Contesa d.56gur

ffiwffiwffisryH

A3

ffiffi

CONTESA DE SEGUR

NOT BASME CU ZANE

HAGORA

CUPRINS

Notdbiograficd

Povestea Bildioarei, a Bunei-Ciprioaregi a lui Pisoi-Frumor ................................ 9

Bunul,Henric cel Mic.......... .......... 40

$oricelul cenugiu.... ......57

Povestea prinfesei Rosette

Ursule!.......:...................:........

159

$r

POVESTEA BAI,AIOAREI,A BUNEI-CAPRIOAREAI,UI PISOI-FRUMOS

I. BATAIOARA

@49 fost odati un rege care se numea Regele-cel-Bun. ToatiWF lumea il iubea, pentru ci era bun, dar cei rii se temeau

de el, fiindci il gtiau un om drept. Sofia lui, regina Dulcineea,dldea dovadi gi ea de la fel de multi bunitate ca qi regele. Ceidoi aveau o mici prinlesi cireia i-au spus Bili.ioara, datoritl fer-mecitoarelor ei plete aurii, gi care era la fel de fermecitoare qi de

bun[ ca tatil siu, regele gi ca mama sa, regina. Din nefericire,regina muri la cAteva luni dupi nagterea Blliioarei, iar regele o

plinse amarnic, multi vreme. Fetila era insi prea mici pentrua infelege c[ mama sa murise. Prin urmare, nu plinse, ci conti-nui si rAd6, si se joace, si minince qi si se odihneasci linistiti.Regele o iubea p.'Behio*a cu tot toit.t*t siu Ei mica prinlesi iliubea, la randul ei, pe rege mai mult decAt pe oricine in lume. Ea

era nespus de fericitl, iar tatil siu o rlsfb1a cu cele mai frumoasejucirii, cu cele mai dulci bomboane, cu cele mai delicioase fructe.

intr-o zi, Regelui-cel-Bun i se spuse c[ toli supuqii lui ii cer sise recisitoreasci, pentru a avea un fiu care sl-i urmeze la tron.Pentru inceput, regele refuzb,dar in cele din urmi cedi insisten-

lelor Ei dorinlei supugilor sii. Astfel, il chemi la el pe ministrulUqurel qi ii spuse:

- Dragul meu prieten, supugii mei ar wea si mi reclsitoresc.Eu insi sunt inci atAt de indurerat din cauza morfii sirmaneimele Dulcineea, incit aq dori si nu mi ocup eu insumi de gisireaaltei so1ii. Caut6-mi tu o prinfesl care si o poati face fericiti pe

,/

scumpa mea Bildioara. Nici nu cer altceva. M.tgt cu bine, dr"golm9u, qi cind vei gisi o femeie perfecti, ..r.-Jd. so{ie pentrumine Ei adu-o la palat!

Ugurel pleci indati, merse la curlile tuturor regilor givizu o sumedenie de prinfese: care prea urite, .urJ coco_$ate, care din cale-afari de pfnoase. intr-un tirziu, ajunse laRegele-cel-Giligios, care avea o fiici driguli, spirituaii, bine-voitoare gi care p,area ci e buni la suflet. uqurel gisi ci tdniraprin{esi era atit de fermecitoare, incat ii ceru mana, in numeleRegelui-ce1-Bun, frri lnsi a ciuta si afle daci era qi buni, cu-ade-ver{. Regele-cel-Giligios, incintat si scape de fiica sa, care erade fapto fiinfn tare riuticioasi, invidioasn qi orgolioasi - qi care,pe de altg parte, il nemulgumea nespus de mulicu plimbirile ei,cu partidele de vanitoare la care lua parte, cu neinietatele cum-pirituri - i-o didu imediat lui Ugurel, pentru ca acesta s-o ia cuel la curtea Regelui-cel-Bun.

UEurel pleci, ducind-o cu el pe prinfesa-cea-$ireati, impre-uni cu patru mii de catari incrrcafi cu zestrea qi cu giuvaierurileacesteia.

Astfel, sosiri la Regele-cel-Bun, pe care un sol il ingti-in{ase despre venirea lor, iar acesta ii iegi in intampinarePrinlesei-cea-$ireati. Privind-o, gisi intr-adevir ci e drigufi,insi iqi zise in sinea lui ci era departe de a avea blande{ea Ei b-une-tatea sirmanei Dulcineea! Mai apoq cdnd prin{esa-cea-$ireati ovdzupe Biliioara, ii arunci o privire atit de riuticioaii, incdtbiata fetili, care implinise deji trei ani, se sperie qi incepu siplnnge.

- Ce are ? - intrebi regele. De ce plange Billioara mea ceadulce qi cuminte, ca un copil riu?

- - Tate, dragul meu titic - striga copila, ascunzdndu-se in bra-fele regelui - nu mi lisa pe miinile ac6stei printese. Mi-e frici deea, are o inftligare atit de rea!

Surprins de aceste vorbe, regele privi crtre prin{esa-cea-$i-reati, €are nu reugi la timp si se prefaci, astfel inc'it regele sinu1 gbserve plvir9a ameninfitoare, care o speriase atit ie tarepe Balrioara. El iqi ftgidui de indati si aibi griji ca fetila si steadeparte de noua regini qi si se afle ca gi plna atunci, in grija

10

doicii qi a bonei care o crescuseri qi.care o iubeau cu duioqie.Prin urmare, regina o vedea rareori pe Biliioara, dar atunci cindo intAlnea din intlmplare, nu igi putea ascunde pe de-a-ntregulura fafi de ea.

Dup[ ce trecu un an, regina nlscu o fati, pe care o numiriBrunelica, din cauza pletelor ei negre ca ticiunele. Era o copilidriguli, lnsl mult mai pulin drnguln decit Biliioara. in plus, ea

era la fel de riuticioasi ca mama sa gi o disprefuia pe Biliioara,pe car€ o necljea mereu, in fel gi chip: o mugca, o ciupea, o trigeade pir, ii strica juciriile, ii murdlrea rochilele. Buna gi miculaBlliioara nu se supira insi niciodati, ci ciuta intotdeauna si-igiseasci scuze surioarei sale vitrege.

- O, tati, nu o certa! - il ruga ea pe rege. E atit de mici, incitnu-qi di seama cl ml necajegte cAnd imi strici juc[riile... Mimuqci doar in joace. . . Me trage de pir doar ca si se amuze...

Regele-cel-Bun o imbriliga pe Biliioara gi nu mai spuneanimic, dar vedea bine c[ Brunelica ficea totul din riutate, iarBlliioara ii gisea scuze datoritl sufletului ei bun. Astfel se face

cl, pe zi cetrecea, o iubea pe Blliioara din ce in ce mai mult gi pe

Brunefica din ce in ce mai pufin.Regina-cea-$ireati, foarte atenti la tot ce se-ntimpla, vedea

gi ea bine cum stau lucrurile, dar o ura din ce in ce mai multpe nevinovata Biliioara. Atit de mult, incAt ar fi flcut din ea

cel mai nefericit copil din lume, daci nu s-ar fi temut de mAnia

Regelui-cel-Bun. Acesta avusese grijlcafetila si nu se afle nicio-dati singurl cu regina qi, cum se gtia c[ el este le fel de drept, pe

cit era de bun la suflet gi c[ pedepsea sever orice nesupunere, nicimicar regina insiqi nu indrlznea si-i treaci peste cuvint

II. BALAIOARA PIERDUTA

(l@ dHioara implinise deja gapte ani, iar Brunefica trei.$HDn Regele ii diruise Biliioarei o frumoasi trisurici la care

erau inhimali doi struli gi minati de un paj in vArsti de numaizece ani,nepot al doicii fetilei. Acesta, numit MAnciciosul, $nea

LI

tare mult la Baliioara, impreuni cu care se juca de cand se nis-cuse gi care era lntotdeauna buni cu el. Totugi, biiatul avea unmare defect era atit de pofticios gi ii pliceau dulciurile atdt demult, incit ar fi fost capabil chiar si comiti cine gtie ce fapte relepentruo pungi cu bomboane. Deseori, Biliioara ii spun-a:

- Manc[ciosule, lin la tine foarte mult, dar nu-mi place si tevid atat de lacom. Te rog mult, indreapti-{i acest nepricut cusur,care-i dezgusti pe tofi.

MAnciciosul ii slruta mina gi ii promitea si se indrepte.continua totugi si fure prijituri de la bucitirie, bombo*. dittcimari, iar deseori se intimpla s[ minince gi bitaie pentrunesupunerea qi pentru licomia lui.

Regina-cea-qireati inlelese repede reprogurile ce i se adu-ceau MAnciciosului qi se gandi ci s-ar putea folosi de apuciturileurite ale micului paj, pentru a-l determina s-o ajute la pierdereaBiliioarei. Iati ce plan puse ea la cale:

Gridina prin care Bil5ioara se plimba cu trisurica tras6de strufi, avindu-l pe Minclcios drept vizitiu, era despirlitiprintr-un gard de o minunati qi imensi pidure, care era numitnPidurea de Liliac, deoarece tot timpul anului era plini de tufede liliac mereu inflorit. Nimeni nu intra ins[ in aciasti p6dure,fiindci toli qtiau ci era wijitn qi ci, daci intrai acolo o dati, numai puteai ieqi nicicand. Manciciosul cunogtea infricogdtoareaputere a Pidurii de Liliac. I se interzisese categoric si meargIweodati cu trisura Biliioarei spre locurile respictive, de teamici, din neatenfie, fetila ar fi putut trece de gardul imprejmuitor giar fi intrat in pidure.

In mai multe rinduri, regele dorise si ridice un zid inalt de-alungul gardului sau si-l intireasci pe acesta astfel incat si fieimposibil de a se trece dincolo de el. Dar, pe misuri ce lucritoriiaqezau pietrele zidului sau gratiile de fief o forli misterioasi leinlitura, apoi le ftcea si dispari.

Regina-cea-$ireati incepu prin a-i cuceri incredereaMinciciosului, dandu-i in fiecare zi noi bunrti{i. cind ajunsesil faci atit de lacom, incat biiatul nu mai putea trii frri Lo--boane,.dulcefur_i, prijituri - pe care ea i le Ser.riu din belqug -,regina il chemi la ea qi ii spuse:

12

- Minclciosule, depinde de tine si ai mereu o cutie plini cubomboane qi cubunitifi, ori - la fel de bine - si nu mai mininciniciodati a$a ceva.

- Sl nu mai minAnc dulciuri niciodati! Oh! inillimea-Ta,aq muri de inimi rea. Spuneli-mi, Majestate, ce-ar trebui si fac

pentru a nu ajunge la o asemenea nenorocire?

- Va trebui - continui regina, privindu-l insistent - ca tu s-o

duci pe prinfesa Biliioara in apropierea Pidurii de Liliac.

- Nu pot face asta, Majestate, regele mi-a interzis-o categoric.

- Ah! Nu pofi face asta? Atunci, adio! Nu-!i voi mai da deloc

niciun fel de bunitlli gi voi avea griji ca nimeni din palat si nu-1i

mai dea weodati.- Oh, Majestate - spuse Minciciosul, plingand - v[ implor

si nu fili atit de crudi! Dafi-mi o alti poruncl, Pe care si o potindeplini!

- i1i repet ci weau ca tu s-o duci pe Biliioara in apropierea

Pldurii de Liliac, apoi si o invili si coboare din trisuri, si treacidincolo de gard qi si intre in pidure.

- Dar, Majestate - relui Minclciosul, devenind palid la fafi -,daci prinlesa va intra in acea pidure, nu va mai ieqi din ea nici-odati. $ti!i cn este o pddure wijiti. S-o trimit acolo pe prinlesa

mea ar insemna s-o trimitla o moarte sigurl.

- Pentru a treia qi ultima oari te intreb: accepli s-o duci acolo

pe Billioara? Alege: ori wei si primeqti o cutie uriaqi cu born-

boane, pe care !i-o voi umple in fiecare luni, ori niciodati nu vei

mai minca dulciuri gi alte bunitili care-fi plac!

- Dar cum voi putea face pentru a sci,pa de ingrozitoareapedeapsi din partea regelui?

- Nu-fi face griji pentru asta: imediat ce o convingi pe

Biliioara si intre in Pidurea de Liliac, vii si m[ caufi. Voi aranja

si poli pleca departe, cu bomboanele tale, iar euvoi avea griji de

viitorul tiu.- Oh, Majestate, fie-vi mili, nu mi obligali s[ fac si piari

iubita mea stipini, care a fost intotdeauna atit de buni cu mine!

- Inci egti nehotirit, ticilosule mic! Ce-{i pasi }ie ce

se va intimpla cu Blliioara? Peste o vreme, te voi aduce si o

13

slujegi pe Brunefica gi voi avea grijitsi nu.!i lipseascr niciodatibomboanele.

MAnciciosul se mai gandi cateva che qi se hotiri - vai! - si osacrifice pe mica gi buna sa stipdni, pentru cdteva cutii de uor"-boane. Apot, tot resful acelei

"li. qi toati noaptea urmrtoare inci

qovii s[ comiti acea teribili crimi. Insi certitudinea c6 nu qi-armai fi pufut satisface llcomia, dac6 ar fi refuzat sn indeplineasciporunca reginei, spqranfa c3 ar fi putut s-o regiseasci iritr-o zi peBiliioara invocind puterile weunei zine - ioate acestea pusericapit ezitdrilorlui gi decise sd se supuni voinfei reginei.

A doua zi, la orele patru, Biliibara porunci ra rritta trisuricaei, apgi urci in spate, dupi ce-l imbr{igase pe tatil siu, regele,promifandu-i ci se va intoarce dupi doui ore. Gridina era mare.Minciciosul mini stru{ii in diiecfia opusi pidurii de Liliac.cind insi ajunseri suficient de departi ca si nu mai poati fiI11ti d: la palat, schimbi directiJsi se indreptr c6tre gardulPidurii de tiliac. Era trist gi ticut. irima pus6la cale ii apisagreu inima gi congtiinfa.

- ce-i cu tine, MAnciciosule? - intrebi prinfesa Biliioara.Nu vorbegti deloc. Egti cumva bolnav?

- Nu, prinfesi, mi simt bine.- Dar eqti atat de palid! spune-mi ce e cu tine, sirmanul

meu Mincicios. i1i promit si fac tot ce-mi sti in puteri ca si telinigtegti.

. .lunetalea nespusi a Biliioarei fu cat pe ce si o sarveze, inmu-ind inima Minciciosului, insi amintirea bomboanelor promisedg Regina-cea-$ireati zddfuniciaceste ganduri bune. t r"i'rrt..u.tsi poati rispunde, strufii ajunseri tanga gardul pidurii de Liliac.

- oh, ce liliac superb! - exclami. gheioara. ce parfum imbi-titor! cit de mult ag wea si am un buchet -ur. din acest liliac,pe care si i-l ofer tatilui meu! Minciciosule, coboari gi du-te siimi aduci citeva crengufe.

- Nu pot si cobor, prinfesi, strufii ar putea si fugi, in timpce eu ag lipsi.

- Ei, ce conteazd? - spuse Biliioara. o si-i man eu singurila palat.

'1.4