ANUL 1, Nr. 2ANUL 1, Nr. 2ANUL 1, Nr. 2ANUL 1, Nr. 2 19 F19 F19 F19 Februarieebruarieebruarieebruarie –––– 18181818 MMMMartieartieartieartie 2009 2009 2009 2009

http://assasub.wordpress.com/http://assasub.wordpress.com/http://assasub.wordpress.com/http://assasub.wordpress.com/

2

SSSS....AAAA....SSSS.... MANIA TEAM: MANIA TEAM: MANIA TEAM: MANIA TEAM:

Redactor-şef:

Oana Monica Nae

Redactori:

Mirela Maria Gheorghe

Alina Palade

Liliana Dragomirescu

Emil Călinescu

Grafică:

Oana Monica Nae

Mirela Maria Gheorghe

Alina Palade

Adresă:

Schitu Măgureanu, nr. 9

CUPRINS:CUPRINS:CUPRINS:CUPRINS:

☻ La mulţi ani!

Dimitrie Gusti .............................................. 3

☻ Faţă-n faţă................ .......................................... 4

☻ Actor versus inovator.......................................... 5-6

☻ Călătorind.......... ................................................ 7-8

☻ Totul e... imagine ! ............................................. 9

☻ A doua şansă ....................................................... 10

☻Materialismul ...................................................... 11

☻ STUDENT MANIA:

SAS MANIA la munte ................................... 12

Prin blogosfera facultăţii .............................. 13-14

Unde mergem luna aceasta ? ......................... 15-16

☻ Apariţii editoriale ................................................ 17-18

SAS MANIA

3

LA MULŢI ANI, DIMITRIE GUSTI!

(13 feb. 1880 - 30 oct. 1955)

Oana Monica Nae (Sociologie, anul 3)

Această lună ne oferă prilejul de a-i aduce un omagiu

celui ce a pus cele dintâi cărămizi pe cărarea constituirii

sociologiei ca ştiinţă autonomă, Dimitrie Gusti.

Fost vice-preşedinte al Academiei Române, autor a

numeroase scrieri despre organizarea culturii în ansamblu, a

vieţii universitare şi a culturii populare, Dimitrie Gusti rămâne un exemplu de ambiţie şi

dăruire pentru toţi tinerii sociologi în devenire şi nu numai. Râvna sa de a studia în

străinătate pentru a se perfecţiona, chiar cu împotrivirea asiduă a tatălui său, într-o

perioadă în care patriarhatul era la putere, iar cuvântul părintelui era sfânt, nu face

decât să-i sporească şi mai mult prestigiul. Având ca profesori personalităţi de renume

în domeniul ştiinţelor sociale, ca Wundt şi Paulsen, Gusti a excelat în multe domenii,

doctoratul în Filosofie obţinut la Leipsig reprezentând doar o picătură din noianul de

cunoştinţe ale cercetătorului.

Dintre zecile de realizări ale sociologului, amintim de cele mai răsunătoare, şi

anume înfiinţarea Şcolii Sociologice de la Bucureşti, precum şi crearea, alături de Victor

Ion Popa, H.H. Stahl şi G. Focşa, a Muzeului Satului , al cărui prag este trecut şi astăzi

de sute de români. Un alt mare merit al lui Gusti este şi acela de a fi înviat şi îndrumat

activitatea de cercetare monografică a satelor din România (1925 - 1948), pe baza unor

tehnici mai performante decât ale lui LePlay sau Tourville.

Multe se pot spune despre omul Dimitrie Gusti, şi mai multe despre omul de

ştiinţă Dimitrie Gusti. Însă spaţiul este limitat, aşa că vom încheia aici acest episod,

neuitând însă să menţionăm că tot în această lună, la data de 15 februarie, l-am

sărbătorit şi pe filosoful şi academicianul Constantin Rădulescu-Motru.

SAS MANIA

4

FAŢĂ-N FAŢĂ

Oana Monica Nae (Sociologie, anul 3)

Această nouă rubrică îşi propune un dialog imaginar între un student şi un

profesor, pe o temă aleasă de noi. Pentru că ideea acestei rubrici ne-a venit destul de

târziu, numărul acesta vom lansa doar provocarea, iar în numărul viitor vom aştepta

un răspuns de la unul din profesorii noştri.

Au trecut aproape 3 ani de studenţie şi încă plutesc nori de incertitudine

deasupra noastră. Încă un pic şi suntem absolvenţi. Dar ce facem după? Care sunt

şansele de integrare pe o piaţă a muncii supra-saturată şi în plină criză economică? Ce

avantaje ne oferă nouă o diplomă de sociolog sau de asistent social în pofida uneia de

inginer sau economist? Am crescut, scepticismul începe să-şi spună cuvântul, nu mai

suntem la fel de creduli. Promisiunile în slujbe bine plătite, în locuri de muncă cu

toptanul în varii domenii au început să se disipeze treptat. Televizorul, ziarele, toate

canalele de informare ne spun că nimeni nu are nevoie de tineri fără experienţă, ale

căror cunoştinţe sunt doar la nivel pur teoretic. Practic, o diplomă de absolvent, fie ea şi

de la cea mai prestigioasă universitate din România, nu valorează mare lucru decât în

plan ideologic. Putem, desigur, să punem la socoteală prestanţa de care, fără îndoială,

avem nevoie. Însă, devenind un pic pragmatici, câţi scriitori de prin rang, câţi

compozitori, câţi artişti nu au murit de foame într-un ocean de ovaţii?

Abia inaugurată această idee de „face-to-face”, îi adresez invitaţia domnului

prodecan Adrian Dan, ce ne are în grijă şi pe noi, studenţii, de a ne spune părerea

dumnealui despre şansele noastre de viitori sociologi şi asistenţi sociali pe piaţa muncii

din România (şi nu numai).

SAS MANIA

5

ACTOR VERSUS INOVATOR

Liliana Dragomirescu (Sociologie, anul 1)

Problema este că astăzi nu poţi fi geniu dacă eşti doar inovator. Oamenii nu sunt

pregătiţi pentru a primi noi inovaţii. Ei sunt profund impresionaţi de un actor care şi-a învăţat

bine replicile şi nu le încurcă. Ei cred că a fi geniu înseamnă să reproduci scenariile vremilor

trecute.

Consider că un om inovator cântăreşte mai mult decat un actor. Un actor este

personajul care se aşteaptă oamenii să fie. E o papuşă, o marionetă, manevrată de concepţiile

celorlalţi, de mofturile celorlalţi. Un om inovator este însă un luptător. El îşi asumă fiecare faptă

şi idee, şi şi-o susţine. Trece peste prejudecăţile celor din jur şi ajunge până la urmă la ceea ce se

presupune că este treaba actorului: să aducă o îmbunătaţire lumii în care trăim. Greşeala

noastră, a majorităţii fiinţelor umane, este că tindem să acordăm încredere actorilor. Şi îi

îndrumăm şi pe inovatori să urmeze calea acestora. În timp ce actorul este predispus teoriei şi

este prea apreciat, entuziasmat şi epuizat pentru a încerca şi practica, inovatorul încearcă

mereu ceva nou, rupe tiparele, găseşte incitant riscul la care se supune, căci motto-ul lui este “nu

rişti, nu câştigi”. Deşi riscă mult, de cele mai multe ori are numai de câştigat căci, prin practică

descoperă teoria, cea care i-a luat atâta timp actorului să o memoreze, o descoperă şi o înţelege

mult mai bine. Ajunge la rezultate de la care nimeni nu se aşteaptă. Rezultatele, care îl pun în

sfarsit pe inovator acolo unde îi este locul, îi aduc recunoaşterea, sunt câştigul final, un câştig la

care s-a ajuns prin multă îndrăzneală şi perseverenţă.

Actorul este dezamăgit, căci pe întreg parcursul vieţii sale a fost încurajat şi a depus

mult mai mai mult efort, pentru ca în final să ajungă la ceea ce a ajuns inovatorul. Diferenţa

între cei doi se vede de-abia acum, când îţi vei da seama cu uşurinţă care este cel care a facut

totul din plăcere şi cel care a făcut totul pentru că aşa trebuia.

Perfecţionismul persoanelor care fac totul pentru că aşa trebuie este uneori demn de a

fi admirat. Dar oare pe baza acestui lucru nu se naşte frustrarea? Educaţia severă dată în

copilărie unui astfel de om duce oare la ceva cu adevărat bun? Este bine să faci totul pentru că

aşa ţi s-a spus? Ce denotă acest lucru? Că nu poţi să te impui, că nu ai curajul de a spune nu, că

nu ştii ce să faci şi de aceea accepţi ce iţi spun ceilalţi să faci, că nu vrei să îi dezamăgeşti pe cei

din jurul tău, că vrei să te remarci şi vrei să o faci printr-un mod apreciat de ceilalţi… cauţi

recunoaşterea celor din jurul tău, chiar dacă ceea ce presupune să faci pentru asta nu este ceea

ce vrei tu. Şi în final, ajungi să crezi că asta îţi doreşti cu adevărat.

De cealaltă parte, mai există şi creativitatea persoanelor rebele, care este şi ea demnă

de admirat. Astfel de persoane sunt mereu active, pline de viaţă şi cuprinse parcă de nebunia

ideii de a-şi trăi clipa, cu toate că a trăi fără nicio limită nu este un lucru cu adevărat bun.

Actorul şi inovatorul sunt două puncte diametral opuse. Sunt două extreme. Iar între

aceştia, apare conflictul valorilor. Căci ne întrebăm care dintre aceste două persoane are tabloul

valorilor mai bine zugrăvit? Sau care dintre valorile lor sunt mai importante? Care dintre ei

6

înţelege cu adevărat cel puţin una dintre valorile după care se presupune că se ghidează în

viaţă?

Privind aceste extreme, putem cădea de acord asupra unui lucru: că unul dintre ei –

inovatorul - va înţelege valorile fără a la respecta, fiindcă viziunea lui asupra lumii

înconjurătoare este mai puţin tulburată de concepţiile moderne, dar este prea entuziasmat de

propriile idei pentru a le respecta, iar celălalt – actorul - nu le va înţelege, deoarece nu are

experienţa unei vieţi netehnologizate, dar le va respecta pentru că aşa este obişnuit: să facă ce

trebuie.

Actorul este cel care se remarcă prin cunoştinţele sale, prin neîncălcarea vreunei

reguli, prin respectarea ierarhiei, prin eleganţă, prin îndeplinirea cerinţelor fără vreun

comentariu.

Inovatorul este cel care nu ştie decât ceea ce îl interesează, găseşte o soluţie de fiecare

dată pentru orice problemă, nu obişnuieşte să respecte reguli, ştie să supravieţuiască în condiţii

extreme şi ştie să lupte, căci spre deosebire de un actor, el nu se resemnează uşor.

Într-o şcoală, aceste două caractere sunt percepute ca crema şi drojdia unei viitoare

societăţi. O şcoală nu face altceva decât să îţi prezinte scenarii ale vremilor trecute. Este evident

că un actor se va simţi în elementul lui. Inovatorul se va simţi însă constrâns de tipare care nu-i

permit să construiască unul nou, deşi el este capabil. O şcoală nu formează un om, nu îi oferă

baza pentru un viitor de succes, ci îl îndrumă spre o direcţie comună. Doar că oamenii nu sunt

toţi la fel. Nu toţi se dezvoltă în acelaşi ritm. Nimeni însă nu va vrea vreodată să schimbe ceea ce

există acum. Şi se va continua aceeaşi direcţie: aprecierea actorilor şi deprecierea inovatorilor.

Şi când te gândeşti că unele dintre cele mai mari genii ale lumii au rămas şi repetenţi… sau au

avut probleme la învăţătură… E aşa de trist că sub aceste circumstanţe o şcoală se mai numeşte

încă şcoala.

Un geniu este considerat a fi un actor. Se dovedeşte însă a fi inovatorul.

Actorii sunt mulţi. Inovatorii sunt şi ei mulţi. Dar nu toţi merg până la capăt. Renunţă

şi ei, pentru a fi acceptaţi de societate şi devin actori. Astfel, inovatorii se împuţinează. Uneori

nu este drept felul în care este judecat fiecare, dar este clar că dreptatea nu se află printre

oameni.

Deci, cum este mai bine să fii? Actor sau inovator? Fiecare alege.

Dar echilibrul îl dobândeşti de-abia după ce reuşeşti să combini teoria cu practica,

după ce înţelegi valorile şi le şi respecţi, după ce devii perfecţionist în creativitatea ta, după ce

rişti, dar cu măsură, după ce combini actorul cu inovatorul. De-abia atunci poţi spune că ai

reuşit cu adevărat.

SAS MANIA

7

CĂLĂTORIND

Claudia Nicoleta Iacob (Sociologie, anul 3)

Îmi arunc privirea pe calendarul de pe desktop. Mai sunt câteva săptămâni şi

vacanta vine iarăşi din Franţa. Între noi fie vorba, nu am înţeles niciodată de ce

doamna Vacanţă îşi petrece restul timpului în Franţa. Ar putea foarte bine să viziteze

Marocul sau una din ţările asiatice, dar asta e altă discuţie.

Şi cum mă gândeam eu la vacanţă, îmi trec prin cap tot felul de imagini cu

zăpada… sub formă de bulgări venind spre faţa mea, oameni nerăbdători… Mai era

ceva. Exact. Drumul către casă. Iar acum intră în scena unul din cele mai importante

personaje din viaţa noastră de student, trenul. Până şi vacanţa vine cu trenul din… de

unde vine ea.

Numai gândiţi-vă cât timp petrecem în tren, mai ales cei care se duc cel puţin

de două ori pe lună acasă. Dar să nu vorbim de cantitate, ci de calitate. Câţi dintre noi

nu şi-au făcut cunoştinţe noi în tren? Sau dimpotrivă, au reluat legătura cu persoane de

care nici nu mai ştiau că există în agenda telefonului. În încercarea de a alunga

plictiseala, începi să butonezi telefonul. Mai întâi, îi sunam pe cei apropiaţi, dar tocmai

asta e partea proastă, ce să vorbesti două ore cu o persoană pe care o vezi aproape

zilnic? Trecem la a doua categorie, persoane cu care nu am mai vorbit cam de o lună.

Unii nu îţi răspund, alţii au telefonul închis, aşa că treci la alternativa “Să vedem cine

răspunde”. Şi aşa te trezeşti vorbind cu fosta colegă din liceu, cu prietenul fratelui

colegului tău de serviciu, chiar şi cu fostul tău prieten.

Se mai întâmplă, asta doar dacă ai norocul să stai la geam, să te laşi furat de

peisaj. Intri într-o stare de meditaţie, iar gândurile încep să curgă: când eram mică, îmi

doream să devin balerină.., acum ce ma fac? Ce vroia oare să spună Gusti prin

apriorismul sociologic? Mă va aştepta oare la gară?... Să ne oprim aici.

Unii dintre noi, mai precauţi, au la îndemână ultima carte a lui Paulo Coelho, o

integramă super mega uşoară sau o revistă de cultură generală cu articole variate:

cinci paşi pentru relaţia perfectă, zece motive pentru care să alegi rozul, horoscopul

dragostei şi cu ce ne accesorizăm în iarna asta. De muzica din MP3 ne-am săturat, o

ascultăm în fiecare zi prin RATB sau metrou.

Dar ce se întamplă când nu putem vorbi la telefon pentru că nu mai avem

minute (s-au terminat aseară, am vorbit cu iubi două ore după ce m-a adus acasă), nu

am prins nici loc la geam şi, grăbindu-ne, am uitat să ne luăm ceva de citit? Sunt sigură

ca fiecare dintre voi a fost nevoit să asculte toate detaliile picante de la petrecerea de

aseară la care a fost vecina de compartiment sau cine şi-a etalat rochiţa cea nouă în

Bamboo. Parcă ţi-ai fi dorit în astfel de momente să iţi fi pus în bagaj “Etica protestantă

8

şi spiritul capitalismului”. Nu-i nimic, priveşte partea plină a paharului. Acum ştii că pe

unul din barmanii din Bamboo îl cheama Carlo.

El, Trenul, martor tăcut al emoţiilor noastre, ne cunoaşte bucuriile şi tristeţile,

nerăbdarea şi teama, gândurile şi planurile de viitor, el ştie ce am făcut astă vară, dar

noi, noi ce ştim despre el? Câţi dintre voi

ştiu când a fost fondată prima cale

ferată din Romania, cu câţi kilometri la

oră merge un tren sau ce semnifică toate

numerele acelea tipărite pe biletul

nostru? Recunosc, nici eu nu ştiam până

astăzi să răspund la aceste întrebări.

Cercetând pe Internet, am aflat

că după ce la 15 septembrie 1830 se

dădea în funcţiune, între Liverpool şi Manchester, prima cale ferată din lume, pe

actualul teritoriu românesc prima linie a fost deschisă pe 29 august 1854 şi a mers de la

Oraviţa (Banat) până la Baziaş, un port la Dunare. Linia, având o lungime de 62,5 km,

a fost folosită iniţial doar pentru transportul cărbunelui, urmând ca abia de la 1

noiembrie 1856 să fie deschisă pentru traficul de pasageri.

CFR-ul ca şi companie a fost înfiinţată abia în 1880, iar în prezent

administrează a patra reţea feroviară din Europa ca volum de pasageri şi marfă. În

perioada comunistă, căile ferate au cunoscut o dezvoltare impresionantă prin

construirea de noi linii, în special în zonele rurale, şi prin dublarea liniilor. Tot în

această perioadă a fost electrificată prima linie Bucureşti – Braşov.

Deşi CFR-ul este cel mai mare operator de transport feroviar de călători din

România, el nu deţine monopolul. În 1998, aproximativ 10% din liniile de tren au fost

transferate către companii private. Pe aceste linii, CFR îşi poate folosi trenurile doar

plătind o taxă de utilizare. Din anul 2000 a început şi un proces de modernizare prin

achiziţionarea de noi garnituri de trenuri, cunoscute sub denumirea de “Săgeata

albastră”. Lungimea totală a căilor ferate este de aproximativ 20.600 km, iar în 2007

numărul călătorilor care au preferat CFR-ul s-a situat la aproximativ 86 milioane

pasageri.

Cu speranţa că de acum veţi privi cu alţi ochi structura de fier ce vă poartă

acasă, la munte, la mare, în Franţa, îmi închei rândurile aici. Motivul e simplu, am

ajuns în gară la Focşani. Călătorie placută!

SAS MANIA

9

TOTUL E... IMAGINE !

Alina Palade (Sociologie, anul 2)

În ultimele zile se întâmplă să auzim tot mai multe lucruri, catalogate în

termeni sociologici drept fiind deviante. Din seria „Ştirile de la ora 5”, să ne oprim

privirile, de exemplu, asupra militarilor care au furat armele de la Ciorogârla, sau

asupra jafurilor în plină zi de la bănci. Sau, de ce nu, asupra acelor personaje mega-

mediatizate care au adus sportul românesc în doliu. Mă refer desigur, la moartea

cruntă a handbalistului Marian Cozma.

Televiziunile au prezentat aceste cazuri,

precum şi multe altele în aşa manieră încât să vândă, să

aduca raiting, deci profit televiziunilor. Şi totuşi,

nimeni nu face nimic. Ni se vinde o „marfă”, noi ca şi

telespectatori o „cumpărăm”. De ce? Simplu. Pentru că, ca

orice produs supus vânzării, este frumos ambalat, şi are la

bază publicitatea, mediatizarea. Deci, totul se

rezumă la imagine.

Acest concept se aplică nu numai

televiziunilor. Din contră, luăm cazul instituţiilor care

îşi ascund defectele, doar ca să „dea bine”, pentru prestigiu. Ajungem la ipoteza că tot

ceea ce contează este imaginea.

Este valabil acest fapt şi la nivelul individului? La prima vedere, da. Imaginea

pe care o avem şi pe care ne-o creăm în faţa celorlaţi este ceea ce, într-un anumit punct

al existenţei noastre, ne defineşte. De multe ori falsă sau nu, imaginea unui individ

contribuie la demersurile pe care acesta le desfăşoară în cadrul societăţii.

O vorbă din popor spunea: „haina nu face pe om ”. Oare chiar aşa să fie?

SAS MANIA

10

A DOUA ŞANSĂ

Mirela Maria Gheorghe (Asistenţă Socială, anul 2)

Majoritatea indivizilor, indiferent de circumstanţe, oferă

sau cer noi şanse pentru a demonstra că pot fi mai buni, sau pentru

a-şi îndrepta greşelile făcute anterior. Tot timpul auzim sintagma A

DOUA ŞANSĂ ce poate fi oferită în cuplu de către unul dintre parteneri, de către

profesor pentru elevul prins copiind sau cu lecţia neînvăţată, de către medicul care

salvează viaţa pacientului, sau îl vindecă de o boală, ori de către poliţistul care acordă

un avertisment. Iar lista poate continua, arătând astfel că A DOUA ŞANSĂ, este vitală

pentru dezvoltarea individului. La fiecare pas, oferim sau cerem o nouă posibilitate, ne

dorim să fim iertaţi pentru a o putea lua de la capăt, să fie uitată greşeala făcută şi mai

ales să câştigăm sau să oferim din nou încredere.

Însă, întrebarea care trebuie lămurită de fiecare individ în parte este

următoarea - Ce este mai greu: să acorzi, sau să ceri A DOUA ŞANSĂ? Iar răspunsul nu

este general, ci individual, de la o persoană la alta. Dacă cineva nu consideră minciuna

un act grav, şi poate trece cu uşurinţă peste acest lucru, altcineva din contră, nu o poate

accepta şi refuză acordarea unei noi încercări.

Dar ce se întâmplă dacă acordăm a doua şansă, şi persoana respectivă

demonstrează că nu o merită? Cu siguranţă, data viitoare ne vom gândi de mai multe

ori înainte de a lua o decizie, şi mai ales pentru cine.

Dar ce se întâmplă când noi suntem în situaţia de a cere A DOUA ŞANSĂ?

Trebuie să demostrăm că putem fi capabili de încrederea persoanei care ne-o acordă şi

că putem repara greşeala făcută.

Astfel, pornind de la întrebările de mai sus, aşteptăm părerile voastre cu privire

la circumstanţele în care acordăm sau primim o A DOUA ŞANSĂ, şi consecinţele care

decurg din aceasta.

SAS MANIA

11

MATERIALISMUL

Roxana Mihai (Sociologie, anul 1)

În 1984, Madona cânta pe toate posturile de radio „Some boys kiss me, some boys hug

me / I think they’re ok / If they don’t give me proper credit / I just walk away”, versurile având

aplicabilitate în vremurile noastre poate chiar mai bine ca în anii ’80.

Materialismul nu este un fenomen

contemporan. Cea mai veche formă de materialism o

găsim încă din vremuri de demult, sub forma

căsătoriilor contractate între doi parteneri ce aveau la

bază beneficiile materiale. De ceva timp, materialismul

şi-a făcut loc şi în sfera sărbătorilor tradiţionale,

devenite un prilej ca fiecare dintre noi să se mai aleagă

cu cate o maşină, un apartament, o bijuterie sau o

excursie exotică.

Cu ceva timp înainte de Ziua Îndrăgostiţilor stăteam de vorbă cu o prietenă care îşi

exprima îndoielile în legătură cu gusturile prietenului ei în a cumpăra cadouri. Dacă parfumul

pe care o sa i-l cumpere nu va fi pe gustul ei? Dacă îi va lua o rochie la fel ca anul trecut? Sau

dacă el îi va cumpăra un cadou mai ieftin decât al ei?

Auzind-o câte probleme îşi făcea pentru calitatea şi cantitatea cadoului, nu am putut

sa nu cad puţin pe gânduri. Ea nu este singura care a pierdut noţiunea de cadou simbolic. 1

Martie, 8 Martie şi Ziua Îndrăgostiţilor (care aş prefera să se sărbătorească pe 24 februarie, şi

nu pe 14!) şi-au pierdut din frumuseţe tocmai datorită faptului că se pune prea mult accentul pe

cadou.

În prea-romantica mea concepţie, consider că Ziua Îndrăgostiţilor ar trebui să fie

specială deoarece i-o dedici în exclusivitate partenerului, iar cadourile ar trebui să aibă legătură

cu iubirea ce şi-o poartă cei doi parteneri: o poezie inspirată de ochii ei, o scrisoare prin care să-

i mărturiseşti prin ce emoţii ai trecut la prima întâlnire sau un colaj de poze cu voi doi.

Anul trecut de 1 Martie, tatăl meu i-a cumpărat mamei o pereche de pantofi. Oare o să-

şi pună o fundiţă la ei şi îi va atârna în piept pe post de mărţişor? Tradiţionalul mărţişor, sub

formă de trifoi, coşar sau potcoavă, despre care se spune că aduc noroc, pălesc acum în

favoarea codourilor scumpe, dar care nu transmit nimic...

Cineva spunea odată că lucrurile mărunte ne fac fericiţi. Poate că nu e încă târziu să

medităm la asta, dar repede pentru că... 1 Martie se apropie!

SAS MANIA

12

SAS MANIA LA MUNTE !

Alina Palade (Sociologie, anul 2)

După sesiune, echipa redacţională SAS-

MANIA, formată desigur din studenţi fericiţi că au

terminat stresiunea, a jucat în deplasare la Sinaia.

De fapt, lucrurile s-au întâmplat foarte simplu: pe principiul reţetei vacanţei

perfecte, se merge la gară, se iau bilete cu destinaţia Sinaia şi se pleacă la gară. Desigur,

trenul se prinde pe ultima sută de metri... că dehh, cu cât e mai dimineaţă, cu atât

trezitul e mai greu... Urmează apoi o călătorie am putea spune relativ scurtă, cu

personalul. Se presară glume, şotii şi jocuri după gust, şi reţeta este perfectă.

Sinaia... munte... deci FRIG! Unii dintre noi echipaţi necorespunzător am

îndurat reprize lungi de tremurat. Dar merită să tremuri, să mergi ore în şir fără să te

opreşti, atâta timp cât ai ce vizita: începem cu Castelul Peleş, locul în care pe lângă

faptul că rămâi uimit de bogăţia pe care o avea primul rege al României, ai şansa să

pătrunzi în lumea regilor şi reginelor... ca într-un basm...

În cazul în ai chiulit de la orele de istorie din liceu, nu trebuie să îţi faci

probleme, ghidul care te îndrumă are grijă să îţi explice câte puţin din istoria ţării tale.

Pe lângă giganticul Peleş, staţionează de... mulţi ani Pelişorul, ceva mai mic ca

şi construcţie, dar nu ca şi importanţă.

Nu vă spunem mai multe, vă lasăm pe voi să mergeţi şi să pătrundeţi în

poveste...

Dacă muzica este printre preferinţele tale, casa memorială a lui George Enescu

te aşteaptă să-i treci pragul... Pentru asta ai de mers în jur de 3 km, dar efortul va fi

răsplatit.

Ce ar mai fi de spus... hmm... zăpada ne aştepta şi pe noi... însă ne-am mulţumit

să-i privim pe turişti cu schiurile în spate (în picioare nu am apucat sa-i vedem cu

schiurile, pentru că ne era suficient frigul de acolo... nu era nevoie să mai şi urcăm pe

munte), sau cu patinele pe patinoarul construit la intrarea în parc...

În concluzie... se întâmplă să avem o ţară frumoasă, care merită vizitată.

PS: Contează să ai şi o companie bună, ca să te distrezi !

SAS MANIA

13

PRIN BLOGOSFERA FACULTĂŢII

Emil Călinescu (master, anul 1)

Salutare la toţi, numele meu este Emil Călinescu şi împreună vom face o

incursiune prin blogosfera facultăţii. Cu speranţa că nu vă voi plictisi, propun să

începem.

Luăm întâi blogul redactorului-şef al acestei reviste

(http://oanamonicutza.wordpress.com/), de unde aflăm că numita Oana Nae ar

fi, citez, “Studentă la Facultatea de Sociologie, UB, preşedinte al asociaţiei studenţeşti

ASSAS-UB, sunt stelistă înrăită, îi iubesc pe Eminescu si Dali, pe Tatiana Stepa şi Mihail

Drumeş, ador muzica folk si poeziile”. În cazul în care nu v-au plictisit funcţiile şi

hobby-urile ei, trecem efectiv pe blog, un blog ce sigur o sa va întristeze. Avem parte de

multe comemorări (Mozart, Ceauşescu, Eminescu… ordinea e aleatoare), avem câteva

cuvinte despre handbalistul decedat în Ungaria… şi pentru că nu erau de ajuns, chiar şi

posturile vesele sunt tot despre chestii practic triste: sesiune, examene etc…

Părăsim blogul Oanei şi trecem pe blogul Ovidianei

(http://ovidiana.wordpress.com/), fosta şefă a anului 3, de unde aflăm, încă din

titlu, că există o medie de 2, 54 de bloguri pe cap de om. O credem pe cuvânt, şi ne

aruncăm un ochi asupra posturilor… aşadar: biserica, preotul şi… românii, fiecare naş

îşi are naşul, memories of heart… Dacă într-adevăr doriti să aflati ce conţin acele

articole, adresa este mai sus, sunteţi invitati să frecventaţi acest blog.

Noi trecem mai departe şi dăm de un blog elitist. Proprietarul său este domnul

profesor Radu Baltasiu (http://radubaltasiu.blogspot.com/). Aici aflăm, în cel mai

recent post, despre maestrul Johhny Răducanu… pe care cu respect îl salutăm… De

asemenea, lucrul pe care-l observăm este că acest blog nu are blogroll (sau bloguri

favorite)…

Mergem mai departe şi dăm de blogul domnului profesor Vasile Dâncu, un

amestec de blog politic şi blog profesional (http://vasiledancu.blogspot.com/).

Articolele sunt bine scrise, clare, precise… domnul Dâncu nevrând să iasă în evidenţă

sau altceva, punând pe blog doar gândurile şi părerile sale. Un blog ce merită citit!

Continuăm şi dăm de alt blog ce merită cu adevărat citit, blogul doamnei

profesor Cosima Rughinis (http://www.efectulplacebo.blogspot.com/). Blogul

este foarte bine scris, la obiect, fără înflorituri de exprimare şi alte artificii. De aici

aflăm o chestie absolut tulburătoare: în evaluarea profesorilor, activitate cu studenţii:

5% (doar 5% contează activitatea cu studenţii). Pe româneşte, studenţii valorează într-o

14

facultate doar 5%. Dacă fiecare din voi vrea să afle cât valoreaza exact persoana lui, va

trebui să împartă acel 5% la, să zicem, 2000 de studenţi. În cazul în care sunteţi

dezamăgiţi de rezultat, Spiru Haret va asteapta☺.

Noi trecem mai departe şi dăm de un blog aiurea. Nu e aiurea cum e scris, ci

aşa se cheama, Aiurealand (http://aiurealand.wordpress.com/). Din ultimul post

de aici, intitulat “băi libertarienilor…”, aflăm cât de rău ar fi un stat minimal…

Argumentele-s ok, dar parcă-s spuse cu prea cu multa încredere, de parcă ar fi

adevăruri absolute. Şi macar dacă nenea proprietarul acelui blog ar avea şi puterea să

se semneze…

Noi nu spunem numele lui, doar trecem mai departe la blogul cunoscut de toată

facultatea (inclusiv de membrii corpului profesoral), şi anume auto-intitulatul “Al mai

shucar şi mai minunat blog” (http://emilstudentulminune.wordpress.com).

Blogul este un amalgam de înjurături, diverse experienţe de viaţă ale proprietarului,

instigări la bine (postul din 8 februarie e elocvent), păreri şi opinii despre multe

chestii…. Oricum, pare un blog pe care te enervezi, te agiţi, poate-ţi place ce vezi, poate

nu, dar în niciun caz nu te plictiseşti! Pentru cine nu s-a prins, ăsta e blogul meu (d-aia

arată aşa!).

Noi mergem mai departe cu ultimul blog prezentat în acest articol, şi anume la

un blog celebru al facultăţii, acum cu o adresă nouă. Proprietarul său este inegalabilul

Andrei Hagherlacher (http://ecriminal.wordpress.com/ ). Momentan nu are prea

multe pe el, doar se încarcă filmuleţele care au făcut senzaţie pe fostele sale bloguri

(portretele nu mai puţin celebrilor Emil Călinescu, Oana Nae, Adela Şerban, Radu

Baltasiu şi Vlad Cătună, şi probabil vor urma şi alţii)… Pâna la posturi noi, sperăm că

fraza din titlu va rămane adevarată (blogul definitiv al lui Andrei Hagherlacher). Dacă

va rămane definitiv sau nu rămâne de văzut. Mai nou, domnul Andrei s-a apucat şi de

rap… are şi câteva chestii scrise… nu multe… Vă las însă să descoperiţi singuri restul!

Până la numărul viitor, când voi prezenta alte bloguri, vă urez baftă în

frumoasa şi mirobolanta facultate!

La (bună) revedere!

P.S. Laudele se vor trimite pe adresa emil_calinescu@yahoo.com, iar

înjurăturile pe adresa assas.ub@gmail.com . Vă mulţumesc pentru înţelegere!

SAS MANIA

15

Unde mergem luna aceasta?

☻ Opera Naţională prezintă concertul de operă “ Carmen”.

Dirijor: Vlad Conta. Solişti: Daniel Magdal, Ştefan Ignat, Liviu Indricău, Lucian

Corchis, Horia Sandu, Florin Simionca, Oana Andra, Roxana Briban, Simona Neagu, Sidonia

Nica.

Joi, 19 februarie, orele 18.00

☻ Teatrul Ţăndărică găzduieşte piesa de teatru pentru copii “ Capra cu trei iezi”.

Regia: Gabriel Apostol. Cu: Ioana Chelaru, Cristian Mitescu, Liliana Gavrilescu,

Mariana Zaharia, Claudiu Iordan.

Este povestea clasică, în care copiii fac după cum îi taie capul, nu ascultă de părinţi,

dar faptele rele sunt pedepsite. Un spectacol antrenant, într-un cadru plastic ce sugerează

lumea satului, cu momente muzicale uşor de retinut.

Joi, 19 Februarie, ora 10:00

☻ Teatrul National I.L. Caragiale îl găzduieşte pe “Burghezul gentilom”, piesă de

teatru de Moliere.

Regia: Petrica Ionescu. Cu: Victor Rebengiuc, Cecilia Bârbora, Medeea Marinescu,

Marius Manole, Maia Morgenstern, Maria Teslaru, Costel Constantin, Maria Buza, Vlad

Ivanov, Mihai Persa, Dorin Andone, Claudiu Bleont, Damian Crâşmaru, Mihai Niculescu,

Marcelo Cobzariu, Cristi Cretu, Aristita Diamandi.

Joi , 19 Februarie ora 19:00

☻ Teatrul Bulandra prezintă piesa de teatru “Sorry”, de Alexandr Galin.

Regia: Yuriy Kordonskyi. Cu: Ion Caramitru, Mariana Mihut.

O tulburătoare poveste de dragoste, o reîntâlnire după 20 de ani, în care speranţele şi

deziluziile lasă loc unui dialog de un dramatism consistent, într-o Rusie ce anulează orice formă

de libertate.

Joi , 19 Februarie ora 19:00

☻ Teatrul Ion Creangă aduce pentru copii “Pinocchio”, dramatizare de Cornel

Todea, după Carlo Collodi.

Regia: CORNEL TODEA

Spectacolul propune o viziune mai modernă, mai familiară spectatorului de azi, a

nemaipomenitelor întâmplări prin care trece Pinocchio, mica marionetă, devenită, în cele din

urmă, om; spectacolul are ca sursă de inspiraţie “Aventurile lui Pinocchio”, de Carlo Collodi, una

din cele mai îndrăgite cărţi scrise pentru copii.

17, 24 Februarie şi 1 Martie

SAS MANIA

16

☻ Teatrul Mic prezintă “Cum iubeste cealalta jumatate”.

Regie: Sanda Manu. Cu: Claudiu Istodor, Adriana Schiopu, Ovidiu Niculescu, Simona

Mihaescu, Vitalie Bantas, Rodica Negrea.

“Cum iubeşte cealaltă jumătate" este o poveste despre trei cupluri unite printr-un

adulter şi diferenţiate prin statut. Cuplurile sunt reprezentative pentru clasa de mijloc. Ceea ce

au în comun familiile Phillips, Foster şi Featherstone este faptul că nic unul din membrii lor nu

este fericit. Fiona Foster şi Bob Phillips au o aventură şi cuplul Featherstone - un amărât de

contabil şi soţia lui - devine alibiul perfect. În fapt, piesa dezbate problema răului, vorbind

despre cum reuşesc oamenii să se răneasca unii pe alţii în încercarea disperată de a-şi ascunde

propriile slăbiciuni. Teatrul Mic dă anii înapoi şi reactualizează spectaculos un faimos succes de

casă, "Pluralul englezesc". Vizionând "Cum iubeşte cealaltă jumătate" veţi putea constata dacă

"a love affaire" este la fel în Romania ca în Anglia.

20 Februarie 2009, orele 19.00

☻ Concert James Blunt

James Blunt va cânta pe 21 februarie la Romaero, începând cu orele 20.00. Concertul

face parte din turneul de promovare al celui mai nou album al său, "All the souls".

Concertul de la Bucureşti face parte dintr-un turneu care numără până în prezent

peste 140 de ţări din Europa, SUA, Asia, Australia şi Africa de Sud.

Preţul biletelor este de 100, 150, 220 şi respectiv 500 de lei.

☻ Concert Simfonic - Filarmonica George Enescu

Orchestra Simfonică a Filarmonicii “George Enescu"

Dirijor: Cristian Mandeal

Solist: Liviu Prunaru

Program: Cornel Taranu - Concerto breve (p.a.) Bruch - Fantezia scotiana, pentru

vioara si orchestra Prokofiev - Simfonia a V-a

19/20 Februarie 2009, orele 19.00

☻ Concert Popa’s Band

Locaţie: Hard Rock Cafe

O seara rock’n roll cu cele mai tari cover-uri, ăn interpretarea trupei Popa’s. Bilet de

intrare: 25 lei.

21 februarie, orele 22.00

☻ Concert Bere Gratis

Concert Bere Gratis 10 ani, luni 23 februarie, orele 21.00, Teatrul Naţional, sala I.L.

Caragiale.

7 Martie 2009

SAS MANIA

17

Aparitii editoriale

Demografie şi sociologia populaţiei. Structuri şi procese demografice Autor: Traian Rotariu Categorie: Sociologie Editură: Polirom, 2009 Preţ: 34,95 lei Conceputa sub forma de curs universitar, lucrarea abordeaza cimpul fenomenelor si proceselor demografice dintr-o perspectiva originala, imbinind latura formal-tehnica a demografiei cu perspectiva globala a sociologiei. Prin aceasta sinteza se poate

intelege mai bine traiectoria diverselor populaţii. Din punct de vedere structural, volumul este dedicat, in aceasta ordine, urmatoarelor fenomene demografice: mortalitatea, nuptialitatea, divortialitatea si fertilitatea, constituindu-se astfel intr-un text interesant si util atit specialistilor in domeniu, cit si celor care se apropie pentru prima data de problematica demografiei.

Aspecte contemporane în Asistenţa Socială

Autor: Doru Buzducea Editura: Polirom, 2005 Număr de pagini: 232 pagini Colecţia: Asistenţă socială Pret:23,28 LEI Cartea reprezintă un demers ştiinţific ce sondează şi analizează tendinţele evolutive din cadrul asistenţei sociale. Fundamentat pe o metodologie riguroasă şi pe o bogată

documentare bibliografică, studiul evidenţiază o serie întreagă de elemente tradiţionale ale Asistenţei Sociale de la noi, însă accentul cade întotdeauna pe expunerea şi solutionarea problemelor actuale: sunt prezentate limitele şi avantajele unora dintre cele mai actuale teorii, sunt evaluate critic direcţiile de dezvoltare ale sistemului naţional de protecţie socială, este analizat impactul "noului contract social”, făcându-se o analiză riguroasă a modului de articulare a diferitelor sisteme de Asistenţă Sociala. (Livius Manea)

Practici în Asistenţa Socială (România şi Germania)

Autor: Ana Muntean Editura:Polirom An aparitie:2007 Numar de pagini:411 pagini Colectia:Asistenta sociala Pret: 34,95 LEI Din cuprins: Managementul calităţii serviciilor sociale; A fi copil asistat în România; Asistenţa Socială în faţa vârstei a treia; Noi alternative ale relaţiilor matrimoniale - mamele singure, Problemele persoanelor adulte fără adăpost; Împreună împotriva

violenţei domestice: cooperare, intervenţie, cercetare; Calitatea în Asistenţa Socială; Rasism, asistenţa socială şi acţiune sensibilă cu imigranţii etc.

SAS MANIA

18

Tratat de Psihosexologie Autor: Constantin Enăchescu Editura: Polirom, 2003 Număr de pagini: 320 pagini Colecţia:Collegium. Psihologie Pret: 49,95 LEI O carte extrem de necesară studenţilor în Medicină, Psihologie, Pedagogie, Psihopedagogie specială, Sociologie şi ştiinţe juridice, care studiază aspectele teoretice şi practice (normale şi patologice) ale psihosexologiei, precum şi tehnici de

psihoigienă sexuală şi psihoterapie a tulburărilor din sfera psihosexuală.

Iubiri perfecte, relaţii imperfecte. Cum să vindecăm rănile sufletului Autor: John Welwood Editura: Elena Francisc Publishing, 2008 Preţ: 21,60 LEI În lucrarea de faţă, John Welwood răspunde la astfel de întrebări şi ne arată cum să depăşim obstacolul fundamental care ne împiedică să experimentăm iubirea în toată splendoarea ei. “Iubiri perfectă, relaţii imperfecte” începe prin a ne arăta cum toate problemele din relaţii se nasc dintr-o rană universală care afectează nu doar

relaţiile noastre intime, ci şi calitatea vieţii în lumea noastră. Cartea îl poartă pe cititor într-o călătorie intensă de vindecare şi transformare care îl învaţă să-şi îmbrăţişeze umanitatea şi să aprecieze imperfecţiunile relaţiilor sale ca marcatori ai drumului către marea iubire.

Epoca Iraţiunii Autor: Charles Handy Editura:Codecs, 2008 Preţ: 37,50 LEI Dacă punem o broască într-o oală cu apă care se încălzeşte încet pe foc, aceasta e în stare să se lase fiartă de vie. Dacă nu vom învăţa să reacţionăm activ în faţa modului radical în care ni se schimbă lumea, s-ar putea s-o păţim şi noi la fel... Nu suntem

obligaţi să mergem cu spatele spre viitor, împleticindu-ne şi aruncând priviri pline de regrete către felul în care erau odată lucrurile – acum ne putem întoarce şi înfrunta direct realitatea schimbată. În fond, este o postură mult mai sigură pentru cel ce vrea să meargă înainte. Schimbarea discontinuă necesită o gândire discontinuă. Dacă noua ordine a lucrurilor este diferită de cea veche, şi nu doar o îmbunătăţire a ei, atunci este necesar să reconsiderăm totul într-o manieră nouă... Gândirea cu susul în jos nu schimbă nimic altceva decât modul nostru de a gândi, dar acest lucru poate însemna totul, fiindcă ne ajută să descoperim noi energii. Cartea ia în discuţie câteva dintre aceste idei, aşa cum apar ele în siajul schimbărilor stârnite de noile discontinuităţi din domeniul muncii. A venit vremea pentru o imaginaţie nouă, pentru ferestre care se deschid chiar atunci când unele uşi ni se închid în faţă.

SAS MANIA