3rsi or* Ah*...ș ș ș

%âna o luă. ipetele încetară, iar ultima plantă de care se agă ase se rupse i ea. iorela, pieri sub apă, pe când un alt ipăt sfâ ietor ț ș ț ș

i disperat răspunse ipetelor ei. +in nenorocire nu i se mai vedea decât părul, când ajunse 3rsi or, care au!ise de departe ipeteleș ț ș ț

iorelei i alergase cu sufletul la gură spre lac.ș

/ără să ovăie, se aruncă în apă, o prinse pe iorela de părul ei lung, dar sim i că se scufundă împreună cu ea, căci !âna o trăgea înș ț

fundul lacului. $u- i pierdu speran a i o apucă pe iorela cu amândouă bra ele, o chemă în ajutor pe !âna %globia i, când atinse fundul apei,ș ț ș ț ș

înotă cu picioarele revenind iar la suprafa a apei. inând-o apoi pe iorela cu un singur bra , înotă cu toate puterile i ajunse la mal,ț ț ș

unde o întinse pe iorela./ata nu se mi ca. Avea ochii închi i, era galbenă la fa ă, părea că nu mai respiră. 3rsi or îngenunche lângă ea i, cu toate că eraș ș ț ș ș

foarte curajos i nu se speria de nimic, de nici o suferin ă, de data aceasta nu putea îndura durerea i plânse ca un copil. $u putea săș ț ș

creadă că sora lui iubită, singura lui prietenă, mângâierea i fericirea lui stătea întinsă, în nesim ire, fără via ă. "urajul i tăria luiș ț ț ș

3rsi or îl părăsiră i, că!u i el fără suflare lângă iorela.ș ș ș

în acel moment, o ciocârlie se opri din !bor i se a e!ă lângă iorela i 3rsi or, îi atinse u or cu pliscul pe amândoi i apoi se făcuș ș ș ș ș șnevă!ută.

ipetele iorelei, nu le au!ise numai 3rsi or ci le au!ise i $arda, care se înspăimântă de moarte când au!i i ipătul lui 3rsi or,ș ș ș ț ș

mai înfiorător decât cele ale feti ei. îi spuse i arielei i amândouă se îndreptară spre locul, de unde se au!iseră ipetele.ț ș ș ț

"ând ajunseră în apropierea apei, îi vă!ură pe cei doi copii întin i la pământ, fără suflare. #periate, imediat se încredin ară dacăș ț

mai sunt în via ă, i când î i dădură seama că erau le ina i de frică, ariela le dădu să miroasă dintr-o sticlu ă cu săruri, pentru a-iț ș ș ș ț ț

tre!i înainte de a-i duce la fermă, căci 3rsi or era prea mare i prea greu, pentru a-l putea duce în bra e. iorela nu se tre!i, iar $ardaș ș ț

care era o femeie !dravănă, o luă în bra e i a a o duse până la fermă.ț ș ș

9evenindu- i după un timp, iorela nu- i amintea ce se întâmplase cu ea. &ăstra o amintire tearsă a groa!ei pe care o încercase,ș ș ș

dar nu- i amintea ce o înspăimântase.ș

n acest timp, îngrijirile arielei îl reînsufle iră i pe 3rsi or, care, deschi!ând ochii i !ărind-o pe mama sa, se aruncă în bra eleț ș ș ș ț

ei, plângând' ( amă, dragă mamă* iorela, sora mea, a murit* 1ăsa i-mă să mor i eu*ț ș

( 1ini te te-te, băiete* îi spuse blând ariela. iorela trăie te. $arda a dus-o acasă, ca să o îngrijească cum trebuie.ș ș ș

Au!ind cuvintele mamei sale, 3rsi or păru că rena te. #e ridică i vru să alerge la fermă, dar se gândi că nu e bine să- i lase mamaș ș ș ș

singură, i î i stăpâni nerăbdarea.ș ș

&e drumul de la râu la fermă, el îi povesti mamei sale tot ce tia despre întâmplarea prin care trecuse iorela, întâmplare careș

putea să se sfâr ească rău i îi mai spuse că balele !ânei /urioasa îl atinseră i parcă sim ea în cap o greutate ciudată.ș ș ș ț

ariela îi povesti i ea cum, împreună cu $arda, care au!ise ipetele lui, au ajuns lângă apă, găsindu-i fără suflare pe malul lui. înș ț

timp ce vorbeau astfel, ajunseră la fermă i 3rsi or se grăbi să intre înăuntru.ș ș

"um îl !ări, iorela î i aminti tot. #e aruncă în bra ele lui i plânse la pieptul său. 3rsi or plânse i el, ariela plângea, $ardaș ț ș ș ș

plângea to i plângeau cu lacrimi care ar fi înduio at orice inimă.ț ș

+upă câteva clipe, $arda care era din fire mai veselă, puse capăt plan etelor !icând'ș

( Haide i, gata* suntem noi oamenii cei mai nenoroci i de pe lume* 3rsi or tu e ti înmuiat ca o trestie, înmuiat i de lacrimileț ț ș ș ș

tale i de ale iorelei. Haide i, copii* "uraj i fericire* ul umită lui 3rsi or, trăim cu to ii*ș ț ș ț ș ț

( <h* +a, o întrerupse iorela, mul umită lui 3rsi or, scumpul meu, 3rsi or* "um a putea să-l răsplătesc oare i-a salvatț ș ș șvia a... cum a putea să-i dovedesc dragostea i recuno tin a meaț ș ș ș ț

( ubindu-mă ca i până acum, surioară dragă* +acă am avut fericirea să te salve! de mai multe ori, oare nu tu e ti cea careș ș

mi-a schimbat via a, nu tu mi-ai făcut-o fericită i veselă, din tristă i urâtă cum era... $u e ti, în fiecare clipă i în fiecare !i,ț ș ș ș ș

mângâierea i fericirea vie ii meleș ț

iorela încă plângea i drept răspuns, îl strânse mai tare la piept, pe fratele ei, 3rsi or.ș ș

( +ragă 3rsi or, îi spuse mama, e ti ud. +u-te i- i schimbă hainele. iorela trebuie să se odihnească. $e vedem mai târ!iuș ș ș ț

la masă...iorela se puse în pat, dar nu adormi. nima ei era plină de dragoste i recuno tin ă pentru 3rsi or, i voia neapărat să-i arate ceeaș ș ț ș ș

ce sim ea. +eocamdată se gândi să devină o copilă perfectă care să-i mul umească pe 3rsi or i pe ariela.ț ț ș ș

). $oaă i sacriiciu ș

enise ora mesei. iorela se îmbrăcă i veni în sala unde o a teptau ariela i $arda. 3rsi or nu era acolo.ș ș ș ș

( 3rsi or nu-i aici întrebă iorela.ș

( $u l-am vă!ut, îi răspunse ariela. ( $ici eu, !ise $arda. ă duc să-l caut.

31



"ând intră în odaia lui 3rsi or, îl găsi stând lângă pat, inându- i capul în palme.ș ț ș

( ino, 3rsi or, vino iute... te a teptăm la masă*ș ș

( $u pot, !ise 3rsi or cu un glas slab. ă doare răuș

capul. $arda ie i repede, merse la ariela i iorela i le spuse că 3rsi or e bolnav. Amândouă alergară la el. 3rsi or vru să se ridice caș ș ș ș ș

să le lini tească, i să creadă că nu-i este chiar a a rău, dar că!u pe scaun lipsit de puteri. ariela vă!u că are temperatură i-l culcă înș ș ș ș

pat. iorela nu vru cu nici un chipsă-l mai părăsească.

( +in pricina mea e bolnav* !ise ea. $u plec de lângă el, până nu se însănăto e te. +acă mă îndepărta i de dragul meuș ș ț

fră ior, am să mor de grija lui*ț

9ămaseră împreună să-l îngrijească pe 3rsi or, dar în curând acesta delira, spunea cuvinte de neîn eles, nu le mai cuno tea. "uș ț ș

toate că avea febră mare, nu contenea să le strige pe mama i pe iorela lui, ne tiind că ele sunt lângă el.ș ș

ariela i iorela nu-l părăsiră o clipă de când 3rsi or se sim ea rău. în a opta !i de boală, ariela, sleită de oboseală, a ipiseș ș ț ț

lângă patul lui 3rsi or, care, respirând din ce în ce mai greu, cu ochii stin i, părea că trage să moară. iorela, în genunchi lângă patulș ș

lui, mângâia mâinile păroase ale lui 3rsi or i le acoperea cu lacrimi i sărutări.ș ș ș

în tăcerea tristă ce se a ternu de atâta timp în camera lui 3rsi or, se au!i deodată un cântec dulce i limpede pe care iorela îl maiș ș ș

au!ise. "ântecul cel dulce părea că aduce mângâiere i fericire. iorela se ridică i !ări o ciocârlie, stând pe marginea ferestreiș ș

deschise. ( iorela* !ise ciocârlia.

iorela tresări.

( iorela, urmă dulcele glas al ciocârliei, îl iube ti pe 3rsi orș ș ( îl iubesc* îl iubesc mai mult ca pe orice, mai mult ca pe mine însămi* ( Ai răscumpăra via a lui cu pre ul fericirii taleț ț

( A răscumpăra-o cu pre ul fericirii i al vie ii mele*ș ț ș ț

( Ascultă. iorela* u sunt !âna %globia. i-e drag 3rsi or mi-e ti dragă i tu i iubesc familia ta. eninul pe care sora meaș ș ș ș

/urioasa l-a suflat pe capul lui 3rsi or are puterea să-l omoare... 4otu i, dacă e ti sinceră, dacă într-adevăr sim i pentru 3rsi or ș ș ș ț ș

dragostea i recuno tin a pe care le ară i, via a lui e în mâinile tale. i-e îngăduit să i-o răscumperi, dar, aminte te- i că, în curând veiș ș ț ț ț ș ț

fi pusă să-i dai o dovadă a dragostei tale i, dacă trăie te, va trebui să plăte ti via a lui, B jertfindu- i fericirea ta.ș ș ș ț ț

( #pune i, spune i iute ce trebuie să fac, ca să îl ajut pe 3rsi or $imic nu are să-mi pară prea greu. oi fi fericită dacă l-ț ț ș

a putea salva cu ajutorul dumneavoastră*ș

( )ine, copila mea, foarte bine, !ise !âna. #ărută-i de trei ori urechea stângă, optind la fiecare sărutare' 6ie... &entruș

tine... "u tine*7. ai gânde te-te însă înainte de a face acest lucru. +acă nu e ti pregătită pentru a întâmpina ce este mai greu, i se vor ș ș ț

întâmpla numai nenorociri i sora mea /urioasa ar deveni stăpână pe via a ta.ș ț

+rept răspuns, î i încruci a mâinile pe piept privind-o pe !âna care î i luase !borul, cu o privire plină de recuno tin ă.ș ș ș ș ț

Apoi se grăbi să se întoarcă la 3rsi or, îi sărută de trei ori urechea, optind convingătoare'ș ș „Þie... Pentru tine... Cu tine!". +e-abiaisprăvi i 3rsi or oftă adânc, deschise ochii mari, o !ări pe iorela i, luându-i mâinile, le duse la bu!e, optind'ș ș ș ș

( iorela, mi se pare că mă tre!esc dintr-un vis* &oveste te-mi ce s-a întâmplat +e ce sunt aici +e ce e ti a a galbenă laș ș ș

fa ă <brajii tăi sunt sup i, ca i când ai fi stat de veghe... <chii i-s ro ii, ca i când ai fi plâns.ț ț ș ț ș ș

( orbe te încet, 3rsi or, mama doarme* îi !ise iorela încet. +e mult timp nu a mai dormit i e obosită, fiindcă tiu ai fostș ș ș

grav bolnav iar ea a vegheat asupra ta. ( +ar tu, iorela, te-ai odihnit

iorela ro i, ovăi i îi răspunse'ș ș ș

( "um puteam eu să dorm, dragă 3rsi or u, care eram pricina suferin elor taleș ț

3rsi or o privi cu ochi înduio a i i-i sărută mâinile. < întrebă iar ce se petrecuse. a-i povesti, dar era prea modiestă i preaș ș ț ș ș

devotată lui, ca să-i spună cu ce pre i-a răscumpărat via a. #i, astfel 3rsi or nu află nimic.ț ț ș

însănăto it, 3rsi or se sculă, se apropie încet de mama sa, o de teptă cu o sărutare, iar ariela cre!ând că 3rsi or a luat-o ra!naș ș ș ș

din cau!a febrei, o cheamă pe $arda care se arătă foarte mirată când iorela le povesti că !âna %globia îl vindecase pe 3rsi or.ș

+in acea !i, 3rsi or i iorela se iubiră mai mult dlecât înainte i nu se mai despăr eau decât atunci când erau silit i de treburileș ș ș ț ț

lor.

$# Mistretu

4recuseră doi ani de la întâmplările povestite. într-o !i, 3rsi or, ca de obicei, diminea a plecă în pădure ca să tailemne, iar iorelaș ț

trebuia să-i ducă mâncare la amia!ă i să se întoarcă seara împreună cu el.ș

$arda îi dădu iorelei un co ule cu vin, pâine, un borcănel cu unt, uncă i cire e. iorela plecă repede. +iminea a i se păruseș ț ș ș ș ț

lungă i era foarte nerăbdătoare să ajungă lângă dragul ei 3rsi or. "re!ând că va ajunge mai repede, se duse prin pădurea cu arboriș ș

bătrâni, pe sub care trecea u or. $u erau nici spini, nici mărăcini, doar un strat de mu chi gros acoperea pământul, pe care iorelaș ș pă ea u or. ra tare bucuroasă că o luase pe drumul mai scurt.ș ș

32



&e la jumătatea drumului, au!i un !gomot de pa i greoi i iu i, dar era încă prea departe să- i dea seama despre ce era vorba. +upăș ș ț ș

câteva clipe de a teptare, vă!u un mistre uria , care venea spre ea. ra fioros, scurma pământul cu col ii i rupea coaja din arboriiș ț ș ț ș

afla i în calea lui. #cotea sunete urâte care se au!eau tot atât de bine ca i !gomotul pa ilor lui.ț ș ș

iorela nu tia ce trebuia să facă' să fugă ori să se ascundăș

n acea clipă, mistre ul o !ări i se opri. <chii lui ardeau, col ii îi tremurau, iar părul îi era !burlit. istre ul se năpusti spreț ș ț ț

iorela.+in fericire, ea se afla lângă un copac cu ramurile destul de joase. #e ca ără pe o creangă i, agă ându-se din ramură în ramurăț ș ț

ajunse destul de sus iar mistre ul n-o mai putea prinde. /urios că a scăpat prada, mistre ul se trânti în trunchiul copacului, care oț ț

adăpostea pe iorela. 4urbat de furie, se i!bea în el cu atâta putere, încât copacul se clătina i iorelei îi fu frică să nu cadă din pricinaș

!guduiturilor. +e aceea se prinse cât putu mai bine de o ramură. în cele din urmă, mistre ul se plictisi, i obosit de atâtea i!bituri, seț ș

culcă jos, lângă copac, aruncându-i din când în când iorelei priviri fulgerătoare.Astfel, trecură mai multe ore. iorela tremura i stătea nemi cată, atentă la mistre ul care, când era potolit, când era turbat,ș ș ț

năpustindu-se asupra copacului i rupând cu col ii din el.ș ț

iorela începu să-l strige i să-l cheme în ajutor pe fratele ei drag, pe 3rsi orul ei drag, dar 3rsi or era mult prea departe, nu oș ș ș

au!ea i nu venea nimeni în ajutorul ei.ș

începuse să-i fie tare frică i pe lângă asta îi era i foame. "ând se urcase în copac, aruncase co ul cu mâncare, iar mistre ul îlș ș ș ț

călcase în picioare, îl sfărâmase i distrusese tot ce era în el.ș

în timp ce iorela disperată, plângea în !adar după ajutor, 3rsi or se mira vă!ând că iorela nu mai sose te cu mâncarea.ș ș

( A uitat oare se întreba el. $u* $ici mama, nici iorela nu m-ar fi uitat. +esigur, poate nu le-am spus că n-am să ajung la masăi ele cred, cu siguran ă, că mă voi întoarce. &oate mă a teaptă, poate sunt chiar îngrijorate.ș ț ș 5

Cândind astfel, 3rsi or încetă lucrul i porni grabnic către casă. ru să scurte!e drumul prin pădure, când i se păru că aude ni teș ș șstrigăte. #e opri... ascultă... nima îi bătea tare recunoscuse parcă glasul iorelei, dar nu... nu putea să fie ea* "ând să pornească dinnou la drum, un strigăt mai tânguitor, mai de!nădăjduit, îi lovi urechile. $u mai era nici o îndoială, era iorela, iorela se afla în primejdie i îl chema. 3rsi or alergă către locul de unde se au!ea glasul disperat al iorelei. Apropiindu-se, vă!u porcul mistreș ș ț

grohăind sălbatic, i!bindu-se puternic de un copac.#ărmanul 3rsi or rămase fără grai când observă că în acel copac se afla iorela, palidă i îngro!ită, dar la adăpost, căci mistre ulș ș ț

nu putea ajunge la ea. Acest lucru i-a redat puterile. l se gândi la protec ia !ânei %globia i merse drept spre mistre cu securea înț ș ț

mână. istre ul îl vă!u, trecu pe alături, se opri, se întoarse i mai furios i se repe!i asupra luiț ș ș

3rsi or, care cu securea ridicată, î i a tepta du manul.ș ș ș ș

istre ul primi o lovitură în cap, destul de tare ca să i-l despice în două, dar avea oase atât de tari, încât păru că nici nu sim ise.ț ț

în urma atacului 3rsi or că!u. ă!ându- i du manul trântit la pământ, mistre ul nu-i lăsă răga! să se ridice i sări asupra lui. ș ș ș ț ș

lovea cu col ii i încerca să-l facă bucă i.ț ș ț

3rsi or în elese că nu mai avea scăpare i, nepăsător pentru soarta lui, o implora pe !ână să o salve!e pe iorela. în clipa în careș ț ș

mistre ul părea că i-a învins du manul călcându-l în picioare, se au!i un cântec batjocoritor. istre ul se înfiora, îl lăsă pe 3rsi or, î iț ș ș ț ș ș

ridică râtul i vă!u o ciocârlie care !bura deasupra lor i cânta acela i refren batjocoritor. Atunci scoase un urlet, î i plecă râtul i seș ș ș ș ș

îndepărtă încet, fără să se mai uite în urma sa.

iorela, vă!ând că 3rsi or era în primejdie, î i pierduse cuno tin a i rămăsese atârnată de ramurile copacului.ș ș ș ț ș

3rsi or, care se credea rupt în bucă i, de abia dacă îndră!nea să facă vreo mi care, dar vă!ând că nu simte nici o durere, se ridicăș ț ș

iute, ca să o scape pe iorela. ul umi în sinea lui !ânei %globia, care, era sigur, îl scăpase. n aceea i clipă, ciocârlia !bură spre el, îiț ș

atinse u or obra!ul i îi opti la ureche'ș ș ș

( 3rsi or, !âna /urioasa a trimis mistre ul. Am sosit la timp, ca să te scap. /olose te-te de recuno tin a iorelei, schimbă- iș ț ș ș ț ț

pielea cu ea, căci se va supune bucuroasă. ( $iciodată, răspunse 3rsi or. ai bine să rămân toată via a urs. )iata iorela* A fi un mi el, dacă mi-a bate astfel joc deș ț ș ș ș

dragostea ei. ( #ă ne vedem cu bine, încăpă ânatule* !ise ciocârlia i !bură cântând. Am să mă întorc... i atunci...ț ș ș

( Atunci ca i astă!i, gândi 3rsi or.ș ș

#e urcă în copac, o luă pe iorela, coborî cu ea în bra e apoi o a e!ă pe mu chiul moale i-i udă fruntea cu pu ină apă găsită înț ș ș ș ț

apropiere. iorela î i reveni din le in i nu-i veni să creadă când îl vă!u pe 3rsi or viu i nevătămat, stând în genunchi lângă ea,ș ș ș ș ș

sărutându-i tâmplele i bu!ele.ș

( 3rsi or, dragul meu 3rsi or* încă o dată mi-ai salvat via a* #pune-mi, spune-mi ce pot face ca să- i arăt recuno tin a meaș ș ț ț ș ț

( $u mai vorbi a a, dragă iorela. "ine alta îmi aduce fericire 4ie i-am salvat via a, iar mie fericirea. #i fericirea mea e tiș ț ț ș

tu, dragă iorela. ( "uvintele tale sunt duioase, frate 3rsi or, dar asta nu mă împiedică să doresc din tot sufletul să pot face ceva prin care să- iș ț

ofer toată dragostea, toată recuno tin a ce i le port iș ț ț ș %&

care îmi umplu inima.)ine, bine, vom vedea, !ise 3rsi or râ!ând. &ână atunci să ne gândim la altceva eu n-am mâncat nimic de a!i diminea ă, iar ș ț

mâncarea pe care, desigur, o aduceai să prân!im este risipită pe jos. târ!iu i în curând va fi noapte. #per să putem ajunge la fermăș

înainte de mie!ul nop ii.țiorela încercă să se ridice, dar spaima i faptul că nu mâncase de mult o slăbiseră atât de tare, încât că!u.ș

( "red că n-o să pot merge, 3rsi or. #unt slăbită, ce ne facemș

33



3rsi or nu tia ce să facă. ra tare încurcat. $u putea să o ducă atâta cale în bra e pe iorela, dar nici nu putea să o lase singură,ș ș ț

printre fiarele care trăiau în pădure i nici să o lase fără hrană până a doua !i. +eodată, vă!u că!ând ceva la picioarele lui. #e aplecă iș ș

ridică un pache el în care găsi pateu, o pâine i o sticlă de vin.ț ș

ra sigur că !âna i-a ajutat i de această dată i, cu inima plină de recuno tin ă, îi dădu repede iorelei să bea din sticlă. < singurăș ș ș ț

înghi itură de vin i iorela sim i că-i revin puterile.ț ș ț

+in pateu i pâine mâncară amândoi cu o poftă de nedescris. âncau i vorbeau despre groa!nicele întâmplări prin care trecuseră iș ș ș

despre fericirea lor de acum.

#e înnoptase de-a binelea i nici iorela, nici 3rsi or nu tiau care e drumul înapoi spre fermă. #e aflau în mijlocul pădurii,ș ș școn tien i de faptul că se vor rătăci. iorela, sprijinită de arborele în care se suise pentru a scăpa de mistre , nu îndră!nea să seș ț ț

depărte!e de el, tiind că nu vor găsi pe întuneric un alt loc mai bun.ș

( i bine, iorela, nu te înspăimânta, e vreme frumoasă i-i cald. < să ne întindem pe acest covor gros de mu chi i vom petreceș ș ș

noaptea aici. 4e voi înveli cu haina mea i mă voi culca la picioarele tale, ca să te apăr de primejdii i ca să nu te înspăimân i. amaș ș ț

i $arda n-o să ne poarte de grijă tu tii că ni s-a întâmplat adesea ca, în nop i frumoase, la fel ca acum, să ne întoarcem după ce eleș ș ț

erau culcate astfel nu vor fi îngrijorate, tiind că suntem împreună i că în răcoarea nop ii, admirăm răsăritul lunii.ș ș ț

iorela primi cu bucurie să petreacă noaptea în pădure, mai întâi pentru că nu puteau face altfel, apoi, pentru că niciodată nu-i erafrică alături de 3rsi or i pentru că întotdeauna găsea că el are dreptate.ș ș

Astfel 3rsi or pregăti patul de mu chi pentru iorelei, î i scoase haina i o înveli apoi, când somnul o stăpâni cu totul, se întinseș ș ș ș

la picioarele ei i, curând, adormi adânc.ș

3rsi or era obosit.ș

A doua !i, când deja se luminase de !iuă, iorela se tre!i cea dintâi i !âmbi, vă!ându-l pe 3rsi or care inea strâns în mânaș ș ț

dreaptă securea, părând astfel că vrea să provoace la luptă to i mistre ii pădurii. iorela se ridică, fără !gomot i începu să cauteț ț ș

drumul ce putea să-i ducă la fermă. $u se depărta foarte mult de arborele care i-a adăpostit peste noapte, când 3rsi or se de teptă i, nevă!ând-o nicăieri pe iorela,ș ș ș

sări ca ars în picioare i o strigă cu glas înăbu it de spaimă.ș ș

( #unt aici, fră ioare, răspunse ea. "ăutam drumul care duce către fermă. +ar de ce tremuriț

( "redeam că i s-a întâmplat ceva, că !âna răutăcioasă i-a făcut rău, i mă gândeam că este vina mea, pentru că nu amț ț ș

rămas trea!, să te pă!esc. #unt fericit acum că te văd veselă i sănătoasă nu am de ce să mă mai tem. #ă mergem, trebuie să ajungemș

înainte ca mama i $arda să se tre!ească*ș

3rsi or cuno tea pădurea i, curând, găsi drumul spre casă. Ajunseră cu pu in timp înainte ca ariela i $arda să se tre!ească. #-ș ș ș ț ș

au în eles să nu-i spună mamei lor despre întâmplarea din pădure, pentru a nu se îngrijora. $umai $arda află pă aniile lor din ajun.ț ț

. 0ocu

3rsi or nu mai voia să o lase pe iorela să meargă singură prin pădure. a nu-i mai ducea prân!ul, iar el venea acasă să mănânce.ș

i iorela nu se mai îndepărta de fermă fără 3rsi or.Ș ș

1a trei ani după întâmplarea din pădure, într-o diminea ă, iorela, palidă i speriată, îl căuta pe 3rsi or.ț ș ș

( ino* ino* !ise ea, chemându-l afară. 4rebuie să- i spun... #ă ve!i*... ino*ț

îngrijorat, 3rsi or o urmă îndată.ș

( "e s-a întâmplat, iorela orbe te-mi* 1ini te te-mă* "e trebuie să fac pentru tineș ș ș

( $imic, nimic, dragă 3rsi or... $u po i face nimic. Ascultă-mă doar* i-aminte ti de visul copilăriei mele, de broscoiul celș ț ș

rău, de amenin ările lui5i bine, i astă noapte am visat. cumplit* "umplit* 3rsi or, de data aceasta m-a amenin at cu via a ta. 4uț ș ș ț ț

e ti în pericol i dacă tu mori, am să mor i eu.ș ș ș

( "e spui "ine mă amenin ăț

( Ascultă*... +ormeam. 3n broscoi... alt broscoi, mereu un broscoi* 3n broscoi a venit la mine i mi-a !is'ș

7#e apropie !iua când dragul tău 3rsi or trebuie să se schimbe în înfă i area lui adevărată, i tu îl vei ajuta* urăsc pe 3rsi or, teș ț ș ș ș

urăsc i pe tine* $u o să fi i ferici i niciodată... 3rsi or va muri, iar tu, tu nu vei putea să împline ti ceea ce a spus !âna %globia* &esteș ț ț ș ș

câteva !ile, poate peste câteva ore, ve i sim i ră!bunarea mea. 1a revedere. 1a revedere*7ț ț

-am tre!it, mi-am înăbu it un strigăt i am vă!ut, la fel ca i în !iua în care m-ai scăpat din apă, l-am vă!ut pe scârbosul broscoiș ș ș

privindu-mă încruntat de pe perva!ul ferestrei. Apoi a dispărut... ram mai mult moartă decât vie. -am sculat, m-am îmbrăcat i amș

alergat aici, la tine, frate, ca să- i spun ce rea e !âna /urioasa i ca să te rog să o chemi în ajutor pe !âna %globia.ț ș

3rsi or o ascultase îngro!it. $u se gândea la via a lui, ci la ceea ce vestea /urioasa, lucru pe care îl în elegea pe deplin. $umaiș ț ț

gândul că încântătoarea, draga lui iorela, va îmbrăca pielea lui de urs, îl făcea să se cutremure i îi dădea fiori de moarte. #paima i seș

!ugrăvi în privire i copila, care îl cerceta, se aruncă în bra ele lui, plângând'ș ț

( ai, frate scump* $u vreau să mi te răpească* 4u, care nu te temi niciodată, tremuri* 4u, care mă sprijini i mă mângâi cândș

sunt tristă i speriată, acum nu găse ti nici un cuvânt, ca să-mi dai curaj* 4u, care lup i împotriva răului, acum pleci capul i teș ș ț ș

resemne!i ( $u, iorela, nu tremur pentru că m-a teme. $u* /rica nu mă tulbură. ă tem acum pentru ceea ce a spus !ânaș

( /urioasa, cuvinte al cărui în eles tu nu-l cuno ti, însă eu le în eleg prea bine... o amenin are împotriva ta, iorela. &entruț ș ț țtine tremur*

iorela în elese din aceste cuvinte că sosise momentul jertfei, că era chemată să- i împlinească făgăduiala făcută !ânei %globia. înț ș

loc să se înfrico e!e, era bucuroasă' putea, în sfâr it, să-l răsplătească pe 3rsi or pentru devotamentul i dragostea lui putea să-i fie iș ș ș ș ș34



ea folositoare. $u spuse nimic despre temerile lui 3rsi or, îi mul umi doar, îl îmbră i a mai drăgăstos ca niciodată, gândindu-se că, înș ț ț ș

curând, poate moartea o va despăr i de el.ț

i 3rsi or gândea la fel. Amândoi se gândiră la protec ia !ânei %globia. 3rsi or o chemă cu voce tare, dar ea nu veni.%iua trecuȘ ș ț ș

plină de triste e. $ici 3rsi or. nici iorela n-au vorbit cu mama lor despre ceea ce le măcina sufletul, temându-se să nu-i măreascăț ș

mâhnirea, care cre tea odată cu 3rsi or.ș ș

( Are două!eci de ani* se gândea ariela. +acă mereu se încăpă ânea!ă să nu vadă pe nimeni i să nu- i schimbe înfă i areaț ș ș ț ș

datorită iorelei, care, sunt sigură, că- i dore te foarte mult să se jertfească, apoi n-are decât să- i păstre!e pielea de urs, până ce vaș ș ș

muri*în noaptea în care iorela avusese acel vis, ariela visase i ea. %âna %globia i se arătase i-i spusese'ș ș

( "uraj, regină* în curând 3rsi or î i va pierde pielea de urs. Atunci po i să-l nume ti prin ul inunat.ș ș ț ș ț

ariela se de teptase bucuroasă i fericită i se arătă mai iubitoare fa ă de iorela, tiind că ei îi va datora fericirea fiului său.ș ș ș ț ș

4o i se duseră să se culce, fiecare cu gânduri diferite. iorela i 3rsi or, îngrijora i de viitorul, pe care îl întrevedeau atât deț ș ș ț

amenin ător ariela, bucurându-se de acela i viitor care îi apărea apropiat i fericit $arda, mirată i îngândurată din pricina uneiț ș ș ș

triste i i a unei bucurii ale căror cau!e nu le cuno tea. 4o i adormiră' iorela, după ce mai întâi a plâns 3rsi or după ce a chemat-oț ș ș ț ș

pe !âna %globia ariela, după ce a !âmbit, gândindu-se la un 3rsi or frumos i fericit iar $arda, după ce s-a întrebat de o sută deș ș

ori' 6"e i-a apucat astă!i74recuse abia o oră de când dormeau to i cei de la fermă, când iorela se tre!i deodată sim ind un miros, parcă a ars. ariela seț ț

de teptă i ea.ș ș

( amă, !ise iorela. "e se întâmplă ( Arde casa, !ise ariela. &live te lumina*ș

Amândouă săriră din pat i alergară în sală. /lăcărileș

năvăliseră i acolo i în celelalte odăi.ș ș

( 3rsi or* $arda* strigă ariela.ș

( 3rsi or* 3rsi or* strigă iorela.ș ș

$arda veni i ea repede în sală.ș

( #untem pierdu i, doamnă* /lăcările au cuprins toată casa iar u ile i ferestrele, sunt blocate. cu neputin ă să leț ș ș ț

deschidem. ( "opilul meu* strigă îngro!ită ariela. ( /ratele meu, ipă cu disperare i iorela.ț ș

Alergară la u i dar, cu toate eforturile lor, nu reu iră săș ș

le deschidă. i ferestrele, la fel, parcă erau închise de cineva.Ș

( Ah, visul meu* opti iorela. 3rsi or, nu vreau să teș ș

pierd*3rsi or care dormea afară, lângă grajd, au!ise ipetele femeilor din casă i vă!u flăcările. Alergă la u a de la intrare, dar nu reu i săș ț ș ș ș

o deschidă, cu toate că era nespus de puternic. 3 a ar fi trebuit să se sfărâme sub loviturile lui dar, fără îndoială, că era inută de !ânaș ț

/urioasa./lăcările se întindeau peste tot.

3rsi or se repe!i la scară, urcă în pod i pătrunse în flăcări, printr-o ferestruică deschisă, apoi coborî în odaia în care mama lui iș ș ș

iorela, a teptându- i moartea, stăteau îmbră i ate. înainte ca ele să în eleagă ce se întâmplă, le luă în bra e i, strigând-o pe $arda să-ș ș ț ș ț ț ș

l urme!e, fugi înapoi în pod, coborî scara cu ariela într-un bra i cu iorela în celălalt i, urmat de $arda, ajunseră jos, chiar înț ș ș

clipa în care scara i podul cădeau pradă flăcărilor.ș

3rsi or le lăsă pe ariela i pe iorela la câ iva pa i de casa cuprinsă de flăcări. $arda nu- i pierduse cumpătul i venea cu oș ș ț ș ș ș

mul ime de haine, pe care le adunase în grabă de îndată ce i!bucnise focul.ț

ariela i iorela erau cu picioarele goale, îmbrăcate doar cu ve mintele de noapte, însă nu sim eau frigul acesteiș ș ț

nop i înfiorătoare.ț

+upă ce-i mul umiră curajosului 3rsi or, care le scăpase via a, primejduind-o pe a sa, ele îi mul umiră i $ardei pentru că fuseseț ș ț ț ș

prevă!ătoare. ( ede i, !ise $arda, ce înseamnă să nu- i pier!i capul* în vreme ce amândouă nu vă gândea i decât la 3rsi or al vostru, euț ț ț ș

strângeam lucrurile de care avem nevoie.35



( Adevărat* +ar nu ne-ar fi folosit la nimic lucrurile strânse de tine, dacă mama i iorela piereau în flăcări*ș

( Ah* tiam eu că n-ai să le la i să moară* &oate fi primejdie acolo unde te afli tuȘ ș

iorela îi strânse mâinile lui 3rsi or i i le sărută, apoi ăriei a îi sărută i ea pe amândoi i spuse' 5ș ș ș ș

( +ragă iorela, 3rsi or e fericit datorită ie, datorită iubirii tale pentru el această iubire adâncă care-l răsplăte te pe deplinș ț ș

pentru ceea ce a făcut pentru tine. #unt încredin ată că, în ce te prive te, e ti fericită să te sacrifici pentru el, dacă ar fi nevoie.ț ș ș

înainte ca iorela să poată răspunde, 3rsi or !ise' . ( amă, te rog* +e ce-i vorbe ti a a iorelei tii cât a fi de nenorocit dacă i s-ș ș ș Ș ș

ar întâmpla ceva...în loc să-i răspundă lui 3rsi or, ariela î i duse mâna la frunte, speriată'ș ș

( "aseta, $arda* "aseta* Ai luat caseta ( Am uitat, stăpână, !ise $arda.ariela era atât de necăjită, încât 3rsi or o întrebă ce este cu această casetă, din pricina căreia părea atât de supărată.ș

( ste un dar de la !ână. i-a spus că fericirea iorelei este închisă în ea. "aseta o ineam în dulapul de lângă patul meu.ț

ai* +e ce nu m-am gândit să o iau3rsi or nu a teptă să termine ce avea de spus i se repe!i în casa înconjurată de flăcări. "u toate că ariela plângea iar ș ș ș

iorela îl ruga să nu se întoarcă în casă, el dispăru în mijlocul flăcărilor, după ce le strigă' ( oi recupera caseta, dacă nu, voi muri*...#e lăsă o tăcere înspăimântătoare... iorela că!u în genunchi, cu bra ele întinse către ferma care ardea. ariela, cu mâinileț

împreunate, privea prin deschi!ătura prin care dispăruse 3rsi or. $arda sta împietrită, cu fa a ascunsă în palme.ș ț

4recură câteva clipe, clipe grele pentru bietele femei, care a teptau via a ori moartea. 3rsi or nu se mai ivea... &ârâitul lemnelor ș ț ș

care ardeau i vârtejul flăcărilor le măreau groa!a. +eodată, un !gomot cumplit, le făcu pe ariela i pe iorela să scoată un ipătș ș ț

de!nădăjduit' acoperi ul întreg se năruise. "asa era acum un rug aprins. 3rsi or era înăuntru i fusese prins sub dărâmături, !drobit deș ș ș bârne i ars de flăcările uciga e. < tăcere de mormânt se lăsă imediat. /lăcările începeau să se mic ore!e i încet s-au stins. $ici unș ș ș ș

!gomot nu mai tulbură disperarea arielei i a iorelei. "ele două femei se îmbră i ară i amândouă plânseră multă vreme în tăcere.ș ț ș ș

#e lumina de !iuă. $arda privea ruinele fumegânde i plângea. +atorită curajului i devotamentului său, 3rsi or fusese îngropat sub aceste ruine.ș ș ș

ariela i iorela plângeau într-una' păreau că nu văd i nu în eleg ce se petrecuse în jurul lor.ș ș ț

( #ă plecăm de aici*... !ise într-un târ!iu $arda. ariela i iorela nu-i răspunseră. $arda încercă să o iaș

pe iorela de acolo. ( ino, !ise ea, vino iorela, trebuie să căutăm un adăpost pentru diseară* ste o !i frumoasă* ( $u-mi trebuie adăpost* plânse iorela. $u-mi pasă dacă e !i sau noapte* &entru mine nu mai sunt !ile frumoase, soarele

va străluci doar ca să-mi lumine!e durerea. ( $u putem rămâne aici, ca să plângem, o să murim de foame, iorela, i cu toată durerea ce-o sim im, tot trebuie să neș ț

gândim la via a noastră de acum înainte.ț

( "e mi-e că mor de foame ori de durere $u mă îndepărte! de locul unde l-am vă!ut pentru ultima dată pe 3rsi or. l s-aș

jertfit pentru că ne iubea prea mult, s-a jertfit pentru a-mi salva fericirea... $arda renun ă să-i mai spună ceva i î i aminti de vaca din grajdul care scăpase de flăcări, i alergă acolo. ulse vaca, bău oț ș ș ș

cea că i încercă să le convingă, pe ariela i pe iorela, să bea i ele.ș ș ș ș

4otu i, ariela se sculă i-i spuse iorelei cu un glas solemn'ș ș

( +urerea ta e dreaptă, copilă, căci, niciodată, o inimă mai nobilă i mai generoasă nu a bătut într-un trup omenesc. 4e-aș

iubit mult, mult mai mult decât pe el însu i i, ca să te ferească de vreo durere i-a jertfit via a.ș ș ș ț

Atunci ariela îi povesti scena na terii lui 3rsi or, cum ar fi putut iorela să-l scape de pielea de urs, primind să o poarte ea i deș ș ș

ruga continuă a lui 3rsi or, ca nimeni să nu-i de!văluie iorelei posibilitatea unei asemenea jertfe.ș

lesne de în eles că, după această mărturisire, sentimente de dragoste, de admira ie i păreri de rău au cople it inima fetei, careț ț ș ș

plânse mult i cu disperare.ș

( i acum, copilele mele, urmă ariela, ne rămâne o ultimă datorie de împlinit' să îl îngropăm pe 3rsi or, copilul meu*Ș ș

Haide i să răscolim dărâmăturile, să dăm la o parte cenu a i, după ce vom găsi rămă i ele iubitului nostru 3rsi or...ț ș ș ș ț ș+ar plânsul îi înăbu i glasul i nu mai putu să rostească nici un cuvânt.ș ș

1. 0(nt(na

ariela i iorela se îndreptară încet spre !idurile arse ale fermei. "u o vrednicie disperată, munciră să dea la o parteș

dărâmăturile. 4recură două !ile de căutare peste tot. $ici o urmă... 3rsi or nu era nicăieri* +ăduseră la o parte cărămidă cu cărămidă,ș

lemn cu lemn, tot ce acoperea pământul. $imic... 9idicând ultimele scânduri, pe jumătate arse, iorela !ări cu uimire o deschi!ăturăi î i dădu seama imediat că era gura unei fântâni. nima începu să-i bată cu putere i în sufletul ei renăscu speran a'ș ș ș ț

( 3rsi or, îl chemă ea cu glas slab.ș

( iorela, iorela, sunt aici... am scăpat*+rept răspuns, iorela scoase un ipăt, i se aruncă în pu ul în care se afla 3rsi or. +acă minunata !ână %globia nu ar fi ocrotit-o,ț ș ț ș

în cădere, iorela i-ar fi spart capul i oasele de pere ii fântânii. +ar !âna %globia, care îi ocrotise de atâtea ori, o apără pe iorela iș ș ț ș

o coborî u or la picioarele lui 3rsi or.ș ș

$ici el, nici ea nu sperau să se regăsească cu atâta fericire... Amândoi se îmbră i au, mărturisindu- i bucuria i dragostea* Au fostț ș ș ș

tre!i i din încântarea lor de strigătele $ardei care a observat lipsa iorelei i căutând-o printre ruine, găsise fântâna deschisă. 3itându-ț ș

36



se în jos, vă!u rochia albă a iorelei i a în eles că ea se aruncase înăuntru, găsindu- i astfel moartea, pe care o dorea atât. $ardaș ț ș

striga cât o ineau plămânii i ariela se apropie încet de ea ca să afle pentru ce ipa.ț ș ț

( 4aci, $arda, îi !ise 3rsi or destul de tare, o vei speria pe mama. #unt aici cu iorela, suntem sănăto i i nu am pă it nimic.ș ș ș ț

( /ericire* /ericire* strigă $arda. #unt aici* #tăpână, vino* #unt aici i nu au pă it nimic*ș ț

ariela, palidă, moartă de spaimă, o au!i pe $arda dar nu în elese nimic. îngenunchease i nu mai avea puterea să se ridice dar,ț ș

când au!i glasul scumpului ei 3rsi or, care striga' 6amă, mamă dragă, 3rsi or trăie te*7 se repe!i spre gura pu ului i, ar fi că!ut laș ș ș ț ș

fund, dacă $arda nu ar fi prins-o în bra e i nu ar fi tras-o înapoi.ț ș

( +e dragul lui, regină, nu te arunca în adânc. ei muri* îi vei avea pe 3rsi or i pe iorela în curând.ș ș

ariela tremura de bucurie i în elese sfatul în elept al $ardei. 9ămase pe loc, tremurând, în vreme ce $arda plecă să caute oș ț ț

scară. $arda lipsi multă vreme. Adevărul este că i ea se cam !ăpăcise. în loc să ia o scară, întâi apucă o frânghie, apoi o furcă, apoi unș

scaun. < clipă se gândi, chiar să coboare vaca în fundul pu ului, pentru ca 3rsi or să bea lapte cald. n sfâr it, se nimeri să ia scaraț ș ș

care era chiar în fa a ei, i pe care nu a vă!ut-o din cau!ă că era prea bucuroasă.ț ș

în timpul acesta, 3rsi or i iorela vorbeau mereu despre fericirea lor, povestindu- i toate întâmplările i toate spaimele prin careș ș ș ș

trecuseră.

37



( 4receam, prin mijlocul flăcărilor, !ise 3rsi or. "ăutam pe dibuite dulapul mamei, pentru că fumul mă orbea i măș ș

înăbu ea. Atunci m-am sim it ridicat i aruncat în fântâna, unde ai venit i m-ai găsit tu, iorela. n loc să găsesc apă ori ume!eală, amș ț ș ș

găsit o răcoare plăcută. 3n covor moale era a ternut pe jos, după cum ve!i i tu, o lumină ocrotitoare mă învăluia i am găsit lângăș ș ș

mine un pache el cu mâncare, din care n-am mâncat încă, i o sticlă cu vin din care am băut pu in. "ând m-am gândit la voi, câtț ș ț

trebuie să fi i de disperate, mă sim eam nenorocit, atât de nenorocit, încât i !ânei %globia i se făcu milă de mine i a apărut înainteaț ț ș ș

mea, luând chipul tău. Am cre!ut că e ti tu i am vrut să te îmbră i e!, dar nu era decât aerul sub o formă nedeslu ită. &uteam să teș ș ț ș ș

văd, dar nu puteam să te ating.

( 3rsi or, îmi !ise !âna râ!ând, eu nu sunt iorela. in sub înfă i area ei, ca să- i arăt i mai mult dragostea mea. /ii lini tit,ș ț ș ț ș ș

ai să o ve!i mâine. a plânge amarnic, căci te crede mort, dar mâine, î i va face o vi!ită, aici, în fundul fântânii. e i ie i amândoi deț ț ș

aici i o vei revedea pe mama ta, veiș

revedea cerul i minunatul soare, pe care nici mama ta, nici iorela nu vor să-l mai privească, dar care li se va părea mult mai frumos,ș

când te vei afla lângă ele. 4e vei întoarce, mai târ!iu, în pu căci în el se află fericirea ta.ț

( /ericirea mea am întrebat-o mirat. +oar când voi fi lângă mama i lângă iorela voi putea spune că sunt fericit.ș

( Ascultă-mă ce- i spun. Aici, înăuntru, este fericirea taț

i a iorelei.ș

- /ericirea iorelei este să fie lângă mine i lângă mamaș

mea.ir Ah* "e bine i-ai răspuns, dragă 3rsi or, îi spuse iorela. +ar ce a !is !ânaș

( tiu ce spun* mi-a răspuns ea. &este câteva !ile, veiȘ

sim i că lipse te ceva din fericirea ta, i atunci te vei gândi laț ș șcele spuse de mine. însă, doar aici vei găsi ceea ce î i trebuie.ț

1a revedere, 3rsi or*ș

( 1a revedere, !ână* i pe curând*Ș

( "ând mă vei revedea, nu te vei bucura deloc, biet copil, i î i vei dori să nu mă fi vă!ut niciodată. 9ămâi cu bine acum*ș ț

( A !burat râ!ând, lăsând în urmă un parfum minunat i binefăcător, care răspândea lini te în inima mea. ram lini tit i teș ș ș ș

a teptam...ș

iorela în elese cuvintele !ânei. tia că întoarcerea ei nuț Ș

va fi un prilej de bucurie pentru 3rsi or. +e când ariela îiș $' destăinuise jertfa pe care ar putea s-o facă, era hotărâtă să o

îndeplinească, oricât s-ar fi împotrivit 3rsi or. $u era alt mod pentru a-i putea dovedi dragostea sa. +e altfel, sim ea bucurie iș ț ș

speran ă la gândul că neca!urile lui 3rsi or vor lua sfâr it. Clasul puternic al $ardei, îi tre!i la realitate' ( ată scara, copiii mei... <ț ș ș

las să cadă la voi. Ave i grijă să nu vă i!bească în cap. +acă ave i ceva mâncare pe-acolo, aduce i-o sus, căci de două !ile, am înghi itț ț ț ț

numai lapte i praf, iar mama ta i iorela n-au trăit decât cu aer i lacrimile lor. încet... să nu se rupă scara* #tăpână, iată-i... ată-i peș ș ș

amândoi... a a, au ajuns...ș

ariela, împietrită i uimită, a tepta nemi cată, asemenea unei statui. +upă ce iorela ie i prima i se afla în siguran ă,ș ș ș ș ș ț

3rsi or ie i i el. )ra ele mamei sale îl a teptau iar lacrimile i sărutările ei îl acopereau pe 3rsi or, i-l învăluiau cu căldura lor. îl inuș ș ș ț ș ș ș ș ț

multă vreme la pieptul ei. se părea un vis să îl vadă lângă ea, după ce îl cre!use mort. $arda întrerupse această scenă de duio ie,ș

apucându-l pe 3rsi or de mână i optindu-i'ș ș ș

( rândul meu* "red că nu mă vei uita doar pentru că eu nu plâng i nu-mi pierd capul i puterile "ine v-a scos din pu ulș ș ț

acela, în care !icea i că vă sim i i bineț ț ț

( +a, da* $arda dragă, te iubesc, crede-mă i- i mul umesc că ne-ai scos din fântână, unde, a a este, m-am sim it minunat înș ț ț ș ț

clipa în care iorela a coborât la mine. ( Ah* 4ocmai asta voiam să întreb. iorela, cum ai coborât, acolo fără să te răne tiș

( Am au!it glasul lui 3rsi or i de bucurie, nu m-am gândit că mă voi putea răni. tiam că 3rsi or e acolo i trebuia să ajungș ș Ș ș ș

la el... astfel, m-am aruncat în gol... ( $u prea în eleg, !ise $arda, dar trebuie să se fi amestecat i !âna.ț ș

( +a, răspunse 3rsi or, a fost !âna cea bună. <h, dacă ar putea s-o învingă mereu pe răutăcioasa ei soră*...ș

în timp ce vorbeau, foamea le dădu de veste că trebuie să mănânce. 3rsi or uitase să ia provi!iile !ânei. n vreme ce se sărutau iș ș

plângeau, povestindu- i tot ce se întâmplase, $arda coborâse în fântână, fără să spună un cuvânt, i se întoarse cu provi!iile pe care leș ș

a e!ă, pe un snop de paie, apoi aduse încă patru snopuri, care le slujiră drept scaune.ș

( &ofti i la masă* !ise ea. eni i să mânca i... 4uturor ne este foame. 4răiască !âna cea bună*ț ț ț

ariela, iorela i 3rsi or se a e!ară voio i la masă. 1t era foame, iar bucatele erau gustoase. /e ele le străluceau df mul umire,ș ș ș ș ț ț

vorbeau, râdeau i erau ferici i.ș ț

+upă ce isprăviră de mâncat, $arda se uită spre cas dărâmată i se miră că !âna nu-i putea ajuta.ș

( 3ita i-vă, !ise ea, casa e distrusă, nu mai avem nimic* Crajdul e singurul nostru adăpost, paiele ne vor sluji drept paturi, iar ț

mâncarea s-a terminat. înainte trebuia să ne gândim doar la un lucru pe care-l doream i acesta se împlinea. Acum...șariela î i privi degetele. nelul fermecat dispăruse. +e acum înainte va trebui să- i câ tige pâinea cu sudoarea frun ii. 3rsi or iș ș ș ț ș ș

iorela, vă!ând-o mâhnită, o întrebară ce are, iar ea le răspunse'38~



. ( +ragii mei copii, o să mă găsi i nerecunoscătoare, pentru că, acum când sunte i ferici i, eu mă gândesc la viitor* în timpulț ț ț

focului, am pierdut inelul pe care mi-l dăruise !âna i care trebuia să ne îndeplinească toate dorin ele i nevoile, atâta vreme cât îlș ț ș

aveam pe deget. $u-l mai am... "e ne facem ( $u- i face griji, mamă dragă* #unt mare i puternic, voi căuta de lucru i vom trăi din ceea ce voi câ tiga eu.ț ș ș ș

( Am să vin i eu cu tine, 3rsi or, vom găsi de lucru i ne vom descurca...ș ș ș

( $u, iorela, rămâi cu mama i cu $arda. le vor avea nevoie de tine... &lec, !ise 3rsi or. #ă ne vedem cu bine*ș ș

i sărutându-le mâinile, plecă repede.Ș

3rsi or nu tia cât de rău va fi primit printre oamenii la u ile cărora urma să bată...ș ș ș

+2. 0er3a. Casteu. Turnătoria.

+upă o oră de drum, 3rsi or ajunse la o mare i frumoasă fermă, unde spera să găsească de lucrii. în fa a casei, vă!u un fermier ș ș ț

care, împreună cu familia sa, erau a e!a i la masă.ș ț

Ajunse aproape, când unul dintre copii, un băiat de vreo !ece ani îl !ări. #e sperie atât de tare încât se răsturnă de pe scaun. 3rla iș

se chinuia să se ridice i să fugă în casă.ș

< feti ă de opt ani, au!indu- i fratele ipând, se întoarse îl vă!u i ea pe 3rsi or după care fugi îngro!ită.ț ș ț ș ș

4o i din familie au fugit. /emeile ipau, copiii fugeau, bărba ii se înarmară cu bâte i furci, cre!ând că vor fi ataca i de 3rsi or, peț ț ț ș ț ș

care îl luau drept un animal, un urs, venit de undeva din pădure.ă!ând spaima i furia lor, el începu să le vorbească pentru a-i lini ti.ș ș

( $u sunt un urs, domnilor, lini ti i-vă sunt un băiat, care caută de lucru i care s-ar sim i foarte fericit dacă l-a i primi laș ț ș ț țdumneavoastră./ermierul se arătă foarte mirat au!indu-l că vorbe te, i nu tia ce să facă, să fugă sau să-i vorbească i el. Hotărî să nu fugă de elș ș ș ș

i să-i vorbească, curios să afle cine este i de unde vine. întrebă'ș ș

( "ine e ti i de unde viiș ș

( in de la ferma din pădure i sunt fiul fermierei ariela, răspunse 3rsi or.ș ș

( Aha* 4u e ti acela care, mergeai la pia ă cu mama ta i speriai copiii* Ai crescut în pădure, i mama ta n-a dorit ajutorulș ț ș ș

nostru. +e ce ne cau i acum întoarce-te în pădure i trăie te ca un urs, cum ai trăit i până acum*ț ș ș ș

( /erma noastră a ars. 4rebuie să lucre! pentru a-mi hrăni familia, de aceea, vin să vă cer de lucru. e i fi mul umi i de mineț ț ț

de ceea ce voi lucra eu, căci sunt puternic, sănătos i voi face tot ce-mi ve i cere*ș ț

( $u, băiete, nu pot să te angaje! la mine, tu nu e ti om. e ti un animal urât. îmi vei speria familia, servitorii, iar pe copii aiș ș

să-i îngro!e ti* $u sunt prost, băiete, nu* +u-te acum. pleacă i lasă-ne să ne isprăvim prân!ul în tihnă*ș ș

( +omnule, vă rog, lăsa i-mă să încerc, să vede i cum am să lucre!. $-am să înspăimânt pe nimeni dacă mă ve i puneț ț ț

să lucre! singur. ă voi ascunde de copii i astfel nu-i voi îngro!i.ș

( $u termini odată, ursule &leacă du-te de la ferma mea i nu te mai întoarce. +acă te mai văd pe-aici am să înfig furca în tine...ș

3rsi or nu mai insistă. î i plecă fruntea i o lacrimă de umilin ă i de durere străluci în ochii lui. #e îndepărtă încet, au!indș ș ș ț ș

hohotele de râs i batjocurile cu care îl urmăreau cei de la fermă.ș

. "ând ajunse destul de departe, unde nu-l mai vedea nimeni nu- i mai ascunse lacrimile. &lângea sim ea umilin a i durerea dar ș ț ț ș

nici o clipă nu se gândi că sora lui, fata pe care o iubea atât de mult, putea să-l scape de această umilin ă, de blana lui de urs.ț

+upă ce se lini ti, se hotărî să nu renun e i porni din nou la drum. în depărtare, vă!u un castel, în jurul căruia o mul ime deș ț ș ț

oameni lucrau, fel de fel de treburi' unii greblau, al ii coseau iarba, esălau caii, săpau, stropeau ori semănau.ț ț Aici trebuie să găsesc delucru, î i spuse 3rsi or. $u !ăresc nici femei, nici copii, iar bărba ii cred că nu se vor teme de mine. /ără să fie vă!ut, 3rsi or ajunseș ș ț ș

i salută respectuos. <mul pe care îl întâlni, părea să fie eful celorlal i.ș ș ț

( +omnule* !ise el. A vrea să vă vorbesc. )ărbatul îl privi, i primul gând a fost să fugă,ș ș

vă!ându-l pe 3rsi or, însă se stăpâni i !ise'ș ș

( "ine e ti i ce dore ti îl întrebă el aspru.ș ș ș

( +omnule, sunt fiul fermierei ariela, de la ferma din pădure. ( i ce dore ti, pentru ce ai venit aiciȘ ș

( /erma noastră a ars, domnule. "aut de lucru, pentru a-mi putea îngriji familia i vă rog foarte mult să mă ajuta i.ș ț

( "re!i că a oferi de lucru unui ursș

( +omnule, nu sunt un urs decât ca înfă i are. #unt un băiat sărac i nu este vina mea că port această blană de urs... #untț ș ș

nenorocit, dar inima mea este plină de recuno tin ă i dragoste. e i fi mul umit de mine i de munca mea.ș ț ș ț ț ș

în vreme ce 3rsi or vorbea, iar bărbatul îl asculta gata să pufnească în râs, caii începură să sară i să !vârle din picioare. $u maiș ș

putură fi stăpâni i, i caii porniră în galop, pe câmp.ț ș

( 3rsul* 3rsul* strigau to i, a speriat caii* Alunga i-D... goni i-l de aici*ț ț ț

( &leacă, băiete* îi strigă omul. înmărmurit, 3rsi or nici măcar nu se mi că.ș ș ( $u vrei să te duci urlă omul. A teaptă, vagabondule, te fac eu să pleci* Hei, voi de colo* Aduce i câinii i asmu i i-i spreș ț ș ț ț

dobitocul ăsta... 9epede*... 3ite că fuge...39~



într-adevăr, 3rsi or, o luă la fugă. $u-i venea să creadă că oamenii sunt atât de cru!i i nemilo i. +e data aceasta nu se maiș ș ș

descurajă i nu mai plânse. #e gândi că nu trebuie să renun e, că poate va găsi totu i ceva de lucru, pentru a- i hrăni familia.ș ț ș ș

( ai sunt câteva ore până se înserea!ă, î i !ise el, mai am timp să caut.ș

i se îndreptă spre o turnătorie, care se afla la vreo trei Eilometri de ferma din pădure. #tăpânul turnătoriei avea mul i ucenici. #eȘ ț

!vonea că acesta oferea de lucru tuturor celor care îi cereau, nu pentru că era bun, ci în folosul averii sale. ra un om rău i nu eraș

iubit. $imeni nu-i era recunoscător pentru că se folosea de toată lumea pentru a se îmbogă i, iar pe muncitori îi umilea i-i punea laț ș

munci grele. ultora din ei nu le convenea dar nu găseau de lucru în altă parte.

3rsi or ajunse deci la turnătorie. #tăpânul se afla la poartă, certându-i pe unii, amenin ându-i pe al ii i îngro!ind pe toată lumea.ș ț ț ș

( +omnule, !ise 3rsi or apropiindu-se, pute i să-mi da i ceva de lucruș ț ț

( +a. Am oricând... "e lucru vrei să...în acel moment ridică ochii, căci vorbise fără să-l vadă pe 3rsi or i când îl !ări, nu putu termina de spus căci ochii lui scăpărarăș ș

de mânie i bolborosi'ș

( "e glumă e asta "ine e ti tu, caraghiosule 4e cre!i la carnaval a aruncă- i pielea de urs, dacă nu vrei să te iau laș ț

bătaie... ( +omnule, răspunse trist 3rsi or* pielea mea adevărată, nu sunt mascat. #unt un lucrător bun i, dacă binevoi i să-miș ș ț

da i ceva de lucru, ve i vedea că voi putea lucra orice.ț ț

( Am să- i dau de lucru, dobitocule, strigă stăpânul turnătoriei spumegând de mânie. Am să te bag într-un sac i am să te trimitț ș

într-o grădină !oologică unde te-or băga într-o cu că cu ur ii, fra ii tăi. Atunci vei avea de lucru să te aperi de ghearele lor. Haide*ș ș ț

+ispari din fa a mea, dacă nu vrei să ajungi într-o grădină !oologică*ț

9idicând mâna, l-ar fi pocnit pe 3rsi or, dacă acesta nu ar fi fugit repede.ș

++. Jerta

$u mai avea nici o speran ă. ra descurajat, trist i abătut. 3rsi or porni spre casă. "ând ajunse la fermă, iorela alergă înainteaț ș ș

sa, îl luă de mână i, fără să spună vreun cuvânt, îl duse înaintea mamei sale. Aici îngenunche i !ise'ș ș

( amă, 3rsi or a suferit astă!i. %âna /urioasa mi-a povestit totul... amă, când l-ai cre!ut pierdut pentru totdeauna peș

3rsi or, mi-ai mărturisit ceea ce el, din bunătate, mi-a ascuns întotdeauna. tiu că stă în puterea mea ca, luându-i înfă i area, să-iș Ș ț ș

redau frumuse ea pe care trebuia să o aibă. #unt nespus de fericită că pot astfel să-i răsplătesc dragostea i devotamentul fratelui meuț ș

iubit, i cer să fac schimbul îngăduit de !âna %globia. < rog din toată inima ca lucrul acesta să se petreacă îndată.ș

( $u* $u* iorela* strigă înspăimântat 3rsi or, retrage- i cuvintele... $u tii la ce via ă te condamni, nu tii la ce spaimă iș ț ș ț ș ș

suferin ă, singurătate i umilin ă, te osânde ti i nici la disperarea pe care o vei sim i mereu, atunci când vei fi respinsă de to iț ș ț ș ș ț ț

oamenii* 4e rog, iorela, retrage- i cuvintele*ț

( +ragă 3rsi or, !ise iorela lini tit, dar hotărât, ceea ce cre!i tu că este o mare jertfă, împline te cea mai dulce dorin ă aș ș ș ț

sufletului meu o fac pentru fericirea mea. #unt mândră de mine, pentru ceea ce fac, i, trebuie să tii, că m-aș ș ș

dispre ui dacă a face altfel*ț ș

( <pre te-te, iorela, o clipă încă* Cânde te-te la durerea mea, când nu o voi mai vedea pe frumoasa mea iorela, când teș ș

voi vedea bătaia de joc a oamenilor. Ah, iorela* $u mă osândi la această durere*încântătorul chip al iorelei se întrista. #paima că nu-i va mai plăcea lui 3rsi or o făcu să tresară, dar acest sim ământ dispăruș ț

iute, căci nu putea fi nimic mai presus decât dragostea ei atât de devotată.#e aruncă în bra ele arielei i !ise'ț ș

( amă, sărută-mă pentru ultima dată, cât mai sunt iorela ta albă i frumoasă.ș

în vreme ce ariela i $arda o sărutau i o priveau cu ragoste, 3rsi or, în genunchi, o ruga să renun e la hotărârea ei, i săș ș ș ț ș

rămână a a cum este, însă iorela strigă o dată tare'ș

( %ână %globia* %ână %globia, vino de- i ia pre ul sănătă ii i vie ii dragului meu 3rsi or*ț ț ț ș ț ș

în clipa aceea !âna %globia apăru în toată strălucirea ei, într-un car de aur, tras de o sută cinci!eci de ciocârlii. ra îmbrăcată într-orochie făcută din aripi de fluturi împestri a i de culorile cele mai strălucitoare pe umeri avea o mantie acoperită le diamante, careț ț

atârna departe în urma ei i atât de fin lucrată încât părea u oară ca un văl. &ărul ei strălucitor, ca o mătase iurită, era sus inut de oș ș ț

cunună de pietre scumpe, care străluceau precum soarele, iar pantofii erau făcu i din rubin, 7hipul ei frumos, drăgăla i vesel avea oț ș ș

înfă i are mul umită.ț ș ț

( A adar, e ti pregătită, copilă o întrebă ea.ș ș

( %ână, strigă 3rsi or, că!ând la picioarele ei, te rog, iscultă-mă* 4u, care m-ai acoperit cu ocrotirea ta, tu care îmi inspiri oș

atât de duioasă recuno tin ă tu, bună i atât de dreaptă, Fei împlini oare gândul nebun al iorelei rei să mă îenoroce ti pentru toatăș ț ș ș

via a, silindu-mă să primesc o asemenea jertfă $u, nu* %ână încântătoare, !ână iubită, nu are să te lase inima să faci asta, n-ai să oț

faci*&e când 3rsi or grăia astfel, !âna îi lovi u or cu nuiaua ei de mărgăritare, mai întâi pe iorela, apoi pe 3rsi or'ș ș ș

( mplinească-se voia ta, copilă i în contra voin ei tale,ș ț

băiete*

îndată, fa a, bra ele i tot trupul iorelei se acoperiră cu perii lungi i mătăso i de pe trupul lui 3rsi or, iar 3rsi or apăru cu pieleaț ț ș ș ș ș ș

albă i lucie, care îi împodobea i mai mult frumuse ea lui nespusă. iorela îl privea cu admira ie, pe când el, cu ochii înlăcrima i seș ș ț ț ț

uita în pământ i nu îndră!nea să o privească pe iorela lui dragă. în sfâr it, o privi, se aruncă în bra ele ei i plânseră amarnicș ș ț ș40~



amândoi. iorela era acum ceea ce fusese 3rsi or, fără nici o formă, nici slută, nici frumoasă. "ând iorela ridică ochii i privi cătreș ș

ariela, aceasta îi întinse mâinile, spunându-i' ( î i mul umesc, feti a mea scumpă*ț ț ț

( amă, întrebă iorela optit, mă mai iube tiș ș

( <* 4e iubesc, scumpa mea, de o sută, de o mie de ori mai mult ca înainte* ( iorela, !ise 3rsi or, nu te teme, ochii mei nu pot să te vadă urâtă. &entru mine e ti de o mie de ori mai frumoasă, decâtș ș

atunci când aveai toată frumuse ea ta' pentru mine e ti o soră, o prietenă, vei fi mereu tovară a vie ii mele, idealul inimii mele*ț ș ș ț

+". 4u,ta

iorela nu voia să-i răspundă, dar se au!i un răget în aer i un car din piele de crocodil, tras de cinci!eci de broscoi uria i, coborîș ș

încet. 4o i broscoii suflau, uierau i i-ar fi vărsat fierea lor infectă, dacă nu ar fi fost opri i de !âna %globia. "ând carul ajunse peț ș ș ș ț

pământ, din el ie i o fiin ă mare i greoaie. ra !âna /urioasa. <chii ei mari îi ie eau din cap nasul lat îi acoperea obrajii !bârci i iș ț ș ș ț ș

urâ i gura îi ajungea până la urechi i, când o deschidea, se vedea o limbă neagră i ascu ită, cu care î i lingea mereu din ii urâ i iț ș ș ț ș ț ț ș

întor i, un i cu ni te bale ver!ui.ș ș ș

4alia-i îndesată i scurtă era de cinci ori mai lată decât groasă o grăsime moale i galbenă îi umplea pântecul uria , întins ca oș ș ș

tobă pielea cenu ie era lipicioasă i rece ca a melcului părul ei ro u cădea în uvi e încâlcite de-a lungul gâtului !bârcit iar mâinileș ș ș ș ț

ei late păreau ni te labe. 9ochia îi era făcută din piei de melc, iar mantaua din piei de broa te. a înainta încet spre 3rsi or, pe care deș ș ș

acum înainte, îl vom numi prin ul inunat, se opri în fa a lui, îi aruncă o privire mânioasă !ânei %globia, iar iorelei îi aruncă oț ț

privire ironică i triumfătoare, î i încruci a bra ele groase i lipicioase pe enormul ei pântece i !ise cu glas acru i răgu it'ș ș ș ț ș ș ș ș

( #ora mea te-a învins, prin e inunat. 4otu i am o mângâiere' n-ai să fii fericit pentru că i-ai recăpătat frumuse ea. +eț ș ț ț

această feti ă prostu ă, nesuferită i caraghioasă n-ai să vrei să te mai apropii. +a, da* &lângi, frumoasă 3rsi oară* ei plânge multăț ț ș ș

vreme i vei regreta amarnic, dacă nu- i pare rău chiar acum că i-ai dat prin ului inunat pielea ta frumoasă i albă.ș ț ț ș

( $iciodată, niciodată* $u-mi pare rău decât că n-am tiut mai devreme ce puteam să fac*ș

%âna %globia, se înfurie, î i învârti bagheta i spuse'ș ș

( 4aci, soro* $-ai să te bucuri multă vreme de nenorocirea fetei. Gertfa ei merită să fie răsplătită i eu am s-o ajut*ș

( î i inter!ic, altfel, vei cunoa te mânia mea*ț ș

( $u mă tem de tine, soro, te dispre uiesc prea mult caț

să te pedepsesc. ( #ă mă pedepse ti*... îndră!ne ti să mă amenin iș ș ț

i suflând !gomotos, î i chemă alaiul, se urcă în carul ei, se înăl ă i vru să se arunce asupra !ânei %globia i să o ucidă cu veninulȘ ș ț ș ș

broscoilor ei. +ar %globia îi cuno tea inten iile i î i chemă credincioasele ciocârlii, care traseră carul i sări în el. "iocârliile seș ț ș ș ș

ridicară, plutiră deasupra broscoilor i se lăsară repede peste ei. Ace tia, cu toate că erau mai greoi, se feriră i chiar î i vărsarăș ș ș șveninul peste ciocârliile aflate mai aproape de ei, omorându-le pe loc. %âna le deshămă cu iu eala fulgerului, se ridică din nou i că!uț ș

iar peste broscoi, dar cu o asemenea dibăcie, încât ciocârliile le scoaseră ochii cu ghearele, mai înainte ca /urioasa să poată veni înajutorul o tirii sale. #trigătele broa telor i uieratul ciocârliilor te asur!eau i, de aceea, !âna %globia le strigă prietenilor ei'ș ș ș ș ș

( îndepărta i-vă i astupa i-vă urechile*ț ș ț

/u ascultată pe loc./urioasa făcu o ultimă încercare' î i îndreptă broscoii orbi asupra ciocârliilor ca să le sufle veninul în fa ă, dar %globia se înăl aș ț ț

mereu, iar /urioasa rămânea tot mai jos. n sfâr it, nemaiputând să- i stăpânească mânia, strigă'ș ș

( 4e ajută 9egina %ânelor, o bătrână urâtă, pe care a vrea să o văd în fundul iadului*ș

+e abia rosti aceste cuvinte i carul ei dispăru, iar broscoii. crăpară. /urioasa rămase singură păstrându- i înfă i area unei broa teș ș ț ș ș

bătrâne. încercă să vorbească, dar nu reu i decât să orăcăie i să în eleagă transformarea sa. &rivea disperată i furioasă spre %globia,ș ș ț ș

spre prin ul inunat, spre iorela i spre ariela, dar puterile ei erau nimicite. în elese că nu le mai putea face rău.ț ș ț

%âna %globia îi spuse' ( 9egina !ânelor te-a pedepsit pentru îndră!neala ta* "ere-i iertare, dacă vrei să fii iertată*)roasca nici nu se gândi la acest lucru i î i scuipă veninul care, din fericire, nu atinse pe nimeni. %globia întinse spre ea baghetaș ș

fermecată i grăi'ș

( î i poruncesc să dispari din fa a noastră i niciodată să nu te mai ară i în fa a acestor oameni minuna i.ț ț ș ț ț ț

mediat broasca dispăru fără urmă. %âna %globia stătu câtva timp nemi cată, î i trecu mâna peste frunte, ca pentru a alunga unș ș

gând trist i, apropiindu-se de &rin ul inunat, îi vorbi'ș ț

( &rin e, titlul pe care i-l dau î i va arăta din ce neam te tragi' e ti fiul regelui "rud i a reginei ubita, care până acum s-aț ț ț ș ș

ascuns sub înfă i area unei simple fermiere. $umele tatălui tău î i arată de ajuns ce fire are. "ând mama ta a încercat să-l împiediceț ș ț

să-i omoare pe fratele său 1ene ul i pe cumnata sa 9ăsfă ata, el s-a întors împotriva ei cu furie vrând s-o omoare i pe ea. Am salvat-ș ș ț ș

o eu de mânia lui i, împreună cu credincioasa ei $arda, le-am adus să trăiască aici, la fermă. ar tu, prin esă iorela, e ti veri oaraș ț ș ș

&rin ului inunat. 4atăl i mama ta sunt regele 1ene ul i regina 9ăsfă ata, care, erau prea nepăsători pentru soarta lor i au fost uci iț ș ș ș ț ș șde regele "rud, care, la rândul lui a fost omorât de supu ii lui care nu-i mai puteau răbda cru!imile. i te a teaptă, prin e, ca să fiiș ș ț

regele lor. 1e- am spus că e8i ti i le-am făgăduit că- i vei lua o nevastă demnă de tine. &o i să alegi dintre cele douăspre!ece prin eseș ș ț ț ț

răpite de ităi tău, după ce le-a omorât părin ii. 4oate sunt frumoase i cumin i i î i aduc !estre un regat.ț ș ț ș ț41~



&rin ul uimit de tot ce au!ise, rămăsese înmărmurit. 3ltimele cuvinte ale !ânei, că!ură peste iorela ca un fulger, începu săț

plângă, iar prin ul o întrebă'ț

( +e ce plângi, iorela #ă tii că nu mi-e ru ine cu tine, i voi mărturisi în fa a întregii "ur i, dragostea pe care o simtș ș ș ț ț

pentru tine. $u voi tăinui ceea ce ne leagă pentru totdeauna* $u voi alege o altă dragoste decât a ta i nu te voi înlocui cu niciunaș

dintre prin esele inute sclave de tatăl meu* $u, iorela* &ână acum am trăit împreună ca ni te fra i, dar de acum înainte, vei fiț ț ș ț

tovară a vie ii mele, singura mea dragoste i so ia mea.ș ț ș ț

( #o ia ta, prin e $u se poate* #unt prea urâtă ca să mă a e!i lângă tine, pe tronul regesc i, de altfel cum vei înfruntaț ț ș ș

hohotele de râs i batjocura supu ilor tăi $u, nu voi îndră!ni să mă arăt alături de tine. 1asă-mă doar să trăiesc aproape de tine i deș ș ș

mama noastră, să fiu singură, să fiu uitată, pentru ca nimeni să nu te poată învinui că ai ales prost.&rin ul inunat o rugă mult pe iorela să nu-i mai vorbească a a dar i iorelei îi era greu să spună 6nu*7, dar, cu toate acestea,ț ș ș

re!istă cu hotărâre tiind că niciodată nu va putea apărea alături de &rin , cu o astfel de înfă i are. ariela tăcea. Ar fi vrut ca fiul săuș ț ț ș

să în eleagă hotărârea fetei i să o lase să trăiască lângă ei, ascunsă privirilor lumii. $arda plângea i îl îndemna pe prin să maiț ș ș ț

insiste. ( iorela, !ise în sfâr it prin ul. $u voi putea să urc pe tron fără tine voi renun a la el i la puterea regească, pentru a trăi cuș ț ț ș

tine, ca i în trecut în tăcere i în fericire. /ără tine, sceptrul mi-ar fi o povară prea grea cu tine, ferma noastră, va fi un paradis.ș ș

#pune, iorela, vrei rei să prime tiș

( Ai i!bândit... +a, &rin e să trăim aici, la fermă, a I cum am trăit atâ ia ani, ferici i în dragostea noastră*ț ș ț ț

( $obile prin i minunată prin esă, interveni !âna. ste timpul pentru răsplata iubirii voastre. &rin e, în fântâna în cart te-amț ș ț ț

trimis în timpul incendiului, e8istă o comoară nepre ui i pentru tine i pentru iorela. "oboară în fântână, i când o ve găsi, întoarce-ț ț ș ș

te cu ea la mine, iar eu î i voi arăta ce pre areț ț&rin ul alergă spre fântână. #cara era tot acolo i el coboi până jos, dar nu vă!u nimic altceva decât covorul moale p care-l găsiseț ș

întâia oară. "ercetă peste tot. $u găsi nimic car să pară o comoară. Atunci se gândi să ridice covorul i găsi piatră neagră cu o verigă.ș

4rase de verigă, piatra se urni i dăd de o casetă, care strălucea asemeni stelelor.ș

( 4rebuie să fie comoara de care vorbea !âna* opti el. 1uă caseta i, inând-o cu grijă sub bra , se grăbi să iasăș ș ț ț

din fântână.4o i îl a teptau cu nerăbdare. l îi încredin a !ânei caseta i ariela strigă'ț ș ț ș

( %ână, este caseta pe care am pierdut-o în timpul focului* ( "hiar a a* !ise !âna. &oftim cheia, prin e... +eschide-o*ș ț

&rin ul inunat făcu întocmai i spre mirarea tuturor, în locul comorilor pe care le a teptau, nu găsiră decât bră ările, pe care leț ș ș ț

purta iorela, în clipa în care &rin ul o găsise dormind în pădure. ai era i o sticlu ă cu parfum.ț ș ț

%âna îi privea i se distra pe seama nedumeririi lor. 1uă bră ările i i le dădu iorelei, spunând'ș ț ș

( ste cadoul meu de nuntă, pentru tine, iorela* Aceste diamante au darul de a ocroti fiin a care le poartă, oferindu-j tot ceț

este bun i frumos, toate bogă iile i bucuriile dorite. #ă vă folosi i de ele pentru copiii pe care îi ve i avea*ș ț ș ț ț

1uând apoi sticlu a, continuă'ț

( Acesta este cadoul de nuntă pentru tine, &rin e. "red că î i plac parfumurile... Acesta este neobi nuit i a vrea să-l folose tiț ț ș ș ș ș

chiar astă!i. Acum voi pleca dar mâine mă întorc ca să vă duc pe to i în regatul vostru*ț

( Am hotărât să trăim în continuare aici, la fermă, i să renun ăm la tronul regesc.ș ț

( +ar cine va domni în regatul tău, fiule întrebă reginaubita.

( +umneata, mamă, dacă vrei* răspunse &rin ul. 9egina vru să refu!e coroana fiului ei, dar !âna o opri,ț

spunând' ( âine vom mai vorbi despre asta, dar până atunci, doamnă, care râvne ti totu i la coroana pe care erai gata să o refu!i, teș ș

opresc să o prime ti înainte de a mă întoarce eu. i dumitale, prin e, continuă !âna cu glas dulce, î i inter!ic să oferi coroana cuivaș Ș ț ț

înainte de întoarcerea mea. 1a revedere*... âine, când vă ve i sim i ferici i, dragi copii, aminti i-vă de mine, de prietena voastră*ț ț ț ț

+%. 5ăs,ata

&rin ul i iorela se priviră suspinând.ț ș

( "e frumos e ti, prin e* #unt fericită acum* Haide să vedem cum miroase parfumul. Am să torn câteva picături pe mâinileș ț

mele. +acă nu- i mai plac, cel pu in să miros frumos, !ise ea râ!ând.ț ț

&rin ul deschise sticlu a, i la rugămintea iorelei, îi turnă câteva picături pe mâini, pe frunte i pe obra!. $imeni nu se a teptă laț ț ș ș ș

această minune. +e îndată ce parfumul atinse fruntea iorelei, tot părul de pe ea dispăru i pielea ei deveni albă i fină, a a cumș ș ș

fusese înainte*în elegând puterile parfumului, prin ul i iorela, începură să ipe de bucurie. Au alergat în grajd, unde se aflau regina i $arda, iț ț ș ț ș ș

le arătară efectul parfumului !ânei. Amândouă păreau nebune de bucurie iar &rin ul inunat se gândi că de acum înainte nimic nu-iț

mai putea împiedica să se căsătorească i să apară în fa a supu ilor ca stăpâni. iorela. care era atât de bună, atât de devotată, eraș ț ș

născută pentru a-i aduce fericirea.

9egina se gândea la !iua următoare, când se va întoarce în regatul pe care îl părăsise în urmă cu două!eci de ani. însă. privindu- iș

hainele, se întrista pu in pentru că nu avea altele mai potrivite pentru o regină i pentru copiii ei, dar ace tiaț ș ș42~



râdeau de ea i de grija ei pe care o considerau prea măruntă ca să fie luată în seamă.ș

( amă dragă, spuse iorela, prin ul este atât de frumos, încât nici o altă haină mai bogată nu l-ar putea face maiț

încântător...1a rândul lui, &rin ul !ise i el'ț ș

( /rumuse ea iorelei este neasemuită i o împodobe te mai bine decât cele mai bogate-rochii. <chii ei strălucesc maiț ș ș

frumos decât toate briliantele din ii ei albi întunecă cele mai frumoase perle, bogă ia părului ei o împodobe te mai bine ca o cununăț ț ș

de nestemate... ( +a, da, dragii mei copii* #unte i frumo i i încântători amândoi, dar n-ar strica să avem ceva haine mai bune, câtevaț ș ș

bijuterii care nu vă vor întuneca frumuse ea... i apoi, eu sunt bătrână*...ț Ș

( $u, regina mea* !ise repede $arda. $u e ti bătrână i încă e ti frumoasă... meri i să ai ceea ce- i dore ti. "ând te veiș ș ș ț ț ș

întoarce în regat, î i vei cumpăra toate rochiile ce î i vor plăcea, Acum, haide i, este deja seară, să ne odihnim pu in*ț ț ț ț

+upă ce au mâncat, se a e!ă fiecare în patul lor deș pak din grajd, obosi i din pricina emo iilor din timpul !ilei, i adormiră adânc.ț ț ș

"ând soarele se ridicase sus, !âna sosi i îi tre!i din somn. &rimul care deschise ochii fu prin ul. l că!u la picioarele !âneiș ț

mul umindu-i pentru că i-a dat-o înapoi pe iorela a a cum era înainte de-ai lua pielea lui de urs. %âna #e înduio a.ț ș ș

iorela îi mul umi i ea.ț ș

43~



mai încântătoare i mai drăgăla ă prin esă din lume. ra foarte ascultătoare i niciodată n-a fost certată sau pedepsită. +alia nu- i maiș ș ț ș ș

cuno tea părin ii i nu le ducea lipsa. #e sim ea foarte bine aici, în casa doicei unde crescuse i nici n-ar fi dorit să trăiască în altăș ț ș ț ș

parte. +oica o îndrăgea iar +alia o iubea din toată inima.ntr-o !i, se odihnea pe banca din fa a casei. 3n bărbat frumos îmbrăcat, se apropie de ea i o întrebă dacă ar putea vorbi cuț ș

prin esa +alia.ț

( +esigur, spuse ea. u sunt prin esa +alia.ț

&oliticos, bărbatul î i scoase pălăria i o salută apoi îiș ș

dădu o scrisoare, spunând' ( 4atăl dumneavoastră, regele, m-a trimis să v-o dau.

+alia luă scrisoarea i citi următoarele rânduri'ș

%alia,

&urorile tale au 'mplinit optsprezee ani, vârstă potrivită pentru a se ăsători. (m invitat prin i i prin ese din toate reateleț ș ț

lumii, să ia parte la ser)ările e le voi da pentru a* i alee so i. u ai 'mplinit doar inisprezee ani, 'nsă ' i permitem să vii i tu laș ț ț ș

aeste ser)ări. Po i veni să stai trei zile la noi, dar numai peste opt zile voi trimite pe ineva să te aduă. +u mai am )ani pentru a* iț ț

umpăra roii, deoaree am eltuit mult pentru surorile tale. %e alt-el, nimeni nu va -i interesat de tine, a a ă 'm)raă*te u eș

dore ti.ș

/ /

atăl tău, 0eele.

+alia arătă scrisoarea doicei sale. ( rei să mergi, feti oț

( <, da, a vrea foarte mult să merg* Am să danse!, am să-i cunosc pe părin ii i surorile mele, apoi mă voi întoarce acasă, laș ț ș

tine. ( +ar nu ai nici o rochie frumoasă, copila mea, cu ce ai

să te îmbraci ( "u rochia albă pe care o port în !i de sărbătoare. ( /eti a mea, rochia aceasta o po i purta aici, la ară, i nu la serbările regale unde vor veni numai regi i prin i.ț ț ț ș ș ț

( $u-i nimic* 4ata spune că eu voi fi neînsemnată, nimeni nu mă va privi i asta este mai bine pentru că voi putea privi totulș

i nimeni nu mă va vedea pe mine.ș

+oica nu mai spuse nimic i începu să cârpească, să spele i să cure e rochia +aliei. +upă acele opt !ile, trimisul regelui, sosi, iar ș ș ț

doica o chemă i-i spuse'ș

( ată, copila mea, rochia pentru serbările regelui. Ai grijă de ea, să nu te murdăre ti că n-am să fiu acolo să i-o spăl i s-oș ț ș

calc.

( ul umesc, măicu ă, fii lini tită, o să am grijă.ț ț ș+oica îi aranja rochia într-o lădi ă, îi puse un jupon alb,ț

ciorapi de bumbac, pantofiorii negri i un buchet de flori, pe care să-l poarte +alia în mână. "ând totul fu pregătit i pus în lădi ă, seș ș ț

deschise brusc fereastra i intră %âna /lorilor.ș

( +alia, mergi la serbările regelui ( +a, na ă dragă, dar numai pentru trei !ile.ș

( "e rochii i-ai ales pentru aceste !ileț

( &rive te*ș

i-i arătă ceea ce i-a pregătit în lădi ă.Ș ș ț

%âna îi !âmbi apoi scoase o sticlu ă din bu!unar i spuse'ț ș

( +alia mea trebuie să aibă cea mai frumoasă rochie de bal. Aceasta nu este potrivită pentru tine.+eschise sticlu a i turnă o picătură pe rochie iar aceasta se schimbă, se mototoli i deveni o pân!ă groasă, ca o cârpă. < altăț ș ș

picătură îi schimbă ciorapii i se întâmplă la fel, iar a treia picătură schimbă buchetul de flori într-o pană de gâscă. &antofii devenirăș

atât de urâ i încât se miră cum de !âna vrea s-o îmbrace a a.ț ș ;

( ată, spuse veselă !âna, a a doresc să arate +alia mea. reau să te îmbraci cu toate astea i, ca bijuterii, ai să por iș ș ț

această coroni ă cu care- i vei prinde părul, acest colier să-l pui la gât i aceste bră ări î i vor împodobi mâinile.ț ț ș ț ț

#punând acestea, a e!ă în lădi ă coroni a împletită cu floriș ț ț I de câmp i bră ările din metal.ș ț

Apoi o sărută pe frunte i dispăru. +alia nu spuse nimic iar doica i!bucni în hohote de plâns.ș

( Am muncit degeaba pentru rochia ta, uite ce a făcut !âna. < cârpă este mai frumoasă. <f, +alia, copila mea, nu te ducela aceste petreceri, spune că e ti bolnavă*ș

( $ici nu mă gândesc. Ar fi nepoliticos fa ă de na a mea. tiu că este în eleaptă i tot ce-a făcut, a făcut spre binele meu.ț ș Ș ț ș

oi merge i mă voi îmbrăca cil tot ce mi-a lăsat ea.+alia nu se mai gândi la rochie. +ormi lini tită i !âna îi apăru în vis, făgăduindu-ș ș ș

i că totul va fi bine.A doua !i, era pregătită când sosi calea ca regelui după ea. +alia î i luă rămas bun de la doică, se urcă în calea ca i inând lădi aș ș ș ș ț ț

în bra e, plecă.ț

". 6aia a curtea regeui# tată său Pri3a -i



"urtea regelui nu era departe i ajunseră foarte repede. "alea ca se opri într-o curte mică unde +alia coborî. "ând privi în jur,ș ș

observă cât este de murdară această curte i cât de neîngrijită era grădina de alături, dar nu spuse nimic. 3n paj se apropie i i vorbi'ș ș

( eni i prin esă, porunca regelui este să vă conduc în camera dumneavoastră.ț ț

( A dori mai întâi s-o văd pe mama mea, regina, spuse în oaptă, +alia.ș ș

( în curând va veni la masă pentru a servi cina, i atunci o ve i întâlni. între timp, vă ve i putea schimba de aceste haine.ș ț ț

+alia îl ascultă iar pajul o conduse printr-o sală lungă, la capătul căreia era o scară. 3rcă mult timp, până ajunse sus, la etaj unde îiera pregătită camera. ai bine !is, camera era în pod era foarte mică i nu prea vedeai mobilă înăuntru, parcă era o cameră pentruș

servitori. &ajul puse lădi a într-un col i-i spuse cam ru inat'ț ț ș ș

( erta i-mă, prin esă, că v-am adus în această odaie. tiu că este nepotrivită pentru dumneavoastră dar regina a ocupat toateț ț Ș

camerele pentru invita ii ce vor veni la serbări i niciuna nu mai este liberă...ț ș

( $u-i nimic, spuse !âmbind +alia. ă voi sim i foarte bine aici.ț

( oi veni la timp să vă conduc la rege i la regină.ș

( oi fi gata, la revedere, frumosule paj*"u ochii înlăcrima i, +alia deschise lădi a i- i scoase ve mintele urâte apoi începu să se pieptene în fa a unui ciob de oglindă peț ț ș ș ș ț

care îl găsi într-un col . î i aranja foarte frumos părul i- i prinse coroni a de flori, apoi pana de gâscă. #e încăl ă, se îmbrăcă, î i puseț ș ș ș ț ț ș

bijuteriile primite de la !ână i se duse din nou la oglindă. $u-i venea să creadă. în oglindă parcă era altcineva.ș

9ochia era din mătase brodată cu flori de aur, de o rară frumuse e, pantofiorii de mătase semănau cu rochia, ciorapii erau dintr-oț

mătase sub ire, parcă ar fi fost esu i din fire de păianjen, colierul era din rubine i diamante, iar bră ările din cele mai frumoase pietreț ț ț ș ț

scumpe. &ana de gâscă deveni o piatră scumpă strălucitoare, iar coroni a din flori deveni brodată cu stelu e aurii. $umai o !ână ar fiț ț

putut să facă această minune.

/ericită dar încă uluită, +alia sărea prin cămăru a ei, mul umind cu glas tare na ei sale. )ineîn eles că !âna a pus-o la încercare săț ț ș țvadă cât e de ascultătoare i acum o răsplătea.ș

#osi pajul ce trebuia s-o conducă în sala de mese, i acesta rămase uimit de frumuse ea +aliei i de bogă ia hainelor sale. +alia îlș ț ș ț

urmă i, după ce au coborât acelea i scări multe, i au trecut prin multe odăi, au ajuns în salonul nespus de frumos, plin cu invita i'ș ș ș ț

regi, regine, prin i, prin ese.ț ț

"ând +alia pă i pentru prima dată în acest salon, toate privirile s-au fi8at pe ea, încât nu îndră!nea să privească în jur. în sfâr it,ș ș

pajul se opri i-i spuse'ș

( &rin esă, iată-i pe rege i pe regină*ț ș

+alia ridică ochii i- i vă!u părin ii care o priveau foarte surprin i.ș ș ț ș

( +oamnă, îi spuse regele, spune i-ne numele dumneavoastră. #unte i, desigur, o mare regină sau o mare !ână, a căreiț ț

pre!en ă nea teptată este pentru noi o onoare i o mare bucurie.ț ș ș

( #ire, spuse +alia, aplecându- i capul în fa a regelui, nu sunt nici regină, nici !ână. #unt fiica dumitale, +alia, pe care a iș ț ț

binevoit s-o invita i aici.ț

( +alia* strigă regina. +alia îmbrăcată mai bogat decât am fost eu vreodată* +e unde ai primit aceste lucruri atât defrumoase

( $a a mea, doamnă. &emite i-mi să vă sărut mâna i să-mi cunosc surorile.ș ț ș

9egina îi întinse cu multă răceală mâna, apoi îi pre!entă pe surorile ei, care stăteau alături de ea' ( le sunt surorile tale, 1ăcrimioara i <rhideea.ș

+alia vru să- i îmbră i e!e surorile, dar ele se îndepărtară,ș ț ș

fiindu-le frică să nu le teargă fardul de pe obraji. /etele se pudrau pentru a- i ascunde culoarea urâtă a pielii i pentru a- i acoperiș ș ș ș

pistruii.ndiferen a surorilor ei a fost înlocuită de pre!en a invita ilor care, vă!ând-o atât de frumos îmbrăcată, atât de gra ioasă iț ț ț ț ș

drăgăla ă, au fost încânta i s-o cunoască. a le vorbea frumos i cu blânde e, iar surorile ei erau îngro!itor de geloase, iar regele iș ț ș ț ș

regina erau furio i pentru că aten ia tuturor se îndrepta spre +alia.ș ț

1a masă, &rin ul /ermecător, care era cel mai bogat i domnea în cel mai frumos regat, se a e!ă lângă +alia i vorbi numai cu eaț ș ș ș

tot timpul. 1ăcrimioara crăpa de ciudă vă!ându-l pe prin ul /ermecător vorbind cu sora sa. #pera ca acesta să o ceară pe ea înțcăsătorie i nu pe +alia.ș

+upă-masă, pentru a atrage aten ia oaspe ilor, <rhideea i 1ăcrimioara s-au oferit să cânte. Acompaniindu-se la harpă, ele cântauț ț ș

frumos. +alia, care avea un suflet bun i dorea să fie iubită de surorile ei, le aplaudă i lăudă talentul lor.ș ș

în loc să aprecie!e gestul surorii sale mai mici, 1ăcrimioara vru s-o umilească pe +alia, invitând-o să cânte i ea. +alia refu!ă cuș

modestie. "re!ând că fata nu tie să cânte, regina se alătură i ea insisten elor <rhideei i 1ăcrimioarei, încredin ată că +alia va face oș ș ț ș ț

gre eală în fa a publicului.ș ț

( Am să cânt, spuse atunci +alia luând harpa.ă!ându-i mi cările pline de gra ie, surorile rămaserăș ț

uimite, iar când începu să cânte ar fi dorit s-o oprească, pentru că talentul ei nici nu se compara cu al lor.ocea ei frumoasă i melodioasă răsună în sala mare a palatului i toată lumea ascultă fermecată de acest glas superb. "ântecul peș ș

care-l cântă, era compus de ea însă i i descriaș ș

A# +

fericirea de a fi iubită de familia ei. n sală se iscă un murmur de admira ie i entu!iasm, încât surorile ei erau gata să le ine deț ș ș

invidie.&rin ul /ermecător era atât de mi cat i emo ionat, încât cu ochii înlăcrima i se apropie de +alia i-i spuse'ț ș ș ț ț ș

Poveºti cu zâne



( &rin esa mea dulce, cân i atât de frumos, a vrea foarte mult să te mai ascult o dată.ț ț ș

ă!ând privirile pline de ură a surorilor sale, +alia spuse prin ului'ț

( îmi cer scu!e, sire, i totodată sunt foarte încântată că v-a plăcut glasul meu dar sunt obosită i a vrea să mă retrag.ș ș ș

+ar prin ul tia adevărata cau!ă pentru care +alia se comporta astfel. ă!u gelo!ia din ochii regali, de aceea nu insistă, ci aprecieț ș

retragerea fetei.&etrecerea luă sfâr it foarte repede pentru că regina nu mai suportă succesul +aliei i anun ă pe toată lumea să se retragă.ș ș ț

"ând se întoarse în camera ei, +alia observă un dulăpior a e!at într-un col al camerei. în elese că !âna i l-a dăruit pentru a- iș ț ț ș

a e!a hainele în el.ș

$u în elegea atitudinea părin ilor i surorilor ei. i era foarte tristă pentru că au fost atât de invidio i pe ea, invidie rece. plină deț ț ș ș ș

sentimente pi!muitoare. +ar gândul la &rin ul /ermecător, îi alungă triste ea. l se purta atât de frumos cu ea i era atât de bun.ț ț ș

Adormi gândindu-se la el i se tre!i a doua !i, diminea a târ!iu.ș ț

%. Consiiu de a3iie

A doua !i, familia regală se întâlni la sfat. 4o i erau nemul umi i de +alia, iar ea avea numai gânduri vesele i binevoitoare pentruț ț ț ș

ei. ste îngro!itor, spuneau prin esele. /ata aceasta ne umile te în fa a tuturor acestor prin i i regi. +e ce trebuie să atragă ea privirileț ș ț ț ș

lor +e ce rochiile i giuvaerurile ei nemaipomenite stârne te admira ia i atrage privirile +e ce ai adus-o, tată, de ce ai adus-o peș ș ț ș

nesuferita aceasta ( &e cuvântul meu de rege, frumoasele mele, !âna /lorilor mi-a poruncit s-o aduc. +e altfel nici nu tiam că e atât deș

frumoasă i că...ș

( /rumoasă spuse <rhideea. 4ată, e urâtă i proastă* admirată doar că poartă acele rochii i bijuterii scumpe. &entru noi n-ș ș

ai reu it să găse ti stofe i pietre atât de scumpe i pe lângă această încre!ută, noi arătăm ca ni te cer etoare. +e ce na a ei i-a dăruitș ș ș ș ș ș ș

asemenea giuvaeruri $iciunul de-al nostru nu s-ar putea compara cu ale ei... ( +e ce a trebuit să chemi, tată, o !ână să-i fie na ă +e ce na ele noastre sunt doar ni te regine întrebă i 1ăcrimioara.ș ș ș ș

( $u a chemat-o nimeni, spuse regina. A venit la bote! fără să fie invitată i s-a oferit să fie na a +aliei.ș ș

( Acum să nu ne mai certăm, spuse regele. #ă ne gândim cum s-o trimitem înapoi la ară pe +alia i s-o îndepărtăm deț ș

&rin ul /ermecător ț

( a fi foarte u or, spuse regina. âine am să poruncesc să i se ia bijuteriile i rochiile, iar oamenii mei o vor duce la ară. iș ș ț ș

n-o vom mai vedea niciodată.%âna, care veghea asupra fetei, au!i cum se sfătuia familia regală i li se arătă supărată i amenin ătoare, spunându-le'ș ș ț

( +acă o ve i alunga pe +alia, i dacă nu o ve i lăsa să asiste la toate serbările, ve i cunoa te mânia mea. 4u, rege nedemn, iț ș ț ț ș ș

tu, regină fără inimă, ve i fi transforma i în broa te râioase, iar pe voi, fiice i surori nerecunoscătoare, vă voi schimba în vipere. #ă nuț ț ș ș

îndră!ni i să-i face i vreun rău +aliei*ț ț#punând acestea, !âna dispăru.

9egele, regina i prin esele se despăr iră fără a mai spune nici un cuvânt, dar cu inimile pline de ură. &rin esele n-au dormit toatăș ț ț ț

noaptea i, a doua !i, ochii ro ii, încercăna i i plini de răutate, n-au mai strălucit în oglinda în care s-au privit, fapt care le-a făcut iș ș ț ș ș

mai furioase. +egeaba s-au fardat i i-au înro it obrajii, degeaba i-au certat slujnicele, mai frumoase tot nu s-au făcut.ș ș ș ș

9egele i regina, la fel de furio i ca i prin esele, nu puteau face nimic pentru a scăpa de supărarea lor.ș ș ș ț

&. Ziua a doua

în diminea a aceea, în camera fetei, veni o slujnică să-i aducă pâine i lapte i se oferi s-o ajute să se îmbrace. +ar obi nuită să seț ș ș ș

îmbrace singură, +alia refu!ă politicos.#e aranja, î i pieptănă părul, i vru să- i pună iară i hainele i bijuteriile din dulăpior, dar observă cu surprindere că acestaș ș ș ș ș

dispăruse i în locul lui găsi lădi a ei de lemn. &e lădi ă, vă!u un bile el pe care-l luă i-l citi'ș ț ț ț ș

( 9ochia i bijuteriile le-am dus acasă la tine, +alia, îmbracă rochia pe care i-a pregătit-o doica ta de la ară.ș ț ț

/ata nici nu se gândi să facă altfel tiind că !âna este alături de ea i o va ajuta. #e îmbrăcă repede cu rochia de la ară, î i puseș ș ț ș

pana de gâscă în păr, precum i celelalte lucruri vechi, apoi se duse la oglindă. 9ămase înmărmurită când se vă!u' purta cel mai bogatș

i mai frumos costum de călărie, rochia era din satin albastru, senin ca cerul, cu nasturii din diamante mici, alba tri. ijlocul îi eraș ș

împodobit cu un irag de perle, asemeni stelelor, iar pe cap purta o pălărioară din satin albastru, la fel cu rochia, împodobită cu o panăș

albă, prinsă cu o perlă de o frumuse e uimitoare. Chetele erau tot din satinț

albastru, brodate cu perle strălucitoare, iar bră ările i colierul erau din rubine atât de frumoase, încât unul singur-pre uia cât palatulț ș ț

regelui. ul umită de felul cum arăta, se pregăti să plece, înso ită de pajul care era la u ă, dar au!i o voce care-i opti'ț ț ș ș

( +alia, prin ul î i va oferi un cal, să nu te urci pe altul.ț ț

)ineîn eles că aceste cuvinte veneau din partea !âneiț

/lorilor, i se hotărî să-i respecte sfatul.ș

( ul umesc !âna mea dragă* opti ea.ț șApoi sim i pe obra! o sărutare i ie i fericită i recunoscătoare.ț ș ș ș



&ajul o înso i până în salonul cu musafiri. Admira ia tuturor deveni mai puternică decât în prima !i. Lnfă i area ei blândă, chipul eiț ț ț ș

încântător i frumos, inuta elegantă i superbă, atrăgeau toate privirile i cucereau toate inimile.ș ț ș ș

&rin ul /ermecător o a tepta. i oferi bra ul i merseră să salute familia regală, dar ace tia i-au păstrat aceea i răceală i acelea iț ș ț ș ș ș ș ș ș

sentimente reci, de ghea ă, pentru fiica lor. #urorile eiț

i-au întors spatele i nici n-au vrut măcar s-o privească, necăjite că se afla la bra ul prin ului i pentru că era îmbrăcată atât de elegant.ș ț ț ș

+alia se sim i îndepărtată i de această dată de familia ei i ochii i s-au umplut de lacrimi. &rin ul, observând i el această purtare aț ș ș ț ș

surorilor fetei, se gândi să fie alături de ea, i-i ceru permisiunea de a o înso i în timpul vânătorii prin pădure.ș ț

( a fi o mare plăcere pentru mine, spuse +alia, încercând să- i ascundă lacrimile.ș

( #entimentele mele pentru tine, sunt pline de dragoste, frumoasă prin esă, a vrea să fiu fratele tău mai mare, să nu teț ș

părăsesc i să te apăr de to i cei care vor să- i facă rău.ș ț ț

( #unt foarte onorată, dragul meu prin , accept cu mare plăcere să fiu înso ită i apărată de tine...ț ț ș

)ucuros pentru acest răspuns, &rin ul /ermecător nu se mai îndepărta de +alia, degeaba încercau surorile ei să-l atragă spre ele.ț

+upă dejun to i s-au îndreptat spre grajdul din curte, unde erau pregăti i caii. &entru +alia, era în euat un cal negru, frumos, dar ț ț ș

atât de nărăva i sălbatic, încât abia îl ineau doi paji.ș ș ț

( #tai pu in, +alia, nu încăleca acest cal, te va arunca din a i te va omorî. Apoi, întorcându-se către paj, îi spuse'ț ș ș

( &regăti i alt cal pentru prin esa +alia.ț ț

( $oi am îndeplinit porunca regală. 9egele i regina au spus că prin esa trebuie să încalece acest cal.ș ț

( A teaptă o clipă, prin esă, î i voi alege eu un cal, nu-l încăleca pe acesta.ș ț ț

( A tept i te ascult, prin ul meu, spuse +alia !âmbindu-i gale .ș ș ț ș

n câteva clipe, prin ul se întoarse, inând de căpăstru un cal alb minunat, cu o a albastră brodată cu perle i diamante.ț ț ș ș

"alul îngenunche lângă +alia i nu se ridică decât după ce eș A se a e!ă bine în a. &rin ul sări sprinten pe calul său roib i #e alăturăș ș ț ș+aliei.

9egele, regina i prin esele au vă!ut totul. $-au avut curaj să se împotrivească fiindu-le frică de amenin ările !ânei, a a că regeleș ț ț ș

dădu semnalul de plecare. /iecare doamnă era înso ită de cavalerul ei, iar <rhideea i 1ăcrimioara au trebuit să se mul umească cuț ș ț

doi prin i care nu erau nici frumo i i nici nu se comportau ca &rin ul /ermecător. #e purtau i vorbeau atât de urât cu ei, încât ace tiaț ș ș ț ș ș

au jurat că nu se vor căsători niciodată cu asemenea prin ese nesuferite.ț

+alia i prin ul, au hotărât să renun e la vânătoare i să se plimbe prin aleile pădurii, să- i vorbească, să se cunoască mai bine, să-ș ț ț ș ș

i povestească fiecare via a.ș ț

( Am în eles că familia ta nu te iube te i nu te dore te, dar de ce i-au dăruit atâtea lucruri scumpe, demne de o !ânăț ș ș ș ț

( %âna /lorilor este na a mea, ea a avut grijă de mine i m-a îmbrăcat astfel.ș ș

i povesti apoi, că ea a crescut la ară, că de educa ia ei s-a ocupat !âna, că tot ce tie îi datorea!ă ei, că ea s-a îngrijit de copilăriaț ț ș

i via a ei.ș ț

&rin ul o asculta cu interes. 1a rândul său îi povesti că i el a rămas singur de mic, orfan la apte ani i tot %âna /lorilor s-a îngrijitț ș ș ș

de educa ia lui ea l-a trimis aici, la serbările regelui, spunându-i că va întâlni o prin esă pe care o va iubi a a de mult încât îi vaț ț ș

deveni so ie.ț

( +ragă +alia, continuă prin ul, cred că tu e ti acea prin esă despre care mi-a vorbit !âna. +acă vrei să fii so ia mea, te rogț ș ț ț

să-mi dai încuviin area să te cer părin ilor tăi.ț ț

( B $u pot să- i răspund, prin e, trebuie să o întreb pe na a mea, însă a fi foarte fericită să fiu so ia ta, i să-mi petrec via aț ț ș ș ț ș ț

alături de tine.rau foarte ferici i. #ub ocrotirea !ânei, sim eau că via a lor se va schimba. #e întoarseră la palat pentru că urma masa de prân!.ț ț ț

&rin ul o conduse până în camera ei. +alia găsi un alt dulăpior frumos, din lemn de trandafir, care era deschis. începu să se de!braceț

i vă!u cum hainele se a e!au singure în dulap.ș ș

îmbrăcă iară i rochia ei veche i când se privi în oglindă nu- i putu stăpâni un strigăt de admira ie. 9ochia era dintr-oș ș ș țmătase foarte fină, esută parcă din aripi de fluture, presărată cu safire, lucitoare, asemeni apelor mării. &e cap purta o coroni ă deț ț

diamante mici ce-i împletea părul cu alte diamante, atât albe i strălucitoare, încât credeai că ra!ele de soare îi siiș ntD 5 n

împletite în păr. "olierul i bră ările erau tot din pietre scumpe frumoase, ce străluceau de- i luau ochii.ș ț ț

+alia mul umi din inimă na ei sale i din nou sim i sărutul ei pe obra!.ț ș ș ț

"ând ajunse în salon, prin ul o a tepta. i oferi bra ul i merseră iar să salute regele i regina. &rin ul /ermecător vă!u cu mâhnireț ș ț ș ș ț

acelea i priviri pline de ură ce-i aruncau părin ii i surorile ei. 9ămase tot timpul lângă +alia i era mândru alături de 6ra!a lui deș ț ș ș

soare7 care strălucea printre atâtea priviri admiratoare. +ar pe cât de mult o admirau musafirii, pe atât cre tea invidia surorilor ei iș ș

+alia era foarte tristă vă!ând ura familiei sale.+urerea din ochii ei se vedea foarte bine i prin ul o întrebă care e cau!a triste ii. +alia îi răspunse cu sinceritate.ș ț ț

( îngăduie-mi, dragă +alia, să te cer în căsătorie părin ilor tăi* om merge în regatul meu i toată lumea te va iubi, iar eu,ț ș

mai mult decât to i.ț

( î i promit că mâine, dragă prin e, vom afla răspunsul na ei mele pe care o voi întreba.ț ț ș#e a e!ară la masă, unul lângă altul i au vorbit tot timpul.ș ș

Poveºti cu zâne



+upă masă. regele porunci să înceapă balul. Cemenele lui preferate, au început să danse!e dansau bine, mai ales că au luat lec iiț

timp de !ece ani, dar mi cările lor nu aveau nici o gra ie. Au invitat-o i pe +alia să danse!e, fiind sigure că nu tie, deoarece, la ară,ș ț ș ș ț

unde crescuse ea, n-a avut unde să înve e. Astfel au anun at cu batjocură că e rândul ei. 9u inată, +alia încercă să scape de aceastăț ț ș

provocare, să nu danse!e în public i refu!ă politicos, dar cu cât ea refu!a, cu atât mai mult stăruiau surorile sale, fiind sigure că o vor ș

umili.9egina interveni i ea poruncind +aliei să danse!e ca i surorile ei. +alia nu putea să nu îndeplinească porunca reginei. &rin ulș ș ț

/ermecător, vă!ând încurcătura în care se afla +alia, îi opti'ș

( oi fi partenerul tău, +alia. Hai să le arătăm noi pa ii de dans.ș

( ul umesc, dragă prin e* &rimesc cu plăcere să-mi fi partener i sper din toată inima să nu gre esc pa ii de dans.ț ț ș ș ș

"ând au început să danse!e, un murmur vesel se stârni în sală. $imeni nu mai vă!u un dans mai u or, mai vioi, mai gra ios.ș ț

usafirii erau încânta i i admira ia lor era din ce în ce mai mare. +alia dansa mult mai frumos decât surorile ei. "on tiente de acestț ș ț ș

lucru <rhideea i 1ăcrimioara erau atât de furioase, încât î i ie iră din min i. Au vrut să sară asupra +aliei, s-o bată i să-i iaș ș ș ț ș

diamantele, dar regele i regina le-au oprit la timp, optindu-le'ș ș

( Cândi i-vă la ceea ce ne-a spus %âna /lorilor. aiț I ave i răbdare, mâine e ultima !i i va pleca.ț ș

în acel moment se au!iră aplau!e din toate păr ile i to i voiau ca prin ul i +alia să mai danse!e o dată. "um nu erau foarteț ș ț ț ș

obosi i, ei au început să danse!e un dans nou mai frumos decât primul. #urorile +aliei, n-au mai suportat i datorită urii J i invidiei,ț ș ș

au le inat i au fost duse în camerele lor. rau atâtș ș de mânioase, încât fe ele lor s-au strâmbat i nu se mai vedea >ț ș i i * nici urmă de frumuse e. $imeni nu le luă în seamă, pentru că to i au vă!ut răutatea i purtarea du mănoasă fa ă de +alia.ț ț ș ș ț

Aplau!ele i admira ia musafirilor pentru ei deveniră atât deș ț I răsunătoare, încât ca să scape, prin ul i +alia se retraseră în grădină. iț ș

se plimbară toată seara i vorbeau despre viitorul lor fericit, dacă !âna le va îngădui să se căsătorească. +iamantele +aliei străluceauș

atât de puternic încât aleile prin I care treceau erau luminate parcă de ra!ele soarelui. ( &e mâine, îi spuse prin ul, când se despăr iră, i sper ca mâine să pot spune' pentru totdeauna*ț ț ș

+alia merse în camera ei. #e de!brăcă i lucrurile s-au aranjat singure într-un alt dulăpior împodobit cu smaralde. +upă ce seș

a e!ă în pat, +alia stinse lampa i opti'ș ș ș

( #cumpa mea na ă, mâine va trebui să-i răspund prin ului. #pune-mi ce să fac i orice vei hotărî, te voi asculta.ș ț ș

ocea dulce i blândă a !ânei, se au!i în odăi a cufundatăș ț

în întuneric' ( #pune-i da, draga mea +alia. "ăsătoria voastră trebuie să se împlinească, pentru că eu am vrut să-l cuno ti pe &rin ulș ț

/ermecător, i tot eu am poruncit tatălui tău să te poftească la serbări. +a, doresc din tot sufletul să vă căsători i, copila mea.ș ț

( î i mul umesc, !âna mea dragă.ț ț

Apoi adormi fericită, protejată de sărutările ginga e ale na ei sale.ș ș

# 7 treia i uti3a -i ș

în timp ce +alia dormea lini tită, regele, regina i cele două surori, cuprin i de ură i mânie, se certau, se învinuiau unii pe al ii dinș ș ș ș ț

cau!ă că succesul +aliei i-a umilit pe to i. #e gândeau la !iua de mâine, cum s-o pedepsească pe +alia i cum să-i facă rău. 9egeleț ș

porunci să aibă loc o cursă de care romane. /iecare car va trebui să aibă doi cai i doamnele să conducă. &entru +alia s-a pregătit unș

car foarte înalt, la care au fost înhăma i doi cai sălbatici, care puteau răsturna carul i +alia să moară. &rin ul /ermecător, nu va puteaț ș ț

să-i înlocuiască carul pentru că nu va găsi altul. Astfel, s-au lini tit la gândul că +alia ar putea să fie omorâtă sau rănită în aceastăș

cursă.&lecară să se culce gândindu-se la alte mijloace pentru a scăpa de +alia, în ca!ul în care cursa nu decurge a a cum doreau ei.ș

#urorile +aliei n-au fost prea lini tite i n-au dormit toată noaptea, în schimb, +alia, cu con tiin a curată i cu fericirea în suflet, seș ș ș ț ș

odihni toată noaptea.+iminea a, ca de obicei, la porunca reginei, slujnica îi aduse o cană cu lapte i o bucată de pâine neagră. +alia nu era mofturoasăț ș

i mancă cu poftă pâinea i laptele, apoi începu să se îmbrace.ș ș

+e data aceasta, !âna îi pregătise o rochie din mătase albă, esută cu safire i smaralde albe. &ălăria era din catifea albă împodobităț ș

cu penele celor mai frumoase păsări, unite cu un safir. 1a gât avea un lan din pietre de safir, de care era prins un ceas al cărui cadranț

era din opal, capacul dintr-un singur safir, iar sticla din diamant. Acest ceas nu se strica niciodată, mergea tot timpul i nu trebuiaș

întors."ând a fost gata, din nou, înso ită de paj, ajunse în sala mare a palatului, unde &rin ul /ermecător o a tepta nerăbdător. l oț ț ș

întâmpină fericit, îi oferi bra ul i o întrebă'ț ș

( #pune-mi prin esa mea, care este răspunsul !âneiț

( %âna mi-a spus să- i răspund cu inima, prin ul meu drag, da, î i ofer via a mea, a a cum i tu mi-o oferi pe a ta.ț ț ț ț ș ș

( î i mul umesc, draga mea +alia. +ar tatălui tău, când te voi putea cereț ț

( "ând se va sfâr i cursa de care, dragă prin e.ș ț

( A vrea să- i mai cer îngăduin a de a ne căsători chiar astă!i. reau să te duc departe de ura i răutatea familiei tale.ș ț ț ș

+alia nu tia ce să spună dar !âna îi opti să primească, apoi îi opti i prin ului' 6Crăbe te căsătoria i vorbe te-i regelui cât maiș ș ș ș ț ș ș ș

curând. +alia e în pericol iar eu îmi voi pierde puterile timp de M !ile, începând de astă!i de la apusul soarelui, i nu voi mai putea s-oșocrotesc7.&rin ul în elese, i-i spuse i +aliei cele au!ite.ț ț ș ș



( 4rebuie să inem seama de ce spune ea, spuse prin ul,ț ț

&ove ti cu !âne trebuie să fie o în tiin are, pentru a avea grijă de tine.ș ș ț

#e duseră să-l salute pe rege, pe regină i pe surorile +aliei, care nici nu se uitară la ea.ș

+alia fu înconjurată de o mul ime de prin i i regi care to i voiau s-o ceară în căsătorie, dar &rin ul /ermecător care era tot timpulț ț ș ț ț

lângă ea, nu-i lăsa să se apropie prea mult de mireasa lui. Au mâncat, apoi au coborât în curte, pentru a începe cursa.)ărba ii au încălecat pe cai, iar femeile urmau să conducă singure carele. "ând fetei i se aduse carul ales de regină, prin ul n-o lăsăț ț

pe +alia să se urce în el.

( $u te urca în acest car. &rive te caii, prin esă.ș țAbia atunci +alia vă!u caii care tropăiau pe loc i săreauș

furio i, inu i în frâu de câ iva oameni.ș ț ț ț

în aceea i clipă, un omule micu , îmbrăcat frumos cu o haină de mătase galbenă, strigă cu o voce plăcută'ș ț ț

( chipajul prin esei +alia*ț

Atunci apăru un car mic din perle i sidef, tras de doi cai albi, cu hamuri din catifea albă împodobită cu safire.ș

&rin ul /ermecător nu tia dacă putea s-o lase pe +alia să se urce în carul pre!entat de omule pentru că nu-l cuno tea i pentru căț ș ț ș ș

se temea de o nouă cru!ime din partea familiei +aliei. +ar vocea !ânei îl lini ti' 61as-o să se urce* "arul i caii sunt din partea mea.ș ș

3rmea!-o peste tot unde o va duce carul. 4impul trece i nu mai am decât câteva ore pentru a o proteja pe +alia. 4rebuie să ajunge iș ț

în această seară în regatul tău.7&rin ul o ajută pe +alia să se urce în car i el încalecă pe lealul său.ț ș

4oate carele porniră. &rin ul înso ea tot timpul carul K+aliei. +upă ce s-au îndepărtat pu in, două care, conduse de două femei cuț ț ț

fe ele acoperite, încercau s-o întreacă pe +alia. linul se avântă ca fulgerul spre carul prin esei, încât l-ar fi !drobit în bucă i dacă n-ar ț ț ț

fi fost în puterea !ânei. "arul cel greu se răsturnă, se sfărâmă i femeia mascată a fost aruncată peste ni te pietre, unde rămaseș ș

nemi cată. +alia o recunoscu pe <rhideea, i a vrut să oprească carul pentru a-i veni în ajutor, însă celălalt car se năpusti asupraș ș

carului ei, i cu aceea i putere îl i!bi ca i primul. "arul se sfărâmă i el, iar femeia care nu era alta decât 1ăcrimioara, a fost aruncatăș ș ș ș

pe pietre lângă <rhideea. +alia voi să coboare, să le ajute, dar prin ul o împiedică. %âna le opti' 6erge i înainte. $u vă opri i, ceataț ș ț ț

regelui este în urma voastră. #oarele va apune în curând i abia voi avea timp să vă salve!. 3rcă i tu, prin e, în car, lângă +alia iș ș ț ș

lăsa i caii mei să vă conducă.7ț

&rin ul sări în car lângă +alia, lăsându- i calul lui să plece liber +alia era aproape le inată din cau!a emo iilor. "aii porniră cu oț ș ș ț

asemenea vite!ă, încât abia îi vedeau atingând pământul. 9egele i-a urmărit mult timp cu o ceată de oameni înarma i, dar n-a pututț

ajunge carul !ânei care parcă !bura. +upă ase ore de goană, au ajuns în curtea palatului prin ului. &alatul era luminat, iar curtenii înș ț

haine de sărbătoare, îi a teptau.ș

#urprin i de această primire, %âna /lorilor le spuse'ș

( )ine ai venit în palatul tău, rege. +upă cum vede i, totul e pregătit pentru nuntă. nso e te-o pe +alia în apartamentul ei săț ț ș

se îmbrace, i în acest timp, eu î i voi e8plica ceea ce poate că n-ai în eles din tot ce s-a petrecut astă!i. ntr-o oră am să-mi pierdș ț ț puterile de !ână...

%âna i 9egele /ermecător au condus-o pe +alia într-o odaie, foarte frumos mobilată, unde o a teptau mai multe femei pentru a oș ș

ajuta să- i îmbrace rochia de nuntă.ș

( ă voi întoarce în curând, draga mea +alia, pentru că minutele îmi sunt numărate.Apoi se adresă 9egelui /ermecător'

( 3ra regelui i a reginei împotriva +aliei a devenit atât de mare, încât erau gata să înfrunte ră!bunarea mea i s-o ucidă peș ș

+alia. 9ăul pe care au vrut să i-l facă la cursa de care nu le-a reu it i au hotărât să folosească for a armelor pentru a vă distruge peș ș ț

amândoi. 9egele a plătit o ceată de bandi i care primind bani grei au jurat că îl vor asculta i vor face tot ce Jle-a poruncit. Au alergatț ș

pe urmele voastre, dar nu v-au putut ajunge. <rhideea i 1ăcrimioara, nu tiau de planul regelui i -au încercat ele s-o omoare peș ș ș

+alia. 1e-am pedepsit a a cum au Kmeritat. <rhideea i 1ăcrimioara sunt !gâriate pe fa ă i pline de răni si vânătăi. 1e-am tre!it dinș ș ț ș

le in, le-am vindecat rănile, dar le-am lăsat cicatrice urâte. 1e-am trimis la tară i le-am măritat cu ni te îngrijitori de cai, la care le-ș ș ș

am poruncit să le bată până se vor îndrepta. &e rege i pe regină i-am transformat în vite de povară i i-am dat la ni te stăpâni răi, careș ș ș

îi vor face să plătească pentru răutatea lor fată de +alia. 4oti patru sunt în regatul tău, osândi i să audă mereu laudele aduse +aliei iț ș

so ului ei. A vrea să te rog să nu-i spui +aliei toate acestea. &edeapsa părin ilor i surorilor ei o va face nefericită, iar eu nu .potț ș ț ș

schimba nimic, nu pot ierta oamenii răi.9egele /ermecător mul umi !ânei i-i făgădui că va păstraț ș

taina."ând s-au întors s-o ia pe +alia, prin ul rămase încremenit. în rochia de mireasă brodată cu fir de aur i pietre scumpe +alia arătaț ș

ca o !ână. "oroni a de pe cap era din flori i din stelu e. 1a gât i pe bra e purta giuvaeruri care străluceai' ca soarele. 9egeleț ș ț ș ț

/ermecător era ame it de frumuse ea +alie iar !âna îi spuse'ț ț

( #ă mergem repede, mai am doar o jumătate de ori 4rebuie să merg în regatul %ânelor i pentru opt !ile îmi vei pierde toatăș

puterea. 4oate !ânele suntem supuse acestei es.9egele /ermecător o luă de mână pe +alia iar !âi mergea înainte. "ând au ajuns în salon, !âna dispăruse, dar ! I s-au întristat

tiind că peste opt !ile o vor revedea. 9egele pre!entă pe +alia supu ilor care o găsiră încântătoare, la felș ș 8 I bună ca i regele, i to iș ș ț

s-au hotărât s-o iubească ca iș t I scumpul lor rege."eea ce a uimit-o pe +alia, a fost că !âna a trimis regatul lor ferma în care crescuse i a a e!at-o la margii, parcului palatului,ș ș

astfel că +alia o putea vedea !ilnic pe do ei iubită. %âna îi trimise i toate rochiile pe care le-a purtai serbările tatălui ei, cu tot cuș

dulăpiorul fiecăruia.

Poveºti cu zâne



Astfel, 9egele /ermecător i +alia au trăit ferici i i s-au iubit toată via a.ș ț ș ț

+alia n-a aflat niciodată de pedeapsa îngro!itoare la care i-a supus !âna pe părin ii i surorile ei.ț ș

"ând î i întrebă so ul dacă tie cevaș ț ș D5despre surorile ei, el îi spuse că au fost rănite i le-a trecut, apoi s-au măritat. îi mai spuse căș

!âna nu voia să se mai audă de ele, iar +alia nici nu mai pomeni numele lor.<rhideea i 1ăcrimioara, erau tare nenorocite dar asta nu le-a împiedicat să devină i mai rele i au rămas pentru totdeauna urâte.ș ș ș

9egele i regina, transforma i în vite de povară, nu aveau altă mângâiere decât5să se mu te unul pe altul i să se lovească, ba mai mult,ș ț ș ș

ei au fost nevoi i să- i ducă stăpânii la nunta +aliei i vă!ând-o frumoasă i strălucitoare, vă!ând cât e de fericită alături de so ul ei,ț ș ș ș ț

au!ind i laudele ce i se aduceau, sim eau că vor plesni de neca!. +acă i-ar fi schimbat firea i ar fi renun at la ura lor, puteau să- iș ț ș ș ț ș

recapete înfă i area de oameni, dar se spune că au trecut ase mii de ani i ei sunt tot vite de povară.ț ș ș ș



Aur(ra, Că*ri(ara Bună si Dulce Pis(i

+. 7urora

într-un regat mare i bogat, domnea un rege care se numea regele )lând. 4oată lumea îl iubea pentru că era drept, bun i pedepseaș ș

cu asprime orice faptă rea. #o ia lui, era la fel de bună i iubită de to i. împreună, aveau o feti ă frumoasă i cuminte, cu părul caț ș ț ț ș

spicul grâului, căruia i-au pus numele Aurora. ra fermecătoare, iubită i bună, la fel ca i părin ii ei.ș ș ț

+ar neca!ul se abătu asupra regelui i la câteva luni după ce o născu pe Aurora, regina muri. 9egele plânse multă vreme i feti aș ș ț

fiind foarte mică, nu tia că mama ei murise. ra veselă, i încerca să-l facă fericit pe tatăl ei, care o iubea din toată inima i-i dăruiaș ș ș

cele mai frumoase jucării, cele mai bune dulciuri, cele mai delicioase fructe.într-o !i, regele )lând află că supu ii îi cer să se recăsătorească, pentru a avea un fiu care să-i fie urma , dar regele nici nu vru săș ș

audă a a ceva. A fost nevoit totu i să le facă pe plac. îl chemă atunci pe ministrul său i-i spuse'ș ș ș

( &rietene, poporul meu vrea să rriă recăsătoresc, daf sunt atât de îndurerat de moartea so iei mele, încât nu sunt în stare să-miț

caut eu însumi o altă so ie. "aută-mi tu o prin esăț ț D2N



$u vreau decât să fie bună i s-o facă fericită pe scumpa mea Aurora. "ând o vei găsi, cere-o de so ie pentru mine i adu-o aici.ș ț ș

inistrul plecă imediat, umblă prin toate regatele, întâlni multe prin ese, care de care mai urâte i mai rele. 1a urmă ajunse laț ș

curtea regelui $emilos, care avea o fată frumoasă, de teaptă i care părea a fi bună. < găsi potrivită pentru regele lui i o ceru imediatș ș ș

de so ie.ț

Au!ind cererea ministrului, regele $emilos a fost bucuros să-i dea fiica, pentru că nu-i mai suporta sufletul rău, i-i făcea tot felulș

de neca!uri.inistrul nu tia ce fire are prin esa 9ăutăcioasă, i o luă. înso ită de !estrea i giuvaerurile ei. "ând au sosit la palatul regeluiș ț ș ț ș

)lând, acesta le ie i în întâmpinare. îi plăcu prin esa, dar observă că nici pe departe nu avea chipul blând i privirea dulce a so ieiș ț ș ț

sale.Aurora, veni i ea s-o cunoască pe mama ei vitregă, dar aceasta îi aruncă o privire atât de răutăcioasă, încât feti a, care avea doar ș ț

trei ani ori, se sperie i începu să plângă.ș ș

( "e este, feti a mea întrebă regele. $u fi un copil rău, tu care e ti dulce i cuminte...ț ș ș

( 4ată, tată, strigă feti a ascun!ându-se în bra ele regelui, nu o vreau pe această mămică, e rea i mi-e frică de ea*ț ț ș

9egele vă!u i el privirea prin esei care o înfrico ase pe Aurora. #e hotărî să nu- i lase feti a împreună cu noua regină i Auroraș ț ș ș ț ș

rămase, ca i înainte, în grija doicei care o îngrijea i o iubea. 9egina venea foarte rar în camera feti ei, dar i atunci, nu- i puteaș ș ț ș ș

stăpâni ura.+upă un an, regina 9ăutăcioasă născu i ea o feti ă cu părul negru pe care o numiră $egru a. ra drăgu ă, dar avea altă fire decâtș ț ț ț

Aurora. ra rea ca i mama ei i nu putea suporta ca Aurora să-i fie în preajmă, pentru că, o mu ca, o trăgea deș ș ș

&ove ti cu !âneș

păr, îi strica jucăriile, îi murdărea hainele... iar micu a Aurora nu se supăra niciodată, i de multe ori îi lua apărarea $egru ei.ț ș ț

( $u o certa, tată, îi spunea ea regelui, ea nu tie că mă necăje te când îmi strică jucăriile, e atât de mică* "ând mă mu că i măș ș ș ștrage de păr, o face doar din joacă.

9egele o îmbră i a pe Aurora i nu spunea nimic dar în elegea bine că $egru a făcea toate astea din răutate, i Aurora o iertaț ș ș ț ț ș

pentru că sufletul ei era plin de bunătate. 9egele o iubea mai mult pe Aurora i mai pu in pe $egru a, dar regina 9ăutăcioasă vă!uș ț ț

toate acestea, i o ura i mai mult pe nevinovată Aurora. +acă nu s-ar fi temut de mânia regelui, regina putea să-i facă mult rău acesteiș ș

feti e, fără un motiv anume, doar din cau!ă că era atât de bună i drăgăla ă.ț ș ș

9egele luă cele mai potrivite măsuri i porunci ca Aurora să nu fie niciodată singură cu regina. 4o i tiau, cât este de bun, dar cândș ț ș

era vorba de nesupunere, regele pedepsea cu asprime pe oricine i se împotrivea. Astfel că regina se temea i nu îndră!nea să-i încalceș

poruncile.

". 5ătăcită 9n ,ădure

Au trecut patru ani de când regina era so ia regelui )lând. Aurora avea deja apte ani, iar $egru a trei. "ând s-a sărbătorit !iua deț ș ț

na tere a Aurorei, regele i-a dăruit o trăsură frumoasă, la care erau înhăma i doi stru i. &ajul care conducea trăsura, era un băie el deș ț ț ț

!ece ani, nepotul doicei, fră iorul mai mare al Aurorei. i au crescut împreună sub îngrijirile doicei, s-au jucat de mici împreună i deț ș

aceea se iubeau mult.

126



)ăiatul se numea )ombonel i o iubea mult pe Aurora, pentru că, ea era tare bună cu el. +ar băiatul avea un obicei mare' mâncaș

foarte multe bomboane i îi plăceau gro!av dulciurile, de aceea i se spunea )ombonel. &entru o pungă cu bomboane, ar fi făcut orice,ș

chiar i o faptă rea, de aceea Aurora îl certa adesea'ș

( )ombonel, mi-e ti ca un frate, ascultă-mă, te rog. $u e bine ce faci, renun ă la acest obicei rău nu-mi place să te văd atâtș ț

de lacom.)ombonel îi săruta mâna, îi promitea că se va îndrepta, dar continua să fure prăjituri de la bucătărie i bomboane din cămară*ș

ereu primea bătaie pentru că era neascultător i lacom.ș

"ând regina 9ăutăcioasă află de obiceiul băiatului, imediat îi veni în gând că s-ar putea folosi de )ombonel pentru a-i face răuAurorei. î i făcu un plan perfect' grădina palatului în care se plimba Aurora în trăsura trasă de stru i, împreună cu )ombonel, era înș ț

apropierea unei păduri foarte frumoase, căruia i se !icea &ădurea florilor de liliac, pentru că aici, liliacul era tot timpul înflorit. +oar un gard despăr ea grădina de această pădure, despre care se tia că e fermecată, i că oricine pătrunde acolo nu mai iese niciodată.ț ș ș

)ombonel tia de pădurea fermecată pentru că regele i-a inter!is cu asprime să nu se apropie de gard cu trăsura Aurorei, fiindu-iș

teamă ca feti a să nu treacă printre !ăbrele i să intre în pădure.ț ș

9egele a încercat de nenumărate ori să ridice un !id ca să nu se mai vadă pădurea, i să nu poată intra nimeni în ea, dar, de fiecareș

dată când !idul era ridicat, o putere nevă!ută îl făcea să dispară.9egina 9ăutăcioasă căuta să-i câ tige prietenia lui )ombonel, dăruindu-i în fiecare !i bomboane. "ând deveni atât jde lacom încâtș

nu se mai putea lipsi de prăjiturile i dulciurile pe care regina i le dădea din bel ug, aceasta îl chemă i-i spuse'ș ș ș

( )ombonel, vreau să faci ceva pentru mine, i dacă vei face, ai să prime ti un cufăr plin cu bomboane, dacă nu, n-ai să maiș ș

mănânci dulciuri niciodată.

( #ă nu mai mănânc dulciuri niciodată +oamnă, cred că a muri de neca!* ă rog, spune i-mi, am să fac orice ca să maiș ț primesc dulciuri. ( 4rebuie, spuse regina privindu-l în ochi, s-o duci pe Aurora în &ădurea florilor de liliac. ( +oamnă, dar regele mi-a inter!is acest lucru. $u pot să trec pe acolo. ( $u po i înseamnă că nu vei mai primi niciodată dulciuri i voi porunci ca nimeni din palat să nu- i mai dea.ț ș ț

( +oamnă, !ise )ombonel plângând, vă rog, nu fi i atât de crudă* &orunci i-mi altceva ce pot îndeplini.ț ț

( u vreau doar s-o duci pe Aurora lângă &ădurea florilor de liliac, s-o faci să coboare din trăsură, să treacă gardul i să intreș

în pădure. ( +ar odată intrată în pădure, nu va mai ie i niciodată. &ădurea e vrăjită, i ca s-o duc pe prin esa mea acolo înseamnă că amș ș ț

s-o duc la moarte sigură, spunea )ombonel plângând. ( &entru a treia oară te întreb' vrei s-o duci, sau nu Alege' sau un cufăr plin cu bomboane pe care-l vei primi în fiecare lună,

sau niciodată nu vei mai primi dulciuri*

( 9egele mă va pedepsi pentru asta... ( $u- i face griji. mediat după ce o vei lăsa pe Aurora în pădure, vino la mine. î i voi da bomboanele i te voi ascunde deț ț ș

pedeapsa regelui. ( <, doamnă, ave i milă* $u mă sili i să o pierd pe scumpa mea prin esă. A fost totdeauna a a de bună cu mine*ț ț ț ș

( ai stai pe gânduri, pofticiosule $u trebuie să- i pese ce se va întâmpla cu Aurora pentru că, mai târ!iu vei avea grijă deț

$egru a iar eu voi avea grijă să nu duci lipsă de dulciuri.ț

)ombonel nu se putea hotărî. $u* $u putea s-o jertfească pe buna i micu a lui prin esă pentru câteva bomboane. 4oată noaptea seș ț ț

gândi la ceea ce i-a cerut regina i la spaima că, dacă nu îndepline te porunca ei, nu va mai mânca dulciuri niciodată. < speran ă i seș ș ț

furi ă în gând cu ajutorul vreunei !âne bune poate o va regăsi pe Aurora astfel se hotărî să îndeplinească porunca reginei...ș

A doua !i, pe la amia!ă, Aurora ceru să i se aducă trăsura. sărută pe rege cu mult drag, pe care îl iubea mai mult decât orice pelume, i după ce-i promise că se va întoarce repede, se urcă i plecă la plimbare.ș ș F

Crădina era mare. )ombonel îndemnă stru ii înspre cealaltă parte a &ădurii florilor de liliac, dar după ce s-au îndepărtat destul iț ș

nu mai puteau fi !ări i din palat, el schimbă direc ia i se îndreptă direct spre gardul din apropierea pădurii. ra trist i nu vorbea eraț ț ș școn tient de fapta sa cea rea i î i sim ea inima împovărată.ș ș ș ț

( $u te sim i bine, )ombonel întrebă Aurora. +e ce taci tot timpulț

( $u prin esă, nu am nimic, mă simt bine...ț

( ti atât de galben la fa ă* #pune-mi ce ai, )ombonel, i î i promit că voi face tot ce pot pentru a te ajuta.ș ț ș ț

Aceste cuvinte ale Aurorei înduio ară inima luiș

)ombonel, care era gata să-i spună ceea ce i-a cerut regina, dar gândul la bomboanele făgăduite, învinse pornirea lui bună. ată căstru ii ajunseră la gardul de !ăbrele.ț

( "e flori frumoase* strigă feti a. ste liliac peste tot* "e miros* A vrea tare mult să-i dăruiesc tatei un buchet mare*ț ș

"oboară, )ombonel* Hai să culegem câteva flori de liliac* ( $u, prin esă, nu pot coborî. #tru ii ar putea pleca în lipsa mea.ț ț

( $u-i nimic o să se întoarcă singuri la palat.

( $u se poate, regele m-ar pedepsi. ai bine du-te tu i culege florile care- i plac.ș ț ( într-adevăr, nu a vrea să fi pedepsit din pricina mea, )ombonel*ș

Acestea fiind !ise, feti a sări sprintenă din trăsură, trecu prin !ăbrelele gardului i intră în pădurea fermecată. 1ini tită începu săț ș ș

culeagă liliac.127



în acel moment )ombonel sim i cum remu carea îi cuprinde inima. < strigă pe Aurora, o chemă, dar, cu toate că se afla numai laț ș

câ iva pa i i el o vedea bine, ea nu-l au!ea iț ș ș ș

se îndepărta tot mai mult culegând flori de liliac, în pădurea, vrăjită. )ombonel o mai vă!u un timp, apoi dispăru din ochii lui.Abia atunci în elese ce mult a gre it i multă vreme plânse blestemându- i lăcomia. < ură puternică sim i atunci pentru reginaț ș ș ș ț

9ăutăcioasă...#e apropia ora la care prin esa Aurora trebuia să fie la palat, i )ombonel hotărî că e mai bine să se întoarcă. "ând ajunse, intrăț ș

prin spatele grajdului, apoi se duse la regină, care îl a tepta. "u ochii înro i i de lacrimi, )ombonel tăcea i regina în elese că Auroraș ș ț ș ț

era pierdută. ( #-a făcut întrebă ea.)ombonel răspunse dând din cap pentru că nu mai avea putere să vorbească. ( ino* îi spuse regina. Am să te răsplătesc*i dărui un cufăr plin cu dulciuri. 3n valet ridică cufărul i-l puse pe spinarea unui catâr care îi cărase reginei bijuteriile, atunciș

când a venit la palat. ( &leacă acum, )ombonel, du-te la tatăl meu. #ă te întorci peste o lună să mai prime ti un cufăr...ș

i dărui i o pungă plină cu aur.ș

)ombonel nu tia să călărească, dar încalecă rapid i porni în galop, fără a mai scoate un cuvânt. "atârul era nărăva , i nu eraș ș ș ș

obi nuit să care greută i, de aceea se ridică în două picioare i-l aruncă din a pe )ombonel cu cufăr cu tot. )ăiatul se lovi la capș ț ș ș

i!bindu-se de pietre i muri pe loc. Astfel, fapta lui rea nu i-a folosit i nici măcar n-a apucat să guste bomboanele primite de laș ș

regină.

$imeni nu-l iubea pe )ombonel, în afară de Aurora, a a că nu a fost plâns.ș+ar să vedem ce a făcut Aurora în &ădurea florilor de liliac./rumuse ea i parfumul florilor, o atrăgeau pe Aurora mai adânc în pădure. edea mereu altele mai frumoase i culegea într-una,ț ș ș

fermecată de poieni a în care se afla. $u trecu mai mult de o oră i o cuprinse oboseala. Avea destule flori culese i în pălărie, i înț ș ș ș

or ule i se gândi că e timpul să se întoarcă la palat. "ând privi în jur vă!u numai flori de liliac. strigă pe )ombonel, dar el nuș ț ț ș

răspunse. ( "red că am înaintat prea mult, se gândi ea. 4rebuie să mă întorc, de i sunt cam obosită, dar )ombonel mă va au!i i vaș ș

veni să mă ajute.erse ea un timp, dar nu mai găsi gardul pe unde intrase, iar la strigătele ei, nu răspundea nimeni. începu să-i fie frică. ( #unt singură în pădure, ce mă fac 4atăl meu se va îngrijora vă!ând că nu mă înapoie!... "um va îndră!ni )ombonel să-i spună

tatălui meu că m-a pierdut... a fi certat, poate chiar bătut, i numai eu sunt vinovată, pentru că am vrut să culeg flori. #ingură, măș

vor spinteca fiarele pădurii, dacă nu voi muri înainte, de foame i de sete...ș

îngândurată, se a e!ă la rădăcina unui copac i plânse mult timp, apoi doborâtă de spaimă i oboseală, se culcă pe buchetul deș ș ș

liliac i adormi.ș

&. Pri3a de te,tare. 6uce Pisoi ș

4oată noaptea dormi fără să simtă nimic i fără să fie speriată de vreun animal sălbatic. #e tre!i târ!iu, î i frecă ochii i în elese căș ș ș ț

nu e un vis. $u era în patul ei, nu era în camera ei, ci era aici în pădure, înconjurată de flori i copaci. strigă din nou pe )ombonel,ș

dar îi răspunse un mieunat blând i plăcut. înfrico ată, Aurora se uită în direc ia de unde se au!ea acel sunet, i vă!u în fa a ei un pisoiș ș ț ș ț

alb, frumos, care parcă a tepta o mângâiere.ș

( Ah, dulce pisoi, ce frumos e ti* strigă Aurora luându-l în bra e, mângâindu-i blana albă ca !ăpada. #unt bucuroasă că te-ș ț

am găsit, +ulce &isoi* "ât a vrea să mă pot duce acasă, dar mi-e atât de foame, încât simt că nu mai am putere să pot merge.ș

+ulce &isoi o privi blând i-i arătă cu lăbu a un pache el învelit într-o pân!ă albă. Aurora desfăcu pachetul i găsi felii de pâine cuș ț ț ș

unt pe care le mancă cu poftă dându-i i pisoiului câteva bucă ele. Acesta le ron ăia cu toată plăcerea. Aurora se satură, pisoiul seș ț ț

satură i el, i după ce-i mul umi pentru Oaceastă masă gustoasă, îl întrebă'ș ș ț ( +ulce &isoi, po i tu oare să mă duci la tatăl meu "u siguran ă este îngrijorat de lipsa mea*...ț ț

+ar pisoiul făcea semne din cap că 6nu7 i mieuna trist.ș

( Ah, mă în elegi* 4e rog, ajută-mă să mă întorc acasă, să nu mor de foame, de frig i de frică, în această pădure*ț ș

+ulce &isoi o privi i, îi făcu semn c-a în eles. #e ridică, făcu câ iva pa i i întoarse capul să vadă dacă Aurora îl urmea!ă.ș ț ț ș ș

( in după tine +ulce &isoi, te urme!, dar nu tiu dacă voi putea trece prin aceste tufi uri. $u este nici o cărare.ș ș

/ără să-i răspundă, pisoiul porni prin tufi urile care se deschideau, lăsându-i, să treacă apoi se închideau din nou. erseră astfelș

timp de o oră. &ădurea devenea mai rară, iarba mai fină, erau flori din bel ug, se au!eau păsări frumoase care ciripeau, i multeș ș

veveri e ce săreau vesele din ramură în ramură. Aurora, credea că pădurea se va sfâr i, va ie i din ea i va ajunge la tatăl său. +eț ș ș ș

aceea, nu- i mai făcea griji, iș ș



admira tot ceea ce vedea. #-ar fi oprit chiar să mai culeagă flori, dar +ulce &isoi înainta mereu i mieuna trist atunci când Auroraș

încerca să se oprească.în depărtare, se vedea un palat nespus de frumos i +ulce &isoi o înso i până la gardul aurit. Aurora nu tia cum să intre, pentru căș ț ș

nu vedea nici o poartă. +ulce &isoi dispăruse i feti a se tre!i iară i singură.ș ț ș

# Că,rioara bună

+ulce &isoi ajunse în curtea palatului printr-o deschi!ătură i desigur povesti cuiva de Aurora, pentru ca, gardul se deschise iș șAurora intra în curte dar nu vă!u pe nimeni. 3 ile palatului se deschideau singure în fa a ei, i Aurora intra într-o sală din marmurăș ț ș

albă, apoi trecu prin alte încăperi frumoase. într-un salon minunat albastru, pe un pat din ierburi plăcut mirositoare, era culcată ocăprioară albă. +ulce &isoi era lângă ea i când o vă!u pe Aurora, căprioara se ridică, o pofti să intre, i-i spuse'ș ș

( &ofte te, feti o* Amândoi te a teptam.ș ț ș

Aurora era speriată. $u mai întâlnise niciodată o căprioară care să vorbească... ( $u te speria Aurora. $oi suntem prietenii tăi. 4e cunosc pe tine, a a cum îl cunosc i pe tatăl tău i îmi sunte i foarte dragi.ș ș ș ț

( <, doamnă* adevărat ă rog duce i-mă la el. 4rebuie să fie foarte trist că nu sunt lângă el.ț

( +raga mea, spuse "ăprioara oftând, nu mai am putere să te pot duce la tatăl tău. 4e afli în puterea vrăjitorului &ăduriiflorilor de liliac. "hiar i noi suntem supu i puterii lui, care e mai mare decât a mea. 4ot ce pot să fac, este să-i trimit tatălui tău viseș ș

care îl vor lini ti i atunci va ti că e ti la mine.ș ș ș ș

( +oamnă, strigă Aurora, îfigrijorată. rei să-mi spui că nu-l voi mai vedea niciodată pe tatăl meu ( Ai răbdare, draga mea. 4rebuie să a teptăm i vom fi răsplăti i. 4e vei întoarce la tatăl tău, dar nu acum. +e aceea, teș ș ț

rugăm să fii ascultătoare i bună, iar noi vom face totul ca să fii fericită.ș

Aurora se întrista i plânse, apoi vă!ând bunătatea "ăprioarei, nu vru să întriste!e i pe ea cu lacrimile ei, i săș ș ș i facă să creadă căeste nefericită aici, în preajma lor, i se sili să fie veselă. Apoi, cei doi prieteni ai fetei, au condus-o în camera ei.Aici totul era superb.ș

&este tot camera era îmbrăcată cu mătase trandafirie brodată cu fir de aur. obila era din lemn de trandafir, acoperită cu catifea albă, pe care erau desenate peisaje frumoase, flori i fluturi. Alături era o altă cameră, la fel de frumoasă, colorată în albastru ca cerul,ș

brodată cu perle. obila strălucea pentru că era acoperita cu mătase argintie presărată cu smaralde. &ere ii erau împodobi i cu tablouriț ț

care înfă i au chipul unei femei tinere, frumoasă, i ale unui tânăr fermecător.ț ș ș

( "ine sunt ace ti oameni minuna iș ț

( $u pot să- i spun, feti a mea, răspunse "ăprioara, dar vei afla când va trebui să tii. 4impul a trecut i e ora prân!ului. "redț ț ș ș

că i-e tare foame, haide să mănânci.ț

într-adevăr, feti a nu mai putea de foame. Au mers în altă sală, unde Aurora vă!u, că masa era deja aranjată, dar într-un fel foarteț

ciudat. &e jos era întinsă o pernă mare, învelită în catifea albă, pentru "ăprioară. &e masă, aproape în fa a ei se aflau ierburi fine iț ș

proaspete, iar alături o farfurioară de cristal plină cu apă de i!vor. ai încolo, se vedea un scăunel mai înalt pentru +ulce &isoi careavea în fa a lui, pe masă, o farfurie de aur în care erau pregăti i pe ti ori frip i, iar alături, avea o strachină de cristal cu lapte proaspăt,ț ț ș ș ț

între "ăprioară i +ulce &isoi se vedea un mic fotoliu îmbrăcat în satin alb, pentru Aurora. n fa a ei, avea o farfurie de diamant, înș ț

care aburea o supă de găină minunată, iar alături avea pâine proaspătă. 4acâmurile de masă, erau de aur, iar erve elul din mătaseș ț

paharul pentru apă era din cristal. asa era servită, cu multă îndemânare, de ni te ga!ele, care aduceau tot ceea ce doreau fiecare. #-ș

au servit cele mai rare i mai fine mâncăruri i dulciuri, iar Aurora mancă cu poftă i găsi totul foarte delicios. +upă ce au terminat deș ș ș

mâncat, au mers la plimbare prin grădina fermecătoare, ce avea tot felul de flori i fructe frumoase. 4ot admirând grădina, Auroraș

sim i că este atât de obosită, încât căprioara o duse la culcare. +ouă ga!ele, au ajutat-o să se de!brace, apoi a e!ate lângă patul ei,ț ș

ga!elele i-au vegheat somnul. Aurora care nu încetase a se gândi la tatăl ei, plânse amarnic de dorul lui i, doborâtă de oboseală, că!uș

într-un somn adânc. Adormi, cu speran a în suflet, că îl va revedea în curând pe tatăl ei.ț

). 7 doua de te,tare a 7urorei ș

4oată noaptea dormi. "ând se tre!i, observă că nu mai e aceea i' era deja mare i gândea ca un om mare. tia o mul ime deș ș Ș ț

lucruri, parcă toată noaptea învă ase i citise căr i, ba chiar î i amintea că a cântat la pian. #e uită în jur, totul era neschimbat se aflaț ș ț ș

în camera în care se culcase în ajun. 4otu i ceva nu era în regulă. $elini tită, se duse la oglindă, i- i vă!u chipul... alt chip, al uneiș ș ș ș

fete mari, cu părul bălai, strălucitor, ce-i ajungea până la călcâie, cu fa a albă, trandafirie, ochii alba tri minuna i, i o talie sub ire,ț ș ț ș ț

gra ioasă. 9ecunoscu că este foarte frumoasă. 4otodată era pu in îngrijorată. #e îmbrăcă repede i alergă la "ăprioara bună, pe care oț ț ș

găsi culcată pe perna ei. ( "ăprioară, ce s-a întâmplat cu mine ma-m schimbat mult aseară am fost o copilă mică, i m-am tre!it mare. "red că nuș

este un vis, dar cum am crescut atât de mult într-o noapte ( adevărat, copila mea. Astă!i împline ti paispre!ece ani, iar tu ai dormit apte ani. "ând ai venit la noi, nu tiai nimic, niciș ș ș

să seri nici să cite ti. $oi te-am adormit pentru apte ani pe care i-am folosit ca să te putem educa i învă a tot felul de lucruri. ino înș ș ș ț

camera de studiu i ai să te convingi.ș

Au mers amândouă în camera de studiu i Aurora vă!u cu uimire că tie să scrie, să cânte la pian, să danse!e, toate acesteaș ș

făcându-le cu mare pricepere. "ăr ile din rafturi le citise aproape pe toate. #urprinsă, i emo ionată, se aruncă în bra ele "ăprioarei,ț ș ț țapoi îl îmbră i a pe +ulce &isoi.ț ș

( Ah* &rietenii mei dragi, vă mul umesc pentru că a i avut grijă de copilăria mea i pot să vă spun că recuno tin a mea esteț ț ș ș ț

sinceră. îmi simt sufletul luminat, i asta numai datorită vouă dragii mei...ș162



( )ine, î i promit că nu voi spune, frumosule &apagal. $-am prea vorbit cu nimeni, de mult, iar tu pari vesel i de tept. #untț ș ș

sigură că îmi vei ine de urât. tiu că mă vei face să mă simt mai bine...ț Ș

&apagalul îi spunea vorbe frumoase, o lăuda, i spunea cât e de talentată, iar Aurora îi asculta cuvintele lingu itoare. /ăgăduindu-iș ș

că va reveni, el plecă. A doua !i se întoarse, i astfel veni în fiecare !i, povestindu-i fetei de lucruri frumoase i încercând s-o distre!e.ș ș

ntr-o !i, apăru foarte grăbit să-i vorbească fetei' ( 1asă-mă înăuntru, prin esă, trebuie să- i spun că l-am vă!ut pe tatăl tău. 4e rog, nu face atâta !gomot dacă nu vrei să măț ț

ve!i cu gâtul sucit.

Aurora deschise repede fereastra i-i spuse'ș

( #pune-mi repede, frumosul meu &apagal* "e face tatăl meu "um se simte ( 4atăl tău e sănătos, dar plânge într-una de dorul tău i i-am promis că te voi ajuta să scapi de aici, din această închisoare...ș

+ar am nevoie de ajutorul tău pentru a te putea elibera. ( $u tii ce vorbe ti, papagalule. $u sunt la închisoare, sunt la prietenii mei care mă iubesc foarte mult. i ei doresc să măș ș Ș

întorc la tatăl meu, de aceea mi-au spus să am răbdare i să fiu ascultătoare. Hai, nu te mai ascunde. ino să te cunoască prieteniiș

mei... ( Ah* /eti o* $u mă ascul i. $u vrei să în elegi că prietenii tăi, nu sunt i prietenii mei. i vor să mă omoare pentru că amț ț ț ș

vrut să salve! câteva victime ale lor. i tu e ti o victimă i niciodată n-ai să- i mai ve!i tatăl. $iciodată n-ai să pleci din această pădureȘ ș ș ț

dacă nu vei găsi tu însă i talismanul care te ine pri!onieră aici.ț ț

( "e talisman $u în eleg... "ăprioara i +ulce &isoi nu mă in închisă aici*ț ș ț

( i sunt singuri i se plictisesc, nu în elegi mai spuse papagalul. î i mai spun o dată, talismanul e un trandafir pe care, îl veiș ț ț

rupe, te va elibera i te vei întoarce la tatăl tău.ș ( "e vorbe ti în grădină nu e nici un trandafir...ș

( ai vorbim altădată. &lec, pentru că va veni "ăprioara. +acă vrei să te convingi că acest trandafir e8istă, n-ai decât să-iceri ei unul i vei vedea ce- i va răspunde. $e întâlnim mâine* &e mâine, prin esă...ș ț ț

)ucuros că reu ise să sădească în inima fetei neîncrederea i nesupunerea, papagalul plecă lini tit. $u trecu mult i "ăprioara intrăș ș ș ș

agitată în cameră privind bănuitoare fereastra deschisă. ( Ai vorbit cu cineva întrebă ea. ( $u, doamnă... ( #unt sigură că te-am au!it vorbind. ( "red că vorbeam singură."ăprioara nu mai insistă i ochii i s-au umplut de lacrimi, în elese că Aurora avea un musafir...ș ț

Aurora se gândea tot timpul la cele spuse de papagal, i începea să nu- i mai respecte prietenii, i să nu se mai gândească laș ș ș

iubirea lor pentru ea. a nici nu se gândi, că această căprioară care vorbea, care i-a oferit educa ia cea mai bună, nu putea fi oț

căprioară oarecare. A cre!ut spusele &apagalului, un necunoscut lingu itor, care fără nici un motiv se ocupa de via a ei, cu riscul de aș ț

i-o pierde pe a lui. ată că Aurora nu mai privea cu aceea i recuno tin ă via a plăcută i fericită petrecută la "ăprioară i la +ulceș ș ș ț ț ș ș

&isoi. Hotărî deci să urme!e sfaturile &apagalului.

ntr-o !i Aurora o întrebă, din întâmplare, pe "ăprioară'

( îmi po i spune de ce printre atâtea flori din grădină.ț

&ove ti cu !âne nu este nici un trandafirș

"ăprioara se cutremură, dar îi răspunse' ( &rin esa mea, de ce îmi ceri această floare rea, care în eapă pe to i aceia ce o ating. $u-mi mai vorbi niciodată de trandafir. steț ț ț

o floare frumoasă, într-adevăr, dar aduce numai neca!uri.înfă i area "ăprioarei era atât de severă, încât Aurora nu îndră!ni să mai spună nimic. +e atunci to i trei au fost nelini ti i i tri ti.ț ș ț ș ț ș ș

n următoarele !ile Aurora alergă la fereastră i, imediat ce o deschise. &apagalul intră în odaie.ș

( Ai vă!ut tulburarea "ăprioarei când ai întrebat-o de trandafir +ar nu-i nimic, î i voi spune cum să găse ti această floare'ț ș

te vei duce în pădure, unde eu te voi a tepta i vom merge împreună la grădina unde se află cel mai frumos trandafir din lume.ș ș

( $u pot să merg în pădure. +ulce &isoi este cu mine întotdeauna când mă plimb. ( #capă de el, alungă-l i dacă nu vrea să plece, ie i împotriva voin ei lui.ș ș ț

( +acă se va observa lipsa mea ste departe trandafirul ( o oră de mers. ar "ăprioara a avut grijă să te îndepărte!e de trandafir, ca să nu po i pleca de la ei.ț

( +ar de ce oare mă ine închisă I atât de puternică, încât ar putea face altceva decât să se ocupe de mine.ț

( ei afla mai târ!iu, prin eso, când vei fi din nou acasă, lângă tatăl tău. Acum, gone te-l pe +ulce &isoi, i vino în pădure.ț ș ș

u te voi a tepta.ș

+upă ce i-a promis că va face precum i-a spus, închise fereastra i se duse la masă, apoi ie i ca de obicei, să se plimbe cu +ulceș ș

&isoi, care mergea după ea, cu toate că Aurora. îl alungase i-l trimitea acasă. &isoiul mieuna cu triste e. "ând a ajuns la margineaș ț

parcului, ea îi spuse' ( reau să rămân singură. &leacă &isoi*

+ulce &isoi se prefăcu că nu în elege i Aurora se înfurie a a de tare încât îl lovi cu piciorul. 3n mieunat înfiorător se au!i prinț ș ștoată grădina din parc, când pisoiul fugi. Aurora se sperie i vru să plece după el, să renun e la trandafir i să mărturisească totulș ț ș

"ăprioarei. +in lipsă de curaj i de ru ine renun ă i î i continuă drumul spre pădure. &apagalul o a tepta.ș ș ț ș ș ș

( "uraj, Aurora* în curând vei găsi trandafirul care te va duce la tatăl tău.164



&apagalul tia cum să folosească cuvintele pentru a-i reda fetei încrederea care începea s-o părăsească. îi arătă cărarea pe undeș

trebuia să meargă, iar el, venea în urma ei, !burând din ramură în ramură. Această pădure care la început părea a a de frumoasă,ș

devenea din ce mai greu de străbătut. #pinii i pietrele apăreau pe cărarei, păsările nu se mai au!eau, florile nu se mai vedeau iș ș

Aurora sim i o spaimă gro!avă. nsă, &apagalul o obliga să meargă mai departe.ț

( Crăbe te-te prin esă* 4impul trece. "ăprioara te va căuta, i- i va da seama că e ti cu mine, a a că îmi va suci gâtul iar tuș ț ș ș ș ș

nu-l vei mai revedea pe tatăl tău.<bosită, rănită i !gâriată de spini i pietre, Aurora, era gata să renun e, dar &apagalul strigă'ș ș ț

- 3ite trandafirul* Am ajuns, prin esă*ț

în depărtare, Aurora vă!u o grădină mică, împrejmuită cu un gard, unde pământul era aspru, cu mult pietri , în mijloculș

căruia se înăl a un trandafir minunat, mai frumos decât to iț ț

trandafirii din lume. &apagalul deschise porti a, i-i spuse fetei'ț ș

( îndră!ne te, prin esă. ste al tău i meri i*ș ț ș ț

Aurora îl aruncă i, cu toate că spinii îi sfâ iau degetele, rupse trandafirul.ș ș

în aceea i clipă, îl scăpă din mână, când un hohot de râs, îi străpunse urechile, strigându-i'ș

( ul umesc, prin esă. +acă nu erai tu, nu puteam scăpa din închisoarea în care mă inea puterea "ăprioarei. Acum suntț ț ț

stăpânul tău, pentru că eu sunt duhul rău al acestei păduri. ( Ha, ha, ha, râse la rândul său &apagalul, acum pot reveni la înfă i area de vrăjitor. 4e-am păcălit, am reu it să te conving iț ș ș ș

să te fac rea. &rietenii tăi vor muri acum, pentru că m-ai eliberat pentru a le face rău. 1a revedere prin esă... Ai pricinuit pieireaț

prietenilor tăi, al căror du man de moarte sunt. Adio, Aurora*ș&apagalul i trandafirul au dispărut, lăsând-o pe Aurora singură în mijlocul pădurii.ș

. Căin aț 9

Aurorei nu-i venea să creadă. "um a putut să facă asta "um a putut fi atât de rea fa ă de prietenii ei, care au îngrijit-o i auț ș

educat-o timp de apte ani < vor ierta oare "e se va întâmpla cu ea dacă nu o vor mai primi înapoi "uvintele &apagalului îiș

reveneau în minte' 6&rietenii tăi vor muri...7 i abia atunci în elese răul pe care l-a făcut. +rumul spre palatul "ăprioarei era acumș ț

acoperit de mărăcinii i spinii ce îi răneau tot corpul, dar nu renun ă. 4rebuia să ajungă cât mai repede înapoi. 9eu i, în cele din urmăș ț ș

să ajungă în apropierea palatului, dar încremeni pe loc când vă!u că în locul minunatului palat nu mai erau decât ruine, în loculflorilor i al copacilor înal i erau doar mărăcini i ur!ici. "e să facă îngro!ită, gata să facă orice pentru a- i găsi prietenii, pătrunseș ț ș ș

printre ruinele palatului, pentru a-i căuta. +e sub o piatră mare, apăru o broască, care, pe un ton sever, începu s-o certe pe Aurora' ( +e ce ai mai venit aici $u este destul ce-ai făcut Ai pricinuit moartea prietenilor tăi. &leacă* 9espectă măcar memoria

lor* ( $u se poate, strigă Aurora, prietenii mei... +e-a putea să ispă esc prin moartea mea nenorocirea ce v-am pricinuit*ș ș

/ata că!u plângând peste ciulini i pietre, cuprinsă de o mare durere. $ici nu sim ea col urile ascu ite ale pietrelor i în epăturileș ț ț ț ș ț

ciulinilor, care îi sfâ iau picioarele i mâinile. &lânse mult timp, apoi se ridică i începu să- i găsească un adăpost. $u găsi.ș ș ș ș ,A a-mi trebuie, î i spuse, n-au decât să mă sfâ ie fiarele sălbatice sau să mor de foame i de durere* $u-mi pasă* /ără prieteniiș ș ș ș

mei, a vrea să mor...ș

+eodată se au!i o voce spunând' ( 9egretele pot îndrepta multe gre eli.ș

$u era nimeni, doar o pasăre mare pe care o vă!u !burând spre cer. ( <ricât de rău mi-ar părea, i oricât a regreta ceea ce ' am făcut, cine oare mi-ar da prietenii înapoiș ș

( "uraj, prin esă* spuse din nou vocea. &oate e destul ca să- i pară rău. $u te lăsa doborâtă de durere*ț ț

Atunci, Aurora, hotărî că e mai bine să plece departe de aceste locuri triste. #e întoarse pe cărarea din pădure, dar aceasta nu mai

era acoperită cu pietre i spini, ci cu mu chi verde i moale. %drobită de durere i oboseală, nu mai putea merge, i că!u lângă unș ș ș ș șarbore înalt, unde Aurora plânse din K nou.

( "uraj, Aurora* #peran a este cu tine* au!i o altă voce i vă!u alături de ea o broscu ă, care o privea cu milă.ț ș ț

( )roscu ă dragă, văd că te doare suferin a mea. îmi po i spune tu ce se va întâmpla cu mine acum, când sunt singură peț ț ț

lume ( "uraj i nădejde* au!i din nou.ș

Aurora suspină i încercă să caute fructe pentru a- i potoli setea i foamea. $u găsi însă nimic. +eodată un !gomot de clopo el oș ș ș ț

tre!i din gândurile ei triste, i când se întoarse vă!u o vacă albă, frumoasă ce se apropia înceti or. "ând ajunse lângă ea, îi arătă oș ș

cănită prinsă de gâtul ei, i Aurora în elese că îi oferea lapte.ș ț

9ecunoscătoare pentru un ajutor atât de nea teptat. Aurora luă căni a, mulse vaca i bău cu poftă laptele, după care puse cana laș ț ș

loc, la gâtul văcu ei i o îmbră i a'ț ș ț ș

( ul umesc, văcu ă dragă. tiu că te-au trimis prietenii mei, care poate au aflat cât de mult regret ceea ce le-am făcut, i auț ț Ș ș

vrut să-mi trimită un semn pentru a mă sim i mai bine.ț ( &rin păreri de rău pot fi iertate multe gre eli, se au!iș

vocea. ( +e-a suferi ani întregi, tot nu mi-a ierta gre eala,ș ș ș

165



începea să se înnopte!e, i Aurora se gândi totu i cum săș ș

se ferească de fiarele sălbatice ale căror urlete deja se au!eau, î i găsi un mic adăpost într-un copac, pe ni te ramuri groase ce seș ș

împleteau. ra cel mai bun loc ferit de primejdii, apoi î i adună mu chi verde i- i făcu o pernă i o saltea, apoi se culcI frântă deș ș ș ș ș

oboseală i adormi.ș

#e tre!i târ!iu Ri prima dată, nu înSelese unde se află, apo cruda realitate reveni, ca un nor greu. începu să plângă, îi er foame, în acel moment au!i clopoSelul vacii, care era

deja lâng ea. )ău lapte proaspăt cât putu, puse căniSa la loc, o sărută p această văcuSă grijulie Ri o privi cum se duce, cu speranSa că va vedea revenind în cursul !ilei. Ti astfel,

în fiecare ! dimineaSa, la prân! Ri seara, văcuSa îi oferea Aurorei hrar săracă dar sănătoasă. /ata îRi petrecea timpul gândindu-se la prietenii ei, Ri suferea îngro!itor pentru că a

fost neascultătoare. ( "um a putea oare să-mi repar gre eala prin care nu numai că i-am pierdut pe bunii mei prieteni, dar am pierdut i singuraș ș ș

speran ă de a-l revedea pe tatăl meu. l mă mai a teaptă poate i nici nu bănuie te cât sunt de singură i nefericită, îngro!ită în aceastăț ș ș ș ș

pădure stăpânită de duhul rău."a să mai treacă timpul, Aurora î i găsi de lucru' î i aranja adăpostul, î i mai puse mu chi i frun!e peste salteaua i perna făcuteș ș ș ș ș ș

aseară. +in ramuri î i împleti un scaun, iar dinș

<i

spinii lungi î i făcu ace. n apropiere de adăpostul ei, găsi cânepă din care î i făcu a ă astfel î i cusu hainele i ghetele sfâ iate deș ș ț ș ș ș

mărăcini i pietre.ș

4imp de ase săptămâni trăi astfel durerea îi era la fel de mare dar nu pentru că via a ei era tristă i nefericită aici, ci pentru căș ț ș

sim ea remu cările provocate de gre eala ei. /ără să ovăie o clipă, ar fi consim it să trăiască toată via a în pădure dacă prin aceasta ar ț ș ș ș ț ț

fi răscumpărat via a prietenilor ei.ț

1. $roasca <estoasă

într-o !i, Aurora edea pe scăunelul împletit din crengi, i se gândea ca de obicei la prietenii i la tatăl ei.ș ș ș

&e nesim ite, o broască estoasă uria ă, se furi ă lângă ea, i-i spuse'ț ț ș ș ș

( &ot să te ajut să pleci din această pădure, trebuie doar să ai încredere în mine. U . ( $u-mi pasă de via a mea, i nici nu vreau să plec din pădure. Aici au murit prietenii mei i, aici vreau să mor i eu.ț ș ș ș

( +e ce e ti a a de sigură că prietenii tăi au muritș ș

( rei să spui că ar putea să fie în via ă $u, nu cred. &alatul lor este dărâmat iar papagalul i broasca mi-au spus că auț ș

pierit. #unte i bună cu mine, doamnă broască, dar cred că-mi spune i aceste cuvinte doar să nu mai sufăr... nu, nu-i voiț ț

revedea, dacă mai erau în via ă, nu m-ar fi lăsat singură, cople ită de gândul că am gre it i i-am părăsit atunci când poate aveauț ș ș ș

nevoie de mine... ( /eti o, te-ai gândit vreodată că poate asupra lor plute te o vrajă care-i ine subjuga i, împotriva voin ei lor +upă cum tii,ț ș ț ț ț ș

regretele răscumpără multe gre eli.ș ( ă rog să-mi spune i, doamnă broască estoasă, spune i-mi dacă ei mai sunt în via ă, dacă ti i ceva, da i-mi o speran ă că-ț ț ț ț ș ț ț ț

i voi revedea, să nu mai simt povara care-mi apasă sufletul. A îndura orice pedeapsă pentru a primi această fericire.ș

( $u pot să- i de!vălui mai mult numai dacă ai curajul să te urci în spinarea mea i să nu vorbe ti nimic până la sfâr itulț ș ș ș

călătoriei. 4e voi duce într-un loc unde vei afla totul. ( #unt gata, doamnă, sunt pregătită pentru această călătorie, i voi face tot ce-mi spune i, numai să-mi găsesc prietenii.ș ț

( /ii atentă, prin esă, timp de ase luni nu vei coborî de pe spinarea mea i nu-mi vei pune nici o întrebare. +acă nu veiț ș ș

re!ista să mergi până la capăt, vei rămâne pentru totdeauna aici în pădure, i vei fi sclava vrăjitorului 4randafir. $imeni nu te va maiș

putea ajuta atunci i vei rămâne în puterea vrăjitorului.ș

( #ă plecăm, doamnă broască estoasă, în sufletul meu s-a tre!it o speran ă i prefer să mor de oboseală decât de supărare iț ț ș ș

de griji. Am să reu esc în această călătorie datorită cuvintelor pe care mi le-a i spus, care mi-au redat curajul i speran a, i simt atâtaș ț ș ț ș

putere, încât a putea trece orice primejdie...ș

( )ine, Aurora, acum urcă-te pe carapacea mea i să pornim. $u te teme, nu- i va trebui nimic, nici mâncare, nici apă, i niciș ț ș

să dormi în călătoria aceasta, nu i se va întâmpla nimic rău.ț =Aurora se urcă sus, pe carapacea broa tei estoase, care-i !ise'ș ț

( Acum, pornim. ine minte' nici un cuvânt pânij ajungem. ar atunci vei a tepta să vorbesc eu prima.ș

+2. Căătoria si sosirea9

&recum i-a spus estoasa, călătoria dură ase luni. 4imp de trei luni au străbătut pădurea, apoi au avut nevoie de ase săptămâniț ș ș

pentru a traversa o câmpie ciudată, unde nu cre tea nici un fel de plante sau copaci. în depărtare se !ărea un palat care era asemănător ș

cu palatul "ăprioarei. )roasca estoasă mergea în direc ia unde era palatul i le-a mai trebuit o lună până au ajuns la por ile lui.ț ț ș ț

Aurora se întreba dacă aici î i va găsi prietenii, sau dacă va afla ceva de ei. $u îndră!nea însă să întrebe cu voce tare, de i ardea deș ș

nerăbdare. îi venea să coboare de pe carapacea estoasei i să alerge la palat era sigură că ar fi ajuns mai repede, dar nu putea încălcaț ș

promisiunea făcută, în ciuda dorin ei sale fierbin i de a- i afla prietenii. )roasca estoasă mergea din ce în ce mai încet. Au trecut încăț ț ș ț

cincispre!ece !ile care parcă au fost cincispre!ece ani. Aurora nu- i lua ochii de la poarta palatului, care părea pustiu. $ici un !gomot,șnici o mi care.ș

în sfâr it, după o sută opt!eci de !ile, broasca se opri i-i spuse Aurorei'ș ș166



( Am ajuns, feti o, coboară. timpul să- i prime ti răsplata. Ai fost curajoasă i m-ai ascultat. +u-te, intră în palat i peț ț ș ș ș

oricine vei întâlni, întreabă de !âna #telu a, care î i va spune ce s-a întâmplat cu prietenii tăi.ț ț

Aurora nu mai pierdu o clipă. #ări jos, sprintenă, cu toate că îi era teamă că nu se va putea mi ca, dar sim ea aceea i putere la felș ț ș

ca i-atunci când trăia fericită la "ăprioara bună i la +ulce &isoi, unde alerga ore întregi urmărind fluturi sau culegând flori.ș ș

ul umi din suflet broa tei estoase, i porni în grabă spre poarta palatului, unde nu întâr!ie să bată. i deschise o fată tânără,ț ș ț ș

îmbrăcată în alb, care o întrebă, cu o voce blândă, ce dore te.ș

( A dori să vorbesc cu !âna #telu a. #unt prin esa Aurora i vin de departe pentru a o întâlni vă rog să o întreba i dacă măș ț ț ș ț

poate primi... ( 3rmea!ă-mă, prin esă, îi răspunse fata.ț

Aurora o urmă tremurând. Au traversat mai multe saloane frumoase i au întâlnit alte fete tinere, îmbrăcate i ele în alb. /etele oș ș

priveau !âmbindu-i, parcă o cuno teau. ntr-un alt salon foarte frumos, care semăna foarte mult cu al "ăprioarei din &ădurea florilor ș

de liliac, sim i cum amintirile o năpădesc atât de dureros, încât nici nu observă că fata în alb nu o mai înso ea. obila din salon era iț ț ș

ea la fel, doar un dulap era în plus foarte frumos lucrat din lemn aurit i sidef. Aurora sim i ceva ciudat, parcă ceva o lega de aceastăș ț

mobilă, i nu- i putea întoarce privirile de la ea.ș ș

< doamnă tânără i frumoasă, intră în salon Aurora îi remarcă chipul blând, rochia foarte elegantă i în elese că în fa a ei stăteaș ș ț ț

!âna #telu a, care o întrebă cu voce plăcută, i veselă'ț ș

( "e dore ti de la mine, copila meaș

( Ah, doamnă* strigă Aurora sărutându-i mâna. i caut pe prietenii mei dragi, "ăprioara i +ulce &isoi. i s-a spus căș

dumneavoastră îmi ve i putea spune unde-i pot găsi. "red că ti i ce s-a întâmplat, i cât de mult am gre it fa ă de ei de aceea ei m-auț ș ț ș ș ț

părăsit. +egeaba am plâns i am regretat fapta mea, nu mai puteam îndrepta nimic. )roasca estoasă m-a ajutat să ajung aici, i mi-aș ț șredat speran a că-i voi regăsi. #pune i-mi. doamnă, dacă ei sunt în via ă i ce trebuie să fac pentru a merita fericirea de a-i revedea.ț ț ț ș

( Aurora, răspunse cu triste e !âna #telu a, am să- i spun soarta prietenilor tăi, dar numai dacă vei avea curaj să ascul i i săț ț ț ț ș

prive ti.ș

#punând acestea, !âna o luă de mână pe Aurora, care tremura, i o duse în fa a dulapului, care i-a atras privirile înainte.ș ț

( ată, feti o, poftim cheia. +eschide tu dulapul i încearcă să fii tare*ț ș

( %âna îi dădu o cheie de aur pe care Aurora o luă tremurând. "ând deschise dulapul i privi înăuntru, parcă un fulger îiș

săgeta ochii i sim i că- i pierde cuno tin a. &rinsă în cuie de diamant, blăni a "ăprioarei i a lui +ulce &isoi, atârna, parcă pedepsind-ș ț ș ș ț ț ș

o i mai mult pe Aurora. Aceasta scoase un ipăt sfâ ietor i că!u le inată în bra ele !ânei. în acel moment u a se deschise i un prinș ț ș ș ș ț ș ș ț

frumos alergă spre Aurora spunând' ( amă* prea grea încercarea pentru draga mea Aurora. 3ite a le inat...ș

( îmi sângerea!ă inima pentru ea, fiule, dar tii bine că această pedeapsă era necesară. Altfel nu putea scăpa de subjugareaș

vrăjitorului rău din &ădurea florilor de liliac.#punând acestea, !âna o atinse pe Aurora cu bagheta ei fermecată i fata î i reveni imediat. Amintindu- i de ceea ce vă!u în dulap,ș ș ș

disperată i sufocată de lacrimi strigă'ș

( 1ăsa i-mă să mor* $u mai suport durerea. ia a mea nu mai e8istă fără voi, prieteni, a tepta i-mă, voi veni lângă voi...ț ț ș ț

( Aurora, dragă Aurora* !ise !âna îmbră i ând-o. &rietenii tăi trăiesc i te iubesc. u sunt "ăprioara bună, iar el este fiulț ș ș

meu, +ulce &isoi. răjitorul cel rău din &ădurea florilor de liliac, a pus stăpânire pe vie ile noastre i ne-a transformat în animale, a aț ș ș

cum ne-ai cunoscut tu. "a să putem scăpa de vraja lui, era nevoie de tine, ca să culegi trandafirul, însă tiind că î i va face rău, i căș ț ș

vei întâmpina mari nenorociri, l-am dus cât mai departe de palat, ca să nu-l po i vedea. $oi am fi rămas bucuro i toată via a subț ș ț

înfă i area în care ne-ai cunoscut, numai pentru a te feri de suferin ele prin care ai trecut. "u toate grijile noastre, &apagalul a ajuns laț ș ț

tine, iar ceea ce a urmat, tii, scumpa mea copilă. $oi am fost alături de tine i am suferit pentru tot ce ai îndurat.ș ș

Aurora nu mai înceta să-i îmbră i e!e i să leț ș ș V DND mul umească !ânei i fiului ei, i le punea o grămadă de întrebări'ț ș ș

( Ca!elele care ne serveau ce au devenit acum ( #unt acele tinere fete care te-au condus până aici. i ele s-au transformat odată cu noi.Ș

( +ar vaca care-mi aducea lapte în fiecare !i ( Am reu it s-o convingem pe 9egina %ânelor să- i trimită această văcu ă pentru a te putea hrăni, iar cuvintele de încurajareș ț ț

ale păsării tot de la noi veneau. ( +ar pe broasca estoasă cine a trimis-oț

( 9egina %ânelor, înduio ată de suferin ele tale, a rupt vraja trandafirului rău, cu condi ia ca ea să ob ină de la tine o ultimăș ț ț ț

dovadă de supunere. +e aceea te-a pus să faci această călătorie lungă i istovitoare. ai trebuia să- i dea o ultimă pedeapsă, făcându-ș ț

te să cre!i că noi am murit. +egeaba am rugat-o, am implorat-o pe 9egina %ânelor să nu- i mai dea această ultimă pedeapsă, pentru căț

nu m-a ascultat.Aurora asculta i privindu- i prietenii pe care nu cre!use că-i va mai revedea vreodată, î i aminti de tatăl ei. +ulce &isoi care,ș ș ș

acum se numea prin ul /rumos, îi citi ca de obicei, gândurile Aurorei i-o preveni pe mama sa, care spuse'ț ș

( Acum, pregăte te-te, copila mea, ai să-l reve!i pe tatăl tău căruia i-am spus că te întorci i te a teaptă.ș ș ș

îndată, fata se pomeni într-o trăsură făcută din aur i perle unde la dreapta ei edea !âna, iar în partea stângă se a e!ase prin ul,ș ș ș ț

care o privea cu dragoste, fericit. 4răsura era trasă de patru lebede albe, care !burau atât de repede încât ajunseră în câteva minute lacurtea 9egelui )lând. 4o i curtenii erau în jurul lui i o a teptau pe Aurora. "ând apăru trăsura strigătele de bucurie erau atât deț ș ș

puternice, încât lebedele s-au speriat i erau gata să gre ească drumul. &rin ul reu i să le stăpânească i trăsura opri în fa a palatului.ș ș ț ș ș ț167



9egele alergă spre Aurora, care sări repede din trăsură i se aruncă în bra ele lui. ult timp au rămas îmbră i a i i toată lumeaș ț ț ș ț ș

plângea de bucurie. Apoi, regele sărută mâna !ânei care-i crescuse i-i ocrotise, fiica, îl îmbră i a pe fiul ei, pe care îl găsi încântător.ș ț ș

#ărbătoarea a inut opt !ile, după care !âna voi să se întoarcă la ea acasă, în palat. &rin ul i Aurora erau atât de tri ti că trebuie săț ț ș ș

se despartă, încât regele se în elese cu !âna să nu-i despartă i să-i căsătorească. #-au sărbătorit două nun i, pentru că i regele seț ș ț ș

căsători cu !âna. $egru a care a devenit o fată bună, venea adesea pe la sora ei, Aurora. &rin ul cel ânios, so ul ei, devenise i el mai blând iț ț ț ș ș

acum erau ferici i.ț

Aurora n-a mai avut niciodată neca!uri. a a născut feti e care îi semănau ei i băie i care semănau cu &rin ul /rumos.ț ș ț ț

4oată lumea îi iubea i erau cu to ii ferici i...ș ț ț

Poveºti cu zâne



(ricelul cenu iuȘ ș

+. Căsu aț

1a marginea unei păduri, într-o casă mare înconjurată de o grădină frumoasă, trăia un om bogat împreună cu fiica sa, 9o!alia. $evasta lui murise la câteva !ile după ce născuse feti a, i el î i crescu copila singur, i o educă cu multă dragoste i blânde e. <ț ș ș ș ș ț

obi nuise să fie ascultătoare i îi inter!icea lucruri pe care nu trebuia să le spună i să le tie o obi nui a a de mică, i fata în elegea, îlș ș ș ș ș ș ș ț

asculta i nu-i ie ea din cuvânt. Avea mare grijă ca feti a lui să nu- i de!volte curio!itatea, pentru că era un caracter urât, i ea trebuiaș ș ț ș ș

ferită de acesta.9o!alia nu ie ea niciodată din curte, se juca doar în grădină, i nu vedea pe nimeni în afară de tatăl său. 4răiau singuri, seș ș

gospodăreau singuri, i uneori parcă toate treburile se făceau singure. /ata avea tot ce-i trebuia mâncare, îmbrăcăminte, căr i, jucării.ș ț

n curând urma să împlinească cincispre!ece ani, i via a ei continua să fie la fel de singuratică, dar i se părea normal, pentru că ea nuș ț

trăise altfel, i nu cuno tea un altfel de trai. a nu tia că dincolo de această pădure, era altă lume, unde nimeni nu trăia singur...ș ș ș

ntr-o !i, 9o!alia lucra în grădină, i fără să- i dea seama privi în jur. Atunci vă!u o căsu ă fără ferestre, cu o singură u ă. î i amintiș ș ț ș ș

că-l vă!u de multe ori pe tatăl ei intrând în căsu ă,ț dar niciodată nu se gândi că îi ascunde ceva. "urioasă, merse i încercă să intre, dar ș

era încuiată. "heia desigur, era la tatăl ei. #e gândi atunci să- i stăpânească curio!itatea, pentru că această căsu ă era doar o maga!ieș ț

unde tatăl î i inea uneltele pentru grădină. încredin ată de acest lucru, îi ceru tatălui ei cheia, pentru că avea nevoie de o stropitoareș ț ț

pentru a- i uda florile.ș

( +e ce î i trebuie cheiaț

( Am nevoie de stropitoare i cred că o voi găsi în căsu ă.ș ț4atăl se făcu palid la fa ă, vocea i se schimbă, i-i spuse'ț ș

( $u vei găsi în căsu ă nici o stropitoare...ț

ă!ând cum s-a schimbat la fa ă i surprinsă de tonul cu care i-a răspuns, 9o!alia îl privi i vă!u că era speriat.ț ș ș

( "e ai, tată îl întrebă ea îngrijorată. ( $imic, copila mea, nimic. ( 4ată, e ti înspăimântat, se vede bine. "ând i-am cerut cheia, te-ai speriat. ste ceva acolo, în căsu a aceeaș ț ț

( $u este treaba ta, feti o, caută stropitoarea în seră.ț

( 4ată, spune-mi ce se întâmplă cu tine "e ascun!i în căsu ăț

( $imic care te-ar putea interesa, 9o!alia. ( Atunci, tu de ce mergi în fiecare !i acolo i eu nu am voie să vin cu tineș

( 9o!alia, încetea!ă cu întrebările. 9enun ă la curio!itate.ț

9o!alia nu mai insistă, dar nu- i putea lua gândul de la această căsu ă misterioasă. în elese că tatăl ei ascundea ceva acolo...ș ț ț

( "e poate fi în această căsu ă +e ce s-a speriat tata, a a de tare când i-am cerut cheia "e poate fi atât de primejdiosț ș

pentru mine i pentru el nu Hrăne te vreun urs pe care-l ineș ș ț închis $u, nu poate fi urs, ar face gălăgie i a au!i... totu i nici oș ș ș

mi care, nici un !gomot... $u, nu poate fi vreun animal, l-ar putea răni pe tata când merge acolo.,, i dacă e legat Atunci nici mie nu-ș ș

mi poate face nici un rău... "e să fie oare 3n pri!onier $u. tatăl meu e prea bun. $-ar ine închis pe nimeni fără aer, fără libertate.ț

4rebuie să aflu misterul, dar nu tiu, cum să fac îmi trebuie cheia măcar o jumătate de oră* &oate o va uita într-o !i.ș

Aceste gânduri, îi întunecau mintea, i abia îl au!i pe tatăl ei care o striga cu o voce schimbată.ș

( in imediat, tată."ând intră în casă, vă!u că tatăl ei era la fel de tulburat i supărat. "hipul lui trist, i ochii încercăna i i-au dat de gândit 9o!alieiș ș ț

care pentru a-l lini ti, se prefăcu veselă i nepăsătoare. Astfel prin purtarea ei, tatăl nu va mai bănui i va uita de cheie, iar ea va reu iș ș ș ș

să i-o sustragă. #e a e!ară la masă. 4atăl mancă pu in, nu-i vorbi, i încă era trist de i se silea să pară vesel.ș ț ș ș

ă!ând că 9o!alia nu-l mai întreabă de cheie, i era voioasă se mai lini ti i el.ș ș ș

&este trei săptămâni, 9o!alia împlinea cincispre!ece ani i tatăl îi făgădui de !iua ei o surpri!ă plăcută. 4rebuia doar să mai a tepteș ș

numai cincispre!ece !ile.într-o !i tatăl ei era foarte grăbit să plece i-i spuse fetei'ș

( "opila mea dragă, trebuie să plec, dar nu voi lipsi mai mult de o oră. erg să văd dacă este gata surpri!a pe care i-amț

promis o de !iua ta. A teaptă-mă în casă. 4e rog, 9o!alia, să nu te la i ispitită de curio!itate. &este cincispre!ece !ile vei afla tot ceș ș

dore ti atât de mult să tii. î i citesc gândurile, i tiu că încă i-e gândul la ceea ce este în căsu ă. Ascultă-mă, 9o!alia, mai a teaptăș ș ț ș ș ț ț ș

doar câteva !ile... Acum plec i... fere te-te de curio!itate*ș ș

< îmbră i a i plecă îngrijorat că o lasă singură.ț ș ș

+upă ce se îndepărtă destul, ca să nu poată fi vă!ută, 9o!alia alergă în camera lui i vă!u cu bucurie că uitase cheia pe masă o luăș

repede i fugi spre căsu ă s-o deschidă, dar ultimele cuvinte ale tatălui i-au venit în gând' 6fere te-te de curio!itate7. ra gata săș ț ș

renun e i să pună cheia la loc, fără a intra în căsu ă. +ar în acel moment au!i un geamăt. 1ipi urechea de u ă i au!i o voce slabă careț ș ț ș ș

cânta înceti or'ș &inură pe lume, 1 &tau 'nisă aii.

+u pot să ies a-ară, &i 'n urând voi muri.

( /ără îndoială, gândi ea, tatăl meu, ine închisă o fiin ă...ț ț

)ătu încet în u ă i spuse'ș ș

( "ine e ti i cu ce te pot ajutaș ș

( +eschide u a, 9o!alia* 4e rog, deschide u a.ș ș

Poveºti cu zâne



( +e ce e ti închisă $u cumva ai făcut vreun lucruș

rău ( $u, 9o!alia. #unt în puterea unui vrăjitor care mă ine închisă aici. #alvea!ă-mă, lasă mă să ies afară i- i voi povesti cineț ș ț

sunt i ce s-a întâmplat cu mine.ș

9o!alia nu mai stătu pe gânduri. "urio!itatea ei devenise prea mare pentru a respecta ceea ce i-a !is tatăl ei. &use cheia în broască,dar mâna îi tremura atât de tare încât nu reu ea să deschidă. "ând era aproape gata să renun e, vocea îi spuse'ș ț

( 9o!alia, î i voi spune multe lucruri care te interesea!ă. 4atăl tău nu este un om obi nuit...ț ș

Au!ind aceste cuvinte, 9o!alia, cu un utlim efort reu i să deschidă u a.ș ș

Poveºti cu zâne



". Z(na 5ea

"urioasă, 9o!alia intră înăuntru să vadă cine e acolo, dar era întuneric i nu vedeașnimic. Au!i vocea spunându-i'

( ul umesc, 9o!alia. Aprecie! gestul prin care mi-ai redat libertatea.ț

ocea venea de undeva de jos. #e uită i vă!u într-un col doi ochi mici care oș ț

priveau cu răutate. ( #unt istea ă, 9o!alia, te-am făcut prada curio!ită ii tale. +acă nu a fiț ț ș

cântat i dacă nu- i vorbeam, ai fi plecat i eu a fi pierit. Acum sunt liberă iar tu iș ț ș ș ș

tatăl tău sunte i în puterea mea.ț

9o!alia nu prea în elegea nenorocirea care veni odată cu neascultarea ei, dar sim eaț ț

că sub înfă i area acelei fiin e se ascunde un du man periculos i de aceea tatăl ei îlț ș ț ș ș

inea închis. a voi să iasă repede i să închidă u a cu cheia.ț ș ș

( #tai pe loc, 9o!alia* +egeaba fugi, nu mai po i să mă ii în aceastăț ț

închisoare, din care n-a mai fi ie it niciodată după ce tu ai fi împlinit cincispre!eceș ș

ani.într-o clipă, căsu a dispăru. 9o!alia rămase cu cheia în mână i de frică o scăpă josț ș

când se aplecă s-o ridice, vă!u în iarbă, lângă ea, un oricel cenu iu care o privea cuș ș

ochii scânteietori, râdea i spunea cu un glas ascu it'ș ț

( Hi, hi, hi* "e rău ară i, 9o!alia* ă faci să râd, dar îmi place să te văd a a.ț ș

A fost drăgu din partea ta că nu i-ai stăpânit curio!itatea. +e cincispre!ece ani stauț ț

aici fără să mă pot ră!buna pe tatăl tău. îl urăsc iar pe tine te dispre uiesc pentru că e tiț ș

fiica lui. ( +ar cine e ti, de ce-mi vorbe ti a a urât, oarece nesuferitș ș ș ș

( #unt cel mai mare du man, al familiei tale, drăgu ă.ș ț

ă numesc %âna 9ea i te asigur că numele mi se potrive te. $imeni nu mă iube te, iș ș ș ș

nici eu nu iubesc pe nimeni. $u am sentimente, pentru că sunt rea. 4e voi urmări pestetot, 9o!alia.

( "e vorbe ti acolo ti un oarece amărât, cre!i că o să mă sperii cuș ș ș

amenin ările taleț

( om vedea noi, drăgu o. ă voi ine de tine pas cuț ț

pas.9o!alia alergă spre casă, iar oarecele o urmărea râ!ând batjocoritor. Ajunsă acasă,ș

9o!alia vru să-l lovească cu u a, dar u a nu se închidea, pentru că oarecele stătea peș ș ș

prag. ( 4e învă eu minte, animal rău, strigă fata, scoasă din fire. 1uă o mătură ca săț

lovească oarecele, dar mătura se aprinse i-i arse mâinile. < aruncă repede jos i oș ș ș

împinse în sobă ca să nu ardă du umeaua. Apucă un vas cu apă care fierbea pe foc i oș ș



aruncă peste oarece, dar apa se transformă în lapte proaspăt pe care oarecele îl bău,ș ș

spunând cu batjocură' ( ti bună 9o!alia, după ce m-ai eliberat, îmi serve ti i o masă gustoasă.ș ș ș

)iata 9o!alia era în încurcătură i începu să plângă amarnic. Atunci îl au!i pe tatălșei venind.

( 4ata, vine tata* oricelule, te rog, fie- i milă, pleacă să nu te vadă.Ș ț

( $u voi pleca, dar pentru că mă rogi, am să mă ascund în spatele picioarelor tale, până când tatăl tău va descoperi că m-ai eliberat.

Abia apucă oarecele să se ascundă, că tatăl i intră în casă. < privi pe 9o!alia, îiș ș

vă!u fa a palidă i speriată... apoi spuse'ț ș

( 9o!alia, am uitat cheia de la casă. Ai găsit-o cumva ( ste la mine, !ise 9o!alia ro ind.ș

( "e s-a întâmplat aici "ine a răsturnat laptele ( &isica, tată. , ( &isica $u se poate, cum a putut căra pisica vasul cu lapte în mijlocul

camerei, ca să-l răstoarne ( $u, tată, eu l-am răsturnat, când l-am adus.9o!alia vorbea încet i nu îndră!nea să-l privească înș

ochi pe tatăl ei. ( /ă cură enie, 9o!alia. Adu mătura i cură ă podeaua de lapte...ț ș ț

( $u mai avem mătură, tată.

( "um $u mai avem mătură "ând am plecat era aici. ( Am aruncat-o în sobă, tată, din gre eală, am vrut să... vroiam să fac... nuș

mai putu spune nimic.4atăl se uită la ea nedumerit, aruncă o privire în jurul camerei, suspină i merse laș

căsu ă. 9o!alia că!u pe un scaun plângând. oarecele nu se mai mi ca. +upă un timp,ț Ș ș

tatăl se întoarse i ca un nebun disperat i panicat strigă'ș ș

( 9o!alia, copil nenorocit, ce-ai făcut Ai că!ut pradă curio!ită ii i ai eliberatț ș

pe cel mai crud du man al nostru.ș

( artă-mă, te rog, iartă-mă* strigă 9o!alia aruncându-i-se la picioare. $u

mi-am dat seama ce rău fac. ( A a se întâmplă totdeauna când nu ascul i. "re!i că faci un rău mic i cândș ț ș

colo aduci nenorocirea asupra ta i a altora.ș

( +e oarecele acesta te îngro!e ti atât de mult +acă- i atât de puternic, cumș ș

de l-ai putut ine închis i de ce nu po i să-l închi!i din nouț ș ț

( Acest oarece e o !ână rea i puternică. u însumi sunt +uhul &revă!ător iș ș ș

pentru că tu ai eliberat du manul meu, acum pot să- i spun, ceea ce i s-a părut unș ț ț

mister până în !iua când împlineai cincispre!ece ani. "um î i spuneam, sunt +uhulț

&revă!ător. ama ta era o simplă muritoare, era om, i era atât de frumoasă i bună,ș ș

încât 9eginei %ânelor i 9egelui +uhurilor, i-au plăcut atât de mult încât, mi-au datș191



voie s-o iau de so ie. 1a nuntă, am uitat s-o poftesc pe %âna 9ea, care era furioasă căț

mă însor cu o muritoare i am refu!at să mă căsătoresc cu una din fiicele ei. +e atunci,ș

încearcă să se ră!bune i să-mi facă rău mie i familiei mele. $u îmi este frică de ea,ș ș

pentru că puterea mea este la fel de mare ca i a ei, iar pe mine mă iubea foarte multș9egina %ânelor. întotdeauna am învins-o i nu am lăsat-o să ne facă vreun rău. +upăș

ce te-ai născut tu, mama ta s-a îmbolnăvit i avea dureri puternice pe care nu puteam săș

i le alin. Am mers să cer ajutorul 9eginei %ânelor i când m-am întors, mama taș

murise. %âna 9ea a omorât-o în timp ce eu lipseam i tocmai voia să sădească în tineș

toate relele i toate viciile posibile. -am întors la timp pentru a o împiedica i amș ș

oprit-o tocmai în momentul când a reu it să te acopere cu o curio!itate prin careș

trebuia să te nenorocească, i de la cincispre!ece ani să devii sclava ei pentru toatăș

via a.ț

Ajutat i de 9egina %ânelor, am reu it să îi slăbim vraja i am hotărât că nu veiș ș șintra în stăpânirea ei decât dacă până la cincispre!ece ani vei cădea de trei ori pradăcurio!ită ii tale, în împrejurări foarte grele. n acela i timp, pentru a o pedepsi, 9eginaț ș

%ânelor a prefăcut-o într-un oarece i a închis-o în căsu a pe care ai vă!ut-o.ș ș ț

Am hotărât să nu iasă de acolo decât dacă tu îi vei deschide de bună voie u a,ș si cănu- i va relua înfă i area de !ână decât dacă tu vei cădea pradă curio!ită ii de trei ori,ș ț ș ț

până la vârsta de cincispre!ece ani. ar dacă vei împotrivi doar o dată acestei înclinărirele, vei fi eliberată pentru totdeauna, împreună cu mine, din puterea acestei !âne rele.Am ob inut aceste favoruri cu mari greută i i numai făgăduind că voi împărtă i soartaț ț ș ș

ta i voi deveni odată cu tine sclavul %ânei 9ele, dacă tu nu- i vei stăpâni curio!itatea.ș ț+e aceea, am hotărât să trăim singuri, să nu ve!i pe nimeni i m-am obligat să te educș

astfelîncât să nu în elegi ce este curio!itatea. .ț

4i-aduceam tot ce î i trebuia, tot ce doreai, i eram bucuros că reu isem. ai erauț ș ș

doar trei săptămâni până la !iua ta, i-ai fi fost eliberată pentru totdeauna din jugulș

acestei !âne rele, când iată că mi-ai cerut cheia, lucru pe care nu l-ai mai făcutniciodată. $u i-am putut ascunde cât am fost de nelini tit i nelini tea mea i-a stârnitț ș ș ș ț

i mai mult dorin a. tiam că te prefaci veselă i nu- i pasă de nimic. +urerea mea ceaș ț Ș ș ț

mare, a fost atunci când 9egina %ânelor mi-a poruncit să- i las cheia pe masă lațîndemână pentru a te pune la încercare. Am fost silit să fac acest lucru, i am plecat deș

acasă oferindu- i oca!ia de a cădea pradă ispitei. i închipui cât am suferit în timpulț ț

cât te tiam singură 1a întoarcere, am în eles că nu ai reu it să înfrun i curio!itatea, iș ț ș ț ș

te-am vă!ut în încurcătură când ai încercat să mă păcăle ti. Am fost nevoit să- i ascundș ț

totul, să nu- i vorbesc de primejdiile ce ne pândesc decât după ce ai fi împlinitț

cincispre!ece ani i pericolul ar fi trecut. +acă nu respectam această poruncă, a fi fostș ș

pedepsit să te văd că!ând în puterea !ânei.încă nu-i totul pierdut. î i vei putea repara gre eala dacă timp de cincispre!ece !ileț ș

vei tii să- i înfrângi curio!itatea. Apoi, după ce vei împlini cincispre!ece ani, va trebuiș ț



9o!alia merse mai departe, plângând, i, oriunde ajungea i cerea ajutor, nu eraș ș

primită din cau!a oarecelui care nu o părăsea.ș

în cele din urmă intră într-o pădure, unde găsi un râule i poame din bel ug. ancăț ș ș

i bău, apoi se a e!ă lângă un copac gândindu-se la tatăl ei i la ce se va întâmpla înș ș șaceste cincispre!ece !ile. 4ot gândindu-se, închise ochii ca să nu mai vadă oarecele.ș

enirea nop ii i oboseala o făcură să cadă într-un somn adânc.ț ș

%. Prin u 0ru3osț 9

9o!alia încă dormea, când &rin ul /rumos a început vânătoarea în pădure la luminaț

tor elor. l urmărea un cerb care se ghemui speriat lângă tufi ul unde dormea 9o!alia.ț ș

"âinii i vânătorii alergau după cerb, când deodată câinii s-au oprit din lătrat i priveauș ș

tăcu i spre 9o!alia. &in ul sări din a ca să-i îndemne să caute cerbul,dar care nu-i fuț ț șmirarea, când vă!u o fată tânără i frumoasă ce dormea lini tită în tufi ul din pădure.ș ș ș

$u era nimeni cu ea i apropiindu-se, !ări pe obraji urmele lacrimilor ce continuauș

încă să curgă din ochii ei închi i.ș îmbrăcămintea 9o!aliei, mâinile ei albe, degetelesub iri, cu unghii trandafirii, frumosul ei păr castaniu, pieptănat cu grijă i prins cu unț ș

pieptene de aur, încăl ămintea frumoasă i colierul de perle, toate arătau că fata trebuiaț ș

să fie de neam mare.+e i caii tropăiau, câinii lătrau i oamenii făceau !gomot, ea dormea în continuareș ș

i nu-i au!ea. &rin ul nu se mai sătura privind-o i îngrijorat de somnul ei adânc, oș ț ș

prinse de mână i o scutură u or, dar fata tot nu se tre!i.ș ș

( $u pot să părăsesc această copilă, spuse el curtenitor. "u siguran ă că i s-aț

întâmplat ceva rău. +ar cum s-o ducem a a, adormităș

( &rin e, spuse Hubert, maestrul său de vânătoare, să facem un pat din ramuriț

i s-o ducem până la vreun han apropiat.ș

( )ună idee, Hubert, face i un pat pe care o vom a e!a înceti or, numai că nuț ș ș

o vom duce la han, ci în palatul meu. 4rebuie să fie vreo prin esă, pentru că e frumoasăț

ca un înger. oi avea grijă personal să se simte bine.Hubert i ofi erii au făcut repede patul din ramuri, peste care prin ul î i întinseș ț ț ș

mantaua sa, o ridicară apoi cu grijă pe 9o!alia, care continua să doarmă, i o a e!ă înș ș

el. Atunci 9o!alia, care părea că visea!ă, surâse i vorbi încet'ș

( 4ată, tată, sunt salvată pentru totdeauna... 9egina %ânelor... &rin ulț

/rumos... îl văd... ce frumos e*...irat că i-a au!it numele, prin ul nu se mai îndoi că 9o!alia e vreo prin esă aflatăș ț ț

sub puterea unei vrăji. l porunci oamenilor săi, să umble cu grijă spre a nu o tre!i iș

merse tot timpul alături de ea.1a palat prin ul porunci să se pregătească pentru 9o!alia camera reginei, i o duseț ș

în bra e până în odaia ei. Apoi rugă femeile, care trebuiau s-o slujească, să-l anun eț ț

imediat ce se va tre!i.



9o!alia dormi până a 7doua !i. #oarele era sus când deschise ochii, iar când sevă!u în camera elegantă, se miră, ne tiind unde se află. oarecele dispăruse.ș Ș

( Am fost oare eliberată de vraja !ânei rele ă aflu cumva la o !ână bună

se întreba cu bucurie 9o!alia. erse la fereastră i vă!u în curte solda i, ofi eriș ț țîmbrăca i în uniforme strălucitoare. +in ce în ce mai mirată, era gata să strige pe unulț

din ei, însă se ră!gândi pentru că au!i pa i în cameră. &rin ul /rumos îmbrăcat într-unș ț

bogat costum de vânătoare, stătea în fa a ei privind-o cu admira ie. 9o!alia îlț ț

recunoscu îndată pe prin ul pe care-l visase i strigă'ț ș

( &rin ul /rumos*ț

( ă cuno ti întrebă mirat prin ul. +acă mă cuno ti, cum am putut eu uitaș ț ș

numele i trăsăturile taleș

( $u te-am vă!ut decât în vis, prin e, răspunse 9o!alia ro ind. în ce prive teț ș ș

numele meu, n-ai de unde să-l cuno ti, deoarece nici eu nu cunosc decât de ieri numeleștatălui meu. ( "are este numele pe care i l-a tăinuit atât de multț

timp9o!alia îi povesti tot ce aflase de la tatăl ei i-i spuse cât este de vinovată pentru căș

a că!ut pradă curio!ită ii, precum i de nenorocirile care au urmat.ț ș

( Am fost nevoită să-l părăsesc pe tatăl meu pentru a scăpa de flăcărileaprinse de !âna cea rea, apoi am fost umilită i respinsă peste tot din cau!a oareceluiș ș

cenu iu. "redeam că o să mor de frig i de foame, dar curând m-a cuprins un somnș ș

greu, plin de vise i nu tiu cum am ajuns aici.ș ș&rin ul îi povesti cum a găsit-o adormită în pădure i ce cuvinte spunea în vis.ț ș

( "eea ce nu i-a spus tatăl tău, e că 9egina %ânelor, a hotărât de mult că veiț

fi so ia mea când vei împlini cincispre!ece ani. +esigur că ea m-a făcut să doresc săț

vâne! diminea a devreme, la lumina tor elor, pentru a te găsi în acea pădure în care te-ț ț

ai rătăcit. &este câteva !ile vei împlini cincispre!ece ani. 4e rog, să încerci să te sim iț

bine în palatul meu, pentru că acum î i apar ine i vei deveni regină. în curând tatăl tăuț ț ș

va fi din nou alături de tine i-atunci vom sărbători căsătoria noastră.ș

9o!alia îi mul umi tânărului prin , apoi se duse în camera alăturată pentru a seț ț

îmbrăca. #e servea masa de prân!. în această cameră mai multe femei o a teptauș pentru a-i arăta tot felul de rochii, care mai de care mai frumoasă.

9o!alia nu era preten ioasă i-i plăcu o rochie din voal trandafiriu, împodobită cuț ș

dantelă, brodată cu trandafiri, pe care o îmbrăcă imediat. &ărul ei frumos, castaniu, eraîmpletit, ca o coroană în jurul capului. "ând fu gata, prin ul veni s-o conducă la masă.ț

/etei îi era foame, căci nu mâncase din ajun i mancă atât de mult încât cre!u, căș

nu se va mai putea ridica de la masă. Apoi, prin ul o invită la plimbare în grădină, să-iț

arate serele care erau neasemuit de frumoase. 1a capătul uneia din sere se afla unghiveci mare cu florile cele mai alese, i în mijloc părea să fie un arbore, dar acesta eraș

195



bine acoperit cu o pân!ă prin care, se vedeau doar ni te puncte de o strălucireș

uimitoare.

&. 7rboree din seră.

9o!alia admiră toate florile. a credea că prin ul va da jos pân!a care acopereaț

arborele misterios, i-i va arăta ce este, dar erau pe cale să plece din seră i el nu-iș ș

spunea nimic. /iind curioasă să afle,7 îl întrebă' ( +e ce este acoperit copacul ( un dar de nuntă pentru tine, pe care nu trebuie să-l ve!i înainte de a

împlini cincispre!ece ani. ( +ar ce străluce te a a de frumos sub pân!ăș ș

( ei afla peste câteva !ile, 9o!alia, i mă laud acum, că acesta nu va fi unșdar obi nuit.ș

( $u-l pot vedea acum ( $u, 9o!alia, 9egina %ânelor mi-a inter!is să i-l arăt înainte de a fi so iaț ț

mea. +acă a face altfel, vom avea neca!uri. "red că mă iube ti destul de mult pentruș ș

a- i putea stăpâni curio!itatea câteva !ile.ț

"uvintele prin ului o făcură să se cutremure, amintindu-i de oarecele cenu iu i deț ș ș ș

toate nenorocirile care o amenin au pe ea i pe tatăl ei, dacă se va lăsa păcălită de %ânaț ș

9ea.

$u mai vorbi nimic de arborele misterios se plimbă cu prin ul i !iua trecu cât seț ș

poate de plăcut. &rin ul o pre!entă la curte i doamnelor de onoare ca fiind viitoarea luiț ș

so ie, pe care i-a ales-o 9egina %ânelor, iar 9o!alia se purta frumos cu fiecare i toateț ș

se bucurau că vor avea o regină atât de încântătoare.în !ilele ce-au urmat, s-au organi!at jocuri, vânători, plimbări. "ei doi îndrăgosti iț

a teptau nerăbdători !iua de na tere a 9o!aliei în care se vor putea căsători. i seș ș

iubeau cu duio ie i 9o!alia dorea din toată inima să-l revadă pe tatăl ei, dar gândul laș ș

arborele din seră puse stăpânire pe mintea ei. visa i noaptea, i se stăpânea din toateș ș

puterile să nu se ducă să-l vadă.

în sfâr it veni i ultima !i. A doua !i, 9o!alia împlinea cincispre!ece ani.ș ș

&rin ul era foarte ocupat cu pregătirile pentru nuntă, la care au fost poftite toateț

!ânele bune pe care le cuno tea i, bineîn eles, i 9egina %ânelor.ș ș ț ș

în diminea a aceea, 9o!alia era singură era bucuroasă i se gândea la fericirea ce oț ș

a tepta. +eodată, se pomeni că merge spre seră, i se tre!i în fa a arborelui acoperit.ș ș ț

( âine te voi vedea, îi vorbi ea copacului, de i, dacă vreau, pot să te văd iș ș

acum. #unt aici câteva mici găurele i te-a putea privi pu in... $u ar afla nimeni...ș ș ț

âine îmi vei apar ine, a a că i astă!i a putea să te privesc.ț ș ș ș



#e uită în jur i nu vă!u pe nimeni. în dorin a ei de a- i satisface curio!itatea, uităș ț ș

cu desăvâr ire de bunătatea prin ului, de pericolele ce o amenin au i se lăsă ispitită.ș ț ț ș

4rase de pân!ă i aceasta se rupse de sus în jos, cu un !gomot asur!itor, ca de tunet. înș

fa a ochilor uimi i ai 9o!aliei, apăru un arbore a cărui tulpină era de coral, frun!ele dinț țsmaralde, fructele din pietre

pre ioase de toate culorile - diamante, perle, rubine, safire, opal, topa! - mari ca iț ș

fructele pe care le repre!entau i de o asemenea strălucire încât 9o!alia ame i.ș ț

3n tunet mai puternic decât primul o tre!i din ame eală i sim i cum este luată peț ș ț

sus i dusă într-o câmpie, de unde vă!u prăbu indu-se palatul prin ului. ipeteș ș ț

îngro!itoare se au!eau de sub dărâmături apoi 9o!alia îl vă!u pe prin ie ind de subț ș

ruine însângerat i cu hainele !dren uite. l se apropie de 9o!alia i-i spuse cu triste e'ș ț ș ț

( 9o!alia* $eascultătoare 9o!alia* 3ite ce ai făcut* 4otul s-a prăbu it. Acumș

sunt sigur că vei cădea i a treia oară pradă curio!ită ii tale i atunci nenorocirea tatăluiș ț ștău, a mea i a ta va fi definitivă. 9ămâi cu bine, 9o!alia* i doresc să po i regreta ceeaș ț ț

ce ai făcut... eu te-am iubit i nu doream decât fericirea ta.ș

Apoi prin ul se îndepărtă încet. 9o!alia că!u în genunchi, înecată în lacrimi. ț

strigă, dar el dispăru din ochii ei, fără a mai privi înapoi. Au!i râsul scâr âit alț

oarecelui cenu iu ce se afla în fa a ei.ș ș ț

( ul ume te-mi* Hai, mul ume te-mi, 9o!alia, pentru ajutorul ce i-am dat.ț ș ț ș ț

u te făceam să vise!i noaptea arborele ascuns. u am ros pân!a în câteva locuri, ca să po i vedea ce e înăuntru. +acă nu reu eam să te păcălesc, a fi fost pierdută, iar tu iț ș ș ș

tatăl tău a i fi scăpat de mine, la fel &rin ul /rumos. Am să mă gândesc la altcevaț țacum, pentru ca să mai săvâr e ti o gre eală, micu a mea, i ve i fi ai mei pentruș ș ș ț ș ț

totdeauna.oarecele, începu să danse!e de bucurie în jurul 9o!aliei. orbele lui, atât deȘ

du mănoase, nu au înfuriat-o pe 9o!alia. u sunt de vină, î i spuse ea. +acă nu eramș ș

curioasă, oarecele cenu iu n-ar fi reu it să mă facă să săvâr esc o faptă itât de rea.ș ș ș ș

4rebuie să ispă esc totul prin durere, prin răbdare i prin voin ă neclintită. Am săș ș ț

înving a treia încercare, oricât le grea ar fi. +e altfel, nu mai am decât câteva ore dea teptat i numai de mine depinde, fericirea mea, a tatălui meu i a 5rin ului /rumos.ș ș ț

9o!alia nu se mi ca din loc, cu toate încercările ioarecelui de a o face să plece deș

acolo. #tătea ca împietrită în 7a a ruinelor palatului.ț

'. Caseta

Astfel trecu !iua întreagă i 9o!aliei i se făcu sete.ș

( Ar trebui să sufăr i mai mult, pentru a mă pedepsi pentru nenorocirile ceș

le-am pricinuit tatălui meu i prin ului. oi a tepta aici cei cincispre!ece ani ai mei.ș ț ș

întunericul nop ii începea să se lase când, deodată o femeie bătrână ce trecea peț

acolo, se apropie de 9o!alia i îi spuse'ș197



( /rumoasa mea copilă, a vrea să te rog să-mi păstre!i această casetă, pânăș

mă întorc pentru că mi-e greu s-o port cu mine. ( "u plăcere, doamnă, răspunse 9o!alia politicoasă.

( ul umesc, frumoasa mea copilă. $u voi lipsi mult, dar te rog să nu te ui iț țîn casetă. #unt în ea lucruri cum n-ai mai vă!ut i n-ai să mai ve!i vreodată. A ea!-oș ș

bini or, fiindcă o lovitură ceva mai puternică ar putea s-o spargă i î i repet, nimeni nuș ș ț

trebuie să vadă ce con ine.ț

#punând acestea, bătrâna plecă. 9o!alia a e!ă caseta cu grijă lângă ea i se gândi laș ș

toate întâmplările din acea !i.#e făcu noapte be!nă i bătrâna nu se înapoia. #e uită la casetă i vă!u cu uimire căș ș

pământul era luminat în jurul ei. ( "e străluce te oare în această casetă privind-o pe toate păr ile, nu- i dădeaș ț ș

seama de unde venea acea lumină, i o puse jos spunând'ș B ( "e-mi pasă mie ce este în ea $u-mi apar ine mie, ci. bătrânei care mi-aț

încredin at-o. $ici nu vreau să mă mai gândesc, ca să nu fiu ispitită s-o deschid.ț

%is i făcut. $ici nu se mai uită i făcu tot posibilul să nu se mai gândească la ea.ș ș

închise ochii, hotărâtă să a tepte să se facă !iuă.ș

( âine voi împlini cincispre!ece ani, îl voi revedea pe tatăl meu, pe &rin ulț

/rumos iar %âna 9ea nu va mai putea să ne facă rău. ( 9o!alia, 9o!alia, se au!i vocea oarecelui cenu iu, sunt aici. #unt prietenulș ș

tău, dacă vrei să- i dovedesc î i pot arăta ce-i în casetă.ț ț

9o!alia nu-i răspunse. ( $u au!i ce spun, 9o!alia #unt prietena ta, crede-mă. Ascultă-mă* $ici un răspuns. Atunci oarecele care nu mai avea timp de pierdut, se aruncăș

asupra casetei i începu să-i roadă capacul. 4atăl 9o!aliei a rămas în palatul prin ului,ș ț

alături de copiii săi. 9o!alia se lecui pentru totdeauna de a mai fi curioasă. &rin ul iț ș

9o!alia s-au iubit toată via a i au avut copii frumo i care au fost bote!a i de !âneț ș ș ț

bune, pentru a-i ocroti împotriva !ânelor răuvoitoare i a duhurilor rele...ș

"uprins

Băiatul cel bun############################################################################################



Ursis(r#######################################################################################################

P()estea *rin esei Daliaț ###########################################################################

Aur(ra, Că*ri(ara Bună si Dulce Pis(i###############################################!-

(ricelul cenusiuȘ #####################################################################################! ./ /

Segur, Contesa de - Povesti Cu Zane

Documents

Transcript of Segur, Contesa de - Povesti Cu Zane