Segmentarea strategicaSegmentarea strategica reprezinta faza preliminara a analizei strategice si are un rol important in definirea structurii strategice a firmei deoarece prin intermediul sau se realizeaza impartirea activitatilor unitatilor de afaceri strategice, adica in domenii omogene in care se exercita o concurenta specifica.Ea are un rol deosebit si pentru elaborarea strategiei firmei si a unitatilor de afaceri strategice deoarece de maniera in care este elaborata va depinde si pertinenta celorlalte analize.Punctul de plecare in realizarea segmentarii strategice a activitatii unei firme il constituie vocatia profesionala a firmei ; aceasta poate fi definita ca ansamblul de activitati si competente profesionale reunite in cadrul firmei care ii permite acesteia sa desfasoare anumite activitati, contribuie la obtinerea valorii nou create si ii asigura succesul in conditiile unui mediu concurential. Segmentarea strategica este procesul prin care se defineste fiecare activitate din portofoliul unei firme, n raport cu natura celorlalte activitati care sunt incluse n cadrul acestuia. n general, activitatea este definita pe baza produsului executat si oferit pe piata de catre aceasta. Dar, Levitt sustine ca definirea unei activitati din punct de vedere al pietei este mai concludenta dect cea legata de produsul rezultat prin desfasurarea ei. n acest sens, activitatea trebuie apreciata ca un proces de satisfacere a unei nevoi a consumatorilor, si nu ca un proces de producere a unui produs. D. Abell considera ca o activitate se poate defini prin trei elemente: nevoia cumparatorilor care este satisfacuta, grupul de consumatori si tehnologia folosita.Procesul de segmentare strategica poate fi abordat ntr-o conceptie interna si ntr-una externa firmei. Privita ntr-o viziune interna, segmentarea strategica, consta n delimitarea si definirea diferitelor subdiviziuni autonome de fundamentare, elaborare si aplicare a strategiilor la nivelul activitatilor firmei. Ca urmare a acestui proces, portofoliul de activitati ( afaceri ) al unei firme se reflecta n ansamblul unitatilor strategice de activitate ( afaceri) constituit la nivelul ntreprinderii.

O unitate strategica de activitate are trei caracteristici prin care se delimiteaza de celelalte subdiviziuni cu rol strategic din componenta firmei: - este o activitate individuala sau o grupa de activitati conexe care poate fi gestionata separat de celelalte activitati din portofoliul firmei; - are proprii sai concurenti cu care se confrunta ntr-un context competitiv specific, pe pietele domeniului de activitate n care opereaza; - are un manager propriu care deine controlul asupra majoritatii factorilor determinani ai activitii sale rspunznd n acelasi timp pentru planificarea si rezultatele financiare ale acesteia; n unele cazuri, ea se individualizeaz n organizarea structurala a firmei ca un centru autonom de decizie, responsabilitate si initiativa ( centru de gestiune, de profit sau alte forme ). Segmentarea strategica n concepie externa consta n stabilirea frontierelor prin care se separa diferitele domenii de operare a firmei ntr-un anumit cmp strategic. Ea are ca rezultat definirea fiecrui domeniu de activitate ( afaceri ) strategic D.A.S, n cadrul cruia firma este integrata alturi de concurenii si . Privita n acest sens, segmentarea strategica externa apare ca o proiecie ntr-un spaiu competiional specific a segmentrii strategice interne. Individualizarea diferitelor unitati strategice de afaceri din portofoliul firmei prin procesul de segmentare strategica se poate realiza prin doua modalitati : prin decupare sau prin regrupare. Decuparea presupune identificarea si separarea din ansamblul activitilor firmei a celor care se includ n fiecare unitate strategica de afaceri din cadrul ei. Regruparea consta n mprirea ansamblului activitilor firmei pe diviziuni elementare si n reunirea lor n cadrul unitatilor strategice de afaceri constituite la nivelul acesteia. Divizarea activitilor din portofoliul firmei prin procesul de segmentare strategica se bazeaza pe trei criterii principale: concurenta, piata si tehnologia. n acest sens, se includ n unitati strategice de afaceri distincte activitatile care au concurenti diferiti, care executa aceleasi produse pe baza tehnologiilor alternative sau care comercializeaza produsele rezultate pe piete diferite. n anumite cazuri, pot fi folosite si unele criterii preluate din procesul de segmentare de marketing, dar folosite la un nivel de agregare superior.

Segmentarea strategica presupune luarea in consideratie a mai multor criterii sau dimensiuni, si anume :1. tipul de clientela vizata definita pe zone geografice sau pe categorii de utilizatori ; 2. tipul de nevoi ( necesitati ) sau functia satisfacuta de produs ; 3. tipul de tehnologie utilizata ; 4. circuitele de distributie ; 5. concurentii principali ;Metodologia de realizare a segmentarii strategice a activitatii unei firme, presupune parcurgerea mai multor etape, si anume :1. enumerarea detaliata a ansamblului activitatilor elementare ale firmei : a. tipul de clientela ; b. functia produsului ; c. tehnologia folosita.2. identificarea factorilor cheie de succes ( FCS ) pentru fiecare din activitatile elementare in cele patru domenii considerate ;3. regruparea activitatilor elementare care factorii cheie de succes asemanatori in domenii omogene, respectiv in unitati de afaceri strategice ;4. regruparea unitatiilor de afaceri strategice, atunci cand sunt foarte numeroase si / sau impart aceleasi resurse, deprinderi si competente in baza de activitati strategice ce constituie un nivel intermediar ce se interpune intre nivelul strategic al firmei si al unitatii de afaceri strategic.O baza de activitati strategice reprezinta un ansamblu de unitati de afaceri strategice intre care exista partaje de resurse, deprinderi, efecte de imagine sau complementaritate de gama.Intre doua baze de activitati strategice ( BAS-uri ) nu exista legaturi reale sau potentiale semnificative dar exista unele partaje de resurse in ceea ce priveste costul directiei generale si a serviciilor financiare.Utilitatea segmentarii strategice prezinta : 1. un instrument extrem de important in creearea avantajului competitiv al firmei ; 2. constituie punctul de plecare de la care vor putea fi definite directiile de actiune in vederea realizarii unui portofoliu de activitati echilibrat ; 3. permite compararea structurii organizatorice a firmei cu cea strategica oferind solutii de imbunatatire a acesteia ; 4. identificarea factorilor cheie de succes caracteristici unitatii de afaceri strategice ; 5. poate constitui un element important de decizie in masura in care semnaleaza interconexiunile posibile intre activitati si ofera informatii utile schitarii strategiilor specifice fiecarei unitati de afaceri strategice.